P. 1
Comert Electronic

Comert Electronic

|Views: 743|Likes:
Published by Nemes Luminita

More info:

Published by: Nemes Luminita on Apr 17, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/03/2013

pdf

text

original

Sections

  • Introducere
  • 1. Internet: definiţie, servicii, istoric
  • 1.1 Reţele de calculatoare
  • 2. WWW – World Wide Web
  • 2.1 Scurtă istorie
  • 2.2 Protocoale şi limbaje în WWW
  • 2.3 Browsere Web
  • Cuvinte cheie
  • Întrebări de verificare
  • Probleme propuse
  • 3. Poşta electronică, e-mail
  • 3.2 Web e-mail
  • 4. Proiectare pagini Web – Web design
  • 4.1 Structura documentului HTML
  • 4.2 Formatarea documentelor HTML
  • 4.3 Tabele
  • 4.4 Imagini
  • 4.5 Legături
  • 4.6 Formatarea cu ajutorul stilurilor
  • 4.8 Cadre (frames)
  • 4.9 Formulare (forms)
  • 4.10 Editarea, verificarea, găzduirea şi promovarea unui site Web
  • Bazele comerţului electronic
  • 5.1 Comerţul electronic, forme şi modele
  • 5.2 Arhitectura unui sistem de comerţ electronic
  • 5.3 Anatomia comerţului electronic
  • 5.4 Sisteme electronice de plată
  • Răspunsuri la întrebările de verificare
  • Bibliografie

Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică Specializarea : Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor Anul II, sem. II

COMERŢ ELECTRONIC

Conf. univ.dr. Doru TILIUŢE

2007

INTRODUCERE ........................................................................................................................................ 3 1. INTERNET: DEFINIŢIE, SERVICII, ISTORIC ............................................................................... 5 1.1 REŢELE DE CALCULATOARE ................................................................................................................ 6 2. WWW – WORLD WIDE WEB .......................................................................................................... 18 2.1 SCURTĂ ISTORIE .................................................................................................................................. 18 2.2 PROTOCOALE ŞI LIMBAJE ÎN WWW.................................................................................................. 18 2.3 BROWSERE WEB.................................................................................................................................. 19 CUVINTE CHEIE ......................................................................................................................................... 33 ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE ...................................................................................................................... 33 PROBLEME PROPUSE ................................................................................................................................. 34 3. POŞTA ELECTRONICĂ, E-MAIL ................................................................................................... 34 3.1 GENERALITĂŢI .................................................................................................................................... 34 3.2 WEB E-MAIL ........................................................................................................................................ 35 ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE ...................................................................................................................... 44 PROBLEME PROPUSE ................................................................................................................................. 44 4. PROIECTARE PAGINI WEB – WEB DESIGN .............................................................................. 45 4.1 STRUCTURA DOCUMENTULUI HTML ................................................................................................ 45 4.2 FORMATAREA DOCUMENTELOR HTML ........................................................................................... 46 4.3 TABELE ................................................................................................................................................ 53 4.4 IMAGINI................................................................................................................................................ 57 4.5 LEGĂTURI ............................................................................................................................................ 57 4.6 FORMATAREA CU AJUTORUL STILURILOR ........................................................................................ 59 4.7 HĂRŢI DE IMAGINE.............................................................................................................................. 62 4.8 CADRE (FRAMES)................................................................................................................................. 64 4.9 FORMULARE (FORMS) ......................................................................................................................... 66 4.10 EDITAREA, VERIFICAREA, GĂZDUIREA ŞI PROMOVAREA UNUI SITE WEB. .................................. 71 ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE ...................................................................................................................... 74 PROBLEME PROPUSE ................................................................................................................................. 75 BAZELE COMERŢULUI ELECTRONIC ........................................................................................... 76 5.1 COMERŢUL ELECTRONIC, FORME ŞI MODELE .................................................................................. 76 5.2 ARHITECTURA UNUI SISTEM DE COMERŢ ELECTRONIC ................................................................... 81 5.3 ANATOMIA COMERŢULUI ELECTRONIC ............................................................................................. 83 5.4 SISTEME ELECTRONICE DE PLATĂ ..................................................................................................... 95 RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE DE VERIFICARE ..................................................................................... 100 BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 100

2

Introducere
Comerţul a reprezentat, încă de la începuturile societăţii umane, o activitate importantă pentru supravieţuirea şi dezvoltarea indivizilor şi comunităţilor din care făceau parte. El a început odată cu apariţia comunicării în vremurile preistorice. De-a lungul timpului comerţul a îmbrăcat forme diverse, în funcţie de treapta de dezvoltare economică a societăţii şi cu gradul de dezvoltare mijloacelor de comunicare, de la schimbul de produse (troc) la vânzarea pe monede de metale preţioase şi, mai târziu, pe bilete de bancă (bancnote). Aria de cuprindere s-a extins, atât geografic, de la schimbul între membrii unei comunităţi la schimbul între comunităţi, ţări şi continente, cât şi ca natură a obiectelor comerţului: bunuri materiale, servicii şi, mai nou, de bunuri imateriale precum produsele software, drepturi de autor sau licenţe. Pe lângă nivelul de dezvoltare a comunicaţiei (telegraf, telefon, fax, Internet), comerţul a fost influenţat, în fiecare etapă istorică, de următoarele elemente: • • • • infrastructura critică (sistemul bancar şi de conturi) serviciile publice (protecţia poliţiei, serviciile poştale) transportul (drumuri, autostrăzi, căi ferate, rute maritime) sistemul de asigurări.

Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC, sau, în engleză ITC – Information Technology and Communication) în secolul 20 a dus la apariţia unei forme noi de comerţ care se bazează şi utilizează din plin resursele oferite de tehnologie, comerţul electronic. Comerţul electronic, CE, referit şi ca E-commerce, eCommerce, eCom sau EC mai este adesea numit şi ICommerce1, cu referire la suportul oferit de Internet pentru această activitate. Comerţul electronic poate fi definit ca utilizarea calculatoarelor interconectate în sprijinul operaţiilor de afaceri, cu scopul creşterii vitezei de livrare şi reducerii costurilor operaţionale. Totodată CE a introdus o nouă paradigmă pentru conducerea afacerilor, care include facilităţi pentru: • • • • • • • • Cumpărarea şi vânzarea informaţiilor pe Internet, Cumpărarea şi vânzarea produselor şi serviciilor prin intermediul Internet-ului, Transmiterea documentelor şi integrarea proceselor afacerilor în spaţiul extranet, Transferul şi partajarea informaţiilor din interiorul organizaţiei prin intranet. Îmbunătăţirea luării deciziilor, Eliminarea duplicării efortului, Reducerea costurilor operaţionale, Extinderea canalelor de distribuţie şi pieţelor de desfacere.

Aceste operaţii de comerţ electronic au ca scop:

Deşi se acceptă că apariţia CE este legată de dezvoltarea Internet-ului, în realitate primele forme de CE au apărut mult mai devreme, în prima jumătate a secolului 20, când American Airlines a

1

J. Diane Brinson et. al. E-Commerce & Internet Law, Prentice Hall Inc, 2001

3

Etapa interactivă. formulare. care a devenit. SUA. dar ceea ce urmează este mai greu de prezis.sabretravelnetwork. Ea este structurată în două părţi: prima parte (capitolele 1-4) vă permite familiarizarea cu conceptele de reţele de calculatoare. Primul sistem Home Banking (operaţiuni bancare de la domiciliu) bazat pe utilizarea PC-urilor a fost adoptat în 1980 de First Interstate Bank. a barierelor care stau în faţa răspândirii şi popularităţii sale. iar partea a doua (capitolul5) prezintă principalele concepte ale comerţului electronic. programe pe partea de server şi/sau client. Comerţul electronic bazat pe Internet a cunoscut. astfel. mai multe etape: • Etapa iniţiaţilor. a fost introdus în 1985 de Sabre Travel Network2. Etapa maturizării web-ului. anulate şi libere la cursele aeriene pe care le asigura. utilizarea extranet-ului între organizaţii. asigurând interactivitatea client-furnizor. un valoros canal de reclamă şi publicitate. care presupunea cunoştinţe temeinice de utilizare a calculatoarelor solicitând introducerea de comenzi de la utilizator. intranet şi Internet. cu accent pe sistemele de plăţi şi securitatea tranzacţiilor. Cartea de faţă îşi propune să ofere o perspectivă realistă asupra a ceea ce este esenţial în comerţul electronic în lume. asupra etapei în care se găseşte el în România anului 2007. easySABRE.com/about/history. serviciile Internetului implicate în comerţul electronic. deschisă de apariţia primului navigator web cu interfaţă grafică Mosaic.htm 4 . dezvoltat de National Center for Supercomputing Applications (NCSA). • • • Că lucrurile nu se vor opri aici este cert. 2 http://www. la rândul lui. când multe website-uri au introdus protocoale securizate de comunicaţie. iar primul sistem de rezervare de servicii turistice. Este etapa când e-mail ul a fost cea mai utilizată tehnologie Etapa WWW. caracterizată de introducerea lui în cadrul intranet-ului organizaţiei. utilizarea tehnologiei Java şi a capabilităţilor multimedia ale Web-ului.adoptat un sistem de control al locurilor vândute.

E-mail. staţii de lucru sau reţele locale. Scopul proiectului consta în realizarea unei reţele a cărei funcţionare să fie cât mai puţin afectată de un atac atomic şi comunicaţiile să fie cât mai greu interceptabile. transfer de fişiere şi tipărirea la distanţă. calculatoarele implicate erau maşini de calcul ştiinţific puternice ce funcţionau în sistem time-sharing (împărţirea timpului de lucru între utilizatori). 400/100Kbit/s pentru reţeaua radio PRNET şi de 64Kbit/s pentru reţeaua prin satelit. permite accesul la un server din reţeaua Internet ca şi când utilizatorul s-ar afla în faţa lui. serviciul cu cea mai mare utilizare. La vremea respectivă nu existau calculatoare personale. care sunt principalele servicii oferite de acesta şi câteva momente din scurta lui istorie. Existenţa lui se bazează pe conceptul de hipertext. respectiv de 60Kbit/s pentru reţeaua terestră ARPANET. devenite ulterior routere. de dezvăluirea unor fapte şi întâmplări de senzaţie. În 1972 a fost introdus şi serviciul de e-mail iar reţeaua a fost prezentată publicului şi s-au făcut demonstraţii.1. oriunde în lume FTP . La timpul respectiv ARPA demonstrase viabilitatea sistemului de comunicare între computere pe care l-a elaborat pentru reţeaua ei pilot şi care includea doar trei servicii: Telnet (conectare la distanţă). iată un termen cu care. Aceste informaţii sunt disponibile gratuit sau contra cost. serviciul cu cea mai mare dezvoltare. ARPANET. care după mai multe perfecţionări a devenit TCP/IP (Transfer Control Protocol/Internet Protocol) şi în 1973 a fost propus ca protocol standard de comunicaţie în ARPAnet. (sau ARPA Internet) devenită ulterior Internet. servicii. istoric Rezumat: în acest capitol veţi învăţa ce este Internetul. din ce se compune şi cum funcţionează precum şi cum se conectează o reţea locală la Internet. Cerf au elaborat o arhitectură de interconectare a reţelelor de diverse tipuri bazată pe un anumit protocol. Reţeaua conecta un număr mic de site-uri şi câteva zeci de calculatoare [1] într-o reţea naţională destinată cercetării în domeniul ştiinţei computerelor. La începutul anilor 1980 au devenit disponibile comercial staţii de lucru şi reţele locale compatibile Internet.File Transfer Protocol. numai dacă nu trăim într-un colţ izolat al lumii. Dar ce este Internetul? Tehnic vorbind termenul Internet desemnează o reţea mondială de reţele de calculatoare. fapt care a uşurat mult sarcina conectării la Internet. În anul 5 . filme. Principalele probleme în construirea reţelei iniţiale. Vitezele de transmitere erau mici. sunet. SATNET. Internet. Din punct de vedere informaţional Internetul reprezintă un rezervor imens de informaţii care pot fi stocate şi transmise în format electronic: text. realizate de comunitatea de cercetare. imagini. Pe la mijlocul anilor 1970 R. Internetul oferă mai multe tipuri de servicii din care pot fi enumerate: • WWW. astfel încât să facă posibilă conectarea diferitelor tipuri de reţele precum şi dezvoltarea softului TCP/IP în calculatoare. Internet: definiţie. grupuri de discuţii pe cele mai diverse teme Telnet. după cum informaţiile sunt publice sau private. au fost conectate la reţeaua ARPANET. • • • • Bazele Internetului au fost puse la începutul anilor 1970 în cadrul Agenţiei pentru proiecte de cercetare avansată (ARPA) subordonată Departamentului Apărării al Statelor Unite ale Americii. de urmărirea în direct a unor emisiuni TV fie pur şi simplu de schimbul de mesaje electronice (e-mail). ne întâlnim zilnic. permite schimbul de mesaje între utilizatorii care au acces la acest serviciu. vizau configurarea gateway-urilor. Spre sfârşitul anilor 1970 mai multe reţele locale experimentale şi staţii de lucru experimentale. permite transferul de fişiere între calculatoare conectate la Internet UseNet. concretizat în limbajul de programare numit HTML (HyperText Markup Language) şi pe programele în măsură să interpreteze acest limbaj. comparativ cu cele din ziua de astăzi. Kahn şi V. Tot aici veţi afla ce este o reţea de calculatoare. fie că este vorba de citirea horoscopului.World Wide Web. numite browsere web.

Prin intermediul reţelei este posibil un schimb rapid şi sigur de informaţii (fisiere. De asemenea. în timp ce reţelele extinse acoperă regiuni mari. în special prin serviciul de e-mail care a fost a fost autorizat să utilizeze backbone-ul (coloana vertebrală a reţelei Internet) pentru comunicarea cu utilizatorii agreaţi în reţea şi cu reţelele federale de cercetare. Reţelele proiectate pentru un oraş acoperă o arie mult mai mare decât o reţea campus. la nivel de ţări sau continente. prin intermediul reţelei este posibilă realizarea de teleconferinţe.local area network) reţele extinse (WAN – wide area network) reţele de campus (CAN – campus area network) reţele metropolitane (MAN – metropolitan area network) reţele casnice (HAN – home area network) Reţelele locale sunt cele în care calculatoarele se află relativ aproape unul de altul. conectate între ele şi capabil să transfere date între acestea. reţelele sunt: • • • • • reţele locale (LAN . Mai mult.5Mbit/s la jumătatea anilor 1980 şi 155Mbit/s la începutul anilor 1990. Tot o necesitate a devenit utilizarea în comun a diferitelor fişiere sau programe de aplicaţii precum şi a unor dispozitive periferice – imprimante.1 Reţele de calculatoare O dată cu dezvoltarea industriei de calculatoare personale şi introducerea lor pe scara largă în tot mai multe firme. Spre sfârşitul anilor 1980 Internetul a început să devină accesibil şi pentru uz comercial.1 Clasificarea reţelelor de calculatoare Din punct de vedere al vecinătăţii în care se află calculatoarele. instituţii de învăţământ şi ale administraţiilor. Ca urmare. în timp ce o reţea casnică leagă dispozitivele digitale dintr-o locuinţă. 1. CD-ROM sau CD-Writer – de către mai mulţi utilizatori. În anul 1992 a fost înfiinţată de către sectorul privat Societatea de Internet (Internet Society) cu scopul de a ajuta la promovarea Internetului şi întreţinerea standardelor utilizate în Internet. În 1990 ARPANET ul dispare prin trecerea organizaţiilor care erau conectate la o altă reţea creată de NSF (National Science Foundation). Copierea şi plimbarea fişierelor pe dischete între calculatoare. serviciul cu cea mai mare dezvoltare în prezent. Acest fapt a avut drept consecinţă răspândirea tehnologiei în mediile ştiinţifice. Soluţia a fost dată de legarea tuturor calculatoarelor într-o reţea. datorită înglobării unor componente comerciale şi internaţionale. organizaţie nemilitară şi necomercială. inclusiv video. necesitatea schimbului de fişiere între calculatoarele aceleaşi firme sau instituţii a apărut tot mai evidentă. chiar în interiorul aceleaşi încăperi era o metodă greoaie şi consumatoare de timp. în aceiaşi încăpere sau clădire. Până spre sfârşitul anilor 1990 controlul accesului la Internet a fost deţinut de Departamentul de Apărare al SUA şi ca urmare reţeaua s-a extins în principal pe seama conectării diferitelor centre de cercetare. cum ar fi un campus sau o bază militară.1983 ARPA conecta peste 500 de centre iar partea militară s-a separat în reţeaua MILNET. În reţelele CAN calculatoarele sunt dispuse într-o arie limitată. după anul 1990 creşterea Internetului a devenit spectaculoasă. după anul 1990 Internetul a mai câştigat un serviciu. Acest an este considerat ca anul apariţiei Internetului. 1. mesaje) între diverşii utilizatori precum şi utilizarea raţională a periferiei. cu circa 10% pe lună. În 1995 dispare şi NSFNET. iar instalarea de imprimante şi/sau modemuri la toate calculatoarele era costisitoare. Alte clasificări 6 . modemuri. accesul la Internet fiind asigurat de firme comerciale din întreaga lume. Pentru o mai bună înţelegere a mecanismului funcţionării Internetului vom începe cu descrierea elementului de bază al reţelei Internet şi anume cu reţeaua de calculatoare. Putem defini reţeaua ca un sistem de două sau mai multe calculatoare. WWW (World Wide Web).1. În paralel viteza de transmitere a informaţiei a crescut continuu la 1.

amplificatoarele şi plăcile de interfaţă cu reţeaua. figura 1. pe care nivelul de transmisie trebuie să le corecteze. Se ocupă cu transmisia nestructurată de şiruri de biţi prin mediul fizic. Calculatoarele şi dispozitivele care alocă resurse pentru reţea sunt numite servere. Calculatoarele din interiorul reţelei sunt numite noduri de reţea. 7 . cu valoare de recomandare. cunoscut sub numele de modelul OSI (Open Systems Interconnection interconectarea sistemelor deschise). Fiecare nivel. nivelul fizic este constituit din cablurile de legătură.includ reţelele MAN şi CAN în reţelele WAN iar reţeaua HAN este privită ca o reţea LAN. 3. 5. nivelul de prezentare asigură independenţa aplicaţiilor faţă de diferenţele în reprezentarea datelor (sintaxa) 7. nivelul de date este cel care răspunde de transferul fiabil de date prin legătura fizică. Oricare ar fi însă modul de configurare al reţelei ea trebuie să asigure compatibilitatea între programele de pe fiecare calculator şi echipamentele hard ce fac legătura între staţiile de lucru. nivelul de sesiune asigură mecanismul de control al dialogului între aplicaţii. până la cel de aplicaţie. controlul erorilor şi fluxului de date care sunt constituite în pachete (cadre). Organizaţia Internaţională pentru Standarde (ISO) a propus un model. 2. 6. nivelul de aplicaţie asigură accesul la mediul OSI a proceselor de aplicaţie. este partea palpabilă a oricărei reţele. Răspunde de stabilirea. În continuare vom aborda pe scurt reţeaua LAN urmând ca reţeaua WAN să fie exemplificată prin reţeaua Internet Modelul de referinţă OSI Diversitatea de implementare concretă a reţelelor este extrem de mare şi derivă din necesităţile specifice ale fiecărei firme. echipamentele concentratoare. 4. Asigură sincronizarea. nivelul de transport asigură corectitudinea recepţionării informaţiilor provenite de la celelalte staţii de lucru. care se doreşte a fi un cadru pentru proiectarea protocoalelor de reţea. Prin canalele de transmisie (cablu sau radio) semnalele pot suferi alterări. Cele şapte nivele şi funcţiile lor sunt sintetizate după cum urmează: 1. Figura 1 Nivelurile fizice şi logice interacţionează pentru a permite comunicarea între calculatoare După cum se poate vedea modelul este construit pe şapte nivele. se bazează pe nivelul imediat inferior pentru a realiza o serie de funcţii specifice şi pentru a “ascunde” detaliile acestor funcţii nivelelor superioare. menţinerea şi terminarea conexiunii. nivelul de reţea este cel care asigură independenţa nivelelor superioare de tehnologia folosită pentru transmisie.

to. Staţiile de lucru sunt calculatoarele aflate pe mesele de lucru ale salariaţilor. Pentru reţele de tip peer . Topologii LAN Prin topologie de reţea se înţelege modul de dispunere şi conectare a staţiilor într-o reţea.peer. fiecare staţie putând pune la dispoziţie fişiere. dacă una din staţii este solicitată de alte staţii din reţea. Serverele pot fi în număr de unu sau mai multe calculatoare şi sunt configurate pentru a răspunde cât mai rapid cererilor clienţilor şi a asigura o bună protecţie a datelor în reţea. topologie.to. aşa cum se arată în figura 4. au puteri de calcul mai reduse. logică. comportându-se ca server temporar. ceea ce constituie un avantaj.peer staţiile nu accesează un server pentru îndeplinirea unei anumite sarcini. directoare. Spre deosebire de reţelele client/server. Figura 2 Reţea client/server Figura 3 Reţea peer. Deoarece ele trebuie să poată rezolva simultan cererile mai multor clienţi sistemul de operare al acestora trebuie să fie unul special destinat acestui scop.to . prin intermediul cărora informaţiile pot ajunge de la un calculator la altul. Arhitecturi LAN Din punct de vedere al arhitecturii reţelele de tip LAN sunt de două tipuri: • • reţele client/server reţele peer. Clasificate după acest criteriu reţelele LAN sunt de patru tipuri 1. în reţelele peer. Cu cât serverul este accesat de mai mulţi clienţi concomitent iar sarcinile sunt mai complexe.peer nu este nevoie de un sistem de operare dedicat.to.calculatoare puternice care coordonează folosirea în comun a resurselor şi asigură serviciile ca bază de date pentru reţea. Unităţile de disc ale calculatoarelor sunt folosite în comun. şi respectiv staţiile de lucru care sunt clienţi pentru servere.2 Reţele LAN Există o mare varietate de tipuri de reţele LAN. În felul acesta toate calculatoarele au acces egal la magistrală care nu poate fi ocupată 8 . Reţea de tip magistrală La acest tip de reţea toate calculatoarele sunt legate la cablul principal al reţelei. serverele . cu atât scade viteza cu care staţiile sunt deservite. Windows NT Server sau Linux. ci toate sunt privite în mod egal. imprimante.1. protocol utilizat. cum ar fi Nowell NetWare. Sistemele de operare Windows 9x au incluse funcţiile de lucru pentru acest tip de reţea.peer În reţelele client/server calculatoarele se împart două categorii.to. În figura 3 este reprezentată o reţea de tip peer. viteza de lucru pentru lucrările proprii scade.1. În figura 2 este reprodusă structura unei reţele de tip client /server. şi care.peer Şi în cazul acestui tip de reţea. Pentru caracterizarea lor acestea pot fi clasificate după câteva criterii: arhitectură. pe lângă flexibilitatea ridicată pe care o oferă. Legăturile reprezentate în figurile 2 şi 3 nu sunt legături fizice (cabluri electrice) ci legături logice. în general. discuri.

clasificarea sub aspectul logic are în vedere modul în care se desfăşoară comunicaţia între calculatoare prin intermediul suportului fizic. Cele mai răspândite sunt primele trei deoarece au costuri reduse. care pentru reţele cu multe staţii. 2. Reţea de tip stea La acest tip de reţea legătura între calculatoare se face prin intermediul unor concentratoare (HUB-uri sau switch-uri) care au rolul de a distribui semnalele către toate calculatoarele din reţea. asigură viteze bune de la 10 la 100Mb/sec şi o bună protecţie la perturbaţiile externe.cablul UTP. Ca suport fizic se utilizează cablul coaxial. cabluri telefonice. Acestea trebuie să fie compatibile cu tipul reţelei şi cu suportul fizic pe care se transmit datele. Avantajele reţelei de acest tip sunt legate de cost. figura 5. În felul acesta se elimină dezavantajul prezent la reţelele magistrală. 9 . ceea ce este un dezavantaj. Oricare ar fi tipul de reţea. restul reţelei continuând să funcţioneze. fibră optică. stabilitatea legăturii şi preţul de cost. întreruperea cablului magistrală în orice punct duce la scoaterea din funcţie a reţelei. Figura 5 Topologie de reţea STEA Figura 6 Topologie STEA Extinsă Fiecare are avantajele şi dezavantajele sale în ceea ce priveşte viteza de transmitere. mai puţin răspândite: reţea în inel (ring) şi magistrală-stea. Figura 4 Reţea de tip magistrală Deoarece funcţionarea reţelei este dependentă de traficul de pe magistrală. STP). care arată cum se plasează şi interconectează calculatoarele în reţea. Logica reţelei Spre deosebire de clasificarea reţelelor sub aspect topologic. unde luminoase sau unde radio. Dezavantajul îl reprezintă costul. peste 16-20. întreruperea unui cablu afectează doar staţia în cauză. care este cel mai redus şi de posibilitatea extinderii prin adăugare progresivă de noi staţii de lucru. Pe lângă cele două tipuri care au şi cea mai mare răspândire mai există două tipuri de reţea. Rolul de verificare a stării de liber a cablului revine nivelului logic de reţea care trebuie să aştepte până când se eliberează cablul pentru a putea transmite date spre alt calculator. cablurile cu fire torsadate (2 sau 4 perechi de fire . pentru conectarea calculatorului la cablurile de reţea este nevoie de plăci adaptoare de reţea. este mare din cauza costului ridicat al concentratoarelor de mare capacitate.decât dacă este liberă.

Pentru conexiuni la mică distanţă. reţelele wireless se bucură de mare popularitate deoarece oferă mobilitate utilizatorilor. În cazul apei. datele fiind transmise. Cele mai cunoscute 3 tipuri de protocoale pentru reţea sunt listate mai jos alături de sistemele de operare care folosesc aceste protocoale: • • • IPX/SPX NetBEUI TCP/IP Novel NetWare. FDDI (Fiber Distributed Data Interchange. Reţelele ad hoc sunt cele mai expuse deoarece permit oricărui calculator echipat cu un adaptor wireless. vidul sau apa ca mediu de transmisie. Accesul prin AP este mai sigur deoarece de poate impune o politică de acces şi folosi criptarea cu o cheie deţinută doar de utilizatorii autorizaţi ai reţelei. vitezei bune. aflate în localuri 3 4 www. reţelele Ethernet au o mare răspândire (sunt estimaţi peste 50 milioane de utilizatori în lume3) şi reprezintă o alegere bună atunci când se doreşte realizarea unei reţele noi. În ciuda acestui dezavantaj. OS/2 LAN Server UNIX. Datorită costurilor reduse. 2. Un LAN care foloseşte protocoale şi servicii specifice Internetului se numeşte Intranet Reţele Wireless În ultimii ani au cunoscut o mare dezvoltare reţelele în care dispozitivele comunică fără a fi conectate prin cabluri. 10 . pentru suport de fibră optică) şi ATM (Asynchronous Transfer Mode). În cazul reţelelor de calculatoare acestea se pot conecta între ele direct (reţele ad-hoc) sau prin intermediul unui dispozitiv de reţea numit Acces Point – AP (punct de acces) Deoarece mediul de comunicaţie este unul deschis. să se conecteze la reţea. care se propaga mai bine în mediul lichid decât undele radio sau lumina.br/~leo/ethernet. Interconectarea reţelelor de calculatoare Problema interconectării reţelelor a apărut ca o consecinţă a dezvoltării companiilor şi instituţiilor care deţineau reţele de calculatoare. Windows Server Protocolul TCP/IP este constituit. de cele mai multe ori. de fapt. suportul de transmisie a datelor sunt ultrasunetele.inf. ca şi al vitezei mai mici (tipic 54 Mb/s). care operează la niveluri diferite: TCP (Transmission Control Protocol) şi IP (Internet Protocol). Protocoale LAN Pentru comunicarea în reţea se folosesc protocoale de transmisie.ufrgs.4GHz sau 5 GHz. astfel că protocolul ales trebuie să fie potrivit (în sensul acceptării) sistemului de operare.Sunt câteva tipuri de astfel de reţele: Ethernet. Token-Ring (inel cu jeton). Necesitatea folosirii în comun a resurselor informatice de către diferitele sucursale sau agenţii ale aceleaşi companii. a unui telefon mobil la un calculator sau a două telefoane mobile între ele. 2003 Server. Windows Server4 Windows Server. se foloseşte frecvent lumina infraroşie (tehnologia Bluetooth). dintr-o suită de protocoale. posibilităţii de lucru cu reţele de tip magistrală sau stea şi a utilizării ca suport fizic atât a cablului coaxial cât şi bifilar. Protocoalele s-au dezvoltat în strânsă legătură cu sistemele de operare pentru serverele de reţea. reţelele wireless sunt mai vulnerabile din punctul de vedere al securităţii.html Începând cu Windows NT Server şi ulterioare. Aceste reţele. aflat în raza de acoperire a reţelei. Aceasta permite conectarea unui mouse la laptop. între diverse dispozitive. prin unde radio de ultra înaltă frecvenţă. orice reţea locală care este conectată la Internet trebuie să utilizeze protocolul TCP/IP. care au rolul să asigure integritatea datelor trimise şi recepţionate. De fapt. cunoscute sub numele de reţele wireless (fără fir) folosesc aerul. 2000. Deşi a fost conceput pentru Internet protocolul TCP/IP este folosit şi în reţele locale.

Pe de altă parte. La prima reţea vor fi conectaţi doar arhitecţii iar la a doua ceilalţi salariaţi. Funcţionează la nivelul de transport în modelul de referinţă OSI. o secretară. cu reţele proprii. pe baza unui algoritm specific. Conectarea reţelelor se realizează prin intermediul unor echipamente speciale numite bridge-uri. accesează frecvent baza de date. conectate între ele. având doar ocazional de transferat informaţii spre unul din calculatoarele primei reţele nu vor mai fi deranjaţi de timpul mare de răspuns al acesteia. Astfel bridge-urile care dispun de mai nivele de dirijare se apropie mult de funcţiile routerelor (de altfel şi denumirea lor de brouter-e sugerează acest lucru). care are ca activitate proiectarea.peer 2. după logică Ethernet 11 . Funcţionarea lor este la nivelul legăturilor de date. Vom încheia această scurtă introducere în reţele locale clasificând reţeaua existentă în campusul universităţii “Ştefan cel Mare” din Suceava: 1. prin creşterea numărului de calculatoare conectate conduce. prin natura activităţii. realizând transferuri masive de informaţii. a impus găsirea unor soluţii pentru conectarea acestor reţele. după tip Peer .diferite. Fiecare dintre ei are un calculator legat în reţea. care să fie ulterior interconectate. are angajaţi cinci arhitecţi. identifică destinaţia pachetului de date dirijându-l fie spre un calculator din reţeaua din care face parte calculatorul care a expediat pachetul fie spre un calculator din reţeaua adiacentă. conexiunea dintre reţele fiind folosită numai pentru transmiterea de informaţii între calculatoarele aflate în reţele diferite. un inginer constructor şi un desenator. De aici a apărut necesitatea fragmentării reţelei în reţele mai mici. Soluţia o reprezintă divizarea reţelei în două reţele mai mici. Gateway-urile care folosesc protocolul TCP/IP sunt numite routere IP. creşterea dimensiunii unei reţele. aşa cum am menţionat mai sus. de multe ori diferite ca topologie şi tip. cărora reţeaua li se va părea lentă.to . secretara va trebui să aştepte pentru a trimite un e-mail sau pentru a accesa un anumit document de pe Internet. vor încetini mult accesul la reţea al celorlalţi angajaţi. Următorul exemplu poate clarifica afirmaţiile de mai sus. Figura 7 Conectarea a două reţele printr-un router cu acces la Internet În ultimul timp diferenţele dintre cele trei tipuri de echipamente tind să se estompeze datorită facilităţilor de care dispun. după topologie Stea extinsă 3. routere şi gateway-uri [2]. Deoarece arhitecţii. În felul acesta viteza în interiorul fiecărei reţele creşte. la toate nivelurile de comunicaţie. Rezultatul va fi o creştere spectaculoasă a vitezei pentru ceilalţi salariaţi care. Gatewayurile permit conectarea LAN-urilor care utilizează protocoale complet diferite. În figura 7 este ilustrat modul în care două reţele sunt conectate prin intermediul unui router care asigură şi accesul la Internet. Astfel. Router-ele sunt echipamente de dirijare a traficului de date care realizează conexiuni la un nivel arhitectural superior bridge-urilor (nivelul de reţea) şi permit conectarea reţelelor de tipuri diferite. Să presupunem că o firmă de arhitectură. la scăderea vitezei de răspuns a reţelei. Bridge-urile (punţile) fac legătura între două sau mai multe reţele şi.

4. protocoale TCP/IP şi facultativ NetBEUI 5. suportul de transmisie: cablu UTP (Unshielded Twisted Pairs, perechi de fire răsucite, neecranate) şi fibră optică (între clădirile campusului şi Departamentul de Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din cadrul universităţii). Reţeaua este de tip Intranet. Viteza de comunicaţie pe backbone este de 1000 Mbps (Gigabit), iar în rest la 10/100Mbps. Legătura la Internet este asigurată printr-o linie radio cu un ISP local la viteza de 11Mbps, din care 512Kbps o reprezintă traficul internet garantat asigurat universităţii.

1.1.3 Reţeaua Internet
Infrastructura reţelei Internet este formată de suportul de comunicaţii de mare viteză, numit backbone (coloana vertebrală a Internetului), constituit din cabluri de fibră optică şi canele de comunicaţie prin satelit. La backbone, proprietate a marilor companii de telecomunicaţie, sunt conectaţi marii “Internet Service Provider - ISP”, furnizorii de servicii de Internet. Aceştia, la rândul lor conectează furnizori mai mici de servicii care asigură servicii pentru persoane fizice, instituţii de stat sau firme private. Dacă până acum câţiva ani utilizatorii casnici se conectau, de regulă, la ISP printr-o legătură telefonică normală şi un modem (echipament care asigură adaptarea în vederea comunicării dintre calculatoare şi suportul fizic de comunicaţie) în prezent aceştia sunt conectaţi în principal prin intermediul cablurilor TV (CATV) sau liniilor telefonice speciale ADSL (Asymetric Digital Subscriber Line) şi modemurile corespunzătoare fiecărui tip de mediu. Vitezele asigurate de liniile telefonice obişnuite sunt modeste, între 33-56Kbit/s, dar suficiente pentru 1..3 utilizatori conectaţi simultan. Conectarea prin CATV sau ADSL asigură viteze mult superioare, 4...6 Mbit/s. În locurile izolate conexiunea poate fi asigurată prin unde radio, wireless, dar stabilitatea conexiunii este afectată de condiţiile meteorologice şi existenta unei vizibilităţi directe între antena ISP şi antena clientului. Instituţiile, campusurile universitare au calculatoarele conectate într-o reţea locală care, prin intermediul unui router şi o conexiune de mare viteză (sute sau mii de Kbit/sec) este conectată direct la ISP. În figura 8 se exemplifică modul în care un utilizator casnic şi o reţea locală se conectează la un ISP, iar acesta, la rândul lui, printr-o linie de mare viteză are acces la Internet prin unul din punctele de acces (NAP- Network Access Point).

Figura 8 Conectarea utilizatorilor casnici şi a reţelelor locale la Internet Calculatoarele conectate la Internet pot fi împărţite în două mari clase, servere şi clienţi. Calculatoarele care pun la dispoziţie anumite servicii (WWW, FTP, E-mail) sunt servere iar calculatoarele care se conectează la acestea pentru a folosi respectivele servicii sunt clienţi. Un calculator, ca maşină, poate găzdui mai multe aplicaţii server, el putând fi, în acelaşi timp, şi server WWW şi FTP sau e-mail. Mai mult, este posibil ca acelaşi calculator să fie, în acelaşi

12

timp, şi server – furnizând un anumit tip de serviciu clienţilor, de exemplu WWW, dar şi client, fiind conectat şi beneficiind de serviciile altui server, de exemplu FTP.

Adrese IP
Toate calculatoarele conectate la Internet pot fi identificate printr-o adresă IP (Internet Protocol) care este unică în reţea (fiecare calculator are propria lui adresă care este diferită de a oricărui alt calculator conectat în momentul respectiv). În prezent funcţionează două versiuni de adrese IP, IPv4 şi IPv6. Cea mai răspândită este prima versiune, prima apărută în evoluţia Internetului. A doua versiune este în curs de implementare ca urmare a crizei de adrese IP ce derivă din numărul insuficient de adrese disponibile în versiunea IPv4. În IPv4 adresa este formată din 4 octeţi (32 biţi) şi se scrie sub forma zecimală: VVV.XXX.YYY.ZZZ, patru grupuri a câte trei digiţi separate prin punct. Fiecare octet poate lua, teoretic, valori între 0 şi 255 (în sistem zecimal), ceea ce conduce la un număr de circa 4,3 miliarde de adrese teoretic disponibile (2564 =232 ≈4,3*109). Practic, însă, datorită modului în care spaţiul acestor adrese a fost împărţit în clase (5 clase din care doar 3 au utilizare publică) şi rezervării unor domenii întregi de adrese din fiecare clasă pentru scopuri speciale, numărul real al adreselor în versiunea IPv4 este mai mic de jumătate din cel teoretic posibil. Versiunea IPv6 substituie, treptat, versiunea anterioară, extinzând numărul biţilor de adresă de la 32 la 128 (16 octeţi). Ca urmare numărul adreselor disponibile devine practic nelimitat. Adresele IP in IPv6 se scriu, în mod normal, ca 8 grupuri a câte 4 digiţi hexazecimali separate prin semnul : , ca în exemplul: 2001:0db8:85a3:08d3:1319:8a2e:0370:7334. Pe lângă extinderea numărului de adrese disponibile, versiunea IPv6 aduce o serie de funcţiuni noi, foarte utile pentru asigurarea calităţii serviciilor (QoS - Quality of Service) pentru multe tipuri de aplicaţii care au apărut ulterior versiunii IPv4.

Alocarea adreselor IP
După cum am afirmat anterior, fiecare calculator conectat la reţeaua Internet trebuie să aibă alocată o adresă IP pentru a putea fi identificat de protocolul TCP/IP. Deoarece serverele sunt conectate permanent la reţea el au adrese fixe, stabilite manual de administratorii acestora. Aceste adrese nu se schimbă sau se schimbă foarte rar. În cazul clienţilor lucrurile sunt diferite. Adresele IP ale acestora pot să se modifice, de exemplu prin migrarea de la un ISP la altul, sau prin modul în care adresele sunt atribuite de către ISP. Un ISP, ca şi un administrator de reţea, are la dispoziţie două metode de a aloca adresele IP calculatoarelor client din reţea. O metodă este de a stabili adrese statice fiecărui calculator. Pentru aceasta o persoană calificată trebuie să configureze conexiunea la reţea pentru fiecare calculator în parte, având grijă să aloce adrese IP diferite. Această practică este ineficientă în cazul reţelelor mari, cu mare răspândire geografică; de aceea este preferată a doua metodă, de alocare automată a adreselor IP. Alocarea dinamică se face de către un server specializat pentru această funcţie, numit server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol). Acest server este administrat de către ISP sau administratorul reţelei, care are o evidenţă a tuturor clienţilor, evidenţă bazată pe adresele fizice ale adaptoarelor de reţea prin care clienţii se conectează la reţea. Atunci când un calculator client este deschis, dacă este configurat să primească automat adresa IP, el va fi identificat de serverul DHCP şi dacă este în evidenţa lui, va primi o adresă IP din cele de care ISP dispune. Adresa este închiriată (leased) pentru o perioadă de timp, de exemplu 48 de ore, interval în care, dacă clientul se deconectează şi apoi se reconectează, el va primi aceeaşi adresă IP. Dacă reconectarea se face după expirarea timpului de închiriere el va primi o altă adresă. Acesta este modul automat dinamic de atribuire a adreselor. Din punctul de vedere al marii majorităţi a clienţilor, modificarea adresei IP prin care are acces la Internet nu prezintă nici o importanţă. Sunt însă, clienţi care, din motive aparte (cum ar fi acela că găzduiesc un server WWW sau FTP) au nevoie ca adresa IP să fie fixă. Pentru aceştia ISP pot rezerva câte o adresa IP pe baza adresei fizice; ori de câte ori un astfel de client

13

se conectează la reţea, serverul DHCP va identifica clientul şi îi va aloca adresa rezervată. Este procedeul cunoscut sub numele de alocare automată cu adrese fixe.

Figura 9 Fereastra Command Prompt afişează informaţii despre adresa IP curentă Orice client care operează sub sistemul Windows poate să afle care este adresa IP alocată la un moment dat. Pentru aceasta trebuie să deschidă fereastra Command Prompt (sau MS-DOS Command în Windows 98) şi să tasteze comanda ipconfig /all urmată de apăsarea tastei Enter. Fereastra de dialog care se deschide are aspectul din figura 9. În figura 9 putem citi următoarele informaţii: • • • • • • • • • • • • tipul adaptorului şi numărul conexiunii: Ethernet adapter Local Area Connection (o singură conexiune) descrierea adaptorului, fabricant, model: VIA Compatibl Fast Ethernet Adapter adresa fizică a adaptorului: 00-16-17-DE-84-2F modul de obţinere a adresei IP, static sau dinamic: Dhcp Enabled: Yes (alocare dinamică) activarea autoconfigurării: Autoconfiguration Enabled: Yes adresa IP a computerului client: 192.168.2.57 masca adresei de subreţea: 255.255.255.0 adresa IP a porţii implicite: 192.168.2.1 adresa IP a serverului DHCP: DHCP Server: 192.168.2.1 Adresa IP a serverelori DNS: DNS Servers: 192.168.2.1, 80.96.84.17 data şi ora închirierii adresei: Lease Obtained: 23 martie 2007 16:05:39 data şi ora expirării închirierii: Lease Expires: 25 martie 2007 16:05:39

Se poate observa că pe lângă adresa IP a calculatorului acesta mai primeşte o serie de adrese fără de care conexiunea nu ar fi complet configurată şi nu ar funcţiona sau ar avea o funcţionalitate limitată. Astfel masca adresei de subreţea (subnet mask) foloseşte pentru a determina dacă datele trimise de computer sunt destinate unui computer din aceeaşi reţea sau unui computer din altă reţea. Adresa porţii implicite (default gateway) este adresa IP a calculatorului sau echipamentului de reţea către care se trimit toate datele care nu sunt destinate vreunui calculator din reţea proprie. Adresa serverului DHCP, este adresa IP a serverului care alocă dinamic toate aceste adrese. Dacă adresele ar fi alocate static, manual, atunci nu este nevoie de server DHCP.

14

nume care sugerează tipul serverului: serverele comerciale au numele com. de câteva sute sau mii de octeţi. numele calculatorului gazdă.Domain Name System) care atribuie fiecărei adrese de server un nume. iar dacă nu o găseşte va interoga un alt server DNS. prima clasă este generală (clasă de nivel 1) şi conţine nume cum ar fi com.2.5 Server Client Figura 10 Rutele parcurse de cele cinci pachete care compun informaţia transferată între client şi server 15 . De remarcat că la destinaţie pachetele pot să nu ajungă în ordinea în care au fost transmise sau să nu ajungă toate.4. Pentru a se conecta la un server un client trebuie să cunoască adresa IP a serverului. Aceste pachete sunt dirijate de către routere spre destinaţie pe mai multe căi (rute) disponibile. cele militare – mil. organizate ierarhic. alegându-se pentru fiecare pachet varianta optimă din punct de vedere al vitezei şi siguranţei la momentul respectiv.. edu. La rândul lui numele este compus din trei părţi separate prin câte un punct. Atunci când un calculator conectat la Internet lansează o cerere de conectare cu un anumit server. sunt adresele IP ale unor servere a căror rol este explicat în continuare. şi tot aşa. etc. va dirija cererea către acesta. a desfiinţării serverului sau a unei greşeli de rutare) atunci utilizatorul va primi un mesaj de eroare de la primul server interogat. numele domeniului este usv iar numele domeniului rădăcină este ro.120. Există în reţeaua Internet un număr de servere DNS.3. numele domeniului şi numele domeniului rădăcină (sau top). org. până când este identificat serverul către care s-a făcut cererea. . Numele de domenii rădăcină sunt administrate de o companie numită Network Solutions.3 5 5 4 1. 4 5 4 1.2. preconfigurat. numit „cu comutare de pachete”. De exemplu adresa IP a serverului Universităţii “Ştefan cel Mare” din Suceava este 80. Deoarece memorarea unor şiruri de numere de forma adreselor IP este greoaie a fost conceput un sistem de nume de domenii (DNS .ro. Desenul din figura 10 poate clarifica acest mod de funcţionare. este rolul protocolului TCP să reconstituie succesiunea iniţială a pachetelor şi să ceară retransmiterea celor pierdute sau recepţionate cu erori.Adresele serverelor DNS. în cazul conexiunilor prin Internet lucrurile stau complet diferit: informaţiile care circulă prin Internet sunt fragmentate în pachete mai mici.2. Dacă serverul nu există. etc.4. prin care este informat asupra acestui lucru. care dacă găseşte în baza lui de date adresa IP sau numele serverului. guvernamentale – gov. tr –Turcia. În cazul exemplului de mai sus numele calculatorului gazdă este www. Sunt două clase ale numelui domeniului rădăcină. mil.3 1. etc.6 iar numele este www. care translează adresele IP în nume şi invers.usv. este consultat un prim server DNS. cele aparţinând unor organizaţii non profit au numele org.3. fiecare pachet conţinând în antetul lui informaţii despre sursa de la care a plecat şi destinaţia unde trebuie să ajungă. (acest lucru se poate întâmpla fie ca urmare a tastării greşite a numelui. care este mai uşor de memorat şi utilizat. Pentru utilizatori acest lucru este transparent. spre deosebire de o legătură telefonică clasică intre doi abonaţi. ro – România. A doua clasă dă informaţii doar despre localizarea geografică a serverului: ru.Rusia. de pe un nivel superior.2. ei neştiind pe ce cale a plecat sau a sosit fiecare din pachetele care alcătuiesc informaţia.3 1.96. unde o dată stabilit circuitul el rămâne acelaşi până la întreruperea convorbirii. Este important de ştiut că.5 2 2 1. gov. pe baza înregistrărilor dintr-o bază de date care este continuu actualizată. net.

aşa cum s-a arătat. deoarece sistemul este astfel conceput încât scoaterea din serviciu a unei anumite părţi a lui să nu afecteze funcţionarea întregului.iana. Este un fenomen normal şi este rezolvat prin reluarea transmisiei respectivelor pachete. organizaţie sau persoană fizică îşi administrează serverele şi siturile al cărui proprietar este.Considerând că informaţia a fost descompusă în cinci pachete. Pentru a putea fi host (gazdă) calculatorul trebuie să aibă un nume de domeniu. firewall host hub port 16 . modul în care funcţionează Internetul.ici. la nivelul fiecărei ţări există o autoritate care administrează numele domeniului rădăcină pentru respectiva ţară. dar Internetul nu înseamnă numai infrastructură. Datele primite de la un calculator sunt transmise către toate celelalte dar sunt recepţionate numai de către calculatorul căruia i-au fost destinate.ro/) În rest. Poartă de comunicaţie prin care un calculator schimbă date cu alt calculator sau dispozitiv numeric.org). să utilizeze protocolul (IP). dacă este răspunsul unui server informaţia va fi pusă la dispoziţia utilizatorului. prin tradiţie au devenit porturi standard. Dispune de mai multe tehnici de filtrare printre care şi cea de proxy-server. Protocolul de aplicaţie nu trebuie confundat cu protocolul de transport (TCP/IP). atât serverul cât şi clientul trebuie să utilizeze acelaşi protocol de aplicaţie pentru a putea comunica. HTTP pentru web. Are rolul de a distribui datele transmise între calculatoare. În România gestionarea numelor de domeniu în cadrul domeniului rădăcină . este pe porţiuni proprietatea unor companii. dacă este o cerere de la un client o va trata şi va răspunde. de fapt. Ar mai fi de răspuns la o întrebare: cine este proprietarul Internetului şi cine îl administrează? Nu se poate spune că Internetul este proprietatea cuiva. a unor persoane fizice sau organizaţii. În realitate lucrurile sunt mult mai complicate. Orice calculator conectat la reţea la un moment dat. Dicţionar de termeni Din diverse motive anumiţi termeni folosiţi de-a lungul acestui capitol nu au fost explicaţi în cuprinsul lui. Pentru fiecare serviciu Internet sunt alocate porturi care. http://www. În continuare aceştia sunt explicaţi alături de alţi termeni întâlniţi în literatura de specialitate. să aibă asociată o adresă IP unică şi să dispună de o conexiune care să asigure routarea prin Internet. Acesta este. în raport cu conţinutul acesteia. fiecare companie. Infrastructura.ro este făcută de ICI (Institutul pentru Cercetare în Informatică. pe fiecare ramură a reţelei formată din nodurile Internet în care se află routere este trecut numărul pachetului care a tranzitat respectiva cale. numerotate de la 1 la 5. în linii mari. etc. atunci când linia este liberă. Alocarea adreselor IP se face de către o organizaţie IANA (Internet Assigned Numbers Authority – http://www. Dispozitiv al unei reţele locale la care converg cablurile de conectare ale calculatoarelor. FTP pentru transfer de fişiere. şi principalul rol al rutării. SMTP pentru e-mail. Un alt lucru important de ştiut este acela că pentru a se putea înţelege. Acesta este. Termenul este detaliat în capitolul 2. el este specific fiecărui tip de serviciu. Calculatorul care recepţionează pachetele reface informaţia şi o va prelucra în consecinţă. Program care rulează pe serverul de reţea pentru a opri accesul neautorizat din afară în interiorul reţelei şi invers. coliziune Fenomen care apare în reţelele Ethernet prin suprapunerea pachetelor de date pe aceeaşi linie de transmisie în acelaşi timp.

al tuturor utilizatorilor. administraţiile locale şi centrale de stat. Reţelele peer – to – peer presupun a) un sistem de operare dedicat. optimizat pentru creşterea vitezei de lucru în reţea b) posibilitatea accesului egal. Spre deosebire de hub. DNS –Domain Name System este a) un serviciu oferit de Internet b) un sistem de translare a adreselor IP în nume de domenii şi invers c) un serviciu de înregistrare a numelor de domeniu 6. . switch Un glosar consistent de termeni Internet poate fi consultat în lucrarea [3] Cuvinte cheie adresă IP. Dispozitiv de distribuire a datelor într-o reţea. Întrebări de verificare Care din următoarele afirmaţii este adevărată? 1. El interceptează toate cererile către serverul real şi dacă este posibil le rezolvă el însuşi. reţea de calculatoare include: a) minim 2 calculatoare b) minim 3 calculatoare c) depinde de topologie 2. Poate îndeplini şi funcţia de filtrare a cererilor astfel încât anumite site-uri să nu poată fi accesate din interiorul reţelei deservite. hoteluri c) orice furnizor de servicii de Internet 5.. backbone. cum ar fi browserul web şi serverul Internet. Internetul este: a) o reţea extinsă de calculatoare b) o reţea mondială de reţele de calculatoare c) un club unde se pot juca jocuri în reţea sau se poate conversa online cu orice persoană care dispune se un calculator PC 4.proxy (server) Un server interpus între aplicaţia client. protocoale de transmisie. universităţi. Prin server Internet se înţelege: a) Un calculator care asigură un anumit serviciu în reţeaua Internet 17 Internet Service Provider – ISP. baze militare b) cluburi Internet. client. server. la resursele reţelei c) folosirea exclusivă a reţelelor de tip Ethernet 3. Se reduc astfel numărul de coliziuni în reţea dar creşte puţin timpul de transfer al datelor între sursă şi destinaţie. trimite cererea mai departe spre serverul real. switchul poate determina destinaţia pachetului de date lăsând libere celelalte căi de comunicaţie. protocol de aplicaţie. intranet. Accesul la Internet şi serviciile lui este oferit de: a) şcoli. dacă nu. sistem de nume de domenii. staţii de lucru.

În anul 1994 s-au depus eforturi pentru securizarea Webului în scopul asigurării confidenţialităţii datelor vehiculate (corespondenţe. bazat pe Hypertext.1 Scurtă istorie Începuturile WWW datează din anul 1989 când la Laboratorul de Cercetări de Fizică Nucleară (CERN) din Geneva s-a cristalizat ideea conceperii unui sistem de transmitere a informaţilor între diferitele echipe. Munca a demarat cu elaborarea unui program capabil să interpreteze limbajul Hypertext.2 Protocoale şi limbaje în WWW Funcţionarea WWW se bazează în esenţă pe doi piloni: protocolul şi limbajul (sau codul). În anul 1991. Veţi face cunoştinţă cu protocolul HTTP folosit de serviciul WWW şi limbajul HTML care stă la baza construcţiei documentelor Web. Interpretaţi datele afişate şi comparaţi-le cu cele afişate de fereastra IP Configuration. în desfăşurarea unei tranzacţii. mesagerie. comerţ. 2. Protocolul este acel produs software (sau mai simplu program) care asigură tranzacţia între clienţi şi servere. Pe baza cunoştinţelor acumulate în acest capitol încercaţi să clasificaţi reţeaua de calculatoare de la locul dumneavoastră de muncă. Aceasta şi datorită faptului că între timp au devenit disponibile alte două browsere. numit browser. dar şi umane. acesta din urmă proiectat pentru mediul Windows. WWW – World Wide Web Rezumat: în acest capitol veţi învăţa în ce constă serviciul WWW şi istoria apariţiei şi dezvoltării sale.). Anul 1992 a fost un an al dezvoltării. Ce este astăzi Webul este lesne de constatat: informaţii. Web-ul a fost pus la punct şi a devenit funcţionabil. divertisment sunt numai câteva dintre activităţile ce se derulează sub semnul acestui serviciu. 2. afaceri. unul al firmei MacIntosh iar altul al firmei Mosaic.Tot aici veţi învăţa cum pot fi căutate informaţii pe Internet folosind motoarele de căutare. după eliminarea mai multor neajunsuri în funcţionare.b) Un program care rulează pe un calculator conectat la Internet şi asigură un anumit serviciu specific c) Un calculator conectat la Internet. Deschideţi fereastra MS-DOS Prompt (sau Command Prompt în Windows XP) şi tastaţi comanda ipconfig /all. 2. etc. artă. în octombrie 1990 proiectul a fost prezentat iar după numai două luni au început să se contureze primele rezultate. tratează 4 faze: 18 . 2. care dispune de o adresă IP şi de un nume de domeniu Teme propuse 1. acces la resurse protejate. aflate la distanţă una de alta. Un an mai târziu. La începutul anului 1993 existau 50 de servere Web în întreaga lume pentru ca spre sfârşitul aceluiaşi an numărul lor să crească de peste 10 ori. în anul 1994 s-a produs fuziunea dintre CERN şi MIT (the Massachusetts Institute of Technology) deoarece cerinţele în resurse materiale. depăşeau posibilităţile laboratorului CERN. cărţi de credit. Protocolul pentru Web este HTTP (HyperText Transfer Protocol) care. browserul Web a devenit disponibil prin intermediul FTP iar Web-ul a fost prezentat publicului şi organizaţiilor cele mai diverse. Pentru dezvoltarea pe mai departe a Webului.

1 Generalităţi Browserele Web. Jscript. Opţiunea pentru unul sau altul ţine mai mult de obişnuinţă deoarece diferenţele sunt nesemnificative pentru utilizatorul obişnuit. fie va afişa textul dacă obiectul este un simplu fişier ASCII (text). limbaj de marcare a hipertext-ului).• • • • Conectarea Cererea Răspunsul Deconectarea În faza de conectare browserul încearcă să se conecteze cu serverul. răspunsul specifică protocolul folosit dar mai conţine o serie de informaţii care sunt afişate pe bara de stare indicând ce anume se întâmplă în fiecare moment pe perioada transferului. 2. În funcţie de obiectul încărcat browserul va iniţia acţiuni diferite. Acest mesaj nu trebuie confundat cu mesajele de eroare returnate de servere ca urmare a unor erori survenite în scrierea corectă a adreselor Web sau inexistenţei documentelor solicitate pe serverul accesat.. fie va salva pe disc obiectul sub formă de fişier.3 Browsere Web 2. sunet şi linkuri (legături) către alte documente. sau clienţii web. răspunsul. O scurt[ introducere în limbajul HTML este facută în capitolul 3. Opera al firmei Opera Software şi Netscape Navigator (NN) al firmei Netscape. În funcţie de browserul utilizat pe bara de stare apare un mesaj care confirmă citirea răspunsului de la server.3. În Internet limbajul standard este HTML (Hyper Text Markup Language. citirea poştei electronice prin intermediul interfeţei Web sau transferul de fişiere de pe servere FTP.11.” Dacă conectarea nu se poate realiza. Ca şi în cazul cererii. Limbajul HTML având posibilităţi variate de formatare a documentului valorifică ingeniozitatea celui care îl creează (web master sau web designer). Indiferent de browserul utilizat. Ele rulează pe calculatoarele client din reţea şi permit vizualizarea documentelor HTML. după un timp oarecare browserul returnează un mesaj de informare asupra acestui fapt. Internet Explorer (IE) al firmei Microsoft. sunt programe destinate serviciului Web al Internetului. JPG) sau va lansa un player pentru fişiere audio / video. Datorită implementărilor diferite ale limbajului HTML şi limbajelor pentru scripturi (JavaScript. acesta 19 . imagini. Dacă conexiunea s-a realizat browserul trimite o cerere către server. figura. va lansa un viewer pentru fişiere grafice (GIF. VBscript). Mozilla Firefox al fundaţie Mozilla. Această cerere specifică ce tip de protocol este utilizat (implicit este HTTP dar poate fi şi FTP. Presupunând că serverul a recepţionat şi interpretat corect cererea (în caz contrar se va genera un mesaj de eroare) atunci se trece la a treia fază. În prezent sunt patru browsere cu mare răspândire. acelaşi document Web poate apărea diferit în ferestrele diferitelor browsere. Documentele HTML conţin text. rezultatul fiind documente cu mare impact la utilizator. Limbajul este un limbaj care descrie modul în care informaţia conţinută în documentele Web trebuie afişată. Această stare este identificată prin faptul că pe bara de stare a ferestrei browser-ului apare mesajul “Conecting to…. Gopher sau WAIS) şi ce obiect (document Web sau alt tip de fişier) se caută. Figura 11 Bara de stare a browser-ului Internet Explorer 7 la un moment al încărcării unei pagini web Când transferul s-a încheiat se produce deconectarea de la server.

după modelul: [protocol][hostname][port][pathname] Protocolul este implicit HTTP. Portul.ro este numele serverului web al Universităţii Suceava. 80 pentru World Wide Web. Vom mai adăuga aici faptul că numele domeniului poate conţine şi subdomenii. adică pot fi scrise atât cu litere mari (Capitals) cât şi cu litere mici sau combinaţii ale acestora.96. Este evident că sub această formă este mult mai greu de reţinut adresa unui server. Protocoalele cele mai utilizate sunt: file: (fişier local). Calea către documentul gtld.org. Dacă se doreşte alt protocol acesta trebuie specificat. cu deosebirea că în loc de backslash “\” se foloseşte slash “/”. Dacă doriţi să accesaţi documentul care conţine descrierea domeniilor generice de nivel 1 va trebui să introduceţi adresa http://www. care conţine numele protocolului (sau schema). 8080 pentru serverele proxy. În cele ce urmează se vor face referiri la două dintre cele trei browsere enumerate şi anume la Internet Explorer. Câteva exemple: www. Întotdeauna numele protocolului este urmat de două puncte “:”. Toate ferestrele browserelor dispun de câteva elemente comune care vor fi explicate în cele ce urmează: Câmp pentru introducerea adresei: are aspectul unei casete text în care se introduce de la tastatură adresa sau locaţia documentului căutat. În loc de numele domeniului se poate introduce şi adresa IP prin care se desemnează în mod unic un anumit server din reţeaua Internet. Buton de activare a adresei. Observaţii: Numele protocolului şi al domeniului nu sunt “Case Sensitive”. Site-ul web al organizaţiei IANA este http://www.ro. FTP: sau News:.htm. La acţionarea acestuia browserul lansează cererea către serverul din adresă. Adresa se introduce in format URL (Uniform Resource Locator . de exemplu “80. La versiunile anterioare ale Internet Explorer şi la Mozilla Firefox el se află la 20 . Pathname sau calea.org/gtld/gtld. În exemplul de mai sus s-a omis protocolul. Serverul FTP al Universităţii Suceava are numele ftp şi aparţine domeniului usv. 70 pentru Gopher. mailto: (E-mail). news: (Usenet news) şi gopher: (Gopher). dar calea este “Case Sensitive” şi trebuie specificată ca atare.htm.htm este gtld/gtld. care este http:. versiunea.trebuie să asigure obligatoriu câteva elemente de interfaţă cu utilizatorul.locator uniform de resurse). cum ar fi: 21 pentru FTP. Dacă în calea de mai sus s-ar fi scris “GtLd. După numele protocolului urmează un număr variabil de slashuri “/” – două slashuri dacă se utilizează HTTP:.iana.usv. deoarece browserul consideră acest protocol ca implicit. Multe protocoale au definite ca implicite numerele porturilor. este numărul portului dedicat protocolului utilizat. motiv pentru care este preferată prima formă. şi se specifică asemănător cu modul de specificare a căii în DOS. De aceea el poate fi omis din conţinutul URL când se foloseşte unul din protocoalele de mai sus pe portul standard. Un exemplu.usv. între ele şi faţă de numele domeniului făcându-se prin punct. ftp: (FTP).iana. numele domeniului sau adresa IP. Fiecare facultate are propriul ei server web.htm” atunci serverul ar fi răspuns cu un mesaj de eroare care atenţionează asupra faptului că fişierul respectiv nu poate fi găsit. Astfel numele serverului web al facultăţii de Ştiinţe Economice este www. separarea numelor acestora.usv.ro. reprezintă calea către document. pe serverul către care se face cererea.ro. De subliniat faptul că numele subdomeniului precede întotdeauna numele domeniului. portul şi calea către fişier. si aparţine domeniului seap.120. care reprezintă subdomenii ale domeniului usv. cel al facultăţii de Inginerie Electrică este tot www dar aparţine domeniului eed. 119 pentru Usenet news.12”. Hostname sau numele domeniului: a fost definit în capitolul anterior. La Internet Explorer câmpul se numeşte Address iar la Netscape Navigator se numeşte Location. trei slashuri pentru file: şi nici unul pentru mailto: sau Gopher:.

Butonul Home. util în cazul în care se editează un document HTML şi se doreşte previzualizarea acestuia. dacă se acţionează butonul Back se încarcă pagina anterior vizualizată.dreapta barei de adrese. Se poate observa că faţă versiunile anterioare lipseşte bara de meniuri. din acest istoric putându-se alege orice pagină vizitată anterior. activarea adresei făcându-se la apăsarea tastei Enter. Rolul acestora este de a deschide lista cu istoricul navigării pentru sesiunea curentă. comună ambelor butoane. fără a fi nevoie să se acţioneze repetat butoanele Back sau Forward. 21 . care permite deschiderea de pagini web diferite în aceeaşi fereastră dar în file diferite. Din pagina curentă. IE7 a adoptat mecanismul de taburi (sau file). Butoane de navigare servesc pentru răsfoirea paginilor care au fost deschise. Tot în această categorie pot fi incluse alte două butoane: Stop. grupându-le într-o singură fereastră. foloseşte pentru încărcarea paginii definite de utilizator ca pagină implicită. Refresh şi Home. Fila care se va deschide va afişa pagina setată ca pagina implicită a browserului. Butonul Refresh foloseşte pentru reîncărcarea pagini curente dacă operaţia anterioară a eşuat ori a fost întreruptă de utilizator. asemenea unei cărţi. În partea dreaptă a butoanelor Back şi Forward există o mică săgeată orientată cu vârful în jos. Fiecare filă are câte un tab pe bara de instrumente. pentru a se vedea efectul modificării trebuie reîncărcat documentul cu ajutorul butonului de reîmprospătare. Butoanele au forma unor săgeţi. 2. Pentru a deschide o filă nouă daţi un click pe tab-ul mică din dreapta ultimului tab. de asemenea. la versiunile anterioare. Mecanismul permite navigarea pe site-uri web din aceeaşi categorie. ca şi la Mozilla Firefox fiecare buton are propria săgeată. Butonul Stop foloseşte pentru oprirea încărcării paginii accesate. Atât în IE cât şi în NN butoanele sunt numite Back şi Forward. iar după aceasta se poate reveni la pagina iniţială acţionând Forward. Figura 12 Fereastra Internet Explorer 7 De asemenea. orientate spre stânga pentru înapoi şi spre dreapta pentru înainte.3 2. care are aceeaşi denumire în majoritatea browserelor.Internet Explorer Fereastra aplicaţiei este reprodusă în figura 12. din dorinţa de a mări cât mai mult suprafaţa activă a ferestrei. pe fiecare tab fiind afişat numele paginii conţinute în fila asociată. la dorinţa utilizatorului. El este. făcând click dreapta cu mouse-ul pe bara de instrumente şi alegând Meniu Bar din meniul contextual. Ea poate fi afişată. La IE7 există o singură săgeata. la versiunea IE7 acesta lipseşte. După orice modificare făcută în sursa documentului şi salvată.

accesibil prin apăsarea săgeţii din capătul din dreapta al barei de adrese. Istoricul navigării. cum ar fi numele de utilizator şi parola de autentificare la serverul de e-mail. în timpul navigării IE7 memorează conţinutul paginilor vizitate sub forma unor fişiere temporare pe calculatorul dumneavoastră.2. Se constituie astfel un istoric al navigării. Acesta este diferit de istoricul navigării în cadrul unei sesiuni. Şi accesul unor alte persoane la fişierele temporare poate fi considerat un atac la intimitate deoarece devoalează conţinutul paginilor vizitate.3. furnizând elementele de conţinut la o viteză mult mai mare din fişierele memorate în loc să fie aduse de pe site-ul web cu viteza limitată a conexiunii.2.Se va deschide fereastra de dialog din figura 13a. Atunci când navigaţi pe Internet IE7 memorează adresele introduse în bara de adrese şi linkurile activate în cursul navigării. Acest lucru este un real pericol deoarece dă posibilitatea altor persoane să folosească datele memorate pentru a accesa site-uri web in contul dumneavoastră. care este disponibil la apăsarea săgeţii din dreptul butoanelor Forward şi Back şi care se şterge la închiderea ferestrei browserului. Configurarea Internet Explorer 7. sau butonul Use Current stabilirea ca pagină implicită a paginii curente (deschise în momentul respectiv). Este posibil ca IE7 să memoreze datele pe care le introduceţi în formularele de pe anumite pagini web. Accesul altei persoane la istoricul navigării poate fi considerat ca o încălcare a intimităţii. 22 .yahoo.com. a) b) Figura 13 Tabelele General şi Content ale ferestrei de dialog Internet Options De asemenea. Această operaţie se face cu scopul de a accelera încărcarea paginilor pe care le-aţi mai vizitat anterior.1 Personalizarea IE7 Setarea paginii implicite Pentru a seta pagina implicită a navigatorului faceţi click pe butonul Tools de pe bara de instrumente şi alegeţi Internet Option din meniul pop-up. Apăsând butonul Use Default stabiliţi ca pagină implicită pagina de la adresa http://www. În secţiunea Home page apăsaţi butonul Use Blank pentru a afişa o pagină goală la deschiderea browserului sau la apăsarea butonului Home.

însă. figura 13b. Dacă doriţi să stabiliţi reguli pentru funcţia de completarea automată (AutoComplete). să se utilizeze mai multe conexiuni. Setarea conexiunii Tabela Connections permite setarea proprietăţilor conexiunilor. poate exista o conexiune pentru acces Internet printr-o reţea locală (LAN) şi o alta prin linie telefonică la un al doilea ISP. pentru situaţii de acest gen. De exemplu. acces prin dial-up. este posibil. a) b) Figura 14 a)Tabela Connections permite setarea conexiunilor folosite de IE7 b)Setări avansate 23 . Bifând caseta Prompt me to save passwords determinaţi browserul să vă solicite confirmarea dacă să memoreze parola ori de câte ori introduceţi o parolă într-un formular Web. Firma poate oferi. Ori în realitate acest lucru nu se întâmplă. totuşi. apăsaţi butonul Settings din secţiunea AutoComplete. Din păcate. Deşi în mod obişnuit un utilizator foloseşte o singură conexiune. Scopul urmărit este de a proteja membrii familiei de conţinuturi care contravin normelor morale sau legilor statului. Secţiunea Content Advisor vă permite să stabiliţi niveluri de restricţii pentru diferite tipuri de conţinuturi. O asemenea situaţie poate fi întâlnită când politica de securitate a unei firme nu permite accesul angajaţilor la conturile de poştă electronică de pe serverul de e-mail al firmei. Controlul Conţinutului Conţinutul paginilor vizitate poate fi controlat prin intermediul tabelei Content. bazate pe recomandările ICRA (Internet Content Rating Association).Toate aceste date pot fi şterse apăsând butonul Delete din secţiunea Browsing History a tabelei General. din exterior. Se va deschide o nouă fereastră de dialog în care puteţi preciza. În mod implicit această opţiune nu este activată. pentru a putea deveni efective aceste setări este necesar ca paginile web ale siteurilor să fie etichetate conform specificaţiilor FOSI (Family Online Safety Institute). prin bifarea casetelor de opţiuni corespunzătoare. prin Internet. ce elemente doriţi să completeze automat IE7. În acest fel angajatul poate să îşi citească poşta oficială conectândude prin dial-up la serverul firmei în timp ce pentru navigare pe web foloseşte conexiunea LAN.

în grupul Browsing selectaţi opţiunea Automatically check for Internet Explorer updates. Figura 14a. deşi utilizează reţeaua Internet. numai pentru site-urile considerate de încredere. dacă simţiţi nevoia. etc. Ca să inactivaţi acest comportament puteţi bifa în secţiune Search opţiunea Do not search from the Address bar. a animaţiei precum şi interpretarea fişierelor audio. 24 . asemenea navigatorului Mozilla Firefox. nu mai sunt încărcate de browser. Puteţi opta pentru eliminarea restricţiilor. în special cele referitoare la mijloacele de plată electronice. Puteţi schimba motorul implicit. caseta Live Search vă permite să alegeţi motorul de căutare cu care doriţi să lucraţi şi. oricare din motoarele: Google. Aceasta însemnă că ori de câte ori IE7 va căuta să se conecteze la Internet va folosi respectiva conexiune. iar pentru a adăuga şi alte motoare faceţi click pe butonul cu triunghi negru din dreapta casetei şi alegeţi Find More Providers (caută mai mulţi furnizori). Iată doar câteva din ele care pot fi folositoare atunci când conectarea se face prin dial-up iar timpul de conectare costă bani. se comportă ca o reţea privată la care nu au acces persoane neautorizate. Minima prudenţă recomandă ca filtrul să fie activ. rezultatul fiind o creştere sensibilă a vitezei cu care sunt încărcate paginile. Setările pentru conexiunile dial-up şi conexiunea prin LAN sunt independente. cu un singur click. selectând comanda Change Search Defaults şi urmând indicaţiile din fereastra de dialog care se deschide. Este recomandat ca activarea conţinutului activ să se facă în tabela Security. Dacă în bara de adrese introduceţi un cuvânt sau o adresă eronată. Setări avansate Tabela Advanced. o casetă de căutare a informaţiilor pe web. În grupul Multimedia se pot dezactiva opţiunile Play animations in webpages. ceea ce doriţi să găsiţi. IE7 va căuta pe Web paginile care conţin cuvântul respectiv. cu scopul de a culege date confidenţiale. care imită şi se substituie unor site-uri de încredere. devine inutilă. Dacă ceea ce se caută pe Internet este informaţie sub formă de text. reproduce aspectul tabelei Connections unde este configurată o conexiune dial-up ca implicită. Play sounds in webpages. Motorul implicit este Live Search. atunci afişarea imaginilor. periodic (aproximativ la 30 de zile) browserul va verifica pe site-ul oficial al Microsoft dacă există actualizări sau patch-uri ale aplicaţiei. ceea ce vă expune la pericole. care poate fi dezactivat. În secţiunea Security există o serie de opţiuni care previn atacurile asupra calculatorului realizate prin controale ActiveX sau scripturi incluse în conţinutul paginilor web.Mai este posibil accesul la serverul de e-mail al firmei prin intermediul unei reţele virtuale private. Caseta Live Search IE7 include în bara de instrumente. care. Dacă doriţi ca IE7 să detecteze automat actualizările disponibile la Microsoft. să adăugaţi noi motoare de căutare la lista celor din care puteţi selecta. figura 14b dă posibilitatea stabilirii unor opţiuni avansate de configurare a aplicaţiei Internet Explorer. Astfel. în această casetă. la dorinţa utilizatorului. Avantajul prezenţei acestei casete este că nu mai e nevoie să deschideţi pagina vreunui motor de căutare ci tastaţi direct. Ask. Mai mult. Aceste opţiuni sunt grupate pe categorii şi trebuie folosite în cunoştinţă de cauză. Toate motoarele adăugate vor fi listate când faceţi click pe butonul din dreapta casetei. Ca noutate în IE7 apare filtrul anti phishing. şi Show pictures. Lycaos. conexiunea LAN poate folosi un proxy server în timp ce conexiunea dialup nu. În felul acesta fişierele care conţin astfel de informaţii şi care sunt mult mai mari în comparaţie cu documentul text. Filtrul are rolul de a detecta site-urile pirat. Browswerul va deschide o pagină web din care alegeţi. care sunt consumatoare de timp. alegând oricare din motoarele din listă. Yahoo. Astfel.

afişat de browser. numele paginii principale a Facultăţii Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică din Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava este index. Aşa cum am arătat mai sus browserul de Internet este mijlocul prin care acest lucru este posibil.php. dacă este un alt tip de fişier (imagine -tiff. Dacă documentul este găsit. Pentru a accesa un anumit document găzduit de un server Web adresa (mai corect URL-ul) acestuia trebuie scrisă în câmpul de adrese. Dacă nu poate lansa respectiva aplicaţie atunci sunteţi atenţiona asupra posibilităţii salvării fişierului pe discul local.html dar sunt servere care au definite şi alte nume pentru pagina principală. dacă legătura reuşeşte. jpeg. care de obicei sunt afişate cu altă culoare decât restul textului şi sunt subliniate. 25 . sub bara de adrese se desfăşoară o altă listă care conţine adrese pe care Internet Explorer le propune pe baza primelor caractere din adresă care au fost tastate. executabil -exe.ro sau www. png) acesta va fi afişat. MSWord sau să lanseze în execuţie fişierul executabil. main. atunci browserul va stabili o conexiune spre serverul care găzduieşte respectivul document sau fişier şi.php browserul va afişa aceeaşi pagină. executabile. în aceeaşi fereastră sau într-o fereastră nouă.seap. Fiecare site are o pagină principală (home page).usv. de regulă. cea care este afişată atunci când în caseta de adresă nu se specifică numele fişierului şi calea. acesta va fi afişat în fereastra browser-ului. va lansa cererea.Word. de asemenea. Într-un document Web există porţiuni de text (cuvinte) sau zone de imagine deasupra cărora cursorul mouse-ului îşi schimbă aspectul luând forma unei mâini cu degetul arătător ridicat.3 Navigarea cu ajutorul browser-ului Prin navigare pe Internet se înţelege acţiunea de explorare a resurselor puse la dispoziţie de Internet. Excel) browserul va încerca să lanseze aplicaţia asociată tipului respectiv de fişier.htm. după care se apasă tasta Enter De regulă documentele nu sunt izolate ci grupate tematic în ceea ce se numesc site-uri. Dacă serverul a putut fi contactat atunci acesta va încerca să satisfacă cererea. Sub caseta de adrese se desfăşoară lista adreselor care au fost introduse din care se poate alege cea dorită. atunci serverul va răspunde cu un mesaj de eroare care va fi. Dacă cererea se referă la un fişier oarecare.seap.htm. Dacă serverul nu poate fi contactat (nu există. Numele paginii principale este. sau porţiuni de imagine reprezintă legături (hyperlinks) spre alte documente Web sau fişiere. index. După apăsarea tastei Enter. sunet. Dacă în caseta de adresă se introduce www. default. Folosind butoanele de navigare Back şi Forward puteţi reveni la paginile anterior vizitate. În cele ce urmează va fi prezentat modul de navigare şi utilizare a facilităţilor oferite de IE7. Dacă doriţi abandonarea unei operaţii în curs apăsaţi pe butonul Stop de pe bara de instrumente. bmp. video -mpeg.2. fără a mai fi nevoie de introducerea adresei de la tastatură. Respectivele cuvinte. adică index. Pentru reîmprospătarea informaţiei de pe ecran apăsaţi butonul Refresh.ro/index. este temporar inaccesibil) utilizatorul primeşte un mesaj de eroare. adică să expedieze documentul solicitat către calculatorul care a făcut cererea. Media Player. Dacă documentul nu este găsit. atunci browserul va răspunde funcţie de natura fişierului: dacă este un fişier imagine de tipul suportat (jpg. Şi de aici se poate alege adresa dorită. browserul va căuta să se conecteze la serverul al cărui nume a fost specificat în adresă. De cele mai multe ori fişierele care alcătuiesc site-ul se află pe acelaşi server dar este posibil ca anumite pagini sau fişiere să fie găzduite de alte servere Internet. Dacă faceţi click pe butonul stâng al mouse-ului când cursorul se află deasupra unei legături. Dacă documentul solicitat există atunci serverul îl va trimite şi va fi afişat de browser. Pe lângă pagina principală un site mai conţine şi alte pagini Web precum şi fişiere imagine.php. gif.htm. MSOffice . dacă există.3.php. de exemplu Paint. Adresele introduse sunt memorate de Internet Explorer şi dacă doriţi accesarea rapidă a uneia dintre ele apăsaţi butonul din capătul din dreapta al casetei de adrese (triunghiul cu vârful în jos). cum ar fi index. index. Spre exemplu. Winamp. audio -mp3. Real Player.usv. În timpul scrierii adresei.

fără a mai accesa website-ul. Figura 15 Fereastra Temporary Internet Files and History Settings Figura 16 Fereastra Delete Browsing History Evident această operaţiune va îngreuna încărcarea şi afişarea paginilor vizitate. doar conţinutul acestor fişiere. 26 .Puteţi. pe toată perioada de valabilitate a fişierelor temporare. Pentru a seta opţiuni privind fişierele memorate pe discul local apăsaţi butonul Settings şi se va deschide fereastra Temporary Internet Files and History Settings. respectiv parolele. de asemenea.1 Ştergerea informaţiilor privind site-urile vizitate Pentru a şterge istoricul site-urile vizitate şi fişierele memorate în dosarul temporar apăsaţi butonul Tools. să schimbaţi locaţia dosarului temporar. fie numai istoricul sau conţinutul formularelor. Aici puteţi opta pentru stabilirea spaţiului rezervat pe disc pentru fişierele temporare. Dacă veţi opta pentru Every time I visit the webpage (de fiecare dată când vizitez pagina web). figura 13a. atunci IE7 va citi. ori de câte ori accesaţi o pagină web dacă există pe server versiuni noi ale fişierelor şi le va aduce pe calculatorul dumneavoastră. secţiunea AutoComplete. 2. Este recomandabil să păstraţi setarea implicită. Astfel. figura 15. opţiunea Internet Options şi apăsaţi butonul Delete din secţiunea Browsing History a tabelei General. memorat pe calculatorul dumneavoastră. apăsaţi butonul Settings. dacă în secţiunea Temporary Internet Files optaţi pentru Never (niciodată). cu capacitate mai mare.3. atunci IE7 va verifica. În acest ultim caz puteţi alege o altă partiţie. O altă posibilitate de ştergere a conţinutului memorat este să selectaţi comanda Delete Browsing History din meniul butonului Tools. dacă doriţi să fie mai greu de descoperit prin răsfoirea calculatorului sau dacă spaţiul de pe discul unde este instalat implicit IE7 nu este suficient.Pentru dezactivarea opţiunii de autocompletare apăsaţi butonul Tools.3. Automatically (automat). selectaţi opţiunea Internet Options şi în tabela Content. fie fişierele cookie (fişiere salvate pe calculatorul clientului în scopul de a fi identificat de server pe durate navigării pe website). dar sunteţi siguri că aveţi ultima versiune a conţinutului.Apăsând butonul din dreptul fiecărei categorii puteţi şterge selectiv. În felul acesta este posibil să se modifice conţinutul website-ului dar dumneavoastră să nu puteţi vedea acest lucru pentru că IE7 vă va afişa vechiul conţinut. fie numai fişierele temporare. Se va deschide fereastra din figura 16. a numărului de zile pentru care trebuie memorate fişierele temporare (implicit sunt 20 de zile) precum şi comportamentul browserului relativ la fişierele temporare.

se va deschide lista dosarelor.3. Se va deschide fereastra de dialog din figura 17a. figura 17b. Pentru aceasta. paginilor şi dosarelor selectate. ceea ce vă va îngreuna substanţial citirea. selectaţi dosarul şi apăsaţi Add. modificarea conţinutului dosarelor) o puteţi face din fereastra Organize Favorites (organizare preferinţe). adăugarea sau ştergerea lor. 2.2 Administrarea listelor de preferinţe Dacă o anume pagină prezintă un interes deosebit pentru dumneavoastră şi doriţi să o aveţi la îndemână pentru a fi accesată rapid. Pentru a nu obţine o listă foarte lungă este bine să organizaţi această listă creând dosare pe diverse subiecte în care să memoraţi paginile legate de subiectele respective. pe care o deschideţi apăsând butonul Favorites Center de pe bara de instrumente a IE7 sau combinaţia de taste Alt+C.2.3. pentru mutarea paginilor dintr-un dosar în altul. în special în locul diacriticelor. Pentru a salva într-un dosar existent. crearea de noi dosare şi redenumirea lor. Administrarea listei de preferinţe (redenumirea dosarelor.3 Stabilirea codului de caractere Este posibil ca atunci când deschideţi pagini scrise în altă limbă decât engleză să vedeţi caractere neinteligibile în text. o puteţi adăuga în lista de preferinţe (Favorites). Dacă apăsaţi butonul Add (în figură este acoperit de lista dosarelor) pagina va fi adăugată în rădăcina listei de preferinţe.3. având pagina încărcată şi afişată în browser apăsaţi butonul Add to Favorites (sau apăsaţi combinaţia de taste Alt+Z).3. apăsaţi săgeata neagră din capătul casetei Create in. Puteţi modifica numele paginii înainte de salvare tastând noul nume în caseta text Name. a) b) Figura 17 Fereastra Add Favorites permite adăugarea paginilor la lista de preferinţe iar fereastra Organize Favorites organizarea listei de preferinţe. Pentru crearea unui dosar nou apăsaţi butonul New Folder. figura 18. Figura 18 Neconcordanţa între codarea caracterelor paginii şi a navigatorului IE7 27 .

Aceasta se întâmplă deoarece la crearea paginii a fost folosit un sistem de codare a diacriticelor diferit de sistemul pe care îl foloseşte în mod curent browserul. Puteţi determina browserul să folosească setul potrivit alegând din meniul butonului Page opţiunea Encoding. Selectaţi More din meniul Encoding şi se va deschide o listă lungă de coduri. Pentru limba română, ca şi pentru orice altă limbă central europeană, alegeţi Central European (ISO) sau Central European (Windows). Tot din meniul Encoding puteţi bifa opţiunea Auto-Select. Aceasta vă ajută în sensul că browserul va încerca să determine şi să aleagă singur setul de caractere potrivit, dacă pagina conţine această informaţie

2.3.3.4 Modificarea dimensiunii fonturilor şi conţinutului
În mod prestabilit IE7 afişează textul cu font Times New Roman şi dimensiune medie (în lipsa unor specificaţii exprese incluse în document care să determine un alt comportament). Sunt şase niveluri de dimensiuni ale fonturilor pe care browserul le poate reda: Largest, Larger, Medium, Smaller şi Smallist. Puteţi ajusta dimensiunea textului pe ecran astfel încât să vă faceţi cititul confortabil: apăsaţi butonul Page şi alegeţi din meniu opţiunea Text Size şi apoi una din dimensiunile enumerate mai sus. IE7 oferă o funcţie nouă, Zoom, prin care se poate mări sau micşora conţinutul paginii, text şi imagini. Funcţia este utilă atunci când nu există o concordanţă între rezoluţia la care a fost realizată pagina afişată şi rezoluţia monitorului. Astfel, dacă o pagină a fost realizată pentru o rezoluţie de 800px pe orizontală, ea va ocupa circa 80% din lăţimea unui monitor de 17 inch cu rezoluţia de 1024px, iar dacă pagina a fost realizata pentru o rezoluţie de 1024px ea nu va încăpea pe lăţimea unui monitor cu rezoluţia de 800px. Aici intervine funcţia de zoom, pe care o accesaţi din meniul Page, alegând un factor de zoom care să se potrivească cel mai bine nevoilor dumneavoastră.

2.3.3.5 Tipărirea paginilor Web
Tipărirea se face apăsând butonul Print din bara de instrumente (pictograma cu imprimata).

a)

b) Figura 19 Fereastra de tipărire oferă utilizatorului o interfaţă intuitivă

Previzualizarea documentului poate fi făcută apăsând butonul cu triunghi din dreapta butonului Print şi alegând opţiunea Print Preview. Faţă de versiunile anterioare IE7 aduce o îmbunătăţire substanţială prin interfaţa intuitivă şi o serie de noi funcţionalităţi. Astfel, opţiunea Shrink to fit (strânge pentru a potrivi), permite încadrarea paginii afişate pe ecran în formatul stabilit al paginii tipărite. Mânerele orizontale şi verticale, din afara suprafeţei paginii previzualizate, 28

figura 19a, dau posibilitatea încadrării porţiunii din pagină care se doreşte a fi tipărită. Sunt puse la dispoziţie, de asemenea, instrumente de reducere la scară a conţinutului paginii web şi vizualizare paginilor multiple, figura 19b. Pentru a seta pagina pe care faceţi tipărirea puteţi: da click pe butonul Page Setup din fereastra Print Preview sau alegeţi Page Setup din meniul deschis de săgeata din dreapta butonul Print .

2.3.3.6 Salvarea paginilor Web
Puteţi salva paginile web pentru a avea acces la conţinutul acestora atunci când nu mai dispuneţi de o conexiune Internet (de exemplu in avion sau tren). Faceţi click pe butonul Page de pe bara de instrumente a IE7 şi alegeţi Save As. În fereastra de dialog care se deschide, figura 20, în câmpul File name: tastaţi un nume sugestiv pentru fişier. Din lista Save as type: alegeţi formatul dorit. Iată o scurtă descriere a formatelor disponibile: • Web archive, single file (*.mht).- Salvează în format Multipurpose Internet Mail Extension HTML (MHTML), un fişier arhivat care mapează toate legăturile (linkurile) din pagină, cu excepţia legăturilor absolute. Webpage, complete (*.htm,*.html) - păstrează formatul original (htm sau html) salvând elementele conţinute în pagină (imagini, scripturi, etc.) în dosare asociate fişierului salvat. Webpage HTML only (*.htm,*.html) - păstrează formatul original dar salvează numai informaţia text Text files (*.txt)- salvează doar informaţia text, neformatată.

• •

Figura 20 Fereastra Save Webpage permite salvarea paginii în multiple formate

2.3.3.7 Copierea textului, imaginilor şi legăturilor dintr-un document Web
Puteţi copia textul dintr-o pagină Web şi utiliza într-un editor de text selectând textul respectiv şi folosind comenzile de copiere: combinaţia de taste Ctrl + C sau comada Copy din meniul contextual. Textul copiat în clipboard îl puteţi lipi apoi în orice editor de text sub Windows. Dacă folosiţi MSWord vă recomand ca lipirea să o faceţi folosind comanda Paste Special din meniul Edit şi nu cu simplu Paste sau Ctrl+V. Evitaţi astfel copierea formatului HTML din

29

pagina Web în pagina Word, copiere care vă poate da mare bătaie de cap la formatarea finală a documentului Word. În ceea ce priveşte imaginile inserate în document, acestea pot fi salvate sub formă de fişier grafic astfel: poziţionaţi cursorul mouse-ului pe imagine, daşi click pe butonul drept al mouseului şi alegeţi comanda Save Picture As… iar din fereastra de dialog care se deschide alegeţi dosarul / unitatea de disc unde doriţi să salvaţi şi numele fişierului imagine. Pentru salvarea imaginilor care servesc ca fundal (background) poziţionaţi cursorul oriunde pe suprafaţa fundalului, faceţi click dreapta şi din meniul contextual alege comanda Save Background As…. Pentru a copia adresa unei legături din pagină poziţionaţi cursorul pe legătură, daţi click dreapta şi din meniul contextual selectaţi Copy Shortcut. Adresa este copiată în clipboard şi o puteţi apoi lipi în orice editor de text sub Windows sau în orice casetă text dintr-un formular Web.

2.3.4 Căutarea în WWW
De foarte multe ori, atunci când se caută o anumită informaţie pe Internet, nu se cunoaşte adresa paginii care conţine respectiva informaţie. Pentru a putea ajunge la aceste informaţii se apelează la aşa numitele motoare de căutare (search engine). Acestea sunt nişte calculatoare cu mare putere de calcul care dispun de imense baze de date cu privire la paginile web înscrise şi caută, la cerere, în aceste baze de date paginile care ar putea conţine informaţia solicitată. Pentru a fi inclusă (indexată) în baza de date a unui motor de căutare o pagină web trebuie înscrisă la respectivul motor. Înscrierea se poate face gratuit sau contra cost, funcţie de politica proprietarului acestor motoare, iar indexarea se face fie automat de către roboţi fie manual de către de către echipe de editori. Principial există două tipuri de motoare de căutare, bazate pe directoare sau pe roboţi (crowler-based). Diferenţa între ele constă în faptul că în primul caz paginile trimise spre indexare sunt analizate de editori şi în funcţie de conţinut sunt adăugate în directoare şi subdirectoare tematice (Yahoo este cel mai elocvent motor din această categorie) iar în al doilea caz indexarea se face în urma vizitării adreselor trimise spre indexare de către roboţi (Altavista este cel mai vechi motor de căutare bazat pe roboţi de indexare). Motoarele de căutare bazate pe directoare (Yahoo, Lycos) permit căutarea prin deschiderea succesivă a directoarelor tematice, organizate arborescent. Acest mod de căutare este mai anevoios în sensul că poate să nu conducă la atingerea rezultatului, în schimb pune mai bine în evidenţă domenii conexe celui în care s-a pornit căutarea. În ultimii ani graniţa dintre cele două tipuri s-a estompat, astfel că multe motoarele de tip director conţin ferestre de căutare (Yahoo, dmoz) iar cele bazate pe roboţi conţin, la rândul lor, câteva directoare majore (Excite, Msn). Orice motor de căutare are trei elemente majore5: Primul este robotul, care mai este numit păianjen sau vierme (robot, spider sau crawler, în limba engleză). Robotul este un program care vizitează paginile web, le citeşte şi apoi urmăreşte legăturile către alte pagini. În timp, multe din paginile vizitate îşi pot modifica conţinutul, li se pot adaugă noi legături, iar unele pagini pot dispărea definitiv De aceea roboţii se întorc după un anumit interval de timp, de obicei o lună sau două şi vizitează din nou site-ul căutând eventualele schimbări care au fost făcute. Aceste programe au o capacitate extraordinară de a citi şi de a prelucra date. Astfel, conform declaraţiilor producătorilor, roboţii rapizi de la Altavista au capacitatea de a citi 1 GB de text pe secundă, respectiv 3 milioane de pagini web pe zi . Tot ceea ce găseşte robotul (cuvinte cheie, porţiuni de text din paginile vizitate, etc.) sunt trecute în al doilea element al motorului de căutare, numit index sau catalog. Acesta este ca o bază de date imensă în care se află informaţii despre fiecare pagină web găsită de robot. Această pagină
5

www.afaceri.net/WEBDESIGN/ PROMOVARE/Motoare_de_cautare.htm

30

descrierea sau cuvintele cheie sunt mai relevante pentru conţinutul paginii. cele care fac acest lucru gratuit fiind din ce în ce mai puţine. Asupra modului cum se înregistrează o pagină şi cum se folosesc cuvintele cheie vom reveni în capitolul Web Design. indexează paginile trimise contra cost. cui numai titlul acesteia. găsite de robot la o nouă căutare să fie adăugate la index. atunci indexul este actualizat cu noile informaţii. Cu cât titlul paginii. El oferă în rezultatele căutărilor. În acest caz pagina nu este disponibilă la o eventuală căutare . Dintre cele cu plată cităm: HotBot. Iată câteva dintre motoarele de căutare cele mai cunoscute şi utilizate6: Nume Google Yahoo Lycos Opendirectory URL www.google. în ordinea pe care el o consideră cea mai relevantă .org Nume Lycos Ask HotBot AllTheWeb URL www.com www.com www.hotbot. Există mijloace simple de a evita indexarea de către Google a acestor pagini. motoarele de căutare pun la dispoziţie formulare de înscriere. AskJevees. Această practica poate să nu fie pe placul tuturor celor care deţin servere Web. gratuit). În al doilea rând. acesta din urmă nefiind vizibile. în sensul că roboţii Google caută pe serverele web paginile fără să fie necesară înscrierea acestora. Astfel. Uneori poate trece mai mult timp până când paginile noi sau modificate. deoarece acolo pot fi stocate pagini care nu trebuie să fie indexate de motoarele de căutare şi ar trebui să rămână anonime. însă.apare în catalog ca o nouă înregistrare. să mai precizăm că tot mai multe motoare de căutare. Google ierarhizează paginile după numărul de legături din alte pagini către pagina în cauză. Oricare ar fi forma. Căutarea adresei paginii se face pe baza unor elemente vizibile sau invizibile în cuprinsul documentului. adresa motorului de căutare dorit şi se accesează pagina principală a acestuia.php/2156221 31 .lycos. între două pagini. imagini. Google nu ia în consideraţie cuvintele cheie sau descrierea paginii. care însă pot fi diferite de la un motor de căutare la altul.alltheweb. dar este posibil ca ea sa nu fie încă "indexată". pe lângă documente HTML. va fi listată prima cea care are mai multe referiri în alte pagini de pe Web. cu acelaşi nume. Deci o pagina web poate să fie vizitată de robot.com/links/article. descrierea conţinutului şi cuvinte cheie.lycos. care va conţine titlul si adresa paginii respective.com La momentul editării prezentei lucrări Google este considerat cel mai eficient motor de căutare. cu atât rezultatul căutării va fi mai eficient iar informaţia va fi găsită mai repede. Trebuie. precum şi porţiuni din text. Looksmart.com www. cuvintele cheie folosite. Yahoo (pentru director.com www. dacă aceasta a fost corect formulată. Acestea sunt titlul paginii – vizibil pe bara de titlu -.com dmoz. Al treilea element esenţial este software-ul de căutare.ask.com www. legăturile către alte pagini. în care autorul sau web master-ul care vrea să îşi înregistreze pagina trebuie să completeze o serie de câmpuri între care unul conţine obligatoriu URL ul paginii. Toate motoarele afişează în această pagină o casetă text în care utilizatorul introduce cuvântul sau cuvintele pe care le consideră ca fiind cele 6 http://searchenginewatch. şi documente PDF iar primele rezultate sunt şi cele mai semnificative pentru informaţia cerută. Google reprezintă o excepţie de la contextul general. un program care permite căutarea printre milioanele de pagini înregistrate în index precum şi afişarea rezultatului sub forma unei liste de legături. dintre cele mai puternice şi populare. încă. Cum se realizează practic căutarea? În primul rând se introduce. motorul fiind. Daca robotul găseşte schimbări intr-o pagină web.yahoo.

Numărul de rezultate este destul de mare (115) ca să descurajeze trecerea lor în revistă în căutarea informaţiilor necesare. Dacă se introduce şirul de caractere între ghilimele atunci căutarea se va face după respectivul şir. un extras din document prin care se pun în evidenţă cuvintele găsite care corespund cererii şi URLul documentului respectiv.mai relevante pentru căutare. După un anumit timp motorul de căutare va genera una sau mai multe pagini Web. “listează toate paginile care conţin cuvintele din şir. Mai jos se dă un exemplu despre cum se poate face căutarea unor informaţii legate de biografia împăratului Napoleon Bonaparte. 32 . în ordinea specificată”. ceea corespunde în mai mare măsură scopului urmărit. fie numărul rezultatelor este prea mic fie prea mare pentru a putea fi inspectate. figura 22. fiind afişată lista acelor pagini care conţin în mod exact şirul de caractere. chiar dacă utilizatorul are foarte clar în minte ceea ce caută şi atunci cererea trebuie reformulată. În ambele situaţii criteriul de căutare trebuie redefinit. în acest caz. Dacă în rezultatele căutării anumite cuvinte din şirul de caractere trebuie să apară necondiţionat. dacă şirul de caractere este scris <biografia -lui Napoleon> atunci vor fi afişate doar acele rezultate care conţin cuvintele biografia şi Napoleon. intitulate de obicei “Next”. Căutarea după şirul de caractere <biografia lui Napoleon> returnează rezultate care conţin atât şirul căutat cât şi rezultate care nu prezintă interes fie pentru că nu se referă la Napoleon Bonaparte fie sunt în alte limbi. fie conţinutul documentelor găsite nu corespunde cerinţei. Logica de căutare este. Astfel primele rezultate sunt cele care conţin toate cuvintele iar ultimele cele care conţin câte unul din cuvintele care alcătuiesc şirul. Dacă rezultatele nu încap pe o singură pagină atunci accesul la paginile următoare se face prin intermediul unor legături din pagina curentă. În oricare din aceste situaţii cererea nu a fost corect făcută. în faţa acelor cuvinte se va pune semnul plus (+) iar dacă altele nu trebuie să apară se va pune în faţa lor semnul minus (-). Figura 21 Rezultatul căutării cu Google după şirul de caractere “biografia lui Napoleon” Rezultatele căutării s-au redus la doar trei titluri. Fiecare pagină generată conţine titlurile documentelor Web care conţin cuvintele căutate. Majoritatea motoarelor de căutare dispun de o opţiune de căutare avansată care permite definirea mai precisă a criteriilor de căutare cu ajutorul unei interfeţe Web prietenoase. figura 21 Se poate spune că procesul de căutare s-a derulat după logica “listează toate paginile care conţin oricare din cuvintele ce formează şirul”. Dacă numărul rezultatelor unei căutări este prea mare înseamnă că definirea criteriului de căutare s-a făcut prea vag iar dacă numărul este prea mic sau nu se obţine nici un rezultat înseamnă că definirea s-a făcut prea restrictiv. În exemplul de mai sus. funcţie de numărul rezultatelor căutării. Apoi se apasă butonul Search sau Find aflat în vecinătatea casetei text. De foarte multe ori se întâmplă ca rezultatul căutări să nu satisfacă.

Altavista şi HotBot. Browserul Web este un produs software care: a) rulează pe serverele Web b) rulează pe calculatoarele client c) permite răsfoirea resurselor calculatoarelor legate la Internet. Butoanele Back şi Forward ale browser-ului folosesc pentru: a) deplasarea înapoi şi înainte printre paginile vizitate anterior b) deplasarea înainte şi înapoi printre paginile cu rezultatele căutării când se folosesc motoare de căutare c) deschiderea listelor cu paginile Web vizitate anterior. la IE7: a) numai global. Cuvinte cheie Browser.Figura 22 Rezultatul căutării când şirul de caractere a fost introdus între ghilimele În locul folosirii semnelor + şi – în caseta text. Ştergerea informaţiilor privind istoricul navigării se poate face. navigare. motoare de căutare Protocol URL. pentru fiecare tip de informaţie memorată sau global 33 . URLul permite a) localizarea unui server în reţeaua Internet b) identificarea în mod unic a oricărui document de pe un server Internet c) specificarea în mod unic a adresei unui fişier de pe Internet şi protocolul asociat 4. 3. 5. Ca exemple pot fi citate Google. Care sunt fazele unei tranzacţii client-server în Internet? 2. De asemenea motoarele de căutare avansate permit căutarea paginilor scrise într-o anumită limbă pe baza setului de caractere utilizat la construcţia paginii. Întrebări de verificare 1. fişiere temporare şi informaţii din formulare b) individual. pentru istoric. utilizatorul mai puţin experimentat poate preciza într-un formular care cuvinte din şirul de căutare să apară în rezultatul căutării şi care nu.

Funcţia Zoom foloseşte pentru mărirea/micşorarea: a) dimensiunii textului b) dimensiunii imaginilor c) dimensiunile întregii pagini 7. sunet. Odată cu creşterea ofertei şi scăderea preţului conexiunilor la Internet. atunci afirmaţia de mai sus este pe deplin îndreptăţită. care presupune o conexiune full Internet.itim-cj. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că prin e-mail se pot accesa şi alte resurse ale Internet-ului7.1 Generalităţi Poşta electronică este serviciul cel mai utilizat al Internet-ului. 3. o conexiune la Internet şi de o căsuţă poştală electronică.ro/guides/AccMail. Acestea pot fi accesate folosind serviciul Web. Mărimea fişierelor ataşate este stabilită de ISP şi variază. cum vă puteţi crea un cont de e-mail pe un server public şi cum să îl utilizaţi. text formatat (HTML) şi fişiere ataşate. înainte ca acesta să răspundă la mesajul primit. Marele avantaj al poştei electronice comparativ cu poşta convenţională îl reprezintă viteza.html 34 . La ce foloseşte e-mail-ul? Acest serviciu permite comunicarea între două persoane din orice colţ al lumii care dispun de un calculator. poşta electronică sau email. Ce se poate trimite prin e-mail? Se poate transmite text simplu (ASCII). de la câteva sute de KB la câţiva MB. 6. De câte tipuri sunt motoarele de căutare: a) un tip b) două tipuri c) mai multe tipuri Probleme propuse 1) Care este relaţia dintre adresa IP şi numele de domeniu? 2) Ce sunt listele de preferinţe şi cum se creează? 3) Cum se salvează o imagine sau textura de fundal dintr-un document Web? 4) Cum aţi proceda dacă doriţi să căutaţi prin Internet unul sau mai multe articole cu privire la dispariţia dinozaurilor? 5) Enumeraţi două din funcţiunile noi introduse în IE7 faţă de versiunile anterioare 6) Care sunt elementele esenţiale ale unui motor de căutare? 3. serverele de poştă electronică pot fi accesate prin Web (HTTP) sau 7 www. Fişierele ataşate pot conţine orice tip de informaţie: imagini. cu atât mai mic cu cât persoana abonată foloseşte mai intens acest serviciu. Există în reţeaua Internet servere comerciale care oferă gratuit acest serviciu. aproape toţi ISP pun gratuit la dispoziţia clienţilor cel puţin un cont de e-mail. Pe lângă aceasta şi preţul pe mesaj este mic. Poşta electronică poate confirma primirea de către destinatar a mesajului. Poşta electronică. programe.c) numai istoricul navigării şi fişierele temporare. e-mail Rezumat: acest capitol vă prezintă serviciul Internet cel mai utilizat. Veţi afla cum funcţionează serviciul. Un mesaj expediat ajunge în câteva minute în orice colţ al lumii. text. Funcţie de protocolul utilizat. inclusiv cookies.

Astfel de servere sunt mail.folosind programe specializate (clienţi e-mail) care folosesc protocoalele dedicate POP3 sau IMAP.hotmail. În general se utilizează termenul de client pentru programele care pot comunica cu un server aflat la distanţă. www. Oricare ar fi tipul serviciului de e-mail fiecare căsuţă poştală este împărţită logic în mai multe dosare (sau compartimente) după cum urmează: Inbox – dosarul în care sosesc mesajele Outbox – dosarul în care sunt păstrate mesajele care au fost scrise dar nu au fost expediate. fiecare având propriul cont şi propria parolă.com.yahoo.este orice program care utilizează serviciul de poştă electronică. Client de e-mail .lycos. O parte din aceste dosare există atât pe serverul de e-mail cât şi pe discul local al calculatorului client atunci când se folosesc clienţi de e-mail. Numele contului este de forma numeutilizator@numedomeniu. 3. Deoarece mesajele au un caracter privat fiecare utilizator trebuie să se logeze (să poată intra în program) sub o identitate proprie. acesta este de fapt preţul serviciului şi poate fi suportat de majoritatea utilizatorilor. diferenţele faţă de alte servere constând în principal în interfaţă. Cont de e-mail .eudoramail. opţional.este căsuţa poştală electronică pe care un anumit ISP o pune la dispoziţia unui utilizator în scopul utilizării serviciului de poştă electronică. Pentru exemplificare vom prezenta modul de creare a contului pe serverul Yahoo8. Identitatea. Pentru a transmite mesajele între serverele de e-mail acestea utilizează protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) Înainte de a trece la prezentarea modului de utilizare a poştei electronice este bine să clarificăm câteva noţiuni folosite în cele ce urmează. Ambele pot fi alese de solicitantul contului şi trebuiesc comunicate ISP pentru crearea căsuţei poştale. pe care şi-o declară la pornirea programului.com şi mail. Este o noţiune legată de clienţii de e-mail. pentru că nu percep taxe pentru găzduirea căsuţei poştale proprietarii acestor servere trimit periodic în contul clienţilor mesaje publicitare. copiile scrisorilor expediate.com (fost www. Multe programe de e-mail permit folosirea lor de către mai mulţi utilizatori. Drafts – dosarul în care se păstrează ciornele scrisorilor a căror compunere nu a fost terminată şi nu au fost expediate. Trebuie precizat că un utilizator poate avea mai multe conturi la acelaşi ISP sau la ISP diferiţi. Web.com). Deleted Items sau Trash – dosarul în care sunt păstrate mesajele şterse din oricare celelalte dosare. în care numedomeniu este numele de domeniu al serverului de email. modul de este posibil ca la momentul lecturii acestei lucrări aspectul paginilor să fi suferit modificări ca urmare a politicii administratorilor de îmbunătăţire permanentă a funcţionalităţii interfeţei cu utilizatorul 8 35 . Bulk – dosarul în care sunt trimise automat mesajele considerate spam-uri (mesaje nesolicitate) În funcţie de aplicaţia de e-mail utilizată este posibil ca o parte din dosarele enumerate să lipsească (la Hotmail lipseşte dosarul Bulk care e prezent la Yahoo mail) sau să aibă nume diferit. Sent Items sau Sent – dosarul care păstrează.2 Web e-mail Utilizatorii care au acces la Internet pot să-şi creeze unul sau mai multe conturi de e-mail pe serverele comerciale care furnizează acest serviciu gratuit. Contul poate fi accesat dacă se dispune de numele de utilizator şi o parolă. Astfel vom întâlni denumirile de client FTP. Această cutie există numai la clienţii de e-mail care pot lucra offline. etc. În fapt.

3. O parte din informaţiile introduse sunt obligatorii iar altele facultative. Acesta cuprinde câmpuri pe care trebuie să le completaţi cu datele solicitate. cu observaţia că numele şi prenumele folosite (Last Name şi First Name) vor fi folosite de aplicaţie pentru a desemna expeditorul mesajului. pe motiv că nu aveţi vârsta necesară.yahoo. Pentru înregistrarea şi crearea unui cont de e-mail activaţi legătura Sign Up. Această pagină dă posibilitatea logării utilizatorilor deja înregistraţi dar şi înregistrării noilor utilizatori.1 Crearea unui cont de e-mail În caseta de adresă a browser-ului scrieţi mail. Figura 24 Extras din formularul de înregistrare În caseta Yahoo ID: tastaţi un nume de identificare utilizator (numeutilizator). acelaşi.comI şi apăsaţi Enter. Figura 23 Click pe Sign Up şi începe procedura de înregistrare Toţi cei cărora le veţi trimite mesaje din contul de e-mail pe care îl creaţi vor vedea ca expeditor al mesajului numele pe care îl folosiţi la înregistrare! De asemenea.procedare rămânând. Se va încărca pagina principală a serverului de e-mail.23. În următoarele două casete text tastaţi parola pe care o alegeţi. Puteţi introduce şi date fictive. fiind deja rezervat de un alt utilizator. închideţi fereastra şi continuaţi completarea datelor în fereastra formularului. figura 24. figura. apăsaţi butonul Check Availability of This ID. Se deschide o nouă pagină care conţine formularul de înregistrare. Pentru că este posibil ca acest nume să nu fie disponibil. veţi fi informaţi dacă identificatorul este sau nu disponibil iar în cazul în care este deja rezervat puteţi încerca un identificator propus de aplicaţie sau alege un altul.2. la alegere. în linii mari. Parola trebuie să conţină minim 6 36 . un an de naştere prea apropiat de anul curent vă va împiedica să continuaţi procedura de înregistrare. Când aţi găsit un identificator valid. Se va deschide o mică fereastră (pop up) în care.

La fiecare tentativă de înregistrare şirul de caractere se schimbă. Mesajele necitite au subiectul afişat cu caractere aldine. Atunci când veţi accesa pagina serverului de mail http://mail. ca o confirmare a acceptării condiţiilor de utilizare afişate în secţiunea Terms of Service. prima oară aceasta a fost tastată greşit. Făcând dublu click pe mesajul selectat îl puteţi deschide într-o filă separată. Făcând un click pe oricare din rândurile listei de mesaje. subiectul mesajului. Pentru aceasta vă autentificaţi în fereastra de logare şi apăsaţi butonul Sign In. se găsesc butoanele Reply. În partea stângă. decât de server (se utilizează protocolul https în loc de http) 3. Delete şi lista mesajelor din dosarul selectat în partea stângă. Fereastra semănă destul de mult cu ferestrele majorităţii clienţilor de e-mail: în partea stângă sunt listate dosarele contului şi pictogramele unor instrumente utile. e bine să conţină combinaţii de litere mari şi mici precum şi cifre. Acest lucru este posibil deoarece aplicaţia va scrie pe discul dumneavoastră un fişier cookie conţinând datele de identificare. Forward.2 Utilizarea contului Contul creat este activ pe timp nelimitat cu condiţia să fie accesat cel puţin o dată la 30 de zile. Tastarea de două ori a parolei are rolul de a verifica dacă nu cumva. În partea dreaptă. sus. Ultima secţiune a formularului conţine o casetă text în care vi se cere să tastaţi un şir de caractere (cod) dintr-o imagine afişată în apropierea casetei. Pentru a utiliza contul (a trimite şi citi mesaje) trebuie să accesaţi pagina principală a contului. din greşeală. data primirii şi mărimea mesajului. Spam. fie şi din greşeală. se poate citi conţinutul mesajului selectat din lista de mesaje. Nu vă recomand să folosiţi această opţiune decât dacă sunteţi singurii utilizatori ai computerului sau aveţi un cont utilizator protejat prin parolă. în caz contrar este şters automat.2. Dacă totul este în ordine atunci contul este creat şi datele sunt înregistrate în baza de date a serverului. după câteva zile dar nu mai mult de două săptămâni. Fiecare rând din listă conţine informaţii cu privire la expeditor.2. În final apăsaţi butonul I Agree aflat în parte de jos a formularului. pentru a fi greu de ghicit. Altfel. împărţită în două cadre orizontale. vezi imaginea alăturată. orice persoană aflată la calculator va putea să vă acceseze contul de e-mail. dacă au fost completate toate câmpurile obligatorii şi dacă nu mai există un utilizator cu acelaşi nume.yahoo. Print.caractere şi. În partea dreaptă va fi afişată lista cu mesajele primite. Atât numele utilizator cât şi parola sunt Case Sensitive şi nici una din ele nu trebuie să conţină caractere interzise. precum lista de contacte (Contacts). După logare în fereastra browser-ului va fi afişată pagina principală a utilizatorului. se găsesc butoanele Check Mail (verifică corespondenţa). 37 . în partea inferioară va fi afişat conţinutul respectivului mesaj. Această filă aparţine aplicaţiei şi nu navigatorului! 3. În parte inferioară. Aceasta este o măsură de precauţie pentru ca înregistrarea utilizatorului să nu se facă de către roboţi maliţioşi. Compose (compune [mesaj]) şi caseta de căutare a mesajelor Find Messages. Urmare a acestei acţiuni datele din formular sunt trimise la serverul de e-mail unde se verifică corectitudinea lor. cu aspectul celei din figura 25. timp de două săptămâni. serverul va citi conţinutul fişierului şi vă deschide pagina contului dumneavoastră fără a mai fi nevoie să va autentificaţi. calendarul (Calendar) şi notesul (Notepad). dreapta.1 Citirea mesajelor Pentru a citi mesajele primite apăsaţi butonul Check Mail sau faceţi click pe dosarul Inbox.com. veţi fi recunoscut automat ori de câte ori vă veţi loga de pe computerul unde aţi făcut bifarea.2. Roboţii nu pot citi informaţia din imagine şi nu pot completa procedura de înregistrare. Dacă veţi bifa caseta Keep me signed in atunci. Dacă sunt erori formularul este adus din nou pe ecran şi datele incorecte trebuiesc modificate. De reţinut că datele transmise din formular spre server sunt criptate şi nu pot fi citite de altcineva.

pe antetul mesajului. Dacă fişierele sunt de tip imagine ele vor fi afişate în fereastra care se deschide. la începutul rândului pe care se află mesajul respectiv este afişată o pictogramă având aspectul unei agrafe de birou.b cu lista fişierelor ataşate. figura 27a. a) b) Figura 27 a) Fereastra de scanare a fişierului b) fişierele ataşate pot fi salvate pe disc cu un click pe Save sau deschise cu Open 38 .Figura 25 Pagina principală a utilizatorului contului Dacă mesajul conţine unul sau mai multe fişiere ataşate. Se va deschide o fereastră prin care sunteţi atenţionaţi că fişierul este scanat împotriva viruşilor iar dacă fişierul este „curat” se va activa butonul Download Attachment. Lista fişierelor apare în antetul mesajului deschis.aspectul celei din figura 3. în partea inferioară. în locul pictogramelor pentru fişierele generale.6. figura 26. figura 27b. Apăsând butonul se va deschide o nouă fereastră care vă dă posibilitatea să deschideţi fişierul (dacă este posibil acest lucru) sau să îl salvaţi pe discul local. Figura 26 Antetul mesajului include un link către fişierul ataşat Pentru a descărca pe calculatorul dumneavoastră fişierul (fişierele) ataşat(e) faceţi clic pe numele fişierului ataşat.

Ca rezultat se deschide o fereastră Windows. care se activează la un click pe link-ul Reach Text din dreapta câmpului Subject. Pentru fiecare fişier pe care doriţi să îl ataşaţi repetaţi operaţia. Apăsaţi butonul Open din fereastră şi aşteptaţi ca fişierul să fie ataşat (ataşarea se realizează prin transferul fişierului de pe calculatorul dumneavoastră pe server. ceea ce poate lua oarecare timp. stilul şi culoarea fontului. Câmpul Bcc nu este afişat implicit. cu atât mai mult cu cât fişierul este mai mare iar viteza de upload este mai mică). de unde puteţi alege locul unde doriţi să descărcaţi fişierul (discul. Prezenţa instrumentelor de formatare a textului indică faptul că formatul mesajului este Reach Text /HTML. o fereastră de editare şi mai multe butoane. asemănătoare ferestrei Save As din editorul Word. Dimensiunea maximă a fişierelor ataşate este de 10 MB. Sub câmpul Subject se găseşte fereastra de editare în care se poate edita şi formata documentul (mărimea. în afară de destinatar. în caseta Subject un titlu pentru scrisoare iar în caseta Cc (Carbon Copy .copie la indigo) adresele de e-mail ale altor persoane care trebuie să primească mesajul.Dacă apăsaţi butonul Save se va deschide o nouă fereastră de dialog (ultima). Adresele de e-mail se separă prin punct şi virgulă . figura 29. Adresele scrise în caseta Bcc (Blind Carbon Copy.. copie oarbă) nu sunt vizibile în mesajele primite de destinatari. dar nici cei ale căror adrese au fost scrise în Bcc nu îşi vor putea vedea adresele unii altora.2. Activând acest link se revine în modul de editare „simplu text”.. pentru a-l afişa faceţi click pe linkul Show BCC din capătul din dreapta al câmpului To. 39 . Când editorul este în mod Reach text link-ul se transformă în Plain Text. Se va deschide o filă nouă. asemănătoare ferestrelor Open File din aplicaţiile Office şi selectaţi fişierul dorit. culoarea fundalului).2 Compunerea unui mesaj Pentru a compune un mesaj (scrisoare) apăsaţi butonul Compose sau tasta N (de la New). Dacă doriţi să ataşaţi unul sau mai multe fişiere mesajului scris apasă butonul cu aspect de agrafă de pe bara de instrumente a filei Compose. După ce fişierul este ataşat el apare într-o secţiune deasupra ferestrei de editare. Formatarea este posibilă numai în modul Reach text. Fila conţine casete text (câmpuri).Un mesaj editat în acest mod este întotdeauna mai mare ca unul editat ca simplu text. fie că este vorba de un singur fişier sau de mai multe.2. Figura 28 Fila Compose vă pune la dispoziţie elementele necesare compunerii unui mesaj În caseta text To: introduceţi adresele de e-mail a destinatarilor. Astfel persoanele ale căror adrese au fost scrise in câmpul To sau Cc nu vor vedea adresele scrise in Bcc. cu numele Compose şi aspectul din figura 28. dosarul) şi sub ce nume. 3. Câmpul Bcc se foloseşte atunci când un mesaj estre trimis mai multor persoane printre care se numără câteva a căror adresă de e-mail trebuie să rămână confidenţială Completarea câmpurilor Cc şi Bcc se face numai dacă este cazul.

Ca urmare se deschide fila Fw: în care câmpul Subject este completat cu titlul original precedat de prescurtarea Fw:.Figura 29 Fişierul ataşat apare deasupra ferestrei de editare Pentru reducerea dimensiunii se recomandă arhivarea fişierelor într-un singur fişier arhivă (zip.2. Având mesajul selectat apăsaţi butonul Forward. 3.4 Înaintarea unui mesaj Puteţi trimite un mesaj primit şi altor persoane decât celor cărora le-a fost destinat mesajul (se spune că înaintaţi mesajul sau îl daţi mai departe). contribuţia celui care răspunde. În plus. în partea dreaptă va fi afişată lista cu mesajele conţinute în dosarul selectat.2. Yahoo dispune de un mecanism de filtrare a acestor mesaje (cunoscute sub numele de spam email) pe care le trimite direct în dosarul Spam pentru a nu încărca dosarul Inbox cu ele. Dacă mesajul pe care l-aţi primit a fost trimis şi altor destinatari iar dumneavoastră doriţi ca răspunsul la mesaj să fie primit de toată lumea. Despre mesajele spam: prin metode mai mult sau mai puţin cinstite diferite persoane fizice. Ca urmare se deschide fila Re: care are câmpul de adresă To completat cu adresa expeditorului. apăsaţi triunghiul din dreapta butonului Reply şi alegeţi din meniu comanda Reply to allsau apăsaţi tasta cu litera A.2. ace. Apare însă un dosar specific. În caseta de editare apare mesajul original. Cc şi Bcc completaţi adresele celor ce urmează să primească mesajul. având mesajul original în faţă este exclusă posibilitatea de a răspunde altui mesaj sau altei persoane. câmpul Subject cu titlul original al mesajului precedat de cuvântul Re: (de la Reply). Dacă mesajul primit de dumneavoastră are fişiere ataşate ele vor fi ataşate mesajului pe care îl înaintaţi. intră în posesia adreselor de e-mail ale utilizatorilor şi apoi le trimit numeroase mesaje cu caracter publicitar sau de altă natură. nemaiîntâlnite. Editarea răspunsului se face atât deasupra mesajului original care este inserat în răspuns. Funcţia este utilă atunci când schimbaţi mesaje într-un grup şi fiecare membru al grupului trebuie să primească răspunsul. După anul 2000. Dând click pe oricare din dosare. care au obligat companiile producătoare de software pentru poştă electronică şi antivirus să ia măsuri de contracarare a efectelor. etc. nu numai de expeditorul mesajului. În final apăsaţi butonul Send.3 Răspunsul la un mesaj Pentru a răspunde unui mesaj primit procedaţi astfel: Având mesajul selectat apăsaţi butonul Reply sau apăsaţi tasta cu litera R. mesaje care nu prezintă interes şi nu au fost solicitate de posesorul adresei.2.2. 3. În câmpurile To. în care sunt dirijate acele mesaje care nu au fost solicitate.5 Explorarea conţinutului dosarelor căsuţei poştale După cum am afirmat mai devreme căsuţa poştală este structurată în mai multe dosare sau compartimente. Spam. La Yahoo Mail acestea sunt afişate în cadrul din partea stângă a paginii principale a contului utilizatorului. asociaţii.) Puteţi renunţa la unul sau mai multe fişiere ataşate dând un click pe Remove din dreptul fiecărui fişier. etc. rar. 40 .2. numărul de spam-uri a atins cifre record. Metoda este comodă şi rapidă comparativ cu editarea unui nou mesaj de răspuns unde câmpurile de adresă destinatar (To) şi titlu (Subject) trebuie completate manual. datorită înmulţirii viruşilor care circulă prin Internet şi citesc adresele de e-mail din calculatoarele utilizatorilor. 3. companii. Dosarul Outbox nu există şi nici nu este necesar deoarece aplicaţia funcţionând exclusiv online mesajele sunt expediate imediat ce se apasă butonul Send.

stabilă. numite filtre. de test). Condiţiile care trebuie satisfăcute se stabilesc cu ajutorul listelor derulante. Atunci când condiţia este îndeplinită se execută acţiunea stabilită pentru condiţia respectivă. în scopul mai bunei gestionări a lor.3. To/Cc header. Atribuiţi un nume sugestiv pentru filtrul pe care îl adăugaţi. Deoarece acumularea de mesaje în dosarele căsuţei poştale poate duce la depăşirea capacităţii maxime (contul Yahoo Free oferă. 3.1 Filtrarea Pentru a tria mesajele primite. Dacă nu aveţi nici o regulă stabilită anterior cele două cadre ale paginii vor fi goale.6 Ştergerea mesajelor Pentru a şterge unul sau mai multe mesaje selectaţi mesajul (mesajele) din listă şi apăsaţi tasta Del de pe tastatură sau butonul Delete de pe bara de instrumente.2. Mesajele şterse sunt depozitate în dosarul Trash. în partea stângă afişează o listă de caracteristici care pot fi configurate iar în partea dreaptă opţiunile de configurare. din toate dosarele. Spre exemplu.2. 3. 41 . Selectaţi din partea stângă Filters iar după încărcarea paginii selectaţi din partea dreaptă Create or edit filters. Body). Un filtru este compus dintr-un set de condiţii şi acţiuni. cu aspectul din figura 31a. Subject. Apăsaţi butonul Add pentru a adăugă o nouă regulă de filtrare (filtru). şi o dimensiune maximă a fişierelor ataşate de 10 MB) este indicat ca periodic să fie şterse mesajele mai puţin importante sau care nu mai sunt de actualitate. în care. Se va deschide o nouă pagină cu aspectul celei din figura 30. multe spam e-mail-uri conţin în titlu (Subject) expresii de genul “earn money” sau “win a prize”. Versiunea curentă a aplicaţiei Yahoo Mail este una beta (versiune neterminată. în caseta Filter Name. Dosarele Trash şi Spam pot fi golite de conţinut cu un click pe legătura Empty din dreptul lor. figura 31b. în anul 2006. puteţi stabili un set de reguli. Selectarea mai multor mesaje o faceţi ţinând tasta Ctrl apăsată şi făcând click pe mesajele dorite. Figura 30 Fereastra Mail Options Se va încărca o pagină nouă. o mărime de 1GB. pe care aplicaţia le va executa automat.2. de la 4MB cât avea în 2003. casetelor text şi casetelor de validare asociate elementelor constitutive ale oricărui mesaj (From header. astfel încât configurarea filtrului se face din versiunea anterioară. Se va deschide pagina Add Message Filter.2.3.3 Setarea opţiunilor Utilizatorul are posibilitatea să stabilească o serie de opţiuni de configurare a poştei electronice dând click pe link-ul Options din partea superioară a paginii principale şi alegând Mail Options.

vi se va solicita să tastaţi parola curentă. ca o măsură de precauţie. 42 .3. daţi click pe link-ul Change Password. Apăsaţi apoi butonul Add Filter (nereprodus în figură din motive de spaţiu). Repetaţi paşii descrişi dacă este nevoie să adăugaţi noi filtre.şi modificaţi datele corespunzătoare acestei secţiuni. Fiecare regulă de filtrare apare în pagina Filters.2. Din lista de opţiuni derulantă Move the message to: alegeţi un dosar în care să fie depozitate toate mesajele care îndeplinesc criteriul stabilit. Se va deschide o nouă fereastră ca cea din figura 32. Selectaţi în fereastra Mail Options Account iar în cadrul din dreapta daţi un click pe linkul Add or edit an account.2 Editarea informaţiilor contului Este posibil să modificaţi datele introduse în formularul de creare a contului după ce acesta a fost creat. Figura 32 Fereastra Mail Accounts Activaţi link-ul Acount Information din partea stângă. 3. Dacă doriţi să modificaţi parola. după caz. după care închideţi fereastra revenind în pagina principală.a) b) Figura 31 a) pagina Filters b) pagina pentru stabilirea criteriilor de filtrare Pentru ca aceste mesaje să fie filtrate în lista derulantă Subject veţi alege opţiunea “contains” sau “begins with” iar în caseta test alăturată cuvântul “win”. În secţiunea Member Information activaţi link-ul Edit şi în pagina care se va încărca modificaţi datele din formular care privesc această secţiune. figura 33. în cadrul din stânga sunt afişate numele filtrelor iar în cadrul din dreapta condiţiile (regulile) de filtrare pentru filtrul selectat în stânga. de exemplu Trash sau Spam. Dacă ulterior doriţi să ştergeţi sau să modificaţi un filtru urmaţi paşii de mai sus pentru a deschide fereastra din figura 31a. şi dacă aţi scris-o corect se va încărca pagina Review My Account Information. Selectaţi filtrul dorit din cadrul stâng şi apăsaţi butonul Delete sau Edit. Faceţi la fel în secţiunea Address/Contact Information.

de asemenea. 43 . Do not use a signature (nu folosi semnătura) şi Show a signature on all outgoing messages (afişează semnătura în toate mesajele expediate). ordinea de afişare a mesajelor. figura 34. prenumele. aplicaţia Yahoo Mail vă pune la dispoziţie o agendă de contacte.2. de exemplu “Cu cele mai bune gânduri. în câmpul Add Contact to List introduceţi câte un contact din agendă. Semnătura poate conţine. exemplu „colegi” apoi. Creaţi o listă de contacte astfel: Apăsaţi butonul Add List şi în formularul care se deschide atribuiţi un nume listei. Pentru ştergerea unei persoane din listă selectaţi persoana şi apăsaţi Delete. 3. Când aţi terminat de completat apăsaţi butonul Save. După modificare apăsaţi Save. În fila Contacts apăsaţi butonul Add Contact şi vi se va pune la dispoziţie un formular în care se introduc numele. dacă să se salveze o copie a mesajelor trimise în dosarul Sent. Cc şi Bcc.Modificaţi setările contului din fereastra din figura 32 selectând contul din listă (dacă aveţi mai multe conturi) şi apăsaţi butonul Edit. Pentru a putea folosi agenda trebuie mai întâi să o creaţi: selectaţi link-ul Contacts din partea stângă a paginii principale a contului utilizator şi se va deschide fila Contacts care vă permită să adăugaţi.4 Utilizarea agendei cu adrese Pentru a nu introduce manual adresele de e-mail a destinatarilor. şi o formulă de salut.2. adresele de email şi alte date personale ale persoanei de contact. să creaţi liste de contacte dacă obişnuiţi să trimiteţi mesaje unui grup relativ stabil de persoane. Utilizarea agendei vă uşurează completarea câmpurilor To. Pentru editarea semnăturii activaţi legătura Signature. etc. dacă mesajul primit sa fie sau nu inclus în mesajul de răspuns. numărul caractere pe rând in fereastra de editare şi citire a mesajelor. este suficient să apăsaţi butoanele cu acelaşi nume din faţa câmpurilor pentru a deschide lista persoanelor de contact şi a le selecta. Pentru a modifica datele unei persoane de contact selectaţi persoana din listă şi apăsaţi butonul Edit. să eliminaţi şi să modificaţi date despre persoanele de contact. Aici puteţi opta pentru numele care doriţi să fie afişat ca expeditor la destinatarul mesajului. Puteţi. eventual. Marius Georgescu”. Deasupra casetei exista două butoane de selecţie.3. Salvaţi cu butonul Save Changes şi apăsaţi butonul Back to Mail pentru a reveni în fereastra cu pagina principală. În caseta de editare tastaţi semnătura. Figura 33 Fereastra pentru editarea informaţiilor contului 3. figura 30.3 Semnătura Pentru a nu semna fiecare scrisoare în parte puteţi edita o semnătură pe care puteţi opta să o includeţi la sfârşitul mesajului.

alegeţi contactul din această listă. Întrebări de verificare 1. 4. Cum se poate face completarea câmpurilor To şi Cc din fereastra de editare? 44 . Care este deosebirea dintre Web-e-mail şi POP3 e-mail? 2. 3. Cum se procedează pentru a nu include mesajul original într-o scrisoare de răspuns.Figura 34 Fila Contacts Aplicaţia va afişa sub câmpul respectiv o lista a contactelor care se potrivesc caracterelor pe care le tastaţi. Dosarul Inbox păstrează a) Mesajele primite b) Mesajele compuse dar neexpediate c) Mesajele compuse Adresa de e-mail a destinatarului se completează în câmpul: a) Subject b) Cc sau Bcc c) To Într-o scrisoare de răspuns mesajul original este: a) inclus automat b) nu este inclus sau inclus cu maxim 200 de linii c) inclus la opţiunea utilizatorului Apăsarea butonului Send din fereastra de editare a Yahoo mail determină: a) Expedierea imediată a mesajului b) Expedierea mesajului sau depunerea lui în dosarul Outbox funcţie de setarea clientului de e-mail c) Depunerea lui în dosarul Outbox 2. Când doriţi să trimiteţi un mesaj persoanelor din listă e suficient să selectaţi numele listei pe care îl introduceţi în unul din câmpurile To. Cc sau Bcc. Apăsaţi butonul Save din formular pentru a salva datele din listă şi apoi închideţi fila. Treceţi apoi la adăugarea următorului contact şi tot aşa până terminaţi. în Yahoo mail? 4. Care este deosebirea între e-mail-ul format text şi format HTML? 3. Probleme propuse 1.

Corpul documentului reprezintă partea cea mai importantă (ca informaţie şi mărime) şi conţine informaţia propriu-zisă. prin intermediul unor programe care se execută pe serverul Web. Acesta nu este un limbaj de programare propriu-zis ci unul de marcare. Head-ul conţine titlul documentului.html. Acest titlu apare pe bara de titlu a ferestrei browserului. însoţit de exemple concrete. De salvat se 45 . 4. Documentele HTML sunt fişiere text cu extensia . etc. <br> sau <li>. al căror rol va fi explicat la momentul potrivit. Tot aici aflaţi cum să înregistraţi un site la un motor de căutare pentru a obţine o poziţie bună în rezultatele căutării. un document HTML conţine atât informaţia care trebuie afişată cât şi indicaţii privind modul de afişare a informaţiei. Indicaţiile sunt transmise prin intermediul etichetelor (tag-uri). Sunt însă şi etichete singulare. din punct de vedere tehnic. cum ar fi cuvinte cheie. Delimitarea antetului de restul documentului se face prin etichetele <head> </head>. Eticheta de sfârşit se deosebeşte de cea de început prin faptul că mai conţine un simbol. Titlul propriu zis trebuie să fie un text care să sugereze cât mai bine conţinutul paginii şi să nu conţină alte etichete. Prin urmare. Înainte de a trece la exemplificarea structurii documentului se mai precizează că toate documentele trebuie să înceapă cu eticheta <HTML> şi să se încheie cu </HTML>. slash “/” înaintea cuvântului cheie.htm sau . Corpul documentului se plasează între etichetele <body> şi </body>. învăţaţi să concepeţi un formular şi să expediaţi datele conţinute prin intermediul poştei electronice. Proiectare pagini Web – Web design Rezumat: prezentul capitol vă oferă toate informaţiile necesare pentru realizarea. de ex. Toate etichetele sunt Case Insensitive.4. eventuale scripturi şi alte informaţii cu privire la informaţiile din corpul documentului (meta informaţii). documentele pot avea şi altă extensie. Documentele HTML sunt bazate pe limbajul HTML (HyperText Markup Language – Limbaj de marcare a hipertextului). a unui site web personal. acea combinaţie de informaţii şi marcaje care determină ca pagina afişată de browser să arate într-un anumit fel. Vă sunt prezentate principalele elemente ale limbajului HTML. asp. Etichetele sunt instrumente de marcare a textului şi constau într-un set de cuvinte cheie plasate între simbolurile mai mic < şi mai mare >. El conţine directive pentru browser care indică acestuia cum să reproducă informaţia din document pe ecranul monitorului. De asemenea un document nu poate avea decât un titlu. specifică limbajului de programare care a generat pagina: php. de exemplu cu NotePad din Win9x. Atunci când conţinutul documentului este generat dinamic. Împreună cele două componente alcătuiesc sursa documentului. directive pentru roboţii de căutare. iar titlul se încadrează între etichetele <title> </title>. jsp. adică pot fi scrise atât cu caractere majuscule cât şi cu minuscule sau în combinaţie. Exemplu: <html><head> <title>prima pagina Web</title> </head> </body> aici ar fi corpul documentului<body> </html> Aici se poate pune întrebarea: cu ce scriem documentul şi ce facem cu el după ce l-am editat? De scris se poate scrie cu orice editor de text.1 Structura documentului HTML Un document HTML cuprinde un antet (head) şi corpul documentului (body). Scripturile sunt mici programe incluse în documentul HTML care sunt interpretate şi executate de browser. cu alte cuvinte între etichetele <title> şi </title> nu trebuie să mai existe alte etichete. Cele mai multe etichete sunt perechi şi acţionează ca un container pentru textul conţinut. etc. descriere.

funcţia AutoComplete. determină scrierea cu caractere aldine (îngroşate) a textului cuprins între eticheta de început şi sfârşit <i> </i> .2. 4. ca şi liniile suplimentare. determină scrierea cu caractere subliniate 9 Toate exemplele sunt afişate în browserul IE7. Se observă titlul afişat pe bara de titlu a ferestrei şi în cuprinsul ferestrei textul dintre etichetele <body>. Pe bara de stare mesajul Done informează că încărcarea documentului de către browser s-a realizat cu succes. În browserul IE79. care pot fi împărţite în etichete de stiluri fizice şi etichete de stiluri logice. cum ar fi generarea automată a perechilor de etichete. Exemplul de mai sus scris astfel: <html> <head> <title>prima pagina Web</title> </head> <body> aici ar fi corpul documentului </body> </html> este mai inteligibil. evidenţierea prin culori a etichetelor şi atributelor acestora. aşa încât în continuare nu se va mai face această specificare 46 . acest document arată ca în figura 35. din conţinutul documentului nu sunt luate în considerare de browsere. Bluefish. Figura 35 Documentul în fereastra browserului IE7 Remarcă: spaţiile suplimentare. Din acest motiv ele sunt inflexibile iar posibilităţile de folosire sunt limitate. limbajul HTML oferă posibilităţi de formatare a textului. EZPad. Acestea pot fi adăugate în scopul organizării mai lizibile şi mai uşor de interpretat a sursei. care sunt şi gratuite. Există editoare specializate pentru editarea documentelor HTML care includ o serie de funcţii utile. 4. determină scrierea cu caractere italice <u> </u> .1 Stiluri fizice Stilurile fizice permit scrierea într-un format prestabilit. interfaţă grafică intuitivă.salvează cu extensia htm sau html după ce în prealabil i s-a atribuit un nume fişierului.2 Formatarea documentelor HTML Pentru formatarea textelor se utilizează etichete. Dintre acestea amintesc: HTML-kit. Pentru crearea unor pagini mai atractive sub aspectul prezentării. Stilurile fizice utilizează etichetele: <b> </b> .

1 Reteaua Internet 1. adică ajută la evidenţierea titlurilor şi subtitlurilor într-un document structurat. în care n poate lua valorile de la 1 la 6. determină scrierea cu caractere de maşină de scris. au acelaşi rol ca în editorul Microsoft Word. De exemplu titlurile (heading). fie că sunt litere ca i. Problema seamănă cu definirea stilurilor în procesorul de texte Word. Clasificări 2. sunt acele stiluri care permit definirea de către designer a aspectului textului marcat cu aceste stiluri.2 Serviciile Internet 2. Sunt 6 nivele de heading iar etichetele pentru ele sunt <hn> </hn>.<tt> </tt> . Acest tip de scriere alocă aceeaşi lăţime tuturor caracterelor. j ori M sau W. 4. Comertul Electronic 2. Internet-ul. Exemplu de mai jos este edificator pentru modul de folosire a acestor stiluri: <HTML> <head><title></title></head> <body> <b>text aldin</b><br><i>italic</i><br><u>si subliniat</u><br> aceasta e formula apei H<sub>2</sub>O <br> si aceasta este aria cercului pi*R<sup>2</sup><br> <tt>Iar asa scrie masina de scris </tt> </body> </HTML> Efectul este cel din figura.1 Definitie. aşa cum arată şi numele. infrastructura CE 1.2 Stiluri logice Stilurile logice.36: Figura 36 Exemplu de formatare a textului cu ajutorul stilurilor fizice În exemplul de mai sus au mai fost folosite etichetele <sub> </sub> şi <sup> </sup> pentru a determina scrierea ca indice şi respectiv exponent a cifrei 2 din formula apei şi a ariei cercului. Iată un exemplu: <html><head><title>Comertul electronic</title></head> 47 .2 Modelul generic si modele functionale ……… Atribuind titluri potrivite textul poate apărea într-o formă acceptabilă în fereastra browserului.2. Să presupunem că avem un document structurat astfel: Comertul electronic 1.

a) b) Figura 37 a) Document cu diferite niveluri de titlu b) acelaşi document în care nivelurile de titlu H1 şi H3 sunt definite de noi În figura 37b este reprodus acelaşi conţinut dar cu aspect diferit. Încercaţi să scrieţi două strofe dintr-o poezie pe care să le afişaţi în fereastra browser-ului. vom reveni asupra lor la momentul potrivit. Acest lucru a fost posibil prin definirea unor stiluri diferite pentru nivelurile de titlul H1 şi H3. infrastructura CE </h2> <h3> 1.2 Modelul generic si modele functionale </h3> </body> </html> Observaţi că în interiorul etichetei h1 a fost adăugat următorul conţinut: style="font-family:arial. tahoma. pentru etichetele H1 şi H3.1 Definitie. iar în cazul celei de a doua etichete în lăsarea unei margini.<body><h1>Comertul electronic </h1> <h2> 1. tahoma.2 Serviciile Internet</h3> <h2> 2.1 Definitie. 10 48 . Nu trebuie să vă bateţi capul. În cazul celei dintâi stilul constă în modificarea fontului în Arial şi a dimensiunii acestuia la 18pt. diferit de cel implicit. Comertul electronic </h2> <h3 style="margin-left:20px"> 2.1 Reteaua Internet</h3> <h3> 1. Comertul electronic. de 20px. Exemplu10: Din motive de economie de spaţiu nu vom mai scrie decât conţinutul dintre etichetele <BODY> şi </BODY>. Sursa a fost modificată după cum urmează: <html> <head><title>Comertul electronic </title></head> <body> <h1 style="font-family:arial. cu descifrarea stilurilor. font-size:18pt" iar în interiorul etichetelor h3 următorul conţinut: style="marginleft:20px" . Internet-ul. sans. clasificari </h3> <h3 style="margin-left:20px"> 2. Aceste completări nu fac decât să definească un stil.1 Reteaua Internet</h3> <h3 style="margin-left:20px"> 1. font-size:18pt">Comertul electronic </h1> <h2> 1. Comertul electronic </h2> <h3> 2. titlul. Internet-ul. clasificari </h3> <h3> 2. Afirmam că browser-ele ignoră spaţiile şi salturile la linii noi în sursă. acum. sans. este scris cu font Arial în loc de Times New Roman iar titlurile subcapitolelor sunt indentate la stânga.2 Serviciile Internet</h3> <h2> 2. infrastructura CE </h2> <h3 style="margin-left:20px"> 1. celelalte fiind subînţelese.2 Modelul generic si modele functionale </h3> </body> </html> În figura 37a se reproduce aspectul documentului de mai sus. în stânga.

şi avansul la linie nouă între versuri nu sunt luate în considerare. </body> Rezultatul este cel din figura 38. Când te prinde noaptea calator la drum! Sania coboara clinul de padure. unde se poate vedea că nici spaţiile suplimentare de după litera O a primului vers. <br /> Peste vârf de arbori. după cum urmează. Figura 38 Browser-ul ignoră spaţiile şi salturile la linie nouă Browser-ul trebuie „instruit” să facă aceste operaţii. se obţine rezultatul din figura 39. Fug în urma noastra luminisuri sure Si-n singuratatea care ne petrece. între strofe. Astfel. scrierea în ultima formă nu este greşită. fără spaţiul suplimentar. asfintitul rece <br /> 49 . <body> <H4>George Topârceanu </H4> <p><i>Balada calatorului</i></p> <p> O. Cu ajutorul etichetei <br /> (brake row). Se va scrie deci <br /> şi nu <br>. recomandarea neavând încă un caracter obligatoriu. <br /> Un ogeac din care se ridica fum. Remarcă: Recomandările W3C cer ca în cazul utilizării etichetelor nepereche acestea să se termine cu semnul slash /. <p> şi </p> Modificând sursa. Totuşi. Un ogeac din care se ridica fum. <br /> Fug în urma noastra luminisuri sure <br /> Si-n singuratatea care ne petrece. pentru a determina ca un anumit text să fie afişat pe o linie nouă. asfintitul rece Strabatând podoaba crengilor subtiri Lumineaza-n aer bolti de trandafiri. Peste vârf de arbori. e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlnesti o casa cu lumini aprinse. Pentru a lăsa un spaţiu suplimentar între strofe acestea trebuie încadrate de etichetele marcatoare de paragraf. <br />. e-atât de bine când pe drumuri ninse<br /> Întâlnesti o casa cu lumini aprinse. se poate realiza un salt la rând nou. nici spaţiile pe verticală. textul trebuie precedat de eticheta . etichetă nepereche. <br /> Când te prinde noaptea calator la drum!</p> <p> Sania coboara clinul de padure.<body> George Topârceanu Balada calatorului O. Pe parcursul acestui capitol se vor folosi ambele forme.

</p> Figura 39 Strofele aranjate folosind etichetele <br /> şi <p> Există o posibilitate de a determina browserul să nu mai ignore spaţiile şi salturile la rând nou.2. implicit afişează caractere aldine. Ea constă în încadrarea textului între etichetele <pre> </pre> (preformated). <var> </var> (variable) folosită pentru evidenţierea variabilelor în formule.Strabatând podoaba crengilor subtiri <br /> Lumineaza-n aer bolti de trandafiri. Fiecare articol al listei este precedat de eticheta nepereche <li /> (list item). <em> </em> (emphasize) scoate în evidenţă porţiunea de text dintre etichete. În mod prestabilit afişarea se face cu font monospaţiat (Courier). dar definind un alt stil textul va fi afişat aşa cum dorim. Implicit afişează cu caractere italice. O listă ordonată este încadrată de etichetele <ol> </ol> (ordered list) iar cele marcate de etichetele <ul></ul> (unurdered list). <kbd> </kbd> (keyboard) afişează caractere cu lăţime fixă (ca şi <tt> doar că în acest caz se poate defini stilul). Lectura devine mai odihnitoare deoarece între paragrafe există o distanţă mai mare decât între rânduri şi în acest fel se oferă ochiului posibilitatea de relaxare la trecerea de la un paragraf la altul. afişează implicit caractere italice. <cite> </cite> (cite . afişează implicit caractere italice. În mod implicit eticheta <li /> determină afişarea pe rând nou: 50 . afişează implicit caractere italice.3 Stiluri de listă Limbajul HTML vă dă posibilitatea să alcătuiţi rapid liste. există două tipuri de liste. etc. filme.citat) folosită pentru încadrarea titlurilor de cărţi. 4. albume. ordonate (sau numerotate) şi neordonate (marcate). <dfn> </dfn> (definition) folosită pentru încadrarea cuvintelor cărora urmează să li se dea o definiţie. <strong> </strong> evidenţiază mai puternic decât eticheta anterioară. Alte etichete de stil logic sunt: <p> </p> (paragraph) serveşte pentru delimitarea paragrafelor în interiorul documentului.

Fabricant <li />Fabricant . 51 . atât cele de stil logic cât şi cele de stil fizic.Detailist </ul> <li /><b>Tipuri de afaceri Business to Consumer</b> <ul> <li />Cumparaturi on-line <li />Internet Banking <li />Rezervari bilete </ul> </ol></body> Modul în care conţinutul este reprodus de browser poate fi văzut în figura 41. o listă ordonată putând conţine una sau mai multe liste ordonate sau/şi neordonate. pot fi utilizate combinat în scopul de a obţine rezultatul scontat.Exemplul 1 <body><h3>Tipuri de afaceri electronice</h3> <ol> <li />Business to Business <li />Business to Administration <li />Business to Consumer <li />Consumer to Consumer </ol> </body> Exemplul 2 <body><h3>Tipuri de afaceri electronice</h3> <ul> <li />Business to Business <li />Business to Administration <li />Business to Consumer <li />Consumer to Consumer </ul> </body> Rezultatul celor două exemple se poate vedea în figura 40 Figura 40 listă ordonată şi listă neordonată Listele pot fi imbricate. Singura cerinţă este ca etichetele să fie închise în ordinea inversă a deschiderii lor. Etichetele.Distribuitor <li />Distribuitor . Iată un exemplu: <body> <ol> <li /><b>Tipuri de afaceri Business to Business</b> <ul> <li />Materii prime .

Ele admit atribute prin care se stabilesc caracteristicile mai sus enumerate. 4. de la 1. Pentru schimbarea dimensiunii se utilizează atributul SIZE=”n” Acesta este modul absolut de specificare a dimensiunii. dar despre acest atribut se va discuta mai pe larg în paragraful următor. culoare şi aspect cu ajutorul etichetelor <font> </font>. right sau center. cel mai mare. etc. raportat la dimensiunea implicită a fontului: SIZE=”+2”. Aspectul: ca şi în Word fonturile pot fi alese pentru a da aspectul dorit documentului.4 Formatarea fonturilor Fonturile utilizate pot fi modificate ca dimensiune. determină alinierea la stânga. Lipsa oricărui atribut determină o linie de lungime egală cu lăţimea ecranului. Atributele se scriu înaintea semnului > şi pot fi combinate între ele. determină haşurarea liniei. SIZE=n. Mărimea: sunt 7 dimensiuni disponibile pentru fonte. aldin si subliniat</u></i></strong> Pentru separarea diferitelor părţi din corpul de text se pot introduce linii (rigle) orizontale cu ajutorul etichetei nepereche <hr />. aldin si subliniat</u></b></em> b) <strong><i><u>Text cursiv.Figura 41 Exemplu de liste imbricate Iată două exemple de folosire corectă a combinaţiilor de etichete pentru obţinerea unui scris aldin. la 7. Browserele recunosc un număr relativ redus de fonturi şi ori de câte ori vor întâlni denumiri de 52 . Se poate specifica şi dimensiunea în mod relativ. cel mai mic. cursiv şi subliniat: a) <em><b><u>Text cursiv. NOSHADE. Această etichetă admite atribute prin care se stabilesc lungimea. OBSERVAŢIE: Atributul ALIGN poate fi utilizat şi în interiorul etichetei paragraf <p> pentru stabilirea alinierii paragrafului. aspectul liniei. Atributul care determină schimbarea fontului este FACE=”fontname” unde fontname este numele fontului. Unele browsere acceptă ca valoare a atributului şi “justify”. De asemenea se poate stabili şi culoarea. grosimea alinierea. ALIGN=”position”. ceea ce determină o alinierea a textului atât la stânga cât şi la dreapta. Atributele sunt: WIDTH=n[%]. respectiv micşorarea cu o unitate raportat la mărimea implicită (de regulă aceasta este 3).2. dreapta sau centru a riglei. în care argumentul position poate fi left. SIZE=”-1” determină mărirea fontului cu 2 unităţi. stabileşte grosimea liniei în pixeli. înaintea semnului >. stabileşte lungimea în pixeli sau procent din lăţimea ecranului dacă numărul n este urmat de semnul percent. Atributul se scrie numai în prima etichetă.

cyan. Lista celor mai uzuale atribute şi efectul lor este prezentată în tabelul 1 culorilor puteţi afla consultând adresa web 4. folosit în televiziunea color. Comic Sans MS. ex: red.com/vaccc/. Tahoma.ampsoft. Arial Black. de culoare verde cu dimensiunea de 5. Arial. este codificată cu 6 digiţi hexazecimali (24 de biţi) rezultând un număr de peste 16 milioane de culori. Trebuchet MS. Atribute ale etichetei <BODY> Dacă se doreşte stabilirea atributelor pentru întreaga pagină aceasta se poate realiza incluzând atribute în eticheta <body>. de culoare Cyan. Pentru celelalte culori codificarea se face pe sistemul RGB (Red-Green-Blue).html 53 . Atributul care stabileşte culoarea este COLOR= ”valoare”. lightblue. Σψµβολ. Verdana. Iată o listă a principalelor fonturi considerate ca sigure pe sistemele Windows11Ş Arial. blue. dimensiune 4 (implicit 3 +4 adaugat) aspect “Impact”</font></body> </HTML> Rezultatul este cel din figura 42. Lucida Console. white. darkgreen. Palatino Linotype.fonte pe care nu le recunoasc le vor înlocui cu unul din tipurile cunoscute. care marchează începutul şi sfârşitul tabelului. Webdings. COLOR = “BLUE” şi COLOR=”#0000FF” au acelaşi efect.255 în sistem zecimal).net/webdesign-l/WindowsMacFonts. Symbol. aspect Arial</font> <p align="right"><font face="courier" color="#ff0000"> aliniat la dreapta. Paleta web standard conţine doar 216 culori. O parte dintre culorile de bază pot fi alese prin desemnarea numelui lor ca argument al atributului COLOR. Times New Roman.visibone. Times New Roman. Impact. Georgia. Eticheta admite câteva atribute pentru formatarea tabelului: 11 http://www. Trebuchet MS. stabilesc culoarea albastru. Courier New. Impact. Un exemplu edificator despre cum se folosesc atributele fonturilor este prezentat mai jos: <HTML><head><title>atributele fontelor si nu numai</title></head> <body> <hr width=50% size=10 noshade align="left" /> <p align="center"><font size="-1" color="blue"> text centrat de culoare albastra si de dimensiune 2 (3 implicit -1). Georgia. de culoare rosie. Courier New. Arial Black. dimensiune 3 (implicita) si aspect Courier</font> <p align="justify"><font color="cyan" size="+3"> si aliniat "JUSTIFY". aspect Times New Roman (de asemenea implicit) </font> <p align="left"><font size="5" face="arial" color="green"> aliniat la stinga. yellow.Tahoma.3 Tabele Tabelele se introduc în document cu ajutorul etichetelor <table> </table>. Comic Sans MS. Palatino  Linotype . Verdana. Argumentul valoare are forma #RRGGBB. Lucida Console. green etc. Mai multe despre folosirea http://www. Culoarea. ceea ce semnifică faptul că fiecare culoare de bază are alocaţi doi digiţi hexazecimali putând lua valori la 00 (0 în sistem zecimal) la FF (.

Etichetele <tr> şi <td> admit atributele ALIGN cu argumentele RIGHT. MIDLE şi BOTTOM. Lipsa atributului sau n=0 fac liniile tabelului invizibile. ”%”.1 Atributele etichetei <body> Atributul bgcolor="numele culorii sau numărul" Efectul stabileşte culoarea fundalului paginii background="calea către fişierul imagine" stabileşte imaginea de fundal link="numele culorii sau numărul " alink="numele culorii sau numărul " vlink="numele culorii sau numărul " text="numele culorii sau numărul" stabileşte culoarea legăturilor din pagină stabileşte culoarea legăturilor active din pagină stabileşte culoarea legăturilor care au fost vizitate stabileşte culoarea textului pentru întreaga pagină BORDER=”n” stabileşte grosimea marginii exterioare a tabelului. Eticheta <td> </td> (table data) delimitează conţinutul unei celule. Fiecare rând al tabelului este delimitat de etichetele <tr> </tr> (table row). <tr> </tr>şi <td> </td> acţionează ca nişte containere. astfel că în interiorul lor pot fi plasate alte etichete pentru formatarea textului. CELLPADDING=”n” stabileşte mărimea spaţiului dintre liniile tabelului şi conţinutul celulei CELLSPACING=”n” stabileşte spaţierea între celule WIDTH=”n[%]” stabileşte lăţimea tabelului în pixeli sau procente din lăţimea ecranului dacă n este urmat de semnul procent. Următorul exemplu arată cum se construieşte un tabel cu două rânduri şi două coloane şi cum se formatează textul în interiorul celulelor.Figura 42 Exemplu de manipulare a fonturilor Tabel . pentru rândul sau celula respectivă. stabilirea aspectului fundalului. <html> <head> 54 . care permit poziţionarea conţinutului celulei pe orizontală. care permit poziţionarea conţinutului celulei pe verticală. Atributul NOWRAP Etichetele <table> </table>. etc. pentru întreg tabelul. in pixeli. şi VALIGN cu argumentele TOP. CENTER şi LEFT. În mod implicit conţinutul celulei este aliniat la stânga şi centrat pe verticală.

<br /> O singură linie. aceasta a fost folosită pentru centrarea tabelului în pagină. Eticheta admite atributele ALIGN. De fapt perechea de etichete <div> </div> delimitează o secţiune a documentului (realizează divizarea documentului) astfel încât respectivă zonă să poată fi formatată distinct. În acest caz alinierea precizată de atributul ALIGN al unei secţiuni are efect asupra tuturor subsecţiunilor incluse. în care un text este fragmentat în trei secţiuni (blocuri de text) care sunt aliniate diferit: <html> <head> <title> Blocul <div></title> </head> <body> Aceasta linie este o linie normală. Bloc aliniat pe centru. O singura linie. O secţiune poate include alte subsecţiuni. pentru stabilirea alinierii pe orizontală a secţiunii delimitate şi NOWRAP pentru stabilirea modului de răsucire a textului în interiorul secţiunii. Bloc aliniat pe centru. <br /> 55 . O singură linie. <div align="right"> O singură linie. O singură linie. <br /> Bloc aliniat pe centru. O singură linie. <br /> Bloc aliniat pe centru. O singură linie. O singură linie.<br /> <div align="center"> Bloc aliniat pe centru. Figura 43 Tabel 2x2 creat cu sursa din exemplul de mai sus În exemplul considerat se poate observa prezenţa unei etichete noi. cu cele trei sau patru argumente cunoscute.<title>exemplu cu tabel</title> </head> <body bgcolor="#FF7F50" text="#FFFFFF"> <!-. Următorul bloc este aliniat la dreapta. <div>.</p> </td> <td bgcolor="white" align="right"><font size="4" color="black">22</font></td> </tr> </table> </center></div> </body> </html> Rezultatul se poate vedea în figura 43. Bloc aliniat pe centru.culoare coral --> <div align="center"><center> <table border="4" cellpadding="2" cellspacing="4" width="80%"> <tr bgcolor="magenta"> <td>11</td> <td>12</td> </tr> <tr> <td align="center" valign="top" width="30%">21<p>&nbsp. Iată încă un exemplu de utilizare a etichetei <div>. O singura linie. O singura linie.<br /> O singură linie. O singură linie.

</div> </body> </html> Rezultatul este reprodus în figura. cele mai comune fiind ALIGN şi VALIGN. după modelul: <td COLSPAN=”3”>…. Acestea determină scrierea pe rândul respectiv cu caractere aldine şi paragraf centrat. Prin alăturarea corespunzătoare a fragmentelor se obţine imaginea de ansamblu. Dacă se doreşte ca o celulă să aibă lăţimea mai mare decât cea a unei coloane. În mod similar. atunci eticheta <td> va conţine atributul COLSPAN. În mod implicit (fără atribute) numele tabelului este scris deasupra tabelului şi centrat. Perechea de etichete se introduce între etichetele <table> </table>.1 </caption>… </table> Eticheta admite utilizarea atributelor. fiecare celulă conţinând câte un fragment de imagine. de obicei imediat după eticheta <table> iar între ele se scrie numele tabelului. ROWSPAN şi COLSPAN. după modelul: <td ROWSPAN=”2”>…. Figura 45 Tabele în care s-au folosit atributele COLSPAN şi respectiv ROWSPAN Tabelele sunt frecvent utilizate pentru construirea paginilor care conţin elemente grafice.</td> ceea ce va determina ca celula respectivă să se întindă pe lăţimea a 3 coloane. după exemplul: <table> <caption> Tabelul nr. pentru ca o celulă să ocupe pe verticală înălţimea mai multor rânduri se va folosi atributul ROWSPAN cu argumentul egal cu numărul rândurilor. Vom încheia acest paragraf cu explicarea a două atribute ale etichetei <td>. în locul etichetelor <td> </td> se folosesc etichetele <th> </th>.44 Figura 44 Un exemplu de împărţire a unei pagini în secţiuni Tabelele pot fi numerotate cu ajutorul etichetei <caption> </caption>.. 56 . Valoarea BOTTOM pentru atributul VALIGN va determina scrierea titlului sub tabel.</td> În figura 45 se dau două exemple de tabele rezultate în urma folosirii acestor atribute. Pentru evidenţierea conţinutului celulelor ce constituie cap de tabel. Fonturile pot fi stabilite cu ajutorul etichetelor <font> </font> inserate intre etichetele <caption> </caption>..

astfel încât mărimea şi numărul lor trebuie alese cu grijă. care acţionează ca o ancoră. absmiddle. bottom. png sau xbm. Locaţia fişierului se poate specifica în două moduri. gif. aflate pe acelaşi server sau pe alte servere. din diferite motive. <A href = “locaţia fişierului”> numele legăturii </A> href este un cuvânt rezervat care indică faptul că şirul de caractere de după semnul egal reprezintă adresa la care se găseşte fişierul spre care se stabileşte legătura. Orice imagine necesită un timp suplimentar pentru încărcare şi afişare în browser. Admite a argumentele left. center. Elementul prin care se comunică browser-ului să insereze o imagine este <img src=”locaţia fişierului” />. în pixeli. top. locaţia fişierului reprezintă numele fişierului. Totuşi. Adresarea relativă se face luând ca referinţă locaţia documentului curent. în pixeli. right. Formatul este BORDER=”n” unde n este grosimea. baseline. Pentru o mai bună înţelegere să admitem că documentul pe care îl creăm se află în dosarul “html” aflat la rândul lui în dosarul “Situlmeu”. Introducerea unei legături (în engleză . de pe discul local C. Forma etichetei este puţin diferită de a celorlalte prezentate până în acest moment.jpg” Height=”50” Width=”60” align=”center” /> ALT – permite specificarea unui text ca alternativă pentru imagine în cazul în care. Atributele cel mai frecvent folosite sunt: HEIGHT şi WIDTH – servesc pentru stabilirea dimensiunii imaginii (înălţime şi lăţime). exemplu <img src=”o32.4. Dosarul “Situlmeu” mai conţine alte două dosare. middle. a chenarului. inclusiv calea spre acesta sau URLul corespunzător. Este de dorit ca de la bun început imaginea să aibă dimensiunile potrivite pentru a nu fi necesară redimensionarea cu ajutorul atributelor susmenţionate. “poze” şi “altele”. la client nu se afişează imagini. şi absbottom. 4. numele legăturii este un şir de caractere deasupra căruia dând click se va directa browserul spre fişierul specificat).4 Imagini Într-un document web pot fi inserate imagini în format jpg (jpeg). cele mai folosite formate pentru imagini sunt JPEG şi GIF şi PNG. Când argumentul este zero imaginea nu are chenar.jpg” Alt=”text explicativ” /> BORDER – permite stabilirea grosimii chenarului imaginii. Exemplu: <img src=”o32. în pixeli. Ultimul tinde să înlocuiască formatul GIF datorită licenţei care trebuie plătite pentru utilizarea acestuia. relativ şi absolut.jpg” Height=”50” Width=”60” /> ALIGN – stabileşte alinierea acesteia în pagină şi în raport cu textul. texttop. Structura ierarhică este reprodusă în figura 46 57 .hyperlink) se face cu ajutorul etichetei <A> </A>. Exemplu: <img src=”o32. în caz contrar încărcarea paginii poate dura exagerat de mult şi va determina pe cel ce a accesat respectiva pagină să abandoneze încărcarea.5 Legături Linkul sau legătura a fost unul din elementele introduse încă de la primele versiuni ale HTML şi asigură legătura dintre documentul curent şi alte documente.

se şterge folderul “Situlmeu” de pe discul C. Exemplu: <html> <head> <title> link image </title> 58 . În cazul adresării absolute acest lucru nu este garantat. Într-o adresare absolută calea spre fişier se scrie ca “C:/Situlmeu/poze/poza1.0 de pe site-ul Consorţiului 3W (cel care este abilitat să emită reglementări). Cu alte cuvinte browserului i se comunică să caute fişierul poza1. calea spre fişier este http://www. dacă se copie dosarul “Situlmeu” pe oricare altă unitate de disc. specificarea adresei fişierului se face prin URLul acestuia. dacă după copierea dosarului. Reţineţi că URLul este CaseSensitive!!! Un exemplu de includere a acestor legături intr-o pagină web este dat mai jos <html><head><title> pagina cu linkuri</title><head> <body> <p>mai multe informatii despre specficatiile limbajului HTML poti gasi <a href= “http://www. să spunem pe discul D..usv. Astfel. adică în directorul cu două nivele mai sus decât directorul curent.seap.org. Atunci când fişierul nu se află pe calculatorul local. Pentru aceasta se foloseşte tot eticheta ancoră dar în locul numelui legăturii se foloseşte eticheta de inserare a imaginii.seap.5. Dacă acelaşi fişier s-ar găsi în directorul C: atunci calea se va scrie “.Figura 46 Organizarea dosarelor Dacă dorim să creăm o legătură către fişierul poza1..jpg”. de pe calculatorul propriu sau alt calculator.jpg din dosarul “poze”.1 Imagini ca legături Imaginile pot fi folosite ca legături. Figura 47 Pagină Web cu legături 5.jpg”./poze/poza1.w3.htm”.org/TR/html4/”>aici</a> <p>iar pentru a accesa pagina Departamentului ID <a href=”http://www..ro/idd/index. calea este http://www. Astfel./. atunci vom scrie calea spre fişier ca “.html./cuprins. iar pentru a accesa pagina principală a departamentului ID de pe site-ul FSEAP.htm. legăturile vor funcţiona.htm”.w3.usv. calea va fi: “cuprins.ro/idd/index./TR/html4/.jpg în dosarul “poze” aflat cu un nivel mai sus decât directorul curent.html” > click aici </a> </body></html> În fereastra browserului codul de mai sus produce rezultatul din figura 47. atunci legăturile nu vor mai funcţiona. pentru a accesa pagina cu specificaţiile limbajului HTML 4. Avantajul adresării relative este că asigură portabilitatea site-ului. ci pe un alt calculator conectat la Internet. adică fişierul se află cu un nivel mai sus decât directorul curent (html). Semnificaţia celor două puncte este aceeaşi ca în DOS. Dacă se doreşte adresarea fişierului cuprins. aflat în dosarul curent. în aşa fel încât atunci când se execută click pe ele se activează legătura.

H6 îl lasă înainte şi după. utilizând CSS în modul inline. Zona în care sunt definite stilurile se încadrează între etichetele <style> şi </style> . Aceasta aglomerare de marcatori face conţinutul greu de detectat iar atunci când trebuie modificat aspectul găsirea şi efectuarea modificărilor este deosebit de greoaie.gif” border =”0” /> </a> </body> </html> align = ”center” 4. Modul inline Exemplul de mai sus poate fi scris. dar acest mod de utilizare are o aplicabilitate aparte. definirea se face între etichetele <head> şi </head>. La prima vedere nu am rezolvat mare lucru. Cum se realizează acestea vom vedea imediat. Aşa şi este. nu putem defini un alt aspect pentru hiperlegături. şi anume poate modifica un stil care a fost definit global. font-family:arial. următoarea linie de cod: <p><font color=”darkgreen” face=”arial” size=”-1”><i><b>Aici e textul</b></i></font></p> Este lesne de observat că pentru a scrie un paragraf într-un anumit fel am utilizat 4 etichete şi 3 atribute. De exemplu nu putem modifica spaţiul pe care titlurile H1. nu putem defini un chenar punctat pentru tabele. spaţieri) unui document web. la fel de numeroase.</head> <body> Facand clik pe imaginea alaturata ajungi la cei 3W <a href =”http://www. W3C defineşte CSS ca pe un mecanism simplu de adăugare de stiluri (culori. CSS rezolvă cel puţin două probleme: • • mai bună separare între forma şi conţinutul documentului. Pe lângă faptul că dimensiunea fişierului html creşte. ceea ce încetineşte încărcarea lui. după cum se vede în exempul care urmează. cu ajutorul CSS acest lucru este posibil Stilurile se pot defini în 3 moduri: inline (în interiorul etichetei de stil logic)..3w. exemplul considerat poate fi scris: <head> <style type=”text/css”> 59 . Să analizăm. aspect font. am înlocuit o serie de etichete cu atribute de stil. Este posibil să definim un stil de paragraf care să se aplice unitar tuturor paragrafelor? Este posibil ca modificând definiţia stilului să se modifice toate paragrafele care au stilul respectiv? Da. Pentru a compensa acest neajuns a fost inventat un limbaj numit CSS (Cascading Style Sheets – foi de stiluri în cascadă).org/”> <img src=”w3c_main. Dacă acest mod de afişare trebuie repetat de 10 ori în document. În antetul documentului Aşa cum arată şi numele. în antetul fiecărei pagini şi în fişier extern. font-weight:bold. spre exemplu. În acest mod. sans-serif. font-style:italic">Aici e textul</p> font-size:10pt. va trebui să repetăm de 10 ori această înşiruire de etichete şi atribute. modificarea aspectului tuturor celor 10 paragrafe consumă mult timp şi pot apărea greşeli. eliminarea redundanţei stilurilor.6 Formatarea cu ajutorul stilurilor Limbajul HTML este destul de limitat în posibilităţile de formatare ale unui document.. Eticheta <style> se recomandă a fi însoţită de atributul type. astfel <p style="color:darkgreen. etc. pentru întregul document.

că definiţia inline are prioritatea ce mai mare. prin simpla modificare a fişierului cu directive. dacă se doreşte modificarea aspectului e suficient să se modifice definiţia stilului în antet. antet. dacă una rămâne nemodificată. Se pot crea mai multe fişiere cu directive care să fie apelate succesiv. Titlul este utilizat în document de două ori. Proprietăţile unui selector se separă prin punct şi virgulă “. Selector_n {proprietate: valoare} </style> </head>.. în albastru. tip font şi dimensiune rămân cele definite în antet.css”> Prioritatea cu care se aplică stilurile este următoarea: fişier extern.css”> <LINK REL= “stylesheet” TYPE= “text/css” HREF= “numefis_2. În antetul fiecărui document care trebuie să utilizeze stilurile definite în fişierul de stiluri se introduce următoarea linie de cod <LINK REL= “stylesheet” TYPE= “text/css” HREF= “numefis.css”> Dacă fişierul se află în alt loc decât în dosarul documentului HTML atunci se va specifica şi calea spre fişier.” iar ordinea lor nu este importantă. <p> şi </p>. dar a doua oară se modifică doar culoarea. În plus. Rezultă. aceasta trebuie operată în toate paginile. Când acelaşi stil trebuie aplicat mai multor pagini. font-size:10pt. weight:bold. ea va avea aspect diferit de toate celelalte pagini. Aceasta înseamnă că o definiţie făcută în fişierul extern poate fi modificată prin definiţia din antet şi ambele de definiţia inline. font- De data aceasta efectul este vizibil: stilul definit pentru paragraf în antet se aplică oricărui paragraf din document.. Această metodă este foarte folosită deoarece permite modificarea uşoară a stilurilor mai multor pagini concomitent. după regulile stabilite. sunt nume ale oricăror etichete de stil logic. <html><head><title>Exemplu mostenire proprietati</title> 60 . deci. folosind definirea inline. Proprietăţile care nu sunt modificate în definiţiile ulterioare sunt moştenite. modul de definire în antet este nepractic deoarece aceeaşi informaţie trebuie introdusă în antetele tuturor paginilor. font-family:arial. selector_2. Pentru a se evita acest inconvenient se utilizează legătura către un fişier extern de definire a stilurilor. Când se impune modificarea definiţiei stilurilor. În fişier extern Metoda constă în crearea unui fişier care conţine toate definiţiile stilurilor (adică tot ceea ce în modul „în antet” este cuprins între etichetele <style> şi </style>) care se salvează cu extensia css. inline.p {color:darkgreen. font-style:italic} </style> </head> <body> <p>Aici e textul</p> </body> sans-serif. în care selector_1. În exemplul următor Titlul 1 (H1) este definit în antet ca având dimensiunea fontului de 14pt. Sintaxa de folosire a stilurilor în antet este: <head> <style type=”text/css”> Selector_1 {proprietate: valoare} Selector_2 {proprietate: valoare} …. culoarea roşie şi tip Verdana.. Conţinutul e uşor de identificat fiind încadrat doar de 2 etichete. exemplu: <LINK REL= “stylesheet” TYPE= “text/css” HREF= “numefis_1. Se constată că celelalte două proprietăţi.

<style type="text/css"> h1 {font-size:14pt. Soluţia pentru definirea de stiluri diferite pentru acelaşi selector stă în utilizarea claselor. pentru linkuri. font-family:arial. Cel mai frecvent se utilizează pentru linkuri. În documentele complexe paragrafele fac diverse funcţii şi ca urmare trebuie să aibă aspecte diferite. border:solid gray 1px} </style> </head> <body> <p class="rosu">paragraf din clasa "rosu"</p> <p class="blue">paragraf din clasa "blue"</p> </body> </html> Efectul poate fi vizualizat în figura 48. color:blue. dar e bine să sugereze funcţia pe care o joacă în cadrul documentului. Figura 48 Două paragrafe din clase diferite Pseudo-clase Pseudo-clasele sunt folosite pentru a adăuga efecte speciale unor selectori. font-family:arial} . font-family:arial} </style> </head> <body> <H1>Stil definit in antet</H1> <H1 style="color:blue">Stil definit in antet si culoarea modificata inline</H1> </body></html> Utilizarea claselor Este puţin probabil să doriţi ca într-un document toate paragrafele să arate identic.blue {font-size:12pt. este următorul: a:link {color: #FF0000} /* link nevizitat*/ a:visited {color: #00FF00} /* link vizitat*/ a:hover {color: #FF00FF} /* mouse over link */ 61 . Modul de utilizare. color:red. una singură. Exemplul următor poate fi edificator: <html><head><title>Exemplu utilizare clase</title> <style type="text/css"> . însă. Numele clasei poate fi ales arbitrar. color:red. Ele permit gruparea mai multor selectori în clase care definesc un anume aspect.rosu {font-size:12pt. Eticheta <p> este.

În cele ce urmează se va arăta cum se realizează o hartă “client-side”. border-right:white 1px solid} </style> </head> <body bgcolor="#C0C0C0"> <a href="http://www. aşa cum de obicei este redat de browsere. padding:2px. În al doilea exemplu link-urile simulează nişte butoane. după sintaxa: selector. pe partea de server (Server-side map) sau la client (client-side map).google. utile pentru construirea de meniuri. altfel comportamentul nu este cel scontat. pentru stabilirea de legături spre alte documente.com">Yahoo!</a> </body> </html> Exemplul 2 <html><head><title>Exemplu 2. Exemplul 1 <html><head><title>Exemplu 1. aşadar. Zonele sensibile (hot spot) servesc.com">Yahoo!</a> </body> </html> solid solid solid 4. utilizare pseudo-clase</title> <style type="text/css"> a:link {text-decoration:none. border-top:white 1px .yahoo. care dau senzaţia că sunt apăsate când daţi click pe ele.border-left:navy 1px solid. utilizare pseudo-clase</title> <style type="text/css"> a:link {text-decoration:none} a:visited {text-decoration:none} a:hover {text-decoration:underline} </style> </head> <body> <a href="http://www. padding:2px.ro">Google</a> <a href="http://www. Sunt două tipuri de hărţi utilizate.yahoo. Zonele sensibile se definesc prin intermediul unor hărţi (map) pe imaginile respective. border-top:navy 1px . care are avantajul că harta este inclusă în documentul HTML iar procesul de interpretare se desfăşoară în interiorul browserului. În felul acesta se reduce traficul între client şi server şi creşte viteza de răspuns atunci când se execută click pe zonele sensibile. border-right:navy 1px solid} a:visited {text-decoration:none.7 Hărţi de imagine Un efect deosebit îl produc în paginile web imaginile sensibile la trecerea cursorului peste ele. border-bottom:white 1px solid. border-top:white 1px . Sunt.google. sublinierea apărând doar la trecerea cu mouse-ul pe deasupra lui. border-bottom:navy 1px solid. În continuare se dau două exemple: în primul exemplu link-ul nu este subliniat.class:pseudo-class {proprietate: valoare}.border-left:white 1px solid. cel mai adesea. 62 . border-right:navy 1px solid} a:hover {} a:active {text-decoration:none.border-left:white 1px solid.a:active {color: #0000FF} /* link vizitat*/ Întotdeauna definirea trebuie făcută în această ordine. border-bottom:navy 1px solid. padding:2px.ro">Google</a><br> <a href="http://www. Pseudo-clasele pot fi utilizate împreună cu clasele.

309.y2">. Exemplu: <HTML> <HEAD><TITLE>Exemplu cu client side map</TITLE> </HEAD> <body> <map name="harta1"> <area shape="rect" coords=98.56. Exemplu: <area shape="rect" coords="x1. ATENŢIE.htm" alt="Art. bucatarie"> <area shape="rect" coords=315. Eticheta <AREA> este etichetă nepereche şi se plasează între etichetele <MAP> şi </MAP>. y1.y2.htm" alt="Mobilier"> <area shape="rect" coords=209. x2. aşa cum s-a arătat în cazul etichetei ancoră. Pentru forme de poligon neregulat se alege un sens de parcurgere a poligonului şi se dau coordonatele tuturor colţurilor. Ele se definesc cu ajutorul etichetei <AREA> şi atributelor SHAPE şi COORDS. Un document poate conţine mai multe imagini. din greşeală.htm. o altă hartă atunci rezultatele sunt departe de ceea ce s-a dorit. Se utilizează cuvântul cheie HREF în interiorul etichetei <AREA>. În continuare se dă un exemplu de utilizare a unei hărţi de imagine. Această operaţie se va face pentru fiecare zonă definită în parte.56.jpg" border="0" usemap= "#harta1"> </p> </body> </HTML> 63 . Pentru formele circulare se dau coordonatele centrului şi raza.197.7. În cod HTML acest lucru se scrie <MAP Name=”harta1”></MAP> Pasul următor trebuie să stabilească zonele sensibile ale imaginii.72 href= "ab.72 href= "gradina. r">.447. x2. Pentru dreptunghiuri se dau coordonatele colţului din stânga sus şi colţului dreapta jos. harta definită anterior trebuie asociată cu imaginea dorită.y3">. x3.htm" alt="Decoratiuni"> <area shape="rect" coords=395.56. Atribuirea numelor se face cu ajutorul atributul NAME. În sfârşit. Atributul SHAPE poate lua trei valori: RECT pentru suprafeţele dreptunghiulare.1 Hărţi de imagine “client-side” Eticheta <MAP> </MAP> se foloseşte pentru definirea hărţilor de imagini din interiorul unor documente HTML. Exemplu: <area shape="circle" coords="x1.htm" alt="Oferta"> <area shape="rect" coords=146.y1. După ce s-a definit o arie se va informa browserul asupra adresei legăturii ce se va stabili la apăsarea butonului stâng al mouse-ului pe zona sensibilă. numele hărţii trebuie precedat de semnul diez “#”! Dacă sunt mai multe hărţi. CIRCLE pentru suprafeţele circulare şi POLYGON pentru cele de formă poligon neregulat.56. Gestionarea imaginilor şi hărţilor trebuie făcută cu atenţie deoarece dacă unei imagini i se asociază. Pentru fiecare imagine căreia i se atribuie o hartă trebuie construită harta corespunzătoare. Pentru aceasta. separate prin virgule.72 href= "mobilier. fiecare va fi definită independent.139.72 href= "oferta. Hărţile trebuie denumite pentru a putea fi identificate în interiorul documentului.72 href= "deco. Aceste zone pot fi dreptunghiuri. Pentru o formă triunghiulară oarecare se scrie <area shape="polygon" coords="x1. dar nu toate au atribuite hărţi. Precizarea coordonatelor se face prin intermediul atributului COORDS şi se exprimă în pixeli.htm" alt="Gradina"> </map> <p align="center"> <img src="cuprins. cercuri sau poligoane neregulate. În exemplele de mai sus spaţiile libere dintre perechile de coordonate au rol de evidenţiere şi chiar dacă se introduc în scrierea codurilor ele vor fi ignorate. în ordinea în care acestea se întâlnesc la parcurgerea poligonului.y1. va primi un nume distinct şi va fi asociată cu imaginea corespunzătoare dorită. de asemenea separate prin virgulă. după cum se arată în continuare. în punctul unde trebuie inserată imaginea.4.56. în interiorul etichetei <IMG SRC…> se foloseşte cuvântul rezervat USEMAP cu argumentul “#harta” (USEMAP= “#harta1”).387.

după notarea coordonatelor. fiecare din ele conţinând câte un document HTML. Eticheta <FRAMESET> foloseşte pentru setarea cadrelor. în pixeli. definite de hartă. exprimată în pixeli. Pentru construirea hărţii se plasează cursorul în fiecare colţ al zonei sensibile şi se notează coordonatele. faţă de marginea stângă a imaginii iar a doua coordonată este distanţa. luând aceeaşi formă ca la trecerea peste o legătură (de fapt chiar aşa şi este. Pentru cerc se plasează cursorul în punctul unde se apreciază a fi centrul iar apoi. în dreptul lui apare o casetă cu un text explicativ. Pentru crearea lor se utilizează două etichete: <FRAMESET> </FRAMESET> şi <FRAME>.8 Cadre (frames) Utilizarea cadrelor îmbogăţeşte conţinutul documentelor Web şi creează noi facilităţi pentru utilizator. din care primul să ocupe 300 pixeli. se estimează mărimea razei prin deplasarea cursorului în diverse puncte ale imaginii.7. Inclusiv aplicaţia Paint din Windows permite acest lucru. undeva pe bara de stare a aplicaţiei apar coordonatele curente ale poziţiei cursorului. Diverse acţiuni (evenimente) care au loc în unul din cadre determină efecte în respectivul cadru sau în oricare din celelalte cadre. 4. Deşi sunt elemente introduse relativ recent în specificaţiile HTML nu toate browserele înţeleg şi pot prelucra documentele care conţin cadre. fiecare hot-spot are asociat un link). După încărcarea fişierului imagine în aplicaţia respectivă. figura. fără excepţie.*”></frameset> 64 . Figura 49 Zone sensibile şi text explicativ la trecerea peste o zonă sensibilă Aceasta este o facilitate a browserelor mai recente şi este bine să fie folosită pentru a informa utilizatorul asupra efectului acţionării butonului stâng al mouse-ului. Această secţiune se plasează între secţiunile HEAD şi BODY ( înaintea etichetei <BODY> ) Spre exemplu.Se constată că la trecerea peste zonele sensibile. Ultimele versiuni ale principalelor browsere pot prelucra. cursorul îşi schimbă aspectul. Cadrele împart ecranul în mai multe părţi. dintre care primul să ocupe 200 pixeli iar al doilea restul ecranului.0. documentele care conţin cadre.49. Atributele cele mai utilizate sunt: COLS=expresie ROWS=expresie expresia stabileşte numărul şi dimensiunea cadrelor verticale expresia stabileşte numărul şi dimensiunea cadrelor orizontale Secţiunea de declarare a cadrelor începe cu <FRAMESET> şi se termină cu </FRAMESET>. dacă se doreşte împărţirea ecranului pe orizontală. codul va fi: <frameset rows=”200. codul se scrie: <frameset cols=”300. Prima coordonată este distanţa pe orizontală. în două cadre. Colţul din stânga sus al imaginii are coordonatele 0.2 Obţinerea coordonatelor Coordonatele care trebuie introduse ca argumente ale atributului COORDS se obţin simplu cu ajutorul oricărui program de prelucrare a imaginilor. pe verticală fată de marginea superioară a imaginii.*”></frameset> Dacă se doreşte împărţirea ecranului în două cadre verticale. 4. Dacă se menţine câteva secunde cursorul peste oricare din zonele sensibile.

bara va fi afişată întotdeauna. respectiv lăţimea cadrului din partea dreaptă.htm) să determine afişarea documentului de legătură în cadrul din dreapta. dar se poate preciza şi explicit o anumită valoare a acestuia.2 Tabel. Pentru a comunica browserului ce anume trebuie să afişeze în fiecare cadru se foloseşte eticheta <FRAME />. valoarea specifică URLul obiectului ce se afişează în cadrul respectiv. la terminarea declarării. De regulă nu se împarte ecranul în mai mult de 3 cadre. Pentru aceasta vom scrie: 65 .*”> </frameset> unde r şi c sunt numere naturale ce reprezintă înălţimea cadrului orizontal din partea superioară a ecranului. aşa cum s-a mai arătat în cazul tabelelor. restul fiind împărţite în două cadre verticale. Dacă valoarea este NO atunci bara nu va apărea. Atributele cele mai comune ale etichetei sunt explicate în tabelul.htm”.2 Principalele atribute ale etichetei FRAME NAME=expresie NORESIZE Atribuie un nume cadrului spre a putea fi folosit ca ţintă pentru efectul unei acţiuni din alt cadru. Orice click pe o legătură din cadrul din stânga (din documentul linkuri. ambele în procente. În mod implicit valoarea este AUTO şi bara va fi afişată doar dacă obiectul nu încape în cadru. Implicit nu se atribuie nici un nume. în cadrul din stânga documentul “linkuri.Argumentele atributelor rows şi cols pot fi şi sub formă procentuală. dar eticheta </frameset> doar o dată. înaintea etichetei </FRAMESET> de atâtea ori câte cadre sunt declarate. chiar dacă obiectul din cadrul respectiv nu încape complet în cadru. OBSERVAŢIE Eticheta <frameset> poate apărea de mai multe ori în secţiunea de declarare a cadrelor. Câteva moduri de împărţire sunt arătate în figura 50 Figura 50 Câteva posibilităţi de împărţire a ecranului în cadre Pentru prima situaţie din figura 50 codul corespunzător este: <frameset rows=”r%. cel din stânga de 250 coloane (pixeli) iar cel din dreapta ocupând restul coloanelor din lăţimea ecranului. NO şi AUTO. Indică dacă în interiorul cadrului se afişează sau nu o bară de derulare. YES. Această etichetă se plasează în secţiunea de declarare a cadrelor. Semnul asterisc indică faptul că următorul cadru va ocupa restul de spaţiu din ecran. Folosirea lui previne posibilitatea redimensionării cadrului de către utilizator. Daca valoarea este YES. SCROLLING=expresie SRC=expresie Să ne referim în continuare la exemplul 1 din figura 50 unde dorim următoarea organizare: în cadrul de sus să fie afişat documentul “sus.htm”. Are trei valori. Pentru cadrul de sus se alocă 100 pixeli.*”> <frameset cols=”c%.htm” iar in cadrul din dreapta pagina principală “main.

două dintre ele fiind explicitate în tabelul 3 Tabel 3 Atributele etichetei FRAMESET FRAMESPACING =”n” FRAMEBORDER = ”expresie” stabileşte spaţierea între cadre la n pixeli stabileşte existenţa sau inexistenţa chenarului despărţitor dintre cadre după cum argumentul expresie ia valorile YES sau NO Pentru utilizatorii care folosesc browsere care nu suportă cadre este bine să se ofere o reprezentare alternativă a paginii sau măcar o explicaţie cu privire la conţinutul acesteia.9 Formulare (forms) Formularele sunt instrumentele prin care designerul paginii web dă posibilitatea utilizatorului să completeze anumite câmpuri puse la dispoziţie în interiorul paginii. În interiorul etichetei se întâlnesc următoarele etichete care implementează formularul: <INPUT />. iar despre programarea diferitelor aplicaţiilor în Internet. <OPTION />. Eticheta care delimitează un formular este <FORM> </FORM>. anume programele pe partea de client cum sunt JavaScript sau VB Script. La rândul lui atributul ACTION poate fi folosit în două moduri. Informaţii utile (şi accesibile pentru neprofesionişti în programare) despre CGI şi JavaScript pot fi găsite în [6] şi [7].s-au setat 2 cadre orizontale.htm” /> <!—. <SELECT> </SELECT>. celui de sus i s-a atribuit numele “top” si va incarca pagina “sus. care nu fac obiectul prezentului curs. Acesta generează un document HTML cu un conţinut care depinde de rezultatul prelucrării formularului (generare dinamică a paginii) şi îl trimite la browser.htm” se va introduce atributul TARGET cu argumentul “RIGHT”. celui din dreapta i s-a atribuit numele “right” si va incarca pagina “main.htm” /> <!-. se prezintă totuşi în continuare elementele de conţinut ale unui formular şi câteva exemple de utilizare. cu condiţia să fie utilizate corect.htm” --> <frameset cols=”250.*> <!-.htm”. unde URL este adresa programului care va prelucra formularul 66 . în [8]. va incarca pagina “linkuri.htm” /> <frame name =”right” src=”main.cadrul inferior s-a impartit in doua cadre verticale din care primul ocupa 250 de coloane iar al doilea restul --> < frame name=”left” src=”linkuri. Eticheta acţionează ca un container în interiorul căreia se află secţiunea de BODY a documentului alternativ. ACTION = “URL”. Eticheta <FORM> poate apărea de mai multe ori într-un document.<frameset rows=”100. <TEXTAREA> </TEXTAREA>. 4.htm” --> </frameset> Pentru ca activarea legăturii din cadrul stâng să producă efect în cadrul din dreapta. în eticheta ancoră a fiecărei legături din pagina “linkuri. În acest scop se foloseşte eticheta <NOFRAME> </NOFRAME>.cadrului din stinga i s-a atribuit numele “left”. Eticheta <frameset > admite şi ea câteva atribute. În interiorul unui formular pot fi folosite oricare dintre etichetele învăţate până acum.*”> <frame name=”top” src=”sus. Deşi funcţionalitatea formularelor este legată atât de programele de pe server cât şi de o altă componentă a documentelor web. La apăsarea unui buton datele introduse în respectivele câmpuri sunt trimise la server unde sunt prelucrate de un program care rulează pe server. ACTION şi METHOD. Formularele reprezintă partea interactivă a documentelor HTML. uşor de înţeles şi utilizat. Are două atribute. dar numai după ce formularul anterior a fost închis cu eticheta </FORM>.

datele fiind expediate prin e-mail la adresa specificată. Acest ultim mod de folosire nu necesită program de prelucrare pe server şi nici utilizarea (decât facultativă) de scripturi în documentul HTML. Reset sau Submit. Pentru câmpurile de tip button. 67 . etichetă nepereche are următoarele atribute: Atributul TYPE = “nume_tip”. prelucrarea manuală a datelor de către cel care le primeşte şi pe de altă parte existenţa unui program de e-mail corect configurat pe calculatorul client. pe de o parte. prima fiind cea mai utilizată. se aplică doar câmpurilor de tip radio sau checkbox. Metoda de schimb a datelor poate fi “POST” sau “GET”. Pentru câmpurile de tip text şi password caracterele introduse de utilizator le vor înlocui pe cele implicite Atributul CHECKED. valorile atributului sunt cele afişate în interiorul butonului în locul denumirilor Button. Se foloseşte pentru a trece informaţii de la un script la altul sau de la un formular la altul Atributul NAME = “şir de caractere” foloseşte pentru identificarea elementului de formular în cadrul formularului Atributul VALUE = “şir de caractere” stabileşte valoarea implicită din câmpurile de intrare.ACTION = “mailto: adresa de e-mail”. Eticheta <INPUT />. Acolo unde este folosit câmpul respectiv apare ca marcat implicit Atributul SIZE= “valoare” stabileşte numărul de caractere afişate în câmpurile de intrare de tip text şi password Atributul MAXLENGTH= “lungime şir” setează numărul maxim de caractere ce pot fi în interiorul câmpurilor de intrare de tip text sau password. 4. reset şi submit. Mai precis. Este însă şi modul cel mai puţin utilizat deoarece presupune. în care nume_tip poate avea următoarele valori: • • • • • • • text – defineşte un câmp pentru introducerea unui text password – defineşte un câmp pentru introducerea unui şir de caractere care nu vor fi afişate ci înlocuite cu asteriscuri checkbox (casetă de validare) – defineşte o casetă care poate fi selectată sau nu de utilizator într-o listă de opţiuni ce nu se exclud una pe alta radio – defineşte un câmp care poate fi selectat sau nu într-o listă de opţiuni care se exclud reciproc button – defineşte un buton a cărui acţiune este precizată de un handler de evenimente (JavaScript) submit – defineşte un buton a cărui acţionare trimite datele din formular la server sau prin e-mail la adresa specificată reset – defineşte un buton a cărui acţionare anulează toate datele introduse în câmpuri şi le readuce la valorile implicite hidden – (ascuns) defineşte un câmp de intrare invizibil a cărui valoare este trimisă împreună cu restul valorilor din formular.1 Definirea unui câmp de intrare. pentru câmpurile de tip radio şi checkbox valorile atributului sunt cele care se transmit la server dacă casetele respective au fost alese.9. Al doilea atribut se foloseşte pentru a stabili modul în care sunt preluate şi transmise datele din formular: METHOD = “metoda de schimb a datelor”.

iar pentru stabilirea lungimii listei (numărului de opţiuni afişate în listă) se utilizează atributul SIZE = “lungime listă”. Iar a doua fiecare articol din listă. prin care se specifică dimensiunea ariei de text. Figura 51 Listă cu 6 opţiuni a) declarate prin SIZE b) fără declaraţie de lungime Eticheta <OPTION />. Dacă nu se utilizează atributul SIZE. Codul folosit pentru generarea acestor elemente de formular este: <HTML> <head> <title>elemente de formular</title></head> <body> <form name=”” action=”” method=”POST”> cimp tip text <input type="text" size="20" name="text1" value="abcd" /><br> 68 .4. Iată un exemplu de editare a unui câmp de selecţie: <select multiple size=”6”> <option /> optiunea 1 <option selected /> optiunea 2 <option /> optiunea 3 <option /> optiunea 4 <option /> optiunea 5 </select> 4.9. OBSERVAŢIE. în prima atributul SIZE având valoarea 6 iar în a doua 4. fereastra în care sunt listate opţiunile este afişată de browser cu mărimea implicită (de regula o singură opţiune. Atributul MULTIPLE permite selectarea mai multor opţiuni. în rânduri şi coloane. Dacă între eticheta de început şi de sfârşit a ariei text se plasează un text. Pentru identificare listei în interiorul formularului se foloseşte atributul NAME. Eticheta corespunzătoare este <TEXTAREA> </TEXTAREA>. Valorile atribuite trebuie să fie numere întregi şi pozitive. acesta va fi afişat în interiorul ariei de text ca valoare implicită.9. Pe lângă atributul NAME deja cunoscut eticheta admite şi atributele ROWS = “nr de rânduri” şi COLS = “nr de coloane”. Dacă se utilizează atributul SIZE. Atunci când trebuie pus la dispoziţia utilizatorului un câmp mai mare în care acesta să poată introduce un text mai amplu se utilizează o zonă de text. Dacă se doreşte ca una dintre opţiuni să fie selectată implicit se foloseşte atributul SELECTED. Pentru acest scop se folosesc etichetele <SELECT> </SELECT> şi <OPTION />. cea selectată cu atributul SELECTED). În încheierea acestei enumerări să vedem cum se pot folosi elementele de formular prezentate întrun document Web. şi trebuie înlocuit de textul introdus de utilizator. atunci numărul opţiunilor afişate simultan este stabilit de valoarea atribuită lui SIZE. Figura 51 ilustrează aceeaşi listă de 5 opţiuni.3 Definirea unei arii de text. Prima etichetă defineşte lista. nepereche.2 Definirea unui câmp de selecţie De multe ori este necesar să se pună la dispoziţia utilizatorului o casetă text cu o listă de opţiuni predefinite. serveşte pentru introducerea listei de opţiuni. lungime listă fiind un număr întreg pozitiv.

calculatorul pe 69 . Pentru a putea rula codul. Sursa codului este: <HTML> <head> <title>mailto:</title> </head> <body> <form method="post" action="mailto:adresa de e-mail" enctype="text/plain"> <textarea rows="10" cols="40" name="comentariu"> Comentariul dumneavoastra aici </textarea> <input type="submit" value="expediaza" > </form> </body> </HTML> Atributul enctype este folosit pentru a seta tipul de criptare a informaţiei la expediere. adică informaţia este de tip text astfel că va putea fi citită în corpul e-mailului. La apăsarea butonului “expediază” textul va fi trimis pe adresa de e-mail specificată ca argument al atributului ACTION. va trebui să prelucraţi datele şi să răspundeţi manual celui ce v-a trimis formularul. Figura 52 Diverse elemente de formular folosite într-un document Puteţi să introduceţi în pagina dumneavoastră de web un formular fără a avea nevoie de vreun program pe partea de server sau să cunoaşteţi JavaScript. Acest formular foloseşte poşta electronică pentru trimiterea datelor şi.cimp tip password <input type="password" size="6" name="text2" value="abcd" /><br> buton radio <input type="radio" name="opt1" /> si un buton radio selectat <input type="radio" name="opt2" checked /><br> caseta de validare <input type="checkbox" name="opt3" /> si caseta de validare selectata <input type="checkbox" checked name="opt4" /><br> buton oarecare<input type="button" name="buton1" value="un buton" /> buton submit <input type="submit". name="buton2" value= "trimite" /><br> arie de text<textarea cols="40". sau pentru a-l putea utiliza efectiv. evident. rows="12" name="text3" > introduceti aici comentariul dumneavoastra </textarea> </form> </body> <HTML> Documentul încărcat în browser are aspectul din figura 52. În cazul de faţă argumentul este “text/plain”. În exemplul care urmează se pune la dispoziţia utilizatorului o arie de text în care acesta îşi poate introduce comentariul legat de subiectul propus în pagina dumneavoastră.

raspuns.value). Pentru efectuarea adunării se foloseşte butonul “Rezultat” <HTML> <HEAD> <SCRIPT LANGUAGE="JavaScript"> <!-function AddNumbers() {x = eval(AddForm1. else if (form. alert ("rezultatul= "+x).raspuns.Value1.raspuns. Exemplul 1 adună două numere care se introduc în două casete text. <html><head> <script language="javascript"> <!--ascunde pentru browserele vechi function test1(form) {if (form.form)"> </form> </body> </html> 70 . corect era 1") } --> </script></head> <body> JavaScript este: <cite> <ol> <li> Un limbaj de programare <li> O versiune simplificata de Java <li> O scriere veche din insulele Java </ol> </cite> <form> raspunsul corect este <input name="raspuns" type="text" size="1" ><br> <input type="reset" value="sterge"> <input name="check" type="button" value="raspuns" onclick="test1(this.value=="") alert("introduceti optiunea dumneavoastra").value)+ eval(AddForm1.value=="1") alert("corect").care se rulează trebuie să aibă instalat un client de e-mail iar adresa de e-mail din eticheta FORM trebui să fie validă.else alert("gresit.value>"3") alert("nu exista asemenea optiune").value<"1" || form. câteva moduri de manipulare a formularelor cu ajutorul Javascript. else if (form.} // --> </SCRIPT> </HEAD> <body> <FORM NAME="AddForm1"> <INPUT TYPE="text" NAME="Value1" Size="5">+ <INPUT TYPE="text" NAME="Value2" Size="5"> <INPUT TYPE="button" VALUE="Rezultat" onClick="AddNumbers()"> </FORM> </body> </HTML> Exemplul 2 arată cum se poate face verificarea conţinutului unui formular. În continuare se dau.Value2.raspuns. cu titlu de exemplu.

jpg dacă este referit din interiorul unei pagini ca poza1. Această pagină trebuie să aibă dimensiuni mici (recomandat sub 60kB) 71 . în primul caz fără parametri iar în al doilea caz cu un parametru. pe calculatorul local imaginea conţinută de fişier va fi afişată în pagină în timp ce pe server ea nu va mai fi afişată. Acelaşi lucru trebuie făcut atunci când paginile au incluse imagini. test1 (form).”. O altă recomandare este ca numele tuturor fişierelor să fie formate din maximum 8 caractere. alte dosare tematice. pentru fişierele tip JPEG se va folosi. Dosarele Pictures. de regulă Unix sau Linux. La transferul fişierelor cu ajutorul clienţilor FTP sau prin programe de management al fişierelor puse la dispoziţie de serverele Web există posibilitatea de a opta pentru convertirea numelui fişierelor în “lower case”.10 Editarea. verificarea. atât între documentele locale cât şi cu cele de pe alte servere. toate documentele HTML vor fi incluse în dosarul “Myhtml” de pe discul C:. În acest fel numele tuturor fişierelor de pe server vor conţine numai caractere minuscule. De asemenea se recomandă ca toate documentele şi obiectele să fie organizate într-un dosar (folder) unic care va conţine. pentru a se evita complicaţiile legate de specificarea incorectă a fişierelor. De aceea un scrierea numelui fişierelor cu combinaţii de majuscule şi minuscule nu afectează funcţionalitatea legăturilor la testarea pe calculatorul unde a fost editat site-ul. Înainte de a transfera respectivele documente de pe calculatorul unde au fost create pe server este necesar să se verifice funcţionarea corectă a legăturilor. ori de câte ori este necesar. recomandând ca material bibliografic extrem de util lucrarea [9]. toate obiectele multimedia în dosarul “Media”. 4.10. pe D: sau chiar A: şi apoi verificarea funcţionării de pe noua locaţie. iar extensiile pentru fişierele HTML să fie aceleaşi. Deoarece serverele Web care găzduiesc paginile lucrează sub alte sisteme de operare. toate imaginile folosite în paginile respective se vor plasa în dosarul “Pictures”. O primă verificare constă în mutarea dosarului “MyHTML” pe o altă unitate de disc. De exemplu. Departe de a fi epuizat subiectul. aceiaşi extensie în numele fişierului. fie “jpg” fie “jpeg”. Media şi JS se vor fi conţinute de dosarul principal Myhtml. Un site web este o colecţie de documente web reunite sub o anumită temă. la rândul lui. Dintr-un motiv ce va fi explicat în paragraful următor se recomandă ca pagina principală a siteului. Pentru browserele vechi care nu recunosc versiunile superioare de JavaScript este indicat să se ascundă scriptul pentru a nu fi interpretat în mod eronat. cu precizarea parametrilor actuali. 4. El se încarcă o singură dată la încărcarea documentului. Când site-ul este creat sub sistemul de operare Windows. sau lipsesc imagini din pagini se vor verifica adresele de link pentru fiecare în parte şi se corectează greşelile. Pentru aceasta este bine ca toate numele de fişiere să fie scrise cu minuscule.html”. Folosirea adreselor relative pentru paginile şi obiectele de pe calculatorul local este obligatorie pentru a asigura funcţionarea corectă a legăturilor după transfer. găzduirea şi promovarea unui site Web. în mod unitar.jpg.Din ambele exemple se poate constata că scriptul este plasat în interiorul antetului. scripturile JavaScript în dosarul “JS” şi aşa mai departe. cea care trebuie să asigure legăturile spre cele mai reprezentative pagini ale acestuia să fie intitulată “index. fie “htm” fie “html”.1 Editarea şi verificarea unui Site Web. sunete sau alte obiecte. Dacă totul este în regulă şansele ca site-ul să funcţioneze şi după transferul fişierelor pe server sunt foarte mari. De asemenea. Funcţiile se declară în interiorul scriptului şi se folosesc în corpul documentului. Documentele pot fi stocate (găzduite) pe unul sau mai multe servere Web din Internet. Din acelaşi motiv. Singura grijă ar mai fi ca referirea lor în interiorul documentelor să fie făcută tot cu minuscule. este posibil ca o parte din legături să nu funcţioneze tocmai din această cauză. în ambele cazuri sunt utilitate funcţii. În cazul când anumite legături nu funcţionează. Acest lucru se face incluzând scriptul propriu zis între etichetele de comentariu. vom pune punct aici scurtei noastre incursiuni în tehnica proiectării paginilor Web cu ajutorul limbajului HTML. Instrucţiunile funcţiei sunt scrise între acolade şi sunt separate prin “. numele fişierelor sunt Case Insensitive. Spre exemplu un fişier cu numele Poza1.

www. mai puţine.gigiturism. au setată ca denumire a paginii principale “default. 4.10. La rezilierea contractului ISPul şterge site-ul care nu va mai fi disponibil. 4. de exemplu www. se tastează scurt. Proprietarii serverelor nu încurajează găzduirea siteurilor comerciale sau cu scop de profit. Din acest motiv pagina index trebuie să conţină doar imaginile strict necesare şi acestea la o rezoluţie acceptabilă. 2) găzduirea gratuită pe servere comerciale. Acestea adaugă bannere publicitare pe fiecare pagină găzduită dar nu percep nici un fel de taxă pentru hosting. Majoritatea serverelor gazdă sunt setate pentru a interpreta paginile cu această denumire ca pagini principale. ceea ce poate conduce la o creştere a numărului de vizitatori.gigiturism.2 Găzduirea unui Site Web Pentru a deveni disponibil pe Internet site-ul creat trebuie găzduit (hosted) pe un server Web. a unei parole şi a adresei web – URL – a paginii index. funcţie de ofertă. www. de exemplu www. atât timp cât serviciul de găzduire este gratuit. în ansamblu. www.pentru a se asigura încărcarea ei rapidă. Imaginile cu înaltă rezoluţie pot fi puse la dispoziţia utilizatorului în alte pagini. în loc să se introducă adresa completă a paginii principale a site-ului.com. Nu se adaugă bannere publicitare paginilor găzduite. Avantajul este că se scurtează adresa paginii. contra cost. Este momentul să explicăm motivul pentru care este recomandat ca pagina principală să se numească “index.) Faţă de situaţia anterioară avantajul în cel de al doilea caz este că paginile rămân disponibile un timp nelimitat.ro/index.gigiturism. automat. Pentru a face posibilă găsirea paginilor respective de către motoarele de căutare trebuiesc realizate două lucruri: Adăugarea de etichete speciale META în antetul paginilor Înregistrarea paginilor la cât mai multe motoare de căutare 72 .xhost. În această situaţie utilizarea paginilor care conţin cadre nu este recomandată deoarece bannerele au dimensiuni mai mari decât lăţimea cadrului şi aspectul paginii.10. prin care se pune la dispoziţie un spaţiu de disc mai mare şi se elimină şi bannerele. Transferul fişierelor se poate face fie prin FTP fie prin upload cu ajutorul unui site manager pus la dispoziţie de serverul gazdă. Altă posibilitate este ca URLul site-ului să fie ales şi comunicat de ISP sub forma unui director. Altele. NOTĂ. De cele mai multe ori aceste informaţii constau în comunicarea unui nume de utilizator. Şansa ca respectivele pagini să poată fi descoperite din întâmplare este atât de mică încât nici nu merită luată în calcul.angelfire. www. Acest lucru se poate realiza în două feluri: 1) ISPul cu care este încheiat contractul de furnizare a serviciilor de Internet are inclus serviciul de hosting şi oferă un spaţiu de disc variabil. tipic 5-10MB. (Există şi oferte de upgrade a serviciului de hosting.html”.html. mai mult.gigiturism.ro. Transferul fişierelor se face via FTP utilizând un client FTP.geocities. este posibil ca ISPul să asigure din pagina proprie un link spre site-ul găzduit. ca legături ale imaginilor din pagina index.as. are de suferit.3 Promovarea unui Site web Odată transferate fişierele pe serverul gazdă şi probată funcţionarea site-ului aceasta nu înseamnă. Studiile efectuate arată că majoritatea covârşitoare a utilizatorilor renunţă la vizualizarea paginilor a căror încărcare durează mai mult de 30s. că o persoană care navighează pe Internet va găsi paginile respective fără să cunoască precis adresele lor.com. În al doilea caz găzduirea este gratuită dar “preţul” plătit este că paginile vor conţine bannere publicitare. Tot el poate să înregistreze site-ul cu o denumire personalizată.ro . www.tripod.html”. neexistând clauze contractuale în acest sens. De exemplu. Câteva servere care găzduiesc gratuit pagini web sunt www.com. În primul caz ISPul furnizează informaţiile privind setarea site-ului personal.ro .ro.ro. www.

de asemenea specificat: <META HTTP-EQUIV=Refresh CONTENT="10. etichetele META. 2 apartamente şi centrală termică proprie la preţuri româneşti”> iar ca şi cuvinte cheie <META NAME =”Keywords” CONTENT=”hotel cazare camere 3stele turism servicii restaurant Suceava Romania hosting accomodation rooms”> author. În procesul de căutare acestea folosesc informaţiile conţinute de nişte etichete speciale.4.3. URL=http://www. specifică faptul că eticheta conţine descrierea.60 locuri -. Forma generală a etichetelor META este <META NAME=”nume_eticheta” CONTENT= “continut”> Argumentul atributului NAME poate lua mai multe valori din care enumerăm: description. Altavista. Formatul este: <META NAME=”description” CONTENTt= “descrierea pe scurt”> keywords. saună. după un timp. Pagina index va conţine cuvinte cheie în toate limbile în care paginile sunt disponibile. Ele nu sunt afişate de motorul de căutare ci doar folosite de acesta în procesul de căutare după cuvinte cheie. Această descriere se introduce ca argument a atributului CONTENT şi este afişată de motorul de căutare atunci când găseşte pagina. specifică faptul că eticheta conţine numele autorului paginii. restaurant . Lycos.nofollow"> sau să nu indexeze pagina dar să indexeze paginile care au linkuri în pagina curentă: <META NAME=robots CONTENT="noindex. 30 de camere cu 2 paturi.google.1 Etichetele META Când un utilizator caută ceva pe Internet apelează la serviciile unor motoare de căutare (search engine) cum ar fi Google. Formatul este: <META NAME =”keywords” CONTENT= “înşiruirea cuvintelor cheie”> Cuvintele trebuie separate prin spaţiu sau virgule. în limba respectivă. acele cuvinte considerate ca reprezentative pentru conţinutul paginii. bar. a conţinutului paginii. Fiecare pagină va avea propria descriere şi cuvinte cheie. De exemplu o pagină care are ca obiect prezentarea serviciilor oferite de un hotel din municipiul Suceava poate avea ce descriere următorul : <META NAME =”DESCRIPTION” CONTENT =”hotelul ASTRA din Suceava oferă servicii de cazare la standard de 3 stele. Pentru cazul exemplificat este util ca site-ul să conţină şi o versiune într-o limbă de circulaţie europeană. iar în total nu trebuie să depăşească 1000 de caractere. Descrierea nu trebuie să depăşească 200 de cuvinte.10. Etichetele META pot conţine şi directive către roboţii de căutare prin care aceştia sunt ”instruiţi” să nu indexeze pagina curentă şi paginile care au linkuri în pagina curentă: <META NAME=robots CONTENT="noindex.follow"> Tot cu ajutorul unei etichete META browserul poate fi determinat să încarce automat o alta pagină. 73 . În cele ce urmează sunt prezentate două dintre acestea. etc. numele acestuia constituind argumentul atributului CONTENT. pe scurt.com/"> face ca pagina care conţine această etichetă să fie înlocuită după 10 secunde cu pagina index a motorului GOOGLE. Yahoo. Alegerea limbii trebuie să poată fi făcută din pagina index. specifică faptul că eticheta conţine cuvintele cheie. Infoseek. specificată. Aceste informaţii nu sunt afişate în pagina web dar pot fi vizualizate în sursă.

Aceste programe nu sunt gratuite decât în versiuni demonstrative. Activarea respectivelor linkuri deschide o fereastră care conţine toate informaţiile necesare adăugării paginii. care adaugă paginile la mai multe motoare de căutare. dar la altele se face manual (Yahoo) către o echipă de editori. o bună clasare în lista de rezultate a motoarelor de căutare.ro”><img width=”40”></A> src=”logoevz. Serviciile sunt contra cost. Înregistrarea este gratuită dar sunt şi motoare care o fac contra cost. La momentul editării prezentei lucrări Altavista este motorul care asigură cea mai rapidă indexare. Astfel de programe pot rula pe calculatorul clientului sau online. SubmitWolf.gif” usemap=”harta2a”> WIDTH=”110” HEIGHT =”71” ALIGN=”top” height=”25” b) <A href=”http://www. Această legătura apare la unele motoare chiar în pagina principală iar la altele trebuie descoperită prin căutare în paginile spre care există legături din pagina principală.3. Care din următoarele linii de cod HTML sunt corecte? a) <img src=”poza2. <FRAME> b) <HR>. Durata de aşteptare variază de la 2 săptămâni până la aproape 2 luni (Lycos). Întrebări de verificare 1. În sfârşit. Etichetele folosesc pentru: a) separarea diferitelor părţi ale documentului b) pentru organizarea codului sursă în scopul creşterii inteligibilităţii c) pentru marcarea textului şi stabilirea aspectului paginii Web 3. Atributul CELLSPACING determină: a) spaţierea între celulele unui tabel b) spaţiul dintre chenarul celulei şi conţinutul ei c) câte celule adiacente include celula curentă. de regulă.18”></Map> 74 . <OL> 4. O pagină indexată la un motor va fi găsită doar de motorul respectiv. solicitarea aşteaptă într-o coadă până când este rezolvată. La unele motoare indexarea se face automat. Aceasta înseamnă că adresa URL este introdusă într-o bază de date care este cercetată la lansarea cererii de căutare. <LI>. O promovare eficientă presupune înregistrarea paginii la cât mai multe astfel de motoare. Care din următoarele etichete sunt nepereche? a) <META>. prin intermediul unor roboţi. <STYLE>. <P>.10. pe verticală sau orizontală. <AREA>. Sunt disponibile trei procedee pentru a realiza acest lucru. <OPTION> c) <MAP>. Un document HTML este structurat în: a) o singură parte variabil de părţi funcţie de conţinutul documentului b) două părţi c) un număr 2. la care indexarea se face la un număr mic de motoare şi mai puţin cunoscute. a treia metodă constă în apelarea la serviciile unor site-uri specializate în promovarea paginilor pe Internet.2 Înregistrarea unei pagini Simpla introducere a etichetelor META în HEADul documentului nu rezolvă problema găsirii acestuia de către motoarele de căutare. În oricare din variante indexarea nu se realizează imediat. 5.40.evz. <BR>. ex. Primul procedeu foloseşte o legătură din pagina motorului de căutare intitulată “Submit a Site” sau “Add URL”. Aceste servicii sunt oferite de profesionişti şi asigură.bmp” c) <Map name=”map01”><Area shape=”circle” coords=”40. Înregistrarea unei pagini la un motor de căutare. A doua metodă constă în folosirea unor programe.4. sau mai corect a unui URL este o operaţie prin care respectiva pagină este indexată de respectivul motor.

salvaţi fişierul şi observaţi rezultatele.htm" name ="dr"> <frame src="http://www. După primul articol introduceţi o nouă listă care să conţină articolele rămase. Salvaţi fişierul sursă pe hard discul staţiei de lucru şi introduceţi atributul NORESIZE pentru unul sau mai multe cadre.yahoo. Creaţi o pagină Web care să conţină o listă ordonată de 5. Eticheta FRAME foloseşte pentru: a) definirea cadrelor unei pagini b) setarea conţinutului unui cadru definit anterior c) comunică browserului că pagina încărcată conţine cadre 8.com" name="bottom"> </frameset> <body></body> </html> În acelaşi exemplu introduceţi atributele FRAMESPACING şi FRAMEBORDER cu diferite argumente.*" framespacing="0" frameborder="no"> <frame src="linkuri. Salvaţi de fiecare dată modificările şi urmăriţi efectul în browser.htm" name="sus" scrolling="NO"> <frameset cols="130. Observaţi diferenţa dintre efectele linkurilor din cadrul superior şi cel din stânga.*" > <frame src="usemap1. Deosebirea dintre un element de intrare de tip text şi unul de tip password constă în: a) elementul password permite introducerea a maximum 8 caractere b) nu există deosebiri dacă nu sunt identificate prin nume c) elementul password ascunde caracterele introduse de la tastatură înlocuindu-le cu asteriscuri 9. 2. Salvaţi fişierul. în prima şi a doua etichetă frameset. Rulaţi următorul exemplu şi vizualizaţi sursa. succesiv. deschideţi-l apoi cu IE şi observaţi efectele. Rolul butonului SUBMIT este: a) definit de atributul VALUE b) trimite datele din formular către server sau prin e-mail la adresa specificată cu atributul ACTION c) acelaşi ca al oricărui buton dar are valoarea implicită SUBMIT Probleme propuse 1. Daţi valori diferite atributului SCROLLING.6 articole. 75 .6. Salvaţi şi vizualizaţi în browser. Sursa exemplului este: <html> <head> <title>Exemplu cu cadre</title> </head> <frameset rows="30%. Notaţi diferenţele. Atributul ALT se foloseşte pentru: a) introducerea unui text alternativ pentru imagini b) desemnarea unui font alternativ fontului utilizat c) desemnarea unui text alternativ pentru “hot-spots” 7.

ceea ce explică. cumpărătorul poate face cumpărături când se află în deplasare şi solicita ca acestea să fie livrate la adresa de domiciliu. întreprinderile de pe tot globul sunt în plin proces de transformare organizaţională şi a modului lor de funcţionare. avantajele sunt legate de: • timp: cumpărătorul poate vizita mai multe magazine virtuale într-un timp foarte scurt (mult mai scurt decât timpul pe care îl implică prezenţa fizică a unei persoane într-un magazin real). precum software. diversificarea celor existente şi. în special. spre exemplu.1. printre care şi România se adaugă taxele de transport care. uneori. Alţii consideră că noţiunea de comerţ electronic acoperă circuitul complet de vânzări . Mai mult. Din perspectiva cumpărătorului. comerţul electronic are. Comerţul electronic este o cale prin care se facilitează şi sprijină aceste schimbări. la scară globală. succesul şi interesul de care se bucură încă de la apariţie. indiferent de localizarea lor geografică şi să vândă unei pieţe globale.1 Câteva definiţii Întreprinderile moderne sunt caracterizate printr-o cerere din ce în ce mai mare. în sens larg. etc. Există însă si analişti care consideră comerţul electronic ca fiind orice tranzacţie comercială condusă electronic pentru cumpărarea unor bunuri materiale tangibile cum ar fi cărţi.inclusiv marketingul şi vânzarea propriu-zisă.1 Comerţul electronic. Permite companiilor să selecteze cei mai buni furnizori. publicitate.Bazele comerţului electronic 5. plăţi. Dar. activităţi post-vânzare. în ceea ce priveşte crearea de noi întreprinderi. Comerţul electronic dă posibilitatea firmelor sa devină mai eficiente şi flexibile în modul intern de funcţionare. servicii turistice. sau la o altă adresă••. servicii către clienţi. 5. nu numai noile achiziţii comerciale ci şi totalitatea activităţilor care susţin obiectivele de marketing ale unei firme şi care pot include. în fapt.1. în bună măsură. prin existenţa unei competiţii la nivel mondial şi prin sporirea permanentă a aşteptărilor clienţilor. 365 de zile pe an. Aceasta evoluţie are un impact major asupra economiei. un impact mult mai profund asupra evoluţiei afacerilor şi cuprinde. •• 76 . comerţul electronic are acelaşi conţinut ca afacerea electronică (eBusiness) şi înseamnă orice tranzacţie financiară care utilizează tehnologia informatică. Pentru unii observatori ai fenomenului. disponibilitatea: magazinele virtuale sunt disponibile aproape 24 de ore din 24. asupra potenţialului pieţei forţei de muncă şi a gradului de ocupare a acesteia în viitor. vânzări. intangibile.2 Avantajele comerţului electronic Comerţul electronic aduce o serie de avantaje incontestabile în raport cu formele tradiţionale de comerţ. pot depăşi valoare bunurilor cumpărate. să conlucreze mai strâns cu furnizorii şi să devină mai atente faţă de nevoile şi aşteptările clienţilor. etc. internaţionalizarea: se pot face cumpărături din magazine aflate dincolo de graniţele ţării de origine a cumpărătorului•. Ca să poată răspunde acestor cerinţe. bilete de călătorie şi altele sau imateriale. forme şi modele 5. • • • există restricţii impuse de proprietarii magazinelor pentru ţări considerate nesigure. CD-uri.

etc. li se oferă suport tehnic pentru produsele cumpărate.ro/library/files/papers/Introducere_in_Comert_electronic. Comerţ Electronic. creşterea semnificativă a vitezei de comunicare. va face următoarele investiţii: servere (calculatoare puternice care să poată evolua odată cu creşterea volumului tranzacţiilor). Un sistem electronic care realizează înregistrarea tuturor tranzacţiilor care se fac în ciberspatiu prezintă dezavantajul că tot ceea ce faci. reţelele wireless). cadrul legislativ şi normativ: se referă la aspectele legate de: cadrul fiscal. Pentru companii. un comerciant care vrea să ofere un magazin pe Internet. costurile investiţiei: de exemplu. în special pentru comunicaţiile internaţionale: mai multe companii pot stabili o platformă de colaborare. acceptarea noilor modalităţi de plată (bani electronici / digitali): problema majoră care se pune este cea a caracterului privat în care se cheltuiesc banii în mod normal. care permite atât autentificarea. este înregistrat. materiale.pdf 77 . dar şi costurile referitoare la mişcarea hârtiilor (circa 7% din cheltuielile făcute cu comerţul tradiţional se datorează mişcării hârtiilor12). Este problema urmăririi tranzacţiilor.. existenţa unei infrastructuri de telecomunicaţii adecvate: pe măsură ce tehnologia avansează. etc. comerţul electronic aduce următoarele avantaje: • • • • • Ca orice noutate. cât mai ales siguranţa transmisiei informaţiilor. de exemplu firewallurile. software de comerţ electronic precum şi tehnologii care să asigure securitatea. acesta va avea posibilitatea de a alege un produs în funcţie de un număr mult mai mare de opţiuni (preţ. drepturile asupra proprietăţii intelectuale. dotări.• libertatea de a alege: datorită numărului mare de magazine pe care clientul le poate vizita.). http://www. putând chiar să ofere sugestii pentru eventuale îmbunătăţiri ale produselor. reducerea unor costuri: de exemplu. • • • • 12 Vasile Baltac. protecţia datelor consumatorului. culoare. dar nu neapărat şi sigur. tehnologie de comunicaţii (care să poată creşte odată cu creşterea afacerii). comunicarea prin telefon sau fax ar însemna o încetinire drastică a acestor procese de concepţie sau dezvoltare. existenţa unei căi rapide şi comode de furnizare a informaţiilor despre companie: prin intermediul unor site-uri Web. condiţii garanţie. deci şi a comerţului electronic) lipsindu-i servicii de securitate de bază. furnizorilor li se poate oferi în cadrul acestui site un domeniu special în care îşi pot prezenta şi ei la rândul lor ultimele noutăţi. a intraneturilor şi a extraneturilor. comerţul electronic întâmpină şi câteva bariere în calea acceptării şi adoptării sale pe scară largă: • securitatea: Internetul a fost conceput ca un mediu deschis. pe unele site-uri cumpărătorii pot personaliza produsul pe care vor sa îl cumpere (culori. întărirea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii: printr-un website clienţii companiei sunt puşi la curent cu ultimele produse apărute.). serviciilor etc.softnet. utilizând poşta electronică se reduc costurile cu poşta sau mesageria tradiţionale. Pentru asigurarea nivelului de securitate cerut de comerţul prin Internet protocoalele de comunicaţie au apelat la criptare. protocolului TCP/IP (care stă la baza comunicaţiei pe Internet. apar noi metode de comunicaţie (telefonia mobilă. prin intermediul căreia să poată să conceapă şi să dezvolte diverse produse împreună. canale alternative de vânzare: desfăşurarea afacerilor prin intermediul unui astfel de site.

2000 78 . autentificare13. de aceea. ca să dăm numai câteva exemple). Publicarea unui website în mai multe limbi necesită un efort financiar şi tehnic sporit. În termeni practici. numărul acestora nu depăşeşte două sau trei limbi. Virgilio A. figura 1.ro. un intermediar. Franţa. 5. Între cele două categorii se interpune piaţa electronică care oferă următoarele servicii: căutare.1.3 Forme de comerţ electronic Pe piaţa comerţului electronic participă două categorii de jucători: cumpărătorii şi vânzătorii. Anglia. Mernasce. în aceasta categorie de comerţ electronic poate fi orice firmă care utilizează Internetul pentru a comanda de la furnizori. Performance and Capacity Planning.Technologies. valorificare. pentru a primi facturi şi a efectua plăţi. F. sau o organizaţie. de obicei. Ca urmare accesul la ele este condiţionat de cunoaşterea limbilor în care website-urile au fost create. În această viziune nu are importanţă dacă cumpărătorul este consumatorul final.• aspecte lingvistice şi culturale: comerţul electronic s-a dezvoltat în principal în ţările avansate tehnologic (SUA. Scaling for E-Busines. Models. Începând cu luna decembrie 2006.e-licitatii. plată. Pentru utilizarea sistemului. Prentice Hall. Canada. pe sisteme extranet. Aceste tranzacţii se bazează. achiziţiile publice în România se fac prin Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) accesibil pe web la adresa http://www. în general. Almeida. Ed. logistică. 13 Daniel A. Germania. ceea ce înseamnă că partenerii de afaceri acţionează pe Internet prin utilizarea de nume si parole pentru paginile de web proprii. Figura 54 Relaţiile de afaceri pe piaţa electronică Din perspectiva acestor relaţii putem desprinde următoarea clasificare: Business-to-Business (B2B sau BTB) cuprinde toate tranzacţiile ce se efectuează între doi sau mai mulţi parteneri de afaceri. Figura 53 Piaţa electronică şi jucătorii ei Între reprezentanţii celor două categorii de jucători se stabilesc relaţii ce pot fi reprezentate ca în figura 2.

291/2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. este de aşteptat ca guvernele sa o lanseze.24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor si taxelor locale. În momentul de faţă.ro/ . preţurile unor categorii largi de bunuri. de la obiecte de artă la aparatură electronică sau cărţi. la calculatoare şi automobile. Există şi în România câteva website-uri cu acest profil. Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (IGCTI). Business-to-Employee (B2E) se referă la tranzacţiile din interiorul unei firme. Cel mai cunoscut portal de licitaţii electronice este.ro/. de încălcare a legii. în Statele Unite ale Americii. - Consumer-to-Consumer (C2C) este reprezentat de licitaţiile bazate pe web. care îl diferenţiază de celelalte. dar se aşteaptă o extindere rapidă. destinate personalului angajat al firmei şi efectuate prin sistemul intranet propriu. http://www. 24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor şi taxelor locale HG 181/2002 privind Normele de aplicare pentru Ordonanta nr. Aceasta categorie de e-commerce ar putea. deşi nu a apărut încă. Baza legală a sistemului o reprezintă: • • • OG 24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor şi taxelor locale Legea nr. mai ales în domeniul plăţilor ajutoarelor sociale sau a compensaţiilor în urma calculaţiilor de venit global. reducându-se posibilităţile de fraudare. Business-to-Consumer (B2C sau BTC) se referă la relaţiile dintre comerciant şi consumatorul final. aceasta categorie de comerţ electronic este intr-o fază de dezvoltare primară. un model de referinţă care circumscrie toate modelele particulare. eBay (http://www. sistemul de plată a taxelor şi impozitelor locale.ebay. prin acest sistem. Se pot negocia. Această categorie sa extins foarte mult datorita World Wide Web :Există acum mall-uri prezente pe Internet. licitaţiile publice lansate de guvern sunt publicate pe Internet iar firmele pot răspunde pe cale electronica. - Fiecare dintre tipurile de comerţ electronic enumerate are propriul să model şi sistem de tranzacţii. în general. care oferă toate tipurile de bunuri de consum. Business-to-Administration (B2A sau BTA) acoperă toate tranzacţiile dintre firme şi autoritari administrative locale sau centrale.licitatii-virtuale. de la prăjituri sau vinuri. eTax. să fie utilizată şi pentru plata TVA sau a impozitelor firmelor. http://www. probabil. mai ales in contextul în care guvernele şi alte autorităţile folosesc propriile metode de promovare a comerţului electronic. Există. Spre exemplu. Figura 55 Lanţul de valorificare în afacerile electronice 79 .atât ofertanţii cât şi autorităţile contractante trebuie să dispună de certificate digitale eliberate de operatorul sistemului. însă.com). Sistemul oferă o mare transparenţă a actului de achiziţie. experimental. în viitor. fiind considerat comerţ electronic cu amănuntul. aşa cum vom vedea în secţiunea următoare. În România s-a implementat. Consumer-to-Administration este o categorie care.okazii.

Descriptorii şi metrica internă caracterizează infrastructura site-ului şi modul în care serviciile şi resursele sunt utilizate de clienţi. activităţile din e-Business în vederea identificării oportunităţilor de îmbunătăţire. 5. creează cadrul pentru abordarea cantitativă a problemei şi defineşte. De exemplu.1. Figura 56 Modelul de referinţă al afacerii electronice Metrica externă şi descriptorii acoperă natura afacerii şi sunt vizibile managementului şi clienţilor. Blocul inferior se concentrează asupra modului în care clienţii interacţionează cu website-ul şi cererile pe care le plasează folosind resursele oferite de infrastructură. incluzând descrierea participanţilor la afacere. tranzacţii ale bazei de date/sec. comportamentul magazinului on-line şi al clienţilor. timp de răspuns al serverului. numărul maxim de clienţi din magazin. Descriptorii externi includ informaţii ca numărul de clienţi înregistraţi. Altă metrică externă ar putea fi disponibilitatea.4 Modelul de referinţă pentru afacerile electronice Modelul de referinţă al afacerii electronice. Fiecare nivel al modelului de referinţă este asociat cu două mari clase. unul din cele mai populare modele producătoare de venit adoptate de companii este: i) 80 .. folosite pentru caracterizarea cantitativă a nivelului. caracteristici ale componentelor care dau consistenţă site-ului.1. pagini vizitate/zi sau vizitatori unici/zi. rolul lor şi sursele de venituri.De foarte multe ori diversele tipuri de tranzacţii interferează. O asemenea metrică este rata încasărilor. Metrica internă este orientată spre măsurarea performanţelor aplicaţiilor şi a infrastructurii tehnologiei informaţiei. se poate utiliza o metrică pentru afacerea electronică care să reflecte. costul operaţional estimat şi serviciile disponibile clienţilor.5 Modele de afaceri şi funcţionale Un model de afaceri poate fi definit ca o arhitectură pentru un produs. măsurată în unitate monetară/sec. utilizarea discurilor şi a reţelei. este arătată în figura 3. De exemplu. numărul articolelor. în acelaşi timp. în scopul întregirii lanţului de valorificare. Exemple ale acestei arhitecturi sunt: numărul de cereri HTTP/sec. 5. Relaţia dintre B2B şi B2C.. reprezentat în figura 4. Sunt folosite pentru a menţine performanţele proceselor de afaceri. conceptual. generată de finalizarea tranzacţiilor on-line. Modelul de referinţă constă în patru nivele grupate în două blocuri principale. practici înregistrate în modul de navigare al clienţilor. numărul de clienţi potenţiali. de descriptori şi de metrică (sistem de măsură). serviciu sau flux de informaţii. Blocul superior se concentrează asupra naturii afacerii şi proceselor care asigură serviciile folosite de website. Descriptorii interni includ informaţii despre aplicaţii şi arhitectură precum: structura de navigare. întregul lanţ de valorificare fiind compus din tipuri diferite de tranzacţii.

modul în care ele se structurează şi legăturile care se stabilesc între acestea. http://www.2 Arhitectura unui sistem de comerţ electronic Arhitectura unui sistem de comerţ electronic acoperă componentele care alcătuiesc sistemul. incapacitatea serverului web de a face fată unui număr mare de cereri care pot apărea.autonews.info. însă. poziţionarea favorizată a link-urilor şi informaţii oportune.) • • • • • Alegerea modelului potrivit se poate face după clarificarea mai multor aspecte printre care: i) care este scopul şi misiunea afacerii. Website-urile de licitaţiile electronice oferă o varietate de articole de la antichităţi la aparatură electronică. dar şi accesorii pentru producţie (maşini de lipit. Oricare ar fi. Există. revistele şi enciclopediile sunt exemple de publicaţii online. iii) care sunt obiectivele măsurabile. v) piaţa electronică este deschisă sau restricţionată anumitor grupuri. detalii despre produse. vi) care este modelul pentru venituri? 5. Magazinele electronice folosesc web-ul pentru a vinde clienţilor bunuri materiale precum cărţi.gandul. unele implementate. ea trebuie să răspundă câtorva cerinţe de bază: a) performanţa b) disponibilitate şi mentenabilitate c) scalabilitate Performanţa se referă la modul în care sistemul răspunde nevoilor clienţilor şi solicitărilor la care este supus. http://www. haine. altele aflate doar în fază de concepţie. calculatoare. şi aici. portalurile adăugă valoare serviciilor furnizate utilizatorilor. Sunt foarte cunoscute serviciile online de rezervări turistice. AutoNews. Lipsa performanţei duce cel mai rapid la pierderea clienţilor. Publicaţii. clienţilor le este pus la dispoziţie un complicat catalog electronic de produse. arhitectura aleasă. preţuri. etc. etc). In forma tradiţională vânzătorul şi cumpărătorul au acces la licitaţie printr-un intermediar (auctioneer). ii) vânzarea de bunuri şi servicii.ro. Pentru a atrage trafic. testere. pe piaţa de componente electronice. Multe companii folosesc modelul B2B pentru a vinde servicii. care include imagini. contra cost (ziarele Gândul. cum ar fi o interfaţă web consistentă. Există câteva modele de comerţ electronic. Distribuţie. Anumite site-uri B2B furnizează componente şi accesorii pentru producţie. distribuitorii online oferă produse ca semiconductoare. de la articole de sport la bilete de avion şi calculatoare. Unele edituri încasează taxe pentru consultarea conţinutului (vezi Academia Caţavencu http://www. iv) care este dimensiunea pieţei. etc.ro). va conduce la afişarea unui mesaj de eroare clienţilor care accesează magazinul 81 . aşa cum se arată în continuare: • Vânzare cu amănuntul online (online retailing). etc. de exemplu pe durata unei promoţii.zf.încasarea de taxe pentru reclamă. mai multe arhitecturi posibile. aparate de măsură. componente pentru computere şi periferice. iii) vânzarea de conţinut digital şi iv) taxarea procesării tranzacţiilor care apar între două părţi pe Web. Licitaţii online (online auctions). ii) ce ţinteşte afacerea. De exemplu.catavencu. iar în cazul licitaţiei electronice printr-un website specializat. altele oferă acces gratuit dar însoţit de reclame şi publicitate făcută altor firme. asigurări. Ziarele. de călătorie cu avionul sau vaporul. Servicii. sunt adevărate porţi către website-uri cu aceeaşi temă cu cea a portalului (de aceea se mai numesc portaluri de conţinut). conectori. etc. Sunt foarte populare pentru că permit achiziţionarea unor produse deosebite la costuri scăzute faţă de cele di magazine. mărimi.ro sau Ziarul Financiar http://www. Portaluri.

9% conduce. este programul care controlează fluxul de date de intrare şi ieşire pe un computer conectat la Internet sau Intranet. server de aplicaţii şi server de baze de date. Performanţa este afectată şi de factori externi. peste numărul obişnuit.8 ore de nefuncţionare. Cu cât mentenabilitatea este mai ridicată. Se obişnuieşte să se spună că un magazin virtual asigură accesul clienţilor 24 de ore din 24. că aplicaţiile sunt optimizate şi serverul de baze de date este foarte rapid. Comerciantul trebuie. Programul server. Scalabilitatea. tocmai vitezei mici a conexiunii lor. să dispună de un sistem de distribuţie a mărfurilor către clienţi. • Serverul Web este o combinaţie de platformă hardware şi software. Lipsa disponibilităţii duce la pierderi masive de venituri pentru magazinul virtual. Disponibilitatea şi a mentenabilitatea reprezintă măsura în care magazinul este disponibil clienţilor şi în care el poate fi făcut disponibil dacă apar probleme. în urma unui eveniment major. stabileşte conexiunile dintre el şi clienţii din reţea şi furnizează documentele solicitate. la circa 8. fie că acesta este propriu fie că este a unui terţ. sau pe orizontală (scaling out) prin adăugarea de servere noi. de exemplu 99. când foarte multă lume. poate interacţiona cu serverul de • • joc de cuvinte. Mentenabilitatea este strâns legată de disponibilitate. un procent de 99. Un site poate creşte în două moduri. Serverul de aplicaţii primeşte cererile clienţilor prin intermediul serverului web. El ascultă cererile care vin din reţeaua Internet. De aceea sistemele trebuie să asigure o disponibilitate mai mare. citit entaiə: însemnă întreagă. Astfel. se referă la măsura în care sistemul asigură serviciile adecvate atunci când apar suprasolicitări. reprezentând raportul dintre timpul cât serviciul este disponibil într-o anumită perioadă de timp. pe verticală (scaling up) prin înlocuirea serverului cu altul. Supraîncărcarea site-ului poate apărea. În realitate lucrurile nu stau chiar aşa. la clienţii din reţeaua Internet lucrurile ar putea să pară diferit. Figura 5 ilustrează o arhitectură standard N-Tier• în contextul interacţiunii cu reţeaua Internet.virtual. de asemenea. după caz. completă 82 . uzual peste de 99. cu atât timpul de repunere în serviciu a magazinului este mai scurt şi astfel.99%. le procesează conform logicii afacerii şi. accesează paginile cu informaţii. cunoscut şi sub numele de server HTTP. Figura 57 Arhitectura N-Tier a comerţului electronic Arhitectura cuprinde elementele din dreapta liniei punctate: server Web. disponibilitatea se măsoară în procente. în cazul publicaţiilor electronice.9% sau 99. cum ar fi banda limitată pe care ISP o oferă clienţilor.99%. pentru un an calendaristic. ceea ce poate fi inacceptabil. de capacitate mai mare. în aceeaşi măsură în care un magazin real este găsit frecvent cu uşile închise. În ciuda faptului că banda disponibilă a serverului de web este arhisuficientă pentru traficul înregistrat. de exemplu. 365 de zile pe an. disponibilitatea mai ridicată.

5. Confidenţialitatea reprezintă ţelul suprem al securităţii calculatoarelor. Asigurarea securităţii datelor presupune realizarea a patru obiective: 1. cablurile. precum şi suporturile de memorie. 83 . trebuie să fie o activitate continuă pentru a se putea face faţă noilor ameninţări la adresa securităţii în general şi a datelor în particular. caracteristici sau date calendaristice). Securitatea informaţiilor. modem-urile. serverul de aplicaţii generează răspunsul pe care serverul web trebuie să îl returneze clientului.. de exemplu. atât împotriva accesului neautorizate. sub formă de răspuns. imagini (pentru ilustrarea produselor) sau chiar sunet şi filme (mostre ale produselor multimedia comercializate). Sistemul informatic reprezintă un ansamblu de elemente intercorelate funcţional. Sistemul informaţional economic este un ansamblu de resurse umane şi de capital investite într-o unitate economică în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor. Confidenţialitatea. etc. El primeşte cereri de la serverul de aplicaţii şi pe baza rezultatelor returnate serverul de aplicaţii construieşte. au reglementat prin lege controlul confidenţialităţii. Informaţiile pot fi simplu text (cum ar fi informaţiile privitoare la preţ. Arhitectura de bază discutată poate fi completată cu alte sisteme menite. Aplicaţiile pot fi scrise în diverse limbaje de programare: Java. PHP. Securitatea datelor în sistemele informatice economice poate fi definită ca fiind ansamblul de măsuri luate la nivelul agentului economic necesare asigurării secretului informaţiei împotriva accesului neautorizat. Securitatea calculatoarelor îşi propune să protejeze atât calculatorul. care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţii organizaţiei. însă. confidenţialitatea capătă noi dimensiuni sub forma unor măsuri de control al confidenţialităţii. îşi propune să interzică accesul neautorizat al persoanelor la informaţia care nu le este destinată. Din această cauză. Pentru asigurarea confidenţialităţii trebuie ştiut care sunt informaţiile care trebuie protejate şi cine trebuie sau cine nu trebuie să aibă acces la ele. să crească gradul de securitate. • Serverul de baze de date este cel care păstrează datele cu privire la produsele sau serviciile oferite de comerciant.1 Aspecte generale privind asigurarea securităţii datelor în sistemele informatice economice. în scopul automatizării obţinerii informaţiilor necesare conducerii în procesul de fundamentare şi elaborare a deciziilor . cât şi elementele asociate clădirile. cât şi altor ameninţări care pot să apară. Ţările dezvoltate ca Statele Unite. securitatea calculatoarelor este deseori numită securitatea informaţiei sau securitatea datelor. clientului.3 Anatomia comerţului electronic 5. C++ . Întotdeauna. Obiective în asigurarea securităţii datelor. Australia. documentele care vor fi trimise. imprimantele. uneori numită secretizare. În Internet.baze de date. Aceasta presupune să existe mecanisme de protecţie a informaţiilor care sunt stocate în calculatoare şi care sunt transferate în reţea între calculatoare.3. Securitatea calculatoarelor poate fi definită ca fiind ansamblul de măsuri necesare asigurării secretului informaţiei împotriva accesului neautorizat. ASP. Canada. În principal se urmăreşte asigurarea securităţii informaţiei stocate sau transmise. Japonia etc. cum ar fi paravanele (fire-wall) interpuse între diversele niveluri ale arhitecturii. în orice domeniu de activitate. dinamic.

Multe atacuri se bazează pe o slabă administrare a sistemului sau pe configurarea greşită a acestuia. Vulnerabilităţile care permit utilizatorilor externi să acceseze reţeaua în mod neautorizat fac parte din clasa A. Disponibilitatea îşi propune ca datele stocate în calculatoare să poată să fie accesate de persoanele autorizate. Nerepudierea stă la baza semnăturilor digitale. comunicaţii. arhitectura sistemului. În acest fel se asigură încrederea părţilor. uneori numită acurateţe. excepţie făcând anumite sisteme de operare care echipează calculatoarele desktop. Orice calculator este vulnerabil la atacuri. B. Vulnerabilităţile care permit utilizatorilor locali să-şi mărească privilegiile ocupă o poziţie medie. Principalele vulnerabilităţi în sistemele de calcul sunt: fizice. Aceste atacuri sunt cele mai periculoase şi mai distructive. în noua piaţă a comerţului electronic (E-Commerce). Utilizatorii trebuie să aibă acces doar la datele care le sunt destinate. pe scara consecinţelor. flooding). Politica şi produsele de securitate ale firmei pot reduce probabilitatea ca un atac asupra calculatorului să aibă puţine şanse de reuşită. fără autorizare. Atacul. presupune trimiterea către calculatorul-ţintă a unui număr foarte mare de cereri de conexiune (en. Vulnerabilitatea poate fi definită ca o slăbiciune în ceea ce priveşte procedurile de sistem. Toate aceste vulnerabilităţi vor fi exploatate de persoane răuvoitoare.3. radiaţii. dacă ţinta este un server. Prin alterarea datelor se înţelege atât modificarea voit maliţioasă. Integritatea. vulnerabilităţi care permit utilizatorilor externi să acceseze reţeaua în mod neautorizat. umane. Expeditorul nu poate să nege că nu a trimis el mesajul. termen recent apărut în literatura de specialitate. Ca exemple se pot da următoarele cazuri: 84 . Referitor la scara vulnerabilităţilor putem să distingem trei mari categorii: • • • vulnerabilităţi care permit refuzul serviciului (DoS . medii de stocare. cu drepturi de acces diferite: administratorii de sistem şi utilizatorii generali.2 Vulnerabilitatea datelor şi măsuri de contracarare. Vulnerabilităţile care permit refuzul serviciului fac parte din categoria C şi exploatează viciile (en. cu pachete TCP SYN.Denial of Service). îşi propune să confirme destinatarului unui mesaj electronic faptul că acest mesaj este scris şi trimis de persoana care pretinde că l-a trimis. va putea. ducând în final la paralizarea procesului. 3. 5. Se pot distinge aici două categorii de utilizatori. naturale. Un utilizator local. Holes) din sistemul de operare. 4. Nerepudierea. Aceste vicii sunt detectate uneori la timp şi acoperite de către producător prin programe -patch-uri. hardware. vulnerabilităţi care permit utilizatorilor locali să-şi mărească privilegiile limitate. în sistemele de operare de tip UNIX. În acest caz se impune să existe un plan de recuperare şi refacere a datelor (existenţa unei copii de siguranţă). să-şi crească privilegiile până la cele de root. În acest fel. implementarea acestuia. software. asigurând autenticitatea acestora. Acest tip de atac permite ca unul sau mai mulţi indivizi să exploateze o particularitate a protocolului IP (Internet Protocol) prin care să interzică altor utilizatori accesul autorizat la informaţie. accesul la acesta e blocat şi serviciile asigurate de acesta sunt refuzate. precum şi alte cauze care pot fi exploatate pentru a trece de sistemele de securitate şi a avea acces neautorizat la informaţii. adică un utilizator care are un cont şi o parolă pe un anume calculator. controlul intern. îşi propune ca datele stocate în calculator sau transmise prin reţea să nu poată fi alterate sau să nu poată fi modificate decât de persoane autorizate. mai precis viciile la nivelul funcţiilor de reţea. cât şi distrugerea accidentală a acestora. pe scara consecinţelor.2.

bas a reprezentat o vulnerabilitate a serverelor HTTP de pe platformele Novell. b. Ameninţările intenţionate sunt şi cele mai frecvente. 3.• • fişierul test.3 Tehnologii de securizare a datelor şi administrarea acestora. Ameninţările cu caracter neintenţionat vin din partea oamenilor. Scriptul era scris în Basic şi permitea utilizatorilor de la distanţă să citească orice fişier sistem15. Se poate acţiona în sensul minimizării efectelor ameninţărilor sau chiar al eliminării acestora. ARP.com/bid/6068/discuss 85 . raiders.3. Se impune ca aceste firme să folosească tehnologii şi programe de criptare foarte sofisticate pentru a proteja informaţiile. De această facilitate beneficiază sistemele de operare Windows. fulgerele. a.org/sploits/test-cgi. UNIX. inundaţiile. Agenţiile de spionaj străine au tot interesul să intre în posesia de informaţii referitoare la noile tehnologii. Firmele producătoare de înaltă tehnologie sunt ţinta atacurilor care vin din partea acestora. NFS. criminali. având de trecut mai puţine bariere şi ştiind şi o parte din politica de securitate a firmei. ameninţările la adresa securităţii se pot clasifica în trei categorii: naturale şi fizice. Telnet. accidentale. hackeri şi crackeri. ameninţările externe vin din partea mai multor categorii. În concluzie. Tehnologiile de restricţie sunt menite să limiteze accesul la informaţie.1) de la Microsoft16. 5.securityfocus. Se pot instala dispozitive de avertizare în caz de dezastre naturale sau dispozitive care să elimine efectul acestora. intenţionate.com/bid/2025/discuss http://www. Acesta conţinea o eroare care permitea intruşilor din exterior să citească conţinutul directorului CGI14. Finger. Aceştia au acces mai uşor la informaţie. Aceştia pot produce ameninţări şi dezastre asupra calculatoarelor din cauza neglijenţelor în manipularea diferitelor componente. ameninţările interne vin din partea propriilor angajaţi. citirii insuficiente a documentaţilor etc. • Vulnerabilităţile din clasa A pot fi întâlnite şi la următoarele programe: FTP. Aceste ameninţări pot fi categorisite în: interne. terorişti şi organizaţii teroriste. fişierul convert. Goopher. căderile de tensiune şi supratensiunile etc.cgi. Aceasta presupune ca numai persoanele care au permisiunea vor putea folosi calculatorul şi avea acces la datele stocate. externe. şi anume: agenţii de spionaj străine. Portmap.securityfocus. furtunile. multiple vulnerabilităţi au fost descoperite la serverele IIS (versiunea 5. Ameninţările naturale şi fizice vin din partea fenomenelor naturale sau a altor elemente fizice care interacţionează cu calculatoarele. Se pot enunţa aici cutremurele.0. 5. 14 15 16 http://insecure. Linux etc. Termenul de control al accesului (acces control) defineşte un set de mecanisme de control implementate în sistemele de operare de către producători pentru restricţionarea accesului. Din această categorie fac parte: • Controlul accesului este un termen folosit pentru a defini un set de tehnologii de securitate care sunt proiectate pentru restricţionarea accesului. distribuit cu primele versiuni de ApacheWeb Server. 2. 1.html http://www. insuficientei pregătiri profesionale.

permit doar accesul utilizatorilor avizaţi la informaţie. administrativ. şi vor fi schimbate periodic. Divulgarea parolei altor persoane va fi sancţionat. Versiunea SSL2 este cea mai răspândită. Parolele vor conţine atât cifre. Denumirea user-ului şi a parolei trebuie făcută cu foarte mare atenţie şi mare responsabilitate. pentru a face ghicirea lor cât mai grea. Un utilizator care foloseşte o parolă scurtă sau care este uşor de ghicit va face ca acel calculator să fie uşor de penetrat. Atunci când un angajat este concediat sau pleacă pur şi simplu din alte motive de la firma respectivă. securitatea sistemelor trebuie administrată. cât şi în Internet. VPN-urile permit comunicarea sigură între două calculatoare aflate într-o reţea. firewall-ul poate fi folosit şi în interiorul propriei reţele pentru a separa subreţele cu nivele diferite de securitate. detectarea intruşilor. cât şi litere. folosindu-se de conturi şi parole. Dezideratul este greu de realizat datorită varietăţii de sisteme. Firewall-ul reprezintă un filtru hardware sau software care stopează un anumit trafic prestabilit din reţea şi permite trecerea altuia. • • • • • Pe lângă tehnologiile de restricţionare. dar este mai greu de implementat. Administrarea sistemelor de calcul presupune şi controlul şi întreţinerea modului de acces la acestea de către utilizatori. Lucrează foarte bine cu servere WWW. Pentru aceasta există programe care controlează traficul şi care ţin jurnale de acces (log). Web-ul foloseşte un subset SSO numit Web SSO. fiecare utilizator va fi complet identificat printro metodă garantată. Deocamdată acest lucru se poate realiza în cadrul firmelor care au acelaşi tip de sisteme. şi să asigure încrederea între două persoane care nu s-au cunoscut niciodată. controlul viruşilor.• Identificarea şi autentificarea. Acestea presupun identificarea după amprentă. Pentru aceasta trebuie efectuate următoarele operaţii: • • • • administrarea. Identificarea şi autentificarea poate fi făcută şi cu ajutorul cartelelor electronice (smart card) sau prin metode biometrice. Pentru aceasta utilizatorul trebuie să se autentifice o singură dată. Secure Socket Layer (SSL) reprezintă un protocol Web securizat care permite criptarea şi autentificarea comunicaţiilor Web utilizând PKI pentru autentificarea serverelor şi a clienţilor. Verificarea se va face la nivelul fiecărui calculator din 86 . Semnătură doar o dată (SSO) doreşte să debaraseze utilizatorul de mulţimea de conturi şi parole care trebuie introduse de fiecare dată când accesează şi reaccesează programe. trebuie schimbate denumirile utilizatorului şi parola. irisul ochiului etc. VPN foloseşte tehnologii de criptare avansată a informaţiei care face ca aceasta să nu poată să fie modificată sau sustrasă fără ca acest lucru să fie detectat. Sarcina este de competenţa persoanei însărcinate cu securitatea. Detectarea intruşilor trebuie făcută permanent. voce. funcţionarea fiind posibilă datorită faptului că serverele Web folosesc aceeaşi tehnologie. Este implementat în mai multe versiuni. scanarea vulnerabilităţilor. Firewall-ul se interpune între reţeaua internă şi Internet şi filtrează pachetele care trec. iar fiecare mesaj pe care-l trimite sau aplicaţie pe care o lansează este transparent şi complet asociat cu utilizatorul. cum ar fi Internetul. Infrastructura cu chei publice (PKI) îşi propune să asigure securitatea în sisteme deschise. Într-o structură PKI completă. O conexiune VPN se poate realiza atât în reţeaua locală. De asemenea. iar versiunea SSL3 e cea mai sigură. monitorizată şi întreţinută.

5. funcţionează şi defectuos. Folosirea unui scanner de parole va avea ca efect aflarea parolei în câteva secunde. în anumite cazuri. Se impune obligatoriu să fie instalate programe antivirus. presupune investigarea configuraţiei la nivel intern pentru detectarea eventualelor găuri de securitate. alterând datele. În concluzie: 1. Firmele mari îşi permit să angajeze personal cu calificare înaltă. se poate face apel la firme specializate care să implementeze şi să gestioneze serviciile de securitate. iar scanarea pentru detectarea viruşilor să se facă de oricâte ori este nevoie. Scanarea vulnerabilităţii. fac investiţii în securitate. Firmele mari şi medii. 3. Acestea se pot repede împrăştia la toate calculatoarele din sistem şi pot paraliza funcţionarea acestora sau pot produce distrugeri ale informaţiei. nu are personal specializat cu studiul. Trebuie făcută aici distincţie între încercările de intruziune din afară şi cele din interior. indiferent de lungimea acesteia. care este de fapt o analiză a vulnerabilităţii. cât şi software. consultanţii pe probleme de securitate sau membrii echipei IT&C (dacă există) din firmă. Asigurarea securităţii datelor în cadrul firmelor depinde în mare măsură de cât de conştientă este conducerea firmei de faptul că trebuie asigurată o minimă securitate. În cazurile în care firma. Acesta se face atât la nivel hardware.firmă. Firmele mari fac eforturi pentru pregătirea angajaţilor. Unii manageri din această categorie văd asigurarea securităţii datelor ca un fel de gaură neagră. Programele aplicative la nivelul firmelor mari şi medii sunt elaborate luându-se în considerare şi securitatea datelor. Asigurarea securităţii datelor în cadrul firmelor este strâns legată de posibilităţile financiare ale firmei în a investi în asigurarea securităţii. De asemenea. Conducerea firmelor mari este asigurată de către un consiliu de administraţie (board). unde decizia de a se investi în securitate este luată de un grup de oameni care ştiu ce înseamnă riscurile. Firmele mici folosesc ori programe piratate. 2. care au şi câştiguri pe măsură. Controlul viruşilor se va face pentru a detecta şi elimina programele maliţioase din sistemele de calcul. unde banii se duc şi nu aduc nici un beneficiu. Un rol important în conştientizarea asigurării securităţii datelor îl au. trebuie separate încercările de acces neautorizat din reţeaua internă de accesul neautorizat la un calculator lăsat nesupravegheat de către utilizator. Se poate opta şi pentru soluţia mixtă în care studiul şi implementarea să se facă de către o firmă specializată. iar structurile tradiţionale comerciale devin mai puţin importante. implementarea şi gestionarea măsurilor de securitate. actualizarea semnăturilor de viruşi să se facă cât mai des. în timp ce firmele mici fac eforturi reduse sau deloc în ceea ce priveşte pregătirea personalului. Acesta va trebui să fie conştient că trebuie asigurată securitatea datelor şi să dispună alocarea de resurse financiare îndeplinirii acestui deziderat. In lucrarea menţionată se subliniază următorul lucru: creşterea accelerată a comerţului mondial şi obţinerea unor beneficii substanţiale e 87 . Personalul angajat al unei firme nu are întotdeauna pregătirea necesară utilizării calculatorului. urmând ca periodic să se facă testări de către firma specializată. în timp ce firmele mici nu-şi pot permite acest lucru. În noua structură a societăţii informaţiei şi comunicaţiilor activităţile comerciale se împletesc cu tehnologia. în acest caz. În cadrul firmelor mari există personal specializat cu asigurarea securităţii datelor. ori aplicaţii create de nespecialişti care nu numai că nu au elemente de securitate încorporate. Acesta va implementa politica de securitate a firmei şi va testa periodic calculatoarele din firmă pentru descoperirea golurilor de securitate. 4. Firmele mici nu fac astfel de investiţii decât foarte rar şi insuficient pentru a se asigura o securitate minimă. iar gestionarea acestora să se facă de către beneficiar. indiferent de mărime. 6. dar.

preţ/plată. RSA este intens folosit în comerţul electronic în timp ce RC4 este cunoscut pentru lungimea foarte mare a cheilor de criptare. SEAL şi RC4. Criptarea poate fi folosită pentru a asigura secretizarea. utilizatorii ţintă. reţelele de telefonie mobilă şi automatele bancare.3. care trebuie să conveargă cu reducerea constrângerilor de natură juridică. cât şi operatori (IMM-uri şi companii mari). Astfel. dar numai organizaţiile şi persoanele cu nevoi speciale de secretizare au folosit-o. Una dintre noţiunile nou apărute este promovarea produselor şi serviciilor. astfel încât să nu mai poată fi citite decât de către posesorul unei chei de decriptare. 5. 17 Bob. în mod special pentru a verifica integritatea şi autenticitatea mesajelor. publicitate/media.un program. care poate fi astfel citită. servicii implicate în activitatea comercială: transportatori.textul de bază. C. care pot să îngreuneze acest proces. care modifică textul iniţial. dar mai e nevoie de alte tehnici pentru a face comunicarea sigură. O alta chestiune ce trebuie luată în calcul este protecţia împotriva analizei traficului.posibilă prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. avocaţi. mixul de cybermarketing are drept componente: produsul. puncte comerciale Trade Points. centre de perfecţionare şi scoli de afaceri. cei interesaţi de noua abordare sunt cei direct implicaţi în comerţul electronic. au apărut metode puternice de criptare din nevoia de a păstra secretele agenţiilor guvernamentale americane. instituţii guvernamentale. ei necesitând asistenţă şi pregătire de specialitate la diferite nivele: • • • • • • exportatori: atât manageri. algoritmul de criptare . instituţii financiare şi de instituţii de facilitare a comerţului. În ceea ce priveşte algoritmul de criptare. Sistemele criptografice au patru componente: • • • • textul de bază . ce cuprinde o suită de operaţii. DES/3DES. în prezent sunt cunoscuţi folosiţi următorii: RSA. agenţii de publicitate. care poate fi citit fără nici o modificare.4 Criptografia Criptografia17 este un sistem potrivit căruia datele sunt modificate prin intermediul unui algoritm. Editura Dacia Europa Nova. dar astăzi ele sunt folosite pentru protecţia sistemelor larg răspândite precum comerţul electronic. Camere de Comerţ.textul înainte de criptare. asociaţii. Aşadar. până la 2048 biţi. adică un alt algoritm care reface textul iniţial. procedurală. specializate în marketingul internaţional. în viziunea ITC. furnizorii de servicii Internet. La mijlocul anilor 1970. Blowfish. fizică.168-180 88 . asigurări.un algoritm ce preia textul criptat şi îl readuce la forma iniţială a textului de bază. consultanţi marketing. În criptografie criptarea este procesul de ascundere a informaţiei pentru a o face indescifrabilă pentru cei fără cunoştinţe speciale în domeniu. astfel încât nu mai poate fi citit în forma rezultată. – Comerţ eletronic.A. organizaţii de promovare ale exporturilor. după aplicarea algoritmului de criptare. p. textul criptat . 2001. logistică. Lugoj. Criptarea a fost folosită de secole. prin utilizarea celor mai potrivite tehnici de marketing cu ajutorul tehnologiilor informaţiilor şi comunicaţiilor numita cybermarketing. cheia . IDEA.

rezultatul unui algoritm bun de criptare trebuie să nu poată fi deosebit de zgomotul aleator. Roşca I. publică şi privată. putând fi folosite astfel. În practică. există două chei distincte: cheia publică şi cheia privată. iar destinatarul o foloseşte la decriptarea mesajului recepţionat. şi la decriptare. deci nu se pot pune de acord în prealabil asupra cheii. metode de ocolire a sistemului de criptare . 2004 89 . De aceea. IDEA (International Data Encryption Algorithm). chiar şi o cheie pe 128 de biţi poate fi găsită. o cheie pe 40 de biţi . distribuită oricui o doreşte. În continuare sunt prezentate sintetic cele două sisteme de criptare. B. Aceasta metodă poate fi folosită în grupuri restrânse de utilizatori. Cheia privată este păstrată secretă de către primitor şi îi permite numai lui să realizeze decriptarea. însă. nu s-a descoperit încă sistemul de criptare perfect.o mie de miliarde de posibilităţi.găsirea fişierului necriptat. sunt generate împreună şi au proprietatea remarcabilă că nici una nu poate fi dedusă din cealaltă. Astfel. însă costurile pe care le implică fac nerentabilă o astfel de operaţie.536 de posibilităţi. până la găsirea cheii potrivite.constă în încercarea de a reconstitui textul iniţial plecând de la fragmente rămase necriptate în cadrul textului criptat. succesul acestei operaţii depinde în mod direct de lungimea cheii (o cheie pe 16 biţi prezintă 65. Se realizează cu ajutorul unor programe pentru a exploata posibilitatea calculatoarelor de a executa mii sau zeci de mii de operaţii pe secundă. ghicirea cheii . este folosită aceeaşi cheie şi la criptare. Exemple de algoritmi cu criptare simetrică sunt: DES (Data Encryption Standard). iar odată descoperită. Aceasta înseamnă că între persoanele care comunică există un acord prin care s-a stabilit o cheie unică. un fişier criptat nu poate fi accesat decât de posesorul cheii. mai mult decât toate moleculele de apă din Oceanul Planetar). Editura Economică. – Comerţul electronic. Aceste perechi de chei. pe care expeditorul o foloseşte la criptarea textului iniţial. Cheia publică este distribuită (publicată) şi dă posibilitatea oricărui transmiţător să realizeze criptarea. descoperirea de scăpări în programul de criptare. Teoretic. Triple DES. păstrarea secretului cheii devine imposibil. Pe Internet însă se pune problema comunicării între persoane care nu s-au întâlnit niciodată. 128 de biţi 10 la puterea 38 posibilităţi. poate fi utilizată la decriptarea oricărui mesaj care a folosit-o. • • Sisteme de criptare Metodele moderne de criptare pot fi împărţite în algoritmi cu chei simetrice (criptografia cu cheie privata) şi algoritmi cu chei asimetrice (criptografia cu cheie publică). Odată cu creşterea numărului de utilizatori. Criptografia cu cheie publică (asimetrică) În algoritmul cu cheie asimetrică (exemplu RSA). Aşadar fiecare participant la criptare are o pereche de chei personale unice: • 18 cheia publică. dar şi o metodă folosită de foarte multe ori cu un succes neaşteptat de mare: ingineria socială ("social engineering") adică păcălirea persoanelor care deţin cheia pentru obţinerea acesteia. cheie pe care o posedă numai corespondenţii.se face cu ajutorul aşa numitelor "atacuri cu forţa brută" ce constau în încercarea succesivă a tuturor combinaţiilor posibile pe care le poate lua cheia. pe care calculatorul le poate epuiza în câteva secunde. cine deţine cheia publică nu poate deduce cheia privată şi reciproc. Bucureşti. câteva metode pentru decriptarea ilegală a datelor18: • criptanaliza . Criptografia simetrică (cu cheie secretă) În criptografia simetrică. A.Teoretic.

Rezumatul textului În criptografie se foloseşte frecvent rezumatul unui text (message digest). urmare a unei erori de transmitere. diferit de primul. Aceste proprietăţi sunt folosite pentru a verifica integritatea unui mesaj: dacă mesajul a fost modificat atunci se modifică şi valoarea rezumatului. alterare care poate fi accidentală. în figura de mai jos. Dimensiunea cheii şi vulnerabilitatea În atacurile matematice pure (cum ar fi exploatarea slăbiciunilor algoritmului sau a altor informaţii care pot ajuta la spargerea codului) contează. Fiecare funcţie hash produce un rezumat de lungime fixă. MD5 şi RIPEMD-160. b) Trebuie să fie foarte dificil a găsi două mesaje diferite care să aibă acelaşi rezumat. Mesajele criptate cu cheia privată pot fi decriptate numai cu cheia publică şi invers. în principal. Rezumatul trebuie să aibă următoarele proprietăţi: a) Dat fiind un rezumat trebuie să fie foarte greu de găsit un alt text. cel mai frecvent sunt folosite SHA-1. Puterea de calcul disponibilă. adesea pentru a verifica integritatea textului. Iată. pe care nu o cunoaşte decât utilizatorul respectiv. sau intenţionată. cum ar fi puterea calculatorului utilizat în rezolvarea problemei Mărimea (lungimea) cheii folosite pentru criptarea unui mesaj. care permit noi atacuri sau descoperirea şi exploatarea unor slăbiciuni. indiferent de lungimea textului căruia îi este aplicată. cea din urmă fiind considerată suficientă pentru a împiedica decriptarea întrun timp rezonabil. Cu cât lungimea cheii creşte. care să aibă acelaşi rezumat. Pentru a trimite cuiva un mesaj. Necongruenţa dintre rezumatul mesajului original şi cel al mesajului recepţionat indică alterarea mesajului. rezultatul aplicării funcţiei MD5 pe trei texte diferite: Figura 58 Rezumatul MD5 a trei texte diferite Altă aplicaţie utilă a funcţiilor hash este semnătura digitală prin care se probează că mesajul aparţine unui anume expeditor. Rezumatul textului este un şir de caractere. Mesajul astfel criptat nu va putea fi decriptat decât cu ajutorul cheii private a destinatarului. aşa cum vom vedea mai departe. 90 . trebuie găsită cheia publică a persoanei respective şi criptat mesajul. Deşi sunt cunoscute mai multe funcţii hash. până se ajunge la imposibilitatea spargerii directe a criptării. cu atât creşte complexitatea căutării brute.• cheia privată. În prezent se folosesc curent chei cu lungimea de la 40 la 128 biţi. trei factori: • • • Progresele în matematică. rezultat din aplicarea unui algoritm sau funcţii hash textului original.

Figura 7 descrie. la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă. semnând rezumatul textului în locul textului propriu-zis asigurăm şi integritatea datelor. În plus. cum se realizează acest lucru. completează cadrul general de reglementare a serviciilor societăţii informaţionale în România. nr.O. în vigoare la data de 31 iulie 2001. date in formă electronică. 847 din data de 28 decembrie 2001). pas cu pas. pas cu pas. 99/93/CE. Legea nr. 19 Mohan Atreya.455/2001 privind semnătura electronică. Trebuie reţinut că doar rezumatul textului transmis (message digest) este criptat cu cheia privată a semnatarului19. care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date in formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare. Figura 8 arată.Semnătura digitală Semnătura digitală identifică semnatarul şi asigură integritatea datelor semnate. 1259/2001. Digital Signatures. Figura 59 Algoritmul de obţinere a semnăturii digitale Receptorul nu are nevoie de nici un element de informaţie secret pentru a verifica semnătura digitală. 2002 91 . 455/2001 (HG nr. Semnătura electronică simplă reprezintă. Acest lucru este justificat de faptul că mesajele pot avea dimensiuni foarte mari iar criptarea cu cheia publică poate fi foarte lentă. simplă şi extinsă. În Legea nr. Normelor tehnice şi metodologice pentru aplicarea Legii nr. transpune integral prevederile Directivei nr. Pentru a crea o semnătură digitală expeditorul are nevoie de cheia lui privată. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică sunt definite două tipuri de semnături electronice. procesul creării datelor semnate digital. Osborne/McGraw-Hill. M. NUMAI semnătura electronică extinsă are valoare probatorie în justiţie. Figura 60 Algoritmul de verificare a semnăturii digitale Semnătura electronică extinsă reprezintă semnătură electronică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: este legată în mod unic de semnatar asigură identificarea semnatarului este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar este legata de datele în formă electronică. în înţelesul legii.

Deşi sistemele de criptografie asimetrică par foarte potrivite pentru transmiterea mesajelor criptate prin Internet. intenţionat sau accidental. de când a fost semnat. cunoscut doar de emiţător şi receptor. simetrică. ele totuşi au un mare dezavantaj: sunt prea lente pentru transmiterea unor fişiere de mari dimensiuni. semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul că a fost falsificată (se spune că semnătura digitală asigură non-repudierea). Mai mult. Criptează mesajul folosind cheia de sesiune şi un algoritm simetric la alegere. apoi o foloseşte pe aceasta din urmă pentru a decripta mesajul propriu-zis. Cu alte cuvinte. Când receptorul primeşte mesajul. prima soluţie este inacceptabilă. creând un "plic digital".3. foloseşte cheia sa privată pentru a decripta cheia de sesiune. Cea mai cunoscută firmă care se ocupă cu eliberarea de certificate digitale este VeriSign. Data Encryption Key (DEK). semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale. poză. de asemenea. semnătura digitală nu poate fi negată. asigurând destinatarul de identitatea expeditorului şi de integritatea mesajului Semnătura electronică NU este semnătură scanată. Criptează cheia de sesiune cu cheia publică a receptorului. Plicurile digitale Semnătura digitală se poate ataşa atât mesajelor necriptate (text clar) dar şi mesajelor criptate. Deoarece pe Internet există sute de mii de servere şi milioane de persoane conectate. AC-urile sunt întreprinderi comerciale cunoscute şi de încredere care garantează pentru identitatea persoanelor fizice sau juridice. http://www. de aceea se impune criptarea mesajelor. O semnătură digitală furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografă.rsa. pentru că nu are nici o garanţie că persoana de la capătul firului este întradevăr cine pretinde că este. numită "autoritate de certificare" (AC) şi care se ocupă cu validarea cheilor publice. o persoană nu poate avea în permanenţă la îndemână o listă cu toate cheile tuturor persoanelor. împreună cu plicul digital.com/products/bsafe/overview/Article5SignEnv. Plicurile digitale rezolva această problemă prin combinarea sistemelor de criptate cu cheie simetrică şi chei asimetrice. Cea mai practică soluţie găsită până acum este bazarea pe o a treia persoană. Prin ea se demonstrează că o anumită persoană a scris sau a fost de acord cu documentul căruia i s-a ataşat semnătura. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparţine persoanei a cărei semnătură a fost ataşata cât şi faptul ca mesajul n-a fost alterat. 5. se poate cere certificatul digital. pentru că este criptat cu un algoritm simetric. Trimite mesajul criptat.5 Autorităţi de certificare În calea utilizării criptării cu cheie publică există o mică problemă: aceasta funcţionează doar dacă ştii cheia publică a receptorului. 20 Mohan Atreya. Mesajul este asigurat. Editura Economică. Digital Signatures & Digital Envelopes. certificat din care reiese identitatea şi cheia publică a persoanei. Expeditorul generează o cheie secretă aleatoare. Pe de altă parte nici nu poate cere receptorului cheia sa printr-o conexiune nesigură.Semnătura electronică (sau digitală) este pentru documentele electronice ceea ce este o semnătura olografă pentru documentele tipărite. Bucureşti. 2004 21 92 .pdf Roşca I. înainte de a se trimite un mesaj cuiva. Pentru transmiterea datelor sensibile. semnat de una dintre aceste AC. iconiţă. – Comerţul electronic. hologramă sau un smart card. Există două mari tipuri de certificate: personale şi pentru servere21. asigurată pentru că este criptată în aşa fel încât doar receptorul o poate decripta20. numită cheie de sesiune pentru că dispare după terminarea comunicării. iar cheia de sesiune este.

Figura 9 reproduce ferestrele cu certificatele stocate de browserele Mozilla Firefox (stânga) şi Internet Explorer 7 (dreapta). dar pot importa şi certificate ale altor site-uri web. Numai în primele luni de funcţionare. pentru a semna sau cripta orice document electronic. dar şi un nivel ridicat de educare a utilizatorilor serviciilor societăţii informaţionale. VeriSign garantează o despăgubire de 1. pierderea sau folosirea de către altă persoană a provocat pierderi materiale proprietarului de drept al certificatului. Pot fi cumpărate la preţuri între 350 şi 1. deci şi pe Internet. pot fi utilizate pe post de "paşaport electronic" pentru identificare la intrarea pe site-uri cu acces restricţionat. Odată cu creşterea informaţiilor sensibile transmise prin Internet (carduri bancare. Aceste date indică atât o creştere a pieţei pentru semnătura electronică. MCTI. informaţii personale. a primit o a doua notificare cu privire la intenţia unei noi autorităţi de certificare calificată care şi-a exprimat dorinţa de a intrare pe piaţa românească. În aprilie 2003 E-Sign Romania S. de exemplu.300 dolari şi includ chei de 40 sau 128 de biţi (în funcţie de preţ) şi garanţii de la 25. Certificatele personale (sau identitatea digitală . In octombrie 2003. e-Sign România a furnizat peste 8000 de certificate digitale şi peste 150 de certificate pentru servere. Un astfel de certificat poate fi cumpărat cu 10 dolari pe an. semnătura digitală şi certificarea nu sunt invenţii ale Internetului. în calitate de autoritate şi supraveghere pentru semnătura electronică.3. Problema care se pune este cum se implementează aceste tehnologii pentru transportul datelor printr-o reţea TCP/IP.000 dolari. unde poate fi găsit de oricine.Digital ID) sunt legate de o adresa de e-mail şi pot fi utilizate pentru a senina mesajele e-mail sau pentru a primi mesaje criptate. De asemenea.6 SSL (Secure Sockets Layer) Criptarea.000 dolari în cazul în care distrugerea.000 la 250.A a fost prima Autoritate de Certificare înregistrată oficial ca furnizor de servicii de certificare calificată din România. 5.Browserele Web stochează certificatele principalelor autorităţi de certificare.) au apărut doua ameninţări majore la adresa confidenţialităţii acestor date: 93 . Ele există de mult timp şi pot fi folosite. Figura 61 Ferestrele Gestionar certificate (Mozilla Firefox) şi Certificates (IE7) Certificatul este publicat în lista VeriSign. chiar dacă acel document nu va circula niciodată prin reţeaua Internet. etc. Certificatele de server garantează identitatea serverului şi permit conexiuni criptate cu utilizatorii.

cu atât mai puternică este criptarea.Cealaltă ameninţare majoră la adresa confidenţialităţii datelor este imitarea destinatarului. O persoană cu suficient acces la unul dintre computerele aflate pe această cale (sau un alt computer aflat in reţea cu maşinile respective) poate citi datele in timp ce acestea trec. figura 10. indiferent de destinaţia finală. de la 40-bit (US export Grade) şi până la 128-bit (US Domestic Grade). amândouă părţile trebuind să aibă asigurarea identităţii celeilalte. browserul atenţionează asupra acestui lucru.în care alte protocoale de Internet pot fi transportate într-un mod criptat. Există căi pentru a se dovedi matematic identitatea părţii aflate la distanţă. fără a indica celorlalte părţi faptul că acesta interceptare a avut loc. pot fi văzute şi capturate. dar al cărui scop este doar de a intra in posesia datelor cardului bancar al utilizatorului.au o copie a informaţiilor trimise. privind transferul de date sensibile pe Internet. SSL-ul oferă două caracteristici pentru îndreptarea slăbiciunilor descrise mai sus: • Criptarea. Aşa cum am arătat. Datele dintr-un simplu formular simplu HTML. Când HTTP-ul călătoreşte prin SSL. În plus. Figura 62 Fereastra Certificate atenţionează asupra neîncrederii pe care o prezintă un anumit certificat. Imitare Gazda (phising) . Clientului final. Daca datele in cauza sunt transmise în 'clar'. care imită pe primul. posibilitatea instalării lui 94 . Tehnologia SSL este inclusă în majoritatea browserelor şi serverelor. SSL oferă varii nivele de criptare.o tehnologie dezvoltată acum câţiva ani. cu cât mai mulţi biţi. atunci nici un efort nu este necesar din partea lor . acest lucru este indicat printr-un URL diferit care începe cu https:// in loc de http:// . dând. Acest lucru se datorează în parte reţelei stabilite de servere autoritare care distribuie certificate SSL. Ori de câte ori este accesat un website cu certificat SSL care nu se află în lista certificatelor de încredere a browserului şi dacă certificatul nu a fost instalat anterior pe calculatorul clientului. între care se găsesc şi informaţiile despre cardul bancar. • SSL este un nivel de transport . astfel încât simpla instalare a unui certificat digital permite oricui criptarea de date folosind acest protocol. - SSL este acronimul lui Secure Sockets Layer . Aceasta este cerinţa unei legături cu adevărat sigure între client şi server. pe bara de stare a unor browsere apare pictograma unui lacăt închis sau culoarea de fundal a barei de adrese devine galbenă.Pana astăzi.- Omul din Mijloc (Man in the middle) . Un router setat rău-intenţionat va redirecţiona cererea unui browser către un site web spre un altul. Cea mai des întrebuinţată metodă este aceea a HTTP over SSL. Autentificarea.Este un fapt al reţelelor TCP/IP (Internet) că toate datele ce trec printr-o maşina. la capătul unei legături securizate. însă. pentru rezolvarea acestor două probleme majore. nu au fost găsite slăbiciuni semnificative in protocolul SSL şi este larg acceptat ca standard pentru securitatea transmiterii de date. călătoresc prin câteva computere (routere) către destinaţia finală.

După instalare. pe bani electronici . 22 Wayatt L. obţinânduse astfel cheia publică a serverului. comerciantului. mai multe sisteme de plată electronice. permiţând doar aprobarea tranzacţiei).sau pe carduri inteligente . Un astfel de certificat poate fi instalat. însă. cu care vor fi criptate datele ce vor fi trimise către acesta. datele schimbate între client – bancă. Protocolul SET reprezintă o suită de contacte între 4 părţi: posesorul de carte de credit. cum ar fi datele de autentificare pentru serverul de e-mail cu interfaţă web. Ele sunt sisteme de plată în timp real bazate pe carduri de credit.Aceasta deoarece oricine poate fabrica un certificat pe care să îl instaleze pe server. e) Banca emitentă verifică cartea de credit . banca emitentă a cardului.eCash. creat de un grup de companii condus de Visa şi Mastercard. dar nefiind eliberat de o autoritate de certificare recunoscută trebuie privit cu rezerve. ceea ce declanşează protocolul SET. ci doar valoarea cumpărăturilor. la o accesare ulterioară a website-ului. c) Comerciantul trimite informaţiile legate de plată către banca sa. în prezent. 5. ci în anumite condiţii.4 Sisteme electronice de plată Sistemele electronice de plată au fost realizate în vederea efectuării transferului de bani din contul bancar al clientului în contul bancar al comerciantului. 2003 95 . 5. Bucureşti. bancă .bancă trebuie să nu poată fi citite şi/sau modificate de către o terţă persoană. b) confidenţialitate. dar nu oricum. banca comerciantului. atenţionarea nu va mai fi făcută. SET utilizează perechi de chei publice/private şi certificate semnate pentru stabilirea identităţii părţilor şi pentru a permite comunicarea între acestea. d) legătura (permite trimiterea unei persoane a unui mesaj cu o anexă ce nu poate fi citită decât de altă persoană .4.un mesaj pentru fiecare (plata e criptată cu cheia publică a băncii comerciantului). client – vânzător. Mulţi deţinători de servere folosesc certificate „fabricate” de ei pentru a asigura transportul securizat al unor date sensibile. comerciantul nu trebuie să intre în posesia datelor cardului cumpărătorului iar banca nu trebuie să ştie ce anume a cumpărat acesta din urmă. a băncii comerciantului). f) Banca comerciantului autorizează tranzacţia. b) Programul clientului trimite informaţiile referitoare la comandă şi plată . pe calculatorul clientului. comerciantul. A. . d) Banca verifică validitatea cardului la banca emitentă.1 SET (Secure Electronic Transactions) Este un protocol specializat pentru criptarea tranzacţiilor bazate pe cărţi de credit sau de debit. câteva dintre acestea fiind prezentate în continuare. vânzător – bancă. El asigură: a) autentificare (a clientului. a băncii care a emis cardul. c) integritatea mesajelor (nu pot fi modificate de terţi). Tranzacţiile SET22 se desfăşoară după cum urmează: a) Clientul începe achiziţionarea. Editura All Educational. din motive evidente.smartCard.pentru a împiedica citirea numărului de card. De asemenea. Astfel. Există şi sunt utilizate.Succes cu Internet.dacă există şi ce sold are.

către banca sa. de asemenea. Petra van der Stappen.2 Componentele SET Portofelul electronic (e-wallet) Portofelul electronic este o componentă software în care utilizatorul (cumpărătorul. o modalitate de transport a banilor electronici aşa cum portofelul clasic transportă banii pentru a putea efectua plăţi într-un magazin real. Distingem. globală. unul al serviciilor primare (Web-shop). în fapt. 5. în fiecare etapă are loc autentificarea părţilor pentru a preveni implicarea unei alte persoane în tranzacţie. i) Banca emitentă a cardului trimite factura clientului. a unui sistem electronic de plăţi23. Electronic payment put in context.4.g) Serverul comerciantului finalizează tranzacţia . sistemele orientate pe partea de client şi pe partea comerciantului. 23 Sander Hille.2002. Reprezentarea unui sistem global de plată electronică este reprodus în figura 11. El poate exista atât pe calculatorul cumpărătorului (ca un plug-in în browser-ul web) cât şi pe serverul comerciantului. Raport de cercetare. Figura 63 Arhitectura generică. h) Comerciantul confirmă tranzacţia. Se disting 3 nivele orizontale. în speţă) păstrează numerele cardurilor de credit şi alte informaţii personale. 96 . unul al sistemului electronic de plăţi prin Internet şi al treilea al sistemului financiar de plată. Portofelul electronic este. se scot banii de pe cardul clientului şi sunt viraţi în contul comerciantului.trimite bunurile sau prestează serviciile. El este pus la dispoziţia cumpărătorilor de website-ul care găzduieşte afacerea on-line şi permite efectuarea tranzacţiilor electronice sigur şi rapid. furnizat de sectorul financiar.

inclusiv off-line.şi se generează un nou rezumat al mesajelor unite. Rezumatul este apoi criptat folosind algoritmul RSA cu cheia privată a portofelului electronic (pasul 5). dar unde sistemul financiar poate controla şi superviza sistemul de securitate. În acest scop SET utilizează un mesaj cu dublă semnătură. Suporta mai multe sisteme de plată. considerată de încredere. fiind punctul final al protocoalelor de securitate din cele două reţele. pe o conexiune securizată. Ilustrarea creării dublei semnături este redată în figura 12. (pasul 1). Figura 64 Procesul de creare al dublei semnături Software-ul portofelului electronic creează un plic digital destinat comerciantului folosind cheia publică a acestuia şi un plic digital destinat porţii de plăţi. (pasul 3). prelucrarea acestora şi efectuarea serviciilor de plată. Astfel informaţiile decriptate privind tranzacţia se pot regăsi în interiorul sistemului de plăţi. de regulă. SET maschează informaţiile despre plată faţă de vânzător dar le lasă să treacă către poarta de plăţi. în interiorul sistemului financiar.Registrul cash Internet Este o aplicaţie software care asigură preluarea datelor financiare ale clientului. Ea integrează diversele protocoale de securitate ale reţelelor pe care le interconectează. reţeaua GSM sau GPRS) şi reţeaua financiară. în cazul de faţă o reţea publică de comunicaţii (cum ar fi Internet-ul. PG este situat. Ambele rezumate sunt concatenate. Rezultă astfel semnătura digitală pentru 97 . dar poate fi găzduit şi de o terţă parte. În acelaşi timp un rezumat al ambelor mesaje este creat folosind algoritmul SHA-1 (pasul 2). folosind cheia publică a acesteia. Dubla semnătură Când sistemul SET trimite o cerere de autorizare de la e-wallet la programul POS (Post of Sale – punct de vânzare) al vânzătorului el trimite atât informaţiile privind comanda cât şi cele privind plata. Aşa cum am menţionat anterior. Poarta de plăţi Poarta de plăţi (Payment Gateway –PG) conectează două reţele diferite de comunicaţie. Rezultatul este semnătura dublă a mesajului. Să presupunem că portofelul electronic vrea sa trimită un mesaj compus din două părţi punctului de vânzare (POS) al comerciantului. folosind acelaşi algoritm hash (pasul 4). fiecare rezumat al celor două mesaje sunt criptate folosind RSA cu cheia privată a portofelului electronic (pasul 6). O parte a mesajului este destinată comerciantului iar a doua parte porţii de plăţi (PG). Pe de altă parte.

la care s-a adăugat si cel al Trezoreriei Statului si al Societăţii de Transfer de Fonduri si Decontări . Astfel. Cele două rezultate. În pasul următor comerciantul calculează rezumatul mesajului 1.A. Pe de altă parte semnătura dublă este decriptată folosind RSA şi cheia publică a portofelului electronic (pasul 5) rezultând rezumatul rezumatelor concatenate care stăteau la baza dublei semnături. care reprezintă peste 90% din totalul fondurilor vehiculate prin sistemele de plăţi şi decontări din România24. Cele două rezumate sunt concatenate şi în pasul 4 se calculează rezumatul celor două rezumate concatenate. plăţile de mare valoare sau urgente. a semnăturii mesajului 1. concatenarea cu rezumatul mesajului 2 obţinut din semnătura mesajului doi şi ii) prin decriptarea semnăturii duble. Numai dacă cele două rezultate sunt identice se poate considera că datele transferate de nu au fost modificate pe parcurs. calcularea rezumatului. semnăturii mesajului 2 şi dublei semnături. obţinute pe căi diferite. cu nume care sugerează sfera de aplicabilitate a sistemului. Iunie. sunt identice dacă: a) mesajul cu dublă semnătură provine de la portofelul electronic al clientului. Sistemul Electronic de Plăţi – perspective de dezvoltare 98 . nr. 2006. în România. aşa cum se arată în figura 13. folosind acelaşi algoritm SHA-1 ca la client. La scurt timp. în condiţii de securitate şi cu risc de decontare minim.fiecare mesaj..86.SET reprezintă un cadru general. in luna aprilie 2005 a intrat în funcţiune sistemul ReGIS pentru plăţile de mare valoare. deţinut şi operat de Banca Naţională a României. Aşadar. El poate deschide plicul digital ce-i este adresat şi poate verifica semnătura. prin efortul conjugat al Băncii Naţionale. cu procesare pe baza brută şi decontare în timp real. Figura 65 Deschiderea mesajului cu dublă semnătură la comerciant În pasul 1 comerciantul deschide plicul şi recuperează mesajul original prin decriptarea cu cheia privată a comerciantului. Astfel. care a preluat 24 Market Watch IT&C. el nu poate deschide plicul digital adresat porţii de plăţi. rezumatul rezumatelor mesajelor a fost calculat pe două căi: i) prin decriptarea mesajului 1. paradigma tranzacţiilor electronice iar în practică el este implementat în sisteme comerciale diverse. plicului mesajului 2. în mai 2005. Sistemul ReGIS procesează. Mesajul dublu semnat se obţine prin concatenarea plicului mesajului 1. al comunităţii bancare. b) mesajul 1 a fost adresat comerciantului şi semnat de client şi c) mesajul2 a fost semnat de client. au fost create şi au devenit operaţionale mai multe sisteme de plată electronică. Când comerciantul primeşte un mesaj cu dublă semnătură. În pasul 3 se recuperează rezumatul mesajului 2 folosind cheia publică a portofelului electronic. casa de compensare automată.TransFonD S. a intrat în funcţiune sistemul SENT.

în care nu este implicat nici un fel de card. completează un formular simplu cu adresa de e-mail a vânzătorului. bani care pot fi viraţi în contul bancar al vânzătorului sau pot rămâne în contul PayPal al acestuia. fie prin Internet Banking. asemănător ca aspect cardurilor bancare. sic!).4. http://www. este deţinut si operat de Banca Naţională a României. Sistemul. Cumpărătorul.procesarea tuturor ordinelor de plată interbancare. specificând semnificaţia plăţii (achiziţie de servicii. etc.com 99 . La apăsarea butonului de expediere a banilor. SaFIR – a intrat în funcţiune in luna octombrie 2005. 25 PayPal website. la bancă. bunuri sau avans de plată). procesează automat plăţile de mică valoare. Au rămas în afara sistemului doar instrumentele de debit. printre care şi zlotul polonez şi coroana cehă. în România nu este disponibil. Cea de a treia componentă a sistemului sistemul de procesare a operaţiunilor cu titluri de stat. Contul poate fi alimentat fie cu bani cash. SaFIR. foarte popular în SUA dar aflat în creştere de popularitate şi în restul lumii.3 PayPal (CyberCash) PayPal este un alt sistem de plată electronic. Contul este oferit de compania cu acelaşi nume (PayPal este şi o afacere . Trimiterea de bani. 5. Poate alege moneda de plată dintre 16 monede acceptate.5 Mondex este un sistem de plăţi electronice bazat pe carduri inteligente.paypal.paypal. crearea contului şi alimentarea lui sunt gratuite. situaţie în care cardul de credit este inutilizabil.netCash NetCash este un sistem de plată electronic. nefiind dezvăluite părţilor implicate în tranzacţie. Condiţia este ca atât cumpărătorul cât şi vânzătorul să deţină un cont PayPal. deţinut şi operat de TransFonD. Acestea păstrează informaţiile despre valoarea banilor disponibili pe un chip integrat intr-un card. Deşi sistemul funcţionează în 103 ţări25 şi regiuni. Această popularitate se datorează simplităţii în utilizare.deţinută de eBay . 5. creat la orice bancă care oferă acest serviciu. aceştia sunt transferaţi din sursa de finanţare a contului PayPal a cumpărătorului (cont de bancă. Datele financiare rămân confidenţiale. de exemplu circa 5% pentru efectuarea plăţilor din surse precum caruri de credit sau debit. 5. Sistemul asigură anonimitatea cumpărătorului. Permite efectuarea plăţilor prin Internet. Acesta este notificat prin e-mail asupra intrării banilor în cont. Cumpărătorul trebuie să aibă un cont NetCash.şi un sistem de plată.4.4. pentru a face plăţi din acest cont. sau creat online. Afacerea constă în perceperea de comisioane. 2. pe Internet.5% pentru conversie valutară. sistemul de înregistrare şi decontare a operaţiunilor cu titlurile emise de Ministerul Finanţelor Publice si gestionate de banca centrală în calitate de agent al acestuia. adresa proprie şi suma de plată.4.com) cu adresa de e-mail şi parola comunicate la crearea contului. card de credit) în contul PayPal al vânzătorului. Plata către comercianţii care acceptă sistemul se face din acest cont. cambii si bilete la ordin. după ce se autentifică pe website-ul PayPal (http://www. respectiv cecuri. bazat pe bani electronici. siguranţei şi faptului că plata se poate face inclusiv între persoane fizice. telefon mobil sau televiziunea interactivă. în limita sumei aflate în cont.

c) 9. Teodoru Gugoiu. b) Capitolul 4 Bibliografie 1. b) 8. Iniţiere in JavaScript si tehnologiile Netscape. a) 5. răspunsul şi deconectarea 2. Teora. Tehnică – Bucuresti 1998 ISBN 973-31-1229-1 8. a). ISBN:97331-0855-3 3.ISBN 973601-903-9 7. Cuceritorul Google. c) 3. Robert E. cererea. Ed. b) Capitolul 3 1. Reţele locale de calculatoare. National Academy of Engineering 1994.S.c) 3. a) 2. Ed. c) 5. b) 4. Dan Somnea.c) 4. a). Primii paşi in Internet – Bucuresti. Conectarea.c) 7. Posta electronica si transferul de fisiere : ghid / Ed. Mircea Mihălcică. Promedia Plus Cluj-Napoca. b) 2. Ed. Acces in internet. a). Revolution in U. c) 6.1996 . The role of government in the evolution of the Internet. Bucuresti.ISBN 973-97377-2-2 6. b) 6. a). Tehnică. HTML prin exemple.Cluj-Napoca 2001 . Crearea paginilor Web cu HTML 4. Ed. Stefan-Gheorghe Pentiuc. b) 3. Elemente de programarea aplicaţiilor pe Internet. Ed. Teora. David Taylor. a) 1. Ed. 1995. Information Structure. Kahn. c) 7. Christian Crumlish. b). 1997. b) 4. b) 3.Mediamira(Colectia Inginerului) . Bucuresti 1999 . Bucureşti.Răspunsuri la întrebările de verificare Capitolul 1 1. Ed.ISBN 973-20-0455-X 100 . c) 4. Claudiu Bulăceanu.ISBN 9739229-95-6 4.b) 6. b) Capitolul 2 1. Mihai Jalobeanu.ISBN 973-9358-62-4 9. Revista CHIP Octombrie 2001 5. 2001 . c) 5. a) 2. ISBN: 0-309-05287-4 2. All Educational.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->