EVOLUIA COEFICIENTULUI DE FRECARE PENTRU MATERIALE

COMPOZITE FUNCIE DE DIFERII PARAMETRI

Ivona PETRE, Carmen TACHE

Universitatea „Valahia” din Târgovite

Abstract: Since the begining of the century it could be seen that the friction is fallowed by different other things
(heating, oxidation, wear et all) and that for an occurate estimation of the wear coefficient, the temperature, the
real surface, the deformation of the material in contact, must been taken into accort.
In the work a few opinions on the evolution of friction coefficient function of different parameters will be shown
(temperature, pressure, sliding velocity, surface working). The theoryes approach function the friction
coefficient want to establish a correlation between the theoretic size and the one experimental of this one.
Cuvinte cheie: Coeficient de frecare, uzur", deforma#ia materialelor compozite.

1. Introducere

Alegerea unui material pentru o cupl de frecare
care are în micare un coeficient de frecare redus,duce
la obinerea unei cuple cu o funcionare îndelungat,
deci o durabilitate mai mare.
Lucrarea de fa îi propune s stabileasc
modele pentru determinarea evoluiei
coeficientului de frecare funcie de diferii
parametrii (presiune, vitez, temperatur etc.) atât
teoretic cât i experimental (pe standul de
încercri tribologice realizat în acest sens).
• Prima dintre teorii se bazeaz pe stabilirea
coeficientului de frecare în funcie de unghiul
rugozitilor, de modul de deformare a materialelor i
de condiiile de ungere.
• O alt prere pleac de la relaia coeficientului de
frecare definit pe baza teoriei molecular-mecanice,
scoate în eviden evoluia coeficientului de frecare
funcie de presiune, vitez, temperatura aprut în
timpul funcionrii i proprietile materialului.
• O alt teorie pune în eviden relaia dintre
coeficientul de frecare cinetic i cel static în cazul
vitezelor de alunecare mici i foarte mici.
2. Evolu$ia coeficientului de frecare în cazul
modelului de uzare oligociclic* a materialelor
compozite.
Aspectul privind rspunsul materialelor compozite
la alunecarea unor corpuri conice sau piramidale cu
duritatea mult mai mare decât a materialelor încercate
sunt evideniate de muli cerecettori i sunt detaliat
prezentate în lucrârile diferiilor cercettori [1, 4].
O astfel de analiz a fost necesar deoarece în
majoritatea cazurilor, la cuplele de alunecare care
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRA.OV
Catedra Design de Produs 0i Robotic*
Simpozionul naional cu participare internaional
PRoiectarea ASIstat de Calculator
P R A S I C ' 02
Vol. I – Mecanisme 0i Tribologie
7-8 Noiembrie Braov, România
ISBN 973-635-064-9
utilizeaz materiale de duriti esenial diferite,
rugozitile materialului mai dur se comport ca nite
corpuri conice sau piramidale.
Considerând o unghiul de "atac" al suprafeei
rigide (o = t/2 - o/2) deformaia materialului mai
moale (elastic, netezire, brzdare ductil etc.) este
funcie de forma i de unghiul de atac (unghiul de
înclinare al rugozitii în direcia de alunecare).
Pentru analiza cantitativ a procesului de uzare a
materialelor compozite se consider cazul
deformaiilor plastice cu desprinderea particulelor de
uzare dup un numr de cicluri specifice criteriului
oligociclic Manson-Caffin, atunci când unghiul de
atac este inferior unei valori critice (o
cr
) [2, 3, 4]. În
cazul unui unghi de atac mai mare decât o valoare
critic (o
cr
) rspunsul materialului este de
microachiere, volumul de material deformat plastic
sub form de particul de uzur fiind îndeprtat la un
singur ciclu de solicitare.
Pentru o astfel de analiz a coeficientului de
frecare se consider:
a) cazul frecrii unei singure rugoziti;
b) cazul frecrii mai multor rugoziti.

2.1. Analiza coeficientului de frecare 0i a celui
de uzare în cazul unei singure rugozit*$i.

În vederea evalurii volumului de material
deformat plastic i a deformaiei de frecare induse de o
rugozitate rigid cu un anumit unghi de înclinare, se
consider aplicabil teoria deformaiilor plastice, astfel
c ecuaiile difereniale sunt rezolvate pentru liniile de
alunecare.
În cazul când materialul se deformeaz plastic sub
aciunea unei rugoziti care se deplaseaz cu viteza v
a
= ct, pe un plan deformabil plastic, caracterizat prin
rezistena la forfecare t
f
expresia coeficientului de
frecare în definirea sa clasic este [4]:

( )
( ) o c + o |
o c + o |
= = µ
-
-
2
2
F
F
n
t
sin cos
cos sin
(1)

în care:
F
t
- fora tangenial pe unitatea de lime a rugozitii;

( ) ( )
f t
h
2 F t
o ÷ c
o c + o | =
sin sin
cos sin -
F
n
- fora normal pe unitatea de lime a rugozitii;

f 1
2 2 2
2
1
-
- -
o
o c +
t
+ = |
sin
arcsin
h = adâncimea de penetrare;
= c = 0,5 arcsin f
f = parametru care caracterizeaz frecarea dintre
rugozitate i materialul deformat plastic;
f
s
f
t
t
=
t
s
- rezistena la forfecare a stratului de aderen;
t
f
- rezistena la forfecare a materialului;
Pentru materiale perfect "curate" fr nici un fel de
lubrifiant f = 1, pentru materiale cu un film portant de
fluid f
f
~ 0.
În fig.2.1 este reprezentat evoluia teoretic a
coeficientului de frecare la deformarea plastic a
materialelor prin deplasarea de deformaie a
materialului sub unghiul de înclinare a rugozitii
rigide.

Fig.2.1 Evoluia teoretic a coeficientului de frecare la
deformarea plastic a materialelor

Atunci când unghiul de înclinare al rugozitii
depete o valoare critic, conform modelului
microachierii [4], particula de uzur apare datorit
microachierii materialului mai moale.
În acest caz pentru modelul de uzare prin
microachiere, coeficientul de frecare µ
a
se determin
pe baza teoriei deformrii plastice:

( ) u u = µ - ctg
a
(2)

în care:
u - unghiul planului de forfecare;
u - unghiul achiei

0 18 36 54 72 90
0
0.6
1.2
1.8
2.4
3
Unghiul de inclinare al rugozitatii
C
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l
d
e
f
r
e
c
a
r
e
l
a
d
e
f
o
r
m
a
r
e
3
0
µ 0 o , ( )
µ 0.2 o , ( )
µ 0.4 o , ( )
µ 0.6 o , ( )
µ 0.8 o , ( )
90 0 o
g
o ( )
( ) o u + u + t = u - 2 f
2
1
2
1
sin arcsin
În aceast teorie formarea achiei are loc dac
unghiul de forfecare u> 0. Aceast expresie este
valabil pentru unghiuri ale rugozitii mai mari decât
o valoare critic o
cr
.
În fig. II.2 este prezentat evoluia coeficientului
de frecare funcie de unghiul rugozitii o i de
coeficientul de adeziune f pentru o caracteristic de
ecruisare a materialului deformat plastic C
n
= 1.

Fig.2.1 Evoluia teoretic a coeficientului de frecare la
microachierea materialelor
2.2. Analiza coeficientului de frecare 0i a celui
de uzare în cazul mai multor rugozit*$i.

Se consider situaia când toate rugozitile rigide
se gsesc la acelai nivel fa de planul deformabil,
îns unghiul de înclinare este variabil aleator.
Se analizeaz situaiile când funcia de frecven a
unghiului de înclinare p
r
(o), este o funcie continu i
variabil aleatoare în intervalul o
min
, o
max
. Se
presupune c funcia de frecven p
r
(o) are o
distribuie constant, liniar, exponenial i/sau
normal (Gauss) i pentru fiecare dintre aceste cazuri
se poate determina coeficientul de frecare mediu:

( ) ( ) o o · o µ = µ
í
o
o
d p
r m
max
min
(4)

Intervalul de variaie a funciei de frecven p
r
(o)
se consider a fi atunci când:
a) unghiul de înclinare al rugozitilor este mai mic
decât o
cr
- în acest caz vor apare numai deformaii
plastice fr procese de microachiere;
b) unghiul de înclinare al rugozitilor s fie
cuprins în intervalul o >o
cr
- în acest caz rugozitile
pot fi capabile de achiere;
c) unghiul de înclinare al rugozitilor este cuprins
în intervalul o
min
<o<t/2 - în acest caz rugozitile vor
deforma plasctic, altele vor achia.
În fig. II.3. este prezentat evoluia coeficientului
de frecare pentru o frecven exponenial.
Fig.2.3. Evoluia coeficientului de frecare pentru o
frecven exponenial.
2.3. Rezultate experimentale ob$inute pentru
coeficientul de frecare.

Este cunoscut teoretic i verificat experimental c
în condiiile deformrii plastice de ctre penetratorii
unghiulari (con, prisme, etc.) coeficientul de frecare
depinde de unghiul de înclinare (“de atac”) i de
condiiile de aderen (adeziune) ale materialului
deformabil de materialul rigid.
Pentru evaluarea experimental a coeficientului de
frecare se utilizeaz standul de încercri tribologice
din dotarea laboratorului de organe de maini al
universitii, realizat i etalonat special pentru
cercetarea tribologic a straturilor moi utilizate la
cuplele cu micare alternativ [4].
Epruveta din material moale este o plac de forma
dreptunghiular cu grosimea de 6 mm, limea de 18
mm, lungimea de 130 mm i care se fixeaz pe placa
suport a standului. Epruveta superioar este din font
sub form de cuit simetric cu limea de 5 mm cu
0 20 40 60 80 100
0
0.8
1.6
2.4
3.2
4
Unghiul rugozitatii [grade]
C
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l
d
e
f
r
e
c
a
r
e
l
a
m
i
c
r
o
a
s
c
h
i
e
r
e
4
0
µ
a
0.0 1 , o , ( )
µ
a
0.2 1 , o , ( )
µ
a
0.4 1 , o , ( )
µ
a
0.6 1 , o , ( )
µ
a
0.8 1 , o , ( )
µ
a
0.99 1 , o , ( )
88.808 0 o
g
o ( ) 0 0.5
0
0.5
1
Coeficientul de adeziune
C
o
e
f
.
d
e
f
r
e
c
a
r
e
m
e
d
i
u
s
i
l
o
c
a
l
1
0.038
µ
m3
f
1
( )
µ f
1
0.087 , ( )
µ f
1
0.46 , ( )
0.6 0 f
1
0 50 100
5
0
5
10
15
The inclination angle
F
r
i
c
t
i
o
n
c
o
e
f
f
i
c
i
e
n
t
"
f
"
14.606
0.038 ÷
µ med f
eTf
( ) o , ( )
µ
a
med f
eTf
( ) 1 , o , ( )
µ
masTfi
88.808 0 o
g
o ( ) o
g
o ( ) , o
gi
,
Fig.2.4.a Variaia teoretic i experimental a coeficientului de
frecare al turcitului (T) pe font în condiii bune de ungere
0 50 100
0
2
4
6
The inclination angle
F
r
i
c
t
i
o
n
c
o
e
f
f
i
c
i
e
n
t
"
l
"
5.276
0
µ med f
eRl
( ) o , ( )
µ
a
med f
eRl
( ) 1 , o , ( )
µ
masRli
88.808 0 o
g
o ( ) o
g
o ( ) , o
gi
,
Fig.2.4.b Variaia teoretic i experimental a coeficientului de
frecare al turcitului (T) pe font în condiii de ungere limit
0 50 100
0
5
10
The inclination angle
F
r
i
c
t
i
o
n
c
o
e
f
f
i
c
i
e
n
t
"
u
"
9.112
0
µ med f
eTu
( ) o , ( )
µ
a
med f
eTu
( ) 1 , o , ( )
µ
masTui
88.808 0 o
g
o ( ) o
g
o ( ) , o
gi
,
Fig.2.4.c Variaia teoretic i experimental a coeficientului
de frecare al turcitului (T) pe font în condiii de
frecare tehnic uscat
diferite unghiuri (o = 3
o
; 5
o
; 12
o
; 20
o
; 30
o
; 40
o
; 60
o
;
85
o
) i are o micare alternativ circular (cu 20
curse/minut). Fora normal de testare se menine
constant F
n
= 16,70 N pentru toate încercrile.
Deoarece starea de ungere influeneaz procesele
de frecare i uzare chiar i-n domeniul plastic de
deformare local, se iau în consideraie trei cazuri:
- ungere bun: în zona de contact exist lubrifiant
pentru ghidaje (G) suficient pentru realizarea unor
„micro pene” de ulei, eventual portante;
- ungere limit: cupla de frecare (superioar – epruveta
cuit)este uns iniial prin imersare, iar pe epruveta
inferioar (placa din materialul deformabil) se pun
câteva picturi de ulei care se întind cu o spatul;
- fr ungere: epruvetele sunt curate iniial cu alcool
i funcioneaz la umiditatea i temperatura normal
(umiditatea de circa 60 ... 70% i temperatura de 18 ...
22
o
C) – frecare tehnic uscat.
Variaia statistic a rezultatelor experimentale se
apreciaz prin coeficientul de variaie c
v
care pentru
RELAMID este 0,15 iar pentru TURCIT este 0,13.
În fig.2.4. (a, b, c) este prezentat variaia
coeficientului de frecare msurat µ
ms
i cea teoretic
a coeficientului de frecare din modelul de formare µ i
respectiv modelul de microachiere, pentru cele trei
condiii de lubrefiere.

3. Evolu$ia coeficientului de frecare în cazul
modelului de uzare termomecanic*
Este cunoscut c în procesul de alunecare, lucrul
mecanic consumat prin frecarea genereaz o anumit
cantitate de cldur ce se disip în elementele cuplei.
Se neglijeaz disiparea prin filmul de lubrifiant,
deoarece este unanim recunoscut teoretic i
experimental, c în condiiile cinematice geometrice i
de încrcare ale cuplelor cu micare de translaie nu se
poate forma un film continuu. Se accept ipoteza unui
regim de frecare limit la care proprietile de
onctuozitate ale lubrifiantului permit ancorarea pe
rugoziti i forfecarea rapid. Coeficientul de frecare
în acest caz se consider a fi definit de teoria
molecular mecanic, componenta molecular fiind
specific forfecrii straturilor absorbite de lubrifiant de
pe rugoziti.
Conform teoriei molecular mecanice se accept o
relaie a coeficientului de frecare de forma:

m
0
p
µ +
t
= µ (5)

unde:
0
t - rezistena adimensional la forfecare;
0
0
0
H
t
= t
t
0
– rezistena la forfecare a straturilor absorbite i/sau
chemisorbite ale lubrefiantului pe suprafaa solid;
H
0
– duritatea materialului moale;
p - presiunea adimensional de contact
µ
m
– componenta mecanic a coeficientului de frecare.
Presiunea adimensional de contact se poate stabili
funcie de coeficientul de partiie a cldurii (o) în cele
dou materiale ale cuplei, de temperatur
adimensional T , geometria cuplei | i parametrul de
vitez Pe de forma [4]:
( ) Pe T 5 0 5 0 p , , , ' A ÷ = (6)

În vederea determinrii componentei
mecanice a coeficientului de frecare se propune o
relaie care s in seama atât de unghiul de “atac”
u cât i de parametrul adimensional al vitezei de
alunecare a cuplei Pe. Invariantul Peclet Pe în
cazul unei cuple de alunecare de tip sanie – ghidaj
(de form dreptunghiular) este de forma:

2
a 4 L v Pe / · = (6’)

în care:
v- viteza de alunecare a suprafeelor;
a
2
– difuzivitatea termic a materialului saniei (mai
moale);
L – latura ptratului echivalent generrii i disiprii
cldurii;
( )
2 1
D B L
/
· =
B, D – lungimea/ limea elementului mobil.
În fig.3.1 este artat evoluia coeficientului de
frecare funcie de p i invariantul P
e
pentru Turcit.

4. Evolu$ia coeficientului de frecare la viteze
mici de alunecare.
În deosebi la viteze foarte mici de alunecare (0,18 .
. . 180 mm/min) atât în condiiile frecrii uscate, cât i
a celei limit sau mixte, micarea suprafeelor cuplei
poate fi însoit de anumite intermitene sau sacadri.
Alunecarea cu intermitene are influen negativ
asupra funcionrii cuplei respective i implicit a
întregului sistem în ansamblu.
Pentru a determina coeficientul de frecare static i
cinetic al unor materiale compozite în contact cu un
material metalic sa-u utilizat urmtoarele standuri de
încercri: standul „tift - disc” i standul „stick - slip”
aflate în dotarea laboratorului de Tribologie din
Universitatea Politehnic Bucureti.

Geometria problelor din materialele compozite
analizate (relamid i turcit) în contact cu o plac din
font au fost identice pentru experimentrile fcute cu
cele dou dispozitive.
În experimentrile fcute s-a msurat numai
deformarea pe direcia tangenial – fora de frecare.
S-au fcut msurtori ale dependenei diferenei dintre
coeficientul de frecare static (µ
s
) de cel cinetic (µ
ak
)
prin msurarea sarcinii tangeniale critice, la care
proba din material compozit începe s alunece sub
influena greutilor puse în dispozitivul „stick - slip”
dup anumite perioade de timp i în funcie de
rigiditatea lamelelor elastice ale dispozitivului.
Plecând de la rezultatele experimentale obinute
pân acum [4, 5], se consider c pentru contactul
dintre un material compozit i un material metalic o
formul de forma:

c
s
b
a s ak s
t p k · · + µ = µ (7)

unde:
k
s
, b, c – parametrii constani determinabili
nexperimental;
p
a
– presiunea relativ de contact;

0
a
H
p
p =
p – presiunea normal;
Fig.3.1. Evoluia coeficientului de frecare cu
invariantul Peclet
0 5 10 15
0
0.02
0.04
0.06
0.046
8.871 10
3 ÷
×
µ3
m
Pe3 ( )
µ2
m
Pe2 ( )
µ1
m
Pe1 ( )
15
1 10
4 ÷
×
Pe3 Pe2 , Pe1 ,
2
n
d
F 4
p
t
=
F
n
– fora normal;
d – diametrul de contact al materialului probei din
material plastic;
H
0
– duritatea la temperatura de 20
o
C.

4.1. Frecarea static* ca func$ie a timpului de
alunecare 0i presiunea de contact.

În lucrare s-a stabilit diferena dintre frecarea
static i cea cinetic (µ
s
- µ
ak
) ca funcie de timpul de
aderen t
s
pentru o sarcin normal F
n
în cazul unui
contact uscat i contaminat (5 picturi de ulei).
Evoluia coeficientului de frecare static a fost
determinat experimental funcie de semiunghiul
conului rigid al epruvetei mobile (din material
compozit) o= 5
o
; - 8
o
; -11
o
; 20
o
; 30
o
; 45
o
; 57
o
; 68
o
; 80
o
i 0 sarcin normal F
n
= 0,1N; 1N; 2N; 5N.
Evoluia coeficientului de frecare cinetic a fost
determinat experimental funcie de semiunghiul
epruvetei mobile i viteza de alunecare.

4.2. Frecarea cinetic* ca func$ie de vitez* 0i
presiunea de contact.

Se cunoate c coeficientul de frecare cinetic
depinde de sarcina normal i de vitez. Cu rezultatele
experimentale realizate se propune o formul pentru
coeficientul de frecare cinetic.

a
s
0
ak
v
2
p
· u
t
+
t
= µ tan (8)

unde:
t
0
– rezistena tengenial a „adeziunii” determinat
experimental (P
a
);
p – presiunea normalde contact [P
a
];
u - unghiul de “atac” al suprafeei;
v
s
– viteza de alunecare [ms
-1
];
a – constant. determinabil experimental

5. Concluzii

Aa cum s-a precizat anterior este greu de stabilit o
relaie complet i complex a coeficientului de
frecare.
Teoriile abordate cu privire la evoluia
coeficientului de frecare au încercat s stabileasc o
relaie cât mai aproape de realitate între mrimile
experimentale i cele teoretice ale coeficientului de
frecare, prin luarea în considerare a mai multor
parametrii.
Astfel la stabilirea expresiei coeficientului de
frecare în condiiile uzrii oligociclice s-a pus în
eviden:
- importana prelucrrii suprafeelor;
- natura materialului deformat (duritate, mod de
deformare etc.);
- starea de ungere a suprafeelor.
Privitor la evoluia coeficientului de frecare în
cazul uzurii termomecanice s-a pus în eviden
influena :
- parametrilor de exploatare (presiune, vitez);
- temperaturii aprute în timpul funcionrii cuplei;
- modului de prelucrare al materialelor cuplei;
- microgeometria cuplei;
- natura materialului.
De remarcat c rezultatele teoretice sunt valabile
pentru un numr mic de cicluri de funcionare.
La analiza coeficientului de frecare în cazul
vitezelor de alunecare mici i foarte mici s-a pus în
eviden:
- relaia care exist între coeficientul de frecare static
i cel cinetic funcie de modul de prelucrare a
materialelor cuplei (evaluat printr-un model de
penetrare a unui con rigid de diferite unghiuri);
- dependena coeficienilor de frecare static i cinetic
funcie de vitez i presiunea de contact;
- evoluia coeficientului de frecare funcie de starea de
ungere;
- compararea rezultatelor teoretice cu cele obinute
experimental.

Bibliografie:

1. Briscoe, B., Evans, P., Pelillo, E.and Sinha,
S.,Scratch map for polymers, Wear 200
(1996), p.137-147, 1996;
2. Johnson, K.L., Contact mechanics and the
wear of metals, Wear 190, 1995, 162-170;
3. Kopalinsky, E.M. and Oxley, P.L.B.,
Explaining the mechanics of metallic sliding
friction and wear in terms of slipline field
models of asperity deformation, Wear 290,
1995, 145-154;
4. Petre, I., Durabilitatea 1i precizia ghidajelor
cu alunecare, editura Macarie 2000;
5. Tudor, A., Pavelescu, D. i Petre, I., Wear
the stick-slip phenomenon, AIMETA-
Italia 2000.

În fig. conform modelului microa chierii [4].) este func ie de forma i de unghiul de atac (unghiul de înclinare al rugozit ii în direc ia de alunecare). br zdare ductil etc. rugozit ile materialului mai dur se comport ca ni te = corpuri conice sau piramidale. În acest caz pentru modelul de uzare prin microa chiere. sin = 1 + + 2 .f Ft = ( sin + cos (2 - )) h f ) (2) în care: .2.6 0 3 2.2 . 4].1. µ ( 0. coeficientul de frecare µa se determin pe baza teoriei deform rii plastice: µ a = ctg ( - ) ) (1) în care: Ft . Analiza coeficientului de frecare 0i a celui de uzare în cazul unei singure rugozit*$i. atunci când unghiul de atac este inferior unei valori critice ( cr) [2.8 . se consider aplicabil teoria deforma iilor plastice.4 1.2. ) ) ) ) 1. particula de uzur apare datorit microa chierii materialului mai moale.for a tangen ial pe unitatea de l ime a rugozit ii.5 arcsin f f = parametru care caracterizeaz frecarea dintre rugozitate i materialul deformat plastic./2) deforma ia materialului mai moale (elastic . = 0.1 este reprezentat evolu ia teoretic a coeficientului de frecare la deformarea plastic a materialelor prin deplasarea de deforma ie a materialului sub unghiul de înclinare a rugozit ii 3 µ (0 . sin sin Fn .rezisten a la forfecare a stratului de aderen . µ ( 0. pentru materiale cu un film portant de fluid ff 0. caracterizat prin rezisten a la forfecare f expresia coeficientului de frecare în definirea sa clasic este [4]: µ = Ft = Fn sin cos + cos ( 2 + sin ( 2 - 0 0 18 36 54 72 90 90 0 g( ) Unghiul de inclinare al rugozitatii rigide.rezisten a la forfecare a materialului. .unghiul a chiei . 2. volumul de material deformat plastic sub form de particul de uzur fiind îndep rtat la un singur ciclu de solicitare.unghiul planului de forfecare. Pentru o astfel de analiz a coeficientului de frecare se consider : a) cazul frec rii unei singure rugozit i. În cazul când materialul se deformeaz plastic sub ac iunea unei rugozit i care se deplaseaz cu viteza va = ct. În vederea evalu rii volumului de material deformat plastic i a deforma iei de frecare induse de o rugozitate rigid cu un anumit unghi de înclinare. µ ( 0.2 arcsin 2 1. pe un plan deformabil plastic. astfel c ecua iile diferen iale sunt rezolvate pentru liniile de alunecare. În cazul unui unghi de atac mai mare decât o valoare critic ( cr) r spunsul materialului este de microa chiere. f = s f s f . h = adâncimea de penetrare.1 Evolu ia teoretic a coeficientului de frecare la deformarea plastic a materialelor Atunci când unghiul de înclinare al rugozit ii dep e te o valoare critic .2 . 3. Fig. Pentru materiale perfect "curate" f r nici un fel de lubrifiant f = 1.Coeficientul de frecare la deformare utilizeaz materiale de durit i esen ial diferite.6 .for a normal pe unitatea de l ime a rugozit ii. µ ( 0.8 b) cazul frec rii mai multor rugozit i. Considerând unghiul de "atac" al suprafe ei rigide ( = /2 .4 . .2 ) 0. netezire. Pentru analiza cantitativ a procesului de uzare a materialelor compozite se consider cazul deforma iilor plastice cu desprinderea particulelor de uzare dup un num r de cicluri specifice criteriului oligociclic Manson-Caffin.

1 .3. ) 1 µ m3 f 1 1 3.46) µ f 1 . ) µ a( 0. În fig. ) 0. 1 .în acest caz rugozit ile vor deforma plasctic. În fig. etc.8 ( ) µ ( f 1 .3. 1 . b) unghiul de înclinare al rugozit ilor s fie cuprins în intervalul > cr . Rezultate experimentale ob$inute pentru coeficientul de frecare. Pentru evaluarea experimental a coeficientului de frecare se utilizeaz standul de încerc ri tribologice din dotarea laboratorului de organe de ma ini al universit ii. 1 .2 este prezentat evolu ia coeficientului de frecare func ie de unghiul rugozit ii i de coeficientul de adeziune f pentru o caracteristic de ecruisare a materialului deformat plastic Cn = 1. exponen ial i/sau normal (Gauss) i pentru fiecare dintre aceste cazuri se poate determina coeficientul de frecare mediu: max 2. 1 .99 . lungimea de 130 mm i care se fixeaz pe placa suport a standului.6 Coeficientul de adeziune Fig. Se consider situa ia când toate rugozit ile rigide se g sesc la acela i nivel fa de planul deformabil.în acest caz rugozit ile pot fi capabile de a chiere. de frecare mediu si local Coeficientul de frecare la microaschiere µ a( 0. îns unghiul de înclinare este variabil aleator.087 0. II. este prezentat evolu ia coeficientului de frecare pentru o frecven exponen ial .8 .4 . ) µ a( 0. este o func ie continu i variabil aleatoare în intervalul min. liniar . Evolu ia coeficientului de frecare pentru o frecven exponen ial .0 .) coeficientul de frecare depinde de unghiul de înclinare (“de atac”) i de condi iile de aderen (adeziune) ale materialului deformabil de materialul rigid.5 0 0 0 0 20 40 g( 60 80 100 88. c) unghiul de înclinare al rugozit ilor este cuprins în intervalul min< < /2 .4 ( ) 1. II. Se analizeaz situa iile când func ia de frecven a unghiului de înclinare pr ( ). max. 1 . l imea de 18 mm. 4 4 a) unghiul de înclinare al rugozit ilor este mai mic decât cr . Analiza coeficientului de frecare 0i a celui de uzare în cazul mai multor rugozit*$i.808 0. 2.6 µ a( 0.038 ) Unghiul rugozitatii [grade] 0 0 0.2 .= 1 2 + + 1 arcsin ( f sin 2 2 ) - În aceast teorie formarea a chiei are loc dac unghiul de forfecare 0.2. realizat i etalonat special pentru cercetarea tribologic a straturilor moi utilizate la cuplele cu mi care alternativ [4]. Epruveta superioar este din font sub form de cu it simetric cu l imea de 5 mm cu µm = min µ ( ) pr ( ) d (4) Intervalul de varia ie a func iei de frecven se consider a fi atunci când: pr( ) .6 .2.3. 0.în acest caz vor apare numai deforma ii plastice f r procese de microa chiere. Epruveta din material moale este o plac de forma dreptunghiular cu grosimea de 6 mm.5 Fig. ) µ a( 0.2. prisme. 0. Este cunoscut teoretic i verificat experimental c în condi iile deform rii plastice de c tre penetratorii unghiulari (con. ) µ a( 0. Se presupune c func ia de frecven pr ( ) are o distribu ie constant . Aceast expresie este valabil pentru unghiuri ale rugozit ii mai mari decât o valoare critic cr.1 Evolu ia teoretic a coeficientului de frecare la microa chierea materialelor 0 f1 0. Coef. altele vor a chia.2 2.

) masRli 2 0 0 0 0 g( 50 ) . deoarece este unanim recunoscut teoretic i experimental. Deoarece starea de ungere influen eaz procesele de frecare i uzare chiar i-n domeniul plastic de deformare local . ) 4 a ( med ( f eRl ) . gi The inclination angle 100 88. g( ) .ungere limit : cupla de frecare (superioar – epruveta cu it)este uns ini ial prin imersare. 5o..b Varia ia teoretic i experimental a coeficientului de frecare al turcitului (T) pe font în condi ii de ungere limit 9.a Varia ia teoretic i experimental a coeficientului de frecare al turcitului (T) pe font în condi ii bune de ungere 5. gi The inclination angle 100 88.2.4. c) este prezentat varia ia coeficientului de frecare m surat µm s i cea teoretic a coeficientului de frecare din modelul de formare µ i respectiv modelul de microa chiere.808 Fig. pentru cele trei condi ii de lubrefiere.2.606 15 Friction coefficient " f " µ ( med( f eTf ) . eventual portante.2. se iau în considera ie trei cazuri: .4. 60o. iar pe epruveta inferioar (placa din materialul deformabil) se pun câteva pic turi de ulei care se întind cu o spatul .diferite unghiuri ( = 3o. 1 .rezisten a adimensional la forfecare. b. For a normal de testare se men ine constant Fn = 16. g( ) . µ µ a ) 10 ( med( f eTf ) . Fig.4. g( ) . (a.038 5 0 0 50 g( ) . 1 .2.. 1 . µ µ a ( ( ) ) 5 ( med ( f eTu ) . .. 70% i temperatura de 18 .f r ungere: epruvetele sunt cur ate ini ial cu alcool i func ioneaz la umiditatea i temperatura normal (umiditatea de circa 60 . 3. 40o. lucrul mecanic consumat prin frecarea genereaz o anumit cantitate de c ldur ce se disip în elementele cuplei.c Varia ia teoretic i experimental a coeficientului de frecare al turcitului (T) pe font în condi ii de frecare tehnic uscat . Varia ia statistic a rezultatelor experimentale se apreciaz prin coeficientul de varia ie cv care pentru RELAMID este 0. Evolu$ia coeficientului de frecare în cazul modelului de uzare termomecanic* Este cunoscut c în procesul de alunecare. gi The inclination angle 100 88. Conform teoriei molecular mecanice se accept o rela ie a coeficientului de frecare de forma: µ= 0 14. c în condi iile cinematice geometrice i de înc rcare ale cuplelor cu mi care de transla ie nu se poate forma un film continuu. ) 5 masTfi 0 0.808 p + µm (5) unde: 0 . 22oC) – frecare tehnic uscat .15 iar pentru TURCIT este 0. 20o. Se neglijeaz disiparea prin filmul de lubrifiant. componenta molecular fiind specific forfec rii straturilor absorbite de lubrifiant de pe rugozit i. 30o. ..70 N pentru toate încerc rile.ungere bun : în zona de contact exist lubrifiant pentru ghidaje (G) suficient pentru realizarea unor „micro pene” de ulei.13.4.276 6 Friction coefficient " l " µ ( med ( f µ µ eRl ). ) masTui 0 0 0 0 g( 50 ) . În fig. 12o. Coeficientul de frecare în acest caz se consider a fi definit de teoria molecular mecanic . 85o) i are o mi care alternativ circular (cu 20 curse/minut).112 10 Friction coefficient " u " µ med f eTu .808 Fig. Se accept ipoteza unui regim de frecare limit la care propriet ile de onctuozitate ale lubrifiantului permit ancorarea pe rugozit i i forfecarea rapid .

Invariantul Peclet Pe în cazul unei cuple de alunecare de tip sanie – ghidaj (de form dreptunghiular ) este de forma: Pe = v L / 4 a 2 Pe3 .slip” dup anumite perioade de timp i în func ie de rigiditatea lamelelor elastice ale dispozitivului. Plecând de la rezultatele experimentale ob inute pân acum [4. L – latura p tratului echivalent gener rii i disip rii c ldurii. p . Evolu ia coeficientului de frecare cu invariantul Peclet (6’) în care: v. Alunecarea cu intermiten e are influen negativ asupra func ion rii cuplei respective i implicit a întregului sistem în ansamblu. Geometria problelor din materialele compozite analizate (relamid i turcit) în contact cu o plac din font au fost identice pentru experiment rile f cute cu cele dou dispozitive. În experiment rile f cute s-a m surat numai deformarea pe direc ia tangen ial – for a de frecare.04 p = 0.slip” aflate în dotarea laboratorului de Tribologie din Universitatea Politehnic Bucure ti. a2 – difuzivitatea termic a materialului saniei (mai moale). H0 – duritatea materialului moale. S-au f cut m sur tori ale dependen ei diferen ei dintre coeficientul de frecare static (µs) de cel cinetic (µak) prin m surarea sarcinii tangen iale critice. Presiunea adimensional de contact se poate stabili func ie de coeficientul de parti ie a c ldurii ( ) în cele dou materiale ale cuplei. cât i a celei limit sau mixte.5 0 . 180 mm/min) atât în condi iile frec rii uscate.5 (T .disc” i standul „stick . 5]. geometria cuplei i parametrul de vitez Pe de forma [4]: 0 = 0 Pentru a determina coeficientul de frecare static i cinetic al unor materiale compozite în contact cu un material metalic sa-u utilizat urm toarele standuri de încerc ri: standul „ tift . .046 µ3 µ2 µ1 m ( Pe3 ) m ( Pe2 ) m ( Pe1 ) 0. pa – presiunea relativ de contact.18 . la care proba din material compozit începe s alunece sub influen a greut ilor puse în dispozitivul „stick . 1/ 2 L = ( B D ) B.3.871 ×10 3 0 0 1 ×10 4 5 10 15 15 În vederea determin rii componentei mecanice a coeficientului de frecare se propune o rela ie care s in seama atât de unghiul de “atac” cât i de parametrul adimensional al vitezei de alunecare a cuplei Pe. c – parametrii constan i nexperimental. Pe ) (6) 8. de temperatur adimensional T .H0 0 – rezisten a la forfecare a straturilor absorbite i/sau chemisorbite ale lubrefiantului pe suprafa a solid .02 0. Pe2 .presiunea adimensional de contact µm – componenta mecanic a coeficientului de frecare.3. p pa = H0 p – presiunea normal . În fig.1 este ar tat evolu ia coeficientului de frecare func ie de p i invariantul Pepentru Turcit.06 0. mi carea suprafe elor cuplei poate fi înso it de anumite intermiten e sau sacad ri. b. D – lungimea/ l imea elementului mobil.viteza de alunecare a suprafe elor.1. µ s = µ ak + k s b p a t sc (7) unde: ks. În deosebi la viteze foarte mici de alunecare (0. se consider c pentru contactul dintre un material compozit i un material metalic o formul de forma: 4. determinabili . . Evolu$ia coeficientului de frecare la viteze mici de alunecare. Pe1 Fig. 0.

Frecarea cinetic* ca func$ie de vitez* 0i presiunea de contact.importan a prelucr rii suprafe elor.natura materialului. editura Macarie 2000.d Fn – for a normal . Johnson. 80o i 0 sarcin normal Fn= 0.. 1N. p. 162-170. µ ak = 0 p + 2 frecare.2.unghiul de “atac” al suprafe ei. vs – viteza de alunecare [ms-1]. mod de deformare etc. 45o.L. H0 – duritatea la temperatura de 20oC. 1996. d – diametrul de contact al materialului probei din material plastic.evolu ia coeficientului de frecare func ie de starea de ungere. Se cunoa te c coeficientul de frecare cinetic depinde de sarcina normal i de vitez . . Durabilitatea 1i precizia ghidajelor cu alunecare. Pelillo. Pavelescu. 30o. .compararea rezultatelor teoretice cu cele ob inute experimental. Privitor la evolu ia coeficientului de frecare în cazul uzurii termomecanice s-a pus în eviden influen a : . Tudor. Briscoe. Evolu ia coeficientului de frecare static a fost determinat experimental func ie de semiunghiul conului rigid al epruvetei mobile (din material compozit) = 5o.. -11o. tan a vs (8) Bibliografie: 1. 5N. Explaining the mechanics of metallic sliding friction and wear in terms of slipline field models of asperity deformation. 4.1. În lucrare s-a stabilit diferen a dintre frecarea static i cea cinetic (µs. determinabil experimental 5. 2. vitez )..microgeometria cuplei. 20o. . i Petre.8o. I.and Sinha. .1N. D. Contact mechanics and the wear of metals. 68o. Cu rezultatele experimentale realizate se propune o formul pentru coeficientul de frecare cinetic. and Oxley. 1995. Evans.parametrilor de exploatare (presiune. Concluzii A a cum s-a precizat anterior este greu de stabilit o rela ie complet i complex a coeficientului de frecare.rela ia care exist între coeficientul de frecare static i cel cinetic func ie de modul de prelucrare a materialelor cuplei (evaluat printr-un model de penetrare a unui con rigid de diferite unghiuri). .). Wear 190. P. . 3.Scratch map for polymers.. 2N. P. Frecarea static* ca func$ie a timpului de alunecare 0i presiunea de contact.. p = 4 Fn 2 4. . . Wear 290. Petre. Wear 200 (1996). I.. A.M. 57o.B. S. prin luarea în considerare a mai multor parametrii. .temperaturii ap rute în timpul func ion rii cuplei. 4. De remarcat c rezultatele teoretice sunt valabile pentru un num r mic de cicluri de func ionare. 145-154. 1995. E. Wear unde: 0 – rezisten a tengen ial a „adeziunii” determinat experimental (Pa). .. Evolu ia coeficientului de frecare cinetic a fost determinat experimental func ie de semiunghiul epruvetei mobile i viteza de alunecare. p – presiunea normal de contact [Pa]. .natura materialului deformat (duritate. AIMETAItalia 2000. Kopalinsky.dependen a coeficien ilor de frecare static i cinetic func ie de vitez i presiunea de contact.µak) ca func ie de timpul de aderen ts pentru o sarcin normal Fn în cazul unui contact uscat i contaminat (5 pic turi de ulei).137-147.modului de prelucrare al materialelor cuplei. K. 5.starea de ungere a suprafe elor. E. .. a – constant . Astfel la stabilirea expresiei coeficientului de frecare în condi iile uz rii oligociclice s-a pus în eviden : . La analiza coeficientului de frecare în cazul vitezelor de alunecare mici i foarte mici s-a pus în eviden : . Teoriile abordate cu privire la evolu ia coeficientului de frecare au încercat s stabileasc o rela ie cât mai aproape de realitate între m rimile experimentale i cele teoretice ale coeficientului de the stick-slip phenomenon.L. B.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful