UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI MASTER: POLITICI SI MANAGEMENT IN EDUCATIE

FENOMENUL VIOLENTEI SCOLARE IN SOCIETATEA ROMANEASCA

Coordonator ştiinţific: Conf. Dr. STEFAN BONCU

Candidat: BUCIUMANU IULIA

-IASI2008

1

CUPRINS Introducere……………………………………………………………….3
CAPITOLUL I DETERMINARI CONCEPTUALE PRIVIND

MANIFESTAREA VIOLENTEI IN SOCIETATEA CONTEMPORANA
I.1 Cadru conceptual……………………………………………………………….5 I.2 Violenta intre intentie si accident………………………………………………9 I.3 Violenta & agresivitate…………………………………………………………9 I.4. Tipologia violenţei…………………………………………………………….10 I.5 Forme ale violenţei şcolare……………………………………………………16 I.6. Factori ai violenţei şcolare…………………………………………………….19 CAPITOLUL II STATISTICI, LEGISLATIE NATIONALA SI

INTERNATIONALA………………………………………………………22
CAPITOLUL III REZULTATELE CERCETARII PRIVIND

MANIFESTAREA VIOLENTEI LA SCOALA DE ARTE SI MESERII CRISTESTI
III.1. OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII…………………………….30 III 1.1.Justificarea cercetării……………………………………………………...30 III.1.2. Obiectivele cercetării……………………………………………………..30 III.1.3. Metode şi tehnici de cercetare…………………………………………….30 III.1.4. Populaţia investigată……………………………………………………...31 III.1.5. Limitele investigaţiei……………………………………………………...32 III.2. PREZENTAREA SI INTERPRETAREA DATELOR RELEVANTE ALE CERCETARII……………………………………………………………………………32 III2.1 Rezultatele anchetei prin chestionar/ elevi………………………………..33 III.2.2. Rezultatele anchetei prin chestionar/ cadre didactice…………………….37 III.2.3.Interviurile de grup cu părinţii…………………………………………….42 III.2.4. Interviul cu poliţia………………………………………………………...43 III.2.5. Interviul cu membrii consiliului local…………………………………….43 III.3. CONCLUZII SI RECOMANDARI……………………………………………….44.

CONCLUZII……………………………………………………………….49 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………...50 ANEXE Anexa 1 Studii de caz………………………………………………………….52 Anexa 2 Proiect de parteneriat educaţional……………………………………56 Anexa 3 Chestionar adresat elevilor…………………………………………...60 Anexa 4 Chestionar adresat cadrelor didactice………………………………..61

2

INTRODUCERE
Violenţa sub forma agresiunii, abuzului şi maltratării este o problemă socială cu care se confruntă majoritatea societăţilor contemporane. Manifestarea repetată a unor comportamente violente în spaţiul şcolii, este cu atât mai gravă cu cât acesta reprezintă mediul în care elevul trebuie să beneficieze de educaţie, de exemple pozitive, de securitate, şi este instituţia cu una din cele mai importante funcţii în procesul de socializare. Fenomenul violenţei şcolare , deşi s-a manifestat de timpuriu, a făcut obiectul unor preocupări serioase ( din partea oamenilor de ştiinţă, a instituţiilor oficiale, agenţiilor de asistenţă socială etc. ) abia începând cu câteva decenii în urmă. Studierea acesteia se loveste de multiple impedimente, iar o evaluare cât mai exactă a dimensiunii sale presupune, chiar şi în prezent, o operaţiune extrem de dificilă. Mass-media acordă din ce în ce mai multă atenţie violenţei, contribuind la creşterea interesului public faţă de violenţa şcolară. In România, o serie de organisme guvernamentale şi nonguvernamentele au încercat să abordeze acest fenomen, însă o imagine globală a acestuia este greu de realizat. Intre anii 2002-2004, la propunerea Secretarului General al Consiliului Europei, Walter Schwimmer, s-a desfăşurat un proiect privind violenţa, implicând 4 ţări europene, printre care şi România. A aborda fenomenul violenţei în mediul şcolar provoacă inevitabil lungi şi pasionante dezbateri asupra definiţei şi chiar a termenului violenţă. In afara problematicii violenţei şcolare , se au în vedere trei convingeri: nici o scoală nu poate pretinde că nu se confruntă cu fenomenul violenţei, chiar dacă unele dintre ele sunt mai interesate de această problemă decât altele; a preveni aceste fenomene ţine şi de capacitatea de sistematizare şi de proiectare a acţiunilor educative ale fiecărei instituţii în parte;

3

particularităţile şi dinamica unor tipuri de violenţă. s-au stabilit factorii şi formele de violenţă existente în şcolile româneşti. să aflăm cauzele acesteia şi. să fie concepute măsurile de combatere şi prevenire. Lucrarea conţine 3 capitole. în primul capitol s-a încercat abordarea violenţei şcolare din punct de vedere conceptual. încercând să prezinte o serie de aspecte referitoare la factorii. Pentru a putea preîntâmpina şi dezarma un comportament violent în scoală trebuie mai întâi să clarificăm şi să înţelegem conceptul de violenţă. tipologic. şi a modificărilor de natură calitativă şi cantitativă produse la nivelul manifestărilor de 4 . în perioada mai . s-a dorit conştientizarea dimensiunii fenomenului violenţei atât la nivelul şcolii . cât şi la nivelul comunităţii. Accentul s-a pus pe prezentarea particularităţilor evoluţiei violenţă şcolară la Scoala de Arte şi Meserii Cristeşti. psihică şi morală a elevilor. Capitolul al II-lea propune cele mai actuale statistici la nivel naţional şi internaţional precum şi un set de acte normative naţionale şi internaţionale. Decizia a fost motivată de faptul că nu s-a mai efectuat o astfel de analiză la nivelul acestei şcoli. Lucrarea de faţă se concentrează asupra fenomenului violenţei şcolare. 2008. ea trebuie să stabilească permanent contacte cu partenerii locali care să-şi asume deopotrivă aceste probleme. Scoala. Capitolul al III-lea prezintă rezultatele cercetării desfăşurate la Scoala de Arte şi Meserii Cristeşti. în final . prin misiunea pe care şi-o propune. trebuie să asigure securitatea fizică.- şcoala nu poate şi nici nu trebuie să răspundă singură acestor fenomene calificate drept violente.

determinate de o multitudine de forţe din sânul familiei sau al comunităţii căreia aparţinem. într-o discuţie privind violenţa. susţinut de concepţia despre violenţă şi de 5 . colectivă sau dirijată către sine. în anumite ordini statale şi sociale. ca pe un concept care defineşte acţiunile unor persoane identificabile la modul concret. ca şi definirea violenţei şcolare ca formă particulară a violenţei este un proces continuu. în formă manifestă sau latentă. toate relaţiile politice şi sociale.1 Cadru conceptual Violenţa este una din marile probleme ale lumii contemporane.( Meyers. asupra faptului că aceasta poate fi rezultatul unor contexte sociale. o deteriorare a vieţii. care scade gradul la care oamenii sunt capabili să-şi îndeplinească nevoile la un nivel sub cel potenţial posibil.CAPITOLUL I DETERMINARI CONCEPTUALE PRIVIND MANIFESTAREA VIOLENTEI IN SOCIETATEA CONTEMPORANA I. În uzul mai nou al termenului. Cercetătorii în domeniu au expus nenumărate “ feţe “ ale violenţei .1993) Galtung înţelege violenţa după cum urmează: „Eu înţeleg violenţa ca pe o deteriorare a nevoilor fundamentale omeneşti ce poate fi evitată sau. fie ea interpersonală. Ludwig Wittgenstein atrăsese încă de mai demult atenţia. Şi ameninţarea cu violenţa este tot violenţă” Interesul faţă de violenţa şcolară şi acceptarea nevoii de a fi prezentă în agendele naţionale şi cele europene nu a aparut decât după Conferinţa de la Utrecht ( 1997) Definirea violenţei ca fenomen social. că violenţa penetrează. Reinhard. violenţa este din ce în ce mai mult înţeleasă ca violenţă fizică. În schimb. Violenţa este o problemă complexă strâns legată de modul de a gândi şi de a se comporta al oamenilor. la modul mai general. Acest lucru este valabil însă numai atunci când interpretăm „violenţa“ ca pe o acţiune care presupune utilizarea directă de forţă fizică sau psihică.

2) folosirea ilegală a forţei nejustificate sau efectul creat prin ameninţare. de violenţă fizică. Specialistul în problematica violenţei în mediul şcolar. împotriva altuia sau contra unui grup sau a unei comunităţi . A. psihică sau materială. Astfel în raportul Organizatiei Mondiale a Sănătaţii ( OMS. care se află în dicţionarul ENCARTA (1999): 1) folosirea forţei fizice pentru a produce răniri cuiva sau a distruge ceva.” X. Definiţia folosită de D. o dezvoltare improprie sau privaţiuni. consecutive impunerii acestui fenomen atenţiei specialştilor şi a opiniei publice. deoarece fiecare societate se luptă cu propria sa forma de violenţă. după care violenţa sau comportamentul violent este: comportamentul agresiv în care un actor sau infractor foloseşte corpul sau un 6 . colectiv sau social.” Sintagma “ utilizarea forţei fizice sau a puterii” trebuie înteleasă ca incluzând neglijenţa sub toate aspectele sale. autor al unei lucrări de sinteză despre violenţă ( 1986) crede că nu poate exista un discurs universal asupra violenţei. prin folosirea forţei. Aceasta dezorganizare poate să se opereze prin agresiune. MICHAUD.însă poate exista şi violenţa doar din punct de vedere al victimei. care antrenează sau riscă puternic să provoace un traumatism. şi tratează formele violenţei cu mai mult sau mai puţin succes. violenţa şcolară a fost abordată ca formă particulară a violenţei cotidiene. sexuală şi psihologică. Chris Gittins (2004) aduce în discuţie trei definiţii ale violenţei: Definiţia violenţei. In proiectul European privind violenţa cotidiană. un deces sau daune psihologice . conform propriilor criterii. fară ca agresorul sa aibă intenţia de a face rău. 2002) s-a propus urmatoarea definţtie: “ Ameninţarea sau folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii împotriva propriei persoane. şi care se traduce printr-o pierdere a integrităţii ce poate fi fizică. ERIC DEBARBIEUX (1996) ofera o definiţie prin care surprinde ansamblul fenomenului violenţei: “ violenţa este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal. conştient sau inconştient .rezultatele unor abordări sistematice. Olweus (1999).

intimidare. reprodusă anterior. . ameninţare.ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenţioasă faţă de cadrul didactic). . rănire.bruscare. 2006) se optează pentru o definiţie operaţională a violenţei: violenţa în scoală este „orice formă de manifestare a unor comportamente precum: . . . psihologice sau instituţionale.restricţii alimentare. exprimată prin marginalizare sau victimizare. Amato Lamberti ( cf. 7 .pedeapsă fizică.maltratarea în situaţii de harţuire între copii.abuzul verbal şi sarcasmul. vandalism – provocarea de stricăciuni cu bună ştiintă – furt). lovire. . . În conformitate cu diferite studii.violenţa ca abuz al puterii fizice. distinge între: . .comportament care intră sub incidenţa legii (viol. imitare. cum ar fi: poreclire. violenţa în şcoli este un tip particular de violenţă în instituţii.exprimare inadecvată sau jignitoare. împingere. . care poate lua urmatoarele forme: . . Definiţia dată de Organizaţia Mondială a Sănătaţii (OMS). . consum/comercializare de droguri.constrângere solitară şi orice formă de izolare. tachinare.obligaţia de a purta vestimentaţie distinctivă.( UNICEF.2006).restricţii sau refuzul de a avea contacte cu membrii familiei sau cu prietenii.obiect (incluzând o armă) pentru a lovi (relativ serios) sau a produce disconfort unui individ. în text. definită drept comportament intenţionat spre producerea unor răniri sau disconfort altora. . Un alt autor. ironizare.restrictie fizică.agresiune. 1997) In studiul Violenţa în şcoală elaborat de cercetătorii de la Institutul de Stiinţe ale Educaţiei( ISE. hărţuire. . ISE.

. fumatul în scoală şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului şcolar în vigoare”. vandalism: distrugere de bunuri. părăsirea clasei în timpul orei. de obicei. este. 2003) 8 . scandaluri: isterie şi violenţe la concerte pop.( Günter.comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore. violenţa xenofobă: acte de violenţă comise împotriva unei anumite părţi a populaţiei. meciuri de fotbal sau alte evenimente de masă. violenţele dintre bande: confruntări violente între bande rivale de tineri.Gugel. 90% din autori sunt bărbati. mai ales în metropole. vorba despre urmatoarele aspecte ale violenţei: criminalitate ( furturi şi crime). violenţa motivata politic. Atunci când mass-media foloseşte termenul de violenţă.

trebuie facută distincţia între intenţia de a răni şi intenţia de “ a utiliza violenţa”. aceasta nu înseamnă că a existat şi intenţia cauzării vreunui prejudiciu. dar întotdeuna va fi ghidată de intenţia de a distruge. I. căci actele violente comise nu se reflectă ca atare în ochii lor. sociologi. Numeroşi autori vorbesc.Acest lucru.ea este totuşi prezentă în actul violenţei şi în acest caz . Astfel. 3 Violenta & agresivitate În ultimii 30 de ani. dar nici unul din aceste rezultate nu este aşteptat ca finalitate absolută. legat de instinctul de apărare sau alimentar) . neurochimişti etc).Chiar dacă există intenţia de a utiliza forţa într-o anumită situaţie. în sensul unor ambiţii comportamentale competitive. subliniază 9 . anumite persoane vor să facă rău altora doar din pricina originii lor culturale şi a propriilor credinţe. 2002). un elev care se bate cu un altul.Violenta între intenţie si accident Problema intentionalităţii constituie un aspect complex al definirii violenţei. totuşi. aproape că nu a trecut un an fără a se consacra acestui subiect. folosind lovituri de pumn sau obiecte. dar nu de a provoca traume sau chiar decesul. violenţa are întotdeauna caracter intenţional. geneticieni.la om apare adesea fără asemenea motivaţii (bande de tineri care agresează trecătorii. In opinia anumitor specialişti ( Sandrin Zemmouri& Olivia Briffaut). violenţa este determinată de cultură. A existat . consecinţa fiind apariţia unei fiinţe periculoase pentru el însuşi şi mediu.psihiatrii . poate risca să provoace răni grave sau chiar decesul. 2.Von Bertalanffy (1958) descrie omul ca pe o fiinţă cu instincte sărac dezvoltate. luarea de ostatici etc).din punct de vedere social de agresivitate. violenţa poate fi premeditată sau spontană. intenţia de a comite un act violent.Dupa Waltewrs & Parke ( OMS. De aceea . la care au participat profesionişti foarte diferiţi (psihologi. Chiar daca intenţia este propulsată plecând din subconştient( punerea în pericol a celuilalt din imprudentă.I. fără intenţia de a provoca moartea) .cel puţin un congres. Dacă la animal comportamentul agresiv apare ca motivat (sexual.

fără lideri. Dollard: agresivitatea . Este destul de greu să se realizeze discriminări între cele două concepte .Eşecul este o adevărată traumă psihică. "de origine divină". subliniază Jersild şi colab. lezarea constantă a mândriei şi autostimei. determinată de condiţii externe. Floro ( 1996) a încercat să le diferenţieze. se bazează pe faptul că omul nu are totdeauna capacitatea de a conduce şi controla universul simbolic care face comunicarea posibilă . Criteriul topologic: agresivitatea ar fi mai ales internă. agresivitate si violenţă.Există. Există trei teorii explicative ale comportamentului agresiv: a) Sigmund Freud şi Konard Lorenz susţin ca agresivitatea este înnascută. fiind implicaţi mai ales factorii familiali (părinţi cruzi. a fost pusă de multă vreme. în raport cu dreptatea şi legile naturale. este un răspuns la frustrare. b) Teoria frustrare.Aceste fenomene ar fi: foamea şi oboseala fizică şi psihică. în timp ce violenta este de ordinul acţiunii noastre. această lege naturală fiind. ca o comunitate a virtuoşilor anarhişti. (1978) o serie de condiţii care cresc susceptibilitatea adolescenţilor şi măresc frecvenţa şi intensitatea comportamentelor agresive. Hobbes spunea că "home homini lupus". este inacceptabilă. în timp ce Locke arată că în natură oamenii trăiesc împreună. poate fi considerată acceptabilă. bazându-se pe trei criterii: 1.Bastians (1972). înţeleasă ca potenţialitate care îi permite individului să înfrunte problemele.agresiune formulată de J. de analiză. dacă natura umană este bună sau rea. favorizarea unui frate etc). el produce adesea sentimentul de ruşine din care mai ales tinerii caută să iasă prin violenţă. M. Criteriul funcţional: agresivitatea este o potenţialitate ce permite dirijarea acţiunii. ironizarea permanentă. ea ţine mai mult de gândire . criticism exagerat. a furiei şi a urei. Întrebarea . violenţa în calitatea ei de acţiune ce produce durere. o acţiune adaptată obiectivului ce trebuie atins. 2. oamenii se nasc cu instinctul de a agresa şi de a fi violenţi. în timp ce violenta e mai ales externă. spune Locke. 3. Criteriul etic: în timp ce agresivitatea . Imaturitatea afectivă a tinerilor va face ca la aceştia furia şi agresivitatea să apară în condiţii mult mai uşoare . 10 .

stadiul superior şi decisiv al acesteia. In timp ce noţiunea de agresivitate priveşte comportamentele animale. mai ales ale adulţilor. comportamentul agresiv se învată prin mai multe modalităţi: direct prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente. Disocierea termenilor este convenţională.c) Teoria învăţării sociale a agresivitţtii formulată de A. prin învăţarea unor modele de conduită ale altora. violenţa. conservarea spaţiului. noţiunea de violenţă trimite la o dimensiune specific umană. Noţiunea de agesivitate se distinge de cea de violenţă. în măsura în care agresivitatea. ceea ce nu rămâne fără amploare în mass-media. De cele mai multe ori . cu trecere rapidă de la vorbă la faptă. 11 . vătamare etc. Dacă agresivitatea este în esenţă un comportament provocator sau o suită de asemenea comportamente. în comportamentul concret fiind foarte dificil de trasat o linie netă de demarcaţie. Bandura : agresivitatea este un comportament social învăţat. violenţa este deja traducerea în act a unor atari intenţionalităţi: lovire. cele două atitudini se întrepătrund. Aşadar violenţa este concretizarea agresivităţii. a teritoriului) sau combativă ( vizând satisfacerea nevoilor) – este în serviciul vieţii şi constituie o manifestare comportamentală.fie ea defensivă ( autoconservarea individului. Cele două concepte ( violenţă/ agresivitate) trebuie distinse mai ales în mediul educativ unde confuzia lor amplifică sentimentul de climat violent. agresivitatea pregătind.

analiza lui Galtung se potriveşte cu critica adusă capitalismului în ţările în curs de dezvoltare. un viol. victimele şi autorii pot fi identificaţi fără nici o ezitare. la începutul anilor 90. cerşetoria etc. Tipologia violenţei Diversele tipologii ale violenţei aduc în discuţie faptul că există grade diferite de violenţă. Pe lângă violenţa directă.I.J.). Violenţa structurală produce şi ea victime. ( Dewey. Galtung foloseşte termenul de violenţă structurală în mod sinonim cu termenul de „nedreptate socială“. Nu putem pune pe acelaşi plan o crimă. care nu este exercitată de către persoane şi care este ascunsă într-o oarecare măsură în spatele unor structuri. În acest sens. violenţa structurală. mai puţin decât ar putea de fapt. tradiţiile. umiliri. o tâlhărie cu o violenţă verbală. a şanselor de educaţie etc. fizic şi spiritual.). Ea legitimează lupta împotriva unor sisteme sociale 12 . In cazul violenţei personale. La finele anilor ’60. şanse inegale de viaţă (de pildă. Galtung era de părere că nu putem vorbi despre violenţă decât atunci când oamenii sunt influenţaţi într-o asemenea măsură încât se realizează. în acest caz condiţiile de viaţă fiind cele care stau la baza acesteia. Galtung atrage atenţia asupra unei alte forme de violenţă. Violenţele delimitate de codul penal constituie doar un nivel al violenţei. La un alt nivel se situează ceea ce francezii au numit „les incivilités”. care face posibilă şi justifică. legitimează violenţa directă sau structurală. Johan Galtung a adus în discuţie diferenţierea între violenţa personală şi cea structurală. inechitatea distribuirii veniturilor. J.. convingerile.1972). în care sunt incluse o serie de fapte care aduc atingere persoanei şi care ţin de încălcarea bunelor maniere şi a modului de viaţă în societate (cuvinte jignitoare. Autorii unui articol enciclopedic încearcă să explice la rândul lor mult-discutatul concept de „violenţă structurală”: „Violenţa este parte constitutivă a sistemului social şi iese la lumină atunci când apar raporturi inegale de forţă şi. sistemele de legitimare. Prin violenţa culturală înţelegem ideologiile. ci structuri specifice organizatorice sau sociale. implicit.( Dewey. 4. 1972).. la aceste două tipuri de violenţă adăugându-se. violenţa culturală. dar nu persoane.

Violenţa comunitară ( violenţa tinerilor.nedrepte. împotriva persoanelor în vârstă). socială si politică. la locul de muncă etc. 1999) În anii 90. actele de violenţă comise la întâmplare. ( Dumitru.). gânduri sinucigaşe. tentative de suicid. contra partenerilor intimi. de formare a competenţelor cognitive. toate sunt incluse în această categorie”. secerile şi ciocanele. violenţa îndreptată către sine ( “ auto-infligee”). - violenţa familială ( asupra copiilor. - Aceste trei mari categorii sunt. la randul lor. III. discursurile aprinse şi posterele. introducând conceptul de VIOLENŢĂ CULTURALĂ: „Prin violenţă culturală înţelegem acele aspecte ale culturii care pot fi folosite pentru a justifica sau legitimiza violenţa directă sau structurală. II. A. violurile. violenţa în şcoală. şcoala este locul de producere şi transmitere a cunoaşterii. imnurile şi paradele militare precum şi omniprezentul portret al conducătorului. chiar dacă acestea renunţă în mare măsură la mijloace directe de oprimare”. de înţelegere a sensului vieţii şi al lumii ce ne înconjoară. subdivizate: Violenţa îndreptată către sine cunoaşte următoarele forme: comportamente sinucigaşe. Violenţa interpersonală se divizeaza în două categorii: II. Violenţa colectivă se divide în violenţă economică. steagurile. I.( ibidem) In mod tradiţional . Stelele şi dungile. violenţa interpersonală sau dirijată către altul. violenţa colectivă. Galtung a mai adăugat o categorie tipologiei sale. III. JAQUES PAIN ( 2000) distinge două tipuri de violenta în mediul şcolar: 13 . de înţelegere a raporturilor cu ceilalţi şi cu noi înşine. Exista o tipologie a violenţei propusă de Organizaţia Mondială a Săntaţii ( OMS 2002): I. automutilarea.

„grosolănii”. delicte). violuri.( Dubet.) si forme „obişnuite” (provocari. lovituri şi răniri voluntare grave. vătămări corporale. G. referindu-se la manifestări paroxistice (crima. lovituri. J. . Pornind de la aceşti indicatori. E. neatenţie etc.violentă fizică. 1999) catalogheaza violenţa şcolară în funcţie de trei criterii: delictele (racket. mai subtile . care se referă la conduitele elevilor care nu s-au integrat în normele şcolare (abateri în timpul orelor de curs – discuţii în timpul orelor. Alţi autori ( Débarbieux. concretizată în intimidările exercitate prin amenintări. insulte). rasism. Hebert( 1941) şi include:  agresiuni active fizice directe: lovirea unui coleg.a. insulte). cf. dintre adulţii din şcoală. gradul de deschidere. directe / indirecte şi tipul de implicare a agresorului activa. dispreţ. degradări de bunuri). forma care afectează bunurile materiale (distrugeri. sfidare. umilire. 2003) clasifică violenţa în funcţie de gravitatea formelor de manifestare. include faptele de gravitate maximă: omoruri voluntare sau tentative de omor. care provin din mediul înconjurator. precum şi cele dintre elevi şi adulţi). se face distincţie între mai multe forme ale violentei: violenţele din afara şcolii. violenţe subiective . ţin de atitudine şi afectează climatul şcolar ( atitudini ostile.. raspunsuri la violenţele institutionale). furturi armate sau cu uz de violenţă. violenta economică. Unii autori ( Ferreul. 14 . C. umilinţe ( englezii folosesc termenul “ bullyines”). conflicte. absenţele de la ore).violenta morală care îmbracă forme ce pot fi puse în relaţie cu conceptul de autoritate şi raporturile de dominaţie. care combină mai multe criterii. violenţele antişcolare determinate chiar de situaţia şcolară (eşec scolar. viol s.planul agresiunii. tâlharii.a fost realizat de J. orientări inadecvate. violentele din şcoală. O altă tipologie a conduitelor de violenta în şcoală . injurii. F. climatul şcolar (relaţiile dintre elevi. insecuritatea (violenţe resimţite şi de unii şi de ceilalţi). ISE 2006) Potrivit unei alte clasificari ( Chesnas. 1981) . furturi. violenţa cuprinde urmatoarele tipuri: .- violenţe obiective asupra cărora se poate interveni frontal ( crime. verbal/ fizic. O formă de violenţă extrem de răspândită în mediile şcolare este violenţa verbală.).

15 . agresiuni pasive verbale indirecte: negativism. se ajunge la o intensitate crescută a violentei precum înjunghierea şi împuşcarea. de a da curs unei rugăminţi. agresiuni active verbale indirecte: colomnia. bruscarea. agresiuni fizice indirecte: refuzul de a realiza o sarcină. pornind de la intensitatea cea mai mica . poreclirea. Violenţa în şcoală cunoaşte o diversitate de forme de manifestare. lovirea cu diferite obiecte. ironizarea.    agresiuni active fizice indirecte : lovirea unui substitut al victimei.. a ameninta. tachinarea. palmuirea. agresiuni pasive fizice directe: impiedicarea producerii unui comportament al victimei. agresiuni pasive verbale directe: refuzul de a vorbi. agresiuni active verbale directe: a injura. violenţa presupune confruntarea vizuală. cu intensitate    diferită.

1991) Elevii transpun comportamentele lor obişnuite în mediul şcolar. marcând refuzul lor de a se încadra în sistem prin manifestari agresive : agitaţie continuă sau încăierări. în acest caz. violenţele şcolare şi comportamentele anti-şcolare. jigniri legate de trăsăturile fizice sau psihice.I. însă nu întotdeauna conflictele dintre aceştia se manifestă în spaţiul şcolii. Trei forme de violenţă se pot constata în mediul şcolilor: delicvenţele exterioare care pătrund în instituţiile educative. violenţa profesorilor faţă de elevi. violenţa părinţilor în spatiul şcolii. certurile . Unii fac referire la Codul Penal. Aceste situaţii sunt de regulă tolerate în şcoli şi nu întotdeuna s-au luat măsuri prompte . apartenenţa religioasă. Cele mai frecvente forme de violenţa între elevi sunt: injuriile. 1. Astfel se poate releva lipsa de atenţie şi de cooperare a familiilor cu şcoala. asimilând oarecum violenţa cu delictele sau actele criminale. psihologic sau moral. s-au determinat urmatoarele forme de violenţă: violenta elev-elev.elev constituie cea mai raspândită formă de violenţă. în special cu tatăl. de apartenenţa etnică. 16 . violenţa elevilor faţă de profesori. utilizând domeniile fizic. Acestea pot fi mai mult sau mai puţin adaptate vieţii de zi cu zi. Tot mai des se remarcă incapacitatea unor elevi de a se adapta mediului şcolar.Tinerii violenţi prezintă adesea relaţii psihologice perturbate cu părinţii lor. violenţa – un veritabil limbajapare ca un defect de comunicare.Violenta elev. obiectele personale utilizate etc. Scolile din mediul rural se confruntă cu situaţii de violenţă mai puţin grave spre deosebire de cele din mediul urban în cadrul cărora elevii se ironizează .( Dubet. situaţia social-economică. Violenţa poate varia de la forme individualizate la forme colective. FORME ALE VIOLENTEI SCOLARE Există mai multe modalităţi de a defini violenţa din mediul şcolar. 5. astfel. banii de buzunar. Potrivit Strategiei Nationale privind violeţa în şcoli . îşi adresează cuvinte jignitoare determinate de diferinţele privind modul cum se îmbracă.

& colab.Violenta fizică între elevi – “ expresie culturală a frustrării în spaţiul şcolii”-tinde să fie din ce în ce mai frecventă. 2. actele de indisciplină în timpul programului scolar. ignorarea voită a mesajelor cadrelor didactice. este exprimat de un grup sau de un individ prin intermediul mediei electronice. Intr-un studiu recent au fost ierarhizate tipurile de comportament agresiv. repartizarea ineficientă a sarcinilor de învăţare pot genera acte de violenţă chiar şi în timpul orelor de curs. Violenţa elevilor faţă de profesori este o realitate astăzi în spaţiul şcolilor româneşti. care presupun agresiune verbală si fizică faţă de profesor: gesturi sau priviri ameninţătoare. Aceste forme de violenţă între elevi se manifestă diferit în contexte diferite. atitudini ironice faţă de profesori. şi se concentrează asupra unei victime care nu se poate apăra uşor”( Ortega. aceasta manifestându-se între elevi de clase si vârste diferite. 2007) Formele acestui tip de violenţă ar fi : mesajele SMS-uri ofensatoare. trimiterea de email-uri jignitoare. poze video denigratoare. lipsa unei culturi a jocului generează agresivitatea fizică între elevi. fuga de la ore. 17 . lovire si agresiune fizică ( ISE.Pauza permite relaţionarea directă a elevilor şi este timpul când se petrec cele mai multe acte de violenţă. părăsirea clasei în timpul orei. c) comportamente violente evidente. O altă formă a violenţei dintre elevi a fost numită cyberbulling “un comportament agresiv şi intenţionat care este repetat frecvent. injurii si jigniri. Nevoia de a se impune într-un grup. care presupun lipsa de implicare şi participare a acestora la activităţile şcolare: întârzierea la ore.. b) comportamente care implică agresiune verbală şi nonverbală de intensitate medie şi care reprezintă o ofensă adusă statutului şi autorităţii cadrului didactic: refuzul îndeplinirii sarcinilor şcolare.2006) Printre cele mai frecvente forme de violenţă a elevilor faţă de profesori se numara: fuga de la ore. telefoane care promoveaza violenţa. după cum urmează: a) comportamente neadecvate ale elevilor în raport cu statutul lor. R. Intârzierile profesorilor la oră.

injurii. 3. deşi este mai puţin recunoscut în spatiul şcolii .deoarece contravine flagrant cu statutul şi responsabilitătile unui cadru didactic. agresiune nonverbală. 18 . Faptul că elevul nu este considerat un partener real de comunicare. excluderea de la activităţile didactice sau chiar pedeapsa fizică. lovire. zgomote în timpul activitatii didactice. pedepse fizice. atitudini ironice/sarcastice. ţipete. jigniri. lovire. atitudini discriminative şi marginalizarea unora dintre elevi). excludere de la ore. ţipete. Violenţa profesorilor faţă de elevi Acest fenomen . refuzul îndeplinirii sarcinilor. agresiune nonverbala. care nu caracterizează o relaţie optimă profesor-elev şi constituie bariere în comunicarea didactică. jigniri sau insulte). se poate manifesta prin forme precum: agresiunea verbală faţă de elevi (atitudini ironice. agresiune non-verbală (ignorarea mesajelor elevilor şi neacordarea de atenţie acestora.- ignorarea mesajelor transmise. agresiune fizică. Aceasta ia uneori forme mai uşoare – ignorarea mesajelor elevilor şi neacordarea de atenţie acestora –. gesturi sau priviri ameninţătoare. iar mesajele din partea acestuia nu sunt luate în considerare reduce procesul didactic la o simplă activitate de transmitere de cunoştinţe şi încalcă principiile pedagogice. insulte. Cele mai frecvente forme ale violenţei profesor-elev sunt: atitudini ironice/ sarcastice. Un alt tip de comportament neadecvat al profesorilor faţă de elevi se referă la agresiunea non-verbală. chiar injurii. ignorare/ neacordare de atentie.

” Violenţa vizibilă este (…) un răspuns al violenţei invizibile”( Defrance. unii părinţi manifestă comportamente neadecvate. ţipete). I. cu periferiile.”( Joyeux. atunci caracteristicile explicative ale violenţei din mediul şcolar pot fi degajate şi din aceasta. Violenţa părinţilor în spaţiul şcolii Deşi nu sunt prezenţi zilnic în spaţiul şcolii. Faţă de profesori. B. “ Violenţa şcolară este fructul şi sămânţa violenţei sociale. Părinţii îsi legitimează astfel de comportamente (faţă de profesori sau faţă de alţi elevi ai şcolii) prin nevoia de a apăra drepturile propriilor copii. atunci când propriul lor copil este victima unei agresiuni. 19 . o violenţă proprie care nu este decât reflexia celei sociale. iar în unele cazuri chiar agresivitatea fizică. aceştia folosesc ironizarea sau admonestarea în faţa clasei. Y.R. într-un spaţiu în care consideră că nu li se oferă acestora suficientă securitate. 6. discuţii aprinse. Violenţa şcolară este asociată. 6. Walters confirmă faptul că tinerii agresivi provin din familii ai căror părinţi sunt agresivi. parinţii manifestă atât forme de violentă verbală cât şi fizică. acolo unde domneşte sărăcia. 1996). cu zonele urbane dificile. în general.. care ţin de domeniul violenţei. I.4. se consideră drept surse favorizante atât factori exteriori şcolii cât şi interni acesteia. Faţă de propriul copil. în mediul şcolar. De aceea . parinţii utilizează violenta verbală ( ironii.când se vorbeşte despre violenţa în şcoală . FACTORI AI VIOLENTEI SCOLARE Există .1 Factori externi • Factorul familial .1996) Dacă există o interdependenţă între violenţa socială şi cea şcolară. Anchetele sociale efectuate de A. Faţă de alţi elevi din şcoală. . Bandura şi H.

Eşecul şcolar este un factor des întâlnit la cei care manifestă comportamente violente. Weil vorbeşte despre sindromul eşecului şcolar ca un factor de risc important în privinţa creşterii violenţei în şcoală. mass-media. lipsa unei autonomii afective. Douglas şi F. Cercetările efectuate de E. G. disfunctionalităţi implicate în educaţie.Martin au găsit unele corelaţii pozitive între originea socială a copiilor şi succesul şcolar.M. B. inegalitaţile sociale. decalaj între potenţialul personal şi rezultate. de imoralitate si de antecedente penale. • Factorul societal.Climatul socio-afectiv şi moral al familiei este mult mai perturbat atunci când în familie sunt cazuri de alcoolism. Dintre indicatorii care sunt utilizaţi pentru aprecierea unei situaţii de abandon şcolar sunt menţionaţi: abandonarea precoce a şcolii.W. cât şi nivelul dezvoltării cognitive. preferând frecvent şcolii o calificare rapidă. Glueck au demonstrat că rata violenţei şcolare creşte direct proportional cu indicele de eşec. să stimuleze şi să întreţină violenţa şcolară: situaţia economică. • Factorul individual . Sentimentul de eşec interiorizat antrenează sechele psihologice profunde şi durabile ce se exprimă adesea prin comportamente violente. In aceste cartiere se observă un fenomen de depresie colectivă care atinge o parte deloc neglijabilă a 20 . J. Familiile aparţinând claselor inferioare valorizează mai puţin educaţia şcolară ca factor de reuşită socială. un salariu şi alte avantaje. Politica arhitecturii urbane a anilor trecuţi a condus la crearea unor ghetouri caracterizate printr-o situaţie economică şi socială degradată. ea manifestându-se prin : sugestionarea rapidă în raport cu impresiile de moment formate. Mediul social conţine numeroase surse de influenţă de natură să inducă. părăsirea şcolii fără o calificare. dependenţi de zestrea ereditară şi de structura neuro-psihică şi unele particularităţi ale personalităţii. criza valorilor morale. Labilitatea afectivă reprezintă una din caracteristicile personalităţii celor violenţi. inadaptarea şcolară etc. nu atât venitul părinţilor este important pentru reuşita şcolară. incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice. In Marea Britanie. variabila ce depinde de nivelul de cultură şi educaţie al părinţilor. Factorii individuali sunt grupaţi în două categorii: factori constituţionali.

în mijlocul cărora informaţia nu circulă sau circulă defectuos. cu atât cei trei determinanţi ai violenţei şcolare ( violenţa penală. centrate pe elementul de socializare. . Cu cât populaţia este mai defavorizată. Ceea ce ne dovedeşte că şcoala are dificultăţi în a administra excluderea socială ( Debarbieux. cu absenţa locurilor de întâlnire. individualizate. Inadaptarea la epoca modernă . deoarece violenţa şcolară este puternic supradeterminată. clar formulate.populaţiei. necunoşterea şi neglijarea regulilor favorizează apariţia violenţei. Instituţiile de învăţământ vecine cu aceste locuri sunt aproape în imposibilitatea de a impiedica pătrunderea violenţei în mijlocul lor. a transparenţei. la regulile interne.” Violenţa este deteminată social. iar exigenţele cadrului didactic. Ca o regulă generală. Metodele defectuos adaptate aşteptărilor elevilor generează un climat degradat al orelor de curs.2. sfârşesc prin a avea probleme cu violenţa. Politica de orientare a elevilor spre eşec induce violenţă. Sistemul de evaluare formativă sau sumativă trebuie să fie cât mai obiectiv posibil. diferenţiate.1996).Nu se poate deduce de aici că o şcoală “ ca un sanctuar” se poate exclude fenomenului violenţei. Sunt agreate metodele diversificate. Aceasta nu este decât o problemă de echilibru şi de dialog. cu cât se confruntă cu problema şomajului. E. Regulile desfăşurării orelor trebuie clar precizate.6. 21 . • În clasă. sentimental de insecuritate) sunt mai puternici. Factori interni • În instituţia şcolară. instituţiile care se confruntă cu lipsa comunicării. Alcătuirea claselor pe criteriul omogenităţii generează un sentiment de excludere legat de dispreţul unei categorii de populaţie şcolară. I. nepoliteţea . a excluderii din viaţa socială.

22 . în România erau 18.690. în majoritatea cazurilor. numai 17 ţări din întreaga lume au interzis prin lege.500. LEGISLATIE NATIONATIONALA SI INTERNATIONALA 1. oricine putându-i agresa fără frica de a răspunde în faţa legii pentru actele sale. Se pare că procentul părinţilor care recurg la violenţă ca pedeapsă este de 47%. În 2003 au fost 19.754 de copii ai căror părinţi (ambii) erau plecaţi la muncă în străinătate. 1. peste 40 de milioane de copii sub 15 ani cad victime violenţei în fiecare an.167 de copii în conflict cu legea. Aceasta înseamnă că majoritatea copiilor din lume sunt lipsiţi de protecţie atât teoretic cât şi practic. În pofida acestor statistici şi în pofida concluziilor cercetărilor efectuate de experţi privind consecinţele violenţei. Se mai spune că 11% dintre copiii din şcoli sunt victime ale abuzului sexual şi consumului de droguri . până în acest moment. 97% din ei nu beneficiază de aceeaşi protecţie legală împotriva violenţei ca şi adulţii. tocmai din partea celor responsabili pentru îngrijirea lor. milioane de copii din întreaga lume devin victime ale abuzurilor fizice şi psihologice. conform studiului realizat de UNICEF şi IOMC. Numărul copiilor care muncesc a fost. însă în ciuda acestui fapt. La nivel global. Pe site-ul UNICEF România se menţionează “tendinţa alarmantă de creştere a violenţei în şcoli. se arată în "Studiul Organizaţiei Naţiunilor Unite privind violenţa asupra copiilor " lansat în 11 octombrie 2006 la New York.034 de copii au fost repatriaţi în România în 2003 (Ministerul de Interne) şi 514 în 2005. Astfel. Rata abandonului a rămas aceeaşi din 1989 şi corespunde unei estimari de 9.000 copii abandonati pe an.Statistici Datele statistice arată că amploarea fenomenului violenţei a devenit îngrijorătoare. orice formă de pedeapsă fizică sau tratament umilitor împotriva copilului. cu agresori din rândul profesorilor sau elevilor”. numărul copiilor aflaţi pe stradă a fost 1.CAPITOLUL II STATISTICI. În 2006. copii în închisoare: 800 (sursa: UNICEF). în 2006 de 70.

în toate regiunile lumii. cu băţul etc.) este o practică curentă în şcoli întrun mare număr de ţări şi determină. ineficientă. 150 milioane fete şi 73 milioane băieţi din întreaga lume sunt anual violaţi sau supuşi la agresiuni sexuale. Peste 50. profesori. Experienţa acestei ţări arată că o schimbare considerabilă în atitudinea şi metodele de disciplinare aplicate de părinţi şi educatori copiilor şi reducerea pedepselor fizice nu se pot baza exclusiv pe introducerea de legi prohibitive. colegi de şcoală. dar chiar şi în ţările unde au fost interzise. Violenţa în familie şi pedepsele fizice severe sunt practici comune atât în ţările dezvoltate. membrii ai familiei sau rude. • • Se estimează că. în bătaie sau după ce au fost violaţi) şi între 1-2 milioane de copii ajung la spital cu răni şi afecţiuni cauzate de violenţă. între 133 şi 275 milioane copii sunt martorii violenţei domestice. În acelaşi raport al ONU. Suedia a fost prima ţară din lume care a interzis toate formele de pedeapsă corporală aplicate copiilor în 1957. Pedeapsa fizică (bătaia cu mâna.000 de copii sunt anual ucişi (adesea. angajatori. se mai arăta că: • între 20-65% din copiii de vârstă preşcolară sunt intimidaţi fizic sau verbal. adeseori. în 147 de ţări. Prin urmare. în mare măsură. agresorul fiind. De asemenea. • • • Cele mai multe acte de violenţă împotriva copiilor sunt înfăptuite chiar de cei din cercul lor de prieteni şi cunoscuţi ori rude şi îngrijitori: părinţi. tutori. anual. abandonul şcolar. se poate spune că pedepsele fizice şi tratamentele umilitoare aplicate copiilor sunt practicate în aproape toate societăţile. punerea în practică şi monitorizarea aplicării legii este.Pedepsele fizice în şcoli nu au fost nici acum suprimate în 106 ţări ale lumii. în cele mai multe din cazuri. pedepsele fizice nu sunt restricţionate în instituţiile de îngrijire alternativă. • 126 milioane de copii din întreaga lume muncesc în condiţii periculoase. bătăi şi umilinţe şi agresiuni de natură sexuală din partea angajatorilor. cât şi în cele în curs de dezvoltare. îndură. ci mai ales pe campanii de educare a publicului desfăşurate de-a lungul a 23 . adesea.

Astfel. în decembrie 2005-ianuarie 2006. ceea ce înseamnă că peste 1.6% la copiii între 6 si 7 ani si 50. În ciuda acestei legi.decenii întregi.2% la cei între 3 si 5 ani). Germania (2000). Întrun alt studiu. potrivit statisticilor publicate în studiul "Abuzul şi neglijarea copilului"(realizat în 2001 de ANPDC. au declarat că le aplică acestora pedepse fizice. se evidenţiază că 47. Olanda (2007). În 1980. Douăzeci de ani mai târziu. iar 48. Norvegia (1987). studiile arătau că 51% din părinţi folosiseră bătaia ca metodă de corecţie. Doar 17 ţări din lume au interzis aplicarea violenţei împotriva copilului: Suedia (1979). Deşi România se află printre puţinele ţări din lume în care legislaţia interzice folosirea pedepselor fizice asupra copilului. Banca Modială şi OMS). totuşi. iar 84% din copii declară ca sunt bătuţi de părinţi. Letonia (1998). specialiştii sunt de părere că mai avem de lucrat la acest capitol.5 miliarde de copii trăiesc în ţări în care acest fenomen e legal. România (2004). Ungaria (2004). 87% din parinţii de la sate ce au copii cu vârste cuprinse între 3 si 5 ani. De asemenea. Danemarca (1997). numărul acestora a scăzut la 8%. realizat de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti. Jumătate din parinţii români folosesc bătaia ca metodă de disciplinare. aşa cum se arată într-un studiu asupra violenţei în şcoală realizat de UNICEF. Italia (1996). Ucraina (2004). Islanda (2003). Finlanda (1983). Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi Institutul Criminalistic. Cipru (1994). Pedepsele fizice aplicate copiilor deţin cea mai mare pondere în mediul rural. Bulgaria (2000). Austria (1989). În mediul urban. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. violenţa fizică are o pondere mai mică (52. Grecia (2006). Croaţia (1999). întrucât o mare parte a românilor sunt încă de părere că bătaia "e ruptă din rai".1% din copiii din instituţii afirmă că sunt pedepsiţi prin bătaie de către personalul didactic. respectiv 78% din parinţii ce au copii de 6-7 ani. 24 . în 75% din şcoli se înregistrează fenomene de violenţă. se arată că 60% din elevi sunt agresaţi verbal şi fizic în şcoală şi în familie.2% din părinţi spun că folosesc bătaia ca metodă de disciplinare a copilului. În 153 de ţări sunt permise pedepsele fizice.

pe lânga ministerele menţionate anterior care acţionează la nivel central. formele de realizare şi actorii implicaţi. Legea instituie principalele activităţi de prevenire şi obiectul acestora. Legea nr. 183/29 noiembrie 2001 si Ordin al Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. delincvenţei juvenile şi criminalităţii prin cooperarea dintre Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul de Interne. ilustative pentru analiza şi prevenirea fenomenulor violente. alin. 3032/14 ianuarie 2002). copilul fiind definit ca "orice persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu.Legislaţie naţională Există. la nivel naţional. 4. Instituţiile responsabilizate pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi abilitate de lege să preia atribuţii legate de diverse forme de violenţă sunt: Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului. Oficiul Român pentru Adopţii. acţiunile corelate. victimizării elevilor.cadru la nivel naţional privind aspecte legate de protecţia şi promovarea drepturilor copilului.2. Acest Ordin cuprinde reglementările cele mai specifice cu privire la fenomenul violenţei şcolare şi se referă la prevenirea violenţei. 272/21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor 25 . a). Ordinul Ministrului de Interne şi al Ministrului Educaţiei şi Cercetării privind colaborarea în domeniul educaţiei şi pregătirii anti-infracţionale a elevilor (Ordin al Ministerului de Interne nr. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Propunem un inventar al principalelor documente . în condiţiile legii" (art. Multe dinte acestea sunt rezultante ale demersurilor instituţionale pentru a putea gestiona mai eficient fenomenul violenţei. 272/21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului Este una dintre cele mai importante reglementări. numeroase reglementări legislative privind drepturile şi protecţia copilului. tematicile propuse. Legea nr. mai sunt abilitate inspectoratele şcolare şi inspectoratele de poliţie. Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Ca institutii responsabilizate. Comisia pentru Protecţia Copilului (organ instituit la nivel local).

în maniera obscenă. a corpului. de abandon sau neglijenta. vatamare sau de abuz fizic sau mental. (3) Copilul. Pedepsele corporale în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise. rechizite. audio sau vizuale. d) organizarea de cursuri speciale de pregatire pentru copiii care au abandonat scoala. în conditiile legii/ (4) Cadrele didactice au obligatia de a semnala serviciului public de asistenta sociala sau. precum sunt: hrana. reprezentat sau asistat de reprezentantul sau legal. 48 (1) a) facilitarea accesului la educatie prescolara si asigurarea învatamântului general obligatoriu si gratuit pentru toti copiii. se stipulează ca nu pot ocupa posturile didactice de conducere sau de îndrumare şi de control acele persoane care desfasoară activităţi incompatibile cu demnitatea funcţiei didactice. transport. are dreptul de a contesta modalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa în acest sens conducerii unitatii de învatamânt. abuzuri sau de neglijare a copiilor. art. în vederea reintegrarii lor în sistemul national de învatamânt. dupa caz. alin. de îndrumare şi de control din învatamânt răspund disciplinar pentru încalcarea îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de munca. personalul didactic auxiliar. precum şi 26 . didactic auxiliar. de îndrumare şi de control. inclusiv în vederea prevenirii violentei în familie. personal si.128/12 iulie 1997 privind statutul personalului didactic În Titlul I. 85 (1) copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricaror forme de violenta. precum şi cel de conducere. a unor activităţi cu componenţă lubrica sau altele care implică exhibarea. de rele tratamente sau de exploatare. inclusiv violenta sexuala. Aceste activităţi sunt: a) prestarea de catre cadrul didactic a oricarei activităţi comerciale în incinta unităţii de învăţământ sau în zona limitrofa.copilului (extras) Art. dupa caz. În Capitolul II. luând masuri active de acordare a unor servicii sociale în mediul scolar. (2) Orice persoana fizica sau juridica. directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului cazurile de rele tratamente. a personalului de conducere. în public. Art. precum si copilul pot sesiza autoritatile abilitate de lege sa ia masurile corespunzatoare pentru a-l proteja împotriva oricaror forme de violenta. 4. (2) În cadrul procesului instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de catre cadrele didactice. b) dezvoltarea de programe de educatie pentru parintii tineri. Personalul didactic de predare. 4. f) prevenirea abandonului scolar din motive economice. b) comerţul cu materiale obscene sau pornografice scrise. abuz. Legea nr. rele tratamente sau neglijenta. de a fi informat asupra drepturilor sale precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora. c) practicarea. Titlul VI este prezentată răspunderea disciplinară şi materială a personalului didactic.

18/1990. de îndrumare si de control. c) diminuarea salariului de baza. de naţionalitate. b) avertisment. Toate statele semnatare ale Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului trebuie să respecte aceste drepturi (Art. apartenenţă etnică sau origine socială. incapacitatea fizică.pentru încalcarea normelor de comportare care dăunează interesului învaţământului şi prestigiului instituţiei (conform art. Anexa la OMEC nr. indiferent de rasă. Sancţiunile disciplinare aplicabile cadrelor didactice Art. 4747/16 octombrie 2001 – Regulamentul de funcţionare şi organizare a unităţilor şcolare Acest document stipulează drepturile şi obligaţiile elevilor. când este cazul. de îndrumare si de control.115). culoare. la Copenhaga Aceasta convenţie a fost ratificată de România prin Legea nr. a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare sau pentru obtinerea gradelor didactice ori a unei functii de conducere. cu indemnizatia de conducere. elevii pot fi sancţionaţi disciplinar. de situatia materială. opinie politică sau altă opinie. religie. În caz de nerespectare a obligaţiilor pe care le au în cadrul unităţii şcolare.Legislaţie internaţională La nivel internaţional. f) desfacerea disciplinara a contractului de munca. cumulat. adoptată la 20 noiembrie 1989. alin 1 si 2): Statele părti se angajează să respecte şi să garanteze drepturile stabilite în prezenta Convenţie tuturor copiilor din jurisdicţia lor. de îndrumare si de control din învatamânt. d) suspendarea. e) destituirea din functia de conducere.. pe o perioada de pâna la 3 ani. 3.2. 116 a) observatie scrisa. pe o perioada de 1-6 luni. s-au elaborat o serie de acte normative referitoare la drepturile copilului şi la protecţia acestuia împotriva unor forme de violenţă. Statele părţi vor lua toate măsurile de protejare a 27 . cu pâna la 15%. Convenţia ONU asupra Drepturilor Copilului. limbă. sex. de statutul la nastere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai acestuia.

Recomandarea nr. adoptată de Comitetul de Miniştri al statelor membre ale Uniunii Europene. Convenţia nr. fie în instituţii. adoptată de Comitetul de Miniştri al statelor membre ale Uniunii Europene la 15 ianuarie 1990. adoptată de Consiliul Europei la 16 octombrie 1985. Recomandarea nr. care instituie măsuri specifice privind securitatea în zonele urbane cu risc de apariţie a fenomenelor de violenţă. ale reprezentanţilor săi legali sau ale membrilor familiei sale. 182 a OIM (Organizatia Internatională a Muncii) privind interzicerea celor mai grave forme de exploatare ale muncii copilului şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor Convenţia reia principiile stipulate de către Convenţia privind drepturile copilului. Rezoluţia 163 „Securitate în oraşele europene”. opiniile declarate sau de convingerile părinţilor. Recomandarea nr. R(96)8 privind politica de combatere şi control a criminalităţii într-o Europă în transformare. Recomandarea nr. 28 . emisă de Comitetul de Miniştri al statelor membre ale Uniunii Europene. activităţile. R(97)3 privind participarea tinerilor şi viitorul societăţii civile. care condamnă pedepsele corporale şi alte forme de degradare ca mijloace de educaţie. R(87)21 a Comitetului de Miniştri ai Statelor membre ale Uniunii Europene privind asistenţa victimelor şi prevenirea victimizării (17 septembrie 1987). adoptată de Comitetul de Miniştri al statelor membre ale Uniunii Europene. Programul comun de acţiune pentru combaterea traficului cu fiinţe umane şi exploatarea sexuală a copiilor adoptat în februarie 1997 de către Uniunea Europeană. adaugând prevederi specifice pentru anumite forme de violenta. fie ele în familie. R(1997)21 privind mass-media şi promovarea unei culturi a toleranţei. R(90)2 privind măsurile referitoare la violenţa în familie.copilului împotriva oricarei forme de discriminare sau de sancţionare pe considerente ţinând de situaţia juridică. Recomandarea nr.

exploatarea sexuală şi abuzurile comise asupra copiilor. R(2003)20 a Comitetului de Miniştri al statelor membre ale Uniunii Europene privind noi modalităţi de a face faţă delincvenţei juvenile şi rolul justiţiei pentru minori.IP 1-IP 2 (2003)2. 1531(2001) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind securitatea şi prevenirea criminalităţii în oraşe si crearea unui observator european al violenţei. 29 . - Recomandarea nr. Recomandarea nr. - Recomandarea nr.adoptată la închiderea Conferinţei asupra parteneriatului local pentru prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală.- Recomandarea nr. R(2003)135 privind parteneriatul pentru prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală. (Strasbourg. - Carta Europeană pentru Scoli Democratice fară Violenţă . R(1998)1371 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind abuzul şi neglijarea copiilor. (2001)16 cu privire la protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale. (24 septembrie. 2003). la 31 octombrie 2001. adoptată la Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale în Europa. - Declaraţia finală -IP2 (2002)27. 2-4 decembrie 2002). Recomandarea nr.

necesară elaborării unor strategii de prevenire şi ameliorare a acesteia în cadrul şcolii. III.2. Inspectoratele Scolare Judeţene impun instituţiilor de învătământ crearea unei comisii care să prevină şi să amelioreze fenomenul violenţei la nivelul şcolii.1. nu s-a realizat nici una de acest fel. identificarea cauzelor generatoare ale violenţei şcolare la SAM Cristeşti. formelor de manifestare şi cauzelor fenomenului de violenţă la Scoala de Arte şi Meserii Cristeşti. Obiectivele şi metodologia cercetării III.3.1. Prezentul studiu răspunde nevoii de cunoştere a dimensiunii. precum şi insuficienţa acestora pe plan naţional şi internaţional au condus la nevoia de cunoaştere şi măsurare a amplorii fenomenului. până în prezent.CAPITOLUL III REZULTATELE CERCETARII PRIVIND MANIFESTAREA VIOLENTEI LA SCOALA DE ARTE SI MESERII CRISTESTI III. Metode şi tehnici de cercetare 30 . Cercetarea este absolut necesară în cadrul şcolii. Obiectivele cercetării Obiectivele prezentei cercetări sunt următoarele: evaluarea dimensiunii fenomenului violenţei la SAM Cristeşti. deoarece .1. Justificarea cercetării Datele statistice îngrijorătoare din ultimii ani privind manifestarea fenomenului violenţei în mediul şcolar.1. identificarea situaţiilor de violenţă şcolară.1. III. Elaborarea unei strategii de prevenire şi combatere a acestui fenomen.

cazuri de abuz fizic sau verbal. tipologii. Chestionarul adresat cadrelor didactice a urmărit: vârsta celor chestionaţi. cadtedra cărora aparţin. tipurile de violenţă. Interviurile de grup adresate părinţilor au vizat următoarele aspecte: gradul de securitate oferită de şcoală. Publicul ţintă al interviurilor focalizate de grup a fost reprezentat de părinţi. violenţa în jurul şcolii. relaţia părinţilor cu şcoala. Interviurile individuale s-au realizat cu reprezentanţi ai autorităţilor locale( consilieri locali.1. tratament neadecvat. Analiza documentară. elev-profesor. măsurile de prevenire şi combatere a acestora. III.Interviul adresat elevului violent a urmărit: situaţia familială. cauzele violenţei dintre elev-elev. statistici. concepte. Metoda a fost utilizată pentru a evalua dimensiunea fenomenului violenţei la SAM Cristeşti. caracteristici personale ale elevului intervievat. Studiile de caz au implicat interviuri individuale cu patru elevi cu manifestări de violenţă. frecvenţa acesteia. poliţie). 31 . implicarea sau neimplicarea în conflicte care au degenerat în violenţă. cauzele violenţei în instituţia vizată. Ancheta prin focus grup şi interviuri individuale. modalităţi de exprimare a nemulţumirii. Studiul de caz. selectaţi de către diriginţi. modul de a reacţiona în situaţii conflictuale. Prin această metodă s-au studiat acte normative naţionale şi internaţionale. Ancheta prin chestionar.4.Populaţia investigată Ancheta prin chestionar s-a realizat pe un eşantion reprezentativ de 30 de cadre didactice şi 70 de elevi ai şcolii. S-au vizat aceleaşi aspecte ca şi în cadrul interviurilor de grup.Pentru realizarea acestui studiu s-au utilizat două categorii de metode : calitative şi cantitative. profesor -elev. Chestionarul adresat elevilor a urmărit: stabilirea locului unde aceştia au fost agresaţi.

deoarece elevii din ciclul primar nu sunt familiarizaţi cu terminologia chestionarului. Chestionarul a fost aplicat doar elevilor de gimnaziu. III. Elevi 19 19 16 15 4 8 Distribuţia pe sexe Feminin 11 6 5 9 8 masculin 8 13 11 6 4 - 32 .5. Nu toţi subiecţii chestionaţi au răspuns obiectiv. 5 interviuri individuale cu elervii care manifestă un comportament violent. 2 interviuri care au cuprins 27 de subiecţi. Limitele investigaţiei Prin cercetarea efectuată s-a realizat doar o evaluare generală a fenomenului şi nu una detaliată. 1 interviu cu un poliţist dim comună.2 Prezentarea şi interpretarea datelor relevante ale cercetării Caracteristicile populaţiei investigate: Clasa A V-a AVI-a AVII-a AVIII-a AIX-a AX-a Total 81 de elevi Nr.Interviurile de grup cu părinţii s-au efectuat în cadrul şcolii. Numărul de elevi investigaţi este redus în comparaţie cu populaţia şcolară existentă la SAM Cristeşti ( 450 de elevi) . Interrviurile individuale s-au desfăşurat astfel: 1 interviu cu 2 consilieri locali. III.1.

Ai fost vreodată agresat fizic de o altă persoană? baieti fete 1 3 1 4 nu in scoala in jurul scolii la discoteca in alte locuri 8 0 6 1 1 nu in scoala in jurul scolii la discoteca in alte locuri 1 2 28 21 33 .1 Rezultatele anchetei prin chestionar/ elevi Chestionarul destinat elevilor conţine 6 itemi după cum urmează: 1.4 ani. cadre didactice masculin feminin III.total elevi 39 42 baieti fete Total cadre didactice investigate 30 Media vârstei 39.2.

Ai trăit vreodată sentimental de …? fete hartuire din partea colegilor neplacere cauzata de folosirea poreclelor si a cuvintelor jignitoare neputinta cand un coleg este bruscat de un altul emotie deosebita cand colegii isi bat joc de aspectul tau fizic sau vestimentar 12 6 6 26 baieti hartuire din partea colegilor neplacere cauzata de folosirea poreclelor si a cuvintelor jignitoare neputinta cand un coleg este bruscat de un altul emotie deosebita cand colegii isi bat joc de aspectul tau fizic sau vestimentar 10 11 9 26 34 .Spaţiul din jurul şcolii . ar putea constitui un loc în care elevii şcolii sunt agresaţi fizic. se observă ca numărul fetelor care nu au fost agresate fizic este mai mic decât cel al băieţilor. potrivit datelor. analizând comparativ rezultatele.Majoritatea elevilor investigaţi consideră că au fost agresaţi măcar o dată în şcoală. 2.

care ar putea genera în violenţă. De aici. cu un coleg al tău să reactionezi …? fete 6 19 4 4 14 reactii fizice agresive gesturi amenintatoare injurii refuzarea sarcinilor ironia baieti 3 19 6 5 reactii fizice agresive gesturi amenintatoare injurii refuzarea sarcinilor ironia 15 Ironia este cea mai frecventă formă de manifestare a elevilor în relaţia cu profesorii şi colegii.S-a întâmplat vreodată ca în relaţia cu un profesor. cum ai reacţiona ? 35 . Un numar foarte mic de elevi au adus injurii acestora.Dacă ai asista la o situaţie conflictuală. 4. 3 . urmată de hărţuirea din partea colegilor. deducem că cea mai frecventă formă de violenţă în rândul elevilor este cea verbala.Majoritatea celor investigaţi recunoaşte că au trăit sentimentul de neplăcere cauzată de folosirea poreclelor şi a cuvintelor jignitoare. urmată de refuzarea sarcinilor de lucru.

5.In general. afirmând în proporie de 61% fete şi 40% băieţi că şi-ar exprima punctul de vedere fără să 36 . doar un număr restrâns ar încerca să aplaneze conflictul.fete as incerca sa aplanez conflictul m-as implica efectiv de o parte si de alta 1 6 20 3 nu m-as implica baieti as incerca sa aplanez conflictul 16 23 3 m-as implica efectiv de o parte si de alta nu m-as implica Elevii consideră că nu s-ar implica în situaţii conflictuale care ar genera în violenţă. când nu-mi convine ceva îmi exprim nemulţumirea: fete exprimandu-mi punctul de vedere fara sa fac scandal ridic tonul pentru a-mi impune opinia 23 12 0 4 reactionez violent verbal sau fizic altfel baieti exprimandu-mi punctul de vedere fara sa fac scandal ridic tonul pentru a-mi impune opinia 19 17 reactionez violent verbal sau fizic altfel 1 5 Elevii anchetaţi au dovedit maturitate în gestionarea situaţiilor conflictuale.

• Frecvenţa răspunsurilor privind starea de disciplină din şcoala SAM Cristeşti este următoarea: feminin 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% 65% 10% 20% 5% m ed ie bu na bu na e sa tis fa ca to ar 37 ne sa tis fa ca to ar fo ar te e . mi s-a întâmplat să fiu implicat în conflicte care au generat în violenţă fizică? fete baieti 1 5 da nu 24 1 9 23 da nu 57% din băieţi şi 48% din fete îşi recunosc implicarea în conflicte care au generat violenţă .Doar un subiect a recunoscut că reacţionează violent verbal sau fizic cănd nu-i convine ceva la şcoală.2.La şcoală. III.2 Rezultatele anchetei prin chestionar/ cadre didactice Chestionarul adresat cadrelor didactice conţine întrbări( în majoritatea lor) cu răspunsuri la alegere ( închise) şi doar doi itemi cu răspunsuri deschise( vezi Anexa 4). 6.facă scandal .

masculin 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% 50% 40% 10% 0% m ed ie bu na e 0% bu na sa tis fa ca to ar Analizând comparativ rezultatele. se observă că percepţia privind starea de disciplină în şcoală este diferită la bărbaţi faţă de femei: 65% dintre cadrele didactice femei consideră că este bună spre deosedire de bărbaţi care în proporţie de 50% cred că aceasta este medie. urmată de nesupravegherea din partea părinţilor şi violenţa fizică din partea elevilor .Abuzul emoţional din partea elevilor şi a 38 . Răspunsuri cadre didactice feminin 18 2 13 8 4 2 3 4 17 clasament Nr. • Ierarhia formelor de violenţă reiese din tabelul următor: Item Nr. Răspunsuri cadre didactice masculin 10 2 4 4 3 1 9 clasament 5a 5b 5c 5d 5e 5f 5g 5h 5i 5j 5k 5l 1 7 3 4 5 7 6 5 2 ne sa tis fa ca to ar fo ar te e 1 5 3 3 4 6 2 Violenţa verbală din partea elevilor este unanim văzută ca fiind forma cea mai frecventă de ameninţare la care sunt supuşi elevii .

39 .unor cadre didactice a fost cel mai slab poziţionat. prin modul de conduită poate dezvolta un comportament agresiv la elev. exemplu personal. Clasele la care se înregistrează mai frecvent fenomene de agresivitate sunt a VI-a C si cele de SAM. tentativele de suicid nu au fost deloc semnalate. iar unele forme precum: consumul de droguri interzise. b-elevul. comportament corect faţă de toţi elevii. răspunsurile se prezintă grafic astfel: feminin 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% a b c 15% 35% 50% masculin 50% 40% 30% 20% 10% 10% 0% a b c 10% 40% a-profesorul. • Referitor la manifestarea agresivităţii în relaţia profesor. prin manifestările sale. determină reacţii adverse din partea profesorului. c.ambele • • Toate cadrele didactice investigate consideră că îşi pot stăpâni clasa prin dialog.elev.

Slaba colaborare şcoală –familie. Consum de alcool. Starea materială precară. • • • • • • Modele comportamentale preluate din mediul social şi mass-media. Plecarea ăn strainătate a parinţilor. s-a conturat următoarea ierarhie a răspunsurilor: feminin • Lipsa educaţiei în familie. • Frecvenţa răspunsurilor privind ritmul în care se iau măsuri de combatere a violenţei este reprezentată grafic astfel: feminin 50% 40% 30% 30% 20% 10% 0% frecvent uneori rar 25% 45% 40 . • • • • • • Copii lăsaţi în grija altor persoane. Anturajele. Neglijenţa părinţilor. Nesupravegherea elevilor în pauze de către profesorii de serviciu. Teribilism. Temperamentul unor elevi.• La întrebarea privind identificarea cauzelor care generează violenţă în şcoala investigată. Lipsa educaţiei în familie. masculin • Modele comportamentale preluate din mediul social şi mijloace massmedia.

Astfel. • Implicarea profesorilor diriginţi. 41 . Parteneriate cu poliţia. • feminin • Consultarea unor persoane de specialitate precum medicul psiholog. biserica. ceea ce dovedeşte lipsa de comunicare între subiecţii chestionaţi. familia. 45% din femei cred că uneori se iau măsuri de combatere a acesteia.masculin 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% frecvent uneori rar 10% 30% 60% Cadrele didactice femei şi bărbaţi au opinii diferite referitoare la ritmul în care se iau măsuri de combatere a violenţei. în timp ce 30% dintre ele consideră că lucrul acesta se întâmplă rar. • Măsurile de combatere a violenţei în şcoală propuse de catre cadrele didactice se regăsesc în următorul tabel: masculin • Supravegherea atentă a elevilor problemă. • Un alt aspect abordat este cel al ierarhizării măsurilor de sancţionare care se iau în şcoală: item 11a 11b 11c 11d 11e masculin 10 1 9 1 poziţie 1 3 2 3 feminin 18 1 17 1 poziţie 1 3 2 3 Cele mai frecvente măsuri de sancţionare care se iau în şcoală sunt în ordine: mustrarea verbală şi scăderea mediei la purtare. 60% din bărbaţi opinează asupra frecvenţei ritmului în care se iau măsuri de combatere. a poliţiei. a membrilor consiliului local. asistentul social.

Dacă în şcoală copii lor sunt în siguranţă. violenţa din jurul şcolii. tatăl. relaţia părinţilor cu şcoala.  Neacordarea unui timp suficient educării copiilor ar fi o altă cauză a violenţei acestora.• Administrarea pedepselor celor implicaţi. în instituţia de învăţământ . iar copilul copiază comportamentul acestuia .  Plecarea părinţilor în străinătate şi lăsarea acestora în grija bunicilor sau a altor rude a fost una din cele mai importante cauze enumerate de părinţi.  . dat fiind faptul că în incinta şcolii pătrund uneori şi persoane străine de această instituţie.3.  Un alt aspect abordat a fost legat de controlul copiilor asupra media. în preajma şcolii există un risc mai crescut de izbucnire a incidentelor violente.  In ceea ce priveşte nivelul de securitate.  Anumiţi elevi învaţă să fie violenţi în familie. doar o mică parte dintre părinţi consideră că.Părinţii explică violenţa anumitor elevi şi prin posibila influenţă negativă a anturajului. • Abordarea în cadrul orelor de dirigenţie a aspectelor de violenţă pentru a conştientiza elevii consecinţele diferitelor tipuri de violenţă. Interviurile de grup cu părinţii Imbunătăţirea ROI In cadrul interviurilor de grup cu părinţii s-au adus în discuţie cauzele care generează violenţă în rândul elevilor şcolii. copii lor nu se simt în siguranţă. pe când alţii opinează asupra atitudinilor de sfidare asupra celorlalţi elevi şi profesori ale unor elevi care provin din familii avantajate economic. este părintele violent . de regulă . 42 . • III. Parinţii recunosc faptul că se confruntă cu imposibilitatea supravegherii copiilor în urmărirea programelor TV.2.Unii părinţi acuză ca principală cauză a generării violenţei gradul de sărăcie în care se află anumite familii. gradul de securitate oferită de şcoală.

nesancţionate pot să conducă la apariţia incidentelor majore.  Pentru prevenirea şi stoparea incidentelor violente în şcoală şi pentru creşterea gradului de siguranţă. ignorate. Cele mai frecvente incidente au loc în timpul pauzelor şi după ore .Interviul cu poliţia Din declaraţiile poliţiei. 43 . adoptarea unor modele de comportament promovate între elevi. iar luarea unor măsuri este problematică.2.De multe ori. măsurile care ar trebui luate pentru diminuarea actelor de violenţă în şcoală sunt: emiterea unor regulamente cu bază legală de către ministere valabile pentru întregul sistem de învăţământ.De asemenea. aceştia acuzând lipsa de implicare a profesorilor diriginţi în rezolvarea şi combaterea anumitor conflicte. atragerea atenţiei prin atitudini sfidătoare. deoarece nu întotdeauna sunt stabilite circumstanţele incidentului. Relaţia părinţilor cu şcoala este acceptabilă. numeroase cereri de rezolvare a situaţiilor conflictuale au fost soluţionate. principalele cause ale agresivităţii elevilor sunt: modele comportamentale agresive învăţate în familie. Conform declaraţiei poliţistului . care valorizează impunerea în faţa celorlalţi.4. unii absolvenţi ai şcolii crează probleme cadrelor didactice în timpul orelor. deoarece pătrunderea lor în şcoală nu este monitorizată. II. Scoala apelează la serviciile acesteia oricând este nevoie. paza permanentă asigurată de agenţi precum şi contactul regulat cu poliţiştii. părinţii doresc angajarea unui agent de pază autorizat pe toată durata orelor de curs şi mai puţină discriminare între elevi.Actele de indisciplină minore. aceştia rămân neidentificaţi de poliţie. etalarea prestgiului prin forţă.Din punctul de vedere al poliţistului intervievat .

Cei mai mulţi actori apreciază că. mergând de la negarea fenomenului de violenţă în şcoală pâna la considerarea violenţei ca o problemă îngrijorătoare. anturajul( afilierea la un grup implică a discuta. de tipurile de relaţii sau de cultura scolară.5. chestionaţi tema violenţei şcolare a părut oarecum surprinzătoare. băieţii sunt mai violenţi. Violenţa subiectivă versus violenţa obiectivă. Opiniile exprimate nu au fost întotdeauna convergente. De asemenea . a te îmbrăca. III. iar părerea consilierilor locali este că aceasta este un fenomen care riscă să ia amploare . De asemenea. la nivel general. a te comporta similar cu membrii grupului de apartenenţă). Fenomenul violenţei în şcoală pare să fie încă o problemă insuficient conştientizată în şcoala românească sau poate doar un subiect incomod. situaţie materială precară . ce ţin de valori. Aceştia cred că profesorii se implică în aplanarea conflictelor. comparativ cu fetele. Interviurile cu membrii consiliului local Violenţa în şcoli a devenit în ultima perioadă o problemă majoră. au afirmat ca ar aproba în consiliul local angajarea unui agent de pază la scoală pentru a preîntâmpina incidentele violente. Concluzii şi recomandări . Mulţi intervievaţi sunt tentaţi să facă referire la violenţa înţeleasă mai ales în dimensiunea sa obiectivă. familii dezmembrate.2.3. nouă. Demersul pentru evaluarea dimensiunilor fenomenului violenţei la Scoala de Arte şi Meserii Cristeşti a urmărit estimarea ponderii elevilor cu manifestări de violenţă precum şi estimarea frecvenţei cu care se iau măsuri. referindu-se la acte de agresivitate manifestă (fizică. formele de 44 . dar declară că principalele cauze ale comportamentului agresiv al elevilor sunt: problemele familiale. Pentru mulţi actori intervievaţi.III. verbală sau non-verbală) şi mai puţin la cele de natură subiectivă. Exista o dimensiune de gen a violentei scolare.Cei intervievaţi recunosc faptul ca nu sunt foarte implicaţi în viaţa şcolii . dar recomandă asistenţă psihologică din partea unui psiholog şcolar.

s-au elaborat următoarele recomandări după modelul ecologic care cuprinde patru niveluri de înţelegere şi analiză a influenţelor privind violenţa: nivelul individual. . nivelul relaţional. dezvoltarea autonomiei (rezistenţa faţă de expectanţele şi evaluările celorlalţi prin dobândirea autocontrolului privind impulsurile violente şi a capacităţii de autoanaliză a propriului comportament. iritabilitatea. ostilitatea. negativismul). formele mai grave de violenţă (inclusiv agresivitatea fizică). părinţi. iar băieţilor. suspiciunea excesivă. evaluarea corectă a calităţilor şi a defectelor personale.manifestare a violenţei sunt menţionate diferenţiat pe genuri: fetelor le sunt atribuite mai ales formele „obişnuite”.).  Implicarea activă a elevilor cu potenţial violent sau care au comis acte de violenţa în programe de asistenta derulate în parteneriat de către scoală şi alte instituţii specializate (Poliţia comunitară. prieteni etc. tolerate ale violenţei (în special violenţa verbală). nivelul comunitar şi nivelul societal. . proiectarea unor experienţe pozitive pentru viitor). psihologi.conştientizarea consecinţelor actelor de violenţă asupra propriei persoane şi asupra celorlalţi (colegi. cadre didactice. percepţia pozitivă a experienţelor de viaţă. Intervenţii la nivel individual  Identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent şi a cauzelor care pot determina manifestări de violenţă a acestora.  Elaborarea şi derularea unor programe de asistenţă individualizată pentru elevii implicaţi (ca autori sau ca victime) în cazuri de violenţă. Autoritatea pentru Protecţia 45 .ameliorarea imaginii de sine (atitudine pozitivă faţă de sine.prevenirea apariţiei dispoziţiilor afective negative (resentimentul. prin care să se urmarească: . În urma cercetării efectuate la Scoala SAM Cristeşti. prin implicarea cadrelor didactice şi a personalului specializat (consilieri şcolari. asistenţi sociali).

a cadrelor didactice. psihologi). 46 . sancţionarea comportamentului violent prin notă. prevenirii violenţei şcolare şi ameliorării relaţiilor părinţi-copii (consiliere. autorităţile locale. vizite în familii.Copilului si Adopţie.  Colaborarea şcolii cu familiile elevilor cu potenţial violent sau care au comis acte de violenta. organizarea de întâlniri în şcoală. a unor teme legate de violenţă şcolară. b) şcoala  Includerea. implicarea în astfel de activităţi a personalului specializat (consilieri scolari.  Responsabilizarea elevilor cu comportament violent prin aplicarea unor măsuri de intervenţie cu potenţial educativ şi formativ. a părinţilor. Biserica. aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă prin implicarea acestora în activităţi şcolare şi extra-şcolare (sportive. în toate etapele procesului de asistenţă a acestora (informarea. care să aibă ca scop conştientizarea dimensiunii fenomenului şi analiza formelor. programe extraşcolare cu participarea comună a elevilor. stabilirea unui program comun de interventie. mediere). evitarea centrării exclusiv pe sancţiune si eliminarea din practica educatională a unor sancţiuni care contravin principiilor pedagogice (de exemplu. a actorilor şi a cauzelor situaţiilor de violenţă de la nivelul instituţiei respective.) Intervenţii la nivel relaţional a)familia  Informarea părinţilor cu privire la serviciile pe care le poate oferi şcoala în scopul. repetenţie. pe agenda întâlnirilor formale ale scolii (Consiliul de Administraţie. monitorizarea cazurilor semnalate). exmatriculare etc. Consiliul Elevilor.  Valorificarea intereselor.). Consiliul Profesoral. Comitetul de Parinti). artistice etc. alte organizaţii specializate în programe de protecţie şi educaţie a copiilor şi a tinerilor).

care să fie fundamentate pe diagnoza situaţiei existente şi să fie incluse în planul de dezvoltare instituţională. prin: . joc de rol. din instrument formal în mijloc real de prevenire. problematizare etc. mecanisme de prevenire.adaptarea prevederilor la contextul specific în care funcţionează instituţia.  Derularea unor programe şi activităti extraşcolare pe tema combaterii violenţei şcolare (de exemplu: saptamâna anti-violenta. care să conducă la conştientizarea şi dezvoltarea unei atitudini critice a elevilor faţă de problematica violenţei şcolare. .consultarea tuturor actorilor de la nivelul şcolii (elevi.). libertate şi normă/regulă de comportament. cauze generatoare. concursuri si expoziţii tematice. părinţi) în definirea şi aplicarea prevederilor acestuia. abilităţi sociale etc.  Transformarea regulamentului de ordine interioară. întâlniri cu specialişti care să prezinte în mod interactiv teme legate de violenţa şcolară. profesori).  Sensibilizarea profesorilor faţă de problematica violenţei (forme de violenţă. cadre didactice şi părinţi).definirea clară şi functională a criteriilor de disciplină scolară şi de conduită în şcoală a tuturor actorilor şcolari (elevi. în timpul orelor de consiliere si orientare. cadre didactice. . decizie şi consecinţele deciziilor. prin utilizarea unor strategii activ-participative (studiu de caz. care se regăsesc în curriculumul diferitelor discipline şcolare (drepturile şi îndatoririle individului. strategii de ameliorare. cadru legislativ si instituţional) prin activităţi de formare derulate la nivel local: 47 . jocuri. a situatiilor de violenţă petrecute în şcoală sau în vecinatatea acesteia şi încurajarea exprimării opiniei elevilor privind aceste situaţii şi posibile căi de soluţionare. La nivel curricular:  Dezbaterea. Elaborarea unor strategii coerente de prevenire şi intervenţie. specific fiecarei şcoli. analiza critică a mesajelor audio-vizuale cu conţinut violent. la care să participe elevi.  Valorificarea temelor relevante pentru problematica violenţei.).

cursuri de formare incluse în planurile de dezvoltare, cercuri pedagogice tematice, comisii metodice, schimburi de experienţă.  Creşterea transparenţei evaluării rezultatelor elevilor (criterii, metode), în scopul diminuarii tensiunilor care conduc la aparitia unor situatii de violenţă (între elevi şi profesori sau între elevi); monitorizarea la nivel instituţional a cadrelor didactice care utilizează notarea ca mijloc de sancţionare a comportamentelor sau atitudinilor elevilor, în scopul corectării acestor situaţii.

La nivel comunitar
 Iniţierea unor programe de sensibilizare a comunităţii privind fenomenul de violenţă şcolară (instituţii responsabile: Inspectorate Scolare Judetene, unităţi şcolare, Autoritatea pentru Protectia Copilului, poliţie, primarie).  Dezvoltarea unor programe de prevenire a violenţei şcolare (cu sustinerea financiară şi/sau logistică din partea Primariei, a Inspectoratului Scolar Judeţean, a poliţiei comunitare).  Dezvoltarea de parteneriate ale şcolii cu alte instituţii la nivel local – poliţie, autorităţi locale, etc. – pentru siguranţa deplasării elevilor şi pentru crearea unei vecinătăţi lipsite de pericole privind integritatea fizică si psihologică a elevilor. La nivel social  Dezvoltarea, în cadrul ofertei naţionale de curriculum la decizia şcolii, a unor discipline opţionale centrate pe prevenţia violenţei (institutii responsabile: Ministerul Educatiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum).  Stimularea cercetarii si a dezbaterii publice privind violenta şcolară şi multiplicarea la nivel de sistem a exemplelor de succes în prevenirea si combaterea acestui fenomen (institutii responsabile: Ministerul Educatiei si Cercetarii, Consiliul National al Audio- Vizualului, Ministerul Administratiei si Internelor, Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie, institute 48

de cercetare, universităţi, unităti de învatamânt preuniversitar, organizatii ale societatii civile).

CONCLUZII FINALE
Cercetătorii în domeniul educaţiei au constatat că violenţa este, din punct de vedere statistic, cea mai frecventă conduită de devianţă şcolară. Mass- media, cercetările şi statisticile oficiale raportează o creştere spectaculoasă a fenomenului în ultimele trei decenii în mai multe ţări ale lumii. Din păcate, dacă în fazele de început ale educaţiei şcolare predomina violenţa profesorului asupra elevilor, tot mai mult în prezent se deplasează violenţa dinspre elevi spre profesori şi dinspre elevi spre elevi. Având în vedere statisticile îngrijorătoare din alte ţări, dar mai ales creşterea numărului de cazuri mediatizate în România, considerăm că este absolut necesară intensificarea preocupărilor noastre de studiere a acestui fenomen. Ne propunem ca pe viitor să extindem această cercetare şi la nivelul celorlalte şcoli arondate, pentru a avea o imagine cât mai clară asupra fenomenului violenţei şcolare la SAM Cristeşti, pentru a putea propune măsuri de prevenire şi de combatere a acesteia eficiente. Sperăm că această lucrare să constituie un punct de plecare pentru cercetări viitoare asupra violenţei şcolare. Există încă multe aspecte care pot fi cercetate şi discutate în acest domeniu.

49

BIBLIOGRAFIE
 Boboc, Alexandru, Filosofia contemporană. Orientări şi tendinţe în filosofia secolului XX, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1980, p. 88.  Chesnais, J.C. Histoire de la violence, Laffont, Paris, 1981. În: Salavastru, Dorina, Violenta în mediul scolar. În: Ferreol, G., Neculau, A. (coord.), op. cit.     Dewey, John, Democraţie şi politică, Bucureşti, Editura Politică, 1972, p. 11 Débarbieux, E. La violence en milieu scolaire, Paris, ESF, 1999 Debarbieux, Eric, Interviu, B.O. nr.26 din 6 iunie ,1996 Dubet, F. În: Esterle-Hedibel, M., Violenta în scoala: noi date, noi întrebari. În: Ferreol, G., Neculau, A. (coord.)., op. cit    Dubet , F., Les lycéenes, Paris, Seuil Defrance, Bernard, La violence à l' école , Syros, 1996, p. 119 Dumitriu, Anton, Istoria războiului, Bucureşti, Editura Fundaţiei Soros, 1999, p. 44  Ferreol, G., Violenta în mediul scolar. Exemplul unui colegiu din nordul Frantei. În: Ferreol, G., Neculau, A. (coord.), Violenta. Aspecte psihosociale, Iasi, Editura Polirom, 2003.   Floro, M. , Question de violence a l`ecole, Edition Eres, Paris, 1996 Joyeux, Yannick, L' education face à la violence, ESF, 1996, p. 172 50

Mercy. UNICEF.. Anexa la OMECT nr. Agresivitatea. Olweus. Aspecte psihosociale. Mitrofan. Sandrine & Briffaut . Editura ALPHA MDN. http://www. p. În: Soitu. Editura Grundwissen Politik. 2006 MEC.2007.( coord). Polirom. ISE. Strategia ministrului educaţiei. Rosario & colab. Violenta. Paris. Preoteasa. Conduite agresive în scoala... L. p. Aufl. Genève. 12.gov/gshs. . Neculau. 1996 Neamtu. 2005  Salavastru Dorina. Violenţa în şcoală. Grundbegriffe. MEC. Harcelement et brutalités entre élèves.com/files/cause_violence. Lozano-Ascencio. 2007 Meyers. 1993. 1999. Editura Polirom. Adrian. 2. Iasi. Violenta în mediul scolar. Strukturen und theoretische Perspektiven der       Internationalen Beziehungen. Cristina. Jigău .cdc. 280-282  Rapport Mondial sur la violence et la santé. Analyses de la violence en milieu éducatif Resurse web:   http://autarchic.  Raport al expertului independent pentru studiul ONU privind violenţa asupra copiilor. Landau. Psihologie socială. D.. Dahlberg. Bonn.tripod.ro/. N. coord. http://legislsţie. 1409/29.coe. În: Ferreol. Havârneanu.just. în Neculau.Oliver.. Ortega. 2003  Zemmouri. C. L. Gilles. Liiceanu. ESF. Luptând împotriva agresiunii şi violenţei în şcoală.   http://www. Mihaela . A. A. Zwi. sous la direction de Krug. Iasi. Agresivitatea în scoala..Reinhard.html. 2002.int/T/E/Cultural_Cooperation/youth/2004_Jeunes_prevention_vio lence.06. în: Bundeszentrale für politische Bildung.pdf. cercetării şi tineretului cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar. Bucureşti. Iaşi. OMS.. 51 .

     http://www. Nu-i place să înveţe.fr/. preferă să umble pe străzi sau să stea cu alţi elevi în curtea şcolii.org. 13 ani. pretextând că şi el “ a încasat-o” când era ca ei.dppd. aceasta nu i se pare utilă.Deşi este intelligent ./prevention/violence/default. mă ascultă şi trec la toate obiectele”.gouv. 52 ._bordeaux2. Cât priveşte şcoala .fr.violencesstudy. iar mama este plecată in Italia. deoarece este neîngrijit. dar şi de alte cadre didactice.education. atât în şcoală. elev în clasa a –VII-a.rezultatele sale şcolare sunt mediocre. http://www.educatiefărăviolenta.1 Nechifor Ionuţ.ro. Provine dintr-o familie dezorganizată. A fost implicat în mai multe conflicte. Ii loveşte pe cei mai mici decât el . în vârstă de 13 ani.obsviolence. cât şi în afara acesteia. Scoala de Arte şi Meserii Cristeşti Nechifor Ionuţ este elev în clasa a VII-a A la SAM Cristeşti. A fost semnalat ca fiind un elev violent de către diriginta sa . el stie că numarul mare de absenţe nu-i va afecta situaţia şcolară anuală:” Vin la sfârşitul semestrului.. http://www. In prezent locuieşte cu alţi patru fraţi mai mari în locuinţa familiei. http://www.La teza cu subiect unic a venit pentru că i s-a impus de către conducerea şcolii. www. Anexa 1 Studiu de caz nr. nu a obţinut peste cinci la nici unul dintre obiecte.ro/pedagogie/velea_pedagogie/co_pdf. Colegii nu-l acceptă în bancă . tatăl fiind alcoolic.

Caracterizându-se. A fost tras de urechi de profesoara de chimie pe care a ameninţat-o cu o bătaie bună din partea fraţilor săi.ci s-a grupat cu alţi elevi ai şcolii cu risc de abandon şcolar . Obişnuieste să-şi facă dreptate singur (“ Cum altul dă şi eu să stau”). Nu-i place să înveţe preferând să muncească alături de părinţi. povestind cum îi loveşte pe colegii lui de cerşit pentru a-şi impune punctul de vedere. ambii parinţi trăind din ajutor social. mai chiuleşte din când în când. Nu lipseşte de la şcoală. Elevul recunoaşte că a recurs la violenţă verbală faţă de unele cadre didactice . Studiu de caz nr. în şcoală şi în afara acesteia. deşi nu a fost implicat în conflicte mari.Cea mai nouă preocupare a elevului anchetat este cerşitul pe podul care traversează râul Moldova. 2 Cercelaru Florin. Deşi uneori manifestă interes în cadrul orelor. Probleme cu poliţia nu a avut încă. Nechifor Ionuţ recunoaşte că are un comportament agresiv. elev în clasa a VII-a Cercelaru Florin este elev în clasa a VII-a la Scoala de Arte şi Meserii Cristeşti. Nu ştie încă să scrie corect şi abia citeşte. dar îi place să-şi facă prieteni şi în alte cercuri. 12 ani. Tatăl. Nechifor Ionuţ apreciază că este nervos şi impulsiv. Este cel mai mic din cei cinci copii ai familiei.Provine dintr-o familie cu probleme economice. pe camp. este un om care manifestă atât violenţă verbală cât şi fizică. Nu este singur . Este violent cu toţi colegii din clasă. devenind recalcitrant. între satele Cristeşti şi Timişeşti. pentru că nimeni nu l-a reclamat.o zi la “ semafor”( podul se recondiţionează şi se circulă doar pe o bandă) câştigă echivalentul sumei din alocaţia pe o lună. niciodată nu înţelege sarcinile de lucru . încercând de fiecare dată să se impună folosind violenţa. Elevul intervievat obişnuieşte des să-i ameninţe pe cei din jur. 53 . fiindcă tot timpul îi reproşau câte ceva.El spune că într.

l-a crescut singură până când s-a căsătorit. Mama sa este o femeie liniştită. pretextând că un asemenea lucru este obositor.3 Iacob Ion.” poţi câştiga bani mulţi muncind în Italia” 54 .Plânge uşor. Incă din clasa a VI-a a fost un elev problemă al şcolii. Nu pare să-l preocupe faptul că instruirea sa iniţială se termină cu zece clase . Recunoaşte că este impulsiv.In timpul orelor de curs nu ia notiţe . locuieşte în satul Hereşti. Citeşte greu şi are un scris ilizibil. astfel elevul apelează la mici trucuri pentru a câştiga un ban( cumpără cu un preţ şi vinde cu un altul). Consideră că nu este evaluat corect de către aceştia. Profesorii îl enervează. deoarece primeşte mustrări verbale cănd se întâmplă vreun incident violent. Dă vina pe alţii atunci când greşeşte. Timpul liber şi-l petrece umblând pe străzi cu “ gaşca” sau ajutându-şi rudele la diverse treburi. şcoala nu are valoare. Faţă de profesori are o atitudine zeflemitoare purtându-se arogant mai ales cu cadrele didactice tinere. Pentru el . profil macanică.elev în clasa a X-a Iacob Ion. Studiu de caz nr. 16 ani . Provine dintr-o familie monoparentală cu tată necunoscut. mai ales atunci când nu I se dă dreptate. Veniturile familiei sunt insuficiente pentru un trai decent. elev în cladsa a X-a.

. elev în clsa a VIII-a Tănăselea Cosmin este elev în clsa a VIII-a la SAM Cristeşti. Copilul a avut de mic un exemplu negativ în familie . Frecventează noaptea barurile. Este mândru de apartenenţa sa la gaşcă. Locuieşte cu sora sa mai mică .Dirigintele elevului spune despre acesta că este slab la învăţătură. obişnuind să vină beat la ore. Aparţine unei familii cu situaţie materială bună. 14 ani. A fost implicat în multe conflicte la şcoală. manifestăndu-se agresiv şi violent. ambii părinţi muncesc în Italia. schimbător în relaţiile cu profesorii şi colegii. Studiu de caz nr. deoarece în mijlocul acesteia se simte liber şi puternic. Elevul a intrat în grupul unor foşti elevi ai şcolii şi ei cu probleme de comportament. Consumă băuturi alcoolice . iar dimineaţa este prea obosit pentru a mai veni la şcoală. de care uneori are grijă o mătuşă. Este unul din clienţii fideli ai poliţiei locale. tatăl consuma frecvent băuturi alcoolice . 55 . A fost implicat în multe conflicte violente atât în şcoală cât şi în afara acesteia. mai ales atunci când este provocat. 4 Tănăselea Cosmin. Fumează fără rezerve în curtea şcolii şi reactionează violent verbal când i se atrage atenţia.

Deşi situaţia a fost transmisă părinţilor .iar în semestrul al II-lea nu s-a prezentat. aceştia nu şi-au manifestat interesul până în prezent.La teza cu subiect unic din semestrul I a obţinut un rezultat alab ( sub 5 ) . anul acesta şcolar va rămâne cu situţia neîncheîată la foarte multe obiecte. Anexa 2 SCOALA DE ARTE SI MESERII CRISTESTI POLITIA LOCALA CRISTESTI “ Eu nu sunt violent” 56 .

COORDONATORI: Profesorii diriginţi Cadrele poliţiei locale PROIECT EDUCATIONAL DENUMIREA PROIECTULUI  “ Eu nu sunt violent” APLICANTUL  Scoala SAM Cristeşti  Poliţia locală Cristeşti SCURTA PREZENTARE A EXPERIENTEI IN DOMENIUL PROIECTULUI  Scoala şi membrii poliţiei locale au o colaborare de mai mulţi ani. timp în care la invitaţia profesorilor diriginţi cadrele poliţiei au participat la orele de consiliere şi orientare şi la rezolvarea unor cazuri de violenţă şcolară. ARGUMENT 57 .

Astfel.  Implicarea cadrelor didactice şi a părinţilor în activităţi de prevenire şi combatere a violenţei şcolare. profesori. elevi şi cadrele poliţiei.  Decembrie: Alcoolul şi tutunul. cadrelor didactice în activităţi cu caracter extracurricular GRUPURILE TINTA Clasele V – VIII. dimpotrivă .  Atragerea părinţilor. cât şi în afara acestora la nivelul partenerilor implicaţi: decidenţi. OBIECTIVE  Dobândirea de către elevi a unor noţiuni referitoare la faptele de violenţă precum şi la legislaţia în vigoare. Cadre didactice RESURSE TEMPORALE Anul şcolar 2008-2009 CALENDARUL ACTIVITATILOR  Octombrie Ce este legea ? Consecinţele nerespectării ei. Efectele nefaste ale acestora  Februarie: Abandonul şcolar şi familial.  Informarea elevilor în sensul cunoaşterii legislaţiei şi a riscurilor de încălcare a acesteia. Clasele IX – X. o mândrie. 58 . elevilor. parteneriatul educaţional devine o prioritate a strategiilor orientate către educarea elevilor pentru cunoaşterea şi respectarea legislaţiei şi dezvoltarea sănătoasă a societăţii româneşti. Proiectul îşi propune să-i apropie pe elevi între ei . să-i convingă faptul că “ a nu fi violent” nu este o ruşine. SCOPUL PROIECTULUI  Constituirea unui grup partenerial care să promoveze valori commune ale ordinii şi siguranţei elevilor atât pe timpul cursurilor.  Promovarea dialogului şi a comunicării între elevi/ părinţi şi cadrele poliţiei locale.

play.  micşorarea numărului de elevi cu manifestări violente. RESURSE MATERIALE IMPLICATE:  baza materială a instituţiilor implicate RESURSE UMANE IMPLICATE:  elevi. studii de caz. MODALITATI DE EVALUARE  activităţi desfăşurate în comun ( expuneri. profesorilor. jocuri de rol). Spiritul de fair.  cadre didactice. Aprilie: Violenţa în sport. REZULTATE ASTEPTATE  formarea şi acţiunea în scopuri civice.  cadre ale poliţiei locale. 59 . părinţilor şi a cadrelor poliţiei în derularea acţiunilor propuse. elaborarea programelor actiunilor.  Mai: Eu sunt pacifist! MODALITATI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR antrenarea elevilor.  atenuarea fenomenului şcolar.  familiile elevilor.

c) neputinţa când un coleg este bruscat de un altul d) emoţie deosebită când colegii îşi bat joc de aspectul tău fizic sau vestimentar...? a) reacţii fizice agresive b) gesturi ameninţătoare 60 . Ai trăit vreodată sentimentul de …. 3.? a) hărţuire din partea colegilor. un coleg al tău să reacţionezi folosind…. 1.Anexa 3 Chestionar destinat elevilor Este timpul să faci ceva în şcoala ta! De aceea te rugăm să răspuzi sincer la următoarele intrebări: Sunt în clasa……… Sunt de sex …………….Ai fost vreodată agresat fizic de o altă persoană: a) Nu d) la discotecă b) în şcoală e) în alte locuri c) în jurul şcolii 2. b) neplăcere cauzată de folosirea poreclelor si a cuvintelor jignitoare. S-a întâmplat vreodată ca în relaţia cu un profesor.

La ce ameninţări sunt expuşi elevii din şcoala dumneavoastră? (alegeţi toate variantele pe care le consideraţi potrivite ) a)Violenţă verbală din partea elevilor 61 . cum ai reacţiona? a) aş încerca să aplanez confliuctul b) m-aş implica efectiv de o parte sau de alta c) nu m-aş implica.) 6. In general. La şcoală . 4. Catedra la care predau este de: a)educator b) învăţător c) profesor .Cum este starea de disciplină în şcoala dumneavoastră? a)Foarte bună b)Bună c)Medie d)Satisfăcătoare e)Nesatisfăcătoare . când nu-mi convine ceva la şcoală îmi exprim nemulţumirea : a) exprimându-mi punctul de vedere fără să fac scandal b) ridic tonul pentru a-mi impune opinia. 2. 5 . mi s-a întâmplat să fiu implicat în conflicte care au generat în violenţă fizică? a) da b) nu Data aplicării …………….c) injurii d) refuzarea sarcinilor e) ironia. c) Reacţionez violent verbal sau fizic d) Altfel( tac şi las de la mine. vă rugăm să răspundeţi la următoarele întrebări: 1. 5. b) feminin. Anexa 4 CHESTIONAR DESTINAT CADRELOR DIDACTICE În vederea realizării unei investigaţii sociologice privind manifestarea fenomenului violentei in Scoala SAM Cristesti. apelez la diriginte etc.Sunt de sex ( incercuieste litera): a) masculin.Dacă ai asista la o situaţie conflictuală. care ar putea genera în violenţă.Varsta mea este ……………. 4. 3.

... b)negociere. 6...... agresivitatea se manifestă şi în relaţia profesor – elev... c ) ambele...... ........Ce măsuri combatere a violentei din şcoală propuneţi? (enumeraţi măsuri) 62 ... 10.................. exemplu personal.... c)ridicand vocea........................ d)ameninţări cu ascultarea....... 11.............. Consider ca-mi pot stapâni clasa prin: a)dialog.............................. 7...................................... determină reacţii agresive din partea profesorului.b)Violenţă verbală din partea cadrelor didactice c)Violenţă fizică din partea elevilor d)Violenţă fizică din partea cadrelor didactice e)Violenţă de orice tip din partea mass-media f)Consum de alcool g)Consum de droguri interzise h)Abuz emoţional din partea elevilor şi a unor cadre didactice i)Lipsă de înţelegere din partea cadrelor didactice j)Lipsă de înţelegere din partea părinţilor k)Nesupraveghere din partea părinţilor l)Tentative de suicid...................... 9............. Cu care dintre urmatoarele afirmaţii sunteţi de acord? a ) profesorul.. ce măsuri se iau ? a)Mustrare verbală b)Mustrare scrisă / avertisment c)Scăderea mediei la purtare d)Aducerea elevului în faţa Consiliului profesorilor clasei e)Alte măsuri ...........................? a)Frecvent b)Uneori c)Rar. ore atractive..... prin manifestările sale... b ) elevul. prin modul de conduită poate dezvolta un comportament agresiv la elev... ... Care credeţi că sunt cauzele generarii violenţei ţn scoala dvs.............. 8 ..... 12.. In unele unităţi şcolare............................................. comportament corect fatţă de toţi elevii.. care este clasa la care se înregistrează mai frecvent fenomene de agresivitate: ................. ?(enumeraţi cauze) ............. În ce ritm se iau măsuri de combatere a violentei in scoala dvs...Facând apel la experienta dumneavoastră.. În general...

........................... 63 ........................................................................... ..................................... ............................................................................................................................................................... Data aplicarii………………....................................................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful