UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT SPECIALIZARE KINETOTERAPIE

KINETOLOGIE

Prof. univ. dr. Sidenco Elena Luminta

PLAN DE LEC IE – KINETOTERAPIE - generelată i -

OBIECTIVELE LEC IEI: • Prezentarea rolului, ac iunilor şi efectelor programelor de kinetoterapie • Rolul kinetoprofilaxiei şi kinetoterapiei în recuperarea medicală CUVINTELE CHEIE: kinetoterapie, recuperare medicală NOTI E DE CURS - P L A N D E L E C IE :

Kinetoterapia defini ie, rolul kinetoprofilaxiei în activitatea fizică, rolul kinetoterapiei în recuperarea medicală, particularită ile programelor kinetoprofilactice şi kinetoterapeutice După Sbenghe, obiectivele kinetoterapiei sunt : - Relaxarea - Corectarea posturii şi a aliniamentului corpului - Creşterea mobilită ii articulare - Creşterea for ei musculare - Creşterea rezisten ei musculare - Coordonarea, controlul şi echilibrul - Antrenarea la efort - Reeducarea respiratorie - Reeducarea sensibilită ii
EXERCI IUL FIZIC TERAPEUTIC Tehnicile sunt elemente constitutive ale unui exerci iu fizic care au structură completă şi sens terapeutic. Exerci iul fizic este baza metodelor de kinetoterapie. Deci, tehnici → exerci ii → metode. Structura exerci iului fizic terapeutic este următoarea : 1. Pozi ie de start şi mişcările efectuate în cadrul acestei posturi 2. Tipul de contrac ie : concentrică, excentrică, izometrică 3. Elemente de facilitare/inhibare a răspunsului contractil ( stimuli senzoriali ). După şcoala din Boston, 1 = “activitate”= A, 2 = “tehnică” = T, 3 = “elemente”= E. Exerci ii propuse : • A : şezând, extensia genunchiului T : contrac ie concentrică +/- excentrică

E : rezisten a gravita iei şi presiunea mâinii kinetoterapeutului pentru tonifierea cvadricepsului A : ortostatism, abduc ie umăr T : contrac ie concentrică E : RE bra pentru mobilizarea umărului A : decubit lateral, flexie şold homolateral T : contrac ie concentrică E : placă talcată, fără gravita ie ( pentru tonifierea psoasiliacului for ă 2 )

Scopurile exerci iului fizic sunt : o Creşte for a musculară o Mobilizare articulară o Coordonare neuromotori/abilitate Principiile de bază ale exerci iului fizic sunt : - Execu ie lentă, ritmică - Pozi ii de start stabile, solide, care să faciliteze travaliul muscular. Pozi ia de start trebuie să aibă bază de sus inere cât mai largă; baza este mică dacă urmărim antrenarea coordonării şi echilibrului. - Progresivitate lentă – să nu se sară etapele - Exerci ii de tonifiere pentru toată amplitudinea de mişcare posibilă - Pauzele sunt propor ionale cu intensitatea contrac iei efectuate;se stabileşte corect ritmul exerci iului. - Exerci iile se fac în limitele maxime ale unghiurilor de mişcare a segmentului; se antrenează toate fibrele musculare şi amplitudinea va redeveni normală. Principiul progresivită ii : Progresivitate pentru tonifiere musculară : - Creşterea progresivă a lungimii şi bra ului pârghiei. De exemplu, în cazul tonifierii abdominalilor există 3 trepte de progresivitate : cu bra ele înainte, cu bra ele pe lângă corp, cu bra ele la ceafă. Exerci ii simple cu rezisten ă : rezisten a se aplică tot mai distal de articula ia în mişcare ( pentru extensia cotului rezisten a se aplică pe antebra ). Rezisten a este egală cu produsul dintre greutatea aplicată şi distan a de centrul de mişcare. - Scoaterea treptată a ajutorului dat de musculatura accesorie - Creşterea amplitudinii unei mişcări executate contra gravita iei/cu o greutate adăugată. De exemplu, pentru tonifierea abdominalilor, din decubit dorsal se face forfecare pe verticală a membrelor inferioare, iar amplitudinea de forfecare creşte treptat. - Asocierea unor mişcări la un exerci iu care antrenează grupul muscular principal. De exemplu, pentru tonifierea regiunii dorsolombare, pacientul stă în decubit ventral, ridică trunchiul, ridică un membru inferior, apoi ambele – etape de solicitare tot mai mari pentru musculatura paravertebrală. - Modificarea ritmului : la contrac iile excentrice ritmul lent este solicitat mai mult iar la contrac iile concentrice orice tip de ritm este mai mult sau mai pu in solicitat fa ă de ritmul optim ???????. - Succesiunea contrac iilor statice determină contrac ie dinamică. De exemplu, pentru cvadriceps – din semiculcat : izometrie, apoi ( cu sul sub genunchi, unghi de 30° ) extensia gambei. - Succesiune mişcări fără gravita ie, cu gravita ie; indicat pentru for ă 2-3. - Creşterea sarcinii care reprezintă rezisten a aplicată ( exerci ii de tip DeLorme ). - Prelungirea duratei exerci iilor paralel cu adaptarea la effort

Progresivitate pentru amplitudine : - ??????? ritmului mişcărilor executate pe toată amplitudinea posibilă - o serie de exerci ii mici şi ritmice la limita sectorului de mobilitate posibilă - tensiuni prelungite pe direc ia de recuperat ( for area nu trebuie să fie dureroasă ) Progresivitate pentru coordonare : - Progresiv, de la exerci ii pentru articula ii mari spre mişcări pentru articula ii mici ( control coordonator mai mare ). - Creşterea preciziei în execu ie ( la hemiplegici flexia este necoordonată şi face flexia cu mâna la gură ) - Combinarea mişcărilor în diverse articula ii şi segmente ( mişcări asimetrice – genuflexiune cu ridicarea unui bra ); pentru coordonarea membrelor inferioare şi trunchi. - Scade treptat poligonul de sus inere - Creşterea dificultă ii de a men ine în echilibru o pozi ie Progresivitatea în timp ( creşte durata ) Exerci iul fizic antrenează un segment/parte a corpului , pentru refacerea func iei motorii la acel nivel ( exerci iu local specific ), sau poate antrena întreg corpul, antrenând astfel func iile generale ale organismului ( cardiovasculare, metabolism, reechilibrare endocrină şi psihică, dezvoltare armonioasă ). Exerci iile sunt individualizate pentru a servi unor scopuri anume. Bazele procedurale ale exerci iului fizic : • Pozi ie şi mişcare Pozi ii de pornire Există 5 pozi ii fundamentale din care se pot desprinde pozi ii derivate : 1. Pozi ie ortostatică Din pozi ia ortostatică fundamentală se pot desprinde pozi iile derivate : - Schimbând pozi ia bra elor - Schimbând pozi ia trunchiului ( înclinări anterior, lateral ) - Schimbând pozi ia picioarelor ( depărtate, pe linie, fandat, ghemuit ) 2. Pozi ie şezând Din pozi ia şezând mai există variantele : - Schimbând pozi ia picioarelor - Schimbând pozi ia bra elor 3. Pozi ia în genunchi Pozi iile derivate sunt : - Patrupedie - Schimbând pozi ia picioarelor 4. Pozi ia culcat Ca variantă, se pot schimba pozi iile picioarelor. 5. Pozi ia “atârnat” Pozi iile derivate din această pozi ie fundamentală sunt : - Schimbând pozi ia picioarelor - Schimbând pozi ia mâinilor : în prona ie, în supina ie, apucând cu palmele fa ă în fa ă Pentru deficien ele motorii determinate de SNC ( dar nu numai atunci ) există posturile speciale : 1. decubit lateral şi rostogolire ( marii handicapa i ) 2. pozi ia şezând; antrenează func iile vitale ( circulatorii, respiratorii ) şi ameliorează activită ile zilnice

3. decubit ventral cu sprijin pe coate; solicită reflexele de postură cap, gât, umeri ( tonifierea musculaturii scapulare şi a umerilor ) şi controlează for a genunchilor. 4. patrupedie; antrenează articula iile membrelor şi trunchiului, solicită reflexele de echilibru şi eliberează coloana care poate fi uşor mobilizată. 5. ortostatism; antrenează musculatura posturală şi reflexele posturale, creşte amplitudinea de mişcare a membrelor superioare prin mişcări izotonice, iar membrele inferioare execută mişcări izometrice 6. alte posturi de lucru : o semi-îngenuncherea o decubit dorsal cu rota ia pelvisului o “podul” o mersul Promovarea mişcărilor sau controlul motor Se realizează pentru refacerea func iei motorii pierdute prin leziuni ale SNC. Suita completă a etapelor controlului motor este : 1. mobilitatea Reprezintă abilitatea de a ini ia şi executa mişcarea pe toată amplitudinea fiziologică. Mobilitatea poate fi afectată prin : hipertonie, hipotenie, dezechilibru tonic, redoare articulară/periarticulară. Reeducarea mobilită ii implică : creşterea amplitudinii, creşterea for ei sau creşterea ambelor. 2. stabilitatea Reprezintă capacitatea de a men ine posturile gravita ionale, antigravita ionale şi mediane ale corpului. Stabilitatea dă posibilitatea de contrac ii normale simultane a muşchilor din jurul unei articula ii ( co-contrac ie ). În cadrul stabilită ii se delimitează 2 procese : o integritatea reflexelor tonice posturale o co-contrac ia – stabilitatea în posturile cu încărcare 3. mobilitatea controlată Reprezintă abilitatea de a face mişcări în posturi de încărcare ( prin greutatea corpului/segmentului distal fixat ) sau de a rota capul şi trunchiul în timpul acestori posturi. Stadiul intermediar, de activitate “ static-dinamică”, presupune că por iunea proximală se rotează şi por iunea distală este fixată prin greutatea corpului. Mobilitatea controlată reclamă for ă musculară ( pentru mişcare ), reac ii de echilibru în balans şi abilitate de utilizare a amplitudinilor func ionale ( proximal şi distal ). 4. abilitatea Se poate caracteriza ca posibilitate de a “manipula şi explora mediul înconjurător”. Reprezintă capacitatea de a mişca segmentele în afara posturii/locomo iei. • Contrac iile musculare

Se folosesc tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptivă ( FNP ) – Knott şi Voss. Tehnicile FNP sunt : • Tehnici FNP fundamentale Tehnicile fundamentale se utilizează la orice pacient, cu sau fără cooperarea acestuia. Aceste tehnici sunt : Priza mâinilor Contactul manual cu muşchii, tendoanele şi articula iile trebuie să îndeplinească condi iile : să fie fermă dar nedureroasă, să fie pe elementele care fac mişcarea şi să nu jeneze amplitudinea completă de mişcare. Comenzile şi comunicarea Stabilesc o rela ie senzorială între pacient şi kinetoterapeut. Comenzile trebuie să fie scurte, clare, ferme sau blânde ( după caz ). Pacientul trebuie să îşi urmărească dirijarea mişcării.

Refacerea controlului apare întâi proximal şi apoi distal. Trac iunea şi compresiunea Trac iunea se face la comanda “împinge !” şi stimulează mişcarea în timp ce compresiunea se face la comanda “trage !” si stimulează stabilitatea. apoi pe cei slabi. Este implicată componenta de rota ie a segmentelor. dar mişcarea trebuie să se facă pe toată amplitudinea şi să fie suficient de intensă.Reflexe tonice ( ale gâtului şi labirintice ).Vizualizarea mişcării . mişcarea se face dinspre distal spre proximal. fără sacade. IL inhibă agonistul spre sfârşitul mişcării . musculatura proximală este mai puternică decât cea distală ) Aplicând contrarezisten ă pe musculatura puternică. apoi pe cele slabe ) . reflexe de flexie/extensie. ceea ce determină o întindere mai mare a muşchilor din schemă. Repetarea IL – ILO determină facilitare în ambele direc ii. fără pauze.Reciprocitate între două scheme . Treptat. Secven ialitatea normală a mişcării Controlul muscular este ini ial proximal şi apoi distal. contrac ia reflexă şi exact în acest moment pacientul începe contrac ia ( mişcarea ). pentru a permite iradierea. Celulele Renshaw au ac iune inhibitorie pe motoneuronul alfa agonist. stimularea antagoniştilor şi contrac ie. dar pregăteşte antagonistul. Din punct de vedere al tehnicii. prin izometrie. “Maximul” se raportează la for a actuală. în timp ce ILO creşte for a agonistului. kinetoterapeutul execută trac iunea ( alungirea ). de antrenat. În jurul unei articula ii. Secven ialitatea normală este următoarea : începutul mişcării îl face rota ia în cadrul schemei – mişcarea segmentului distal – apoi mişcarea segmentului proximal.“Iradierea” influxului nervos de la muşchii puternici la cei slabi ( în general. Rezisten a inhibă reflexul Golgi asupra motoneuronului agonistului şi agonistul se contractă. reflexe de postură şi echilibru . Aceste tehnici sunt : Inversarea lentă ( IL ) şi inversarea lentă cu opunere ( ILO ) Acestea presupun contrac ii ritmice ale agoniştilor-antagoniştilor dintr-o schemă. creşte rezisten a aplicată mişcărilor. Contrarezisten a se aplică treptat. ILO. Baza este “induc ia succesivă” ( Sherrington ).Întinderea Muşchiul răspunde mai bine după ce a fost întins ( Kabat pozi ionează la întindere maximă ).“Iradiere “ de la membrul sănătos la cel bolnav ( rezisten ă pe grupele mai puternice. Prin trecerea de la o tehnică FNP la alta/combina ii între ele se poate prelungi antrenamentul. Contrac ii repetate ( CR ) . Mişcarea este lentă. ILO reprezintă o variantă de IL cu contrac ie izometrică la amplitudine maximă. nici restul mişcării nu se poate face. În concluzie. Contrac ia concentrică duce la scăderea “stretch-reflex”-ului şi apoi scad aferen ele de la fusul neuromuscular. • Tehnici FNP speciale cu caracter general Tehnicile specifice depind de cooperarea şi efortul voluntar al pacientului. apare “stretch-reflex”-ul. determină şi recrutarea de motoneuroni gama. . Întărirea ( creşterea for ei musculare ) se face prin : . Întinderea muşchiului determină reflex miotatic. Rezisten a maximală Permite totuşi executarea mişcării şi creşterea for ei. După dezvoltarea acestui control.Mişcările de decompensare : diminuează sau evită oboseala. Iradierea se face de la grupele musculare puternice din schemă la cele slabe. este generată mişcarea doar a musculaturii slabe. rezisten a se pune întâi pe muşchii puternici. Dacă rota ia nu se poate face.

deci face extensie activă. . în cazul tricepsului se face izometrie la extensie maxim posibilă = “împinge” – relaxare – extensie .Activi pe toată schema dar cu for ă inegală Se fac CR în punctele cu for ă scăzută. Bazele sunt : o Stretch-reflex ce stimulează sistemul gama ( prin izometrie ac ionează pe gama statici ) o Comenzile verbale ferme : SR ?????? Secven ialitate pentru întărire ( SI ) – când doar un segment din schemă este slab ( vezi anterior ) Inversarea agonistă ( IA ) Reprezintă o secven ă de contrac ie concentrică. Contrac ia izotonică se face cât poate pacientul. insistente iar mişcările lente şi ritmice. De exemplu. În punctul de limitare a mişcării se face izometrie – relaxare lentă ( este involuntară şi contrac ia izotonică este a antagonistului ?????? ). se ini iază mişcarea. pasiv-activ. care. o Relaxare – opunere ( RO ) Este o tehnică izometrică indicată în limitarea mişcării prin contracturi musculare dureroase ( exemplu : ischiogambieri ).RO antagonistă – izometrie muşchi retracturat.3 ( slăbiciune pe tot parcursul ) : în timpul mişcării. la sfârşit. Se merge din treaptă în treaptă pe toată amplitudinea.For ă 0. Se va evita declanşarea stretch-reflexului. întâi pasiv. apoi excentrică pe o anumită schemă de mişcare. Se repetă cu creşterea amplitudinii contrac iilor concentrice – excentrice. o Mişcarea activă de relaxare – opunere ( MARO ) Este indicată în hipotonii. la maxim se solicită să o ină acolo şi kinetoterapeutul o împinge în jos ( contrac ie excentrică ). Amplitudinea întinderilor este cât mai mare. Se mai numeşte şi tehnica “ ine-relaxează”. induc ie succesivă pe agoniştii slabi şi apoi CR. Întâi izometrie. De asemeni se spun comenzi verbale ferme. Comenzile sunt ferme. Dacă începe mişcarea. • Tehnici FNP specifice : Tehnici pentru promovarea mobilită ii ( combaterea hipertoniei/hipotoniei musculare ) : o Ini ierea ritmică ( IR ) Este indicată în hipertonii musculare.For ă 2. pentru flexorii coapsei pacientul stă în decubit dorsal. apoi întinderi manuale şi contrac ie izotonică cu rezisten ă până la capătul cursei. “ ine!” ( izometrie ) şi relaxează. Comenzile verbale au rol inhibitor cortical. activ şi la final cu uşoară rezisten ă se trece spre IL. De exemplu. dacă extensia cotului este limitată. relaxare bruscă la comandă iar kinetoterapeutul face rapide întinderi pasive – comandă contrac ia cât poate cu uşoară rezisten ă. se face flexie. RO +/. scopul fiind relaxarea şi după ce aceasta se ob ine. Acest tip de tehnică este de două tipuri : . rezisten a este direct propor ională cu contrac ia. este izometrică şi stimulează circuitul gama şi fusul neuromuscular. 1 Nu se ini iază mişcarea voluntară. .ILO . ridică coapsa contra rezisten ă ( contrac ie concentrică ). se face mişcare pasivă. De exemplu.RO agonistă – izometrie agonist. apoi este contrac ie izometrică. Baza este reprezentată de coactivarea neuronilor alfa şi gama. Înainte se făceau contrac ii izotonice pe antagonişti. dacă for a este mică după izometrie. în diverse puncte întinderi rapide . CR se fac la lungime maximă ( pasiv ) şi se declanşează reflex miotatic extern. Contrac iile repetate se aplică în trei situa ii : .Contrac iile repetate sunt indicate pe musculatura unei direc ii de mişcare slabă.

Trac iunea/împingerea sunt izometrice în timp ce rota ia este izotonică. După recâştigarea co-contrac iei în segmentul proximal ( din postura neîncărcată ) se trece la încărcare. Tehnici pentru promovarea abilită ii Se fac în pozi ii cu eliberarea extremită ilor : şezând. pentru toată musculatura flexie – extensie – abduc ie – adduc ie .La final se fac contrac ii izotonice repetate o Rota ia ritmică ( RR ) Este indicată în hipertonii.Kinetoterapeutul comandă “ ine” şi se ob ine izometria schemei . o Progresia cu rezisten ă ( PR ) Se caracterizează prin opozi ie făcută de kinetoterapeut locomo iei pacientului ( controlează deplasarea înaintea bazinului ) sau contrează mişcarea unui segment sau a unui membru. Se face simultan ( apoi alternativ ) contrac ia izometrică agonişti-antagonişti ( co-contrac ie ). decubit dorsal. apoi pasiv/activ face mişcarea limitată. De exemplu. în genunchi. Pentru recâştigarea co-contrac iei.Se împiedică orice mişcare şi se ob ine izometria antagoniştilor ( extensie – adduc ie – rota ie internă ) . o Secven ialitatea normală ( SN ) Se face de la distal la proximal. în succesiune. Relaxarea se face doar pe antagonistul ce limitează mişcarea.În “ ine” . RC se face la punctul de limitare. din aceeaşi pozi ie. Se face mişcare pasivă până la ob inerea relaxării. o Stabilizare ritmică ( SR ) Este indicată în reducerea antalgică a mobilită ii sau redori post-imobilizare gipsată. . Acestea sunt antrenate în descărcare ( ex. ordinea dificultă ii este : IL – ILO – CIS – Iz A. decubit ). ceea ce determină creşterea coordonării şi a abilită ii. o Contrac ia izometrică în zona scurtată ( CIS ) o Izometria alternantă ( Iz A ) Sunt contrac ii izometrice alternative agonişti – antagonişti. pentru şold se face flexie – abduc ie – rota ie externă la amplitudine maximă în etapele : .Repeti ie de 2 – 3 ori . o Inversarea agonistă Este cea mai utilizată şi determină controlul excentric.o Relaxare – contrac ie ( RC ) Este indicată dacă există mobilitate redusă pe una din păr ile articula iei şi este contraindicată la durere. În timp apare automatismul .Din genunchi – aşezat – ortostatic Tehnici pentru promovarea mobilită ii controlate Obiectivele sunt : o Tonifiere pe parcursul disponibil o Amplitudinea func ională o Antrenarea de posturi variate Sunt folosite toate tehnicile cu toate pozi iile. ortostatism. Se pot utiliza CR şi SI apoi SN care se repetă.Din “patrupedie” – SR ( uneori este necesară ILO apoi SR ) : succesiunea din patrupedie ILO – Iz A – SR. Următoarele două tehnici sunt specifice. în pozi ii neîncărcate. Pacientului îi sunt date comenzi să tragă şi să roteze sau să împingă şi să roteze. . Tehnici pentru promovarea stabilită ii Stabilitatea este dată de tonus postural bun şi de co-contrac ie eficientă. Creşte stabilitatea proximală a corpului. în timp ce kinetoterapeutul se opune împingerii/trac iunii.

b. c. 4. făcând parte din curentul oriental. o metodă de relaxare intrinsecă. sau altă cauză patologică de vecinătate. ambelor mecanisme. 3. b.EXEMPLE: 1. particularită ile programelor kinetoprofilactice şi kinetoterapeutice principalele obiective ale kinetoterapiei . o metodă de relaxare intrinsecă. rolul kinetoterapiei în recuperarea medicală. făcând parte din curentul psihologic. care presupune relaxarea progresivă prin identificarea kinestezică a stării de tensiune (contrac ie) în antiteză cu lipsa de contrac ie (relaxarea). b. c. insensibilitatea de cauză neurologică. Dezechilibrul muscular prin incoordonare se datorează: a. dereglării în derularea cronologică a activită ii musculare. c. ankiloză articulară sau mobilitate articulară exagerată. Metoda de relaxare Jacobson. rolul kinetoprofilaxiei în activitatea fizică. Contractura musculară de tip algic are ca punct de plecare: a. o metodă de relaxare extrinsecă. Programele de kinetoterapie corectează deficitul de mobilitate articulară prin: a. făcând parte din curentul fiziologic. articula ia învecinată. b. redoare articulară sau mobilitate articulară exagerată. este: a. muşchiul însuşi. dereglării de for ă musculară. SUBIECTE pentru EXAMEN: • • • • • defini ie. 2. redoare articulară sau ankiloză articulară. c.

Este indicată în paratonia musculaturii striate voluntare ( nu şi viscerale ). RELAXAREA Are dublu sens.Tehnica Jacobson inversată – faza de contrac ie este izometrică . relaxarea. Alteori se apelează la masajul miorelaxant înso it sau nu de medica ia miorelaxantă ( sedative. Există trei curente metodologice : o Curentul oriental utilizat în scop profilactic o Curentul fiziologic o Curentul psihologic Curentul fiziologic a fost introdus de Jacobson. Relaxarea se realizează din decubit dorsal. În kinetoterapie se poate face o relaxare generală sau par ială ( pentru un segment/grup muscular/muşchi ). varianta separată de relaxare – mişcări pendulare ale segmentelor/corpului întreg. fiind reprezentată de inversul activită ii musculare şi inversul stării de tensiune nervoasă. . când pacientul îşi induce singur.P L A N D E L E C I. Din acest curent s-au desprins mai multe variante : . Uneori se face cu aparate (fotoliu. Constă în relaxarea progresivă prin identificarea kinestezică a stării de tensiune ( contrac ie ) musculară în antiteză cu lipsa de contrac ie ( relaxarea ). Este un proces psihosomatic terapeutic foarte important. prin pozi ionare în pendul. sau la căldură sau electroterapie. masă vibratorie). Este un proces autonom prin care se realizează o reglare tonicoemo ională optimală. Relaxarea generală se face din exterior iar subiectul este pasiv. ac iunilor şi efectelor manevrelor de relaxare • Tehnici derelaxare folosite în programele de kinetoprafilaxie şi kinetoterapie CUVINTELE CHEIE: kinetoterapie. deci impactul muşchi-psihic este redus. Din păcate. IE : . lente. din diverse pozi ii ( “dezordine” de mişcări mai mult sau mai pu in bruşte ). Relaxarea poate fi extrinsecă. când pacientul devine dependent de aceste mijloace. membrul inferior din decubit dorsal ) . sau intrinsecă. miorelaxante. este o metodă periferică.PLAN DE LEC IE – RELAXAREA .Metoda Gindler-Stolze – se fac mişcări absolut libere. ritmate de respira ie.generelată i - OBIECTIVELE LEC IEI: • Prezentarea rolului. Este un proces prin care un sistem scos din starea ini ială revine la aceasta sau la o altă stare. recuperare medicală NOTI E DE CURS .Tehnica pentru membre – relaxare pendulară ( membrul superior din şezând. Relaxarea par ială se face prin încercări de decontracturare. activ. Se indică în tensiunea musculară crescută dar şi în starea psihică tensionată.Metoda Jareau-Klotz. Mişcările sunt ample. Scopul este conştientizarea musculară şi a posturii. neuroleptice ). prin scuturare sau balansare.

cu expir şuierător ) . o metodă de relaxare intrinsecă. numai în kinetoterapie. 6. nefor at. central. conecta i la un electromiograf şi se vizualizează sau se ob ine un semnal acustic. pentru câte un segment. Primii care au indus această metodă au fost Marinacci şi Horande. ambele. - SUBIECTE pentru EXAMEN: • • • • • Defini ia relaxării Curente utilizate în relaxare Curentul oriental – metodologie şi aplica ii Metodologia Jacobson – aplica ii Curentul psihologic . e. este: d. . periferic. e. f. dereglări de for ă musculară. e. apoi mai lent. făcând parte din curentul fiziologic. EXEMPLE: 5. o metodă de relaxare extrinsecă.Metoda Winterbert ( pentru copii şi marii traumatiza i ) – se execută mişcări pasive. rapid.. f. Autocontrolul mental imaginativ determină relaxarea periferică.Metoda Maccagno – în decubit dorsal. . care presupune relaxarea progresivă prin identificarea kinestezică a stării de tensiune (contrac ie) în antiteză cu lipsa de contrac ie (relaxarea). sub control voli ional şi sub control EMG. 7.Bio-feed-back – se pun electrozi pe musculatură.aplica ii . din nou se întinde. se relaxează. în principal în: d. Cel mai util este autotraining-ul Schultz. Este influen ată şi paratonia viscerală. Curentul psihologic de relaxare produce o relaxare de tip: d. Curentul oriental de relaxare este utilizat. o metodă de relaxare intrinsecă. programe de kinetoprofilaxie. Alte terapii apar in terapiei comportamentale. făcând parte din curentul oriental.Metoda Parow – în decubit dorsal nemişcat complet timp de 20 de minute ( concentrare pe ritmul respirator liber. Metoda de relaxare Jacobson. Indica iile sunt reprezentate de tonifierea musculaturii slăbite. făcând parte din curentul psihologic. Încordarea psihică este controlată similar pe un ecran EEG. o Curentul psihologic Determină o relaxare de tip central. f. Pacientul îşi induce treptat relaxarea. bolnavul se “întinde” la maxim.

. oboseală precoce. Tehnici pentru corectarea posturii şi a aliniamentului : o Postură corectată/hipercorectată men inută pe diverse metode de fixare o Mişcări pasive. noi stereotipii defavorabile. încărcări neadecvate. aliniamentul corpului NOTI E DE CURS . stereotipurile dinamice vor dispărea repede. rezultând o caricatură a mişcării. Deposturarea şi dezalinierea vor determina dezechilibre func ionale. . subscapular.Afec iunile aparatului locomotor sau ale altor aparate determină deposturări.Prin substitu ie (înlocuire func ioanlă) – stabilirea unui agonist. . asistate o Contrac ii izometrice o Tehnici de facilitare proprioceptivă Înainte de aceste exerci ii este necesară o prealabilă relaxare. mare şi mic pectoral. . scăderea randamentului.Prin “înstrăinare” (pareză func ională) – exemple : contractura puternică prelungită/spasticitatea antagonistului şi nu po i utiliza agonistul deşi este func ional. dezalinieri care în timp pot rămâne fixate func ional sau organic. Alinierea coloanei toracice şi a centurii scapulare Se face tonifierea muşchilor trapez superior şi mijlociu. kinetoterapie. mişcări viciate. infraspinosul. Mecanismele dezechilibrului muscular : . postură. necesită contrac ia altor grupe musculare. Recuperarea oricărui deficit func ional se face doar în cadrul restabilirii raporturilor fixiologice ale corpului care să asigure desfăşurarea lan urilor kinetice corporale normale.Prin compensare (deosebit de primul mecanism) – când un întreg grup muscular este slab. Corectarea posturii şi a aliniamentului structurată pe zone : Alinierea coloanei cervicale Dezalinierile constau în pozi ie avansată a capului şi cap pe spate şi în jos.Prin incoordonare – cauzele sunt : dereglarea de for ă musculară sau dereglare în derularea cronologică a activită ilor muşchilor. romboizii. CORECTAREA POSTURII ŞI ALINIAMENTULUI CORPULUI Defectele posturale ale copilăriei/adolescen ei la adult determină degradarea degenerativă a aparatului locomotor.P L A N D E L E C IE : II. micul rotund şi întinderea muşchilor mare rotund. chiar înaintea celorlalte obiective. active. antrenarea sinergiştilor. mare dorsal. Problema deposturărilor se cere rezolvată concomitent. Din şezând sau decubit ventral se trage capul în jos.PLAN DE LEC IE – CORECTAREA POSTURII ŞI ALINIAMENTULUI CORPULUI - OBIECTIVELE LEC IEI: • Definirea celui de-al II-lea obiectiv al kinetoprofilaxiei şi kinetoterapiei – corectarea posturii şi aliniamentului corpului • Mecanismele deposturărilor şi tehnici de corectare a acestora CUVINTELE CHEIE: kinetoprofilaxie.

antrenăm psoasiliacul. altfel. Alinierea extremită ii inferioare Se realizează tonifierea rotatorilor laterali ai şoldului.Se face delordozare cervicală. 10. Pentru flexia trunchiului exerci iile se fac din decubit dorsal +/. e. Dezechilibrul muscular prin incoordonare se datorează: g. h. uneori după celelalte obiective. Alinierea coloanei lombare şi a pelvisului Se realizează tonifierea flexorilor trunchiului ( musculatura abdominală. i. precum şi întinderea extensorilor lombari ( erectorii coloanei. SUBIECTE pentru EXAMEN: • Definirea deposturărilor şi implica iile acestora • Mecanismele deposturărilor • Metodologia corectării posturii şi aliniamentului corpului . chiar înaintea celorlalte obiective. Se mai pot face exerci ii cu bastonul la nivelul trenului superior posterior. precum şi a extensorilor genunchiului şi a tibialului posterior ( inversorul piciorului ). uneori nu intră în programul de corec ie al posturii şi aliniamentului. concomitent. Se realizează întinderea muşchilor : adductori şold . adduc ia scapulei şi se trac ionează caudal. dereglării în derularea cronologică a activită ii musculare. ultimul nivel de corec ie al posturii şi aliniamentului. primul nivel de corec ie al posturii şi aliniamentului. ischiogambieri.MI doar cu genunghii flecta i. cu fixarea pelvisului. EXEMPLE: 8. uneori nuse impune rezolvarea acestui obiectiv. i. f. h. abductorilor şi extensorilor şoldului. fesierul mare ) Şi a extensorilor şoldului ( fesierul mare. Exerci iile se fac din decubit dorsal. 9. Alinierea membrelor inferioare reprezintă: d. ischiogambierii ). şezând în pozi ie mahomedană sau ortostatism. Se evită efectul Valsalva şi este necesar un expir zgomotos. Problema deposturărilor se cere rezolvată: g. şuierător. ambelor mecanisme. lombară. rotatori interni şi externi. dereglării de for ă musculară. flexori genunchi şi flexori plantă. Se fac trac iuni pe CL şi jonc iunea lombosacrată. pătratul lombar ) şi a flexorilor şoldului ( psoas iliac ).

CREŞTEREA MOBILITĂ II ARTICULARE (1) OBIECTIVELE LEC IEI: • Prezentarea obiectivului al III-lea al kinetoterapiei şi kinetoprofilaxiei • Cauzele deficitului de mobilitate care in de articula ie CUVINTELE CHEIE: kinetoterapie. . abia în al II-lea rând atunci când este posibil. recuperare medicală NOTI E DE CURS . redobândirea întregii amplitudini de mişcare. CREŞTEREA MOBILITĂ II ARTICULARE (1) Efectele atingerii acestui obiectiv al kinetoterapiei şi kinetoprofilaxiei sunt ob inerea unghiurilor func ionale şi.P L A N D E L E C IE : III.PLAN DE LEC IE – III.

inflama ie. redoarea. Ankilozele pot fi fibroase sau osoase. Se constată scăderea elasticită ii ( retractură pe partea scurtată ). scăderea numărului de celule corespunzătoare noilor dimensiuni.Leziuni musculotendinoase : rupturi. Deci. inflama ii. . calcifieri. 15°RE. [ 30° × 0.Leziuni sinoviale : inflama ie . scleroză. iar kinetoterapia nu are rost. Ankilozele – reprezintă stadiul final al unor procese ini ial de redoare. 0°Add.Leziuni cartilaginoase/osoase – sunt cele mai severe şi sunt ireversibile. ankiloza. fenomene vasculotrofice. 20°Abd.Leziuni capsuloligamentare : traume directe. osificări ( osteofite. generează contractură/retractură .2 ] + [ 15° ×0.6) + ( 5° × 0. Osul suferă şi apar fenomene ca exostoze şi osteoliză. fenomene vascultrofice ( organizarea edemului difuz ).5 % • ARTICULA IA Cauzele care generează deficit de mobilitate : Redorile : . scleroză ( recuperare ) . calcifieri. Apar durerea şi deformările.3 ] = 18 + 11 + 2 + 1 + 4. reflexe locale. 5°E.Retrac ie – adaptare.Leziuni aponevrotice : retracturi din boala Dupuytren ( chirurgie. cicatrici. hematom.Exemple de calcul al deficitelor : o Caz I : flexie de şold între 0° .4)] + [ 10°× 0. sindesmofite ).50° iar coeficientul func ional este 50 × 0. face flexie de 50° de la femur în sus iar coeficientul func ional este 50 × 0. 10°RI. o Caz III : evaluarea globală procentuală Un şold prezintă 30°F.6 ] + [( 15° × 0. Atrofia şi fisurarea cartilajului determină durere.2 ] + [ 5 × 0. Fragmentarea cartilajului determină căderea fragmentelor în articula ie. . sângerări.6 = 30 o Caz II : flexie de şold de 35°. 20 reprezintă 66% din 30 deci există deficit func ional de 33% ( diferen ă de 10 ).5 = 36. inflama ii. apoi recuperare ) . Kinetoterapia va determina secre ie endocrină. Apar cicatrici retractile. . Apar după imobilizări prelungite.4 = 20.Leziuni tegumentare : infiltra ii edematoase.

i. k. alt proces patologic decât redoarea. reprezntă o altă formă de redoare. h. 13. 12. Mobilizările articulare excesive: a. Apar după relaxări/rupturi ligamentare. stadiul final al oricărei redori articulare neglijate. SUBIECTE pentru EXAMEN: • • Definirea celui de-al III-lea obiectiv al kinetoprofilaxiei şi kinetoterapiei Mecanismele care determină limitarea mobilită ii şi care in de articula ie . fără legătură cu aceasta. după imobilizări prelungite. Ankilozele reprezintă: g. Chirurgia reface stabilitatea pasivă. c.Mobilizări articulare exagerate . b.reprezintă inversul redorilor. hipotonii musculare. iar kinetoterapia reface stabilitatea activă deoarece ac ionează pe elemntele musculare pe care le tonifiază. fără imobilizare. reprezintă inversul redorilor. elonga ii tendinoase. prin neutilizare. nu in de retracturile articulare şi nu limitează mobilitatea. EXEMPLE: 11. stadiul ini ial al redorii articulare. l. Retrac ia-adaptarea apare: j. nu influen ează patologic mobilitatea articulară.

.PLAN DE LEC IE – III. Contracturile pot fi : . se constată scăderea ARN şi AND. Muşchiul care nu este func ional pierde 3% din volum şi for ă pe zi. Retractura. MOBILITĂ II ARTICULARE (2) CREŞTEREA OBIECTIVELE LEC IEI: • Prezentarea cauzelor care determină scăderea mobilită ii articulare şi in de muşchi • Rolul kinetoprofilaxiei şi kinetoterapiei în recuperarea mobilită ii articulare afectată de cauze care in de muşchi CUVINTELE CHEIE: atrofie musculară. retractură. contractură. Muşchiul atrofic pierde 50 – 60% din greutate şi diamterul fibrelor scade. Fenomenul Vulpian reprezintă apari ia unei contracturi lente şi dureroase după stimularea senzitivă intensă a unui muşchi izolat. Retractură musculară Tonusul muscular este reprezentat de rezisten a muşchiului la mişcarea pasivă/starea de uşoară tensiune contractilă a oricărui muşchi striat în repaus. Inerva ia intactă pe muşchi reprezintă factorul central care men ine hiperexcitabilitatea buclei gama.P L A N D E L E C IE : III.Antalgică ( de apărare ) este secundară unei cauze patologice de vecinătate. Din punct de vedere biochimic. . Punctul de plecare este muşchiul. contractura. recuperare medicală NOTI E DE CURS . CREŞTEREA MOBILITĂ II ARTICULARE (2) • MUŞCHIUL Atrofie musculară de imobilizare Are inervarea păstrată spre deosebire de atrofia de denervare. Cauzele atrofiei de imobilizare sunt : reflexele inhibitorii de la articula ia suferindă ( durere articulară ) şi dispari ia reflexului miostatic ( nu se mai produce ). precum şi scăderea consumului de oxigen. . kinetoterapie.Algică – apare tot un reflex nociceptiv dar este autoîntre inut prin feed-back pozitiv.Analgică – există trei tipuri de contractură : o Miostatică : un segment imobilizat în scurtare musculară generează contractură reversibilă sau ireversibilă ( câteva săptămâni ). Apare blocarea articula iei dureroase şi prin căi exteroceptive se ob ine reflexul nociceptiv şi răspunsul motoneuronilor alfa. spasticitatea sunt stările de tonus crescut muscular.

mecanism de apari ie. f. Doar retracturile în curs de constituire pot fi ameliorate. Retracturile vechi nu beneficiază de kinetoterapie şi necesită chirurgie. Oboseală musculară Apare după contrac ii intense. 15. Retractura musculară reprezintă: d. muşchiul însuşi. mecanism de apari ie. e. aspect clinic • Oboseala musculară – definire. boli condi ionate genetic. rezultatul normal al contrac iei musculare. Poate apare în : boli degenerative ale musculaturii striate. EXEMPLE: 14. Contractura musculară de tip algic are ca punct de plecare: j. mecanism de apari ie. aspect clinic • Distrofia musculară – definire. mecanism de apari ie. rezultatul acumulării de ATP şi al circula iei în exces din timpul contrac iei. boli cu etiologie incomplet cunoscută. c. insensibilitatea de cauză neurologică. Kinetoterapia trebuie începută precoce. rezultatul programului de kinetoterapie asupra unei contracturi. SUBIECTE pentru EXAMEN: • Atrofia musculară de imobilizare – definire. prelungite şi este inversul rezisten ei musculare. Se face dozarea efortului până la limita capacită ii metabolice musculare. înaintea instalării atrofiei.o Miotatică – suportul spasticită ii o Congenitală – în artrogripoză ( mecanism central şi periferic ) Retractura reprezintă contractura pe cale de organizare/ireversibilă prin scăderea sarcomerelor şi dezvoltării de esut conjunctiv fără elasticitate. 16. aspect clinic . aspect clinic • Contractura musculară – definire. b. k. Oboseala musculară reprezintă: a. Cauzele sunt scăderea ATP de rezervă şi scăderea circula iei din timpul contrac iei. l. sau altă cauză patologică de vecinătate. nu are nici o legătură cu contractura musculară. inversul rezisten ei musculare. contractura pe cale de organizare. boli cu evolu ie lent progresivă. Distrofie musculară Distrofia musculară are un aspect atrofic şi unul hipertrofic. articula ia învecinată.

CREŞTEREA MOBILITĂ II ARTICULARE (3) • COMPLEXUL NERV – MUŞCHI Spasticitatea Spasticitatea este de tip piramidal şi membrul cedează “ în lamă de briceag “. Ca mecanism recunoaşte tot o exagerare a reflexului miotatic. creşte excitabilitatea motoneuronilor alfa tonici ( exagerarea reflexului miotatic ) şi apare excitabilitatea. Afectează musculatura voluntară mai pu in musculatura posturală a trunchiului. Condi ia de bază este reprezentată de rezisten a excesivă a membrului datorită hiperactivării reflexului de întindere ( descărcări excesive ale motoneuronilor de întindere ). proximală şi posturală. Reparti ia este mai uniformă. La nivelul sistemului piramidal sunt inhibate reflexele medulare miotatice prin bucla gama.P L A N D E L E C IE : III. CREŞTEREA MOBILITĂ II ARTICULARE (3) OBIECTIVELE LEC IEI: • Definirea limitării mobilită ii prin cauze care in de complexul nerv-muşchi şi nerv • Implica iile clinice ale afectărilor complexului nerv-muşchi şi ale nervului CUVINTELE CHEIE: mobilitate articulară. În sindromul de neuron motor central există 5 fenomene : . Hipotonii musculare . Rigiditatea Este de tip extrapiramidal. cu exagerarea activită ii buclei gama ( facilitarea motoneuronilor alfa tonici ).Hiperactivarea reflexelor de flexie Spasticitatea afectează calitatea mişcărilor voluntare. centrală. dar prin SR activatoare.Scade dexteritatea . recuperare medicală NOTI E DE CURS .Scade for a . rigiditate. scade performan a şi for a contrac iei. fiin afecta i musculatura flexoare. extensoare. Scăparea de sub control determină hiperactivitatea buclei gama. spasticitate. Apare şi la întindere lentă.PLAN DE LEC IE – III.Reflexele osteotendinoase sunt exagerate . încetineşte ini ierea. kinetoterapie.Creşte rezisten a la întinderea pasivă a muşchiului . Cauza este neurologică.

Se va produce o degradare structurală musculară din săptămânile 2 – 3 de la leziune. ticuri. localizate (mimică. motor. . specifice (mers. Aceste atrofii de denervare apar în leziunile de neuron motor periferic. prin implicarea activită ii nervoase superioare. Obiectivul kinetoterapiei precoce este men inerea func iei şi structurii muşchiului până la reinervare. Aceste sindroame apar deoarece func ia sistemului extrapiramidal este egală cu 0. inten iei. care poate fi de două feluri : local sau prin interesarea centrilor superiori ( în mod normal blochează descendent buclele gama/motoneuronii alfa tonici ). se pierde inhibi ia motorie şi apar mişcări involuntare (hiperkinezii) : convulsii. Aceste contrac ii apar prin reflexe condi ionate patologice.Ca şi cauză este recunoscută deprimarea arcului reflex miotatic. dar spontan poate face mişcarea. crampe. diverse forme de ataxie. Cauza este o contrac ie tonică tracătoare a unui grup muscular implicat într-un anumit act motor (crampa scriitorului). preciziei. . Este afectat sim ul kinestezic. Va apare fibroza şi infiltra ia grasă. tendoane. Sindroame hiperkinetice Kinetoterapia este mai pu in utilă. de reglare. musculatura) şi a exterocep iei. ligamente. dissinergii agoniştisinergici-antagonişti. Este o mişcare inadecvată scopului propus şi apare în unele tipuri de leziuni ale sistemului nervos central. tremurături. Afectarea coordonării mişcărilor voluntare . . limitelor mişcării voluntare. El nu o execută la comandă. atetozice. îmbrăcat). Apare incoordonare în mişcări. Sindroame diskinetice Aceste sindroame au tot mişcări involuntare şi apar prin alterarea mecanismului reglării motilită ii voluntare. mioclonii. Pacientul ştie şi ar putea face mişcarea. caracterizată prin scăderea volumului şi a elementelor contractile. Afectarea sensibilită ii pure Apare prin afectarea propriocep iei (articula ii. vitezei. fascicula ii musculare. mişcări coreice. • NERVUL Sindroame hipokinetice – produse în leziunile de neuron motor central şi periferic. ceea ce poate fi influen at de kinetoterapie.Apraxia Reprezintă o tulburare la nivelul organizării schemelor motorii : apraxii globale.Ataxia Reprezintă o tulburare motorie de controlare a direc iei.Discoordonarea Este un sindrom polimorf produs de leziuni ale sistemului senzitiv. Atrofii de denervare Cauza atrofiei este lipsa influxului nervos trofic. bucolinguali). tremurături.

are reparti ie mai pu in uniformă. a schemei corporale. afectează musculatura voluntară mai pu in cea posturală. are reparti ie mai uniformă. vitezei. cuprinde mai ales musculatura proximală. Rigiditatea musculară. Alege i varianta în care toate enun urile sunt adevărate. e. a direc iei. apare la întinderea rapidă. apare şi la întinderea lentă. apare şi la întinderea lentă. “lamei de briceag”. a organizării schemei motorii. Ataxia reprezintă o tulburare motorie de control: a. inten iei. Musculatura spastică prezintă fenomenul: g. preciziei. afectează musculatura voluntară mai pu in cea posturală. f. c. afectând mai ales musculatura proximală şi musculatura posturală. 19.EXEMPLE: 17. i. atrofiei concentrice. SUBIECTE pentru EXAMEN: • Cauze care limitează mobilitatea articulară prin afectarea complexului nerv-muşchi • Cauze care limitează mobilitatea articulară prin afectarea nervului • Definirea spasticită ii şi aspectele clinice ale acesteia • Definirea rigidită ii şi aspectele clinice ale acesteia . ca şi cauză a scăderii mobilită ii articulare. “ro ii din ate”. 18. are următoarele caracteristici: d. limitelor mişcării voluntare b. h.

kinetoterapie.Redoarea strânsă post-imobilizare se poate produce prin scurtarea adaptativă a flexorilor sau alungirea adaptativă a extensorilor şi se cer rezolvate prin kinetoterapie.PLAN MOBILITĂ DE LEC IE II ARTICULARE – CREŞTEREA OBIECTIVELE LEC IEI: • Prezentarea tehnicilor de creştere a mobilită ii articulare • Rolul programelor de kinetoprofilaxie şi kinetoterapie în creşterea mobilită ii articulare CUVINTELE CHEIE: mobilitatea articulară. Cu cât rezisten a este mai sus inută (nu contează intensitatea ei) cu atât activează mai mul i neuroni gama.Extensorii au punct optim de tonifiere în zona scurtată iar flexorii au punct optim de tonifiere în zona mijlocie. Complian a este uşurin a cu care un esut se lasă destins. recuperare medicală NOTI E DE CURS . Nelucrând o perioadă extensorii. Complian a muşchiului este mult mai mare decât a tendonului (complian a muşchiului retracturat este foarte scăzută). Complian a pielii este mai mare decât a capsulei. .Trebuie avute în vedere şi hipotoniile musculare ( atoniile ) Observa ii : . .Redori care necesită “întinderea” esuturilor retracturate . Necesită recâştigarea răspunsului la întindere. care este mai mare decât a .Redori care necesită scăderea hipertoniei musculare . reflexul miotatic este scăzut la pozi ie normală şi apare doar la pozi ie patologică.Redori care necesită realizarea ambelor obiective . redoarea articulară. Redori care necesită “întindere” Fiecare esut are propriul său grad de elasticitate/rezisten ă la întindere.P L A N D E L E C IE : CREŞTEREA MOBILITĂ II ARTICULARE Redorile articulare de recuperat pot fi : .Rezisten a izometrică determină stimularea motoneuronilor gama statici şi declanşează aferen e la nivelul fusului muscular.

viteza. Observa ii : . Există risc de rupere ( inflamarea determină scăderea rezisten ei ) şi de durere ( reflex creşte contractura ).Aten ie la cei după imobilizări care au risc de fracturi parcelare datorită osteoporozei . Este indicată în profilaxia retrac iilor după traumatisme sau interven ii ortopedice chirurgicale: două aparate gipsate bivalve în pozi ie maximă de flexie şi extensie articulară care se schimbă la 6 ore (metoda Judet). întinderea este paralelă cu căldura şi trebuie să se men ină şi după oprirea căldurii. Se face până la durere şi încă câteva grade. liber-ajutate. Pacientul controlează voluntar for a.ligamentului. Este bine să se facă sub antialgice dar să nu se facă infiltra ii locale înaintea exerci iilor. direc ia.În cazul în care există esuturi inflamate. apare aderen a şi există risc de rupere . Sunt indicate pentru noapte şi perioadele dintre exerci ii. scripetoterapie şi terapie ocupa ională. Se ob ine contrac ia musculaturii antagoniste direc iei de retractură. degete. Artificii de tehnică : . până la punctul de maximă întindere unde se men ine cât se poate. exerci iile se fac doar după scăderea inflama iei (aten ie la inflama ia articulară). Se fac mai multe şedin e pe zi iar pauzele nu trebuie să depăşească 24 de ore. Aplicarea prelungită de căldură determină creşterea complian ei. intensitatea întinderii până la durere. Trebuie să se facă cel pu in o întindere pe şedin ă până la acest punct. fixate ). Tehnici : Întindere prin posturi corective ( libere. întinderea prin autoîncărcare/greută i ataşate de extremită i. este preferată tehnica pasivactivă : contrac ia voluntară a agoniştilor dă relaxarea reflexă a antagoniştilor (care generează redoarea). Se face kinetoterapie. Obiectivul este să nu permită revenirea la pozi iile anterioare.Pentru umăr – telescoparea ( compresiunea ) capului humeral în glenă cu întindere concomitentă .Pentru pumn. Întinderea prin mobilizare activă şi activă asistată. Cel mai bine este să folosim pozi ii seriate fixe în orteze amovibile. Alte tehnici folosite sunt : scripetoterapia.Se fac aplica ii de căldură înainte şi în itmpul exerci iilor. Întinderea lentă nu este bună deoarece apare reac ia de apărare a esuturilor şi există riscul de rupturi. Întindere prin mobilizare pasivă. Întinderea continuă este mai bună decât cea intermitentă. . Cea mai valoroasă este mobilizarea asistată de kinetoterapeut. Când se poate.Edemul de imobilizare determină coalescen a fibrelor care nu mai alunecă. articula iile membrului inferior – trac iunea în ax ( scade durerea ) şi întinderi .

ob inute prin contrac ie excentrică. comandă verbală. spasticitate. l. stimul termal. întindere prelungită. EXEMPLE: 20. redoare articulară sau mobilitate articulară exagerată. Hipertonia musculară determină: j. Se vor face exerci iile sumate de la primele două categorii de situa ii. Întinderea se realizează prin posturi corective: m. o.Metoda Bobath : scade activitatea neuronală care dă spasticitate . ankiloză articulară sau mobilitate articulară exagerată. rota ie ritmică. ligamentelor.Tehnice kinetice neuroproprioceptive cu rol de scădere a tonusului muscular şi creşterea amplitudinii de mişcare : ini iere ritmică. stimul termal. atingere uşoară. . libere-ajutate.Stimulări senzitive care scad tonusul muscular local : vibra ie antagonist. libere. o. comandă verbală. semnal vizual. rigiditate. tapotarea uşoară paravertebrală. relaxareopunere. pozi ia capului sub nivelul trunchiului. 21.Stimulări senzitive care scad tonusul muscular general : balansarea/rostogolirea ritmică. stabilizare ritmică. 22. presiune pe tendoane. esuturilor. k. semnal vizual. de cât mai multe ori. n.Redori care necesită scăderea hipertoniei musculare Hipertonia musculară poate fi cauzată de contracturi sau spasticitate-rigiditate. Programele de kinetoterapie corectează deficitul de mobilitate articulară prin: m. redoare articulară sau ankiloză articulară. SUBIECTE pentru EXAMEN: • • • • Metodologia creşterii mobilită ii articulare Redori care necesită „întinderea” – metodologie Redori care necesită scăderea hipertoniei musculare – metodologie Redori care necesită „întinderea” şi scăderea hipertoniei musculare – metodologie . . n. fixate. ob inute prin contrac ie concentrică. Există mai multe metode prin care se poate realiza scăderea hipertoniei musculare : . relaxare-contrac ie. Redori care necesită “întindere” şi scăderea hipertoniei Redoarea caracterizează un muşchi contractat-retracturat şi prezen a de scurtări/aderen e ale capsulei. ambele.

Excitantul biologic necesar creşterii for ei care trebuie să determine oboseală musculară va produce stress metabolic. Într-o contrac ie uşoară sunt active 10-30% iar într-o contrac ie cu for ă maximă sunt active 75% din unită ile motorii ( în condi ii speciale de pericol sau apărare acest procent poate creşte ). CREŞTEREA OBIECTIVELE LEC IEI: • Definirea celui de-al IV-lea obiectiv al kinetoterapiei şi kinetoprofilaxiei – creşterea for ei musculare • Rolul programelor de kinetoprofilaxie şi kinetoterapie în creşterea for ei musculare CUVINTELE CHEIE: kinetoterapie. repetabile doar de 7-8 ori pe şedin ă. Este stimulată sinteza proteică în perioada de “supracompensare” post-efort. Se fac exerci ii cu încărcare. Numărul de unită ii motorii active În repaus sunt active 2-5% din unită ile motorii. Frecven a impulsurilor nervoase Recrutarea creşte paralel cu creşterea frecven ei impulsurilor.PLAN DE LEC IE – FOR EI MUSCULARE (1) IV. for a este un parametru şi o condi ie a mişcării iar din punct de vedere biologic este o calitate fizică care permite deplasarea în spa iu . La nivelul sistemului nervos central impulsurile sunt mai frecvente şi mai bine concentrate. Suma ia temporală se referă la faptul că frecven a impulsurilor este de 5-50 impulsuri/sec şi creşte paralel cu for a contrac iei. mobilizarea unui segment în raport cu altul. Parametrii de care depinde for a sunt : Diametrul de sec iune al muşchiului Prin exerci ii adecvate se ob ine hipertrofia musculară. CREŞTEREA FOR EI MUSCULARE (1) Din punct de vedere mecanic. Activitatea musculară de mare intensitate şi alimenta ia hiperproteică produc hipertrofie musculară. . Tensiunea maximă a unui muşchi este 3. În hipertrofie nu creşte numărul fibrelor ci creşte numărul elementelor sarcoplasmatice.P L A N D E L E C IE : IV. recuperare medicală NOTI E DE CURS . cresc proteinele contractile.6-4 kg/cm² suprafa ă de sec iune. Excitantul biologic este efortul aproape maximal cu frecvente repeti ii. creşte descărcarea unită ilor motorii active şi excitabilitatea centrilor. Exerci iul repetat creşte capacitatea de concentrare a centrilor corticali şi creşte recrutarea spa ială. stabilizarea pârghiilor corpului. cresc ADN şi ARN muscular. învingerea unei rezisten e externe.

Sincronizarea determină o contrac ie tetanică puternică. Raportul for ă/velocitate Viteza de scurtare/alungire a muşchiului generează for a : scurtarea rapidă determină scăderea for ei ( tensiunii ) dezvoltate iar alungirea rapidă determină creşterea for ei. paralel cu creşterea frecven ei ( la circa 40-45 impulsuri/sec ). Sincronizarea activită ii unită ilor motorii active La început se fac recrutări difazate. contrac ia de la acest nivel este scăzută. Rapiditatea de contrac ie a unui muşchi este de 1/20 sec. Dacă muşchiul este alungit peste valorile de repaus apare “tensiunea de alungire” şi activarea se face de la acest nivel generând contrac ia.La o frecven ă de 40-50 impulsuri/sec se produce o contrac ie aproape de contrac ia tetanică completă. de for ă scăzută. Sincronizarea este paralelă cu antrenamentul ( la un antrenat este 80%. velocitatea scade paralel cu creşterea greută ii.În timp. Mărimea unită ii motorii Parametrii unită ii motorii sunt : o Dimensiunea somei neuronale o Diametrul axonului o Raportul inerva ie/număr fibre musculare inervate o Mărimea poten ialului de ac iune al unită ii motorii o For a generală Observa ii : . “Concentrarea nervoasă” determină creşterea excitabilită ii focarului cortical şi creşterea frecven ei impulsurilor. Sincronizarea este progresivă. For a maximală determină contrac ie izometrică. Raportul for ă/lungime Orice muşhci scheletic are o “lungime de repaus” şi în fibrele lui există o “tensiune de repaus”. tensiunea activă ( for a ) scade şi se produce alungire de trei ori a lungimii de echilibru şi muşchiul se rupe. . La scurtarea a 60-70% din lungimea maximă tensiunea de contrac ie este 0. Musculatura posturală în contrac ie tonică posturală primeşte 5-25 impulsuri/sec. frecven a impulsurilor nervoase şi sincronizarea activită ii motorii active reprezintă factorii neuronali ( Moritani – Vries ). Numărul unită ilor motorii active. Activitatea asincronă determină o contrac ie lină. iar la un neantrenat 20% ). recrutarea unită ilor motorii este tot mai mare. Aplicând o încărcare. Aceşti factori reprezintă complexul cauzal al creşterii for ei în primele două săptămâni de la începerea antrenamentului ( nu se pune problema hipertrofiei ). creşte paralel cu stimulul şi for a este tot mai mare . For a de contrac ie creşte paralel cu creşterea lungimii ini iale. lent crescândă. la frecven e diferite. Dacă muşchiul este scurtat.Unităşile motorii mici au praguri de excitabilitate mici.În determinismul for ei musculare Henneman a introdus no iunea de “ principiul mărimii “. sunt recrutate primele şi generează tensiuni musculare slabe . Dacă este alungit peste lungimea tisulară normală.

ambele mecaanisme. a proteinelor contractile şi a acizilor nucleici. 25. Complexul “factorilor neuronali” ai creşterii de for ă musculară (după Moritani-Vries) cuprinde: a. 30% unită i motorii active. e. recrutarea spa ială + suma ia temporală + sincronizarea. b. În timpul unei contrac ii maxime sunt: a. diametrul de sec iune + suma ia temporală + sincronizarea. SUBIECTE pentru EXAMEN: • Definirea for ei musculare • Parametrii de care depinde for a musculară • Aspecte practice în utilizarea parametrilor for ei musculare . f. între 30 şi 50% unită i motorii active. creşterea numărului de fibre musculare. b. Hipertrofia musculară presupune: d. creşterea elementelor sarcoplasmatice. c. diametrul de sec iune + recrutarea spa ială + sincronizarea. 75% unită i motorii active.EXEMPLE: 23. c. 24. Alege i varianta în care toate enun urile sunt adevărate.

Propor ional cu creşterea for ei.metodologie • Contrac ia izometrică – metodologie. kinetoterapie NOTI E DE CURS . izometric. ( Müller-Hettinger ) În acest timp circula ia musculară este suspendată. repeti ia este un factor sigur de a atinge pragul. se produce hipertrofia musculară. În intervalul 20-35% se men ine for a care există iar sub 20% această for ă scade. apare “datorie de oxigen” şi se acumulează cataboli i direct propor ional cu tensiunea dezvoltată. Rezultatele sunt mult mai bune decât în cazul EUZIS. Clasic. este de două tipuri : izometrică şi izotonică. Nu durează peste 6 secunde ( nu creşte for a şi riscă afectarea circula iei generale ). “Timpul de utilizare a muşchiului” reprezintă durata men inerii unei tensiuni maxime posibile. avantaje şi dezavantaje CUVINTELE CHEIE: contrac ia musculară.P L A N D E L E C IE : CREŞTEREA FOR EI MUSCULARE (2) – Contrac ia musculară Reprezintă modalitatea de exprimare a for ei şi singura modalitate a acesteia de a se men ine/a creşte. creşte hipertrofia. Declanşarea lui se face peste pragul de 6070% din for a maximală ( Liberson ). Exerci iile unice izometrice zilnice ( EUZIS ) dezvoltă peste 60-70% din for a maximă ( prag pentru apari ia factorului intrinsec ). . 1. izotonic. Stimularea metabolică produce creşterea sintezei proteice şi de ARN şi AND. La oprirea ei se produce un fenomen de rebound şi creşte mai mult de 40% din concentra ia de repaus. avantaje şi dezavantaje • Contrac ia izotonică – metodologie.PLAN DE LEC IE – CREŞTEREA FOR EI MUSCULARE(2) – CONTRAC IA MUSCULARĂ OBIECTIVELE LEC IEI: • Tipurile contrac ie musculare . Factorul intrinsec este reprezentat de lan ul de reac ii metabolice care duc la creşterea for ei şi a hipertrofiei musculare. Este necesar minim 35% din contrac ia maximală şi la 2/3 din for a maximală apare hipertrofia. Contrac ia izometrică de 2/3 din for a maximală determină deficit de oxigen şi acumulare de cataboli i. Contrac ia izometrică În acest tip de contrac ie tensiunea internă este crescută fără a se modifica lungimea fibrei musculare. La antrena i nu poate să fie mai mare de 12 secunde şi pentru bolnavi este de 3-6 secunde/contrac ie. Exerci iile repetitive izometrice zilnice ( ERSIZ ) repetă de 20 de ori contrac iile izometrice scurte cu pauze de 20 secunde între ele.

În legătură cu lungimea muşchiului la care se execută izometria. sau prin îndepărtarea capetelor ( alungire ) cauzată de o for ă exterioară care învinge rezisten a muşchiului.Creşte rezisten a musculară . cu diferen ă între lungimile muşchiului. are un grad mare de concentrare voli ională ( coordonare. sincronizare ).Nu antrenează coordonarea pentru activită ii motorii complementare 2. creşte perioada de preejec ie. .50% din for a maximă determină creşterea cu 3-5% a for ei săptămânal . Contrac ia izotonică Este o contrac ie dinamică.Creşte munca ventriculului stâng.Este bine să se sumeze cu contrac ia dinamică pentru a se ob ine coordonarea nervoasă . Contrac ia izotonică simplă. realizându-se o contrac ie dinamică concentrică. Contrac ia izotonică nu se face la for ă 4-5 deoarece în acest caz este necesară o contrarezisten ă propor ională.Antrenează pentru contrac ii lente ca răspuns întârziat .La EUZIS/ERSIZ nu există varia ie de tensiune arterială . Totuşi. Caracteristic.Exerci ii cu respira ia blocată pentru 8-12 secunde cu pauze scurte între exerci ii determină creşterea presiunii intratoracice şi intracraniene. La for ă 2 contrac ia se face fără gravita ie iar la for ă 2-3 se face sub influen a gravita iei. la 60° dezvoltă 35-45% din for a maximă în timp ce la 25° dezvoltă circa 80% din for a maximă. for a scade. La o anumită pozi ie nu toate fibrele sunt activate la aceeaşi tensiune. fără încărcare. pe măsură ce muşchiul se scurtează. Modificarea lungimii muşchiului se poate face prin apropierea capetelor ( scurtare ).Tonifică fibrele antrenate la unghiul dat .Tehnică simplă . De exemplu. nu creşte for a. . în cazul muşchiului cvadriceps. Dezavantajele contrac iei izometrice : . creşte perioada contrac iei sistoloce finale ( la bătrâni ) .Mai pu in obositoare .Nu influen ează suple ea articulară . Antrenând succesiv un muşchi la lungime scurtă-mediu-lungă şi apoi invers for a la prima pozi ie este de 3-4 ori mai mare fa ă de celelalte. antrenarea la pozi ia ??????? este cea mai bună şi prezintă avantajul mecanic de contrac ie la acel unghi al segmentului dat.Durată scurtă de tratament . la lungime maximă muşchiul dezvoltă tensiuni maxime.Nu solicită articula ia .Eficien ă bună pentru creşterea for ei şi hipertrofie ( superioară altor tehnici ) . Cauza este “factorul de coordonare” ( factorul neuronal ). For a creşte prin contrarezisten a reprezentată de segmentul de membru mobilizat. creşte alura ventriculară şi tensiunea arterială ( diastolică ).Să fie precedată de efort dinamic/doar încălzire prin mişcări libere. recrutare. cu dezvoltarea unei tensiuni musculare constante pe parcursul mişcării. Avantajele contrac iei izometrice : . să nu blocheze mişcarea.

Creşte for a utilă în viteza de mişcare . Contrac ia izokinetică Este o contrac ie dinamică în care viteza este reglată ca rezisten a să fie permanent propor ională cu for a. Efortul se va face pe toată amplitudinea mişcării.Să se lucreze mult cu multe contrac ii repetate Rezisten a are mai multe variante : o Rezisten ă maximală ( se poate repeta doar de 2-3 ori deoarece apare stare de oboseală sau concentrare scăzută ).ERSIZ – 20 × 6 secunde/zi cu pauze de 20 secunde între ele. Sunt foarte indicate în profilaxie. Sunt pu in utilizate în recuperare şi sunt utile în gimnastica aerobică. sinergiştilor. 2-3 şedin e/zi. Contrac ia izotonică cu rezisten ă este cea mai utilizată pentru creşterea for ei şi hipertrofie.realizându-se o contrac ie dinamică excentrică. Se fac repetări multe cu frecven ă mare şi sincronizare mare treptată. alături de agonişti .EUSIZ – 6 secunde/zi . Compara ii : o Capacitatea de a genera for ă : contrac ia excentrică > izometrică > concentrică o Randamentul ( efect/consum energie ) : izometric > excentric > concentric o Creşterea presiunilor intraarticulare : excentric > concentric > izometric Avantajele contrac iei izotonice : . Se face la sportivi.Cresc for a şi rezisten a musculară . Ambele tipuri determină creşterea for ei dacă raportul capacitate muşchi/valoarea rezisten ei este adecvat. o Rezisten ă moderată şi creşterea treptată a vitezei.Păstrarea/recâştigarea imaginii motorii . antrenarea fixatorilor. .Antrenare egală la suma unghiurilor de mişcare . 3. o Rezisten ă moderată ( 30-40% din for a maximă care creşte treptat la 60-70% ) cu repetări până la oboseală. TEHNICI ŞI EXERCI II DE CREŞTERE A FOR EI MUSCULARE : • Exerci ii izometrice : . Ultimele ridicări se fac cu oboseală.După rezisten ă. Primele două tipuri de exerci ii au condi ie de 60-70% for ă maximă. stress metabolic care este excitantul biologic pentru creşterea for ei şi hipertrofiei ( apar procese anabolice ). • Exerci ii dinamice cu rezisten ă : . Exerci iile au amplitudine completă.3 contrac ii × 6 secunde/zi cu pauze de 30-60 secunde între ele. o şedin ă/zi.Mai bună coordonare nervoasă .Exerci iul maximal scurt ( EMS ) .

Exxistă diverse variante. Se poate face o dată/zi sau de 3 ori/zi cu pauze de 1-2 minute între ele. a 50-120 minute. McQueen propune 4 seturi de 10 RM/zi. se creşte numărul de ridicări . .Exerci iile cu 10 Rm ( repeti ii minime ) Sunt indicate în cazul muşchilor slabi ( nu poate ridica de 10 ori nici chiar segmentul propriu ). dar se pot face şi 10 seturi până la 10% 10 RM. Se face ridicare de greută i : o Mici – 30-50% 1 RM.Exerci ii culturiste ( body-building ) Sunt exerci ii analitice cu încărcare progresivă. de 4 ori pe săptămână şi în a 5-a zi se face testare pentru 10 RM. peste 15 repetări o Mijlocii – 50-70% 1 RM. pentru toate grupele musculare. Se fac pauze de 1-3 minute între reprize. Exerci iile se fac o dată/zi. Se fac 3-7 antrenamente/săptămână.Tehnica frac ionată DeLorne-Watkins ( exerci iu cu rezisten ă progresivă ) Principiul metodologic este de creştere a for ei şi a rezisten ei musculare. . Dacă se depăşeşte în timp 10RM.Exerci iul maximal cu repeti ie ( EMR ) Se cresc progresiv greută ile până se testează 10 RM ( 10 repeti ii maxime ). 1-3 repetări Treptat creşte numărul reprizelor/grup muscular.5 × 10 Rm Seria III – 10 cu 10 Rm . peste 6-9 repetări o Mari – 70-100% 1 RM. . cu număr de repetări şi viteză de execu ie crescute. dar clasic se folosesc trei serii : Seria I – 10 cu 2 × Rm Seria II – 10 cu 1. Set I – 10 cu 50% 10 RM Set II – 10 cu 75% 10 RM Set III – 10 cu 100% 10 RM Între seturi se face pauză de 2-4 minute. La 5-7 zile se face retestarea 10 RM.Exerci ii rezistive repetitive ( tehnica Oxford-Zinoneff ) Set I – 10 cu 10RM Set II – 10 cu 90% 10 RM Set III – 10 cu 80% 10 RM Set IV – 10 cu 70% 10 RM În general se fac 4 seturi. Cauză : muşchiul oboseşte treptat. la 57 zile ( o şedin ă/zi ) se face retestarea. Testarea agonistului ( asistare minimă necesară ) se face pentru 10 Rm ( exerci ii cu scripete cu contragreutate ).1 RM – greutate maximă ridicată o dată şi sus inută 5 secunde ( Rose & co ). . Principiul progresiei rezisten ei reprezintă adaptarea la fiecare pacient. deci fiecare set reprezintă o performan ă aproape maximală. fiind o metodă prea rigidă. de 3 ori pe săptămână. şi exerci ii izometrice şi exerci ii dinamice cu rezisten ă.

tonifică numai fibrele antrenate la unghiul dat + antrenează pentru contrac ii lente. Exerci iile izometrice singure cresc cel mai rapid for a până la un prag şi pot produce hipertrofie dar mai scăzută. EXEMPLE: 26. creşterea mobilită ii articulare şi creşterea rezisten ei musculare. 4 se face mişcare activă cu rezisten ă. Este importantă viteza de execu ie şi durata. Alege i varianta în care toate enun urile sunt adevărate. cu răspuns întârziat + nu antrenează coordonarea.Exerci iile dinamice cu rezisten ă se fac cele mai utile în hipertrofie.Ini ierea ritmică . 3+. b. Pentru for ă 2 şi 3 se face mişcare activă iar pentru for ă 2+. -4. creşte munca cordului (a ventricolului stâng) + creşte rezisten a musculară + creşte suple ea articulară. Dezavantajele contrac iei izometrice sunt: a. orteză dinamică. cu răspuns întârziat + nu antrenează coordonarea.Vibra ie .Periaj Pentru o for ă sub 3se face suma mişcărilor active şi mişcare pasivă. Pentru o for ă 0-1 se face prezentarea amplitudinii de mişcare şi reeducarea mişcării prin reflexe tonice articulare ( reflex de întindere ).Izometrie alternantă .Telescopare . scade for a ( risc la muşchii slabi ) şi se impune testarea for ei şi la grupul simetric. scade munca cordului (a ventricolului stâng) + antrenează pentru contrac ii lente. b. de cauză neurologică : Posturi declanşatoare de reflexe tonice ( reflexe tonice cervicale/labirintice ) Tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii : . . Pentru for ă -2 şi -3 se face mişcare activă asistată. nu solicită articula ia + creşte rezisten a musculară + este eficientă pentru creşterea for ei musculare şi hipertrofie. c.Stabilizare ritmică Elemente facilitatore a răspunsului motor : . • Alte tipuri de exerci ii indicate în deficite mari de for ă.Întindere rapidă . suspendare cu contragreutate. ????????.Contrac ii repetate . 27. Avantajele contrac iei izometrice sunt: a.Trac iune . cu kinetoterapeut . nu solicită articula ia + creşte rezisten a musculară + blochează respira ia şi creşte presiunea intratoracică şi intracraniană. Alege i varianta în care toate enun urile sunt adevărate.Inversarea lentă cu opunere . Exerci iile dinamice cu rezisten ă pot determina instalarea oboselii musculare şi dacă aceasta este depăşită.

28. Alege i varianta în care toate enun urile sunt adevărate.c. tonifică numai fibrele antrenate la unghiul dat + scade munca cordului (a ventricolului stâng) + nu antrenează coordonarea. SUBIECTE pentru EXAMEN: • Definirea contrac iei musculare – aspecte clinice • Contrac ia izometrică – definire. c. b. metodologie. avantaje şi dezavantaje • Contrac ia izotonică – definire. avantaje şi dezavantaje . c. mai bună coordonare nervoasă + antrenarea egală la toate unghiurile de mişcare + creşte for a utilă în func ie de viteza de mişcare + păstrarea / recâştigarea imaginii motorii. mai bună coordonare nervoasă + antrenarea egală la toate unghiurile de mişcare + creşte for a utilă în func ie de viteza de mişcare + + creşte munca cordului (a ventricolului stâng). b. mai bună coordonare nervoasă + antrenarea egală la toate unghiurile de mişcare + creşte munca cordului (a ventricolului stâng) + păstrarea / recâştigarea imaginii motorii. apropie capetele muşchiului (îl scurtează). depărtează capetele muşchiului (îl alungeşte). Avantajele contrac iei izotonice sunt: a. nu influen ează lungimea muşchiului. 29. metodologie. Contrac ia izotonică excentrică: a.

kinetoterapie. controlului şi echilibrului CUVINTELE CHEIE: rezisten ă musculară. coordonsre – control – echilibru. scade amplitudinea ). dar şi capacitatea de a sus ine o contrac ie.Rezisten ă locală – un segment ( 1/3 din masa musculară a corpului ) . kinetoprofilaxie NOTI E DE CURS .Rezisten a neuropsihică .Circula ia musculară .For a musculară . Există mai multe tipuri de rezisten ă : . endocrin ) Rezisten a musculară este o proprietate de bază în procesul muncii.Rezisten a generală a organismului de a face un anumit lucru mecanic ( peste 2/3 din masa musculară în ac iune .Rezisten a emo ională . ECHIL IE – CREŞTEREA MUSCULARE.PLAN DE LEC REZISTEN EI COORDONĂRII.Starea generală ( boală/sănătate. mimică ) şi apoi decompensată ( scade ritmul.P L A N D E L E C IE : V. adică o activitate musculară pe o perioadă lungă de timp. CREŞTEREA REZISTEN EI MUSCULARE Rezisten a este capacitatea de a sus ine un efort. A CONTROLULUI ŞI IBRULUI OBIECTIVELE LEC IEI: • Metodologia de creştere a rezisten ei musculare • Metodologia creşterii coordonării.Complexul factorilor neuronali . dezechilibru neurovegetativ. 100% din for a maximă men inută pentru 6 secunde. o Testare cu 15-40% din for a maximă sau numărul repetărilor posibile fără încărcare şi ritmul ( viteza ) duc la oboseală compensată ( transpira ii. Factorii care realizează rezisten a musculară sunt : . Se fac testări : o Capacitatea de a men ine o contrac ie : 15% din for a maximă men inută nelimitat.Metabolismul muscular . 50% din for a maximă men inută pentru 1 minut.Rezisten ă specială ( la sportivi ) . mai importantă ca for a propriu zisă.

Există două tipuri de lan kinetic : o Lan kinetic închis ( extremitatea fixată ) ce realizează mişcarea în articula iile proximale şi presupune mobilitate controlată şi mişcare în postură. o Lan kinetic deschis ( extremitatea liberă ) ce presupune abilitatea şi mişcarea în afara posturii. creşte precizia cu economie maximă de efort muscular. executată de în condi ii normale. Se fac exerci ii dinamice cu rezisten ă 15-40% 10 RM/1 RM cu durată mai mare până la oboseală.orice contrac ie inutilă trebuie evitată (să nu apară iradierea excita iei care poate compromite coordonarea) . par ial suplinit de control vizual şi centrii corticali ( nu va fi la fel de fină ). nefixată.întărirea percep iei senzoriale corecte (explica ii verbale.exerci ii de câteva ori pe zi fără întrerupere până la coordonare . reeducarea mobilită ii 2. Coordonarea presupune foarte multe repetări ( paralel cu creşterea ). Necesită antrenament. reeducarea stabilită ii 3. reeducarea mobilită ii controlate 4. desene) . Se utilizează orice exerci ii active cu rezisten ă. ceea ce presupune inhibi ia oricărei iradieri inutile a excita iei în cortex. Coordonarea presupune combinarea activită ii unui număr de muşchi într-o schemă de mişcare continuă. CONTROLULUI ŞI ECHILIBRULUI Controlul motor are 4 etape de bază : 1. înregistrări cinematice. se fac mobilizări ale genunchiului sau şoldului cu piciorul fixat pe sol ( “patrupedie”. nepercepută conştient deşi poate fi făcută şi conştient. Se fac mişcări ( inclusiv mers ) în afara unei posturi. “stând în mâini” ). CREŞTEREA COORDONĂRII. Abilitatea sau dibăcia ( skill ) se realizează cu extremitatea distală liberă. Şcoala franceză defineşte mişcarea coordonată ca un echilibru între lan ul articular şi lan ul muscular kinetic. Legile antrenamentului pentru coordonare ( Kottke ) : . Creşterea rezisten ei musculare se foloseşte în cadrul terapiei ocupa ionale şi a sportului terapeutic. cu atât iradierea excita iei în SNC va fi mai mică şi creşte coordonarea (chiar sub 10% din for a maximă). este automată. De exemplu.nu se foloseşte for ă maximă : cu cât rezisten a opusă mişcării va fi mai mică. Mobilitatea controlată se realizează într-o postură cu încărcare corporală şi extremitatea distală fixată. Coordonarea presupune şi control. reeducarea abilită ii Ultimele două etape constituie obiectivul VI al kinetoterapiei. Monitorizarea se face prin proprioceptori şi centrii subcorticali. În lan ul deschis – flexorii genunchiului ( ischiogambieri şi gemeni ) iar în lan ul închis – .concentrarea pacientului (dacă apre oboseală sau plictiseală se opreşte) .Creşterea rezisten ie se ob ine prin creşterea duratei exerci iului : intensită i de efort mic dar duartă mare. VI. Apar diferen e mari dacă lan ul implică mai multe unită i kinetice ( articula ii ). lină.

individualizată. Avantajele terapiei ocupa ionale sunt : dezvoltă coordonarea pe gesturi fixate anterior bolii şi antrenează direct gestica cotidiană. Recuperarea obiectuvului VI este cu atât mai grea cu cât imoblizarea este mai lungă şi se face doar după ob inerea stabilită ii.extensorii genunchiului ( agonişti cvadriceps ). Antrenarea în lan ul kinetic închis determină mobilitate controlată iar în cel deschis abilitate. .Mobilizări poliarticulare Sunt tehnici analitice dar pe mai multe grupe de muşchi şi articula ii.Coordonări paleative Se realizează prin adaptarea la mers cu ajutorul cârjelor sau a bastonului. Tehnici globale pentru lan urile kinetice ( închis/deschis ) : . Ischiogambierii trag posterior platourile tibiale şi gemenii trag posterior condilii femurali.intă”. Elaborarea gestului se poate realiza prin cumpănă pe un picior pentru a culege ceva de pe podea ( program Williams pentru lombosacralgii ) sau în cazul sportivilor de performan ă în diverse sporturi. Orice exerci iu se va executa tot mai repede ca dovadă de precizie.Terapia ocupa ională Necesită cea mai complexă coordonare.Gestualitate coordonată Determină o activitate musculară optimală. Tehnica dezvoltă abilită i în lan kinetic deschis. două picioare sau pe vârfuri. . inferioară decubit-şezând-ortostatism şi creşte controlul proprioceptiv al MS inferioare în tulburări neurologice.Tehnici neuroproprioceptive de facilitare Metoda Kabat utilizează principiul gesticii umane şi permite antrenarea “muşchitrăgaci” şi “muşchi. a for ei şi mobilită ii suficiente. .intă” se lucrează cu/fără rezisten ă manuală/scripete cu contragreută i. alteori prin adaptări la disfunc ii ireversibile ( pareze cu mişcări trucate. Grupa 1 sau “muşchi-trăgaci” şi grupa 2 sau “muşchi. pentru membrele superioare şi prehensiune ( toate tipurile ). . Posturile detremină reac ii de reechilibrare şi restabilizare ( dezechilibrarea e treptată şi apar reflexele ) : din stând pe o masă tragi trunchiul spre spate şi lateral sau stând pe o planşetă balansoare cu un picior .Reflexe de echilibrare şi stabilizare Reflex de echilibrare – depărtarea unui segment ( linia gravita ională să cadă tot în poligonul de sus inere ). În exerci iul Frenkel se realizează coordonarea M. Coordonările paleative se utilizează doar când o coordonare fiziologică este imposibilă. . Reflex de stabilizare – căutarea unui punct fix exterior. Metoda constă în coordonarea dezechilibrării. armonioasă. ankiloze articulare ). .

Alege i varianta în care toate enun urile sunt adevărate. dezvoltă abilitatea. creşterea duratei exerci iului : exerci ii dinamice cu rezisten ă 60-70% din 10RM. exerci iile se repetă de câteva ori pe zi + orice contrac ie inutilă trebuie evitată + e necesară concentrarea permanentă a pacientului + antrenamentul nu se face cu for ă mare. Mişcarea coordonată în lan kinetic închis presupune: a. c. stabilită ii + for ei + capacită ii cardio-vasculare suficiente. b. până la oboseală. până la oboseală. până la oboseală. reeducarea mobilită ii + creşterea stabilită ii + creşterea for ei musculare + creşterea abilită ii. b. 33. reeducarea mobilită ii + creşterea stabilită ii + creşterea mobilită ii controlate + creşterea abilită ii. Alege i varianta în care toate enun urile sunt adevărate. reeducarea mobilită ii + creşterea stabilită ii + creşterea mobilită ii controlate + creşterea for ei musculare. parametrii Metodologia de evaluare şi creştere a rezisten ei Coordonare – control – echilibru: evaluare. creşterea duratei exerci iului : exerci ii dinamice cu rezisten ă 15-40% din 10RM. extremitatea fixată – mişcarea se realizează în articula iile proximale. extremitatea liberă – mişcarea se realizează în articula iile distale.EXEMPLE: 30. exerci iile se repetă o singură dată pe zi + orice contrac ie inutilă trebuie stimulată + e necesară concentrarea permanentă a pacientului + antrenamentul nu se face cu for ă mare. b. metodologie de creştere Indica iile aplica iilor de ultrasunete . cu durată mai mare. Alege i varianta în care toate enun urile sunt adevărate. extremitatea liberă – mişcarea se realizează în articula iile proximale. controlului şi echilibrului presupune: a. cu durată mică. b. Creşterea coordonării se poate performa după ob inerea: a. stabilită ii + for ei + mobilită ii suficiente. creşterea duratei exerci iului : exerci ii dinamice cu rezisten ă peste 50% din 10RM. c. Alege i varianta în care toate enun urile sunt adevărate. SUBIECTE pentru EXAMEN: • • • • Rezisten a musculară – definire. c. c. Iată câteva din legile antrenamentului pentru coordonare elaborate de Kottke: a. exerci iile se repetă de câteva ori pe zi + orice contrac ie inutilă trebuie stimulată + e necesară concentrarea permanentă a pacientului + antrenamentul se face cu for ă mare. Creşterea rezisten ei musculare se ob ine prin: a. 34. dezvoltă mobilitatea controlată. dezvoltă mobilitatea controlată. cu durată mai mare.Creşterea coordonării. 32. stabilită ii + for ei + capacită ii respiratorii suficiente. b. 31. Alege i varianta în care toate enun urile sunt adevărate. c.

paralizii. ANTRENAMENTUL LA EFORT FIZIC DOZAT (1) OBIECTIVELE LEC IEI: • Metodologia corec iei deficitului respirator • Rolul kinetoprofilaxiei şi kinetoterapiei în corectarea deficitului respirator • Metodologia antrenamentului la efort fizic dozat – generalită i şi aplica ii CUVINTELE CHEIE: deficit respirator. Sechelele severe după un reumatism se pot clasifica în : o Sechele locale disfunc ionale – reprezentate de hipotonie şi hipotrofie musculară. redoare articulară.Corectarea curburilor patologice ale coloanei dorsale .Posturi de drenaj bronşic Reeducarea respiratorie : . musculare.PLAN DE LEC IE – CORECTAREA DEFICITULUI RESPIRATOR.Reeducarea respira iei costale .Tonifierea diafragmului şi a musculaturii respiratorii toracice pasive VIII. urmărind obiectivele I – VI.Posturi relaxante şi facilitatorii ale respira iei .Dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii superioare .Controlul şi coordonarea respira iei : o Frecven a o Raportul între timpii respiratori o Viteza fluxului de aer o Controlul respira iei în mişcare şi efort Gimnastica de corectare : .Corectarea curburilor patologice ale gâtului şi pozi ia capului . Antrenamentul la efort este important în orice etapă şi este o adaptare specifică a întregului organism la complexul excitant reprezentat de “efortul fizic”.Corectarea pozi iei şi mobilită ii bazinului .Reeducarea respira iei diafragmatice .P L A N D E L E C VII.Corectarea curburilor patologice ale coloanei lombare . CORECTAREA DEFICITULUI RESPIRATOR Cuprinde : Posturarea în kinetoterapie respiratorie : . Scăderea toleran ei la efort determină dependen ă. IE : . Lipsa efortului fizic determină deficite func ionale ale întregului organism şi dezadaptări cardiorespiratorii. kinetoprofilaxie NOTI E DE CURS . antrenamentul la efort fizic dozat. metabolice.Corectarea pozi iei umerilor şi scapulei . Se face kinetoterapie. kinetoterapie. ANTRENAMENTUL LA EFORT Toleran a la efort este principala măsură pentru aprecierea capacită ii de muncă a unui bolnav.

Dozarea este relativă. în casă. durată ). Obiectivele pot fi exprimate în : nivel de efort ( W sau kgm/minut ) sau prin activită i ( număr metri parcurşi/număr minute. săritul cu coarda. etc.23 × f × 9. o Autoîngrijire şi activită i casnice Sunt indicate în deficien ele cardiopulmonare şi locomotorii severe. alergatul pe distan e tot mai mari. se utilizează 3 trepte cu o înăl ime de 23 cm. Efortul fizic reprezintă un stress complex pentru organismul care nu se poate adapta la el. o Sportul terapeutic Este indicat sedentarilor şi reprezintă obiectivul final pentru pacien ii cu afec iuni cardiopulmonare şi locomotorii. este simplu şi pune în ac iune grupe musculare mari. anumită muncă ). kgm/minut sau kgm/secundă. distan ă. Clasic. Dozarea ine cont de ritm şi nivelul de ridicare al genunchiului ( distan ă.Bolnavi cardiovasculari coronarieni după infarct miocardic . durată şi pantă. o Alergare Este cea mai utilizată şi este indicată sedentarilor şi bolnavilor cardiopulmonari la un anumit nivel de antrenament. mersul pe jos. f reprezintă numărul de urcări pe minut. O variantă a mersului este “cura de teren” în sta iunile balneare.23 se referă la înăl imea scări ei şi este exprimată în metri. Ca variante se desprind alergarea pe loc. dar cel mai frecvent se face în laboratorul de explorări func ionale. Antrenamentul la efort se indică următoarelor categorii : . sechele toraco-pleurale . Metode de antrenament : o Mersul Se poate indica şi pulmonarilor cu administrare de oxigen ( treptat suspendată ). Tipurile de antrenament pot fi : ridicarea din pat şi aşezarea pe fotoliu. Este greu de dozat. Este indicată pentru bolnavii cardiorespiratori şi locomotori. fiind depăşi i. Se face testul de efort la scări ă al lui Master ( util şi pentru antrenament ).23 × f o 0.81 este cifră de conversie a kgm în W : 1 kgm = 9. consum de oxigen. articula ii şi circula ie periferică. . o Terapia ocupa ională Trebuie să se aleagă bine formula. unde se poate ajunge ( în func ie de starea bolnavului ) şi ce mijloace de antrenament are acel pacient. 9. La început. sindrom post TBC. Avantajele mersului sunt : exerci iu fiziologic cu automatism prestabilit. Testarea capacită ii de efort se face la persoanele sănătoase ( mai rar ) în sala de kinetoterapie. Se vor stabili : nivelul ini ial de efort. o Bicicletă ergonomică /covor rulant Avantajele sunt reprezentate de dozarea efortului şi urmărirea parametrilor cardiorespiratori la efort. o Urcat scări şi pante Progresia se exprimă prin numărul de trepte şi durata urcării. distan a şi ritmul de mers.Sechelari locomotori cu perimetru de mişcare net limitat .Sechele generale – iner ie fizică şi psihică prelungită. Pentru pantă sunt importante înclinarea. Valoarea efortului performat se poate : o Exprima în Watt-i W = 4/3 × ( greutate bolnav × 0.81 W. obiectivele intermediare şi obiectivul final.Bolnavi respiratori cu BPOC. autoîngrijirea şi activită ile casnice reprezintă scopul şi metoda reeducării la efort.Sedentarii Efortul fizic la care trebuie să antrenăm bolnavul este nivelul activită ii fizice la care parametrii cardiorespiratori nu se pot adapta rapid şi corespunzător solicitărilor. Depinde de nivelul de la care pornim. în func ie de ritm. o Înot Avantajele înotului sunt efectele benefice ale apei calde şi ale presiunii hidrostatice pe muşchi. Testarea capacită ii de efort se exprimă astfel : puterea efortului în Watt-i. Se face kinetoterapie şi se urmăreşte atingerea obiectivului VIII.81 )/60 o Exprima în kgm/min Kgm/min = greutate bolnav × 0.

este un exerci iu fiziologic cu automatism prestabilit. posturile pot fi de două feluri: a. este simplu şi pune în ac iune grupe musculare mari . alergarea. c. 36. ambele. b. posturi relaxante şi facilitatorii pentru respira ie + posturi de tonifiere a musculaturii respiratorii. c. SUBIECTE pentru EXAMEN: • Caracteristicile clinice ale deficitelor respiratorii – din punct de vedere postural • Metodologia corec iei deficitelor respiratorii • Definirea antrenamentului la efort fizic dozat • Metodologia antrenamentului la efort fizic . b. EXEMPLE: 35. posturi de tonifiere a musculaturii respiratorii + posturi de drenaj bronşic. În cadrul corectării deficitului respirator. autoîngrijirea şi activită ile casnice. Avantajele utilizării mersului ca metodă de antrenament la efort fizic dozat sunt: a. b. posturi relaxante şi facilitatorii pentru respira ie + posturi de drenaj bronşic. Cea mai fiziologică formă de antrenament la efort o constituie: a. c.o Munca Trebuie să atingă capacitatea de efort cerută de munca sa fizică. 37. mersul.

5-4 ml O2/kg/minut = 1. dispnee. ame eli. REEDUCAREA SENSIBILITĂ II OBIECTIVELE LEC IEI: • Metodologia antrenamentului la efort fizic dozat (2) – efectele antrenamentului la efort fizic dozat • Metodologia reeducării sensibilită ii CUVINTELE CHEIE: antrenamentul la efort fizic dozat. frecven ă şi cu cât acestea sunt mai mari. dureri claudicante sau simple dureri muscloarticulare. Intensitatea de efort la bolnavii cardiaci sau pulmonari este de 60-70% din capacitatea func ională testată.66 ]. Eficien a efortului fizic de antrenament este dat de intensitate. oboseală accentuată.P L A N D E L E C VIII. Suportabilitatea efortului se urmăreşte prin : o Semne clinice : tahicardie ( aritmii ). apar repede semne clinice. “Deficitul cronotrop” determinat de o boală cardiacă se calculează astfel : P max teoretic – P max înregistrat ( e tot max ) D cr % =  P max teoretic IE : × 100 Pacien ii se împart în două categorii : . exprimat în ml O2/kg/minut sau kcal/minut. durată. Frecven a şedin elor este de 2-3/săptămână pentru cei care performează eforturi de intensitate şi durată . de repaus. Eforturile cu intensitate sub 50% din consumul de O2. cu atât eficien a antrenamentului este mai mare. Se va ajunge treptat la 60-70% din consumul maxim de O2. Efortul mare este periculos. reeducarea sensibilită ii.PLAN DE LEC IE – ANTRENAMENTUL LA EFORT FIZIC DOZAT (2). Efortul se exprimă prin multiplii de EM. 1 EM = 3. dureri precordiale. transpira ii reci.2 kcal/minut. paloare. Se stabileşte AV maxim admisă ( P max ) : P max = 220 – vârsta ( în ani ) sau P max = 215 – [ vârsta ( în ani ) × 0. o Semne paraclinice : modificări ale tensiunii articulare şi pe EKG. kinetoterapie.Pacien ii care suportă “rău” şi renun ă ( nu suportă eforturi mai mari de 2 EM ). 1 EM reprezintă energia necesară acoperirii nevoilor bazale. Durata efortului este de 10-20 minute ( la început eforturile sunt scurte. durată sub 10 minute şi o frecven ă sub 2 şedin e/săptămână nu cresc condi ia fizică la sănătoşii sedentari. de 3 minute. Se urmăreşte alura ventriculară ( nu arată rezerva cronotropă a cordului ). recuperare medicală NOTI E DE CURS . Se va începe cu 25-50% şi va creşte treptat. ANTRENAMENTUL LA EFORT (2) Cea mai modernă exprimare a intensită ii unui efort este “echivalentul metabolic” ( EM ).Pacien i care suportă “bine” efortul fizic de antrenament şi vor ob ine beneficii . cu pauze de 30-180 secunde şi ciclul se repetă 30-60 minute ).

Întreruperea transmisiei se poate produce la orice nivel : o leziuni ale pielii care afectează receptorii o leziuni ale nervului periferic care produce deficit senzitiv o leziuni de măduvă care detremină tulburări senzitive dermatomiale o leziuni ale ariilor senzitive corticale ce produc afectarea discriminării senzitive şi a analizei conştiente senzitive Pu ini kinetoterapeu i se preocupă de obiectivul IX.Echilibrare favorabile coagulare-fibrinoliză Este încă controversat dacă antrenamentul la efort creşte circula ia coronariană şi dacă are capacitatea de supleere efectivă ( se pare că da. cel pu in în primele faze. . este ameliorat raportul V/Q şi difuziunea oxigenului . azi înlocuită cu diapazonul ( vibra ie de 30 Hz ). mers relaxat.Creşte extrac ia de oxigen din sânge şi respira ia tisulară . Exerci iile propriu zise 3. cu exerci ii lente fără efort mare 2.Scad catecolaminele şi lipidele sanguine la efort iar HDL colesterol creşte fa ă de colesterolul total . Obiectivul VIII nu trebuie să lipsească din orice program de kinetoterapie. Sim ul pozi iei ( propriocep ie ) se apreciază prin modificări succesive de pozi ie ale unor segmente. La cardiaci.Scade denivelarea ST la efort .Creşte suprafa a alveolocapilară de schimb. lipotimie şi tulburări de ritm.mari. Vasodilata ia mare produsă la efort nu dispare la oprirea acestuia şi a contrac iei musculare. existând riscul de hipotensiune. Şedin ele pot fi zilnice sau mai multe pe zi pentru cei care performează eforturi mici ( mobilizare din pat. senza ie cald-rece Durere ( în epare cu un obiect ascu it ). adaptare. Efectele antrenamentului la efort sunt : . scade tensiunea arterială sistolică şi este ameliorată func ia ventriculului stâng. stabilizarea tensiunii arteriale. Se fac mişcări uşoare de membre. “spălarea” metaboli ilor acizi din muşchi. Sim ul mişcării ( kinezie ) se apreciază prin mişcarea unui segment într-un sens şi în celălalt şi se întreabă care este direc ia mişcărilor.Creşte capacitatea sexuală . Rolurile acestei etape sunt : scăderea tahicardiei.Scade rezisten a vasculară periferică . antrenamentul se face sub controlul cardiologului. Trecerea la starea de repaus în 5-10 minute.Scade esutul adipos şi creşte masa musculară . se mai utilizează diapazonul care produce vibra ii de 256 Hz. mişcări respiratorii. dar încă există semne de întrebare ). IX. . 6-15 minute de încălzire. mers prin cameră ). Evaluarea deficitului senzitiv cunoaşte mai multe etape : atingere uşoară cu vată ( bolnavul stă cu ochii închişi şi este întrebat dacă simte ) presiune cu un obiect bont ce stimulează receptorii profunzi. REEDUCAREA SENSIBILITĂ II Este indicată în afec iuni ale SNC/SNP produse de afectarea recep iei şi întreruperea transmisiei. Metodica şedin elor de antrenament la efort ( Haskell ) : 1. iar recuperarea deficitului senzitiv este dependentă de cel motor. disiparea căldurii acumulate prin efort. Temperatură.Creşte condi ia psihică ( încrederea în sine ) .Scade alura ventriculară.

Discriminarea tactilă a două puncte se realizează prin în epare simultană. la o anumită distan ă. scoaterea obiectelor dintr-un sertar sau cutie. Efectele certe ale antrenamentului la efort fizic dozat sunt: a.[ vârsta (în ani) x 0. ameliorarea condi iei psihice + creşterea circula iei coronariene + creşte rezisten a vaselor periferice + scăderea masei adipoase şi creşterea masei musculare. treptat distan a scade. răsfoire căr i. sau. încălzirea (adaptarea). nu trebuie să lipsească din orice program de kinetoterapie. greu la unul fin. pentru propriocep ie progresia se face de la articula iile mari la cele mici. Metodologia cunoaşte anumite reguli : o Stimularea se face întâi sub privirea pacientului. apoi cald ) În timp.66]. 40. prima etapă a şedin ei de antrenament la efort. foarte utilă pentru refacerea stereognoziei o Ordinea reeducării : presiune – durere. mic. b. apoi cu ochii închişi o Şedin a durează maxim 5-10 minute dar se poate repeta în cursul aceleiaşi zi. subiectivism şi efort de concentrare ( oboseşte repede ). grosolan. durează în medie: a. b. prin exerci ii repetate : excitare cu vizualizare. sau.Stereognozia ( identificarea prin palpare a unui obiect ) suportă diverse aprecieri : formă. Evaluarea deficitului senzitiv este un proces greu şi suportă participarea totală a bolnavului. Pmax = 220 – vârsta (în ani). 39. creşte rezisten a vaselor periferice + ameliorarea func iei cardiace (a ventricolului stâng) + ameliorarea func iei respiratorii + creşterea circula iei coronariene. f. o Progresie de la stimul intens. Mountcastle a încorporat func ia motorie în contextul antrenamentului senzitiv : apucarea unui obiect.[ vârsta (în ani) x 0. 30-60minute. propriocep ie. poate lipsi din programul de kinetoterapie al sechelarilor locomotori. kinestezie. c. apoi se schimbă. Pmax = 215 . plastic ). e. Este importantă refacerea “hăr ii sensibilită ii” corpului. o Deficit senzitiv unilateral – stimulare identică simultană simetrică. Pmax = 220. c. 30 minute. .[ vârsta (în ani) x 0. tip de material ( lemn. b. metal. 41. Pmax = 215 – vârsta (în ani). textură ( neted/rugos). - EXEMPLE: 38. c. apoi fără şi repetat de 3-4 ori. Stabilirea alurii ventriculare maxime (pulsului maxim) admise în timpul efortului se face conform formulei: d. consisten ă. greutate. obiectul trebuie recunoscut în maxim 60 secunde. sensibilitate termică ( întâi rece. După Maynard se începe reeducarea senzorială doar dacă pacientul percepe vibra ia diapazonului la 30 Hz sau 256 Hz. uşor. Conform metodicii de antrenament la effort elaborată de Haskell. sau. pentru teritoriul afectat. Pmax = 215 – vârsta (în ani). până simte doar un punct. ameliorarea condi iei psihice + ameliorarea func iei cardiace (a ventricolului stâng) + ameliorarea func iei respiratorii + scăderea masei adipoase şi creşterea masei musculare. 6-15 minute. Antrenamentul la efort fizic: a.66]. poate lipsi din programul de kinetoterapie al sedentarilor. învârtire robinete. dimensiuni.44]. Pmax = 215 .

SUBIECTE pentru EXAMEN: • Metodologia antrenamentului la efort fizic dozat – efecte • Metodologia de reeducare a sensibilită ii – aspecte particulare. efectele facilitatorii vegetative (vasomotorii. care presupune: a. Reac ia generală de adaptare cuprinde şi a II-a fază – faza de supracompensare (faza de refacere după efort). activarea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. 43. de reac ia de adaptare a sistemului nervos care presupune: a. activarea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. starea de pre-start (excita ia emo ională + reflexe condi ionate adaptate). activarea axului hipotalamohipofizo-corticosuprarenalian. cardio-acceleratorii. efectele facilitatorii vegetative (vasomotorii. conservarea transportului de oxigen la acelaşi nivel ca în starea de repaus + creşterea utilizării oxigenului în esuturi. c. respiratorii). b. respiratorii). b. efecte . creşterea transportului de oxigen + creşterea utilizării oxigenului în esuturi. creşterea transportului de oxigen + păstrarea ratei bazale de utilizare a oxigenului în esuturi. Efectele fiziologice şi terapeutice ale antrenamentului la efort fizic dozat sunt reprezentate. în primul rând.42. cardio-acceleratorii. starea de pre-start (excita ia emo ională + reflexe condi ionate adaptate). c.

F. CURS DE ZI Semestrul 8 Curs 24 Lucrări practice 24 Sistem de evaluare • • Test de verificare practică Examen teoretic scris şi oral IV Anul V B. CURS TEORETIC Nr. TEMA 1. Anul A. sidenco@xnet. Univ.accidente şi incidente.dr. CON INUTUL DISCIPLINEI A.Universitatea “Spiru Haret” Facultatea de Educa ie Fizică şi Sport Aprobat Titular curs: Disciplina: Kinetoterapie Prof.generalită i Tehnici şi metode folosite în kinetoterapie – exerci iul terapeutic 2. crt.F. Kinetoterapia şi kinetoprofilaxia . precum şi posibilită ile de personalizare a programelor de kinetoterapie şi kinetoprofilaxie • Deprinderea schemelor de organizare a programelor kinetoterapie – integrarea kinetoterapiei şi kinetoprofilaxiei în programele complexe de recuperare func ională • Cunoaşterea limitelor kinetoterapiei în func ie de patologie . măsuri de prevenire şi de compensare a efectelor nedorite STRUCTURA DISCIPLINEI II. Curs Cursuri practice 4 6 • • Sistem de evaluare Test de verificare practică Examen teoretic scris şi oral III. I.ro OBIECTIVELE DISCIPLINEI • Însuşirea de către studen i a no iunilor teoretice legate de programele de kinetoterapie şi kinetoprofilaxie • Însuşirea de către studen i a metodologiei de desfăşurare programelor de kinetoterapie aplica iile pentru diverse tipuri de patologii. CURS F. Anul universitar: 2007/ 2008 Elena-Lumini a Sidenco Curs obligatoriu PROGRAM A ANALITICĂ pentru anul IV curs de zi şi anul V curs F. Principalele obiective ale kinetoterapiei aplicate în kinetoterapie – modalită i de aplicare • relaxarea • corectarea posturii şi aliniamentului corpului • • • creşterea mobilită ii articulare creşterea for ei musculare creşterea rezisten ei musculare Nr. ore 2 2 2 6 6 1 .

mobilizarea analitică a unei articula ii teoretic scris – grilă din materia de curs proba orală – întocmirea unui plan de lec ie – tema: corectarea unei deficien e de postură (din tematica lucrărilor practice. procedee şi metode cu creşterea şi scăderea efortului fizic Gimnastica respiratorie – con inut. prin tragere la sor i) 3 subiecte teoretice din tematică (prin tragere la sor i) Sistem de notare: . a membrului inferior şi a trunchiului Gimnastica abdominală – con inut. Caietul va fi vizat periodic de cadrul didactic. gimnastica de târâre Corectarea devia iilor vertebrale în plan sagital şi frontal – cifoze. 4. exerci ii şi procedee Gimnastica articulară – mobilizarea analitică a membrului superior. complexe de exerci ii. lordoza şi scolioze Nr. pantofi de sport. • Elaborarea unui referat pe o temă aleasă din tematică – metodica gimnasticii terapeutice sau tehnici şi programme de kinetoterapie pe o anumită regiune / de un anumit tip • inuta studen ilor la LP va fi cea sportivă: trening. condi ii perfecte de igienă – fără unghii lungi. fără bijuterii FORME DE VERIFICARE • Testare practică –prezentarea practică a unei metode specifice de gimnastică terapeutică – din tematica cursului şi a lucrărilor practice • Examen final: practic . coordonarea – controlul – echilibrul corectarea deficitului respirator antrenamentul la efort fizic dozat reeducarea sensibilită ii 1 1 2 1 24 TOTAL ORE B. LUCRĂRI PRACTICE Nr. cotidiene şi în gimnastica terapeutică Exerci ii. 2. SISTEM DE EVALUARE CERIN E • Prezen a 100% la LP şi refacerea integrală a absen elor la LP (pentru studen ii la cursul de zi • Caiet de LP în care se consemnează protocolul fiecărei lec ii şi participarea efectivă a studentului la programul LP. 5. TEMA Exerci iile statice – pozi iile de repaus. 3.• • • • 8. pozi ii. crt. tricou alb. pozi ii. 1. 6. ore 4 4 2 4 4 4 2 Verificare practică – mobilizarea metodică a unei articula ii 24 TOTAL ORE IV. 7.

L. Examinarea practică se notează “admis” sau respins. Editura Funda iei România de Mâine. Sbenghe T. Medicală. Ed. Medicală. – “Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei”.L.L. 1987. terapeutică şi de recuperare”. – “Ghid practic de evaluare articulară şi func ională – aplica ii în kinetoterapie şi medicina sportivă”.“Evaluarea articulară şi musculară a membrului superior – aplica ii în kinetoterapie şi medicina sportivă”. Sbenghe T. Sidenco E. Buc. -“Coloana vertebrală şi membrul inferior – evaluarea mio-articulară în kinetoterapie şi medicina sportivă”. – “Kinetologie profilactică. Sidenco E. Editura Funda iei România de Mâine. şi influen ează nota finală. Buc. Ed. 2003 . Sidenco E. Editura Funda iei România de Mâine. Buc. 2005 4.Fiecare etapă de testare este eliminatorie. Buc. reeditată 2002 3. Buc. Fiecare etapă de testare teoretică se notează de la 1 la 10. BIBLIOGRAFIE 1. 2000 2. . 2003 5. Nota finală reprezintă media aritmetică a notelor corespunzătoare fiecărei etape de examinare V.

precum şi posibilită ile de personalizare a programelor de kinetoterapie şi kinetoprofilaxie • Deprinderea schemelor de organizare a programelor kinetoterapie – integrarea kinetoterapiei şi kinetoprofilaxiei în programele complexe de recuperare func ională • Cunoaşterea limitelor kinetoterapiei în func ie de patologie .dr. CURS DE ZI Semestrul 8 Curs 24 Lucrări practice 24 Sistem de evaluare • • Test de verificare practică Examen teoretic scris şi oral IV Anul V D.Universitatea “Spiru Haret” Facultatea de Educa ie Fizică şi Sport Aprobat Titular curs: Disciplina: Kinetoterapie Prof. măsuri de prevenire şi de compensare a efectelor nedorite STRUCTURA DISCIPLINEI VII. Curs Cursuri practice 4 6 • • Sistem de evaluare Test de verificare practică Examen teoretic scris şi oral PREZEN A TITULARULUI DE CURS LA FACULTATE: .la solicitare. prin Secretariatul facultă ii . Anul universitar: 2007/ 2008 Elena-Lumini a Sidenco Curs obligatoriu PROGRAM A ANALITICĂ pentru anul III curs de zi şi anul V curs F.F. Anul C.F. Univ.accidente şi incidente.miercuri – între orele 15-19 .ro OBIECTIVELE DISCIPLINEI • Însuşirea de către studen i a no iunilor teoretice legate de programele de kinetoterapie şi kinetoprofilaxie • Însuşirea de către studen i a metodologiei de desfăşurare programelor de kinetoterapie aplica iile pentru diverse tipuri de patologii. sidenco@xnet. VI. CURS F.

reeditată 2002 8. – “Ghid practic de evaluare articulară şi func ională – aplica ii în kinetoterapie şi medicina sportivă”. Buc.L. Ed. – “Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei”. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE 6. Anul universitar: 2006/ 2007 Prof. 2000 7. Medicală. – “Kinetologie profilactică. Sbenghe T. Ed. 1987. Medicală. Buc. 2005 .Universitatea “Spiru Haret” Facultatea de Educa ie Fizică şi Sport Aprobat Titular curs: Disciplina: Kinetoterapie Univ. Buc. Sidenco E.ro VIII. Editura Funda iei România de Mâine. Sbenghe T. Elena-Lumini a Sidenco Curs obligatoriu sidenco@xnet. terapeutică şi de recuperare”.dr.

-“Coloana vertebrală şi membrul inferior – evaluarea mio-articulară în kinetoterapie şi medicina sportivă”.ro 9. Editura Funda iei România de Mâine.L.L. Elena-Lumini a Sidenco Curs obligatoriu IX. Sidenco E. Buc. Sidenco E. .Universitatea “Spiru Haret” Facultatea de Educa ie Fizică şi Sport Aprobat Titular curs: Disciplina: Kinetoterapie Univ. Anul universitar: 2006/ 2007 Prof. Buc. Editura Funda iei România de Mâine. 2003 . 2003 10.“Evaluarea articulară şi musculară a membrului superior – aplica ii în kinetoterapie şi medicina sportivă”. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ sidenco@xnet.dr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful