IERBURI SPIRITUALE

Ayahuasca
"Prima mea întălnire reală cu lumea plantelor a avut loc când am ajuns prima dată în Amazonia acum zece ani. În momentul în care am coborât din avion în Iquitos, m-am simţit ca şi lovit de un fulger de energie. M-am simţit atât de energizat, încât nu am dormit următoarele două zile: simţurile îmi erau într-o stare de conştienţă ridicată şi era de parcă puteam auzi bătaia inimii junglei înşişi. Iquitos este un oraş în jungla Amazoniei. Nu există şosele care să ajungă până acolo, singura cale este via avion sau cu barca pe râu. În secolul al XIX-lea era centrul industriei cauciucului, dar, la începutul secolului XX, comerţul cu cauciuc s-a mutat în extremul orient şi oraşul a căzut în uitare. Acum este un loc fără un scop aparent, strălucind în splendoarea sa post colonială, dar literalmente în mijlocul lui niciunde-cu adevărat un oraş de frontieră. Îmi amintesc primele momente petrecute în Iquitos: stăteam pe malecon (promenadă) la marginea oraşului, privind fluviul şi având în faţa ochilor cam trei mii de mile (cca 4500 km,n.tr.) de junglă pură şi am simţit o bucurie care încă mă umple de minunare şi admiraţie. Ajunsesem în Iquitos datorită unui interes şi a unei dorinţe pe care le aveam de multă vreme, de a experimenta la prima mână tradiţia vie a vindecării cu spiritele plantelor şi, binenţeles, magica ayahuasca despre care auzisem atât de multe. Nu a fost să fiu dezamăgit; prima mea sesiune ayahuasca cu un şaman într-un luminiş din junglă mi-a adus o epifanie spirituală care mi-a schimbat modul în care văd şi înţeleg viaţa. Am experimentat starea de a fi în chiar centrul creaţiei cu realizarea şi experieţa faptului că nu eram în nici un fel separat, ci o parte intrinsecă a vastei minţi cosmice sau a câmpului de conştiinţă cosmică, că suntem cu toţii conectaţi, cu toţii parte a acestei unice mari minţi, experienţa noastră de a fi separaţi nefiind mai mult decât o iluzie generată de simţurile noastre. Sesiunile mele ayahuasca mi-au arătat multe despre marele vis al Pământului şi despre cât de deconectaţi de relaţia cu planeta noastră vie am ajuns să fim noi oamenii. Am experimentat procesul de evoluţie al ADN-ului şi mi s-a arătat că multe dintre problemele pe care le întâlnim noi ca specie apar deoarece suntem în principal primate, conduşi de glandele şi sistemele noastre hormonale de maimuţă; şi totuşi, în acelaşi timp, suntem în armonie cu o conştiinţă mai înaltă, care se apropie de cea a delfinilor, pe care am experimentat-o în timpul ceremoniilor ayahuasca drept fiind parte a unei

conştiinţe de grup.În una din cele mai profunde experienţe m-am găsit transportat la ceea ce am perceput a fi centrul creaţiei, unde am fost martorul formării planetelor, stelelor, nebuloaselor si universurilor.Peste tot se întindeau modele geometrice complicate de o complexitate fluidă, constant schimbându-şi mărimea şi forma. Cântecul şamanului îmi umplea fiecare celulă cu o forţă electrică; fiecare parte a trupului meu vibra şi m-am simţit ca şi cum aş fi fost ridicat în aer. Mă aflam într-un templu de sunet, vibraţie şi binecuvântare. Adunaţi în jurul meu erau uriaşi în costume ornate cu aur şi pene multicolore suflând fum şi făcându-mi vânt. Aceştia erau spiritele ayahuascăi, ale căror voci blânde, molcome şi desăvârşit senzuale mi-au vorbit despre creaţie şi despre mintea universală. Pentru a sublinia această viziune poetică, cuvintele lor mi-au apărut în faţă scrise cu litere groase, fosforescente. Multe din experienţele mele vizionare cu ayahuasca au fost personale, conducându-mă spre o înţelegere mai adâncă a vieţii mele şi a rolurilor pe care le-au jucat diferite persoane în ea. Uneori am devenit acei oameni, le-am trăit vieţile, şi am ajuns să înţeleg de ce au făcut ceea ce au făcut, ce decizii au trebuit ei să ia în vieţile lor. Aceste experienţe invariabil au dus la câte o formă de închidere, ca şi cum un capitol deschis s-a completat, sau a avut loc o vindecare profundă a relaţiei mele cu acea persoană. Un exemplu de experienţă de acest fel ţine de mama mea. Noi avusesem o relaţie dificilă, o parte din mine niciodată nu a avut încredere totală în ea. Într-o sesiune, am experimentat o comuniune vizionară profundă cu Mama Pământ; am înţeles dragostea pe care spiritul planetei noastre o are pentru toţi cei ce trăiesc în ea. Viziunea şi experienţa de a fi ţinut cu blândeţe într-o îmbraţişare iubitoare au fost perfecte şi sublime. Apoi viziunea s-a schimbat către propria mea mamă- şi i-am retrăit viaţa, copilăria ei, lucrurile care i s-au întămplat, motivul pentru care ea a fost dusă departe de casa familiei ei, deciziile pe care a trebuit să le ia pentru a avea un copil. Şi atunci mi-am dat seama că am judecat-o şi că erau întâmplările ei nefericite cele care creaseră această lipsă de încredere dintre noi. După sesiune eram plin de bucurie, ştiind că peste golful dintre noi apăruse un pod; şi din acel moment afecţiunea dintre noi a curs liber. Această minunată înţelegere o datorez complet ayahuascăi, darul perfect al lumii plantelor. Am descoperit că ayahuasca e un medicament, dar unul foarte diferit de înţelegerea Vestică a medicamentelor care se aplică în principal la vindecarea simptomelor fizice. Ayahuasca e un medicament care lucrează la fiecare nivel: pe fiinţa fizică şi pe cea nonfizică, pe conştiinţa noastră, pe emoţiile noastre şi pe spiritul nostru. Este ca şi cum ne îmbibăm nu doar de un lichid, ci de o „altă” inteligenţă care ştie cu exactitate de ce este nevoie pentru a ne ajuta. Acest act constituie o comuniune în adevăratul sens al cuvântului. Poate fi o experienţă intensă de euforie: o călătorie de viziuni adânci, cu înţelesuri profunde atât personale cât şi transpersonale. Poate să lumineze gândurile şi sentimentele profunde din mintea subconştientă. Poate să aducă o ştergere a graniţelor egoului şi o unire cu totalitatea conştienţei şi creaţiei. A fost mai mult şi mai mult de experimentat. Cu unele din celelalte plante învăţător ale şamanilor, cum e ajo sacha, mi-am experimentat simţurile schimbându-se, extinzându-se într-un mod inefabil şi am devenit conştient de cântecul junglei. Existau peste tot în jurul meu sunete, mirosuri şi imagini de care nu fusesem conştient în starea mea obişnuită

de conştiinţă de zi cu zi. Puteam să fac zoom, aveam o percepţie telescopică a mirosurilor şi sunetelor , ştiind că jungla este o entitate, cu insectele, păsările şi animalele ca părţi a totalităţii sale. Eram în Paradis, stând acolo în hamacul meu, plutind într-o experienţă vie şi tridimensională de sunet, culoare, miros, mişcare şi vibraţie, toată în armonie şi într-o mare frumuseţe. De la acea primă întâlnire am petrecut multe luni în junglă, lucrând cu şi învăţând de la şamani, pastrătorii acestei frumoase cunoaşteri. Entuziasmul şi interesul niciodată nu mi-au pălit. Cunoaşterea plantelor a ajutat ca viaţa mea să devină vibrantă şi plină de vitalitate în atât de multe moduri. “

Peyotl

Din aceeasi categorie cu "Pilula Pacii" (PCP) si LSD-25, face parte si un alt halucinogen, mescalina. Mescalina este unul din alcaloizii extrasi dintr-un cactus (Peyotl). Acest cactus, care poate fi recunoscut dupa dimensiunile sale destul de mici, creste numai in stare salbatica pe platourile inalte din sudul SUA si Mexic. Cu tot cu radacina, dimensiunea unui peyotl este intre 12 si 18 cm, are culoarea verde inchis, in timp ce in varful cactusului sunt niste capsule de culoare alba care se deschid in corole. Datorita proprietatilor halucinogene, atat cactusul, cat si mescalina au fost clasificate drept stupefiante, care sunt folosite in mod deosebit de indienii din aceste zone. Cactusul face parte din riturile lor cu tente religioase. Practic, mescalina este o pulbere alba cristalina, care seamana cu cocaina. Mescalina poate fi inghitita sau fumata, iar daca este sub forma de

solutie se poate si injecta. Unii consumatori (localnici) nu mai dau banii pe mescalina ci mesteca direct bucati din cactusul proaspat, sau il usuca si il transforma intr-o pulbere fina pe care o inghit sau o fumeaza in amestec cu tutun. Efectele mescalinei apar dupa aproximativ doua ore de la ingerare si dureaza intre 8 si 12 ore. In aceasta perioada, halucinatiile vizuale si senzoriale sunt diverse, persoana respectiva avand viziuni in culori stridente si stralucitoare. Orice zgomot perceput se transforma intr-o culoare deosebita care se schimba continuu. Consumatorul de mescalina are, insa, si o multime de probleme: i se dilata pupilele, are ameteli, stari de voma, tahicardie, cand ii este prea frig, cand ii este prea cald, dureri acute de cap si transpiratii

Amanita Muscaria

Clasa: BASIDIOMYCETES Subclasa :PHRAGMOBASIDIOMYCETES Ordin: AGARICALES Familie: .Amanitaceae Denumire populara: Amanita-de-musca, muscarina, burete de gâze, burete serpesc, bureti pestriti, muscarin, palaria sarpelui (ro), Amanite tue-mouche, Fausse Oronge (fr), Ovulo malefico (italo), muhomor krasnîi (ru). Statutul. Specie vulnerabila (VU - Vulnerable). Raspândirea. Creste în apropierea s.Lupa-Recea, jud.Chisinau. Peste hotarele republicii este raspândita pe toate continentele, exceptie Antarctida. Habitatul. Sub coronamentul copacilor din padurile revene de stejaret, pe sol, vara si toamna (VII-XI), cu dezvoltarea in masa in lunile august-septembrie, prin luminisurle padurilor de conifere, rar in padurile de foioase. Aspectul cantitativ. Se întâlnesc sporadic indivizi solitari.

Factorii limitativi. Distrugerea si transformarea biotopurilor; taierea simbiontului micorizelor - plopul tremurator. Particularitatile biologice si ecologice. Tericola. Formeaza micorize. Palaria convexa, apoi intinsa, diametrul 10-20 cm, carnoasa, la cele batrine cu marginea usor striata; fata superioara umeda sau pusin viscoasa, rosie-aprinsa sau rosieportocalie, acoperita cu numeroase pustule albe sau putin galbui, moi, groase, cazatoare, dispuse concentric; fata inferioara cu lamele serate, aderente in tinerete apoi libere, ramificate, inegale, distantate, albe sau albe-nuantate-galbui. Piciorul alb, albicios, fibros, plin la inceput, apoi gol, lung pina la 10-20 cm, gros de 1,5-2,5 cm, dilatat la baza intr-un bulb sferic, acoperit circular cu resturi de volva si un inel alb sau galben-pal cu marginile rasfrinte in jos. Volva friabila in forma de bureleti concentrici. Carnea moale, alba, sub cuticula galben-rosiatica, miros placut, gustul dulceag. Sporii ovoizi (10-11 x 6-9 microni), hialini, netezi, gutulati, albi in masa. Chimic, pe linga alte substante contine acid ibotenic, muscinol (derivat al acidului ibotenic), muscazon si muscarina care sint toxice.

Toxicologie. Consumata provoaca sindromul muscarin constind din tulburari gastrointestinale si nervoase. Debuteaza prin vome, colici gastrointestinale, tulburari de echilibru insotite de excitatie motrica, delir, extaz, stare euforica cu cresterea fortei fizice, agitatie extrema, accese violente de furie sau veselie, crize de ris si dans. Inconstient, bolnavul poate face dezvaluiri senzationale, apoi se calmeaza, intra intr-o stare de toropeala si adoarme complet epuizat. Intoxicatiile nu sunt mortale.

Utilizare. Empiric folosita pentru omorirea mustelor. Palaria se inmoaie in apa cu zahar. Odata cu apa dulce musca suge si substantele toxice care ii provoaca moartea. Unele popoare folosesc ciuperca ca drog. În zeama de afine inmoaie ciuperca dupa care o beau. Aceasta accentueaza efectul euforic. Vikingii, inainte de lupta obisnuiau sa bea un fel de zeama a acestei ciuperci, care se credea ca le marea forta fizica si le crea furia oarba in batalie.

Salvia divinorum

Salvia divinorum este o plantă care creşte în munţii din regiunea Oaxaca, Mexic. Face parte din familia mentei. Este o plantă semitropicală. Poate creşte câţiva metri în înălţime dacă condiţiile sunt favorabile. Face seminţe foarte rar chiar dacă este polenizată cu grijă, iar seminţele nu sunt foarte fertile. Se înmulţeşte prin butaci. Frunzele sunt destul de mari (până la 23 cm), sunt acoperite cu perişori fini, care dau aspect de catifea. Planta iubeşte apa, dar creşte foarte bine în locuri umbroase, în sol foarte bine udat şi drenat. Ea poate fi cultivată în climat semitropical. Salvia poate creşte ca plantă de apartament în orice climă. Nu tolerează frigul şi curentul. Salvia divinorum este utilizată pentru efectele ei psihoactive. Sunt mai multe specii de salvia, dar numai salvia divinorum are efecte psihoactive. Efectele sunt greu de obţinut prin fumare de frunze uscate, dar extractul de frunze poate cauza efecte dramatice, uneori frică sau stare de captivitate- Mulţi oameni care au consumat Salvia divinorum nu au găsit-o plăcută şi nu au dorit să repete experienţa. Frunzele de Salvia divinorum se consumă prin mestecare sau fumare. Se folosesc de obicei frunze îmbogăţite prin tratarea acestora cu extract de salvie. Frunzele uscate sunt vândute cu 50-100 USD/uncie Extractele costă 20-50 USD/gram

Substanţa activă din Salvia divinorum este Salvinorin A, o substanţă chimică a cărei moleculă conţine numai carbon, hidrogen şi oxigen(nu conţine azot, deci nu este un alcaloid). Nu este cunoscut dacă Salvia divinorum produce dependenţă psihică sau fizică. Efectul pe care îl produce este o stare de beţie mult diferită de a alcoolului. Se consumă prin fumare, mestecare sau se bea sub formă de infuzie. Se fumează în pipe speciale pentru că fumul trebuie să fie cald. Se poate consuma şi prin inhalare de vapori calzi (temperatura de vaporizare este de 277 grade Celsius). Când este fumată efectele intervin foarte rapid între 20-60 secunde după fumare, uneori la maxim 1-2 minute. Primele efecte durează 5-15 minute, apoi urmează o perioadă de liniştire (calmare). La doze mari consumatorii au simţit o distorsionare dramatică a timpului, halucinaţii, călătorii în alte locuri, planete, timpuri, detaşarea sufletului de corp, comunicări cu lumea spiritelor, reîncarnări în alte persoane, schimbări de identitate. Cei mai mulţi indivizi rămân nemişcaţi în timpul experienţei, dar unii pot să se plimbe în stare de inconştienţă (de somnambul). Mulţi consumatori consideră această experienţă mai mult înfricoşătoare decât distractivă. Fumarea acestei plante produce iritări ale gâtului, dureri de cap şi o uşoară iritabilitate. Salvia divinorum nu este sub control. Pentru ca o substanţă să fie inclusă în lista substanţelor stupefiante sau psihotrope controlate trebuie să aibă structura chimică asemănătoare cu una din substanţele controlate. Salvia divinorum este destul de diferită chimic de alte substanţe aflate sub control.

Derivate din mac

Alcaloizii din opium
Opiaceele sunt alcaloizi sau droguri tip bază derivate din macul opiaceu. În natură există multe varietăţi de mac‚ însă plantele comune de grădină nu produc cantităţi semnificative de narcotice. Substanţa care interesează pe traficanţi este extrasă numai din capsulele de mac opiaceu, prin două metode: Efectuarea unor

incizii orizontale sau verticale asupra capsulelor, după înflorirea plantei, din care, în timpul nopţii, iese un latex care se colectează. Această substanţă care se întăreşte în timp şi devine maro, este de fapt opiumul brut. Colectarea a 500 de grame de opium, în acest fel, durează 40 de ore. O a doua metodă de colectare a opiumului este prin extracţie chimică din mac şi are un randament mai bun. Opiumul are un aspect lipicios, gust amar şi miros dulce, greu. Când este fumat, mirosul este asemănător cu cel al arderii uleiului de eucalipt.

Componenţii majori ai opiumului
Componenţii majori ai opiumului sunt: - morfina 4-21%; - noscapina 6-9%; papaverina 15%; - codeina 0,5-2,5%; - tebaina; - narceina.

Derivaţii opiumului
Derivaţii opiumului au o largă utilizare în domeniul medical, fiind folosite, în mod special, ca analgezice. Ca urmare, industria farmaceutică produce o mare varietate de medicamente derivate din opium. Producţia, circulaţia şi utilizarea medicamentelor din această categorie trebuie să se realizeze după reguli deosebit de stricte, tocmai pentru a preîntâmpina abuzul, dependenţa şi chiar traficarea acestora. Prezentăm mai jos cei mai cunoscuţi derivaţi ai opiumului: a) Morfina se obţine în urma extracţiei şi rafinării opiumului brut şi este întâlnită pe piaţa drogurilor în forme variate: soluţii orale (Roxanol), tablete (MSIR şi MS Contin), supozitoare şi fiole injectabile. Ea poate fi administrată oral, subcutanat, intramuscular, intravenos. Numai o mică parte din morfina obţinută din opium este folosită ca atare, cea mai mare parte fiind transformată în codeină şi alţi derivaţi. b) Codeina (Metilmorfina) se găseşte în opiumul brut în proporţie de 0,52,5%, este de şase ori mai slabă decât morfina şi creează mai puţină dependenţă şi euforie, iar simptomele de sevraj sunt mai puţin severe. Codeina este preparată sub formă de tablete, singură sau în combinaţie cu o aspirină ori acetaminofen. Este folosită în tratarea tusei şi este întâlnită des sub formă de soluţii. Codeina poate fi convertită în morfină şi apoi în heroină. c) Tebaina nu este utilizată terapeutic dar este transformată într-un număr mare de compuşi; codeina, hydrocodona, oxycodona, oxymorfona. d) Heroina se obţine prin reacţia dintre morfină şi anhidridă acetică. În Hong Kong pedeapsa pentru deţinerea de anhidridă acetică este aceeaşi ca pentru deţinerea heroinei. Heroina este de zece ori mai tare ca analgezic decât morfina. În stare naturală heroina este o pulbere brun-verzuie, dar prin diluţie devine albă. Heroina brună mexicană este maro-deschis până la maro-închis, funcţie de metoda de obţinere. Acum 25-30 de ani heroina a fost în mod obişnuit fumată cu puţin tabac, într-o pipă mică. Astăzi heroina este vândută, de regulă, în capsule de 100 mg., cu o concentraţie de 20-30% şi poate fi utilizată prin prizare (dar nu în mod obişnuit), prin injectare intravenoasă sau subcutanată ori prin inhalarea fumului printr-o bucată de hârtie răsucită, după ce este plasată pe o folie de staniol şi încălzită la flacără. Acest ultim mod de utilizare este o practică chinezească denumită “vânarea

dragonului”, din ce în ce mai răspândită în SUA şi Canada. Termenii în argou utilizaţi pentru heroină sunt: aromă, skag, zahăr maro, „H”, Henry. Consumatorii acestui drog prezintă stare de euforie, somnolenţă, pupile contractate, pete pe mâini şi pe picioare. Cel mai mare pericol al heroinei îl reprezintă efectul mortal al supradozei. De asemenea, consumul acestui drog poate duce la infectarea cu H.I.V, infecţii ale sângelui sau apariţia de abcese. e) Hidromorfona (Dilaudid, Dihidromorfinona) se obţine din morfină şi este la fel de activă ca heroina (2-8 ori mai puternică decât morfina), dar cu acţiune mult mai scurtă. Este furnizată în fiole sau comprimate (portocalii de 2 mg; galbene de 4 mg.). Tabletele pot fi dizolvate şi injectate ca substituent al heroinei. f) Oxicodona (Percodan, Percocet), derivată din tebaină, este mai slabă decât heroina, dar mai activă decât morfina şi are o durată de acţiune scurtă. Se comercializează în amestec cu aspirina (percodan) sau cu acetaminofen (percocet), pentru suprimarea durerii. Consumatorii de droguri iau aceste comprimate oral sau le dizolvă în apă, îndepărtează materialul insolubil şi le injectează. Este una din cele mai populare substanţe de substituţie a heroinei. g) Hidrocodona (Tussionex, Novahistex DH) este un derivat de codeină, la fel de activă ca heroina. Se consumă sub formă de comprimate sau sirop de tuse. h) Petidina (Demerol, Meperidina), cu efecte asemănătoare codeinei şi morfinei, este furnizată sub formă de fiole injectabile sau tablete albe de 50 mg. i) Metadona are efecte asemănătoare cu morfina, dar cu acţiune mult mai prelungită şi nu produce euforie decât la doze foarte mari sau prin injectare intravenoasă. În cantităţi mici blochează dorinţa de a consuma heroină. j) Levo Dromoran (Levorfan, Dromoran) este un produs similar cu morfina. k) Anileridina (Leritina), cu efecte între Demerol şi morfină, are puţine efecte secundare. Este distribuită sub formă de soluţii injectabile sau tablete. l) Pentazocina (Talwin) este cunoscută ca „Heroina omului sărac”.

Cele mai cunoscute retete de marijuana

SUPER SILVER HAZE (skunk, haze, northern lights). Genom: sativa/indica Produs: Olanda Cultivare: mediu intern, sistem hidroponic; aer liber, mai jos de 35 grade latitutidine nordica. PURPLE KUSH ( sativa stufoasa, puternica, cu frunze violet) Genom: indica Produs: California. Cultivare: mediu hidroponic.

G-13 (indica foarte puternica, 27% THC) Genom: indica Produs: California Cultivare: mediu hidroponic. STRAWBERRY COUGH (strawberry fields si haze) Genom: dominant indica Produs: Nordul SUA Cultivare: plantatii de interior dar si in exterior, climat nordic. SKUNK *1 (25% iarba afgana, 25% Acapulco Gold mexican si 50% Gold columbian) Genom: 75% sativa Produs: New York Cultivare: interior, sera. NORTHERN LIGHTS (canabis afgan) Genom: indica Produs: California Cultivare: interior/exterior. SOMA SKUNK Genom: indica/sativa Produs: Olanda Cultivare: mediu hidroponic. KRYPTONITE Genom: Indica Produs: California Cultivare: mediu hidroponic. SHISKABERRY (Blueberry si canabis afgan) Genom: 90% indica Produs: Detroit Cultivare: interior si exterior climat temperat. BIG BUD (Skunk si canabis afgan) Genom: indica/sativa Produs: Olanda Cultivare: interior/exterior WHITE WIDOW Genom: sativa/indica Produs: Olanda Cultivare: aer liber/interior BIO SKUNK Genom: sativa/indica Produs: Olanda Cultivare: exterior KUSHMAN”S KUSH Genom: indica Produs: New York Cultivare: aer liber. JUICY FRUIT (canabis tailandez si afgan)

Genom: sativa/indica Produs: California Cultivare: mediu hidroponic. FINGER HASH ( hasis extras din Soma Skunk prin frecarea rasinii) Genom: sativa/indica Produs: Olanda Cultivare: interior/exterior. HASIS DE SITA ( rasina este trecuta printr-o sita foarte fina) Genom: indica Produs: California Cultivare: interior/exterior.

Ingredienti activi si utilizarea medicala

Principalul ingredient psihoactiv este delta-9 tetrahidrocanabinol, C(21)H(30)O(2). Are forma de fluture si este cunoscut universal cu prescurtarea THC. Canabinoidele sunt lipofile, solubile numai in substante grase si nu in apa. Asadar substanele active se potenteaza in materii grase (unt, ulei) sau daca sunt inhalate prin fum sau fumat.La inceputul anilor 1990 s-au descoperit receptori pentru THC in creier.

Continutul THC la marijuana variaza de la 1% (canepa industriala),4%-8% (marijuana medie) si intre 10%-15% pentru o calitate extraordinara. Folosit ca leac natural, canabisul are un loc important in formele populare de medicina, si mai ales in traditiile rurale.Folosit ca analgezic, calmant, somnifer, crampe, dureri menstruale, iar in anumite cazuri era folosit impotriva durerilor declansate de cancer. Doctorul personal ii prescria reginei Victoria o tinctura obtinuta prin macerarea canepei in alcool, impotriva migrenelor.Incepand cu 2003, diferite retete de canabis sunt destinate combaterii sclerozei in placi.Dupa descoperirea in creier al unui canabinoid endogen, care se formeaza natural, numit anandamida, au aparut retete pentru combaterea anxietatii, dezechilibrelor mentale, si cu efecte neuroprotective. Explicatia este simpla: anandamida stimuleaza unii receptori ai serotoninei in timp ce-i inhiba pe altii care mediaza greata si durerea. Dr. William Osler, recomanda canabisul, in secolul al XIX-lea ca cel mai bun remediu impotriva migrenelor.

ayahuasca

peyotl

amanita muscaria

salvia divinorum

mac

canabis