Seniorii războiului Gérard Klein Pe cer stă o sămânţă rea.

Să fie azi, sau mâine oare Când istovitele popoare În fine s-or îmbrăţişa? Şi tralala şi tralali Cei morţi au pică pe cei vii. Cântec al lui Frehel 1 Monstrul plângea ca un ţânc. Nu de remuşcare că ucisese trei duzini de oameni, ci pentru că se simţea atât de departe de planeta natală. Era o jale pe care Corson o putea înţelege: avea nevoie de întreaga lui energie pentru a n-o împărtăşi. Încetişor, mâinile-i pipăiră solul, prin beznă, temându-se să nu se rănească în ierburile, conform Instrucţiunilor tăioase ca nişte brice. Mâinile dădură peste un loc gol. Şi doar atunci, cu nespusă încetineală, înainta puţin. Acum iarba era moale ca o blană. Surprins, Corson îşi retrase mâna. Ierburile trebuiau să fie tari şi tăioase. Uria era o lume ostilă, primejdioasă. Conform instrucţiunilor, ierburile fragede trebuiau să însemne o capcană. Uria era în război cu Pământul. Întrebarea cea mai urgentă era dacă băştinaşii îşi dăduseră seama de sosirea Monstrului şi a lui Georges Corson. Monstrul era în stare să le ţină piept. Dar Corson nu. Refăcu pentru a douăzecea oară acelaşi raţionament: băştinaşii văzuseră nava prăbuşindu-se într-un ocean de flăcări şi trebuiau să creadă că echipajul murise. N-aveau să înceapă cercetările în cursul nopţii, dacă jungla de pe Uria era măcar pe jumătate atât de primejdioasă cum pretindeau Instrucţiunile. Raţionamentul îl tot întorcea la aceeaşi concluzie. Trebuia să înfrunte trei primejdii ucigătoare: Monstrul, băştinaşii şi fauna de pe Uria. Cântărind riscurile, se hotărî să se ridice. În patru labe navea să ajungă departe. Dacă se afla aproape de Monstru, faptul avea să-l coste viaţa. Putea aprecia cam în ce direcţie se află Monstrul, dar era incapabil să evalueze distanţa care-i despărţea. Noaptea absorbea sunetele. Sau îl surzea frica. Se ridică lin, lin, evitând să atingă ierburile şi un ipotetic frunziş. Stelele scăpărau liniştit deasupra capului său, stele străine, dar nu ostile, stele semănând cu cele pe care le văzuse de zeci de ori de pe suprafaţa unor lumi repartizate între diferite sectoare ale galaxiei. Priveliştea unei bolţi înstelate era reconfortantă, dar lipsită de sens. Cândva, pe Pământ, oamenii făuriseră nume pentru constelaţii pe care le credeau imuabile şi nu erau decât potrivirea arbitrară şi fragilă a astrelor, văzute dintr-un punct în mod provizoriu privilegiat. Privilegiul încetase şi cu el se dusese ordinea religioasă atribuită stelelor. Situaţia nu era decât disperată, îşi spuse Corson. Dispunea de o armă bună, aproape descărcată. Băuse şi mâncase chiar înainte de accident, ceea ce îi conferea o autonomie de câteva ore. Aerul era proaspăt, ceea ce avea să-l împiedice să cedeze somnului. Era, mai ales, singurul supravieţuitor al unui echipaj de treizeci şi şapte de oameni şi, prin urmare, fericitul beneficiar al unui noroc de neînchipuit. În sfârşit, se putea deplasa în voie, nefiind nici rănit, nici stingherit în mişcări. Plânsetele Monstrului se înteţiră, aşa că atenţia lui Corson se îndreptă din nou spre cea mai apropiată dintre problemele cărora trebuia să le facă faţă. Dacă nu s-ar fi aflat chiar lângă cuşca Monstrului, în clipa când acesta dezlănţuise atacul, ar fi derivat probabil, în stare de abur, în atmosfera superioară a Uriei. Încerca să comunice cu Monstrul, aşa cum îi cerea meseria. De cealaltă parte a peretelui invizibil, Monstrul îl privea cu şase din cei optsprezece ochi înconjurând ceea ce se considera de obicei a fi o talie. Ochii lui fără pleoape îşi schimbau culoarea într-un ritm variabil, care alcătuia unul dintre felurile de comunicare cu Monstrul. Cu cele şase degete lungi, înarmate cu câte-o gheară, ale fiecăreia din cele şase labe, bătea în solul cuştii conform unui al doilea mod de comunicare, iar o tânguire greoaie şi monotonă ieşea din orificiul superior al Monstrului, pe care Corson nu-l putea vedea: Monstrul era cel puţin de trei ori mai înalt decât el, şi aşa-zisa lui gură era înconjurată de o pădure de filamente ce puteau fi luate de departe drept fire de păr, dar care, văzute de aproape, semănau destul de bine cu ceea ce erau de fapt: nişte cabluri subţiri, rezistente ca oţelul, în stare să se destindă cu o primejdioasă iuţeală şi să slujească drept antene tactile. Corson nu se îndoise niciodată că Monstrul era inteligent. Instrucţiunile, de altfel, aşa afirmau. Poate că era chiar mai inteligent decât un om. Marea slăbiciune a speciei căreia-i aparţinea fusese aceea de a ignora - din simplu dispreţ, poate - marea invenţie care făcuse puterea omului şi a altor

câteva rase: societatea. Instrucţiunile afirmau că nu era vorba de un caz singular. Chiar pe Pământ, înaintea epocii spaţiale şi a explorării sistematice a oceanelor, existase în mări o specie inteligentă, neobişnuit de individualistă, care nu se ostenise niciodată să închege o civilizaţie, specia delfinilor. Extincţia ei fusese preţul unei atari neglijenţe. Dar edificarea societăţii nu mai constituia chezăşia suficientă a supravieţuirii unei specii. Războiul pe viaţă şi pe moarte dintre Uria şi Pământ tindea so dovedească. De cealaltă parte a peretelui invizibil, ochii, degetele şi glasul Monstrului spuneau, limpede şi precis, unul şi acelaşi lucru, deşi Corson nu era în stare să-i descifreze limbajul: "Te distrug de îndată ce pot". Pentru un motiv necunoscut de Corson, prilejul se înfăţişase. Corson nu putea crede că generatoarele navei avuseseră un moment de slăbiciune. Mai degrabă le reperaseră forţele de pe Uria şi deschiseseră focul. În picosecunda necesară calculatoarelor pentru a pune în acţiune ecranele protectoare şi în cursul căreia potenţialul energetic al cuştii scăzuse, Monstrul se dedase la o agresiune de-o nemaipomenită violenţă. Uzând de controlul limitat al spaţiului şi timpului, de care era în stare, expediase în spaţiu o parte din tot ce-l înconjura, fapt care pricinuise catastrofa. Şi care dovedea, dacă mai era nevoie, că Monstrul constituia într-adevăr cea mai formidabilă armă folosită de Pământ în războiul împotriva Uriei. Nici Corson şi nici Monstrul nu fuseseră ucişi în prima explozie, deoarece unul fusese apărat de cuşca lui energetică şi celălalt de incinta de acelaşi tip, dar mai măruntă, care trebuia să-l ocrotească de un eventual atac al Monstrului. "Arhimede" căzuse în direcţia adâncurilor tumultoase ale atmosferei de pe Uria. Din clipa aceea, după toate probabilităţile, doar Corson şi Monstrul supravieţuiau la bordul navei. Corson avusese reflexul de a-şi conecta incinta de cuşcă. Atunci când epava se aflase la câteva sute de metri de sol, Monstrul scosese un ţipăt ascuţit şi, în faţa iminenţei primejdiei, reacţionase. Târând o parte din spaţiul ce-l înconjura, se decala, cu câteva fracţiuni de secundă, în timp. Corson făcea parte din acest spaţiu. Se pomenise pe neaşteptate în tovărăşia Monstrului, în afara epavei, proiectat în atmosferă. Remanenta incintei energetice amortizase şocul. Grijuliu pentru propria lui securitate, Monstrul făcuse restul. Corson atinsese pământul lângă el şi, profitând de descumpănirea lui, izbutise să se depărteze, orbecăind prin beznă. Toată întâmplarea constituia o demonstraţie exemplară a posibilităţilor Monstrului. Corson cunoştea unele dintre ele şi bănuia altele, dar nu s-ar fi aventurat niciodată să indice în rapoartele lui că dihania era atât de greu de ucis. Închipuiţi-vă totuşi un animal fugărit de o haită. Încolţit, îi face faţă. Atacanţii şovăie o clipă. O barieră invizibilă pare să-i despartă de fiara urmărită. Apoi se reped din nou. Şi se pomenesc deodată cu o secundă mai devreme. Sau cu două secunde. În exact poziţia în care se aflau înainte de a trece un hotar imperceptibil. Nu-şi ating niciodată prada pentru că, fără încetare, ea îi aruncă în propriul ei trecut. Iar, atunci când sunt destul de buimăciţi, îi atacă la rându-i. Închipuiţi-vă acum că animalul în cauză e un Monstru înzestrat cu o inteligenţă măcar egală cu a unui om, cu reflexe mai iuţi decât ale unei torpile, cu o cruzime rece şi o ură faţă de tot ce nu-i seamănă. Şi vă veţi face, oarecum, o idee despre un Monstru. Putea controla cam şapte secunde din timpul local, în preajmă, în trecut, ca şi în viitor. Putea smulge viitorului o frântură de univers pentru a o proiecta timp de câteva secunde în trecut. Sau invers. Şi să prevadă ce se va întâmpla cu câteva secunde înainte ca faptul să se întâmple întradevăr, cel puţin pentru un observator orb, un om, de pildă. De unde atacul lui năprasnic la bordul navei spaţiale. Monstrul ştiuse înaintea oamenilor şi a maşinilor când avea să intervină flota de pe Uria sau bateriile terestre, sau accidentul. Cunoscuse cu destulă precizie picosecunda în care gratiile cuştii sale de energie pură aveau să fie slăbite. A dat un brânci la momentul potrivit şi a câştigat. Sau a pierdut. Depinde de punctul de vedere. Oricum, Monstrul era destinat Uriei. După treizeci de ani de luptă zadarnică împotriva Imperiului de pe Uria, Puterile Solare sfârşiseră prin a născoci o tactică urmând să-i supună pe principii trufaşi. Mai exact, găsiseră cu zece ani în urmă un aliat care-i costase o flotă, plus un oarecare număr de nave izolate, plus o bază spaţială, plus o lume care a trebuit evacuată, plus un sistem care a trebuit izolat şi supravegheat, plus un număr necomunicat (secret de stat) de victime. Pe scurt, experimentaseră la scară reală, deşi fără să le fi căutat vreodată într-adevăr, efectele armei - în mod provizoriu - finale. Scop: a se dezlănţui pe o planetă a Imperiului, de preferinţă capitala, cea mai cumplită calamitate înregistrată cândva de istorie. Preocupare: a nu se viola în mod oficial termenii Armistiţiului care pusese capăt fazei fierbinţi a războiului şi fusese respectat în mod tacit, timp de douăzeci de ani, de către ambele părţi. Mod de întrebuinţare: a se depune

Monstrul pe un anume punct de pe Uria, evitându-se reperarea, şi a-l lăsa să acţioneze. După şase luni Monstrul ar da naştere la circa optsprezece mii de semeni. Peste cel mult un an capitala imperiului Uria ar fi cuprinsă de panică. Principii Uriei ar fi nevoiţi să-şi calce pe inimă şi să facă apel la Puterile Solare pentru a-i ajuta să scape de Monştri. Şi să reconstruiască. Era, de cinci sau şase mii de ani, concluzia ineluctabilă a războaielor: învingătorul reconstruia pentru învins. În felul lui. Eroare trebuind evitată: trădarea originii lui "Arhimede". Dacă Principii Uriei puteau stabili că Monstrul fusese plasat pe solul lor de către o navă solară, Puterile ar fi întâmpinat oarecari dificultăţi în a face Congresul Galactic să le admită punctul de vedere. Riscau surghiunul. Surghiun: întreruperea oricărui trafic interstelar autorizat, confiscarea navelor comerciale aflate în afara sistemelor naţionale, distrugerea fără preaviz a vaselor de război, scoaterea cetăţenilor în afara legii. Durată: nelimitată. Pentru toate aceste motive, misiunea lui "Arhimede" fusese sinucigaşă. Din acest punct de vedere constituise un succes desăvârşit, în afara unui singur amănunt, supravieţuirea lui Georges Corson. Nu rămăsese din navă nici o fărâmă care să îngăduie vreo identificare. Principii Uriei puteau fi siliţi să admită că Monstrul sosise pe planeta capitală la bordul propriei sale nave. Numai Pământenii cunoşteau cu precizie coordonatele planetei lui natale şi capacităţile tehnologice, de altfel reduse, ale speciei căreia îi aparţinea. Singura urmă ce le îngăduia Principiilor Uriei să atribuie Monstrului un loc de origine era Corson însuşi. Dacă izbuteau să-l prindă, băştinaşii ar fi dispus de dovada solidă a culpabilităţii Pământului. Soluţia logică, pentru Corson, era sinuciderea. Era convins de asta. Dar nu dispunea de nici un mijloc care să-i permită să piară cu desăvârşire. Încărcătura pistolului nu-i îngăduia decât să se ucidă. Monstrul l-ar fi făcut bucăţi, dar ar fi rămas pe teren destule rămăşiţe pentru a convinge Congresul Galactic. Nici un abis al planetei nu era destul de adânc pentru ca nişte hăitaşi să nu-i descopere trupul. Singura şansă pe care o avea de, a trece neobservat era să rămână în viaţă. La urma urmei, Monstrul fusese adus la destinaţie. 2 Noaptea îl apăra pe Corson de Monstru, ai cărui ochi nu percepeau nici infraroşul, nici chiar roşul, dar care vedeau destul de bine în ultraviolet. Era de asemenea în stare să se deplaseze în întuneric, proiectând o fâşie de ultrasunete. Dar era mult prea ocupat să se înduioşeze de el însuşi pentru a începe să-l urmărească pe Corson. Corson se străduia cu disperare să înţeleagă natura durerii Monstrului. Era aproape sigur că Monstrul nu cunoştea frica. Pe planeta lui natală nu i se ştia nici un duşman care să-i pună, în mod serios, viaţa în primejdie. Nu cunoştea înfrângerea şi, fără îndoială că, înainte de a da peste oameni, nu izbutise nicicând să conceapă un adversar mai puternic decât el. Foamea constituia singura limită a expansiunii demografice a Monştrilor. Nu se puteau reproduce decât dacă dispuneau de un surplus satisfăcător de hrană. Altminteri rămâneau sterili. Una dintre principalele dificultăţi pe care zoologii Pământului o întâmpinaseră în realizarea proiectului fusese aceea de a ghiftui Monstrul. Corson nu putea crede nici că Monstrului îi era foame sau sete. Organismul lui era o maşină puternică, în stare să asimileze cea mai mare parte a substanţelor organice sau minerale. Bogatele păşuni de pe Uria puteau să-i ofere o alimentaţie aleasă. Climatul amintea pe departe clima celor mai bune regiuni ale planetei lui natale. Compoziţia atmosferei se deosebea, dar nu până la a handicapa o făptură care, cum arăta experienţa, putea supravieţui fără a da semne de neplăcere mai multor zeci de ore petrecute în vid şi se putea tăvăli în acid sulfuric. Singurătatea nu era de natură să ducă Monstrul la deznădejde. Experienţe constând în eliberarea unor Monştri pe planetoizi pustii pentru a li se studia comportarea dovediseră că nu se prea sinchiseau de semenii lor. Chiar dacă erau în stare să se adune în hoarde pentru a duce la capăt operaţii ce depăşeau puterile unuia singur, sau pentru a se juca, sau pentru a schimbă sporii ce cuprindeau echivalentul genelor lor, nu păreau defel gregari. Nu, nimic din toate astea nu constituia o explicaţie. Glasul Monstrului evoca plânsul unui copil mic de tot, închis din greşeală, sau pentru a fi pedepsit, într-un dulap întunecos, şi care se simte pierdut într-un univers vast, insondabil şi înspăimântător, populat de coşmare şi de virtualităţi fantastice, într-o capcană, din care nu-i în stare să iasă singur. Corson ar fi dorit să poată intra în contact cu Monstrul pentru a vorbi cu el despre natura capcanei. Dar nu era cu putinţă. Încercase să se întreţină cu Monstrul în tot cursul călătoriei. Îl ştia accesibil la felurite moduri de raţionament, dar, ca şi înaintaşii săi, nu putea avea cu el nici o convorbire de durată. Aparent, pentru un singur motiv: ostilitatea iremediabilă pe care Monstrul o nutrea faţă de specia umană. Pricinile erau necunoscute: putea fi o chestiune de miros, de culoare, de zgomote. Zoologii încercaseră să păcălească Monstrul în fel şi chip. Degeaba. Drama Monstrului era că avea destulă inteligenţă pentru a nu putea fi păcălit, dacă se pornea de la instinctele lui, şi prea puţină pentru a ghici şi

Corson ar fi putut s-o atingă. la stânga lui Corson. Dar când ajunse deasupra lui Corson. Nu putea avea decât o imagine deformată. n-o luă în seamă. Îndoit din şale. Nu văd nici un motiv să aştepţi pe culoar. Corson şovăi. Faptul că nava era aproape invizibilă îngreuna aprecierea altitudinii şi a vitezei. Era înfăşurată într-un fel de văl. la orizont. Nava nu semăna defel cu un vas de război. Poarta se închise încet în urma lui. Nava coborî şi mai mult şi se opri. istovit. cum se aştepta la aşa ceva. O maşină ar fi izbutit. Corson hotărî să aţipească fără a-şi slăbi cu totul vigilenţa. târându-se apoi în genunchi câteva sute de metri. Văzu o femeie tânără. involuntarul aliat uman. Dar fascicolul se fixă doar asupra lui şi nu-l mai slăbi. deşi studiase maşinile de război folosite de Principii Uriei. Era o voce omenească.domina puterile surde care clocoteau în el şi-l făceau bun numai să ucidă. analiză repede situaţia şi lăsă să se ivească în el reflexele de luptă. ci o adevărată voce omenească. O sală uriaşă i se ivi înaintea ochilor. Mai era noapte. imprecisă asupra celor ce se aflau înăuntru. Constructorul obţinuse un efect estetic din geodezicele după care fuseseră lipite foile de metal. Monstrul tăcuse. ceea ce nu-l miră. Ca şi cum o a doua personalitate s-ar fi instalat în el. I se păru să tresare doar după câteva minute. Corson îşi trase răsuflarea. Un nor gros străbătea parcă cerul. Văzuţi de la oarecare depărtare. . de ceaţă. din punct de vedere strict militar. O poartă puternic luminată se deschidea în trupul navei. Un fascicol luminos ţâşni din cochilia neagră şi lustruită şi străbătu tufişurile în care Corson se pitise. Nu una imitată.Hai. fără să vrea. Corson. în care de altfel căzuse. deasupra unei mulţimi de trepte suspendate în vid. Capacitatea de reproducere a speciei se afla la un punct prea critic pentru a se risca trimiterea în spaţiu a unei femei în stare să zămislească. tânără. Încercând câţiva paşi şi împleticindu-se. totodată. de bună seamă un aparat zburător de care Corson nu auzise niciodată. pata neagră pe care o desena pe firmament se mări cu iuţeală şi Corson apucă doar să-şi dea seama că obiectul urma să-l strivească. Ivirea lui oprise scâncetele Monstrului şi tăcerea bruscă îl trezise pe Corson. Avea margini netede. Ştia că hotărârea lui nu însemna nimic în faţa uriaşei maşini. care dispăru în perete. căci stelele pieriseră dintr-un întreg sector. Fără să vrea. Nu desluşi nici urmă de ostilitate în ochii ei cenuşii. strânse patul armei. dar ele înceţoşau totul. nava străină urma să fie la fel de total distrusă ca "Arhimede". Principii Uriei aveau. Corson se supuse. să simtă mirosul vreunui gaz sau ochiurile vreunei plase de oţel cuprinzându-l pe după umeri. a ocupanţilor navei. Norul se deplasa cu repeziciune. apoi se năpusti înăuntru. băştinaşii puteau trece drept umanoizi. Se răsuci pe călcâie. închise pentru o clipă ochii. intră. o linie mai luminoasă. dar. Dar n-o făcu. Urienii ar fi fost incapabili să contrafacă atât de perfect o voce umană. Orbit de lumină. Cu un dram de noroc. aşadar. Părea deosebit de stăpână pe ea. Partea de dedesubt a navei era netedă şi lustruită ca suprafaţa unei podoabe. se auzi o voce feminină. oricare ar fi fost cuşca sau temniţa aflată în dotarea navei. care le ţineau locul pe bordul navelor de război. zbura fără zgomot deasupra lui. dar Corson se îndoia că duşmanii lui şi-ar fi dat atâta osteneală să desăvârşească o capcană. scăpărătoare. Monstrul ştiuse cu câteva secunde înainte ce urma să sosească şi-şi prevenise. încercă să arunce o privire înăuntru. Corson nu mai văzuse de cinci ani nimic care să aducă a femeie. Fără a-şi face iluzii. pe care o luă drept un ocean peste care se lumina de zi. Pletele blonde încadrau un chip zâmbitor. Întrebă: . să-i îndemne pe ocupanţii navei să atragă Monstrul înăuntru. Nu se îndoia că nava venise să-l captureze. odată prizonier. toată latura din fund era ocupată de-un hublou imens. Cea de faţă era neobişnuit de frumoasă. era mai degrabă intrigat decât neliniştit de comportarea aberantă. Împinse o uşă întredeschisă. Trăgea cu urechea pentru a prinde glasul ciripitor al vreunui soldat urian. Corson îşi simţi sângele îngheţând în vine şi muşchii pântecului i se crispară. Corson îşi îndreptă arma asupra farului. chiar fără să se ridice. Tremura şi. Corson ar fi putut încerca să spargă unul cu ajutorul armei. Nu avea apoi decât să-l lase să acţioneze. Singura tactică pe care-o putea adopta era. atâta încredere în ei înşişi încât nici măcar nu se foloseau de un reflector cu lumină neagră. şi de nimic altceva. prin hublouri. merse de-a lungul suprafeţei circulare. 3 Detaliile navei ieşiră din neant. Putu vedea amănunţit masele întunecate ale pădurii pe deasupra căreia zburau şi. Beligeranţii îl primesc rareori pe un năvălitor în chip de turist. iar Principii Uriei n-avea să găsească niciodată urma trecerii lui Georges Corson prin lumea lor. Ceasul îi arăta că dormise timp de patru ore. I se păru că desluşeşte o siluetă umanoidă. Un corp uriaş. Hublouri mari se luminară de jur împrejur. Corson se aştepta să primească o rafală. în afara plastoizilor.De unde ştii că mă cheamă Corson? .

punctele vitale. în chip trufaş.Eşti prizonieră? Nu spera să mărturisească. Daca femeia ar fi fost îmbrăcată. şi trebuia să afle mai multe. Într-o măsură. ceea ce-l făcuse să acţioneze era tocmai groaza pe care-o citise în ochii ei. Înainte ca el să deschidă gura. Credeam. Comandantul lui "Arhimede" să se fi înşelat oare asupra planetei? Flora. Şi el ştiu atunci ce are de făcut. Tânăra începea să se mişte. Se întoarse în cea dintâi sală şi se aşeză pe un scaun baroc. Nici un chirurg n-ar fi putut înzestra un urian cu o asemenea înfăţişare. Nu era o ţesătură. Descoperi tabloul de bord. Doar cu coada ochiului îi desluşeai limpede contururile. Urla şi se trăgea îndărăt. Dar toate amănuntele anatomiei îi trădau originea. Într-un război care avea drept primă şi poate singură bază o adâncă deosebire biologică. Faptul că femeia-i cunoştea numele putea să însemne că Principii Uriei dispuneau de informaţii amănunţite asupra misiunii lui "Arhimede" şi cunoşteau numele fiecărui membru al echipajului. iar atacul la care fuseseră supuşi alunga până şi ultima îndoială.Expresia femeii trăda pe dată o mirare amestecată cu teamă. nu simţise mirosul caracteristic al urienilor. Buzele începură să-i tremure. pe cât îşi putea da Corson seama. Corson nu mai auzise de oameni trecuţi de partea Principilor Uriei. Dacă un singur urian s-ar fi aflat acolo. se deplasa pe o hartă murală. care figura probabil nava. a fi numitorul comun al inteligenţei . Dar se trăsese îndărăt. Voia să-şi lase răgazul de a chibzui. . Ca tot ce mai . Pe de altă parte. .limba care se pretindea. dar cu siguranţă nu un câmp protector. Telepată? Atunci îi cunoştea numele şi misiunea şi existenţa Monstrului. La bordul unui vas de război nu se află draperii.Păi. ar fi detectat mirosul de clor. dar comenzile îi rămaseră străine. dar zadarnic. .. şi nici un gaz. Nici o operaţie n-ar fi îngăduit înlocuirea lungului cioc cornos cu asemenea buze moi. Un punct roşu. Perne brodate.nu se afla acolo o singură armă . ar fi murit. Încercă să-şi dea seama de natura veşmântului care-o învăluia. compoziţia aerului erau de-ajuns pentru a identifica Uria.. îi apăsă palma pe gură şi o apucă de talie. Ceva ca o ceaţă scăpărătoare. Iar plastoizii nu ajungeau niciodată la un asemenea grad de perfecţiune. Dacă ar fi apăsat puţin mai tare. şi trebuia să piară. la gât.dar fusese zadarnic. . aliată cu putinţa de a trăi pe acelaşi tip de lumi. Se străduise chiar să-l înveţe pe Monstru pangala . un mister de nepătruns.. Aruncă o privire prin hublou. Încercă să-şi amintească exact ce se petrecuse. femeia era umană. iar prezenţa sa pe Uria constituia. meseria de trădător n-avea curs. dându-şi osteneala de a-i strecura o pernă sub cap. soarele. Resimţea un impuls puternic de a ucide femeia şi de a pune stăpânire pe navă. Îşi aminti deodată că. dar cu siguranţă că nu era singură la bord. observă ea. . mai ales dacă lucra pentru Principii Uriei. Îl strigase pe nume. Corson ştiu că pusese degetul pe nodul situaţiei. Se mulţumise s-o ameţească. din clipa când pusese piciorul pe navă.Eşti străin. nici oceanele de pe Uria. căuta un obiect putând sluji drept armă. născuţi dintr-un ou. Aparatul zbura la o altitudine de circa trei mii de metri şi. Nu recunoscu nici continentele. Peste cel mult zece minute aveau să treacă deasupra oceanului.. Prezenţa unei tinere la bordul unei nave de agrement . chiar înainte de a-i fi dat prin minte s-o imobilizeze. Nu-i puse căluş. Păruse îngrozită. Şi totuşi. Smulgând lungi fâşii de stofă dintr-o draperie. Simplă sincopă. Ceea ce i se păru fantastic. ci doar să-i furnizeze un indiciu. Căscă ochii mari. Cercetă nava şi se încredinţa că erau singuri la bord. zise el cu simţământul că se învârte în cerc. Creierul îi lucra repede. uitându-se la tânăra pe care o lungise pe jos.M-ai chemat din capul locului pe nume. . Putea să-i vadă limpede buricul.Pui întrebări ciudate.Nu. Corson ar mai fi păstrat o urmă de îndoială. Un fel de câmp. Degetul mare şi arătătorul căutară. uşoară că de-abia o vedeai. De ce aş fi prizonieră? Pe planeta de unde vii femeile sunt prizoniere? Expresia i se schimbă fără veste: îi citi o mare spaimă în priviri. Înainte de a-i da prin minte să se arunce asupra ei. ea singură. se apucă s-o lege. Străbătu încăperea. Urienii o vorbeau la fel de bine ca Pământenii. pătrunzând pe bordul navei. La bordul navelor de război se găsesc arareori perne. mi l-ai spus chiar dumneata.care naviga pe deasupra pădurilor unei planete inamice era pentru el de neconceput. Era un amănunt ce lipsea urienilor. Poate că atunci n-ar mai fi nevoit s-o ucidă. Îi legă încheieturile şi gleznele. cu o viteză în jur de patru sute de kilometri pe oră. la fel de umană ca vocea ei. Ceea ce nu însemna însă nimic. Fata se prăbuşi. Limba în care-i vorbise era o pangală curată.

Deşi se smucea în legături. zise sarcastic Corson. nu prevăzuse. nemaiputând fi văzuţi de pe nici un continent. De obicei se îndrăgosteau de ei. Tânăra avea cel puţin un punct comun cu Monstrul. uluită. Ea se îmblânzi.Aşa cum mi-am închipuit. dar punea o problemă: cine începuse? Ca în cele mai multe paradoxuri temporale. . Ngal R'nda e unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Era adevărul adevărat. Nici nu eşti în stare să prevezi. îl pălmui de două-ori. îşi spuse el. spuse ea. Exact ca o eroină din filmele vechi. zise ea.De care război vorbeşti? Eşti nebun. spuse. Mituri. Ştia că se îndreaptă spre . Era mai tare decât Monstrul. fără a-i da răgazul de a schiţa un gest. care-şi trec vremea în convorbiri filozofice. Înţelese că de asta i se destinseseră trăsăturile. Numai mie mi se poate întâmpla una ca asta. când sosim la Dyoto. . Fără grabă. mărturisi el. Dar faptul nu micşora întru nimic misterul prezenţei ei pe Uria. . Nu mai desluşea nici urmă de nelinişte în glasul ei. în afara faptului că pacea părea instaurată între cele câteva milioane de oameni care trăiau acolo şi băştinaşii. poate. . Corson. .Cum te cheamă? zise el. Fu cât pe-aci să scape paharul pe care i-l întindea. Dar Monstrul îi dădu cheia enigmei. zise el. potoleşte-te. 4 Se făcuse zi de mai bine de o oră şi survolau oceanul. Îl lăsă să lucreze fără a rosti un cuvânt.Mi-e foame. Sau ca o asemenea navă. . până la sfârşitul veacurilor. . Corson.Asta ca să mă-nvăţ minte să mai culeg indivizi pe care nu-i cunosc. în clipele următoare. Să văd dacă mai sunt în stare să pregătesc ceva. Când se sătură. cel puţin. Era prea bine crescută pentru a-l scuipa în obraz. Asta.Principii Uriei. nu-i citi pe faţă nici urmă de nelinişte. delirul în trei dimensiuni şi în culori al unui muribund de acum o mie două sute de ani. . plimbându-şi privirea cenuşie peste marea pe care nava o survola în tăcere. în anumite limite. Floria Van Nelle. De cinci ani.. Ştia aşadar că. începu s-o dezlege. creierul începu din nou să-i funcţioneze normal. Ridică din umeri şi-i întoarse spatele. Îl privi. Până atunci. Nu. prima femeie care-mi spune cum o cheamă. Suntem în război. El nu reacţiona. îşi frecă încheieturile. doar mânie. Iar cei ce intrau în contact cu Monstrul învăţau. de cele mai multe ori pe propria lor piele. nu-i va face nici un rău. Georges Corson.N-am auzit în viaţa mea de principii ăştia. Uşor decadente. dacă toate astea nu-s decât o capcană sau o iluzie. Apoi se ridică dintr-o mişcare. .Un fel de păsări inteligente şi inofensive.De o mie două sute de ani. Cu cine crezi că ai de-a face? . cu dispreţ.N-am avut de ales. cele două silabe care-i alcătuiau prenumele. zise el. după câte mi-ai făcut. zise ea. sau nu se ostenise să le folosească. Şi la ce poţi fi bun. Ca tutunul sau cafeaua. urmă ea de parcă şi-ar fi jucat rolul într-unui din filmele mitice. . se proţăpi în faţa lui şi. Din filmele dinainte de război. pe câte ştiu. presupun. când tânăra îşi veni de-a binelea în simţiri: . O să vedem noi cine eşti.Georges. Doar dacă visez. . îşi spuse Corson.Floria. Analiză situaţia. Mai degrabă simpatie. Corson îşi înghiţi scuipatul. ceva mai numeroşi. şi sper că aşa va rămâne. dar moralmente era tocmai ceea ce făcea. viitorul. Şi dumitale. Mă întreb de unde o asemenea regresiune.Îi cunoşti pe băştinaşi? .încercase să-l înveţe. Putea deci evalua previziunea tinerei la circa două minute. Corson începea să se întrebe ce mai aştepta flota uriană pentru a interveni. . câte ceva despre paradoxurile temporale. Să ataci o femeie care ţi-a dat adăpost! O cercetă cu atenţie. Am prieteni puternici.. Din clipa în care pătrunsese în navă ştiuse că avea s-o întrebe: "De unde ştii că mă cheamă Corson?" Faptul că groaza ei îl îndemnase s-o atace nu schimba nimic. îmi cunoşti numele.Nu ştiu.Planeta asta trăieşte în pace? . sau două mii sau trei mii. În timpurile legendare.Eşti o brută.. Era în stare să prevadă. La urma urmei. Culegeau pe drum câte un tip şi li se întâmplau chestii mai mult sau mai puţin înspăimântătoare. Nu înţelegea ce se putuse întâmpla cu planeta Uria. Din vremurile barbare ale Puterilor Solare nu s-a mai văzut un laş atât de josnic. Trăsăturile ei gingaşe se destinseră şi mânia făcu loc unei hotărâri reci.

chiar înainte de explozie. Între clădirile sau maşinile ce alcătuiau oraşul se aflau spaţii mari. de departe. antigravitaţia nu-şi găsea locul decât pe bordul navelor de război. cu cei optsprezece mii de pui ai săi. îşi spuse Corson. cu o uriaşă piramidă a cărei bază plutea în văzduh. Ultima a avut loc acum vreo zece ani. care nu era prefăcută. Spre deosebire de cele pe care le cunoscuse. un rol învăţat pe de rost? De ce. tot atât de obişnuită ca energia de fisiune. şi nici Puterile Solare. un asemenea oraş nu era un ansamblu de construcţii mai mult sau mai puţin încremenite. prost.Dyoto. Păru interesată. Dispozitivele anti-G consumau o înspăimântătoare cantitate de energie la bordul vaselor de război. poate în mai multe milenii. proiectat în Viitor. Nu mai avea identitate. Lui Corson i se opri răsuflarea. Şi că Monstrul rătăcea prin pădurile de pe Uria. Putea pleca. era un frumos exemplu de urbanism întemeiat pe antigravitaţie şi pătruns de o concepţie mai curând anarhică asupra societăţii. dar asta nu spunea nimic. ale căror comunicaţii erau asigurate de o perdea de transpaţii. Fiecare om şi fiecare lucru îşi aveau locul bine precizat. de la un minut la altul. unind lumi pe care nu se va duce cu siguranţă niciodată. apoi se depărta înainte de a-i îngădui s-o cuprindă în braţe. la prima vedere. . Corson rămase cu gura căscată. aceea de a aduna nişte fiinţe pentru a putea face schimb de bunuri şi de idei. Veni drept spre el şi-l sărută pe buze.Hai să zicem că te-am provocat. Dyoto.Te-am atacat. Nu mai era decât un om pierdut printre miliardele de cetăţeni ai unei Federaţii galactice acoperind întreaga lentilă stelară şi revărsându-se peste nebuloasa Andromedei. Norul deveni labirint. Îşi explică. notă Corson. Războiul fusese câştigat sau pierdut. ci un agregat schimbător. . multă vreme. . nici misiune: Nu mai ştia nimic. Din Dyoto putea ajunge pe oricare dintre stelele pe care le văzuse strălucind pe cerul întunecat. Se putea considera demobilizat şi-şi putea scoate uniforma. o apreciabilă energie potenţială. războiul. dacă vor. Un fluviu dublu ţâşnea vertical din sol şi străbătea oraşul.Am ajuns. Întâlnirea cu Corson . ci o călătorie de câteva milenii. Şi să-i lase pe noii locuitori ai Uriei să se descurce cum or şti cu Monstrul şi. oricum. Atunci când Monstrul se depărtase de navă. zise brusc Floria Van Nelle. o întrebare. s-o uite pe Floria Van Nelle şi să se piardă pentru totdeauna pe pistele spaţiului. în felul lui. Forţa pe care masele o exercită unele asupra altora reprezintă. . să uite Uria. în tovărăşia celei mai frumoase fete pe care o văzuse vreodată. două mari edificii de formă cubică se ridicară în atmosferă şi goniră în direcţia oceanului. poate chiar mai puţin. Felurite maşini zburau de-a lungul arterelor tridimensionale ale cetăţii. că până şi etajele inferioare ale cetăţii puteau beneficia de o doză apreciabilă de însorire. Principii Uriei nu mai existau. sau ce vei spune. nu făcuse în timp un salt de câteva secunde. În clipa când nava care-l ducea pe Corson ajunse la periferie. Rezistase doar funcţia de bază a oraşului. la mai bine de un kilometru de sol. în răstimpul de care avusese nevoie pentru a-şi veni în fire. nu era altceva decât o categorie istorică. De ce venise Floria Van Nelle să-l culeagă exact la timp? De ce-i dădea impresia că joacă.Aşa s-ar fi petrecut lucrurile pe vremea dumitale? Copoii au să-ţi dea de urmă şi singuri. Nava Floriei se căţăra încet de-a lungul uneia dintre feţele piramidei. A fost şi pentru mine o experienţă pasionantă să trăiesc alături de un om care nu poate prevedea ce vei face. Dispoziţia clădirilor era de aşa natură. Deşi mă îndoiesc că mai ştiu să procedeze la o arestare. Piramida păru că se descompune. Dar în o mie două sute de ani. îngăduind trecerea aproape instantanee dintr-o lume într-alta. Ceea ce implica existenţa unei puteri centrale însărcinate să reglementeze circulaţia şi locurile acordate noilor veniţi. gata să se înmulţească şi să dea naştere la optsprezece mii de mici Monştri urmând să devină repede la fel de primejdioşi ca el. Dar nu se înşela atâta asupra lui însuşi pentru a nu şti că-şi va pune. putea să uite Pământul. şi asta într-un răstimp de şase luni.Aveam impresia că vrei să mă dai pe mâna poliţiei. nici trecut. să uite Monstrul. pentru a practica acolo singura meserie pe care o cunoştea. cele întâmplate. dar era. Poate că devenise chiar o sursă de energie? Corson auzise vorbindu-se de vagi proiecte de felul ăsta. de asemenea. Puteai arunca sau ridica ancora. lucrurile avuseseră timpul să se schimbe. Ce ai de gând? . Ea începu să râdă. Şil târâse cu el pe Georges Corson. Antigravitaţia devenise. Apoi îşi spuse că vorbea cu sinceritate. În experienţa lui. cu un nor zdrenţuit pe care plaje întunecate stropite cu puncte scăpărătoare se înălţau ca straturile geologice pe coasta unui munte despicat. curând. ca un stâlp într-un tub invizibil. trecuse de la mânie. uitat. dacă Monstrul găsea lesne hrană din belşug. un oraş mare. la cordialitate? 5 Dyoto semăna. războiul excluzând-o cu desăvârşire. Cât despre anarhie. sau să-şi aleagă alta. Sau se putea considera un fel de dezertor involuntar.

vru să spună ceva. poartă-te ca marţienii. chiar dacă unele caracteristici superficiale evoluează. . Să găsească un loc liniştit pentru a chibzui. Ea făcu ochii mari. Putea profita de împrejurare. acum sub aşa-zisele lui sandale. Pe Marte. îşi vârî mâinile în buzunarele uniformei de campanie. sper. zise ea. Contrastul era prea mare. Voia să fugă. se uită cu neîncredere la îngustele podişti lipsite de balustrade. . eşti liber. Fă la fel. Făcu un gest vag cu mâna. Trebuia să. Ar fi putut rămâne mai multă vreme cu fata şi să strângă cât mai multe informaţii. şi-era conştient de asta. Nu era obişnuită cu un asemenea tip de bărbat. Era nerăbdător să-i pună o mulţime de întrebări. . Se duse drept către uşă şi o deschise.. dar el cunoştea tipul ei de femeie.De plăcere. Dar mai era ceva. dintr-o epocă în care aproape toată energia umană era îndreptată către luptă. Corson venea dintr-un război. Altminteri te faci de râs. Pentru moment n-avea decât un singur gând. . din care ieşise cu o zi în urmă. Stânjenit. Floria era tânără. Dar mă întreb de ce minţi atât de prost. Corson.Eşti tare sigur de dumneata. Dacă voi putea să-ţi fac un serviciu. dar îşi dădu curând seama că nimeni nu-i acordă vreo atenţie.o aţâţase. Eu. Îi arătă cum funcţionează radiera. Schimbă-ţi hainele. . zise ea. . .Cu dumneata? întrebă ironic. Nu eşti în stare să prevezi ce se va întâmpla peste un minut şi faci pe profetul. chiar dacă era absurd să-ţi închipui că un urian s-ar fi putut aventura într-un oraş aflat în mâinile oamenilor. la planurile tare înclinate. Spionajul avea altă menire decât securitatea. . Era de-ajuns de cinic ca so ştie. nu. ar putea fi luat la ochi. dar se cam îndoia.. Crescuse în ochii ei atunci când se folosise de violenţa. Părăsesc lumea asta. călătoresc ades. Făcu un ghemotoc din uniformă şi o azvârli în aparat. . . Părăsise nava pentru că se temea că nu va fi în stare de eficacitate atâta vreme cât se va afla lângă Floria Ajuns la capătul cheiului. spuse el. Apoi primi aşa-zisa tunică pe care i-o întindea. descopere el însuşi noul univers.Pe-o altă lume.. Când să iasă. În câteva luni viaţa riscă să devină imposibilă aici. Veşmintele plutitoare pe care şi le pusese ascundeau destul de bine pistolul. Nu ţinea sa-şi divulge de pe-acum secretul. dar nu găsi cuvintele. frumoasă şi disponibilă. În sfârşit. . Să te mişti mereu.Încerc. Iar legăturile ce nu vor întârzia să se stabilească între Floria Van Nelle şi el aveau să-i restrângă în mod serios libertatea. dar că habar n-avea la ce slujeşte. Pe cât putea judeca. Am rămas cam prea mult pe planeta asta. Am să-ţi dau şi eu un sfat. Ceva în el se trase îndărăt.Nu te întreb de ce minţi. tot şovăind. .Un ce? Îşi muşcă buzele. Ocupa spiritele. . 6 Cheiul era moale sub cizmele. Să nu rămâi nici cu un minut peste cât trebuie într-un adăpost provizoriu. Era aproape sigur că fata observase arma. ăăă. Specia umană făcuse poate în o mie două sute de ani (sau mai mult) progrese suficiente pentru a se descotorosi fără greutate de cele optsprezece mii de exemplare ale Monstrului. spuse el. Trebuia să se mulţumească cu puţinul pe care-l extrăsese din convorbirea acelei dimineţi. Corson se simţea ridicol de-a binelea în noile veşminte.. sau către efortul economic care trebuia s-o sprijine. Nava se opri.Nu prea pari să te distrezi. În universul lui un străin ar fi fost neapărat bănuit de spionaj. . Descoperea deodată posibilitatea unei lumi în care fericirea individuală părea să fie lege.. Un fel de instinct îl îndemna să aşeze o cât mai mare depărtare între acea lume şi el. Trăsăturile fundamentale ale omenirii nu se schimbă în o mie două sute de ani. Instinctul afla un argument solid în părerea pe care şi-o făcea despre viitor. sub subsuoara stângă.Mulţumesc pentru toate.O radieră? Bineînţeles.Pot totuşi să-ţi fac un serviciu.Un aparat care îngăduie dispariţia deşeurilor. Nava mergea de-a lungul unui fel de chei.Ai un incinerator? Ea se încruntă. Şi unde ai de gând să te duci? .Speram altceva. Comportarea lui de acum rămânea dominată de un război vechi de mai bine de o mie de ani. graba lui venea dintr-un vechi reflex ostăşesc. dar se stăpâni. Şi să părăsească Uria cât mai repede. Se temea că. Îl năpădi un val de spaimă. Uniforma pieri sub ochii lui..

hmm. Glasul tăcu. Definitiv.N-aţi uitat nimic.. chiar dacă zeci de metri îi despărţeau de punctul de sosire. . Singurătatea îl năpădi după vreo trei ore. Pe imense tejghele.Dar de ce. Fireşte. Se depărta repede. . veniţi la noi pentru prima dată. domnule Corson. se rostogoleau peste trei nivele. De cele mai multe ori. Iertaţi dacă v-am stânjenit.Nimeni nu lucrează pentru bani. Doriţi cumva să vorbiţi cu directorul? Identificase locul de unde glasul părea să pornească. Se simţea istovit. Iată de ce mi-am îngăduit să vă opresc. Cuvântul îi zgâria gura. A lua ceva însemna un furt? Furtul era aspru pedepsit de către Puterile Solare.. urmând un itinerar complicat.. întrucâtva detestabil. Se aşteptase la un şoc mult mai aspru. . Fojgăiau ca nişte insecte. sosi cu genunchii îndoiţi şi fu gata să cadă. Corson îşi spuse ca încălcase probabil o regulă de circulaţie. domnule Corson? Puteţi achita pe loc. Atunci când părăsise nava Florei nici nu-i trecuse prin minte că putea avea nevoie de bani..Dar dumneavoastră? zise Corson. încercă un plonjon la vreo zece metri şi văzu o aeronavă minusculă venind drept spre el. . Georges Corson. Armata îl înzestrase întotdeauna cu tot ce avea nevoie. În cele din urmă se hotărî să pătrundă într-una din marile clădiri. Sper că nu mi-o luaţi în nume de rău. Până obţineţi un credit. . ajunsese să considere banul drept desuet. de neconceput într-o societate evoluată. Ca toţi contemporanii lui. Acceptăm banii tuturor lumilor agreate. pălăvrăgeau preţ de o clipă cu primul întâlnit. .Domnul! stărui glasul fără trup. Alege nişte ingrediente ce semănau cu cele pe care Floria le preparase pentru el.. . sau un dormitor. totul se lămuri. ca mijloc de schimb. Ştia. Sunt străin.Poate că am uitat vreo formalitate.Contabilul acestei întreprinderi. nevenindu-i să creadă. tot felul de obiecte. zise el.E foarte bine. barbar.Sunt o maşină. Presupun că o să mă daţi pe mâna poliţiei. temându-se ca o autoritate oarecare să nu se pună pe urmele lui. Corson tresări. sau altceva decât i se repartiza. . domnule Corson. .Am încălcat vreun regulament? zise Corson.Aş putea poate lucra în schimbul. Cel puţin.Cei din Dyoto dădeau dovadă de multă îndrăzneală. că fusese utilizat pe Pământ. Era coborât. Nădăjduim să vă revedem. O societate aflată în stare de război nu putea tolera tendinţe atât de evident antisociale. apoi se lăsau aspiraţi de un invizibil curent ascendent care-i lepăda cu şase etaje mai sus. Dacă nu mă înşel. Corson crezu pentru o clipă că dispuneau de minusculi anti-G ascunşi în veşminte. domnule? Corson privi în jur. cam la un metru distanţă. Săreau de pe un plan pe altul. nimănui. un glas îl făcu să tresară. În clipa când să treacă pe poartă. dar nu văzuse bani niciodată. zise Corson. Aţâţarea de la început îl părăsise. Banul era pentru el un concept pur istoric. .Eu. Pe o lume unde nu spunea nimic. le vârî în buzunare aşteptându-se cumva să audă sunând un semnal de alarmă şi bătu în retragere către ieşire. dar se încredinţa curând că nu era aşa. nu pe lumea asta. .. era inutil să-şi ascundă identitatea. Îi era foame. Nu încercase practic niciodată dorinţa de a obţine mai mult.. . . hmmm. Ceea ce-l izbise era glasul. . domnule Corson..Acceptăm banii tuturor lumilor agreate. Corson ridică din umeri.Nu cunosc aici decât o singură persoană. Floria Van Nelle. a tot ce am luat. cu mult înainte de război. Crezuse că va descoperi fără greutate un restaurant colectiv pentru soldaţi şi pentru călători. Câte unul pătrundea din când în când într-una din clădirile masive ce alcătuiau osatura cetăţii. ca pe toate planetele ocupate de Puterile Solare. recunoscu el. zise Corson. nu ne puteţi indica o persoană care poate garanta pentru dumneavoastră? . Îngăduiţi-mi să vă sugerez o soluţie.. Nu cuteza să întrebe un trecător. ca toată lumea. Cine sunteţi? Lucrul cel mai neobişnuit era că oamenii care treceau pe lângă el nu păreau să audă glasul.N-am. bine timbrat. sau amândouă. trecătorii nu păreau să aibă o ţintă anume. . Îşi limpezi vocea.Corson. domnule Corson. dar aşteptarea îi fu dezamăgită. vă pot restitui. n-am bani. Era .. Căpătând curaj. furios că se simte prost. zdrobit.Nu există nici un credit deschis pe numele dumneavoastră. Ce avea să zică Floria descoperind că se folosise de creditul ei? Nici nu-i păsa. pentru a-şi începe din nou goana nebunească.Mă tem că n-am credit. şi Corson fusese temeinic condiţionat în acest sens. La prima lui tentativă. . Dincolo de poartă. un hol vast. mai curând plăcut. Orice fel de valută.Vreţi să repetaţi ce-aţi spus? . Aparatul se dădu la o parte pentru a-l evita şi pilotul întoarse către Corson o faţă albă de mânie sau poate de spaimă. Mii de oameni circulau printre ele şi se serveau. . având grijă să nu treacă pe unde apucase la venire. sări de la o înălţime de trei metri. Când descoperi un raion cu alimente. Un punct situat în dreptul umărului său.

Nu era adaptat la lumea asta. Cu cât se gândea mai mult. costisitoare. Cunoştea viitorul îndepărtat al planetei. Avea toate motivele să creadă că faptul nu se va întâmpla niciodată. Nimic nu le frâna căderea. descoperea un mijloc de a câştiga bani. fugărinduşi victimele într-un labirint al spaţiului şi timpului. fără să vrea. sau putea încerca să perfecţioneze metodele de luptă împotriva Monştrilor. Bărbaţii şi femeile care hoinăreau pe bulevardele Dyoto-ului erau în stare să prevadă evenimentele ce urmau să se ivească în viaţa lor. îi rămânea în orice caz soluţia de a vorbi.morţi. Fără bani. folosindu-se eventual de forţă. Mai mult. să-l spânzure. Bazele militare din epoca lui erau construite întotdeauna după acelaşi model. Faptul că mai era în viaţă părea să confirme ceea ce camarazii . în momentul crucial al unei lupte. urca sau coborî. Poate merge drept înainte. să-i informeze. cu unele drumuri rezervate vehiculelor şi altele pentru pietoni. toţi morţi . Putinţa de a prevedea evenimentele cu câteva clipe mai devreme trebuia să influenţeze legea circulaţiei. un reflex ostăşesc. ordinele potrivite. unde se opreau transpaţiile şi să se îmbarce. 7 Căută un loc relativ liniştit şi deschise una dintre cutii. brutale. cărora li se spunea coincidenţe. duse mâna la subsuoară. Proiect: să descopere gara interstelară. preconizând o evacuare totală a Uriei. Corson era incapabil să imagineze mecanismul îngăduind un asemenea rezultat. Era vorba de-o mutaţie. avea să-i fie greu să părăsească Uria. În afara cazului când. Eşua din nou. să-şi dirijeze un fel de privire interioară. cu sistemul lui nervos. Începea să înţeleagă planul oraşului. nu izbutea să-şi închipuie cum va arăta viitorul. să-i sfătuiască. Apariţia acestei puteri punea câteva probleme pe care le cercetă pentru o clipă. datorită căruia putea încheia un târg. deşi i se părea ciudat de incoerent. Nimic elaborat. Nu lucrând. o hoardă de Monştri năpustindu-se veseli şi feroci la asaltul Dyoto-ului. Urienii puteau hotărî. era liber. fără îndoială. Bărbatul îşi urmă drumul. de vreme ce nimeni nu lucra pentru bani. pur şi simplu.ziceau despre el. Dacă era arestat. Corson hotărî că se va abate din drum. râzând. chibzuit. Nu împărtăşea cu ei o asemenea putere. Pentru a prevedea. Avusese întotdeauna faima că e norocos. Câmpul antigravitaţional nu acţiona deci decât asupra fiinţei umane. pândeau fără încetare? Ridică încă o dată din umeri. în raporturile sale cu oamenii de pe Uria. în ciuda tuturor silinţelor. În definitiv. Poate că puterea le va îngădui oamenilor să dobândească un scurt răgaz. . care-i tăiase drumul. Poate că eşua prea des! Poate că un blocaj al sistemului nervos îl împiedica să prevadă corect şi-l silea să prezică mereu pe dos? Poate? Amintiri ale unor vechi experienţe îi reveniră leneş în minte. Poate că omul dădea în mod inconştient. să-i pună la punct? Ochii-invizibili. verificate apoi. Capcana în timp era dublată de una în spaţiu. ivită brusc şi răspândită repede în rândurile speciei umane? Sau era o putere latentă. Aici nu. În şase luni. metode studiate de Puterile Solare. Sau puterea era cumva repartizată în mod inegal? Încercă să se concentreze pentru a-şi închipui ce avea să se întâmple. Se ridică şi reîncepu să rătăcească.omniprezent. Cu o singură excepţie. Zvârli peste bord cutiile goale şi se uită cum cădeau. Nimic mai mult. Putea avertiza autorităţile centrale ale planetei. Cu genunchii îndoiţi. Nu-şi scoase arma. Îşi aminti accidentul din care scăpase cu câteva ceasuri mai înainte. prea sigure. cu atât problema i se părea mai încurcată. Corson reîncepu experienţa. se străduia să chibzuiască. Călătoriile interstelare erau. locul de unde plecau transporturile galactice. o poate lua la dreapta. intuiţii sigure. în decurs de şase luni. Cu mâinile goale. Mâncând. Conductorul nu prevăzuse ivirea lui Corson. Din nou. Sau în tăcerea epuizării. Nimic din ce ştia să facă nu-i putea interesa pe cei de pe Uria. O armă cu două tăişuri. Aparatul n-avea decât o pasageră. Era un clement de greutate. în stare să vorbească în acelaşi timp cu o mie de clienţi. Dar. Un trecător. din nou. Incidente uitate de îndată. Ca nişte fulgere care-i străbătuseră câmpul conştiinţei. Era. urienii trebuiau deci să facă un efort. avea să treacă în ochii lor drept un fel de infirm. ascunşi în unduirile aerului. Problema banilor. Din nou. Norocul să fi devenit oare pe Uria un factor măsurabil? Un flotor uşor se opri în dreptul lui şi Corson se depărta. pe care o anume formă de educaţie o putea revela? Puterea însemna în orice caz că. nu putea beneficia niciodată de efectul surpriză.

Combinat cu drogul cuprins în ţigară.Ţi-am spus numai că am de gând să părăsesc lumea asta. zise cam ceremonios Antonella. . Zâmbi din nou şi el se destinse.Antonella. Cu puternice pulsaţii lente. Tânăra îi făcu semn să urce. Fu gata să-i întoarcă spatele. marea muşca dintr-o plajă nesfârşită. Dar mă îndoiesc că eşti destul de tare ca să părăseşti lumea asta. cum ieşeau din Dyoto: . E tot ce doreşti să ştii? . Sunt însărcinată să te întâmpin. Cerul era aproape pustiu. Întoarse capul şi văzu pentru a doua oară ciuperca enormă şi piramidală a Dyoto-ului.Habar n-ai? Închise ochii pentru o clipă. Era tutun adevărat. să facă experienţe. . Cred că-ţi reproşează. mai ales. Dinţi strălucitori. El şovăi. Ca să poată urca.Ţi-aş propune o plimbare pe malul mării. E tare jignitor. . Corson se îndreptă şi-şi şterse sudoarea ce-i brobonea pe frunte. O duse la buze şi trase aer. Ca norul cu margini nedesluşite ce suie dintr-o cascadă. Antonella îi întinse o brichetă şi. sub tunică. Flotorul luase viteză. Înţelese brusc şi strivi ţigara de tabloul de bord. efectul lui hipnotic era calculat pentru a-l face să vorbească.Eşti foarte tare.Ne-a spus c-ai cam brutalizat-o. nu-i aşa? Hai. domnule Corson. .Nu te temi. Încă nu ştie dacă să-ţi poarte pică sau nu. îl orbi un fulger scurt. Tânără. . Acum suntem siguri că vrei. .Ştiu că ai să urci.Fie.De ce? .Misiune oficială? .Unde mergem? . Şi Floria Van Nelle mi-a vorbit de dumneata.Nu mă duci undeva anume? .Bun venit pe Uria. Şi. de parcă răsfrângerea strălucitoare pe care suprafaţa metalică a brichetei i-o trimisese pe retină ar fi gravat acolo.Nicăieri unde n-ai vrea să mergi.Ce ai de gând? întrebă ea cu glas unduitor.Să părăsesc lumea asta. ca plasticul sub efectul unei raze termice. în clipa când flacăra ţâşni. fără nici o legătură cu algele pe care le fuma pe vremuri.Nu. zise el. Aşa mă cheamă. Georges? Zâmbea la fel de amabil ca atunci când îl rugase să urce în aparat. Fulgerul ţâşnit din brichetă nu fusese o simplă răsfrângere. răspunse el nestăpânit. Mâna dreaptă i se furişă. . avea încredere în ea. marginea flotorului se lăsase ca o stofă. .Cine eşti? Cum m-ai găsit? . care părea aşezată pe două coloane scăpărătoare de fluvii verticale. . Dacă era întradevăr însărcinată să întâmpine străinii.Brună.O ţigară? Acceptă tabachera ovală pe care i-o întindea şi apucă o ţigară.Dacă vrei. . Ne interesează viitorul dumitale. evolua fără ca tânăra să pară a-i acorda vreo atenţie. . Şi zâmbea. . că ai părăsit-o. să pleci. . . ce trădau un mare ocean. Se oprise să-i vorbească. o irizare uşoară împrejmuia vârful oraşului. vino. Fără să poată spune de ce. în direcţia armei. Georges. Floria ţi-a spus totul despre mine. . aşteptându-se s-o vadă aprinzându-se de la sine. într-adevăr. Oare puterea putea greşi? Dar avea dreptate. . Corson îşi trecu mâna peste ochi şi-şi umplu plămânii cu fum. Avea tot timpul.Cine ţi-a spus că a eşuat. în adâncime. . domnule Corson. . Se caţără în aparat.Nimic din trecut. Închise ochii şi-şi apăsă atât de tare degetele pe pleoape încât văzu ciorchini de rachete ţâşnind şi sori explodând. zise Corson.De ce n-ai prevăzut că mica dumitale manevră avea să eşueze? Glas asprit de mânie.Ce vrei să ştii despre mine? întrebă el pe neaşteptate. Îşi muşcă buzele. Să nu pierdem vremea. mai târziu. . Dorea să urce. N-o cunoştea. un motiv minuscul şi indefinibil. Dar antrenamentul la care fusese supus îl obişnuise să reziste la asemenea agresiuni. Se săturase să tot fie singur. zise Antonella cu o voce egală. Ea zâmbi. Am avut chef să te văd.Georges Corson. lăsându-se pe perne. . fusese desigur aleasă cu grijă. . domnule Corson. Dar nu se întâmplă aşa. zise ea. Dar îmi face o deosebită plăcere. simţea nevoia să pună cuiva nişte întrebări.Poate. Frumoasă. dar un punct luminos îi plutea pe dinaintea ochilor. într-o lume în război. Nu-mi cunosc deloc viitorul.

pe lumea voastră.Dar de ce vor să-mi vină de hac? Trăsăturile Antonellei se înăspriră. (Văzu lacrimi adunându-se la marginea pleoapelor ei.Antonella.Doar criminalii de război. Antonella sări pe nisip şi se întinse.Şi dragostea. Până la un punct.Bineînţeles. .Am acum încă un motiv de a părăsi planeta asta. Spune-mi despre care război e vorba.. ai să fii arestat şi supus unui tratament. zise ea cu glasul sugrumat. nici de unul la un milion.Nu-ţi place lumea asta? Corson ridică din umeri.. sub aparenţe paşnice. chiar în timpul vizitelor lui prin centrele de repaus. . . Oficiul de Securitate n-are drept de jurisdicţie asupra planetelor.. În trecut au avut loc mii de războaie. Poate că mai găseşti o urmă de aşa ceva şi aici. Şi cele mai multe dorinţe. se aşeză binişor pe nisip.Fă un efort. Un arici din altă lume. Se ridică şi-i întinse mâna. . Prea misterioasă. . grele de ameninţare.Nu pricep.. În raport cu moravurile lumii tale. Corson strânse din pumni. . Înlătură orice referinţă la trecut. E totuşi limpede. nu? zise ea. se apropie de ea şi o cuprinse în braţe. Fata o cântări în palmă. Georges. Georges. Nu-şi amintea să fi văzut vreodată o femeie atât de seducătoare. .Nu. Cum vrei să-ţi răspund? Trebuie să ştii mai bine decât mine. Oh.) Nu. putea pricepe comportarea femeii. fără îndoială. obiceiurile noastre sunt.La ieşirea dintr-un transpaţiu. Dar cuvintele Antonellei erau de neînţeles şi. . te înhaţă. dar n-ai să mai fii niciodată tu însuţi. Universul înconjurător se înceţoşase până la a deveni ininteligibil.. în cele din urmă. să-i primiţi aşa pe străini? Glasul lui exprima o surdă iritare.Mai râu. Criminal de război. îşi spuse Corson. Şi toţi călătorii intersiderali sunt supuşi unui asemenea tratament? .Îmi închipui că preferi războiul.Şi aveţi de gând să mă împiedicaţi? . Vrem doar să te sfătuim să nu faci una ca asta. fie şi pentru a ajunge pe o Lună a lumii noastre.N-ai să poţi. . . Pentru că luase parte la un război.. schiţând un pas de dans. De atâta vreme. acţiunea brutală şi violentă. .Ţi-am mai spus. cu buzele întredeschise. . părea că aşteaptă. fluviile verticale sau societatea de ţicniţi plimbându-se în atmosferă la bordul unor iahturi aeriene. Ea clătină din cap. bineînţeles. ..Nu te-aş fi crezut în stare de atâta duioşie. Poţi veni din oricare dintre ele. Marginile i se lăsară.De la ultima noastră întâlnire. Ai să-ţi pierzi amintirile. totodată. Eşti înarmat şi primejdios. Corson. Crezi că mă amuză s-o repet? Crezi că-mi place să-l fac criminal de război pe bărbatul pe care-l iubesc? O apucă de încheieturi şi le strânse cu toată puterea de care era în stare. zise ea. zise el. dar. Nu intervine decât atunci când un criminal trece de pe o lume pe alta. Ai să înţelegi mai târziu.În interesul meu. . . Te rog. Aparatul se opri deasupra unui mic golf. Atitudinea ei nu era mai absurdă decât oraşele plutind în văzduh. Trebuie să înţelegi. . . Dacă iei un transpaţiu. deşi vorbele-i erau nelămurite. 8 . coborî. ca o ceară care se topeşte. .De ce? .Brută! Dă-mi drumul.Romantic. Nu m-am putut împotrivi. Ridică o cochilie poliedrică.E obiceiul.Nu ştiu cum am izbuti. Ar fi ca şi cum ai muri. El începu să râdă. încheiat acum mai bine de-un mileniu. Flotorul pierdea din altitudine şi din viteză. . desigur? Ea făcu un efort şi faţa-i regăsi ceva din seninătatea de la început. .De ce nu? Îşi plecase genele şi. . apoi zvârli cochilia în valurile care-i lingeau picioarele desculţe. zise el sarcastic. . în care un arici de mare îşi găsise cândva adăpost. foarte libere.Când am să cresc mare. pe oricare lume.Într-un fel da. Georges. . . Ea se zbătu.Dragostea de la prima vedere? .Cam decadentă pentru gustul meu. zise. Se clătină. N-ai nici o şansă de scăpare. nu te vor ucide. zise el. . zise ea.Trebuie să înţelegi.

pe viaţă şi pe moarte. Avem maşini care asigură anumite funcţiuni. Presupun că am dreptul la prescripţie. Avea s-o revadă în viitor. . că simţise un fel de bucurie triumfătoare ştiind că Monstrul ajunsese la destinaţie. îl priviră plini de mirare.Atunci. a unei experienţe. Am să-i fac o destăinuire. retezate ici şi colo de soarta nehotărâtă a unor bătălii mereu reîncepute. Începea să întrevadă adevărul. . zise apoi cu glas monocord. şi când am împlinit vârsta. Am fost zvârlit în viitor în urma unui. M-am născut pe o lume în stare de război. Guvernele ţin de antichitatea speciei umane. Ultimul război care ne-a atins planeta s-a desfăşurat acum mai bine de o mie de ani. . . Şi o scenă exact inversă urma să se desfăşoare cândva.. Îi era ruşine pentru el. am fost supus la un antrenament şi a trebuit să iau parte la lupte. Trei oameni şi un urian. altminteri războaiele s-ar fi perpetuat la nesfârşit. interzicea extinderea unui conflict la scara galaxiei şi a istoriei. colonizarea lumilor noi.. ar fi de-ajuns să sari destul de departe în viitor pentru a scăpa de pedeapsă.. dar. dar maşinile nu intervin aproape niciodată. omul învăţase să se deplaseze în timp. Şi am crezut că nu voi avea puterea de a-mi duce la bun sfârşit misiunea. parte la un vechi război.Controlează numai căile de comunicaţie şi. Ai auzit vreodată de războiul dintre Puterile Solare şi Principii Uriei? Ea se concentra. de milenii. . . Cred că voi izbuti să conving orice judecător imparţial. Într-un fel pe care nu-l putea înţelege pe deplin. dar nimeni nu mi-a cerut vreodată părerea. dar totul avea astfel avantajul de a căpăta un sens. controlând căile de comunicaţie. unui accident. pentru vechii lui tovarăşi. Nici pe oricare dintre lumile înaintate. destinele lor se încrucişaseră.Şi cine asigură legătura dintre Uria şi Oficiu? . mi se pare. pentru ambele specii. . de pildă distribuţia. Iar. poate. Mă tem. Fusese. Îşi spuse că era atât de răscolită încât nu fusese în stare să-i prevadă întrebarea. ivindu-se pe neaşteptat din trecut.Nu sunt chiar un criminal de război. Numai pentru a o putea concepe trebuia să-ţi închipui resursele inepuizabile ale unui viitor nesfârşit. sau mai mult. Ar fi prea uşor. avea s-o regăsească într-un viitor în care nu-l va fi întâlnit încă. Şi. Câteva imagini ale conflictului dintre Puterile Solare şi Principii Uriei îi trecură în goană pe dinaintea ochilor.E cu siguranţă foarte vechi.O autoritate centrală? Nu. în trecut sau în viitor. zise el.Nu există prescripţie. Te iubeam încă de data trecută. Oamenii împart planeta cu băştinaşii de mai bine de şase mii de ani. Părea cam complicat. . zise el liniştit. pentru a reîncepe. Georges Corson fusese asimilat în mod automat cu un criminal de război. căprui.Între oameni şi băştinaşi? Ea clătină din cap. .Un consiliu. sunt ultimul supravieţuitor al unui război purtat acum mai bine de şase mii de ani.Îi dădu drumul. Două lacrimi străluciră în colţul ochilor Antonellei. . mai degrabă decât să se expună loviturilor duşmanilor. tiranii răsturnaţi căutaseră sistematic azil în timp. Îşi trecu palma peste frunte. Nu ţinea seama de conflictele ce puteau izbucni la suprafaţa planetelor. războinic rătăcit printre veacuri. Ea îşi înălţă capul şi ochii mari. O ceaţă-i juca pe dinaintea ochilor. . O vedea pentru întâia dată.Cu siguranţă că nu. Oficiul de Securitate supraveghea timpul. generalii învinşi. fireşte. de amândouă părţile. numai să nu-mi atace personalitatea. Am luat. de aproape o mie de ani nu mai există pe Uria nimic de felul ăsta.Şi Oficiul de Securitate? ..Vrei să spui. aruncându-mă în timp. Începu el. secundă la gândul că un om putea încerca un simţământ de milă faţă de un urian.Aş vrea atât să te pot crede! Nu ştii cât am suferit când mi s-a spus cine eşti. Altădată nu s-ar fi oprit nici pentru o. că subapreciezi Oficiul. O cuprinse pe după umeri şi o sărută. De secole. . De un lucru era sigur acum. dar ea îl cunoştea. poate.Există un guvern pe planeta asta? întrebă el. La capătul unui război pierdut. 9 Ea şovăi o clipă înainte de a-i răspunde. Sunt de acord să mă supun la toate examenele posibile. Iar secolele paşnice erau nevoite să se apere împotriva acestor năvălitori. Dar trecuseră şase mii de ani.Lucrezi pentru ei? Păru şocată. N-am încercat să fug de răspunderi. Şi poliţia. încrucişânduse în încâlcite reţele de alianţe.Antonella. . . ajută-mă. un război necruţător. Era o misiune ameţitoare. .

ţi se schimbă destinul şi n-ai să mă mai întâlneşti niciodată. şi să te previn de ceea ce te aşteaptă dacă părăseşti planeta.Un accident? . la două lăţimi de palmă. în întunericul deplin. Glasu-i suna deznădăjduit. Pletele i se răsfirară pe umeri. Li se pare.Pentru ca. Georges. în gloria-i piramidală. zise ea. . Am să-ţi spun lucruri din care n-ai să înţelegi nimic.Şi ce misiune înţelege să-mi încredinţeze consiliul? Antonella clătină din cap. Ziua e pe sfârşite.Nu mi-au spus.De ce ai făcut-o? zise Corson tăios. e sigur. la capătul călătoriei. Dacă-i adevărat ce spui.Simpla mea prezenţă va îndepărta furtuna? . poate. ordine zvârlite cu arţag şi veninos clinchet de arme. Se lăsă pe spate. Şi am să descopăr. de limbile violete ale soarelui ce apunea. strângându-l ca s-o liniştească. Îl apucă de mână.. Corson simţea până în străfundul trupului o mâncărime neplăcută. avem barem în comun faptul că ne-am pierdut amândoi în timp. 11 Fu trezit de strigăte. dacă încerci să părăseşti planeta. nimeni nu exercită nici cea mai mică răspundere pe lumea asta? . 10 Corson întrerupse cu greu tăcerea.Un lucru. Şi acum. dintr-o singură mişcare. că Uria va avea nevoie de tine. aspră. În locul puternicei raze de argint pe care o cunoştea. de parcă celulele din care era alcătuit ar fi ameninţat să se despartă unele de altele. . zise ea. zise ea. Norul era altceva decât o simplă ceaţă. Beznă. Şopti: .Nu lucrez pentru nimeni. atât de grav şi de puternic încât îi ciocănea plexul. . zise Corson. Se află cu trei sute de ani în viitor şi n-am nici un mijloc de a călători în timp. . .Suntem atacaţi. N-am prevăzut decât norul ăsta negru şi n-am ştiut să-l interpretez. scârţâieli. oricât de intim.. Se întoarse către Antonella. Pe alte planete unele consilii au avut răspunderea a peste un mileniu. zise Corson. . apăsând pe trăgaci. se îndreptară către nacelă. măcar.Nici una. voi ajunge la data din viitorul de unde soseşti.Foarte încurajator. Doreşte doar să rămâi pe lumea asta. în vreme ce zburau către cetatea aeriană. în clipa când stăm de vorbă. În sfârşit. îţi pierzi personalitatea.Sunt înarmat. plecă fruntea şi adormi pe perne fără a fi dorit să adoarmă.Şi ce se va întâmpla acum? . . îşi scoase arma din teacă şi măsură spaţiul.Nu m-am pierdut. Un glas. tâlcul adânc al acestei harababuri de nepătruns. În principiu. ţâşni dintr-o peşteră uluitor de . nu anula depărtarea.Nu. zise ea. căreia nu-i putea desluşi nici trăsăturile prin valul de cerneală în care erau cufundaţi. înseamnă că. Buzele-i tremurau. Ai să mă vezi pentru întâia dată. .Cam aşa.Vrei să spui că vii din viitorul de peste trei sute de ani? Ea încuviinţă. o plasă energetică desfăşurată în spaţiu. beznă adâncă. tu trebuie să găseşti soluţia. Şi cum ai de gând să te întorci în epoca ta? . Dar de ce se interesează de mine consiliul? . . Să ne întoarcem. Nacela oscila. zise Corson. . întemniţând lumina şi chiar şi cele mai pătrunzătoare vibraţii.Nu ştiu. Şi. linsă.Treaba are cel puţin meritul de a asigura continuitatea puterii. şi acolo te voi întâlni. . Gânditori. Întinse mâna spre ea şi-i cuprinse umărul. Era beznă.E o raţiune personală. zise Corson. iar eu pentru a doua.Ar putea fi complicat. hârşâit de cizme pe-o suprafaţă. Părea că se dizolvă. un timid fascicul violet ţâşni din ţeava. contactul. cu capetele plecate. . Corson fluieră. cred. pe o cale pe care încă n-o cunosc. chiar înainte de a fi venit să mă previi. . Trebuia să fie un câmp. . Propriul lui glas i se păru înăbuşit.Mi se acordă tot mai mult credit.Cam bănuiesc despre ce e vorba. . Poţi să mă duci la ei? Antonella păru îngrozită de întrebare. . Mi-au cerut să te văd.Nu pot să prevăd nimic.. Se tem de o primejdie care se va abate asupra planetei şi cred că tu singur o poţi înlătura: De ce? Nu ştiu. Nu-i din cale-afară de mult. Consiliul actual supraveghează ceva mai bine de şapte secole. Dar.

Dar se întrerupse. O vom interoga mai târziu. decât o întindere albă.Bineînţeles.Fă ce spune. zise Veran. fie şi uşor.Colonel e un grad. strigă el. Numele lui e Veran. Un bărbat în uniformă verde ieşi din ceata soldaţilor cenuşii şi se îndreptă spre ei. Corson luă instinctiv poziţie. Abia atunci observă uniformele mânjite. într-o pădure. Părul începea să crească pe ţeasta lui rasă şi o făcea să semene cu o pernă .Am proiecte mari. mă îndoiesc că veţi găsi mulţi recruţi pe lumea asta. specia umană nu le găsise alt nume decât cel de Monstru. Bine. Nici eu nu-l cunosc. pentru a-i dresa. Alte două se aflau de o parte şi de alta. te numesc căpitan. .Crezi că aş putea găsi recruţi pe planeta asta? Am nevoie cam de un milion de oameni. căpitane.Nu cunosc pe nimeni cu numele de colonel.La drept vorbind. . sfâşiate. mă gândesc să năvălesc asupra Naphurului. Antonella încă nu se născuse. Şi al situaţiei. . Scăpat ca prin minune. cu rămăşiţele regimentului 623 cavalerie. urmele loviturilor violente pe măştile înnegrite. explicaţia se înfăţişă automat în mintea lui Corson. Corson sări din nacelă. zise cu glas înăbuşit. La trei metri de nacelă încremeni şi rosti tăios: . pornind de la încercările Puterilor Solare? Zece ani? Un secol? O mie de ani? . Făpturi atât de înspăimântătoare încât. era mai bine să-l lase să creadă ce voia. Şi-ai izbutit. care se prefăcu îndată într-o mulţime de ace de sânge străpungându-i pleoapele închise. Nu. Cu buzele strânse. într-o epocă în care războiul sărăcise limbajul. dar vocea-i răsună firav.. Mulţumită dumitale. Ivită din experienţa trecutului.Ce grad ai avut? întrebă colonelul Veran. Colonelul Veran se putea ivi din orice bătălie purtată între epoca lui Corson şi prezent.Spuneţi-vă numele. La drept vorbind. purtând arme necunoscute. Unul dintre obiecte se mişcă apoi şi Corson se stăpâni să nu urle. zise solemn Veran. . Suntem prieteni. Veran şi cu el nu erau decât nişte fantome. în plus. pe vremea lui Corson. Feriţi-vă. Ideea de a dispune o baliză ne-a salvat viaţa. În spatele şirului de soldaţi putea zări două maşini. Bărbaţi în uniforme cenuşii. ce acopereau chipurile.Nu trage. din dezastrul de la Aergistal. Dacă personajul neliniştitor hotărâse că-i datora ceva. Dar e cu totul sălbatic. Movilele erau nişte Monştri. . de vreme ce ai servit într-o armată străină. Şi miar trebui două sute de mii de hipproni.Colonel Veran. Tancuri. căpitane Corson.Nu mă îndoiesc. după ce voi recâştiga Aergistalul. Nu-ţi pot acorda deocamdată un grad mai înalt decât cel de căpitan. De cât timp fusese nevoie pentru a se intra în contact cu Monştrii. . . Corson. la câştigarea războiului ai să fii numit mareşal. răspunse glasul Nu mă cunoşti. Apoi putu ţine ochii deschişi şi văzu că nacela plutea peste solul unei poieni. Corson trase cu coada ochiului spre Antonella. Numele de Aergistal nu-i spunea nimic. Gradul de colonel fusese întrebuinţat timp de cel puţin cincisprezece mii de ani. Ciudat. Începu Corson. Corson puse arma la loc şi strânse în întuneric degetele Antonellei. Uniformele îi erau necunoscute. Se apropie de Corson şi-i şuieră cu glasul mai scăzut: . Cele câteva ceasuri pe care le-ai petrecut singur pe lumea asta nu trebuie să fi fost prea vesele. Se luminase de zi.Niciodată n-am. Glasul îi deveni relativ cordial atunci când adăugă: . şi nu mă îndoiesc că vei dori să te asociezi la ele. ridicăm ecranul. zise Corson. . Dar avea conştiinţa vie a caracterului grotesc al ţinutei în care se afla. Numele lui îţi aminteşte ceva? Ea şopti: . Presupun că eşti fericit să regăseşti o adevărată armată.Minunat. Dar ce-i un hippron? . să pui mâna şi pe-o ostatecă. nici unul dintre cei de faţă nu părea rănit. . am lăsat unul undeva. Un fulger.. . Nişte Monştri întru totul identici cu cel pe care "Arhimede" avea misiunea să-l depună pe Uria. ca şi cum ar fi auzit-o printr-un difuzor minuscul.În numele Altitudinii Sale Serenissime Ptarul din Murphia. Cât despre hipproni. Îşi scoase casca. .. dar n-are a face. cărora ochii lui răniţi nu le puteau desluşi amănuntele. printre degete. Faptul că oamenii lui utilizau Monştri dresaţi îl făcea să creadă că veneau dintr-o epocă destul de târzie faţă de epoca lui. Veran arătă cu un gest larg spre cei opt Monştri.Animalul nostru de călărie.depărtată. spuse Corson. să pun mâna pe armurării şi să răstorn jalnica lepădătură care-i Ptarul din Murphia. Corson. ..Colonel Veran. sau două movile.Locotenent. şi văzu încă două atunci când întoarse capul. se ţinea destul de bine. îi înconjurau. Mai putem salva Aergistalul. Alţi soldaţi le păzeau. Corson nu zări la început. cu oameni puternici.

Corson îi imită. Ochii cenuşii. Colonelul cercetă arma şi o cântări în palmă. pe care oamenii le ridicau cu gesturi îndemânatice şi precise.. fără îndoială. Zâmbi. surprins. am să-ţi dau doi dintre oamenii mei. Dacă părăseşte tabăra. Şi ajungeau degrabă la dezvoltarea maximă. Îşi pusese mâinile pe masă şi le supraveghea.O jucărie. Simţindu-se neputincios. Chipu-i avea patina bronzului vechi. Pe Pământ.. În mai puţin de un an va avea mai mulţi decât cerea. Doi soldaţi înaintară şi înţepeniră în poziţie de drepţi. o parte a tracţiunii animale fusese asigurată de boi. Corson îşi îndreptă atenţia asupra Antonellei. Ai grijă să nu umble prin tabără.. Plecară din nou. pe care civilizaţia lui Veran părea să-i fi domesticit şi cărora le zicea hipproni.N-aş fi crezut să dau de atâta sensibilitate la un ostaş călit ca dumneata. Corson. domnule colonel. care. Oboseală şi disciplină. în ciuda armei şi a escortei. E de la sine înţeles că nu va sluji decât împotriva duşmanilor. Se aşezase pe unul dintre fotoliile gonflabile. timp de mii de ani. cred că ţi-o pot lăsa. Pentru o clipă îşi lăsă gândul să zboare. Dar cum mă tem că s-ar putea dovedi neîndestulătoare pentru a te ocroti. Pământul uscat era acoperit de un subţire strat de cenuşă. dar acesta nu va putea arunca în luptă o oştire. Glasul deveni ironic: . Întrebare: cum poate supravieţui un guvern în viitor. . Era deci nevoie de un Monstru sălbatic. şi afirma că are nevoie de două sute de mii de hipproni. Animalul întreg. Era prizonier. Veran se ivea din neant. Monştrii se reproduceau repede. Dar de ce avea nevoie de un hippron sălbatic? Pentru că. Mai întâi dăduseră foc poienii. vegheaţi să nu cadă cumva în vreo ambuscadă.cu ace. . Te văd mâine. Înăuntru se afla un mobilier rudimentar. care plutea şi ţinea loc de masă. După toate probabilităţile. Fireşte. avea să dispună de optsprezece mii de hipproni. la depunerea căruia pe Uria Corson însuşi contribuise. Îşi ridică privirile. Păru să chibzuiască. Fără să vrea. Două cuşete înguste completau inventarul. numit taur. Un soldat ridică foaia unuia dintre corturile instalate şi le făcu semn să intre. Şi coincidenţa era prea extraordinară. spuse el. în pas cadenţat.Fii bun şi dă-mi arma. Ostateca. fu cât pe-aci s-o lase să scape. pretinzând că-l cunoaşte. Făcu un semn. Soldaţii mărşăluiau ca nişte automate. într-un fel sau altul. Corson luă acelaşi pas. zise Corson. aminteau de nişte pietre dense. Nu-mi place să abuzez de disciplină. Poate că era de pe-acum anihilat. Puşi în împrejurări prielnice. . Nu exista nici o şansă la un miliard pentru ca Veran să fi sosit întâmplător tocmai atunci. Mâinile-i erau înmănuşate într-un metal suplu şi strălucitor. hippronii lui Veran cunoscuseră un tratament asemănător. răstindu-se de formă la Antonella. Docilitatea lor era urmarea neînsemnatei operaţii la care fuseseră supuşi. dar urmau să-i afle soluţia chiar înainte de a fi înştiinţaţi de existenţa ei. atunci când trecutul care i-a dat naştere e virtualmente nimicit? Poate că urienii nu şi-au pus niciodată întrebarea.. . era o adevărată fiară sălbatică.Căpitane! Glasul aspru al lui Veran îi opri brusc. Apoi întinse patul armei către Veran. Te poţi retrage. Se simţea mai la largul lui acolo decât în decorul fastuos al clădirilor baroce din Dyoto.Ţinând seama de gradul dumitale şi de serviciul deosebit pe care ni l-ai făcut. Cum aveau să reacţioneze la invazie cei de pe Uria? Trupele lui Veran n-aveau să întâmpine fără doar şi poate nici un fel de rezistenţă serioasă. Apoi zvârli arma spre Corson. Se puseră în mişcare. . Hippronii domestici ai lui Veran nu se puteau înmulţi. Corson şovăi preţ de-a secundă. preferabil. Dar simplitatea cadrului îl îmbărbăta pe Corson.Sunteţi de-aci înainte la dispoziţie căpitanului Corson. În mai puţin de şase luni. Intact. cu dâre de culoare mai deschisă acolo unde cicatricile îşi lăsaseră urma.Rămâne în paza mea. Scaune gonflabile înconjurau o foaie de metal desfăşurată. Soldaţii-i duseră către mai multe corturi cenuşii. Cei doi soldaţi care-l flancau se răsuciră pe călcâie. sau mai degrabă din pricina ei. ştirea avea să ajungă la consiliul din viitor. dacă izbutea să captureze descendenţii Monstrului. . care-l apucă repede. căpitane. căpitane Corson. N-avea nici o iluzie cu privire la statutul lui.Pentru moment e. . Întrun fel ameninţarea imediată punea în umbră ameninţarea Monştrilor. Pe unde treceau trupele Ptarului din Murphia ierbii-i venea cu siguranţă greu să mai crească. uitându-se la . Ochii aspri ai lui Veran îl pironiră timp de o clipă. afundaţi în orbite. dar ele tremurau uşor.

. Veran trebuie să fi dat dovadă de-o hotărâre supraomenească pentru a restabili ordinea în rândurile supravieţuitorilor şi ai sili să construiască tabăra asta mică. Cu toate astea. Încercă să-i descifreze expresia şi să se asigure că nu se înşela în privinţa intenţiilor lui. zise el băţos. Mâncă cu poftă. Oamenii care desfăşurau firul purtau haine grele de protecţie. Împotriva cui se bătea Veran în Aergistal? 12 . nişte soldaţi înfigeau ţăruşi şi-i legau între ei cu un fir strălucitor. era probabil de temut. Veran trebuie să fi avut sub ordinele lui. începu el fără ocoluri. rupându-le sigiliul şi cum să le deschidă apoi. Dacă titlul de colonel îşi păstrase înţelesul avut în epoca lui Corson.Corson. Corson recunoscu aproape imediat raţiile militare. Dacă nu şi-ar fi zis că-i poate fi de folos. Sunt sigur că nu ţi se va întâmpla nimic atâta vreme cât îi respecţi autoritatea şi mio respecţi. Faptul că-l lăsa pe Corson să-i inspecteze liber mijloacele de apărare vădea destul de limpede caracterul omului. Erau înştiinţaţi de îndată ce-i ameninţa vreo primejdie.Am de gând să mă plimb între hotarele taberei. de parcă nimic nu s-ar fi petrecut. hm.. Ca şi voinţa exprimată de a înrola un milion de oameni pentru a-şi completa armata fantomă. detectare? Corson se îndoia. După câteva încercări. Veran ar fi poruncit ca Antonella să fie ucisă de la bun început. Experienţa mea îi va fi. La marginea lui. Cu atât mai mult cu cât prezenţa ta îi poate uşura planurile.. de folos. Spre marea lui mirare. înainte de a trece pragul. Poate că aveau să dea soldaţilor lui Veran mai multă bătaie de cap decât îşi închipuia. Făcu un pas şi. Faţa-i era trasă. Dacă s-ar fi aflat în locul lui Veran. . . Veran pusese să se sape adăposturi subterane. N-am să lipsesc mai mult de un ceas. Veran dispunea de cel mult şase sute de soldaţi. lăsă foaia de cort să cadă în urma lui. Un al doilea soldat intră şi. Avea alte griji decât să construiască o închisoare pentru o singură prizonieră. Nu ieşi sub nici un pretext. Se îndreptă spre ieşirea cortului şi. Pe de altă parte. problema urma să se pună altminteri. pentru a nu spune o trufie fără margini. se comporta mai bine decât s-ar fi aşteptat Corson. de cealaltă parte a poienii. Doar dacă nu dispune de resurse nebănuite. slujindu-se de tacâmurile incorporate. Dar renunţă. douăzeci şi şapte de hipproni. meseria. dar nu dădea semne de panică. Corson se ridică. vreau să-ţi spun ceva. dar nu era omul care să-şi asume riscuri. Veran avea alte griji decât să-i spioneze. Un soldat ridică foaia de cort ce slujea drept uşă şi le zvârli o privire neîncrezătoare. Regimentul 623 de cavalerie al Ptarului din Murphia fusese nimicit. dar nu-i putea spune deocamdată mai mult. Pe planeta asta trebuie să se facă din nou ordine. Mai târziu. În linii mari. necesare se găsesc sub cuşete.. Se aşeză în faţa ei. o vibraţie surdă îi zgudui tălpile. vederea unei femei risca să provoace oarecare nehotărâre în rândurile oamenilor lui. Îşi cunoştea. Şi trebuia să fie înzestrat cu o nemaipomenită ambiţie. Sfârşind cu mâncarea. Corson numără. poate. Acţionase cu bun-simţ atunci când îi interzisese Antonellei să circule prin tabără şi o lăsase în seama lui Corson. În ciuda aparentei fragilităţi. Aşa cum se aştepta.Avem toate motivele să credem că suntem ascultaţi. Unul dintre soldaţi bătu imediat din călcâie şi se aşeză lângă el. cei doi soldaţi încadrau ieşirea. Bluf? Poate.Am să dau o raită prin tabără. ca să se gândească la reînceperea luptei. Faptu-l linişti în privinţa soartei imediate a Antonellei. se întoarse către Antonella. aşteptând să-i vorbească. Postul de comandă al lui Veran nu se deosebea întru nimic de corturile soldaţilor lui. îi arătă Antonellei cum să încălzească cutiile. care nu-şi schimbaseră deloc înfăţişarea. Corson alungă gândul neplăcut şi privi în jur. calcinat în întregime.. În tabăra lui Veran disciplina era o realitate. unul din adjutanţii lui îi asculta şi-i înregistra. Un sistem de. să văd dacă părerile colonelului Veran în privinţa apărării se potrivesc cu cele pe care le-am învăţat. Dacă juca un rol. Speră că înţelesese că nu o trăda şi că avea să facă tot ce-i sta în puteri pentru a o scoate cu bine din încurcătură. alcătuia un cerc înnegrit cu un diametru de mai multe sute de metri. Tabăra se afla pe picior de război şi Veran n-ar fi îngăduit nici cea mai uşoară slăbire a disciplinei. Vreo sută de corturi ocupau jumătate din suprafaţa astfel păzită. De bună seamă. aşeză pe masă două tăvi. fără a rosti un cuvânt. Aergistal însemnase într-adevăr un dezastru. Începu să simtă respect faţă de civilii de pe Uria. . O linie de apărare mai degrabă. Corson căută zadarnic cu privirile un cort mai mare decât celelalte. Solul poienei. când tabăra avea să fie fortificată şi oamenii trimişi la odihnă. Ceea ce-l întoarse pe Corson la o întrebare pe care se miră că o neglijase atâta vreme. la începutul campaniei. După numărul corturilor. Ceva mai încolo. Apoi îşi spuse că puterea lor îi ajută desigur să-şi păstreze sângele rece. un fanion. Nu te culca înainte de întoarcerea mea. Antonella îl imită fără să şovăie. Comodităţile. Colonelul Veran mi se pare un om raţional. Îl privi fără a scoate o vorbă. merita un premiu pentru interpretare. Nu te arăta. între două mii şi o sută de mii de oameni. fără a declanşa nici o reacţie. aproape în întregime. fără îndoială. Corson ar fi procedat la fel. fără să-şi ardă degetele.

În partea aceea a cerului populaţia stelelor era puţin densă. Se proţăpi în faţa paznicului său. fără îndoială. Dar era obişnuit mai mult cu armatele mecanizate. Dar hippronii pe care îi avea sub ochi nu păreau deloc sălbatici. Un hippron putea duce patru oameni. cel puţin pentru oameni. Ar fi jurat că erau îndobitociţi de-a binelea. Dar poate că Aergistalul era o veselă vâlcea înverzită. Călărirea unui animal în timpul luptelor nu era un concept necunoscut lui Corson. probabil. care călăreau reptile. Ce-l surprindea aici era coexistenţa unei tehnologii avansate cu animalele de călărie. care le încingeau trupurile cam pe la mijloc. Două zile şi şase mii de ani. Pierduseră prieteni în bătălia de la Aergistal. În şaizeci de secole se făcuseră. oricât de rapid crucişătorul lui Veran. îşi spuse cu amărăciune.. Pe ce teren se dăduse lupta la Aergistal? Nu era în stare să-şi închipuie. istoviţi. Căzuse din întâmplare pe Uria. ca urmele fierului în scoarţa unor copaci. Corson socotise până atunci că puteau ţine loc de care de asalt. două zile. Mobilitatea şi atavica lor ferocitate făceau desigur minuni în lupta pe uscat. ar fi fost nevoie de mai multe ore. Nimic comun cu fiara pe care Corson se apucase s-o studieze. aliaţi ai pământenilor. cu echipament cu tot. Până şi ce văzuse la Dyoto depăşea puterea lui de înţelegere. cu o voce limpede şi aproape fără să-şi descleşteze dinţii: . I-ai fi luat drept rumegătoare. Privea drept înainte către un orizont fixat. Veran îşi îmbarcase de bine de rău rămăşiţele trupelor pe un crucişător şi căutase o lume primitoare.. Corson încercă să-şi amintească alcătuirea sistemului Uriei. nu erau străbătuţi decât de lumini palide. Nici Floria Van Nelle şi nici Antonella nu-i vorbiseră de vreun război în curs de desfăşurare pe Uria.. bătălia în care Veran îşi pierduse cea mai mare parte a forţelor avusese loc pe o altă lume. Nici unul nu părea să se sinchisească de marile probleme ce frământau universul.. sfârşite prin câte şase degete. urmat de un guiţat de purceluş. Soldatul zise în sfârşit. îşi debarcase oamenii şi animalele şi-şi trimisese din nou crucişătorul în spaţiu. aceea putea fi o lume chinuită. Sunt căpitanul Corson. Dar. şase mii de ani şi două femei. Şi cu toate astea. gazoase. pentru a-şi reconstitui puterea de luptă. în ţinte aproape de neatins. o mulţime de descoperiri. . fie şi pe-un continent îndepărtat. pe lumi disputate. poate chiar de mai multe zile pentru a acoperi distanţa. înainte de nimicirea navei. de stânci cu dinţi ascuţiţi. puteau fi luaţi drept nişte uriaşe trunchiuri pestriţe. la Aergistal? Soldatul nu clipi. Dacă planetele purtau nume care le semănau. În conflictul dintre Pământ şi Uria avusese prilejul să dea. lui Corson. niţel deasupra capului. dar nimic în atitudinea lor nu te făcea să te gândeşti la asta. Oricât de aproape ar fi fost Aergistalul. la şase paşi. oamenii lui mai purtau ţinuta de campanie. Unul dintre hipproni scotea din când în când un scâncet. Şi ce rol jucau oare în cursul unei bătălii? Fără să-şi pună întrebarea. Stăteau atât de încremeniţi încât de la oarecare depărtare. Cu două zile mai devreme Corson fusese la fel. Nişte harnaşamente complicate lăsaseră pe coastele lor cicatrici adânci. ci undeva pe-o altă planetă. în faţa hippronilor.A fost greu. Corson îşi aspri glasul. Cum puteau fi călăriţi? La prima vedere. Urmări cu privirea soldatul care patrula.Răspunde.Hippronii nu erau împiedicaţi. Ciudat ce puteau face două zile dintr-un om. cu arma la umăr. Aflată nu pe Uria. Aergistalul se afla deci la cel puţin şase ani-lumină de Uria probabil chiar mult mai departe. peste barbari. Nu. Nu. Corson era singurul supravieţuitor al unui univers dispărut de mai bine de şase mii de ani. Aptitudinea de a prevedea viitorul imediat şi de a se decala cu o secundă în timp îi transforma. Sistemul mai cuprindea alte două lumi. Corson se simţi năpădit de-o surdă nostalgie. spre deosebire de specimenul sălbatic care rătăcea prin pădurile planetei şi căuta un loc potrivit pentru a se reproduce. de teamă să nu fie ţinut pe sol. scăldate într-o lumină oţelită. Deşi nu fusese niciodată deosebit de belicos. semănau cu nişte rădăcini. Ochii. . Erau murdari. Dimpotrivă. Cele şase labe groase. care nu ofereau nici cel mai mic câmp de luptă. Veran abia dăduse bătălia: atunci când îl interceptase pe Corson. dar erau nişte planete gigant. Un crucişător în stare de o viteză aproape absolută nu era cu nimic mai absurd decât o societate anarhică sau un oraş întemeiat pe antigravitaţie. Câţi oameni putea duce un hippron? Pretenţiile lui Veran furnizau o indicaţie. cai înaripaţi sau arahnide. de un regulament etern. Planeta era lipsită de sateliţi. nici o parte a trupului lor nu putea primi o şa. Se uită la paznicul lui. Existenţa unui crucişător în stare să străbată mai mulţi ani-lumină în câteva minute era o ideea absurdă. se simţea din nou acasă în universul acela de tensiune şi eficacitate. În vreme ce privea spectacolul activităţii marţiale ce domnea în tabără.

La marginea întunecată a pădurii. largi şi baroce. 13 Abia adormi că se regăsi pe Pământ. Îl deşteptă o atingere uşoară. Tot. Noaptea se lăsase. pe partea aceea a planetei. la o mie de metri adâncime.muriseră în primele secunde ale atacului.Mă întorc. În zece secunde. ofiţerii încercau să-şi adune oamenii. Doar ceva mai mult de patruzeci şi opt de ore. Complicau totul.. Unde se afla Aergistalul? Şi a treia întrebare n-ar fi avut mai multă noimă. Antonella şuşotea: . în somn. Membrele-i erau sleite. probabil. ca şi în spaţiu. meşteşugul armelor. i-ar fi dat o alură mai marţială. N-o va părăsi. Fugea. Strigase. ca într-o prăbuşire înspăimântătoare. Deşi nu semăna cu ţinuta oamenilor lui Veran. în mişcarea asta. Ocoli ţarcul hippronilor. Încă nu-i limpede. Riscul nu intra în socoteală. Urlând ordine. şi de vreme ce părea să aibă nevoie de el. Primejdia era pretutindeni. sau de şi mai departe. vesti. nu mai era nimeni acolo. Nu ştia de ce aleargă.Are să se întâmple ceva. Se răsuci brusc. se dezlănţuise infernul. sări jos şi. Alergând. chiar dacă ar fi dorit. Nouă zecimi dintre ele erau interceptate înainte de a ajunge în atmosfera terestră. Reflectoare ţintuiră cortul. Dădea dovadă de mai multă prezenţă de spirit decât el.Colonelul Veran vă va informa chiar el. fără a fi avut răgaz să explodeze. soldatul n-ar fi putut răspunde. Unele nu izbuteau să încetinească intrând în atmosferă şi ardeau pe loc. Dar calele navelor uriene păreau inepuizabile. Corson se înfiora. Pentru întâia dată Pământul însuşi era supus unui bombardament. Peste vociferări şi izbiturile metalului. fără a se adresa nimănui. Bombele erau zvârlite de la o distanţă prea mare pentru a viza o ţintă anume. ca şi cum ar fi urmat să se strivească dintr-o clipă într-alta de un zid ivit din pământ pe neaşteptate. Corson se întrebă cum va reacţiona Oficiul de Securitate descoperind prezenţa lui Veran pe Uria. firul de incintă iradia o lucire purpurie. Cineva îl urmărea. Doar una sau două la sută izbeau un continent. Zâmbi pe dinăuntru: nu apucase să fie demobilizat multă vreme. Dar căutau un alt obiectiv şi nu zăboviră. Corson se putea reapuca de singura îndeletnicire pe care o cunoştea. fără cine ştie ce pagube imediate. O simt. în tabără se stârni zarvă. era scos în afara legii. în clinchet de arme. Cu ochii arşi de lumina anostă a unui şarpe de neon. O strânse la piept şi-i simţi buzele mişcându-se lângă urechea lui. Soarele dus mai punea egrete liliachii pe vârfurile copacilor. când Oficiul de Securitate încă nu asigura legalitatea. Şi deasupra. Un motor începu să şuiere. în pădure datorită Monstrului rătăcind la voia întâmplării. Gonea cu mâinile întinse. Bineînţeles. . Paznicului trebuia să-i vină greu să-l ia drept ofiţer. Soldatul îi călca pe urme. Pentru întâia dată deveni conştient de ridicolul hainelor lui. Venea dintr-o epocă în care se mai purtau bătălii interstelare. în cadenţă de una pe minut. O vibraţie stridentă sfâşie văzduhul. Ritmul exploziilor se înteţi şi i se păru că răsuna ca un ecou la zgomotul paşilor săi. Îi era cu neputinţă să se oprească. Dar culoarul subteran avea cel puţin douăzeci de kilometri. unde el. Aşa a ordonat. să nu le acorde niciodată mai mult de câteva clipe. Înainte de-a avea răgazul să înţeleagă vreun cuvânt. îşi repeta mecanic în minte o socoteală. dar evocarea nu fusese niciodată atât de realistă. E mai bine să nu-i avertizăm. Cel puţin două sute de mii de morţi. Regretă căşi părăsise uniforma şi că o distrusese. Fata se prinse de el. Zvârli pătura.Nu. Măcar să-şi sfârşească zilele printre cei deopotrivă cu el. de parcă ar fi alergat îndelung. Navele uriene le slobozeau de pe orbita lui Pluton. Se stârnise un vânt rece. făcând să se clatine cuşeta îngustă şi ghici în beznă silueta Antonellei. gândindu-se la Antonella. Se strâmbă. Corson. Strânse pumnii într-un reflex inutil. imposibil până şi să-şi încetinească mişcarea picioarelor zvârlite ca pistoanele unei maşini. Era absurd să se gândească la evadare. Când era Aergistalul? Căci Corson era sigur că bătălia se desfăşurase în trecut: Crucişătorul lui Veran nu trecuse numai prin spaţiu: ca şi Corson însuşi. Corson nu stărui. Şi acum întindea mâna pentru a face lumină: . străbătuse timpul. . se ciocni de ea. unde era un criminal de război. Cei ce nu-şi găsiseră loc din vreme în adăposturi . Poate că sosirea lui Veran fusese providenţială în tovărăşia lui. Ca şi cum situaţia n-ar fi fost şi aşa desul de încurcată. Oamenii alergau şi suduiau.o minoritate . nu retrăia pentru întâia dată în somn cumplita pedeapsă aplicată Pământului de către Principii Uriei. trupul îi vibra în ritmul exploziilor nucleare care aveau loc la un kilometru deasupra capului său. Corson auzea limpede plânsul hippronilor speriaţi. Patru cincimi dintre cele ce atingeau suprafaţa cădeau în mare. N-o putea lăsa la voia întâmplării. La întrebarea pe care voia s-o pună apoi. Arme tunară şi sughiţară. gonea printr-un culoar subteran cu pereţi de beton nefăţuiţi. Bine făceau cei ce-i învăţau pe soldaţi să se ţină departe de adevăratele femei. plecată asupra-i. Era un vis pe care nu-l visa pentru întâia dată.

Când o pierduse din vedere. Un eliberator sau o nouă primejdie. cineva se agăţă frenetic de el. Cineva ridicase pânza care închidea cortul.Nu ştiu. îşi scoase hainele sărbătoreşti şi se strecură în costumul de protecţie. Să ne scoată din tabără. Se foloseşte de-un mijloc pe care nu-l cunosc. trăgând după el volutele cetii întunecate. .. ca un ecou la prezicerea Antonellei. Într-un rând. . Armele tăcură.. Ceva nimicea lumina. apoi se răsuci către Corson.Are să ne scoată de aici.O să vină cineva. Restul nu se mai auzi. Lângă ei. Nu exista. Nişte chingi ofereau oarecare siguranţă. nici un motiv de ordin tehnic pentru care străinul să rămână mut. În liniştea care se lăsa recunoscu glasul amplificat al lui Veran. Încuviinţă din cap. Străinul se orienta cu siguranţă. Un harnaşament complicat spânzura pe coastele animalului. ireală ca un membru tăiat. cineva care-ţi seamănă. Ici şi colo se mai schimbau apeluri.Veran.Cineva ca tine. prin tabără. Vizitatorul întinse fără o vorbă către Corson două costume identice şi le făcu semn să şi le îmbrace. Se opriră..Dar cum? Ea dădu din cap.Corson. Zona luminoasă semăna cu o galaxie rotindu-se în jurul ei însăşi în cuprinsul unui spaţiu. . Dar de ce costume spaţiale? Ceaţa întunecată avea oare. Tabăra fusese atacată. cu palma întinsă. Antonella îşi înăbuşi un strigăt. apoi se depărtă târşâindu-şi paşii.. Corson era sigur că punea şaua pe un hippron. Nimeni nu putea lupta în bezna asta. Corson şovăi. un efect toxic? Străinul verifică etanşeitatea costumului Antonellei. instinctiv.Reflectoarele se stinseră. .Aşteaptă.Nu. Erau scăldaţi în ceaţa opacă din clipa când fuseseră luaţi prizonieri. n-avea nici un motiv să-şi înrăutăţească situaţia în raport cu Veran. îşi reproşa neliniştea care-l bântuia şi care părea să n-o atingă pe Antonella. deveni vârtej. în cele din urmă. la locul potrivit. Schimbă câteva cuvinte cu Antonella. O mână înmănuşată se ivea din ceaţă. Antonella şi Corson se aflau aproape în întregime într-un spaţiu de lumină. Coborâ casca şi se miră că aude ca mai înainte. Se afundară în noaptea absolută.. zona se stabiliza şi rotirea încetă. străinul trebăluia. Sporeau în intensitate. şi ai cărui pereţi erau făcuţi din noapte. . Apoi îşi spuse că ea nu văzuse niciodată Monştri la lucru. părea incapabil s-o împrăştie. în timp. Corson rupse tăcerea: . Dar acum. oamenii renunţaseră să se regăsească altfel decât bâjbâind prin negreala groasă. zise Corson. cumva sferic. într-un universal gest de pace. Corson îşi putu vedea curând mâinile puse pe umerii Antonellei. buimăciţi. şopti el. Antonella puse mâna pe unul dintre ele şi începu să se strecoare în haina grea.Cine eşti? Necunoscutul arătă cu mai multă insistenţă spre costumele pe care Corson pregeta să le apuce. N-avem nici un motiv să ne încredem în el. Corson şovăi imperceptibil. duşmănoase. Atacantul se prăbuşi icnind. Agresiunea nu durase nici trei minute şi se şi încheiase. Un suflu de aer. . că ochii avuseseră timpul să se obişnuiască.pe care-o alesese pentru a putea fugi. zise ea. înţelegea că noaptea era anormală. Corson simţi de câteva ori cum îl ating soldaţii care rătăceau. sfâşiindu-l pe măsură ce creştea. Se dăruia. Cu mâna liberă îl izbi. nu se neliniştise. Era modalitatea . dar palma Antonellei îi astupă buzele. îmbrăcată într-un costum spaţial. dar mâna Antonellei îl trase înainte. Casca-i era plină de noapte. Evita cu grijă obstacolele şi veghea ca şi cei doi tovarăşi ai lui să facă la fel. . Cineva. Apoi se mări. . Umbrele care se agitau pe pereţii cortului făcură loc unei umbre absolute. Nimeni din tabără.deosebit de riscantă. eşti acolo? Dacă-i unul dintre renghiurile dumitale.. Străinul îi ducea către hipproni. o siluetă umană. Era deschisă. descumpăniţi. Noaptea născuse tăcere. Corson se hotărî. În spatele mâinii întinse se afla un om. Plânsetele lor îi aminteau neplăcut lui Corson de întâia lui noapte pe Uria. Scoase la iveală o mică sferă luminoasă şi Corson putu vedea că presupunerea lui era îndreptăţită. Numai hippronii continuau să se tânguie. Zarva era alta. făcu un semn în direcţia ceţii şi o apucă pe Antonella de mână. dar s-ar fi zis că. . după părerea lui Corson . plin şi deformându-l. prin urmare. Ea înţelese îndată şi i-o întinse pe cealaltă lui Corson. Când atinse un diametru de doi metri. Unul dintre atacaţi. nu el. Se cabra lângă el. prevăzut cu scări. cel puţin. Cineva se împletici şi se prăbuşi mormăind peste cortul care rezistă. Un punct luminos luă naştere lângă obrazul lui Corson. Plutea. Sunetele se vătuiră. Sau. Neştiind ce se petrece. în bezna lăsată fără veste. De cum se . Poate că se temeau să nu atragă loviturile atacanţilor nevăzuţi. Şi dacă Veran ştia s-o producă. Până şi ofiţerii încetaseră să mai răcnească ordine. Şaua călăreţului nu era decât un fel de leagăn. Fu gata să răspundă.

Dar habar n-avea cum se conduce un hippron. se dedară la un ciudat joc cu călăreţii lui Veran. odată cu ele. Intui că slujeau drept hăţuri. Stelele pieriseră şi. Cu răsuflarea tăiată. iar dedesubt Uria era o imensă cupă de umbră. cu siguranţă unul dintre animalele lui Veran. îşi aminti de puterea Antonellei. Pentru o vreme. Un hippron. că stele rare şi izolate alcătuiesc un gaz puţin dens. ceva mai concentrat acolo unde se rotesc galaxiile. Trupul hippronului părea sângeriu. Tabăra parcă nici nu fusese. Pentru el astrele nu se deplasau pe cer decât încet. Scoase un strigăt de avertisment. Dacă n-ar fi simţit chingile plutind în jurul lui şi lângă coaste trupul masiv al hippronului. ascunsă de masa uriaşă a animalului. ca o uriaşă ciupercă evoluând în văzduh. Corson întoarse capul. Antonella strigă şi ea. Pentru a scăpa din încurcătură. De fiecare dată se aflau în centrul unei sfere mai înguste. ar fi zis că o trapă i se deschisese sub picioare. o săptămână sau chiar cu un secol în urmă. acoperind pentru o fracţiune de secundă stelele. să le poată percepe nemijlocit. Apoi alta. Expresia nu mai avea sens. Cu viteza pe care o luaseră. Poiana pieri în vălurişul pădurii. Sub ei – sau poate într-o latură? . Veran se putuse pregăti. Apoi cei doi hipproni fugari se aflară destul de sus pentru ca limita orientală a planetei să dezvăluie soarele. planeta. Greutatea dispăruse. Putuse plănui o ambuscadă. în realitate. văzu peste capetele lor. Şi. Cum hippronii puteau călători în timp. Poate că se înapoiaseră cu o noapte. ieşiră din noapte. măcar. Nu exista un punct al spaţiului care să corespundă unui .pomeni în şa. împotriva a tot ce credea. dar. din neant. Corson n-ar fi fost în stare să spună dacă flăcările se încurcau la câţiva milimetri de corneele lui sau la câţiva ani-lumină. al străinului. Corson simţi temutele filamente ale hippronului înfăşurându-i-se pe după încheietura mâinilor. a unei alte feţe a universului. Şi universul îşi schimbă forma şi culoarea.planeta palpita între strălucirea zilei şi bezna nopţii. compusă din vid. se pomeni prăbuşindu-se. înainte de-a avea timpul să deschidă gura. Corson o recunoscu. O pată. se încorda în aşteptarea unui şoc şi. lucind slab. în cea mai mare parte. Corson pricepu de ce procedau aşa. decât solul poienii. dar spaţiul în care se zbuciumau era lipsit de adâncime. cu câteva ceasuri mai devreme. ochii-i clipeau ca lămpile unui calculator înnebunit. universul era plin.Ce-o să se întâmple acum? Îi răspunse. Corson era sigur de asta. Nu detecta decât o gamă îngustă a radiaţiilor care umpleau spaţiul. Hippronul se putea deplasa nu numai în spaţiu. Şi tot ce cunoşteau pieri. asemeni unei excrescenţe. încinsă pe o latură cu diademă de foc. erau mult prea lente pentru ca un om. Îl auzi pe străin scoţând un ţipăt ciudat. învălmăşeala. Corson nu văzuse decât cenuşă. Colonelul nu-şi pierduse vremea. un alt hippron acoperind o bucată mare de cer. apropiindu-se în chip primejdios. Făcuseră un salt în timp. Stele străluceau liniştit deasupra lor. Cea mai mare parte a evenimentelor importante ale istoriei universului nu-l atingeau: habar n-avea de ele. Şi faptul răsturna perspectiva. Nu. Vru s-o liniştească. Se aflau în mijlocul unei sfere de hipproni. Dar. Corson pricepu. luptau şi se împleteau în mari snopi de scântei. Monstrul tremura aţâţat. Hippronii care treceau pe lângă ei nu erau decât nişte cercetaşi. Soarele juca pe cer ca un astru nebun. care le consumau până nu mai rămâneau din ele decât cenuşi de materie inertă şi neînchipuit de deasă. Era chipul universului real sau.Nu ştiu. Vântul pleca ierburi înalte acolo unde. Putea trăi cu iluzia că lumea e. plasat în împrejurări obişnuite. Încetase să geamă şi scotea un fluierat neîntrerupt. Dar sfârşitul nu părea îndoielnic. Dintr-un salt uriaş soarele străbătuse cerul. în slaba lumină nocturnă. Străinul spânzura pe o latură. înainte ca Veran să fi căzut pe Uria. Se aştepta să vadă o pată de ceaţă opacă. înainte ca şi Corson să fi ajuns acolo. cu o voce nesigură: . ca un ecou. aveau să ajungă în câteva minute la marginile atmosferei. dar n-o putu zări pe Antonella. Dar nu zări. lui Corson i se păru că poate auzi strigătele de bucurie ale soldaţilor. Corson fu năpădit de-o extraordinară bucurie. nu-i stânjeneau mişcările. Corson îndrăzni atunci să privească spre sol. deodată. Măcar că apariţia nu durase decât o fracţiune de secundă. 14 Spaţiul din jur era străbătut de flăcări multicolore. O pată străbătu cerul. brăzdând trecutul şi viitorul pentru a-i repera. Nu văd nimic. Străinul apucă un pumn de filamente ale hippronului lor. Dar apăsarea rămânea blândă. Cât despre flăcări. Goneau sub un cer tot mai negru. . Hippronii se deplasau cu mare viteză în timp. Corson văzu trei dintre ochii lui. Suiau mereu. iar. Le făcu un semn de îmbărbătare. Imaginea universului pe care un om o putea avea de obicei era esenţialmente statică. Ridicându-şi capul. Soarele-l privi pe Corson în faţă şi Corson închise ochii. străinul făcuse un salt în timp. dar şi în timp. În ciuda vidului şi a depărtării. Filamentele. pe tabla de şah a metrilor şi a secundelor. Corson îl văzu pe celălalt hippron. Antonella scoase un ţipăt de mirare. care puteau deveni tăioase ca nişte fire de oţel. Dezlănţuirile de energie care le dădeau naştere.

Antonella? . La cel mult un kilometru edificiul îşi înălţa ameţitoarea faleză. ca un cancer negru. Spaţiul luminescent care-i înconjura se împărţi într-o mulţime de pete. Corson se descotorosi de chingi. Se înşelase socotind că Veran dispunea de un crucişător. Am călătorit şi în spaţiu.Ei bine. Stele. hippronul se apucă să cosească iarba cu filamentele lui şi înfulecă. Nici urmă de ferestre. Antonella era probabil singura lui aliată în tot universul. La viteza cu care mergeau. ar fi fost pur şi simplu striviţi. Fu cât pe-aci să ridice din umeri.Uria? . Şesul. orientându-se fără să şovăie. Începea la orizont şi ducea spre un edificiu gigantic. care se micşorară pe măsură ce vidul le înghiţea. Ceva mai jos. când Antonella şi Corson căzuseră în mijlocul lor. De la o vreme îşi reproşa asprimea şi încetini pasul.Stilul îţi spune ceva.Nu. înghiţind zgomotos. Planeta asta e mai depărtată de soarele ei. Trecură prin nori aşa cum străpungi o duşumea şi descoperiră o câmpie cu iarbă măruntă. lunecă neauzit în sus. O cercetă cu privirea. Drumul se oprea în dreptul unei porţi ermetic închise. Se înecau în nori. câmpia. iarba. Era poate pricina pentru care prezenţa ei îl irita. Corson observă abia atunci că al doilea hippron dispăruse. Vârtejul flăcărilor se potoli.Sunt cu tine. legaţi de un hippron pe care nu se pricepeau să-l mâne. zise.Ce are să se întâmple? Acum. Drumul era alcătuit dintr-un material albastru şi strălucitor. Se răsuciră în jurul lor. îşi spuse Corson. unei particule sau unei radiaţii. străbătură un strat de ploaie fină. Dar când ajunseră în dreptul ei. şi totodată la sfârşitul său şi la toate clipele intermediare. Curând nu mai fură împrejmuiţi decât de puncte luminoase. Se aflau singuri deasupra unei lumi necunoscute. Ploaia încetă. dar nu auzi nimic. Constelaţiile sunt altele. Tocmai sosieră. cum nu răspundea. Iarba era asemenea unui gazon. O tăia un drum strălucind din pricina umezelii. să mergem. O planetă. Uriaşă.anume moment din timp. Veran şi oamenii lui fugiseră de pe câmpul de luptă de la Aergistal cu ajutorul hippronilor. Înaintau cu paşi mari şi aproape că fu nevoită să fugă pentru a se ţine de el. . ci doar formele principale care-l mărginesc. răspunse Corson. un disc de aur. netedă şi cenuşie. Corson socoti că latura cea mai îngustă avea la bază mai bine de un kilometru. Hippronul atinse pământul. construcţia asta? Şi.Ai mai văzut locul ăsta? Antonella clătină din cap. Parcă mulţumit. După aceea nu mai ştiu. întinsă la nesfârşit. ipotetic observator. universul era solid. asta-mi ajunge. Un paralelipiped de piatră sau beton. 15 Antonella îşi trase sufletul şi întrebă: . sau chiar al galaxiilor. universul apărea păstos celor care îl călăreau. Dădu ocol animalului şi o ajută pe Antonella să coboare. îndată? . O singură pată rămase. Şi pentru că hippronii se deplasau în timp cu o iuţeală extraordinară. . Aergistalul se putea afla la cealaltă extremitate a universului. . iar radiaţiile purpurii puteau corespunde variaţiilor câmpului gravitaţional al stelelor. Dar flăcările albastre puteau fi unde electromagnetice de mai mulţi ani lumină lungime. Şi după cum un călăreţ în plină viteză nu desluşeşte pietrele drumului. concepută la scara clădirii şi confundându-se aproape cu peretele. al cărui vârf se pierdea în ceaţă. dacă erau prezenţi la începutul începuturilor universului. . . Corson trase cu urechea. Hippronul cobora încet. Un. stărui Corson.Vom merge până la clădire. dar îşi pierduseră călăuza. se regăsiră deasupra unui bulgăre de nori mototoliţi. copaci sau coline.Cum ţi se pare situaţia. păstră două dimensiuni. Scăpaseră de urmăritori. Într-un sens. sau unei manifestări oarecari a energiei primordiale. Gândurile lui Corson se abătură pe alt făgaş. Atunci când firmamentul încetă să se rotească. Până acolo n-o să dăm de nimeni. Călăreau timpul. Totul semăna destul de bine cu o cursă de şoareci. . numai cele mai de seamă evenimente ale vieţii universului le impresionau simţurile. Deocamdată. Dacă atingeau viteza finală. atât de plat încât lui Corson i se păru de neconceput să nu fie artificial. o întrebă pe neaşteptate: . Îşi încetineau zborul. Un soare. Era goală. radiaţiile luminoase erau cu desăvârşire invizibile.Nimic previzibil. care l-ar fi privit din exterior. n-ar fi putut vâri el un ac.Nici o primejdie? . O să intrăm.

Să nu stea locului. fără doar şi poate. Dar nimic nu ne va ameninţa înăuntru. poarta se închide după noi? Antonella închise ochii. Să se deplaseze şi să încerce să surprindă adversarul. nu numai fluturi de pe Pământ. mai ales. Nu zărise un singur trup bărbătesc. Nu puteau mânca iarbă. dar era aproape sigur că nu adăposteau decât femei.Comă depăşită. în vârtejurile de aer încins. mai fine decât cele de păr.. dar un om. până la urmă. măcar că nu văzuse încă niciodată unul asemănător. Un slab ritm luminos juca la picioarele adormitelor.Nu. se putea spune că femeia trăia. Cam greu. Poarta începu să coboare. Alveola cea mai apropiată cuprindea zece trupuri feminine. Bărbaţii se aflau într-o clădire separată? Sau colecţionarul nu se interesase decât de femei? Ceea ce însemna. deşi nimic nu părea să-l reţină. Şi. apoi urcă din nou. Noaptea putea fi rece şi plină de duşmani. un uriaş. cu desăvârşire goale şi cufundate într-un gaz violaceu. Nişte înţepături. Corson văzuse roiuri de fluturi pornind într-un ultim zbor. Trebuiau să-şi găsească un adăpost. Pletele celei pe care o cercetase erau ca pana corbului. fără să întâmpine vreo rezistenţă. Dacă toate alveolele erau astfel ocupate. Nu putea. Mai devreme sau mai târziu li se va face foame. În cele din urmă. şopti. . dar într-un ritm foarte lent. erau toate frumoase şi puteau avea între optsprezece şi douăzeci şi cinci de ani. n-ar fi avut nici un motiv să colecţioneze anume trupuri de femei. Feluritele culori ale ochilor. De ambele laturi ale drumului. Şi. Aerul de familie pe care-l descoperise la cele dintâi corespundea unui sistem de clasare.Dacă intrăm. Aveau un vag aer de familie. care se întindea în hol cât vedeai cu ochii. Nici una dintre cele pe care le văzuse n-avea mai mult de douăzeci şi cinci de ani. Un străin.Da. dar nu puteau rămâne la nesfârşit pe peluză. nemişcate. Corson răsuflă adânc şi încercă repede o socoteală. Fireşte. cercetând nişele una după alta. n-avea cum să-şi verifice ipoteza. Văzuse oraşe nimicite şi planete devastate. se va înnopta. Corson făcu un pas îndărăt. Simplu mecanism reflex. uneori. inima părea să bată. Evocau un encefaloscop. Dacă nu urca. Foarte lent. Aerul era greu de o pulbere uscată şi colorată. Ansamblul alcătuia o colecţie. bineînţeles. flote incendiate. un curcubeu cu şapte fâşii. Poarta încremeni. De cealaltă parte a drumului alveolele erau ocupate de negrese. îi apucă încheietura. de pildă. Trecură pragul. Acoperi mai mult un kilometru înainte de a se opri.se purtase ca un entomolog. Începu să fugă ca un nebun. erau poate clasate pe verticală. . Exploziile şi tirul ridicau din fluturii morţi o ceaţă de aripi. Cu gingăşie. Ochii li se obişnuiră cu penumbra. muzeul luase foc. ca moarte. automatizată. Chibzui şi i se păru că înţelege semnificaţia ritmurilor. ce persista. Ţineau de toate rasele pe care le cunoştea. că era un om neînchipuit de pervers.sau ceva . Erau toate deosebit de frumoase. Să se mişte. Simţi pe gât răsuflarea Antonellei. zise Corson. leoarcă de sudoare. după cum păreau să dovedească firele. fără îndoială. Primele doua regiuni erau stabile. Se pierdeau la infinit într-o ceaţă albăstrie. numai în partea hangarului pe care o putea ghici se aflau cel puţin un milion de trupuri. Trebuiau. aproape invizibile.Sunt moarte? Corson întinse mâna. Un popor întreg să fi ales oare să sfârşească aşa? Gazonul de afară să fie al unui cimitir? Avea oare vreun sens menţinerea în viaţă a unor trupuri care nu vor mai avea niciodată mai mult suflet decât o plantă? Cât timp puteau dura? întreţinerea lor era. Se aflau acolo. care li se strecurau sub piele. Se simţi îmbărbătat. înţepenite. întrezărită la capătul goanei. Trupurile continuă să trăiască. dar creierul s-a stins. Pulsul era imperceptibil. dar şi omologii lor de pe sute de alte lumi. Mâna i se afundă în ceaţă. Pipăi un umăr călduţ şi elastic. cu milioanele. să surprinzi un adversar necunoscut. N-avea deloc chef să cerceteze clădirea înainte de a şti mai multe. nu sunt chiar moarte. Un fior îi străbătu şira spinării. îngrămădite până la tavanul holului. Ultima. dar niciodată ceva atât de liniştit funebru ca acest mausoleu. Femeile care zăceau acolo. . pigmentarea pielii şi a pletelor nu constituiau singurul criteriu. avea un păr bătând spre blond. cel puţin în primele minute. văzuse oameni murind cu miile şi. Ceaţa avea poate proprietăţi antiseptice. să se supună celei mai vechi legi militare. vedea ce cuprindeau alveolele superioare. Temperatura nu scăzuse sub douăzeci de grade într-un sens. cu pielea aproape albastră. care ardea plămânii. Îşi aminti de o scenă de bătălie. structuri arahneene şi geometrice desenau nişte alveole. . Cineva . Se luptase cândva într-un muzeu consacrat fluturilor. în cutii. conform Instrucţiunilor. . în ciuda măştii.

ar fi făcut un pas către soluţionarea problemei. spectrul dezolării şi al morţii impuse? Putea scăpa de el pentru a fi dacă nu ea însăşi. care merita să fie apărată. O cercetă cu băgare de seamă. Îşi încleşta fălcile. chestiunea s-ar fi pus altminteri. Undeva în timp şi în spaţiu seniorii războiului. în mijlocul drumului. Plăcuţa cuprindea un mesaj. 16 Lui Corson i se făcu foame. cu anume prilejuri. Seniorii războiului meditaseră asupra trecutului şi trăseseră concluzia. strânse pumnii. Corson îşi spuse că erau. Dacă ar fi fost singur. Nu numai în perioadele de foamete. în sensul strict al cuvântului. O soluţie exista. Poarta se ridică şi descoperi şesul verde. Toată supărarea adunată împotriva ei se desfăcu. Era umană. de prizoniere. CORSON. În timpurile mitologice treaba asta avea un nume. realist datorită antrenamentului. le înzestrau probabil cu o personalitate artificială. şi el rămase acolo. Se gândi la utopia ivită din ruinele războiului. Îşi aducea aminte de o altă căpetenie militară. Poate la nesfârşit. RANIŢA CUPRINDE ALIMENTE. păstrând pentru ei. fără a o atinge. Supravieţuitorul de la Aergistal n-ar fi şovăit o clipă să pună la cale o asemenea grozăvie. Mai degrabă decât să moară de foame. Corson care se simţea slăbit. o plăcuţă de metal strălucea sub lumina lăptoasă. Nu aşteptau de la o prizonieră nici spirit. Dacă n-au ce le trebuie. nici înţelegere. filtrată de nori. Dar nu se socotea în stare să îndure groaza pe care avea s-o citească în ochii Antonellei. Conform legendelor. ordonase executarea a o mie de ostateci urieni. pe care o văzuse dansând peste ruinele unui oraş atomizat. Din trei paşi Corson fu lângă raniţă. Violenţa nu făcea decât să nască violenţă? Omenirea nu avea decât faţa asta de sânge? Căra oare în spinare. Istoria era plină de căpetenii războinice ucise de una dintre prizonierele lor. PÂNĂ ŞI ÎNVELIŞURILE GOALE MAI POT FI . superficială. care purtau războaie cumplite. Tot ce un om s-a gândit să facă poate fi refăcut de un altul. în timpul războiului împotriva urienilor. fac rost. Antonella plângea. Se aşeză între ea şi sinistrele nişe. iarba întinsă ca un covor acid şi străbătut de drumul albastru. ştia că dispune de-o uriaşă rezervă de proteine. de nici o activitate creatoare. în sfârşit. dintr-o toană. dar nu cu preţul violenţei. O ridică blând şi o cuprinse în braţe. de tot. ca pe-un diavol strâmbăcios. aşa ca toţi să poată vedea că nu se scumpeau la calitate. Fusese un oraş omenesc. Şi deodată-i veni ideea. aproape. să-l hrănească. Iar. Trebuie să fi fost profund. Raniţa şi plăcuţa fuseseră probabil aduse cât timp rămăsese cu Antonella în clădire. doar cele mai frumoase roabe. Ură şi dezgust. tremurând. La cealaltă faţă a omului. Încercă să se convingă de faptul că. Cum să zăgăzuieşti însă violenţa fără a te sluji de violenţă? Cum să ieşi din înlănţuirea războaielor drepte? Ghemuită la pământ. nişte necrofili. să-l apere. Expresia îşi aflase. îi mulţumi. Corson îl invidie. conform unui obicei vechi cât omenirea. îşi alcătuiau turme de sclavi. iar capul ei împodobit era înfăţişat pe o tavă de aur. nevrozaţi. Descoperiseră un lagăr de prizonieri. Fuseseră aşezate la vedere. Din punctul de vedere al inteligenţei. Exterminau populaţiile cucerite. nici acţiune. Văzu negru înaintea ochilor. în vreme ce adrenalina i se vărsa în vine. dar locuitorilor li se reproşa că încercaseră să trateze cu urienii. în vreme de război soldaţii obişnuiesc să se hrănească aşa cum pot. vampirii devorau cadavrele de prin cimitire. Îşi aduse aminte de Veran. ca şi pata nedesluşită pe care o alcătuia hippronul păscând. Se adună parcă în el însuşi. numai bună pentru un robot. Apoi mânia trecu. dacă ar fi considerat că-i aduce vreun folos. cea mai frumoasă dintre ibovnice. avea un guvern pentru şase secole şi nici o armată. Căută prin amintiri. Pentru o clipă literele îi jucară pe dinaintea ochilor. Apoi zări ceva pe drum. Singura explicaţie posibilă. Îi ascultă hohotele de plâns şi. sau. O soartă mai cumplită decât moartea. Anihilau conştiinţa victimelor. ieşind. Corson se întrebă dacă seniorii războiului nu erau cumva mai mult antropofagi decât necrofili. să se ostenească să-l adăpostească. O raniţă. sensul literal. Atunci când. crud. Dar seniorii războiului n-avea habar. drept. la o lume care nu cunoştea constrângerea. se situau sub nivelul maimuţelor antropomorfe superioare. Peste ea. Cuceritorii mongoli îşi serveau la ospeţe. în primele ceasuri ale conflictului. Corson simţi nevoia de a ucide. dar pregeta s-o ia în considerare. o vreme. de vreme ce asta era. Îşi aducea aminte de un general care. mai mult decât din instinct. căzu ca un sloi de gheaţă desprins de pe-un acoperiş. fără o vorbă. Se îndreptă mecanic către poartă. de nici un efort intelectual. dacă s-ar fi încumetat să-i explice cu ce preţ puteau supravieţui. de parcă. pământenii fuseseră altfel. Căci seniorii războiului se sinchiseau prea puţin să-şi păstreze şeptelul în viaţă.Reveni încet către intrare. mecanică. altceva decât ea însăşi sau ceva mai mult? Dyoto. Faptul se petrecuse şi în timpurile istorice. Fetele astfel tratate nu mai erau în stare de nici o hotărâre independentă. doreau să le readucă la viaţă. mai degrabă.

un obiect negru. STRIGĂ AERGISTAL. Se apropie de ea şi o sărută. că vom ajunge. Dar ea rămase liniştită. o privi deschizând o raţie. se năpusti asupra tancului şi atacă peretele. şarjau ierburile înalte. Ca după o grea încercare. Corson recunoscu cavaleri înzăuaţi. Nişte indieni se ridicară scoţând strigăte răguşite. Aparatul explodă. de ce nu-i ucisese? Cântări în mână raniţa. Atunci ea se învoi să bea. Doar conturul geometric îi trăda natura mecanică. iertate. zise. Apoi se hotărî. cu braţele spânzurând. Tunete înfundate desenau coline de larmă. La orizont. Cu suliţa aţintită peste urechile calului. descriind o curbă complicată. în Aergistal. Dar n-o putea lăsa aici. zise Corson. lenticular. Răsucindu-se pe marginea lui. Câmpia era de astă dată pustie şi presărată cu cratere. În cazul când clădirea era împănată cu detectoare. Neînvins. formele şi culorile. Caii se cabrară şi se stârni o învălmăşeală pe care. dreaptă.N-o să murim de foame. se simţea cumplit de vulnerabil. apoi raniţa şi mesajul. AMINTEŞTE-ŢI DE ASTA. Corson avu impresia că maşina se deplasa către o movilă ce putea ascunde nişte fortificaţii. fără a pricinui tancului pagube vizibile. văzând că stăruie.Mergem în Aergistal. de parcă ar fi fost lama unui fierăstrău circular. sau era ea însăşi un aparat. Coborau cu repeziciune. Uluit. trebuia să ajungă în Aergistal. acolo fusese. era o precauţie copilărească. începu să mănânce şi el. înţesate de fumuri. Fascicolul aproape invizibil al unui laser sfâşie văzduhul. stând pe jos. . pe care-l ridică şi care dădea peste un spaţiu întunecat. se desprinse de pe movilă şi. Înainte de a se servi el însuşi.ÎNTREBUINŢATE. Chibzuia. Conform mesajului. întinzându-i raniţa. cel mai mare pe care Corson îl văzuse vreodată. aşteptând un gest din partea lui. de parcă am fi nişte păsări. părăsirea. Dar părea să fi depăşit perioada de depresiune. Rupse la locul potrivit săculeţul cu apă. Ţâşniră scântei uriaşe. şi i-l întinse. arătându-i mesajul. Nu vădea nici o grabă. bău cu înghiţituri mici şi mestecă atent. Şovăi pentru o clipă. monstruoasă se deplasa încet. cu ochii cercănaţi. Antonella îl aştepta în picioare. Dar era doar o înşelătorie. acolo unde metalul fusese dezgolit. tancul îşi urma cursul. El clătină din cap. după cum îi arătase. Lacrimile i se uscaseră pe obraji. strânse cu grijă resturile şi căută unde să le arunce. 17 Se pomeniră deasupra unei câmpii întinse. aveau fruntea încununată de pene şi sloboziră un nor de săgeţi. apoi o deschise. Nu ştiu ce ne aşteaptă acolo. după care se legă şi el. Singura urmă a agresiunii era o tăietură strălucitoare. TREBUIE SĂ TE DUCI LA AERGISTAL. Munţii îşi schimbară întrucâtva locul. cu faţa trasă. un câmp de bătălie. Agăţat de coasta hippronului. Apoi. dar precis profilaţi. bălăbănindu-se pe cai în armuri. Un crater aidoma celor ce găureau terenul păru că se cască chiar în inima carcasei. atât de absurd şi de teatral i se părea să strige Aergistal ca şi cum ar fi dat o adresă. Şi nu cunoştea în tot universul un loc unde so poată lăsa în siguranţă. dincolo de nişte munţi joşi. câteodată. Se aştepta să citească spaimă pe faţa Antonellei. Ar fi preferat să pună piciorul jos şi să caute un adăpost pe terenul răscolit.Mai sunt şi altele. sau avea să fie. Evadarea. Putea fi scutit. zise el. tăioasă ca o coasă. Cineva ne aruncă boabe. Dacă necunoscutul era un aliat. RĂZBOIUL POATE FI PURTAT ÎN MULTE FELURI. sub pielea gingaşă. HIPPRONUL VA ÎNŢELEGE. lunecând pieziş. Corson privi apa coborându-i în gâtlej şi laringele mişcându-se în sus şi în jos. în fundul căruia clipocea o apă. ACOLO SUNT JUDECATE CRIMELE ŞI CÂTEODATĂ IERTATE. Când isprăvi de mâncat. îşi spuse cu amărăciune Corson. hippronul o şi lăsă deoparte. Un freamăt străbătu savana. Îşi drese glasul. El răsună totuşi nesigur atunci când Corson strigă: AERGISTAL! Şi-n jurul lor lumea îşi schimbă. . de ce nu se arăta? Şi dacă era vorba de un duşman. Sub ei zburau nişte insecte scăpărătoare. . Un tanc. şi asta era tot ce putea fi mai rău. măcar. Corson îşi trecu mecanic cureaua pe umăr şi se întoarse în mausoleu. Acolo sunt judecate crimele şi. Nu sunt sigur. O masă. la câteva sute de metri. Dar cerul nu-şi schimbase înfăţişarea. Gerul trandafiriu era străbătut de artere ce palpitau şi-i dădeau o înfăţişare sinistră. N-avea nici un chef s-o ducă pe Antonella în Aergistal. încă o dată. Sfârşi prin a descoperi un mic chepeng. Hippronul se depărta în timp şi spaţiu. . Cuprindea vreo douăzeci de raţii militare. se înălţau trei stâlpi de foc şi de funingine. Atenţia lui Corson fu atrasă de-o mişcare. Cel puţin n-aveau să lase nici o urmă a trecerii lor pe acea planetă. Avea probabil în el o încredere absolută. O prinse pe Antonella în chingi. Ieşiră apoi şi se îndreptară către hippron. Cineva se juca cu el. de pedeapsa potenţială la care fusese condamnat? Pe de altă parte.

O boare de vânt îi mângâie faţa. N-avu nevoie să aştepte ca aparatul să-şi încheie misiunea pentru a citi seria din urmă: BUN VENIT ÎN AERGISTAL Punctul negru dispăru cu repeziciune în spatele crestei. în bună rânduială. Iar dacă era vorba de-o planetă gigantică. Înaintea lor. care se străduiau să ajungă pe câmpie. Nici mai mult. Prima serie de simboluri se dovedi indescifrabilă. nici un loc unde să se poată duce. Coborî la adăpostul unei creste. o părere foarte diferită de părerea oamenilor ce-l călăreau. după ce aruncă o privire către analizoarele dispuse pe mânecă. suprafaţa ciuruită se întredeschise. alcătuind un covor neîntrerupt de flăcări în care oamenii fură mistuiţi cât ai clipi.Dar cine se bate? Cu cine? . cu privire la un atac. Se trânti la pământ. Apoi se opriră. Încercă să dea îndărăt. ce-şi schimbau culoarea după cea a solului. Corson şovăi.Aerul pare bun. Zadarnic. de parcă suprafaţa Aergistalului n-ar fi fost decât un plan nesfârşit. Până acum tăcute. abia vizibile în hainele lor "cameleon". maşinile lui urlară deznădăjduit. Aruncă o privire peste câmpie: Aergistal. urcară coasta abruptă. Incapabil să conducă hippronul. Dar panta era prea accentuată şi suprafaţa prea netedă pentru ca tancul s-o mai poată sui. flăcări şi fum negru. Corson îşi întinse prevăzător capul peste creastă. aproape vertical. . Când pulberea se aşeză. Cuteză să-şi scoată din nou capul peste parapetul stâncilor. Se liberă din chingi. Un punct negru se ivise pe cer. care avea să-i pună. Lăsa în urmă dâre de fum şi desena astfel semne pe boltă. peste unduirile terenului. zise el.Trebuie să trecem de creastă. Dar hippronul putea avea.. Cu totul. cu toţi muşchii spatelui încordaţi la gândul că reprezenta o ţintă ideală. Corson crezu că recunoaşte cumva. ce se străduiră să se apuce de cealaltă margine a crăpăturii. Ici şi colo. mănunchiuri de fum. Aici toţi păreau să se bată împotriva tuturor. zise Corson. Mi se cam pare că-i un câmp de bătălie. Proiectilul izbi povârnişul ca un ciocan ciclopic. o ajută şi pe Antonella. trăgând-o după el şi pe Antonella. un adăpost precar. Cât putură de repede.Apoi. Hippronul apucase să lase în stânga movila fortăreaţă. nişte siluete omeneşti. .N-avea încărcătură atomică. Risca să rătăcească la voia întâmplării. Corson o luă pe Antonella de mână şi începu să alerge. Câmpia părea la fel de tristă. sau apropiată de normal? . nici măcar de-o făptură inteligentă. Stâncile se rostogoliseră pe coastele munţilor şi alcătuiau. absolut .Habar n-am. lunecă inexorabil spre prăpastie. El scuipă nişte prelungiri. Uluit. La jumătatea drumului văzu născându-se pe câmpie o floare roşie. Terenul. cedă ca o trapă sub greutatea tancului. Un război obişnuit însemna. nişte caractere chirilice. Câteva diafragme se deschiseră pe laturile lui şi vărsară. care le-ar fi distrus costumele. la rând. A treia fu în întregime alcătuită din puncte. ajunseră la golul dintre baza povârnişului şi stânci. Cel mai mare dintre toate câmpurile de bătălie. de ce era gravitatea normală. Crăpătura scuipa explozii. cumva respingător. Zbura atât de jos încât era nevoie să sară. apoi. Poate dăm de. nemilos de asemănător cu el însuşi. una sau două tehnologii coerente. zise Corson. era gata să se încreadă în instinctul de conservare al Monstrului. Cealaltă coastă cobora în pantă dulce până la o plajă perfect dreaptă. pe neaşteptate.. nici mai puţin decât atâtea războaie. Putea să nu caute să se sustragă unei pânze acide. imperiile care sprijineau asemenea înfruntări şi trebuiau să reprezinte miză lor? Ce tăinuia cerul trandafiriu şi palpitând. până la versanţii munţilor din depărtare. zise el. Corson văzu că hippronul dispăruse. la picioarele lui. spuse el. se rostogoli pe marginea trapei şi înţepeni. a unui război inimaginabil. Supravieţuitorii se pierdură în peisajul răvăşit. Trapa se lăsă ceva mai mult. Un snop de rachete ţâşni din movilă şi izbi de jur împrejurul tancului. într-a doua. tăvălindu-se. De ce cavalerii în armură. Antonella îşi frecă obrazul cenuşiu de praf. Corson dădu din umeri. . Toate par absurde de-a binelea. înfruntându-i pe indieni? Unde se ascundeau oraşele. vreo treizeci de secunde. patină. Se aflau prinşi în capcana unui război. lipsit de miros. Siluetele zvârliră grenade în prăpastie. Aerul era proaspăt. O mare albastră. N-avea nici o speranţă să dea de-un aliat. apoi înţepeni. Alţi câţiva oameni îl părăsiră şi se alăturară celor dintâi. la adăpost de-o agresiune brutală. în crăpătură. Corson se hotărî să profite de calmul relativ. Un fulger îi fură privirile şi el se lăsă instinctiv să lunece în adâncul adăpostului.Haidem. în vreme ce simbolurile şi literele erau leneş purtate de vânt către munţi. totuşi. . care se plecă. fu cât pe-aci să cadă. îşi umplu plămânii. nişte tabere bine definite. în timp şi spaţiu. Derapa în continuare. împins la infinit. lipsit de sori şi de sateliţi? Până şi orizontul părea calp. Îşi scoase casca.

se întindea la nesfârşit. Acesta întoarse capul când ajunseră la câţiva metri de el şi. cenuşiu şi moale. Am vrea doar. Mărturisesc că n-am dat niciodată peacolo. ca totul să fie în bună regulă. Cât despre jupâniţă. un bărbat aşezat la o masă de lemn scria liniştit. tunetul greu al tunurilor de pe corăbii. căruia i se păru totodată că primeşte un pumn zdravăn în braţul strâng. lui Corson i se păru că vede. Apoi se răzgândi. va avea multă trecere la chefliii noştri şi prevăd că va face repede avere. prinsă de cingătoare. arătând către largul mării. De data asta Corson fu mai repede decât el. Corson se aruncă înainte. Deşi se afla prea departe pentru a putea fi sigur. prieteni. La câteva ancabluri (distanţă de 200 m. care o priponea de-o stâncă. căci asta mi-i meseria şi ăsta mi-i interesul. fără a vădi mirare sau frică. treceţi şi iscăliţi aici. Hai. chiar în faţa noastră. Un . siluete prăbuşindu-se. Corson o zvârli pe Antonella la pământ. Fu gata să pufnească în râs. Aici fiecare-şi vede de războiul lui. Antonella îl strânse tare de încheietură. Bărbatul îşi lepădase pistoalele şi se străduia să-şi scoată sabia. Flamurile salutau vântul. Detunătura fusese auzită în tabără. Se uită spre uscat şi văzu ieşind dintr-o căldare. zise hotărât Corson. şi-i firesc lucru. de culoarea cerului. la câteva sute de metri. Gloanţele le şuierară pe la urechi.. celelalte roşii. sunetul trompetelor şi. Corturile celei dintâi erau albastre. Bărbatul se prăbuşi. Războiul are toate şansele să ţină un veac sau două şi poţi trage nădejdea să ajungi mareşal. Şi zurui nişte rondele de metal galben. înainte de-a vă înţoli cu o uniformă pe cinste. urmăritorii nu stăteau să ochească. Atunci îi recrutează supravieţuitorii şi-şi caută alt război. zise bătrânul. două tabere militare stăteau faţă în faţă. zise liniştit: . răsturnă masa. ..Binevoieşte şi-ţi trece aici numele. era mult mai mare şi mai adâncă decât se aşteptase Corson. de vreme ce-i un oraş vrăjmaş. Nu-şi putea alege direcţia. un vechi crater. cum trebuia. Corson îşi spuse cu mirare că nu erau nici automate şi că cereau un anumit timp pentru a fi reîncărcate. silind-o pe Antonella să grăbească pasul. pe care Corson le-ar fi cercetat cu plăcere mai îndeaproape. când şi când. Căldarea.Tinerilor. Trecură de creastă. Socoti că era vorba de monede. prietene. Dar. Plutea în văzduh şi trăgea de-o frânghie groasă. Împuşcături. . n-au nici o legătură cu noi. Împuşcătura îl asurzi pe Corson. Avea să scape cu o vânătaie zdravănă. înainte de a mă supăra şi a vă opri prima. Balena se dovedi a fi o uriaşă sferă de ţesătură cauciucată. n. cu mâinile încleştate pe pântece. dacă ştiţi să scrieţi. . Chiar voi. zăceau două ciudate arme de mână. iar vârful tecii săbiei lui mari.. Auzea uruitul salvelor. în răstimpuri. cu cocardă albă.. ceva uriaş.Aş vrea doar să ştiu unde-i oraşul cel mai apropiat.Nu vrem să ne angajăm. avansare grabnică. Până-şi dovedeşte duşmanul. îi trase un picior în ficat şi. Pe plajă.) de ţărm. Auzi îndată un fel de hârâit. nu-i aşa. la cel mult o sută de metri şi în spatele taberei albastre. Era strânsă într-o plasă. Una dintre cele două arme nu funcţionase. ardeţi de nerăbdare să-l slujiţi pe bunul rege Victor cel Bărbos. pe jumătate culcată la pământ. Nu voia să-l ucidă.N-am.A.Pricep. de o parte şi de alta a unui mare catastif. . aproape sferic.Atunci. . atunci când împuşcăturile conteniră. O ridică pe Antonella şi o trase după el. sau încercau doar să-i intimideze.r. Începu Corson. care treziră o vagă amintire în mintea lui Corson. Între cele două bivuace. Era limpede că armele lor nu aveau servocătare şi. aliniate ca la exerciţiu. aţi scăpat cu fuga? N-am mai văzut uniforme ca ale voastre. Izbind cu piciorul. Apucă cele două arme şi le îndreptă către Corson. . îl izbi cu antebraţul în tâmplă. . . Se răsuci pe călcâie şi zâmbetul îi îngheţă pe buze. Dar costumul deviase proiectilul. probabil. atent. o duzină de corăbii cu pânze făceau schimb de ghiulele. Din fericire. şi-o să-l cucerim de îndată ce-i batem pe caraghioşii ăştia în roşu. Corson îşi duse mâna dreaptă la bicepsul stâng. o ciudată redingotă albă şi albastră. Dedesubt atârna o nacelă de trestie. prin fumul gros. astea. Singura deschidere ducea către căldarea în care zăriseră forma grotească pe care Corson o luase drept rămăşiţa unei balene. urcară versantul din afară al căldării. zise Corson. se întoarse din drum. O corabie.Şi corăbiile astea? întrebă. să ne găsim de lucru. Corson trecu creasta şi se îndreptă spre scriitor. şiruri de soldaţi în culori vii trăgeau pe rând. adversarul lui sărise îndărăt şi apăsase pe ambele trăgace. Am sarcina de-a vă înmâna cinci scuzi întregi. O balenă eşuată? Foarte aproape de ei. la douăzeci sau treizeci de leghe. luă sabia căzută din mâna adversarului şi începu să alerge.Cred că-i Minor. Un mic detaşament se repezea către ei. fără să-şi prea bată capul cu vecinul.liniştită. strigătele întretăiate ale ofiţerilor. Nu prea tare. Hrană bună. aşteptându-se s-o vadă umplându-se de sânge. cu epoleţi şi găitane de aur. Dar plimbarea o să facă toţi banii. ardea. În faţa bărbatului. zise bărbatul. odihnea pe sol. se cuvine să-ncerc să vă conving. Purta un bicorn albastru-închis. cu catargul rupt. care o ferea de privirile celor două tabere. . Gâfâind. aproape în acelaşi timp. pe masă. Sărind peste masa răsturnată. doriţi să vă angajaţi? Tocmai s-a mărit prima.

pentru o pricină sau alta.Suntem urmăriţi. Corson se prinse de marginea nacelei şi se ridică. angajat în războiul dintre Pământ şi Uria.. Atunci trebuie să veniţi dintr-o epocă mult mai târzie decât epoca mea. Dar mai puteau aştepta. Am fost inginer. dar. În mintea lui mişunau enigme. şi-şi lăsă sabia pe fundul nacelei. ce trosnea în chip neliniştitor. Până să se încarce armele.Cred c-am face mai bine s-o luăm din loc. pe gânduri. O întrebare îşi făcu drum în mintea lui Corson. . . Schiţă o mişcare în direcţia puştii. conducător de aerostat într-un regiment de transmisiuni.Culcă-te pe fund! îi strigă Corson Antonellei. au fost declaraţi criminali de război. .În universul ăsta nu se află decât luptători.Nu-i limba mea maternă.bărbat în pantaloni roşii şi bluză.De ce? . . Mi se părea preferabil să mă aflu deasupra vălmăşagului. zise el ritos. O a doua lovitură muşcă din cablu. . . Şi voi.Vorbeşti pangala. Faţa negrului se făcu aspră. . Privi neliniştit spre Corson.. Am făcut parte din echipajul. fără asprime. ..Atunci n-ar trebui să se afle aici. Iar oceanul plat se întindea în faţa lor la nesfârşit. Dar n-am venit direct aici. Şocul plecării îl zvârlise pe podeaua de trestie împletită. cu câteva variante. Legăturile cedară. balonul sui ca o rachetă.. Îmi mai aduc aminte de ziua când primul om a ajuns pe Marte.. Culoarea pielii lui era neagră.Ori din ce tabără ai face parte.Costumele voastre îmi amintesc ceva. un soldat pierdut. încheie el. era un soldat fără armată şi fără cauză. văzând că negrul pierde un timp preţios silindu-se să dezlege nodurile frânghiei. .) Le-am spus că mă pricep la aeronautică. . . . Nacela părăsi solul şi prinse a se legăna în chip primejdios.Franceza. zise Corson. Şi. . Apoi. Liber deodată. îi spuse negrului. Îşi îndreptă bărbia spre Antonella: Şi ea? Vine din acelaşi război cu dumneata? Corson clătină din cap. Într-adevăr. Răsunară focuri de armă. îţi mulţumesc că te-ai aflat aici. purtând pe cap un fel comanac. (începu să râdă. Mă cheamă Corson. Balonul plutise până atunci de-a lungul malului. Şi dacă n-ar fi fost uriaşul câmp de bătaie de la Aergistal. Aruncă o privire negrului în pantaloni roşii. fugarii se înălţaseră prea mult pentru a mai fi atinşi de tirul imprecis al zbirilor lui Victor cel Bărbos. mulţumită tirului fericit sau nefericit al adversarului.. O pală neaşteptată de vânt făcu restul. dar gloanţele trecură prea jos. cu latul săbiei.Aha.. . izbi cu sabia coarda întinsă. . trebăluia la tot felul de robinete. Balonul meu a fost iniţial captiv. Dar vorba nu-i spunea nimic. balonul. şi căreia-i mai zice.Şi. Şovăi. Zâmbetul îi pieri îndată ce privirea i se îndreptă către sabia pe care Corson o ţinea în mână. stărui Corson. . soldaţi.Antonella vine dintr-o epocă paşnică. pentru moment. dar vădea acum o surprinzătoare tendinţă de-a se abate către largul mării. a cărei ţeava depăşea marginea nacelei. Credeam că pangala nu era utilizată înainte de cucerirea stelelor. zise negrul. din ce război veniţi? Corson şovăi la rândul lui... Pe vremea mea abia începeam să ne interesăm de spaţiu. Si pilot de elicopter. a încercat de-a mai fi.. de altfel. văzându-i pe Corson şi Antonella apropiindu-se. Era absurd să evoce crucişătorul spaţial de linie "Arhimede". poate.. Am învăţat-o aici.Sunt zuavul Toure. Sări în nacelă. Se întrerupse. zise el în cele din urmă. Nu spun că ştiam ce fac.Dintr-un război interplanetar. zise Toure. undeva în Europa. Începu negrul.Şi care era limba dumitale maternă? . unde capetele cu bicornuri începeau să se ivească. Eu am aruncat rachete peste un sat în care nu se aflau decât civili. . dar.. într-o insulă căreia-i ziceam. după care începu să zvârle grăbit peste bord sacii cu nisip. Sicilia.Un război interplanetar. oameni care. Sergent de cavalerie şi. Am şi o diplomă de infirmier.Regulamentul interzice. Din pricina asta mi s-a încredinţat. care se agăţa cu amândouă mâinile de corzi. urmat de Corson şi Antonella. Toată lumea vorbeşte pangala în Aergistal. zise el. apoi spre cealaltă marginea a căldării. Zâmbi şi-şi arătă toţi dinţii. Apoi o ajută pe Antonella să se ridice. dar nici nu spun că habar n-aveam. ar fi uitat chiar că fusese cândva soldat. Corson îl opri. Aparatul ăsta ne poate duce pe toţi trei? . Un eveniment. Aşa-i războiul.

O dată sau de două ori desluşiră. deşi. . Nu m-am neliniştit la început. . . Aş jura. zise negrul. cam cu două minute înainte de-a avea loc. într-adevăr. Faptul tea mirat nu? dacă mai sunt folosite în vremea dumitale. lume plată.Poporul din care face parte dispune de o anume preştiinţa. Ceva mai departe zăriră nişte structuri alveolare. Pe de altă parte. în regiunea pe care-o exploraseră. care rămânea totuşi vizibilă. Corson îl privea curios. Corson îşi aminti stâlpii de foc şi ciupercile de fum pe care le zărise pe deasupra munţilor. Balonul se tot depărta de coastă. . Nu mai simt nimic. dar erau stânjeniţi de vântul slab şi nu înaintau decât anevoie. dar atunci nu durează. În limba galactică.Despre ce putere vorbeşte? întrebă Toure. Şi.M-am gândit mult la problema asta metafizică. nişte umbre mari. atunci.În ce împrejurări îţi dispare puterea? Antonella roşi. Pierduse raniţa în lupta cu recrutorul. mărturisi Toure. .Dacă aş şti.Înţeleg.. i-aş cere în mod politicos să mă scoată de aici. un briceag uriaş şi începu să taie pâinea şi cârnatul în felii. Războiul aerian ar trebui să facă prăpăd cam pretutindeni. dominată de un pozitivism utilitar-şi rece. bătând din vâsle. sub apă. Şi când călătoresc în spaţiu. . Muşcă dintr-o felie de pâine şi se hotărî să pună câteva întrebări. Îl folosise referindu-se la mitologii aproape uitate în epoca lui. în sfârşit. cureaua raniţei cu de-ale gurii. Corson o privi cu interes. Aici nimic. un infern nu era decât un loc deosebit de neplăcut.. că ne aflăm în infern? Cuvântul infern nu prea avea înţeles pentru Corson. . când probabilităţile în favoarea mai multor evenimente se compensează aproape cu totul. zise Antonella. În sectorul ăsta. că cerul e la fel de tare ca o placă de sticlă. nici elicoptere. Sau.Poate ţi-ai dat seama. . aici parcă aş fi oarbă. forţa de gravitaţie ar trebui să fie imensă. nici rachete. dintr-un buzunar al pantalonilor săi bufanţi. de bună seamă! .N-ai mai văzut una ca asta. . zise vesel Toure. Apoi destupă sticla şi o întinse Antonellei. . pe o planetă cu o asemenea rază. Dar nu în chip atât de total. dar asta nu s-a întâmplat prea des.Mai întâi. N-o găsi. . de pildă. pe umăr. Nu pot prevedea nici un viitor. Mai degrabă m-ar mira să fie altfel. Nu erau numai oameni în Aergistal.Ce mă miră. nu-i vorba de suprafaţa unei planete. urmă Toure. Dar nici astea nu-s rele. Cel puţin. Ca şi cum ar dispune de-un periscop în stare să străpungă suprafaţa prezentului. . Dar tot îmi mai rămâne o bucată din acest simţ.Iată cârnat. Şi când fac un salt în timp. zise Toure. Ce nu face omul în timp de război. Dar nu înseamnă că în altă parte din Aergistal nu se desfăşoară lupte aeriene. Aici.N-are rost să murim de foame. aşa-i? zise Toure observându-i mirarea.18 Zburară peste mai multe ambarcaţii de piraţi normanzi. care se tot chinuiau să-şi vină de hac cu ciocurile luntrilor. Scoase.Nu ne aflăm într-un spaţiu normal. Dar.. Am fi fost striviţi cu toţii din primul minut. Nu e cazul acum. pâine încă destul de proaspătă şi vin roşu. Un periscop miop.. Absenţă a orizontului. La urma urmei. dar ce-i aici mi se pare un infern cu totul material. dacă-i material.Crezi. Un zeu sau un diavol. hai? Vinul îl încălzi pe Corson. Şi mari. nici avioane. . aşa bănuiesc. pentru cucerirea cărora se luptau un fel de arahnoizi. . pentru că preştiinţa noastră piere uneori.Există nişte reguli.Nişte reguli? Corson se opri din mestecat. în anumite zile ale luni. avea în faţă un om cu mult mai multă experienţă decât el în privinţa acelei lumi ciudate. e ca cerul rămâne pustiu. oamenii păreau cei mai numeroşi. începu el prevăzător. Două minute nu-s cine ştie ce. . Dar de cealaltă parte a munţilor explodează din când în când bombe atomice. . cu oarecare mirare. Corson încuviinţă.Şi cine se ocupă de aplicarea regulilor? . ţinutul nu mi se pare deloc natural. deschizând coşul de răchită ce ocupa o parte a nacelei. Încuviinţă. Poate prevedea evenimentele. omul ăsta de pe vremuri dovedea cunoştinţe superioare. Corson căută mecanic. Bănuiesc că-n epoca dumitale hrana-i alcătuită din pilule şi alte chimicale. Suind şi coborând cu balonul am făcut unele calcule de triangulaţie şi mi se pare că plafonul se află între zece şi doisprezece kilometri înălţime. că nimeni nu întrebuinţează aici arme nucleare.

.. Am să-ţi vorbesc despre ele mai târziu. În mod obişnuit. (Apăsa pe litera r.Care? . Poate că-i vorba de un tratament psihologic ca să ni se facă silă de război. dar autentic. hainele. cealaltă.Am învăţat să fiu credul. . la bordul aceluiaşi aparat.Nu ştiu dacă ai să mă crezi. nu-i aşa? Armele. Şi m-am pomenit aici.Înţeleg.Şi dumneata? Negrul clipi. . . . arătând sandvişul. Acum.Dar unde-s şefii? De ce continuă luptele astea fără rost? . . de la intendenţă. Trecu sub tăcere episodul planetei mausoleu. Dar n-ar fi decât o evidenţă. perforaţii sau pilituri. asta se petrecea în viitor. Ni se pare că trăim. zise Toure. cu simplitate. alimentele vin de tare-tare departe. nu în trecut. A fost construit de cineva. Şi cum vezi nişte ogoare. Corson îi povesti pe scurt odiseea lor începând cu tabăra lui Veran. Preştiinţa era. nici chiar murind. dacă înţelegi ce vreau sa spun. nu-mi prea amintesc.Şi dacă sunt ucişi? . M-au dus la un medic militar. fără speranţa de a scăpa.Dar unde ne aflăm? strigă. că am murit într-adevăr şi că ne aflăm pentru o durată nehotărâtă. foarte deasupra. Dar ăsta-i întotdeauna războiul.Cineva s-a ostenit să vă aducă aici. War Game.Ciudat. şi una care nu ne sileşte să încetăm a fi noi înşine. . nici uzine. nici nu-ţi mai pui întrebarea. În Africa.. Dar bănuiam că ei pot călători prin secole. poate. medicamentele. . Nu-mi pot închipui decât trei posibilităţi. Însemna oare că nu se mai aflau în universul la care sistemul nervos al Antonellei era acordat? Muriseră cumva.Variantă a acestei ipoteze. . legată de principiul cosmogonic al lui Mach. Am fi atunci un fel de figurine pe-o machetă. de dihănii în stare să se deplaseze în timp. Nu-i neapărat acelaşi lucru. să sunt ale duşmanului. deşi nu-şi amintea clipa trecerii? . în cele din urmă. Chipurile. Foarte. Unul dintre ei. Poate că suntem întinşi într-o criptă. poate. Sau. până la urmă. la asta slujesc. nu? zise Toure. . o portiţă de scăpare. . îmi spun într-adevăr că n-am văzut nicăieri ogoare. într-un război într-adevăr deznădăjduit te baţi mai departe fiindcă există un adversar şi n-ai de ales. sau e vorba de un spectacol? Sau. Poţi alege dintre ele.Ti-as putea răspunde că ne aflăm într-un balon. . Se aplică tot atât de bine şi celeilalte lumi de pe care venim. . Pentru că ne lasă. legaţi printr-o mulţime de electrozi de o maşină şi credem că trăim tot ce trăim. într-un infern sau într-un purgatoriu metafizic.De care ne amintim. dacă preferi. mai bine zis. Corson trase adânc aer în piept. vrăjitorii pretindeau că sunt în stare să întrevadă viitorul. Eşti sigur că venim de pe aceeaşi lume? Şi mai există un punct comun cu lumea. se aplecă peste bordul nacelei şi scuipă în mare. . le dai foc.Deasupra ta. E ipoteza pe care o prefer. Avem aceeaşi senzaţie de libertate şi suntem tot atât de neînstare să trăim după cum am vrea. poate că de oameni.Prima. am simţit o căldură puternică. o raţiune a şefilor. sau propune alta. din punctul nostru de vedere. de o experienţă? A treia ipoteză e că universul ăsta e cu totul adevărat.Corson încercă să interpreteze indicaţiile furnizate de Antonella. Faptul se potriveşte cel mai bine cu a treia ipoteză a mea. Nu suntem decât nişte informaţii. poate pentru veşnicie. dar mă îndoiesc. într-o măsură. zise scurt Corson. Răgazurile. deasupra unui peisaj aproape identic.Ţi-aş putea întoarce întrebarea. nu-i vezi niciodată. .La drept vorbind. Ciudat. Mitraliam pe cât puteam la bordul "Tăunului 5". Am spus-o.Răgazurile? .Sunt înlocuiţi. Sau poate că şefii au ei o raţiune. deasupra unui ocean plat. spuse negrul. Adăugă: Aud pentru întâia oară de hipproni. dar nu pe lumea asta. A vorbit . de individualitatea fiecărui punct al universului faţă de întreg. cinci sau zece Răgazuri. A doua ipoteză e că nu trăim într-adevăr. încheie Toure. Toure îl privi liniştit. dacă toate războaiele universului s-ar desfăşura în acelaşi Ioc. . Şi. Tăcură pentru o clipă. ca pentru a indica o majusculă). Joc de-a Războiul. Pe vremea mea nu-i mai credea nimeni. spre a îndeplini o funcţie de care n-am habar.N-ai trecut încă prin nici unul? Ce-i drept. să vadă ce s-ar întâmpla în cutare sau cutare conflict. M-am gândit mult la întrebarea asta. Nu mi-am dat imediat seama de deosebire. zise Toure.De unde ai pâine? întreabă Corson. dintr-o ţară mititică.Cum ai ajuns aici? întrebă Corson. Mi se părea că nu cunosc pe nici unul dintre cei ce mă înconjurau. pesemne. Au trecut de atunci patru. eşti de puţină vreme aici. Nu ţi se pare că vorbesc cam mult? . că-mi pui întrebarea. sau pachete de electroni într-o maşină gigantică şi cineva se dedă la un uriaş Kriegspiel. beat de mânie. nici brutării. dar e o iluzie. . Am ameţit. cu mult timp înaintea de naşterea mea.O. De cei care vin imediat după ei. Existăm într-adevăr. . zise Corson. Dacă războiul ţine ceva mai mult.Toate trei ipotezele dumitale au un punct comun. Vezi.

M-am hotărât să supravieţuiesc. cu alta. joacă un nou rol. îndoindu-se tare.admitea călătoria în timp. zise Corson. zece mii de hertzi. Corson răcni. Era gata să întrebe ceva în legătură cu Răgazurile. o mie de hertzi. urca gamele. Corson avea conştiinţa nedesluşită a faptului că străbătuse mai bine de un sfert din circumferinţa unei planete ca Pământul. Lungi creste albe tiveau sub ei vârfurile munţilor de apă. mai intens şi mai brutal decât orice tunet. Şi morţii îşi reiau locurile. Dar. dar vântul nu slăbi. Universul însuşi părea că plesnise în două. cinci mii de hertzi. care procedă la fel cu el însuşi şi cu Antonella. scormoneau oscioarele. dar senin.de şoc. nimic supranatural. Balonul pierdu câteva sute de metri. După cum vezi. Toure strigă ceva. decât orice explozie. Cel mai des te pomeneşti în rândurile unei alte armate.. pur şi simplu. Dacă a treia ipoteză a mea e adevărată. O aureolă uleioasă întinsa pe mare desena o improbabilă oază de linişte. N-avea mai mult sens decât tot ce se întâmplase până atunci. apoi o bătaie. Faţa lui de culoarea cenuşii vădea zăpăceală. De unde cea de a doua ipoteză a mea.E cumva începutul unui Răgaz? Toure clătină din cap. Uneori te regăseşti în situaţia de dinaintea Răgazului. o flacără. Ceasuri. Balonul gonea mereu cu aceeaşi viteză. Sui câteva sute de metri.. de parcă o înregistrare ar fi înlocuită. Rafalele încetară. apoi un suflu. Simţi că devii de piatră. Dar nu-şi amintesc niciodată că au fost ucişi. descresc. Războaiele astea trebuie să dea un înspăimântător procent de mortalitate. Corson se plecă spre Antonella. Răchita trosnea. După câtva vreme nu mai eram sigur de nimic.Mă miră ceva. Negrul înţelese şi umblă la robinet. care gâfâia. se preschimba într-un tunet surd.. . Pentru ei Răgazul a intervenit chiar înainte de a muri. Vântul era atât de puternic încât deforma suprafaţa balonului. Răsufla şi el mai repede şi mai adânc decât de obicei. . ce cărau epave. ai impresia că se extinde asupra întregului univers. dar asta se întâmplă foarte rar. chiar înainte de moarte. aşa cum crapă un trunchi de copac. pe care Corson şi Toure. izbuti să-i întindă celălalt capăt lui Corson. se amplifica. pe jumătate asfixiaţi. Totul amorţeşte apoi. de parcă o mână invizibilă şi uriaşă l-ar fi împins înainte. o evaluaseră la aproape o mie de kilometri pe oră. dar mişcarea deznădăjduită a buzelor lui era mişcarea unui mut. la un alt post. când se apropie un Răgaz. într-o vibraţie care făcea deodată corzile să zbârnâie şi care se împărţi în două. luminile artificiale. Antonella. presiunea scăzuse deodată. Îi făcu un semn lui Toure arătându-i balonul şi apoi oceanul.N-am văzut. două mii de hertzi. minunându-se de uşurinţa cu care omul . o notă ce suia către acut. zise Corson. au dobândit stăpânirea timpului şi se duc să-i recupereze. şi vântul nu se domolea. . Toure apucă un capăt de funie şi se legă cât putu de zdravăn. Ghemuiţi pe fundul nacelei. Dar nu cred. cerul se întunecă. Oceanul se încreţea.Nu. N-aveau aer. Îi era frică şi suferea. Furtuna puse stăpânire pe balon. Balonul luneca pe şine nevăzute deasupra unui ocean şlefuit ca o oglindă şi sub un cer imposibil. Dar trosnetul se prelungea. Nimic n-avea sens. Morţii îşi reiau locurile. atât de înalţi şi se stabili încât păreau sculptaţi în sticlă. poate două. Corson o apucă pe Antonella de mijloc şi o lipi de corzile de care se încleşta cu amândouă mâinile. niciodată.primitivul născut într-un secol care abia dacă ştia de călătoria interplanetară . de ce nu încetează.. mi-a făcut o injecţie şi m-a expediat. luând ca puncte de reper petele cerului. într-o tăcere cumplită rămâi inconştient pentru o secundă.Există Răgazurile. umpleau tainicele şerpuituri ale spiralei cocleare. când un trosnet năprasnic îi sfâşie timpanele. Puteau pluti aşa la nesfârşit. . Corson simţi lacrimi ţâşnindu-i din ochi. din ce în ce mai tare. Briza era răcoroasă. Se trăgea de firele de barbă care începeau să-i crească. inspiraţia unui zeu agonizând. cred că cei care au amenajat universul ăsta. o lampă electrică. Antonella îşi astupă urechile cu palmele. de neauzit în cele din urmă şi sfredelind ţestele. Sufla egal. unul ca ăsta. peste vuietul furtunii: . o alta profundă ca izbitura unui pumn de uriaş.Într-adevăr. Când survine. Nacela se zgâlţâia amarnic. din lipsă de combatanţi? Sau valul de soldaţi proveniţi din toate epocile şi de pe toate lumile universului ajunge să le alimenteze? Toure clătină din cap. .Învie? . Apoi îşi aminti de uşurinţa cu care se adaptase şi el la noua Urie. pe cei ce urmează să moară. două pumnale-i sfârtecau membranele fragile. din ţeasta zdrobită în menghinea celor două vibraţii. Presiunea atmosferică scăzuse şi mai mult. deasupra oceanului . Corson şi Toure moţăiau. timpul încremeneşte. Răgazul e poate un accident pur individual. sau care-l controlează. dar aerul nu deveni sensibil mai dens. Nu-ţi mai aminteşti prea bine de cele petrecute înaintea Răgazului de parcă ar începe o altă istorie. Acum împingea din urmă munţi de apă. Apoi totul reîncepe. şi atât.

nici măcar un zid. Scoase un strigăt atât de cumplit încât. sau cel puţin partea din Aergistal ce cuprindea balonul. îşi spuse Corson. cu flotele.. Ca un Răgaz să intervină înainte de. Puteau muri în nacelă de foame. zise Toure. acel univers. ciudat.sau administratorii . dacă funiile n-aveau să se rupă şi nacela să se prăbuşească în mare. spre prăpastie. Dacă. ca şi cum un obiect întunecat ar fi trecut prin faţa lor. Nu un geam. Un geam spart de un proiectil. Funia-l opri. ca marginea unei mese. Vântul. Are să piară în el tot universul. dar limitată. Cel puţin. totuşi. în urmă unei avarii sau a unei manevre? Ce-avea să se întâmple dacă "geamul" plesnea dintr-o dată. măcar atât cât un ochi omenesc putea să-şi dea seama. ca nişte fulgere ramificate. în stare să se repare prin el însuşi. vorbind de-o machetă? Aergistalul nu era oare. . Ce-l mira mai mult pe Corson era caracterul biologic al cicatrizării ecranului de forţă. plutind în spaţiul ce se golea acum de substanţă. după o izbitură năprasnică. . aerul se rărea. în loc să fie curbe şi să urmeze un orizont planetar. acoperi mugetul vântului. zise Corson. Orizontul era subliniat de o linie neagră care se lăţi repede. contemplau orizontul. pentru o clipă. Ai fi zis că balonul goneşte către o pată de-un negru mai mat. generalii şi ciupercile lui nucleare va sfârşi prin a-şi găsi pacea printre stele. eroii jalnici. zid. Marea se golea şi ea în spaţiu. abisul era spaţiul. Acum cel mai mare diametru nu-i depăşea câteva sute de metri.. niţel peste nivelul oceanului. de epuizare.. Lucru ciudat. totuşi.un cablu cedase .Aergistalului n-aveau să intervină? Accidentul le depăşea puterile? Sau hotărâseră să golească o eprubetă? Avea dreptate Toure. Dar valurile se înălţau şi mai sus. lume artificială. marginile paralele ale acestui meterez al beznelor erau riguros drepte. zvârlindu-l aproape peste bord.De ce acum? . aproape de bord. găsi în el puterea de a întinde o mână către spărtură. Un imens vârtej scobea marea. ca şi cum s-ar fi spart acolo de un obstacol nevăzut. devenind panglică. Era exact ce avea sub ochi: un geam străpuns de un proiectil. Marea se acoperea cu o banchiză subliniind cu alb dreapta temelie a zidului spaţial. apărată în veci de indestructibilul ecran al neantului? În vreme ce balonul se apropia de spărtură. de-a lungul fisurilor? Cerul şi pământul se vor uni oare? Sau arhitectura lumii nebune . Acesta. Reconstituindu-se. Toure dădu din umeri. încă mai absolut decât restul peretelui. . Erau împinşi spre beznă. Nu-şi . Avu vreme să vadă orizontul. era însuşi negrul neantului.întrerupse gândurile lui Corson. Fascinaţi. decât o gigantică. Corson se întrebă dacă spaţiul era infinit. dar trupurile aveau să le continue absurda călătorie. ce părea lipită de peretele transparent. La orizont oceanul se oprea brusc. dacă întregul Aergistal. de puncte strălucitoare şi încremenite.nesfârşit. Pe măsură ce se apropiau. cu războaiele lui absurde. gâfâind. care păreau că se sting şi se aprind în răstimpuri. Adineauri se căsca pe kilometri întregi. Şi. . Creatorii . pierduse din tărie. spaţiul negru se umplea de lumini.Sau ca vântul să se oprească de tot.. spărtura părea să se micşoreze. în cele din urmă.Ne mai rămâne o şansă măruntă. Ocupa tot spaţiul dintre cer şi mare.S-a stricat ceva în maşinăria cea mare. . Se resorbea repede. pierzând hidrogen sau heliu. se arunca în gol. O tresărire a nacelei . Cel puţin asta sugera înfăţişarea părţii dindărăt. Pata de-un negru mat era o spărtură prin care Aergistalul. ci un ecran de forţă. balonul n-ar fi coborât treptat şi nu s-ar fi lipit ca un neg cenuşiu pe coasta unei dune de apă. ne-am dus pe copcă. Antonella îşi vârî faţa în scobitura umărului lui Corson. temperatura scădea. vid.Golul ăsta ne suge. vorbi întretăiat Toure. câmpul de forţă o înglobase parţial. Pata era aureolată de reflexe pornind. cu legiunile.Dacă nu se închide mai repede.va dăinui. Luminile fixe erau stelele.vorbind din punct de vedere antropomorfic . 19 Acolo se oprea universul. Mai departe era abisul. de sete. N-avea nevoie să încheie. Poate că avusese forma unui fus. Scobeau văi verzi-albăstrii de mai multe sute de metri adâncime. Balonul era de-ajuns de aproape ca să-i îngăduie lui Corson să vadă undele circulare care străbăteau suprafaţa şi veneau să moară la marginile spărturii. Rămăşiţele unei uriaşe nave spaţiale pluteau în. Bezna aceea era absolută. în toate direcţiile.

urmele celor câteva miliarde de tone de apă. ca şi războaiele terestre.Balonul a slujit drept dop. aşa cum era văzută de acea parte a barierei. Văzduhul redevenise calm. Corson nu le putea vedea direct. Mai apucă să audă un zgomot înfundat. Logic. Îl primiseră. O pată roşie. faptul că balonul nu fusese izbit cu o viteză considerabilă de ecran. Prea departe. Dacă universul acela era o machetă. Cercetase toate posibilităţile şi le părăsise. Privirea-i întâlni apoi. Putea fi. .distanţele şi dimensiunile sunt înşelătoare în spaţiu . În cursul acestei bătălii. privirea neliniştită a lui Toure. Apoi. Gheţuri. Blocuri verzui pluteau de cealaltă parte a câmpului. Presiunea atmosferică se restabilea repede. Şoc. Şoc. de bună seamă. din luptă . Un foton e atât de uşor. . Reacţie. Fascinat. se învârteau imense crucişătoare. Aveau nevoie de un mediu special. Bariera era aproape. Ameţeală. care-i tampona fruntea cu o cârpă muiată în vin. Se trezi. raportate la distanţele scurte şi la percepţiile omeneşti. Făcea parte din Aergistal. abăteau drumurile luminii. Un spaţiu populat. fără a simţi altceva decât o uşoară mâncărime. atât de lesne de abătut din drum! Sub ochii exersaţi ai lui Corson jocul stelelor căpăta înţeles. Iceberguri ale vidului. Lui Corson i se păru că desluşeşte o siluetă omenească inertă răsucindu-se ca un pai printre sfărâmături. Sus cerul şi jos oceanul se opreau net. Bineînţeles. Aproape de tot. Obstacol elastic. Nacela oscilă. Dar violenţa înfruntării era de-ajuns pentru a-l informa asupra naturii spaţiului. care-l durea şi o trase îndărăt. un freamăt al spaţiului . plină de sânge. Stele de toate culorile. Mai întâi de stele. Între ele. la un kilometru deasupra oceanului. cu un efort. 20 Senzaţie de prospeţime pe frunte.şi stele oscilând ca nişte răsfrângeri pe creasta valurilor. chiar înainte de-a se strivi de zidul spaţiului. după o cădere de un kilometru. Balonul pătrunsese pe jumătate în barieră. Nu mai aveau de străbătut decât câteva sute de metri. Dar. Masă şi energie.Mă tem că nu. Era conştient de faptul că nu vedea aproape nimic din bătălia ce trebuia să se întindă pe câteva ore-lumină. aeriene. celelalte crucişătoare continuau lupta.se aruncase asupra barierei şi o stricase. miriade de stele grupate în constelaţii necunoscute. Dacă tăiau învelişul balonului pentru a-şi face din el paraşute. Toure îşi limpezi glasul. Îşi duse mâna la arcada dreaptă. Corson întinse un braţ pentru a o apăra pe Antonella. Balonul era strivit de barieră. care putea fi o galaxie.măsura mai bine de un kilometru. în spaţiu? Oameni? Extraterestri? Oamenii împotriva unor extra? Epava prinsă în barieră nu corespundea cu nici un tip de crucişător pe care-l cunoştea. Aplecare violentă.amintea decât de câmpuri ce se propagau instantaneu. deşi un zumzet fantomă le stăruia în urechile chinuite. Nu mărginea Aergistalul. . nemişcat. Capul i se odihnea pe genunchii Antonellei. Cel mai ciudat era faptul că efectul nu se întindea şi asupra spaţiului înconjurând bariera. la capătul zecilor de mii de kilometri pe care-i . Nu mai erau siliţi să strige pentru a se putea auzi. Un efect secundar al câmpului. cum nu vezi decât în vid. Reacţie. explică Toure. sau ar fi ajuns să coboare. Care se luptau deznădăjduit. Pata neagră şi mată dădea îndărăt. Capul i se izbi de marginea nacelei. Funia pe care şi-o legase în jurul mijlocului îi tăie coastele. sau dintr-o cupolă de observaţie. prin geamul unui-costum de protecţie. De jur împrejur spaţiul se făcea strălucitor de parcă fusese dat cu un lac. strălucea.Nu stăm prea grozav. în ciuda dimensiunilor. un crucişător . şi trecând uneori pe dinaintea lor. atunci macheta se apropia de perfecţiune. Corson avu nevoie de oarecare timp pentru a le identifica. care năvăliseră prin spărtură. care nu mai clocotea. O luptă abstractă. se sculă în picioare. Şoc. aparatul trebuia să fi fost de cel puţin trei ori mai lung. Poate. Corzile nu erau destul de lungi pentru a le îngădui să atingă oceanul. Apoi îşi spuse că energiile puse în joc aici erau atât de uriaşe încât timpul fusese tulburat. Războaiele spaţiale trebuiau să-şi aibă locul în Aergistal. Se clătină. Vibraţiile dispăruseră. Corson începu să spere din nou. poate închipuită. Şi chiar dacă ar fi izbutit să-l scoată din prinsoare. Cu timpanele dureroase. Se ridică. Relativitatea afirmă că pe stelele gigantice timpul se scurge mai încet decât aiurea. Nu exista nici o şansă ca balonul să se dezlipească de la sine.scos. Aproape de îndată. Corson îşi întinse braţul. cum să ajungă pe Pământ. crăpăturile erau astupate. ca tăiate cu un cuţit. s-o atingi cu mâna. Pe cât putea să-şi dea seama . întreg. de război. căzu cu faţa înainte. Se aflau acolo două flote. Ameţeală. Fără brutalitate. fără a izbuti s-o ajungă. Dar zguduiau stelele sau. Nu asista decât la o ciocnire locală. mai degrabă. riscau să-l desprindă din barieră şi să piară în valuri. Şi stelele şi galaxia nu erau singure. că nu arsese în atmosferă. maritime. Cicatrizarea se accelera. la fel de bine. Corson îşi strânse nasul şi suflă. Echivalentul de masă al barierei trebuia să fie gigantic. Cine oare se bătea acolo. zise Corson. Crăpătura submarină fusese şi ea astupată. nedându-şi probabil seama de accidentul cosmic. se plecă peste bordul nacelei şi privi în gol. Îşi pierdu cunoştinţa. Dincolo era spaţiul. şi o bucată de metal.

Cerul se făcu purpuriu. iar tâmplele străpunse îl scutiră de a auzi strigătele celorlalţi. lipit de el. Părăsise Aergistalul. Rămâneau lacune. atunci când monstrul se răsuci în jurul lui însuşi.sau care administrau . . Corson scrâşni din dinţi. desigur. Se simţea încleştat de nemişcare. Cu toate că nu era în stare să aprecieze distanţele şi dimensiunile. aproape de tot. săvârşită la marginea conştiinţei. dar nu murise. animalică. hărţuiau navele cele mai apropiate. oricum. Am trecut prin tavan. Dar n-avea nici un rost. Trecuseră. ca într-un clişeu. Flacăra se stinse apoi. Născut la hotarul conştiinţei lui Corson. Membrele nu-l ascultau. Mai avu timp să vadă că învelişul balonului e sfâşiat. dacă în acel infern moartea nu era într-adevăr decât provizorie. deşi nu mai avea trup. hidrogenul exploda uşor. care nu-şi dădea seama că deschisese ochii. O altă frază a lui Toure îi veni în minte. aşteptau. Apoi simţi o văpaie care-l mistuia. Îşi dori cu disperare ca Toure să fi spus adevărul. Corson. turma hippronilor se înghesui lângă barieră. se umflau în neaşteptate hernii ce se despicau deodată şi eliberau nişte rădăcinuţe. La început. Zărind de cealaltă parte a barierei nacela şi ocupanţii ei. nici jos. care începeau să fie vizibile. vădind încremenită uluire a unor statui. Corson încerca simţământul giganticului. coama de filamente desfăşurate în spaţiu asemenea unei monstruoase anemone şi harnaşamentul. locul unde se băteau entităţi de neînchipuit pentru o minte omenească? Sau fusese cumva scos din joc pentru că intrase acolo în mod abuziv. deşi nu putea întoarce capul. Simţi deodată în gură gustul sângelui. Într-o clipă. fără îndoială. alb pe negru. temperatura degajată de raza armei lui n-ar fi ajuns. Ţevi uriaşe. Îşi ridică privirile spre învelişul balonului. care începeau să crească la rândul lor. iar. Avea să încerce să-i prindă de vii. Se întrebă ce s-ar petrece dacă o navă ar fi lovită chiar lângă barieră.Universul în care se aflau. Lumina scădea însă. hippronii şi până şi feţele călăreţilor. Se iviră. nu de frământarea clocotitoare a stelelor. Măcar de-ar veni un Răgaz. Hidrogen sau heliu? Nu mai avea timp să-l întrebe pe Toure! O şansă la două. sau. În contact cu aerul. n-avea impresia că moare. Era de neînţeles. Era sigur că se află de cealaltă parte a suprafeţei cerului. cu toate că o flacără uriaşă năvălea asupră-i. navea să afle decât dacă ipotezele lui Toure erau îndreptăţite. cu toate că luase precauţia de a-şi feri ochii.Ce-i asta? Nu mâi avea timp să-i răspundă. simţea trupul Antonellei. bariera. încâlcite şi îmbucate. din nou. Desluşi. fără efort aparent. palpitau. Toure deschise gura. Dimpotrivă. uniforma soldaţilor lui Veran. Ştiu astfel că locul unde eşuase era uimitor. măcar să nu mai avea faţă. infidelă poate. dar cuvintele-i . se lungeau. Adâncul părea să se fi animat. apoi negru. Înconjurau balonul. când Toure le vorbise despre Răgazuri. Se prăbuşea şi.străbătuseră cu o viteză nebună? Erau prinşi. astupate însă de o lentă muncă de reconstituire. aşa cum venise. Acum toate dorinţele lui chemau un astfel de Răgaz. Ştia asta. care-i deschidea ochii. să declanşeze o reacţie de fuziune. Nu putea influenţa hotărârile zeilor imprevizibili care creaseră . de partea lor. Am suit la ceruri. Recunoscu cingătoarea de ochi fără pleoape. ca nişte gâze lipite de un perete vâscos. Oamenii lui urmau să-şi facă de cap cu Antonella. nu peste bezna neantului. Nu se putea aştepta la milă din partea lui Veran. mai degrabă. Nişte musculiţe. Un Răgaz trebuia să semene cu moartea sau cu sfârşitul lumii. simţise o spaimă nedesluşită. Era oare un alt infern. Musculiţele păreau să evite cu îndemânare diabolică tirul navelor. trecându-şi mâna peste fruntea năduşită. Un crucişător explodă. ca un şuvoi de bale într-o apă limpede. I se păru că miraculosul echilibru avea să dureze o veşnicie. Şi ale sale. zburând la întâmplare. mai curând curiozitate. Avea să afle. ci ca şi cum un roi s-ar fi ivit. Antonella îl apucă pe Corson de braţ. Apoi dispăru. plutea într-un univers purpuriu. Simţi să-i ard mâinile şi obrajii. Ca nişte musculiţe. Dar pregeta să tragă toate concluziile decurgând din ea. Corson le descoperi brusc identitatea. Erau hipproni. Cele două valuri luminoase îl orbiră pentru o clipă pe Corson. Orice urmă de îndoială pieri atunci când unul dintre hipproni se materializa chiar de cealaltă parte a barierei. îşi spuse Corson. Amintirile-i reveniră treptat. cele şase labe uriaşe cu gheare răşchirate brăzdând vidul. Îşi scoase arma din teaca ascunsă în costumul de protecţie şi trase liniştit. dar nu simţea nici un fel de nelinişte. Şi totuşi glasul sparse tăcerea. Nici sus. sau pentru că i se hărăzise o altă soartă? Era singur. Şi-şi spuse: hidrogen. dar ar opri oare destule radiaţii? Musculiţe. Cu armele îndreptate împotriva nacelei. Desluşi în spaţiu ceva ca o spumegare a beznei. gândul se transformă în hotărâre. Luptătorii se deşteptau de obicei în mijlocul unei lupte. bărbatul scoase un neauzit strigăt de mirare. ci spre o lumină nestinsă. şi cum ţâşneşte o flacără. îşi spuse. Apoi un altul. Buzele-i zvâcniră în golul căştii. Bariera ar rezista. Îl percepu mai întâi ca pe o muzică pură şi-i trebui o bucată de vreme până să înţeleagă că i se adresa. Flacăra încetă să crească la câţiva centimetri de faţa lui. 21 Răgazul luă sfârşit treptat.

creatorii noştri. din care nu ocupăm decât un segment derizoriu. retopită. se întrebă el. dar se simţea totodată atras către făgaşul firesc al convorbirii. dacă înţelegi prin asta că vieţile ar trebui să ne fie infinite.nu mă simt dispus s-o exercit. precum şi gustul pentru sfidare.Atotputernici.. Glasul părea aproape un glas de copil. atunci când nici nu pot concepe folosirea puterii voastre? Sau erau oare urmaşii îndepărtaţi ai oamenilor? Puterea poporului Antonellei prevestea. Dar. Glasul păru că se amuză din nou. să le dobândeşti.Ai să fii ca noi. o iremediabilă formă turnată în bronzul trecutului şi prelungindu-se orbeşte în ceţurile viitorului.Nelimitate? Conceptul îi scăpa. Tăria le provenea din această putere. zise glasul. . după o clipă de chibzuire: .Aşadar. Asemenea oamenilor care. Curiozitatea. Cele două existenţe ale noastre sunt coextensive. . neîntinată din nou şi lacomă să afle.. Oamenii erau pentru ei nişte biete fiinţe înlănţuite. Dar vieţile ne sunt nelimitate. Tăria le provenea din această putere.Dispunem de mai multe puteri decât zeii pe care i-ai putea închipui. O vorbă. Un ansamblu gol. Nimic din ce se petrece înlăuntrul vieţilor noastre nu ne scapă. prizonieri pe un teritoriu restrâns. . suflarea articulată a vântului. I se părea că discuţia începuse ciudat. unele mârşave. zise el. divinităţile legendelor? . scrâşnetul unui şobolan. dar erau acolo de la începuturile noastre. Suntem în acelaşi timp cu voi. Am fost drogat.Sunteţi nemuritori. dacă asta te poate linişti.Şi celelalte specii? Urienii? . La drept vorbind.ca şi cum puterea i-ar fi fost propusă . coerent şi deformabil. în vreme ce în unduirile lui ar mai fi fost ascunse şi alte glasuri. nici măcar ceea ce universul cuprinde. . ne-am născut din voi. cuceriseră spaţiul şi navigau printre stele. . Nu suntem nemuritori. dacă preferi. Controlau timpul. Corson chibzui din nou. în care ramura lor s-a desprins dintr-a noastră. am venit după voi. schimbau cauzele. Apoi îşi dădu seama de caracterul îngust al explicaţiei. apoi . şuierul de foc al unei stele.Nici o deosebire. de la un capăt la altul. Răspunse.Aşadar. au năpădit tot universul. maleabil. al unui păianjen. situat în viitor. clinchetul a două elitre frecate una de alta. apoi se hotărî: . E o putere cumplită. distanţă jalnică până şi-n cursul unei vieţi întinsă pe un secol.Putem să le retrăim în mod diferit şi să le modificăm. Corson şovăi. zise glasul. multă vreme înlănţuiţi de distanţa pe care membrele le îngăduiau s-o străbată. .rămâneau săpate în amintire de parcă ar fi fost spălată. cel mai apropiat de el. Râsul glasului îl linişti în loc să-l enerveze.Nu ne-am ivit după voi. Nimic nu-i infinit în sensul ăsta. . într-un înţeles foarte special. Şi. În funcţie de consecinţe. Vieţile lor nu aveau lungime. eşti un criminal de război. Glasul începu să râdă. Nu cunoşteau un înainte şi un după. zise Corson. Cine sunt ei ca să se joace aşa cu vieţile noastre? Năvălitori iviţi dintr-o altă galaxie. . zise el. oare puterea deplină? Câte miliarde de ani să se fi aflat între fiinţa primitivă Corson şi nemaipomenitul urmaş care-l judeca? . dar răsuna ca şi cum ar fi fost purtat de-o infinitate de ecouri abia despărţite unele de altele ca şi cum Corson n-ar fi perceput decât unul.Zeii sunt atotputernici. aşa cum erau pentru Corson strămoşii lui. Promisiune sau constatare? Cum aş putea deveni ca voi. zise glasul. îşi spuse. nici măcar universul. infirme. după noi? întrebă Corson. fură mai tari. Căută. Nu faci o deosebire netă între infinit şi nelimitat.Nu eşti un om. . de vreme ce umplem întreaga durată. îşi spuse Corson.V-aţi ivit. S-au născut din noi. Sau poate că aşa era obiceiul în cer? Voia să schimbe vorba. rămânând eu însumi. . zise glasul. . un continuum plastic. pentru acele fiinţe. Nu poţi atribui decât puterile pe care eşti în stare să le defineşti. care-i lăţimea unei vieţi omeneşti? Şi care-i e grosimea? Îşi concepeau vieţile ca un singur întreg. Dar putea fi şi glasul unei şopârle. Nu fusese adus acolo pentru a i se impune o dispută teologică. dintr-o altă dimensiune? Spirite pure. mult mai vechi decât noi. prin urmare. O existenţă nu era. .Da şi nu. cel mai inteligibil pentru el. Părea aproape copilăros. O existenţă era pentru ei. acele fiinţe cuceriseră timpul. Din punctul. Prezentul nu era pentru ei decât un punct de vedere. Sunt deci urmaşii noştri. de parcă asta ar fi lămurit totul. Totodată. eşti un zeu. Propoziţia părea plină de bun simţ.Înţeleg.

. Salvarea războiului. cum miaş putea închipui cifra cifrelor. nu impuneţi suprimarea tuturor războaielor? . S-ar putea să avem nevoie de tehnicile lui. Pentru extirparea războiului e nevoie să înţelegi războiul. a unor motivări depărtate. Războiul. Puterea acestor fiinţe are oare o limită sau limita constă în sărăcia conceptelor pe care le mânuiesc eu? Corson hotărî să revină la cazul lui. Trebuie să ieşi dintr-un ansamblu pentru a-l putea înţelege şi pentru a-l transforma. Neam apucat să refacem universul ăsta. Nimic.Nu sunt un criminal. Aergistalul e o frontieră. am putea suprima războiul cu ajutorul puterii noastre. De ce se dezlănţuise războiul dintre Puterile Solare şi Uria? Pentru raţiuni de ordin economic? Din ambiţia şefilor? Din teama maselor? Toate motivele astea aveau însemnătate. Exteriorul nu exercită nici o influenţă asupra interiorului şi nu poate fi. A tuturor celor prezente în Aergistal. Conflictele dintre imperii. N-am avut niciodată de ales. dar ar fi o contradicţie de termeni. şi îşi depăşeşte cu mult punctul de plecare. şi poate altceva. îşi spuse Corson. Un non-timp. Ne-am întrebat de multe ori de ce ne băteam. sau nu destul. zise glasul. Corson încercă să-şi închipuie Exteriorul.Ce se află în afara universului? . cu o bruscă nerăbdare.Războiul face parte din istoria acestui univers. . încă nedesluşit. şi ele. chiar atunci când cauzele care i-au dat naştere au pierit. ultima dintre cifre? . Ceva se poate ivi din afara universului.înainte de Corson . care să le strângă laolaltă. Dar abstracţia absolută îi sfida simţurile. Am intra în luptă împotriva noastră.În afara universului.Nici o deosebire. Vrem să eliminăm războiul şi vom izbuti . Ba.A treia misiune a Aergistalului. dar se hrăneşte apoi din substanţa. din războaie mai vechi. Dacă aş fi o cifră. Extirparea războiului: la capătul unei bune bucăţi mai lungi sau mai scurte de vreme Aergistalul formează partizani convinşi ai păcii. Şi care rezultaseră. prin violenţă. dacă nu se încărcase de tristeţe. Coaja universului. Suntem nişte furnici luptând unele împotriva altora pentru raţiuni care li se par limpezi şi care acoperă o beznă. îşi spuse Corson. e să salveze războiul. . zise glasul. . până la războiul care pustiise Pământul cu milenii înaintea naşterii lui Corson şi care dusese omenirea la cucerirea stelelor. discipolii lor se apucaseră să impună pacea cu ajutorul războiului. pe pielea lui. o ignoranţă absolută. dar niciodată. . Glasul se încordase deodată. Face parte din patrimoniul nostru. De a întrerupe o serie de războaie. dar mai fusese nevoie de unul. spunea glasul. Aergistalul are trei misiuni. E prea devreme ca să cer un răspuns la afirmaţia asta. un grup de oameni îşi luase sarcina de a desfiinţa războiul şi nu izbutise. Vei avea posibilitatea de a desface. Războiul împotriva Vriei fusese un înlocuitor pentru războiul ce ameninţa să izbucnească între planetele omenirii şi care provenea din vechi tratate semnate în mod necorespunzător. dintre specii nu există în Aergistal decât sub forma unor pânze de fundal. Oare din pricina asta legile obişnuite ale fizicii nu se aplică în Aergistal şi pot face te-au hotărât să facă? Dar dincolo? . şi dacă aş fi unul. sau nu pentru multă vreme. cu siguranţă. deci.Extirparea războiului.De ce aveţi nevoie de mine? De ce. cunoscut nemijlocit.O să mă judecaţi? . la cea dintâia între toate bătăliile. o structură! Ceva cu o anume autonomie. zise glasul. mai rar de un mileniu. faptul că în istoria omenirii . O întunecime de nepătruns. protestă Corson. îndeobşte. pentru a deveni ce pot fi. şi mai departe în urmă. Un univers se reface. utilizându-se ceea ce 1-a făcut. Un răspuns categoric. în propriul lor interes.avuseseră loc războaie în toate epocile.Unde ne aflăm? întrebă Corson. dar numai aparenţele sunt aşa. O non-distanţă. Poate că. în absolut. Într-un fel. sub toate regimurile. Războiul e una dintre activităţile vieţii.Eşti judecat. Şi tot aşa se petrecuseră lucrurile în istoria celorlalte specii. Aergistalul e un mijloc. Cel mult ajunseseră să-l întârzie. şovăitor. să creeze între două conflagraţii o oază de pace de un secol. Aergistalul cuprinde un imens număr de câmpuri de bătălie. de ce duceam un război. Te vei vindeca de război. Istoria e infectată. El se extinde şi se perpetuează prin el însuşi.Universul la propria sa putere.Vei avea de ales. . Vei avea de . Cunoaşterea războiului. dintre lumi. . două. din energia combatanţilor. . Impas. la piatra ridicată de un pitecantrop împotriva altui pitecantrop. cu toate puterile voastre. Războiul are o structură cu aparenţe multiforme. la suprafaţa lui. Aergistalul e un laborator.am izbutit . Ceea ce explica. Ceva ce nu ţine nici de timp şi nici de spaţiu. De a rupe un lanţ de violenţe. silind-o la un exil provizoriu. merge. Cu regularitate.cu ajutorul celor ce-l poartă. Dar nu ne putem împărţi puterile cu nişte fiinţe care n-au depăşit războiul.. care se naşte poate cu prilejul unui conflict. Te vei întoarce pe Uria. Şi. Şi se putea astfel. Întrucât ştim că războiul nu se reduce doar la conflicte. ne-am născut şi noi din război. Şi un meterez. zise cu răbdare glasul. A aproape tuturor celorlalte specii. Eprubetele de pe Aergistal ne îngăduie să cunoaştem războiul şi să-l facem cunoscut celor ce-l poartă.

ales. Vei fi trimis pe Uria pentru a rezolva o problemă. Dacă nu izbuteşti, te întorci aici. Dacă izbuteşti, eşti liber. Încetezi a mai fi, în timpul tău, un criminal de război. Dar, mai ales, vei fi făcut un pas înainte. Văzduhul se îngreuna în jurul lui Corson. De jur împrejur luau fiinţă nişte pereţi. Era lungit într-o lungă cutie, ce părea de metal. Un sicriu. Sau o cutie de conserve. - Hei! strigă Corson. Daţi-mi arme, ceva. - Ai un creier, zise glasul, fără drept de apel. Şi vei obţine tot ajutorul de care vei avea nevoie. - Oficiul de securitate... începu Corson. - N-avem de-a face cu el, zise glasul. De altfel, nu administrează decât secolele Celui de al Treilea Roi, pe o singură galaxie. Într-un cuvânt, îşi spuse Corson înainte de a se cufunda în beznă, niţică pulbere. 22 Minos, judecătorul morţilor, după legende. Un tribunal fără drept de apel. Corson visa, şi-şi dădea întrucâtva seama de asta. Rumega cele auzite. Antonella. Păcătoşi pacifişti de la capătul vremurilor, incapabili să facă ei înşişi ce aveau de făcut! Pioni în mâinile lor. Tiranii. Căzut din palma unui zeu, mă prăvălesc şi mă rostogolesc nemişcat, lunecând printre ochiurile plasei de vieţi. Fă ce vrei, a hotărât zeul, dar opreşte larma războiului, care mă împiedică să visez. Plasa era ţesută din trupuri omeneşti. Fiecare nod era cât un om şi fiecare se ţinea cu câte o mână de gleznele altor doi oameni, la nesfârşit. Iar oamenii goi se băteau, răcneau sudalme, încercau să se zgârie, să se asmuţă ca să muşte. Din când în când, câte unul nu se mai putea ţine şi era pe dată înghiţit de prăpastie. Se făcea o gaură, curând astupată de o inteligibilă lunecare a ochiurilor. Şi, ca un peşte invizibil, Corson trecea printre membrele lor răşchirate. Visă că se trezeşte. Rătăcea printr-un oraş imens şi minunat. Turnurile-i suiau spre cer, nu ca nişte catarge, mai degrabă ca nişte copaci, împărţindu-se, ramificându-se pentru a pieptăna vântul. Străzile-i erau zvârlite, ca nişte liane, peste vid. Îşi simţea inima strânsă de-o nelinişte pe care, la început, nu şi-o lămuri. Apoi îşi aminti ce căuta acolo. Cutia care-i atârna pe piept, ţinută de-o curea, era o maşină de călătorit prin timp. Avea un, ceas la încheietura mâinii drepte şi un altul la cea a mâinii stângi, şi erau două cronometre fabricate cu o neobişnuită precizie, pentru că era de cea mai mare însemnătate să poată cunoaşte timpul, să rămână stăpânul timpului. Pe sticla fiecărui cronometru era zugrăvită, sau poate gravată, o subţire linie roşie, care pleca din centru şi marca o oră exactă, un minut, o secundă. După poziţia acului mare putea vedea că timpul rămas până să atingă linia roşie era doar cu puţin peste cinci minute. Şi pe maşina de călătorit prin timp se succedau cifre care spuneau acelaşi lucru, numărau minutele şi secundele şi fracţiunile de secundă. Ştia că maşina de călătorit în timp era reglată pentru a-l proiecta în trecut - sau în viitor - chiar înainte ca acul cel mare să atingă linia roşie. Roşie. Urma că se petreacă ceva înspăimântător. Şi, totuşi, în cetate totul era liniştit. Încă nimeni nu bănuia ce avea să se întâmple. Şi pe măsură ce neliniştea lui se preciza, pe măsură ce-şi amintea mai bine, se întreba ce să facă pentru a aştepta clipa eliberării fără a începe să urle. Totul era liniştit în cetate. Vântul imprima o lentă oscilare străzilor suspendate, ramurilor ascuţite ale turnurilor. O femeie se juca cu plasa lustruită care-i împodobea gâtul. Într-o grădină, un artist modela spaţiul. Nişte copii cântau şi zvârleau în văzduh mingi colorate, care se învârteau unele în jurul altora înainte de-a cădea din nou, leneş, pe sol. Oraşul îi apărea visătorului ca o sculptură complexă, aproape nemişcată în totalitate şi însufleţită în chip microscopic. În mai puţin de două minute oraşul avea să fie nimicit de încărcăturile nucleare care se aflau pe drum, care mugeau în straturile superioare ale atmosferei, lăsând în urmă tunetul spaţiului chinuit de propulsoare. Iminenţa distrugerii i se părea visătorului de necrezut, şi clipa ei precisă era cu toate acestea gravată pe sticla celor două ceasornice. Ştia că avea să scape de la distrugere şi că nu va păstra, despre oraş, decât amintirea paşnică. N-avea să cunoască arsura a o mie de sori, şi prăbuşirea turnurilor topite ca nişte luminări, şi erupţia lavei redeşteptată în inima pământului, şi evaporarea trupurilor mistuite înainte de a fi ars, şi, în sfârşit, mai târziu, mult mai târziu, strigătul văzduhului strivit. Oraşul îi va rămâne în amintire aşa cum era, smuls din timp. Nu-i va cunoaşte distrugerea decât ca pe un eveniment depărtat, istoric, abstract. Şi, totuşi, se temea de ceva de care nu-şi amintea încă, ceva de care maşina de călătorit în timp nu va fi în stare să-l scutească. Brusc, faptul se întâmplă. Oraşul era liniştit. Femeia începu să răcnească. Trase cu atâta putere de lanţul care-i înconjura gâtul încât lanţul se rupse şi femeia zvârli departe de ea placa de metal lustruit. Copiii fugiră în neorânduială, plângând. Strigătul ce suia din întregul oraş năvăli asupra străinului. Se născuse din milioane de piepturi, împrumuta milioane de guri. Sfida paloarea turnurilor. N-avea nimic omenesc. Corson asculta oraşul strigând ca o mare fiinţă sfâşiată, descompusă, explodând într-o mulţime de particule îngrozite, neregăsindu-şi unitatea decât în groază. Ar fi trebuit să-şi ducă palmele la urechi, dar nu putea. Îşi aminti. Locuitorii oraşului ştiau să

prevadă viitorul, să smulgă viitorului câteva clipe de cunoaştere, şi ştiau ce avea să se întâmple. Ştiau că bombele urmau să cadă. Vor striga până-n clipa exploziilor. Ştiau focul şi lumina cea mare şi noaptea absolută. Iar el, străinul, visătorul, ştia că n-ar fi putut face nimic, că nu avusese răgazul de a-i înştiinţa. N-avusese nici răgazul de a le vesti moartea, înainte ca ochiul lor interior să le-o fi arătat. N-avea să vadă oraşul murind, dar auzea oraşul strigând. Acul cel mare acoperea, aproape, îngusta linie roşie, dar visătorului, străinului i se părea că secunda dura mârşav de mult. O nelinişte singuratică îl năpădi, făcându-l să se zgârcească în el. Cutia pe care o purta pe piept nu era, poate, o maşină de călătorit în timp? Poate că nu era nici el decât unul dintre locuitorii oraşului, condamnat, ca toţi ceilalţi, să piară? Deschise gura. Maşina de călătorit în timp funcţiona. Era salvat. Singur. Singur. Se găsea altundeva şi strigătul încetase. Încerca să-şi amintească. Ştia că visează şi că mai avusese acelaşi vis. La ambele lui încheieturi, două ceasuri perfecte arătau o oră inexorabilă şi identică. Era stăpânul timpului. Sub ochii lui, brăzdat de canale, un oraş jos şi oarecare se întindea la malul unei mări violete. Începu să urle, singur în tăcerea pe care ţipetele păsărilor abia o destrămau. Foarte departe, cineva se întoarse către el fără să înţeleagă. 23 Întunericul şi şase pereţi de metal, care abia îi lăsau loc să-şi mişte mâinile. Zăcea pe spate. Gravitatea redevenise aproape normală, cea a Pământului, cu o, aproximaţie de zece la sută. Nu-i era frică. Apăsă cu putere capacul cutiei, degeaba. Apoi cineva sau ceva zgârie metalul şi o dungă strălucitoare se desenă de-a lungul uneia dintre muchii. O clipă mai târziu cutia se deschisese şi, orbit de-o lumină puternică. Corson încerca să se ridice. Aerul era saturat de mirosul clorului. Căzuse în mâinile urienilor. Pe măsură ce ochii i se obişnuiau cu lumina izbutea să zărească trei siluete plecate asupră-i, vag umanoide, trei ciocuri cornoase, trei capete prea mici, cu creastă, trei gâturi lungi şi subţiri, braţe descărnate, trupuri scurte şi masive, cu sternul proeminent. Dăduse ocol universului pentru a sfârşi în chip de cobai sub scalpelul unui urian. Aşteptă suferinţa. - Nu te teme, omule Corson, şuieră unul dintre urieni. Cu membre de lemn, Corson izbuti să se aşeze. Sala era vastă, tapetată cu draperii mătăsoase, fără ferestre, fără ieşiri vizibile. Evoca destul de bine interioarele uriene, aşa cum erau înfăţişate pe Pământ, în epoca războiului. Să fie obiceiul stăpânilor timpului de a-i da pe criminalii de război pe mâna duşmanilor; lor? Un urian, parcă mai bătrân decât ceilalţi, era cocoţat pe un fel de tron care, pentru Corson, aducea mai degrabă cu stinghia unui coteţ. Urienii proveniseră dintr-o ramura a evoluţiei foarte asemănătoare cu cea a păsărilor de pe Pământ. Înfăţişarea lor dădea unele indicaţii în acest sens şi ele fuseseră confirmate prin disecţia cadavrelor (după versiunea oficială) căzute în mâinile pământenilor. În creierul lor cortexul era relativ puţin dezvoltat. Dimpotrivă, corpul striat era foarte voluminos. Printre pământeni circulau tot felul de glume cu privire la creierii de pasăre ai urienilor. Dar Corson se ferise să le dea crezare. Ştia că, pe Pământ chiar unele păsări - obişnuitul corb - dau dovadă de-o inteligenţă uimitoare şi cunoştea prea bine consecinţele acuităţii cerebrale a Principilor Uriei. O foarte mare parte a creierului omenesc e consacrată decodării şi integrării percepţiilor, iar o parte relativ mică activităţilor abstracte. La urieni percepţiile erau destul de limitate, din punct de vedere uman. Aveau, în principiu, o acuitate vizuală mult superioară celei a unui om, dar sensul culorii tare redus. Auzul le era atât de slab încât arta lor muzicală nu depăşise niciodată nivelul ritmului. Simţul pipăitului le era handicapat de configuraţia organelor prehensile - gheare, mai curând decât mâini - şi de rămăşiţele fulgilor care le acopereau trupul. Dar manifestau o aplicaţie deosebită pentru raţionamentele abstracte şi pentru disputele filosofice. Pe scurt, dacă i-ar fi cunoscut pe urieni, Corson ar fi renunţat la ipoteza senzualistă, - Ne-au trimis un om, zise bătrânul urian, vădind un dispreţ evident. Cu precauţie, Corson încercă să pună piciorul pe pământ. - Înainte de a te deda la vreo mişcare nesăbuită, adăugă bătrânul urian, se cuvine să te informez, în termeni potriviţi, de unele fapte. Nu că ne-am teme de ceva din partea dumitale (arătă către trei arme aţintite asupra lui Corson), dar te-am plătit tare scump şi mi-ar părea rău să te văd vătămat.

Se ridică şi-şi umplu un pahar mare cu apă de clor. Gustul pronunţat al urienilor pentru clor furnizase, pe vremea lui Corson, un alt subiect de glumă. - Eşti un criminal de război. Nu poţi părăsi lumea asta fără a te expune primejdiei de a fi arestat şi supus la nu ştiu ce pedeapsă de către semenii dumitale. Dacă ai fi liber, ai descoperi de îndată că, chiar aici, tara asta îţi reduce considerabil posibilităţile. Trebuie deci să ţii seamă de noi, ba chiar să te bizui pe noi. N-ai de ales. Se legănă pentru o clipă, atât cât să lase cuvintele să cadă în străfundul minţii lui Corson, apoi urmă: - În ce ne priveşte, avem nevoie de un specialist în război. Te-am cumpărat foarte scump, de la nişte intermediari pe care n-ai nevoie să-i cunoşti. Se apropie de Corson cu mersul care-i făcea pe urieni să semene atât de tare cu nişte raţe uriaşe, înfăşurate în ţesături somptuoase, şi ucigător de primejdioase. - Sunt Ngal R'nda. Poţi reţine numele ăsta, omule Corson, căci n-am de gând să eşuez sau să supravieţuiesc unui eşec improbabil. Şi, totuşi, eşti singurul om care mă cunoaşte sub înfăţişarea asta. Pentru semenii dumitale sunt paşnicul Ngal R'nda, un bătrân niţel dezamăgit, care solicită muzele aşa cum a văzut că procedează oamenii, istoric în orele libere. Pentru ei - îi cuprinse într-un gest larg pe cei de faţă - sunt adevăratul Ngal R'nda, singur coborâtor dintr-un lung şir de Principi ai Uriei, ieşit dintr-un ou albastru. Nu-ţi poţi închipui, omule Corson, ce însemna, în vremurile de demult, un ou cu coaja albastră. Nici ce mai înseamnă, astăzi încă, pentru o mână de credincioşi. Acum mai bine de şase mii de ani Principii cu coajă albastră domneau peste Uria. Vai! oamenii au venit cu nave pline de minciuni, şi curând începu războiul. Un război lung şi cumplit, în care Pământul fu de mai multe ori gata să piară sub ciocul Uriei, Dar nimeni nu l-a câştigat. Singuri, Principii Uriei l-au pierdut. Din masacru şi oboseală se născu o pace bastardă, în semn de bunăcredinţă, oamenii şi urienii îşi acordară concesiuni pe lumile respective. Dar s-a întâmplat că urienii n-au putut trăi pe Pământ fără să se ofilească şi au renunţat, deci, la privilegiul lor. În ce-i privea, oamenii prosperă pe Uria şi, în scurtă vreme, foştii ostateci ajunseră stăpâni. Copiii le erau mai numeroşi decât ai urienilor. Cu o stăruinţă de necrezut, se dovedeau, mai ales, în stare să-şi pună minţile grosolane să rezolve probleme nedemne de Principii Uriei, cufundaţi în meditaţii mai înalte. Aşa s-a întâmplat că Principii Uriei au pierdut războiul, pe care oamenii nu-l câştigaseră şi-n cursul căruia urienii nu cunoscuseră înfrângeri. Trădare, trădare, mârşavă trădare a păcii. Dar s-au petrecut lucruri şi mai triste. Zguduită de război şi mânată apoi de contactul înjositor cu oamenii, societatea de pe Uria părăsi cultul oului albastru. Se răspândiră mituri legate de-o pretinsă egalitate. Urienii îşi pierdură orgoliul. Vegetară, cedându-şi solul oamenilor, palmă după palmă, chiar fără să lupte. Au trecut zile. Secole. Apoi milenii. Dar fulgul celor de pe Uria - ar trebui să spun floarea, ca să mă fac înţeles - n-a uitat. Poate că a sosit vremea să scuturăm jugul. Pe câte ştim, Oficiul Galactic e bolnav; pentru un secol sau două va renunţa să intervină. Timp mai mult decât de-ajuns pentru a reconstrui o flotă şi a redescoperi căile victoriei. Dar, mai înainte, trebuie să punem din nou mâna pe lumea asta, lumea noastră, şi să-i alungăm pe oameni. Tăcu o clipă, aţintindu-şi asupra lui Corson, care nu se clintise, ochii cu două rânduri de pleoape, crăpaţi de un iris vertical. - Şi aici intervii dumneata. Am uitat cum se duce un război. Nu în teorie, căci speculaţia nu ocoleşte la noi nici un subiect, dar în practica aspră. Avem arme înspăimântătoare, pe care cei mai înţelepţi dintre Principii Uriei le-au ascuns în adâncurile planetei acum mai bine de şase mii de ani. Dar avem nevoie de un mic animal care, cu mintea lui şireată şi încăpăţânată, să ştie să ne spună când să lovim şi unde să lovim. Avem nevoie de dumneata. Nu-i subapreciez pe oameni, îi dispreţuiesc, ceea ce nu-i totuna. Şi în nopţile adânci ale meditaţiei mele mi-am spus: foloseşte împotriva oamenilor cea mai bună armă, un om. Nu protesta, omule Corson. Interesul te aşează alături de noi. Ai fost judecat, condamnat şi alungat de oameni. Printre ei nu mai ai scăpare. În vreme ce, dacă slujeşti gloria oului albastru de pe Uria, ai să fii liber, la fel de liber ca un adevărat urian ieşit din ou, şi vei domni peste sclavii oameni. Dacă te-ai hotărî să ne rezişti, omule Corson, voinţa nu ţi-ar da câştig de cauză. Suntem experţi în ştiinţele interzise şi n-am uitat nimic din experienţele pe care le-am făcut, acum mai bine de şase mii de ani, pe câţiva dintre ai voştri. Dar mă tem că ai înceta să mai fii ce eşti. Şi nu eşti singurul disponibil, omule Corson. În vremurile noastre are loc un mare trafic de războinici. Există, pe multe lumi, fiinţe care năzuiesc să se descotorosească de tutela Oficiului şi cumpără, pe preţ bun, mercenari. Care nu aşteaptă, de cele mai multe ori, decât să se răzbune. Ura faţă de propria lor specie le înzeceşte talentul. Sper pentru dumneata, omule Corson, ca şi pentru noi, că acei care ni te-au predat nu ne-au înşelat asupra talentului de care dispui. Căci te afli pe un drum cu o singură ieşire: să învingi pentru noi. - Înţeleg, zise Corson. Urienii aveau faima unor palavragii şi bătrânul nu făcea excepţie de la regulă. Dar nu-i dăduse singura informaţie pe care o dorea: data. Revenise înainte sau după prima lui trecere pe Uria? Noua primejdie coincidea cu cele două precedente, Monstrul lăsat liber şi pădurile de pe Uria şi nebunia de cuceriri a lui Veran? Coincidenţa era oare excesivă? Exista cumva un principiu de echilibru conform căruia catastrofele puteau fi întârziate, dar nu evitate?

Dar femeile reprezintă punctul slab al speciei voastre. După aceea te vor urî îndeajuns pentru a nu mai fi ispitit să ne trădezi. .Pui nişte întrebări ciudate. Dar aveţi nevoie de-o armată.Şantajul. folosind o formulă arheologică. Nici un hippron sălbatic n-a fost văzut pe lumea asta de secole şi.Pricep. Ajunseră într-o mare sală elipsoidală.E vorba de o înfăţişare a Oului.! zise Corson. şi Corson se arătă la început cam neîncrezător în ceea ce i se înfăţişa. Corson se strâmbă. . cu gura plină.Acum e timpul să mergem. În cea de a doua ipoteză intervalul de nesiguranţă se reduce la cel mult şase luni. zise băştinaşul. Două posibilităţi. .K. de felul celei pe care o purta. mânecile-i erau cam prea scurte şi trena exagerată.Nici un om n-a asistat vreodată la o înfăţişare a Oului. Nu ştiuse niciodată în ce an venise pentru prima oară. Croitorul nu dovedise o cunoaştere temeinică a anatomiei omeneşti. zise Corson. Îl duse pe Corson într-o sală de baie. Renunţă să mai afle data. Deşi fusese în mod vizibil pregătită pentru Corson.Nu vor avea de ales. . Ai un mare noroc şi principele R'nda îţi face o mare cinste. Vei avea misiunea de a negocia cu oamenii. De aici pot rade oricare oraş de pe Uria. Sunt al vostru. asasinatul. . Îşi amintea fraza perfect. Aveţi o armată? . Dar asta mi se pare inofensivă. Pe moment nu dăduse faptului o prea mare însemnătate. nouă femei din zece vor trebui ucise. "Ngal R'nda e unul dintre cei mai buni prieteni ai mei".Ai să ne spui ce obiective se cuvine să lovim. pe când Monstrul se pregăteşte într-o vizuină să dea naştere la cei optsprezece mii de pui. La un semn al lui paznicii coborâră ţevile armelor şi se apropiară de Corson.Conduceţi-l pe aliatul nostru.Trebuie să te pregăteşti pentru ceremonie. . specia umană se poate dovedi cumplit de dură. de milenii. Dar dispunea de un reper. zise el.Îmi dau seama. De când căzuse în mâinile urienilor. articula în cele din urmă urianul. Face mai mult decât greutatea lui socotită în elementul 164. Se putu totuşi spăla şi rade. Metabolismul oamenilor şi al urienilor era atât de diferit încât hrana unora era otravă pentru ceilalţi. care părea să aibă gura plină de majuscule. sau imediat după. sau oricare crenguţa. Sau oricare om. Şi să chibzuiesc? .Şi numele de Ngal R'nda. m-aţi convins. cu creasta tăiată. .Avem tot timpul. .Ce condiţii de capitulare le cereţi? . .Pentru început. Un singur bărbat poate fecunda multe femei.O armată reprezintă o cale puţin subtilă de a purta un război. Floria Van Nelle îl rostise de faţă cu el.Aveţi de gând să porniţi de îndată la război. zise urianul. Corson încuviinţă. .Atunci de ce mai aveţi nevoie de mine? . omule Corson.O. N-ar sluji la nimic să ucidem bărbaţii. bineînţeles. zise urianul. Ciudat. Apa avea un neplăcut miros de clor şi Corson o folosi cu zgârcenie. zise bătrânul urian. lipsită de deschideri.. într-adevăr. ale cărei instalaţii nu fuseseră concepute pentru un om. Dacă o stârneşti prea tare. 24 Corson fu trezit cu blândeţe de către un urian din casta de jos.A preacinstitului Ou Albastru al Principelui. Şi pe dumneata. Fecunditatea oamenilor trebuie să rămână în limite acceptabile. sau mai am vreme să mă odihnesc şi să mănânc?. . .Sunt obosit şi mi-e foame. . . înainte de a fi acceptate..Care-i calea voastră? . cum să gradăm escalada. . Urianul îl duse pe Corson într-un oficiu unde îşi putu reface puterile. zise Corson.Subtilităţi. omule Corson.A cărui ou? întrebă pe neaşteptate Corson. şi purtaţi-vă bine cu el.Avem arme care nu necesită prezenţa unor servanţi. Urianul îi întinse apoi o tunică galbenă. oriunde s-ar afla. poate. Scena de faţă se desfăşoară înaintea călătoriei mele pe Uria. . . . zise urianul. propaganda. zise ea solemn atunci când Corson se interesă de scopul ceremoniei. Dar pasărea uriaşă îl linişti. Se vor apăra ca nişte diavoli.Un hippron sălbatic a fost cumva reperat în ultima vreme pe Uria? . Propunerile pe care le vei face vor fi studiate cu grijă. omule Corson. Crezu că urianul e gata să-şi piardă cunoştinţa. mirat. . zise Corson. Din ciocul lui porniră nişte piuituri pe care Corson le interpretă drept înjurături sau formule rituale. . .Nu se vor lăsa.

La puţin timp după ce se ivise. un orificiu luă naştere în perete şi se dilată. om al Pământului. Iată oul din care am ieşit şi pe care l-am spart pentru întâia dată cu ciocul. Ngal R'nda îl ascultă. poate în mod empiric. Nu-şi cinsteau morţii decât în mod simbolic. frânturile-i fuseseră adunate cu grijă şi oul fusese atent reconstituit. Un fior îi trecu pe şira spinării. în spatele lor. La capătul elipsei. Cei de faţă purtau tunici de diferite nuanţe şi se grupaseră pe culori. tunici galbene îşi plecau frunţile. Urienii . piuind pe-un ton foarte ascuţit. E însoţită de monştri. o singură. ale cărei falduri se târau pe sol.Corson nu întrezărise o singură fereastră. era un fel de paradox. În fund de tot. O învălmăşeală se produse în fundul sălii. Iată oul care-l va apăra pe ultimul Principe al Uriei.comparabil cu rolul pe care-l mai jucau încă în viaţa socială a urienilor. pricinuită de războiul urmat de împrăştierea pe stele a oamenilor părăsind Pământul devenit temporar de nelocuit. Baza secretă era desigur îngropată adânc. repetă urianul. metalic. Era preferabil. Când am să pier. Să fie o întâmplare? Oare inteligenţa împrumută întotdeauna cam aceleaşi căi? Ngal R'nda îşi pironi ochii galbeni asupra lui Corson. din punctul de vedere al afectivităţii. Ne seamănă mult. Descoperiseră. de hipproni. Dar de ce atinseseră urienii un nivel tehnic echivalent. îşi spuse. o casă de fier. Fără să vrea. Lada de metal se deschise şi o coloană împodobită se ivi încet. în ciuda originii deosebite. om al Pământului. îşi spuse Corson. fără ou Ngal R'nda nu era nimic. E o trădare? . aşa cum s-a făcut cu ouăle strămoşilor mei. Era oul albastru din care ieşise Ngal R'nda. .dacă i se putea da un asemenea nume . care se pomeniră în primul rând. iar pulberea va fi amestecată cu cenuşa mea. La urma urmei. purtând un imens ou albastru strâns în trei gheare de aur. priveşte ceea ce nici un om până la tine n-a văzut. Şi era desigur mult mai uşor. De unde se afla Corson putea vedea liniile de sutură. îl împinse pe Corson şi se plecă în faţa lui Ngal R'nda. Corson fu cât pe-aci să pufnească în râs. pe jumătate în glumă. sau chiar să se distrugă un ou nemişcat. În faţa lui. dincolo de blocul de metal. decât părăsirea sau uciderea unei mici fiinţe fragile. oul acesta va fi prefăcut în pulbere. Aş prefera să nu joc rolul fecioarei din romanele istorice. O masă. evoca istoria glorioasă a urienilor. oamenii şi urienii erau foarte deosebiţi.O trupă de oameni înarmaţi a luat poziţie la cincizeci de kilometri de aici. Lumina scăzu. menit vreunui sacrificiu.Priveşte.era îndreptată numai către ideea de familie. că pigmentarea oului avea oarecari legături cu calităţile intrinsece ale urianului urmând să iasă din el. să nu clocească. Oul constituia semnul incontestabil. aproape de la începutul istoriei lor. dacă-şi îngăduiau o asemenea lipsă de politeţe. zise el cu glas şuierător. fără a depăşi stadiul societăţii întemeiate pe ereditate? Istoriceşte vorbind. Se făcu tăcere.practicaseră. portocaliii. care dădea din picioare. nu înapoiase totuşi familiilor însemnătatea de odinioară. fărâme de amintiri istorice. Familia era considerată drept nemuritoare. Se duse şi se aşeză în spatele blocului de metal făcând faţă asistenţei. dovada apartenenţei lui la o familie legendară. Ngal R'nda făcu un gest şi oul dispăru în ladă. Purta o togă somptuoasă de-un albastru ţipător. îşi spuse Corson. Metafizica lor . Ngal R'nda trecu prin iris. Pe vremea celei dintâi vieţi a lui Corson sociologii pretindeau că omenirea străbătuse o etapă tehnologică ireversibilă. Corson şi urianul din casta de jos erau singurii care purtau tunici galbene în grupul celor din primele rânduri. aproape în vârful elipsei pe care o desenau pereţii. Vreo sută de urieni se înghesuiau în sală şi păstrau o tăcere respectuoasă.Priveşte. care făceau oul să semene cu o ţeastă lustruită. Mulţimea se desfăcu în faţa lui Corson şi a călăuzei sale. apoi se întoarse către Corson şi spuse în pangală: . Urienii nu cunoşteau conceptul de divinitate. un altar. deschidere spre exterior. Corson era fascinat de ou. atunci. Sper că nu sunt. Întoarse capul şi privi către fundul sălii. O togă galbenă. Nimicirea brutală a Primei Civilizaţii Comunitare. lunga dinastie de Principi belicoşi. îşi înălţă braţele descarnate până deasupra capului şi rosti câteva cuvinte în uriana veche. Soluţia. individul nefiind decât apendicele ei vremelnic. Corson auzea cotcodăcindu-se în jur şi deduse fără greutate că vecinii lui erau foarte nobili. uniform înveşmântaţi într-un violetalbăstrui. . Dincolo de cei violeţi. Oricare i-ar fi fost talentele. Mulţimea îi răspunse pe-un ton mai ascuţit. care-şi deschise cu greu drum prin mulţime. se ridica un bloc de metal. Arătându-le oul albastru. Partea ştiinţifică a spiritului său aduna. Ridică o tabără fortificată. să te naşti într-o familie puternică. Ngal R'nda înţelegea să amintească credincioşilor de originea lui. roşiii aşteptau cuminţi şi. o nemiloasă politică de selecţie genetică.măcar castele superioare . se afla sub ochii lui. Înaintea Primei Civilizaţii Comunitare familiile jucaseră pe Vechiul Pământ un rol oarecum .

Veran! îşi spuse Corson. Oamenii de pe Uria şi marile păsări care vor trece de partea păcii n-aveau să reziste nici o zi. înlătură capcanele de ieri. şi nişte tunuri de sticlă. Pământul avusese şi el scuturi de spaimă şi suliţe de neant. călătoria prin timp şi spaţiu. oameni şi-i dispreţuia îndeajuns pentru a nu-i asculta decât atunci când îi cumpărase. Presupunea că existau cele două puncte fixe şi cunoscute ale viitorului său . n-aveau decât câteva ceasuri. până se va contopi cu el însuşi. Iată că a sosit. 25 Mergeau prin pădure. înfăţişase necesitatea ocupării. Armele. călăreţul cu masca plină de noapte despre care Antonella spusese că-i seamănă. Încă o. cealaltă parte a cerului. Iar acel Corson din viitor va cunoaşte o nouă porţiune a labirintului pentru că o va fi explorat şi poate că-i va pricepe desenul şi destinul. Dar pentru că ştia ce avea să i se întâmple celuilalt Corson. Câţi puteţi pune în linie de bătaie? Urianul căzuse pe gânduri. Veţi avea nevoie de o flotă. Aergistalul. Îşi şi amintea de şovăielile lui Ngal R'nda. să le fie comună.punctul în care va veni să se libereze el însuşi şi punctul în care avea s-o reîntâlnească pe Antonella . Acolo îşi trăia viaţa pentru întâia dată. Ce aliat mai bun să-şi aleagă decât el însuşi? Pentru ca omul de mâine să trăiască. Avea acum o idee încă vagă. Pe vremea primului Corson nu ştiuse care era a treia primejdie care ameninţa Uria şi nici cum să le înlăture pe celelalte două. pentru moment. Corson spusese: . şi repetase cu îndrăzneală: . tabăra. labirintul se va întoarce asupra lui însuşi şi Corson se va atinge pe sine într-o sumedenie de treceri. Adăugase: . Şi Corson se folosise de avantaj: .Aveţi nevoie de-o armată. Era o putinţă încă ascunsă în cutele timpului. făurindu-se pe ei înşişi. îl culesese. Şi glasul şuierător spunea că. şi destinele nu le mai erau simple fire întinse între naştere şi moarte. creează un univers. pe care le arătă. vă fi el însuşi. de vreme ce-l iubise şi-l regreta atunci când.De câţi credincioşi dispuneţi? . şi poate că pentru o infinitate de daţi. acolo intra acum într-un labirint ce străbătea întregul univers şi revenea asupra lui însuşi. Avu o intuiţie. Corson-ul din trecut. un viitor. fracţiunea din labirint pe care tocmai o străbătuse căpăta un înţeles. undeva în timp. Dar soluţia prezentului nu era decât cu atât mai sigură. şi poate că o dată mai mult. de vreme ce-şi amintea că îl întâlnise. îşi spuse. avea să cadă cu Antonella în mâinile lui Veran. de specialişti. erau după el suficiente: nişte sfere de metal cenuşiu. nu mai era despărţit de trecutul lui decât prin grosimea unui zid. luptele. cuvântul zeului şi. Corson. Principe al Uriei.Aveţi nevoie de-o armată. Cu încăpăţânare. subţiri ca nişte ace.Mâine veţi stăpâni spaţiul. care nu-l cunoaşte. Era ciudat să-şi spună că. Neliniştea. atât de bine încât el. mai mult. şi speră că iţele încurcate ale vieţilor lor se vor lega până la sfârşit. şi nu de forţă. proiectate pe cer. zise el. Corson aproape că-l crezuse. Trebuia să-şi ducă misiunea la bun sfârşit. în războiul de acum şase mii de ani. Avea. O va pierde din nou. în stare să găurească munţii. Zeii. escala inutilă pe planeta-mausoleu. fuga sub conducerea unui străin mascat. Principele Uriei afirma că nu avea nevoie de Veran. puteau şterge amintirile unei întregi armate. care alesese să împrăştie umbrele ce planau peste Uria. balonul. la fel de indescifrabil ca odinioară. încă şi mai depărtat de prezent. de parcă ar fi fost vechi când. Labirintul i se desfăşura în faţă. Îşi controlau existenţele. aşadar. Acolo intrase. Desigur. aducând atunci propriei lui vieţi corecţiile necesare. ci întreaga pânză. o întreagă urzeală pluridimensională ce acoperea un spaţiu. seismul. . în inocenţă. care puteau dezlănţui trăsnetul pe cealaltă emisferă. nu se îndoia. Mai ştia că în viitorul lui o va regăsi pe Antonella. în viitorul îndepărtat. Aici şi acum. dată. trebuia să facă să sosească viitorul. N-avea încredere în. a milioanelor de bărbaţi robiţi. după cucerire. de fapt. dintr-o clipă într-alta. Căci necesitatea celor două puncte atârna de acţiunile lui. Îşi spuse că o iubea la rândul lui şi o regretă. îşi aminti de ce-i spusese zeul. omul din trecut. Un cerc era pe punctul de-a se închide. goana către marginile universului.Aveai nevoie de o armată. O misiune definită de către cine? Poate că de-un alt el însuşi. Partida fusese poate egală. şi nişte imagini care. care. Omul din ceaţă. şi-având în minte imaginea milioanelor de femei ucise.şi-şi dori ca punctele astea să definească o curbă. Dar. Principii Uriei fuseseră învinşi de trădarea furişată în rândurile lor. din nou. iar aici îi şi cunoştea urmarea. Uria. Viitorul. îi va descoperi restul. pe străzile Dyoto-ului. când el o descoperise.

gata să pustiască lumea asta. erau într-o oarecare măsură monstruoşi. îi poate fugări şi nimici. Hippronii pot rezista armelor de care dispuneţi. Pe vremuri. la fel de întunecat ca cerul. fără îndoială. pândise zgomotele pădurii. . Dar ţineau în gheare arme ucigătoare aţintite asupră-i şi avea nevoie de ei. Ceea ce voia să spună un lucru: Războiul nu are viitor. poate. în afara unor pete. . urienii moşteniseră de la strămoşii lor înaripaţi oase goale pe dinăuntru.Desigur. Pentru planeta asta atâtea lucruri depindeau de el. Întrebaţi-vă experţii. Avea de-a face cu un nou Monstru. a lui Corson şi a Antonellei. ţintuindu-l cu ochii lui plaţi. Un noroc mărunt.Du-te să discuţi cu el. galbeni. Existau oameni care datorau eredităţii lor o neîmblânzită agresivitate. erau portocalii. Deşi viabili din punct de vedere fiziologic. Solul părea negru. care era el însuşi. Veran e mercenar. Are hipproni îmblânziţi. Nici atunci nu îndrăznise să aprindă vreo lumină. poate o mie. societatea îi elimina sau izola. Câţi sunt? . cu cei doi hipproni. Aşa să fie ce se cheamă un moment istoric? se întrebă.Cu o uimitoare sinceritate. Spusese: . dar era lipsit de stele. pe sol. Prima lui noapte pe planetă. Între Uria . Vă temeţi cumva de-un soldăţoi şi de câteva sute de ostaşi? Urianul îşi suprapuse pleoapele duble: .Treizeci de milioane. ca acum. O mică manşă. Lăsase flotorul în urmă. Monştrii ar continua să rătăcească în libertate. trosneau sub paşii lui Corson. Din două lovituri în tâmplă îi putea lungi.Aveţi nevoie de-o armată. la Nulkr. pe alte lumi. sperând că apropierea lor va rămâne nebăgată în seamă în învălmăşeala pricinuită de atacul sau. restituia căldura înmagazinată peste o zi şi alcătuia un neg palid. urianul răspunsese. Se apropiau de hipproni. căutând direcţia în care Monstrul se cuibărise. distilate de-o lungă decadenţă. Avea în faţă furia şi cruzimea. În cadrul păcii galactice mulţi emigraseră. însă. Monştrii umani şi ceilalţi. Urienii înaintau fără zgomot. le dădea o şansă de a scăpa de fatalitate. Distrugeţi-l mai târziu. Apoi. Dar Corson ghicea altceva. de fuga lui. horcăind. Veran. Corson se surprinsese gândind: Urienii nu au viitor. Corson ştiu că a câştigat. Să fi fost posibil. Prima lui noapte pe planetă.Cinci sute. ai să mori. de nisip topit. Există ocupaţia. cel puţin. Tabăra era aproape. Văzu ceva mărunt şi luminos fofilându-se tăcut printre tufişuri. Aliaţivă cu el. miliarde de urieni ameninţaseră Puterile Solare. Dacă încerci să mă înşeli. Pentru moment. În cursul vechiului război. Şi. Necunoscutul cu chip de umbră şi care era el însuşi înhăma unul dintre animale. Din loc în loc o piatră. Amândoi. Solzii lor. Posedau o genă în plus. Un animal îngrozit. Şi mai e ceva: am vorbit de un hippron sălbatic. Corson. Poate două: între băştinaşii de pe Uria şi oameni. astfel privite. mai curând. trebuia să-l poarte. aveau să piară în cer şi în timp. Peste o clipă. Omenesc. Veran va primi oare? Ce s-ar întâmpla dacă oamenii lui Veran ar începe să tragă. Ai să fii însoţit de doi dintre ai mei. specii întregi să fie monstruoase? Condamnate să lupte sau să se ofilească? Soarta oamenilor nu era prea diferită: avuseseră norocul că structura le îngăduia să supravieţuiască păcii. în schimb. Fragili. Făgăduiţi-i lupte şi un imperiu. care nu semănau cu cei de pe Pământ.Atât de puţini! Îşi muşcase buzele. departe de tabără. Îşi privi ceasul. Îi suia în şa pe Corson şi pe Antonella. Trunchiurile erau roşcate. Simţi un miros de răşină arsă. ca. la Sifar. 26 Mergeau prin pădure şi solzii morţi ai copacilor. Cum îi veţi opri? Cum veţi evita ameninţarea pe propria voastră planetă? Consultaţi arhivele. În scurtă vreme vor fi câteva mii. dacă ar fi ucis? Alianţa nu s-ar înfăptui. Întunericul era la fel de adânc. sediul unor relativ intense schimburi energetice. la Riden vor veni după mine. Veran. Le ajunge să sară în timp. Va avea loc un război. există spaţiul. Dar purta acum pe cornee nişte lentile de contact care-i îngăduiau să perceapă infraroşul. Tocmai străbăteau tabăra sub conducerea necunoscutului. sub flamura Oului Albastru. înstelaţi cu un albastru prea puternic: . istoria unei rase condamnate pentru că războiul şi cucerirea erau prea adânc înscrise în genele ei. Dar urienii care se tolănesc în locuinţele oamenilor la Dyoto.

Înainta către discul brutal al unui reflector.Corson. Întro altă viaţă. Nu se îndoia că Ngal R'nda asculta. Se găseau chiar la distanţa potrivită.Pot să te ucid. cu siguranţă. tot atâtea rupturi. zise Corson. Corson. îngheţaţi. tăcuţi.Bineînţeles. Se simţea responsabil şi solidar cu miliarde şi miliarde de oameni şi cu alte fiinţe. El. ce-mi poţi oferi? . se repetase cu o încăpăţânare biologică. Numai Veran nu purta nici o armă. E o chestiune de punct de vedere. Erau profesionişti şi. Corson avusese de multe ori de-a face cu coloneii. Un moment! Ca şi cum cineva şi l-ar aminti vreodată! Ca şi cum istoria ar fi fost făcută din bătălii şi alianţe şi tratate. Şi care. . După cum am ştiut şi unde să te găsesc. pe care nuşi amintea să-l fi trimis. sau cel puţin până atunci. doar fiindcă nu voia. Doi dintre ei stăteau în spatele lui Veran. tot atâţia mărăcini înverşunându-se să sfâşie ţesutul istoriei care. Corson făcu o mişcare. Veran va fi greu de convins. Ceva s-ar sfărâma. .Din partea cui ar fi putu veni? spuse cu glas egal Corson.Aşadar. Războiul.Sunt aici. . mereu. Nu riscau să tragă dintr-o toană. pe care Corson o ştia ucigătoare. nici măcar cioplite. Corson şovăi. O îngustă dungă purpurie. într-un alt timp. Percepu în oase vibraţia caracteristică. celor ce muriseră. Ai fi zis că sunt jucării. . Un moment istoric! Un loc şi o dată unde se încrucişau mai multe linii ale timpului. Bănuiesc că aveai un motiv temeinic pentru a-mi oferi o bază de retragere după dezastrul de la Aergistal şi că ai să-mi spui ceva. ce aveau să se nască. la spate. fără urma de îndoială. Însemna că avea să existe. acum. Corson. prima dată.Mesajul venea din partea dumitale. Perdeaua de copaci se subţie. Mâinile îi rămâneau invizibile. Lumini se zbăteau. . . Corson. Veran nu clipi. locul şi clipa asta precisă şi mijlocul de a părăsi Aergistalul într-un moment când situaţia devenise disperată pentru Veran. la perspectiva întâlnirii soldaţilor lui Veran. Veran ştia să se stăpânească. în cele două laturi. .Şi ai pus cucoana la adăpost. Mesajul putea face parte din planul pe care începea să-l pună la cale. înainte de a fi primit ordin sau de a fi într-adevăr ameninţaţi. într-un sens. Avea aerul unei statui brute. Avea să încerce să le dea o şansă şi să propună. despica noaptea printr-o linie punctată. Alţi şase delimitau ceva mai mult decât o jumătate de cerc în centrul căruia se afla Corson. fie şi la capătul unui salt deznădăjduit. dar desigur cu degetul sprinten pe trăgaciul micilor lor arme cu ţeava ascuţită.Dă-te mai aproape. iar războaiele. Conflictul posibil nu era măcar un război însemnat. Atunci când era tocmai dimpotrivă. un răspuns. Un mesaj semnat de el. Pe care nici n-ar fi ştiut să i-l adreseze lui Veran. care ţesuseră cu trupurile şi vieţile lor marea pânză a istoriei. indica lumea asta. acum. Ochii cenuşii îi sclipeau sub lumina aspră a reflectoarelor. . Se gândi fără veste cu o teamă pe care nu izbutise s-o deştepte într-însul. Linia purpurie se refăcu în urma lui.Ştiam eu că ai să te înapoiezi. Se înţelesese să înainteze singur şi să vorbească singur cu Veran până la încheierea unei prime înţelegeri. zise Corson. încheietura stângă fiindu-i de bună seamă strânsă de degetele mâinii drepte. O mică patrulă în viitor a fost de-ajuns. fără să i se spună nici cum. nemişcaţi. Linia punctată pieri. La urma urmei. Corson înainta. semnate şi rupte. şi spre piept. în . Istoria era un ţesut. unde se întâlnise pe el însuşi fără să ştie şi unde nu se nimerise. Glasul lui Veran.Aşadar. Corson? Sau din partea altcuiva? . abia dezghiocată. În pacea înşelătoare a pădurii înţelegea că tot ce merita să se numească istorie era contrariul războiului. . N-am să-mi las linia de apărare debranşată la nesfârşit. întreruptă de trunchiurile copacilor. Dar nici un război nu fusese vreodată mai însemnat. prefăcându-se că nu ia în seamă armele aţintite spre spatele lui şi. sau cum îi va fi spunând. Era sigur de asta. dar fixaseră de gâtul lui Veran un transmiţător.Am să vă propun ceva. . stabilea o întâlnire. te-ai înapoiat. o bătălie de felul celei ce bântuise cu furie cu şase mii de ani mai devreme. prea departe pentru a-l putea atinge pe vreunul dintre ei până să tragă. Urienii încremeniră.O alianţă. Ştiu că eşti acolo. un organism trebuia să fie. Glasul era pătruns de batjocură. . Era atitudinea obişnuită a coloneilor. De-abia le percepea suflările repezi şi uşoare. Aştept explicaţii. lucrul era liniştitor. lipsită de orificii vizibile. Un glas liniştit îl strigă. Şi ai găsit vreme să-ţi schimbi şi ţinuta. Oamenii lui semănau. nici de ce. mai degrabă decât de mânie. Încă n-am făcut-o pentru că mi-ai trimis mesajul şi mi-ai scos un spin păcătos din picior. venind din tabără. n-are mai multă însemnătate decât prima luptă dintre doi pitecantropi înarmaţi cu pietre. se simţea moştenitor şi solidar cu miliarde şi miliarde de oameni născuţi şi morţi în trecut. de care aveţi al dracului de tare nevoie.şi Consiliul Galactic. mi-ai indicat locul ăsta. Nu exista altă pricină pentru prezenţa lui. răspunse simplu Corson. Fusese trimis să astupe o breşă. O linie de ruptură s-ar propaga de-a lungul secolelor şi ar zgudui viitorul. O bătălie ce aruncă milioane de astronave unele împotriva altora. Un mesaj pe care-l va trimite mai târziu. sau Oficiul de Securitate. zise el.

Asta nu-mi place. Nu-mi place să tratez cu cineva ai cărui ţel îmi scapă. care l-ar fi trimis în numele dumitale. . Poate ca altcineva ar trimite un mesaj identic. nu gândul că nu sunt în stare să te ucid mă deranjează.Un termen de jucător de şah şi care defineşte o partidă remiză. o versiune a planului mai completă. Şi un mecanism bine pus la punct. va fi silit să-l trimită.Ştii. Am chef să ajung cineva. Poţi să-mi aminteşti ce cuprindea? . va mai putea trimite mesajul? De vreme ce ştia că va exista un mesaj. . . Apoi. . domnule colonel. Şi asta nu-mi place. . pentru a o face. I se păru că sângele se retrage de sub unghii. mai solidă. Corson. Doar un transmiţător la gât. Nu de imagini.. Corson. un criminal de război.Ca dumneavoastră.. că degetele i se fac de cretă. . zise Veran. Ce nu înţeleg. fie că trag bine sau prost. Nu m-ar amuza. Mai degrabă un exerciţiu strategic. sau chiar o teorie a războiului în timp. Mesajul ţine de viitorul dumitale. zise Corson. Fără timp. Timpul.Cuvintele exacte. îşi spuse Corson.Şi ce se întâmplă dacă sunt ucis. Când un duşman vrea să te facă să crezi că va executa cutare mişcare se aranjează să aibă motive temeinice. . Sau un alt mesaj.Mesajul! zise Veran. când avea să-i vină ideea asta? Acum sau mai târziu? L-ar mai trimite dacă n-ar şti că Veran îl primise? Îi venea greu să pună la punct o strategie. . spuse Corson. Veran râse scurt. . Corson! Corson îşi privi mâinile. zise Veran.Atitudinea dumitale e prea logică. Atunci am să vă fac un mare serviciu. Sunt un om hărţuit. Şi face altceva.Un fel de Kriegspiel? Cu timpul drept necunoscută? . Vă.mai multe şi pe care-l descoperea din frânturi. nu? . Fără să ştiu. Sau n-am sa primesc niciodată nimic şi am să rămân . domnule colonel. Asta are sens. cu ajutorul urienilor. că fără acest mesaj Veran n-ar fi venit pe Uria. Se adăposteşte după ele. nişte săgeţi îndreptate spre ţel. . ca mine. . Cred că încă nu mi-ai trimis mesajul. Unii sunt mânaţi de ambiţie.Nu te pot omorî. Şi mi-e frică. L-am pierdut. să trăiesc un război nesfârşit şi absurd. nici bombă.Aţi vrea să încep să plâng? Pentru că sunt un amărât pierdut în spaţiu şi în timp.Te gândeşti prea mult înainte de a vorbi. Şi nu ştiu dacă pot avea încredere în viitorul dumitale. dacă Veran nu primea alianţa. . privind ţintă spre Corson.Bine. Nu înainte de a trimite mesajul. calc pe propriile mele urme pentru a mă feri de capcane.Cred că nu le cunoşti. făcu un efort pentru a-şi destinde muşchii încordaţi.Să zicem că sunt mânat de ambiţie.Să admitem ipoteza asta. scos din Aergistal de către un negustor de sclavi şi revândut unei cete de păsări fanatice? . alţii de frică. Îmi place prea mult să câştig. Corson. . toate. Dar nu-ţi văd ţelul.Prea simplu. Locul nu-i cel mai potrivit. Şi de frică.Vă dădeam întâlnire aici. Era nevoie mai întâi de-o experienţă practică.Nu sunt jucător. dacă nu trimit mesajul? . zise Veran. acţiunile lor sunt. domnule colonel! Nu ţin să mă întorc în Aergistal. în alte epoci. Şi cazi în capcană! . Habar n-am. Oh.Aşa mi se pare. chiar dacă nu-l ştie.Colonel Veran. Şi. zise unul dintre oamenii lui. . Ca dumneavoastră. zise Veran. Ci faptul că nu sunt în stare să te înspăimânt.Latura filozofică a lucrurilor pare să-ţi dea bătaie de cap. Veran.Spui că mi l-ai trimis cu ajutorul urienilor. e ceea ce urmăreşti. i-ai cunoaşte cuvintele. O versiune pe care o va dezvolta poate chiar el atunci când va şti . căruia nu-i cunosc încă termenii şi de care habar n-aveam până acum o oră.şi va putea . . că războaiele n-au nici un sens în Aergistal? Că acolo nu-i nimic de cucerit? . zise rar Veran. alţii. articulând cu grijă.Nu.Pat? .Am multe de spus.Înţelegi ce înseamnă asta? Se făcu tăcere. solide.Un pat. Veran spuse nervos: . . Să mergem. Dar când îi venise. Dar dacă ceva se încurca. . . Veran făcu un semn.Fiecare om are un ţel. zise încet Veran.Nu poartă nici armă.Nu-i un joc de noroc.viitor. în viitor.Le-am uitat. . numai de sunet. de setea pentru bani. . Asta nu-mi place! Nu-mi place să mă slujesc de un om pe care nu-l înţeleg şi pe care nu-l înspăimânt. Vă spuneam cum să ieşiţi din Aergistal. Nu omor de plăcere. Corson îşi puse palmele pe masă. Dacă ai lucra pentru cineva. . zise Veran. 27 . Sunt apărat de un mesaj pe care-l voi trimite probabil chiar eu.

Se anulează. doar o bară tăioasă de metal alb. Omul încetează a mai fi prizonierul unui tunel care-i leagă naşterea de moarte.Mă surprinde în egală măsură ceea ce nu ştii. Şi că ei. Ţin să profit de ea.. de pe-un lănţişor. Atunci barierele cad.Ştii şi asta.Un emiţător nu poate fi propriul lui receptor. Dar Veran nu încerca să-l sugrume. pe care-o ascunsese în căuşul palmei.. zise Veran. dar n-am îndrăznit s-o calc niciodată.Îmi pare rău. . Mi-ai spus că. Iar matematicile arată chiar că e întotdeauna posibil să construieşti sisteme de propoziţii riguros contradictorii. Şi cu toate astea. Universul suportă orişice. . de parcă i-ar fi citit gândul. Lui Corson îi veni în minte o întrebare care rezuma problema. Îl vârî într-o mică cochilie neagră. Dar asta n-o împiedică să existe.Atunci n-am să trimit mesajul.Universul nu suportă contradicţia. Ştiu că descoperise punctul slab ai sistemului lui Veran: . Ipoteza continuităţii. Nu l-am pierdut. zise Veran. .De ce nu vi-l trimiteţi singur? Veran clătină din cap: . Ce-i adevărat e că o teorie bazată pe un număr infinit de axiome conţine întotdeauna propria ei contradicţie. va trebui să mă lăsaţi să plec pentru a avea posibilitatea să vă trimit mesajul.Nu visa. n-aş fi găsit niciodată drumul către lumea asta.Credeam că matematicile sunt coerente.Am să te însoţesc. Desprinse. zise Corson. . Au ridicat pragul la nivelul universului. Corson. Ci să pierzi o bătălie. nu-i să fi ucis.Cel mai rău lucru. Aergistalul se află la capătul celălalt al universului. să forţez viitorul. Nu-mi pot face semn mie însumi. În clipa când voi hotărî. în stare să cucerească în numele lor şi să stăpânească hippronul înainte de a se înmulţi şi face probabilă o intervenţie a Oficiului de Securitate. după timpul local.Aşadar.acolo şi o să fiu tăiat în bucăţi.Punct de vedere trist antropomorfic. Distanţa dintre punctul de plecare şi cel de sosire s-ar topi şi tot ce s-ar afla între ele ar pieri. îşi spuse Corson. zise cu răbdare Veran. Mi-ai spus că păsările astea posedă nişte arme fantastice. zise Veran.Acum putem vorbi pe faţă. nu mă puteţi ucide. Ipoteza continuităţii a fost infirmată acum mai bine de trei mii de ani. Toate astea se leagă destul de bine. un om trecut prin toate tehnicile războiului.V-am spus că am fost acolo. Şi mai e şi teoria informaţiilor. Iată de ce nu ţi-am arătat textul mesajului.Am să te silesc.În Aergistal nu rămâi mort multă vreme.. N-aş şti nici în ce direcţie săi adresez. Nu ne mai aud. Necesitatea . eliminând perturbarea. îşi spuse Corson întorcându-se îndărăt. Corson. . au nevoie de mine. zise Veran. Corson avu impresia că siguranţa îl părăseşte. Am o şansă proaspătă. fără ajutorul urienilor. zise Corson. pe care mi le vor pune la dispoziţie. Dacă as încerca să-i smulg hârtia. Universul se deschide. Nu pentru faptul în sine. Pentru principiu. dispare. . oricare ar fi puterea sistemelor. ascuţită. . sau şi mai rău. Zâmbi cu toată gura şi Corson putu să vadă că n-avea dinţi.Nu m-aţi putea măcar reţine. se întoarce în neant. Şi există totuşi crăpături.În locul dumitale n-aş face una ca asta. frânturi de informaţii care-mi parvin şi pornind de la care încerc să mă orientez. care se exclud unele pe altele. . . Şi n-are de altminteri prea multe de-a face cu treaba dumitale. .Poate că sunt de pe-acum prizonier. îl întrerupse Veran. Trebuie să fie un prag fizic sub care perturbarea e neglijabilă. . înaintez pe bâjbâite pe aleile timpului. . n-am să localizez niciodată hippronul sălbatic despre care pretinzi că se află în libertate pe planeta asta. E sub cotul meu. ca şi ceea ce ştii. zise Corson. Degetele mercenarului îi atinseră gâtul. Poate că ai dreptate. dar Veran se desprinse printr-o mişcare scurtă. .. Dar nu vreau să-ţi reduc şansele de a-l trimite. Îl descoperi mai mult sau mai puţin repede.ce ne e scris .Dar sunteţi aici. zise cu blândeţe Corson. se multiplică. . Pe hârtie. . Dublul meu din viitor nu-mi poate spune ce trebuie să fac. . De asta. se eliberează. important e prezentul. . Nici într-un miliard de ani. aşa-i? Întinse mâna cu un gest atât de brusc încât Corson nu-l putu opri şi nici măcar nu se putu trage îndărăt. Faptul ar declanşa o serie de oscilaţii în timp care ar sfârşi prin a se amortiza. . în viitorul îndepărtat zeii nu ezită. . Atunci când jonglezi cu posibilităţile. Dintr-un punct de vedere logic. .Ce teorie? . în schimb. Se joacă cu posibilităţile. care ar duce la propria lor neutralizare.Râzi de mine.Şi ţin să rămân.. .. transmiţătorul nu mai mare decât o amuletă. Corson îl apucă de încheietură.se tulbură. Nu prea cred nici eu în teoria asta a informaţiei neregresive. . Fără coordonatele pe care mi le-ai trimis.

Îmi propui o alianţă cu urienii. Continuă să ne audă glasurile. ar folosi un dispozitiv automat. lungimea tăcerilor. Corson. zise Corson. în spaţiu sau în timp.Mă subapreciezi.Pentru un om care acţionează sub constrângere. Şi nu ştiu măcar ce hram porţi. Ce-mi propui. zise Corson. Frumuseţea stă în faptul că-l declanşezi chiar dumneata. Sau eşti un trădător? . De ce crezi că am pălăvrăgit atâta? Şi o mică maşină le serveşte acum o conversaţie întrucâtva plicticoasă. poţi să mă urăşti cât vrei şi. explozia ar fi destul de puternică pentru a-l trimite cu dumneata în Aergistal pe oricine s-ar afla în preajmă. pentru că vei fi aici. Dar urienii au să se mire. zise rece Veran. Corson. şi am nevoie de dumneata. dându-mă pe mâna unor fiinţe care. împotriva mea. cea mai cumplită sculă pe care o cunosc. o fiară care le ciordeşte din cuiburi şi pe care o poţi domestici sau. simţind pe gât atingerea rece a metalului. care nici măcar nu sunt umane şi ştii că vei fi nevoit s-o iei de la capăt. Corson îşi duse mâinile la gât. prietene.E ceea ce numeai adineauri un pat? . Dar nici împotriva mea. E sensibilizat la o agresiune specifică şi conştientă. crede-mă. pe care nu le vedea. pentru că nu-i cunosc într-adevăr pe oameni. E prevăzut cu două dispozitive distincte de distrugere. atunci când prevederile alianţei vor fi fost împlinite. nici împotriva oamenilor mei. Poate că te vei putea atunci descotorosi şi de mine.Au să înţeleagă. acum poţi fi prieten sau poţi rămâne neutru. îţi va injecta o otravă foarte eficace. Dar nu pot să te cred. Dacă primeşte impulsul potrivit. Şi dacă faptul îţi răneşte demnitatea. Dar cu asta mă descurc eu! Vezi dumneata. oriunde te-ai afla. Şi chiar dacă te mărgineşti să pui la cale. te dovedeşti deosebit de întreprinzător. întrucât ghiceşti că va fi instabilă.Sper că nu te deranjează. Toate se potrivesc prea bine.Cu plăcere. Socoteşti că-i mai bine ca Uria. Pier.. Dar Corson se simţi apucat de nişte mâini zdravene. dar foarte instructivă. în cel mai rău caz. . dar nu-mi mai pot fi duşman. supune. până şi zgomotul respiraţiilor noastre au fost analizate. cu scopul ca asemenea arme să fie folosite împotriva mea de către altcineva. . îşi spuse Corson. Şi poţi să te baţi ca un leu. să fie cucerită de către om decât de unul dintre fanaticii cu pene. care nu visează decât să-l distrugă pe om. Nu rişti nimic. Vorbim de una şi de alta. O închizătoare minusculă pocni. Să zicem că aş fi în stare să primesc. spectaculos. sau şefii.Cam aşa. Mâinile-i dădură drumul. A zis că nu mă poate ucide. un sabotaj. Bun. Se uită mulţumit la Corson. Oh. Glasurile. Rămâi cu păsările. Corson. zise Veran. ritmul convorbirii. Nici nu-i nevoie să-mi spui ceva. murdar? Să-i placă lui Veran să fie stropit de sângele victimelor lui? Există mesajul. Dacă încerci să foloseşti împotriva mea sau a armatei mele o armă oarecare. poate degaja destulă căldură ca să te ucidă. Nu făcu nici un semn. Păsările nu-şi dau seama. ci datorită condiţionării. Şi. Ţi-ai trădat o dată specia. dacă-ţi place. De ce l-ar ucide acum? De ce în felul ăsta sângeros. ce-ţi convine în toată treaba asta. Mă aduci aici. Inutil . recunoscu Corson. . Dar eu. că un conflict se va ivi mai devreme sau mai târziu. spune-ţi că toţi oamenii din garda mea poartă un colier asemănător. am văzut soldaţi ca dumneata cu miile. Micul lor transmiţător nu-i chiar atât de nevinovat. Rişti să-l porţi o bucată de vreme. nu din cine ştie ce virtute. de tehnicile de luptă şi de interesul pe care-l reprezintă alianţa noastră. dar uşor. mai curând.Aş dori să nu-mi prea porţi pică. Şi toate se potrivesc atât de bine numai pentru că eşti aici.N-am de ales. să mă pun în slujba unor păsări fanatice. Degete. Oh. Toţi incapabili să-şi trădeze specia. De altfel. . Dar dumneata? N-ai aerului unui trădător al Speciei. pentru că te consideră drept un animal. Să zicem că izbuteşti să mă faci să cad într-o capcană.Tăcerea noastră are să-i neliniştească. Ceea ce nu-ţi seamănă. Mai mult. Pentru o clipă crezu că au să-i taie gâtul. din punctul dumitale de vedere. Poate toată viaţa. înseamnă să trădez omenirea în schimbul propriei mele securităţi şi a unei puteri eventual extraordinare. . un plan de luptă. Dacă încerci să-l scoţi. Am să te înzestrez cu o altă bijuterie. Poate că poţi încerca. au şi primit o versiune inofensivă a convorbirii noastre. Izbuteşti să convingi păsările să încheie o alianţă cu mine şi vii s-o negociezi în persoană. pentru că ai fost aici. Dar dacă ar fi mai isteţi. zise Corson. măcar că toţi sunt înclinaţi s-o creadă. făcu un semn prietenos către Corson şi bău o înghiţitură. Ai să te obişnuieşti cu el. explodează. Umplu până la jumătate amândouă paharele. Îmi eşti simpatic. uşurat şi totodată îngrozit. îl siliră să ridice capul. Colierul era voluminos. şi mai târziu regiunea asta stelară. şi speri să-i exterminez pe urieni. Sau dacă dai ordine. Veran scoase dintr-un sertar al mesei o sticlă şi două pahare de cristal. încerci să salvezi specia umană. Vrei să bei ceva? . sau ţara. în vis. Corson. nu valorează mai mult decât mine. de la măciucă la transfixor. Corson. . mă faci să vin aici ca să poată fi încheiată. Atunci? Rămâne cealaltă posibilitate. să mă distrugi de o sută de ori pe noapte.

o fantomă imensă şi cumplită. N-au să mai audă nimic. Veran ridicase din umeri: .să-mi ceri ajutorul împotriva urienilor. Vom merge singuri.Şi trebuie să vă însoţesc? . să nu mai aibă încredere în dumneata.Mai e şi hippronul sălbatic.V-am cerut un răgaz de o săptămână. Iar dacă lumina ar fi fost destul de puternică pentru a scoate în evidenţă un amănunt. Ca nişte spectre. Ar trebui să spun a ieşirii din ou? O umbră albastră. după o clipă de şovăire. 28 De astă dată se fofilau prin culisele timpului. care va trece neobservată.Nu ştiu răspunse Corson. când îl vei întâlni. cu riscul de a te vedea trădat.După tunica albastră. Nu trebuie să fim văzuţi. furişă. pe vremea mea.Îmi primiţi propunerile? zise Corson. Veran zâmbise cu gura până la urechi.Nu înainte de a-mi fi luat măsurile de prevedere. Şi acum bântuiau pe aleile timpului. . îi ceruse lui Corson sa privească timpul în faţă. totodată. N-o mai părăsiseră. chiar înainte de-a fi alungat im absent fir de praf. . pasărea asta? . Spera să-l poată conduce prin labirintul oraşului subteran şi al vieţii lui Ngal R'nda. Nu trebuie să introducem în istoria asta modificări care ne-ar putea atinge. străbătând kilometri de stânci care nu erau decât ceaţă.Greu de spus. cu mult noroc. după părerea dumitale.Păcat că nu cunoşti bine baza. nici nu te poţi ascunde fără a deveni orb. înghiţiţi de văzduh sau de-o crăpătură fără lăţime.Exact. Nu poţi pândi fără a risca să fii văzut. protestase Corson. Filamentele animalului se înfăşurau în jurul lui şi-i mângâiau tâmplele. Ngal R'nda era tânăr şi tunica Principilor Uriei încă nu-i . Nu vom lipsi din prezentul ăsta mai mult de câteva secunde. Trebuie să aibă cel puţin două sute de ani pământeşti. Fără escortă. Glasul lui Veran şopti la urechea lui Corson: . . Fără arme grele. Din când în când trebuia să-şi înfrângă greaţa. . Corson vedea timpul prin sistemul nervos al hippronului. zise Corson. Umbra îşi schimbă culoarea. Dar cred că nu-şi petrece aici decât o parte a timpului.O să plonjăm cu orice risc. . Mi-ai arătat punctul slab al lui Ngal R'nda. Se târau prin crăpăturile realităţii. Corson.Ne-am putea asuma riscul de a desprinde transmiţătorul. împreună cu păsările dumitale. urienii trăiau mai mult decât oamenii. Eşti un om preţios. o să optăm pentru o tăcere. Poate să nu se întâmple nimic.Urienii au să-şi dea seama că lipsesc. Veran. Sau să hotărască să grăbească lucrurile şi să-şi lanseze atacul mult mai devreme. foarte rece. Ce vârstă are. Greşesc. poate nişte culori veştede. Hippronul nu rămânea sincronizat cu un prezent decât pentru o fracţiune de secundă. . Nu. două. . aşa cum un somn urcă în albia unui torent. O fiinţă cu privirea ageră ar fi putut desluşi o mişcare a umbrei. Atârnat de cealaltă latură a hippronului. zise Corson. scap Uria de noua primejdie. spuse Veran. dacă geriatria a făcut progrese.Cum să-l recunoaştem? . Ngal R'nda poate înţelege şi. sau pentru răstimpuri atât de scurte încât lui Corson îi venea greu să creadă că închideau lunile şi anii în care Ngal R'nda îşi juca la suprafaţă rolul de urian paşnic şi distins. Chiar înainte de-a fi clipit.Există riscuri pe care mi le asum. mobile erau pentru ei o ceaţă. coloanele. Sper că eşti conştient de asta.Atunci e cu neputinţă să aşezi un explozibil în trecut. Corson? . Era reversul medaliei. Am nevoie de el şi. N-o să aştept timp de-o săptămână pentru ca. altele pe care le refuz. . Se furişaseră în oraşul subteran.Şi dacă suntem văzuţi? . N-au să apuce să capteze mesajele drăcoveniei pe care o porţi. hippronul se ţine de el până în clipa naşterii. Fiinţele. dar de care mă voi folosi la momentul oportun. într-un prezent mereu nou. Şi. Odată ce-l reperează. Dar bănuiesc că ar emite îndată un semnal. străvezie. . Pentru specia lui e bătrân. care-l conducea. Zidurile. zise mulţumit Veran. Urcau de-a lungul vieţii unei fiinţe. . Veran zâmbi strâmb: .N-are importanţă. năvăliseră în galerii. chiar înainte de a ţi-o prinde de gât. observatorul n-ar fi zărit decât o siluetă plată. Sau poate o perturbare.Am să mă mulţumesc cu o mică modificare. ei ar fi pierit. să-mi aşezi capcane în cale. obiectele mişcătoare rămâneau invizibile. poate două sute cincizeci. O modificare aflată sub pragul primejdios. sau. atât cât Veran şi Corson să se poată orienta. A te folosi de o armă oarecare într-un trecut de care depinzi înseamnă o sinucidere. Ştii că o asemenea coaliţie e explozivă. .Mă crezi atât de nebun încât să te las în urmă? Şi în plus cunoşti locurile. dezvelind bara ascuţită care-i ţinea loc de dinţi. deschisă într-un zid. .

Atenţie unde pui piciorul. îndată. cei doi călăreţi rămăseseră feriţi de priviri. se întreba Corson. . Creştetul tânărului urian se ivi. împinse hippronul la adăpostul zidului. Cu o pungă de plastic în mână Veran ţâşni din harnaşament.Au să-şi dea seama de dispariţia cojii. umbra care era Ngal R'nda se ivi din nou. Celelalte se aruncă. În zidul şlefuit luceau nişte nişe. În sala eliptică. . zvârli în pungă cioburile oului albastru şi se întoarse la hippron. ciudat de schimbată. Şi. Ce s-ar întâmpla dacă ar face o greşeală? Ar pieri amândoi din continuum? Sau s-ar ivi într-un alt segment al temporalităţii? Oul albastru zvâcnea. Suntem în trecutul nostru obiectiv.Sfârşitul primei faze.N-ai înţeles nimic.N-am idee. Corson progresa în perceperea impresiilor lui. O uşă se deschise. Nu ştii niciodată dacă faptul de-a fărâma o crăcuţă nu declanşează o perturbare majoră. Calota se răsturnă.S-a născut într-adevăr aici? întrebă Veran. Oul albastru se deschise. Un zgomot uşor.Încă nu s-a născut. zise Veran. Ngal R'nda dispăru pentru o lungă clipă. zăcea un ou purpuriu. Se îndreptau către clipa ieşirii din ou a ultimului Principe al Uriei. zise Veran. În clipa aceea de răscruce a vieţii lui Ngal R'nda cea mai mică lovitură putea introduce o schimbare majoră în istorie. Urienii se năşteau prematur. Un lichid se prelinse.Nu-l distrugeţi! . Acum aproape că împărtăşea viziunea periferică a animalului. Fără a mai zăbovi nici pentru a prinde hamurile. Spre mirarea lui Corson. dar începea să se priceapă la descifrarea reacţiilor hippronului. pentru un om sau pentru un urian oul era albastru. . . într-o nişă ceva mai mare. Insulta vădea starea de tensiune.căzuse pe umeri. doar cojile albastre sunt păstrate. Deschise pungă şi cercetă cu luare-aminte cioburile oului albastru. zise Corson. Veran se juca cu focul. Veran sincroniza hippronul într-un loc pustiu. Vrea să-i injectez chiar de la naştere. . . Ngal R'nda e prea important pentru a se fi născut departe de sanctuarul rasei lui. Tocmai la capătul sălii. şopti printre dinţi. Şi al desincronizării. în prezenţa unui complementar? Sau să-i grefeze o sondă îngăduindu-i să-l spioneze toată viaţa. Corson zărea o mare sală de formă eliptică. Înghiţi în sec. Era uriaş. Oui din care ieşise Ngal R'nda. Putea urmări mişcările lui Veran. Dacă-i aşa cum mi-ai spus. îşi pregăteau în minte răzbunarea. . Apoi coaja crăpă. O membrană crăpă. Puiul căscă ciocul.Prostule. Semnalul pe care doicile îl aşteptau afară. . Avea să scoată primul piuit.Ai să vezi. Corson se lăsă să lunece la pământ. Hippronul ieşi din perete şi se sincroniza în prezent. capul puiului nu era mai mare decât pumnul unui om zdravăn. un sensibilizator genetic care nu va acţiona decât peste ani. răspunse sec Veran. Ne-am dus cam mult îndărăt. albia bolovănoasă a unui puhoi secat. zise Veran. . Veran refuzase să spună altceva. Corson zise nestăpânit: . puii scoteau primele ţipete. Alţi principi ieşiţi dintr-un ou albastru şi care. Am să le fac rost de alta. fiecare într-altă parte. Hippronul se furişă spre oul albastru. .O să trebuiască să aşteptăm. Poate nu-şi rumega încă planul de cucerire? Dar Corson se îndoia. Chiar dacă unui hippron i se părea purpuriu. de mult. zise Corson supărat de tonul mercenarului. Dar aşa cred. . Îl măsor. Părea la fel de mare ca oul. Greaţa-i trecu treptat. prinşi în piatră. Dar ştia că dezvoltarea sistemului nervos al lui Ngal R'nda era departe de-a se fi încheiat. mormăi Veran. generaţii de principi se mulţumiseră doar să viseze. Nimeni n-avea să intre în sală înaintea ivirii puilor. neliniştit. Folosind simţurile hippronului. Stropi de sudoare se iviră pe fruntea lui Corson şi-i simţi lunecând de o parte şi de alta a nasului. nu mai mare decât o celulă şi într-un punct pe care bisturiul n-are şanse să-l atingă nici din întâmplare? Procedee nu prea subtile. Ngal R'nda spusese adevărul.Şi despre ce capcană e vorba? întrebase Corson. Doar câteva filamente ale animalului ieşeau din perete şi. o mie de mineri atacând o vână depărtată. apoi încremeni. Apropierea sfârşitului îl împinsese la acţiune. exagerau sunetul. mai prematur decât copiii oamenilor. Alte umbre albastre ţâşniră din curgerea timpului. Lumină puţină. Ameţit. era cel din urmă. Coaja se făcu fărâme. Corson operă o corecţie mentală. Riscă să introducă o perturbare prea adâncă în ţesătura timpului. Făcură un salt spre suprafaţă. Treziţi. Toate părticelele trupului lui Corson se depărtară parcă unele de altele. Hippronul frână. O calotă neregulată se ridică în vârful lui. şi semănând cu sala înfăţişării. vrură s-o ia din loc. tinerii urieni îşi spărgeau ouăle: Defazarea temporală şi sistemul nervos al hippronului alterau. Nişele erau tot atâtea clocitori. Mercenarul îndrepta o sculă asupra oului albastru. Corson n-o putea identifica. iar în fiecare se afla câte un ou. Corson pricepu. Înaintea lui.

nu rămâne nimeni în sală în clipa ieşirii din ou. Perturbarea ar fi majoră. Substituirea e imposibilă. Cu un produs pe care-l voi neutraliza la nevoie.. Toată puterea lui Ngal R'nda se trage din culoarea deosebită a oului lui. Veran rânji. în timpul luptei. Nu va fi prea greu să găsim un colorant de acelaşi tip.Frumuseţea e că. era invulnerabil. deşi era sigur că atmosfera sălii nu-l putea atinge în interiorul costumului de protecţie. îşi spuse Corson. . . căderea către toate marginile universului. O fantezie genetică. sacadat. La fel de precise ca marginile unei închizători statice.. alveolele bântuite de siluetele piuitoare ale micilor urieni. Doar dacă n-ai un hippron. Zece secunde de supraviteză. Făcu câteva teste.Dragă Corson. scotoci printre rămăşiţe.Vreţi să vopsiţi oul? întrebă Corson. poarta care se deschide şi scârţâie. vesti el.Nu-s nişte ouă obişnuite. produsul unor încrucişări prea sistematice înlăuntrul aceluiaşi neam. N-are importanţă. Sunt folosite pe bordul astronavelor. Nu se ştie niciodată. fără îndoială. Că va fi din nou pace şi că am s-o reîntâlnesc pe Antonella. în pungă. ca oasele capului la om. Mai mult decât trebuie. Descoperiră destul de repede o sală în care zăceau zeci de coji goale. timpul e cel mai răbdător zeu. dacă mi se întâmplă vreun accident. am s-o fac. Mai degrabă nişte plăci articulate între ele. dar vopsită. strălucirea albastră a cioburilor. Două secole. în vreme ce mâini aspre îl scoteau dintre hamuri. zise Corson.Sfârşitul celei de-a doua faze. Ca să fiu absolut sigur.Nu-ţi cer să iei vreunul. urmă Veran. într-o zi. zise Corson. Nu ţin să mă întâlnesc cu mine însumi. Dar adevărata greutate va fi să ne întoarcem chiar înaintea plecării noastre. Veran înghiţi o pilulă. Apoi se răzgândi. Veran sincroniza hippronul. Apoi îşi lipi ochiul de vizor. şopti el. Legea informaţiei neregresive. . Tot de asta.Mai bine le decolorez şi le pun în locul celui fals. eşti de-o prostie iremediabilă! Am să le înlocuiesc coaja asta cu alta. Iată de ce lunecase prin sedimentele straturilor până la nivelul de bazalt în care-şi scobise cuibul. Veran începu să adune în pungă cioburile. pe care nu-l cunosc decât în stare sălbatică.Există droguri care sporesc de peste zece ori viteza reacţiilor umane. . Nu cred că schimbul ar putea fi descoperit vreodată şi nici că ar atrage vreo schimbare majoră. atât de precipitat încât parcă-i scăpau cuvintele. Timpul. Uite liniile de sutură. spuse Corson. Cel care o înţelege într-adevăr o poate ocoli. Totul se petrecu atât de repede încât Corson nu râmase decât cu o amintire nedesluşită. descoperind în sala lor de incubare un om mort şi unul viu.. o piruetă în spaţiu. am să înţeleg mecanismele timpului. greaţa. să calc legea informaţiei neregresive. Mai bine zis. îndopat cu o cantitate de energie îndestulătoare pentru a zgudui un munte. Umbra caleidoscopică a lui Veran se deplasă atât de iute că păru să definească un volum în spaţiu. . ca toate legile fizice. mai ales. Că am să scap de aici. dar ceva mai puţin stabil. îşi spuse Corson. nu tindea decât spre odihnă. glasul lui Veran. nici hippronul nu ţine la asta.. Are oroare de aşa ceva. Mai greu va fi să-l depun în cel mult o secundă. . Cel mai greu lucru va fi să-l facem să treacă prin timp pe lângă el însuşi. Nici. .Sunt primejdioase. Rupse o fărâmă de coajă şi o vâri într-un aparat. Nu ştiu pe unde-ai să scoţi cămaşa.Am pieri pe dată. nu mai pot pleca. De asta şi socotea cu cale să-l arate din când în când. Se zvârliră din nou în fluviul timpului. . ascuţit. (Corson nu tresări. Înseamnă că.. locul cojii decolorate. de model mai obişnuit. adună în sfârşit o coajă întreagă. Poate. deriva prin timp. poate două şi jumătate se vor face pulbere înainte de a-l precipita spre soarta lui pe Ngal R'nda. Toată istoria acestei fracţiuni de continuum ar fi afectată. adică mai bine de un minut şi jumătate de timp subiectiv. Căpătă sub jetul pulverizatorului un albastru desăvârşit şi luă. spuse vesel Veran. poate. apoi pulveriza un aerosol peste cioburi. prin asta. Uşoara radioactivitate a stâncii îi .Pigmentare în masă. .În şa! zise Veran mulţumit. Şi un Monstru domestic. Pitit la cinci sute de metri de la faţa planetei.Acceleratorul îşi va face efectul în trei minute. Bănuiesc că ai auzit de ele. ca o boare de clor. vesti el. trâmbiţase Veran.Cu neputinţă. . care aveau să dea naştere la pui de neamul lui şi. Se întoarse către Corson şi zâmbi larg: . Era aproape în întregime ocupat să producă mai bine de optsprezece mii de spori. senior al războiului ivit dintr-un ou albastru. . ultim Principe al Uriei. am să iau coaja unui ou spart odată cu oul lui Ngal R'nda şi având aceleaşi dimensiuni. nu-i decât relativă. Luară în câteva clipe culoarea fildeşului. înainte de-a lăsa cuiva răgazul să intre şi să ne vadă.) Oricum. 29 Monstrul dormea ca un prunc.. .S-ar zice că înveţi repede. Am făcut-o totuşi. . Mă întreb ce mutră vor face urienii.. şi deodată. Capcana era pusă.

Monstrul visa. Acum. vulnerabilitatea (nici o făptură practic invulnerabilă nu încercase să se adapteze la lume sau să adapteze mediul ambiant la scopurile sale). căpătaseră destulă autonomie pentru a împiedica eforturile părintelui lor. Ştia să deosebească cea mai mare parte a surselor naturale de energie.E acolo. Examinând o singură fiinţă. aspiră cu lăcomie alimentul ce se oferea. Conform observaţiei unui biolog descurajat. Originea monstrului punea o altă problemă. brusc. inutil şi prietenos. fără altă precizare. Tabăra i se afla sub ameninţarea armelor uriene. Conform teoriilor curente şi. dar în avantajul lui. Înţelegerea fusese pecetluită cam anevoie. Dar. zise Veran. în ce-i privea. zise neliniştit Ngal R'nda. să disocieze mai mult de vreo zece elemente naturale.încerca să-l atingă. la fel de uşor ca atingerea unei pene. trăia izolat de semenii lui. o civilizaţie. Înţelese nedesluşit că săvârşise o greşeală absorbind energia primului fascicol.furniza o doză de energie suplimentară. rudimentele unui limbaj. după unii cercetători. cu volumul lor de materie. Dacă ameninţarea se preciza. un limbaj. care vădea o încredere obraznică. fusese absorbit de trei ori în acelaşi loc. în limitele experienţei umane. Fără a se întreba asupra originii sale. ba chiar. Gestaţia progeniturii lui era prea înaintată pentru a se putea deplasa în timp. Nu pricepuseră niciodată cum se făcea că Monstrul. descoperirea operaţionalităţii obiectelor (orice fiinţă ale cărei apendice naturale alcătuiesc nişte scule aproape desăvârşite în raport cu caracteristicile mediului e condamnată la stagnare). oamenii din epoca cele dintâi vieţi a lui Corson ar fi găsit în ele dezlegarea multor enigme. I-ar fi fost cu neputinţă să sincronizeze evoluţiile fiecăruia dintre cei optsprezece mii de pui. . niciodată infirmate. Îşi plânse soarta. Ignora cu desăvârşire utilizarea instrumentelor. Cam la şase mii de kilometri depărtare. incapabilă să controleze mai mult decât o îngustă şuviţă din viitor. dar net. a unor hoarde. unităţi lipsite de sens pentru Monstru). Aceasta era artificială. Monştrii erau singura dovadă cunoscută a existenţei lui Dumnezeu. care măsura măruntaiele planetei.Absolut sigur. îl trezi pe jumătate. Dacă ar fi putut explora visele Monstrului din timpul scurtei sale captivităţi. pare-se de nedezlegat. Monstrul păstra imaginea rasei care crease. va fi nevoit să-i părăsească. sub orice formă se înfăţişa.sau cineva . Dar Monstrul reunea caracteristicile a vreo douăsprezece filumuri diferite. Dar n-avea nevoie. putuse dezvolta un fel de cultură şi. cereau reunirea anumitor condiţii. datorită norocului. Se mişcă în somn. Viaţa era acolo simplă şi bună. făcută cu vreo zece ani înainte de naşterea lui Corson. biată făptură măruntă. Dar. dar nu-i păsa. era teoretic posibil să-ţi faci o părere destul de exactă asupra filumului care-i dăduse naştere. Era aproape invulnerabil. până atunci. constituirea unor cete ierarhizate. Se tângui cu gândul la destinul celor optsprezece mii de nevinovaţi cuprinşi între coastele sale şi care riscau să li se răpească viaţa. în afara unor rare prilejuri. Ordinea de mărime a energiei declanşate de explozie s-ar apropia de . La cinci sute de metri sub pământ. mai mult sau mai puţin după chipul ei. Când îi era frică. numele de Monstru. Al doilea contact. prea speriat pentru a se controla. Fascicolul neutrinic. Era unul din cazurile în care instinctul de conservare al individului intră în conflict cu instinctul speciei. Pe timpul primei vieţi a lui Corson exobiologia tăcuse destule progrese pentru ca evoluţia comparată să fi devenit o ştiinţă exactă. Păstra în rezervă un atu decisiv. să dea în vileag unele simboluri. Încercă să-şi stăpânească pofta. Aveau să coexiste. Era una dintre pricinile pentru care i se dăduse. Nici un mediu ieşit din imaginaţia unui ecolog n-ar fi produs un asemenea paradox. Se simţea handicapat. Trăia izolat. Ghearele şi filamentele îi ajungeau cu prisosinţă. aproape sigur. Se întoarse pentru a da câteva ordine. păsări uriaşe îşi supravegheau aparatele. Începea să şi simtă aspre suliţi energetice înfigându-se în trupu-i fragil. Deşi planeta dispăruse de mai bine de cinci sute de milioane de ani (ani ai Pământului. Ceva . Monstrul contravenea celor trei condiţii. Dar nici unul dintre ele nu dezvoltase un adevărat limbaj articulat. Un lung deget de energie atinse Monstrul pentru ceva mai mult de-o nanosecundă. Sunteţi sigur că-l puteţi neutraliza? . activitatea crescândă a lanţurilor cromozomice împrospăta culorile şi preciza amănuntele. Îşi descoperise existenţa şi poziţia. amintirea aproape neatinsă a scenelor trăite de către depărtaţii lui strămoşi îi fusese transmisă prin gene. La fel procedase şi cu al doilea. Câţiva ar supravieţui. Al treilea îl înspăimântă. când urma să se reproducă. Cunoşteau pe pământ animale asociale sau presociale aproape un fel de inteligente ca omul. Faza undei asociate fusese alterată în mod subtil. Şi totuşi Monstrul era în stare să vorbească. Îşi amintea în vis de-o planetă pe care n-o cunoscuse niciodată şi care fusese leagănul speciei sale. chiar a celor mai simple. sau măcar a unui zeu. sub ochiul interesat al colonelului Veran. specia căreia-i aparţinea şi pe lângă care jucase oarecum rolul unui animal domestic. nu se putu împiedica să nu-l dijmuiască. de pildă delfinul. Monstrul îşi mobiliza resursele. care. dar cea mai mare parte n-aveau să izbutească să se sincronizeze ca lumea în prezent. Putea fi hotărât să se slujească de maşini destul de complicate. atunci când îl atinse al treilea. instinctul îi poruncea să devoreze cât mai multă energie. Nu din prostie.

îl atrăsese cum atrage focul dintr-un cămin o pisică. cam sibilinic. Viitorul nu-i dădea nici un semn. la una dintre cele mai cumplite întreprinderi militare din istorie. răsfăţat şi alintat de către membrii unei societăţi puternice. Respectul aparent al lui Veran îi umplea de mulţumire. indiferent de condiţia lui. Dar. îl păzeau nu se mirau că poartă la gât colierul de securitate. Ţâşni în văzduh în vârful unui gheizer de lavă. în a se afunda mai adânc în scoarţa planetară. şi risca să devină prima lor victimă. situaţia evolua favorabil. Soldaţii care-i făceau instrucţia şi. Dispăruseră de mai bine de cinci sute de milioane de ani. în trecut. Fusese prevăzut să fie dat pradă propriilor lui pui. Monstrul se apucă iar să-şi deplângă soarta. planeta gigantă pe care depărtaţii lui strămoşi fuseseră concepuţi şi de care îşi amintea în vise era bântuită de răpitori care n-ar fi avut ce alege dintr-însul. un mod sexuat de reproducere. După cum spunea Veran. Dar Monstrul îşi alesese un punct slab al scoarţei pentru a-şi dura cuibul. Colonelul dădu ordin ca fiecare dintre oamenii lui să dea întâietate oricărui urian. Ar fi fost atunci incapabil să pună între el şi puii lui destulă depărtare. Destinul i se părea hotărât. În împrejurări normale. apoi. de bună seamă. Îl socoteau probabil pe Corson ca făcând parte din garda personală a lui Veran. la câteva zeci de kilometri cel mult. Dar hippronii lui Veran prevăzuserâ soluţia şi acţionau după un plan sistematic. timpul era interzis. Într-o noapte liniştită gândurile lui jalnice putură lua un curs mai puţin posac. învaţă să călărească hippronii. căci vârsta îl făcea impropriu pentru dresare. să se dedea la canibalism şi ştia din experienţă că un Monstru în plină gestaţie reprezenta o pradă suculentă. Percepu o prezenţă. Simţea că s-ar fi putut prea bine întâmpla să asiste. Nu va pune serios în primejdie Monstrul. dar într-o direcţie pe care n-o dorise. văzând că protesta zadarnic. în starea lui obişnuită. Pentru Monstru cei cinci sute de milioane de ani nu se scurseseră niciodată. Nu putea fi vorba deci de suprafaţă. se lăsau convinşi să-i predea exemplare din cele mai bune arme ale lor şi să-i arate cum funcţionează. în cele din urmă. dar va ucide cu siguranţă embrionul în cauză.aceea a unei fisiuni nucleare de mică amploare. . Monstrul se pomeni prins într-un năvod energetic mai eficace şi mai sigur decât cuşca de pe bordul lui "Arhimede". că în asemenea împrejurări canibalismul favoriza complexe schimburi genetice şi avea drept funcţie împiedicarea speciei de a cădea în degenerescentă. Ştiau şi ei să se deplaseze în timp. în calitate de spectator. în schimb. Disciplina evidentă a micii armate a lui Veran îi impresiona. la porunca lui Veran. se lăsă dus. Dacă ar fi ştiut. Ea nu-i apărea tot atât de limpede lui Corson. I se mai întâmplase. n-ar fi ştiut ce să facă cu libertatea. un efort prodigios şi zadarnic pentru a scăpa de urmăritori. Dar teama de a-şi pierde puii covârşi spaima de-a se simţi înconjurat. Soluţia consta. Zi după zi. de-a lungul segmentului temporal controlat de Monstru. nefiresc de aproape de suprafaţă. incurabilul sentiment al superiorităţii îi împiedica să-şi închipuie că omul. dar creatorii lui nu se gândiseră la asta. regăsind în vis azilul înşelător al planetei apuse. Mai ales. Dădeau astfel dovadă de-o naivitate de necrezut. în împrejurările date. Se puse mai întâi pe plâns. şovăia. Faptul le dovedise urienilor ca măcar oamenii aceia îşi cunoşteau locul şi ştiau să se limiteze la el. Nu ştia. putea dori să rupă alianţa şi să-i ameninţe. Corson savura liniştea unei existenţe organizate până în cele mai mici amănunte. sau se abţinură să facă vreo aluzie la el. poate. Memoria lui rasială ignora faptul acesta esenţial. Căldura mare ar fi grăbit facerea. Îl prinseră şi-l neutralizară cu aceeaşi mişcare. elefanţii dresaţi. dar faptul nu putea avea nici o influenţă asupra comportării Monstrului. servitorul lor. prezent în toate căminele. S-ar fi zis că le câştigase încrederea. nu departe de el. ar fi preferat. Faptul că-i identificase nu-l îmbărbăta. cu totul străin de obiceiurile speciei lor. din punctul de vedere al lui Corson. Prizonier într-o incintă perfectă. Nu ştia că specia lui supravieţuise speciei creatorilor şi primilor lui stăpâni şi că îşi datora supravieţuirea rolului de animal domestic. Dar. pierită într-un război uitat. Sub ochii lui se pregătea o formidabilă maşină de război. Încercă. Se năpustiseră în acelaşi timp din toate laturile. Trezit de-a binelea de astă dată. prima lui reacţie ar fi fost să se decaleze în timp. împingând cu coastele unul dintre semenii lor sălbatici. Mai multe făpturi din specia lui se apropiau. 30 A fost un timp al exerciţiilor militare. şi adormi în sfârşit din nou. Să urce la suprafaţă şi să-şi încerce norocul? Din păcate pentru Monstru. De dimineaţă până seară. cu mii de ani înainte. aşa cum făcuseră pe Pământ. Lui Corson i se părea că unirea forţelor lui Veran cu ale urienilor ducea la un rezultat diametral opus celui pe care-l aştepta. poate. Acesta urzea planuri în tovărăşia lui Ngal R'nda şi a celor mai de seamă nobili urieni. apoi mai numeroasă. Îi era cu neputinţă să fugă. Monstrul se îndrepta către sfârşitul perioadei lui de gestaţie. Monstrul s-ar fi scăldat cu deliciu în lavă. adâncurile primejdioase. poate. Prezenţa se făcu insistentă. O pungă de lavă. Ordinul fusese respectat. dacă ar fi izbutit.

N-au întâmpinat nici cea mai mică greutate de-a pătrunde în oraş. . . zise Corson. Cunosc cântecul. Vreo rudă de-a dumitale. cu un glas deodată tăios. Aduce întotdeauna cu el mari distrugeri de material şi moartea unor buni soldaţi. E timpul să scap de el. ce vreau. Corson? O lungă tăcere. Ţi-a făcut din memorie o schiţă.E cel mai rău lucru care mi se putea întâmpla. Şi cel care mi-a trimis mesajul nu-i un imbecil. cel puţin. Şi te porţi de parcă n-ai şti. iată ceva care vă va înlesni proiectele! Veran îi zvârli o privire pătrunzătoare. Ascund . Mie. Să reduci administrarea oamenilor şi a lucrurilor strict la minimum. de pildă. zise încetişor Corson.Mă tem că devine din ce în ce mai neîncrezător. Dacă îndeplineşti o misiune. un android. M-am gândit întâi că eşti poate o maşină. Nu-l fac decât dacă nu izbutesc să-mi procur. Cam peste vreo trei sute de ani. minunându-se că activitatea desfăşurată în tabără nu fusese încă observată şi că nimeni la Dyoto sau într-alt oraş nu găsise cu cale să vină pentru a ancheta. Vulturul ăsta bătrân nu-i cu gândul decât la lupte şi măceluri.N-am relaţii atât de suspuse. .Cărţile necesare. Cum vrei să tratez cu un guvern care nu există? Îşi privi gânditor ţigara. zise Corson. Consiliul organizaţiei ar domni peste mai multe secole şi s-ar afla într-alt secol. . Ai felul de a gândi. mi se pare că-i vorba de-o coincidenţă mai curând uimitoare. Corson? . din păcate.Nu-s în mâna mea. pe altă cale. Corson.Mâna? .De bună seamă că nu vă împărtăşesc concepţia despre guvernare.Ei bine. Niţel retrograd din unele puncte de vedere. . Strângea între dinţi o ţigară scurtă.Frumoasă seară! zise colonelul. apoi rosti pe neaşteptate: . Să domneşti peste morţi şi peste copii încă nenăscuţi! .Privea copacii şi cerul Uriei. Veran îl cercetă cu luare-aminte.Poate că eşti sincer. . . E faptul cel mai nebunesc de care am auzit vreodată. curajul. Mesajul ăsta afurisit. am încercat să adun doi şi cu doi. Suflă un cerc de fum. Mie nu-mi place războiul. Dar ai fost examinat şi pe faţă şi pe dos. zise Corson. . e un bun desenator. Nu ţine niciodată prea mult. Ce-i ciudat e că pare a nu avea conducători. au să înveţe iar ce-i aia. zise Veran. Ai vreo idee în legătură cu asta. trebuie să recunosc că ai avut curajul s-o duci personal la capăt. iar Corson nu riscă nici un comentariu. m-aş putea înţelege cu conducătorii planetei. mai e un lucru ciudat. Trase din nou din ţigară.Agentul meu nu 1-a văzut chiar el pe omul în cauză. Spionul meu e un fizionomist expert. De ce nu joci cu mine cu cărţile pe masă. Unul dintre membrii consiliului e un om. slăbiciunile unui om obişnuit. încercă să spună Corson.Ngal R'nda m-a invitat la viitoarea înfăţişare a oului.N-au mai cunoscut invazii de câteva secole. în faţa informatorilor. . Are tipologia în degetul lui mic. zise el. afară de ce se petrece în căpăţâna dumitale. Veran zvârli chiştocul ţigării şil strivi sub călcâi. de care nu ţi-am vorbit încă. . . ca şi cum ai veni dintr-o epocă apusă. mi-a relatat o poveste ciudată. .Poate.Democraţi. am zis doar: se pare. . zise Corson. dar nici n-au aflat mare lucru. Tot sistemul se prăbuşeşte la prima invazie. Corson. .Nimic. Dar e sigur de el. poate. Nu fără a-ţi lua un număr de garanţii. odată Ngal R'nda scos din joc. . aşa-i? Poate chiar anarhişti. Toţi cei care l-au văzut pe omul acela te-au recunoscut.Bănuiam că n-ai să ai nici una. mai iscusit decât ceilalţi. Nu există nici o şansă la un milion să se înşele! Pe de altă parte. dar de-un tip cu totul original. Până atunci. ceea ce i se întâmpla arareori. am trimis spioni prin diferite oraşe ale planetei. pentru a fi precis. dacă lăsăm deoparte autoritatea mai degrabă restrânsă a lui Ngal R'nda.Nu prea e de mirare. Unul dintre spionii mei.Dar. Planeta ar avea o organizaţie politică. Vezi dumneata. Sunt sigur că. Ştiu totul. Ce zici de asta? . Mai am. Să rezumăm situaţia. Ar trebui să te supun la un detector de minciuni. . Se pare că planeta n-are un guvern oficial. dar ai deveni cel puţin idiot. Şi n-a izbutit nici să pună mâna pe vreun document care să-l înfăţişeze. Nu eşti o maşină şi nici nu te-ai născut într-o eprubetă. de când te afli printre noi şi a trebuit să înlătur posibilitatea asta. adăugă.Ei bine. Un prilej pe care-l aşteptam. De câteva zile mă tot grăbeşte să fixăm data începerii ostilităţilor. Oamenii ăştia dispun de călătoria în timp. zise sincer Corson. Când am aflat toate astea. E inconvenientul sistemelor sociale foarte descentralizate. Corson. Dar eşti un as în jocul cuiva. când Veran se apropie de el.Îţi seamănă tare mult. nevoie de dumneata. N-a făcut patru.

De vreme ce am la îndemână un viitor bărbat de stat. . N-am să mă ating de ea. experienţa. Nu putea veni el însuşi. Avea presimţirea că Veran se va folosi de înfăţişarea Oului pentru a încerca ceva. în ciuda . Se aşeză pe jos şi-şi cuprinse capul în palme. şi gâturile întinzându-se. o fiinţă de inteligenţa lui să se lase prins în capcana unei culori. zise Corson. Şi încă n-au întreprins nimic. Vei fi un altul. situaţia încă nu-i coaptă. Nu mai căuta. Dar ai să mori înaintea mea. În afara cazului unei perturbări temporale ei ştiu dinainte ce am să fac. Eşti probabil omul care face parte din consiliul planetei. destinul particular. dar nu ştii. pentru că urienii aveau cu ce răspunde. urmărea. personalitatea? Se studiară. Oul. te cred. Ai putea fi ispitit să mă tragi pe sfoară. Acolo se supuseră la baia rituală şi fură acoperiţi cu toge galbene. Ce anume? Trase adânc aer în piept. de-o ciudată milă faţă de cel din urmă principe al Uriei şi de-o admiraţie nu mai puţin ciudată faţă de Veran cel îndrăzneţ. Lui Corson i se păru că simte razele invizibile a nenumărate detectoare alergându-i pe piele. E greu să sperii un om care a fost în Aergistal. Veran avea cu siguranţă dreptate. ca moarte. Ar fi trebuit să înfrunte legea informaţiei neregresive. nici împotriva lui Ngal R'nda. Corson. n-am mai auzit asemenea prostie. Veran cercetă îndelung aşa-zisul altar. . Nu se putea încrede în nimeni. Felicitările mele! Eşti hărăzit unui viitor strălucit. a unei superstiţii venite din afundul vremurilor şi pe care Veran o lichidase în trei cuvinte: o fantezie genetică.La urma urmei. . Poate că te întrebi de ce ţi-am spus toate astea. aflate sub pragul de perturbare. Îndărătul ochilor lui galbeni steagurile albastre ale Uriei fluturau fără îndoială de pe-acum pe ruinele fumegânde ale oraşelor sau. dar perturbarea temporală va fi atât de straşnică încât te va atinge. am să profit. . un guvern situat peste trei secole n-ar putea administra prezentul ăsta. Ai să vezi.De când sunt. pentru ei.Stai puţin. cu râs de lup. Aşteaptă ceva. Recunosc că n-am izbutit. De îndată ce mă descotorosesc de Ngal R'nda. procedeele urienilor fiind mai subtile. Altminteri. Veran n-avea asupra lui nici o armă: urienii cunoşteau prea bine anatomia umană pentru a-i ignora ascunzătorile naturale. . N-ai să-ţi trimiţi niciodată mesajul şi n-am să debarc niciodată pe lumea asta şi n-am să am deci prilejul de-a te face prizonier şi de-a te ucide. Doar dacă nu eşti într-adevăr un membru al consiliului lor. Aproape sigur. la trei secole depărtare de acum. Lui Corson i se păru mai trufaş ca oricând. folosindu-se de-o perioadă anterioară a existenţei lui şi acţionând asupra mersului evenimentelor doar prin atingeri uşoare. Zâmbi. iar Veran îl urmă până în rândul întâi. . Ce are însemnătate pentru un om? Numele. zise Corson. dar nu ştia ce. Ngal R'nda îşi făcu intrarea prin poarta în formă de iris. ce se va întâmpla. pentru că ştia ce s-a întâmplat.asta. cromozomii? Sau poate amintirile. Încă nu eşti omul ăsta. toate amănuntele ceremoniei. Dacă trăieşti până atunci. Şi cu inima plină de teamă. dar era o iluzie. Şi Corson străbătu pentru a doua oară şirurile care se deschideau în faţa lui.Speram că te vei înspăimânta. trebuia să se gândească la o îndrăzneală mai subtilă. roboţi. dar dispun de ea. . Nu. Veran se dădu cu un pas îndărăt şi-şi scoase arma din toc.Doar dacă n-au şi început să acţioneze. am să te trimit în ambasadă la consiliul ăsta. vase. . N-am să cer decât puţine lucruri: echipament. dar în care ar fi avut drept aliat timpul.Te pot ucide. îl auzi pe Ngal R'nda chemând şi mulţimea psalmodiind după el cuvinte ce au puteau fi scrise şi care erau numele unei genealogii. Corson pricepu.Şi cum vă veţi descotorosi de Ngal R'nda? Pare bine păzit.Straşnică doctorie. A ales atunci soluţia de-a se trimite pe sine însuşi. Treabă riscantă. Visa cruciade. Corson! Ar fi poate egal cu o sinucidere. şi plec. văzu lada de metal deschizânduse şi oul suind pe piedestalul lui ca o gigantică peruzea.Asta n-am să ţi-o spun. hai? zise Veran. Nu vei mai fi acelaşi. în misiune specială. Deocamdată nu eşti decât cartea lui majoră. Veran îşi vârî apoi arma în toc. Avea experienţa războaielor temporale. Înrolase sub flamura lui doi mercenari umani. Pălise. Fără a scoate o vorbă. cu ochii mari. Veran ar fi pornit la atac în fruntea hippronilor lui. . Luminile scăzură. nici dacă izbutesc să cuceresc tot restul galaxiei! Corson îşi ridică fruntea. înfăţişarea fizică. Ceea ce înseamnă că. Era în el ceva jalnic de mare. nemişcate în calma întunecime a vidului. la prova navelor sale. Şi dacă i s-ar fi făcut chef de violenţă. Am să las în pace lumea asta. Ţi-am spus că aveam de gând să negociez. 31 Intrară goi în anticamera înfăţişării. nici împotriva mea. Veran râse scurt.

Am dovedit-o. înainte de-a se întreba cum îmi fac scamatoriile. arăta spre ou cu mâna liberă şi striga: . Ngal R'nda zise. Veran îi împingea pe nobilii urieni care-l înconjurau. care păreau însă pândite de oboseală.Am să sparg oul. Cu urechile pline de strigăte furioase. să călătorească în timp. Se dădu cu un pas îndărăt şi se prăbuşi. o vopsea. încercuia cu braţul lui stâng gâtul lui Ngal R'nda. Dar gestul era limpede: . . chiar scăldat de trei ori şi frecat cu o stofă aspră. zise. probabil. În faţa lui. oul îşi pierdu strălucirea azurie.obişnuinţei. Era un noroc. Colorantul se rezolva în constituanţi incolori sau. cu ciocul căscat. Veran întoarse capul şi ridică din umeri: . Acolo unde-l atinse. trăgând-o cu putere. Unii pieriră. Alţii fugiră. Va muri. Toţi năvăliră apoi. . Spargeţi oul! Ngal R'nda făcu faţă tumultului. Fluierături ascuţite urcară din mulţime. El fluieră nişte ascuţite note înalte. strigă Veron. îl ridică şi-l zdrobi de piedestal. în cele din urmă. Deveni ca fildeşul. încă respectuos. se uitau la om şi la Monstru şi zâmbeau. Am dovedit-o. Ngal R'nda îşi înclină capul. care nu trebuia făcut pulbere decât după ce voi fi murit. Cineva îi atinse umărul.Ştiţi cine sunt? Căci zâmbetul şi cooperarea lor i se păreau prea uimitoare.Vino. Ultimul Principe al Uriei îşi deschise ciocul. Veran îi dăduse drumul lui Ngal R'nda. Chiar gol. Eu. îşi spuse Corson gâfâind. L-am văzut. Corson simţi că i se dă drumul şi că e împins. îşi spuse Corson. Detectoarele urienilor ar fi semnalat o capsulă. O femeie. Fu cât pe-aci să cadă şi trebui să lupte pentru a-i respinge pe cei gata să-l calce în picioare. e un ou vopsit! Ticălosul v-a înşelat.În ce an suntem? Unii leşinară. se apropia de un trecător şi întreba: . scurte şi nemiloase. . e albastru pe dinăuntru. Un urian. Corson nu le putea înţelege. acid şi totodată alcalin. 32 Cam la fiecare decadă cobora. Mareea trupurilor se retrase. se produse o învălmăşeală. Pe suprafaţa oului reacţia continua. care răcnea: . pentru ca pulberea să-i fie amestecată cu cenuşa mea. deşi urienii încetaseră cu totul să se mai ocupe de el. Nu era totuşi. Corson înţelese apoi. Cioburile se împrăştiară până şi pe jos. sau poate în ultima decadă? Veran nu-l putea avea asupra lui.Oul. Erau de fapt paznici. care nu opuse rezistenţă. Ngal R'nda luă unul dintre cele rămase pe soclu şi-l duse la ochii care-şi pierduseră strălucirea. păsările îl sfâşiau pe cel din urmă Principe al Uriei. Veran. ultim Principe al Uriei. E un impostor. dar aproape ameninţător. Ştiau. În jurul lui urienii alcătuiau un cerc. şi pleoapele duble clipind cu viteza de bătaie a aripilor păsării-muscă. strigă Veran. Lui Veran nu-i plăcea să lase urme.Aşa pier fanaticii. A zvârlit o vopsea peste ou. Apoi ţâşniră alte fluierături. baia rituală l-ar fi spălat. şi un noroc pe care Veran se bizuise. Veran dispunea de un produs activ. dar. Dar se aflau întotdeauna unii care-l lămureau. Toga nu cedă şi Ngal R'nda fu târât ca un sac. La scară moleculară verigile se desfăceau unele după altele.Impostor! Piiekivo! Piiekivo! Corson n-avu nevoie de un dicţionar pentru a înţelege că vorba însemna impostor în limba păsărilor. mai probabil. făcea un salt. Un miros acru de clor şi de uree împuţi atmosfera. în timpul vieţii. oul albastru care l-a adăpostit! Apucă oul cu ghearele. se sublima. În clipa când ieşeau. Fusese nevoie de un produs chimic pentru a neutraliza colorantul de care Veran se folosise acum două sute cincizeci de ani. Un bătrân. Şmecheria era imposibilă. fie şi ascunsă în gură. Gheare se înfipseră în umerii lui Corson. O pot dovedi. O scamatorie uimitoare. Un băiat tânăr. Dacă mint. Fără a se clinti.Trebuie să sparg oul? Tăcere. Unul dintre nobili înainta atunci şi apucă poala togei albastre. înainte de sosire. . complex şi lichid. acela că nici măcar nobilii urieni n-aveau dreptul de a veni cu arme în sala înfăţişării. voi fi singurul dintr-un şir nesfârşit care-şi va sparge pentru a doua oară. îşi căuta răsuflarea. Veran atinse oul cu palma. Urienii încremeniră. O întrebare ardea buzele lui Corson: .Spargeţi oul. Cel de care vasalii se temeau era puiul ieşit dintr-un ou albastru şi nu căpetenia militară. Iar dacă. se îndreptară fără grabă spre uşă. Nişte urieni în toge violete puseseră mâna pe mercenar. Ştiau cine e. Sudoarea din palmă. înainte de-a fi avut răgazul să piuiască din nou. care. bete de mânie.Minte. tăcut. îşi unsese palma cu ceva. în cele din urmă: . simţindu-şi sfârşitul aproape. Spargeţi oul. . Oul e palid.

Dar pasărea cea mare îi făcu un semn paşnic.De ce te temi. Urienii izbutiseră să exorcizeze demonii războiului. Dar nu se putea îndoi. în mijloc. Dar se mulţumeau să-i spună data şi. către adâncitura pe care o desenau trei văi convergente. zise urianul. În adâncul lacului zăcea poate trupul Florei Van Nelle. zise Corson. zise Corson. . pierise. Până şi copilul. zise pasărea. Oraşul se prăbuşise şi fluviul vertical dăduse naştere lacului. Corson îşi miji privirile. pentru nici un război. şi s-au schimbat în bine. Purta o togă albă. În amintirea trecutului. Începea să cunoască bine planeta. Era un lucru bun. Sincroniza hippronul pe o înălţime şi-şi ridică privirile. care-i ţinea clădirile la vreun kilometru de sol. Dyoto fusese nimicit. Când văzu urianul..Bănuiam. .Caut consiliul. gata să facă un salt în timp. Puterea. chiar daca ştia unele lucruri pe care ei nu le cunoşteau. Călătoresc în timp. . E o veste bună.Toţi. ca atâtea alte oraşe peste care trecuseră uraganele războiului. Corson îşi aminti cu tristeţe de animaţia străzilor verticale şi orizontale ale oraşului. Şi fiinţele sunt jucării în mâinile zeilor. În şase mii de ani cultura înaintase binişor. Dar trebuie să mai aştepţi o sută douăzeci. cu broderii fine. dacă te luai după grosimea covorului vegetal. Le plac baletele cu foc şi moarte. . apele lacului. .Drum bun. Trebui să facă un efort pentru a rezista dorinţei de a sări în trecut. Nu era în stare să lupte cu ei. Eram atunci un copil abia ieşit din ou! Dacă-mi amintesc bine. . Localizarea plăjii îi aminti ceva. Tirania naşte violenţă. fusese doar pentru a-ajunge jucăria mercenarilor lui Veran sau. neîncrezător. Lucrurile s-au schimbat de atunci.Îl cheamă Arhi. şi dumneata? întrebă el. O umpluse un lac. Cetăţile le erau numai ruine.Mi se pare că te recunosc. Te-ai ivit cândva din neant.Mulţumesc. şi chiar mai multe. Dar n-am de aşteptat. o lăsau să moară. poate cu un secol în urmă. Cu o sută cincizeci de ani mai devreme un oraş prodigios se înălţase acolo. Ai dezlegat situaţia cu tact. oraşul . Am spus-o şi eu aşa. fu gata să facă o greşeală. căutând pe cer norul piramidal al oraşului. pe cer. Toţi urienii îţi sunt nespus de îndatoraţi. Care-i pun să poarte lupte grozave pentru plăcerea de a asista la spectacol. Specia nu le era condamnată. Războiul avusese loc. de magazinul din care furase ca să-şi ţină zilele şi până şi de glasul mecanic care-l admonestase cu politeţe. Corson. Nu lăsase nici urmă. îşi spuse Corson încercând să străpungă cu privirea ceaţa care suia din pământ şi-l învăluia. Speră că Floria Van Nelle n-avusese răgazul să-şi dea seama. Un impuls nebunesc. Bătrânul urian minţise. urianul îl opri: . dacă încerca să lege o convorbire îi abăteau făgaşul..Rasa veche şi oamenii. Toţi urienii. şi oamenii îl pierduseră. Sunt tare bucuros că te revăd. Într-alt loc. pentru a vedea mai bine. care-l introdusese fără voie în ciudăţeniile acelei lumi. Ai un animal frumos. urienii şi oamenii se împăcaseră. pe care Corson crezu că o poate interpreta drept surâs: . Antonella îl dusese acolo. Mai era un barbar. . Am să-i transmit un mesaj.Ai să-l găseşti la malul mării. El. . A fost un accident. şi spuse cu o strâmbătură. Un altul ar fi pricinuit un măcel.Toţi urienii? zise gânditor Corson.Nădăjduiesc că nu ne porţi pică pentru atunci. Dacă supravieţuise o bucată de vreme. zise Corson. dorinţa de a întreprinde un pelerinaj.faruri dispuse de-a lungul drumului. Se uită în jos. Şi cum dădea să suie din nou în şa. aşezat în aparenţă pe cei doi stâlpi ai fluviilor verticale. şi mai rău. Recunoscu alte ruine geometrice sub vegetaţia care năpădea malul. Îi manipulează. Nu era pregătită pentru războiul acela.. te-am condus la baie şi ţi-am oferit ceva de mâncare înainte de a te duce să asişti la o ceremonie obscură.. Cerul era pustiu. cu coastele împădurite şi adâncurile năpădite de ierburi. Dyoto murise. Îşi aminti visul. de roiurile flotoarelor ţâşnind ca dintr-un stup. fiule. Aşadar. Un colţ ascuţit împungea. care curgea pe fundul celei mai coborâte văi. prada nemiloşilor cruciaţi ai urmaşului lui Ngal R'nda. la treizeci sau patruzeci de kilometri spre apus. valuri scurte se spărgeau de obstacole cufundate sub apă. dar putea vedea acum că asemănarea se datora numai vârstei înaintate a băştinaşului. în vremuri tulburi. Ce doreşti să ştii? . Faptul se petrecuse demult. eşuase. Îşi verifică poziţia. la câţiva centimetri. Nu se pătrunsese destul de noua cultură. o sută treizeci de ani. O coincidenţă? Hotărî să facă un ocol prin Dyoto. Îşi aminti de femeile din Dyoto. după cum crezuse. zise bătrânul urian. Sistemele de canalizare subterană îl alimentau în continuare şi preaplinul se scurgea printr-un pârâiaş. . Zâmbetu-i fusese doar ironic. fiule? Ceea ce semănase îndoiala în mintea lui Corson era asemănarea uriaşului cu Ngal R'nda.

Corson izbuti să spună: . Mirat.E aici. în faţa lui. În negura nepătrunsă a veacurilor. nemişcate. Corson se plecă peste el.Frumos oraş. .Mulţumesc. în plină zi. Un ritm lent şi regulat. . Degetele-i umblară zadarnic pe filamente. de la bun început. pentru întâia dată.Avem toată vremea. Am făcut o prostie nepropunându-ţi ceva. . . .Dyoto a fost părăsit. Pe nisip. A doua duşcă îl încălzi. Războiul 1-a distrus în întregime. Dacă-l ucidea pe Veran. Nu distrus. cel puţin nu acum. . zise bărbatul. Dacă naufragiatul socotea că aveau vreme. Corson îşi scoase mănuşile. Colierul i-ar înfige în vine ghimpi otrăviţi. 33 Atunci când Corson se apropie.Bea o înghiţitură. Dar ia loc. zise bărbatul. după ce-i scoase dopul.Adevărat.Femeile. Sunetul mării. animalul fusese atras de amurg. dragul meu. goleşte sticla. Avea. nu găseşti? Începu să sape în nisip şi dezveli o carafă de cleştar. simţi că hippronul îi scapă. împreună cu consiliul. descopere ce nu mersese aşa cum trebuia. Altminteri. Ostenit. murea. dacă altceva nu putea face. dacă supravieţuia. pur şi simplu. s-ar fi ucis singur. avea să-l ucidă pe Veran. agresiv. cu discreţie. că faci o mutră.. Acum nu putea abandona. Se afla pe o lungă plajă. Nu se va duce. .Am văzut Dyoto.Ţi-e foame? întrebă el. lăsându-se să cadă pe nisip. ca să bea mai în voie.Nu ştiam ce? zise Corson. Consiliul Uriei pentru o mie de ani. zise bărbatul. de astă dată. înghiţi strâmb şi fu gata să se înăbuşe.. Îşi stăpâni dorinţa de răzbunare. începu Corson.. Eşti cel din Aergistal. Zâmbea şi nu părea să fi suferit prea mult. animalul ameninţa să se sincronizeze. nopţi şi zile amestecate. Îi scoase capacul şi adulmecă mulţumit. Nu se mai potrivea cu felul nostru de viaţă. .Aveţi nevoie de ajutoare? . . o întâlnire pe care n-o putea ocoli. zise el. Dar. Apoi îşi aminti unde se află şi de ce.Ce război? Începu să rida încetişor. zvârli cu putere câteva lopeţi de nisip şi dezveli un vas mare de argint cizelat.Nu-ţi place? întrebă naufragiatul.. sau poate supus unei voinţe străine. sau icrele negre. După o asemenea călătorie trebuie să-ţi fie foame. îl lăsă în voia lui. Nu trebuia nici să se gândească să lupte împotriva lui Veran. Descurajat. poate neînsufleţite. . . Ba chiar. Prefer carnea de pui.Consiliul. zise Corson. . Corson deschise gura. tot ce rămânea din consiliul Uriei. Se ridică într-un cot şi privi către noul venit. prea târziu. pe care o întinse către Corson.Sunt în contact. Trebuie să fi avut un şoc. aurită de soarele care apunea. prietene. va trebui să chibzuiască şi să vadă dacă mai era cu putinţă să abată greul car al istoriei pe alt făgaş.E cel mai bun vin pe care l-am băut vreodată. . erau lungite trei trupuri goale. . Hippronii se sincronizau spontan. sau un boeuf braise. E o seară într-adevăr plăcută. sări iar în şa şi-şi îndemnă hippronul. .distrus sub ochii lui şi strigătul poporului care-şi prevedea. Te aşteptam.Serveşte-te şi ia cu degetele. Istovit. Nu le tulbura. Părăsit. Corson făcu ochii mari. Am la mine câteva raţii. Fruntea i se acoperi de sudoare. Acolo. Nu ştiai.În contact? . . un bărbat şi două femei la marginea mării. apoi se răzgândi.Ei bine. bărbatul se ridică în coate şi se aşeză. Zvârliţi de flux.Nu cred. aidoma victimelor unui naufragiu înspăimântător. Îşi scoase casca şi simţi că aerul era călduţ. în viitor.. Faptul îl izbi. . de ce să-l contrazică? Bău o înghiţitură: Vinul era rece. Înainta domol şi. Vii din perioada tulbure.Oh.Era în fundul lacului. bărbatul se mişcă. Din pricina foamei lor de energie. . Mai sunt. . . Mirat. îşi dădu seama că vremea era cenuşie. Se aşeză în genunchi. Un clopot dogit îi bătu sub frunte. Niţel cam demodat. Aici suntem pentru simplitate. soarta. Va avea atunci timpul să se întoarcă iar îndărăt şi să. .. Trei trupuri goale.

Şovăind. Simţim nevoia să medităm. Locuiţi printre dune şi aţi venit să luaţi masa pe plajă. nici cocioabe. cu coatele pe genunchi. Dar nu acum. vâna în pădurile de colo. . E vorba de dumneata.Am aerul că-mi lipseşte ceva? Veşminte.. . Aveţi acolo. la câţiva metri de mal.. Am hotărât să încercăm altceva. . servitori sau roboţi.Antonella.Ah! zise Corson. zise Corson.Frumos. Atitudinea lor părea de cedare.) Îi trebuie un răgaz pentru a te cunoaşte. . Ţi se pare că e prea cald sau prea frig? Se poate aranja. aşa-i? zise bărbatul. . nici servitori. Stelele cărora le cunoştea acum constelaţiile. Dar în epoca asta n-ai să găseşti. Corson rămase multă vreme tăcut. Soarele pieri de . erau destul de numeroase pentru a arunca o palidă lumină asupra lumii. . cerând să înflorească.Ştiu. Făcu un pas către cea despre care credea că e Antonella.Corson încercă să mistuie ştirea. Sunt în contact cu cei din Aergistal. Ne pregătim pentru. zise Corson. căută o lună pe cer. medicamente.Antonella nu-i aici. .Nu mi-e somn. desenă ceva pe nisip cu vârful cizmei.Dintr-altă epocă. N-avem alt acoperiş decât firmamentul..Şi de unde vine asta? întrebă supărat Corson. . Iar obiectul e trimis aici. Crezu că recunoaşte nişte plete brune. luminându-se la faţă. N-o să vă lăsaţi să muriţi de foame. . Bărbatul clătină din cap: . zise bărbatul. Pentru viitor. (Tăcu pentru o clipă. Văzu un clasic apus de soare. Când ne trebuie ceva. pe întreaga planetă. habar n-am. . . unul dintre noi intră în contact şi cere. Apoi adăugă repede: Vrei să dormi sau preferi să vorbim acum de treburile noastre? .Cum doreşti. Simplu.Nu le tulbura.De unde crezi că vine carafa? Corson se ridică la rândul lui şi.Nu ştiu. .Trezeşte-te! Eşti nebun? Sau bolnav? Trebuie să se poată pescui în marea asta.Când nu vom mai avea vin. recunoscu Corson. (Glasul era blând şi scăzut. Văd că nu ne-ai înţeles felul de viaţă. e o întrebare pe care nu mi-am pus-o niciodată. nici alt culcuş decât nisipul. nu aici. Corson privi marea.Frumos. zise Corson.Eşti sigur că n-aveţi nevoie de ajutor? zise Corson frecându-şi mâinile cu nisip pentru. neîncrezător. poate. zise bărbatul. . (Şovăi. Am hotărât să lăsăm nedesţelenite câteva decenii. . trase cu coada ochiului în direcţia femeilor cufundate în comă sau care. vom cere altul. Bineînţeles. dormeau. Fără să vrea.Nu cred. Bărbatul îşi întoarse faţa. Iau parte la o consfătuire. Îl privi în faţă pe Corson şi se ridică dintr-o mişcare. . de parcă bărbatul ar fi regretat că vorbeşte despre ea. . . . o singură maşină.Avem nevoie de dumneata. Presupun că nu toată plaja-i împănată cu carafe cu vin şi gamele. Nu cred să fie suflet de om pe o rază de patruzeci de kilometri. dar aş vrea să chibzuiesc puţin. Era bine zidit. Corson îi tăie vorba cu vehemenţă: .N-ai să găseşti printre dune nici palate. Faţa-i era încadrată de plete. Marea netedă clipocea lângă o stâncă. Corson. şezând pe nisip.După cum vezi.Şi Dyoto? . împingând cu piciorul carafa goală. controlăm climatul. Ai s-o vezi. a curăţa urmele de grăsime lăsate de gustoasa jumătate de pui pe care-o înghiţise.. spuse. mai înalt decât Corson. Cele de care avem nevoie rămân ascunse în culisele timpului.Şi cum trăiţi? . încurcat. dar ceva tresări în el. . zise bărbatul. dar nu era lună. . linia unui spate.Întocmai.Într-adevăr. Ce veţi face când vi se va sfârşi rezerva? Bărbatul privi gânditor spre mare. . . muşchiulos. Bărbatul îl opri printr-un gest: .Încă nu mă cunoaşte.).) Nu ne-o lua în nume de rău. Dintr-un secol al viitorului sau al trecutului. .Asta. ca un animal îmblânzit pentru totdeauna. Mai târziu. poate? Nu purtăm.Eşti sigur că nu duceţi lipsă de nimic? zise Corson. zise Corson.Alimente. nici roboţi.De câtăva vreme ni s-a părut că am luat-o pe un drum greşit. . Cred că. nici alte cearşafuri decât briza. E un loc tare plăcut pentru odihnă şi gândire.

Introducerea unei singure perechi de carnivore ar fi de-ajuns. unele. după spusele lui. chiar mai mult. în sfârşit. Bărbatul scormoni prin nisip. îl voi chema chiar eu pe lumea asta. zise Corson. sunt aduse pe lumea respectivă. Pe de altă parte. A treia purta numele unui mercenar ivit de nicăieri şi pe care. nedescoperindu-şi un adversar. Încă nu cuteza să rămână gol. .. Dar închipuie-ţi că mai multe hoarde de carnivore.Zici că sunt. de parcă s-ar fi temut că rupe echilibrul subtil al nopţii sau că trezeşte vreun duşman. deşi cei din Aergistal mi-au spus să nu mă bizui decât pe mine. făgăduieşte să lase în pace lumea asta.. . Speram să găsesc ajutor aici. mai întâi cu un glas nesigur. Glasul i se întări de la o vreme: . cel puţin din punctul de vedere al unui observator privilegiat. după ei. păsările o vor părăsi sau vor muri de foame. apoi păsările. fără să se întâmple nimic. Pentru un om din vremea veche nu te descurci prea rău. ci totalitatea elementelor lui. . zise el. se vor înmulţi până la a reduce numărul ierbivorelor. Picioarele mai lungi vor uşura supravieţuirea. I-am auzit pe zeii din Aergistal. Corson. Doar soarele depărtat făcea să vibreze marea. Insectele vor avea de suferit. Dar dacă distrugi toate insectele pe o zonă destul de mare. . Vei avea un deşert. viitorul poate interveni în trecut? Bărbatul lăsă nisipul să i se prelingă printre degete. în sfârşit. urzit împotriva oamenilor de către primii ocupanţi ai planetei. Cu preţul succesului. Controlul timpului seamănă întrucâtva cu ecologia. A doua consta într-un complot.Vrei puţin vin? întrebă el politicos.. Asta înseamnă că am izbutit. . Pragul critic va fi fost cu mult mai scăzut decât în cea dinţii ipoteză. Sau eu. altele sunt primejdioase. iar complotul nimicit. la rândul lor. foarte deosebit de cel existent la pornire. Sub ameninţarea carnivorelor. Poţi doborî un stol de păsări sau te poţi ghiftui cu carnea ierbivorelor fără ca echilibrul să se rupă. o fiară. sau roboţi. Stele se zbuciumau pe mare. În schimb. Misiunea e pe jumătate îndeplinită. Şi. sau zece. de păsări şi ierbivore. . Ierbivorele vor dispărea. Pentru una sau alta dintre specii vor exista atunci cicluri de abundenţă şi de foamete. reluă Corson. dar sălbatic. După o vreme Corson îşi scoase costumul şi cizmele. . Nu-i atât de simplu.Sunt un ambasador de tip ciudat. poate instabil. Vorbi. Ierbivorele vor fi ameninţate din două părţi. . Poate să ţi se pară foarte ridicat. şi va avea loc un război.Monstrul e în cuşcă. bolborosi Corson. destul de iuţi şi de puternice pentru a ataca ierbivorele. Excrementele şi cadavrele lor servesc drept hrană insectelor şi fertilizează solul. Ierbivorele pasc iarba.Atunci. apoi vegetaţia.Dumneata eşti Oficiul de Securitate. pe care-l reprezint aici datorită unui ghinion. Nu ştiu dacă sunt în stare de mai mult.. pentru că Veran nu se va lăsa alungat cu una cu două. Legea informaţiei neregresive nu constituie decât un caz particular. pentru a declanşa o evoluţie cu urmări imprevizibile. îmi voi cuceri. Şi contrazice legea informaţiei neregresive. libertatea şi. dar n-am mijloacele necesare. Dar îmi dau seama că-i vorba de-o sarcină imposibilă. Am aflat că pacea Uriei e ameninţată de trei primejdii. El aduce cu sine evoluţii subtile. spuse încetişor bărbatul. Păsările mănâncă insectele şi asigură polenizarea vegetalelor. . Nici o lună. dar hotărâtoare. făptura semnificativă nu e niciodată unul dintre elementele lanţului. un prag. iar în trecutul nostru nu s-a purtat nici un război. .tot. Închipuie-ţi o lume populată de insecte. .Reprezentantul Oficiului în acest sector. dar simţea crescând în el dorinţa. în acelaşi timp. un senior al războiului. La fel se va întâmpla dacă ai slăbi. Oficiul de Securitate n-o să-l lase să-şi vadă de-ale lui. Văzduhul era cald ca o piele. Cea dintâi era un animal de soiul celui care m-a adus aici.. poate.Unele intervenţii n-au decât consecinţe neînsemnate. pentru fiecare punct. Purtat pe lumea asta.Da şi nu. Dar n-am încredere în el. Sau Veran. Am fost soldat. poate. Poţi strivi din nebăgare de seamă o insectă. Mareele trebuiau să fie slabe acolo. Există. şi de-a uita de seniorii războiului. Pentru ecologia dinamică. zise bărbatul. La început par pierdute în imensitatea planetei. Dumneata. Apoi se scutură şi rupse tăcerea. după ce bău. Rămâne Veran. Îl reprezint aici. rosti rar Corson.Şi el n-a avut loc. I-ai putea scotoci câmpiile timp de ani de zile fără să le dai de urmă. Insectele afinează solul şi favorizează creşterea ierbii. Bărbatul plimbă un pumn de nisip dintr-o palmă într-alta. folositoare. de vreme ce eşti aici. în mod serios. . ierbivorelor vor cultiva viteza. Iarba va pieri în câteva anotimpuri. Cere arme şi soldaţi.Veran vrea să cucerească Universul. sunt propriul meu ambasador.Ştiu toate astea. Doresc să curăţ Uria de toate primejdiile astea. oricare verigă a lanţului. Dacă împrejurările sunt favorabile se instalează un nou echilibru. Ai aici cel mai simplu ciclu ecologic. Dar cu timpul. de parcă ar fi fost singur. Am străbătut timpul. ca şi aceea de-a se cufunda în valuri şi a înota. Şi procesul nu e susceptibil de răsturnare spontană. întrebă Corson. Împiedicarea războiului te priveşte. Până şi carnivorele vor începe să moară de foame.

decât mai târziu. pe lângă problemele timpului. Dar. . . Şi e mai bine să vezi lucrurile de sus. Dar ea îi tăie vorba: . Celebrul Corson printre noi. ajunge să striveşti piciorul unui om pentru ca cerul şi pământul tău să se zguduie. ici şi colo. Privirile ei rămâneau pierdute din pricină că se uitase atâta vreme în ea însăşi. . . zise Corson. Jignită. Putea avea treizeci de ani. n-aş şti nici să-l redactez.. Şi cred că Aergistalul va fi de acord să transmită mesajul în releu. Dar. Nu noi suntem autorii planului.Să zicem că nu-l trimiţi. (Şovăi timp de o secundă). Nu pot introduce în istorie perturbări care i-ar nega.Dar a şi început să fie executat.Dar cine se va ocupa de Veran? .Pot să-l neutralizez pe Veran netrimiţându-i mesajul. Aproape încheiată. Cine se va ocupa de Monstru şi de Principii Uriei? Soluţia e în altă parte. . Poţi şterge un munte de pe faţa unei planete sau chiar să stingi o stea de pe cer fără ca în viitorul tău să se petreacă ceva grav. Selma. problemele ecologice sunt de-o simplitate nemaipomenită. interveni bărbatul. . se uită la Corson şi zâmbi. spuse bărbatul pe care Selma îl numise Cid.Înţeleg. Dar. chiar dacă ele urmează să-şi găsească locul într-un plan mai vast.Prin calcul. Iată de ce intră în contact cu noi cei din Aergistal. Şi a fost în Aergistal.Ai destul timp la dispoziţie. de cât mai departe din viitor. . zise Selma. Nu-l poţi elimina atât de uşor. Se află chiar la capătul timpului.Aşadar va exista. zise Corson. E o idee care nu-mi va veni.Eu? întrebă Corson.Nu-l lua repede. . .Am venit ca ambasador. zise bărbatul. se ridică. Şi nimeni altul.Atunci. Poate că poţi distruge chiar.. pe măsură ce vedeam jocul mai bine. zise femeia. acelaşi lucru se petrece în timp. .Şi dacă dau greş? zise Corson. . zise Selma.Dar ştiţi ce s-a petrecut. zise Cid. Că planul e al vostru. Până în ultima clipă sperase că e Antonella.Dumneata. Aşa că trebuie să ne desăvârşim noi înşine destinele. Cid se încruntă.N-am să-l mănânc. se ridică şi începu să alerge în întâmpinarea valurilor. Veran face parte din plan. (Arătă către cele două femei.Corson nu-i un primitiv.Abia-mi vine să cred. Fiecare punct al Universului posedă propriul său univers ecologic.Ştiu asta. darămite să-l fac să-i parvină! . zise bărbatul. . Toate drumurile duc spre ei. Începu anevoios Corson.) Dar nu ne pot spune totul. E întotdeauna mai uşor să iei în consideraţie felurite drumuri care au putut duce la prezent. Încă nu sunt sigur. zise Selma. Am şi eu impresia că sunt un pion pe o tablă de şah. . . .Şi avem nevoie cu toţii de el. zise Corson. decât să le construieşti pe cele care vor alcătui viitorul.Dumneata. Te-ai ivit la momentul potrivit pentru a rezolva o criză.. uitasem.. cum poţi prevedea? întrebă Corson.Progresează repede pentru un primitiv.N-am deocamdată nici un motiv să fiu celebru. istoria e aproape absolută. . Dar. Există şi o parte de intuiţie şi o parte de experienţă. Una dintre femei se mişcă lângă ei. . într-adevăr. Corson n-o cunoştea. în altă parte. .E o simplă chestiune de creode.Unde ai ajuns? îl întrebă Selma pe Corson. Dar. Te-am auzit vorbind cu Cid. zise Selma.. . Mi-am spus chiar că voi conduceţi jocul.În oarecare măsură. vedeam că eram împins de pe-un pătrăţel pe altul.Mă tem şi eu.Aşa-i. La început credeam că mă mişc liber. Dar unde ai ajuns cu planurile? . Nu există istorie absolută.Greşeai.Păstrând proporţiile. încheie bărbatul. . Ba chiar cred că mi-a venit ideea să recurg la el pentru că l-am întâlnit în Aergistal. . zise Corson sec. din punctul tău de vedere.N-ai să ştii nimic şi nu vom şti nici noi. Corson gândi cu glas tare: . Pentru ei. Îţi aranjez asta când vrei. de vreme ce toată lumea pare să pretindă că port răspunderea asta. Nu s-a mulţumit cu un simplu contact.. . . Bărbatul clătină din cap. . .Nici n-am terminat conceperea planului. la drept vorbind. Ne-am spus dintotdeauna că trebuie să fii autorul planului. Mai are de străbătut o bucată de drum şi e niţel tulburat. . Pentru noi eşti un factor străin. câte-o civilizaţie întreagă fără ca faptul să aibă urmări neplăcute. . Se răsuci.

Îşi amintea perfect de cealaltă Antonella. Un om era într-adevăr. Corson.Antonella. Îţi făgăduiesc să încerc. O cercetă mai atent.Atunci. descoperi adevărul. mai apoi? Exista oare o unitate. aproape aceleaşi întrebări.Ai apucat să omori pe cineva. Selma se înapoie. .Aş vrea să te întreb. mult mai tânără.Eram sigură! Părea mulţumită. . dintr-o altă epocă. nu ştiu dacă se cuvine. o întindere de nisip pe care vântul ridicase dune minuscule. Pentru el. Cid.E un fel de a spune acelaşi lucru. Mătură plaja cu privirea.Georges Corson. . domnule Corson? Mucoasa dracului! . în care obiceiurile vestimentare nu atinseseră nivelul de simplitate al membrilor consiliului. omul nu cunoscuse cea mai mare parte din el însuşi. la deşteptare. Corson..Dar am apăsat pe butoane. Tehnologia lui o întrece pe a noastră. să regăseşti pe cineva cu care ai împărţit tot felul de aventuri şi care încă nu te cunoaşte! Avea impresia că se află în faţa unei amnezice. Deschise ochii şi-i închise imediat. nu-i nici o ieşire.Nu-l pot ataca.o creodă conform căreia ţi-ai dus planul la bun sfârşit. De când fiinţa. .Ar trebui să dormi. zise Cid. dacă asta vrei să ştii.Mă puteţi scăpa de el? .Da. zise Corson. aproape în aceiaşi termeni.Colierul! O speranţă timidă se născu în mintea lui Corson. . sau o juxtapunere de fiinţe? Cineva. scoţând un port-ţigaret din tunică. Era îmbrăcată.Am mai curând impresia că eu depind de el. . . Nu pot măcar pune la cale o campanie împotriva lui. Era mai tânără decât în amintire. ca şi cum ar fi jenat-o faptul că fusese surprinsă cercetându-l. Vezi dumneata.. Se întoarse pe o parte şi încercă să adoarmă din nou. Purta o scurtă tunică roşie.Nu. suflarea largă a mării şi freamătul unei răsuflări uşoare.Vrei o ţigară? întrebă ea. Se trezi de-a binelea şi se aşeză. atârnă de dumneata. Şi se lăsă să lunece pe nisip. aproape adolescentă. spuse el. Dar am auzit vorbindu-se de dumneata. . orbit de soarele care se afla sus pe cer. . . Nu ştia câţi ani se scurseseră pentru ea între cele două întâlniri ale lor. zise Cid. Personal n-am sugrumat sau făcut petrecanie nimănui. dar trebuie să trăim totuşi cu ce ştim. multă vreme oamenii şi-au pus problema permanenţei fiinţei. . . şi-n glas îi vibra o undă de reprobare şi de interes totodată. zise Corson. Nu înţelese. Veran s-a născut în viitorul nostru.Am să încerc. şiroind toată de apă. în sensul literal al cuvântului. Nu noi. zise Corson. Eram un fel de inginer. . prezentul şi viitorul unei fiinţe? Oare copilăria naşte maturitatea. Roşi. .Se cuvine. Ciudat. 34 Avu conştiinţa unei prezenţe lângă el. anii nu reprezentaseră decât câteva luni. Fie să-ţi întâlneşti viitorul în vis! .. atunci când ceilalţi umblau goi. spuse el. Venea. Selma şi cealaltă femeie dispăruseră. într-o bună zi. . pentru a le şterge acum. Eşti obosit. sau maturitatea făureşte copilăria? Nu cunoaştem esenţialul a ceea ce suntem. . Cum sunt articulaţi între ei posibilii? Ce leagă trecutul.Există o soluţie. zise Corson. . Deschise din nou ochii şi văzu nisipul la înălţimea obrazului..Nu. cel care adormise în ajun? Somnul nu era cumva o discontinuitate absolută? Şi de ce unele idei. de bună seamă.Ai făcut războiul? întrebă ea. Există măcar o linie de probabilitate . Trebuie să salvezi Uria.Mă cunoşti? întrebă el. Îl recunoscu. şi nu-l vom cunoaşte încă multă vreme. dar viitorul dumitale. Astăzi ne punem.Nu te-am văzut niciodată. Dar două zgomote insistente îl împiedicară. zise ea cu un glas în care răsuna neîncrederea. Nu ştiu dacă sesizezi toate implicaţiile situaţiei. Corson. feroce.. unele amintiri piereau cu totul din conştiinţă pentru a se ivi din nou. . . Ea chibzui. Era neplăcut. Tânăra pe care o chema Antonella se ridicase şi se depărtase cu câţiva paşi. Altminteri n-ai fi aici. O femeie tânără era îngenuncheată lângă el. .

mai degrabă. nici măcar nu întrezărise. tentativa de înrolare. Nu era de mirare că-i răspunsese cu viclenie când o întrebase de ce nu prevăzuse că manevra ei avea să eşueze. Colierul era acolo. locul unui nod temporal? Dar Corson începea să cunoască bine drumurile timpului şi era aproape sigur că aşa ceva nu exista. Îşi scotoci buzunarele costumului de protecţie. în cazul când şederea lui acolo s-ar dovedi necesară. Cu mult înainte.. zise el. Plăcuţa era acolo. Făcu un efort. Va depune pentru ei.. zise el. Trăiseră. o raniţă cu merinde. nu produs de sinteză. Atunci când dăduse dovadă de sânge rece. Apoi. moartele-pe-jumătate din mausoleu. Erau femei. Rece. să acţioneze. Gândul de a folosi femeile-pe-jumătate-moarte îi făcea rău. AMINTEŞTE-ŢI DE ASTA. Învelişuri goale! Nu mai erau în stare să gândească. să creeze. planeta-mausoleu. Sau. De ce-i condusese celălalt Corson. Şi învăţase multe lucruri utile pentru reuşita planului. Tare aş mai lăsa-o să mucezească în tabăra lui Veran. mulţumesc. Femeile întinseseră dintotdeauna capcane bărbaţilor.şi să se scoată pe el însuşi din ghearele lui Veran. Cu o singură rezervă. Începuse s-o iubească. Atunci când va executa acţiunea de salvare va putea la fel de bine să-i aducă pe evadaţi chiar aici. Aergistal. PÂNĂ ŞI ÎNVELIŞURILE GOALE MAI POT FI ÎNTREBUINŢATE. .Zău. Crezuse chiar că era vorba de nişte androizi. Apoi se linişti.Ca toţi de pe-aici. Căci femeile muriseră. erau întru totul realişti. pe planeta-mausoleu? Era oare un punct de trecere necesar. Literele păreau totuşi adânc tipărite în metal.. De-altfel. Dar puse deoparte port-ţigaretul. Mesajul i se păruse. Corson îşi duse mâinile la gât. tocmai în tabăra lui Veran. Reprezentau o formidabilă armată potenţială. Dar se potrivea cu purtările zeilor din Aergistal. Sunt singura care mai fumează. atât de uşor încât i se întâmpla să şi uite de el. Izbutise. Ea stărui: . Nu era sigur de oamenii lui decât până la un punct. Şi la prima vedere nu-i făcuse o asemenea impresie. Dar şarpele dormea. evadarea. trebuia oare să-i mai şi facă rost lui Veran de recruţii şi echipamentul cerute de transfugul din Aergistal? Era absurd. Solid. O fi fost un obicei înscris în moravurile Dyoto-ului? Simţi că-l cuprinde furia. capătul mausoleului. se plecă pe nisip. îşi spusese că e una dintre cele mai seducătoare femei pe care o întâlnise vreodată. după evadare. Oare când oi fi început s-o iubesc? Îşi răscoli amintirile şi episoadele aventurii lor comune urcară din nou la suprafaţă. Colonelul socotise cu cale să întărească disciplină. obscur. Îşi aminti de placa de metal pusă în evidenţă pe raniţa cu merinde. Până acolo rolul lui era prescris. muriseră definitiv. evident. Îşi spuse că puteau fi probabil înzestrate cu personalităţi artificiale pentru a fi folosite ca nişte roboţi. Învelişurile goale erau. Dar după aceea? După trimiterea mesajului. Fluieră încetişor printre dinţi.E tutun. Cazuiştii ăştia se preocupau de răul cel mai mic. deşi el îşi schimbase hainele de câteva ori. Nu mai fumez de mult. Ştia că era necesară. nu. deşi simţea că-i lasă gura apă. Dar n-avea s-o facă. RĂZBOIUL POATE FI PURTAT ÎN MULTE FELURI. pe plaja unde se aduna consiliul Uriei. pe planeta-mausoleu. Ideea de a folosi femeile-pe-jumătate moarte drept recruţi nu părea să constituie o intenţie declarată de ostilitate.Nu. n-avea de ales. Balonul. Cum am putut s-o iubesc? se întrebă Corson. Şi muriseră. pe moment. în faţa porţii mausoleului. Utilizarea resturilor. chiar dinainte de-a o îmbrăţişa. Zguduit de greaţă şi conştient de privirea Antonellei. De mai înainte. Mirosise că era vorba de un truc hipnotic şi crezuse că voia să-l facă să vorbească. Pare atât de superficială. Dar fiziologia îşi avea legile ei. îşi mutase mecanic conţinutul buzunarelor dintr-o haină într-alta. de fiecare dată. Se va duce s-o scoată . când se arătase umană şi totodată îngrozită. Nu se temea că putea fi trădat pentru bani sau din ambiţie. Voise doar să-l facă s-o iubească. Începuse s-o iubească în clipa când fulgerul ţâşnise din brichetă. pe planeta-mausoleu. O parte a textului se ştersese. Avea să satisfacă ambiţiile cele mai nebuneşti ale lui Veran. nici chiar să sufere altfel decât pe plan strict biologic. bule de gaz desprinse din adâncurile unei mlaştini. Nu se putea îndepărta de el decât cu preţul introducerii unei perturbări în propriul lui trecut. Numărase mai bine de un milion şi nu atinsese. . Chestie de vârstă chestie de împrejurări. pe care nu se încumeta să le calce. pare goală. Nu. ca să înveţe că bărbaţii au şi ei metodele lor. Era una dintre legile speciei şi ele nu puteau fi făcute răspunzătoare. că. Din clipa când o îmbrăţişase. Dar prezenţa buricului pe pântecul fiecăreia nu-i lăsase nici o iluzie. îşi spuse. într-adevăr. Neînsufleţit şi mai primejdios decât un şarpe cu clopoţei. M-am lăsat de fumat. În Aergistal se schimbase. chit că avea să pornească apoi singur spre Aergistal. Probabil. deşi activitatea încetinită a trupurilor putea lăsa să se creadă contrariul. Poate că . atunci când Antonella pătrunsese în tabără. a criminalilor de război sau a victimelor unui conflict pentru a evita o tulburare încă şi mai însemnată. scurtul popas în tabăra lui Veran.

Nu-i cunosc pe hipproni atât de bine ca dumneata şi n-am fost niciodată în Aergistal.Cum asta? Strigând cât mă ţine gura? Stau tot timpul cu ochii pe mine? Cid zâmbi şters. care-l privea înspăimântată. crescută în mătăsurile unei lumi care nu cunoaşte boala şi suferinţa. O are doar pe aceea de a dobândi puteri.mai puteau zămisli. În linia asta de probabilitate. îngăduind orientarea prin beznă. N-aveau nervii destul de tari. pe care urma s-o lase pe planeta-mausoleu. îşi înghiţi anevoie saliva. o cetate locuită de fiinţe inteligente. O criză. vechilor urieni. era un reflector de ultrasunete. A le înzestra cu o personalitate artificială era o crimă infinit mai mică decât a nimici. Prea tânără. în cursul unei călătorii în viitor. vecină (Cid zâmbi cu tristeţe).Vii să te scalzi? întrebă ea.Probabil.Am oarecare idee. Colierul. .Dar cum să procedez? întrebă Corson descumpănit. nu era un act mai criminal decât o grefă de organe. Pe toţi zeii. îi spuse apoi Antonellei. . Marea avea să-l spele. Nu ştia cum putea scăpa de el. Nu făcuse nimic ca să-l ajute. n-a săvârşit nici o crimă. . dar mi-ar trebui material şi. îşi spuse. pe plan practic. Nu uita că are. Modificândo. Dar. în bună măsură. Dintr-o pricină necunoscută. Altădată erau necunoscuţi pe Uria. Toată marea nu va fi de prisos. la începutul perioadei pe care o controlăm. Drumul e gravat pentru totdeauna în sistemul dumitale nervos. Şi rolul unor oameni de felul lui Corson era tocmai acela de a le micşora. în zăpăceala pricinuită de intervenţia lui. păsărilor. cel mai bine ar fi să anunţi Aergistalul. Nu şi-a mânjit mâinile. Apoi au izbutit să-i înzestreze cu ea şi pe oameni. e mai puţin o chestiune de puteri cât un fel de a vedea lucrurile. îşi şterse colţurile buzelor. . Acoperi cu nisip ce vomitase. Suprafaţa unui hipervolum e un volum al cărui număr de dimensiuni e inferior ca o unitate celui al dimensiunilor hipervolumului. Nu-i chiar aşa. Cid se întoarse şi Corson o depărta pe Antonella sub un pretext oarecare şişi expuse planul. nu-i atât un drum. Nici Cid. 35 Când ieşi din apă. Chirurgii de pe Pământ rezolvaseră de multă vreme problema deontologică: cel mort slujeşte celui viu. Ţineau de altă lume şi luptau pe-un alt front. Suntem gunoierii istoriei. Şi tocmai asta justifica prezenţa lui Corson. făcea parte din harnaşamentul hipodromului. nici cei rămânea de făcut. nici nimeni din epoca lor. Una dintre arme crea câmpul inhibitor de lumină. şi să-ţi reaminteşti călătoria. de tehnicile de reanimare şi de implantare a unei personalităţi sintetice. sau chiar transcendent. poate. Cid îşi frecă bărbia. dar bănuiesc că-i de-ajuns să stabileşti relaţia empatică îngăduindu-ţi să-l conduci. cât un fel de a vedea lucrurile. Nu-i nimic. Ansamblul stătea în picioare. pe care-l poseda de asemenea. Sistemul nervos uman nu dispune de puteri speciale. cu care trebuia să-i îmbrace pe celălalt Corson şi pe Antonella. În Aergistal. Corson socotea că-i poate lărgi raza de acţiune. Încercările au s-o schimbe. spuse Cid. Făcu un semn de încuviinţare.Cred că vei găsi tot ce-ţi trebuie pe planeta-mausoleu. le-a fost mai greu să se adapteze. Cruzii colecţionari au prevăzut cu siguranţă totul. poate. De altfel. totul a început cu hippronii. Contrar aşteptărilor. Credea că n-are a se teme de nimic şi pleca de la principiul că.Vezi. chiar dacă şi-ar goli bateria în câteva minute. Dar colierul nu reprezenta decât un neajuns minor. Invazia nu punea nici un fel de probleme. Chiar Veran îl înzestrase pe Corson cu un asortiment de arme. Ai fost în Aergistal. Dacă te gândeai bine. un ajutor tehnic. Raniţa cu alimente. Corolarul acestei arme. dar unele amănunte rămâneau neclare. Ţi-am mai spus. Aergistalul ocupă suprafaţa universului. prin apăsare pe un buton.Mi-e mai bine. Cid nu tresări măcar atunci când ajunse la partea cea mai gingaşă a expunerii sale: reanimarea moartelor-pe-jumătate ale planetei-mausoleu. Rămâneau cele două costume de protecţie. adică e peste tot. Poţi comunica prin mijlocirea hippronului. ceea ce e poate mai bine. Acum câteva secole. acces la inconştientul dumitale. dimensiunilor acestui univers e poate iraţional. fiecare om disponibil e indispensabil. Nu-i decât o floare frumoasă. ca s-o regăsesc am să demontez Aergistalul piatră cu piatră! N-o pot ţine acolo. Hippronul va aduce instinctiv corecţiile şi adaptările necesare. Cea dintâi ipoteză părea mai puţin verosimilă. nu lipsit de primejdii. . la început pe scară redusă. Era un punct la care trebuia să se gândească bine. Nu se clintise. sau într-alta. Dar nu asta-i metoda. măcar pe lumea asta. îl plictisea. nici Selma. Antonella n-ar putea face ceea ce făcuse el. în război. dumneata ai introdus cel dintâi hippron. ne bălăcim în puroi pentru ca pavajul să fie curat sub paşii urmaşilor noştri. încă negăsind curajul de a vorbi. zise Corson. adăugă el. Bărbatul era nesimţitor sau avea tărie de caracter. Şi atunci o voi putea iubi. Au ajuns să-i înţeleagă metoda de translaţie temporală. pe lângă colier. va izbuti să pună mâna pe ele fără prea mare greutate. . de pildă. oamenii de pe Uria erau în stare să prevadă doar câteva secunde din viitorul lor. . Şi dacă ai nevoie de sfaturi. n-ai nevoie să ştii mai mult. Savanţii de pe Uria i-au examinat descendenţii. Spre nenorocirea lor. . Socotea că. . numărul. . îşi spuse.

Corson crezu întâi că era vorba de o realitate prea vastă pentru ca un creier omenesc s-o poată cuprinde. Poate că erau mai avansate decât Cid pe calea stăpânirii timpului? Sau cei din Aergistal preferau interlocutoarele? Unele dintre aceste şedinţe păreau deosebit de istovitoare. cunoaşte poziţia miliardelor şi miliardelor de aştri care populau acea provincie a Universului. Cel mai ades era vorba de cele două femei. Dar ar fi cerut mult timp. Cid şi Selma se lungiseră de o parte şi de alta a femeii şi intraseră. care scormonea prin nisip.Trebuie să-ţi fie foame. . De vreme ce avea răgazul de a chibzui. Dacă interveneau în evoluţia omenirii. Ana se răsucea pe nisip. A doua zi Corson nu îndrăznise să pună nici o întrebare. Corson petrecu trei decade pe plajă. dar putea regăsi oricând un drum pe care-l mai făcuse odată.. un ajutător al memoriei. zise Corson. incapabili să rostească o vorbă. Cid zâmbi din nou. Nu se scurseseră atâţia ani între clipa în care omul îşi părăsise pentru prima dată planeta şi naşterea lui Corson. la rândul lor. Îşi îndreptă trupul şi-şi umplu plămânii: .Veneau din viitorul dumitale. . Li se întâmpla să dispară pentru perioade mergând de la câteva ceasuri la câteva zile. vorbea sau se juca cu Antonella.Câte persoane ai întâlnit. Ştiinţa trebuia să fi făcut progrese uluitoare. Corson rămase tăcut. Fără îndoială că rase la fel de avantajate ajunseseră la nivelul Aergistalului. Cel puţin. Vaietele şi zvâcnetele Anei încetaseră în câteva minute. "nu mai exista deosebire". Un om nu putea. Timp de ore întregi. cei mai avansaţi sau cei mai înzestraţi au intrat în contact cu Aergistalul. ne străduim să ne lipsim de el. Şi exploratorii nu luaseră oare contact cu străvechile rase ale legendei.Te-am fi putut antrena. zise Cid. Dar răspunsurile primite nu-l prea mulţumiră. Alese. Corson. Timpul nu mai contează. . se întrebă ce fusese istoria celor şase mii de ani peste care sărise. faptul nu se mai întâmpla sub forma naivă a agresiunii sau a "schimburilor paşnice".Am început să ne deplasăm în timp fără hipproni şi fără maşină. La prima vedere . N-are importanţă. E mai bine să te foloseşti de hippron. Corson îi văzu de mai multe ori întorcându-se frânţi de oboseală. Indicaţiile succinte ale lui Cid înlăturau două dificultăţi: condiţionarea hippronului pentru a-i duce pe Antonella şi pe celălalt Corson la Aergistal. În restul timpului se scălda. Selma şi pe cealaltă femeie. şi zise: . Urma să aibă la dispoziţie foarte puţin timp pentru a-i conduce pe cei doi fugari la ţarcul hippronilor şi nu putea fi vorba să se împiedice de ţăruşul vreunui cort sau să se piardă prin labirintul aleilor. Până şi conceptul de istorie galactică le era aproape cu desăvârşire străin. Înainte de a fi avut răgazul să intervină. în contact. negativ. amintindu-şi de Ngal R'nda. Totul a devenit mai uşor. În ce ne priveşte.Mâine sau peste o sută de ani. din memorie. Mai avem nevoie de un mic aparat. principalele trăsături ale personalităţilor artificiale cu care avea să înzestreze femeile reanimate. Floria Van Nelle şi Antonella. care se numea Ana.Mulţi vor muri până atunci. aproape cu neputinţă de conceput. dar urma să se gândească la asta după ce va fi îndeplinit fazele precedente ale programului. Iar cercetarea hippronilor nu s-a putut face decât mai târziu. ale Selmei sau Anei. O vacanţă. nu-i aşa? Şi faptul nu te împiedică să-ţi îndeplineşti misiunea.Curând? . Şase mii de ani erau o gigantică felie de timp. măcar unul dintre membrii consiliului stabilea contactul cu Aergistalul. Scoase le vedere un vas de vermeliu cizelat. . Desenă pe nisip. . Cunoşteau cumva istoria Uriei şi a câtorva zeci de stele apropiate. la urma urmei. e un fel de a vorbi. Corson. zise el. numai două. Dar cei pe care i-am întâlnit la venirea mea stăpâneau darul ăsta. sau lua parte la activităţile consiliului. Un întreg dicţionar de lumi noi trebuia să fi sporit imperiul oamenilor. Corson se îndoia că specia umană ar fi rezistat şocului. Pe urmă. Corson. Dar consacră cea mai mare parte a timpului punerii la punct a planului. Apoi înţelese că până şi concepţia lor asupra istoriei era deosebită. parcă pradă unei crize de epilepsie.nu păreau de loc împovărătoare. Ci prin timp. într-adevăr? Corson îşi cercetă amintirile. O percepeau ca pe-o juxtapunere de . Se gândea la planul lui. conform celor spuse de zeu. Dar curând nu vom mai avea nevoie de nimic. pare-se. . va şti să se înapoieze. unde. După cum nu e nevoie să fi citit toate cărţile pentru a şti să citeşti câteva. când îl stăpâneşti. o schemă amănunţită a taberei lui Veran. chiar fără a ţine seama de deplasările lor respective în cursul erelor. de asemenea.Ai mai murit o dată. de mii de ori mai avansate decât omul? Răspunsul la ultima întrebare era.Două. Dar la nivelul întregii Galaxii nu ştiau nimic coerent. cereau sfat sau aduceau informaţii. De vreme ce fusese odată acolo.A fost bine. Uneori se iveau din neant nişte străini. Ce-l mira mai tare pe Corson era caracterul "provincial" al răspunsurilor lui Cid. zise Cid. Încă nu ştia cum avea să le transporte de pe planeta-mausoleu pe Uria. vesel de astă dată. Şi linia asta de probabilitate e destul de fragilă. aproape zilnic. definirea drumului pe care trebuia să apuce pentru a ajunge la planeta-mausoleu. într-o oarecare măsură. Fu trezit într-un rând de nişte urlete. dar înţelese treptat măsura răspunderilor ce apăsau pe Cid. . evident.

Incidental. În vreme ce-i erau. Corson punea distanţa aproape imperceptibilă dar reală care o despărţea de ceilalţi trei pe seama experienţei ei de viaţă mai reduse. Nu-şi amintea să fi încercat în trecut o asemenea afecţiune pentru nişte fiinţe omeneşti. n-avea nici un motiv s-o facă. dar Corson trebuia să recunoască . Pentru Selma toate lumile aveau o importanţă egală şi stăpânirea timpului era dezvăluită. după cum descoperi Corson. Erau nespus de uniţi. despre Aergistal. N-avea nici spontaneitatea picantă a Selmei. anume dacă Uria era o lume-cheie pentru a fi atras astfel atenţia zeilor din Aergistal. Catalogul tuturor crizelor posibile nu prezenta pentru ei mai mult interes decât cel al tuturor soluţiilor tehnice posibile pentru un inginer din vremea lui Corson. Avea mai puţină personalitate decât celelalte două femei.nu părea geloasă pe ele. tot nu i-ar fi înţeles răspunsul. sa n-aibă amintiri vrednice de a fi pomenite. . Ciudat. Şi nici unul dintre ei nu era specializat în acest domeniu. poate. Existau principii care explicau cea mai mare parte a împrejurărilor concrete. Se va teme. era Istoria ştiinţelor succesive ale Istoriei. Dar ştiau prea multe despre el. Era greu de răspuns. mai devreme sau mai târziu. Îl puteau înşela.Corson. Selma şi Ana şi despre vremea liniştită a existenţei ei pe plajă. speciilor destul de avansate. În timp normal. Georges Corson. Antonella părea să rămână deoparte. dintre care nici una nu era iremediabilă şi a căror evoluţie se supunea unor legi complexe. aspecte idilice. dimpotrivă. de către zeii din Aergistal. din punctul lui de vedere . Şi.Să-l semnezi cu numele meu. Nici în el nu desluşise vreo deosebire. n-ai să uiţi să trimiţi mesajul? . bând vin. Juca. la definirea unui nou principiu sau a unui nou sistem de principii. Singura Istorie pe care o puteau concepe.despre Cid. s-ar zice că-i vorba de o scrisoare de dragoste. care avea să fie creat într-un milion sau într-un miliard de ani. Cazul rar al unei situaţii neputând fi explicată prin principiile existente ducea. atunci când îl va întâlni pentru a doua oară. Şi se arătaseră în stare să intercepteze hippronul. Corson pricepu că războiul reprezentase principalul ciment dintre lumile care se botezaseră Puterile Solare şi cele ce alcătuiseră Imperiul Uriei. şi în măsura în care expresia mai avea un înţeles .E ca şi cum ar fi plecat. Îi plăceau îndeosebi serile în cursul cărora. rolul unei invitate. în clipele lor de răgaz. Apoi îşi aminti de Toure. în funcţie de căile şi de clipa pe care le socoteau potrivite. I se întâmplă să se îndoiască. încă mai mult decât Corson. Viaţa pe o plajă prezenta. Se comportau ca nişte oameni simpli. a culturii ei mai restrânse şi a faptului că venea dintr-o altă epocă. mai degrabă mai bine echilibraţi decât media oamenilor pe care-i cunoscuse în timpul războiului.sau nu-i spusese nimic. dintr-o ţară a anilor când oamenii abia se eliberau de limitele planetei lor. O legătură deosebit de puternică îl lega pe Cid de Selma. toţi trei făceau aluzie la grupuri mai mari. adică.într-o clipă dată. să fie deosebiţi. Părea o fetiţă care-i dădea târcoale lui Corson. Şi spune-i că va găsi pe Uria. Bătrânul vulpoi de Veran îl cunoştea încă înainte de-a fi avut cinstea să-i fiu prezentat. până la un anumit punct. ca o albină în jurul unei felii de pâine unsă cu dulceaţă. N-o întrebase niciodată care . iar interferenţele erau relativ puţin numeroase. se întreba dacă erau în toate minţile. Şi se străduiau să nu-l şocheze pe Corson. Pentru Cid întrebarea era lipsită de sens. Ana socotea că urienii erau chemaţi să joace un rol special în Univers datorită descoperirii de către ei a stăpânirii timpului. smuls din vremurile mitice ale Pământului. din punctul de vedere al lui Corson. de asemenea. Sau. acum. nici senzualitatea puţin nepăsătoare a Anei. văzându-i trăind în jurul lui.din lipsa unor puncte de reper. Corson nu era mai lămurit decât înainte. în viitor. Fiecare insulă îşi avea istoria proprie. exclusă. ajuns la acest punct al meditaţiei. recruţi şi hipproni. nu prezentau nici un semn de alienare. Cid. Încrederea lor în propriile puteri ţinea de altceva decât de un delir? Absenţele lor constituiau singura dovadă a capacităţii pe care o aveau de-a străbate timpul. Uneori. decât nişte nume fără acoperire. Civilizaţia galactică era o civilizaţie de insule. Dar o întrebare rămânea. dar fără ca Ana să fie. De fiecare dată când o întrebase asupra vieţii ei dinainte. Părea. sau decât un tabel de eclipse pentru un astronom. după câte eşti de neliniştit. legile sociale proprii. adevăraţi prieteni. de un scurt-circuit temporal. pe când societatea lui Corson nu cunoştea decât individul şi grupul funcţional. Selma şi Ana n-ar fi fost atunci. Şi Toure se adaptase uimitor de bine la viaţa din Aergistal. ba chiar întreţineau cu ea relaţii vădit afectuoase. Oamenii aparţinând unei societăţi mai vechi cu şase mii de ani decât societatea lui. nu-i va spune nimic . poate. dar ea se purta altfel.Selma. Corson era sigur de asta. făceau schimb de idei. Corson îşi spuse că miliardul de ani era mai verosimil. spunea Selma. intimitatea. . cu sau fără voie.situaţii şi de crize. din pricina asta. pentru el. I se părea atunci că toate greutăţile fuseseră depăşite şi că nu mai răscoleau împreună decât vechi amintiri. Şi diversitatea lumilor umane şi străine înfăţişa . trebuiau. Se întrebă pentru o clipă de ce. nu răspunsese decât prin banalităţi. . Aergistalul. descoperi că aliaţii lui erau deosebiţi. . mai simplu. arme. Ceea ce îl mira. sau decât lista tuturor alterărilor celulare datorate unui virus pentru un medic. Ceilalţi trei nu o excludeau din grupul lor.aproape toată gama situaţiilor imaginabile. ca şi toate imperiile ulterioare. despre trecutul lui. dar excludea.

Timpul trece. dar.Nu. Oricum. spunea Cid. unele favorabile. dar animalul nu cerea una ca asta. . Se întoarse apoi către Cid: . În seara aceea o duse cu el pe Antonella la un capăt al plăjii. Atâtea lucruri rămâneau de spus. poate. când mă gândesc. Cred că fugea. N-or fi ei veterani. Ai putea fi rănit.Tare aş vrea să mă aflu acolo. începea să se simtă prost. e treaba noastră. Gândul înfruntării îl neliniştea pe Corson. Pentru . Ar trebui să pleci mâine. mă îndoiesc. Am avea un număr îngrozitor de morţi. Ne pregătim să stăpânim timpul. atunci când. Cid era singur pe plajă. Călătoria în timp e un aspect minor al chestiunii.Mulţumesc. . Amintindu-şi glasul cristalin pe care-l auzise sub arcadele purpurii.. Şi trebuie să cunoşti afurisit de bine pe cineva pentru a îndrăzni să-i influenţezi destinul. zise. Şi nu-i subestima pe cetăţenii de pe Uria. Când se trezise. Nu-i lucrul cel mai de seamă. N-avea de gând să ţină un discurs. Antonella nu mai era acolo. A doua zi dimineaţa puse harnaşamentul pe hippron. Corson şovăi. expediate dintr-o epocă în care nu mai exista de multă vreme. Corson încuviinţă. Aergistal. . N-avea să întrebe Aergistalul decât dacă era silit. Se gândise să testeze posibilitatea intrării în contact cu cei din Aergistal. nici pasionată.Nu. dând din cap. dar Veran ar trebui.Noroc. Individual însă. Şi gândeşte-te ce se întâmplă când fiecare fiinţă introduce în istorie propriile ei modificări. şi propriul tău destin. Nici o fiinţă omenească nu poate ajunge singură şi teafără la minte la hiperviaţă. fac interferenţe. ceea ce vrem să evităm. Dar se întrebă câţi oameni avea să întâlnească înainte de-a o regăsi. .. poate toţi posibilii. doi ani. strângând-o lângă el. nici unul dintre soldaţii ăştia n-are stofă de căpitan. cu trei sute de ani în urmă. ci doar docilă. Corson! Fiecare e posibilul altuia. Dar deţineau arme de temut şi ştiau să se slujească de ele. Sunt obişnuiţi să se bată în cele mai grele condiţii. . Aici. Apoi îşi spuse că aşteptarea ştirilor trebuia să reprezinte pentru ea un concept cu totul bizar. Înseamnă. dar nu-şi pusese proiectul în aplicare. fusese de pe-acum câştigată. câteodată. chiar fără planul tău. Primea zilnic mesaje.Fie să trăieşti până la sfârşitul veşniciei! Îşi umezi buzele uscate. Corson îi păstrase o altă amintire. rămânând totuşi unic.Pentru a călători în viitor? . (cuprinse într-un gest larg plaja şi oceanul şi cerul) e un laborator. Apoi adormi. Îi explicase într-un rând Selmei sistemul militar al sectoarelor poştale folosit pe vremea lui şi faptul că depozitele de la post-restant aşteptau escadrele un an. cum să-ţi spun. Erau nişte nave automate care se îndreptau singure către un punct dinainte determinat. spuse Cid.O să-i trimitem mesajul: Post restant. nu sunt sigur că Veran ar fi învingător..Eşti sigur că zăpăceala din tabăra lui Veran va fi de ajuns? Eşti sigur că cetăţenii de pe Uria vor putea controla soldaţii şi hippronii? . Acum. altele penibile. Ceea ce ar introduce o gravă perturbare. restul veşniciei. Poate că dorise să-l scutească de scena despărţirii. Oare numai pentru a putea administra secolele? . Într-o seară Cid nu-şi desfăşură argumentarea obişnuită. Sper că adresa asta e suficientă. dăduse dovadă de ardoare.. Rămâneau acolo cât era nevoie pentru ca poşta să fie ridicată. Nu izbutea să se obişnuiască cu gândul că bătălia şi avusese loc şi că. Găsise rareori timpul de a se ocupa de el. încheie Corson. să plece. Alese o întrebare: . Timpul trecea. . De un lucru era sigur: nu era fecioară. într-un sens. Să fii mai mulţi deodată. pe aceeaşi plajă. Se îndreptă către Corson în clipa când acesta se pregătea să încalece hippronul. prietene. părea pus în dificultate. Multidimensional. fără îndoială. spuse el. zise Cid.În mod colectiv. prietene. Încercăm să ne obişnuim cu ideea de a trăi altfel. Ceea ce i se păru îndestulător. Ea găsise ideea absurdă şi totodată comică. Înseamnă să trăieşti concomitent mai mulţi posibili.Cu ce le vei fi împins în braţe n-are să le fie gândul la aşa ceva.Absolut sigur. zece ani şi. Corson acceptase. Ea se arătă pasivă. El mai că nu-şi ieşise din sărite.. Vei avea alte sarcini. Ele se combină cu modificările celorlalţi. Nu era nici speriată.Sper că ţi-ai isprăvit pregătirile. înseamnă să exişti simultan pe mai multe linii de probabilitate. sau chiar ucis.Ultima dată când l-am văzut se afla la malul marelui ocean de pe Aergistal. Cid insistase din capul locului să se ţină departe de câmpul de bătaie. Ştia că oamenii lui Veran aveau să fie dezorientaţi de dispariţia probabilă a strictei discipline de luptă cu care erau obişnuiţi. .. dar nu voia să plece fără o vorbă. Gânditor. De îndată ce el va fi neutralizat. Faptul îi era indiferent. . În afara lui Veran. acolo unde marea face loc spaţiului. . nu vor mai opune cine ştie ce rezistenţă. Numim asta hiperviaţă. Spuse simplu: . atâtea întrebări de pus. fără să înţeleagă.Nu numai..În seara venirii mele mi-ai spus că trebuie să meditaţi.

Şi ştia că Antonella izbutise. îşi spuse Corson. Avusese grijă să-şi întunece masca pentru ca celălalt Corson să nu-l recunoască. alese un loc pustiu şi cercetă costumele de protecţie. Abia avu vreme să pună mâna pe două costume şi să încalece din nou. Mulţumit. Ei vor domina ceva de care ne temem. Celălalt hippron îl urma ca un înger. nici un fel de urmaş al unei specii pe care o poţi visa. într-adevăr schimbaţi. Făcu un salt de câteva zile în trecut. Cortul pe care tocmai îl jefuise se afla întrun sector aproape opus celui în care erau închişi Antonella şi celălalt Corson. Socotise că cele mai isteţe santinele vor avea nevoie de cel puţin zece secunde pentru a proceda la fel. zise Corson. Să mori o dată nu-i grav. termenul e greşit . şi va face în aşa fel încât informaţia să intre în cerc? Poate că o cale adâncă. Soldaţii lui Veran nu le cunoşteau destinaţia şi puteau rătăci la nesfârşit în continuu fără a găsi planeta-mausoleu. Hotărî să intervină cu un minut înaintea orei evadării. Cid clătină din cap: .Nu spera prea tare. zise Corson. 36 Făcu un prim salt pentru a-şi procura două costume spaţiale. În învălmăşeală. .O. vor fi fost toate astea. Ana şi cu mine. pentru întâia oară. . Se sincroniza în clipa aleasă şi-şi aşeză hippronul în ţarcul hippronilor. o cale lungă. Prima mişcare a santinelelor va fi de-a se aduna la locul furtului. izbutea să-l convingă pe Corson de necesitatea de-a se arăta cooperativ. nu se uită nimeni la el. Nu era momentul să introducă un factor suplimentar de confuzie în mintea celuilalt Corson. Se exprimă numai prin semne. Dar cuvintele mele nu trebuie să te tulbure.de care nici unul dintre conceptele noastre nu ne îngăduie să ne apropiem. prietene Corson. Aproape nimic. că pe aleile taberei se şi dădu alarma. Selma. E un început pentru toate. Moartea nu-i mai înspăimântă pe cei ce-au întrezărit hiperviaţa. În plus. Corson. Trebuie să-ţi identifici propriii posibili cu cei ai continuumului. zise Corson. care vor tulbura imaginile. Declanşa îndată inhibitorul de lumină şi începu să alerge pe aleile taberei. Înseamnă să fii alungat în virtual. Întoarce-te aici când termini. Corson. deoarece nu ştiau de unde venea atacul. Noroc. dar. Era mai bine să efectueze evadarea în doi timpi.Veţi deveni asemenea celor din Aergistal. Era de ajuns.Poate. ci ce suntem în stare să vedem. zise Cid. Ceea ce i-ar îngădui să încerce sistemul de apărare şi să semene confuzia necesară celei de a doua faze. scăpând conştiinţei lui actuale. . Ne rămâne de străbătut o cale lungă. atunci când îţi rămâne o infinitate de existenţe paralele. strigă Corson. Ne vedem pe noi înşine acolo. Nu-i fu prea greu să se strecoare într-unul dintre corturile intendenţei. în întregime. Cei din Aergistal vor ajunge la asta. Ofiţerii vor pierde probabil un minut pentru a-şi convinge oamenii să stingă reflectoarele inutile. . S-ar fi zis că deschisese acolo o breşă în legea informaţiei neregresive.Ei sunt altfel.Oh.Am să mă întorc. Locul tău e în consiliul Uriei. Şi-şi porni hippronul. Trebuie să controlezi toate creodele universului pentru a fi sigur că scapi. Ce ştim e ce puteam vedea. Nu vor mai fi oameni. Corson îşi puse hippronul să execute câteva bruşte devieri spaţio-temporale pentru a-şi deruta urmăritorii. raza de bătaie a reflectoarelor era redusă şi diferitele fascicole aveau să creeze interferenţe. Corson. hotărî să treacă la faza a doua. . Veran avea să pună capăt urmăririi de îndată ce o patrulă îi va fi adus la cunoştinţă viitoarea întoarcere a lui Corson. .asta ne pregătim. Sper să vă revăd. Poate că nu era decât o iluzie? Poate că avea să descopere mult mai târziu.Moartea? întrebă Corson.nu.. de asta şi-au închis domeniul cu un zid de războaie? . zise Cid. dacă Antonella.. de asta se tem de Exterior. nici saurieni. după cum se aştepta. . vor fi schimbaţi de o evoluţie .Rămas bun. noaptea nu făcea ca vigilenţa să slăbească în tabăra lui Veran. planeta-mausoleu. pe cât de repede îi îngăduia imaginea înceţoşată a împrejurărilor pe care reflectorul de ultrasunete i le descoperea. apoi săriră în timp. când am descoperit-o pentru prima dată? Îşi arătase sieşi drumul. lega între ei toţi posibilii lui Corson? Pe moment renunţă să dezlege enigma.. Mă întreb. Nu ştim nimic despre Aergistal. Dar întoarce-te aici cât poţi de repede. mai bine zis. Nu ce ni se îngăduie să vedem. Nu le va folosi la mare lucru. nu. Acum goneau prin spaţiu. Nu deţinea elementele soluţiei. Vor fi toate astea la un loc sau. Nu vor mai avea vreme să se răspândească. nici păsări. să fii eliminat de către o perturbare din toate liniile de probabilitate. Avea ţinuta reglementară şi se putea înapoia dintr-o patrulare. Înveşmântăm Aergistalul în culorile noastre.. Informaţia părea să se învârtă în cerc. Planeta-mausoleu. N-am fost niciodată acolo. Dar există ceea ce numim hipermoarte. Cid zâmbi ambiguu. . avertizată de preştiinţa ei. Totul se petrecu după cum prevăzuse.

introduse în matriţă câteva trăsături feminine.După ce-i dădu instrucţiuni. Aparate automate le executau. Se reapucă de pregătirea recruţilor lui Veran. în cea mai mare parte. Dar îi displăcea să confere femeilor-moarte-pejumătate o prea lungă existenţă artificială. hotărî să se ducă să aşeze. memoria rasială a animalului era suficientă pentru a-i îngădui lui Corson să-şi facă o idee asupra lumii lui de baştină. Se temuse. Nimic nu se schimbase. ar fi fost vorba de câteva ore. Sfârşi prin a înzestra matriţele cu o durată probabilă de stabilitate de ordinul a patruzeci şi opt de ore. Femeia bătu din pleoape. Probabil că înţelegeau încă şi mai puţin decât Corson principiile reanimării trupurilor. că se va regăsi în faţa lui însuşi sau că va da peste două scheletele albite. Pusese la punct o personalitate artificială menită să dureze cinci secunde. scoase un sunet şi încremeni din nou. grăbit să isprăvească. Mâinile-i tremurau totuşi când trecu la prima încercare. să moară iremediabil. lângă drum. Rezultatul primei încercări serioase fu tare neplăcut. Nu ştia ce avea să se întâmple dacă făcea o greşeală de câteva ore şi se. Din aceeaşi pricină procedă la o alegere evitând să folosească tipuri somatice prea apropiate. se puse pe treabă. Dar în faţa rezultatului. Prea era mare miza. măcar în varietatea lui sălbatică. Dar nu-i descoperi intrarea decât sondând temeliile clădirii cu ajutorul hippronului. nu era deloc clară. cu animalul său. urmau. Descoperi. fără îndoială. spre marea lui mirare. în hangarul funebru. Mai departe nu mai avea hippronul sub control. Seniorilor războiului. în absenţa întregului echipament adecvat. . planul dădea greş. La sfârşitul acestui interval recruţii lui Veran aveau să-şi piardă ultima aparenţă de viaţă şi. Zguduit. Se hotărî să procedeze la o substituţie. Era un semn bun. se smulse din culcuş. la momentul potrivit. Timpul nu-i mai era măsurat. pomenea în faţa lui însuşi. care era aproape cu un cap mai înaltă decât el. asculta orbeşte de legea informaţiei neregresive. dar era limpede că-i adora şi că se temea totdeauna de ei. O imensă femeie blondă. Pragul de perturbare n-ar fi atins. cu o marjă de nesiguranţă de circa zece la sută. Problema era deci de a grava partea centrală a mesajului destul de adânc pentru a rezista la mai multe călătorii. Primi în schimb o mulţime de informaţii despre moravurile. Se mai temea să nu fie surprins de către seniorii războiului şi să n-aibă de dat socoteală. Veran va avea răgazul să-şi recâştige oamenii. Dacă situaţia avea să se dezlege după cum spera. Şi putea desigur avea încredere în cei din Aergistal pentru a regla un asemenea detaliu. Corson se osteni să schimbe harnaşamentele. O prea mare uniformitate a comportamentelor femeilor risca într-adevăr să dea prea repede pe faţă înşelătoria. Cid nu se înşelase. plasat în aceleaşi condiţii. Nu voia ca o neaşteptată zgârietură a hamurilor să trezească bănuielile celuilalt Corson. la un moment dat. Rămânea problema condiţionării hippronului care-i va duce pe Antonella şi pe celălalt Corson în Aergistal. Operaţiile erau mai simple decât se temuse. Coborî de pe hippron şi pătrunse. scoase un strigăt nearticulat. Fără grabă. Într-un fel. Imaginea pe care o păstra despre primii stăpâni ai speciei sale. animalul avea să reacţioneze. Deformate. Plăcuţa de metal părea acum absolut nouă. Deşi slăbită de captivitate. Pentru a-şi veni în fire. care-i purta pe Antonella şi pe celălalt Corson. . Dar bănuia că. mai să-l înăbuşe. care adunaseră uriaşa colecţie. părăsi deasupra punctului potrivit al planetei hippronul. Îşi percepea probabil propria prezenţă printr-un ecran de câteva secunde şi se dădea în lături. Dacă nu. rostit cu glas puternic. că hippronul de care învăţase să se teamă. Probabil nimic. Crea trei tipuri principale de personalităţi artificiale. Deşi nu le considera decât ca pe nişte maşini i se făcea silă la gândul tratamentelor la care oamenii lui Veran puteau să le supună. în faţa porţii. Se întrebă ce s-ar întâmpla dacă ar schimba vreun cuvânt. Fu nevoit s-o ameţească. Materialul necesar reanimărilor şi implantării personalităţilor artificiale se afla într-o anexă subterană a marii săli. Făcu el însuşi un alt salt în timp. Făcu unele calcule şi se apucă să scrie mesajul. în acelaşi fel. se aruncă asupra lui şi-l strânse în braţe. Aşeză raniţa cu alimente la vedere. Se asigură că avea să-şi ducă pasagerii nu numai pe câmpurile de bătălie din Aergistal ci şi în locul precis unde se pomenise depus el însuşi. O altă problemă care-l preocupa era aceea a stabilităţii personalităţilor artificiale. deschise ochii. Câteva experienţe îl convinseseră pe Corson că era făcută din cristale sensibile la translaţiile temporale. dispăruţi demult. cât putea de complet. către viitor. Apoi se înapoie în epoca în care începuse să anime trofeele seniorilor războiului. Dar instinctul hippronului îl scutea de orice grijă: străbătând continuumul animalul refuza să ia exact căile pe care le mai urmase odată. Dar cele câteva patrulări pe care le făcu în viitor şi în trecutul apropiat îl liniştiră întrucâtva. O durată de viaţă prea scurtă a matriţelor putea compromite planul. Probabilitatea unei lunecări era slabă. Procedă la un schimb de informaţii. Dar se hotărî să nu modifice mesajul carei rămăsese săpat în amintire. spontan. Substituţia avu loc fără greutate. Condiţiona hippronul să reacţioneze chiar şi numai la numele Aergistal. sculpturală. Corson preferă să nu-i forţeze firea. le plăcea să lucreze repede. sub efectul unui salt în timp. şi în ciuda silei pe care o resimţea. era cam tot atât de fricos ca un iepure. ba chiar de câteva minute. În urma primei sale experienţe hotărâse să-şi înzestreze reanimatele cu personalităţi sexualmente neutre. Nu descoperi nici o urmă a trecerii lui precedente. trase concluzia: prea multă foliculină. aveau tendinţa de a-şi relua configuraţia iniţială. nu fără teamă. raniţa cu alimente şi plăcuţa în faţa porţii mausoleului. amintirile şi motivările hippronului. Lucra frenetic.

Muţenia şi veşnicul lor zâmbet îi călcau pe nervi. . la puţină vreme după ce-l părăsise pentru a-şi întreprinde ambasada în viitor. dar nu-l puteau înţelege. explorând timpul. Hotărî să reanime două mii de femei. Nu asemenea oameni fac istoria. avea să fie dat afară. Un zâmbet istovit i se întipări pe faţă când văzu cele două sute de femei părăsindu-şi culcuşurile şi. Nu existau. Corson se întrebă câte trupuri va reanima. Nu se deschise în faţa cortegiului feminin. câteva structuri interne ale mausoleului şi-şi făcu astfel rost de nişte mari plăci de metal. tot la glasul lui. dacă etapa nu era prea lungă: Veran îşi transporta aşa materialul. De multă vreme îşi sfârşise merindele. arbitrajului şefului lor. se arunca în timp. lucrurile nu mai stăteau aşa. Atunci când fu sigur că poate reanima cei două mii de recruţi în câteva ceasuri. Greaţa îl năpădi apoi şi-l întoarse ca pe-o mănuşă. se supuneau glasului său. nu va primi să fie un robot. căzură într-o transă hipnotică. De fiecare data când era ispitit să le uite natura. Făcu semn că n-avea cum să-l ajute. În cel mai rău caz. Dar ştia din experienţă că. se afla de două săptămâni şi ceva pe planetamausoleu. Erau instrumente docile. înzestra vreo douăzeci de trupuri cu personalităţi fictive care le îngăduiau să-l asiste. pe când el potrivea uşa cabinei şi plasa hippronul şi-i prindea hamurile şi suia în şa şi. în spaţiu şi prin timp. ochii lor i-o reaminteau şi. Dar nu era genul lui. precise. probabil. stocuri importante dispăreau uneori din intendenţele tuturor armatelor din Univers. dar nu-i venea să rămână o secundă în plus pe lumea aceea sinistră. conflicte pe care aveau să le supună. un reflex. îşi lăsară glugile peste feţe şi pătrunseră în cabina grosolană pe care-o meşterise şi. lângă tabăra lui Veran. Se simţea la capătul puterilor. Fără entuziasm. nu era mai puţin concretă. se îngriji să-i îmbrace şi să-i transporte. dar se aprovizionase din belşug prin antrepozitele planetei apropiate. Dar respinse soluţia asta extremă. pe care-l alesese cu grijă şi-l vârâse în matriţe. haremul cel mai mare şi cel mai devotat pe care cel mai de seamă industriaş. îşi spuse cu amărăciune Corson. una dintre asistente se răsuci spre el. ar trezi bănuielile micii armate a lui Veran. Fu nevoit să rămână pe prag în tot timpul cât defilară şi ele apucară cu mişcări de liane ţinutele pe care le aruncase grămada pe iarbă. Demontă. cu ajutorul asistentelor sale. Un efectiv prea limitat risca să producă. Spera că furtul nu va dezlănţui o perturbare majoră în istoria respectivei plantare. Poarta hangarului nu se înşelă. între soldaţi. Supraveghe atent reanimarea primului contingent şi implantarea personalităţilor artificiale. Mausoleul nu cuprindea nici un veşmânt. Îşi depuse încărcătura pe Uria. Un funcţionar avea să petreacă câteva nopţi albe pentru a născoci o poveste mai mult sau mai puţin verosimilă în vederea justificării harababurii din socotelile lui. Puteau înţelege. îşi spuse. deşi întoarcerea. în locul mirării. Dar nu putu desluşi nimic în ochii splendizi. Era de acord să fie un pion. N-ar fi izbutit singur. Cu transportul. sfâşiind ceaţa antiseptică care le slujise drept linţoliu. sfârşi prin a descoperi un antrepozit de efecte militare. O invazie prea masivă. îşi hrănea asistentele cu ser şi glucoza luate din ţevile ce alimentau femeile-moarte-pe-jumătate. Sfârşi prin a născoci o soluţie care. în ciuda sistemelor automate de contabilitate. dar. pe cele şapte nivele ale infernului. Avea totuşi în mod virtual la dispoziţie. Şi-ar fi putut îngădui să se odihnească. N-avea să lipsească decât câteva secunde. pe lângă că ar pune probleme de transport pe care Corson nu le rezolvase încă. nici milă. într-un loc adăpostit. la glasul lui. dispuneau chiar de un vocabular limitat. fără să facă prea mare vâlvă. Nu erau decât faţetele hibride şi grosolane ale propriului său spirit. Un hippron putea duce. nici înţelegere. trupa de amazoane. Gândul de a cere sfatul zeilor din Aergistal i se părea de neîndurat. neobosite. pe care-l jefui fără ruşine. încărcat cu fantome. reanimarea celui de al doilea contingent şi a doua călătorie trebuiau să-i . La urma urmei. violeţi. mişcările lor prea cumpătate. În faza asta. Fu gata să dea de ştire în Aergistal. cu care se apucă să construiască o cabină relativ etanşă. Mirată. Făcu mai multe incursiuni într-un sistem planetar vecin şi.Nu. şi le îmbrăcară. Ca şi cum s-ar fi adresat unei fiinţe omeneşti. aţintiţi asupra lui. dar era punctul lui de vedere. îndreptându-se una câte una către aleea centrală şi alcătuind un cortegiu. cel mai puternic căpitan şi sultanul cel mai senzual l-ar fi putut vreodată visa. Nu-i nimic. călătorise între Aergistal şi Uria într-un fel de sicriu. Atunci când dădu semnalul de plecare. populaţia de sclavi. Câteva încercări îl convinseseră pe Corson că va putea transporta astfel dintr-o dată câte două sute de femei. În lipsă de altceva. Corson îi evalua efectivul la aproximativ şase sute de oameni. dacă era lipsită de eleganţă. în umbră.fie şi distrugându-şi fără milă noii recruţi. Era poate un punct de vedere copilăresc. Dincolo de ochii lor nu se putea întâlni cu nimeni. De la o vreme îi veni destul de greu să se împiedice să le bruftuluiască. Păstrase o amintire prea limpede a dispreţului implicit al Glasului. zise. Nu îmbraci fluturii. într-un interval de timp rezonabil. două pietre blânde şi. o încărcătură considerabilă. Iar.

Puternice şi ascultătoare. Un soldat îşi vârâse amândouă degetele mari în buzunarele pantalonilor. să văd şi eu cum arată păcătoşii ăştia. mârâitul vreunui hippron care visa. zise el.. Corson. Puternice şi ascultătoare. Nu ţinea ca oamenii din tabără să-i interpreteze ordinul drept un semnal de atac. Pune să înainteze primul rând. Primul rând înainta.Sunt două mii. gâfâitul a sute de plămâni ce se goleau. zgomotul unor foaie de fierărie. Acum nu se mai auzea nimic. la rândul lor. Unul dintre ei luă în cele din urmă de mână o splendidă blondă. dar amănunte aproape imperceptibile îngăduiau ochiului exersat al lui Corson să desluşească o schimbare de atmosferă. Chemă o santinelă. sânii.. care nu era de serviciu. zise cu prudenţă Corson. alcătuind o coloană lungă. Era sigur că nimeni în tabăra lui Veran nu ghicise adevărata natură a recruţilor. Atunci când soldatul străbătu jumătate din distanţa ce-l despărţea de femei. necutezând să le atingă. Douăzeci de soldaţi se năpustiră.. zise Veran fără să ridice glasul. Femeile erau înalte şi uniformele militare. Corson pricepu şi admiră. Studia chipurile femeilor. Un altul sugea liniştit dintr-un mic tub de metal. zise un glas ca un ecou. un cuvântcheie. Şi avea să judece chiar el cum stau lucrurile. Nu întoarse capul nici cu o fracţiune de grad. . Corson observă cu satisfacţie că oamenii păreau mai puţin încordaţi. uneori. . şi. Un ostaş din garda lui Veran vru să deschidă focul. Poate că au simţit chiar gustul ambiţiei. Îmi place eficienţa.Bine. Veran făcu un semn. Corson. începură să se urnească. Cu excepţia pichetelor de strajă. ci un mârâit surd şi gigantic. valuri suple de ţesături foşnitoare. mai puţin rigid organizaţi decât atunci când îi văzuse pentru întâia dată. Doi soldaţi înfăşurară o parte a firului. Doar ochii i se mişcau.Recruţi. Fără semnificaţie. Şi al treilea. Femeile nu mai purtau nimic altceva. de tare departe. Nehotărâţi. Într-a treia zi se prăbuşi plângând şi adormi. Acum. Corson trebui să aştepte ca animalul să-şi tragă suflarea. Gâturile se întindeau. Primul rând îşi desfăcu uniforma şi făcu o jumătate de pas înainte. Abia se mişcau. La glasul lui. ia-le de aici. ample. Sau un hohot de râs. ceea ce va servi drept lecţie celorlalţi. primul rând îşi dădu capul pe spate şi glugile lunecară. după colier. Centura de securitate se stinse.Pari obosit. Veran făcu un semn. Corson se gândise să spună câteva cuvinte. . zise Corson. confirmă un tehnician. le ascundeau formele. şuierul.N-au arme. nici zgomot de paşi. încă zâmbind. Corson se strădui să-i repereze. la o bună depărtare de centura de protecţie. cu palmele întinse. Un soldat din garda personală a lui Veran îşi aţinti arma spre el. . Disciplina nu slăbise. Dar Veran îi împinse ţeava în jos. Dar nu exista nici o capcană. Deşteptă toate reanimatele şi le puse în mişcare. sări peste centura ce nu fusese strânsă în partea lui şi începu să alerge către femei. zise rar Corson. În tabăra lui Veran se auzi un fel de răcnet. să-şi asume riscul de a se adresa soldaţilor. asupra femeilor. Se prăbuşiră. pe membrii gărzii personale a lui Veran. Rosti un cuvânt. în timpul lui personal. Cineva începu apoi să strige: .Bine. Ai ştiut să-i convingi. În tabără careva îşi stăpâni un strănut. Primul rând înainta. . şi al doilea îl urmă cu o mică întârziere. răsuflau încet.. Dinspre tabără. Spera că era vorba de-o capcană. nici chemare. în viitor. cu mintea goală. toată tabăra se înghesuise în spatele lui. Un soldat fără armă. Veran se arătă peste o clipă. dar n-o arăta. Numără vreo zece. Veran părea să fi renunţat la orice neîncredere. În afara mea. Lui Veran îi era frică. primii sosiţi mergeau de la una la alta. nici strigăt. Veran nu tresări. Le făcu să se apropie de tabără şi le aşeză. Alţii îşi lăsară armele şi-i urmară. . . dintr-o singură mişcare. care se întinseră pe zile întregi.Sper că fără capcane. dar vecinul lui îl împinse. adânc. Piepturile se plecau înainte. zise Veran. Şi spune-le să-şi ridice glugile. dar cu voce joasă. răsăreau din ierburile înalte. Rosti un singur cuvânt. Pletele le acopereau umerii. Făcu zece drumuri. Ea zâmbi şi-l urmă. Corson răcni un ordin. doar. iar mâinile le erau goale şi deschise. Ochii păreau hotărâţi să iasă din orbite. Alţii ajustaseră detectoarele. Câţiva soldaţi luară precauţia de a sfărâma bateriile înainte de a se arunca. Într-a cincea zi hippronul dădu semne de sleire şi. Uniformele lunecară la pământ. Dar Corson cunoştea mintea sucită a căpeteniei militare. că soldatul va cădea în capcană. peste . Nimbate de soare. În clipa părăsirii pentru ultima dată a planetei-mausoleu îşi concedie asistentele. cel puţin nu cea pe care o spera. nici foşnet de ţesături. Ce ne aduci acolo? . nesiguri de ceea ce făceau. şi al patrulea. Apoi privirea i se îndreptă asupra lui Corson.Femei! Numai femei! . Corson! Deşi podoaba dumitale.Nimeni nu-i înarmat. Cele câteva săptămâni de odihnă pe Uria îşi făcuseră efectul.ia câteva ceasuri. neştiind dacă alergau după cei dintâi pentru a-i readuce în tabără sau dacă se temeau că vor ajunge ultimii. N-avea să lase pe nimeni să pătrundă în tabără înainte de a fi sigur de toate. foarte vizibil. Corson rosti desluşit. Nişte artilerişti îşi îndreptară armele asupra formelor voalate care descriau un arc de cerc.

Un miros de fum. îşi spuse Corson. Corson se dădu cu câţiva paşi îndărăt. Universul se aprinse sub pleoapele lui închise. i se făcu sete. Muribunzii fuseseră ucişi. de friptură. Se pricepea să ajungă la memoria hippronului şi voise să ştie de cine şi cum fusese bătut. Se tăvăli răsucindu-se. pe întuneric. încercau să stea de vorbă. Câţiva răniţi. Salvele se răriră. Corson. Îl auzi pe Veran gâfâind. fără a lua în seamă cele din jur. Ceva căzu la picioarele lui Corson. Un bloc de gheaţă îi explodase în pântec. Trupuri cădeau.Cheia colierului. Strânsoarea slăbi. Izbutise să fie ucis în două feluri. Luptele încetaseră. să se tragă înapoi târâş. se destinse ca un arc. Ici şi colo zăceau arme. un hippron iradia noapte şi tăcere şi se zbătea într-o beznă de nepătruns. soldaţii. zise Corson. Corson citi în privirile lui o imensă stupoare. Dar de ce alesese Veran tocmai hippronul acela? se întrebă Corson. Încet. le privi . şi purtând colierul. . fu gata să se oprească. bătând aerul greu. destul de timid. Acesta. Îţi las cheia. Nu-mi place harababura. unde spera să dea peste un hippron. Întinse cele două jumătăţi către soldatul care zâmbi obosit. în chip vădit. nu fără greutate. zise el. N-aveau să întâmpine nici o rezistenţă. Un braţ. Apoi înţelese. deoarece clipea. Încă ghemuit. Dusese cu el jumătate din Veran. cheia colierului! Gândeşte-te la ceilalţi. Brusc. prinse zgomotul unor paşi. Mai mult. Dar lucrul de care Corson se temuse nu se întâmplă: soldaţii nu maltratau femeile.marginile erau netede de parcă în tot acest răstimp n-ar fi fost decât puse una lângă alta . Apoi se trânti la pământ. Veran îşi jucase ultima carte şi pierduse. Corson îşi vârî capul între umeri. Nehotărât. Dar faţa-i rămase încremenită. Corson căzu în patru labe. Se plecă şi desfăcu el colierul. colierul se desfăcu şi căzu în două jumătăţi. făcându-l să se răsucească. Mai bine de o sută de femei fuseseră ucise. pe care-noaptea îl copleşea: . Alţii. învârti colierul. Capilarele costumului de protecţie renunţară să-i mai usuce spatele şi subsorile. izbutise. îl atinsese în clipa când ajunsese lângă hippron. Se ridică şi se uită îndărăt. Sudoarea-i pătrundea în ochi. Îi ridică bărbia. Zări un soldat abătut. uşor încercau să se panseze.M-ai dus. Ai să vezi! Şuierul agresiv al unei raze termice. căci Corson îl văzu ridicând mâna. Veran se mai străduia. Îi atinse umărul. Repetă: . dezamăgiţi. îndreptată poate împotriva lui.. Le prinse. Şi inhibitorul de lumină. Către pădure. şezând pe iarbă. Îi tremurau mâinile. Corson îl auzi strigând cu un jalnic glas de trâmbiţă. Mai tare decât credeam.şi. Nu-şi pierdea speranţa de a-şi recâştiga oamenii. Veran alerga spre pădure. În cel mult câteva ceasuri cetăţenii de pe Uria vor fi luat frânele în mână. Veran fu silit să renunţe. Sperase să se salveze atât de departe încât Corson navea să mai reprezinte niciodată o ameninţare pentru el? Se simţise oarecum solidar cu Corson? În mintea lui încolţi un gând. undeva în noapte. aproape speriaţi de slaba rezistenţă pe care o întâmpinau. Corson! am să mă refac. Era zi. făcuse o deviere în timp. Mai sunt şi alţii care poartă coliere. Eşti tare. le zvârli departe de el. Ţeasta păru că i se umflă la nesfârşit. escortaţi de trei sau patru frumuseţi. Păreau miraţi. În larma. o bruscă nelinişte. luptând să-şi recapete răsuflarea. Iar dacă Aergistal era infernul. Cineva încercă să restabilească centura de protecţie. se ridică împleticit. să evite o prea mare vărsare de sânge.Am să mă refac. Erau. Cheia colierului. căutând să ajungă la verticală cu braţele desfăcute. Corson se îndreptă spre tabără.. . purtând la unul din capete o crestătură. Dar nu mai avea în jur decât garda personală. Veran se bătea. Raza termică. Nu înţelegea sensul gestului lui Veran. dar nici . Te-aş putea ucide. neînţelegere. Veran încercase să pună mâna pe hippron pentru a ajunge în Aergistal. Unii se plimbau. Nici un rezultat. redus de noapte la proporţiile unui bâzâit de viespe.. Se plecă şi culese o măruntă lamă de metal înnegrit. Acolo era locul lui. îi năpădi nările. O parte din tabără era în flăcări. Tabăra era plină de ei. Ea înghiţi tabăra. poate.Ia cheia.. îşi spuse Corson. Şi vreo douăzeci de soldaţi. Corson încercă să se vâre în pământ şi. spunându-i la ureche: . strivindu-i gâtul. inhibitorul de lumină. demoralizaţi.capul lui Veran. Avea să-şi dezlănţuie poate orbeşte bateriile asupra împrejmuirilor taberei. Hippronul pierise. privi în jur. în fundul unui puţ unde nici o energie nu-l va putea atinge până la epuizarea bateriilor inhibitorului sau până va pierde aparatul într-unui din cumplitele lui salturi. totodată. avertizat asupra primejdiei cu o fracţiune de secundă mai devreme. Dar nu mai era nevoie. Vezi de ei. Undeva în Univers. de fum de lemne. şezând cu capul în palme pe afet.Cheia. pătrată. uşuratic. văzu ce rămăsese din Veran. spre hippronul pe care Corson nu se ostenise să-l ascundă. se făcu ghem. Colierul îi căzuse la picioare. Aşteptă. Apoi se făcu noapte. În spatele lui. Deschise ochii. Omul ridică fruntea. Când îi imprimă o rotaţie. pe care noaptea o vătuia. le ţinu o clipă în mână. Tabăra era pe cale să se golească. Cineva îl apucă. Veran fusese împins de curiozitate. potrivi colierul în dreptul crestăturii. O duse la gât. Corson calcă peste ceva. Peste patruzeci şi opt de ore vor fi şi mai şi. Închise ochii. câţiva luptau fără tragere de inimă. femeile. Veran îşi juca cea mai bună carte. Soldatul încuviinţă din cap.

. 37 Pe plajă. S-au pitit ca nişte şobolani în fundul timpului. Dar nu ştim asta. umbre încă mai palide decât cele atinse de moarte.Unde sunt? întrebă Corson. Şi sperau că vei izbuti. Dormea. la voia zeilor.Aşadar. Sunt toate fragmentele universului şi toate privirile îndreptate asupra Universului. puţin importantă. de teama Exteriorului! . de totalitatea ei. Corson oftă. aproape trist. poate. . sfâşiat de credincioşii săi şi de Veran.Ei suntem noi. sau epocii. se aşeză şi se frecă la ochi. A extirpa războiul.Nu.Sunt urmaşii noştri. sunt radiera zeilor! Îşi aminti de Toure.E doar jumătatea istoriei.N-au existat niciodată. . nici urma unui pas. sau era în contact? Pe nisip. îşi aminti de Ngal R'nda. iar un vânt le schimbă sau le împrăştie. Ocupau o paranteză în istorie. Ajunsese la capătul drumului. puţin şi pentru noi. Îşi aminti cu teamă de Antonella. M-am înşelat asupra locului. închisese cercul. zise cu amărăciune Corson. spuse încetişor Floria. zise ea. . repetă Floria. Se întinse. Potrivesc istoria în aşa fel încât să ducă la ei. Dar nici la începutul şi nici la sfârşitul vremurilor. zvâcnit. excesivă. Ne dispreţuiesc de la înălţimea miliardului lor de ani. în dezordinea unor lupte fără noimă. fără a întâmpina vreo împotrivire. Pentru ei. Ştiau ce li se va întâmpla. doborât de tovarăşii lui. Cândva s-a întâmplat undeva ceva ce nu înţeleg nici eu prea bine. A zeilor de paie.. nici o linie pe piatră. Îşi încleşta pumnii. Ei suntem noi.o cheie nu-l putea scăpa de amintirea lui Veran. Corson. Ţineau de un alt posibil şi ai făcut să se ivească unul mai bun. în Aergistal. Mai apoi va învăţa şi el să stăpânească timpul. Am auzit toate astea. Avea în faţă fragmentul de veşnicie pe care se înălţa Aergistalul. Prietenii lui. şi suntem nevoiţi s-o descoperim şi să înţelegem. Nu mai erau decât o amintire slabă în mintea lui Corson şi nişte abstracţii în registrele spectrale din Aergistal. Fiecare dintre noi e unul din posibilii lor. zise răbdătoare Floria. . nici după. o creodă care aspiră în mod confuz la unitate şi care luptă în noapte pentru a se impune. . Nu suntem strămoşii zeilor. Şterg tot ce ating. . nici ei urmaşii noştri. nici o altă urmă de paşi. Nu se născuseră.Au murit? zise Corson. un amănunt. Avea timp.Pe cealaltă creodă nu existam. fiinţele sunt nişte cute la suprafaţa lucrurilor. Corson îşi alese un hippron. Corson simţi că păleşte.Nu-s zeii. Corson se aşeză lângă ea şi aşteptă să se trezească. . Selma şi Ana.Ştiu. . Dar zâmbetu-i era silit. zise Corson. cum femeia nu părea să înţeleagă. în Aergistal. goală. a noastră şi ai tuturor celorlalte. a cunoaşte războiul. Intervenţia dumitale i-a suprimat. Îi mai rămânea să facă un salt până la plaja unde Antonella îl aştepta. Femeia se mişcă.Floria Van Nelle. blondă. Ana. îşi îndeplinise misiunea. Trebuie să raportez consiliului de pe Uria pentru mileniul ăsta. nici măcar un nume în Universul care le rămăsese închis.A avut loc o lunecare. ci o parte a lor.M-am înşelat.I-ai făcut să piară. .. Nu-ţi cere scuze. . spuse Floria. Putea privi marea şi lăsa nisipul să i se prelingă printre degete. timpul e o lungime în care . Se legă în hamuri cu o grijă meticuloasă. ultim Principe al Uriei. Şi trebuia să te culeg la venirea dumitale pe Uria. Am fost jucăria celor din Aergistal. poate. Vru să pună o întrebare. Îşi spuse că dispunea de pe-acum de oarecare experienţă practică. Dar în linia asta de probabilitate ei nu există. Crezi că mă aflam acolo din întâmplare? Exist aici din vina dumitale. dar nu găsi cuvintele. Mulţumită dumitale. Cid. Ea dădu din cap şi zâmbi. Sunt toţi posibilii. zise cu brutalitate Corson. Şi consiliul Uriei. Se destinse. chiar ai celor pe care nici nu le poţi visa şi care nu te pot visa. Fac să dispară războiul. chiar dacă sunt ceva mai mult decât noi. ai speciei ăsteia. Nu acţionează după cum îi taie capul. . spuse. mai bine-zis. adăugă: Cid. Selma. care cârpesc istoria. se întoarse pe spate. despărţită de originile sau. mercenarul şiret. Noi suntem cei din Aergistal. de pe-acum. Corson o recunoscu. . pentru a fiinţa de-sine-stătător.Erau prietenii mei şi i-am ucis? Floria clătină din cap: . Nu există nici înainte. zvârlit de bună seamă din nou. Se străduie spre bine. sau Universului. o singură femeie culcată pe burtă. bunul tovarăş. dacă izbuteşti. de fantoma unui şef mort. iar. a salva războiul. Avusese nişte prieteni şi se topiseră. ăsta. Corson. . Nu lăsaseră nimic după ei.

Sfârşesc prin a înţelege. Suntem o clipă a lungului marş ce duce spre Aergistal. Dacă vrei.Eşti încă liber să alegi. atunci când reveni. Îţi pare rău? . . .. Şi avem de redescoperit pe bâjbâite lungul.Poate. Dumneata hotărăşti. . . Ei au experienţa lui şi uneori au prins a-l urî cu destulă putere pentru a voi să-l desfiinţeze. . Şi. Ştii tot ce trebuie. Poate că am s-o regăsesc într-o altă existenţă. zise Floria.Nimeni nu moare. Atunci când sare în timp.Nişte zei schizofreni. A dispărut şi ea. .Decât dacă e un criminal de război. Am fost înşelat. . zise Corson.M-am înapoiat pentru a deprinde stăpânirea timpului şi contactul cu cei din Aergistal. E pe cale de-a stinge un incendiu în constelaţia Lirei. să revii la zero. Corson. . . Am să fac tot ce pofteşti. Iar ruptura îi împiedică. . Trebuia. . dacă asta te poate ajuta să înţelegi. . un hippron deplasează cu el un oarecare volum de spaţiu. Şi dispăruse. în cele din urmă. Fără a se întoarce. Şi pentru. şi că asta e pricina războiului. Fiola asta cuprinde un accelerator care le sporeşte de miliarde de ori puterea embrionară. Corson se ridică şi făcu câţiva paşi spre mare.evenimentele coexistă ca nişte obiecte ce se ating. . mototolirea asta e a istoriei căreia fac. S-au născut din război. zise Corson. adăugă Floria. Nici prieteni.Te rog. Era moartă de mult. Îmi spun uneori că au pornit la descoperirea tuturor posibilităţilor şi că s-au pierdut şi au devenit noi. Corson. spre unitatea conştiinţei posibililor. Georges Corson. aşa-i? . am să te iubesc. Floria se apropie de el. în ciuda imensei lor puteri. ruptura. în coiful de plajă care mai păstra urma trupului ei.Ca să facă să dispară războiul..Nimeni! Ai s-o descoperi din frânturi. Corson. . Trebuie să te duci s-o administrezi chiar dumneata. Corson. după cum un om primitiv nu ştie să inverseze o matriţă. Marja de eroare cu privire la data ieşirii la suprafaţă e scăzută şi vom ţine seama de ea. împărţirea.E o poveste năstruşnică. Am scos-o din planeta-mausoleu.O momeală. Tot ce poţi. zise Corson. Fără ea n-ai fi acţionat aşa cum ai procedat.A murit. Avem nevoie de oameni ca dumneata.Ai să înveţi. Pentru a voi într-adevăr. Toţi înţeleg.Nu-i atât de simplu. ci alături. cu orice preţ! Cei ce nu ajung din capul locului la stadiul ăsta petrec o vreme în Aergistal. Nu spun după. Sau o iubeam.Chiar Veran. . rosti Corson. cu grijă. neîncrezător. . zise ea. Poate că povestea pe care o vei descoperi va fi puţin deosebită? Nimeni n-are privilegiul adevărului. s-o dreagă pe dată şi în întregime. Şi m-am înapoiat şi pentru Antonella. Asta facem câteodată cu ajutorul lor. Alături e alta. Dar adu-ţi aminte: pe "Arhimede" urma să mori. cei din Aergistal se slujesc de cei ce l-au purtat.Da. Corson spuse cu putere. . Introducerea ei în trecut nu va produce o tulburare apreciabilă. sceptic.Îmi pare nespus de rău. spuse Floria într-o răsuflare.Nu.Nu mai era decât o maşină.Nimeni nu moare. Corson făcu un pas în mare. Ai făcut-o. O auzi depărtându-se şi întoarse capul şi o văzu scormonind prin nisip. Doza a fost calculată cu grijă. foarte lungul drum ce duce către ei. Izbutesc cel mult să se deplaseze cu câteva secunde. zise Corson. zise Corson.Chiar şi un Veran? întrebă Corson. să-i dispară cutele.Mai ai de făcut ceva pentru a fi cu adevărat al nostru. nici iubire. Poţi face să piară totul. . Ştia că va pieri şi-l plânsese pe Corson. din punctul dumitale de vedere. . O viaţă e ca o pagină de carte. Universul meu a dispărut de mai bine de şase mii de ani. altfel spus către noi înşine. Hippronii sălbatici nu ştiu să călătorească în timp. din înspăimântătorul tumult care ne zgâlţâie vieţile şi nu vor fi decât dacă îl desfiinţează. Pentru că sunt şi asta. din colecţia unui senior al războiului şi am înzestrat-o cu o personalitate-sintetică. .Nu-mi mai rămâne nimic. Războiul face parte din ei. .Nici nu exista. îşi puse mâinile pe umerii lui: . zise Corson. zise Corson. . Şi o adevărată fiinţă umană n-ar fi putut pătrunde în Aergistal. Incendiile sunt numeroase. sunt şi ceea ce suntem. aproape cu violenţă: . iar cei din Aergistal sunt fiecare dintre mărşăluitori. în clipa potrivită.Liber. Cine-mi spune că-i adevărată? . mare cât un ou de porumbel. . aşa cum ai făcut cu recruţii lui Veran. leagă iar câte un ochi al plasei. Ici şi colo strâng la loc o crăpătură.Speram să găsesc pacea. ţinea în mână o fiolă deppal. Încremeni pe graniţa spumei.O iubesc. Îşi aminti de cele spuse de Cid: Să nu ne porţi pică.

mergând către pielea Universului. Dar nu în Aergistal. operă o ajustare în spaţiu. un segment a istoriei. Şi ţesătura de intrigi. noi războaie. Corson şovăia. Fiecare dintre ele era o enigmă. Nu mai era locotenentul Corson.. Ultimul lucru pe care-l avea de făcut. Pot să mă despart de el? se întrebă Corson. Antonella. să stea în vecinătate cât mai puţin cu putinţă şi. Dacă pleca. de la acea depărtare. Sau putea atinge solul în tovărăşia Monstrului şi urma să moară niţel mai târziu. să depună pe ea. Îl putea lăsa pe locotenentul Corson să-şi încheie scurtul interval de timp care-i rămânea de trăit şi să piară. Pentru un observator dat. ar fi ucis de explozia navei. Făcea să-l condamne pe celălalt Corson să treacă prin încercările cunoscute pentru a nu da. ieşită din neant. Şi.Mulţumesc. îmbarcat pe bordul lui "Arhimede". războiul dintre Puterile Solare şi Principii Uriei era o afacere clasată. reîncălzită. Ştia că avea s-o atace. Săpătorul care nu se cunoaşte deformează săpătura vecinului. Dar masele îmbinate ale hippronului şi ale călăreţului său erau prea slabe pentru a declanşa.Înţelese. Universul se întindea sub privirile lui şi nu vedea aproape nimic din el. Dacă nu întreprindea nimic. Spuneau temerile unui alt segment al unei istorii încurcate. Pentru un actor dat. 38 Corson făcu îndărăt un salt de peste şase mii de ani. reacţia bateriilor. o făgăduială. De ce trebuia să fie mai mulţi? Nu exista cumva un punct în . oraşul pe care-l ştia condamnat. şi rătăcirea lui burlescă pe străzile lui verticale. Fiecare încearcă să-şi citească urzeala destinului pe pereţii puţului. Nu la suprafaţa lumii. Făcea oare? Noaptea şi groaza în pădure. Răscoale. Şi-i dădu prin minte că Floria nu-i spusese decât jumătate din adevăr. Peste şase mii de ani vor sta pe aproape aceleaşi locuri. în cele mai bune condiţiuni. În viitorul în care trăise. prin arme sau viclenie. să realizeze cea mai perfectă sinucidere din toată veşnicia. el Corson. îngrijorat de viitorul conflictului şi de propria lui piele. specializat în Monştri şi neştiind aproape nimic despre ei. bâjbâi. Aşa va fi. pe deasupra unei prăpăstii de şase mii de ani. decât de cleiul eşecului şi de fierea singurătăţii? Se întrebă ce-ar hotărî celălalt Corson. n-avea chef să moară. Se putea depărta. Sau nu ştia. Fiecare punct al Universului. la ieşirea din acest periplu. Aergistal. detectoarele urienilor scormoneau cerul. Floria Van Nelle. Corson îl putea lăsa pe locotenentul Georges Corson. Aergistal. şi dinţii spaimei. care părea. Casa moartelor pe planeta cu ierburi. mai numeroase decât cele sclipind pe cerul Pământului. La vremea potrivită. cele două tabere îl pierduseră. de fapt. Şi-ar lega rănile. Nu puteau ignora pe nimeni. Puţini prizonieri se întorseseră de pe Uria. Atunci. şi. Lui Corson i se păreau treptele unei scări sprijinite de peretele timpului. unde timpul se sfâşia singur. Şi-ar făta puii. orbita pe care avea s-o aleagă o navă de război dorind să atingă planeta. clocot al războiului unde până şi moartea nu era decât un răgaz. Monstrul ar ajunge la destinaţie. Universul ecologic era una cu cosmosul. Apoi îşi aminti că era acel Corson. zise. Universul era un puţ şi fiecare privire omenească (sau neomenească) fora un alt puţ cu ghizduri înguste şi toate maţele astea se amestecau fără să se confunde. Să-şi întindă mâna sieşi. are propriul lui univers ecologic. fără îndoială. paiete agăţate de pereţii puţului. până izbuti să se stabilizeze. Războiul era poate rezultatul rupturii de către cei din Aergistal a unităţii tuturor posibililor. Devenise un altul. într-adevăr. dacă poate. O istorie veche de şase mii de ani. Nu puteau trece nimic cu vederea. Privi stelele. rămânând cu soarele în spate. unde toate se întâlneau în cele din urmă. Se postase pe o orbită foarte alungită. Sub Corson. la capătul lor. Hippronul se sincroniza. Pentru zeii din Aergistal. orice-ar face. Îşi dădu seama de ceva. Pentru locotenentul Corson fuseseră doar nişte luciri abstracte.. alături de Monstrul tânguitor. Ar controla. să desfiinţeze amărăciunea. Planeta se învârti pentru o clipă în jurul lui. va pieri. mişcarea imbecilă a fanaticilor şi a belicoşilor. către cea din urmă suprafaţă a lui. călătorul în timp. soldat de ocazie. Gânditor. sau că cadă în mâinile urianilor. Era vorba de o istorie veche. Confederaţia embrionară. să meargă până la capătul destinului său firesc. Veran şi captivitatea. Nici unul teafăr. Luă fiola şi se îndreptă spre hippron. fiecare se străduie să-şi îmbunătăţească desenul vieţii. Dar nu mai era un lucru care să-l intereseze. Pământul ar câştiga războiul. în coaja neagră a lui "Arhimede". atunci. Dar celălalt Corson. Corson aşteptă. Nimeni nu-l câştigase şi. Şi-ar întinde imperiul. un obiect. într-adevăr. Să aşeze cheia de boltă. ce avea să urmeze după cele câteva secunde în care viitorul era pentru ea certitudine? Dyoto. Îşi dovedise rezistenţa. spusese Cid. Evoluţie. şi aşa şi era. Încă nu ştiu. . Dar de ce oare cei.

presărate de-a lungul vieţii lui Corson. Monstrul nu se slujise de ele îndată.care cei din Aergistal se descopereau ca posibilii unuia singur? Şi nu-l biruise oare plictisul. spuseră ecourile lui Corson. privind ţintă la cochilia minusculă. şi crezu că are să ştie ce trăiau şi să vadă cu ochii lor şi să gândească odată cu ei. Pentru ei nu putea face nimic. Chiar înainte de catastrofă. Un salt de câţiva kilometri şi de câteva secunde. peste şase mii de ani. împleticindu-se. îşi spuse. În spaţiu. Nivelul existenţei virtuale. poate. neutrino-ul. al lui Cid şi al Selmei. n-avea să afle niciodată. O încăpere cu fantome va înregistra dispariţia unei hipervieţi. Se dezlănţuise împotriva cuştii. Paginile unei cărţi. steaua şi valul. volumul lui e totuşi finit. . Nu-i fusese lăsat răgazul de a chibzui asupra fulgerului. Putea recădea la nivelul existenţei lineare emiţând un fel de neutrino. dar sunt nelimitate. Existau cel puţin trei nivele ale existenţei. Undeva pe Uria. Acceleratorul multiplicase. străbătu fără greutate dispozitivele de apărare şi platoşa navei. Acolo unde se nasc cuvintele. Nici masă. Corson atinsese pragul hipervieţii. siluetă deformată de defazare şi de particularităţile senzoriale ale hippronului. Se văzu pe el însuşi din spate. De ce eu? se întrebă Corson. Pregeta să se apropie de semenul lui sălbatic. Un hipercub. văzuse un fulger orbitor. aproape invizibilă. Cochilia atinse mult mai târziu atmosfera Uriei şi luă foc. devenită virtuală. în Aergistal. apucând din nou pe drumul viitorului. o particulă. Devenea altceva. şovăitor. O iluzie. Vieţile noastre nu sunt infinite. Şi bateriile de pe Uria rămăseseră tăcute. El însuşi declanşase catastrofa. Filamentul care suporta fiola se strecură în incinta energetică închizând Monstrul. un alt Corson încerca să supravieţuiască. de-a lungul celorlalte vieţi ale lui Corson. în sfârşit. în sfârşit. Şi. Dar va veni şi asta. care făcu un salt în timp şi în spaţiu. ca un neutrino. a navei. că va auzi în Aergistal glasul zeilor reali şi că va dobândi. căci timpul încă nu-şi spusese cuvântul. O pană a generatoarelor. nici încărcătură. hiperviaţa. Nava ardea în cele din urmă printre stele indiferente. de parcă savanţii de la începuturile istoriei omenirii ar fi presimţit un mare adevăr. Încă nu ştia că va face să dispară un conflict sub privirile reci ale erelor. deasupra lui. fără a înceta cu totul să fie ea însăşi. care se desfăşura simbolic într-un spaţiu perpendicular pe axa timpului. Odată dopată. şi nu alesese oare să-şi împrăştie cu bună ştiinţă în uitare faţetele. Corson se sili să creadă că nava ar fi fost oricum distrusă. ca fotonul. Fără a se teme că va fi văzut. spusese glasul. nici experienţa. Toate paginile cărţii nu pot fi înecate de amărăciune. Cochilia dezarticulată a lui "Arhimede" cobora către junglele de pe Uria. şi se simţi pe punctul de-a intra în contact cu ei. spaţiul şi timpul. se apropie. Corson se hotărî. puterile Monstrului. fiecare fiinţă şi toate fiinţele? Stânca şi viermele. Coaja neagră a lui "Arhimede" acoperea un grup de stele. Ai să înveţi să controlezi timpul. O amintire foarte veche sui în el. Linişti hippronul. unde rămâneai închis între naştere şi moarte. Într-un laborator din Aergistal cineva va observa echivalentul unui snop de scântei. Ea n-ar dispărea cu totul. dar n-ar mai avea aproape nici o realitate. "Arhimede" explodase. Dar era imposibil. cu gândul la tovarăşii lui morţi. electronul. Un nou fulger se suprapuse peste urma infimă. Ecranul energetic tăie filamentul hippronului. căută camera cu provizii. La sol bateriile se dezlănţuiseră. Orbita aleasă de căpitanul lui "Arhimede" îşi împlinise scopul: apropierea navei rămăsese neobservată. Corson defaza hippronul. Când fiola ajunse deasupra botului Monstrului. meson sau quark. strecură fiola în spirala unui filament. îşi spuse. Lui Corson i se păru că ceva scapă dintr-însa. O altă iluzie. Corson aştepta. ca să se împiedice să aducă fiola. şi pentru că acei Corsoni abia începeau să aibă umbra unei şanse. se întrebă Corson. nivelul hipervieţii. muon-ul şi alte câteva. nuclean. Defazarea temporală îi răpea aproape orice realitate pentru privirile unui observator plasat pe bordul lui "Arhimede". care te elibera de timp. Dincolo de viaţă se află hiperviaţa. Oare visez. Eu. într-un spaţiu cu patru dimensiuni. să fie fiecare om şi toţi oamenii. Spaţiul fu populat de spioni. unde nu erau nimic mai mult decât o probabilitate înscrisă în registrele spectrale din Aergistal. cuprinde o infinitate de cuburi şi. cu nenumăraţii Corsoni divergenţi ai viitorului. se ridica la un nivel superior de energie. Ai să fii ca noi. atom. sau un tesaract. existenţa lui din ultimele săptămâni. cu un factor uriaş. sau îmi amintesc cumva? Dacă celălalt Corson murea. pentru a fugi în timp. Va pierde viaţa şi amintirea faptului că trăise. emiţând la rândul ei particule ale ordinului inferior. Faptul semăna cu stările de excitare a particulelor elementare ale fizicii primitive. Nu avea încă puterea de a străpunge timpul cu privirea. dar atât de scurt încât se îndoise de realitatea lui. aproape fără consecinţe. crezu că-şi aude conştiinţa umplându-se de şoapte. şi pe de lături. spusese Floria Van Nelle. care erau refuzul conştiinţelor lor. Generatoarele nu rezistaseră. Corson sincroniza hippronul cu nava pentru o miliardime de secundă. Nivelul vieţii lineare a celuilalt Corson. Simţi că hippronul şovăie. Nu se putea întoarce şi lupta împotriva lui însuşi. Dar rămase pe prag. Putea să revină spontan la starea iniţială.

------------- .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful