Planul

:
pag.
Introducere ..........................................................................................................2

I. Definirea portofoliului de investiţii ............................................4
I.1. Noţiunea de portofoliu de investiţii. Clasificarea .........................................4 I.2. Riscul şi tipuri de riscuri aferente unui portofoliu..........................................9

II. Metode de combatere a riscului unui portofoliu de investiţii .......................................................................................................11
II.1. Formarea structurii optime a portofoliului de investiţii..............................11 II.2. Diversificarea portofoliului de investiţii. Metode de diversificare.............15 II.3. Analiza portofoliului fondurilor de investiţii din RM.................................26 Încheiere .............................................................................................................29 Bibliografie ........................................................................................................31

1

Introducere
Dezvoltarea: Progresului tehnico-ştiinţific a pieţei hârtiilor de valoare (PHV), formarea marilor centre bursiere au contribuit esenţial la sporirea investiţiilor de capital şi al instituţiilor investiţionale. Aplicarea noilor tehnologii informaţionale impun necesitatea cunoaşterii tuturor surselor generatoare de profituri cu un risc admisibil. O modalitate ar fi investirea capitalului propriu sau împrumutat în titlurile financiare. Cel mai rezonabil ar fi ca aceste titluri financiare să fie diferite, astfel încât investitorul având posibilitate de a forma un portofoliu de titluri mobiliare diversificat: în timp ce un titlu comportă rentabilitate şi riscuri înalte, altele, ca o compensare a primelor, pot fi purtătoare de rentabilitate şi risc mai redus, adică pierderea unuia poate fi compensată prin câştigurile celorlalte. Altfel spus: un titlu riscant este egal cu mai multe titluri mai puţin riscante. De aceea e necesar ca cei care deţin capital şi doresc să-l investească să cunoască în ce sector al economiei este mai bine de investit, care titluri sînt mai preferabile, care sînt mai rentabile, care sînt purtătoare de risc înalt pentru ca realitatea să corespundă aşteptărilor investitorului. Lumea în care trăim este obsedată de riscuri. Marile şi legendarele afaceri au fost construite, aproape fără excepţie, pe riscuri. Concluzia este că riscul este o variabilă de care trebuie să se ţină seama, suprimarea lui nefiind posibilă. Ar fi o greşeală acea de a nu recunoaşte că riscurile există. Altă greşeală majoră o face acel manager hotărât să elimine tot riscul.Considerarea riscurilor nu semnifică faptul că trebuie anticipate toate evenimentele excepţionale, ci semnifică luarea în considerare a unei fracţiuni importante a evoluţiilor nefavorabile. Există diverse metode de combatere a riscului, printre care, am putea menţiona şi portofoliul de investiţii, în special diversificarea lui. Investitorul acceptă un anumit nivel al riscului în măsura în care acesta este remunerat cu o rentabilitate mai mare decît un mod curent.Dacă rentabilitatea sperată nu este suficientă investitorul va căuta o altă investiţie fără risc cu o rentabilitate egală cu rata dobînzii la creditele pe termen scurt. Pentru a atinge obiectivul propus investitorul trebuie să fie cel puţin iniţiat în acest domeniu: să cunoască ce reprezintă un portofoliu de investiţii, care sânt tipurile de portofolii contemporane pentru a şti ce legătură este între tipul portofoliului şi tipul investitorului, cum să formeze o structură optimă a lui, ce riscuri comportă portofoliul format şi prin ce metode ar putea minimiza sau chiar elimina acest risc. Scopul lucrării constă în cercetarea modelelor şi principiilor de dirijare a portofoliilor de investiţii existente în teoria şi practica mondială pentru ca investitorul săşi poată crea o imagine amplă despre noţiunea de portofoliu de investiţii şi sa poată lua decizia oprtună în momentul necesar. Acest scop e concretizat în următoarele aspecte: -studierea practicii mondiale a formării şi gestiunii portofoliului de investiţii -cercetarea particularităţilor formării structurii optime a portofoliului, a relaţiei rentabilitate –risc şi metodei de combatere a riscului unui portofoliu de investiţii -elaborarea concluziilor şi propunerilor în vederea soluţionării problemelor formării, gestiunii şi combaterii riscului unui portofoliu. Scopul şi problemele cercetării au determinat structura tezei :în introducere este argumentata actualitatea temei abordate , scopul lucrării şi problemele de soluţionat. În capitolul I: ”Definirea portofoliului de investiţii” sînt înglobate două paragrafe care cuprind respectiv :1)definirea noţiunii de portofoliu de investiţii ,
2

scopul creării unui portofoliu, avantajele şi clasificarea lui ;2)analiza riscului pe care îl comportă un portofoliu şi tipuri de riscuri aferente lui. În capitolul II: În „Metode de combatere a riscului unui portofoliu de investiţii” este argumentată necesitatea creării lui şi cuprinde trei subcapitole : 1)formarea structurii optime a portofoliului , modele de portofolii:portofoliu format din acţiuni , din obligaţiuni, din acţiuni şi obligaţiuni;2)metodele de diversificare a unui portofoliu:e demonstrată necesitatea diversificării şi metode de ddiversificare elaborate de marii economişti ai lumii;3)”analiza portofoliului FI din RM” sînt analizate problemele ce au intervenit în activitatea FI şi anume:formarea iraţională a potofoliului şi consecinţele ce rezultă de aici :scopul creării lor nu a fost atins , acţionarii FI nu sînt remuneraţi, adică plata dividendelor sau lipseşte sau este mizeră şi înregistrează pierderi.

3

Veniturile portofoliului de investiţii prezintă profitul global al totalităţii HV incluse într-un portofoliu sau altul cu un anumit risc. 4 . 3. care sînt de nerealizat din punct de vedere a fiecărui HV luate în parte şi sunt posibile numai în cazul combinării lor. cu ajutorul căruia investitorul îşi asigură un anumit nivel al rentabilităţii cu un grad de risc minim. Voreep ExIM. în fiecare din ele fiind o balanţă proprie între riscul existent admisibil pentru destinatorul portofoliului şi rentabilitatea separată într-o anumită perioadă de timp. portofoliul poate fi alcătuit din hîrtii de valoare de acelaşi tip.I. care trebuie soluţionată operativ cu scopul perfecţionării continue a structurii portofoliilor deja formate şi formării noilor portofolii în corelare cu dorinţele investitorilor. interpretat ca un întreg obiect de gestiune. Bucureşti. cu risc minim faţă de instituţia iniţială şi cele ulterioare. dar care practic nu se soluţionează pînă la capăt. 2. 1994. totalitatea tipurilor de titluri financiare posedate de un investitor. obligaţiuni cu diferite grade de risc şi siguranţă şi hîrtii de valoare cu venit fix. alcătuite din totalitatea hîrtiilor de valoare şi care formează un portofoliu. Corelarea acestor factori permite de a determina tipul portofoliului HV. etc.de a îmbunătăţi condiţiile de investire. tipul portofoliului este caracteristica lui investiţională bazată pe relaţia rentabilitate – risc. Trebuie de menţionat că problema dată se referă la acele probleme pentru rezolvarea cărora destul de repede se găseşte o schemă comună de rezolvare. de cele globale. Însă fiecare HV în particular nu poate atinge un asemenea rezultat. garantate de stat. În practica mondială a peţii financiare sub noţiunea de portofoliu de investiţii se înţelege o totalitate de hîrtii de valoare. şi de asemenea să-şi schimbe structura pe calea substituirii unor HV cu altele. Portofoliul HV reprezintă instrumentul. Apare problema relaţiei cantitative între rentabilitate şi risc. Teoretic. De asemenea trebuie să deosebim investiţiile individuale. Scopul portofoliului . Factorul determinant la clasificarea portofoliilor este aceea care 1 Virgil Popescu „Dicţionar de termeni şi expresii utilizate în tranzacţiile de bursă cu echivalenţi în limba engleză” ed. În legătură cu avantajele investiţionale a HV se poate de format diferite portofolii de HV. managerul – gestionar formează o nouă dimensiune investiţională cu o relaţie determinată – risc / rentabilitate. Definirea portofoliului de investiţii I.I. În acest mod în procesul formării portofoliului se atinge o nouă calitate investiţională cu anumite caracteristici. Aceasta înseamnă. Aşadar. Însă noul portofoliu reprezintă din sine un anumit set de corporative. totalitatea domeniilor de investiţii abordate de fondul mutual1. ce reprezintă plasamente în diferite hîrtii de valoare luate individual. că la formarea portofoliului şi în continuare. Termenul de „portofoliu” în literatura de specialitate este tratat în mai multe moduri şi anume: 1. oferind HV componente aşa caracteristici investiţionale. Noţiunea de portofoliu de investiţii Prin portofoliu de valori mobiliare înţelegem totalitatea hârtiilor de valoare deţinute de un investitor. schimbînd componenţa şi structura lui. care aparţin unei persoane fizice sau juridice. totalitatea titlurilor financiare de diverse tipuri emise de o corporaţie. Fiecare investiţie sau plasament de capital trebuie tratat în contextul general de investiţii.

2 În practica internaţională există următoarele tipuri de portofolii de investiţii: 1. portofoliul echilibrat constituit din diferite tipuri de hârtii de valoare: la unele din ele preţul poate creşte rapid. celelalte pot fi purtătoare de dividende înalte. Componenţa portofoliului rămâne stabilă în decurs de o perioadă îndelungată. dobînzi. domeniul de activitate c. 5 . caracterizat prin ritmuri stabile de creştere a cursului. se anticipează cîştiguri maxime. portofoliul defensiv (pasiv): în aceste cazuri se recomandă să se menţină capitalul şi să se reducă riscul la nivel minim pentru că piaţa este în declin. 2000. scopul căruia este obţinerea veniturilor curente din dividende.И. pierderile vor fi respectiv înalte. 2. a. 6. Acest tip de portofoliu este cel mai răspândit şi se bucură de o mare popularitate printre investitorii cu aversiune faţă de risc. Acest tip de portofoliu e portofoliul speculativ. 4. Principalul scop al acestui portofoliu e obţinerea veniturilor şi mărirea capitalului investit dar dintr-un punct de vedere al unui nivel admisibil al riscului. portofoliul de creştere conservativ este mai puţin riscant fiind compus în general din acţiuni ale firmelor mari. În dependenţă de tipul politicii investiţionale portofoliile mai pot fi grupate în următoarele trei categorii: 1. din diferenţa de preţ la obiectele investiţionale ş. 5. portofoliul capitalului riscant e format din hîrtii de valoare şi cote ale companiilor tinere de tip agresiv. А. portofoliul veniturilor e asemănător portofoliului în creştere. etc. bine cunoscute. în ele nu apar hârtii de valoare necunoscute pe piaţă. portofoliul mixt care poate fi o îmbinare a diferitor tipuri de portofolii. Басова. sau din obiecte investiţionale cu o valoare necunoscută pe piaţă. «Рынок ценных бумаг». altele pot fi hârtii de valoare sigure (obligaţiuni de stat). Investiţiile în acest tip de portofoliu au cel mai înalt grad de risc. dar în acelaşi timp pot aduce cel mai mare profit. 7. portofoliul specializat include hârtii de valoare sau obiecte investiţionale care sînt unite în grup nu conform scopului ci în baza unor criterii cum ar fi: a. Dacă aşteptările în cazul acestui portifoliu nu se îndeplinesc. apartenenţa regională sau ramurală b. Москва. ce sînt incluse hârtii de valoare 2 B. tipul riscului aferent. Investiţiile în portofoliul de creştere conservativ au ca scop menţinerea capitalului. dar clienţii trebuie să-şi asume un risc ridicat. стр. care şi-au ales strategia de creştere rapidă. Dividendele în cazul dat nu sînt cele mai interesante pentru investitori. 2. portofoliul agresiv: sînt recomandate investiţiile în acţiuni comune (ordinare). 229.A. Veniturile apar din diferenţa dintre preţul de cumpărare a activelor când ele sînt subevaluate şi preţul de vînzare mai înalt al acestora. portofoliul de creştere e orientat la hîrtii de valoare şi alte obiecte investiţionale costul peţii al cărora va creşte rapid. 3. piaţa se consideră a fi solidă. Scopul acestui tip de portofoliu e mărirea capitalului investitorilor şi aceasta apare din diferenţa dintre preţul iniţial şi cel care va fi pe parcurs. Галанова.indică modul de obţinere a portofoliului: din contul creşterii cursului HV componente sau din contul încasărilor curente – dividente.

dar de regulă. riscant. a lichidităţii şi a riscului. impunerii fiscale. O parte a activelor financiare. altele – creşterea capitalului. altă parte sînt purtătoare de dividende şi dobânzi înalte. Portofoliul de creştere a veniturilor se formează pentru evitarea posibililor pierderi pe piaţa HV atât ca scăderea valorii de piaţă. În acest caz ne referim la HV ale fondurilor de investiţii cu destinaţie dublă. apartenenţa ramurală – regională. Dacă analizăm tipul portofoliilor din punct de vedere a nivelului riscului acceptat de investitor. aferent operaţiunilor cu HV. au în structura lor HV aducătoare de dividende înalte. În dependenţă de conjunctura peţii în unele sau altele instrumente financiare. Pierderea unei părţi se compensează cu câştigul celeilalte. Caracteristicile esenţiale ale portofoliului de creştere şi veniturilor sunt: • portofoliul cu destinaţie dublă este format din HV generatoare de profit în cazul creşterii valorii de piaţă a lor. portofoliul agresiv defensiv: este considerat a fi un portofoliu echilibrat sau diversificat. componente ale portofoliului respectiv generează creşterea valorii capitalului investit. • Echilibrarea portofoliilor presupune echilibrarea nu numai a veniturilor. De aceea fiecărui tip de investitor îi va corespunde un tip de portofoliu de HV: cu stabilitate înaltă. acesta se referă la tranzacţii cu acţiuni şi obligaţiuni. 6 . cât şi dividende şi dobânzi joase. dar şi a riscului. Ele emit acţiuni proprii de 2 tipuri. În continuare portofoliile pot fi clasificate din punct de vedere a lichidităţii. primele aduc profit înalt.determinate din punct de vedere al comportamentului lor pe piaţă. Portofoliile echilibrate într-o măsură oarecare. agresiv şi iraţional. În componenţa portofoliului se pot include şi HV riscante. dar purtător de venituri mari. însă cu venit mic. diversificabil. ne sistematic. atunci ele se clasifică în conservativ. ele se formează din acţiuni simple şi priveligeate şi obligaţiuni. 3. dar trebuie de ţinut seama de faptul că piaţa fluctuează. se investesc o mare parte de mijloace băneşti. incluse în portofoliu.

Din punct de vedere a scopului investiţiei în componenţa portofoliilor HV se includ HV. Portofoliul peţii monetare au ca scop integritatea capitalului. Portofoliul HV neimpozabile conţin în general. permiţând obţinerea şi celor mai mari venituri.Clasificarea portofoliilor investiţionale Scopul investiţiei Lichiditatea ea Varietăţi de portofoliu Ramurabile Portofolii ramurale Portofoliul investiţiilor pe termen mediu şi lung cu venit fix. În componenţa portofoliului se includ mijloace băneşti sau active uşor realizabile. de exemplu portofoliile convertibile. 7 . Ele sînt formate din HV pe termen scurt şi alte instrumente ale pieţii monetare. nu se impozitează. aşa cum avuţia naţională se plasează în aceste obligaţiuni. De aceea HV de stat sînt cele mai sigure deoarece se consideră că statul nu poate da faliment. legate tehnologic. care. de regulă. Cele mai lichide sînt portofoliile peţii monetare. care corespund scopului propus. Totodată aceasta nu generează deficitul bugetar. Portofolii formate din HV ale diferitor ramuri industriale se compun în baza HV emise de întreprinderi din diferite sectoare industriale. O lichiditate înaltă posedă şi portofoliul investiţiilor pe termen scurt. Neimpozabile Portofolii ramurale dependente Portofolii convertibile Portofoliul peţii monetare Portofoliul HV de stat regionale Portofoliul HV din anumite ţări Portofoliul investiţiilor pe termen scurt Portofoliul HV municipale Portofolii regionale Portofoliu HV Portofolii specializate pe tipuri de HV Lichiditatea ca proprietate investiţională a portofoliului înseamnă posibilitatea transformării rapide a portofoliului în lichidităţi fără modificarea valorii lui. De menţionat că una din regulile „de aur” a lucrului cu HV spune „nu trebuie de investit toate disponibilităţile în HV – e necesar de menţinut o rezervă de mijloace băneşti pentru hotărârea problemelor investiţionale neprevăzute”. obligaţiuni de stat pe termen lung şi presupun păstrarea capitalului cu un grad înalt de lichiditate.

2000. «Рынок ценных бумаг». De asemenea se evidenţiază portofoliile HV formate în dependenţă de apartenenţa regională a emitenţilor şi de asemenea HV care sînt incluse în ele.A. Галанова. Басова. regionale şi de asemenea HV străine.И. La acest tip de portofolii se referă portofoliile: HV a anumitor ţări. 8 .3 3 B. А. 330-333.formate din acţiuni şi obligaţiuni convertibile şi priveligiate şi pot fi schimbate pe un număr determinat de acţiuni simple la un preţ determinat la un anumit moment de timp. Москва. стр. La acest tip de portofoliu aparţin portofoliile de investiţii pe termen mediu şi lung cu venit fix.

de vânzări sau financiare. 2) Există o corelaţie pozitivă între rentabilităţile titlurilor. Alegerea titlurilor şi natura diversificărilor ar trebui să urmărească obiectivele fixate la construirea portofoliului: importante plusuri de valoare asumându-ţi riscuri mari sau asigurarea securităţii. investiţii pe termen lung sau pe termen lung sau pe termen scurt. prin investiţia în valori mobiliare.Impune o condiţie de a deţine 12-20 de acţiuni diferite într-un portofoliu incluzând diverse companii în stadii diferite de dezvoltare. 4 Gabriela Anghelache. reprezintă posibilitatea de pierdere sau de pagubă. riscul fiecărei hârtii de valoare luate în parte este mai mare decât riscul total al întregului portofoliu de valori mobiliare. • Pierderea unui avantaj cert şi imediat din achiziţia şi stăpânirea unui bun real sau din consumul unui serviciu. 3) Evoluţia preţului de piaţă al titlurilor şi a rentabilităţii urmează o traiectorie aleatoare : piaţa financiară eficientă implicită. • Incertitudinea asupra valorii unui bun financiar ce se va înregistra la o dată viitoare. 75-76. ed. „Pieţe de capital şi burse de valori”. Adevărul. cel puţin în varianta de eficienţă slabă. .2. Riscul şi tipuri de riscuri aferente unui portofoliu Riscul. iar portofoliul de valori mobiliare nu va conţine numai acţiuni.este considerat periculos şi chiar dezastruos momentul când companiile au deficultăţi de producţie.4 Nu este de preferat să investim întreg capitalul disponibil într-o singură hârtie de valoare. pentru un avantaj viitor şi incert. Bucureşti 1992. fiecare cu fiecare şi fiecare cu ansamblul titlurilor. cît şi mărimea efectelor sau rezultatelor portofoliului. Câştigul aşteptat sau anticipat al portofoliului este dat de câştigul fiecărei hârtii de valoare. Evaluarea şi gestiunea eficientă a portofoliului se vor analiza în cadrul criteriului rentabilitate – risc. pag. Atât portofoliile eficiente cât şi cel optim sînt posibile pe orice piaţă financiară întrucât: 1) există o proporţionalitate directă între riscul asumat şi rentabilitatea cerută pentru o investiţie financiară: comportament raţional implicit. în acest caz. Diversificarea nu înseamnă să investeşti puţin în titluri numeroase deoarece urcările nu aduc decât profituri neglijabile. 9 . Dorinţa de diversificare a titlurilor nu trebuie să privească numai acţiunile.I. Tipurile riscurilor întâlnite într-un portofoliu de investiţii: a) riscul companiei / emitentului: . Principala caracteristică urmărită şi exploatată în gestiunea unui portofoliu este reducerea şi chiar eliminarea riscului specific prin diversificarea titlurilor. În definirea riscului s-au format mai multe accepţiuni: • Sacrificiul unui avantaj imediat sau absenţa unui consum imediat în schimbul unor avantaje viitoare. ea trebuie să fie prezentă în structura oricărui patrimoniu. Este la fel de posibil de diversificat geografic titlurile cumpărând valori străine. O măsură a riscului are în vedere atât posibilitatea unui rezultat sau efect. deoarece. în general.

Bucureşti. întrucât investiţia este în fonduri proprii şi un credit acordat.  Cumpărarea HV mai puţin sigure.  Cheltuieli suplimentare legate de căutarea HV . c)riscul peţii . mărirea numărului diferitor active sau altor tipuri de HV.riscul imobilizărilor de fonduri. lichide şi profitabile. pînă la 8 nu dă o micşorare considerabilă a riscului de portofoliu. determinată de mobilitatea eronată a capitalului . 10 . Formarea şi gestiunea portofoliului ţine de activitatea profesională şi portofoliul deja format este o marfă. când investiţia e limitată în timp .5 De asemenea. chimic petrochimic. Diversitatea portofoliilor este mare. etc. - 5 Dumitru G. mai ales când investiţia efectuată nu dă dreptul investitorului decât la o participare minoritară. b) riscul sectorului (industriei) .este.imposibilitatea de a influenţa deciziile echipei manageriale. de asemenea. etc.este considerat a fi ca o lamă cu două tăişuri.riscul absenţei unei remuneraţii . Diversificarea excesivă poate avea următoarele consecinţe negative ca:  imposibilitatea gestiunii optime a portofoliului. mărirea în continuare este irezonabilă. . pag. 149-150. Cheltuielile suplimentare efectuate în legătură cu gestiunea portofoliului cu diversificare excesivă nu au ca rezultat creşterea rentabilităţii.Administrarea eficientă a portofoliului de investiţie pentru minimizarea efectelor riscului constituie unul din talentele de bază ale administratorului de fond. transporturi. fiind activ în caz de creştere) în timp. d) riscul specific intrisec se referă la : . Badea „Piaţa de capital şi restructurarea economică”. Ca şi orice marfă portofoliul cu anumite însuşiri investiţionale poate să se bucure de cerere înaltă pe piaţa financiară. indiferent de câte tipuri de titluri există în portofoliu).absenţa unei garanţii reale.). aflate în portofoliu.riscul lipsei de lichidităţi. 2000.se manifestă când tipurile de acţiuni se găsesc cu preponderenţă în acelaşi sector sau domeniu economico – social (bancar. Economică. aşa cum apare efectul diversificării excesive. denumit risc nediversificabil (nu poate fi evitat. . ed. . care poate fi vândut pe componente (se vând cotele fiecărui investitor) şi în totalitate (când managerul îşi ia obligaţia de a gestiona portofoliul HV al clientului). deoarece rentabilitatea portofoliului creşte mai lent decât cheltuielile date. . însă fiecare deţinător are strategia sa proprie investiţională luând în considerare situaţia pieţei HV şi revizuind structura portofoliului nu mai rar de o dată în 3-5 ani. analiza lor.poate fi preîntâmpinat (redus) doar prin prezenţa pe termen lung pe piaţa de capital şi printr-o fluctuaţie (retragere în cazul descreşterii şi instabilităţii.riscul de sector e considerat a fi major pentru o instituţie cu un portofoliu specializat sau ultra specializat. care trebuie de omis. Minimizarea optimă a riscului se atinge dacă în portofoliu sînt incluse 10-15 HV diferite.

politicile de plasament ale investitorilor impun. „Pieţe de capital şi burse de valori”.Plasarea a unui anumit procent din fondurile disponibile în aceeaşi valoare mobiliară sau într-un sector economic anume. Metode de combatere a riscului unui portofoliu de investiţii II. În procesul de optimizare a relaţiei risc-rentabilitate. Formarea structurii eficiente a portofoliului Selecţia unui portofoliu eficient de acţiuni.6 Rentabilitatea sperată B XX XXXX X xX x x XXXX A Din mulţimea de portofolii optime situate pe frontiera eficientă se selectează cel care răspunde cel mai bine unor restricţii specifice ale politicii de plasament promovată în mod particular de fiecare investitor financiar. Portofoliul de acţiuni şi obligaţiuni.Menţinerea unei fracţiuni simple din fonduri sub formă lichidă sau într-un plasament determinat.II. Adevărul. anumite restricţii specifice pentru capitalul lor financiar: . Bucureşti 1992. la un risc minim asumat maximizează rentabilitatea.dispersie” care utilizează conceptul de medie pentru rentabilitatea sperată şi cel de dispersie pentru incertitudinea care e asociată acestei rentabilităţi. . ed. Curba care reprezintă grafic aceste combinaţii posibile ale celor două acţiuni poartă denumirea de „frontiera eficace” şi această este reflectarea portofoliilor optime sau eficiente. . Combinând în proporţii diferite două acţiuni care compun un portofoliu se poate obţine o mulţime finită de combinaţii care la o rentabilitate sperată minimizează riscul sau invers. 6 Risc Gabriela Anghelache.O rentabilitate minimă sub formă de dobânzi sau dividende. 129. Astfel de informaţii pentru structurarea unui portofoliu optim sînt furnizate clienţilor de către instituţiile bancare şi bursiere după analiza şi prelucrarea pertinentă a caracteristicilor titlurilor ce compun portofoliul fiecărui client. acel portofoliu care pentru un risc cît mai mic asumat prezintă cea mai mare rentabilitate. Un portofoliu eficient poate fi definit în termenii rentabilităţii şi riscului respectiv. 11 . pag. Pentru rezolvarea acestei probleme de gestiune financiară literatura de specialitate propune metoda „medie .1. acel portofoliu care pentru o rentabilitate globală scontată prezintă riscul cel mai mic şi invers.

În gestiunea portofoliului se mai are în vedere faptul că volatilitatea acţiunilor nu este decît o măsură statistică. Punctul M are semnificaţia unei proporţii optime dintre obligaţiuni şi acţiuni. Acesta e motivul pentru care trebuie realizat studiul valorilor cu venit fix în cadru unui portofoliu diversificat. în A proporţii diferite se situează pe linia curbă M OA. Metodele moderne de gestiune a portofoliilor se bazează. respectiv cea mai mare rentabilitate pe unitatea de risc. şi asupra obligaţiunilor.7 Pe curba OMA se află toate combinaţiile posibile dintre acţiunile şi obligaţiunile unui portofoliu. şi deci. Punctul M de optim se va situa de o parte sau alta de proporţia 50% / 50%. variabilă. în proporţii diferite care pornesc de la 100% obligaţiuni şi se încheie cu 100% acţiuni. Comportamentul obligaţiunilor în cadrul unui portofoliu e similar celui al acţiunilor. Ansamblul portofoliilor sperată constituite din acţiuni şi obligaţiuni. a reacţiei cursului bursier la evoluţia indicelui general al pieţii. volatilitatea obligaţiunilor poate fi determinată exact în raport cu maturitatea şi cu taxa sa de cupon. Punctul RF reprezintă rata dobînzii Rentabilitatea fără risc. Bucureşti 1992. 131. Adevărul. Un portofoliu optim este cel care armonizează cele două obiective contradictorii ale gestiunii financiare: creşterea rentabilităţii şi reducerea riscului. În cadrul unei politici de diversificare a portofoliilor. în mod esenţial. deci. exactă a evoluţiei cursului bursier al obligaţiunii în raport cu evoluţia ratei dobînzii pe piaţă. teoria 7 Gabriela Abghelache. pag.Diversificarea unui portofoliu de acţiuni poate reduce sau chiar elimina riscul specific al acestuia prin combinaţii de acţiuni independente sau dependente în sens negativ. respectiv aceea structură care determină rentabilitatea marginală cea mai mare pe unitatea de risc. pe portofoliile de acţiuni. În timp ce volatilitatea acţiunilor este estimată cu incertitudine în raport cu evoluţia peţii. O Risc RF Studiile efectuate arată că diversificarea portofoliului în proporţii aproximativ egale ale celor două feluri de titluri şi în deosebi proporţia 45% / 55% conduce spre rentabilitatea marginală cea mai mare a portofoliului. ed. dimpotrivă. mai departe sau mai aproape de această proporţie în funcţie de caracteristicile titlurilor ce compun portofoliul.dimpotrivă volatilitatea obligaţiunilor este o măsură actuareală şi. Un portofoliu investit numai în acţiuni oferă o rentabilitate mai mare dar şi un risc mai ridicat al plasamentului. obligaţiunile să fie prioritare În realitate obligaţiunile oferă investitorului o rentabilitate mai scăzută decît acţiunile dar în mod egal şi riscul unui asemenea plasament este mai mic. Problema care se pune e cea privind structura unui astfel de portofoliu dacă acţiunile trebuie să domine structura portofoliului sau. Se sesizează uşor că un portofoliu de acţiuni şi obligaţiuni va avea mai mari şanse de reducere a riscului specifice prin diversificare. „Pieţe de capital şi burse de valori”. implicit. 12 . Analiza internă de rentabilitate şi risc se poate extinde la ansamblul plasamentelor bursiere şi.

plasamentul în obligaţiuni la rată fixă a dobînzii este riscant pentru un investitor. trebuie refăcută următoarea completare: dacă gestionarul portofoliului prevede o scădere a ratei dobînzii el va avea ca obiectiv creşterea volatilităţii portofoliului obligatar. sau chiar mai mult. mărimea lui e o funcţie crescătoare dar nu proporţională a maturităţii titlului. 59. care e compensat printr-o rată de randament mai ridicată (prima de risc legată de faliment care se situează între 0. cuponul este sigur dar fix în timp ce în cazul acţiunilor. este total lipsită de incertitudine dacă şi numai dacă investitorul nu se preocupă de valoarea plasamentului său înainte de cei 15 ani şi dacă există posibilitatea de investire cu certitudine a cupoanelor viitoare la aceeaşi rată a dobînzii ca acea a obligaţiunii. cu scopul de a rentabiliza la maxim această scădere de rată a dobînzii printr-o puternică plus valoare asupra cursurilor bursiere. apar. . Fundaţiei „România de mâine”. Riscul antrenat depinde de caracteristicile obligaţiunii. precum şi o analiză macroeconomică şi internaţională. 13 . Bucureşti. cazurile de faliment fiind foarte numeroase. Riscul unui plasament în obligaţiuni poate proveni din riscul de faliment al emitentului. comit erori mai mult sau mai puţin importante. Evaluarea şi gestionarea valorilor mobiliare”.8 Fluctuaţiile ratei dobînzii antrenează o volatilitate semnificativă a cursului unei obligaţiuni.o bună cunoaştere a reacţiei fiecărei obligaţiuni la fluctuaţiile ratei dobînzii. Astfel. ca fundamentale două elemente: .  Referitor la primul mod de utilizare în practica a coeficientului de sensibilitate. În realitate o asemenea situaţie nu se regăseşte. dar pot creşte fără limită. Pentru gestiunea activă a unui portofoliu de obligaţiuni. Dacă emitentul e reprezentat de stat. după durata medie de viaţă. Pentru întreprinderile private. pag.3% şi 1%). Rentabilitatea unei investiţii într-o obligaţiune de 15 ani. controlul emisiunii exercitat în majoritatea ţărilor de Ministerul Finanţelor reduce riscul de faliment. ed. întru cît investitorii sînt preocupaţi de fluctuaţiile pe termen scurt şi mediu al plasamentelor iar gestionarii portofoliilor doresc adoptarea de strategii active. În SUA. Riscul unei obligaţiuni provine din faptul că valoarea sa fluctuează în funcţie de rata dobînzii în vigoare pentru instrumentele care au aceeaşi maturitate. Rentabilitatea în investiţii într-o obligaţiune constă în faptul că în cazul unor obligaţiuni clasice. primele de risc pot atinge niveluri ridicate (între 2% şi 5%)pentru întreprinderile private. 1998. Coeficienţii de sensibilitate şi durată a unii obligaţiuni au importanţă practică în două moduri: 1) utilizarea acestora de către gestionarii de portofolii în funcţie de anticipările cu privire la rata dobînzii 2) alegerea obligaţiunilor cele mai atractive în funcţie de durata portofoliului. Totodată investiţia în obligaţiuni necesită şi o bună cunoaştere a factorilor care influienţează valoarea unui plasament în obligaţiuni. dividendele sînt incerte.justifică adăugarea de obligaţiuni la activele deţinute. Această neproporţionalitate implică ideea că riscul unui portofoliu nu este egal cu nivelul riscului corespunzător duratei de viaţă medie a portofoliului. 8 Teodora Vişcu-Barbu „Pieţe de capital. instituţiile financiare care ajustează sensibilitatea portofoliilor .o bună previziune a ratei dobînzii pentru orice maturitate. dacă e cazul unor emisiuni junk bonds. Pe de altă parte chiar dacă riscul de faliment este absent. acest risc e neglijabil.

Fundaţiei „România de mâine”. nivelul riscului de rată a dobînzii a plasamentului respectiv.9 II. După ce creşterea dobînzii sa încheiat. pag. 1998. Cheltuielile de tranzacţionare ca şi fiscalitatea trebuie luate în considerare pentru a putea opta pentru cumpărarea sau vînzarea obligaţiunilor. aceasta va diminua la maximum volatilitatea portofoliului obligatar. Bucureşti. Diversificarea portofoliului de investiţii. 69-71.  Cea de-a doua implicaţie practică a coeficientului de sensibilitate. gestionarul portofoliului va proceda la un arbitraj al portofoliului cu scopul de a găsi o curbă de structură a ratei randamentelor celei mai ridicate. ed.Dacă din potrivă gestionarul preconizează o creştere a ratei dobînzii. Metode de diversificare 9 Teodora Vişcu-Barbu „Pieţe de capital.2. se poate explica astfel: o dată cu nivelul duratei portofoliului urmează selecţionarea obligaţiunilor celor mai atractive. Se vor cumpăra acele obligaţiuni care sînt deasupra curbei structurii ratei dobînzii şi se vor vinde cele situate sub nivelul curbei. cu scopul de a îl proteja contra unei scăderi de valoare importante. Evaluarea şi gestionarea valorilor mobiliare”. Dacă în anumite situaţii statul emitent al obligaţiunilor intervine cu scopul de a corija modificările de rată a dobînzii această intervenţie nu trebuie generalizată: astfel rămîne valabilă afirmaţia conform căreia volatilitatea unui portofoliu obligatar exprimă. 14 . în general. şi deci a duratei.

Investitorii sînt în primul rînd preocupaţi de două aspecte: factorul de risc şi cel de rentabilitate. combinînd o investiţie riscantă cu alta neriscantă se reduce simţitor riscul total al portofoliului. În condiţiile ipotezelor de mai sus investitorul are posibilitatea alocării unei părţi din bugetul său în active riscante de pe frontiera eficientă Markowitz şi a celeilalte părţi în activ fără risc. Toţi investitorii individuali a comportament raţional şi iau decizii de plasament financiar care trebuie să situieze portofoliul pe frontiera eficientă. Cumpărarea activului fără risc este echivalentă cu acordarea unui împrumut către piaţa monetară (bonuri de tezaur) la dobînda fără risc. cu un portofoliu de active riscante dar suficient de diversificate pentru obţinerea celui mai mic risc posibil (portofoliul eficient sau portofoliu de piaţă ). Modelul CAMP se construieşte în funcţie de un singur factor macroeconomic: evoluţia generală a pieţei financiare. întrucât riscul specific. respectiv rentabilitatea portofoliului eficient ce poate fi construit din cele mai reprezentative titluri ale indicelui bursier. Morala acestei teorii este că riscul pe care o investiţie particulară îl presupune aproape nu contează. Un portofoliu care le combină pe amîndouă. ce măsoară gradul de risc al activului individual. Cu alte cuvinte. respectiv atitudinea lor faţă de risc. De aceea. Să ne imaginăm două investiţii la fel de riscante: una este rentabilă dacă plouă şi cealaltă dacă nu plouă. va fi rentabil întotdeauna. creşterea continuă a valorii portofoliului. Combinaţia de active riscante astfel obţinută poartă denumirea de portofoliu împrumutat. combinaţia astfel rezultată se cheamă portofoliu împrumutător. Se realizează astfel o combinaţie între plasamentele în active financiare şi în cele monetare. În condiţiile realizării integrate a ipotezei (3) investitorul poate cumpăra mai multe active riscante (de pe frontiera eficientă) decât îi permite propriul buget. Operaţia devine posibilă prin cumpărarea pe credit a activului fără risc. cea ce contează este contribuţia pe care o aduce riscul total asumat de acel investitor. în funcţie de riscul portofoliului de piaţă: Ri = Rf + ( Rm − Rf ) βi Singurul risc remunerat este cel determinat de evoluţia reală a pieţei financiare (Rm –Rf ) riscul sistematic.de rentabilitatea portofoliului de piaţă(market portofolio=Rm) şi de coeficientul βi. celelalte două sunt mai puţin realizabile din pricina existenţei ineluctabile a unui risc de rată de dobîndă şi mai ales a imposibilităţii de a vinde titlurile de stat pe debit în mod nelimitat. acesta rămîme cel mai utilizat pentru selecţionarea portofoliilor. (2) care are o rată certă de dobîndă (cu o rată de inflaţie implicită. legat de caracteristicile individuale ale respectivului activ poate fi eliminat prin diversificarea portofoliilor. în timp. În acest sens se admite existenţa unor noi ipoteze respectiv: (1) existenţa activului fără risc de faliment. W. 15 . Cu toate criticile aduse modelului CAMP îndeosebi legate de variabilitatea în timp a faimosului coeficient βi. respectiv prin solicitarea pe piaţa monetară a unui credit la aceeaşi dobîndă fără risc. constantă şi fără risc de dobîndă) şi (3) care poate fi cumpărat sau vîndut fără nici o restricţie (absenţa riscului de lichiditate). Sharpe dezvoltă ideea combinării unui activ fără risc (cele mai sigure obligaţiunile de stat). Această idee îl conduce la determinarea modelului CAPM al rentabilităţii individuale sperate a unui activ riscant (Ri) în funcţie de rentabilitatea activului fără risc(Rf). În prezent ne interesează în mod deosebit combinaţiile eficiente de titluri care să satisfacă funcţia de utilitate a investiţiilor. Strategia diversificării portofoliului de titluri va avea ca rezultat. Dacă prima ipoteză poate fi îndeplinită de titlurile de stat (riscul de faliment fiind exclus pentru un stat suveran).

Modelul are meritul de a evidenţia factorii determinanţi şi impactul lor asupra preţului unei opţiuni cursul (preţul) titlului suport. din opţiuni de cumpărare (CALL) şi din opţiuni de vînzare (PUTT). rentabilitatea activului fără risc. atunci riscul portofoliului se va modifica. Coeficientul „delta” (Δ) reprezintă variaţia preţului unei opţiuni rezultă din variaţia foarte mică a preţului acţiunii – suport. Din punct de vedere matematic. P= Qs * S + Qc *C . atunci coeficientul „gama” se asociază cu acceleraţia acestei viteze. Coeficientul „theta” (θ) măsoară sensibilitatea preţului unei opţiuni la o variaţie a duratei (t): θ = de dt 16 . dealtfel. atunci cînd acţiunile cresc şi semnul „-” la delta pentru acţiunile care se apreciază cînd acţiunile scad. această poziţie nu poate fi întîlnită decît pentru variaţii foarte mici ale cursurilor acţiunilor. Coeficientul „gama” măsoară sensibilitatea coeficientului „delta” la o variaţie a cursului acţiunii – suport. pentru a rezulta un coeficient „beta” net care măsoară riscul poziţiei respective a portofoliului. unde Qs şi QC reprezintă cantităţile de activ – suport şi respectiv de opţiuni CALL pentru formarea portofoliului. arbitrajul făcîndu-se acum între două componente ale portofoliului: . obligaţiuni). se atribuie semnalul + la delta pentru opţiunile care se precizează. derivata a doua a preţului opţiunii. Acest coeficient creşte pe măsură ce se apropie de scadenţa opţiunii.Modelul Black and Scholes revine asupra selecţiei portofoliului de titluri. mai degrabă. Dacă asociem coeficientul „delta” cu viteza de reacţie a preţului opţiunii la variaţiile de curs ale acţiunii. de altfel. preţul de exerciţiu al opţiunii. „delta”e derivata întîia a preţului optiunii. Se poate construi un portofoliu fără risc . Un portofoliu perfect acoperit ar trebui să aibe coeficientul „beta” egal cu zero. rentabilitatea activului suport. Este. Se adună coeficienţii „delta ai opţiunilor” cu coeficienţii „beta” ai acţiunilor.activul suport( acţiuni.opţiunea(de cumpărare =CALL sau de vânzare = PUTT) şi . În termeni economici acest coeficient măsoară riscul poziţiei portofoliului. în raport cu preţul acţiunii. Cunoaşterea acestei acceleraţii permite să se ajusteze (aproximeze) riscul portofoliului şi a vedea dacă poziţia acestui risc se apropie de 0. coeficientul „gama”. format dintr-o acţiune şi un număr de opţiuni asupra acestei acţiuni. Γ=Δ∕dS Este. La un portofoliu compus din acţiuni.Aceasta e numit portofoliul de acoperire (la risc) care nu aduce decît un randament minim fără risc (R f). dividendul. Blak & Scholes au aplecat procesul Winner (sau zgomot alb) la portofoliul fără risc P: dP = Qs *ds + Qc*dC în care dC e calculat ca viteză de variaţie prin tehnica (lema) Ito (probabilist japonez). Pentru a aprecia riscul asumat de investitor se utilizează. Dacă acestea se modifică foarte mult. ca preţ al timpului de deţinere a acestuia. În realitate. în raport cu preţul acţiunii. sensibilitatea primei (de cumpărare sau de vînzare)unei opţiuni la variaţia preţului (cursului) acţiunii. variaţia rentabilitatea titlului suport.

Cu cît opţiunea se apropie de scadenţă. Modelul binominal (elaborat de Cox. Astfel în cadrul unei perioade înainte de scadenţă. pînă la u*S0. Valoarea portofoliului la scadenţă a opţiunii va fi: u*S0-x2*C cu probabilitate q sau cu d* S0-x2*Cd cu o probabilitate 1-q. se pune problema determinării mărimii C. mai puţin utilizat în gestiunea portofoliului. 17 . d*S0-E) Ştiind că în acest proces binominal sînt 50%şanse ca valoare CALL să fie la scadenţă egală cu C*u şi. Cu excepţia unor ipoteze destul de restrictive. ed.Este derivata întîi a preţului opţiunii. Astfel un portofoliu care combină cumpărarea unei acţiuni suport şi vînzarea unui număr corespunzător de CALL–uri este perfect acoperit. variaţia preţului de exerciţiu.Este derivata întîi a preţului opţiunii în măsură cu timpul. pînă la d*S0cu o probabilitate 1-q. Coeficientul „vega” măsoară sensibilitatea preţului unei opţiuni la o variaţie a volatilităţii cursului acţiunii – suport. q S0 1-q u*S0-x2*Cu d*S -x Cd 0 2 Pentru ca un portofoliu (S0-x2C) să fie fără risc trebuie ca cele 2 valori ale acestuia la scadenţa opţiunii să fie egale între ele. cu o probabilitate q sau poate scăderea. şi Rubinstein). oricare ar fi starea naturii („u” sau „d”): U*S0-x2*Cu= d*S0 –x2*Cd 10 Gabriela Anghelache. pag. respectiv. conduce la un randament egal cu dobînda fără risc. cu atît coeficientul „theta” creşte cu atît valoarea opţiunii în timp scade. Ross. Studiază comportamentul componentelor portofoliului în condiţii de variaţii a preţurilor de piaţă ale opţiunii şi ale activului-suport. 138-139.factor multiplicator în scădere de curs însă e pozitiv (cursul nupoate fi mai mic decît 0).uri. cu atît coeficientul „vega” scade. Bucureşti. deci: q S0 t=0 1-q u *S0 d*S0 t=1 unde: u-factor multiplicator în creştere de curs d. „Pieţe de capital şi burse de valori”. 50% şanse să fie C*d. 1992. cursul S0 al activului – suport poate urca.10 Coeficientul iota şi epsilon. corespunzătoare pe o piaţă eficientă. Adevărul SA. u*S0-E) C*d=max (0. Acest coeficient deci exprimă influienţa timpului asupra valorii unei opţiuni. în raport cu volatilitatea acţiunii suport. Procesul de arbitraj între un portofoliu de acţiuni – suport şi un altul de CALL. de asemenea. Valoarea C a unui CALL poate deci să ia valoarea maximă C*u între 0 şi u*S 0-E cu probabilitatea q sau valoarea minimă C*d între 0 şi d*S0+E cu probabilitatea 1-q: q C 1-q C*u=max (0. modelul BS rămîne cel mai utilizat în gestiunea portofoliilor şi cu rezultatele cele mai pertinente. exprimă sensibilitatea preţului unei opţiuni în raport cu variaţia ratei de dobîndă fără risc şi. Cu atît opţiunea se apropie de scadenţă.

măsurată prin indicile general al bursei. cînd β =1 acţiunile sînt denumite volatil balansate(neutre). multiplicată prin r) 1+Rf. etc. de automobile. α –parametru al funcţiei egale cu mărimea Ri. de aparate casnice. de locuinţe. Rp –rata rentabilităţii pe piaţă. de regulă. numită dreaptă de regresie. la întreprinderi de construcţii industriale. cînd Rp=0 β – coeficientul de volatilitate a titlului panta dreptei de regresie şi exprimă sensibilitatea rentabilităţii titlului i la fluctuaţii în general. de textile. În cazul în care coeficientul de volatilitate e negativ (β<0) titlul mobiliar evoluiază în opoziţie faţă de tendinţa generală a peţii. Modelul de piaţă SHARPE Acest model reprezintă relaţia liniară dintre rentabilitatea individuală a portofoliilor de titluri. Funcţia ce aproximează corelaţia dintre variabilitatea rentabilităţilor individuale ale portofoliului şi variabilitatea rentabilităţii generale a pieţii e o linie dreaptă.Se obţine uşor numărul x2de opţiuni CALL care trebuie vîndute pentru o acţiune suport cumpărată. însă acest tip de acţiuni e foarte rar. ş. la acţiunile emise de întreprinderi de produse chimice. Variaţia cu 1% a rentabilităţii pieţii antrenează o variaţie a rentabilităţii titlului sub 1%. de echipamente electrice şi de electronice. Variaţia cu 1% a rentabilităţii pieţii determină o variaţie mai mare de 1% a rentabilităţii titlului.Această volatilitate poate fi întîlnită de regulă la acţiunile întreprinderilor producătoare de material rulant. E. Astfel de volatilităţi direct proporţionale pot fi întîlnite la societăţile de holding. de sticlărie. şi rentabilitatea generală (indice general) a pieţii bursiere. la societaţile de asigurări. pe de altă parte.parametru specific al acţiunii. reprezintă inversul ratei de acoperire a portofoliului (fără risc) este valoarea iniţială (S0-x2*C). care e dată de formula: Ri =α+β*rp+E Ri. pe de o parte. la bănci şi societăţi de credit. 18 . acţiunile sînt numite acţiuni volatile sau extrem de volatile.rata rentabilităţii estimate pentru acţiunea „i”. a. cînd β<1 acţiunile sînt denumite acţiuni volatile defensive. O astfel de volatilitate se înregistrează. prin care se măsoară riscul individual Reprezentarea grafică a dreptei de regresie este următoarea: Ri Ri=α+βRp+E u ⋅ S0 − d ⋅ S0 Cu − Cd β Rp Din reprezentarea grafică a dreptei de regresie se pot trage cîteva concluzii interesante şi se pot face intrepretări referitor la volatitatea acţiunilor: cînd β>1(o variaţie ±1% a indicilui general al pieţii bursiere determină oo variaţie mai mare de ±1% a rentabilităţii acţiunii „i”). încălţăminte. în scopul obţinerii unui portofoliu perfect acoperit: x2 = În fapt x2.

Din potrivă dacă se estimează o scădere a indicelui general al piţei . pentru că acestea vor înregistra creşterea de rentabilitate superioară creşterii rentabilităţii generale a pieţei.12 Tabelul 1 Riscul şi cîştigul pentru un portofoliu cu două hîrtii de valoare cu cîştiguri egale (venituri corelate perfect pozitiv). 81. Bucureşti.cu cît nivelul de diversificare a portofoliului este mai mare. cu atît riscul de piaţă al acţiunii este mai mare. ed.indică cît de mult variază fluctuaţiile unui portofoliu datorită mişcărilor existente pe întreaga piaţă de capital. 11 12 Dumitru G. Veniturile a două hîrtii de valoare sînt corelate perfect pozitiv cînd reprezentarea grafică a acestei corelaţii reprezintă o linie dreaptă ascendentă. În aceste cazuri. riscul combinaţiei este media aritmetică a riscurilor hîrtiilor de valoare componente. Fiecare punct de pe această dreaptă indică venitul hîrtiei de valoare A şi venitul hîrtiiei de valoare B. diversificarea nu determină reducerea riscului. Cunoaşterea coeficientului β are o mare importanţă. pag. ed. 1. 2000.11 Un alt model de estimare analitică a riscului la nivelul portofoliului e corecţia R care: . corespunzător fiecărui eveniment. . 19 . cu atît corecţia R este mai mare. Cea mai frecventă utilizare a coeficientului β se întîlneşte în reacţia de fiecare zi a oricărui manager de portofoliu (investitor). ci menţinerea lui la un nivel mediu. Gabriela Anghelache. Venituri corelate perfect pozitiv. Care este efectul asupra riscului cînd două hîrtii de valoare de acest tip sînt combinate. Bucureşti.are valori cuprinse în 0-100%.nu este relevant pentru portofoliile avînd titluri cu venituri fixe pe termen scurt.managerul îşi va consolida portofoliul prin achiziţionarea şi creşterea ponderii titlurilor cu volatilitate scăzută. 1.Cu cît coeficientul β este mai ridicat. folosind valorile pieţei ca ponderi. Badea „Piaţa de capital şi restructurarea economică”. atunci managerul va achiziţiona şi va creşte ponderea titlurilor cu volatilitate mare şi foarte mare. Metoda de combatere a riscului prin determinarea legăturii dintre veniturile hîrtiilor de valoare ce alcătuiesc portofoliul.Atunci cînd venitul a două HV sînt corelate perfect pozitiv. pag. portofoliile nediversificate au corecţia R<60% . Economică. în funcţie de evoluţia pieţii bursiere: dacă se estimează o creştere a indicelui general al pieţii. Valabilitatea acestui principiu se manifestă mai intens cînd cele două hîrtii de valoare sînt incluse în acelaşi portofoliu. care au cele mai mici scăderi de rentabilitate în raport cu scăderea celei de piaţă. Adevărul SA. 168-170. portofoliile mari diversificate au corecţia R>90% 2. . fiind practic cel mai important parametru al titlurilor pentru managementul eficient al portofoliilor. 1992. „Peţe de capital şi burse de valori”.

7 11. Riscul portofoliului nu este. în mod caracteristic egal cu media ponderată a riscurilor de valoare componentă. considerate în mod separat sau independent.7 4. În cazul veniturilor corelate perfecte pozitiv.Evenimentul Probabilitatea Veniturile pentru Veniturile pentru Venitul pentru hîrtia de valoare hîrtia de valoare portofoliu (%) A B 3 5 7 6 -2 4 5 7 6 -2 5=(0.4)4 5 7 6 -2 1 a b c d 2 0.61 3.61 11. şi pentru venitul B 20 . CAB=rAB*SA*SB rAB=CAB/ SA*SB unde: CAB-covariaţia dintre venitul lui A şi venitul B rAB – coeficientul corelaţiei dintre venitul lui A şi B SA. a rentabilităţii celui de-al doilea titlu „B”.4073 3. În acest caz.abaterile standarde pentru venitul A.10 0.4073 Nu întotdeauna venitul aşteptat pentru un portofoliu este media ponderantă a câştigurilor aşteptate pentru hârtiile de valoare.4073 a 3. SB . Riscul portofoliului nu depinde numai de riscurile hîrtiilor de valoare. Acest rezultat destul de surprinzător are o singură explicaţie. ci şi de măsura în care ele sînt influienţate în mod similar sau asemănător de evenimente de bază.61 11. Vp =xa*VA+xB*VB xB . xA-ponderea hîrtiilor de valoare Aşi B în portofoliu VA.30 0. în aceeaşi măsură. cît şi abterea standard a cîştigurilor pentru un portofoliu sînt mai mici decît valorile corespunzătoare pentru fiecare dintre hîrtiile de valoare componente. atît variaţia.6)3+(0.40 0. Corelaţia veniturilor a două hîrtii de valoare este egală cu covariaţia lor împărţită la produsul abaterilor lor.20 Venituri aşteptate(%) Variaţia venitului Abaterea standard venitului 4. coeficientul de corelaţie este +1 ceea ce înseamnă că unei creşteri a rentabilităţii primului titlu „A” şi corespunde o creştere.VB –veniturile hîrtiilor de valoare Aşi B în portofoliu Vp – venitul portofoliului Acest lucru nu e adevărat pentru fiecare dintre variaţiile sau abaterile standard a veniturilor (rădăcină pătrată din variaţie).7 4.

Veniturile a două hîrtii de valoare vor fi corelate perfect negativ atunci cînd reprezentarea grafică a acestei combinaţii este dată de modul de aşezare a punctelor pe o linie descendentă. pag.0 3 -5 7 6 -2 5 0.6*11.4 * 0.0 4. adică creşterea rentabilităţii titlului „A” este însoţită de o scădere.61 reprezintă variaţia pentru un portofoliu în ansamblu.61= 1. în egală măsură.Pornind de la cele două modalităţi de calcul putem arăta relaţia dintre riscurile portofoliului cu două hîrtii de valoare şi cele două variabile.61+ 2* 0. 13 Deci în acest caz diversificarea nu determină reducerea riscului ci menţinerea lui la un nivel constant. 4. a rentabilităţii titlului complimentar „B” Tabelul 2 Riscul şi cîştigul pentru un portofoliu cu două hîrtii de valoare cu cîştiguri în conpensaţie (veniturile corelate perfect negativ) 1 a b c d 1 0.8576+5.64 2.6 (-17.0 2.5728+4.1225= 0. Veniturile corelate perfect negativ.4073 = 11.0001 13 Gabriela Anghelache.0 4.5 1 13 4 0.0 5=0.0 4.0 2 0. 0.4 xB=0.1225 5.41471 Vp = 0.4*0.42* 26.4073*5.42*11.61+0.61 Vp=0.4*3+ În acest caz coeficientul de variaţie va fi: CAB =-1*3. ed.4073*3.40 73 1110 4. 79.4073 Vp =11. 1992.61+2*0. 2.61 xA=0.4 0 0.1796=11.0 4. 21 . „Peţe de capital şi burse de valori”. Adevărul SA.41)+ 0. 4.6 SA=3.62 *11.1110 = -17. Bucureşti.0001 26 0.4073 SB=3. Coeficientul de corelaţie rAB=-1.7 95 11.3 0 0.2 0 Venituri aşteptate % (2-3) Variaţia venitului 1 Abaterea standard a venitului 3.6 . Formula este: 2 2 V P = X A ⋅ V A + 2 X A ⋅ X B ⋅ C AB + X B ⋅ VB pentru cazul arătat în tabelul 1 avem: CAB= 1*3.62*11.

Pentru a demonstra aceasta să considerăm un portofoliu împărţit egal între două hîrtii de valoare cu un risc egal de 10% adică: xA = 0. În consecinţă trebuie căutat locul geometric al tuturor combinaţiilor performante posibile pornind de la aceea cu risc minim. xB= 0. La prima vedere sar părea că diversificarea nu are nici un efect în acest caz.14 Numărul hîrtiei de valooare (N) 1 2 3 4 5 10 20 50 100 1000 5000 10000 100000 Abaterea standard a veniturilor portofoliului S p = 10 7. Un caz special de mare importanţă apare atunci cînd veniturile hîrtiilor de valoare nu pot fi reprezentate grafic conform unui model . şi respectiv 2. Coeficientul de corelaţie rAB =0 rentabilităţile celor două titluri variază în timp total independent. x1. ed. 83-85.47 3.25* 100+0.5. Adevărul SA. cînd rAB=0 Sp –abaterea standard a rentabilităţilor pe întreg portofoliu. Cu cît numărul hîrtiilor de valoare incluse în portofoliu este mai mare cu atît riscul aferent acestuia este mai mic. S1. „Peţe de capital şi burse de valori”. Tabelul 3 Riscurile portofoliilor formate din diferite hîrtii de valoare cu venituri necorelate şi abaterea standard a veniturilor pe fiecare hîrtie de valoare Si=10%.16 2. Rezultă că diversificarea are întradevăr efect şi este necesară.ponderea capitalului investit în hîrtia de valoare 1.07 5.00 4. Portofoliul cu variaţia minimală absolută (PVMA) Obiectivul urmărit în gestiunea eficientă a portofoliului este găsirea celei mai performante combinaţii de titluri la un nivel de risc dat.5. Riscul portofoliului este mai mic decît riscul fiecărei hîrtii de valoare componente a portofoliului. înlocuind aceste valori în formula de mai sus avem: (0. pag. 22 .03 Si Frontiera eficientă. 1992. rezultatul e similar. S2-abaterea standard a veniturilor pentru hîrtiile de valoare 1 şi 2. 3. Dacă portofoliul include suficiente componente.52*102 = 2 0.10 0. x2.24 1. SB=10.77 5.07. Principiul asigurării veniturilor necorelate.32 0. Această 14 Gabriela Anghelache. Dar nu este aşa.Din tabelul de mai sus rezultă că dacă veniturile a două hîrtii de valoare sînt corelate negativ.14 0. Dacă un portofoliu este format din mai mult de două hîrtii de valoare cu venituri necorelante.41 1. riscul general al portofoliului va tinde către zero.Astfel avem: S p = 50 şi Sp= 7. 2 2 2 2 2 S p = x A ⋅ S A + xB ⋅ S B .5)2*102+0. Bucureşti. este posibil să la combinăm într-o asemenea manieră încît să putem elimina toate riscurile. SA=10. respectiv cel pe care investitorul este dispus în mod subiectiv să şi-l asume.25*100.00 0.

respectiv combinaţiile de pe curba pe curba PVMAj. maximă pe unitate de risc asumat.7 0. investitorul se va plasa pe frontiera eficientă şi va investi in portofoliul care îi va aduce rentabilitatea dorită.2 şi RP2=6. Analizând graficul de mai jos se poate evidenţia două categorii de portofoliu posibile ale celor două titluri componente: -Portofolii dominate. pornind de la cel cu risc minim (PVMA) pentru investitorul cu aversiunea la risc şi ajungînd la cel cu rentabilitatea cea mai ridicată. cu rentabilităţi diferite Rp1=4. În mod necesar aceasta se va afla între limitele privind cea mai bună şi cea mai slabă rentabilitate a titlurilor care compun portofoliul în funcţie de ponderile ce se acordă titlurilor componente (xi): R p = ∑ xi × Ri x =1 n unde i=1. 23 . Pentru riscul portofoliului egal cu cel al obligaţiunii „j”..3 2 1. formează cea ce înseamnă frontiera eficientă (curba PVMA). de riscuri mai mari ce trebuie asumate.n feluri de titluri în portofoliu Rentabilitatea portofoliului este deci în dependenţă de corelaţiile dintre rentabilităţile individuale ale titlurilor componente. situate pe curba PVMAi: creşterea rentabilităţii este însoţită în mod natural.. avem două combinaţii posibile (x=0 şi x=0. Nici o combinaţie a titlurilor nu va duce la o rentabilitate a portofoliului superioară celei mai mari rentabilităţi individuale.1 1..5 Riscul ataşat unui portofoliu (σp ) În raport cu aversiunea sau preferinţa pentru risc.9 1.cercetare conduce la identificarea „frontierei eficiente” şi portofoliului cu variantă minimă absolută. total ineficiente: scăderea rentabilităţii acestor portofolii este însoţită de creşterea riscului acestuia. superioare celor anterioare. Mulţimea portofoliilor dominante. Rentabilitatea şi riscul unui portofoliu format din “n” titluri Rentabilitatea unui portofoliu de “n” titluri este media ponderată a rentabilităţii medii (Ri) ale titlurilor care-l compun. dar şi cu riscul cel mai mare. Frontiera eficientă Rp 7% 6% 5% 4% PVMA „i” 0..2. -portofolii dominante.. Este logic că la acelaşi risc se va alege portofoliu dominant cu rentabilitatea mai mare.6518).

171. în primul rând.. În sfîrşit un portofoliu diversificat pe mai multe ramuri economice va fi mai puţin riscant decît portofoliul care cuprinde titluri dintr–o singură ramură.. pag. respectiv a “n” – a parte din total: xi=1/n pentru orice i=1. Riscul total al portofoliului este egal cu riscul său sistematic şi deci nediversificabil. riscul unui portofoliu depinde de trei factori: 1) riscul fiecărei acţiuni incluse în portofoliu 2) gradul de independenţă a variaţiilor acţiunilor între ele 3) numărul de titluri din portofoliu15 Principiul diversificării eficiente (determinarea frontierei eficiente). Dincolo de acest număr.2.rata inflaţiei..)şi performanţele pieţei financiare. 24 . vom avea riscul unui astfel de portofoliu egal cu riscul de piaţă. un portofoliu compus din acţiuni ale unor societăţi recunoscute şi importante va fi mai puţin riscant decît un portofoliu ce cuprinde titluri ale unor societăţi mai mici şi care nu cotează la bursă.. atunci riscul acestuia este mai mic decât atunci când o acţiune deţine 90%din portofoliu. În sinteză. Diversificarea chiar optimă are o limită insurmontabilă: riscul sistematic. În acelaşi timp e semnificativă structura portofoliului : dacă titlurile au ponderi relativ egale în compunerea portofoliului.n. Mai multe teste empirice au demonstrat că un portofoliu este suficient diversificat dacă este compus din 20 – 30 titluri.. rata dobînzii. Riscul specific nu este remunerat întru cît el poate fi eliminat prin diversificare. de piaţă. adică coeficientul de corelaţie egal cu 0. în evaluarea acestui portofoliu.. Un astfel de portofoliu este total diversificat. dar rămîne de asumat de către investitor riscul sistematic al acestuia. Pe de altă parte. 200.n titluri La limită. presupune stabilirea portofoliului cu varianţă minimă pentru oricare investitor cu un profil de risc personal şi cu un comportament raţional. Situaţia unui portofoliu echiponderat Acesta este portofoliul în care cele toate “titluri” intercorelate care – l compun au aceeaşi pondere. determinat de evoluţia indicatorilor macroeconomici semnificativi pe plan naţional şi chiar internaţional(produsul intern brut. ed. de numărul de titluri care . Badea „Piaţa de capital şi restructurarea economică”. iar celelalte acţiuni ocupă restul de 10%. În consecinţă riscul specific al acestui portofoliu este egal cu zero. reducerea marginală a riscului specific este nesemnificativă şi oricum inferioară costurilor antrenate de gestiunea unor portofolii aşa de mari. Bucureşti. Singurul care mai contează..2.. 2 – toate titluri au aceiaşi speranţă de rentabilitate (E i) şi acelaşi risc ataşat fiecărui titlu(σ 2i) 3 – toate titlurile sînt independente din punct de vedere statistic.l compun.În conformitate cu avantajul diversificării unui portofoliu se poate aprecia că riscul acestuia depinde. Prin diversificare eficientă putem elimina riscul specific al portofoliului. Economică. conducînd astfel la diminuarea completă a riscului specific. etc. Evaluarea acestui risc sistematic presupune remunerarea lui pe piaţa financiară cu o primă de risc de piaţă. 15 Dumitru G. respectiv pentru x → ∞ . Efectul diversificării în funcţie de numărul de titluri este foarte bine ilustrat în cazul portofoliului de asigurări care răspunde următoarelor ipoteze de lucru: 1 – portofoliu echiponderat: xi=1/n pentru orice i=1. portofoliul eficient ales este un portofoliu optim diversificat. este riscul sistematic.

în portofoliile lor fiind 25 . a inflaţiei. Analiza portofoliului fondurilor de investiţii din RM Fondurile de investiţii pentru privatizare (FIP) şi companiile fiduciare au fost create în corespundere cu decretul prezidenţial şi au jucat un rol important in procesul privatizării în masă. Economia naţională. dolari). Această variabilitate a pieţei financiare defineşte riscul de piaţă şi are proporţii diferite. Diminuarea riscului prin diversificarea portofoliului Riscul Portofoliului Societatea emitentă 30 – 40% 20 30 ∞ Numărul de titluri Piaţa financiară II.). în riscul total al valorilor mobiliare. În ansamblu activele totale ale FIP – urilor şi companiilor de trust (aproape 98 la sută din hârtiile de valoare) au constituit circa 1 mld. piaţa financiară. a dobânzii.Riscul total al unui portofoliu nu poate fi diminuat. etc. de la ţară la alta. sânt. 148 milioane lei (225 mln. a cursului valutar. dincolo de o limită de 30 – 40 % ce reprezintă ponderea riscului de piaţă a portofoliului. prin ele însele variabile (variaţia PiB. 3. concentrând în mâinile lor circa 70 la sută din valoarea tuturor bonurilor patrimoniale remise cetăţenilor RM. prin diversificare.

Valoarea medie a dividendelor anunţate de un FI a fost de circa 556 mii lei. Pe parcursul ultimilor 5 ani de activitate. odată dividende doar 16 FI. FI. cât şi a veniturilor obţinute de la plasarea mijloacelor circulante libere în depozitele bancare şi valorile mobiliare de stat. Din 43 de fonduri de investiţii. În urma unor reorganizări ale fondurilor de investiţii prin asociere.1 mln lei mai puţin decât în anul 2001. ce e cu 4. au anunţat cel puţin. FI au înregistrat venituri superioare valorii cheltuielilor. cărora le aparţin peste 544 milioane de acţiuni emise de către acestea. Valoarea medie a patrimoniului fondului de investiţii ce revine la un acţionar constituie 470 lei. derulat în anii 1997-1998. la finele anului de gestiune 2002 au înregistrat rezultate ale activităţii doar 14 fonduri de investiţii nemutuale nespecializate.6 milioane de cetăţeni. Valori mai importante ale dividendelor anunţate au fost înregistrate doar începând cu anul 2000. au trecut cu succes doar 35 de fonduri. ce au activat în perioada anilor 1997-2002.9 mln lei. cu excepţia anul 2000. precum şi a altor societăţi pe acţiuni. prima etapă de activitate a FIP – urilor şi companiilor fiduciare a fost în temei nerentabilă. Valoarea totală a patrimoniului fondurilor de investiţii. În anul 2002 venitul total al fondurilor de investiţii a marcat 15. care în urma investirii bonurilor patrimoniale au devenit acţionar ai FI. are un trend descendent. În realitate. Astfel. le-a fost asigurată de către unii privatizatori neconştienţi o promisiune ce contravine legii de a primi sistematic dividende. 6 FI au anunţat achitarea dividendelor în valoare de cca 3. procesul reorganizării lor în fonduri de tip clasic. Ca o deviere de la sensul economic. Mărimea medie a pachetului de acţiuni deţinute de către un acţionar al fondului este de 340 de acţiuni. Aceasta se explică prin faptul că începând cu anul 1998 mijloacele circulante libere au fost mobilizate de către un şir de fonduri spre plata dividendelor acţionarilor săi. formate în perioada privatizării în masă. Numărul acţionarilor fondurilor de investiţii existente constituie circa 1.adunate acţiunile majorităţii întreprinderilor cu perspectivă din republică. participarea la privatizare şi obţinerea acţiunilor a fost considerată de ei ca obţinerea unei surse suplimentare de venit.3 milioane lei. cît şi minimizarea riscului atribuit indispensabil investiţiilor. În anul 2002 depăşirea a constituit cca 10 mln lei. ceea ce unui investitor incompetent nu iar fi reuşit. obţinute de către fonduri de la societăţile din portofoliu. În anul 2002 FI au anunţat spre plată dividende în valoare totală de cca 5. ce activează în prezent în republică nu întreprind măsuri de atragere a mijloacelor prin plasarea acţiunilor proprii şi nu dispun de surse suficiente pentru a investi în valori mobiliare ale altor emitenţi.scopul creării FI a fost asigurarea veniturilor. 18 fonduri aflându-se în proces de lichidare.3 mln lei. la adunările generale ale acţionarilor FI desfăşurate în anul 2001. Ele nu au îndreptăţit aşteptărilor nici ale acţionarilor şi nici ale 26 . Din motivul că formarea acestor portofolii necesită cheltuieli mari. Cetăţenilor republicii. Reducerea valorii totale a veniturilor fondurilor de investiţii în ultimii patru ani este marcată atât de diminuarea valorii dividendelor. din 43 FI create în procesul privatizării. Astfel. ca factor de influenţă fiind reducerea numărului lor în perioada dată.

7 august 2003. în opinia mai multor participanţi profesionişti se reduce doar la înăsprirea condiţiilor de activitate. Ziarul „Capital”. pag. Activele de bază ale FI sînt reprezentate de portofoliul de investiţii(97. prin instalarea unui control mai riguros şi mărirea gradului de responsabilitate a acestora. însoţită de comercializarea patrimoniului şi distribuirea banilor încasaţi acţionarilor. Posibilităţile de plată a dividendelor de către FI şi problemele reorganizării lor în prezent sunt foarte acute.18 Principala prioritate a FI o constituie principiul diversificării.societăţilor pe acţiuni.16 Controalele efectuate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare dezvăluie permanent numeroase încălcări ale legislaţiei în activitatea fondurilor şi companiilor fiduciare. le combină în portofoliul lor şi calculează mai 16 17 Ziarul „Capital. care urmează a fi realizată prin: .A. de tip deschis. cât şi pentru economia naţională rămâne a fi o directivă actuală. Promovarea acestei politici în continuare ar fi echivalentă cu lichidarea completă a FI. Acum însă atitudinea faţă de ele. Tot mai acută devine plata dividentelor. Pînă în prezent nu e finalizată întrarea tuturor cetăţenilor în drepturile de acţionari. prin intermediul a 10 companii fiduciare. Crearea condiţiilor favorabile pentru funcţionarea FI este o necesitate.contractarea abuzurilor din partea organelor de administrare ale societăţilor pe acţiuni şi FI. Aceasta însă nu va rezolva problemele pieţei valorilor mobiliare şi va frâna afluxul de investiţii în Moldova. Iar principalul e că acest fapt va agrava situaţia şi aşa regretabilă a acţionarilor. pag. inclusiv şi peste hotarele ţării. nr. activitatea cărora rămâne în continuu în majoritatea cazurilor ineficientă. Direcţionarea activităţii FI spre o activitate mai eficientă. de pregătire şi desfăşurare a adunărilor generale cu acţionarii. Rămîne problematic mecanismul de conlucrare cu acţionarii. Se vorbeşte demult despre reorganizarea treptată a FI nemutuale în fonduri mutuale sau pe intervale. holding-uri pe baza lor. ca formă organizatorico juridică sînt S. în atragerea investiţiilor. 27 .17 FIP.transformarea treptată a FI în alte forme organizatorico-juridice. 27.crearea condiţii investiţionale favorabile pentru investiţii. pag. 34. S-au propus în repetate rânduri câteva metode de rezolvare a acestei probleme dificile. La realizarea programului privatizării în masă. 5 iunie 2003. 26 septembrie 2002. Ultima variantă ar fi cea mai posibilă şi mai operativă. un patrimoniu în valoare de cca 155 mln lei a fost distribuit în proprietatea a cca 420 mii cetăţeni ai republicii – clienţi ai companiilor fiduciare. în vederea reducerii cheltuielilor nejustificate ale FI. precum şi retragerii licenţei de activitate a unei companii fiduciare. . 5. în prezent activează 6 companii fiduciare care administrează conturile a 427. nr. . patrimonial total al cărora constituie 159. 47.3 mii de cetăţeni. având în vederea realităţile actuale. nr. 18 Ziarul „Capital”. . 4-5. proporţional cu acţiuni pe care le deţin. Aşa cum FI procură acţiunile multor întreprinderi. 4.8 mln lei. Este posibilă şi crearea unor companii comerciale. atât pentru acţionari.8%) compus în mare parte din acţiuni corporative (acţiuni ale societăţilor pe acţiuni). Şi varianta a treia este autolichidarea FI. În rezultatul un fuzionări.lărgirea spectrului de posibilităţi investiţionale şi simplificarea în limite optime a infrastructurii pieţei.

gradul de interdependenţă al variaţiilor dintre acţiuni .apoi cota de acţiuni ce revine investitorilor. de a nu diversifica portofoliul conform cerinţelor de diversificare. Diversificarea reduce riscul investiţiei. „A.Feroviarilor” SA – 3 emitenţi. Creşterea volumului tranzacţiilor efectuate privind vînzarea sau schimbul acţiunilor ce aparţin FI deocamdată nu contribuie la diversificarea portofoliului lor. Evoluţia structurii investiţiilor fondurilor de investiţii în anul 2001 (anexa1) Analizînd datele de mai sus şi luînd în consideraţie că majoritatea managerilor fiduciari încalcă prevederile Regulamentului provizoriu al companiilor fiduciare din 18 februarie 1994.D. de a înregistra la finele fiecărui an de gestiune pierderi. – 2 emitenţi şi „Directorul General” S.L. ceea ce contravine practicii mondiale. „Codru” SA – 6 emitenţi. Valoarea de piaţă a portofoliului de investiţii şi formează în rezultatul evaluării fiecărui activ din portofoliu în conformitate cu prevederile legislaţiei. Compania de investiţii asigură investitorilor o anumită cotă în portofoliul HV.L.L. care efectuează tranzacţii nelegitime sau stoarce activele fondului. însă această rentabilitate este independentă de corelaţiile rentabilităţilor individuale ale titlurilor 28 .O.Renaştere” S. Analiza datelor demonstrează că FI au preferat vînzarea pachetelor „mici”. de a nu putea plăti dividende. riscante şi ineficiente. Situaţia presupune un anumit risc în următoarele cazuri: 1)activele companiei sînt prost asigurate.riscul fiecărui titlu cuprins în portofoliu . E supusă criticii şi influenţa diversificării asupra posibilităţilor întreprinderii la capitolul obţinerii investiţiilor. Dacă nu există cereri de diversificare.) am ajuns la situaţia în care se află aceste fonduri de investiţii de a nu – şi putea administra patrimoniul format neraţional. „Econ . în urma cărui fapt cumpărarea sau amortizarea acţiunilor fondului se efectuează reieşind din suma eronată a capitalului.numărul de titluri în portofoliu Investtorii doresc o anumită rentabilitate pentru capitalurile lor. 2)activele companiei sînt estimate incorect. administrat de persoane care vînd acţiuni publicului larg. – 31 emitenţi. generînd formarea unei structuri eronate.R. Valoarea de bilanţ a acestor active reflectă preţul de cumpărare.L.22 ce stipulează că compania nu are dreptul să aibă în activele sale mai mult de 25% din hîrtiile de valoare ale unui emitent la valoarea lor nominală (F.N. art.S. Încheiere Studiind literatura de specialitate şi din cele relatate mai sus rezultă următoarele concluzii.R. „Europa Trust ” S. diversificarea îi permite unui deţinător de bonuri patrimoniale să participe la patrimoniul unui mare număr de întreprinderi. deci modifică structura portofoliului fără ştirea celorlalţi membri. – 1 emitent. FI tind să obţină pachetele acţiunilor de control ale întreprinderilor privatizate. Riscul de portofoliu depinde de trei factori: .. 3)în medul lucratorilor de conducere există o persoană frauduloasă.R. lăsînd în portofoliul lor pe cele „mari”.R. Menţionăm că această valoare nu reflectă preţul de piaţă real al acţiunilor FI.

ar evalua corect valoarea de pieţă a HV componente. dobînzi.de valoare care compun portofoliul. ar impune penalizări sau chiar excluderea membrilor în cazul depistării fraudelor. Şi pînă cînd nu se vor întreprinde măsurile necesare. Riscul unui portofoliu care contează este cel al pierderilor. iar după cum se ştie ele formează instrumentele de bază a PHV a RM. Problemele cu care se confruntă în prezent FI sînt în mare măsură rezultatul situaţiei economice în care se află RM. Contribuţia unei operaţiuni noi sau a unui titlu la riscul portofoliului este diferenţa dintre riscurile portofoliului cu şi fără operaţiunea / titlul în cauză. 29 . gestionat optim. Soluţionarea lor ar fi posibilă numai în condiţiile administrării eficiente a patrimoniului FI. Un portofoliu format din acţiuni ale unor companii importante recunoscute va fi mai puţin riscant decât un portofoliu care cuprinde titluri de valoare ale unor companii mici şi care nu sînt înregistrate la bursa de valori. Dacă titlurile de valoare au ponderi relativ egale în portofoliu. iar celelalte 10%. Portofoliul este supus celor două categorii de riscuri: sistematic (riscul peţii) şi specific(riscul investiţiei). Această diversificare trebuie să fie rezonabilă. gestiunii lui eficiente şi revizuirii permanente a structurii lui. o modalitate de obţinere a veniturilor (fie din contul încasărilor curente – dividende. etc. riscul specific poate fi redus la minim. Un portofoliu diversificat pe mai multe ramuri economice va fi mai puţin riscant în comparaţie cu un portofoliu ce conţine titluri de valoare dintr–o singură ramură. constituie. Deoarece practic toate HV sînt devalorizate. HV corporative nu vor deveni lichide (de menţionat că ele deţin ponderea cea mai mare în cadrul portofoliului de investiţii a FI (vezi anexa 1). cheltuieli suplimentare legate de cumpărarea HV. Altfel nici nu putem vorbi despre formarea unei PHV reale. posibilitatea dată avînd-o real numai FI.40% din riscul total al portofoliului este asumat de fiecare investitor. Nici o combinaţie de titluri de valoare nu va aduce o rentabilitate a portofoliului care să fie mai mare decît cele mai mari rentabilităţi individuale. angajarea unui specialist calificat în domeniul HV care ar putea forma şi gestiona eficient portofoliul FI. Deci portofoliul de investiţie. Printr–o formare optimă a structurii portofoliului. Pe cînd riscul sistematic. Riscul specific poate fi cvasieliminat prin diversificarea portofoliului. analiza lor. iar gestiunea riscului este cantitativă. atunci riscul acestuia este mai mic decît atunci cînd unul dintre titluri reprezintă 90% din total. fie pe seama creşterii cursului HV componente) şi o metodă de combatere a riscului în cazul investiţiilor efectuate pe piaţa financiară. E necesar în acest scop de elaborat acte normative instrucţiuni decrete care ar reglementa activitatea organelor de conducere şi care îi vor impune să activeze în interesul acţionarilor. în majoritatea cazurilor. care constituie circa30% . O diversificare excesivă poate avea consecinţe negative ca imposibilitatea gestiunii optime a portofoliului.

Adevărul SA. ed. ed. 30 .Bibliografie: 1. Economică. 2. Bucureşti 1992. Dumitru G. G. Badea. “Pieţe de capital şi restructurarea economică”. Anghelache “Pieţe de capital şi burse de valori”. Bucureşti 2000.

pag. Галанова. pag. 6. 10. 1997 4. Bogdan Ghilic-Micu “Bursa de valori”. pag. pag. 12. 11. 1997. Chişinău. Economică. ASEM. Virgil Popescu “Dicţionar de termeni şi expresii utilizate în tranzacţiile de bursă cu echivalenţi în limba engleză”. 5 iunie 2003. ed.37. “Capital” nr. А. Fundaţiei “România de mâine”. 20 iunie 2002. 26 septembrie 2002.27. Bucureşti 1994. 2003.3.47.5 31 .4-5. “Capital” nr. Bucureşti. В. Bucureşti. 5. 7 august. Tatiana Iovv “Particularităţile şi problemele activităţii FI pe PHV a RM ”. Evaluarea şi gestionarea valorilor mobiliare”.4. Victor Stoica “Piaţa de capital şi burse de valori”.5. И. А. Economică. Voreep ExIM. ed. “Capital” nr. ed. ed. Teodora Vîşcu-Barbu “Pieţe de capital. 1998. Басова “Рынок ценных бумаг” Москва 2000 9.34. 7. 8. “Capital” nr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful