Seria „MATEMATICĂ“ ANALIZĂ MATEMATICĂ Calcul diferenţial

MATHEMATICAL ANALYSIS Differential calculus
The present book is the first part of the cours of Mathematical Analysis given by the author for many years at the Technical University of Civil Engineering of Bucharest. It contains: Sequences and Series of Numbers, Sequences and Series of Functions, Power Series, Taylor’s Series, Metric Spaces, Normed and Hilbert Spaces, Functions of Several Variables, Limits and Continuity, Partial Derivatives, Differentiable Functions, Taylor’s Formula, Local Extremum of a Function, Implicit Functions, Local Conditional Extremum, Dependent Functions. This list itself demonstrates that the book provides the engineering disciplines with the necessary information of differential calculus of functions with one and several variables. We tried to offer the fundamental material concisely and without distracting details. We focused on the presentation of basic ideas of differential calculus in order to make it detailed and as comprehensible as possible. The numerous examples also serve this aim. Besides students in tehnical faculties and those starting a mathematics course, the book may be useful to engineers and scientists who wish to refresh their knowledge about some aspects of mathematics.

Lucrarea a fost realizată în cadrul Contractului de Grant nr. 39643 / 11.08.1998, CNFIS, cod 54, acordat de către Banca Mondială şi Guvernul României.

Prof. univ. dr. GAVRIIL PĂLTINEANU

ANALIZĂ MATEMATICĂ
Calcul diferenţial
Seria „MATEMATICĂ“

4

ANALIZĂ MATEMATICĂ

Editura AGIR Bucureşti, 2002

ASOCIAŢIA GENERALĂ A INGINERILOR DIN ROMÂNIA © EDITURA AGIR.75 ISBN 973-8130-90-5 Imprimat în România . 2002 Editură acreditată de C. Adresa: Editura AGIR Calea Victoriei. Gheorghe Bucur. E-mail: office@agir. Toate drepturile pentru această ediţie sunt rezervate editurii.C. 70179 Bucureşti Telefon: 401-212 81 04. Universitatea Bucureşti Redactor: ing.S. Adina NEGOIŢĂ Coperta: Camelia BOGOI Bun de tipar: 15.08. nr.S. 118.2002.ro Referent: prof. univ.N. Coli de tipar: 11. dr.I. Facultatea de Matematică. 401-212 81 06 (redacţie) 401-211 83 50 (difuzare) Fax: 401-312 55 31. sector 1.

Bucureşti. Păltineanu . Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile. Spaţii normate şi Spaţii Hilbert. Spaţii metrice. măcar parţial. diferenţa este dată de măsura în care se păstrează un echilibru rezonabil între rigoare şi accesibilitate. februarie 2002 G. În vasta ofertă de cursuri de Analiză Matematică de pe piaţa cărţii din ţara noastră. Acesta a fost criteriul de bază în scrierea acestui curs şi sperăm că. am reuşit acest lucru. Şiruri şi serii de funcţii reale.Prefaţă Lucrarea se adresează studenţilor din anul întâi din universităţile tehnice şi are la bază experienţa de peste 20 de ani a autorului în predarea cursului de Analiză Matematică la Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale din Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti. Materialul prezentat corespunde programei analitice din semestrul întâi şi este împărţit în patru capitole: Şiruri şi serii de numere reale.

.

......................................................................... 79 3............................. Şiruri de numere reale (complemente).................................4..................................... Matrice iacobiene . Proprietăţile funcţiilor continue pe mulţimi compacte şi conexe ...........................3.........2.................... Spaţii metrice........ Funcţii elementare Formulele lui Euler ........ 112 3..............8.......................................................... Funcţii de matrice ......................................... Serii cu termeni pozitivi............................................ Calculul aproximativ al sumei unor serii.... 49 2................................... Funcţii continue .... 44 1....................... 92 3........... Convergentă simplă (punctuală) şi convergenţă uniformă ..............................8.............. 118 3..... Numere reale...........7......3..1.4................................................9...........9.... 128 4......................... 66 2............... ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE................... 39 1............. 21 1. CALCULUL DIFERENŢIAL AL FUNCŢIILOR DE MAI MULTE VARIABILE................. 128 4........................... 71 3............. 25 1........ Serii absolut convergente........... 27 1............................ 9 1...................1.................. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII REALE . Limite de funcţii ..................................2....................................... 47 2.................................... Serii în spaţii normate......................................... 96 3....................................................... 16 1..................................5...........2....... Diferenţiala de ordinul întâi şi invarianţa formei sale ........................................................3..... 88 3.3.............. Spaţii Hilbert......... 102 3......................... 142 ......... Limitele extreme ale unui şir ................... Criterii de convergenţă pentru serii cu termeni oarecare ...................... 79 3................................. 122 4.......................................... 41 1. 138 4...........5......................................... Diferenţiabilitatea funcţiilor compuse .............................................................. Elemente de topologie în ϒn . 49 2..................... Formula Taylor ....... 9 1...... Serii de puteri............... 60 2................................................................................ Dreapta încheiată...................................................... SPAŢII HILBERT ......................................1.......................................................... Serii numerice convergente şi divergente..... 136 4.................................4... Derivate parţiale Diferenţiabilitate .................................. Operaţii cu serii convergente ...... Principiul contracţiei .................. SPAŢII METRICE.............6. 87 3.........7...................... Diferenţiabilitatea funcţiilor vectoriale............................6..........................4..........................1..................................... SPAŢII NORMATE...2... 99 3.. Spaţii normate........................ Serii Taylor şi Mac Laurin.................................Cuprins 1.................10.

..................... 188 ..............................11...... Formula Taylor............. 158 4............................5............7........ Elemente de teoria câmpurilor.8..................................1.........6...... Derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiilor compuse de două variabile...................... 180 4.........12......................................................... 165 4...............................9................... Transformări regulate ........... Funcţii dependente şi independente.................. Funcţii implicite. Schimbări de variabile .. Teorema de inversiune locală .........10.............................................. Extremele funcţiilor de mai multe variabile .............................................. 170 4................. 152 4............................... 144 4................................................ 182 BIBLIOGRAFIE........................................... Şiruri şi serii de numere reale 9 4.............................................................. Derivate parţiale de ordin superior.................. 162 4........................13....14. Diferenţiale de ordin superior ..... 150 4....................................... Extreme cu legături.......... 175 4.............................

K . p şi q prime între ele. deoarece. înmulţirea şi împărţirea (cu excepţia împărţirii la zero).K} {0. −1. Pentru a face posibilă operaţia de scădere. ⋅ ) este inel comutativ. ⋅ ) este corp comutativ.K. Din punct de vedere algebric ( .1. Următoarea extensie a numerelor este mulţimea numerelor raţionale . Construcţii geometrice foarte simple se conduc la mărimi a căror măsură nu se poate exprima cu ajutorul numerelor raţionale. 2. nici faţă de înmulţire). n. Într-adevăr.K . Este deci necesar să adăugăm la mulţimea numerelor raţionale şi numere de altă natură.1. unde p. extensia de la la ϒ este determinată de necesităţi topologice (de convergenţă).0. q ∈ . adică * = \ {0} Pe mulţimea numerelor naturale sunt definite două operaţii: adunarea (notată cu +) şi înmulţirea (notată cu ⋅). + . pe care le numim numere iraţionale şi obţinem mulţimea numerelor reale ϒ. q ≠ 0. adică mulţimea numerelor de forma p q . la mulţimea numerelor naturale se adaugă mulţimea numerelor negative şi se obţine astfel mulţimea numerelor întregi = {K . Deoarece elementele din * nu sunt simetrizabile nici faţă de adunare. scăderea. În sunt definite cele patru operaţii aritmetice: adunarea. Cel mai simplu exemplu este diagonala unui pătrat de latură 1. operaţiile de scădere şi împărţire nu sunt posibile în Ν. Dacă primele extensii ale mulţimii numerelor naturale Ν şi anume şi . în această mulţime există şiruri monotone şi . − n. nici faţă de înmulţire. au fost determinate de necesităţi algebrice. −2. 2. Mulţimea numerelor raţionale suferă de o anumită "incompletitudine". Încă din antichitate s-a observat că mulţimea numerelor raţionale nu este suficient de bogată pentru a servi la exprimarea măsurii oricărei mărimi din natură. pătratul lungimii acestei diagonale este 2 şi este binecunoscut faptul că nu există nici un număr raţional al cărui pătrat să fie egal cu 2. + . Şiruri şi serii de numere reale 1. n. Numere reale În cele ce urmează vom nota cu mulţimea mulţimea numerelor naturale.1.K} şi cu ( . (Ν nu are structură de grup nici faţă de adunare.1. conform teoremei lui Pitagora.

Observaţia 1.) (Axioma lui Arhimede) Pentru orice x ∈ ϒ şi orice y ∈ ϒ. atunci [x] = x. a2 = 1. rezultă că există n ∈ Ν astfel încât x < n. ∀ n ∈ Ν. … a cărui limită este 2 ∉ . atunci considerând în axioma lui Arhimede y = 1. Axioma lui Arhimede este echivalentă cu următoarea proprietate: ∀ x ∈ ϒ. a1 = 1. 41 . Prin crearea mulţimii numerelor reale se înlătură acest "defect". O să spunem numai că se poate construi o mulţime ϒ care conţine corpul numerelor raţionale . ≤ ) este corp comutativ total ordonat. (PC) (Axioma lui Cantor) Dacă {an } şi {bn } sunt două şiruri de numere raţionale care au următoarele proprietăţi: 1) a1 ≤ a2 ≤ K ≤ an K ≤ bn ≤ K ≤ b2 ≤ b1 2) lim n→∞ ( bn − an ) = 0 *) atunci există c ∈ ϒ (unic) astfel încât an ≤ c ≤ bn .1. y ∈ ϒ avem sau x ≤ y sau y ≤ x şi compatibilă cu structura algebrică: x′ ≤ y′ şi x′′ ≤ y′′ atunci x′ + x′′ ≤ y′ + y′′ x ≤ y şi α ≥ 0 atunci αx ≤ αy Din faptul că ϒ este corp comutativ total ordonat rezultă toate regulile de calcul cu numere reale. . y . având elementul neutru 0. + . din punct de vedere algebric. În plus are loc proprietatea de distributivitate: x ( y + z ) = xy + xz . Dacã x ∈ ϒ \ şi x > 0. În ϒ. a3 = 1. Prin urmare.A. Relaţia de ordin "≤" este totală. y > 0 există n ∈ Ν astfel încât ny ≥ x. *) ∀ ε > 0. Şiruri şi serii de numere reale 11 mărginite care nu au limită (în ). ∃ nε ∈ * astfel încât bn − an < ε .1. Într-adevăr. adunarea (notată cu +) şi înmulţirea (notată cu ⋅) şi o relaţie de ordine (notată ≤) astfel încât ( .1. iar ϒ \ {0} este grup abelian faţă de înmulţire. ⋅. Se verifică imediat că: [x] ≤ x < [x] + 1. ∀ x . care satisface în plus următoarele proprietăţi: (P. pe care sunt definite două operaţii. dacă x ∈ . ∀ n ≥ nε . ϒ este grup abelian faţă de adunare. ∃ [x] ∈ astfel încât [x] ≤ x < [x] + 1 ([x] se numeşte partea întreagă a lui x). având elementul neutru 1. Fie n x cel mai mic număr natural mai mare ca x şi fie [x] = n x – 1. Nu ne propunem să prezentăm aici construcţia numerelor reale. orice şir monoton şi mărginit are o limită. z ∈ . adică pentru orice x.414 . Vezi de exemplu şirul a0 = 1 .4 .

Aşadar.1. există n0 ∈ n * astfel încât 1 < y şi n0 alegem r = 1 . astfel încât –x > r > –y.1. Demonstraţie Elementele mulţimii + pot fi puse sub forma următorului tablou: . Cazul 4: x < y < 0. fie x ∈ + şi y > 0. Atunci ∃ r ∈ r = –r . ∀ n ∈ Ν. rezultă că o mulţime este numărabilă dacă elementele sale pot fi puse sub forma unui şir A = {a1 . Demonstraţie Cazul 1: x = 0 < y. O mulţime A se numeşte numărabilă dacă există o aplicaţie bijectivă f : → A .K} Se observă uşor că o reuniune finită de mulţimi numărabile este de asemenea o mulţime numărabilă. atunci r ∈ ⎜ r ⎟ ⎝ ⎣ 1⎦ ⎠ şi avem ⎛x ⎞ 1 1 r ≤ r1 ⎜ + 1 ⎟ = x + r1 < x + ( y − x ) = ( x + y ) < y . Deoarece 1 → 0. n0 Cazul 2: 0 < x < y. y Propoziţia 1. Alegem r = 0. Alegem Definiţia 1. Fie a = 0 < r1 < a .12 ANALIZĂ MATEMATICĂ Dacă x ∈ ϒ \ . 2 2 ⎝ r1 ⎠ x Pe de altă parte r > r1 ⋅ = x . Reciproc. Pentru orice x. x < 0. r1 Cazul 3: x < 0 < y. Dacă notăm cu an = f ( n) .1. atunci [x] = – [–x] – 1. Mulţimea numerelor raţionale este numărabilă.K . y ∈ ϒ în situaţia x < y există r ∈ astfel încât x < r < y. 1 ( y − x ) > 0 şi fie r1 ∈ 2 cu proprietatea ⎛⎡ x ⎤ ⎞ Dacă notăm cu r = r1 ⎜ ⎢ ⎥ + 1 ⎟ . Propoziţia 1.2.1. a2 . atunci ⎣ y⎦ ny > x y= x. an . Dacă notăm cu ⎡x⎤ n = ⎢ ⎥ + 1 .1. r ∈ şi x < r < y.

Rezultă că există y ∈ ϒ astfel încât y ∈ I I n ⊂ I ..K .. 1] este numărabilă.. Pe de altă parte observăm că lungimea intervalului I n este . .. {bn } care îndeplinesc condiţiile din axioma lui ∞ 1 Cantor. se observă că elementele mulţimii + se pot pune sub forma unui şir ⎧1 2 1 1 2 3 4 ⎫ + = ⎨ .1..⎬ ... Împărţim acum intervalul I1 în trei părţi egale. În mod analog − este numărabilă.1. Propoziţia 1. Demonstraţie Presupunem prin absurd că mulţimea [0. obţinem două şiruri de numere raţionale {an } . x2 .. . Procedând în continuare în acest mod obţinem un şir de intervale închise I1 ⊃ I 2 ⊃ …⊃ I n ⊃ … cu proprietatea că xn ∉ I n . extremităţile intervalului I n . Notăm cu I1 acest interval.. Există cel puţin un interval I 2 care nu-l conţine pe x2 . .. Există cel puţin un subinterval (dintre acestea) care nu-l conţine pe x1 . respectiv bn . ⎩1 1 2 3 2 1 1 ⎭ de unde rezultă cã + este numărabilă. ... . n =1 .1] = { x ∈ : 0 ≤ x ≤ 1} nu este numărabilă.. 3n Dacă notăm cu an .1] = { x1 ...3. Mulţimea [ 0. Şiruri şi serii de numere reale 13 1 1 1 2 1 3 1 4 2 1 2 2 2 3 2 4 3 1 3 2 3 3 3 4 4 … 1 4 … 2 4 … 3 4 … 4 ………………………………………… Urmând săgeţile. Cum = + U − U {0} rezultă că mulţimea numerelor raţionale este numărabilă.. Împărţim intervalul I în trei intervale închise egale. xn ... deci că I = [ 0.} . .

Dacă { xn } . Pentru orice a. 2) lim ( y n − xn ) = 0 . n→∞ atunci există z ∈ ϒ (unic) astfel încât xn ≤ z ≤ yn . b ] definită astfel: Corolarul 2. ceea ce este Rezultă că există z ∈ ( a . Într-adevăr. fie a1 .14 ANALIZĂ MATEMATICĂ Pe de altă parte este evident că y ≠ xn pentru orice n. b ] = = { x ∈ . { y n } sunt două şiruri de numere reale cu proprietăţile: 1) x1 ≤ x2 ≤ K ≤ xn ≤ K ≤ yn ≤ K ≤ y2 ≤ y1 . iar şirul {bn } poate fi ales descrescător.1. b ) \ . b} ar fi numărabilă. (1. b ] = ( a . b ) este nenumărabilă. mulţimile [ a . Propoziţia 1. a2 ∈ astfel încât 1 1 x1 − < a1 < x1 şi x2 − < a2 < x2 . Demonstraţie Din Propoziţia 1. ( a. b ) ∪ {a .1 rezultă că pentru orice n ∈ Ν există an ∈ astfel încât xn − 1 şi bn ∈ 1 .1) < an < xn ≤ yn < bn < yn + 2n 2n Observăm că şirul {an } poate fi ales crescător.1] pot fi puse în corespondenţă bijectivă f ( x) = a + ( b − a ) x prin funcţia f : [ 0. a < b mulţimea [ a.1. Am ajuns astfel la o contradicţie. Pentru orice a . Din Propoziţia 1.1. b ∈ . Demonstraţie Mulţimea numerelor raţionale care aparţine intervalului numărabilă. deci y ∉ I. în timp ce mulţimea ( a.1 şi 1. a ≤ x ≤ b} nu este numărabilă. Într-adevăr.1] → [ a. b ] şi [ 0. Dacă numărabilă atunci [ a . a < b există cel puţin un număr iraţional z astfel încât a < z < b. Corolarul 1.3 rezultă că între două numere reale se află o infinitate de numere raţionale şi o infinitate de numere iraţionale. b ) este ar fi absurd. b ∈ . b ) ( a. ∀ n ∈ . 2 22 .4.

b1 ] . Fie A majorată şi infinită şi fie a. Se numeşte marginea superioară (inferioară) a mulţimii A cel mai mic majorant (cel mai mare minorant) al mulţimii A. b1 ] intervalul [ a.2) În continuare avem xn − z ≤ . Este evident că dacă A admite un majorant (minorant) atunci admite o infinitate de majoranţi (minoranţi). b].2. notăm cu [ a2 . Teorema 1. notăm cu [ a1 . c ] . iar marginea inferioară cu infA. a2 . a2 . O mulţime se numeşte mărginită dacă este majorată şi minorată. În mod asemănător se arată că z ≤ yn . rezultă că lim ( bn − an ) = 0 . b2 ] intervalul . Dacă c este majorant pentru A. ∀ x ∈ A. astfel încât an ≤ z ≤ bn . Cum { xn } este crescător avem: xn − 1 2n + k ≤ xn + k − 1 n+k 1 2n + k ≤ an + k ≤ z . b1 ] intervalul [ c. Dacă mulţimea A e finită. Şiruri şi serii de numere reale 15 Dacă notăm cu a2 = max ( a1 . adică A = a1 . ∀ k ∈ (1. Din Deoarece 0 < bn − an < ( yn − xn ) + n −1 n→∞ 2 axioma Cantor rezultă că există z ∈ ϒ. 1 . rezultă < a2 < x2 . a p . iar a nu este majorant pentru A. ∀ n . Demonstraţie Vom demonstra existenţa marginii superioare.K .1. Marginea superioară a mulţimii A se notează cu supA. Numărul b se numeşte majorant (minorant).K . Analog se poate arăta cã {bn } poate fi ales x2 − 1 descrescător. atunci evident sup A = max a1 . de unde rezultă xn − z ≤ 0 şi deci 2 xn ≤ z . ∀ n. b ] . O mulţime de numere reale A se numeşte majorată (minorată) dacã există b ∈ ϒ astfel încât x ≤ b ( x ≥ b ) . Fie c mijlocul intervalului [a.1. b ∈ astfel încât b este majorant pentru A. Procedând ca mai înainte.1.1. a2 ) şi ţinem seama că x1 ≤ x2 . ∀ k ∈ . ∀ n . În continuare se poate arăta prin inducţie 22 completă că şirul {an } este crescător. Orice mulţime de numere reale majorată (minorată) are margine superioară (inferioară). Observaţia 1. unic. a p . Evident a2 ≥ a1 . Fie c2 mijlocul intervalului { } { } [ a1. iar dacă c nu este majorant pentru A notăm cu [ a1 .

Se obţin astfel două şiruri de numere raţionale {an } . M ∈ ϒ este marginea superioară a mulţimii A dacă şi numai dacă 1) x ≤ M . an ≤ M ≤ bn . atunci M este majorant pentru A. ∃ xε ∈ A astfel încât M − ε < xε . dacă c2 nu este majorant pentru A şi aşa mai departe. Deoarece lim ( bn − an ) = 0. În concluzie. Demonstraţia existenţei marginii inferioare este analogă. Observaţia 1. deci ∃ xε > M − ε . În continuare avem bn0 < x + an0 − M ≤ x . Fie M ′ < M şi fie ε = M − M ′ > 0 . Prin urmare M' nu este majorant pentru A şi deci M = supA. Într-adevăr. Deoarece M este cel mai mic majorant al mulţimii A. Din 2) rezultă că există xε ∈ A astfel încât xε > M − ε = M ′ . de unde rezultă 1). b1 ] . bn este majorant. ( ) . Să presupunem prin absurd că există M' < M. 3) pentru orice Din axioma lui Cantor rezultă că există M ∈ astfel. iar an =0 n0 ∈ * cu proprietatea bn0 − an0 < x − M . Fie acum M ∈ ϒ cu proprietăţile 1) şi 2). există n→∞ n → ∞ 2n n ∈ * . M' majorant pentru A. dacă M = supA.1.16 ANALIZĂ MATEMATICĂ dacă c2 este majorant pentru A. c2 ] b−a nu este majorant al mulţimii A. ∀ x ∈ A 2) ∀ ε > 0. M – ε nu este majorant pentru A. ceea ce contrazice faptul că bn0 este majorant pentru A. Din 1) rezultă cã M este majorant pentru A. M este cel mai mic majorant al mulţimii A. rezultă că ∀ ε > 0. Fie n1 ∈ * astfel încât bn1 − an1 < M − M ′ . {bn } cu următoarele proprietăţi: 1) a1 ≤ a2 ≤ K ≤ an ≤ K ≤ bn ≤ K ≤ b2 ≤ b1 2) lim ( bn − an ) = lim n→∞ [ a1. Am ajuns astfel la o contradicţie. Într-adevăr. există x ∈ A astfel încât M < x. Mai departe avem: an1 > M ′ + bn1 − M ≥ M ′ de unde rezultă cã an1 este majorant pentru A. deci marginea superioară a mulţimii A. Observăm că M = supA.3. ∀ n ∈ Ν. respectiv intervalul [ c2 . M este majorant pentru A. Arătăm acum că M este cel mai mic majorant al ( ) mulţimii A. pentru că în caz contrar.

Fie c1 mijlocul intervalului [ a1 . intervalul [ an . Fie {an } un şir de numere reale şi k1 < k2 < K < kn < K un şir strict crescător de numere naturale. Atunci există a. (Cesàro). b1 ] . Cel puţin unul din intervalele [ a1 . { xn } . {bn } cu proprietăţile: 1) a1 ≤ a2 ≤ K ≤ an ≤ K ≤ bn ≤ K ≤ b2 ≤ b1 b−a 2) lim ( bn − an ) = lim =0. Dacă şirul {an } este convergent şi are limita l. Să presupunem că [ c1 . [ c1 .1. b2 = b1 şi aşa mai departe. Atunci notăm a1 = a şi b1 = c . bn ] conţine o infinitate de termeni ai şirului { xn } .2. există k2 ∈ * . Se obţin astfel două şiruri de numere raţionale {an } . atunci orice subşir al său este convergent şi are limita l. b1 ] are această proprietate.2. Fie c mijlocul intervalului [a. b] conţine o infinitate de termeni ai şirului { xn } . Alegem k1 ∈ * astfel încât xk1 ∈ [ a1. Definiţia 1. c] are această proprietate. b2 ] . b∈ astfel încât a < xn < b . Orice şir mărginit de numere reale conţine un subşir convergent. k2 > k1 astfel încât Procedând în continuare în mod asemănător rezultă că există un şir strict crescător de numere naturale . Presupunem că [a. n →∞ n→∞ 2 n 3) ∀ n ∈ Ν. Şiruri de numere reale (complemente) Reamintim că un şir de numere reale { an } se numeşte convergent (are astfel încât limită finită) dacă există l ∈ ϒ astfel încât ∀ ε > 0.1. Deoarece [ a2 .2. b1 ] conţine o infinitate de termeni ai şirului { xn } . [c. b2 ] conţine o infinitate de termeni ai şirului xk2 ∈ [ a2 . Şiruri şi serii de numere reale 17 1. Şirul akn { } se numeşte subşir al şirului În particular şirul iniţial {an } poate fi privit ca un subşir al său (cazul kn = n ). b1 ] . Atunci notăm a2 = c1 . Lema 1. Demonstraţie Fie { xn } un şir de numere reale mărginit.1. {an } . c]. c1 ] . ∃ un rang nε ∈ ∀ n ≥ nε avem an − l < ε . b]. ∀ n ∈ Ν. Din axioma lui Cantor rezultă că există x ∈ ϒ astfel încât an ≤ x ≤ bn . Cel puţin unul din intervalele [a. ∀ n ∈ Ν. (Afirmaţia rezultă imediat din Observaţia n ≤ kn ).

ε ε ∃ nε ∈ * astfel încât xn − l < . se numeşte fundamental Definiţia 1. ∀ p ∈ * . Fie { xn } un şir fundamental.K. xn1−1. (Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy) Condiţia necesară şi suficientă ca un şir de numere reale să fie convergent este să fie fundamental. Un şir de numere reale { xn } (Cauchy) dacă ∀ ε > 0. Pentru ∀ ε > 0.2. ∀ p ∈ Dacă notăm cu * . { } { } Teorema 1. Fie { xn } un şir convergent. 2 2 ∀ n. bn ] ∀ n ∈ Ν. Pentru n = n1 rezultă xn1+ p − xn1 < 1 .1. ∀ n ≥ nε . m ≥ nε avem: . Notând cu p = m – n (dacă m > n). n ≥ nε avem xm − xn < ε .2. Orice şir fundamental este mărginit.2. respectiv p = n – m (dacă m < n) obţinem următoarea definiţie echivalentă: { xn } este fundamental dacă ∀ ε > 0. Pentru ∀ ε > 0. Pentru ε = 1 există n1 ∈ * astfel încât xn + p − xn < 1 . m ≥ nε avem xm − xn < ε. Demonstraţie Fie { xn } un şir fundamental. ∃ nε ∈ * astfel încât ∀ n ≥ nε şi ∀ p ∈ * avem xn + p − xn < ε . deci { xn } este fundamental.K. deci xn1 − 1 < xn1 + p < xn1 + 1 . atunci xm − l < şi 2 2 ε ε mai departe xm − xn = ( xm − l ) + ( l − xn ) ≤ xm − l + xn − l < + = ε . Dacă m ≥ nε .2. ∀ n ≥ n1 . având limita l ∈ ϒ. ∃ nε ∈ * astfel încât ∀ m. ′ Suficienţa. ∃ nε ∈ * astfel ′ încât ∀ n. Lema 1. xn1−1 .2. a = min x1. Aşadar. ∀ p ∈ * .18 ANALIZĂ MATEMATICĂ k1 < k2 < K < kn < K astfel încât xkn ∈ [ an . Demonstraţie Necesitatea. ∀ n ∈ Ν. Deoarece xkn − x ≤ bn − an = b−a 2n rezultă că xkn { } converge la x. xn1 + 1 atunci a ≤ xn ≤ b . xn1 − 1 şi cu b = max x1.

4) 2 ′ ′′ Dacă nε = max ( nε . atunci din (1. nε ∈ * astfel încât 1 an + p − an < < ε .1. (1. 1 Fie { xn } un şir fundamental. rezultă că şirul { xn } este mărginit. = ⋅ n+1 1 2 2n 1− 2 Deoarece n→∞ lim 1 2 n = 0. este suficient să verificăm pentru un şir că este fundamental (deci o condiţie mai slabă) ca să tragem concluzia că este convergent. 2 2 Aşadar. p∈ *. Datorită importanţei deosebite pentru analiza matematică a criteriului general de convergenţă al lui Cauchy.2. din Lema 1. Exemplu: Să se studieze convergenţa şirului cu termenul general cos x cos 2 x cos nx (x ∈ ϒ oarecare fixat). că admite un subşir xkn convergent. mai precis a implicaţiei: orice şir fundamental este convergent. nε ) şi n ≥ nε .1. iar din xn − xm < ′′ Lema 1.2. Aşadar. rezultă că ∀ ε>0. Şiruri şi serii de numere reale 19 ε (1. Pentru Fie ε = există nk ∈ * astfel încât k 2 .3) 2 Pe de altă parte.4) rezultă: ε ε xn − l = xn − xkn + xkn − l ≤ xn − xkn + xkn − l < + = ε . şirul {an } este fundamental n 2 şi deci convergent. ∀ n ≥ nε şi ∀ p ∈ * . ∀ n ≥ nε . xn − l < ε pentru orice n ≥ nε . Într-adevăr avem: an + p − an = cos ( n + 1) x 2 n +1 +K+ cos ( n + p ) x 2 n+ p ≤ 1 2 n +1 +K + 1 2 n+ p = 1 1− p 1 2 < 1 . Fie l = lim xkn şi fie nε ∈ * n→∞ astfel încât: ε ′′ . Verificăm că şirul {an } an = + +K+ 2 2 2 2n este fundamental.2.3) şi (1. deci { xn } este convergent şi are limita l. xkn − l < Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy stabileşte că pentru şirurile de numere reale noţiunile de şir convergent şi şir fundamental sunt echivalente. Prin urmare. prezentăm în continuare o altă demonstraţie a sa.

nk +1 ) . xnk +1 − x < 2k (1. există x ∈ ϒ astfel încât 1 1 . atunci nk +1 > nk şi xnk +1 − xnk < 1 2k . (1.8) < xnk +1 < xnk + 1 2k . ∀ k ∈ Ν. 2 * ′′ Fie nε ∈ * astfel încât . ∀ k ∈ Ν. ∀ n.6) Pentru ε = 1 2 k +1 există nk +1 ∈ * astfel încât (1. k −2 2 Prin urmare.10) astfel încât (1. există un subşir al său xnk xnk − 1 2 k { } cu proprietatea: (1. n ≥ nk .7) 1 . ţinând seama de (1. xn − xm < k +1 2 Dacă alegem nk +1 > max ( nk . 1 2k (1.8) avem: 1 1 1 1 1 ak +1 − ak = xnk +1 − xnk − + >− − + =0 k k −1 k k k −1 2 2 2 2 2 1 1 1 1 1 bk +1 − bk = xnk +1 − xnk + + < + − =0 k k −1 k k k −1 2 2 2 2 2 1 bk − ak = → 0 pentru k → ∞. ∀ k ≥ nε .5) În particular avem: xn − xnk < . Prin urmare dacă { xn } este fundamental. Într-adevăr.1. {bk } 1 1 şi bk = xnk + atunci şirurile {ak } şi Dacă notăm cu ak = xnk − k −1 k −1 2 2 satisfac condiţiile Propoziţiei 1.8) şi (1. m ≥ nk .20 xn − xm < 1 2k ANALIZĂ MATEMATICĂ .9) (1.11) Aşadar. subşirul xnk { } este convergent şi are limita x. xnk − = ak ≤ x ≤ bk = xnk + k −1 k −1 2 2 Din (1. Fie ε > 0 şi nε′ ∈ xnk − x < ε ′ . ∀ n. m ≥ nk +1 .4.9) rezultă 3 . ∀ k ∈ Ν.

1. din Teorema 1. Orice şir monoton şi mărginit este convergent. Fie şirul cu termenul general 1 1 1 an = 1 + + + K + − ln n . ∀ x > –1. n ∈ }. x ≠ 0.1.12) 2 ′ ′′ Dacă notăm cu nε = max ( nε . atunci din (11) şi (12). Prin urmare. adică xn − M < ε . Cel mai cunoscut exemplu de aplicaţie a Teoremei 1. 2 2 Teorema 1. ∀ n ≥ 1 . { xn .71828. 2 3 n Vom arăta că acest şir este monoton descrescător şi mărginit. rezultă că xn ≤ M .2.2. ε ε + =ε.1. pentru orice n ≥ nε avem: de unde rezultă că { xn } este convergent şi are limita M. Deoarece şirul astfel încât { xn } este monoton crescător. ∀ m.2. Se ştie din liceu că acest şir este monoton crescător şi mărginit ⎝ n⎠ ⎛ 1⎞ ( 2 ≤ an < 3 .1. 1 n 1 1 ⎞ 1 1 ⎛ + ln an+1 − an = + ln ⎜1 − − = 0 .13) ⎛ 1⎞ an = ⎜1 + ⎟ .2. Deci e = lim ⎜1 + ⎟ . ∀ n ∈ Ν). În continuare prezentăm o altă aplicaţie interesantă a Teoremei 1. Despre n⎠ n→∞ ⎝ numărul e se poate arăta că este iraţional şi valoarea sa este aproximativ egală cu e ≈ 2. ∀ n ≥ nε . (1.1. Limita sa se notează cu e.1. pentru n ≥ nε avem: xm − xn < xn − x ≤ xn − xnk + xnk − x < de unde rezultă că { xn } converge la x. Şiruri şi serii de numere reale 21 ε ′′ . Din Observaţia 1. este şirul M − ε < xn ≤ M ≤ M + ε . (1. ∀ n∈ * .2. ∀ n ∈ Ν şi ∀ ε > 0. ∃ nε ∈ M − ε < xnε . n ∈ } Demonstraţie Fie { xn } un şir monoton crescător şi mărginit. Pentru aceasta folosim următoarea inegalitate cunoscută din liceu ln (1 + x ) < x .14) Într-adevăr. nε ) . n n . Exemplu. rezultă xn ≥ xnε . = ⎟< n +1 n +1 n +1 ⎝ n +1⎠ n +1 n +1 Aşadar an +1 < an . rezultă că există M = sup { xn . Deoarece mulţimea este majorată. n ≥ nε (1.

Pe mulţimea se consideră relaţia de ordine obţinută prin prelungirea relaţiei de ordine de pe ϒ astfel: − ∞ < ∞ . orice mulţime de numere reale este mărginită în . Un şir de numere reale { xn } are limita ∞ (respectiv –∞) dacă ∀ ε ∈ ϒ. atunci {ε n } este un şir n ⎝ 2 3 ⎠ de numere pozitive. 1 2 3 n Rezultă că şirul {an } este convergent. fără însă să fie peste tot definite şi anume: ∞ + x = ∞ . În felul acesta este o mulţime ordonată. x ≠ ∞ ( ⎧ ∞ daca x > 0 . 1+ (1. ∀ x ∈ . ∀ x ∈ .3. Orice . x∈ .15) 1.1. Cu această convenţie. . Operaţiile algebrice de pe ϒ se extind pe . 2 3 n care se dovedeşte utilă în aplicaţii şi va fi folosită mai departe.22 ANALIZĂ MATEMATICĂ n +1 1 ⎛ 1⎞ > ln ⎜1 + ⎟ = ln . ∞} . Orice şir monoton de numere reale are limită în şir de numere reale conţine un subşir care are limită în . ∀ n ≥ 1. Limita sa se notează cu C şi se numeşte constanta lui Euler şi este aproximativ egală cu 0. ∞x = ⎨ ( ⎩ −∞ daca x < 0 Definiţia 1. ∀ n ≥ nε . x ≠ –∞ −∞ + x = −∞ . În mod analog. 1 ⎛ 1 1 ⎞ Dacă notăm cu ε n = ⎜1 + + + K + − ln n ⎟ − C . cu lim ε n = 0 .1.3.5772156. dacă A nu este minorată definim infA = –∞. deoarece n→∞ 1 1 1 + + K + = ln n + C + ε n . ∀ x ∈ϒ. Limitele extreme ale unui şir Reamintim că prin dreapta încheiată se înţelege mulţimea = U {−∞. ∃ nε ∈ astfel încât xn > ε (respectiv xn < ε ). descrescător. Dreapta încheiată.3. n→∞ n→∞ Propoziţia 1. vom avea: n n ⎝ n⎠ 1 1 1 2 3 n +1 an = 1 + + + K + − ln n > ln + ln + K + ln − ln n = 2 3 1 2 n n 2 3 4 n +1 = ln ⋅ ⋅ K − ln n = ln ( n + 1) − ln n > 0 ⇒ an > 0 . Rezultă următoarea identitate: Pe de altă parte. definim supA = = +∞. −∞ < x şi x < ∞ . Dacă A ⊂ ϒ este o mulţime nevidă care nu este majorată. Se folosesc notaţiile: lim xn = ∞ (respectiv lim xn = −∞ ).

) este crescător vom avea xn > ε . Demonstraţie . n→∞ Observaţia 1. Într-adevăr. Fie xk1 > 1 . −1 n n 4) Şirul xn = ( −1)n n are un singur punct limită 0. Fie { xn } un şir de numere reale şi a ∈ este punct limită pentru şirul { xn } dacă există un subşir {xkn } .3. De asemenea. Dacă { xn } este descrescător se procedează în mod analog. Dacă { xn } este mărginit superior. Cum { xn } n→∞ { xn } este convergent. Şiruri şi serii de numere reale 23 Demonstraţie Fie { xn } un şir monoton crescător de numere reale. atunci pentru ∀ ε ∈ ϒ. deci are limită finită. (Teorema 1. Fie acum { xn } un şir de numere reale oarecare.3. Dacă { xn } este mărginit. Să Definiţia 1.2.1. deci lim xn = +∞ . Pentru orice şir de numere reale { xn } există un cel mai mic punct limită (finit sau nu) şi un cel mai mare punct limită (finit sau nu). Rezultă lim xkn = ∞. 2) Şirul xn = n( ) are două puncte limită 0 şi ∞. există o infinitate de termeni ai şirului mai mari ca 2. atunci acest şir are un singur punct limită care coincide cu limita sa. 3) Şirul xn = n are un singur punct limită ∞. atunci din Lema Cesàro rezultă că există un subşir presupunem că { xn } nu este mărginit (de exemplu nu este mărginit superior). atunci Dacă { xn } nu este mărginit superior. Vom arăta în acest caz că există un subşir care are limita +∞. Teorema 1.2.2. există o infinitate de termeni ai şirului mai mari ca 1. Dacă un şir are limită. Atunci putem alege k2 > k1 astfel încât xk2 > 2 . ∀ n ≥ nε . Construim astfel prin inducţie un şir strict crescător de numere naturale {kn } cu proprietatea xkn > n .1. Exemple 1) Şirul xn = ( −1) are două puncte limită –1 şi 1.3. Spunem că a astfel încât a = lim xkn .1. n→∞ {xnk } convergent. ∃ xnε > ε .

În această situaţie –∞ este singurul punct limită şi că şi A este majorată.1. Aşadar. Existenţa celui mai mic punct limită se dovedeşte în mod asemănător. când este finită. Cum { xn } este majorat. atunci din Lema Cesàro rezultă cã { xn } nu este mărginit inferior.1 rezultă că orice şir de numere reale are limită superioară şi limită inferioară (deşi poate să nu aibă limită). Din Teorema 1.3.2. Pentru a2 există xk2 .3. Din inegalitatea p 1 1 2 xk p − α ≤ xk p − a p + a p − α < + = p p p k2 > k1 astfel încât xk2 − a2 < rezultă xk p →α. pentru a p există un subşir al şirului { xn } convergent la a p .1.3. Definiţia 1. . este cel mai mare. rezultă 1 . n→∞ Observaţia 1.). Să presupunem acum că şirul { xn } este majorat şi să notăm cu A mulţimea punctelor sale limită finite. Într-adevăr. este n→∞ n→∞ caracterizată de proprietăţile: a) Pentru orice a < L există o infinitate de termeni ai şirului mai mari ca a. deci şi cel mai mare. Să presupunem acum A ≠ φ. deci există supA ∈ ϒ (Teorema 1. atunci din Propoziţia 1. Cel mai mare punct n→∞ n→∞ limită al şirului se numeşte limita superioară a şirului şi se notează cu lim sup xn n→∞ sau lim xn . +∞ este punct limită şi evident este cel mai mare. din definiţia marginii superioare rezultă că ∀ p ∈ * 1 există a p ∈ A astfel încât α − < a p ≤ α . Limita superioară L. Fie L = lim sup xn şi l = lim inf xn . b) Pentru orice b > L există un număr finit de termeni ai şirului mai mari ca b. α = supA este punct limită al şirului { xn } şi evident. Aşadar. 2 Prin inducţie construim un şir de numere naturale k1 < k2 < K < kn < K cu 1 proprietatea xk p − a p < . pentru a1 există xk1 astfel încât xk1 − a1 < 1 . Să observăm însă că α = supA ∈ A. p Pe de altă parte. Aşadar.3.24 ANALIZĂ MATEMATICĂ Dacă { xn } nu este majorat. Dacă A este vidă. Cel mai mic punct limită al unui şir se numeşte limita inferioară a şirului şi se notează cu lim inf xn sau lim xn . rezultă că există un subşir care are limita +∞.1.3.

să justificăm afirmaţia în cazul limitei superioare L. n ∈ } şi M = sup { xn . Şiruri şi serii de numere reale 25 În mod analog. iar ⎩ n⎭ ⎧1 ⎫ subşirul ⎨ + 1⎬ este descrescător. Fie şirul xn ( −1)n + 1 + ( −1)n = Demonstraţie . Următoarele inegalităţi sunt evidente: −∞ ≤ m ≤ l ≤ L ≤ M ≤ +∞ . . M = 2. n ∈ } . Se poate construi prin inducţie un şir strict crescător de numere n n⎠ ⎝ 2 1 1⎞ ⎛ naturale {kn } astfel încât xkn ∈ ⎜ L − . Observăm că 2 n ( ⎧ 1 daca n este impar ⎪− n ⎪ xn = ⎨ ( ⎪ 1 + 1 daca n este par. L este punct limită al şirului. orice şir de numere reale. şirul conţine două subşiruri convergente care au limitele 0. Aşadar. este mărginit în . deci –1 este cel mai mic termen al său. Rezultă ⎩n ⎭ m = –1. L + ⎟ .2. Într-adevăr. Propoziţia 1. este caracterizată de proprietăţile: a) Pentru orice a < l există un număr finit de termeni ai şirului mai mici ca a. Rezultă xkn − L < şi deci n n n⎠ ⎝ xkn → L . b) Pentru orice b > l există o infinitate de termeni ai şirului mai mici ca b.1. Rezultă că l = 0 şi L = 1. L + ⎟ . deci cel mai mare termen al său este 2. Condiţia necesară şi suficientă ca un şir sã aibă limită (finită sau nu) este ca L = lim sup an = lim inf an = l . ⎧ 1⎫ Subşirul ⎨− ⎬ este crescător. Din proprietatea b) rezultă cã L este cel mai mare punct limită al şirului. respectiv 1. limita inferioară l. ⎪n ⎩ Aşadar. În particular. Fie m = inf { xn . Din a) şi b) rezultă cã ∀ n ∈ * există o infinitate de termeni ai şirului în intervalul 1 1⎞ ⎛ ⎜ L − . Aşadar. Exemplu. când este finită.3. avem: m = –1 < l = 0 < L = 1 < M = 2. Am făcut mai înainte observaţia că orice mulţime de numere reale este mărginită în .

Din Observaţia 1. Să presupunem că L = l = a ∈ . Rezultă a = lim xn .17) Dacă şirul sumelor parţiale {sn } este divergent (nu are limită sau are limită infinită) spunem că seria (1. Seria geometrică a + aq + aq 2 + K + aq n + K . iar dacă L = l = a = −∞ n→∞ n→∞ atunci lim xn = −∞ .2. limita s = lim sn se numeşte suma seriei şi se n→∞ obişnuieşte să se scrie: s = ∑ un n=1 ∞ (1. Asociem acestui şir următorul şir: s1 = u1 s2 = u1 + u2 KKKKKKKKK sn = u1 + u2 + K + un KKKKKKKKK Definiţia 1. în intervalul ( a − ε. Rezultă L = l = lim xn .{sn }) se numeşte serie definită de şirul {un } sau u1 + u2 + K + un + K (1.16) şi se notează cu n =1 ∑ un ∞ Elementele şirului {un } se numesc termenii seriei.3.17) este divergentă.1. n→∞ Suficienţa. Seria (1. care coincide cu limita sa. Dacă L = l = a = +∞ atunci lim xn = +∞ .16) se numeşte convergentă dacă şirul sumelor parţiale {sn } este convergent.4. iar şirul {sn } se numeşte şirul sumelor parţiale. a + ε ) se află o infinitate de termeni ai şirului. n→∞ 1. se află un număr finit de termeni ai şirului.26 ANALIZĂ MATEMATICĂ Necesitatea. Dacă şirul are limită. rezultă ∀ ε > 0. atunci şirul are un singur punct limită.4. Serii numerice convergente şi divergente Fie {un } un şir de numere reale. Exemple 1. Perechea ({un } . iar în afara acestui interval.

1− q ( ⎧ a daca n este impar Dacă q = –1. n→∞ Demonstraţie Fie s = lim sn . 1− q a . 2. Şirul {sn } nu are limită în acest caz.1. Dacă q > 1. Şiruri şi serii de numere reale 27 Suma parţială sn = a + aq + aq 2 + K + aq n−1 = a 1 − qn pentru q ≠ 1.4.15)). atunci sn = n ⋅ a şi lim sn = ±∞ . Prin urmare. Dacă q < 1 .2.1 rezultă următoarea observaţie utilă în aplicaţii: .1. atunci lim un = 0 . n→∞ n→∞ Afirmaţia reciprocă nu este în general adevărată.4. Există serii divergente cu proprietatea lim un = 0 (de exemplu seria armonică). Suma parţială sn = 1 + n→∞ ∞ Propoziţia 1. atunci lim q n = 0 şi deci există lim sn = 1− q n→∞ n→∞ dacă q < 1 seria geometrică este convergentă şi suma sa este s = Dacă q = 1. n→∞ Dacă q < –1. { } nu are limită şi deci şirul {sn } nu are n→∞ În concluzie. pentru q ≥ 1 seria geometrică este divergentă. Dacă seria n =1 ∑ un este convergentă. Rezultă lim sn = +∞ . atunci şirul q n limită. rezultă lim un = s − s = 0 . Seria armonică 1 1 1 1+ + +K+ +K 2 3 n 1 1 1 + + K + = ln n + C + ε n unde lim εn = 0 (vezi 2 3 n n→∞ subcap. Deoarece un = sn − sn −1 . formula (1. n→∞ Din Propoziţia 1. n→∞ a . atunci sn = ⎨ ( ⎩0 daca n este par. 1. atunci lim q n = +∞ şi deci lim sn = ±∞ . deci seria armonică este divergentă.

2. 1.1 rezultă că {sn } este convergent dacă şi numai dacă {sn } este fundamental. n→∞ n→∞ ln e 2 n 1 + 3 e −2 n n→∞ 2n + ln 1 + 3 e −2 n ( ) 2 ( ) ∑ ∞ n =1 ∑ un ∞ este divergentă.4.4.5. dacă {sn } este şirul sumelor parţiale al seriei iniţiale.4.1.1. deci dacă ∀ ε > 0. Natura unei serii nu se schimbă. ∃ nε ∈ * astfel încât sn + p − sn = un +1 + un + 2 + K un + p < ε . ∀ n ≥ nε şi ∀ p ∈ * . Într-adevăr. este de forma {sn + c} (începând de la un anumit rang). unde c este un număr constant. atunci seria n→∞ ANALIZĂ MATEMATICĂ Exemplu: Seria ( ) este divergentă. Observaţia 1.2. Demonstraţie Seria n =1 ∑ un ∞ este convergentă dacă şi numai dacă şirul sumelor parţiale {sn } este convergent. Din Teorema 1. astfel încât pentru ∀ n ≥ nε şi ∀ p ∈ * să avem un +1 + un + 2 + K + un + p < ε .28 Observaţia 1. (Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy) Condiţia necesară şi suficientă ca seria pentru ∀ ε > 0 să existe nε ∈ * n =1 ∑ un ∞ să fie convergentă este ca . Dacă lim un ≠ 0. Locul special pe care îl ocupă aceste serii printre seriile numerice este pus în evidenţă de următoarea teoremă: . dacă schimbăm valorile unui număr finit de termeni ai săi (în particular. ln 2 + e 3n Teorema 1. Serii cu termeni pozitivi Seriile cu termeni pozitivi sunt seriile în care toţi termenii sunt strict pozitivi ( un > 0 . dacă îi suprimăm). ∀ n ∈ Ν). deoarece 2n n =1 ln ( 3 + e ) ln e3n (1 + 2 e −3n ) 3n + ln (1 + 2 e −3n ) 3 lim un = lim = lim = ≠ 0. atunci şirul sumelor parţiale ale noii serii.

∀ n∈ * . Demonstraţie Dacă seria este convergentă. Demonstraţie Din Observaţia 1.18) rezultă sn ≤ σ n .). În enunţul teoremei precedente inegalitatea (1. suprimând eventual primii k – 1 termeni din cele două serii.1. atunci lim sn = ∞ şi deci lim σn = ∞.1. Teorema 1.1. ∀ n ∈ * .5. atunci din (1. Din Teorema 1. Condiţia necesară şi suficientă ca o serie de termeni pozitivi să fie convergentă este ca şirul sumelor parţiale să fie mărginit. Observaţia 1.5.2.4.18) poate fi înlocuită cu inegalitatea .1. atunci şirul sumelor parţiale este convergent şi deci mărginit.18) Atunci: a) Dacă seria b) Dacă seria n =1 ∞ ∑ vn n =1 ∞ converge. n =1 ∞ ∑ un n =1 ∞ este divergentă. Condiţia este şi suficientă. atunci {σn } este mărginit deci şi {sn } va fi mărginit. pentru că şirul sumelor parţiale al unei serii cu termeni pozitivi este monoton crescător şi dacă este în plus şi mărginit. Dacă n =1 ∑ vn ∞ este convergentă. rezultă că este convergent (Teorema 1. rezultă că şi seria diverge. putem presupune că un ≤ vn . Şiruri şi serii de numere reale 29 Teorema 1. Presupunem că există k ∈ * astfel încât un ≤ vn . Dacă notăm cu sn = = u1 + u2 + K + un şi cu σ n = v1 + v2 + K + vn . n→∞ n→∞ ∑ vn este divergentă. (Criteriul I de comparaţie) ∞ ∞ Fie n =1 ∑ un şi n =1 ∑ vn două serii cu termeni pozitivi.2. diverge.1 rezultă că b) Dacă Rezultă că seria n =1 ∑ un ∞ este convergentă.2 rezultă că.5. rezultă că şi seria ∑ un n =1 ∑ vn n =1 ∞ ∑ un ∞ converge. ∀ n ≥ k (1.5.

∀ n ∈ * şi deci seria ∑ un ∞ Pe de altă parte. Deoarece {un } este un şir descrescător de numere pozitive avem: sn = u1 + K + un ≤ u 1 + K + u k = u1 + ( u2 + u3 ) + K + u k −1 + K + u k ≤ 2 −1 2 2 −1 ( ) ≤ u1 + 2u2 + K + 2k −1 u (cu σ n notăm şirul sumelor parţiale al seriei Dacă seria 2k −1 ∞ = u1 + σ 2k −1 n =1 ∑ 2n ⋅ u2n ). Atunci seriile n =1 ∑ un şi ∞ n =1 ∑ 2 n ⋅ u2n ∞ au aceeaşi natură. n =1 ∑ 2 n ⋅ u2n n =1 ∞ este convergentă şi are suma σ.3. unde c este un număr constant strict pozitiv.30 un ≤ c ⋅ vn . Teorema 1. ANALIZĂ MATEMATICĂ (1. Demonstraţie Fie k ∈ * cu proprietatea n < 2k . rezultă sn < u1 + σ . este convergentă.18') Într-adevăr. (Criteriul de condensare al lui Cauchy) Fie n =1 ∑ un ∞ o serie cu termeni pozitivi cu proprietatea că şirul {un } este descrescător.5. 2 2 ( ) ( ) . dacă n ≥ 2k vom avea: sn = u1 + K + un ≥ u 1 + K + u k = u1 + u2 + ( u3 + u4 ) + K + u k −1 + K + u k ≥ 2 2 2 ( ) 1 1 ≥ u1 + u2 + 2u4 + K + 2k −1u k = u1 + 2u2 + 22 u 2 + K + 2k u k = 2 2 2 2 2 1 = u1 + σ k . natura seriilor n =1 ∑ vn şi ∞ n =1 ∑ ( c ⋅ vn ) ∞ este evident aceeaşi. ∀ n ≥ k .

5. ∀ n≥k.3. converge. Seria armonică generalizată . unde a > 1 este convergentă pentru α > 1 şi α n = 2 n ( log a n ) ∑ divergentă pentru 0 ≤ α ≤ 1. numită seria armonică generalizată.3 rezultă că această serie are aceeaşi natură cu seria ∞ ∞ ∞ 2n 1 1 1 . Teorema 1. Presupunem că există k ∈ * astfel încât un+1 vn+1 ≤ . n→∞ n =1 ∑ un este divergentă. seria ∞ n =1 ∑ 2 n ⋅ u2n ∞ diverge. un vn (1.19) . atunci q < 1 şi ∞ n =1 ∞ ∑ qn diverge. nα Deoarece α > 0. (Criteriul II de comparaţie) ∞ ∞ Fie n =1 ∑ un şi n =1 ∑ vn două serii cu termeni pozitivi. α > 0.5. care este o serie geometrică.4. seria dată are aceeaşi natură cu seria armonică generalizată. Exemple 1. cu raţia q = 21−α . termenii seriei descresc şi se poate aplica Teorema 1. pentru α = 1 obţinem o nouă demonstraţie a faptului că seria armonică 1 este divergentă. Considerăm seria ∞ n =1 ∑ ∞ 1 Rezultă că seria n =1 ∑ 1 n α are aceeaşi natură cu seria n =1 ∞ ∑2 ( ∞ n 1−α ) . Într-adevăr. rezultă lim σ k k→∞ 2 = ∞ şi deci lim sn = ∞ .5. din Teorema 1. =∑ = ∑ n α α α ∑ α ( log a 2 ) n=2 n n = 2 2 log 2n n = 2 ( n ⋅ log a 2 ) a ( ) Aşadar.1. Şiruri şi serii de numere reale 31 Dacă seria Aşadar. Seria ∑ . n =1 n ∞ 1 2. Dacă α ≤ 1 . atunci q ≥ 1 şi Dacă α > 1. n =1 ∑ qn În particular.

Demonstraţie Din Observaţia 1.20) u u 0 < lim n ≤ lim n < +∞ . u u Aşadar avem n+1 ≤ n . vn vn Din Observaţia 1.21) vn Cum vn > 0 . n =1 ∑ un ∑ vn diverge.3.5. ∀ n ∈ Ν. pentru orice n ≥ k . Demonstraţie Fie a.2.5. de unde rezultă un ≤ 1 ⋅ vn . v1 vn vn−1 v2 v1 Afirmaţiile din enunţ rezultă acum din Teorema 1.5. (1.2 (Observaţia 1. ∀ n ∈ * şi mai departe vn+1 vn un un−1 u u u ≤ ≤ K ≤ 2 ≤ 1 .5.1).19) are loc pentru orice n ∈ * .2 rezultă că putem presupune că inegalitatea (1. Prin urmare există k ∈ vn ⎭ ⎩ u a < n < b . b ∈ ϒ astfel încât u u 0 < a < lim n ≤ lim n < b . . mai departe avem: avn < un < bvn .32 ANALIZĂ MATEMATICĂ Atunci: a) Dacă seria b) Dacă seria ∞ n =1 ∑ vn converge. rezultă că şi seria ∞ n =1 ∞ n =1 ∑ un ∞ converge.5.4. vn vn Atunci cele două serii au aceeaşi natură. Afirmaţia rezultă acum din Teorema 1. rezultă că şi seria diverge. (Criteriul III de comparaţie) ∞ ∞ Fie n =1 ∑ un şi n =1 ∑ vn două serii cu termeni pozitivi cu proprietatea: (1. Teorema 1.2 rezultă că numai un număr finit de termeni ai şirului ⎧ un ⎫ * astfel încât ⎨ ⎬ sunt mai mici ca a sau mai mari ca b.

22) n=2 ∑ ∞ 1 n⋅ n n .5. Şiruri şi serii de numere reale 33 Corolar. (1. (Criteriul rădăcinii al lui Cauchy) ∞ Fie n =1 ∑ un o serie cu termeni pozitivi. Cum seria ∑ este divergentă. (1.5.2.6. Fie n =1 ∑ un şi ∞ n =1 ∑ vn ∞ două serii cu termeni pozitivi cu proprietatea u că există lim n şi n→∞ vn u 0 < lim n < +∞ . Demonstraţie Afirmaţia rezultă din Teorema 1. Exemplu.3.24) atunci seria n =1 ∑ un ∞ este divergentă. ∀ n ≥ k . Fie un = ∞ 1 n n n şi vn = 1 . n→∞ vn Atunci cele două serii au aceeaşi natură.23) atunci seria n =1 ∑ un ∞ este convergentă.1. rezultă că şi seria ∑ n n =1 n ⋅ n Deoarece Teorema 1. Să se afle natura seriei (1.5 şi Propoziţia 1. n b) Dacă pentru o infinitate de termeni avem un ≥ 1 . n u 1 lim n n = 1 rezultă lim n = 1 . Demonstraţie . n→∞ n→1 vn n=2 n ∞ 1 este divergentă. a) Dacă există 0 < α < 1 şi k ∈ * astfel încât n un ≤ α .

1 rezultă că seria ∞ ∑ un ∞ este divergentă. Demonstraţie Afirmaţia rezultă din Corolarul 1 şi Propoziţia 1. deci seria este divergentă (vezi Teorema 1. Fie { } mai n =1 ∑ un ∞ o serie cu termeni pozitivi cu proprietatea că există l = lim n n→∞ un . Din Observaţia 1. Prin urmare.2 rezultă că seria n =1 n=1 ∑ αn ∞ este convergentă. iar dacă l > 1 seria este divergentă. Exemple 1. Afirmaţia rezultă acum din Teorema 1. Fie n =1 ∑ un o serie cu termeni pozitivi şi fie L = lim n un . atunci există o infinitate de termeni ai şirului n un mari ca 1.5. Dacă L < 1 seria este convergentă. b) Dacă L > 1. Deoarece seria ∞ fiind o serie geometrică cu raţia q = α < 1 .6). ∀ n ≥ k .5. Demonstraţie a) Fie L < α < 1.2. Corolarul 2.4. Dacă notăm cu ⎦ n n un = ⎡ 2 + ( −1) ⎥ ⋅ a n .34 ANALIZĂ MATEMATICĂ Din (1. ∀ n ≥ k . ⎢ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ . Dacă l < 1 seria este convergentă. Din definiţia limitei superioare rezultă că există un număr finit de termeni ai şirului n un mai mari ca α.23) rezultă un ≤ α n .5.24) rezultă un ≥ 1 pentru o infinitate de termeni şi deci că şirul {un } n =1 nu converge la 0. atunci lim n un = lim ⎡ 2 + ( −1) ⎤ ⋅ a = 3a . ∑ un este convergentă.3. Aşadar există k ∈ * astfel încât n un ≤ α . Corolarul 1. Să se afle natura seriei n ⎤n n =1 ⎡ ∑ ⎢ 2 + ( −1) ⎣ ∞ n ⎤n n ⎥ ⋅ a . a > 0. din Teorema 1. iar dacă L > 1 seria este divergentă.6. Din (1.

5. 3 n→∞ Din Corolarul 1 rezultă că seria este convergentă.7. 2.25) are loc pentru orice n ∈ * . putem presupune că inegalitatea (1. Demonstraţie Suprimând eventual un număr finit de termeni ai seriei. ⎩ Seria este divergentă deoarece un → 0 . (Criteriul raportului al lui D'Alembert) Fie n =1 ∑ un ∞ o serie cu termeni pozitivi.25) ∑ un ∞ este convergentă. un atunci seria n =1 (1. Să se afle natura seriei n =1 ∑ ∞ n2 1⎞ ⎛ ⎜3 + ⎟ n⎠ ⎝ n . ∀ n≥k . 2. avem: un +1 ≤ α ⋅ un . Teorema 1.25') rezultă un ≤ αn −1u1 . ∀ n ≥ k .26) ∑ un ∞ este divergentă. a) Dacă există 0 < α < 1 şi k ∈ * astfel încât un+1 ≤α. Dacă a = 1 1 seria este convergentă. Deoarece lim n n→∞ n2 = 1 rezultă 1 lim n un = < 1 . ∀ n ∈ * . un atunci seria n =1 (1. Şiruri şi serii de numere reale 35 din Corolarul 2 rezultă că dacă a < este divergentă. (1. ∀ n ≥ 1 Dând succesiv lui n valorile 1.25') . b) Dacă există k ∈ * astfel încât un+1 ≥ 1. … din (1. iar dacă a > seria 3 3 1 ( ⎧1 atunci un = ⎪ daca n este impar n 3 ⎨3 ( ⎪1 daca n este par.1. 3. Aşadar.

n →∞ un Demonstraţie .36 ANALIZĂ MATEMATICĂ Deoarece seria n =1 ∑ αn −1u1 ∞ este convergentă.5. ∀ n ≥ k . în acest caz. şirul {un } este crescător (începând de la un anumit rang) şi deci termenul său general nu converge la 0. există ⎩ un ⎭ ∞ u k ∈ * astfel încât n +1 ≤ α < 1 . fiind o serie geometrică cu raţia q = α < 1 . ∀ n ≥ k . O serie cu termeni pozitivi este convergentă dacă n =1 u u lim n +1 < 1 şi divergentă dacă lim n +1 > 1 .7 rezultă că seria ∑ un este divergentă. un n =1 Corolarul 2.26) rezultă 0 < un ≤ un +1 .5. Aşadar.5.1 rezultă că seria n =1 ∞ n =1 ∑ un ∞ este convergentă. iar dacă l > 1 seria este divergentă.7 rezultă că seria ∑ un un n =1 este convergentă. Din Teorema 1. ∀ n ≥ k . un un Demonstraţie u Fie L = lim n +1 < 1 şi L < α < 1. Corolarul 1. ∑ un ∑ un ∞ este divergentă. Din Observaţia 1. Dacă l < 1 seria este convergentă.2 rezultă că seria Din (1. Din definiţia limitei inferioare rezultă că numai un număr un ⎧u ⎫ finit de termeni ai şirului ⎨ n +1 ⎬ sunt mai mici ca 1. Aşadar.4. Din definiţia limitei superioare rezultă că un ⎧u ⎫ numai un număr finit de termeni ai şirului ⎨ n +1 ⎬ sunt mai mari ca α. Fie n =1 ∑ un ∞ o serie cu termeni pozitivi cu proprietatea că există l = lim un +1 . din Teorema 1. Din Teorema 1. u Fie l = lim n +1 > 1 . există k ∈ * astfel ⎩ un ⎭ ∞ u încât n +1 ≥ 1 . Aşadar.

27) ∑ un ∞ converge.2. Şiruri şi serii de numere reale 37 Afirmaţia rezultă din Corolarul 1 şi Propoziţia 1. (Criteriul Raabe-Duhamel) ∞ Fie n =1 ∑ un o serie cu termeni pozitivi. ∀ n ≥ 1 Dând lui n succesiv valoarea 1. putem presupune că inegalitatea (1.3.27) are loc pentru orice n ∈ * . Exemplu. ∀ n ≥ k . ∀ n ≥ k .27') rezultă: u1 − u2 ≥ αu2 (1.3.5. Demonstraţie a) Suprimând eventual un număr finit de termeni ai seriei. aşadar avem nun − nun +1 ≥ α un +1 . ⎝ un +1 ⎠ atunci seria n =1 (1. a) Dacă există α > 1 şi k ∈ * astfel încât ⎛ u ⎞ n ⎜ n − 1⎟ ≥ α .27') 2u2 − 2u3 ≥ αu3 3u3 − 3u4 ≥ αu4 nun − nun +1 ≥ αun+1 Notând cu sn = u1 + u2 + K + un şi adunând inegalităţile de mai sus obţinem: sn ≥ α ( sn − u1 + un +1 ) > α ( sn − u1 ) şi mai departe sn ≤ KKKKKKKK αu1 . Deoarece nlim u +1 = →∞ n n =1 ∞ = lim a = 0 < 1 . α −1 . ⎝ un +1 ⎠ atunci seria n =1 (1. n →∞ n + 1 Teorema 1. ∀ a > 0. Să se afle natura seriei un an ∑ n ! . rezultă că seria este convergentă.2.28) ∑ un ∞ diverge. b) Dacă există k ∈ * astfel încât ⎛ u ⎞ n ⎜ n − 1⎟ ≤ 1 .8. a > 0.… în (1.1. ∀ n∈ *.

∀ n ≥ k . seria ∑ un este convergentă. ∀ n ≥ k . iar dacă l < 1 seria ∑ un n →∞ ⎝ un +1 ⎠ n =1 n =1 diverge. n =1 ∑ un ∞ o serie cu termeni pozitivi cu proprietatea că există Demonstraţie Afirmaţia rezultă din Corolarul 1 şi Propoziţia 1. şirul sumelor parţiale este mărginit.2. Exemplu: Să se afle natura seriei . ⎝ un +1 ⎠ n =1 Demonstraţie a) Fie l > α > 1. ∀ n ≥ k . Dacă l > 1 seria ∑ un converge. Din definiţia limitei inferioare rezultă că există k ∈ * astfel ⎛ u ⎞ încât: n ⎜ n − 1 ⎟ ≥ α . b) Din inegalitatea (1. Din definiţia limitei superioare rezultă că există k ∈ * astfel ⎛ u ⎞ încât: n ⎜ n − 1 ⎟ ≤ 1 . ⎝ un +1 ⎠ n =1 ∞ ⎛ u ⎞ b) Dacă L = lim n ⎜ n − 1 ⎟ < 1 .1 rezultă că seria n =1 ∑ un este convergentă. din Teorema 1.5. 1 un n Deoarece seria este divergentă. Afirmaţia rezultă acum din Teorema 1. ∞ ⎛ u ⎞ a) Dacă l = lim n ⎜ n − 1 ⎟ > 1 .28) rezultă 1 u nun ≤ ( n + 1) un +1 şi mai departe n + 1 ≤ n +1 . Afirmaţia rezultă din Teorema 1. seria ∑ un divergentă. Din Teorema 1.5. Corolarul 1.5. ⎝ un +1 ⎠ b) Fie L < 1.8.4 rezultă că seria n =1 ∑ un ∞ n =1 ∑ un ∞ o serie cu termeni pozitivi.8. ⎝ un +1 ⎠ Corolarul 2.3.38 ∞ ANALIZĂ MATEMATICĂ Aşadar.5. Fie n =1 ∑n ∞ 1 este divergentă. Fie ∞ ∞ ⎛ u ⎞ lim n ⎜ n − 1 ⎟ .

∀ n > k. ∞ Demonstraţie 1 ≥ α ln n = ln n α . atunci ⎡ ( 2n + 2 )( 2n + 3) ⎤ ⎛ u ⎞ 6n 2 + 5n 3 = >1. ∀ n ≥ k .5. din Teorema 1. crescătoare. ∀ n ≥ k . . (1.9. Teorema 1. ⋅ 2 ⋅ 4 ⋅ 6KK ( 2n ) 2n + 1 n =1 ∑ ∞ Dacă notăm cu un termenul general al seriei. rezultă un n ∞ 1 Cum seria ∑ α este convergentă pentru α > 1. lim n ⎜ n − 1 ⎟ = lim n ⎢ − 1⎥ = lim n →∞ ⎝ un +1 ⎥ n →∞ ( 2n + 1)2 2 ⎠ n →∞ ⎢ ( 2n + 1)2 ⎣ ⎦ Din Corolarul 2 rezultă că seria este convergentă.29) rezultă ln că şi seria n =1 ∑ un ∞ este convergentă. ln n atunci seria n =1 (1.1.30) ∑ un este divergentă. ln n atunci seria n =1 n =1 ∑ un o serie cu termeni pozitivi.5. (Criteriul logaritmic al lui Cauchy) ∞ Fie a) Dacă există α > 1 şi k ∈ * astfel încât: 1 ln un ≥ α . Şiruri şi serii de numere reale 39 1 ⋅ 3 ⋅ 5KK ( 2n − 1) 1 .29) ∑ un este convergentă. ∞ b) Dacă există k ∈ * astfel încât: 1 ln un ≤1.2 rezultă n =1 n a) Din (1. Deoarece funcţia f = ln este un 1 1 ≥ n α şi mai departe un ≤ α .

e 1 Dacă a > seria este divergentă.2. n →∞ ln n ln 1 rezultă l > 1.30) rezultă un ≥ Teorema 1. Corolarul 2. n =1 Demonstraţia rezultă din Teorema 1. ∀ n ≥ k .5. din n n n =1 n =1 ∑ un este divergentă. diverge.2 rezultă că seria ∞ ∞ 1 1 .5. n →∞ ln n Demonstraţia rezultă din Corolarul 1 şi Propoziţia 1.9 şi este asemănătoare cu demonstraţia de la Corolarul 1. iar dacă l < 1 seria este divergentă.5. Exemplu: Să se afle natura seriei n =1 ∑ nln a . ∞ Dacă notăm cu un = n ln a .40 ANALIZĂ MATEMATICĂ b) Din (1. seria ln n 1 ln un b) Dacă lim < 1 . deci seria este convergentă. Corolarul 1.8. Dacă l > 1 seria este convergentă. e ∞ ∞ 1 1 atunci ∑ un coincide cu seria armonică ∑ şi deci este Dacă a = e n=1 n =1 n Dacă a < divergentă. seria ln n n =1 ∑ un ∞ o serie cu termeni pozitivi. a > 0. Cum seria ∑ este divergentă. Fie n =1 ∑ un ∞ o serie cu termeni pozitivi pentru care există 1 ln un l = lim . . Fie ln 1 un a) Dacă lim > 1 . atunci 1 un l = lim = − ln a .3. Teorema 1. ∞ n =1 ∞ ∑ un ∑ un converge.

(Criteriul Abel-Dirichlet) Fie {an } un şir descrescător de numere pozitive convergent la 0 şi fie seria n =1 ∑ vn ∞ cu proprietatea că şirul sumelor sale parţiale {sn } este mărginit. Cazul interesant este acela al seriilor care au o infinitate de termeni pozitivi şi o infinitate de termeni negativi (O serie care are numai un număr finit de termeni de acelaşi semn poate fi asimilată cu o serie cu termeni pozitivi). astfel încât sn < M.4.1). în care termenii pot avea orice semn.1 (criteriul general de convergenţă al lui Cauchy). Pentru astfel de serii avem deja un criteriu de convergenţă şi anume. ∀ k ∈ Dacă notăm cu cu {σn } şirul numerelor parţiale ale seriei * . atunci: ∞ σn + p − σn = an +1vn +1 + an + 2vn + 2 + K + an + p vn + p = ( ) = − an +1sn + ( an +1 − an + 2 ) sn +1 + K + ( an + p −1 − an + p ) sn + p −1 + an + p sn + p ≤ ≤ an +1 sn + ( an +1 − an + 2 ) sn +1 + K + ( an + p −1 − an + p ) sn + p −1 + an + p sn + p ≤ ≤ M ( an +1 + an +1 − an + 2 + K + an + p −1 − an + p + an + p ) = 2 M an +1 . Şiruri şi serii de numere reale 41 1. Teorema 1. = an +1 ( sn +1 − sn ) + an + 2 ( sn + 2 − sn +1 ) + K + an + p sn + p − sn + p −1 = Aşadar. ∀ n ∈ * . În continuare vom prezenta un criteriu care ne dă o condiţie suficientă pentru convergenţa unei serii cu termeni oarecare.1. există M > 0. Criterii de convergenţă pentru serii cu termeni oarecare Vom considera acum serii de numere reale.1. Prin ipoteză. avem ak − ak +1 = ak − ak +1 . n =1 ∑ an vn . deoarece şirul {an } este descrescător. Observăm că. criteriul general de convergenţă al lui Cauchy (Teorema 1.6.6.4. pentru orice n şi p ∈ * avem: . Demonstraţie Demonstraţia se bazează pe Teorema 1. Atunci seria n =1 ∑ an vn ∞ este convergentă.

Teorema 1. (1. .6. ∀ n ∈ Ν.6. Exemplu: Să se afle natura seriei: sin n cos n 2 . n n =1 ∑ ∞ Deoarece 1 ⎡sin n ( n + 1) − sin n ( n − 1)⎤ . ⎦ 2⎣ seria dată se mai poate scrie sub forma: sin n cos n 2 = ∞ 1 ⎡sin n ( n + 1) − sin ( n − 1) n ⎤ .42 ANALIZĂ MATEMATICĂ σn + p − σn ≤ 2 M an +1 . Se observă imediat că 2n sn = k =1 ∑ vk = sin n ( n + 1) şi deci n sn ≤ 1 . Următorul criteriu de convergenţă se referă la serii alternate. pentru ∀ ε > 0.4. Din Teorema 1. 2M Din Teorema 1. ∃ nε ∈ * astfel încât an < 2M n →∞ ∀ n ≥ nε .1 rezultă că seria n =1 ∑ an vn este convergentă.31) ε . ⎣ ⎦ n =1 2n ∑ Fie an = 1 şi vn = sin n ( n + 1) − sin ( n − 1) n . O serie alternată este deci de forma n =1 ∑ ( −1) ∞ n −1 un = u1 − u2 + u3 + KK . Dacă în inegalitatea (1) considerăm n ≥ nε obţinem σn + p − σn ≤ 2 M ∞ ε = ε . ∀ p∈ *. unde un > 0 .2.1 rezultă că seria este convergentă. Prin serie alternată se înţelege o serie în care termenii sunt alternativ strict pozitivi sau strict negativi. n ∈ * . Deoarece lim an = 0 . (Criteriul lui Leibniz) Orice serie alternată n =1 ∑ ( −1) ∞ n −1 un cu proprietatea că şirul {un } este descrescător şi convergent la 0 este convergentă.

Calculul aproximativ al sumei unor serii Calculul exact al sumei unei serii convergente este posibil numai în cazuri foarte particulare (de exemplu pentru seria geometrică). a) Să presupunem că există m ∈ * şi 0 < α(m) < 1 astfel încât un +1 ≤ α( m) . Şiruri şi serii de numere reale 43 Demonstraţie Demonstraţia rezultă imediat din Teorema 1.7. Seria armonică alternată 1 1 1 n −1 1 1 − + − + K + ( −1) +K.6. În general.33) Într-adevăr.1 dacă vom condidera an = un şi vn = ( −1) n −1 . din (1. k =1 n Exemplu. cu suma parţială sn . acest lucru nu este posibil şi de aceea se aproximează suma s a seriei. Eroarea absolută care se face este rn = s − sn . n 2 3 4 1 0. 1 − α( m ) (1. atunci un > 0 şi valoarea aproximativă sn va fi mai mică decât valoarea exactă s. 1. Cazul seriilor cu termeni pozitivi ∞ Dacă seria n =1 ∑ un este cu termeni pozitivi. 1 − α( m ) . ∀ n ≥ m . Într-adevăr an 0 şi sn = ( ⎧ 1 daca n este impar vk = ⎨ ( ∑ ⎩0 daca n este par .32) rezultă: rm = um +1 + um + 2 + K ≤ ⎡ α( m ) + α 2 ( m ) + K⎤ um = ⎣ ⎦ α( m ) um .32) (1. un Atunci avem rm ≤ α( m ) um . este convergentă deoarece un = n 1.1.

290 .34) rezultă αm +1 ( m) . ∀ n ≥ m . 1 − α( m) αm +1(m) . 2 3 4 2. Să se calculeze cu două zecimale exacte suma seriei n =1 ∑ nn . de unde rezultă m ≥ 5 . 1 − α m ( m − 1) de unde rezultă m ≥ 4 . Vom arăta că eroarea absolută rn = s − sn < un +1 . din (1. Vom aproxima deci suma seriei cu 1 1 1 s4 = 1 + 2 + 3 + 4 ≈ 1. Vom 2 1 − α( m ) m!m aproxima deci suma seriei cu 1 1 1 1 s5 = 1 + + + + ≈ 1.34) un ≤ α ( m ) < 1 . Cazul seriilor alternate Fie lui Leibniz ( un n =1 ∑ ( −1) ∞ n −1 un o serie alternată care îndeplineşte condiţiile din criteriul 0 ) . putem lua α(m) = 2 un m +1 ( n + 1) n + 1 m + 1 α( m ) 1 um = < 10−3 . . ∞ 1 Deoarece un +1 n 1 1 1 = < ≤ pentru n ≥ m . 1 − α(m) (1. putem lua α = α(m) = şi punem Deoarece n un = ≤ n m m condiţia αm +1 1 = m < 10−2 . ∞ 1 1 1 1 pentru n ≥ m .35) rm = um +1 + um + 2 + K ≤ αm +1(m) + αm + 2 (m) + K = Exemplu.44 ANALIZĂ MATEMATICĂ Exemplu: Să se calculeze cu trei zecimale exacte suma seriei n =1 ∑ n!n . Atunci avem rm ≤ Într-adevăr. 2!2 3!3 4!4 5!5 şi vom pune condiţia ca b) Presupunem că există m ∈ n * şi 0 < α(m) < 1 astfel încât (1.3176 .

1. dacă seria n =1 ∑ un ∞ se numeşte absolut n =1 ∑ un ∞ este convergentă.8. Vom aproxima deci suma seriei cu 1 1 1 1 s5 = 1 + 2 + 3 + 4 + 5 ≈ 0.78345 .1. O serie cu termeni oarecare convergentă.8. eroarea care se face este mai mică decât primul termen neglijat. Conform celor de mai sus vom pune condiţia ca un +1 = de unde rezultă n ≥ 5 .1. atunci: s2n următoarea situaţie s2 < s4 < K < s2 n < K < s < K < s2 n +1 < K < s3 < s1 . Demonstraţie . Prin urmare. Orice serie absolut convergentă este convergentă. deoarece {un } este descrescător. 2 3 4 5 1 ( n + 1) n +1 < 10−4 . Serii absolut convergente Definiţia 1. dacă aproximăm suma seriei cu o sumă parţială sn .8. s iar s2n −1 s şi deci avem Dacă notăm cu s suma seriei. Teorema 1. Exemplu: Să se calculeze cu patru zecimale exacte suma seriei n =1 ∞ ∑ ( −1) n −1 1 nn . Şiruri şi serii de numere reale 45 Într-adevăr. de unde rezultă: 0 < s − s2 n < s2 n +1 − s2 n = u2 n +1 şi 0 < s2 n +1 − s < s2 n +1 − s2 n + 2 = u2 n + 2 . rezultă: s2n = s2n − 2 + ( u2n −1 − u2n ) ≥ s2n − 2 s2n +1 = s2n −1 − ( u2n − u2n +1 ) ≤ s2n −1 . Eroarea este prin lipsă dacă n este par şi prin adaus dacă n este impar.1.

Definiţia 1. Rezultă că seria armonică alternată este semiconvergentă. Răspunsul este în general negativ. Una din proprietăţile cele mai importante ale unei sume finite de numere reale este proprietatea de comutativitate. Există serii convergente care nu sunt absolut convergente. Pe de altă parte avem un +1 + un + 2 + K + un + p ≤ un +1 + un + 2 + K + un + p < ε . n →∞ Considerăm acum seria următoare: . Afirmaţia reciprocă nu este în general adevărată.8. Seria armonică alternată n =1 ∑ ( −1) = ∞ n −1 1 n 1 este convergentă. Deoarece seria n =1 ∑ un ∞ este convergentă.. pentru ∀ n ≥ nε şi ∀ p ∈ * ... suma acestei serii este s = ln 2. (1.8. deoarece seria n =1 ∑ un ∞ n =1 ∑n ∞ este divergentă. ∃ nε ∈ * astfel încât un +1 + un + 2 + K + un + p < ε . Rezultă că seria n =1 ∑ un ∞ este convergentă în virtutea aceluiaşi criteriu.. Dacă notăm cu {sn } şirul sumelor sale parţiale rezultă ln 2 = lim sn .1. ∀ n ≥ nε . O serie convergentă care nu este absolut convergentă se numeşte semiconvergentă (sau condiţionat convergentă). Observaţia 1. ∀ p ∈ * . din criteriul general de convergenţă al lui Cauchy rezultă că ∀ ε > 0. Exemplu.46 ∞ ANALIZĂ MATEMATICĂ Fie n =1 ∑ un o serie absolut convergentă. Se pune în mod natural problema dacă proprietatea aceasta se păstrează şi în cazul seriilor convergente. care constă în faptul că suma nu se schimbă dacă schimbăm ordinea termenilor. dar nu este absolut convergentă. Exemplu: Fie seria armonică alternată 1 1 1 1 1 1− + − +K+ − + .36) 2 3 4 2n − 1 2n Aşa cum am văzut.2.

Prezentăm în continuare.37) ⎜1 − − ⎟ + ⎜ − − ⎟ + K + ⎜ ⎝ 2 4⎠ ⎝3 6 8⎠ ⎝ 2 n − 1 4n − 2 4 n ⎠ (obţinută din seria armonică alternată prin schimbarea ordinii termenilor). următorul rezultat datorat lui B.8.3. Într-o serie semiconvergentă se poate schimba ordinea termenilor astfel încât noua serie să aibă suma egală cu un număr dat dinainte sau astfel încât seria să devină divergentă.8. Evident. 2 Am arătat astfel că schimbând ordinea termenilor într-o serie semiconvergentă suma sa se schimbă.36) printr-o schimbare a ordinii termenilor este convergentă şi 1 are suma ln 2 .8. Demonstraţie Considerăm seria absolut convergentă n =1 ∑ un ∞ şi notăm cu s suma sa.2 rezultă că într-o serie semiconvergentă nu este permisă schimbarea ordinii termenilor.. (Cauchy)..2.. Definiţia 1. 2 n →∞ n →∞ obţinută din seria (1. avem şi relaţiile: 2 1 1 σ3n −1 = s2 n + 2 4n 1 σ3n − 2 = σ3n −1 + .1. Teorema 1. fără demonstraţie. (1.3. Riemann. Din Teorema 1. rezultă: σ3n = 1 1 ⎞ n ⎛ 1 1 ⎞ ⎛ 1 − − ∑ ⎜ 2k − 1 4k − 2 4k ⎟ = ∑ ⎜ 4k − 2 − 4k ⎟ = ⎠ k =1 ⎝ ⎠ k =1 ⎝ n = Aşadar avem: σ3n = 1 ⎛ 1 1 ⎞ 1 ∑ ⎜ 2k − 1 − 2k ⎠ = 2 s2n .37). ⎟ 2 ⎝ 1 s2n . Şiruri şi serii de numere reale 47 1 1 ⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛1 1 1⎞ ⎛ 1 − − ⎟ + .. Orice serie absolut convergentă este necondiţionat convergentă. Teorema 1. O serie convergentă care are proprietatea de comutativitate (adică suma sa nu se schimbă dacă se schimbă ordinea termenilor) se numeşte necondiţionat convergentă. Prin urmare seria (1. Dacă notăm {σn } şirul sumelor parţiale ale acestei serii.8. 4n − 2 1 Deoarece lim sn = ln 2 rezultă că ∃ lim σn = ln 2 . .

deci s = s . Presupunem deci că un > 0 . Evident un = ukn . σ n = an + bn şi mai departe 1 1 an = ( σn + sn ) . Etapa III. Dacă notăm cu ∞ ∞ ′ {un } termenii negativi şi cu termenii negativi. ∀ n ∈ * . n =1 n =1 . b = ∑ un şi s = a − b . Fie {sn } şirul numerelor parţiale ale seriei parţiale ale seriei n =1 ∑ un ∞ şi fie {σn } şirul sumelor n =1 ∑ un ∞ . atunci din prima parte a demonstraţiei rezultă: ′ ′′ a = ∑ un . Vom arăta că orice serie n =1 ∑ un ∞ absolut convergentă este ′′ {un } necondiţionat convergentă. 2 2 n→∞ n→∞ Etapa II. Vom arăta că într-o serie absolut convergentă seriile formate cu termenii pozitivi. respectiv negativi sunt convergente şi că suma seriei este egală cu diferenţa sumelor acestor serii. de unde rezultă s ≤ s . Etapa I. Fie seria n =1 % ∑ un ∞ obţinută din seria n =1 ∑ un ∞ % prin schimbarea ordinii termenilor. 2 2 Aşadar. putem presupune că seria iniţială seria % ∑ un ∞ n =1 ∑ un ∞ este obţinută din n =1 % % prin schimbarea ordinii termenilor. bn = ( σn − sn ) . Pe de altă parte.48 ANALIZĂ MATEMATICĂ Notăm cu σ suma seriei n =1 ∑ un ∞ . avem: 1 1 a = lim an = ( σ + s ) . Vom arăta că o serie cu termeni pozitivi convergentă este necondiţionat convergentă. Deoarece % % % % sn = u1 + u2 + K + un < s rezultă că seria n =1 % ∑ un ∞ % este convergentă şi suma sa s ≤ s . b = lim bn = ( σ + s ) şi s = a − b . Dacă notăm cu an suma termenilor pozitivi din sn şi cu −bn suma termenilor negativi din sn rezultă: sn = an − bn . kn ∈ * .

38) K + un vn + un vn −1 + K + un v1 ) + K Produsul a două serii convergente nu este în general o serie convergentă. şi cu aceasta teorema este demonstrată. respectiv ∑ un .1.39) . k . u1v1 + ( u1v2 + u2 v2 + u2 v1 ) + K + ( u1vn + u2 vn + K (1. n =1 n n n Prin produsul a două serii ∑ un ∞ şi k =1 ∞ k =1 n =1 ∑ vn se înţelege orice serie de forma n =1 ∑ wn ∞ unde wn = uk vl . respectiv V atunci ∀ α.1. l ∈ * . Operaţii cu serii convergente Teorema 1. Dintre acestea. două tipuri de serie produs sunt mai des utilizate şi anume: u1v1 + ( u1v2 + u2v1 ) + K + ( u1vn + u2 vn−1 + K + un v1 ) + K (1. Şiruri şi serii de numere reale 49 Orice schimbare a ordinii termenilor în seria ordinii termenilor în seriile ∞ ∞ n =1 ∑ un ∞ revine la schimbarea n =1 ′ ′′ ∑ un .9. Există deci o infinitate de pozibilităţi pentru a înmulţi două serii. β ∈ ϒ seria suma egală cu αU + βV . n =1 ∑ ( αun + βvn ) Demonstraţie Afirmaţia rezultă imediat din următoarea egalitate: k =1 ∑ ( αuk + βvk ) = α ∑ uk + β ∑ vk . Dacă seriile n =1 ∑ un ∞ şi ∞ n =1 ∑ vn ∞ sunt convergente şi au sumele este convergentă şi are U.9. Cum sumele acestor serii nu n =1 se schimbă dacă se schimbă ordinea termenilor (aşa cum s-a demonstrat în etapa II) % rezultă că s = a − b = s . 1.

Demonstraţie Fie k =1 ∞ ∑ uik v jk o serie produs oarecare. Rezultă că suma oricărei serii produs va fi egală cu lim pn =UV şi cu aceasta teorema este demonstrată.K . in .50 Teorema 1.2. .39) este egală cu: pn = ( u1 + u2 + K + un )( v1 + v2 + K + vn ) . Deoarece seriile absolut convergente sunt necondiţionat convergente. respectiv V. atunci orice serie produs este absolut convergentă şi are suma egală cu UV. ∑ vn ∞ sunt convergente. Se observă însă imediat că suma parţială pn a seriei produs de tipul (1.9. j1 . k =1 ∞ ∑ uik v jk ∞ este absolut convergentă şi deci convergentă. Deoarece ui1 v j1 + ui2 v j2 + K + uin v jn ≤ ( u1 + K + um n =1 )( v1 + K + vm ) n =1 unde m = max { i1 .39).K. jn } şi seriile rezultă că seria ∑ ∞ un . rezultă că suma seriei k =1 ∑ uik v jk este egală cu suma seriei produs de tipul (1. Dacă seriile ANALIZĂ MATEMATICĂ n =1 ∑ un ∞ şi n =1 ∑ vn ∞ sunt absolut convergente şi au sumele U.

Spunem că şirul de funcţii s E { fn } un şir de funcţii definite pe E cu valori în ϒ. ∃ un rang → s E n ( x . Spunem că şirul de funcţii { fn } converge uniform pe (2. x ∈ [0. ∀ n ≥ nε şi ∀ x ∈ E. → E Interpretarea geometrică a convergenţei uniforme este următoarea: pentru ∀ ε > 0.1. dacă ∀ x ∈ E. Fie f n ( x ) = x n . Vom folosi notaţia f n ⎯⎯ f . Şiruri şi serii de funcţii reale 2. şirul de numere reale { f n ( x )} converge la f ( x ) .1. 1].1. ε ) . atunci f n ⎯⎯⎯ f .2.1. ε ) ∈ * astfel încât: f n ( x ) − f ( x ) < ε .1] ⎩1 pentru x = 1 Definiţia 2. f ( x) = ⎨ → [ 0. Folosim notaţia f n ⎯⎯ f .2. ∀ n ≥ n ( x.1) mulţimea E la funcţia f. Rezultă că f n ⎯⎯ f dacă ∀ x ∈ E şi ∀ ε > 0. se schimbă → şi şirul { f n ( x )} . Fie de { fn } converge simplu (punctual) pe mulţimea E la funcţia f. ∃ un rang nε ∈ * . ∃ nε ∈ u astfel încât: f n ( x ) − f ( x ) < ε .1) s . . astfel încât pentru ∀ n ≥ nε . Definiţia 2. dacă ε > 0. graficul funcţiei f n este cuprins între graficele funcţiilor f – ε şi f + ε. Evident. Convergenţă simplă (punctuală) şi convergenţă uniformă Fie E ⊂ ϒ şi asemenea f : E → ϒ. Dacă notăm cu ⎧0 pentru x ∈ [0. când se schimbă x. Exemplul 1.

52

ANALIZĂ MATEMATICĂ

y

f+ε fn

f−ε O x

Observaţia 2.1.1. În definiţia convergenţei uniforme este important faptul că rangul nε , începând de la care are loc inegalitatea (1), depinde numai de ε şi nu

depinde de x. Dacă presupunem că funcţiile f şi f n , n ∈ * sunt mărginite pe mulţimea E, atunci f n ⎯⎯ f dacă şi numai dacă lim ρ n = 0 , → E
n→∞
u

unde ρ n = sup f n ( x ) − f ( x ) , x ∈ E . Într-adevăr, afirmaţia rezultă imediat dacă observăm că inegalitatea f n ( x ) − f ( x ) < ε , ∀ n ≥ nε şi ∀ x ∈ E este echivalentă cu inegalitatea
sup f n ( x ) − f ( x ) ; x ∈ E < ε , ∀ n ≥ nε .

{

}

{

}

Observaţia 2.1.2. Este evident faptul că dacă un şir de funcţii este uniform convergent pe o mulţime E, el este simplu convergent pe orice submulţime A ⊂ E. Afirmaţia reciprocă nu este în general adevărată.

Într-adevăr, să considerăm din nou şirul de funcţii f n ( x ) = x n , x ∈ [0, 1] şi funcţia ( ⎧0 daca x ∈ [0,1) f ( x) = ⎨ ( ⎩1 daca x = 1. Am văzut că f n ⎯⎯⎯ f . →

[0,1]

s

Pe de altă parte se observă cu uşurinţă că
ρ n = sup f n ( x ) − f ( x ) ; x ∈ [ 0,1] = 1 , ∀ n ∈ * .

{

}

Rezultă că ρ n → 1 ≠ 0 , deci, în virtutea Observaţiei 2.1.2, şirul de funcţii converge uniform la f pe mulţimea [0, 1].

{ fn }

nu

2. Şiruri şi serii de funcţii reale

53

Teorema 2.1.1. Condiţia necesară şi suficientă ca un şir de funcţii

{ fn }

convergă uniform pe mulţimea E la funcţia f este ca pentru ∀ ε > 0 să ∃ nε ∈ * astfel încât f n+ p ( x ) − f n ( x ) < ε pentru ∀ x ∈ E, ∀ n ≥ nε şi ∀ p ∈ * . Demonstraţie
Necesitatea. Dacă f n ⎯⎯ f , atunci ∀ ε > 0, ∃ → E
u

nε ∈

astfel încât

f n ( x) − f ( x) <

ε , ∀ n ≥ nε , ∀ x ∈ E. Dacă p ∈ * , atunci cu atât mai mult rezultă: 2 ε f n+ p ( x ) − f ( x ) < , ∀ n > nε şi ∀ x ∈ E. 2 În continuare avem: ε ε f n+ p ( x ) − f n ( x) ≤ f n+ p ( x) − f ( x ) + f ( x ) − f n ( x ) < + = ε 2 2

pentru orice n ≥ nε , ∀ p ∈ * şi ∀ x ∈ E.
Suficienţa. Din ipoteză rezultă că ∀ ε > 0, ∃ nε ∈ * astfel încât

f n+ p ( x ) − f n ( x ) < ε , ∀ n ≥ nε , ∀ p ∈ * şi ∀ x ∈ E,
Din (2.2) rezultă că pentru orice x ∈ E fixat, şirul de numere reale

(2.2)

{ f n ( x )}

este fundamental şi deci convergent, în virtutea criteriului general de convergenţă al lui Cauchy. Dacă notăm cu f ( x ) = lim f n ( x ) şi trecem la limită după p în
n→∞

inegalitatea (2.2) obţinem: → f ( x ) − f n ( x ) < ε , ∀ n ≥ nε şi ∀ x ∈ E, deci f n ⎯⎯ f . E Următoarea propoziţie stabileşte o condiţie suficientă ca un şir de funcţii să conveargă uniform.
Propoziţia 2.1.1. Dacă există un şir de numere pozitive
u

{an }

cu

proprietatea lim an = 0 şi un rang n0 ∈ * , astfel încât:
n→∞

f n ( x ) − f ( x ) ≤ an , ∀ n ≥ n0 şi ∀ x ∈ E,

(2.3)

atunci f n ⎯⎯ f . → E Demonstraţie Din (3) rezultă ρn = sup{ f n ( x ) − f ( x ) ; x ∈ E} ≤ an , ∀ n ≥ n0 .

u

54
u

ANALIZĂ MATEMATICĂ

Cum an → 0 rezultă ρ n → 0 , deci f n ⎯⎯ f în virtutea Observaţiei 2.1.1. → E
Exemplu. Fie f n ( x ) =

2n + sin nx , x ∈ ϒ şi fie f ( x ) = 2 , x ∈ ϒ. Observăm n
sin nx n ≤ 1 →0. n

că ∀ x ∈ ϒ avem:

fn ( x) − f ( x) =
Rezultă
u f n ⎯⎯ → E

f.

În continuare, vom examina în ce condiţii o anumită proprietate comună (continuitate, derivabilitate etc.) a termenilor unui şir de funcţii se transmite şi limitei acestui şir. Observăm că, de regulă, convergenţa simplă este insuficientă pentru realizarea acestui transfer. Într-adevăr, reluând exemplul 1, constatăm că deşi funcţiile f n sunt continue pe [0, 1], limita şirului nu este continuă în punctul x = 1.
Teorema 2.1.2. Dacă şirul de funcţii f n ⎯⎯ f şi f n este continuă pe E → E
u

pentru orice n ∈ * , atunci f este continuă pe E. Demonstraţie Fie a ∈ E oarecare fixat. Pentru ∀ x ∈ E şi ∀ n ∈ * avem: f ( x ) − f (a ) ≤ f ( x) − fn ( x ) + fn ( x) − fn (a ) + fn (a ) − f (a ) (2.4)

ε u → Deoarece f n ⎯⎯ f , ∀ ε > 0, ∃ nε ∈ * astfel încât f n ( t ) − f ( t ) < , E 3 ∀ n ≥ nε , ∀ t ∈ E. Pe de altă parte, deoarece f n este continuă în x = a rezultă că ∀ ε > 0, ∃ δε > 0 , astfel încât x − a < δε . Dacă în inegalitatea (2.4) presupunem n ≥ nε şi f ( x) − f (a ) < ε ε ε + + = ε , deci f este continuă în x = a. 3 3 3 x − a < δ ε , rezultă fn ( x) − fn (a ) < ε , ∀ x ∈ E cu proprietatea 3

Observaţia 2.1.3. Dacă presupunem că x = a este punct de acumulare al mulţimii E, atunci din Teorema 2.1.2 rezultă: ⎡ ⎤ ⎡ ⎤ lim lim f n ( x ) ⎥ = lim ⎢ lim f n ( x ) ⎥ . x → a ⎢ n →∞ n →∞ ⎣ x → a ⎣ ⎦ ⎦ Într-adevăr, continuitatea lui f (respectiv f n ) în punctul x = a revine la:

2. Şiruri şi serii de funcţii reale

55
x→ a

x→ a

lim f ( x ) = f ( a ) , respectiv lim f n ( x ) = f n ( a ) .
Aşadar avem:

⎡ ⎤ ⎡ ⎤ lim ⎢ lim f n ( x ) ⎥ = lim f ( x ) = f ( a ) = lim f n ( a ) = lim ⎢ lim f n ( x ) ⎥ . x → a ⎣ n →∞ n →∞ n →∞ ⎣ x → a ⎦ x→ a ⎦
Teorema 2.1.3. Dacă f n ⎯⎯⎯ f şi f n este continuă pe [ a , b] pentru → [ a ,b ]
b b b orice n ∈ * , atunci există lim ∫ f n ( x )dx = ∫ f ( x )dx = ∫ ⎡ lim f n ( x ) ⎤ dx . ⎥ a a a ⎢ n →0 n →∞ ⎣ ⎦

u

integrabilă pe [ a , b] . În continuare avem:

Demonstraţie Din Teorema 2.1.2 rezultă că f este continuă pe [ a , b] , deci că f este

∫a

b

f n ( x )dx − ∫ f ( x )dx =
a

b

⎣ ⎦ ∫a ⎡ f n ( x ) − f ( x ) ⎤ dx
b a

b

≤∫

b

a

f n ( x ) − f ( x ) dx ≤ ρ n ∫ dx = ( b − a ) ρ n .

Cum ρn → 0 , rezultă că

∫ n →∞ a
lim
Teorema 2.1.4. Fie

b

f n ( x )dx = ∫ f ( x )dx .
a

b

(2.5)

{ f n } un şir de funcţii derivabile pe intervalul ( a, b ) , cu ′ proprietatea că şirul derivatelor { f n } este uniform convergent pe ( a, b ) . Dacă şirul însuşi { f n } converge cel puţin într-un punct x0 ∈ ( a , b ) , atunci { f n }
converge uniform pe x ∈ ( a, b ) avem:

( a, b )

la o funcţie f, care este derivabilă pe

( a, b )

şi ∀

⎛ ⎞′ ′ lim f n ( x ) = f ′( x ) = ⎜ lim f n ⎟ ( x ) . n →∞ ⎝ n →∞ ⎠
Demonstraţie Pentru orice x ∈ E, ∀ n şi p ∈ * avem
f n + p ( x ) − f n ( x ) = f n + p ( x ) − f n + p ( x0 ) + f n + p ( x0 ) − f n ( x0 ) + f n ( x0 ) − f n ( x ) =

( fn + p − fn ) ( x ) − ( fn + p − f n ) ( x0 ) + f n + p ( x0 ) − fn ( x0 ) . ) ( ) ( )

Din Teorema Lagrange rezultă că ∃ c între x0 şi x astfel încât: ′ ′ f n + p − f n ( x ) − f n + p − f n ( x0 ) = f n + p − f n ( c ) ( x − x0 ) .

(

Prin urmare avem:

∃ nε ∈ * astfel încât ( a. ε ′′ .56 ANALIZĂ MATEMATICĂ ′ ′ f n + p ( x ) − f n ( x ) ≤ f n + p ( c ) − f n ( c ) x − x0 + f n + p ( x0 ) − f n ( x0 ) . ∀ n ≥ nε . h ⎣ ⎦ ( ) ( ) Aplicând din nou Teorema Lagrange rezultă că ∃ c1 între x şi x + h astfel încât ( fn + p − fn ) ( x + h ) − ( f n + p − f n ) ( x ) = ( f n′+ p − f n′ ) ( c1 ) h .6) Deoarece { f n′ } este uniform convergent pe [ a . 2 (b − a ) ′ nε ∈ * astfel încât ′ ′ f n + p (t ) − f n (t ) < ′′ Pe de altă parte f n ( x0 ) este convergent. b ) . ∃ ε ′ . p ∈ * avem: (2. b] rezultă că ∀ ε > 0. 2 (b − a ) 2 Din Teorema 2.7) . b] . nε ) . ∀ t ∈ [ a .1. 2 Dacă în inegalitatea (2. rezultă că ∀ ε > 0.6) considerăm n ≥ nε şi p ∈ * rezultă f n+ p ( x) − f n ( x) < ε ε ( b − a ) + = ε . p ∈ * şi ∀ h ∈ ϒ astfel încât x + h ∈ ( a. Pentru aceasta să observăm că ∀ n. ∀ n ≥ nε şi ∀ p ∈ * . (2. ∀ x ∈ ( a. fn + p ( x + h ) − fn + p ( x) ′ ′ − g ( x ) ≤ f n + p ( c1 ) − f n ( c1 ) + h f ( x + h ) − fn ( x) ′ ′ + n − fn ( x) + fn ( x) − g ( x) .b ) Aşadar. b] şi f ′( x ) = g ( x ) . deci ∃ nε ∈ * astfel încât { } f n + p ( x0 ) − f n ( x0 ) < ′ ′′ Fie nε = max ( nε . h u ′ % → Deoarece f n + p ⎯⎯⎯ g . ∀ x ∈ E şi ∀ n. b ) . Rămâne să arătăm că f este derivabilă în orice punct x ∈ [ a . b ) avem fn + p − fn ( x + h ) − fn + p − fn ( x) fn + p ( x + h ) − fn + p ( x) − g ( x) = + h h ⎡ f ( x + h ) − fn ( x) ⎤ ′ ′ +⎢ n − f n ( x ) ⎥ + [ f n ( x ) − g ( x )] .1 rezultă că şirul n →∞ n→∞ { f n } este uniform convergent pe ( a. ′ Fie f = lim f n şi g = lim f n .

∀ h ∈ ϒ cu x + h ∈ E şi h < δε . Cea mai mare submulţime A ⊂ E pe care seria este simplu convergentă se numeşte mulţimea de convergenţă a seriei. p ∈ * şi h < δε . lim n h h →0 rezultă că ∃ δε > 0 astfel încât fn ( x + h ) − fn ( x) ε ′ − f n ( x ) < . Deci ∞ ⎧ ⎫ (⎪ ⎪ A = ⎨ x0 ∈ E . deoarece f ( x + h ) − fn ( x) ′ = fn ( x) . ∀ h ∈ ϒ cu x + h ∈ E şi h < δε .{sn }) n se n =1 ∑ un . ∀ x ∈ E. Fie {un }n ≥1 un şir de funcţii reale definite pe mulţimea E ⊂ ϒ şi fie {un }n ≥1 şirul sumelor parţiale asociat sn = numeşte serie de funcţii şi se notează cu k =1 ∑ uk . ⎪ ⎪ n =1 ⎩ ⎭ Funcţia s : A → ϒ definită prin s ( x ) = lim sn ( x ) = n →∞ n =1 ∑ un ( x ) . h 2 % Dacă în inegalitatea (2. h de unde rezultă că f ( x + h ) − f ( x) = g ( x) ∃ lim h h →0 şi cu aceasta teorema este demonstrată.2.8) Trecând la limită după p în inegalitatea (2.3.8) obţinem: f ( x + h ) − f ( x) − g ( x ) < ε . h 2 2 (2. Şiruri şi serii de funcţii reale 57 ′ ′ ′ f n + p ( c1 ) − f n ( c1 ) + f n ( x ) − g ( x ) < ε % .7) presupunem n ≥ nε . Perechea ({un }. Definiţia 2. ∞ Seria se numeşte simplu convergentă (uniform convergentă) pe mulţimea E0 ⊂ E dacă şirul sumelor parţiale {sn }n ≥1 este simplu convergent (uniform convergent) pe E0 . ∀ n ≥ nε şi ∀ p ∈ * . 2 Pe de altă parte.1. ∀ ∞ x∈A se numeşte suma seriei şi se scrie . ∑ un ( x0 ) este convergenta ⎬ . ∀ x ∈ E. rezultă: fn + p ( x + h ) − fn + p ( x) ε ε − g ( x) < + = ε .

6. ∞ ) . Definiţia 2. Fie {an }n≥1 un şir de funcţii pe E. Teorema 2. x ∈ ( 0. deci dacă şi numai dacă ∀ ε > 0.1. p ∈ * şi ∀ x ∈ E.6.58 s= ∞ ANALIZĂ MATEMATICĂ n =1 ∑ un = u1 + K + un + K ∞ Teorema 2.1.1. Să se studieze convergenţa uniformă a seriei n =1 n + x ∞ ∑ ( −1)n .1. Demonstraţie n =1 ∞ ∑ un este uniform convergentă pe E dacă şi numai dacă {sn } este uniform convergentă pe E.4.5 şi practic coincide cu demonstraţia Teoremei 1. n+x . ∃ nε ∈ * astfel încât sn + p ( x ) − sn ( x ) = un +1( x ) + K + un + p ( x ) < ε .1).1. (Abel-Dirichlet). ∀ x ∈ E şi ∀ n∈ *. Fie an ( x ) = 1 n şi vn ( x ) = ( −1) . Condiţia necesară şi suficientă ca seria de funcţii n =1 ∑ un să fie uniform convergentă pe mulţimea E este ca pentru ∀ ε > 0 să ∃ nε ∈ * astfel încât un +1( x ) + K + un + p ( x ) < ε . u monoton descrescător pentru orice x ∈ E fixat şi cu proprietatea an ⎯⎯ 0 . Un şir de funcţii { fn } definite pe mulţimea E ∈ ϒ se numeşte uniform mărginită pe E dacă ∃ M > 0 astfel încât f n ( x ) ≤ M .5. Atunci seria n =1 ∑ anvn ∞ este uniform convergentă pe E. (Cauchy). ∞ ) . x ∈ ( 0. ∀ n ≥ nε . → E Fie n =1 ∑ vn ∞ o serie de funcţii pe E cu proprietatea că şirul sumelor parţiale {sn } este uniform mărginit pe E. ∀ n ≥ nε .1. Demonstraţia rezultă din Teorema 2. ∀ p ∈ * şi ∀ x ∈ E (Vezi Teorema 2. Exemplul 2.

pentru ∀ n ≥ nε şi ∀ k natural. monoton descrescător n =1 n + x ∑ ∞ ( −1)n este uniform pentru orice x fixat şi uniform mărginit pe E. rezultă an ⎯⎯⎯ 0 . Teorema 2. Dacă seria de funcţii ∑ vn este n =1 ∞ uniform convergentă pe E. atunci avem: an +1vn +1 + K + an + p vn + p = an +1σ1 + an + 2 ( σ2 − σ1 ) + K + an + p σ p − σ p −1 = = ( an +1 − an + 2 ) σ1 + ( an + 2 − an + 3 ) σ2 + K + an + p −1 − an + p σ p −1 + an + p σ p = ( ) ( ) = p −1 k =1 ∑ ( an + k − an + k +1 ) σk + an + pσ p .1.6 rezultă că seria convergentă pe ( 0. Deoarece n =1 ∑ vn ∞ este uniform convergentă pe E. Demonstraţie Dacă notăm cu σk = vn +1 + K + vn + k . Fie n ≥ nε şi p ∈ * oarecare. ∀ x > 0 şi →0. din Teorema 2. Fie {an } un şir de funcţii pe E. ∃ nε ∈ * astfel încât σk ( x) < ε . Seria mărginit n =1 ∑ vn ∞ este o serie numerică în acest caz şi are şirul sumelor parţiale ( sn ≤ 1.6'. ( 0.∞ ) n+x n n Pe de altă parte este evident că {an ( x )} este descrescător pentru orice x 0< fixat. Şiruri şi serii de funcţii reale 59 Deoarece 1 1 1 u → < . Prin ipoteză ∃ M > 0 astfel încât ak ( x) ≤ M . Din Teorema 2.1. atunci seria n =1 ∑ anvn ∞ este uniform convergentă pe E. Există şi următoarea variantă a criteriului Abel-Dirichlet de convergenţă uniformă pentru serii.5 rezultă că ∀ ε > 0.∞ ) . Atunci n an+1 ( x)vn+1 ( x) + K + an+ p ( x)vn+ p ( x) ≤ k =1 ∑ [ an+k ( x) − an+k +1 ( x)] σk + . ∀ n ) . ∀ x ∈ E şi ∀ k ∈ * .2.1.

atunci seria de funcţii Demonstraţie Deoarece seria n=1 n =1 ∑ un ∞ este uniform convergentă pe E.1. 2. ∀ x ∈ E şi ∀ n ≥ n0 . ∀ n ∈ * iar seria n=1 n ∑ ∞ 1 2 este convergentă. Fie nε = max ( n0 .4) şi Definiţia 2. (Weierstrass). ∀ x ∈ ϒ.60 n ANALIZĂ MATEMATICĂ + an + p ( x)σ p ( x) < ε ∑ [ an+ k ( x) − an+ k +1 ( x) ] + ε an+ p ( x) = k =1 ⎡ ⎤ = ε ⎣ an +1 ( x ) − an + p ( x ) ⎦ + ε an + p ( x ) ≤ 3εM . Seria n =1 x ∑ ∞ sin nx 2 + n2 ≤ este uniform convergentă pe ϒ deoarece avem: sin nx x +n 2 2 ≤ 1 x +n 2 2 1 n 2 . Teoremele care urmează stabilesc în ce condiţii aceste proprietăţi se păstrează pentru o infinitate de funcţii. Aplicând din nou Teorema 2. 2.1. . Demonstraţiile lor decurg din rezultatele corespunzătoare pentru şirurile de funcţii (Teoremele 2. n =1 ∑ anvn ∞ este uniform convergentă Teorema 2. ∀ x ∈ E. nε ) .1.5 rezultă că seria pe E.3. c) derivata sumei este suma derivatelor. ∑ cn ∞ ′ este convergentă.2. n ≥ nε şi p ∈ * .1. Afirmaţia rezultă acum din Teorema 2.1.7. ∀ x ∈ E. Exemplul 3. b) integrala sumei este suma integralelor. ∀ n ≥ nε şi ∀ p ∈ * .3.1. Dacă există o serie numerică cu termeni pozitivi n=1 ∑ cn ∞ convergentă şi un rang n0 ∈ * astfel încât un ( x) ≤ cn .1. Atunci avem un +1 ( x ) + K + un + p ( x ) ≤ un +1 ( x ) + K + un + p ( x ) ≤ cn+1 + K + cn+ p < ε . rezultă că ∀ ε > 0 ∃ nε ∈ * astfel ′ ′ încât cn +1 + K + cn+ p < ε . atunci şi suma lor este continuă. Pentru un număr finit de funcţii sunt cunoscute proprietăţile: a) dacă funcţiile sunt continue.3.

9 stabileşte că seriile uniform convergente pot fi integrate termen cu termen. b ) . . b]. b ) . Dacă seria n =1 ∑ un ∞ este uniform convergentă pe E.2.7).1. Dacă seria n =1 ∑ un este uniform convergentă pe intervalul [a.1. având suma s şi dacă funcţiile un sunt continue pe E. x ∈ ϒ este derivabilă pe ϒ. atunci şi funcţia s este continuă pe E. Teorema 2. b ) şi dacă funcţiile un sunt derivabile pe ∞ n =1 ∑ un ∞ este convergentă cel puţin într-un punct ( a. Relaţia s ′( x) = t ( x ) se poate scrie mai sugestiv astfel: n =1 ∑ un ∞ este uniform convergentă pe ( a. b ) . ⎜ ⎟ ⎝ n=1 ⎠ n=1 Exemplu: Funcţia f ( x) = ∑ ∞ sin nx n3 n =1 . suma sa s este derivabilă şi ⎛ ∞ ⎞′ ∞ ′ ⎜ ∑ u n ( x ) ⎟ = ∑ un ( x ) .1. atunci n =1 seria s ′( x) = t ( x ) . atunci ∞ b ⎤ b b⎡ ∞ b un ( x)d x = ∫ s ( x)d x = ∫ ⎢ ∑ ∫ un ( x) ⎥ d x . Şiruri şi serii de funcţii reale 61 ∞ Teorema 2. Dacă seria x0 ∈ ( a.1. ∑ ∫a a a ⎢ n=1 a ⎥ n =1 ⎣ ⎦ Teorema 2.1.9.10. Teorema 2. seria de funcţii deoarece sin nx n 3 ∑ ∞ sin nx n3 ≤ 1 n3 (Teorema 2. este uniform convergentă pe ϒ.8. n =1 Într-adevăr. având suma t. b ) . Teorema 2. astfel încât seria ′ derivatelor ∑ un este uniform convergentă pe ( a.10 stabileşte condiţii suficiente ca o serie de funcţii să se poată deriva termen cu termen. ∀ x ∈ ( a.1. având suma s şi dacă funcţiile un sunt continue pe E.

1. (Taylor). Prin urmare rămâne să arătăm că restul Rn are forma dată în (2. a ∈ I un punct interior şi f : I → ϒ o funcţie de n + 1 ori derivabilă pe I. Atunci există ξ între a şi x astfel încât f ′(a) f ′′(a) f ( n) ( a) 2 f ( x) = f ( a) + x − a) + x − a) +K + ( ( ( x − a )n + Rn ( x) . (2. Fie I ⊂ ϒ un interval. (2. Din Teorema 2.10). iar funcţia Rn se numeşte restul formulei Taylor de ordinul n. legate în principal de aproximarea funcţiilor cu ajutorul polinoamelor. ∀ x ∈ I. n =1 2. Forma restului dată în (2. Fie x ∈ I şi p ∈ * .10) Rn ( x ) = ⎜ f ( ) (ξ) .13) Din (2.10 rezultă că f este derivabilă pe ϒ cos nx n2 . ⎟ n! p ⎝ x−ξ⎠ Formula (2. x > a şi fie . adică exact formula (2.1. Formula Taylor Formula Taylor este una din formulele de bază din analiza matematică.12) (2.2. 1! n! Rn ( x ) = f ( x ) − Tn ( x ) . Fie x ∈ I oarecare fixat.9).2.9) 1! 2! n! unde ⎛ x − a ⎞ ( x − ξ) n +1 (2.62 ANALIZĂ MATEMATICĂ Seria derivatelor pe ϒ. ∀ x ∈ I.10) se numeşte formula Schömlich-Roche.11) (2. care are numeroase aplicaţii. care se defineşte astfel: Tn ( x) = f (a) + Cu Rn notăm diferenţa: f ′(a ) f (n) (a) ( x − a) +K + ( x − a )n . p n +1 Demonstraţie Notăm cu Tn polinomul Taylor de rodinul n.12) rezultă f ( x ) = Tn ( x ) + Rn ( x ) .9) se numeşte formula Taylor de ordinul n în x = a. deoarece şi f ′( x) = ∑ ∞ n =1 ′ ∑ un ( x ) = ∑ 1 n2 ∞ ∞ cos nx 2 n =1 n este de asemenea uniform convergentă cos nx n 2 ≤ . Teorema 2.

Astfel. (2. derivabilă pe ϕ(a ) = ϕ( x) = f ( x) . x ] . Ţinând seama de (2. se obţin două forme particulare importante prin particularizarea lui p.16) 1! n! Observăm că funcţia ϕ este continuă pe [ a. atunci restul Rn ( x ) = 0.18) În sfârşit. ( x − ξ ) p −1 n! p p (2.17) ( a. formula Taylor revine la reprezentarea acestuia ca polinom în puterile lui x − a .1. Derivând (2.18) obţinem: ⎛ x−a⎞ Rn ( x ) = ⎜ ⎟ ⎝ x−ξ⎠ şi cu aceasta teorema este demonstrată. .13) devine f ′(a ) f ( n) (a) f ( x) = f (a) + x − a) +K + ( ( x − a )n + ( x − a ) p Q( x) . din (2. Şiruri şi serii de funcţii reale 63 Q( x) = ( x − a) p Rn ( x) . ∀ x ∈ I şi formula Taylor devine: f ( x) = f (a) + f ′(a) f (n) (a) ( x − a) +K + ( x − a )n = 1! n! n = c0 + c1 ( x − a ) + K + cn ( x − a ) . în cazul unui polinom. x ) . x ) şi ϕ′(t ) = f ′(t ) + f ′′(t ) f ′(t ) f ( n+1) (t ) f ( n) (t ) n n −1 +K+ x − t) − x − t) − n( x − t) − ( ( 1! 1! n! n! p −1 − p(x − t) Q( x) = f( n +1) (t ) n! ( x − t )n − p ( x − t ) p −1 Q( x) .15) 1! n! Pentru a determina funcţia Q considerăm următoarea funcţie auxiliară f ′(t ) f ( n) (t ) ϕ(t ) = f (t ) + x − t) +K+ ( ( x − t )n + ( x − t ) p Q( x) .17) rezultă: Q( x) = ( x − ξ )n f ( n+1) ( ξ ) .2.14) Cu această notaţie formula (2. Dacă f este un polinom de gradul n. Din Teorema Rolle rezultă că ∃ ξ ∈ ( a. Din forma generală (2.16) obţinem: (2.10) a restului Taylor dată de Schömlich-Roche. astfel încât ϕ′ ( ξ ) = 0. (2. (2.14) şi (2.2. ( x − ξ )n+1 f ( n+1) ξ ( ) n! p Observaţia 2.

Pentru p = n + 1. expresia (2. rezultă că valorile lui θ în (2. (2. ξ = a + θh . expresia (2.19') şi (2.23) Definiţia 2. Dacă a = 0 ∈ I .19) şi Lagrange (2. Dacă notăm cu h = x − a .22) n! n! 1! iar.21) se numeşte formula Mac Laurin.2. 1! 2! n! unde restul are una din formulele f ( a + h ) = f (a) + Rn ( x ) = h n +1 (1 − θ ) n! p n! n − p +1 (2. 1! n! ( n + 1)! (2.20') sunt în general diferite. Fie f şi g două funcţii infinit mici x →a . formula Mac Laurin cu restul Lagrange este: n f ( x ) = f (0) + f ( x) = f (0) + x x n ( n) x n+1 ( n +1) f ′(0) + K + f (0) + f ( θx ) . formula (2. rezultă x = a + h .1. Aşadar.20') Rn ( x ) = h n +1 (1 − θ ) f( n +1) ( a + θh ) Rn ( x) = h n+1 ( n +1) f ( a + θh ) (Lagrange) ( n + 1)! Deoarece formulele Cauchy (2.20) ale restului Rn corespund la valori diferite ale lui p şi deoarece θ depinde în general de p.19) care se numeşte restul Taylor de ordinul n sub forma Cauchy. Deoarece ξ se află între a şi x.20) care se numeşte restul Taylor de ordinul n sub forma Lagrange.10) devine: Rn ( x) = ( x − a )( x − ξ )n f ( n+1) ξ ( ) n! (2. există 0 < θ < 1 astfel încât ξ − a = θ ( x − a ) . formula Mac Laurin cu restul Cauchy este: x n +1 (1 − θ ) ( n +1) x x n (n) f ′(0) + K + f (0) + f ( θx ) . O funcţie f definită pe o vecinătate a punctului x = a se numeşte infinit mică în x = a dacă lim f ( x) = 0 .19') (2.10') (2. x − ξ = (1 − θ ) h şi formula Taylor se scrie: h h2 hn (n) f ′(a ) + f ′′(a) + K + f (a ) + Rn ( x) .64 ANALIZĂ MATEMATICĂ Pentru p = 1.21) f( n n +1) ( a + θh ) (Schömlich-Roche) (Cauchy) (2.10) devine Rn ( x) = ( x − a )n+1 f ( n+1) ξ ( ) ( n + 1)! (2.

În continuare vom scrie formula Mac Laurin pentru câteva funcţii uzuale: 1. Şiruri şi serii de funcţii reale 65 în x = a . 2! 4! ( 2n ) ! ( ) 4. n! 1! 2! ( ) 2. x ∈ ϒ. Spunem că f este infinit mică de ordin mai mare ca g şi notăm f = 0( g ) f ( x) = 0. deci ex = 1 + x x2 xn + +K+ + o xn . Pentru funcţia f ( x) = sin x . f ( n ) ( x ) = ( −1) n −1 ( n − 1)! . ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ Ultima egalitate se numeşte restul formulei Taylor în forma lui Peano.2. f ( n ) (0) = ( −1) n −1 ( n − 1)! Formula Mac Laurin va fi: . Pentru funcţia f ( x ) = e x . x ∈ ϒ. Pentru funcţia f ( x ) = ln (1 + x ) . 1! 3! 5! ( 2n + 1)! ( ) 3. ⎩ Formula Mac Laurin este în acest caz: cos x = 1 − 2n x2 x4 n x − − K + ( −1) + o x 2n . ∞ ) . deci 2⎠ ⎝ ( daca n = 2k ⎧ 0 π ⎪ f ( n) (0) = sin n = ⎨ n −1 ( 2 ⎪( −1) 2 daca n = 4k + 1 sau 4k + 3. avem: π⎞ ⎛ f ( n) ( x) = sin ⎜ x + n ⎟ . Pentru funcţia f ( x) = cos x . n x →a x →a ( x − a ) deci n (2. x ∈ ϒ avem f ( n) π π⎞ ⎛ ( x) = cos ⎜ x + n ⎟ şi f ( n) (0) = cos n = 2⎠ 2 ⎝ ( daca n = 2k + 1 ⎧ 0 ⎪ ⎨ ( k ⎪( −1) daca n = 4k . x ∈ ( −1. (1 + x )n f (0) = 0 . ⎩ Aşadar avem: sin x = 2n +1 x x3 x5 n x − + − K + ( −1) + o x 2n +1 .20) rezultă: Rn ( x) n +1 lim = lim ( x − a ) f ( ) ( ξ ) = 0 .24) Rn ( x) = 0 ⎡( x − a ) ⎤ . avem f ( n ) ( x ) = e x şi f ( n ) (0) = 1 ∀ n ∈ Ν. dacă lim x →a g ( x ) Din formula (2.

Se ştie că o condiţie necesară ca punctul x = a să fie punct de extrem pentru f este ca f ′( a ) = 0 (în ipoteza că f este derivabilă în x = a). a ∈ I şi f : I → . Formula Mac Laurin este α ( α − 1) 2 α ( α − 1)K ( α − n + 1) n α x +K+ x + o xn . Pentru funcţia f ( x ) = (1 + x ) avem: f ( n ) ( x ) = α ( α − 1)K ( α − n + 1)(1 + x ) α− n α şi f ( n ) (0) = α ( α − 1)K( α − n + 1) . Rn ( x ) = 0 (pentru că f ( ) ( x ) = 0 ) şi formula Mac Laurin coincide în acest caz cu formula binomului lui Newton. Formula Taylor (Mac Laurin) este utilă în calculul unor limite de funcţii. − Exemplu. = lim ⎝ = lim 8 24 = − 1 + α( x ) 8 24 12 x →∞ x →∞ x4 + o x4 ( ) ( ) x4 În continuare vom prezenta două aplicaţii interesante ale formulei Taylor în studiul funcţiilor reale. Fie I ⊂ ϒ un interval deschis. Să se calculeze lim e x2 2 3 − cos x x →∞ x sin x .66 ANALIZĂ MATEMATICĂ ln (1 + x ) = x − n x2 x3 x4 n −1 x + − + K + ( −1) + o xn . n ( n − 1) 2 n ( n − 1)K1 n n x +K+ x = (1 + x )n = 1 + x + 1! 2! n! n +1 1 2 n = 1 + Cn x + Cn x 2 + K + C n x n . Aplicând formulele stabilite anterior obţinem: e − x →∞ lim x2 2 − cos x x 3 sin x = lim 1− x →∞ x2 x4 x2 x4 + + o x4 − 1 + − + o x4 2 8 2 24 = x 3 sin x ( ) ( ) ⎛1 1 ⎞ 4 4 1 1 − + α( x ) 1 1 ⎜ − ⎟x +o x 1 8 24 ⎠ = . (1 + x )α = 1 + x + 1! 2! n! ( ) În cazul particular când α = n ∈ * . . 2 4 4 n ( ) 5. (unde α( x ) = o x4 ( ) → 0 când x → 0).

Dacă n este impar. O funcţie f : I → se numeşte de clasă C p pe I. f ( n ) (a ) ≠ 0 . atunci x = a este punct de minim local pentru f. x ∈ J avem: f ( x ) − f (a ) = de unde rezultă că f ( x) ≤ f (a ) ∀ x ∈ J . ∀ x ∈ I . Dacă f ′( a ) = f ′′( a ) = 0 şi f ′′′(a ) ≠ 0 . Definiţia 2. rezultă că există un interval deschis J astfel încât a ∈ J ⊂ I şi f ( n ) (t ) < 0 .2. Deoarece f ( n) este o funcţie continuă în x = a. respectiv de minim dacă f ( n ) (a ) > 0 . Teorema 2. dacă f are derivate continue pe I până la ordinul p inclusiv. deci x = a este punct de maxim local pentru f. Demonstraţie Din formula Taylor cu restul lui Lagrange rezultă f ( x ) = f (a ) + unde ξ se află între a şi x. ( x − a )n n! f (n) ( ξ) ≤ 0 . ∀ t ∈ J . atunci x = a nu este punct de extrem pentru f (este punct de inflexiune). atunci x = a este punct de minim dacă f ′′( a ) > 0 . Dacă n este par. atunci x = a este punct de extrem pentru f şi anume.2. deci x = a nu este punct de extrem local pentru f.2. Corolarul 2. respectiv punct de maxim dacă f ′′( a ) < 0 . Şiruri şi serii de funcţii reale 67 Următoarea teoremă stabileşte condiţii suficiente pentru existenţa punctelor de extrem.1.2. Dacă n este impar x = a nu este punct de extrem. Fie f : I → cu proprietatea că are derivate continue pe I până la ordinul n inclusiv şi a ∈ I un punct interior astfel încât: n −1 f ′( a ) = f ′′( a ) = K = f ( ) ( a ) = 0 . Dacă f ′( a ) = 0 şi f ′′( a ) ≠ 0 . Să presupunem n par şi f ( n ) (a ) < 0 . . atunci diferenţa f ( x ) − f ( a ) nu păstrează semn constant pe nici o vecinătate a punctului x = a. Analog se arată că dacă f ( n ) (a ) > 0 . Se foloseşte notaţia f = C p ( I ) . de maxim dacă f ( n ) (a ) < 0 . ( x − a )n n! f (n) ( ξ) .2.2.

O funcţie f ∈ C 2 ( I ) se numeşte convexă (concavă) pe I. ∀ x ∈ I.2.1.68 ANALIZĂ MATEMATICĂ Definiţia 2.26) . deci f este concavă pe I. Fie f : I → punct interior. f ( x) − ⎡ f ( a ) + f ′(a ) ( x − a ) ⎤ = ⎣ ⎦ f ′′ ( ξ ) ( x − a )2 ≥ 0 .3. Seria de funcţii o funcţie indefinit derivabilă pe I şi a ∈ I un f (a) + f ′(a) f ′′(a) f ( n ) ( n) ( x − a) + ( x − a )2 + K + ( x − a )n + K 1! 2! n! (2. Dacă f ′′ > 0 pe I rezultă x ∈ I.1. dacă ∀ a. x ∈ I. Dacă notăm cu A mulţimea de convergenţă a seriei (2.2. Analog.3. Serii Taylor şi Mac Laurin Definiţia 2. dacă ∀ x ∈ B avem: f ( x) = f (a) + f ′(a ) f ( n ) ( n) x − a) +K + ( ( x − a )n + K 1! n! (2. Propoziţia 2.3. atunci f este convexă (concavă) pe intervalul I.25) (Vezi Definiţia 2. x ∈ I avem f ( x) ≥ f (a) + f ′(a) ( x − a ) ⎡ f ( x) ≤ f (a) + f ′(a) ( x − a ) ⎤ ⎣ ⎦ Din punct de vedere geometric funcţia este convexă (concavă) dacă graficul său este situat deasupra (dedesubtul) tangentei în orice punct al său.1. deci A ≠ Φ. Demonstraţie Fie a. ∀ 2. Dacă f ∈ C 2 ( I ) şi f ′′( x ) > 0 ( f ′′( x ) < 0) pentru orice x ∈ I. Din formula Taylor pentru n = 1 rezultă: f ′′ ( ξ ) f ( x) = f (a ) + f ′(a ) ( x − a ) + ( x − a )2 . 2 deci f este convexă pe intervalul I. Spunem că funcţia f se dezvoltă în serie Taylor în jurul punctului x = a pe mulţimea B ⊂ I I A. 2! unde ξ se află între a şi x.25) se numeşte seria Taylor ataşată funcţiei f în x = a.) atunci observăm că a ∈ A.3. dacă f ′′ < 0 pe I rezultă f ( x ) ≤ f (a ) + f ′(a ) ( x − a ) .

seria (2. avem: x3 2 6 − 4 3 x f ′(0) = lim f ′( x) = lim x = lim = 1 x→0 x→0 1 x →0 2 2 2 ex − 3 ex x 1 1 − 2 3 x x = 3 lim x = 3 lim = lim =0.2. k 1 x →0 x→0 x x→0 2 ex Seria Mac Laurin ataşată lui f este convergentă pe ϒ şi are suma s ( x) = 0. 2 − 2 Într-adevăr. Aplicând e xm de un număr suficient de mare regula L'Hospital rezultă: 1 1 − 2 k e x f ( n) (0) = lim f ( n) ( x) = P(0) lim = P (0) lim x = 0 . B ≠ {0} . În general nu este adevărat că funcţia f se poate dezvolta în serie Taylor în jurul punctului x = a pe mulţimea A I I aşa cum rezultă din următorul exemplu datorat lui Cauchy. Fie f : I → o funcţie indefinit derivabilă pe I şi a ∈ I . ∀ x ∈ Laurin pe nici o mulţime B ⊂ ϒ. 2 ( ⎧ Exemplu. ∀ n ∈ * . ⎪ 0 ⎩ Vom arăta că f este indefinit derivabilă pe ϒ şi 1 f ( n ) (0) = 0 .25) devine f (0) + x x n ( n) f ′(0) + K + f (0) + K n! 1! şi se numeşte seria Mac Laurin.1. ( n) 1 Rezultă că f ( x) ≠ s( x) . \ {0} . Observaţia 2. atunci f ′( x ) = e x . f ( x) = ⎪e −1 x daca x ≠ 0 ⎨ ( daca x = 0 . Şiruri şi serii de funcţii reale 69 În cazul particular a = 0 ∈ I.3. deci f nu se dezvoltă în serie Mac . 1 1 2 x →0 1 x→0 x →0 2 2 2 2 − 3 ex ex ex x P ( x) − x 2 În general avem: f (0) = dacă x ≠ 0. ∀ x ∈ ϒ. unde P este polinom. Cum f este continuă în x = 0. dacă x ≠ 0.

∀ x ∈ B. Demonstraţie Pentru orice x ∈ B fixat.26) atunci s ( x) = lim Tn ( x) . deoarece un este termenul general al unei serii cu termeni pozitivi convergente. lim Rn ( x) = 0 . ∀ x ∈ I. Exemple 1.28) rezultă că f ( x) = s( x) . Funcţia f ( x) = e x . (2.29) Observăm că lim un = 0 . din formula Taylor avem: f ( x ) = Tn ( x ) + Rn ( x ) . avem: Rn ( x) = n→∞ x−a n +1 ( n + 1)! x−a n +1 f ( ) (ξ) ≤ M n +1 ( n + 1)! = un . ⎜ lim n→∞ n + 2 ⎝ n→∞ un ⎠ Aşadar.3.27) n→∞ Pe de altă parte. ∀ x ∈ B. Condiţia necesară şi suficientă ca funcţia f să se dezvolte în serie Taylor în jurul punctului x = a pe mulţimea B ⊂ I I A este ca lim Rn ( x) = 0 . Din (2.1. ∀ n ∈ * şi ∀ x ∈ B ⊂ A I I. ∀ x ∈ B şi afirmaţia din Corolar rezultă acum din n→∞ Teorema 2. ∀ x ∈ A.28) Faptul că f se dezvoltă în serie Taylor pe mulţimea B ⊂ A I I revine la a spune că f ( x) = s( x) .1. atunci f se dezvoltă în serie Taylor în jurul punctului x = a pe mulţimea B. Într-adevăr. Dacă există M > 0 astfel încât f ( n ) ( x) ≤ M . n→∞ Corolarul 2. (2. ∀ x ∈ B. Dacă notăm cu s suma seriei (2.27) şi (2. aşa cum rezultă imediat din criteriul raportului ⎛ x−a ⎞ un +1 = lim = 0 < 1⎟ .3. n→∞ Demonstraţie Observăm că polinomul Taylor de ordinul n ataşat funcţiei f în punctul x = a este exact suma parţială de ordinul n a seriei Taylor ataşat lui f în x = a.1. (2.70 ANALIZĂ MATEMATICĂ Teorema 2. x ∈ ϒ se dezvoltă în serie Taylor pe ϒ în jurul oricărui punct. ∀ x ∈ B dacă şi numai dacă lim Rn ( x) = 0 . avem: .3. pentru orice r > 0.

x ∈ ϒ se dezvoltă în serie Taylor pe ϒ în jurul oricărui punct. Din Corolarul 2. Dezvoltarea în serie 2⎠ ⎝ Mac Laurin este: sin x = x − 2 n +1 x3 x5 n x + − K + ( −1) + K ∀ x ∈ ϒ. Şiruri şi serii de funcţii reale 71 f ( n ) ( x) = e x ≤ e r = M . Funcţia f ( x) = cos x . x ∈ ϒ se dezvoltă în serie Taylor pe ϒ în jurul oricărui punct.1] scriem restul Taylor sub forma Lagrange şi obţinem Rezultă lim Pentru x ∈ ( −1. r ) . r ] în jurul oricărui punct a ∈ ( − r . r ] .3. Rn ( x ) = 1 . Funcţia f ( x) = ln (1 + x ) .0 ) folosim formula Cauchy a restului şi obţinem: Rn ( x) = ( −1) x n +1 n n→∞ ( −1)n x n+1 ( n + 1)(1 + θx )n+1 Rn ( x) = 0 pentru x ∈ [ 0. 2⎠ ⎝ 4.2.1] . ∀ x ∈ [ 0.30) (1 − θ )n (1 + θx )n+1 n ⎛ 1− θ ⎞ x <⎜ ⎟ ⋅ ⎝ 1 + θx ⎠ 1 + θx n +1 (2. Prin inducţie se demonstrează uşor că n→∞ f ( n) ( x) = ( −1) n −1 ( n − 1)! .3. ∀ x ∈ ϒ.1 rezultă că trebuie să demonstrăm că lim Rn ( x) = 0 . x ∈ ( −1.1 rezultă că funcţia f ( x ) = e x se dezvoltă în serie Taylor pe intervalul [ −r . rezultă că dezvoltarea are loc pe ϒ.1] .∀ (1 + x )n ≤ x∈ * . Funcţia f ( x) = sin x . ∀ x ∈ [ − r . deoarece π⎞ ⎛ f ( n) ( x) = cos ⎜ x + n ⎟ ≤ 1 . Dezvoltarea sa în serie Mac Laurin este: ex = 1 + x x2 xn + +K+ + K ∀ x ∈ ϒ. ∀ x ∈ ( −1. Pentru x ∈ [ 0. n +1 (2. 3! 5! ( 2n + 1)! 3. Cum r > 0 a fost arbitrar. π⎞ ⎛ Într-adevăr. ∀ x ∈ ϒ. Din Teorema 2. 1! 2! n! 2. f ( n) ( x) = sin ⎜ x + n ⎟ ≤ 1 = M .1] . ∞ ) se dezvoltă în serie Taylor în serie Mac Laurin pe intervalul ( −1.31) .1] .

1− r Cum lim r n+1 = 0 . 1 − r 1 − r θ 1 + θx Ţinând seama de (2. n! ⎝ 1 + θx ⎠ unde θ∈ ( 0. Pentru restul Taylor vom folosi n→∞ α \ . pentru x = 1 obţinem rezultatul cunoscut 1 1 1 ln 2 = 1 − + − + K 2 3 4 5.1) .0 ) şi cu aceasta demonstraţia este terminată.32) şi (2. atunci n! n =1 ∑ un ∞ este convergentă. Vom arăta că lim Rn ( x) = 0 . Pentru a arăta că lim Rn ( x) = 0 . aşa cum rezultă imediat din criteriul raportului . Cum θ∈ ( 0. α ∈ Laurin pe intervalul ( −1. Dezvoltarea în serie Mac Laurin este ln (1 + x ) = x − n x 2 x3 x 4 n −1 x + − + K + ( −1) + K ∀ x ∈ ( −1. rezultă α ( α − 1)K ( α − n ) x n +1 ⎛ 1 − θ ⎞ n α−1 ⋅⎜ ⎟ ⋅ (1 + θx ) . deci (2. Funcţia f ( x) = (1 + x ) . x ∈ ( −1. ∀ x ∈ [ −r .33) în (2. ∀ x ∈ [ −r . ∀ x ∈ ( −1. ∞ ) se dezvoltă în serie Mac forma Cauchy.0 ) unde 0 < x < 1 este arbitrar.34) obţinem: Rn ( x) < n→∞ n→∞ r n+1 .1] .1) .32) (2.0 ) este suficient să arătăm că n→∞ lim Rn ( x) = 0 .72 ANALIZĂ MATEMATICĂ unde θ ∈ ( −1.0 ) .1) şi depinde în general de n. α−n Deoarece f ( n) ( x) = α ( α − 1)K ( α − n + 1)(1 + x ) .34) α ( α − 1)K ( α − n ) n+1 x şi presupunem x < 1 . ∀ x ∈ ( −1. 2 3 4 n În particular. În continuare avem: 1− θ <1 0< 1 + θx 1 1 1 > ≥ . Fie deci –1 < – r ≤ x < 0.33) n→∞ 0 < 1 − θ < 1 − θr ≤ 1 + θx . rezultă lim Rn ( x) = 0 pentru ∀ x ∈ ( −1.0 ) şi depinde în general de n. Rn ( x) = Dacă notăm cu un = seria (2.1) rezultă −θ < −θr ≤ θx .

35) Pe de altă parte.4. pentru α = − 2. Dacă notăm cu A mulţimea de convergenţă a seriei (1). atunci se observă că 0 ∈ A. ⎟ (1 + θ x ) ⎝ 1 + θx ⎠ Din (2. de unde rezultă ( ⎧ 1 + θx α−1 ≤ 1 + x α−1 daca α > 1 ( ) ⎪ ⎨ ( ⎪ 1 + θx α−1 ≤ (1 − x )α−1 daca α < 1 ⎩ Trecând la modul în (10) obţinem: n (2. ⎜ lim n→∞ n + 1 ⎝ n→∞ un ⎠ Aşadar avem n→∞ lim un = 0 .1) . 2 2⋅4 2 ⋅ 4 ⋅ 6K( 2n ) 1+ x În particular. Şiruri şi serii de funcţii reale 73 ⎛ α − n −1 ⎞ un +1 = lim x = x < 1⎟ . ⎝ 1 + θx ⎠ În sfârşit. {an } .36) (2. ∀ x ∈ ( −1.37) ⎛ 1− θ ⎞ α−1 α−1 Rn ( x) = un ⎜ < un (1 + θ x ) . Serii de puteri O serie de puteri este o serie de funcţii de forma n =0 ∞ ∑ an xn = a0 + a1x + a2 x2 + K + an xn + K x ∈ ϒ.38) este un şir de numere reale.37) rezultă lim Rn ( x) = 0 . n (2. deci A ≠ Φ. (2.35) şi (2.2.1) şi cu aceasta demonstraţia n→∞ este terminată. dacă x < 1 avem 0 < 1 − θ < 1 + θx de unde rezultă ⎛ 1− θ ⎞ 0<⎜ ⎟ <1. 1 obţinem 2 1 1 1⋅ 3 2 n 1 ⋅ 3 ⋅ 5K( 2n − 1) n =1− x + x K + ( −1) x + K ∀ x ∈ ( −1. observăm că pentru –1 < x < 1 avem 1 − x ≤ 1 − θ x ≤ 1 + θx ≤ 1 + θ x ≤ 1 + x .

Pentru orice serie de puteri există un număr 0 ≤ ρ ≤ ∞ . Cum orice şir convergent este mărginit. Din Lema 2. 2) Seria este divergentă pentru orice x ∈ ϒ. Demonstraţie Deoarece seria n =0 n ∑ an x0 ∞ este convergentă. . (239) Dacă x < x0 .4. (Teorema I a lui Abel). rezultă că şirul {an x0n } este convergent şi are limita 0.1. atunci seria raţia q = n =1 ∑ vn ∞ este o serie geometrică convergentă (deoarece ∞ x n < 1 ).1 rezultă că dacă x0 ∉ A şi x > x0 . atunci ea este absolut convergentă în orice punct x ∈ ϒ cu proprietatea x < x0 . ρ ) intervalul de convergenţă.4. 3) Seria este absolut uniform convergentă pe intervalul [ −r .4.2.1.74 ANALIZĂ MATEMATICĂ Lema 2. rezultă că n ∃ M > 0 astfel încât an x0 < M . x > ρ. atunci ρ = 0 şi teorema este demonstrată. Din criteriul I de comparaţie rezultă că seria ∑ an x0 este x0 n =0 convergentă şi cu aceasta lema este demonstrată.4. Presupunem A ≠ {0}. Pe de altă parte avem an x = n n an x0 x ⋅ x0 n x <M x0 n = vn . ∀ n ∈ * . Observaţia 2. cu proprietăţile: ( ) 1) Seria este absolut convergentă pentru orice x ∈ ϒ. Demonstraţie Dacă mulţimea de convergenţă A se reduce la {0}. ∀ 0 < r < R. Lema 2. Dacă seria (1) este convergentă în x0 ∈ ϒ.1 pune în evidenţă o proprietate importantă a mulţimii de convergenţă a unei serii de puteri şi anume dacă x0 ∈ A.1. Teorema 2. Numărul ρ se numeşte raza de convergenţă. x < ρ.4. r ] . atunci x∉ A.4. x0 ⊂ A . Observaţia 2. atunci intervalul deschis − x0 . iar intervalul ( −ρ.

4. ω 2) ρ = 0 dacă ω = +∞. deci seria este absolut convergentă în x1 . 1) Fie 0 < ω < ∞. Într-adevăr. r ] avem n =0 ∑ an r n ∞ este convergentă. conform Lemei 2. În sfârşit. atunci ∃ x0 ∈ A astfel încât x < x0 < ρ . ceea ce contrazice definiţia ρ = supA. atunci ρ = supA > 0. Demonstraţie Aplicând criteriul rădăcinii (Teorema 1.6. din definiţia marginii superioare rezultă că dacă x < ρ. Fie x ∈ ϒ. iar seria numerică rezultă din Teorema 2. rezultă că seria este absolut convergentă pe ϒ. Corolarul 1) seriei obţinem L = limsup n an x n = ω x . Teorema 2.1 seria este absolut convergentă în x. observând că pentru ∀ x ∈ [ −r . atunci există Într-adevăr. fie x1 ∈ x0 ∈ A astfel încât x0 > x1 . 3) ρ = ∞ dacă ω = 0.1. (Cauchy-Hadamard).2. Fie n =1 ∑ an xn ∞ o serie de puteri.4. Cu aceasta teorema este demonstrată. ω n =0 n =0 ∞ ∑ an xn . deci seria ∑ an x n este convergentă. Dacă A este nemărginită superior. Dacă A este nemărginită.7 (Weierstrass). faptul că seria este uniform convergentă pe [ −r . ρ raza sa de convergenţă şi ω = lim sup n an .4. atunci L < 1.1 rezultă y ∈ A. Evident x > y > ρ . Şiruri şi serii de funcţii reale 75 Cazul 1. Cum x1 ∈ era arbitrar. Următoarea teoremă ne dă un procedeu practic de calcul al razei de convergenţă. Atunci: 1 1) ρ = dacă 0 < ω < ∞.4.1. conform Lemei 2. Dacă A este mărginită superior. Dacă presupunem prin absurd că seria este convergentă în x. r ] . Cazul 2.2. astfel încât x > ρ. atunci A = ϒ şi ρ = +∞. din Lema 2.5. ∀ 0 < r < ρ. oarecare. ∞ 1 Dacă x < . an x n < an r n .

de unde rezultă că n =0 ∑ an ∞ y n este divergentă (Teorema 1. Observaţia 2.76 ANALIZĂ MATEMATICĂ Fie x > seria 1 1 . Dacă presupunem prin absurd că ω ω n =1 ∑ an xn ∞ este convergentă în punctul x. fie 0 < y < x0 . Deci ρ = 1 . ω n =0 n ∑ an x0 ∞ ∞ 2) Fie ω = ∞ şi x0 ≠ 0 oarecare. Vom arăta că seria este divergentă. atunci ∃ lim n an = l . limsup an y n = ωy > 1 .6. Corolarul 1).1 rezultă că ea este absolut convergentă în punctul y. deci ρ = 0. Evident există x > y > . deci seria n =0 ∑ an ∞ y n este divergentă (contradicţie). 3) Dacă ω = 0. atunci din Lema 4. atunci din Lema 4. n→∞ a n Exemple . Pe de altă parte.1 rezultă n =0 n ∑ an x0 n =0 ∑ an ∞ y n este convergentă. Cum x0 ≠ 0 a fost arbitrar. Într-adevăr. Dar 0 ∞ a se ştie că dacă ∃ lim n+1 = l . atunci L = 0 ⋅ x = 0 < 1. atunci există lim an +1 n →∞ (cu convenţiile 1 1 = ∞ şi = 0 ).4. dacă ∃ lim an an +1 n →∞ .3. deci ρ = +∞. deci seria convergentă. ρ = lim an an +1 an n =0 ∑ an xn ∞ este n →∞ dacă această limită există. Pe de altă parte avem: limsup an y n = ωy > 1 . Dacă presupunem prin absurd că este convergentă.5. Într-adevăr. rezultă A = {0}. Am ajuns astfel la o contradicţie. Rezultă A = ϒ.

∞ n x 3. Seria n =0 ∑ n! x n ∞ are raza de convergenţă ρ = 0. n→∞ n + 1 Mulţimea sa de convergenţă este A = {0}.4. n n =0 2 ( daca n ≠ 3k ⎧0 ⎪ an = ⎨ − n ( daca n = 3k .4. conform criteriului Leibniz pentru serii alternate. Într-adevăr. Şiruri şi serii de funcţii reale n −1 ∑ ( −1) ∞ 77 1. Seria ∑ are raza de convergenţă ρ = +∞. ⎪2 ⎩ . ∞ ) . seria devine = ( −1) ∑ ∞ n =1 ∑⎜− n ⎟ = ⎝ ⎠ ∞ ⎛ 1⎞ A = ( −1. Într-adevăr. −1) U (1. Avem n =0 n ! ρ = lim an an +1 n→∞ = lim ( n + 1) = +∞ . Seria ∑ are raza de convergenţă ρ = 2 . Într-adevăr. n→∞ n Din Teorema 2. Seria n =1 xn are raza de convergenţă ρ = 1. conform n an an +1 Observaţiei 2. ∞ 3n x 3 4. Pentru x = –1. Pentru x = 1 seria devine n =1 ∞ n −1 1 ∑ ( −1) n care este convergentă. Rezultă că mulţimea de convergenţă este n =1 n 2. n→∞ Mulţimea de convergenţă este A = ϒ.2.1) şi divergentă pe mulţimea ( −∞. 1 care este divergentă.1] .1 rezultă că seria este absolut convergentă pe intervalul ( −1. ρ = lim an an +1 = lim 1 = 0.3 avem: ρ = lim n →∞ = lim n +1 =1.

Evident.3.1. r ] din Teorema 2. r ] (Teorema 2. Deoarece seria s ( x) = uniform convergentă pe [ −r . Fie x < ρ şi r astfel încât x < r < ρ .78 ANALIZĂ MATEMATICĂ Şirul {n an } se compune din subşirurile constante {0} şi { 3n 2− n . Teorema 2. 3 ⎬ 3 ω ⎪ 2⎪ 2 ⎩ ⎭ Teorema 2. ∀ x ∈ ( −ρ.8). O serie de puteri termen pe intervalul de convergenţă al seriei. r ] .4.1. Deoarece seria este uniform convergentă pe intervalul [ −r .4. O serie de puteri ∞ n =0 ∑ an xn poate fi derivată termen cu termen pe intervalul de convergenţă al seriei. ρ) oarecare fixat. lim n n = n→∞ n + 1 lim n n + 1 de unde rezultă că seria are raza de convergenţă egală cu ρ.4. Demonstraţie Fie x ∈ (–ρ. Demonstraţie Fie s ( x) = n =0 ∞ n =0 ∑ an xn ∞ poate fi integrată termen cu ∑ an x n .1 punctul 3) rezultă că suma sa s este continuă pe [ −r .4.9 rezultă n =0 ∑ an x n ∞ este ∫0 Pe de altă parte avem: x s (t )d t = n =0 ∑ an ∞ ∫ x n t dt 0 = n =0 n ∑ n + 1 x n+1 . Seria de puteri care rezultă are aceiaşi rază de convergenţă cu seria iniţială. Din Teorema 2. (Am aplicat aici Teorema 2. ∞ a lim n an a = lim n an . Teorema 2.4. . deci şi în punctul x.5. există r astfel încât x < r < ρ .2 rezultă ρ = = 2 . ρ ) .4. Demonstraţie Seria derivatelor este: . Suma unei serii de puteri este o funcţie continuă pe intervalul de convergenţă al seriei. deci ω = } ⎧ 1 ⎫ 1 1 3 ⎪ ⎪ = = lim sup n an = max ⎨0.

6') rezultă că seria n =0 ∑ an xn ∞ este uniform convergentă pe [ 0.1.4. pe intervalul de convergenţă ori de câte ori dorim. n→∞ rezultă că seria derivatelor are aceiaşi rază de convergenţă ca seria iniţială. (Teorema a II-a lui Abel). ⎝ρ⎠ ⎛x⎞ Şirul de funcţii ⎜ ⎟ ⎝ρ⎠ n ( ) n este uniform mărginit pe intervalul [0.ρ] . Rămâne să dovedim continuitatea în x = ρ. seria obţinută are aceiaşi rază de convergenţă cu seria iniţială. din criteriul Abel-Dirichlet de convergenţă uniformă în varianta a II-a (Teorema 2.ρ] .6. Fie r ∈ (–ρ. Fie seria de puteri n =0 ∑ an xn .1.8 rezultă că funcţia s (suma seriei) este continuă pe [ 0. Deoarece seria derivatelor este uniform convergentă pe [ −r . ∞ având raza de convergenţă ρ < ∞ şi suma s. atunci suma sa s este continuă pe intervalul ( −ρ.2. Şiruri şi serii de funcţii reale 79 a1 + 2a2 x + K + nan x n −1 + K n lim n nan = lim n an ⋅ lim n = lim n an .4.ρ] şi descrescător pentru orice x fixat. deci şi în punctul x = ρ. Teorema 2. O serie de puteri poate fi derivată termen cu termen sau integrată termen cu termen. ρ] .4. . din Teorema 2. Demonstraţie Din Teorema 2. Observăm că: ⎛ x⎞ an x n = an ρn ⋅ ⎜ ⎟ .3 rezultă continuitatea lui s pe ( −ρ. Din Teorema 2.10 s′( x) = ∑ nan x n −1 = a1 + 2a2 x + K + nan x n−1 + K n =1 ∞ unde s ( x) = n =0 ∑ an xn = a0 + a1x + K + an xn + K ∞ Observaţia 2. ρ ) .4. r ] .1. De fiecare dată. Cum seria n =1 ∑ an ρn ∞ este convergentă. ρ) oarecare şi x < r < ρ . Dacă seria este convergentă în punctul x = ρ.

Fie n =1 ∑ 2n − 1 s ( x) = x − Din Teorema 2. ∀ x ∈ ( −1. 2n − 1 Avem an = ( −1) n −1 2n − 1 .1) . deoarece ρ = 1 ∈ A. ∀ x ∈ ( −1. Pentru x = –1.5 rezultă x3 x5 x 7 + − + K ∀ x ∈ A. de unde rezultă ρ = lim an = 1 . deci 2 n −1 ∞ n −1 x arctg x = ∑ ( −1) .80 ANALIZĂ MATEMATICĂ Exemplu. 4 x 1 x 1 Aşadar avem arctg x = ∑ ( −1) n =1 ∞ n −1 x 2n −1 . 1 + x2 Integrând ultima relaţie obţinem: s ( x) = arctg x + C . ∀ x ∈ ( −1. seria 2n − 1 1 şi este divergentă. pentru x = 1 obţinem: π 1 1 1 =1− + − +K 4 3 5 7 . Rezultă . seria devine n→∞ an +1 n =1 ∑ ( −1) ∞ n −1 ∞ 1 şi este convergentă (criteriul Leibniz).1) . Seria din dreapta este o serie geometrică. ∀ x ∈ ( −1.1) .1] .1) .1) . devine Mulţimea de convergenţă este deci A = ( −1. cu raţia q = − x 2 . din Teorema a II-a a lui Abel rezultă: π s (1) = lim s ( x) = lim arctg x = arctg1 = . 2n − 1 n =1 Pe de altă parte. Pentru x = 1. 2n − 1 În particular. 3 5 7 s ′( x ) = 1 − x 2 + x 4 − x 6 + K ∀ x ∈ ( −1.4. s ′( x) = 1 Deoarece s(0) = 0 rezultă C = 0. Să se afle mulţimea de convergenţă şi suma seriei n =1 ∑ ( −1) ∞ n −1 x 2n−1 .