Rezolvare varianta 1 I. 1.

Expresii/locuţiuni: a şti ca pe apă; a bate apa-n piuă; a da apă la moară; a fi o apă şi-un pământ; apă de ploaie; apă chioară; apă la plămâni; a căra apă cu ciurul; a trece ca gâsca prin apă; a-i lăsa gura apă; 2. Sinonime: treieră = trec, vântură, calcă; văpaie = flacără, lumină; muche = creastă, margine, pisc; brazde = unde, valuri; 3. Sens conotativ: Un val de bucurie l-a cuprins pe neaşteptate. Îşi alungă din minte umbra amintirilor urâte. Am simţit deodată un val de emoţie care m-a copleşit. Nu am nicio umbră de îndoială că va promova examenul. 4. Expresivitatea verbelor la imperfect (“păreau”, “păzeau”) denotă o acţiune incertă, de provizorat a imaginii naturii în momentul înserării, când “văpaia” lunii zugrăveşte imagini feerice; verbele la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.), predominante în poezie, transmit ideea eternizării naturii, a elementelor care compun tabloul fascinant al înserării, în antiteză cu efemeritatea omului, cu statutul său de muritor. 5. Tema naturii, motivul lacului/ motivul lunii/ motivul nopţii; 6. Ca figură sintactică de construcţie, inversiunea este o formă de dislocare bazată pe schimbarea ordinii normale a cuvintelor, o topică inversată: “molatece valuri”, “vechea zidire”, “ a lunei văpaie”. Inversiunea eminesciană are şi rol prozodic în măsura versurilor, precum şi valoare artistică în muzicalitatea poeziei. Antepunerea epitetului are funcţie stilistică, desăvârşind ambiguizarea sintactică a textului: “în vechea zidire”; “măreaţă comoară de aur”; “negrele trestii”. (Imaginarul poetic transpune artistic peisajul natural prin inversiuni repetate, în variante diverse, atât în grupul nominal cât şi în grupul verbal: “A ierbii/ Molatece valuri”; “a stâncelor muche pe cer zugrăveşte”; “domnitorii ai apei acestei”. etc.); 7. Imaginarul poetic: “În lac se oglindă castelul. A ierbii/ Molatece valuri le treieră cerbii.”; “Iar lebede albe din negrele trestii/ Apar domnitorii ai apei acestei”. 8. Epitetul cromatic în inversiune “negrele trestii” aşezat în antiteză cu epitetul cromatic “lebede albe” conturează o imagine vizuală a lacului (motiv romantic eminescian). O altă figură de stil este metafora lunii - “comoară aprinsă”-, exprimă fascinaţia poetului faţă de astrul tutelar, ca simbol al vrăjii pe care o exercită asupra lumii. “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma” - comparaţie, sugerează imaginea ferestrelor luminate care strălucesc aidoma brumei; “Iar lebede albe din negrele trestii” - antiteză la nivelul versului, realizată prin două epitete cromatice antitetice (alb/negru) compun o imagine impresionantă a lacului luminat misterios de razele lunii. 9. Caracteristici romantice: Poezia face parte din lirica romantică întrucât este descris un tablou nocturn al naturii, cu motive romantice specific eminesciene: luna, cerul, lacul. Imaginile vizuale se îmbină cu cele auditive şi motorii. Natura reuneşte două planuri - uman-terestru şi universal-cosmic -, creând astfel un peisaj nocturn mirific. 10. Prima strofă ilustrează imaginea feerică a castelului care se răsfrânge în lac, forma arhaică a verbului “se oglindă” accentuând plăsmuirea de basm conturată în incipit. Imaginarul poetic profilează un peisaj încântător, în care iarba înaltă de pe malul lacului, pe care o “treieră” cerbii (personificare), pare o prelungire fascinantă a apei, prin epitetul în inversiune “molatece valuri”. Inversiunea “vechea zidire” amplifică ancestralitatea naturii în armonie desăvârşită cu omul, prin comparaţia metaforică “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma”. Expresivitatea verbelor aflate la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.) -“se oglindă”, “treieră”, “scânteie” - permanentizează starea emoţională a eului liric, contemplarea extatică a naturii eterne. Subiectul II Text argumentativ: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga, “Precursorii”) Consider că această idee filozofică enunţată de Octavian Goga exprimă adevărul artistic ce se ascunde în fiecare creaţie lirică de mare valoare. Este evident faptul că o poezie, dincolo de frumuseţea exterioară reprezentată prin figuri de stil sugestive, imagini poetice bine alese, transmite subtil diverse concepţii, sentimente, idei, stări, viziuni ale poetului. Rolul creaţiilor lirice nu este pur estetic, ci trebuie să emoţioneze, să impresioneze pe cel ce le citeşte, având o încărcătură emoţională, spirituală. De altfel, Titu Maiorescu afirma că poezia trebuie să îndeplinească două “condiţiuni”, una materială şi alta ideală, având rolul să “deştepte” imagini sensibile în fantezia cititorului. În altă ordine de idei, poeziile devin creaţii artistice în adevăratul sens al cuvântului când, după ce au fost citite, stăruiesc în mintea cititorului prin profunzimea, delicateţea, sensibilitatea, subtilitatea mesajului transmis. Astfel, aşa cum susţine şi Octavian Goga, adevărata poezie există, în sensul spiritual, abia în momentul în care îi sunt pătrunse tainele şi înţelesurile, reuşind să impresioneze mai mult decât nişte versuri iscusit alese. În concluzie, susţin că însemnătatea unei creaţii lirice este dată de “puterea” pe care o are asupra cititorului, de timpul – mai scurt sau mai lung – de dăinuire în gândurile sale.

Rezolvare varianta 2 1. Expresii/locuţiuni: a trece drumul; a trece de partea cuiva; a trece peste ceva; a trece la dezbateri; a trece sub tăcere; a trece în revistă; a trece peste greutăţi; a trece clasa; 2. Punctele de suspensie îndeamnă la meditaţie, sugerând totodată o puternică încărcătură emoţională a eului liric. 3. Sens conotativ: * Când s-a uitat la mine, avea fulger în priviri. * În ochii ei înlăcrimaţi sclipeau stele multicolore. 4. Expresivitatea verbelor la modul conjunctiv evidenţiază năzuinţa eului liric de a-şi împlini idealul poetic, stare care se perpetuează la nesfârşit, fără să se întrevadă înfăptuirea dorinţei: “săngăduie”, “s-audă”, “s-asculte”, “să moară”. 5. Tema condiţiei poetului în lume; motivul solitudinii; 6. Prezenţa eului liric: pronumele de persoana I singular:“m-”, “-mi”, “mele”, “mea”; verbe la persoana I singular: “am închinat”, “să trec”; 7. Sentimentul dominant: tristeţe, pesimism, suferinţă, scepticism, deprimare; 8. Primele patru versuri sunt străbătute de o tristeţe sfâşietoare, de o stare pesimistă a eului liric, exprimată prin lirism subiectiv şi evidenţiată chiar din incipit: “Pierdut în suferinţa nimicniciei mele”. Seria comparaţiilor din următoarele două versuri reliefează concepţia filozofică potrivit căreia în lume predomină răul, eul liric simţindu-se neînsemnat, confuz şi nesigur, lipsit de apărare şi stabilitate: “Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în chaos”. Eul liric s-a închinat cu evlavie “ca magul la soare şi la stele” pentru a i se îngădui pătrunderea în “vecinicul repaos”. Epitetul în inversiune “vecinicul repaos” are valenţe metaforice, sugerând moartea, ca singură cale spre eternitate. 9. Figură de stil: epitetul “glasu-i singuratec” sugerează starea de solitudine a poetului într-o societate meschină, care nu-i înţelege aspiraţiile spirituale; metafora “o boabă e de spumă” sugerează efemeritatea poetului în lume; 10. Titlul “Pierdut în suferinţă” sugerează chinul lăuntric, starea de deznădejde profundă a eului liric, provocate de sentimentul izolării şi solitudinii în lume, tristeţea sfâşietoare pentru condiţia de muritor, pentru că se simte condamnat la anonimat. Alcătuit dintr-un adjectiv metaforic -”pierdut”- semnifică faptul că sinele poetic este copleşit de frământări lăuntrice, de “suferinţă”, punctele de suspensie prelungind starea de tristeţe şi de meditaţie asupra condiţiei artistului în lume. Subiectul II Dragă Mihai, Încă o dată regret că nu ai înclinaţii pentru cel mai inteligent sport din câte există, şahul, pentru că ai fi avut astfel prilejul să te bucuri împreună cu mine de excursia oferită de organizatori pentru toţi participanţii la concursul internaţional de şah de la Constanţa. Nici nu bănuiam că Delta Dunării este un adevărat paradis, unde strălucirea sălciilor aurii ce cresc pe grinduri m-a emoţionat nespus. Peisajul rezervaţiei naturale este unic, mai ales în amurg, atunci când lumina difuză plăsmuieşte o atmosferă misterioasă prin imaginile feerice de basm, care-ţi dau impresia de “altă lume”, de ceva ireal. Tot acum am văzut pentru prima oară egrete, iar silueta lor elegantă mi-a produs o emoţie cu totul aparte. 29.06.2007, Constanţa

Ceea ce m-a făcut să fiu mândru că trăiesc pe aceste meleaguri a fost faptul că toţi concurenţii veniţi din alte ţări au fost de-a dreptul încântaţi de sălbăticia naturii, iar uimirea lor s-a manifestat prin reacţii pline de entuziasm. Am făcut numeroase fotografii şi de-abia aştept să le comentăm împreună săptămâna viitoare, când ne vom revedea. De altfel, m-am împrietenit cu un japonez şi cu un francez, ceea ce-mi dă prilejul să exersez nu numai limba engleză ci şi limba franceză. Până când ne vom întâlni, te rog să transmiţi prietenilor noştri urările mele de bine, iar ţie îţi doresc distracţie plăcută la concert. Cu prietenie, Sorin/Sorina Mardare Rezolvare varianta 3 1. Polisemia cuvântului “pasc”: Ciobanii pasc oile pe câmp. (a păstori, a păzi) Oile pasc pe izlazul de la marginea satului. (a se hrăni, rupând cu gura iarba, plantele). [Sens figurat: În viaţă necazurile te pasc de pretutindeni.] 2 . Cratima: leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2): “Una-i”; marchează absenţa vocalei “î”: “lumea-nchipuirii”; are rol prozodic, acela de a păstra măsura versurilor; 3. Lipsa acordului articolului posesiv la atributul substantival genitival contribuie la păstrarea ritmului (piciorul metric) şi a măsurii în versificaţie; poate fi şi o licenţă poetică motivată de acordul prin atracţie, adică articolul posesiv se acordă cu substantivul cel mai apropiat, “visării”. 4. Efect expresiv: Repetiţia adverbului “unde” construieşte enumerarea simbolică a locurilor care compun spaţiul terestru al naturii (”unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri”; “Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină”). Efectul expresiv al repetiţiei este susţinut, de asemenea, de valenţa divină a revelaţiei eului liric (”sfinţii”) privind iminenţa morţii/ condiţia sa de muritor. 5. Cele patru structuri care evidenţiază reveria eminesciana în text: ‘’Turma visurilor mele”,“pe-a visării lucii valuri” ,“lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite” “lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur” 6. Elemente de prozodie:- strofe de şase versuri (sextine); - rima împerecheată alternează cu cea îmbrăţişată; - măsura versurilor este de 15-16 silabe; 7. Prezenţa eului liric este argumentată de următoarele mărci lexico-gramaticale: - prezenţa pronumelui de persoana I singular “mele”; “eu”; - prezenţa verbelor la persoana I singular “(le) pasc” - adresarea directă prin:utilizarea pronumelui de persoana a II-a singular: “tu” (vocativ), “te”;- adresarea directă prin prezenţa verbelor la persoana a II-a singular: “Mergi” (imperativ); 8. Imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă, a cărei interpretare specific eminesciană implică reflectarea sensibilă a iubirii şi a morţii, prin funcţia expresivă şi estetică a imaginilor vizual-cromatice: strălucirea aurului (”oi de aur”, “flori de aur”) sugerează extazul spiritual al eului liric şi perfecţiunea naturii interioare/exterioare; argintiul lunii armonizează motivele cosmice (soarele şi stelele) sugerând feeria şi candoarea emoţiei lirice (”luna argintie […] basmele copile cresc”); “laur verde” ilustrează victoria speranţei pusă în antiteză cu structurile “ramurile negre” şi “moartea cu-aripi negre” care trimite către prăbuşire spirituală, către moarte. 9. Versurile sugerează ideea unui univers magic, în care se păstrează candoarea şi strălucirea spirituală a basmelor. Astru tutelar în lirica eminesciană, “luna argintie” (epitet cromatic) are puteri supranaturale asupra lumii, iar prin comparaţia cu soarele “palid dulce” îşi extinde vraja şi în timpul zilei, prin inversiunea “a stelelor ninsoare”. Luna, noaptea, stelele sunt motive recurente în poezia eminesciană, evidenţiind apartenenţa la romantism. Astfel, tabloul naturii este unul nocturn, învăluit în mister, luminat doar de aştrii cereşti ale căror “straturi luminoase” creează cadrul propice pentru starea extatică de visare. 10. Antiteza din ultima strofă aşază în opoziţie (contrast) lumea imaginară a fericirii, “lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite”, cu lumea reală “lumea cea aievea, unde cu sudori muncit”, sugerând contradicţia extaz-nefericire. Subiectul II Text argumentativ: “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” (G. Călinescu, Aforisme şi reflecţii). Sunt de acord cu afirmaţia lui George Călinescu privind indulgenţa şcolară care, dacă este prea multă, duce la scăderea valorilor umane. Formarea personalităţii şi a culturii individului se pregăteşte încă din perioada şcolii. Un prim argument este imprimarea ideii că, în lipsa unei educaţii corespunzătoare, omul nu se poate afirma în totalitate, ceea ce duce la diminuarea valorilor sale spirituale. Cu alte cuvinte, la vârsta adolescenţei, se poate imprima cu uşurinţă o întreagă paletă de trăsături caracteriale şi de comportament, iar prin pregătirea continuă şi serioasă se poate forma şi o cultură generală solidă. De aceea, exigenţa profesorilor este esenţială pentru fiecare dintre noi, corectitudinea notării şi conştientizarea permanentă a elevului privind nivelul de pregătire la care se află constituie principalele pârghii pentru formarea acestuia atât caracterial cât şi spiritual. Elevul trebuie să fie mereu impulsionat de către cadrele didactice, dar totdeauna să existe stimuli diversificaţi dar cu acelaşi scop: educarea în mod eficient şi reliefarea eventualelor talente sau valori. De pildă, atunci când un profesor acordă note mari, fără acoperire în cunoştinţele elevului, se produce o adevărată “inflaţie de valori”, întrucât se uniformizează, prin diminuare, competenţele fiecăruia. Prin urmare, afirmaţia “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” conform căreia severitatea şcolară, în scop instructiveducativ este necesară în stabilirea unei direcţii către găsirea identităţii de sine şi formarea personalităţii în plan spiritual şi cultural, are o baza bine întemeiată, reprezentând un adevăr universal-valabil. Rezolvare varianta 4 1. Sintagma “deolaltă amândoi” pare a fi un pleonasm, întrucât cele două cuvinte sunt apropiate ca sens. Eul liric foloseşte această alăturare a cuvintelor pentru a accentua distanţa dintre cei doi îndrăgostiţi, imposibilitatea împlinirii cuplului erotic: “tot mai departe, deolaltă amândoi”. 2. În versul “Departe doară luna cea galbenă - o pată”, linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia explicativă “o pată”, referitoare la “luna cea galbenă”. Linia de pauză are rol stilistic, deoarece atrage atenţia şi asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodată intonaţia deosebită ce exprimă admiraţia. 3. Sinonime: tot = întreg; un pâlc = un stol; pierzându-se = depărtându-se; suferitoare = triste; 4. Sens denotativ: Îmi place să mă dau pe gheaţă iarna. Sens conotativ: El are o inimă de gheaţă. 5. Figuri de stil: “Oceanul cel de gheaţă” – metaforă ce simbolizează imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire. “luna cea galbenă” – epitet cromatic, ce ilustrează tristeţea astrului tutelar, ca martor tăcut al iubirii pierdute. 6. Mărci lexico-gramaticale: - verbe şi pronume la persoana întâi: “noi”, “mi-aduc aminte”, “mi-apare”, “mă –ntunec”, “îngheţ”; vocativul “iubito”; - adresarea directă - prezenţa persoanei a II-a singular: “tu”, “te pierzi”. 7. Versurile sunt lungi, având măsura de 13-14 silabe şi rima împerecheată. 8. Caracteristici ale poeziei romantice:- tema iubirii;- sentimente romantice ale eului liric: nefericire, tristeţe, melancolie provocate de imposibilitatea iubirii; - spaţiul cosmic este simbolizat prin cadrul nocturn, în care luna şi stelele sunt motive romantice 9. Titlul “De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinţa provocată de rememorarea clipelor de fericire pierdută. Vocativul “iubito” constituie tânjirea disperată a eului liric, iar punctele de suspensie prelungesc, parcă, într-un timp nedefinit, sentimentul de melancolie. 10. Incipitul poeziei reia titlul, “De câte ori iubito…”, exprimând suferinţa eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilităţii poetice, simbolizat prin metafora “oceanul cel de gheaţă” care-i chinuie sufletul. Revenirea iubirii, sugerată prin epitetul metaforic şi cromatic “bolta aurie”, este imposibilă, întrucât la orizont nu se arată nicio stea, ca simbol al deznădejdii. Subicetul II Pârâul Rece, 29.06. 2007

Dragă Carmina, Mă aflu în tabăra de la Pârâul Rece, unde îmi petrec o săptămână din vacanţa de vară, împreună cu un grup de colegi. Totul aici este minunat, vremea este superbă şi am parte de relaxarea mult dorită. Programul nostru îmbină divertismentul cu normele riguroase pe care trebuie să le respectăm. Profesorii sunt toleranţi şi ne implică în activităţi ludice plăcute şi interesante. Ieri am organizat un picnic la poalele muntelui. şi a fost cu adevărat încântător. Mi-am făcut mai mulţi prieteni din

oraşe diferite şi mi-aş dori foarte mult să păstrez legătura cu ei şi să-i invit la noi la Bucureşti, ca să-i cunoşti şi tu. Pe lângă atâtea lucruri frumoase, să ştii că există şi dificultăţi. Cel mai greu îmi este cu trezitul matinal, dar sper că mă voi obişnui şi cu acest impediment. Ţi-aduci aminte că atunci când eram mici ne trezeam cu noaptea în cap, ca să ne ducem la grădiniţă şi să ne jucăm împreună? Tu ce mai faci? Ce noutăţi s-au petrecut în grupul nostru? Abia aştept să ne vedem şi să-ţi povestesc în amănunt programul taberei şi câteva mici secrete. Te îmbrăţişez cu drag şi cu prietenie necondiţionată, George/ Georgiana Rezolvare varianta 5 1. Sinonime: viaţă = trai; clipă = moment; etern = veşnic; zâmbitoare = surâzătoare; 2. Cratima în versul: „ Vedea-vor ochii-mi încã-o datã oare”. Prima cratimă realizează inversiunea verbală la viitor “vedea-vor”, următoarele două cratime leagă două cuvinte pronunţate fără pauză: “ochii-mi”, “încă-o dată”. Rolul prozodic al cratimei constă în păstrarea măsurii şi a ritmului versurilor, iar stilistic, redã muzicalitatea poeziei. 3. Sens conotativ: S-a trezit cu noaptea-n cap. Indată ce razele soarelui se ivirã, micuţa fãcu ochi. 4. Expresii / locuţiuni cu„viaţã”: cu preţul vieţii; plin de viaţã; când ţi-e viaţa mai dragã; a fi între viaţã şi moarte; 5. Imagini artistice ale iubitei: “Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!-”; “Tu, blond noroc al unui vis deşert”. 6. Tema iubirii/ motivul visului; 7. Figura de stil: “Amar etern” este epitetul unui adjectiv substantivizat şi exprimă starea de profundă tristeţe provocată de care are rolul de a evidenţia starea de tristeţe profundã provocatã de eşecul în dragoste. 8. Strofa a doua începe cu o exclamaţie retorică a eului liric - “De ce în noapte glasul tãu îngheaţã!”-, cu nuanţă de adresare directă către iubita care nu-i mai este alături. Următoarele versuri se constituie într-o amplă şi patetică interogaţie retorică, din care se desprinde starea de tristeţe profundă care îl macinã. Adresarea directă este evidenţiată afectiv de vocativul urmat de un epitet caracterizator: “- femeie zâmbitoare”. Inversiunea „vedea-vor” are rol de a menţine rima şi ritmul poeziei, iar cratima din structura „ochiimi” are rolul de a menţine mãsura versului. Eul liric contureazã succint dar sugestiv portretul iubitei prin epitete - „Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!”-, exprimând nostalgia după iubirea pierdută, iar timpul petrecut împreună este comprimat la “o clipă”. 9. Semnificaţia titlului: Ca majoritatea sonetelor eminesciene, titlul preia incipitul poeziei şi este alcătuit dintr-un verb la gerunziu, “gândind”,care exprimă permanentizarea acţiunii şi pronumele de persoana a II-a “la tine”, numind persoana asupra căreia se răsfrânge sentimentul de iubire. 10. Trăsături romantice: tema iubirii neîmplinite, motivul visului, nefericirea eului liric din cauza imposibilităţii realizării cuplului erotic Subiectul II Text de tip argumentativ: “Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.” (Nicolae Iorga, Cugetãri). Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga - „Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.”-, în susţinerea căreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând, excluzând imperativul de a şti sã scrii şi sã citeşti, trebuie sã te deprinzi sã-i asculţi pe ceilalţi, sã poţi prelua învãţãturi şi sã ai capacitatea sã deosebeşti ce e bine să reţii şi ce nu. Ĩn al doilea rând, educaţia omului începe odată cu primele clipe de viaţă, iar prima etapă organizată o constituie perioada preşcolară, de aceea a rămas perfect valabil proverbul “cei şapte ani de acasă”. Şcoala întregeşte paleta complexă a educaţiei într-un mediu instituţionalizat, unde rigoarea, disciplina şi programul ordonat formează personalităţi sănătoase şi competitive pentru societate. Pe de altă parte, orice elev trebuie să-şi organizeze timpul de învăţare, altfel se creează o confuzie totală, se pierde controlul asupra noţiunilor şi conceptelor ce trebuie însuşite, riscul fiind acela al unei munci haotice şi de aceea total ineficiente. În concluzie, foarte important este faptul că mai întâi trebuie să înveţi cum să înveţi, adică să ştii să discerni priorităţile şi interesele în direcţia scopului pe care fiecare om îl are în viaţă. VARIANTA 6 1. Sinonime: străvezie = diafană, palidă; umbra = fantasma; noianul = abisul, adâncul; zadarnic = inutil 2. Rolul virgulei în versul: “Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”: - marchează vocativul “iubite înger scump”; - marchează cezura (pauză ritmică în interiorul versului, pe care-l desparte în două emistihuri, pentru a susţine cadenţa poeziei) 3. Sens conotativ: În vis mi-a apărut un înger. Sens denotativ: Tânărul este slab de înger. 4. Expresii/locuţiuni: a fi cu inima împăcată; a avea inimă de piatră; a nu avea pe cineva la inimă; a muri de inimă rea; 5. Tema iubirii; tema timpului; motivul visului 6. Poezia este o confesiune lirică scrisă la persoana I singular, definind lirismul subiectiv. Ea exprimă nefericirea eului liric pentru iubirea pierdută şi amintirea plină de tristeţe pe care îndrăgostitul şi-o readuce în memorie: “În trista amintire a visului frumos…”. 7. Figură de stil: “iubite înger scump” – „iubite” adjectiv cu tentă de vocativ care denotă aproprierea afectivă a invocaţiei, „înger” fiind o metaforă hiperbolizantă, în final epitetul “scump” punând în valoare intensitatea sentimentului de iubire şi frumuseţea divină a femeii. 8. Trăsături romantice:- iubirea neîmplinită;- iubita-înger;- motivul visului;- nefericirea îndrăgostitului din cauza pierderii iubirii. 9. Titlul reprezintă o revelare a motivului trecerii timpului, amintirile aduse din valurile vremii impresionează prin pregnanţa detaliilor, sunt dulci ca spuma valurilor, dar cu timpul îşi diminuează din amplitudine şi se pierd în marea prezentului. Punctele de suspensie sugerează nostalgia eului liric pentru zădărnicia speranţei că iubita se va întoarce. 10. În prima strofă este evidenţiat sentimentul însingurării poetului, al îndepărtării de iubire, prin evocarea timpului care a trecut implacabil. Eul liric aspiră către o iubire ideală si realizează un scurt dar sugestiv portret al iubitei, folosind epitete şi comparaţii: “braţele de marmur”, părul lung, bălai”, “faţa străvezie ca faţa albei ceri”, “zâmbetul […] dulce”. Frumuseţea unică a fetei este conturată printr-o metaforă inedită: “Femeie între stele şi stea între femei”. Nostalgia şi nefericirea neputinţei de a-şi împlini fericirea reies din ultimele versuri: “Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng/ În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng”. Este prezent şi epitetul „dulce” specific poeziei eminesciene. Eminescu alcătuieşte şi un scurt portret al iubitei care are: „părul lung, bălai:, „faţa străvezie”, „zâmbetul dulce”. Subiectul al II-lea Buşteni, 29.06.2007

Dragă George , Ce rău îmi pare că nu ai venit şi tu cu părinţii în excursie la Buşteni. Aici totul este minunat, pur şi simplu fascinant: aerul este atât de curat , iar peste tot unde îţi arunci ochi zăreşti numai peisaje de un verde reconfortant,. Am chiuit atât de tare încât a reverberat până departe sunetul entuziasmului meu nestăpânit. Uite, de pildă, ieri am făcut o scurtă plimbare cu părinţii pe munte. Am rămas fără cuvinte, deoarece am luat-o pe nişte poteci ce păreau a fi neumblate. Cum le urcam de zor le vedeam cum se împletesc înspre vârful muntelui, iar când am ajuns acolo după două ore de mers încontinuu numi venea să cred ochilor cât de frumoasă era panorama întregii zone. Erau în apropiere câteva piscuri mai înalte dar golaşe, dar încercând să trec de cealaltă parte a muntelui am rămas înmărmurită deoarece erau numai hăuri. Ameţeam numai că mă uitam, aşa că am renunţat imediat la intenţia de a înainta. Imaginea ce se ivea în faţa ochilor era de o sălbăticie nemaivăzută, iar în drumul nostru înspre casă am văzut şi două căprioare care păşteau liniştite în apropierea unei oglinzi de apă. A fost într-adevăr o zi minunată ! Sunt atât de emoţionată şi de surescitată, încât, cu toată oboseala, am vrut să-ţi scriu imediat, ca să-ţi transmit şi ţie o părticică din extraordinarele senzaţii pe care le-am încercat astăzi.

Te îmbrăţişez cu drag, Vasile/ Vasilica Varianta 7 1.Sinonime: zâmbet – surâs; palidă – galbenă, decolorată; demon – diavol, ispită; fidel – credincios 2. Cratima are rolul:- de a lega două cuvinte care să formeze o singură silabă: “pe-al meu”-de a păstra măsura şi ritmul la nivelul strofei,- creează muzicalitate în cadrul versului. 3. Sens conotativ: Toată iarna am dus dorul cireşelor. Taina glasului şoptit mi-a strecurat un fior în suflet. 4. Expresii/ locuţiuni: din tot sufletul; a prinde suflet; om fără (cu) suflet; a avea ceva pe suflet; a-şi trage sufletul; a-i veni sufletul la loc; 5. Tema iubirii; motivul visului; 6. Portretul iubitei: „genele-ţi lunge”, „ochiul tău mare”; 7. În cea de-a doua strofă a poeziei, copila este asemuită cu o fiinţă malefică prin metafora „Eşti demon, copilă”, prin faptul că simpla-i apariţie a reuşit să alunge îngerul păzitor al eului liric: „numai c-o zare […] făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare”. 8. Titlul poeziei „Înger de pază”, scrisă de Mihai Eminescu, constituie o metaforă pentru portretul iubitei, ce este asemuită cu un înger „încins cu o haină de umbre şi raze”: „Vedeam ca-n vis pe-al meu înger de pază”. Percepută iniţial ca o făptura demonică, fata este recunoscută de eul poetic, fiind „veghea mea sfânta” – „căci tu – tu eşti el”. 9. Trăsături romantice: iubirea angelică, ideală, proprie omului de geniu (iubire romantică) şi utilizarea unei game variate de figuri de stil comparaţie („vedeam ca-n vis”), metafore („haină de umbre şi raze”, „veghea mea sfântă”), epitete („palidă haină”, „genele lunge”, „ochiul mare). 10. Prima strofă a poeziei „Înger de pază” debutează cu evidenţierea mitului oniric, manifestarea unei stări de extaz ce face posibilă întâlnirea dintre eul liric şi îngerul său de pază: „Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze/ Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază”. Portretul îngerului este antitetic, fiind „încins cu o haină de umbre şi raze”. Eul poetic conştientizează prezenţa iubitei, a copilei, a cărei imagine este ştearsă la început, imagine realizată printr-un epitet metaforic: „te văzui într-o palida haină”. Misterul femeii iubite este relevat printr-un vocativ cu determinant dublu: “copilă cuprinsă de dor şi de taină”. Sugerarea păcatului este construită prin alungarea îngerului păzitor de către ochii plini de patimi: „Fugi acel înger de ochiu-ţi învins. Elementele ce compun prozodia sunt măsura versurilor de 11-12 silabe, iar rima versurilor este încrucişată pentru versul I şi III şi îmbrăţişată în ultimele patru versuri. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. (Ioan Slavici – Educaţia raţională) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ioan Slavici exprimată în „Educaţia raţională” şi anume că „menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. Înainte de toate, şcoala trebuie să pregătească tinerii şi copiii pentru viaţă, ca aceştia să poată face faţă tuturor încercărilor care le pot apărea în timp. Copilul trebuie învăţat să gândească şi să aplice în viaţă ceea ce asimilează pe băncile şcolii, altfel întreaga muncă depusă devine inutilă. În altă ordine de idei, copilul trebuie să conştientizeze faptul că viaţa e imprevizibilă, nu se întâmplă totul ca la carte, pot exista situaţii în care deciziile luate să fie greşite. Şi trebuie trase învăţăminte de pe urma acestor greşeli pentru a nu le repeta. Cu alte cuvinte, trebuie să fii chibzuit în a învăţa, dar şi în a aplica cele asimilate. Până la urma, viaţa e ea însăşi o şcoală pe care trebuie să învăţăm să o parcurgem şi să o absolvim cu succes. În concluzie, trebuie ca mereu să existe o interdependenţă între noţiuni şi practică, între teoria abstractă şi viaţa concretă, întrucât tot ceea ce înveţi trebuie să-ţi folosească, într-un fel sau altul, în viaţa reală. Varianta 8 1. Sinonime: mutra = faţa, chipul; pana = condeiul; incultă – neinstruită, necultivată, stângace; imobilă – neclintită. 2. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul celui de al treilea vers al primei strofe îndeamnă la meditaţie asupra superficialităţii societăţii contemporane poetului, unde toţi infatuaţii poartă măşti, încercând să pară altceva decât sunt. 3. Sens conotativ: A întârziat pentru că a rămas în pană de bani. Şi în situaţia aceasta s-a dovedit un om de paie. 4. Expresii cu substantivul “nas”: a fi cu nasul pe sus; a-şi lua nasul la purtare;a da nas în nas cu cineva; a strâmba din nas; a nu fi de nasul cuiva.5. Motive romantice: motivul creaţiei poetice (”Un vers încerc cu pana mea incultă”, “condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă”), motivul amintirii (”albumul”, “trecutele petreceri”). 6. Inversiuni: “în care toţi pe sus îşi poartă nasul”; “trecutele petreceri”. 7. Metafora “pana mea incultă” din strofa a doua a poeziei sugerează nesiguranţa eului liric în procesul creaţiei, lipsa de inspiraţie cauzată de ipocrizia ostentativă a contemporanilor. Trăind într-o lume superficială, poetul încearcă, timid şi nesigur, să se întoarcă la valorile eterne şi sa creeze artă. 8. Reluat în incipitul poeziei sub forma unei interogaţii retorice, titlul “Albumul” ilustrează un “Bal mascat cu lume multă/ În care toţi pe sus îşi poartă nasul”. Societatea este alcătuită din personaje superficiale la care importante sunt aparenţele, din caractere artificiale imortalizate în album. Eul liric îi priveşte distant, ca şi când ar privi o fotografie, observându-i cu superioritatea omului de geniu. 9. Trăsături romantice: - ironia romantică (”În care toţi pe sus îşi poartă nasul,/ Disimulându-şi mutra, gândul, glasul…”) - superioritatea omului de geniu aflat în antiteză cu societatea superficială (”Privind în vrav prostia imobilă”.) 10. Incipitul poeziei este o interogaţie retorică, încărcată de ironie şi urmată de o explicaţie plină de sarcasm despre lumea cuprinsă într-un album cu fotografii. Societatea este văzută ca un bal mascat, în care toţi încearcă să-şi ascundă, în spatele măştilor, adevărata faţă şi gândurile. Ironia romantică specific eminesciană conturează imaginea unei societăţi superficiale, lipsite de educaţie şi pline de grandomanie, ilustrată prin îmbinarea locuţiunii verbale populare “pe sus îşi poartă nasul” cu verbul neologic “disimulându-şi” lângă care poetul plasează cu sarcasm substantivul “mutra”, toate acestea sugerând dispreţul rece şi tăios al eului liric. SUBIECTUL al II-lea Dragă Monica, După mai multe peripeţii, am ajuns cu bine în satul Luncani, care se află situat în Câmpia Dunării. Aici locuiesc bunicii mei, pe care nu i-am mai văzut de anul trecut. M-am bucurat să văd că sunt neschimbaţi şi la fel de plini de energie. Atunci când am sosit, bunicul m-a întâmpinat la poartă, unde mă aştepta de vreo două ceasuri, iar bunica aranja o masă întinsă, în care se vedea belşugul ca urmare a hărniciei lor. A doua zi am plecat prin sat, unde am multe cunoştinţe, întrucât am venit aici în fiecare vacanţă. Îmi plac foarte mult luncanii, pentru că sunt oameni veseli, deschişi şi harnici. Trăiesc în legea lor, răspund prompt la toate îndatoririle civice, de aceea satul arată cu totul deosebit, este curat şi plin de flori. În aer pluteşte mereu o adiere de miresme, trandafirii şi crinii parfumează întreaga comunitate. Poate că şi florile îi determină să fie atât de prietenoşi. Parcă şi eu, când sunt aici, devin mai conciliant, mă cuprinde o relaxare binecuvântată şi simt că iubesc mai mult oamenii. Abia aştept să vii aici ca să te relaxezi şi să te refaci după oboseala unui an de muncă. De altfel, bunicii mă întreabă mereu când soseşti, pentru că le este foarte dor de tine. Te îmbrăţişez cu drag şi de-abia aştept să ne revedem, Daniel/ Daniela Varianta 9 1. Sens denotativ- “teiul”; Sens conotativ- “floare”. 2. Rolul cratimei din versul “Şi trimit cuvinte-n vânt” este de a păstra măsura versurilor, ritmul şi muzicalitatea poeziei. Cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2) şi marchează absenţa vocalei “î”: “cuvinte-n”; 3. Polisemia cuvântului “floare”: Floarea preferată a mamei s-a uscat Iarna a pictat flori de gheaţă pe geamuri. Mărul din 29.06.2007, Luncani

Nu poţi cunoaşte caracterul unei astfel de persoane şi te amăgeşti că poţi avea încredere în ceea ce spune ori face. tinereţe. “(mă) furişez”. de avânt ori de câte ori îţi propui să faci ceva important pentru tine. tinereţea mea!” 6. pentru ceilalţi. 4. mă ajută să continui ceea ce am început. Această permanentizare a sentimentelor eului liric: “Scrisă-i soarta mea în creţii / Întristatei mele frunţi”. mai ales când faci primii paşi”. Prezenţa eului liric: pronume şi verbe de persoana I: „îmi” . deşi. care-i provoacă îndrăgostitului o suferinţă sfâşietoare. Varianta 11 1. prin prezenţa pronumelor şi verbelor la persoanei a II-a singular: “tu”. “nu vrei”.adresare directă prin pronume şi verb la persoana a II-a singular: “te-ai dus”. Ultima strofă reia interogaţia retorică din ultimul vers al primei strofe. prin vocativul personificat şi repetiţia “tinereţă. este nevoie de pasiune. 5. concepţii ori atitudini convingătoare ale cuiva care doreşte să fie privit ca un om pe care te poţi bizui totdeauna. fără să ai în vedere că respectivul joacă un rol în ochii celorlalţi. sugerând totodată curgerea implacabilă a timpului. 6. de impulsuri. să-mi doresc îndeplinirea scopului ales. “izvor de cânturi dulci”. 10.. Tema iubirii. dacă ştii sursa durerii. entuziasmul poate suplini lipsa de experienţă şi este o stare absolut necesară pentru victoria finală. 8. “munţi”. *Rezultatul obţinut de Elena nu se ridică la aşteptările doamnei profesoare. iar punctele de suspensie sugerează nostalgia după vârsta tinereţii. poetul accentuează unicitatea sentimentului de iubire.verbe la persoana I singular: “aş avé”. În concluzie. 9. ci crezut. tinereţea mea!” exprimă o puternică stare emoţională. măsura versurilor este de 8 silabe. precum şi prin adresarea directă. Polisemia verbului “a ridica”: *Copilul a fost ridicat în braţe când a început să plângă. 8. Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic şi semnifică melancolia eului liric. Expresivitatea poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu este susţinută de verbele aflate la timpul prezent: “şopteşti”. de exaltare. 2. “mea”. teiul. “Entuziasmul este foarte necesar.pronume la persoana I sing. rece = indiferentă. el îşi doreşte să se poată elibera de chinurile sentimentului. Consider că pentru a avea parte de rezultatele dorite în încercarea de a realiza un ideal. “mă” şi verbe la persoana I singular: “trec”. “mă furişez”. “entuziasmul este foarte necesar. Metafora personificatoare “izvor de cânturi dulci” compune o imagine auditivă şi sugerează ideea că şoapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci. prezente în poezie prin “izvor”. tinereţă.. marcată de semnul exclamării. “încep”. “vis nebun”. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă”. Versul este o invocaţie retorică. Prin urmare. După cum se ştie. pe parcurs. de nostalgie după tinereţea pierdută. lucru care poate dăuna personalităţii şi poate deturna părerea celorlalţi de la adevărata fire. o nouă formă de învăţământ ori un alt serviciu. a unor planuri. epitetul personificator “Vis nebun” sugerând faptul că iubirea este un sentiment efemer. Ea face parte din lumea oamenilor de rând. motivul suspinelor 7. a subjuga 2. 10) Expresivitatea acestea poeziei sporeşte emoţia prin marca lirismului subiectiv manifestat în toată poezia. Sinonime: crudă = nemiloasă. “tinereţea mea”. a cărei atitudine este definită prin epitete sugestiv. Polisemia cuvântului “a trece”: . Soarta nefericită a geniului este ilustrată prin imaginea vizuală a ridurilor de pe fruntea plină de gânduri profunde. Pe de altă parte. Un prim argument ar fi. deoarece. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin . “de-aş ave lacrimi. 7. a fascina. Linia de pauză în versul „De-a ta privire – şi un suflet – unul” are rol explicativ. “nu pot”. care relevă o continuă stare de agonie. “nu mă uit”.pronume la persoana I singular: “eu”.vocativ: “O. nepăsătoare. 6. Ultima strofă a poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu începe cu motivul romantic al visului. vâjâind”. oricât de profundă ar fi aceasta. iar atitudinea hiperbolizată a iubitei capătă dimensiuni cosmice: “Când îmi zâmbeşti. 4. Expresivitatea poeziei este susţinută de adresarea directă prin verbele la persoana a II-a şi de interogaţiile retorice. “eu”. “zâmbet luciu”.” (Tudor Vianu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Tudor Vianu că este mai bine să fii crezut pentru ceea ce eşti decât admirat.Timpul trece ireversibil şi implacabil pentru om. Repetiţia interogaţiei “ce-ţi pasă?” amplifică nepăsarea iubitei.adresarea directă. profunzimea simţirii. sub forma unei exclamaţii retorice. “aş puté”. Certitudinea eului liric este singulară. sentiment sugerat prin interjecţia afectivă “O”. “duci cu tine”. visul. Eu consider că orice relaţie între două persoane. “încep”. este accentuată de verbele la gerunziu: “repezind”. în viaţă. este alcătuită din termeni specific eminescieni. care ţine mai ales de succesul pe care cineva îl are în societate ca persoană publică. “mine”. întrucât însufleţirea are o importanţă deosebită atunci când omul se află la început de drum în ceea ce priveşte împlinirea unui ideal. Sinonime: a creşte = a evolua. ipostază ilustrată în finalul poeziei prin comparaţia: “Cu priviri streine/ Ca toată lumea treci pe lângă mine”. fără argumente solide. 4. 10. mai ales când faci primii paşi. “duci”. plânge de-aş putea” 5. reluat în incipit. la persoana a II-a singular. inversiunea “deşarte vorbe!” şi semnul exclamării ilustrând disperarea eului liric care suferă pentru iubirea pierdută. În primul rând. entuziasmul este un real impuls atunci când se începe o afacere. . . la rândul ei se poate bucura de ajutor la nevoie. încrederea este un sentiment profund. Imaginarul poetic: „Când îmi zâmbeşti. imaginând sentimentul de iubire ce se manifestă între cei doi îndrăgostiţi: “îmi zâmbeşti”. . Versul “ O. că admiraţia este o reacţie provocată de aspecte superficiale. “smulgi”. idee exprimată prin metafora “florii”: “Floarea cade. Prezenţa eului liric:. a seduce. 8. 7. pot să fie diverse piedici. mai ales când faci primii paşi”. Unii se comportă într-un fel sau altul numai pentru a impresiona. chinuitoare (a) fermeca = a vrăji. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Entuziasmul este foarte necesar. omul este efemer în raport cu eternitatea naturii. de idei superioare. 9. “ce-ţi pasă”. “şopteşti”. prin prezenţa verbelor şi pronumelor la persoana I : “din mine”. 3. Varianta 10 1. motivul romantic “izvor” şi epitetul “(cânturi) dulci”. a spori.: “eu”. În concluzie. Această metaforă. “treci”. elanul mă stimulează foarte bine. motivul suferinţei. incapabilă să înţeleagă sentimentele superioare. “de mine”. “rămân” şi adresare directă la persoana a II-a:“ce-ţi pasă?”. motivul umbrei.” (Marin Preda. “nu spun”. care se formează în timp şi pe baza unor fapte. întrucât moartea este inevitabilă. strofa este un catren. fiind repetată şi în finalul poeziei: “Ce-ţi pasă?”. este nevoie de o sclipire cât de mică de exaltare. Tema iubirii. tristeţea pentru trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. Repetiţia verbului “zâmbeşti-zâmbeşte” accentuează dorinţa eului liric pentru iubirea ideală. tinereţea mea!”. 9) Titlul semnifică atitudinea eului liric privind îmbătrânirea sufletului. feroce.. 3. idee exprimată printr-o exclamaţie retorică: “Şi eu ştiu numai atâta/ C-aş dori odat’să mântui!”. Personal. trebuie să se bazeze pe încredere şi nu pe admiraţie. îndemnul spre meditaţie. Gerunziul “aflând” şi prezentul gnomic “află” exprimă perpetuarea ideii că. În ceea ce priveşte prozodia. Speranţa revigorării iubirii s-a stins. cea mai mare/ Aflând o formă.spatele casei a dat în floare. SUBIECTUL al II-lea Text argumentativ: “Nu căuta să fii admirat. indiferent de felul ei. de pasiune. Imaginarul poetic: “Îmbătrânit e sufletul din mine/ Ca un bordei pustiu în iarnă grea”. Versurile “Scrisă-i soarta mea în creţii/ Întristatei mele frunţi” exprimă condiţia omului de geniu. “trimit”. Aspiraţia omului de geniu spre iubirea ideală este în antiteză cu nepăsarea iubitei. de înflăcărare în misiunea artistică. motivele romantice: izvorul. căruia îi sunt hărăzite suferinţa şi tristeţea pentru neputinţa de a-şi împlini idealurile înalte. „-mi”. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă” 5. Titlul poeziei. “trece”. Valoarea expresivă a repetării verbului “a afla” în versurile: “Durerea ce mai crudă. Tema timpului. actorii nu ar fi atât de expresivi şi de talentaţi dacă n-ar fi dominaţi de pasiune. “din mine”.Mihaela trece în fiecare zi pe la bunica ei. suferinţa se diminuează prin certitudinea sentimentului. Probabil că mulţi oameni de ştiinţă nu ar fi reuşit să facă atâtea descoperiri dacă nu simţeau avânt şi fervoare în munca de cercetare. iar ritmul este trohaic. rece cântu-i”. “Creaţie şi morală”) Sunt întru totul de acord cu ceea ce afirmă scriitorul Marin Preda. având parte de încrederea celor din jur este un avantaj mai mare decât obţinerea admiraţiei. “priviri streine”. sugerează fericirea extatică de care omul de geniu ar fi cuprins dacă idealul său de iubire s-ar împlini. află uşurare”: Expresivitatea este dată de modurile şi timpurile verbului “a afla” şi de reiterarea lui în acelaşi vers. îmbietoare şi tainice de iubire. o persoană de încredere poate dobândi prieteni adevăraţi mai repede şi de asemenea.Imaginarul poetic romantic: “floarea ţărmului”.

Sprijinul acordat oricărui membru al familiei vine dinlăuntrul nostru. încât ajung atacabili până şi în propriile convingeri.Pentru a picta un tablou de iarnă. Uitarea nu acţionează asupra sentimentului profund de dragoste. 4. Rolul cratimei: “ nu-mi”: cratima leagă negaţia de pronume. exprimată în multe dintre creaţiile sale lirice. aceştia au cel mai mult de suferit şi pătimit. un pom cu roade sau floare răsărită. Neîncrederea şi dezamăgirile provocate de oameni creează. intens. având scopuri precise. 9. 7) *„chip frumos”. tema timpului. orice învăţătură este utilă atunci când ştii cum s-o foloseşti spre binele tău şi al celorlalţi. 5. Se duşmănesc între ei. actorii trebuie să ne jucăm rolul cât mai bine posibil. “Tu. ternă. sacrificiu. Figuri de stil: “Sunt beat de lume”-metaforã-sugerează ideea filozofică a eului liric care iubeşte cu patimă lumea în care trăieşte. Lumina este metaforă revelatorie pentru “cunoaştere”. responsabilitatea de a face în fiecare zi câte ceva folositor nouă sau altora.Câmp semantic “sacru”: sfânto. . fãrã un scop ascuns. chiar dacă gestul sau atitudinea ta îţi pot aduce neplăceri. a visurilor turme. pe care noi. chiar dacă această reacţie presupune. având rolul de a potenţa misterul. Imagine vizuală:” îl lumineazã iadul cu flãcãrile lui” 7. ca eventualitate a Răului? Interogaţia retorică este o întrebare filozofică la care gânditorul dă o variantă de răspuns constând în ideea unităţii contrariilor “Bine/Rău”. întrucât imaginea iubitei este eternizată în mintea eului liric prin comparaţia “săpată ca-n marmura cea rece” şi personificarea “uitarea mână-n noapte a visurilor turme”. ci doar cu altruismul. 8. motivul lumină/întuneric. se trădează şi se mint. iar gerunziul verbului „plângând” permanentizează sentimentul de iubire. În al doilea rând. Universul. şi. Pentru a putea observa binele trebuie mai întâi sã ştim ce înseamnă absenţa sa. ci nu să le lămurească. Tema cunoaşterii. este destul de greu să nu te gândeşti la binele sãu înainte de toate şi să nu îi oferi tot ce iţi stã în putinţã pentru a-i fi mai bine. Ultimul vers este o antiteză între trecerea ireveresibilă şi chipul femeii iubite. ci sã încerci sã te intereseze cerinţele celor apropiaţi înaintea celor personale. folosim culori reci. doar să ştii să faci diferenţa între bine şi rău. “cãldura răului”-oximoronsemnifică forţa păcatului. De asemenea. consider că pentru a avea o viaţă folositoare trebuie să avem o atitudine pozitivă. Adresarea directă „Tu” sugerează subiectivismul poeziei. decât să revigorezi energia interioară. eretic. adesea. rămas veşnic în mintea şi sufletului îndrăgostitului. motivul iad/rai 6. chip frumos”. “Tu. comparabilă cu o scenă. dacă n-ar exista Iadul. 4) Prezenţa eului liric: verbe şi pronume la persoana I: „şoptesc”. Textul este construit pe antiteza dintre Bine şi Rău. ea are părul blond „Tu. idee exprimată prin interjecţia afectivă “O” şi exclamaţia retorică în inversiune. La restaurant am mâncat o gustare rece şi o friptură de pui. uneori. În ultimul vers.Am învăţat la biologie despre inimã. De la duşman este bine să deprinzi strategiile cu caracter de generalitate.Ştiu”: are rol de linie de dialog şi marchează vorbire directã 3. celelalte învăţături pot folosi în viaţă ca să ştii să recunoşti pericolul şi să te fereşti cu dibăcie. „eu […] îmi strâng”.5) Imaginarul poetic: „Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme”. săpat în sufletul lui „ca-n marmura cea rece”. Această idee a vieţii ca spectacol de teatru aparţine antichităţii. Lumina simbolizeazã binele. iar repetarea adverbului de timp „în veci” sugerează faptul că iubirea este eternă.dar chipul tău nu trece. existente în aceeaşi cantitate şi de forţe egale.Versul “Sunt beat de lume şi-s păgân” ilustrează concepţia filozofică a lui Lucian Blaga. egoismul nu poate fi asociat cu familia adevărată sau cu sentimentul de dragoste şi grijã pentru cei apropiaţi. Un prim argument în susţinerea adevărului exprimat de citatul de mai sus ar fi faptul că trebuie să ştim să ne bucurăm de viaţă. Varianta 12 1) Sens denotativ: marmura cea rece. pentru a nu avea o „viaţă nefolositoare”. este o atitudine spontană şi afectivă. 10. umăr stâng . Cele doua forţe nu pot exista una fãrã cealaltã. nu durata ei. amplificând astfel intensitatea sentimentului de dragoste profundă pentru eternitate. Sens conotativ: a gândurilor urme. „Şi toate trec ca vântul . chip frumos. “. să avem aspiraţii înalte. iar ajutorul necondiţionat nu poate fi definit de egoism. deoarece opinia mea este că pentru a putea avea o familie iubitoare şi o relaţie armonioasã cu cei apropiaţi trebuie să nu te gândeşti în primul rând la tine. „ eşti”. care este de o frumuseţe incredibilă. „Tu”. de această existenţă efemeră pe care fiecare dintre noi o are. poetul realizează un scurt portret fizic al iubitei. „trec”. rai. în momentul în care iubeşti un om .SUBIECTUL al II-lea Textul argumentativ: “Este îngăduit să înveţi chiar şi de la duşman” (Ovidiu) Într-adevăr.ingredientele de maximă importanţă fiind pofta noastră de viaţă. iad. în relaţie directă cu argumentele aduse. şi isi dovedeşte valabilitatea în viaţa reală a omului. În concluzie. Ultimele patru versuri ale poeziei ilustrează teoria filozofică despre manifestarea în lume a Binelui şi a Răului. 9)Dragostea eului liric faţă de iubită este extrem de puternică. ele alimentându-se reciproc. întrucât esenţială este intensitatea vieţii. nişte simpli necunoscuţi.” (Goethe) Sunt întrutotul de acord cu afirmaţia lui Goethe. pentru că niciodată nu ştii destule. ceea ce este o mare greşeală. dacă mai sunt astfel de inşi. eul liric realizează un scurt portret al iubitei. Adresarea directă la persoana a II-a (”chipul tău nu trece”. “Te caut pretutindeni”. cratima înlocuieşte vocala “î” care lipseşte pronumelui (îmi). ci numai să simţi o imensă satisfacţie. pe această unitate a contrariilor care asigură Universului stabilitate şi echilibru. Susţin această părere. de unde a preluat-o şi Mihai Eminescu în poezia “Glossă” şi în proza fantastică şi filozofică “Sărmanul Dionis”. dragoste şi ocrotir. este inocentă: „ şi-al dragostei copil” şi semnifică pentru eul liric viaţa însăşi. dar totdeauna gestul înseamnă dăruire de sine. iar.” 6) Motivul romantic al visului. savurând din plin orice moment de bucurie sau de tristeţe. prăpăstii sufleteşti şi este mai simplu să fie umplut golul cu ură. ce este pus în evidenţă de flãcãrile iadului. încredere totală în noi. cu plãcerea şi bucuria de a ajuta pe cineva drag. consider că este trist oamenii ajung din prieteni duşmani. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie. motivul sacru/profan. „te caut”. că „O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie” şi consider că viaţa trebuie trăită din plin . „încremenişi”. fără însã a urmãri sau aştepta ceva în schimb. 8. care se opun. nu în ultimul rând. 10) Expresivitatea stilistică a poeziei sporeşte emoţia artistică a cititorului prin permanentizarea sentimentului de iubire sugerat de verbele la persoana I şi timpul prezent: „şterge”. A învăţa de la duşman. 2) Polisemia cuvântului rece: Sezonul rece începe din noiembrie. Un prim argument este acela cã familia îţi este mereu alãturi în momentele grele. este îngăduit să înveţi de la duşman deoarece de la oricine ai câte ceva de învăţat. 3) Enunţul corect: El însuşi (Chiar el) a transcris cu majuscule tot textul dat. Titlul poeziei “Lumina raiului” este o metaforã revelatorie care defineşte cunoaşterea lucifericã. Polisemia cuvântului “inimă”:La jocul de cărţi a câştigat cu un valet şi un as de inimă roşie. consider că trebuie sa fim conştienţi ca avem o singură viaţă. să nu irosim timpul. mă gândesc că oamenii sunt atât de vulnerabili. În concluzie. De asemenea. orice picătură de ploaie sau rază de soare. raţiunea trebuie să învingă şi discernământul să fie cel care alege. blond al vieţii mele”) ilustrează dragostea eului liric pentru iubita ideală.prin utilizarea epitetului „frumos” alăturat chipului. pentru pronunţarea celor douã cuvinte într-o singură silabă. sugerând ideea că Binele şi Răul se află în relaţie de reciprocitate: ce rost ar mai avea Raiul. La munte bate un vânt rece ca gheaţa. sentiment profund. Mai întâi. Nu am putut niciodată să înţeleg de ce oamenii se feresc să se comporte cu sinceritate. ”minte-mi” şi adresarea directă ce accentuează subiectivismul poeziei prin verbe şi pronume la persoana a II-a singular:”chipul tău”. definind cunoaşterea luciferică. tema iubirii. „şoptesc”. Cunoaşterea luciferică înseamnă pentru eul liric cunoaşterea prin iubire: omul trebuie să se reveleze în faţa misterelor Universului. Totuşi. înseamnă a învăţa de la oricare alt om. din iubiţi. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Familia este aceea care face ca omul sã treacã de la egoism la altruism”(Auguste Comte) Consider cã afirmaţia lui Auguste Comte este adevãratã. „cum nu pot în braţe să te omor”. pentru că numai astfel putem obţine mai mult de la viaţă! Varianta 13 1. blond al vieţii mele”. păgân. asigurând astfel stabilitate şi echilibru Universului. altruismul fiind sentimentul ce ne face sã vrem sa ajutãm.2. puterea pe care o are rãul asupra oamenilor. În concluzie.

Mai am timp o jumătate de oră ca să scriu tema la română. 7. Imagini artistice: „Dănţuiesc stele în iarbă”-imagine vizuală şi motorie. lipsit de agresivitate sonoră. la sălbăticia locurilor. eul liric simte chemarea sângelui. regăsire şi întoarcerea la rădăcini. cu toate simţurile în alertă. avansează. Cuvinte în relaţie de sinonimie: lan de grâu . poate comunica sincer cu ceilalţi. sprijinul moral făcând posibilă revigorarea forţei interioare şi a curajului de a încerca încă o dată. având totodată rol stilistic. moartea etc. Tema timpului filozofic. Expresii/locuţiuni: în floarea vârstei. de complementul de loc “La orizont”. „întunericul fără de martori”) eul liric se cufundă într-o stare profundă de meditaţie asupra misterelor lumii: strămoşii./gornicul nu mai vorbeşte”).(”fără azi. se retrage din mine/înapoi la părinţi”. tristeţea fiind împărtăşită cu ceilalţi. 4. cerul era albastru şi aproape. motivul arşiţei. Un zvon de ciripit venea de nicăieri. încurajarea. tot în zona Moldovei. Linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia “departe”. 2. ţară şi aventuri”./ fără azi. Motivul somnului. când toată natura se domoleşte („Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. sânge. Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne. Timpul. Ce părere ai? Te aştept cu nerăbdare şi-ţi promit că n-o să regreţi niciun minut petrecut acolo. “nu reiau. principalul beneficiar al roadelor. al provenienţei. Tema timpului. liniştit când ştie că are alături persoane care îi doresc binele. ingambamentul . 4. În somn (metaforă pentru o stare de linişte. “cântec de lăcuste”). iar aerul tare şi limpede îţi producea ameţeală. unde mă aşteaptă brânză şi lapte pe care numai bunicul ştie să le amestece cu mămăligă. construit prin personificarea stelelor („dănţuiesc stelele”). Tu ştii că locuiesc în oraşul Vaslui. 9. pe sprijinul şi dăruirea lor totală. poate trăi în pace şi mulţumire numai în cadrul unei familii bine închegate şi sănătoase moral. venit din înţelepciunea populară. Cu drag. întrucât ea aduce bucuria izbânzii şi în celelalte inimi. nimic nu se compară cu peisajul montan. deoarece urmează să mă duc din nou în vârf de munte. Subiectul al II-lea Vaslui. cosmică. se întrepătrunde cu cel terestru („iarbă”). 3. să îngân”. golaşă. rimă albă. este poluată şi.“. copil din flori. Oricine se simte protejat.departe. umplea văzduhul cu un farmec neştiut. Sens conotativ: Mihai este în fruntea listei cu olimpicii de la matematică. la orizont . de sus.2008 Dragă Emil. tema naturii. Sens denotativ: Îngrijorarea se vedea pe fruntea lui plină de riduri. aducându-mi aminte de un loc în care mi-am petrecut cele mai frumoase zile ale copilăriei: la stâna bunicului meu din Carpaţii Orientali. Finalul oferă poeziei profunzimea filozofică specifică operei lui Blaga. 5. 6. 6. formată din mai multe versuri(„Dăinuie un suflet de adieri. veşnic = veşnic. întunericul. tihnit la lăsarea nopţii. împlinirile şi eşecurile. care este astfel exprimată într-o frază complexă. Întrun cadru nocturn.spicele. 10. sânge. fără ieri”) 5. zvâcnesc din când în când Comparaţia “fulgere//[…] ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse/ din trupul care le purta” semnifică amploarea ameninţătoare prin care fenomenul naturii prevesteşte schimbarea vremii caniculare. procedeu prozodic numit ingambament (enjambament). un pâlc de copaci umbroşi mărginesc locul. care sugerează un spaţiu nelimitat şi un anotimp încremenit de arşiţa dogoritoare din sufletul poetului. motivul nopţii.ţară şi aventuri”) şi de complemente. 10. Asemenea se petrec lucrurile şi într-un eşec. reprezentat de stele. sânge. moralistul Slavici îşi începe nuvela “Moara cu noroc” cu un adevăr universal-valabil. Polisemia cuvântului “timp”: A trecut ceva timp de când nu ne-am văzut. Incipitul poeziei plasează cititorul într-un cadru nocturn. 7. De acolo. Poezia „Somn” de Lucian Blaga se înscrie în modernism. imagini auditive (”ţârâie un greier”. de la verdele intens. Andreea/Andrei Popescu Varianta 15 1. floare la ureche. fiind exprimat prin substantivul nearticulat ”vară”. tot ţinutul. al dogoarei din timpul verii. pe care-l absorbeai cu nesaţ prin toţi porii. În ultima strofă a poeziei.” 3. 4. prezenţa figurilor de stil: epitete (”lungi picioare”). Caracteristici ale descrierii: imagini vizuale (”La orizont […] fulgere/ […] zvâcnesc din când în când). Figuri de stil: Personificarea “fulgere fără de glas” sugerează absenţa tunetelor. Titlul poeziei semnifică anotimpul descris în textul liric. 3. unde mâna omului nu a apucat să strice feeria peisajului magnific. omul este cu adevărat fericit în mijlocul familiei. Sensul cuvintelor: “sporeşte” = înaintează. “îşi întinde leneş clipele”.: „În somn sângele meu ca un val. de împliniri. visurile şi deziluziile. 6. 2. Una dintre trăsăturile specifice este inovaţia în versificaţie. se vedea până în depărtare. ieşirea în lumină. nu numai în sufletul celui care şi-a împlinit un ideal. dăinuie = durează. povaţă pe care o rosteşte bătrâna soacră a lui Ghiţă: “Omul să fie mulţumit cu sărăcia lui. El capătă dimensiuni umane. Titlul este o metaforă revelatorie pentru tihna sufletească necesară poetului pentru reculegere. având cel mai mare punctaj. familia oferă stabilitate. “meu”. fenomenul fiind astfel umanizat. se dezvoltă. oferind un spectacol mirific. Folosirea virgulelor are în această poezie diverse roluri. personificat şi el.Ilie al Amariei . numai stelele sunt animate. cu o adevărată rapsodie de culori. pe care-l explică. În noapte.Unde te duci aşa de grăbit? mă întreabă Ioana. 8. la stânca maronie. cu nuanţă metaforică. Linia de pauză din versul al treilea marchează o pauză în vorbire cu scopul de a accentua chinul căldurii excesive. 29. armonizarea spicelor ce-şi “ţin la piept grăunţele/ca nişte prunci ce sug” cu omul. În prima strofă. dar atmosfera. Prezenţa eului liric: pronumele şi verbele la persoana I singular “eu”. Imaginea auditivă a greierilor constituie o muzică ancestrală. suflet =spirit. Îţi povestesc toate acestea. că-ţi venea să pui mâna pe el. 5. Figură de stil: Enumeraţia „păsări. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Nicăieri nu poate fi omul mai fericit decât în mijlocul familiei sale” (Proverb românesc) Această afirmaţie este în concordanţă cu părerea mea despre relaţiile interfamiliale şi anume că omul se poate dezvolta armonios. deşi strada Primăverii este flancată de pomi şi în fiecare curte există o mare varietate de flori. De altfel. a prinde floare. Săptămâna viitoare va fi un timp ploios. încât mănânci până simţi că plesneşti. confort şi siguranţă. „se liniştesc păsări. 2. Scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament (enjanbament) care asigură continuitatea ideii poetice. 8. fiecare se poate bucura cu adevărat de realizări. sunt gata să îl sprijine în mod necondiţionat atunci când are probleme. deoarece la “ureche-i ţârâie un greier”. A doua şi a treia virgulă marchează enumeraţia de substantive („păsări. Sinonime: se liniştesc = se domolesc. “n-am”. că dacă e vorba. de calm care îi permite să mediteze şi să reflecteze asupra misterului “ieşirii în lumină”). Varianta 16 1. În primul rând. Câmpul semantic al nopţii: stele. se scurge încet. în familie. Orice împlinire este trăită la cote amplificate. În concluzie.linia de pauză marchează o apoziţie: “Moşneagul nostru .06. ţară şi aventuri” reprezintă simboluri care compun natura telurică şi natura umană. 9. a originilor sale (comparaţia „sângele ca un val”). Ion şi Maria au sosit în acelaşi timp. comparaţii (”fulgere […] ca nişte lungi picioare de păianjen”). „zvonuri surde prin arbori” imagine auditivă. În altă ordine de idei./ gornicul nu mai vorbeşte”. când planul cosmic. Figură de stil: Metafora revelatorie “În trupul meu timpul sporeşte de la o zi mai firav” este o confesiune poetică în care eul liric . care capătă un aer liniştit. Stâna bunicului este o întindere mare de iarbă verde şi grasă. cu care împarte bucuriile şi tristeţile. al originii spirituale a eului liric. Llinia de dialog . măsura versurilor variabilă. fără ieri”).marchează începutul vorbirii fiecărei persoane care ia parte la convorbire: ex.. “cresc” = se înalţă. specifică liricii lui Lucian Blaga şi sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior. se poate baza pe sfaturile lor. Modernismul poeziei: prezenţa metaforelor revelatorii. principala figură de stil este personificarea. apoi adoarme “între flori de mac”. . prima virgulă coordonează prin juxtapunere două propoziţii (”Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. în armonie desăvârşită cu pământul şi roadele sale.Varianta 14 1. Îţi scriu aceste rânduri cu o mare încărcătură de nostalgie. de la satele ce păreau nişte mărgele înşirate pe linia orizontului.ca inovaţie modernistă în structura poeziei. prezentând un spaţiu personal. personificări (”fulgere fără glas”). unde te invit să vii şi să petrecem împreună vacanţa de vară. la capătul lumii. nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit”.ne-a dat cele mai înţelepte sfaturi.

veac. în continuare. 9. oboseala psihică.“eu fiul lor. umezeală. Câmp lexical “umiditate”: moină. elementele componente ale materiei pe care timpul le favorizează. imagine construită printr-o personificare. a sta pe gânduri. care reprezintă o sentinţă a eului liric. fără a marca aceasta printr-o pauză.lea Cluj. În primul rând. insalubră de “umezeala grea” („Case de fier în case de zid/ Şi porţile grele se-nchid”). Imaginea oraşului de provincie ca spaţiu închis. După părerea mea. “ne” şi verbe la persoana I plural: ”umblăm”. În strofa a doua linia de pauză creează o atitudine afectivă a eului liric. Versul “Hotare. str. “cred”. a sta la masă. fără soluţie de evadare. veac. a reînfiinţa 4. Sinonime: umblăm = mergem. În susţinerea acestei opinii. spleen-ul. nu există” stând să se stingă. “suntem”. şi. afirmaţia este întemeiată. există. Îţi reamintesc adresa mea. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Când nu găseşti cuvântul. pentru om. Mihai/ Mihaela Varianta 17 1. Eul liric sugerează trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului pentru om în contrast cu regenerarea continuă a naturii: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc” . atmosfera este apăsătoare. m-a inspirat. nesiguranţa de sine şi stările confuze de atunci. mai ales că este prima mea vacanţă relaxată: Cluj. doza de incertitudine asupra ideii ce urmează a fi expusă constituie un motiv puternic pentru confuzia exprimării. există. cer = boltă.50 şi victoria aceasta mi-a redat încrederea în valoarea cunoştinţelor mele. Un al doilea argument în sprijinul afirmaţiei de mai sus îl reprezintă necunoaşterea unor termeni adecvaţi prin care să dezvolţi subiectul abordat. Rima este variabilă. fire. Ingambamentul este un procedeu stilistic specific modernismului care constă în continuarea unei idei poetice în versul următor. 10. 3. “nu reiau” care accentuează condiţia de muritor a omului în antiteză cu regenerarea continuă a materiei. cumpănim = cântărim. Pe de altă parte. în număr de patru. a sta pe bară. completând imaginea deprimantă a oraşului: “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj . nu exagerez deloc. „să nu mai ştiu” . În ultima strofă predomină verbele la prezent “dau”. “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj-”. voi aduce câteva argumente şi exemple edificatoare. Izbânzile la examene mă determină să iau în considerare. Varianta 18 1. cred că îţi mai aduci aminte de emoţiile. dar fără posibilitatea împlinirii visului. În oraşul amorţit. probabil. 6. oraşul aproape amorţit. Expresivitatea poetică presupune exprimarea plastică a ideilor. tematici. Titlul scris în limba latină “Ecce Tempus” (”Iată timpul”) se identifică în totalitate cu tema filozofică a poeziei. glodul. Altruismul ei. cărbunele. inactiv „doarme ud în umezeala grea”. Virgulele din prima strofă· marchează o enumeraţie de substantive: “hotare. nu există”. Expresii/locuţiuni cu “a sta”: a sta de vorbă. dăruirea de sine până la sacrificiu. iar timpul nu ştiu unde zboară atât de repede. a desfiinţa. “univers”. dacă nu era mama mea care să mă susţină consecvent în toate situaţiile. În strofa a doua a poeziei „Nocturnă”. care trăieşte cu certitudinea că fiecare zi care trece este o treaptă mai puţin către moarte.verbele la persoana I singular– „stau”. ud. iar în ultima. ca să te oblig astfel să-mi scrii şi poate ne întâlnim şi noi vara aceasta. să fii sigur că gândul nu s-a limpezit încă./ Stropii sar. Modernismul aduce noi concepţii. câţi oameni nu vorbesc încontinuu.Prezenţa eului liric: . dar a fost o perioadă agitată şi plină de evenimente. Subiectul al II. ninge 2. în care să găseşti imediat expresiile propice conturării ideilor. unde se grăbeşte omenirea?! Deşi a trecut ceva timp de când ai dat bacalaureatul. Nu am mai vorbit demult şi îmi pare rău că nu ţi-am mai scris. iar iubita face parte din acest decor şi împrumută trăsăturile lui degradate. a fiinţa. fără soluţie de ieşire din impas: “Şi porţile grele se-nchid”. 5.” (Nicolae Iorga. îndrumările pe care se străduieşte să mi le insufle fără ostentaţie. 8.Florilor. de eliberare: “Şi porţile grele se-nchid”. Cratima leagă două cuvinte ca să micşoreze numărul de silabe. Poezia se termină cu o metaforă revelatorie “ Eu trepte în sus – nu reiau”. a înfiinţa. m-a motivat şi am învăţat de la ea să-mi stabilesc o ierarhie a obiectivelor mele. efectele fiind vizibile atât în sine cât şi în natură. Punctele de suspensie marchează o pauză mare în cursul vorbirii şi îndeamnă la meditaţie. la şcoală. ca în toate creaţiile lirice bacoviene.ilustrează trecerea implacabilă şi ireversibilă a timpului.pronumele la persoana I singular –„mea” 7. toate fiind sugerate prin simbolurile prezente în poezie: umezeala. o intonaţie deosebită privind exprimarea stării de deprimare cauzată de iubire/iubită. având o locvacitate (vorbărie) obositoare. sugerând în fiecare dintre strofe o trăsătură specifica nopţii: în prima strofă „un bec agonizează. numărul 15. Cugetări) Nicolae Iorga opinează că până în momentul în care nu ţi se formează limpede. agonia becului. tărâm”. “nicicând”. Apa. Linia de pauză oferă o explicaţie. apăsător şi înăbuşitor. ca să mă pot încadra în societate. sfaturile mamei. precum “toate popoarele”. Îi cer cartea astăzi. Tema naturii. noroi. 8. stropi. “sporeşte” permanentizează efectele timpului asupra arborilor care mereu întineresc. În prima strofă. o variantă de acţiune prin versul “Un bec agonizează. timpul se diminuează. tărâm s-au şters” reprezintă o enumeraţie metaforică pentru trecerea ireversibilă a timpului şi nemărginirea spaţiului. George Bacovia prezintă oraşul ce „doarme ud în umezeala grea”. 9. devenind “mai firav”. 29 iunie 2008 Dragă Andrei. chibzuim.Trăsături simboliste: stări sufleteşti specifice simbolismului sunt tristeţea. Câmpul semantic al timpului: “ceas”. “veac”. 3. Perenitatea naturii este în antiteză cu efemeritatea omului. 5. Linia de pauză din ultima strofă urmează după o comparaţie. este un element dezintegrator de materie ce provoacă eului liric stări de disperare şi degradare psihică. ideea pe care vrei sa o exprimi. la care interlocutorul nu face faţă. disperarea. „Un clavir îngânăncet la un etaj” – imagine auditivă „Stropii sar” – imagine vizuală 6. apă. porţile grele. 7. Condiţia de muritor ilustrează cât de limitat este destinul omului. Ca urmare. Altă funcţiune este de a marca înlocuirea vocalei iniţiale “î”. . lipsa lecturii fiind evidentă. Cuvinte derivate de la “a fi”: fiinţă. în care eul liric se simte claustrat. Nici nu-ţi pot reda în cuvinte ce perioadă cu încărcătură emoţională aproape de nesuportat. consider că atunci când gândeşti şi ai într-adevăr ceva de transmis interlocutorului. deoarece ele “în lamură dau”. nicicând = niciodată 4. în a doua. fără prea mari eforturi de adaptare. a sta ca prostul. verbele la prezent “se lărgesc”. Tema filozofică a poeziei. iar măsura versurilor inegală. am intrat la Academia de Studii Economice la toate facultăţile la care am dat examen de admitere. nu îţi găseşti cele mai potrivite cuvinte cu uşurinţă. În strofa a doua verbul la conjunctiv “să îngân” exprimă dorinţa şi năzuinţa eului liric de a fi mereu tânăr. ci numai prin începerea versului cu literă mică: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc”. găseşti totdeauna cele mai potrivite cuvinte şi poţi impune respect şi consideraţie. ne deplasăm. Cu drag. întrucât numai citind îţi poţi forma un vocabular bogat. clar. putând fi consideraţie şi ca o propoziţie incidentă. păstrând astfel măsura versurilor./ Ninge zoios”. Cuvintele “cer” şi “pământ” din strofa a II-a se află în relaţii de opoziţie. Nu aş fi reuşit. piaţa tristă. în cuvântul încet. crede-mă. târziul 2. renunţă să se mai concentreze şi nu înţelege nimic În concluzie. sugerând elementele esenţiale . să trec peste aceste dificultăţi de ordin material şi emoţional. Prezenţa eului liric: pronumele la persoana I plural:”noi”. galbenul sulf”. 10. Omonimia cuvântului cer: Ỉn urma avionului a rămas pe cer doar un nor de fum. tema condiţiei omului în lume/ motivul aştrilor. cât de bătrân!”. când gradul de cultură nu tinde către zero. Titlul „Nocturnă” este potrivit ales pentru conţinutul poeziei. trist bagaj etc. în timp ce. Sunt fericită să te anunţ că am luat medie mare la examenul de bacalaureat. procedee şi abordări în literatură. 8. Ultima strofă începe cu o enumeraţie “Fosforul şi apa. peste 9. a sta locului. reflectarea gândirii devenind mai dificilă în momentele în care nu ne găsim cuvintele pentru a exprima fluent şi coerent ideea pe care vrei să o transmiţi. “pierdem” 7.

pe toţi ne-a cuprins o frenezie fără margini. însă totul rămâne la stadiul de dorinţă. mândria Clujului. “să nu ne-ajungă” exprimă năzuinţa de izbândi. Sinonime: posomorâtă = tristă. care. Am conceput invitaţiile pentru oficialităţi şi foşti absolvenţi şi am ajutat la crearea discursului pe care trebuia să-l ţină şeful de promoţie din anul acesta. cum ar fi consumul abuziv de alcool şi de substanţe ilegale (droguri). Alţii au cântat un repertoriu din vremea aceea. Penultima strofă a poeziei începe cu o metaforă sugestivă pentru dorinţele omului. Virgula din finalul celui de-al treilea vers desparte regenta de subordonată. sugestia este dată de . Trăsături ale descrierii: . care este coleg de clasă cu mine. Să ştii că unul dintre absolvenţii liceului nostru. Toţi aveau în privire o încântare nemărginită şi o bucurie greu de controlat. 9. Imagini artistice ale copacului: “mii de crengi crispate”. poezia „Munţii” are o structură fixă. stânci. “să bea” 7. 5. în care eul liric transfigurează prin intermediul imaginarului poetic viziunea sa despre natura impunătoare. Îţi scriu aceste rânduri pentru a-ţi povesti cele petrecute la festivitatea de împlinire a o sută de ani de la înfiinţarea şcolii noastre. spre ea te ţii”. cu puţine precipitaţii. specifică sonetului. artistul. Rima este împerecheată. îmbinat cu timpul trecut .6). viaţa de familie armonioasă oferă societăţii cetăţeni cu simţ civic şi comportament social adecvat. care aşază în relaţii de opoziţie ipostaza anterioară a copacului cu aceea din finalul poeziei. definită prin epitetul augmentativ în inversiune “augusta toamnă”. Subiectul al II-lea Sibiu. Conjunctivul verbelor “să vrei”.”lui”. pentru a fi siguri că totul va ieşi perfect în acest moment unic pentru noi toţi. imensă 2. 4. Descrierea . Ghirlandele de flori. De altfel. iar medalia omagială a fost înmânată invitaţilor. rezistă tuturor vicisitudinilor vremii şi reuşeşte să aibă “rod îmbelşugat”. Toamna. 3. “s-o prinzi”. a creat roade bogate. dialoguri şi relaţii comportamentale din epocă. Schimbarea categoriei gramaticale: “De-un strălucit albastru viziunea lui e plină” 5. dacă părinţii lor decad din drepturi. Ca prim argument. dar nu la tine la şcoală. de regulă până la 7 ani. am imaginat costume.Virgula din primul vers marchează stilistic o enumeraţie. înfăşoară copacul în culorile apusului de soare.Versul ”Un braţ semeţ au repezit spre tine” reprezintă o imagine vizuala ce simbolizează importanţa pe care aceştia o au în natură. Cu drag. însă eu m-am implicat în organizarea festivităţii ca atare. Dacă acestea nu sunt înfăptuite până la o anumită vârstă. înfăşoară = desfăşoară. Imagini artistice dinamice: imaginea munţilor:”un braţ semeţ au repezit spre fire”. “cade” etc. Se manifestă aici lirismul obiectiv. Aspiraţiile înalte ale omului îl determină să facă eforturi deosebite ca să prindă steaua strălucitoare. de la începutul secolului al XX-lea. Liceul Teoretic “Emil Cioran”. Secvenţa lirică începe cu o conjuncţie adversativă. aşa că imaginaţia şi-a spus cuvântul. Cele două puncte atrag atenţia asupra explicaţiei sub forma descrierii prin imagini vizuale. Varianta 20 1. statul încearcă să îndepărteze copii abuzaţi din căminul lor şi să îi plaseze în grija unor asistenţi maternali sau chiar să fie propuşi spre adopţie. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat. alcătuire.figuri de stil: personificări (”dorul lor nebiruit/ Îl logodi cu vasta strălucire”) . omul creator de frumos. “casca lui de frunze”. Poezia redă. “să bea”. asemenea copacului. 10. imaginea apei: “şuvoiul apei neîncăpătoare/-şerpuitoare formă veşnic vie-” 6. măsura versurilor este de 8 silabe. Antonime: crispate = destinse. Titlul format din substantivul comun. 8. Sens conotativ: În neguri de trecut. Fiecare clasă şi fiecare elev trebuia să participe efectiv la sărbătoarea liceului. “obşteasca armonie”. mări. De aceea. Figură de stil: inversiuneametaforică “vasta strălucire” accentuează imensitatea srălucirii naturii şi asigură realizarea rimei îmbrăţişate a poeziei.imagini vizuale: “Şuvoiul apei neîncăpătoare”. soarta oarecum blestemată a artistului care. Aparţinând etapei parnasiene a creaţiei lui Ion Barbu. Ştefan cel Mare trăieşte prin faptele de vitejie. îmbelşugat = sărăcăcios. Aceste măsuri sunt considerate şanse reale pentru micuţii năpăstuiţi să se integreze în societate şi să fie ţinuţi departe de ilegalităţi. Prezentul gnomic al verbelor exprimă o acţiune continuă. copilul nu va mai recepta cu uşurinţă faptele şi atitudinile din jur şi va avea o gândire confuză sau săracă. strălucit = opac. Vremea rochiilor cu crinolină a trecut de mult. copacul se-nclină către glie”. 8. Lirism obiectiv: Pronumele şi verbele la persoana a III-a singular: “ar vrea “. Echilibrul universal este asigurat de legile nescrise ale existenţei. Câmpul semantic al naturii: câmpie. elevi şi profesori. apă. întocmire = înfăptuire. s-au oferit coroniţe şi diplome elevilor merituoşi. 29. violenţă fizică şi verbală. aflat în toamna vieţii. naşterea geologică fiind “un spasm încremenit” cu trăinicie eternă “de granit”.care compun Universul. prin care se construieşte un joc al formei şi al imaginii: forma munţilor care se înalţă semeţi şi repeziţi. necuprinsă = nemărginită. “pierdem”. Pregătirile au început cu două săptămâni înainte. poezie cu formă fixă în care ultimele două strofe sunt terţete.” (Valeriu Branişte) Sunt perfect de acord cu afirmaţia lui Valeriu Branişte. “ar vrea/ Să sfarăme”. căruia i se atribuie trăsături umane: “hipnotizat”. un plan terestru şi un plan cosmic: “tot ce sub noi era pământ” […] “Un cer deasupra ne-a rămas”. epitete în inversiune: “limpedea lumină”. Alexandru/ Alexandra Varianta 19 1. În final. “mergem”. Figură de stil: Personificarea copacului. este cunoscut şi demonstrat ştiinţific faptul că majoritatea infractorilor şi a delincvenţilor juvenili provin din familii dezbinate sau cu grave probleme comportamentale. 10. Cea de-a doua virgulă este o respiraţie în interiorul versului şi o licenţă poetică. prin imaginarul artistic specific barbilian. 3.. despre care mitologia populară spune că se întâmplă ceva important celui care vede acest fenomen: “Vreo stea când cade din tării. “îl înfăşoară”. Expresivitatea se defineşte prin împletirea modurilor şi timpurilor verbale. articulat “Copacul” metaforizează poetul. 10. cum este căderea stelelor./ fără să vrei.”era” şi “a rămas”. Când ne vom întâlni am să-ţi arăt diploma pe care am primit-o şi de care sunt foarte mândru. ocrotite de “casca lui de frunze”.06. imaginile stâncilor şi ale apei care îşi fac loc printre stâncile munţilor şi şerpuiesc prin câmpii pentru a ajunge la punctul de vărsare “către mări odihnitoare”. Meteorologii anunţă o vreme caldă. figuri de stil: personificarea (vezi pct. 9. Poezia “Copacul” de Ion Barbu este un sonet. imposibilitatea realizării idealului dă o notă elegiacă poeziei. “umeda perdea”.2007 Dragă Rareş. acestea putând fi opera artistică. În ziua cea mare totul era pregătit ca la carte. În al doilea rând. care trebuie să imprime în mentalitatea micuţului normele de conduită valabile în societate şi să îi insufle concepţia de bun cetăţean. menţionez faptul că educaţia primară a copilului este făcută de părinţii acestuia. adresarea directă la persoana a II-a singular are nuanţă sentenţioasă. 2. renunţare = abandon. fascinat de evenimente cosmice misterioase. 7. În concluzie. 4. “nu-i goneşte”. aceea că “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat”. însă numai imaginea îţi rămâne.ca mod de expunere în creaţiile lirice: imagini artistice: vizuale (”Sub casca lui de frunze un rod îmbelşugat”). prin apoziţia “-Şerpuitoare formă veşnic vie -”. de confuzie existenţială. promoţia 1981 este profesor de matematică la un liceu din Sibiu. baloanele şi pancartele cu cele mai surprinzătoare texte de bun-venit au fost atracţia principala pentru cei care ni s-au alăturat la această “seculară” sărbătoare. întrucât desparte subiectul multiplu de predicat. epitetul în inversiune “obşteasca armonie” asigurând lumii împăcarea cu sine şi gratitudinea pentru “rod îmbelşugat: “În toamna lui. S-au organizat scenete ancorate în vremea de demult. “rod îmbelşugat” 6. iar copacul se pleacă recunoscător sub greutatea roadelor. Liniile de pauză din primul vers al ultimei strofe marchează o metaforă explicativă pentru imaginea apei. permanentizarea stărilor eului liric: “umblăm”.. 9. boli psihice etc. Mă copleşesc nouri de melancolie. “suntem”. care sugerează absenţa oricărei finalizări a stării de prăbuşire.

ceasul. 29. Un alt argument adus în favoarea acestei afirmaţii este faptul că cei mai săraci oameni sunt cei leneşi. eul liric sugerează ideea că patima creaţiei este înrădăcinată în fiinţa poetului. Utilizarea persoanei a II-a pronominale şi verbale: Verbele şi pronumele la persoana a II a atestă adresarea directă a eului liric către poetul necunoscut. Expresivitatea poeziei este dată de folosirea verbelor la conjunctiv şi viitor. unde roboţii iau locul oamenilor în fabrici. motivul despărţirii.06. măsura este variabilă. În concepţia lirică a poetului. iar rima împerecheată. Varianta 22 1. Ezitând.2008 Dragă Alin. Încep prin a vă mulţumi pentru cadoul trimis care îmi este de foarte mare folos. Cei mai mulţi dau vina pe neşansă. Figura de stil: “noiembre prelungă şi sonoră” . este statornicit “din veac în veac” în inima poetului şi constituie pentru el viaţa însăşi. Imaginea vizuală “caden geam zăpada” şi imaginea auditivă “bătaia s-asculţi” amplifică starea de sugerează “răceala” interioară şi bătăile inimii care tânjeşte după iubire. 6. care nu are loc pentru leneşi” are valabilitate şi în societatea de astăzi. Expresii/locuţiuni cu substantivul “casă”: casă de piatră. m-am îndreptat spre uşa ei. în sprijinul acestei opinii aduc următoarele argumente: În primul rând. veselia 2. sub pretextul că a lipsit de la şcoală şi are nevoie de caietele mele. Câmp semantic: oră. “palidul cadran” 6. “tu”. propria nelinişte provocată de atotputernicia Cuvântului. Titlul are şi nuanţă sentenţioasă. “ai simţit”. tema condiţiei poetului/artistului în lume 7. “cade-n geam zăpada”. însă am înţeles că o să ne vedem cât de curând. Harul artistic are origini divine. *Aş vrea să-i cer mamei un cadou mai special. însă când am ajuns la scara blocului. omul trebuie să înveţe să-şi schimbe orizontul. Imagini vizuale cromatice: “gara cenuşie”. 9. care exprimă patima creaţiei şi o proiectează într-un timp nedefinit. iar imperativul „să n-ai deşertăciune”. “ai stat”. nu pot concluziona decât că Eminescu a exprimat una dintre cele mai profunde observaţii privind societatea din orice timp şi anume că „Munca este legea lumii moderne. Având în vedere cele afirmate mai sus.bogăţia procedeelor artistice: imaginile vizuale (”Şuvoiul apei neîncăpătoare”) şi de figurile de stil: epitete (”braţ semeţ”. veche = nouă. . jalea = bucuria. “noastră”. “visezi”. prin care se evidenţiază atotputernicia cuvântului în Univers.a doua virgulă marchează coordonarea disjunctivă. Acest fapt mi-a trezit mici bănuieli că se întâmpla ceva neobişnuit. am văzut că era intuneric peste tot.punctul marchează încheierea frazei (enunţului) 3. Tudor/ Teodora Varianta 21 1. Tema iubirii. 4. Antonime: sonoră = tăcută.simbolizează eternizarea stării de melancolie a celor doi îndrăgostiţi (”amândoi”) pentru trecerea timpului şi neputinţa împlinirii iubirii. Semnificaţia unei figuri de stil din prima strofă: Metafora “altarului visat” ilustrează aspiraţia oricărui poet de a realiza o operă unică. permanentizând-o.epitet dublu . care nu are loc pentru leneşi”(Eminescu) Afirmaţia „Munca este legea lumii moderne. Semantica acestui cuvânt sugerează şi intervalul de timp când doi îndrăgostiţi stau despărţiţi. iar treizeci de copii au început să câte „La mulţi ani”. 8. cadourile şi urările din partea celor dragi. prin care Arghezi sugerează starea de nefericire. eliptică de predicat. taine = secrete. prin care eul liric sugerează trecerea timpului. nimicnicie. uşa se s-a deschis brusc şi o explozie de artificii a luminat un tort enorm. limbile. “ai stat”. oricât de puţin solicitante ar fi îndatoririle lui ca angajat. Semnele de punctuaţie din ultima strofă: . către poetul-simbol al artistului. “s-asculţi”. “mări odihnitoare”) Subiectul al II-lea Dragii mei bunici. la forma negativă. Prozodia se înscrie în modernism: versurile sunt inegale. Motivul visului. care nu are loc pentru cei leneşi”. reprezentat de adresarea directă (pronume la persoana a II a ) autorul dă poeziei un ton sentenţios. fiind atras structural şi în mod decisiv de puterea cuvântului care „leagă şi dezleagă” orice. ornic 5. . sugerat de epitetul “necunoscut”. a doua propoziţie. În ultimă instanţă. om de casă. am avut parte şi de o incredibilă surpriză din partea colegilor. care ar fi putu vindeca suferinţa iubirii sau ar fi putut-o amplifica. prin condiţia comună pe care o au în Univers. Cei care nu au chef să trudească nu sunt nici măcar invitaţi la interviu. în orice anunţ de angajare se specifică faptul că de la viitorul angajat se cere neapărat „dorinţa de muncă”. plecarea = sosirea. sens justificat prin bogăţia câmpului semantic al “timpului”. într-o lume atât de modernizată . cadran. dar “norocul şi-l face omul” prin strădanie. de a-şi întreţine familia. “ta”. adresarea directă prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: “tale”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Munca este legea lumii moderne. 10. care ar putea fi propriul eu creator. Cu dragoste. scânteiere = lumină 2. uzine etc. Comentarea ultimei strofe: Poezia „Poetului necunoscut” este o artă poetică a lui Tudor Arghezi. prin care mă ruga să merg până la ea. Cratima leagă două cuvinte.”şerpuitoarea formă”. cu scopul de a se rosti două silabe în loc de trei. cei leneşi nu au nicio şansă de a trăi decent.prima virgulă coordonează adversativ două propoziţii. începând cu “sau”. să înveţe noi îndeletniciri pentru a putea să-şi găsească un alt loc de muncă. evidenţiez ideea că. Titlul „Poetului necunoscut” certifică faptul că această creaţie lirică este o artă poetică. deşertăciune = zădărnicie. ideală prin valoare artistică. stabilind o legătură intimă între generaţii de poeţi. 4. “ai împăcat”. Titlul este exprimat printr-un substantiv nearticulat “Despărţire”. Ultima strofă a poeziei începe cu o interogaţie retorică. . inventivitate şi dorinţă de progres. cei cărora nu le place munca şi nu pot păstra niciun serviciu.Sinonime: beznă = întuneric. neidentificat. secundă. vremea. tehnologizată. am bătut încet când. cuvântul este omnipotent şi încărcat cu forţă creatoare pentru revigorare spirituală:„ai să umbli prin suflete-n cuvinte”. Prin metafora blestemului -„s-asculţi de el (blestemul)”-. casă de cultură. eul liric dă sfaturi unui interlocutor imaginar. 10. a face casă bună cu cineva. 7. or. păstrând astfel măsura şi ritmul versului 3. care mi-au pregătit o petrecere-surpriză. Am avut parte de cea mai frumoasă aniversare. 9. Rima împerecheată. deodată. Pe lângă felicitările. Lirismul subiectiv este motivat de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale care confirmă prezenţa eului liric în poezie: verbe şi pronume la persoana I : “am plecat”. nepotul/nepoata voastră iubitoare. Prin lirismul subiectiv. “ne”. de deprimare manifestată în orice situaţie a unui cuplu care se destramă. Îmi pare foarte rău că nu aţi putut sa fiţi cu mine într-o zi atât de importantă . Totul a inceput cu un telefon misterios de la o colegă. fiind totodată o adresare directă către oricare împătimit al scrisului. “tu”. Subiectul al II-lea Timişoara. dar şi prevenitor despre condiţia artistului în lume. afirmaţie demonstrată prin argumentele expuse. la care ea visează în ceasul înserării. Omonimia cuvântului “cer”: *Un cer albastru-vineţiu se întrevede printre nori. Abia astept să vă văd şi să vă povestesc şi celelalte intâmplări incredibile ce au avut loc în ultima perioadă. “am auzit”. Următoarele trei versuri se constituie într-o amplă interogaţie retorică şi adresarea directă prin verbe şi pronume la persoana a II-a: “visezi”. Eul liric imaginează starea de nelinişte a iubitei care suferă pentru dragostea pierdută. tema timpului. definind lirismul subiectiv. 8. Nici nu mă aşteptam să primesc atâtea cadouri. Petrecerea a durat până dimineaţa pentru că atmosfera a fost prietenoasă şi veselă. de când nu ne-am întâlnit. prezenţa substantivului “altar” conferind creaţiei valenţe sacre. măsura de 13-14 silabe 5. dă poeziei un ton familiar.

„aş sta”. „de s-ar clăti”. este un an greu în care trebuie să facem eforturi foarte mari pentru un viitor mai sigur. dar şi forţa creaţiei sale. Conjuncţia “căci”. care nu poate aduce decât fericire şi izbânzi în viaţă. astfel. pe măsură ce „zilele albe […] au început să plece. poetul autoincluzându-se. Tema: condiţia de muritor omului în lume. Prin eliminarea ultimei virgule din versul “Nămoluri fierte. ar restrânge enumeraţia la doi termeni în loc de trei. câmpul şi-au pierdut şi floarea/ şi roadele şi frunza şi culoarea”). 10. Eul liric încearcă să se mai agaţe de ultima sa speranţă. dacă simţi sprijinul necondiţionat al celor apropiaţi. George Călinescu în romanul “Enigma Otiliei”. cât şi spiritul european pe care încercăm să-l adoptăm cu brio. Titlul acestei poezii. argumentează cu persuasiune afirmaţia de mai sus. căci altfel nenorocul bate la uşă. întrucât heruvimul este îngerul aşezat de Divinitate să vegheze cărarea ce duce la pomul vieţii. Adverbul “mai” este folosit în versul “îngerul meu îşi mai aduce-aminte” pentru a exprima ideea că îngerul păstrează amintirea timp îndelungat.“Livada. În concluzie. Bolnav de monotonie şi de tare umane. “cerul”./ Ca nişte bărci tăcute”. Expresii/locuţiuni: e strigător la cer. destinul fiecăruia evoluând spre eşec. îngerul devine total dezinteresat de viaţă şi de culoare (“ Livada. Cu siguranţă. Ultima strofă a poeziei debutează cu verbul la condiţional optativ precedat de prepoziţie. răsună # tăcute/mute 2.limbajul artistic original: estetica urâtului realizat prin relaţii de opoziţie . câmpul […]floarea” în opoziţie cu “Apele negre […] Nămoluri fierte. În contact cu oamenii. Rolul stilistic al conjuncţiei „de” în cadrul celei de-a doua strofe este de a evidenţia. singura pe care a slujit-o cu credinţă şi care poate fi o treaptă spre eternizare: “Cu templu în spinare. se face seară”. “noastre” sugerează faptul că eul liric se autoinclude în omenire. Tema sacrului. 6. chinuit de “buba pământească” apărută pe “trupu-i alb” ca simptom ameninţător pentru desacralizarea omenirii. 4. Sens conotativ: Discursul despre pericolul de a consuma droguri n-a dat roade. un echilibru sufletesc şi o siguranţă în forţele proprii. „cioplit cu dalta-n lung”. Refugiul spiritual rămâne poezia. Câmp semantic “înger”: “fericirile”. 8. familia îţi poate da o forţă interioară. pentru manifestarea acesteia . Abia aştept să ne relaxăm după examene şi să mergem într-o excursie la munte. e picat din cer.2008 . că altfel cedezi nervos. o familie “unită şi solidară” poate asigura fiecăruia dintre membrii săi. ca. dezbinarea a dus la destrămarea sigură a acestora. dar este dezolat când realizează că „straja de sus şi-a luat răgaz”. iar tatăl este complet indiferent faţă de creşterea lor. După cum ştii şi tu pe propria piele. semnifică totalitatea încercărilor la care a fost supus sinele poetic. cu sens concluziv şi explicativ. dacă heruvimul care ocroteşte omenirea de păcate s-a contaminat de “boală”. totodată creează muzicalitate la nivelul versului. suportul religios. verbe ce exprimă o dorinţa”. ca templu măreţ al propriei creaţii artistice.intelectualizarea poeziei – viziunea filozofică a raportului spiritual dintre om şi Divinitate (demitizare) . 9. este o metaforă care simbolizează amărăciunea. Poate că am fost cam patetică. „slujesc”. Ultimele două versuri. Metafora “cripta nopţii” ca şi comparaţia personificatoare “Zilele albe” […]/ Ca nişte bărci tăcute” simbolizează condiţia de muritor a omului. Relaxarea mea a constat în participarea la festivitatea organizată cu prilejul centenarului liceului nostru. Te îmbrăţişez cu drag. atât ca individ. a ajunge în cer. crede-mă. aflat în toamna existenţei. 5. Subiectul al II-lea Cluj-Napoca. să-ţi povestesc ce-am mai făcut în ultimul timp. “saştept”. Aşadar. Motivul nopţii.06. Titlul “Heruvim bolnav” sugerează pericolul care pândeşte omenirea şi anume acela de a-şi pierde spiritualitatea. cioplit cu dalta-n lung”. însă totdeauna se impune şi puţină recreere. Sărbătorirea liceului a căpătat perenitate prin participarea numeroasă şi prin implicarea emoţională a tuturor invitaţilor. care exprimă dorinţa eului liric de a trăi în eternitate: „De-aş fi un stei de peşteri.de pildă. întrucât „de”. 10. Se ştie deja că “unirea a făcut puterea” unui colectiv. “trupu-i alb” în opoziţie cu “o bună pământească”. 29. motivul îngerului 7. Antonime: larg # strâmte. 6. căci altfel nenorocul bate la uşă” (Thomas Mann) Sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Thomas Mann. poţi învinge în viaţă toate obstacolele. unde atmosfera plină de culoare. Metafora „stei de stâncă” poate sugera neclintirea şi tăria artistului. „Toamnă de suflet” scrisă de Tudor Arghezi. ar rezulta că substantivul “de asfalt”. aceea ca „măcar un glas de goarnă” să răsune în lume. 3. prin schimbarea funcţiei sintactice din atribut în complement. ori relaţiile dintre fraţii Aglae Tulea-Costache Giurgiuveanu care se urăsc din motive meschine. apoi s-ar modifica şi sensul comunicării. Măsura versurilor este de 13-14 silabe. faptul că timpul se scurge ireversibil. a sublinia dorinţa eului liric pentru viaţa. intră în construcţii verbale aflate la modul condiţional optativ: „de-ar răsuna”. Scriitori importanţi au ilustrat în operele lor acest aspect social. ieri#azi. cât şi ca grup. prin care s-a evidenţiat atât spiritul naţional al românilor. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O familie trebuie să fie unită şi solidară. “Tăria” 5. Scopul: „ca să cânte” 4. Varianta 24 1. că şi tu ai fi rămas impresionat de măreţia festivităţii. în care mama exercită o autoritate nefastă asupra dezvoltării personalităţii copiilor. Sorin/Sorina Varianta 23 1. Colegii mei au organizat un concurs de cultură generală. Seara şi întunericul cuprind întreaga fire: „În şirul vieţii noastre întreg. Tonul elegiac sugerează ideea timpului ce se scurge ireversibil şi implacabil pentru om. ai fi fost încântat să participi la o astfel de manifestare. Cratima ajută la păstrarea măsurii şi a ritmului. imagine ce sugerează apropierea morţii. al înserării 7. 8. legând două cuvinte şi formând o singură silabă. existând pericolul desacralizării lumii. Dacă membrii unei familii au interese divergente. prin contrast. o încredere în sine extrem de benefică prin faptul că. grele. 9. în lumea muritorilor. solidaritatea lor iubitoare. Semnul exclamării evidenţiază dorinţa eului liric. Lirismul subiectiv se realizează prin prezenţa mărcilor lexico-gramaticale ale eului poetic: verbe la persoana I singular „aş fi”. aceea că “ O familie trebuie să fie unită şi solidară. aceea a pericolului desacralizării lumii. Metafora. 2. Tema: Timpul efemer. la care răspunsurile spontane şi pline de vitalitate au stârnit ropote de aplauze. încât am uitat şi de examenele ce se întrevăd din ce în ce mai aproape. Bunicii mei au casa în capul satului. cu valoare de „dacă”. iar rima încrucişată. sugerând iminenţa morţii. ca în alte vacanţe. nedreptate strigătoare la cer. însă.Mă bucur nespus că mi-am făcut puţin timp pentru a-ţi scrie câteva rânduri. În altă ordine de idei. diferenţă ca de la cer la pământ.” În primul rând. Trăsături moderniste: . el devine neputincios în faţa relelor care “încolţesc” şi sunt pe cale să evolueze în lume. a face gaură-n cer. consider că înţelegerea. grele”. mâhnirea ce pune stăpânire pe sufletul eului liric. prin acelaşi destin de muritor. a unei familii şi. se suspectează reciproc şi nu există o relaţie afectivă între ei. cu întrebări distincte despre istoria liceului. cântec şi voie bună ne-a emoţionat atât de mult. Relaţiile degradate evidente în cadrul familiei Tulea. „de-aş fi”. situaţii ce i-au modelat/ erodat întreaga fiinţă – trup şi suflet. îngerul se molipseşte de relele acestora şi nu-şi mai găseşte locul în cer (“oriunde capul caută să-şi puie/ Locu-i spinos şi iarba face cuie”). Comparaţia “Cerul la gust i-ajunge ca un blid/ Cu laptele amar şi agurid” sugerează ideea că relaţia omului cu Divinitatea s-a degradat. A fost un eveniment spectaculos. 3. zilele # nopţii. înţelegându-se că nămolurile ar conţine asfalt. comunicarea şi bunăvoinţa sunt trei lucruri esenţiale pentru a te putea integra în societate. cărui slujesc de treaptă”. sugerează o consecinţă cutremurătoare a întregii idei poetice. Singurul pronume la persoana I este la numărul plural. de asfalt”. „să ajung”. dezbinarea este iminentă.

Virgula. Varianta 26 1. "mării [. Timpurile verbale sunt imperfect şi perfect compus. adică la câmpie. eveniment organizat anual în cinstea mediului alpin. bancurile fără perdea au luat amploare. Figura de stil:”clinchet stins” metaforă şi imagine auditivă care sugerează emoţia puternică pe care o simte îndrăgostitul.limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: "cuvinte scrise cu colţul inimii noastre" – metaforă ingambamentul . a intra în vorbă cu cineva. doar îl voi îndupleca. ca semn de ortografie. în aer liber. fără a se marca versurile prin majusculă (”scindare a unei unităţi lexicosintactice prin dispunerea ei în versuri diferite”. se foloseşte în interiorul locuţiunilor adverbiale. şi ei sunt prinşi cu pregătirea pentru bacalaureat şi admiterea la facultate. am fost în staţiunea Băişoara. ambele valenţe ale prieteniei fiind la fel de riscante Un prim argument ar fi că prietenia cu duşmanul este periculoasă. Trăsături neomoderniste: .continuarea ideii din versurile anterioare.epitet în inversiune. bătăile inimii amplificând fiorul lăuntric al eului liric. tinerii. Speram că doar. cu tandră mirare". şters 2. "albe spume" . Dacă ai şti câtă exuberanţă ne inoculează muntele. să nu uiţi nicicând proverbul popular:“Fereşte-mă.. şi s-au acordat o mulţime de premii. care învaţă în Băişoara. Mărcile lexicogramaticale care atestă prezenţa eului liric şi. raţiunea trebuie să domine orice relaţie. Verbul "suntem" la prezentul gnomic şi gerunziul "intrând" constituie expresia certă a continuităţii românilor în patria lor.“Dicţionar de ştiinţe ale limbii”. “Cugetări”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga. existenţa în text a lirismului subiectiv (reflexiv) sunt verbele şi pronumele la persoana I plural: "suntem". Ed. dar. N-aş fi crezut că timpul trece atât de repede… Dar încerc să nu mă stresez prea mult. Până atunci. ultima persoană de la care te-ai aştepta să te lovească. sugerând continuitatea sentimentului de dragoste. care nu are această funcţiune. Finalul poeziei marchează începutul iubirii intense. o astfel de activitate te scoate din monotonie şi pe mine m-a făcut să uit pentru o zi g rija examenelor. care se împrieteneşte cu George Bulbuc doar pentru a ajunge la Florica. a-şi da aere. Caracteristici ale neomodernismului: .limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: “steaua neagră a părului tău scurt” – metaforă . ca punct de plecare al iubirii: “un cer […] pe care-l începea iubirea noastră”. 9. pentru noi. ochiul. atunci când se iveşte ocazia. “Sărutul”. asumată de eul liric. în care emoţia este reală. Andrei/Andreea Varianta 25 1. deoarece el îţi cunoaşte cel mai bine slăbiciunile. în poezia anilor ‘60. în perioada examenelor. care sunt nemuritori prin ceea ce înfăptuiesc mereu. "O". dar am făcut cunoştinţă cu băieţi şi fete de vârsta noastră. a fi în aer.ingambamentul . sunt un simbol al zborului. fie de prietenie. a intra în bucluc. de fapte sau atitudini personale.. "noastre" şi interjecţia cu valoare afectivă. închipuire. 2. Titlul. fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". Sinonime: se-adumbrea = se întuneca. stins = estompat. Expresii/locuţiuni cu “aer”: o gură de aer. se foloseşte după majoritatea abrevierilor. În ultima vreme. integrali. Virgula marchează o enumeraţie. iar punctele de suspensie sugerează continuarea enumerării.c. că s-au organizat multe concursuri.Polisemia cuvântului "perdea": Fata sa ascuns repede după perdea. dar şi tandru şi miraculos: "intrând în miracol. 9."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". perpetuată într-o continuă emoţie cauzată de iubirea ardentă a îndrăgostiţilor: “adumbrea”. Enumeraţia “suntem aici/ în viaţă întregi şi în lucrare” are rolul de a eterniza prezenţa românilor pe aceste meleaguri. idee ilustrată prin verbul la persoana I plural "suntem" şi substantivul "în viaţă".Dragă Alexandru.. că de duşmani mă feresc singur”. Doamne. Putem lua un exemplu din literatură. Martorii îndrăgostiţilor. “ne sărutam”. “în pieţe şi în scuaruri”. are "lamă de brici". a intra în voie cuiva. peste iarbă” compune cadrul neomodernist al iubirii. ca să poţi discerne adevărul despre fiecare dintre cei ce vor să pară apropiaţi. ca semn de ortografie. pe cabluri. 5. O perdea de fum acoperea peisajul.continuarea ideii din versurile anterioară. reprezentat printr-un substantiv articulat. îndrăgostitul exprimă bucuria sărutului în public. care accentuează valoarea spirituală a românilor.] albastre" . dar sper că anul viitor să mă vizitezi şi să mergem împreună la Serbările muntelui. “ne-nfăşura”. care în concepţia lui Nichita Stănescu are materialitate. deci. pentru prima oară în viaţa. Duşmănia prietenului este chiar mai primejdioasă. care ajunge la fericire şi extaz. Chiar din prima strofă.configuraţia iubirii într-un lirism pur. Ed. ci să-mi menţin echilibrul. Şi să vezi la ce am recurs ca să mă relaxez: În perioada 20-25 iunie a. Pupăza şi-a anunţat zgomotos prezenţa: cioc. verdeaţă. de prieteni. al simţământului înălţător care atinge cerul. nălucire. “nu ne-a lovit”. a intra la facultate. “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului”.metaforă. cu vai mi-a înapoiat volumul pe care i-l împrumutasem anul trecut. ci prelungită. fericirea până la cer dă sentimentului valenţe înălţătoare: “Luceau intens. 8. mai ales că vieţuieşti la Călăraşi. la atingerea delicată a umărului. Imagini auditive: “clinchet stins”. 3. 4. a intra în joc.Nemira) 10. de unde rezultă că el te poate doborî cel mai uşor. Din păcate. presate de un cer/ pe care-l începea iubirea noastră”. 6. incendiare aş putea spune. defineşte sentimentul de iubire tinerească şi unicitatea experienţei pe care eul liric o trăieşte. probabil. după cele care păstrează una sau mai multe litere din partea iniţială a cuvântului: Scrisoarea Băncii era datată 23 ian. Iată că am ajuns la sfârşitul liceului. “bate-n arbori ora” 6. (DOOM-2): Cu chiu. de clopoţel. Sinonime: miraj = iluzie. motivul sărutului 7.c. ceea ce duce la un destin nefericit pentru amândoi. În viaţă. 5. într-o unitate naţională şi un devotament patriotic ce definesc specificul acestui popor: "Însă pentru cei ce suntem aici/ în viaţă. “începea” ilustrează expresivitatea strofei. întrucât el poate afla o mulţime de intimităţi. dar nefinalizată. iar prietenul devenit duşman simulează sinceritatea pentru a-ţi “adormi” bănuielile. . clinchet = sunet de zurgălăi. între interjecţii identice. fie de duşmănie. Oricum. întregi şi în lucrare". între cuvinte care se repetă. Am plecat mai mulţi colegi din liceu şi această deplasare la înălţimi de peste 2000 de metri ne-a purificat la minte şi la trup. din păcate. deşi cei doi îndrăgostiţi se simt singuri pe lume: “un aer mat ne-nfăşura.epitet cromatic. Ultima strofă a poeziei începe cu o conjuncţie adversativă "Însă". ci continuă emoţia sentimentului de iubire. Ştiu că nu ai fi avut posibilitatea să vii. câtă energie oxigenează creierul. revin cu picioarele pe pământ şi îţi urez succes la examene! Cu drag. ceea ce exprimă o acţiune trecută de curând. este tăios. mat = opac. Tema: misiunea artistului în lume. Expresii/ locuţiuni cu "a intra": a intra la apă. a intra în vigoare. punctele vulnerabile. 10. În ambele cazuri. Forţa cuvântului. de asemenea. Peisajul este de o splendoare ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Enumeraţia “pe bănci/ şi pe statui. 8. şi mă anunţa că sunt restantă cu plata ratelor.Nemira) . şi nimeni nu ne-a lovit vreodată cu privirea”. 7. ai veni şi tu aici în fiecare săptămână. cioc. la Serbările muntelui. A avut dreptate cine a zis că tinereţea se găseşte la munte – aer curat. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului. secretele şi este. . Enumeraţia compune ideea că existăm dintotdeauna şi mereu pe aceste meleaguri. întregi = compleţi. nu am reuşit să câştig nimic. Ultima strofă începe prin conjuncţia copulativă “şi”. relaţia presupune ipocrizie: duşmanul se preface că-ţi este prieten şi te distruge după ce îţi află slăbiciunile. care ar constitui adevărate “îndrumări” pentru îndeplinirea scopului său de a-ţi face rău. a. motive: cuvântul. aer cald. cioc. Figuri de stil: "colţul inimii noastre" . în fantezia cititorului/poetului: “pe statui. păsările. a pluti ceva în aer. pe Ion. dar tot am zărit-o. “luceau”. peste iarbă…” 3. pe cabluri. cel mai mult mi-au plăcut concursurile. Imperfectul verbelor “se coborau”.” (Nicolae Iorga. În concluzie. Tema iubirii. 4. linişte… Revenind la eveniment. Punctul.

capătă valenţe pline de încărcătură emoţională şi prin el se transmit stări. *La geometrie . aceiaşi". Sens diferit: Imediat ce ajung acasă îmi schimb hainele. prea orgolioşi şi adesea răutăcioşi.Tema iubirii.arc: Naşii lui Bogdan i-au făcut cadou de ziua lui un arc şi săgeţi de jucărie. de aceea atunci când o persoană reuşeşte să ajungă la performanţe. "limbi romane". talent. Indiferent care este mobilul care l-a impulsionat în realizarea scopului. impulsivi. numit ingambament. frânte. motive: ochiul. spune Mihai. delicat 2. dacă stai numai între bătrâni.Ai dreptate. . Ei sunt şi foarte buni prieteni. Prin titlul poeziei “Scrisoare medievală” este evidenţiata indirect concepţia literară a lui Nichita Stănescu. Ei se tem de tot ce-i nou. Aşadar. o nemărginire a iubirii. Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului.Da. statornicie. noi intrăm în relaţie mai ales cu tineri de vârsta noastră şi tocmai de aceea am rămas uimit că. dar tinerii sunt nerăbdători. omul care a reuşit să realizeze ceva cu totul special trebuie apreciat. este dificil să aibă o gură în plus la masă. Victoria omului într-un demers. Alexandru! Uită-te la noi. ca şi în alte poezii stănesciene. după cum spunea o personalitate americană. pasiunii şi omul munceşte. într-o activitate trebuie neapărat răsplătită prin recunoaştere şi preţuire. întors = revenit. motivul: cuvântul material 7. conturul = forma. 10. 8. Vezi. care duce la renunţarea de a mai face efort. În altă ordine de idei. perceput ca o călătorie în lumea sufletească a îndrăgostiţilor.Mihai. trebuie făcut cunoscut acest succes. trebuie să primească încununarea cu aprecierea binemeritată. . *Pentru o familie săracă. ştii câte pilde care şi-au dovedit eficienţa mi-a spus bunicul? Cu toate acestea.Efectul stilistic: participiul întins a căpătat valoare de substantiv. în cele din urmă. pentru că. astfel încât verbul “ a domni” este atribuit fiecăruia dintre ele. Vocativul "iubito". se naşte ambiţia de a încerca să faci ceva şi mai deosebit. pasiune. Antonime: . Sinonime: domneşte = domină. 5. ba consideră că este dăunător pentru ochi şi pentru şablonizarea creierelor. fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". Lui nu i se pare nimic interesant. stăpâneşte. tinde-ţi mâna stângă către ei ” 3. *Arcul este un dispozitiv în formă de spirală folosit pentru amortizarea şocului. nu se ştie. Iată ce spunea G. schimbat 2. problema este cu un arc de cerc. fie ea şi prin omisiune.Călinescu. a cărei forţă de atracţie este atât de mare. emoţii. Forme corecte: "(îşi) subţie" = (îşi) subţiază. care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare. lumea sa sufletească evidenţiază extazul iubirii. Ultima strofă a poeziei potenţează iubirea eului liric. Trăsături neomoderniste: *Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului. trăiri. Ultimele şapte versuri încep cu o confesiune la persoana I plural. încât în jur se estompează conturul obiectelor: "Eu te privesc în ochi şi-n jur se şterg copacii". Răbdarea şi tactul sunt cele două arme care înving orice controversă.Valoarea şi rolul/funcţiunea virgulei: Ca semn de punctuaţie.suind ≠ coborând *Coborând scările. te întrec alţii care nu aşteaptă".Să ştii că are dreptate Călinescu. „văzduhul [. îţi pui toată energia şi mintea în slujba următoarei realizări. concentrare. Însă.Metafora "văzduhul serii mi-ar părea căprui". 3. îmbătrâneşti. încât ar putea strivi în gene astrul şi îndrăgostitul deopotrivă.Un alt argument ar fi acela că. nu se vede. bunicul nu înţelege de ce stau eu ore întregi cu ochii în ecranul calculatorului. subţire = fin. Iubirea capătă valenţe cosmice.Figuri de stil: „adormiţilor gutui” – epitet personificator în inversiune. iar pronumele personal "Eu" accentuează atitudinea îndrăgostitului. "crenge" = crengi. izbânda trebuie să fie recunoscută întotdeauna.] căprui” – epitet cromatic. după o scurtă pauză. . ceea ce duce. idealişti.Omonime mine:* Multe mine de cărbuni au fost închise în ultimii cinci ani. tăcerea. iubito. exclamaţia afectivă şi retorică "oh. După cum se ştie.sentimente. Tinerii sunt entuziaşti. prietenia nu ţine neapărat de vârstă.. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “A recunoaşte meritul pe jumătate e a nu-l recunoaşte deloc” (Camil Petrescu) În opinia mea afirmaţia lui Camil Petrescu este cât se poate de adevărată. ci de asemănarea firilor. Pe de altă parte. De altfel. respect de trecut şi de tot ce este măreţ. afirmaţia lui Camil Petrescu îşi dovedeşte pe deplin valabilitatea. De aceea. şi anume aceea a materialităţii cuvântului. 4. dar când a apărut mama a schimbat imediat tonul. nici un lucru nu e uşor de realizat în viaţă. conchide Alexandru. fără a se marca fiecare vers prin majusculă. efect realizat prin imaginarul poetic. “guri” 6. gest familiar care le confirmă trăinicia relaţiei. până la urmă. fiindcă ei înşişi au învăţat a preţui legământul trainic între oameni. Varianta 27 1. la sentimentul de inutilitate a strădaniei. În versul “Noi suntem. "tinde-ţi" = întinde-ţi. suntem prieteni de la patru ani… Au trecut 15 ani! . vulcanici. deoarece întotdeauna meritul cuiva care a dus la bun sfârşit o muncă. Minciuna."] . reuşita presupune trudă. Tema: iubirea. întrucât temelia ei este solidă prin sinceritate şi loialitate. odată cu satisfacţia succesului preţuit de ceilalţi. eul liric reordonează Universul după legile iubirii. "dacă tot aştepţi momentul potrivit. . forţă şi sursă de comunicare erotică: “ Ducem cuvintele acestei limbi romane” 10. iubitori de omul cu înţelepciune. luna se oglindeşte în ochii fetei. justificat prin faptul că fiecare dintre aceste substantive stăpâneşte pe rând natura. dar tot atât de adevărat este faptul că sunt şi invidioşi. un fapt. Mihai striga la mine.stângă ≠ dreaptă *Ion şi-a fracturat mâna dreaptă încercând să se caţere în copac. meritul recunoscut pe jumătate atrage după sine dezamăgirea. respectat şi încurajat să continue în activitatea sa.Alexandre. dar câteodată sunt necumpătaţi şi pre orgolioşi. 4. Pe de altă parte. Aici cuvântul sugerează eternitate.O prietenie ca a noastră nu se stinge niciodată. 9. prelungit şi în neomodernism. La metrou au fost amplasate câteva mine explozive şi de aceea călătorii au fost evacuaţi. . nu în cele din urmă. a preocupărilor şi mai ales deschiderea făţişă în comunicare. Uite. 9. numit ingambament. Tipul de acord identificat în versurile “Domneşte pe-aici violetul. nu se cunoaşte = nu este evident. "(ţi-l) întorn" = (ţi-l) întorc. eu mă simt mai aproape de cei tineri pentru că învaţă repede tot ce este nou. virgula are rolul de a marca vocativul substantivului “ iubito”. am rezolvat adesea neînţelegeri sau chiar conflicte. Poezia se încheie . timp şi. *S-a schimbat de haine imediat ce a ajuns acasă. eu de exemplu. Sinonime: chipul = faţa. efort.Nemira) * Cuvântul are materialitate. să fie apreciată creaţia şi munca depusă. 7. sau de frica de a nu-şi pierde liniştea. virgula are rolul de a separa interjecţia „O” de verbul „tinde-ţi” şi are valoare afectivă„O. 5. da" amplifică emoţia intensă a iubirii şi proiectează îndrăgostiţii în lumea spirituală a perechilor: "unu cu unu. la progresul societăţii. inspiraţie. da" sugerează necesitatea eului liric de a-şi "întări" sentimentele şi ideile. iubito.Cred că e bine să ii şi printre unii şi printre alţii. În rezolvarea subiectelor la română am consumat două mine de pix./ pom cu pom. săritori. un merit se cuvine să fie mereu recunoscut în deplinătatea lui. ce părere ai despre alegerea prietenilor? Trebuie să-mi aleg prieteni dintre bătrâni sau dintre cei tineri? . forma epistolară a confesiunii accentuează subiectivismul creaţiei şi totodată mărturisirea sentimentului de iubire care însufleţeşte cuplul. Câmpul semantic al "comunicării": “cuvintele”. cruţare faţă de semeni. spune-mi. în Cronica optimistului: «Bătrânii au experienţă. Varianta 28 1. /piatră cu piatră". unit şi statornic: "Noi suntem. iarbă cu iarbă. se dau cu vremurile noi prea impulsiv şi nesincer. care-şi priveşte iubita în ochi atât de adânc. aceiaşi”. fără tragere de inimă În concluzie. 6. întreg văzduhul este plin de emoţia sentimentului de dragoste.Impactul pe care-l are iubirea asupra eului liric îi dă acestuia iluzia că de pretutindeni îl privesc ochii căprui ai iubitei. te rog. pentru a sugera un imens spaţiu sentimental. a concepţiilor. să(-mi) rup = să(-mi) desprind.Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema prieteniei [". la finalizarea cu succes a unui fapt de care depind mai mulţi oameni. prelungit şi în neomodernism. mi-am amintit că uitasem actele acasă. care sugerează împlinirea cuplului erotic. ambiţionând să se autodepăşească. aplicând învăţăturile bunicului. de aici înainte.. rupte = obosite. 8. nu are ce căuta într-o prietenie.Bineînţeles! E bine să înveţi în viaţă şi de la tineri şi de la bătrâni. . Ed."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". cleiul tâmplăresc…” este acordul prin atracţie. luna . care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare. Alexandru. el dăinuie în timp. Repetiţia exclamaţiei retorice "oh. Şi cei doi prieteni îşi bat palmele. tu.

brusc. pentru păstrarea măsurii şi a ritmului (DOOM-2) 3. Femeile. Dar nu cumva restrângi înţelesul cuvântului egalitate? . "să striveşti".apus. a urma = a însoţi. pentru a se rosti într-o singură silabă şi marchează absenţa vocalei “u” de la negaţia "nu". atitudine conturată prin interjecţia afectivă "Oho" şi enumeraţia verbelor "alerg". De altfel. În susţinerea ideii că omul nu are prieten mai bun decât pe sine. Varianta 30 1. Andrei! Pot fi egali. cum ar fi: mediul ambiant în care ne naştem. a căror semantică (al căror sens) presupune vioiciune.Eu consider că între un bărbat şi o femeie trebuie să fie egalitate. a lăsa ( pe cineva) cu ochii în soare. o stare de extaz care-i iluminează spiritul. a lăsa ( pe cineva) în pace. omul are numeroase slăbiciuni şi este supus multor tentaţii. 5.evidenţiază stările afective ale emiţătorului). "ţi-l întorn". autoanaliza şi. amurg. 2. treptat # spontan. "(se) şterg". cărora. Antiteză: “Morţi târzii şi timpurii. de simţire. că a suna de intrare! Varianta 29 1. *Astăzi valoarea dolarului a scăzut cu un procent. întrucât omul este singurul responsabil pentru propriile fapte. primesc un salariu mai mic decât bărbaţii şi nu sunt lăsate să urce pe scara ierarhică. "salt". Bogdane. a lăsa (ceva/pe cineva) în urmă. Strofa a patra exprimă intensitatea sentimentului de iubire. "un minut" sau măcar "o secundă". Orice om trebuie să-şi conştientizeze defectele şi calităţile. Verbele la condiţional optativ şi la conjunctiv la persoana a II-a singular exprimă o eventualitate cu care forţa sentimentului ar putea strivi totul în jur: "ai putea". 3. "un an".Asta poate însemna şi că justiţia este oarbă… . pentru viitorul sau formarea personalităţii sale. 4. încercând în acelaşi timp să le corecteze. cât şi în integrarea în societate. iar discriminarea asta are loc şi la locul de muncă. 9.Bogdane. care imploră timpul să-i prelungească starea de extaz pe care i-o oferă iubirea. iar destinul depinde în mare măsură de acţiunile sale. nu în ultimul rând. înserare. ideea autocunoaşterii este definită încă din antichitate şi ilustrată de scriitori în operele lor. prezentă în ultima strofă şi în versul liber din finalul poeziei. Cratima leagă două cuvinte.” 6. Tu ce părere ai. Antonime: niciodată # întotdeauna. Sens conotativ: *În amurgul vieţii pricepe omul preţul fericirii. având în vedere că tatăl şi profesorul au deja o experienţă de viaţă care le oferă un ascendent intelectual şi moral asupra fiului/ elevului. între care "Odă (în metru antic)" şi "Glossă". a scăzut debitul apelor. Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Omul nu are prieten mai bun şi duşman mai rău decât pe sine. Ed. Expresii/locuţiuni: a lăsa totul baltă. cu scopul de a se rosti într-o singură silabă şi a diminua numărul silabelor în vers. Figura de stil: Prin metafora “spre un punct sclipit de stea”. în linie temporală descendentă. a obţinut un alt rezultat. depărtare # apropiere." (John Lubbock) Consider afirmaţia lui John Lubbock perfect valabilă. Apoi. de obicei. . 7. 8. . tu spui că numai în prietenia adevărată există egalitate şi îţi dau dreptate. "(mă) răsfrâng". În concluzie.Da. procedeu prozodic numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite""Dicţionar de ştiinţe ale limbii". De aceea de cele mai multe ori critica de sine este foarte importantă atât în formarea şi evoluţia unei persoane. aşa e. vitalitate. printre care autocunoaşterea. .Într-o oarecare măsură sunt de acord cu tine. ţinând în mână o balanţă. Teme: condiţia poetului în lume. exuberanţă. toate fiind determinate de mai mulţi factori. "o undă").Da. a-l lăsa puterile. Dar eu nu sunt de acord cu asta. Mihai Eminescu preia îndemnul "Cunoaşte-te pe tine însuţi" şi-l ilustrează în mai multe creaţii lirice. dar suntem egali sau cel puţin aşa ar trebui să fim în faţa legii. ci judecă numai faptele. a lăsa de izbelişte. care sugerează consecinţa pe care dragostea o exercită asupra îndrăgostitului. a lăsa mască (pe cineva) 4. stare accentuează şi de prezentul gnomic şi persoana I singular a acestor verbe.Pot fi egali din punct de vedere teoretic. Adică.Se spune că ne naştem egali."De aceea n-ai să mori": -leagă două cuvinte fără pauză. "curg". a lăsa corigent. tatăl cu fiul sau profesorul cu elevul său? Eşti de acord cu mine?"] . tocmai de aceea simbolul dreptăţii este zeiţa legată la ochi. *Epitet cromatic – “ochiul tău verde” 7. "fantome-ale verii". Simetria sintactică "mai lasă-mă". cu aceleaşi date de inteligenţă. preluată şi de neomodernişti şi sugerează continuitatea ideilor şi imaginilor poetice exprimate anterior. pururea. . dar pentru aceasta. Rugămintea eului liric se extinde asupra componentelor naturii ("o frunză". punctul culminant al creaţiei sale. viziunea despre moarte. Ca simbol al sufletului.Sigur că nu. "un timp".. fiind introdus prin "şi" narativ. perceperea realităţii înconjurătoare prin prisma propriilor concepţii şi valori etice dobândite în timp. ilustrează dorinţa ferventă a eului liric. aş aduce argumentul că orice om ar trebui să aibă încredere în sine. eul liric sugerează apogeul.. "o briză". Sinonime: ţărm = mal. omul este responsabil pentru propriile fapte. el trebuie să se cunoască bine şi corect. de unde rezultă că poţi deveni propriul duşman. Funcţii ale comunicării: *funcţia expresivă (emotivă . ca un şarpe dezarmat. mi este un aspect: atât fiul cât şi elevul trebuie să acorde un respect real. aşa ar trebui să fie…. a întovărăşi. Astfel. Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne. Incapacitatea de a se autocontrola şi de a-şi impune o disciplină în viaţă poate provoca omului neplăceri şi chiar necazuri. stare spirituală care-i aduce iluminare eului liric: "viaţa mea se iluminează". Polisemia verbului “a scădea”: *Din cauza secetei. Expresivitatea verbelor la prezentul gnomic reflectă continuitatea şi permanentizarea sentimentului de iubire: "(te) privesc". au scăzut # au crescut.Hai. bazat pe sentimentul recunoştinţei pentru contribuţia pe care fiecare dintre ei o are în educaţia şi evoluţia ta către maturitate. dar practic este mai greu. metafora "ochiul tău verde" şi comparaţia "cenuşiu ca pământul" sugerează amploarea emoţiei atotcuprinzătoare. prin care eul liric sugerează un scurt portret al iubitei şi o chemare. Alexandru? . care revigorează spiritul îndrăgostitului. dacă nu le rezistă. iar versul liber din final exprimă speranţa dar şi nesiguranţa eului liric privind durata iubirii. de exemplu. *Pentru că a scăzut greşit la exerciţiu. *funcţia poetică (estetică/literară . epitetul "sclipit" şi determinantul "de . idee redată prin opoziţia sintactică "amiază/amurg". asfinţit. 2. *Adolescenţa este anotimpul iubirii. Titlul este reluat în primul vers al strofei a treia. să-şi asume greşelile şi eşecurile. al sentimentului de dragoste. cum se spune. iar bărbatul să se ocupe numai de carieră. Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema egalităţii [". Comparaţie: "Ţărmul […] te-a urmat/ ca o umbră. să-şi controleze reacţiile în diverse situaţii. oricând. Ultimul vers accentuează dinamismul sentimentului de iubire. Titlul poeziei "Viaţa mea se iluminează" exprimă impactul pe care sentimentul de iubire îl are asupra eului liric. Imaginea artistică “regina mea de negru şi de sare” este o metaforă construită prin antiteză. "un fir de nisip". fantome = fantasme. a nu se lăsa. Nu femeia "să stea la cratiţă". în toate momentele vieţii.se manifestă mai ales în poezie. imaginea braţului stâng care întoarce chipul iubitei sugerează locul inimii. a lăsa ( pe cineva ) la greu. 10. mesajul fiind alcătuit din elemente prozodice sau cuvinte cu sens figurat) 5. . o adresare directă în cazul vocativ. să-şi formeze concepţii solide. Dar despre egalitatea între soţi ce spui? .simetric.Nemira) 6. În altă ordine de idei. cu aceeaşi capacitate sentimentală. poate să-şi facă mult rău. având în vedere că această egalitate socială este influenţată de mai mulţi factori. năluci. situaţia financiară etc.Dar chiar asta înseamnă! Dacă e oarbă nu se lasă influenţată de înfăţişarea celor aflaţi în conflict. -Adevărat. Cratima .

8. bogăţia lor derivă din setea de cunoaştere.stea" ilustrează harul celest al poetului şi strălucirea artei sale. *În hambar. eul liric sugerează nemurirea poetului prin operă. Strofa a treia din poezia “Inscripţie pe uşa poetului” scrisă de Tudor Arghezi debutează cu ideea că odată cu trecerea timpului faptele poetului se pierd “amintirile. Dar acest lucru nu înseamnă nimic. motivul cuplului. Doamne. ţeapănă. a autoanalizei pe care./ au scăzut. înăbuşit de trecerea timpului sau de moartea celor doi îndrăgostiţi. cinstit de cititori./ Cu pantalonii am îmbrăcat copacii/ Până la frunze. "frunze". domnul Moldovei. Andrei constată. că Elena a devenit mai înţeleaptă. urmat de materialul pe care poetul îşi "ciopleşte" ideile (ex. dacă preaplinul material nu este însoţit de o desăvârşire a sufletului. desăvârşita armonie între fiinţa umană şi elementele lumii înconjurătoare.rol gramatical: * Pregătirea pentru examenul de bacalaureat înseamnă să citeşti. termenii sunt puşi în antiteză.ca semn de ortografie.* Fetiţo. din dorinţa de a vedea ce e dincolo de suprafaţă. iubirea va dăinui în veci. de prieteni. susţinând şi latura romantică a poeziei: "nobil […] lumină"/ "tină". Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Am înţeles că un om poate avea totul. fiorul lăuntric.rima albă 6. are conţinut profund filozofic. Idealul fiecăruia dintre noi nu ar trebui să fie în vreun fel legat de lumea materială. uneori. Sinonime: nu se curmă = nu se sfârşeşte. motivul amintirii 7. sentiment puternic. într-o variantă condensată. extazul iubirii. redă unul dintre adevărurile vieţii noastre. virgula se foloseşte în interiorul unei locuţiuni adverbiale 3. 9. pentru a sublinia efemeritatea omului în lume.strofele inegale. că de duşmani mă feresc singur". deoarece ea a fost înscrisă în destinul celor doi îndrăgostiţi. 9. Prin comparaţia “s-a iscat din morţi poetul/ ca un cerc dintr-un pătrat”. ci că ieri a terminat de citit o carte care a impresionat-o. iar simbolistă deoarece sunt menţionate simbolurile degradării fizice: inertă. . Andrei este curios să afle dacă se referă la unul dintre romanele ei preferate. Câmpul lexical al naturii: "copacii". asupra creaţiei lirice rămase ca mărturie a existenţei sale terestre: "Apoi m-am dat înapoi/ În moarte/ Să mă privesc. dar ea îi mărturiseşte că nu este mai isteaţă. 4. sperând că doar. metaforele "argila modelată" şi "urma mânei de care-a fost sculptată" având forţă de sugestie în acest sens. pleonastic. consecinţele elidării acestui sunet fiind păstrarea ritmului şi a măsurii versurilor. Varianta 31 1. *Mihaela este cea mai veche prietenă a mea. Tânărul se arată încântat şi îşi aduce aminte de cartea pe care el o dăruise Elenei. Cu toate acestea. au fost artiştii şi filozofii. 8. neavând nimic. ca şi Eminescu. 6. oricând şi orişiunde". "S-a iscat din morţi poetul". Verbele aflate la diateza reflexivă amplifică atitudinea de retrospectivă a propriei capacităţi poetice. Strofa a treia reliefează ideea că iubirea reţine în amintire tot ceea ce a fost nobil şi luminos în relaţia celor doi îndrăgostiţi. fii atentă la maşini! . o inscripţie pe piatra funerară care eternizează poetul şi creaţia sa artistică. el fiind deja la superlativ. "nor" 2. trainic. care ţin de concret şi pot fi atinse cu uşurinţă. prin prezenţa adverbelor de timp şi de loc: "Mereu şi pretutindeni. Laitmotiv: "ne vom aduce aminte" 4."*Autoportretul poetului este realizat prin imaginea alegorică a naturii. humă 2. ms. eternizat de creaţia sa: "De aceea n-ai să mori/ Încă-o dată niciodată". dar totdeauna memoria păstrează şi "tina" ce a întinat. ce nu poate fi oprit. Semnificaţia titlului: Titlul “Inscripţie pe uşa poetului” sugerează un epitaf. ne fac să ne amintim că omul este alcătuit şi din suflet. fiecare creaţie din acest ciclu având ca titlu cuvântul "Inscripţie". adică un roman de aventuri. idee exprimată în penultimul vers. idealul nu derivă din bucurii materiale. 5. alcătuită doar din trei versuri scurte. Mărcile eului liric sunt reprezentate de verbele şi pronumele la persoana I: "ne vom aduce aminte". întâlnim oameni care nu şi-au clădit viaţa pe considerente materiale şi au preferat să îşi dezvolte ce se găseşte dincolo de efemeritatea trupului. Aşa cum meditează poetul Mihai Eminescu. afirmaţia lui Eminescu este o idee filozofică general-valabilă.pentru a accentua contopirea ideală a omului cu natura. dintotdeauna marii săraci ai lumii. dintr-o trăire interioară intensă. nu numai din trup. 8. Caracterul alegoric al poeziei: *Contopirea artistului cu natura este sugerată printr-o serie de metafore şi personificări ale atitudinii poetice. treptat. care explică subiectul. Amintirea este cu atât mai puternică cu cât cuplul păstrează vie dragostea. Astfel. 9. inertă = nemişcată. Teme: condiţia poetului în lume. Tema poeziei ilustrează condiţia poetului în lume. imobilă. să înţelegi. încât întreaga fire îi conferă statutului de poet veşnicia. atunci când se sfârşesc. porumbul este vechi de doi ani. 10. Semnificaţia cuvântului "piatră": scrierea numelui poetului în piatră sugerează intrarea sa în nemurire prin opera literară pe care oamenii o citesc şi o preţuiesc. a purtat peste treizeci de războaie cu turcii. iar eul liric foloseşte persoana a II-a singular deoarece se adresează în mod direct oricărui poet nemuritor. natura 7. Apostroful din expresia: „pân`la urmă” marchează absenţa vocalei "ă". intens. poezia "Inscripţiilor" scrise de Tudor Arghezi constituie o lirică inedită în peisajul literaturii române. Aceşti oameni pot părea săraci. stăruieşte = insistă. tină = lut. Poezia este romantică prin tema iubirii. de ziua ei. Elena îl lămureşte că este vorba despre jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea. cu detaşare." Viziunea de după moarte sugerează şi certitudinea dăinuirii în timp. Prin urmare. 3. pământ./ Primului nor care mi-a ieşit în cale/ I-am pus în cap pălăria mea veche.: "Inscripţie pe biserică") Subiectul al II-lea Transformarea unui text din vorbire directă în vorbire indirectă: Îngândurată. Marin Sorescu îi alătură. Dihotomia eului liric (diviziunea în două părţi) în trup şi spirit oferă posibilitatea contemplaţiei din moarte asupra operei vii. să reţii. În încheiere. . mocirlă. care nu poate fi stinsă de trecerea vremii sau de moartea fizică. Varianta 32 1. eul liric o face asupra sinelui artistic: "m-am dat înapoi".măsura variabilă a versurilor (3-13 silabe). *S-a intoxicat de la un hamburger vechi.virgula marchează coordonarea prin juxtapunere subordonatele predicative.* Ştefan cel Mare. de trecătoarele avuţii.virgula marchează atributul apoziţional "domnul Moldovei". moartă. ci este proiectată în eternitate. Se ştie că adevărata fericire este dată de bucuria inimii şi a minţii. . cotidiene nu mai au nicio putere şi este. veşnicia numelui poetului. eternitatea ei (a naturii). dar bogăţia spiritului lor a fost nesfârşită. mâl. mulat după sufletul şi după trăirile interioare ale fiecăruia. Tema iubirii. în realitate. *Moda veche a crinolinelor a revenit. 2279) În opinia mea. De altfel. chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate. cu o uşoară ironie. Valoarea expresivă a adjectivului din versul "Asemănarea era atât de perfectă": adjectivul "perfect" nu are grade de comparaţie. o înălţare spirituală. 5. Polisemia cuvântului "vechi": *A venit la teatru purtând o haină veche. şi-ncet. morminte etc. nu se opreşte. Virgula . Strofa a doua a poeziei. precum şi de adresarea directă. substantivul “cerc” sugerând perfecţiunea creaţiei. care. omul poate avea oricâte bogăţii lumeşti. "să mă privesc".. din punct de vedere material. prin vocativul "draga mea". . asemănarea fiind "atât de perfectă". care rezistă trecerii timpului. prin transferarea gesturilor umane asupra elementelor din natură: "Am încălţat cu pantofii mei/ Drumul. a poetului şi a creaţiei sale. Modernitatea prozodică a poeziei:. un termen specific gradului superlativ -"atât de". care are valabilitate şi astăzi: "Fereşte-mă. Personificarea "două inimi cânta-vor împreună" sugerează bucuria. într-un cândva neprecizat. "vânt". idealul în viaţă trebuie să aibă un caracter spiritual. Tocmai de aceea. perseverează. Împlinirea ţine de un plan în care lucrurile mărunte. mai ales la rochiile de mireasă. şi nimic având totul" (Mihai Eminescu. mai degrabă. Îndrăgostiţii vor fi legaţi de-a pururi prin trăinicia iubirii. Timpul viitor al verbelor din ultima strofă proiectează sentimentul de iubire în eternitate. 10. Elena îi spune lui Andrei că nu crede că este bine să fii singur în viaţă. pe-ncetul”. ca sentiment copleşitor şi durabil. sugerând şi piatra de mormânt. care.virgula marchează vocativul substantivului "fetiţo"* Nu mi-a răspuns la telefon./ Haina i-am pus-o vântului/ pe umeri. Titlul "Puterea amintirii" sugerează ideea că forţa iubirii păstrează intacte emoţiile profunde ale îndrăgostiţilor. după criteriile lumii obişnuite. Există o vorbă veche. doar voi renunţa. semnificaţia trimite către viaţa după moarte. lăsând viitorului valori de care ne bucurăm cu toţii. moartă.

aflate la modul conjunctiv. cu 6-8 replici. 5. “e pustiu. Cuvântul “întunecata” este un adjectiv cu valoare expresivă. . verosimilă a eului liric. fără niciun fel de interes sau condiţie. vom avea despre ce discuta amândoi. din jurnalul lui Titu Maiorescu. indiferent de urcuşurile şi coborâşurile vieţii. *După câteva mustrări din partea părinţilor. De exemplu. ori a fost doar o inspiraţie de moment? vrea Elena să lămurească gestul băiatului. dintre care patru cu măsura de 8 silabe. cu o ezitare în glas. idee ce domină întreaga poezie. am aflat că Mihai Eminescu nu a fost nefericit ca om. Tema: natura .Nu cred că este bine să fii singur în viaţă.Da! Nu este uşor! Însă.Nemira). prin care se evidenţiază eul liric în prima strofă. pentru că sunt cu adevărat pasionat de genul "jurnal" literar. 8.10. 3. . Raportul dintre eul creator şi univers: Întreaga poezie este o alegorie a uniunii desăvârşite dintre simţirea poetică şi natura universală. conferindu-i statutul nemuririi prin săparea numelui său în piatră. . 4. considerând că astfel pot pătrunde mai adânc în sufletul omului care imaginează alte personaje. iar repetiţia pronumelui “niciun. e posibil. Prietenia nu se uzează. într-o singură silabă.Nu sunt mai înţeleaptă decât ieri . deoarece consideră că pereţii au urechi. "să aud". Scriitorul are o viaţă concretă. un duh. dintr-un jurnal de scriitor afli o mulţime de amănunte despre alte personalităţi contemporane cu el sau opiniile lui despre tot felul de oameni de cultură. enumeraţia ”niciun nor”. 7. proiectând sentimentul în eternitate. motivul: vara 7. am citit şi eu acest volum.adăugă fata . realizată prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: "te". fie fizic. nu admite motive convenţionale. Semnificaţia unei figuri de stil: “Să mă ridic din pat ca o stafie” este o comparaţie care sugerează starea emoţională ireală a eului liric. "scrii" . Andrei a revenit pe calea cea bună. tema morţii.Nu.intelectualizarea poeziei – ilustrarea în operele literare a unor concepţii metafizice şi viziuni originale despre lume. odaie = încăpere. şi nu se’ngână nicio boare”. *Profesorul s-a aprins atunci când şi-a dat seama că a fost minţit de elevul său. se adânceşte. iar cântecul sferelor va alina suferinţa celui rămas singur pe pământ. a momentelor frumoase petrecute împreună. . Trăsături ale modernismului: . Cele doua mărci lexico-gramaticale.n. . deplin = total.Ce înţeleaptă ai devenit! surâse uşor ironic Andrei. "să zăresc". dorinţa neputincioasă a eului liric de a-şi întâlni iubita. ci. trebuie să fie o relaţie solidă.”nicio pasăre”. . îşi explică Andrei pasiunea. excluzând cu desăvârşire interesul. Enunţuri cu sensurile conotative ale cuvintelor “perete” şi “a se aprinde”: *Ea este o fire suspicioasă. linişte = tăcere. capătă complexitate şi comunicarea este dincolo de cuvinte./ să mă auzi cântând chiar când voi fi murit. . 10. păstrând totodată măsura şi ritmul versurilor. Ultimul catren al poeziei reprezintă o adresare directă imaginară a iubitei către eul liric. eul liric se integrează total între elementele Universului.Citind astfel de jurnale. Sinonime: a scrie = a nota. o inovaţie prozodică a moderniştilor Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O prietenie adevărată nu se poate epuiza prin uzură şi nici nu poate înceta fiindcă părţile şi-au descoperit la un moment dat alte gusturi şi alte interese” (Alexandru Paleologu)) Cred cu tărie că o prietenie adevărată nu se deteriorează din pricina trecerii timpului şi nici din cauza schimbării caracterului individului ori a intereselor. Comparaţia "Şi e linişte pe dealuri/ Ca-ntr-o mănăstire arsă" are rolul de a accentua imaginea calmului şi a liniştii care străbate întreaga poezie.n. pe care chiar tu mi l-ai oferit de ziua mea. Semnificaţia titlului: “Remember” înseamnă “aminteşte-ţi”. . dimpotrivă. adecvat sau neadecvat.Să ştii. Atmosfera este apăsătoare. un prieten trebuie să fie alături necondiţionat. sunt: . că şi pe mine m-a uimit afirmaţia lui Maiorescu! exclamă Elena. după ce o vei fi terminat. Prietenia nu presupune jumătăţi de măsură. Prozodic.terestru). care se vede ca fiinţă din altă lume. aprobă Andrei. nu mi s-a întâmplat până acum. prin care se evidenţiază ideea că cei care se iubesc pot comunica şi dincolo de moarte. Un prim argument pentru a susţine această idee ar fi faptul că orice om. "scrii" şi prin vocativul "întunecata mea iubită".Am presimţit! Eram sigur că te apuci imediat să citeşti această carte şi mă bucur că. Verbele la modul indicativ . "-mă". Epitetul “cereasca oglindă” transfigurează cerul care devine o cale de comunicare între îndrăgostiţi. Natura inertă este cuprinsă de un calm şi o linişte surprinzătoare. sugerează acţiuni posibile. 8. Sinonime: nesfârşită = infinită. 4. ca adept al filozofului romantic Arthur Schopenhauer. căzând pe gânduri. . Subiectul al II-lea Continuarea adecvată. Altfel spus. al celuilalt. 9. Relaţie de opoziţie: "Niciun nor văzduhul n-are/ Foc sub el să mai ascunză. egoismul sau invidia. sunt de acord cu afirmaţia lui Alexandru Paleologu. care-l absoarbe total.prezenţa pronumelor de persoana I singular: “ mea”. "văd". . scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". 6. întunecata mea iubită”. Natura este moleşită de căldura sufocantă."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". Ed. Varianta 34 1. 3. Varianta 33 1. În concluzie. titlu ce sugerează îndemnul către neuitarea sentimentului de iubire. un spirit. Titlul “În miezul verii“este sugestiv pentru o zi toridă de vară. a auzi = a asculta. fie psihic. Vers care conţine un adjectiv cu valoare expresivă: “Ce departe eşti. Prietenia înseamnă generozitate şi sprijin permanent. . îşi exprimă Andrei satisfacţia. viaţa şi univers. . să-ţi dea sfaturi şi să te susţină în tot ceea ce faci. nemişcarea copleşeşte întreaga fire.Nu cred. "-mi". voce = glas.din prima strofă ilustrează trăirea reală. Finalul poeziei reiterează încremenirea cauzată de arşiţa verii. rişti să fii dezamăgit de atitudinea sau mentalitatea unui autor! constată Elena cu un uşor surâs amar. dincolo de moarte. Nimic . deoarece.E unul din (corect este dintre . “nicio frunză” accentuează ideea că nimic nu se clinteşte. văzduh = cer 2. "să nu pot". -adresarea directă. fără a fi influenţat de comportamentul. mărturiseşte Elena. Comentarea versurilor: “Da. Un prieten adevărat este menit să-ţi fie alături şi la bine şi la rău. Arşiţa de pe dealuri este asemănată cu atmosfera tăcută şi relaxantă dintr-o "mănăstire arsă". inevitabil. iar ultimul de 4 silabe./ să mă vezi aieve în cereasca oglind / şi în părul meu stele să se stingă şi să aprindă”. Dar cum de ai ghicit că am ajuns cu lectura jurnalului "Însemnări zilnice" al marelui critic junimist chiar la această confesiune a lui despre unicul Mihai Eminescu? . chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate! zise Elena.Fie. cu un destin mai fericit sau mai nefericit.Mi-ai oferită această carte pentru că o citiseşi. fiind capabilă să depăşească orice limită în numele dragostei.) romanele de aventuri pe care le iubeşti atât de mult? întrebă Andrei plin de curiozitate. pe tema lecturii: . nicio “ amplifică senzaţia de pustietate. acest lucru fiind cauzat de împrejurările vieţii. 9. versificaţie tipică pentru lirica lui George Coşbuc. "(te)-aud". diferită de aceea a naratorului din operele literare. Adverb: “Liniştea-i deplin stăpân“ 5. cameră. a dialogului dintre doi colegi." 6. viziunea iubirii şi dincolo de moarte. unde identificarea sinelui poetic cu natura este perfectă. Ea îi promite că îi va fi alături pentru vecie. astfel încât pare fără viaţă. până la ultima strofă. Verbele din strofa a doua. ci că structura sa interioară era dominată de scepticism. întunecatul meu iubit. "să ridic".O.dar am terminat de citit o carte care m-a pus pe gânduri. chiar dacă aceştia aparţin unor lumi diferite (cosmic . cinstită şi permanentă. E jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea. a consemna. da! Acum ştiu despre ce vorbeşti! exclamă încântat băiatul. Elena şi Andrei. strofa are cinci versuri. ilustrată în prima strofă prin metafore şi personificări. Stelele vor străluci ca prin minune în părul iubitei. unde domină tăcerea şi nemişcarea.Eu nu mă pot încă desprinde definitiv de creatorul operei şi să mă las "furată" de omul muritor. Tema iubirii. răspunde Andrei. Rolul cratimei în versul “Dorm şi-arinii de pe maluri” este acela de a lega două cuvinte pentru a se rosti fără pauză.prezenţa verbelor la persoana I singular: “(te) văd”. Sens conotativ: *Simţea de departe căldura sufletească a mamei. se schimbă într-o oarecare măsură. ."eşti". "aud". 2. "eşti".

Poezia lui Coşbuc are un aspect monografic. 9. dispreţui = a desconsidera. plecãrile. Opera politicã). deschide-ţi […] aripele!…" Subiectul al II-lea (20 de puncte) Text argumentativ: „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilãrie. Enumeraţia metaforică „trenurile. pentru că ea îmi spusese că pe la începutul lui septembrie va fi la Viena.. "dorm". În enumeraţia "Deveneam un adolescent dificil. este „o copilărie”. atât în familie cât şi în şcoală funcţionează acest adevăr evident. Sinonime: plecare = pornire. aripele!. motivul visului 7. atitudinea şi viziunea asupra existenţei. că dacă semeni răul. Întreaga poezie este dominată de moliciunea specifică arşiţei copleşitoare într-o zi din "miezul verii". cu totul deosebit de ceilalţi adolescenţi. o iluzie. Timpul imperfect exprimă o acţiune începută şi neterminată. „m-„. a ignora = a omite. ea era sigură că nici eu nu voi ajunge la Viena decât atunci când vor începe cursurile. de la care. Ĩn al doilea rând. Un exemplu adus pentru a susţine argumentele de mai sus. pentru că arăt foarte rău şi încearcă să mă consoleze. persistenţa atmosferei în care se desfăşoarăå acţiunea. Verbele la imperfect „deveneam”. putând revoluţiona gândirea. speranţelor. vor răsări virtuţi. comparaţia "zborurile/ ca un stol neobosit de paseri albe" compun o invocaţie cu nuanţă profetică.”este adevãratã şi are legătură cu educaţia. eul liric se vrea nepăsător în ceea ce priveşte cărările propriului destin. o domnişoară. plecãrile. ca îndemn la meditaţie asupra iluziilor. adresarea directă către propriul suflet. Ultima strofă a poeziei „O. "zilnic" 5. "idei absurde" reliefează indirect gândirea abstractă. cu "drumurile lumii toate". a-şi pune în gând.Nemira) Varianta 35 1. câmp. Ĩn concluzie. "cruţe-şi". în care sunt surprinse elemente ale satului şi dincolo de acestea. traiectorie. Cornelia este hotărâtă să ne căsătorim imediat ce ne vom întoarce în ţară sau imediat ce voi dori eu. limitã. Personajul îşi formase o lume a lui.Nemira). Dacă mama se poartă urât cu bunica. După mişcări. autocunoaşterea 7. susceptibil. "e linişte". o persoanã care se comportã necivilizat îi provoacã pe cei din jur sã se comporte la fel. în care intrarea era interzisă. sugereazã ideea de desprindere spiritualã şi zborul către eliberarea interioară a sufletului. Structuri lexicale care conţin imagini artistice ale zborului: „ca un stol neobosit de paseri albe”. navele şi dorinţele” evidenţiază drumurile incerte ale destinului. dorinţă = aspiraţie. Ea este dezamăgită că n-a reuşit. Pornesc iar. De altfel. rută. simbolizat de metafora "munţii şi-apele". se întoarce cu efect dublu împotriva celor care au ignorat rolul bunei creşteri. "să ascunză". incertitudinilor. extremitate. a mepriza. Titlul poeziei lui Aron Cotruş (1891-1961) „O. Egoismul. a investiga. deoarece prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în conştiinţa cititorului. margine = capăt. a gândului plin de speranţă şi de incertitudine totodată. „mi”.cratima leagă două cuvinte.. 4. pentru pronunţarea într-o singură silabă. să fie de acord cu această căsătorie. drum = cale. Mă opresc. Ed. îşi arată îngrijorarea faţă de mine. Încrâncenată. 5. este extraordinar modul în care o carte poate schimba mentalitatea şi chiar firea unui om. Ed. Câmp semantic: timp – „din noapte”. Fiecare carte citită oferă o nouă perspectivă asupra vieţii. Scrierea versurilor cu literă mică marchează ingambamentul. iar dacă semeni virtute. "scape-le". Calitatea stilului: Textul citat se încadrează în stilul beletristic. cu nuanţă onomatopeică. a cerceta. în sprijinul cãreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând. de altfel."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". "de foc". va avea aceeaşi atitudine grosolană cu mama sa. Teme: adolescenţa. Expresii care sã conţinã substantivul „gând”: cãzut pe gânduri. Figurile de stil.. cratima înlocuieşte vocala "î" care lipseşte pronumelui (îmi)."ale mele". 3. gând la gând. „serii”. "se revarsă". adică familia. 8. Funcţia cratimei: „ce-mi” . amintindu-mi că în curând ne vom căsători. navele?” introduce interogaţia retorică şi are sens emoţional. a urmări. când cu gândul n-ai gândi. însă Cornelia îmi dezvăluie motivul pentru care s-a dus la Paris: pentru a-şi îndupleca fratele. a studia. întreaga natură fiind toropită de căldură. "Dicţionar de ştiinţe ale limbii". către veşnicie: „suflete. de a-şi regăsi sinele prin eliberarea sufletului. „ping –pong” . evidenţiind nostalgia eului liric şi prin punctele de suspensie din final. „noaptea”. plecările". cu bizarerii şi idei absurde". a nesocoti 2. atitudine susţinută şi de proverbe populare româneşti: „dupã faptã şi răsplată” sau „ce semeni aia culegi”. concepţiile originale. Mă mir când aud această veste. adică o nouă viaţă. Titlul este alcătuit dintr-o repetiţie a substantivului la plural "plecările" precedată de interjecţia afectivă "O" şi urmată de punctele de suspensie. Motivul zborului. pentru depărtări şi vecinicii. 3. 10. Virgulele din titlul poeziei marchează interjecţia afectivă "O" şi repetiţia "plecările. Caut.cratima se foloseşte pentru cuvântul compus. realizată prin persoana a II-a şi vocativ: "suflete. Mă enervez. iar versurile inegale şi monorima conferă poeziei originalitate. greu de mulţumit. nepãsarea provoacă reacţii identice din partea celorlalţi. epitetele au rol caracterizator: "adolescent dificil" numeşte în mod direct trăsătura de mofturos. iar punctele de suspensie sugerează o prelungire a emoţiei. (Atenţi! Textul care precedă dialogurile este la persoana I singular. Sinonime: dificil = mofturos. unde exista o barieră între el şi ceilalţi colegi. Subiectul al II-lea Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (un fragment din "Hronicul şi cântecul vârstelor" de Lucian Blaga): A doua zi la ora 10 mă duc la Bibliotecă. când va ajunge la maturitate. Cornelia n-a sosit încă. nici măcar păsările nu aleargă prin văzduh. pe care îi dispreţuia şi cu care nu .”. componente-simbol pentru destinul artistului. nesimţirea. Varianta 36 1. năzuinţă. 9. năzuros.” 6.”(Mihai Eminescu. a-şi lua gândul (de la ceva). exigent. plecãrile” sugereazã starea de mâhnire şi melancolie a eului poetic în năzuinţa sa de a se înălţa spiritual. aşadar transpunerea în vorbire indirectă păstrează persoana naratorului. a neglija. Afirmaţia „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilărie. indică un moment trecut şi aduce cititorul în timpul real deschizând o perspectivå dinspre trecut spre viitor. Cu fiecare lectură nouă. însă ea se scuză într-un mod tipic feminin: croitoreasa nu-i terminase rochiile comandate şi o tot purta cu vorba. ca modalitate de versificaţie în poezia modernă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". a naratorului-personaj. topica şi punctuaţia sunt relevante pentru anumite stări afective ale naratorului ce se transmit pe parcursul operei şi cititorului. Inversiunile "ieie-şi". pentru depãrtãri şi vecinicii. îl determinã pe acesta sã îi scadã nota la purtare sau sã ia alte măsuri mai drastice. După ce mă sărută. rău va ieşi deasupra. nesiguranţa condiţiei poetului în lume. 2. reprezentat de verbe şi pronume la persoana a III-a singular. peisajul reprezentat de luncă. văd la capătul celălalt destul de depărtat. deoarece sunt prezente mãrcile lexico-gramaticale: verbe şi pronume la persoana I: „îmi pasă”. a luat şi exemplul acesta negativ. Eul liric îşi asumă destinul. deschide-ţi pentru-nalturi. "nu se mişcă". a-l bate gândul. dar trăieşte intens speranţa împlinirii dorinţelor arzătoare.. iar copilul respectiv nu are decât de pierdut. deschide-ţi pentru-nalturi. „stam” sugerează starea de incertitudine. Lirismul prezent în aceastã poezie este subiectiv. fratele ei susţinând argumentul că sora lui trebuie să-şi termine studiile mai întâi. 8. atunci copilul. comunicare anevoioasă cu personajul. capricios. În poezia “În miezul verii“ se manifestă lirismul obiectiv. ei se vor purta frumos. aripele!.nu se mişcă din cauza căldurii dogoritoare. este reprezentat de situaţia în care un elev are o atitudine insolentă şi dã dovadã de proastã creştere faţã de un profesor. afirmaţia lui Mihai Eminescu are aplicabilitate în multe situaţii. trebuie să fie Cornelia. „suflete. a explora = a analiza. Pronumele interogativ ce din versul „ce-mi pasã mie unde mã vor duce trenurile. " toată ziua". 4. vale. dealuri. Imperfectul realizeazăå o lărgire a orizontului atât în plan spaţial cât şi temporal. plecãrile” de Aron Cotruş. 6. mai adaugi câteva lucruri la cele pe care le-ai învăţat. adică relatarea celor discutate implică persoana I. educaţia primită în familie este ca un bumerang. Sã-ţi imaginezi cã purtându-te urât cu ceilalţi. 10. ceea ce argumentează absenţa directă a eului liric: "nu se'ngână".

Promiţând că îi va explica mai târziu totul. iubirea nu cheamă iubire. 5. Personificarea "Valuri limpede […]/ Trec alin pe faţa lumii şi din treacăt o sărută" sugerează armonia dintre om şi natură. pentru ca să-i poată strânge stânga. Insistenţele lui Gelu o determină pe fată să-i reproşeze acestuia. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa” este că nu reflectă adevărul despre iubire. iar în fragment sunt prezente imagini vizuale şi auditive compuse prin intermediul unor figuri de stil (“Valuri limpede de aer. Consider că iubirea nu cheamă iubire. izbucneşte în râs. 6. fata se grăbeşte la o întâlnire importantă şi misterioasă în acelaşi timp. interesul lui pentru condiţia omului în lume. În concluzie. persistă. simţi nevoia să fii. eu” 6. Fetele schimbă un mic semn de complicitate şi Cecilia. plopul “cu a lui frunză argintie” (epitet cromatic). întrucât. oglindindu-se în geamul jumătate îngheţat al vitrinei. aşa că iubirea nu "cheamă" iubire.Verbul la gerunziu “admirând” ce se repeta în strofa a II-a. Râse. 4. "dragă". Ultima interogaţie “Cum o mai duceţi cu fericirea?” se înscrie în originalitatea limbajului artistic propriu lui Marin Sorescu. 5. Trăsături neomoderniste: . adevărul este că nu îţi poţi alege momentul când te îndrăgosteşti şi dacă te copleşeşte acest sentiment. prin naraţiunea la persoana I şi focalizare internă ("împreună cu") Subiectul al II-lea (20 de puncte) Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (Mihail Sebastian. de un umanism înduioşător. virgulele marchează apoziţia metaforică "falnic oaspe". de aceea eul liric consideră că nimeni nu răspunde cu adevărat: "Mulţumesc. lipsite de sinceritate şi conţinut. În versul: "Şi pe soare. plină de căldură. motivul luminii 7. atunci când îţi vei găsi perechea nu vei şti să o preţuieşti şi o vei pierde. sugerează dorinţa de comunicare a eului liric cu lumea înconjurătoare. o categorie filozofică profund umană. personificare). "Am zărit lumina pe pământ". a o duce bine/rău. 2. metafore. 8. căci. sugerând faptul că-i pasă de oameni: "Şi m-am născut şi eu/ să văd ce mai faceţi". neafectat. Tema iubirii. viziune asemănătoare cu filozofia lui Lucian Blaga (la care naşterea este "ieşirea în lumină"). a duce la bun sfârşit (ceva). având o imaginaţie şi o putere de creaţie ce ating forme maxime. a duce dorul (cuiva). la rândul tău." Adresarea directă din interogaţii. Curios. Figura de stil din versul "Iar fata aceea. voind parcă să-l evite. de atracţie falsă. ("se uită la mine cu sufletul") . candidă. cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci este să iubeşti cu toată fiinţa ta şi să nu îţi fie frică de acest simţământ. acompanierea. De altfel. gândind . *Purtarea lui mi-a lăsat un gust amar. răspunsurile sunt doar simple automatisme. auditive ("mii de glasuri sunătoare"). în care nuanţa uşor ironică se îmbină cu o bonomie plină de delicateţe. În strofă este prezent şi motivul visului. încât vânătorul uită cu desăvârşire scopul pentru care se afla acolo. O altă situaţie întâlnită în viaţa reală este atunci când cineva îndrăgostit puternic speră că şi persoana respectivă o să simtă. El se simte diferit datorită identificării spirituale cu mari poeţi europeni şi autohtoni şi se manifestă diferit. simţindu-se diferit şi având alte preocupări. Gelu o întreabă pe Adriana de ce fuge şi dacă aceasta îl ocoleşte. în fond. Ultima strofă reprezintă o imagine vizuală complexă în care sunt prezente atât elemente ale naturii. Metafora este şi o inedită şi surprinzătoare definiţie a sentimentului de dragoste pură. interesul său pentru condiţia omului în lume. realizată prin persoana a II-a. "m-am născut". dar refuză să-i dea mai multe detalii./ Admirând în umbra caldă florile de prin poiene". „Oraşul cu salcâmi”) Într-o zi de decembrie.”. uneori. 10. în aceeaşi clipă. 10. Varianta 38 1. Părerea mea este că niciun om nu ar accepta să trăiască alături de cineva care nu-i împărtăşeşte sentimentele şi că . Cei ce se căsătoresc din interes. dar răspunsul devine inutil. nu vor cunoaşte niciodată iubirea adevărată. iar punctul semnifică terminarea enunţului. Frumuseţea naturii este copleşitoare. ci doar o formă de ataşare. Pe de altă parte. 9. Descrierea este modul de expunere predominant în acest fragment. în relaţie cu textul poeziei.versuri inegale. dragă. 3. un flux afectiv sincer. la care cugetă aşezat lângă tulpina plopului. căci fata îşi ascundea obrazul.ceea ce mulţi cred – cum că iubirea vine cu timpul şi se instalează între cei ce stau împreună. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa”. ea este "amară". iubit./ Trec alin pe faţa lumii şi în treacăt o sărută”epitete. Atunci când iubeşti cu toată fiinţa şi cu toată puterea. măsură variabilă: de la 3 la 12 silabe . Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului-personaj (narator autodiegetic). Gelu o întreabă cu cine. în pauze. şi vultani cu mândre pene". motorii ("Vânătorul pleacă grabnic"). ilustrând vraja luminilor şi a umbrelor jucăuşe prin iarba şi florile din poiene: "Admirând jocul luminei pe splendoarele verdeţii. prozaice. pentru altfel nu-ţi vei găsi niciodată sufletul pereche. Eul liric iubeşte viaţa. Despre a doua parte a acestei afirmaţii: “Nu este atât de important să fii iubit. falnic oaspe. spre celălalt trotuar. eul liric îşi exprimă în mod direct sentimentele. în cele din urmă. “Vânătorul la tulpina-i cade-n visuri iubitoare”. trecând tocmai strada. 3. se ridică = se înalţă 2. 10. lasă = rămâne. Vizibil încurcată. în loc să joace ping-pong. de exemplu. Titlul “Am zărit lumina” simbolizează. o atracţie spre comunicare. 8. cu o uşoară ironie bonomă. Sinonime: însoţirea = căsătoria. Întrebarea banală "cum o mai duceţi" este îmbogăţită semantic prin alăturarea emoţională a cuvântului "fericire". Tânărul adolescent simte dorinţa de a se retrage în sine. "îmi place aici". metafora "se uită la mine cu sufletul" sugerează simpatia spontană a fetei pentru eul liric. realizate prin figuri de stil. Cecilia vine spre ei. care se bazează pe o multitudine de întrebări retorice: "Nu am timp de răspunsuri. O recunoscu după mantou. . cred că este într-un fel eronată. Ritm trohaic. pe care ea i-o întindea grăbită. Verbe aflate în relaţie de antonimie: "se ridică" # "cade" 4. Incipitul poeziei exprimă miracolul naşterii. Poezia aparţine genului liric deoarece modul de expunere predominant este descrierea.metafore subtile. iată/ Se uită la mine cu sufletul…". sunt total dezinteresaţi de răspuns: "Sănătoşi? Voinici?/ Cum o mai duceţi cu fericirea?". pe un ton uşor iritat. a-l duce mintea. vânătorul fiind furat de doruri neştiute. 9. cum se oprise în faţa unei librării. Semnele de punctuaţie în versul: “Nu. Avea mâinile încărcate cu diverse pachete şi Gelu trebui să-i ia câteva. care explică ipostaza soarelui personificat. Venirea pe pământ a eului liric are un scop declarat. că este indiscret. fiind plin de frământări. chiar dacă. cele două virgule marchează vocativul şi adresarea directă către fată. însă trebuie să profiţi de orice ocazie pe care o ai de a te îndrăgosti pentru că altfel. în realitatea concretă. de aceea două veveriţe se amuză privind arma care devenise inutilă. nu-mi răspundeţi. ca o mare nevăzută. florile de prin poiene. Adriana îi spune ceva despre un secret./ Abia dacă am timp să pun întrebări". Sens conotativ: *Ea are un suflet cald.absenţa rimei (rimă albă) Subiectul al II-lea : Text argumentativ despre iubire: Părerea mea despre afirmaţia “Iubirea cheamă iubire şi ea. Varianta 37 1. iar fata răspunde afirmativ. stereotipii ale comunicării între oamenii care. intrarea eului liric în lumina ce călăuzeşte către viaţă. emană o vrajă atât de puternică./ Şi pâraie cristaline. lui Gelu i se păru că o recunoaşte. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: verbe şi pronume la persoana I singular: "Am zărit”. idei regăsite în mai multe creaţii ale lui Marin Sorescu ("Iona"). Imagini vizuale: “vânătorul pleacă grabnic la a zorilor ivire”. de lumină şi de frumuseţe. este important ca cel de care te-ai îndrăgostit să îţi împărtăşească sentimentele. personificate. pe Adriana. deoarece eul liric conturează imagini vizuale ("vultani cu mândre pene"). soarbe = respiră. Expresii/locuţiuni cu verbul "a duce": a duce tot greul. Niciodată nu se întâmplă astfel. măsura de 16 silabe 7.voia să aibă nicio legătură. este încântat de iubire. Şirul de interogaţii retorice sunt banale. cât şi reprezentanţi ai lumii animale (veveriţele. Nu este atât de important să fii iubit. mirată de prezenţa lui Gelu. care râd de arma lucitoare). preferă să umple tabla cu versuri. participarea afectivă a naturii în viaţa omului. nu te deranja să mă iubeşti. acelaşi sentiment. "să văd". îl salută cu iubire. la începutul versurilor al doilea şi al treilea subliniază fascinaţia pe care natura o revarsă asupra eului liric.

sau poate chiar în şoaptă”.îmi lunecă”. idee susţinută şi de autorul G. Mie mi s-a părut că aceasta este o viziune destul de limitată asupra onestităţii şi a respectului faţă de tine şi de ceilalţi. Cea mai mare iubire din lume. am avut o dispută cu Andrei. Sper să ne vedem curând.. 10. încrederea. precum şi prin imperativul "vorbiţi".şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim. inclusiv onestitatea./ Şi negură. Cea mai mare iubire din lume. Te felicit şi sunt sigură că vei ajunge la olimpiada internaţională. lucru reliefat prin comparaţia “Durerea mea […]/ E neagră ca şi ziua când nu te întâlnesc”. Expresii/locuţiuni: a fi casa casă şi masa masă. ritmul iambic 7. Varianta 39 1. a face casă bună cu cineva. . ca şi aşteptarea obositoare de revigorare a relaţiei cu lumea înconjurătoare. * Mama m-a crescut în spiritul adevărului. nu are altă cauză" (Garabet Ibrăileanu) Sunt de acord cu ceea ce afirmă G. de a fi alături de persoana iubită. 3. . fin. 3. Ceilalţi colegi s-au împărţit în grupe. ce exprimă deznădejdea devoratoare şi adânceşte sufletul în întuneric. Folosirea virgulei: Ca semn de punctuaţie. Trăirea interioară este intensă. a munci cu ziua 4..să surâd’’.”. Tu ce părere ai? Aş fi foarte curioasă să-ţi aflu opinia. precum şi suferinţele provocate de neputinţa împlinirii iubirii. Deşi este o mamă foarte severă. Titlul poeziei sugerează tema dominantă şi anume suferinţa provocată de neputinţa împlinirii cuplului erotic. Neputinţa comunicării îi provoacă o stare de moliciune sugerată de comparaţia "sunt neputincios ca mătasea". În ceea ce priveşte prozodia. a fi înalt cât casa. alcătuite din elementele naturii dezlănţuite. “mea”. acces. căreia îi pot deschide un drum în viaţă. fiind în acelaşi timp şi prieteni. întrucât o mamă este dispusă a face orice sacrificiu pentru copilul ei. nu are altă cauză”. gândirea-mi se arată. amărăciunea eului liric se amplifică. devotamentul pentru o cauză sau faţă de o persoană are o semnificaţie specială. (Mariana Claudia Drăguţ) Varianta 40 1.. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "zi": zi de zi. pentru a fi onest cu tine. Florina. Intrarea lui în vis e-ngăduită”: măsura 12 silabe..îmi’’. credinţa. 5. nu există devotament mai puternic. Colegii sunt extraordinari şi ne ajutăm reciproc. În al doilea rând./ Ca tigrul în pustiuri. "sunt". învăţa sau care încearcă să-mi ofere mie ceea ce este mai bun. Conjuncţia căci din versul “Căci astfel e acum viaţa-mi osândită” are rolul de a introduce o idee explicativă. Două trăsături a ale lirismului subiectiv: Folosirea pronumelor şi verbelor la persoana I: "sunt".Vorbiţi încet. Jertfa sângerândă intră în concordanţă cu durerea şi convulsiile din sufletul eului liric: “Şi prada îi e gata…De fulger luminată. Cu drag./ Ca tigrul în pustiuri. Prima strofă a poeziei exprimă starea de oboseală intensă a eului liric:. personajul Vitoria Lipan din romanul “Baltagul”. şi viscol. rima încrucişată şi ritmul iambic. 8. Pare că şi bestiile iadului vor să-i provoace frământări din ce în ce mai chinuitoare: “Adaoge chiar iadul şerpi. a mamei pentru copil. cuvinte înscrise în câmpul semantic al "suferinţei". 4. mânia interioară provocate de imposibilitatea iubirii eului liric este în armonie cu natura dezlănţuită. împlinirea şi bucuria sufletească sunt mult mai mari decât în cazul în care mie mi se oferă un sprijin. Poate dau eu o fugă la tine. o jertfă aşteptând”. . Această dispută ţine de vreo săptămână.Napoca.”. 29. “ întâlnesc”. zi şi noapte. îşi dedică viaţa acestei cauze şi acestei făpturi. întunecate de suferinţa profundă.vorbiţi”. precum şi prezenţa imperativului . Acum ceva timp. Agonia. dacă sunt dispusă a face anumite sacrificii pentru respectivele persoane. sentiment sugerat de metafora "valea chinuirii" ce sângerează de durere. Ca să-ţi dai seama de relaţiile dintre noi. Prezenţa eului liric: pronume şi verbe la persoana I: “–mi”. colegul meu. durerea. virgulele din primul vers marchează o explicaţie cu nuanţă apoziţională: "Vorbiţi încet. furii ce muncesc. sintetizând ideile poetice exprimate în strofele anterioare. adresare directă prin folosirea persoanei a II-a: "te" 6. a învălui. încearcă să facă ceea ce este mai bun pentru ei. pe Gheorghiţă şi pe Minodora. Comparaţia “La umbră. deoarece niciunul dintre noi nu este capabil să-l convingă pe celălalt că nu are dreptate. 9. trebuie să fii de bună credinţă cu toţi din jurul tău. *După ce aluatul pentru cozonac este preparat. gândirea-mi se arată. casă de piatră..“Îmi place a naturii sălbatică mânie. sentimentele capătă valenţe tot mai mari.2007 Dragă George. "Doar sufletul îmi lunecă prin casă".-n întuneric.-n întuneric. sintagma poate fi considerată o sugestivă definiţie a poetului. fraged = delicat. M-am bucurat că ai câştigat olimpiada la matematică. îşi creşte copiii. am să-ţi relatez o situaţie petrecută de curând. Polisemia verbului "a creşte": *Copilul ei are o condiţie fizică şi psihică foarte bună şi creşte într-un an cât alţii în doi.06. Versul “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea” sugerează ideea că destinul îi este potrivnic şi. îl sprijină pe Gheorghiţă în formarea personalităţii de la adolescenţă la maturitate. L-am întrebat şi pe profesorul de filozofie şi el a spus că onestitatea este un concept filozofic complex iar acesta poate fi privit din mai multe perspective.. se află în căutarea unui mijloc prin care să-şi îndeplinească idealul de iubire şi să facă lunga agonie să dispară.mele”. şi cer întărâtat" ./ Ca valea chinuirii se vede sângerând”. onestitatea înseamnă să fii sincer cu tine. El crede că. Suferinţa sfâşietoare este cauzată de neîmplinirea idealului de iubire şi de permanentele dezamăgiri din viaţă: “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea. Poetul foloseşte elementele din natură pentru a contura mai sugestiv profunzimea şi intensitatea sentimentelor erotice. Loialitatea face parte din categoria valorilor morale care ar trebui respectate de fiecare individ în parte. Teme: natura şi iubirea 7. dacă îmi ajut prietenii apropiaţi sau pe cineva la care într-adevăr ţin. în funcţie de propria opinie despre importanţa corectitudinii în comportamentul fiecărui cetăţean. are o importanţă deosebită..” Gândurile eului liric. Sinonime: vis = reverie. intrare = pătrundere. “o lungă agonie”. Ibrăileanu: “Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă – şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim. se află în concordanţă deplină cu starea interioară devastatoare a eului liric: "Şi tot ce e de groază. contemplaţie. Titlul reprezintă un substantiv articulat. Agonia.Subiectul al II-lea : Scrisoare despre ce înseamnă să fii onest: Cluj. însă nu neapărat şi cu ceilalţi din jurul tău. sau poate chiar în şoaptă". iubirea faţă de o persoană dragă. în plină zi. Versul "Şi negură. pe care o pot ajuta. Reacţia poetică este asemenea unui tigru care îşi caută prada: “La umbră. . care se manifestă în pustiu. Epitetul în inversiune "lirica fiinţă" ilustrează sensibilitatea excesivă a sufletului poetic. odată cu trecerea timpului. ce e în armonie/ Cu focul care arde în pieptu-mi sfâşiat. la Ploieşti şi vom putea discuta mai pe larg despre toate lucrurile. . o jertfă aşteptând” exprimă puterea agresivă a gândurilor poetice. a înfăşura = a acoperi. deoarece devotamentul. 2. şi cer întărâtat"-. măsura versurilor este de 13-14 silabe. Valoarea expresivă a conjuncţiei "căci" (din structura:"Căci va pleca"): Conjuncţia "căci" are valoare concluzivă. a mamei pentru copil. a fi om de casă. în viaţă. zi liberă. 6. conform tradiţiilor creştineşti. La şcoală mă descurc bine. de Mihail Sadoveanu. Fenomenele ce pot distruge totul în calea lor . o concluzie a simţămintelor poetice exprimate anterior.îmi". În ceea ce priveşte iubirea mamei pentru copil. În concluzie. Eu consider că. peste zi. 5. 8. zile fripte. Ibrăileanu.o să rămân”.. şi viscol. Îţi mulţumesc pentru scrisoarea ta. Comparaţia “Durerea mea e mută ca deznădăjduirea” şi personificarea “durerea […] mută” evidenţiază o imagine dezolantă a durerii eului liric şi a pierderii speranţei de împlinire a iubirii. a se crăpa de ziuă. Ritmul şi măsura versului . . de la o zi la alta. Mărcile lexico-gramaticale atestă lirismul subiectiv prin pronumele şi verbele de persoana I: . 2. În strofa a treia a poeziei este exprimată durerea profundă a eului pentru că iubirea este departe. trebuie lăsat să crească aproximativ o oră. elevii de la Colegiul "George Coşbuc". Eu îţi ţin pumnii şi-ţi doresc putere de …exerciţii. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre devotament: "Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă .Virgulele au rolul de a separa termenii unei enumeraţii..

întrucât ochii percep numai ceea ce este la suprafaţa lucrurilor sau fiinţelor. "semne" 4. atitudinea şi chiar capacitatea de comunicare. la început nu mi se păruse prietenos. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a lăsa": a lăsa baltă. Timpul capătă proporţii hiperbolizate. nu durează prea mult. dar numai cu inima. „icre” 4.Pronume şi verbe la persoana I singular: "mă uit". urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. În versul: „Frunzelor. 9. când poetul-actant este incapabil de comunicare ("neputincios"). Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iubire: "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect. atunci când dezamăgirea a pus deja stăpânire pe artist şi interesul s-a diminuat vlăguit de aşteptare: "Niciun răspuns nu se naşte/ Decât când nimeni nu mai are/ Nevoie de el". Scepticismul poetei este accentuat în finalul poeziei de o tristeţe sfâşietoare. păsărilor. Figură de stil: Prin folosirea comparaţiei personificatoare „ţipă ca păsările” poeta compară frunzele cu nişte stoluri de păsări. -... capătă un înţeles benefic. Titlul este reprezentativ pentru întreaga poezie. În altă ordine de idei. fie că se referă la o decizie. „îmi”. Am vorbit cu el despre hobby-urile lui. pentru că nu are limită de vârstă. Horaţiu. Uimit de patetismul meu. a lăsa în voie. ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" este cât se poate de adevărată din punctul meu de vedere. Sincer. peştilor” virgula marchează o enumeraţie 3. Varianta 41 1. Apoi am notat câteva idei pentru lucrarea noastră de grup. Foarte târziu. Subiectul al II-lea Scrisoare despre iubire: Timişoara. stătea retras şi circumspect. Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. 5. 8. dar pe parcurs impresia mea despre el s-a schimbat. creând un cadru rustic. oamenii s-au îndepărtat de natură. 9. un fir de iarbă… În concluzie. pe lângă un pom cu mugurii gata să plesnească şi ochii nu remarcă nimic?… Numai sensibilitatea inimii poate face omul să vibreze la misterele firii. ultimele versuri conţinând un verdict amar.” 9. În ultimele trei versuri ale poeziei. a fost iubirea. dar mai ales să-ţi relatez ce am vorbit cu el. Polisemia cuvântului "a întoarce": *Mâine se va întoarce de la Călăraşi. eul liric se simte lipsit de energie. despre trecerea timpului vin adesea prea târziu. "doar sufletul îmi lunecă prin casă". ce nu se poate multiplica. . "unei limbi". începi să simţi un flux care poate fi seducător sau. clipele sunt obeze şi par "ani şi anii epoci". „pradă”. cu un simţ aparte.sufletul aşteaptă’’. susţinea el. să se bucure de o floare. obeze # slabe: *Majoritatea fetelor şi-ar dori să fie slabe. Imagini artistice: „arborii chirciţi de vântul fierbinte”. Figură de stil: „Durerea mersului” este o metaforă personificatoare şi semnifică. sensul./ Sufletul meu niciodată. Poeta vede natura ca pe un loc unde poate să se descarce de sentimentele apăsătoare. Crezi că sunt în pericol să mă îndrăgostesc? Dar el? De-abia aştept să vin la Piteşti ca să vorbim şi să-ţi povestesc ce-a mai fost. temă aleasă de noi. deoarece orice dragoste oarbă. „unde mă pot rostogoli plângând”. nu poate să lase dovezi concrete pe pământ. unde frunzele personificate sunt asemenea unor stoluri şi „ţipă ca păsările”. de scădere a capacităţii de receptare a lumii înconjurătoare. a înzăpezi.sufletul îmi lunecă”. perioadă din care îşi aminteşte doar rănile sufleteşti. poţi să "vezi" şi dincolo de aparenţe. „frunze”. Formele niciun şi nici un: niciun: *Niciun copil nu are media zece la matematică.sunt neputincios”. la şcoală. Intuiţia omului este o trăsătură foarte importantă şi cred că. a fost primit cu multă căldură. Însă. la ora de română am fost în aceeaşi grupă de lucru şi tema lucrării noastre. motivul cărţii 6. ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" (Antoine de Saint-Exupéry Afirmaţia "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect. Amândoi voiam să ne cunoaştem mai bine şi eu am început discuţia prin a-i explica ce reprezintă pentru mine iubirea. înzăpezire. deszăpezit. 29. nu poate să nască urmaşi: „Trupul meu poate să nască urmaşi. Versul "Azi sunt neputincios ca o mătasă" este reluat şi modificat în finalul poeziei: "Azi sunt ca o mătasă". înzăpezit. nici mai mulţi. motivul frunzelor 7.. Prin interjecţia afectivă „O” se sugerează miracolul pe care-l trăieşte poeta. pe lângă prietenie şi relaţiile umane. „mei” . când suntem atraşi de o persoană. *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. ţinuta. dar rămăsesem amândoi cu un fior lăuntric greu de explicat. Consider că iubirea este cel mai emoţionant şi pur sentiment existent în viaţa oricărui om şi poate apărea oricând şi la oricine. După câteva zile. Cu drag. Am fost plăcut impresionată de ultima ta scrisoare şi iată că m-am hotărât şi eu să–ţi scriu pentru a-ţi povesti despre noul meu coleg de clasă. Răspunsurile la întrebări abstracte despre harul poetic şi creaţia lirică. Varianta 42 1. aflate în contratimp: întrebarea şi răspunsul. spre deosebire de trup. şi un prezent sumbru care exprimă eşecul definitiv în cunoaştere: răspunsul nu mai vine şi chiar întrebarea care-l aştepta a murit. acolo unde privirea nu poate ajunge. simptome sigure ale unei "astenii" accentuate. dimpotrivă. Ana Blandiana exprimă dorinţa puternică de a se întoarce la origini. 2. durerea profundă cauzată de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. dar şi curiozitate. dar trebuie dublat de raţiune. "să spun" 7. iar foşnetul acestora sunt asemănătoare ciripitului păsărelelor. starea lirică sugerând delicateţe. nici un: *Nu am nici un prieten.06. deszăpezire. *Şi-a întors cămaşa pe dos. fie că se referă la o persoană. numai cu inima poţi pătrunde esenţa lucrurilor. a lăsa în pace. Câmpul semantic al cărţii: "alfabetul". cred că mai întâi observăm îmbrăcămintea. o pasăre.. Tema naturii. Din perspectivă temporală. În primul rând. s-a comportat manierat şi a ştiut să se facă plăcut şi ascultat. "nu înţeleg". *Toţi cei aflaţi în curtea liceului au întors capul după Mihaela. de cele mai multe ori. nefast. Ioana. Tema condiţiei poetului. deoarece poeta construieşte discursul liric pe două valenţe ale cunoaşterii. Titlul sugerează starea de oboseală intensă şi prelungită. în viziunea poetei. "voiam". de a se bucura de frumuseţile naturii." 10. 5. El s-a uitat lung la mine şi apoi mi-a destăinuit că şi pentru el sentimentul de iubire este unic. ghidarea după instincte nu dă greş. Mărci ale eului liric .. însoţită de slăbiciune fizică. Ei bine. gingăşie. a lăsa rece. Cu toate acestea.ce ilustrează continuitatea stării de oboseală. am simţit că mi-au luat obrajii foc şi probabil că m-am înroşit foarte tare atunci când am negat cu vehemenţă. De câte ori nu trecem nepăsători pe lângă un peisaj încântător. 3. „stolurile de frunze” 6. 2. ca să se facă manechine. poeta exprimă o idee îmbogăţită cu idei filozofice profunde privind unicitatea sufletului omenesc.06 Dragă Horaţiu. Prima lui zi de şcoală în oraşul nostru a fost foarte agitată din cauza mutării lui la bunici şi asta l-a făcut să se simtă puţin dezamăgit. 10. ceea ce amplifică eufonia lirică. Antonime: desculţe # încălţate: *Cizmele încălţate de ea erau primite cadou. după trecerea unei anumite perioade. Prin titlul „De ce nu m-aş întoarce printre pomi?”. de miracolele fascinante care aduc relaxare şi emoţie estetică în sufletul oricui.. că este sentimentul cel mai înălţător pe care-l poate simţi omul. însoţită de slăbiciune fizică .Expresivitatea versurilor este ilustrată de verbele la prezentul gnomic (etern). atunci când conştientizează că sufletul. deci nemotivată. 8. Familia lexicală a cuvântului "zăpadă": zăpadă. textul liric reflectă un trecut plin de confuzii ("Mă uit în trecut şi nu înţeleg").doar sufletul îmi lunecă prin casă”. "Neputincios ca o mătasă". întrucât ni sa părut interesantă. apelându-se la aluzie. Ştefan m-a întrebat dacă sunt îndrăgostită şi vorbesc din experienţă proprie. firească. să-ţi dezvălui care a fost prima impresie . predându-se deplin . "voi citi". împăcare cu sine. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei. s-a simţit bine alături de noii colegi. Sensul cu nuanţă negativă din prima strofă. a deszăpezi. Ştefan. deoarece nu cunoştea pe nimeni. . Cuvinte bisilabice: „Vântul”. până şi întrebarea care aştepta răspunsul s-a stins: "Şi întrebarea care-l aştepta/ A murit. ce încântă auzul.

Scriitorul francez Balzac susţinea că dacă între membrii unei familii relaţiile sunt degradate. cum ar fi: metafora „stolurile de frunze”. soarele "se sparge-n ceafa zării. ce încântă auzul. altfel. Registrul stilistic este bogat şi variat. iar orice abatere de la aceste principii este grav sancţionată de autor. 5. cerul stă "vertical". desenate parcă de un pictor naiv. a cărui relaţie s-a degradat din cauza comportamentului deplasat al bărbatului şi care este salvată prin dragostea plină de îngăduinţă şi înţelepciune cu care femeia l-a înconjurat. sensul. norii au chip de păsări. sinceritatea. Sinonime: plãcut = agreabil. crăpat. în cele din urmă. o activitate constantă desfăşurată în scopul de a-şi forma deprinderea scrisului. ci părinţii lui. a-i sta cuiva în putere. purtătoare a valorilor etice şi spirituale ale societăţii. 10. „soarele aspru” Subiectul al II-lea Text argumentativ despre familie: "Familia e temelia vieţii sociale" (Ioan Slavici) Întreaga creaţie a lui Ioan Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral. 10. iar soarele are "chip de bubă rea". a fi la putere. N-a dat niciun telefon astăzi. decenţa în vorbire şi atitudini. inocentă. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre educaţie: "Copilul nu datoreşte părintelui viaţa. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a trece": a trece clasa. Formele niciun/nici un: *Nu a venit niciun elev la şcoalã.. . Trăsături romantice: .ar fi faptul că familia a constituit întotdeauna un spaţiu de viaţă al împlinirii celor mai profunde aspiraţii omeneşti de fericire şi de armonie. politeţea. şi floarea şi verdeaţa". iar soarele este ca o bubă rea. pentru păstrarea armoniei în familie. Încrederea în partener este o altă condiţie necesară în menţinerea cuplului. taine 2. ea se degradează şi. Tot ceea ce se poate zări împrejur seamănă cu nişte case înconjurate de copaci.intensitatea sentimentului de iubire. o personalitate puternică. În concluzie. în această "mare" minunată.] nebune”. motivul visului 6. adică folosirea cuvintelor cu sens conotativ. să le fie recunoscător pentru viaţa pe care a primit-o. al bucuriei de a aduce pe lume urmaşi. Titlul sugerează un "exerciţiu" poetic. cinstea. alcătuit din îmbinarea arhaismelor ("burg". În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament.„Familia este temelia vieţii sociale” . În concluzie. *De îndatã ce s-a angajat. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. suferinţă. De aceea este o legătură intrinsecă între familie şi societate. un caracter viguros. plesnite = fisurat. dispariţiei. al clipelor fascinante petrecute alături de cei dragi. îmbinând planul terestru cu cel cosmic: nourii au "chip de păsări" şi plutesc deasupra înalţilor plopi. care este mai presus de orice frumuseţe a lumii.motivul visului 9. "Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos" // "Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire". "zurgălăi". 9. 8. întregul peisaj fiind realizat ca o pictură naivă. ci presupune o relaţie spirituală profundă. faţă de care dovedeşti credinţă şi fidelitate. iubirea este expusă riscului degradãrii şi. Creşterea unui copil nu înseamnă numai hrană şi îmbrăcăminte. ci creşterea" (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicola Iorga şi consider că a da naştere unui copil este un miracol. durere = chin. ceea ce amplifică eufonia lirică. a fi în putere. răbdarea şi înţelegerea se manifestă cu pricepere. Tema iubirii şi a naturii. a trece cu vederea. gelozia şi suspiciunea sunt duşmani siguri care ucid iubirea. Priveliştea bizară este "strâmbă". Imagini artistice: “Spinii pe deal sunt mari ca nişte plopi”. văzută ca miracol: "misteruri de amor" . Varianta 43 1. te dăruieşti în totalitate persoanei dragi. 4. "nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire"). 5. va trebuie să cumpăr vreo cinci caiete. încântător . neîmblânzită = neîndurãtoare. În poezie se manifestă prezentul gnomic (etern) pentru a sugera permanentizarea sentimentului de admiraţie a eului liric pentru veşnicia şi încremenirea naturii. *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. Figură de stil: "al undei murmur melodios" inversiune şi personificare. întreaga societate este organizată pe familii oriunde în lume şi în orice epocă. epitete personificatoare „frunzele[. Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. metafore ("misterul de amor". ciudată = neobişnuită. cum ar fi respectul. De asemenea. de împlinirea acestuia pe plan spiritual. contribuind la succesele acestuia. conturând un peisaj feeric. păsărilor.„frunzelor. 10. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "putere" : putere de înţelegere. atunci întreaga societate este viciată. putere de convingere. În absenţa devotamentului. "au trecut leproşi cu zurgălăi". grija faţa de lucrurile încredinţate. "suflet pe pasurile-ţi zbor") Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Deşi nu devotamentul provoacã iubirea. *Pentru tema la română nu ajunge nici un caiet. fiind mai degrabã un efect. Varianta 44 1. a trece la fapte. a trece hopul 4. familia deţine un rol important în educarea şi dezvoltarea unui copil. "vertical") şi cu cel popular ("bubă rea". 8. atunci când iubeşti. Mărci ale eului liric: “nu-mi place” –pronume. ciobit 2. 3. peştilor”. Conjuncţia adversativã “dar” din primele douã strofe are rolul de a sublinia sentimentul îndrãgostitului şi trãsãturile persoanei iubite. care presupune efort şi dragoste. devotamentul faţă de persoana iubită este o dovadă certă a dragostei pe care i-o porţi şi poate salva oricând relaţia. dar a creşte un copil este un proces complex şi de durată. Preceptele. “nu cer”-verb 7. sugerând natura participativă care se emoţionează alături de eul liric la trăirea intensă a sentimentului de iubire. chiar dacă i-a fost teribil de greu. misteruri = enigme. În structura “se sparge-n ceafa zării” cratima este utilizată pentru a ţine locul vocalei “î” şi pentru a se pronunţa într-o singură silabă. Sinonime: privelişte = peisaj.natura umanizată reuneşte cele douã planuri. Teme: natura şi timpul 7. Sugestia textului liric este ilustrată prin multitudinea figurilor de stil şi a procedeelor artistice: personificări ("al undei murmur". sfaturile pe care părinţii le dau copiilor sădesc principii solide care formează. neapărat. sau un desen făcut de copil. devotamentul este esenţial în menţinerea neştirbită a sentimentului de iubire. Imaginea asfinţitului din finalul poeziei este realizată printr-o metaforă personificatoare cu totul originală. apelându-se la aluzie. care este o metaforă pentru viaţă. În altă ordine de idei. peste deal". Un alt argument în favoarea afirmaţiei este acela că un copil abandonat de părinţii naturali şi crescut într-o familie care l-a adoptat trebuie să fie recunoscător acesteia din urmă. atât în plan profesional cât şi sentimental. reper etic esenţial. nici două. care s-a preocupat de formarea personalităţii sale şi de asigurarea unui viitor în societate. de aceea imaginile par stângace. Un prim argument în susţinerea acestei concepţii este că. ce exercită asupra oricărui membru o stare de bine. Mai întâi. argumentele aduse pledează pentru susţinerea concepţiei că familia este unul dintre factorii principali care se preocupă de educaţia omului. firească. una determinând-o pe cealaltă în egală măsură. Consider cã dragostea nu apare din dorinţa de a fi devotat unei anumite persoane. cumpătarea. 3. în cele din urmã. se stinge. el este esenţial în menţinerea neştirbitã a acesteia. priveliştea e strâmbă. "vântul îţi şopteşte"). în cele din urmă.” (Antonesei) Afirmaţia lui Liviu Antonesei este plinã de înţelepciune. naivă = copilăroasă. tristeţe. *Nu a cumpãrat de la magazin nici un creion. nici două. păstrând astfel măsura şi ritmul versurilor. “iluzii îngereşti”.imagine vizuală. frecvenţa epitetului "dulci" ("sunt dulci ale doritei suvenire". Ultimele şase versuri ale poeziei constituie o descriere stranie a naturii. şi-a luat zborul din casa părintească. consider că. "se târâie"). copilul nu este cel care decide venirea sa pe lume. Comparaţia “Priveliştea-i ciudată şi naivă/ Ca hărţile cu case şi copaci” sugerează imaginea copilăroasă pe care o are peisajul admirat de eul liric. pentru fericire prin iubirea de oameni. Sens conotativ: *Trăim abia dimineaţa iubirii noastre şi de aceea suntem atât de înflăcăraţi. putere de cumpãrare. În altă ordine de idei.imagine auditivă 6. prin utilizarea figurilor de stil. bizară. idee ilustrată şi de George Călinescu în romanul "Enigma Otiliei". Un prim argument în susţinerea afirmaţiei lui Ioan Slavici . în consecinţă acesta nu trebuie. uman-terestru cu cel universalcosmic: "Şi roua şi zefirul. o comunicare sinceră şi mai ales o atentă şi constantă preocupare pentru educaţia lui. stranie. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei. iar vântul tăios "se târâie prin văi". principii prezente şi în concepţia lui Slavici. . dar fãrã acest devotament relaţia de iubire nu poate rezista în timp. Un exemplu grăitor este cuplul Persida-Naţl. crudă. "mucava") cu neologismele ("perspectivă". dacă tactul.

Metafora personificatoare din finalul poeziei. metaforizat prin expresiile: "trist apus". natura. Sunt prea multe scene sângeroase. odată cu trecerea timpului ne schimbăm obiceiurile. de aceea. Sens conotativ: În amurgul vieţii oamenii devin mai înţelepţi şi mai răbdători. cel care a cunoscut atât de bine tulburările sufletului omenesc. Sfârşitul dragostei este implacabil. 8. cratima desparte cuvintele în silabe/ leagă două cuvinte pronunţate fără pauză/ 3. un plan interior al trăirilor eului liric. sfârşitul unei poveşti de dragoste asemănată cu un apus. "să oprim". o anumită candoare şi un optimism uneori inocent. „a-i cădea cu tronc”. deoarece efectul razei nu este de a lumina. Tânjind după iubita pierdută. dar este şi un sugestiv tablou al sufletului. / Un noroc de două veri”) îl fac să îşi identifice destinul cu cel al mesteacănului: „ E povestea noastră-ntreagă/ Scrisă-n veştedele foi” 8. care ar dori cu patimă regăsirea fericirii de altă dată: "E povestea noastră-ntreagă / Scrisă-n veştedele foi…". „cade” = „se cufundă”4. Prima strofă. Raza efemeră se stinge în întunericul nopţii şi. este semnificativ pentru tema întregii poezii. de fapt. iubirea se pierde în umbra trecutului. a face umbră pământului. Ce mai face fratele tău? Să-i saluţi şi pe bunicii tăi şi să le transmiţi din partea mea multă sănătate! Cu drag. să ne entuziasmăm şi să credem cu toată inima în visurile noastre. "Amurg". ne înconjurăm de copii veseli. deoarece. săracul. Figură de stil: Epitetul în inversiune „vânătul amurg” sugerează un asfinţit al naturii şi al vieţii la fel de trist. izbândă. Sper să-mi scrii şi tu cât mai repede. "o rază care moare".5. care dezvăluie sugerarea amurgului naturii şi al omului. vizionarea filmului fiind interzisă minorilor sub 18 ani. iar întunericul. „a cădea la pat”. 3. lumina razei fiind efemeră şi condiţionată de apusul soarelui. care. „să ne plouă”. aspiraţia către posibila fericire fiind ilustrată printr-o interogaţie retorică. metaforă personificatoare sugerând extazul iubirii. Planul interior/ planul exterior: "Amurg" poate fi considerată atât o poezie dedicată anotimpului toamna. Varianta 45 1. Tema iubirii şi a naturii. care construieşte un portret romantic şi idilic al sentimentului. tânjea după vârsta spirituală a inocenţei într-o interogaţie retorică: "Unde eşti. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "umbră": *a rămâne în umbră. candoare şi ingenuitate de care avem nevoie la orice vârstă ca să trăim frumos. gustul amar al destrămării unor visuri ale sinelui poetic. tot ceea ce un copil poate şi trebuie să facă este reprezentat de mulţumirea acestuia faţă de părinţii care s-au străduit pentru creşterea şi educaţia lui. Subiectul al II-lea Scrisoare despre relatarea unui film: Bacău. Expresivitatea versurilor este dată de verbele la conjunctiv (" să ne plouă". Mihaela şi-a deschis o fereastră spre suflet. este. sinele poetic recurge la tentaţii patetice. Ca semn de ortografie. filmul regizat de Mel Gibson. Pe de altă parte. Varianta 46 1. Tonul este încărcat de dorinţe. Trecuta poveste de iubire umple de tristeţe sufletul îndrăgostitului. „să culeagă”). . plânsul 7. gusturile. torturi. nu mereu reuşim să găsim în noi sursa bucuriei pure de altădată şi. "cade noaptea". Măsura în primul vers este de 9 silabe iar rima este încrucişată. filmul este mult prea brutal şi violent. Culoarea deschisă a pereţilor înveselesc încăperea. Prezenţa eului liric este motivată de adresarea directă şi de mărcile lexico-gramaticale.Verbe sinonime: „priveşte” = ”te uit”. amintirea iubirii rămânând definitiv în trecut. "s-a mai dezlipit o foaie. copilărie/ Cu pădurea ta. Suferinţa din inima îndrăgostitului. Trebuie să-l vezi şi tu ca să-mi spui ce părere ai şi să comentăm împreună scenele din film. ca simboluri ale adoraţiei şi pierderii iubirii. prin cadrul exterior al naturii. care se află la răscruce. cu privirile lor inocente şi curioase. care sugerează aspiraţia eului liric de a-şi recăpăta iubirea. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Totul se schimbă. Titlul poeziei. a curge = a cădea. 4. Epitetul dublu antepus substantivului apus. Eu m-am cam plictisit fără tine şi am stat în general în casă. sufletul.6. Adverbul "unde" care introduce interogaţia retorică sugerează faptul că cei doi îndrăgostiţi se despărţiseră demult. exprimă şi tema poeziei. La primit cu braţele deschise. Vânătul amurg de toamnă este sfârşitul unei perioade. a se zdrobi 2. „Apus”. este o metaforă care sugerează tristeţea şi melancolia poetului şi care are o varietate de conotaţii: "trist apus". pierdută. Titlul. 29 iunie 2007 Dragă Alina. "Plânsul frunzelor ce mor". dar bineînţeles că Marian era foarte încântat de lumea aceea misterioasă a trecutului antic. lupte.10. ci ea apune "o mie de poveşti". noroc = şansă. personificarea frunzelor semnificând participarea întregii naturi la suferinţa eului liric: "plânsul frunzelor". cu sacrificii umane. În primul rând. încărcat de regrete şi dorinţe nerealizate. ca să-mi povesteşti cum e pe-acolo. lumina provine de la „o blândă rază”.În concluzie. Mihai şi-a deschis. „durerată”. semnifică moartea unei iubiri care aduce mâhnire în sufletul eului liric. a se fărâma = a se distruge. afară de nevoia noastră de copilărie” (Mihai Ralea) Sunt întru totul de acord cu această afirmaţie. format dintr-un substantiv cu sens conotativ. motivul nopţii 7. A luat el bilete şi am fost la "Apocalypto". cu speranţă şi entuziasm. în care verbele proiectează sentimentul într-un viitor nedefinit. / Mi s-a mai fărmat un vis". „să le-mpartă”. provocat de fericire şi suferinţă totodată. ne înseninează. Acţiunea e plasată la sfârşitul civilizaţiei Maya descrie experienţele traumatizante prin care trece un om luat prizonier şi care încearcă să se întoarcă la familia sa. ajutându-ne să privim mai încrezători către viitor. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a cădea": „a cădea la examen”. Mihai Eminescu. Figura de stil „apune-o mie de poveşti” este o metaforă care sugerează frumoasele poveşti de iubire ale îndrăgostiţilor. "umbra zilei ce s-a dus…". Sinonime: foaie = frunză. luminează „umbra zilei ce s-a dus”. cu care să trecem mai uşor peste obstacolele ivite în viaţă. motiv pentru care Marian a considerat că trebuie să mergem să vedem un film.5. Întunericul este adus de apus. reprezentând totodată şi ideea poetică. Îmbinarea planului interior al trăirilor şi stărilor de spirit ale eului liric cu planul exterior al naturii cu imaginea toamnei se manifestă în versuri sugestive: "Zgriburind din trup se-ndoaie". În poezia „Apus” de Octavian Goga. cu discrete sugestii pentru planul interior al trăirilor: "Frate bun mi-a fost copacul". 2. „târziu şi trist”. În concluzie. a manevra din umbră. în sfârşit. Sunt sigură că ai auzit de el. dar mie mi se pare că a trecut mult mai mult. emoţionale: "Şi cu braţele-amândouă/ Să oprim căderea lor?". măsura de 7-8 silabe6. După multe ezitări. cuplul fiind despărţit de multă vreme. "biata rază solitară". „să oprim căderea lor”. nu oferă îndrăgostitului nicio speranţă de revenire a iubirii. motive: visul. „ne” . este nevoit să ducă una dintre cele mai disperate lupte pentru supravieţuire. jucăuşi. Nu a trecut decât o săptămână de când ai plecat la bunici. între două etape ale vieţii.9. Sens conotativ: *Confesându-se. În primele trei strofe predomină elementele de pastel. pentru că în aceea perioadă reuşeam să ne bucurăm de lucruri simple. Tema iubirea. „a cădea cerul pe cineva”. Rima încrucişată. De altfel. care semnifică sfârşitul unui vis de iubire. a fi umbra cuiva. Dezamăgirea căderii frunzelor. Din punct de vedere stilistic. Verbele la conjunctiv exprimă dorinţa eului liric de a-şi împlini iubirea. într-un cândva nesigur: "să ne plouă". "asfinţit". copilăria este o sursă de veselie. însă simţim mereu nevoia de a ne întoarce la copilărie. iar amintirea zilelor petrecute sub ocrotirea copacului („El mi-a adumbrit. peste care apusul aşterne uitarea. 10. „să le culeagă”. Abia aştept să te întorci ca să vorbim despre multe nimicuri şi să ne plimbăm prin parc. Strofa a patra reprezintă o adresare directă a eului liric către iubita misterioasă. Incipitul poeziei este o metaforă personificatoare – „Iubirea mea-i o blândă rază”-. cu tot?". Opoziţia dintre lumină şi întuneric sugerează zbuciumul interior al eului liric. copilăria este o stare spirituală de care avem nevoie la orice vârstă.9. odată cu ea. reprezentate de pronume şi verbe la persoana I şi a II-a: „tu” . "cade noaptea" ilustrează tristeţea eului liric pentru pierderea sentimentului erotic. pe care este nevoit să le părăsească în vara vieţii. strălucirea transformându-se în obscuritate. Prin incredibile răsturnări de situaţie şi energizat de dragostea pentru soţia şi copiii lui. "să oprim". Din punctul meu de vedere.

social. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "deget": a nu mişca un deget. opera sa fiind "slăvită" pentru valoarea incontestabilă.. Abateri de la norma limbii literare actuale: “ruini”. veacurile răsună. mai nou. Tonul afectiv sugerează exprimarea directă a compasiunii de care eul liric este puternic impresionat privind soarta poetului şi a poeziei. “ghitară”. a cărui menire este să răsune peste veacuri. drept căpătâi – ghitara” are rolul de a marca atributul apoziţional "ghitara" care explică substantivul "căpătâi". ca o creaţie ce îi conferă poetului aură divină. dar numai talentul poate naşte artişti. În al doilea rând. exagerări specifice romantismului. personificată subtil în ipostaza unei femei. Abateri de la norma literară: „subt” . Pe de altă parte. O altă motivaţie este aceea că linia de pauză ţine locul predicatului "ai pus". rima – încrucişată6. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre voinţă: "Voinţa poate fi. ştii că sunt uşor colerică. „ast” 3. de pe vremea marilor războinici şi până astăzi. Un tânăr are o afecţiune la ureche.4. urgisită Poezie!…". moral. este în antiteză cu statutul recent de cerşetoare. al omului. a da un deget şi a lua toată mâna. trebuie şi multă sârguinţă. poezia. 29. În general. cred că este nevoie de foarte mult talent. Ne-a dat numeroase exemple din viaţa reală. în societatea actuală arta este ignorată. Părerea mea a fost că nu este normal ca un aparat să înlocuiască atitudinile şi sentimentele umane şi că orice exagerare atrage după sine necazuri. excelează printr-o voinţă puternică. numai talentul nu ajunge. * Cântând la liră a vrăjit-o pentru totdeauna. voinţa poate rezolva prestigiul profesional. toate experienţele sofisticate care se fac au dus la degradarea mediului ambiant şi. imaginea despre trecut. după ce timp de patru ani am fost ca o familie. în funcţie de caracterul şi mentalitatea fiecărui individ. o operă literară sau muzicală. Omul s-a îndepărtat de natură. Vocativ: “Subt degete-mi răsună. mai mult decât talentul.06. Am văzut filmul împreună. pe tehnologie… Tu ce părere ai? Scrie-mi de urgenţă. s-aude. Acţiunea se petrece la New York. metafora “aleasa frumuseţe” sugerează poezia. ca oricărui substantiv propriu. precedată de enumeraţia adjectivelor "sărmană. Figură·de stil: metafora “cununi nepieritoare” exprimă gloria veşnică şi nemuritoare a poeziei. hiperbolizate prin forţa excepţională a spiritului liric: când se închină. Măsura – 14 silabe . / nici diadem. de har ca să poţi crea un tablou. condiţia ei actuală fiind de cerşetoare a culturii: “Şalul vechi de cerşetoare”. a fi cu degetu-n gură. urgisită Poezie!…". la pericolul încălzirii globale. Creaţie artistică. nici straie orbitoare…”. întrucât "epigonii" nu sunt capabili să aprecieze arta adevărată. Substantivul “Poezie” este scris cu majusculă deoarece este o personificare şi. 2. voinţa este o trăsătură pozitivă superioară talentului. menirea ei de a transmite oamenilor emoţia ideilor lirice rămânând singura dar adevărata avere spirituală. pentru a-i face viaţa mai comodă. Linia de pauza din versul “Dormi prin ruini. crezul artistic7. urgisită" aflate tot în vocativ. În versul "Sărmană. ci este dezvoltată şi exersată odată cu trecerea timpului. a avea pe cineva la degetul mic. Astfel. oricât de mare ar fi dorinţa reputaţiei. se particularizează printr-un limbaj propriu. Omonimia cuvântului "liră": * O liră turcească valorează 0.7. cu ajutorul căreia. Eu m-am aprins. cu ajutorul epitetelor („loc osândit”). manifestată din cele mai vechi timpuri. De pildă. oraşul nebun al americanilor. a-şi muşca degetele. "ci". aşa cum exprimă Nichita Stănescu ("Către Galateea"). a număra pe degete. Metafora "Averea ta întreagă e-o ghitară" semnifică ideea că Poezia nu a încetat să "cânte". Opoziţie: „loc osândit” / „raiul”8. fiecare în alt fel. 10. Relaţia dintre poezie şi timp: Întreaga poezie este construită pe strânsa legătură între poezie şi timp. de preocupări spirituale şi îşi duce existenţa bazându-se din ce în ce mai mult pe aparate.9. Pe vremea bunicilor nu existau filme horor."10. altuia îi fusese furat celularul şi folosit într-un jaf armat. ci doar "simţiri rebele". ura "detună". că producătorii au vrut să şocheze cu un astfel de subiect. În concluzie. Poezia desfăta zeii.4. cerul coboară la el. În cel de-al patrulea vers al ultimei strofe. o altă trăsătură a artei poetice prezentă în text se referă la misiunea creaţiei sale. asfaltul care a înlocuit iarba. întrucât arta este rodul talentului şi al trudei. în anumite cazuri cea din urmă poate fi considerată o calitate primordială şi un motiv de mândrie bine întemeiat. a cărui operă trebuie să transmită mesaje oamenilor şi peste veacuri să aibă forţă de pătrundere în lume: "Când cântă el.711 dolari americani. aflate în antiteză şi într-o sugestivă viziune romantică. Un prim argument este susţinut de situaţia persoanelor care. Stilul retoric: interogaţia retorică "În veacul nostru cine-ţi smulge-o floare?". *Prietenia lor a durat vreme de doi ani. dar şi consecinţele pe care le are exagerarea folosirii lui. Polisemia cuvântului vreme : *A venit vremea sặ ne luăm “la revedere”. care „a-nvrednicit” o „aleasă frumuseţe” prin harul său. Poezia „Destăinuirea” este o artă poetică. Eu sunt de părere că afirmaţia mai sus enunţată este întemeiată şi regăsită în viaţa reală a oricărui om. după cum ilustrează şi Tudor Arghezi în poezia "Testament". Rima este îmbrăţişat·. eul liric compune portretul spiritual al poetului. susţinea că acestea sunt ficţiuni proprii oricărui film. misiunea operei. iar sufletul "seninul […] luminos". "sară". opera transmiţând mesajul poetic generaţiilor viitoare şi înscriindu-se astfel în posteritate şi nemurire. Ion/Ioana . comparaţiilor („Dragostea lui e flăcări şi ura lui detună”). În acelaşi timp.lea Scrisoare priind relatarea unei discuţii purtate cu un coleg despre un film vizionat împreună Bacău. iar Poezia nu mai stârneşte emoţie estetică. sugerând decăderea umanităţii. Argumentul lui era că orice invenţie tehnologică modernă este în sprijinul omului. colegul respectiv. şi i-am argumentat cu evidenţa că toate descoperirile au avut un procent nociv împotriva omului. "nu mai porţi brăţară·. precum şi repetiţia adverbului "nici" accentuează scepticismul eului liric privind gloria Poeziei. deoarece. Întreaga poezie pledează pentru sensibilitatea artistului. nu este o însuşire cu care ne naştem. te-nfiorează“5. Conjuncţiile adversative "dar". financiar etc.2.9. într-o sâmbătă după-amiază. acestea constituind un alt argument prin care poezia "Destăinuirea" se poate defini ca artă poetică romantică. altfel spus.5. întâlnirile reale cu iubitul fiind întâmplătoare. Astăzi vremea va fi însoritặ şi cu temperaturi destul de ridicate. În perioada de glorie. deşi nu sunt talentate. Filmul construieşte o viziune foarte interesantă despre utilitatea unui telefon celular. când superficialitatea contemporanilor este sugerată de metafora "uşi de cafenele". Trăsăturile poetului sunt de natură romantică. În a doua strofă a poeziei. poate face „cerul să coboare jos” iar „veacurile să răsune”. pasionaţi de celulare. se află în antiteză cu prezentul decăzut. astfel compensând această lipsă. Tema: condiţia poetului în lume. ştii cât de nerăbdătoare sunt! Te sărut cu drag şi te îmbrăţişez. De asemenea. spre deosebire de acesta. astfel încât ele să devină notorii şi să "nască" artistul. mijloacele lingvistice de realizare a subiectivităţii sunt adresarea directă prin folosirea vocativului "Poezie". Prima strofă începe cu un verb la prezentul etern (gnomic) “te văd”.Ioana Varianta 47 1. “diadem”. O fată îşi consuma iubirea numai la celular. În artă. comunicare între ei de asemenea. Traian.6. iar măsura este de 11 silabe. Un grup de tineri. în care celularul a fost personajul principal. idealizată prin preţuirea de către umanitate a valorilor spirituale. acasă la Georgeta. un motiv de mândrie" (Honoré de Balzac) Honoré de Balzac exprimă ideea conform căreia atât talentul cât şi voinţa reprezintă trăsături pozitive ale caracterului nostru. definită prin podoabele de preţ pe care le etalează. iubirea este "flăcări". "ghitara" este aşezată "drept căpătâi". fiind capabil ca într-un „loc osândit” să înfiinţeze „raiul”. M-am gândit să îţi scriu câteva rânduri pentru a–ţi povesti şi ţie discuţia pe care am avut-o cu un coleg din clasa vecină. a se ascunde după deget. întrucât Heliade Rădulescu transfigurează viziunea sa despre menirea artistului. liră. 3. Varianta 48 1. inversiunilor („aleasă frumuseţe”) şi metaforelor hiperbolice („veacurile răsună”). orice situaţie era rezolvată la celular. care nu mai este interesată de valorile spirituale. i se conferă unicitate. au de suferit. urmat de o enumeraţie de substantive ce personifică Poezia care nu mai este apreciată şi preţuită de contemporani. Subiectul al II. Cinstirea. exclamaţia retorică "Sărmană. omagierea Poeziei. nu totdeauna reuşeşti să ai succes în orice domeniu. în legătură cu un film american difuzat de HBO şi intitulat "Celularul". reuşind să aibă succese de invidiat în domeniul respectiv.2007 Dragă Alina. 8. din cauza acestui hobby. prin aceasta.

“bagaj”. accentuează ideea că.. fetişcană 5. care te face să te întorci din drum şi te abate de la traiectoria ta. numai că ceea ce ne împiedică să o eliberăm este frica de eşec.lea Scrisoare despre integrarea României în Uniunea Europeană Adjud.verbe şi pronume la persoana I : ”am pornit”. încât a impresionat toată adunarea. roză = trandafir. cândva 2. sofisticat2. care sugerează apariţia iubirii în viaţa omului. iar diplomele sunt recunoscute în străinătate. 29. am desfăşurat nişte activităţi la liceu şi la Casa de Cultură din Adjud. lăsând o rană care a sângerat o vreme în inima celor doi îndrăgostiţi. Tema iubirii. motivul nopţii. pentru un scop primordial: iubirea pentru copilul ei. sinele poetic având un sentiment de regret. suferinţă asemănătoare cu o înjunghiere.4.2. Figură de stil: epitetul triplu "drumuri lungi şi vechi. pentru a se rosti fără pauză şi păstrează măsura şi ritmul versurilor3. fără importanţă. În al doilea rând. ţinând cont că anul acesta Sibiul este Capitala Culturală a Europei. “tichete”. Ştefana Varianta 51 1. plin de viaţă.organizarea poeziei în catrene (strofe de patru versuri).Ghilimele puse la sintagma "fapt divers" marchează ironia amară şi sensul conotativ al expresiei3. O mulţime de manifestări au apărut aşa. mai cu viaţă. se recunoaşte cu uşurinţă atitudinea de persiflarea fermecătoare ca particularitate a poeziilor erotice simboliste scrise de Ion Minulescu. . În concluzie. pe care presa o menţionează printr-o ştire sau un scurt articol. *Ei.. curajul reprezintă abandonarea de sine în situaţii limită. ca simbol al nestatorniciei şi incertitudinii iubirii. Subiectul al II. simplu # complicat. împreună # separat. tradiţiile. care. În primul rând. din proprie experienţă. ” am colindat”. Toate acestea. "o scurtă nebunie". “tren”./ N-a fost decât un searbăd început". Aceleaşi dificultăţi ale vieţii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le trăieşte şi eul liric.Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit/ Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 10. totul a fost un iureş năucitor. nu te-am văzut de mult! *Ei sunt cei mai buni prieteni ai mei.rima:îmbrăţişată. Pe lângă pregătirile pentru bacalaureat. prezentă în multe poezii erotice ale lui Minulescu. Derivate ale cuvintelor "noapte" şi "alarmă": La ora opt se înnoptează. pentru că am fost extrem de ocupată în ultima parte a anului. există şi o zicală populară despre chinurile iubirii: "am simţit un cuţit în inimă". o creaţie sentimentală cu nuanţă elegiacă. în care emoţia se transmite cu uşurinţă cititorului. autoadresarea sub forma interogaţiei retorice are nuanţă meditativă şi persiflantă totodată. reiterând (reluând) primele versuri şi asigurând astfel o simetrie lirică întregii poezii: "Din ce-a putut să fie. Formula ludică a iubirii. asemenea unui "fapt divers". Dar pusă în situaţia de a călători peste ocean pentru a-mi vizita o rudă bolnavă. "voiam". a răsuna = a vibra. *Florin Piersic este o stea în lumea filmului românesc.9. iluzie. fiind o construcţie incidentă: "Dar într-o zi o fată . Familia lexicală a cuvântului "fată": fetiţă. Un exemplu ar fi cel în care o mamă româncă şi-a salvat fetiţa de sub roţile unei maşini. iar la noi se va importa forţă de muncă asiatică şi vom ajunge o ţară mixtă. viziunea asupra iubirii trecătoare făcând parte din experienţa de viaţă a oricărui om. tineri şi mai puţin tineri.autoadresare prin interogaţie retorică: "-Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit / Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 6. Rolul cratimei în structura “mă-mbată”: Cratima înlocuieşte prima vocală a cuvântului „îmbată”. bătătorite" sugerează căile dificile străbătute de orice om. iubirea a fost lipsită de vlagă. "Şi-atâta tot". Oare o să ne pierdem definitiv specificul naţional. Antonime: lucioasă # mată. Omonime: *I-am luat în dar un inel. A fost “o chestiune” de curaj şi de voinţă. a-şi da viaţa pentru cineva. sugerând ideea aluzivă că tot norocul vieţii lui s-a consumat atunci când a întâlnit "o fată" de care s-a îndrăgostit: ". Titlul "Romanţă negativă" defineşte întreaga poezie. superficială. mi-am luat inima în dinţi şi am reuşit să îmi stăpânesc anxietatea. Accentul ideatic din finalul poeziei accentuează uşoara persiflare cu care este privită o dragoste care "n-a fost" şi de aceea amintirea nu mai păstrează nici detaliile de timp şi loc ale manifestării ei: "simplu «fapt divers».6." (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga: “Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop”. Credeam că nu voi putea niciodată să îmi înving frica de zbor cu avionul. iubirea "celor doi călători" a fost fără substanţă. ridicând pur şi simplu vehiculul. Nu ţi-am mai scris de mult. totuşi. neînsemnată. tind să plece din ţară pentru un trai mai bun şi aşa se pierd toate şansele de a mai putea evolua România… tot ce e bun pleacă.2007 Dragă Marian. expresie plină de gingăşie şi haz. a cânta. care ar fi fost soarta lui şi ce-ar fi ajuns dacă nu se îndrăgostea? Semnificaţia subtilă a iubirii este ilustrată în ultimul vers. propria spiritualitate?… Nu ştiu ce să mai zic.bat-o focul -"3. "am colindat" etc. complex. deoarece a renunţat la propria traiectorie în viaţa de până atunci. a coborî # a urca.4. Iubirea s-a sfârşit înainte să înceapă. ”mea”. De altfel.călătoria ca simbol al iubirii: cei doi îndrăgostiţi au călătorit împreună cu sentimentul iubirii. prin bursele oferite cât şi dezvoltarea profesională pentru care se organizează cursuri. pe care îndrăgostiţii nu o pot controla: "n-a fost nimic"/ "ar fi putut să fie". Trăsături simboliste:. Aştept să-mi scrii şi să-mi împărtăşeşti opiniile tale despre intrarea ţării noastre în U. "semnal de alarmă"5. 9. un joc de timpuri verbale. atâtea dezavantaje… Sunt curioasă să ştiu tu ce ai mai făcut? Cred că ai fost tot atât de ocupat.8. Simbolul "cântec" exprimă bucuria şi muzica inimii îndrăgostite.lea Text argumentativ: "Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop. oricum. Polisemia cuvântului „strună”: *A luat vioara şi a început a zice din strună cu atâta foc. Titlul “Cântec de drum” este specific simbolismului.Varianta 49 1.măsura de 10-11 silabe 7. 10. cu prilejul integrării României în Uniunea Europeană. * Dacă nu-ţi ţii . Nu a trecut decât jumătate de an de la momentul în care am devenit un stat european şi deja se se simt multe schimbări în învăţământul universitar. constituie un avantaj extraordinar să poţi avea o slujbă mai bine plătită în afară. fără viaţă. “a călători”. Ultima strofă se constituie într-o concluzie a discursului liric. De altfel. iubita fiind alintată prin sintagma "bat-o focul". Polisemia cuvântului "drum": *Femeia şi-a ales drumul ei în viaţă. de afirmaţie şi negaţie. obiceiurile. Liniile de pauză separă structura de restul poeziei. *Tusea ei este alarmantă. În finalul poeziei. ca orice om. o energie de luptă enormă. ce nu se ştie/ În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…". motivul drumului8. altădată = demult. insipidă. i se părea obositoare. atunci când ai cu adevărat un scop important. mă gândesc ce o să se întâmple cu ţara noastră? Toţi. nici bagaje). fătucă. Totuşi. Sensul denotativ al sintagmei "fapt divers" este de întâmplare minoră. Varianta 50 1. *Drumul către Constanţa se parcurge în cel puţin trei ore. motivul suferinţei pentru iubire7. sunt atâtea avantaje şi. opacă. Repetarea verbului "a fi" este o exprimare stilistică ludică. de la început. iar simbolul "drum" semnifică existenţa umană pe pământ. eul liric întrebându-se. precum şi noutăţi despre… cum mai stai cu dragostea?. Subiectul al II. peste noapte. de cuţit" sugerează durerea provocată de pierderea fulgerătoare a iubirii. Sinonime: minciună = neadevăr. sunt cunoscute cazuri în care mamele îşi salvează copiii din situaţii neobişnuit de periculoase. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: .E. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „viaţă”: a da viaţă. dulceagă. "Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…".muzicalitatea poeziei prin repetiţia verbului "a fi". prin semantica muzicală a cuvântului "Cântec" şi determinantul "de drum". pot spune că fiecare dintre noi are ascunsă în sine o putere de muncă. Ultima strofă o poeziei reprezintă momentul întâlnirii eului liric cu iubirea. În sens conotativ. lucioasă. şi o grămadă de oportunităţi. Elemente de prozodie:. Curajul acestei femei este un exemplu de voinţă supraomenească într-o situaţie primejdioasă. Figură de stil: metafora "Lama. Epitetul antepus. este şi aici o viziune specifică a sentimentului. *Am de făcut un drum la Călăraşi.06. Câmpul semantic al termenului "călătorie": “călători”. *Aparatul emană unde electromagnetice. 4. "searbăd". dar niciunul n-a fost pregătit pentru această relaţie( n-au avut tichete. din orice epocă în căutarea iubirii. Cu drag. dar au avut la-ndemână "semnalul de alarmă". Tema iubirii.

Cromatica acestei strofe este redată prin sugestia cuvântului “umbră”.6. amărăciune. nu este marcat versul liber! . trecerea ireversibilă a timpului. pentru că nu trebuie să te umileşti. suferă. de vârsta mea sau mai mici. Consecinţa firească a fost că toţi aveam cam acelaşi referat. constituind şi laitmotivul discursului liric. “Dar unde e cea de-altădată?”. spre meditaţie asupra lumii. care-i amplifică tristeţea şi melancolia pentru condiţia sa efemeră.n. este destul de serios. a lua de suflet un copil. “tace”. neputinţa eului poetic de a mai trăi în această lume sufocantă. Sinonime: pace = linişte. ci să te înclini în faţa celor care-ţi pot fi de folos atunci când te afli într-o situaţie-limită. 8. „mine” şi interogaţia retorică. “zace”. 10. Personificarea exprimă sentimentul de tristeţe al eului liric. obida = ciudă. 29 iunie 2007 Dragă Cristi. pentru că sunt foarte curioasă să ştiu cum te simţi în urma unui succes atât de mare. impresionat. exprimă apăsarea sufletească. care sugerează înclinaţia eului lirice spre reflectare. Deşi luna pare să aibă aceeaşi lumină “argintată”. însă. Varianta 52 1. comunicarea pe Internet este ca între roboţi. a avea ceva pe suflet. Nu am mai vorbit de când ai devenit student şi m-am gândit să-ţi scriu. cărora fiecare om le face faţă cum ştie mai bine. “sece”. “trece”) şi prin refrenul “Din al oglindei luciu rece”. sufletul satului. Titlul este format din două substantive :”rondel”. Timpul prezent al verbelor din prima strofă are valenţă gnomică (eternă) şi exprimă continuarea. Expresii/locuţiuni cu substantivul “suflet”: a pune suflet. dar nu de tot să te smereşti” Viaţa tuturor este presărată cu greutăţi şi bucurii. deoarece are drept caracteristică reluarea unuia sau a două versuri sub forma de refren. vis = reverie. accentuând antiteza trecut-prezent. singurătate. măsura şi ritmul versurilo 3. cu certitudine vom eşua în viaţă.lea Eseu argumentativ despre demnitate: “La întâmplări grele să te pleci. metafora “al oglindei luciu rece”. este motivul literar al poeziei care se manifestă ca refren. comparaţia “izvor ce gata e să sece”. deoarece Internetul fură personalitatea tinerilor. Finalul poeziei simbolizează. Poezia „Rondelul lunei” păstrează aceeaşi formă fixă de 13 versuri. izolare. cu dor”. Îţi pot argumenta această afirmaţie prin faptul că. 9. are rolul de a accentua apăsarea sufletească. Mai mult decât atât. epitet cromatic şi “cântă tot pe vechea strună”. ce ilustrează greutatea sufletească. determinată de timpul trecător. Ultima strofă.simbolul oglinzii. „e schimbată”.7. atunci problemele noastre vor fi mult mai uşor de rezolvat. care simbolizează negrul. în ipostaza artistului. năzuinţă. şi mai mult de jumătate dintre elevi au folosit Internetul.(În cerinţă. conducând la moartea lentă a sufletului său. Numele “rondel” vine de la adjectivul „rond” (rotund). aşezat ca incipit şi final. Metafora “Din al oglindei luciu rece”. dar nu de tot să te smereşti”. aceştia nemaiavând propria părere despre atâtea aspecte ale vieţii. ideal pe care ţi l-ai împlinit cu mult efort şi seriozitate. fără a se interesa măcar asupra a ceea ce era scris. Consider că mulţi copii. de curând. moartea. în timpuri de restrişte. Antiteza: “de-altădată”/ “azi”. care constituie şi cuvântul-cheie al discursului liric. de întâmplările fericite trebuie să profităm la maxim. Tema: condiţia omului în lume. din care nu am reţinut mai nimic. cu trup şi suflet. Al doilea substantiv din titlu. “petrece” 6. structurate în 3 catrene şi un vers liber. Iaşi. sufocat în acest spaţiu al lumii înconjurătoare. aşadar. Tema: reflectarea lumii în sufletul artistului. „e-aceeaşi” sugerează permanentizarea sentimentului de deziluzie. pe când ea este eternă ca şi Universul. surprinzător prin ideile tale şi. acelaşi prieten de nădejde. Simetria poeziei este ilustrată de reiterarea versului “Deşi pe cer e-aceeaşi lună”. comunicării în eter cu alte persoane şi nu mai dau importanţă studiului. motive: oglinda. nu se mai manifestă. Ştiam cât de mult îţi plac calculatoarele şi că eşti pasionat de Internet. dar eu nu prea îţi împărtăşesc părerea. a-şi trage sufletul. dorinţă 2. Refrenul. Am aflat că eşti la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din Bucureşti. reflectate în structura interioară a eului liric: “se desface”. suflet curat. Subiectul al II. Trăsături simboliste: . oamenii nu se cunosc şi îşi transmit informaţii sau păreri fără să cunoască adevărata personalitate sau fire a interlocutorului. dorul de viaţă. Câmpul semantic al “oglinzii”: luciu. Concluzia nu poate fi decât una singură şi anume că. personificare. în care eul liric se simte claustrat.lea Scrisoare despre impactul Internetului asupra vieţii unui tânăr din ziua de azi. dacă ne încăpăţânăm să ne păstrăm trufia şi să facem totul de unul singur. pe care sinele poetic şi-o adresează ca meditaţie reflexivă asupra lumii. permanentizarea sentimentului de linişte. din punctual meu de vedere. element prozodic specific liricii simboliste.calul în strună. ducând la o izolare periculoasă pentru societate.muzicalitatea versurilor realizată prin monorimă (silaba “ce” închide fiecare vers: “rece”. Figură de stil: Epitetul “luciu rece” exprimă detaşarea poetului de lumea reală. “petrece”.5. pe parcursul întregii poezii. care este şi laitmotivul poeziei. pace spirituală. bineînţeles. “pace”. vom pierde nişte prietenii sau posibile prietenii. 10. Lirismul subiectiv: Prezenţa eului liric în poezie este evidentă prin mărcile lexico-gramaticale ale acestuia: pronume la persoana I „mă”. pentru că nu vom accepta ajutorul celorlalţi.Macedonski prin volumul “Poema rondelurilor”. în ziua de azi. de aceea el face o ultimă încercare de a evada prin vis “Un fel de vis de opium trece”. nu trebuie să ne dăm bătuţi în faţa greutăţilor. Ultima strofă a poeziei are nuanţă ultimativă. “desface”. Eul liric. fără să se întrevadă vreo finalitate a acestei stări interioare a sinelui poetic. apă 4. totodată. alcătuită din 13 versuri distribuite în 3 catrene şi un vers liber. eul liric percepe o schimbare esenţială. ci doar să fim mai atenţi la detalii şi să renunţăm la orgolii prosteşti. Figură de stil din strofa a doua: personificarea „zâmbeşte aceeaşi lună” sugerează superioritatea astrului care contemplă amuzat trecerea implacabilă a timpului numai pentru om. zace = stă. Ioana . Sper că tu ţi-ai păstrat personalitatea şi ai rămas acelaşi băiat inteligent. Desigur că Internetul reprezintă. neputinţa de a mai trăi într-o lume sufocantă. deci te luptă/ Cu dragoste de ea. „luna”. profesoara de istorie ne-a dat o temă pentru un referat pe care noi trebuia să o dezvoltăm. motivul lunii. sugerând veşnicia Universului. starea de oboseală spirituală fiind reliefată prin personificarea “dorul vieţii-n mine tace”.9. ce îi provoacă sentimentele apăsătoare de tristeţe. moartea spirituală a poetului. versul-refren “Din al oglindei luciu rece” asigură muzicalitatea versurilor şi amplifică eufonia în notă simbolistă a întregii poezii. eternitate-efemeritate. ca orice viciu. Te îmbrăţişez cu drag. a-i merge la suflet 5. În primul rând. însă pentru tineri a început să devină un viciu şi. care constituie şi refrenul poeziei. însă totdeauna trebuie să funcţioneze raţiunea. motivul rozei. izolarea. de a trăi. cu sufletul la gură. claustrarea într-un spaţiu fără soluţii de evadare şi în cele din urmă. de unde au luat referatul cu tema respectivă. deoarece menirea omului este de a se lupta cu viaţa. Subiectul al II. Aşadar. poţi avea un accident grav. oricât de imposibil de depăşit ar fi acestea. a-i scoate sufletul (cuiva). iar comparaţia ilustrează absenţa oricăror emoţii interioare. trebuie să fim raţionali şi să acceptam ajutorul când ne este oferit. periculos. Nu multă lume observă acest aspect. Cratima în versul “De apă-adâncă” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză şi pentru a păstra. aşa cum se subînţelege şi din afirmaţia: „La întâmplări grele să te pleci. “preface”. Prezentul etern (gnomic) al verbelor „mă-ncunună”. . sufocantă. aşa cum exprima şi George Coşbuc în poezia “Lupa vieţii”: “O luptă-i viaţa. un important furnizor de informaţii. însă realitatea este mult mai puternică. Dacă reuşim să plecăm puţin capul. dezolare sugerată de izvorul ce este gata să sece. De asemenea. Ultima strofă sintetizează tema poeziei. deoarece. “înece”. care precizează specia literară cu formă fixă. nu într-atât încât să devenim slugarnici. înscrisă în lirica lui Al. visul 7. “schimbată”/ “aceeaşi”.n.8. Al doilea argument ar fi faptul că. acordă prea mult timp jocurilor.). sesizează. sugerând eternitatea Universului în antiteză cu efemeritatea omului.

pe câmpie când fâşii se prinde ceaţa”. “Vii de unde? din ce veac? din ce mormânt?” // “Nimănuia ori a mea? pe vecie ori nicicând?”. sau nu.6. Expresivitatea strofei este dată de prezentul etern şi gerunziul verbelor care exprimă continuitatea stărilor de tristeţe. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea/timpul. bătăi şi astfel de situaţii în care protagoniştii sunt oameni viciaţi. Imagini artistice ale toamnei: “Nucilor ce ancorează pentru iarnă-n al tău port”. Rima este încrucişată. încât abia am mai găsit câteva clipe să mă ocup şi de mine. anii. Eului liric nu i-a mai rămas decât trecutul. precum şi prin formulele de adresare directă. pentru ţara sau poporul său. “amintirea cheamă viaţa”. Titlul „Toamnă” de Ion Pillat îmbină sensul denotativ cu cel conotativ al termenului. Dar acestea sunt recunoaşteri materiale. care amplifică suferinţa eului liric pentru trecerea rapidă şi dureroasă a timpului. a planului interior. năzuinţă 2. prin metaforele “vecernii” şi “clopot”. 29 iunie 2007 Dragă Adrian. Venirea toamnei influenţează existenţa eului liric. Trăsături ale tradiţionalismului: . de melancolie ale eului liric. În structura „aleea-naltă”. Prezenţa eului liric se face simţită prin formele verbale la persoana I: „simt” şi pronominale: „mi-”. pentru toamna ce se poate manifesta şi în sufletul poetului. “toamnă”. “Albă casă. Tema: timpul. a-şi pierde gândurile4. Au fost destule persoane care mi-au susţinut punctul de vedere. a foşnetului pe care îl face trăsura. 4. că publicul este interesat mai ales de acest fel de fapte vulgare. neputinţa eului liric de a scăpa din această ipostază. ca o frunză” sugerează ideea că anotimpul toamna. care nu folosesc în nici un fel eroilor şi cred că la acest fel de “recompensă” se referă Nicolae Iorga. poezia este o elegie pentru sentimentul de nostalgie pentru „vechii ani”. a-şi pierde capul. “mă”. Tema naturii. vis = reverie. 10. separă propoziţia incidentă “iată-ne-mpreună” şi izolează apoziţia “gospodină ce porţi cheia” de substantivul pe care îl explică. putred parc”. dar în ultimul timp am avut atâtea de făcut. În opinia mea. Aş exemplifica o atitudine de eroism cu totul aparte gestul lui Apostol Bologa din romanul lui Liviu Rebreanu. la fel ca pe orice alt gest sau atitudine care impresionează. Îmi cer scuze că nu ţi-am scris mai devreme. neagră frunză. însoţite de epitete în inversiune: „Albă casă. motivul toamnei 7. sugerând amurgul vieţii. care-i întristează sufletul şi-l goleşte de bucurii este sugerată de amintirea casei părinteşti. Această disponibilitate nativă este caracteristică persoanelor morale. care amplifică procesul de stingere a vieţii. de melancolie.Varianta 53 1. trecutul. Iată de ce îţi scriu: acum două zile am participat la o dezbatere privind influenţa mass-media asupra tinerilor. Prin urmare. accentuând tristeţea eului liric faţă de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. Figura de stil: comparaţia „cheia ruginită. care rămâne peste timp în amintirea eului liric. deoarece cheia trecutului este ruginită şi nu poate întoarce timpul înapoi. prin câteva motive specifice tradiţionalismului: casa părintească. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a da viaţă. Titlul poeziei „Elegie” scrisă de Ion Pillat. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi are rol prozodic de a păstra măsura şi ritmul versurilor 3. 2. iar ziarele şi revistele aduc în prim-plan scandaluri între persoane publice. motivul toamnei 7. la persoana a II-a singular: „Vii de unde?”. Gerunziul „foşnind” utilizat în cadrul celei de-a doua strofe a poeziei sugerează permanentizarea sunetului.5. reprezintă specia lirică în care sunt exprimate sentimente de tristeţe. se difuzează prea multe ştiri despre crime. ce departe” are valoare afectivă şi sugerează emoţia excesivă a eului liric. “părul tău de frunze moarte”. De pildă. nostalgia sfâşietoare după timpul ce s-a scurs ireversibil şi viaţa ce a trecut prea repede: “zile albe. răsplata eroismului fiind strict sufletească. care aduce publicitate şi.8. . această pasăre fiind prevestitorul morţii. pentru conştientizarea trecerii ireversibile a timpului.9. de solitudinea şi neputinţa poetului de a întoarce timpul. iar răsplata nu poate fi decât în sufletul generos al eroului. frunzele rărite ale copacilor. odaie = cameră.lea Scrisoare despre impactul mass-media asupra vieţii tinerilor de vârsta ta: Braşov. picanterii din viaţa lor privată. Similitudinea dintre anotimpul care dezgoleşte natura şi anotimpul vieţii eului liric. faţă de trecerea ireversibilă a timpului. gerunziul compune o imagine auditivă: “În berlina foşnind surd pe frunza moartă”. răsplătite prin monumente ridicate în memoria celor ce s-au sacrificat pentru o idee nobilă. Nu poate fi impusă sau poruncită. considerând şi ele că trebuie introduse mai multe ştiri şi articole despre evenimente culturale. eroismul este o caracteristică a fiecărui om în parte. “frunzarele rărite”. “Pădurea spânzuraţilor”. sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga şi anume că eroismul nu se poate poruncişi că nu poate fi răsplătit pe măsură. acesta este şi argumentul posturilor de televiziune şi al revistelor de scandal. iar măsura versurilor este de 15 silabe. ce pare a fi moartă. a-şi pierde minţile. În primul rând. “frunzarele rărite”6. putred parc”. dar timpul nu se mai poate întoarce. aspiraţie. 10. refuzând să trădeze neamul căruia îi aparţine. întrucât nu mai e „nicio frunză” pe crengile acestora. ritmul trohaic şi măsura versurilor de 11-12 silabe. Varianta 54 1. singura ce îl poate mângâia în prezentul sumbru. sentimentele elegiace sunt exprimate prin interogaţiile retorice. un act de eroism. De altfel. care tind spre binele absolut şi sunt gata să sacrifice totul pentru o cauză ori un ideal. axa fundamentală a spiritualităţii românului. prin metafora “doar trecutul: cucuvaie într-un pom”. vremii. nu sunt întru totul de acord cu cea de a doua parte a citatului. De aceea. odaia copilăriei. soluţia salvării spirituale fiind doar amintirea: „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. Ultima strofă a poeziei „Elegie” de Ion Pillat începe printr-o enumeraţie a unor elemente din cadrul natural. este cu siguranţă un act de mare curaj. bani. cratima marchează pronunţarea celor două cuvinte fără pauză. neagră frunză. în sens denotativ. Subiectul al II. stare simbolizată de determinantul cu nuanţă cromatică „de cărbune”. Sinonime: singur = solitar. evoluţia economică şi politică a ţării noastre. Câmpul semantic al cuvântului “timp”: veac. de deprimare totală. 3. a lua viaţa cuiva. de regulă. a pierde din vedere. conturând astfel o imagine rece. „Toamnă. nicicând. capătă sens conotativ. . “părul tău de aur roşu”. Singura fiinţă ce mai „animă” castanii este o „cucuvaie într-un pom”. iluzie.8. “clopot în declin” accentuează contopirea simţirii poetice cu natura înconjurătoare. 5. Adverbul „ce” în fragmentul „…ce străine. pe viaţă şi pe moarte. degradaţi. de jale. iată-ne-mpreună. “mână”/ “a rămas”. Prezenţa imaginilor vizuale -”Precum seara. lucruri ce cred că sunt de prost gust şi nu fac altceva decât să creeze tinerilor o imagine negativă asupra României. Iorga) În principiu. frunzele moarte şi coloristica ruginie a toamnei Subiectul al II. de înaltă ţinută morală. al simţirii cu cel exterior al naturii. vecie. vuietul vântului. o înălţare spirituală şi o purificare pe care puţini au şansa să o simtă. „a mea”.sugerarea credinţei religioase ortodoxe.şi a imaginilor auditive -”auzi sunând vecernii”. „m-”. plin de viaţă. Prozodia se defineşte prin rima încrucişată. Figură de stil: Structura „castanii de cărbune” reprezintă o metaforă pentru întreaga natură. fiecare persoană alege dacă să facă. „Unde ţi-e râsul?”. În concluzie. nucii. Strofa a treia a poeziei “Toamnă” de Ion Pillat este construită printr-un şir de comparaţii sugestive pentru ilustrarea antitetică trecut-prezent. 9. pentru un ideal. zile negre”. „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. Expresivitatea strofei este construită prin alternanţa prezent/ trecut a verbelor “pierde”. a pierde şirul. precum şi informaţii despre alte state. deci.lea Text argumentativ despre eroism: „Nu numai că eroismul nu se poate porunci. iar pentru ei contează ratingul.peisajul rustic descris prin elemente proprii unei naturi feerice: păsările migratoare. eroismul nu poate fi impus. .întoarcerea nostalgică la vârsta copilăriei. dar e cu neputinţă să-l răsplăteşti” (N. Virgulele din versul. în care natura încheie un ciclu din viaţa sa: „Roata timpului îşi pierde uruirea”. Imagini artistice: “aleea-naltă de castani”. gospodină ce porţi cheia” marchează substantivul în cazul vocativ “toamnă”. creându-i o stare de melancolie. dor = alean. a pierde postul. Actele de eroism sunt. Decizia protagonistului de a se sacrifica pentru poporul său. Aşa cum sunetul vecerniei cheamă oamenii la slujbă.

În acest cadru. însă. sugerând starea de tristeţe. 22 mai 2007 Dragă George. Imagini artistice: “Un croncănit răzleţ răsună crunt” . Ultimele patru versuri constituie o adresare directă iubitei imaginare. frumuseţea. la dezbatere au participat şi tineri dezinteresaţi de informaţii mai valoroase decât cearta dintre X şi Y. Cele două adjective pronominale nehotărâte sunt mărci ale superlativului absolut şi sugerează distanţa enormă dintre cei doi îndrăgostiţi. teamă. într-o oare care măsură chiar grotesc. nu vei obţine o satisfacţie sufletească. peste drum. “Amintirea-i cu miros de colb şi de gunoi” . dezolant: “Un biet copac se clatină răzleţ/ Cu trupul frânt şi crengile vâlvoi” cu trimiteri către sentimentele de tristeţe. din simplul motiv că banul în sine s-a devalorizat.8. care sugerează un tablou ambiguu. De aceea cred că nu merită “să furi” banul. căreia eul liric îi transmite “nepregătite vorbe” prin care îi restituie “gândul” pe care aceasta ar mai putea să-l păstreze pentru el. Ultima strofă descrie o imagine dezolantă a naturii. dacă le pot numi aşa… Oricum. continui să cred că adevărata valoare umană nu este cea pe care banul o oferă. metafora “văzduhu-n zdrenţe atârnă pe câmpie” ilustrând starea deprimată a eului liric.5.” (Tudor Arghezi. Imagini artistice: „De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” . 8. Philippide ca un “biet copac” cu “trupul frânt şi crengile vâlvoi”. gradul de satisfacţie oferit de banul muncit este mai mare. măsura versurilor este de 10-11 silabe. Titlul poeziei ilustrează sensul conotativ al termenului şi semnifică stilul personal al eului liric de a compune un cadru natural exterior şi unul interior. toată gama de stări dureroase ce se manifestă în consecinţă. Trăsături ale descrierii:. Figură de stil: metafora personificatoare „Nemărginirea gâtu-şi întinde între noi” sugerează îndepărtarea spirituală şi de comunicare tot mai mare şi iremediabilă între cei doi îndrăgostiţi. Expresii/locuţiuni: vorbă de duh. drum de fier. iar timpul nu-şi urmează drumul său firesc. Imaginea este aceea a “cerului mohorât”.imagine auditivă 6. o atitudine care particularizează o persoană. Văzduhului i se atribuie metafora “zdrenţe-atârnă”.prezenţa imaginilor artistice: imagini vizuale (”Iar seara-n câmp se deapănă mărunt. Varianta 56 1. melancolie ale eului liric. “Iar seara-n câmp se deapănă mărunt. a apuca pe alt drum. pentru înlocuirea vocalei iniţiale „î”. Îndrăgostitul îi restituie iubitei amintirile „îţi dau înapoi gândul din marginea pădurii” şi iubirea ce i-a purtat-o „şi sufletul pe care. 8. fiind şi singurele elemente ce au rămas neschimbate şi eterne „Castelul e istoric şi lacul e pătrat”. eternităţii. sugerând percepţia cu totul particulară a pierderii iubirii. Totul depinde însă de mentalitatea fiecăruia şi de prisma prin care te uiţi la viaţă. Copacul.imagine vizuală. element întâlnit deseori în creaţia lui Eminescu. zălog. a duce cu vorba (pe cineva). Cuvântul stil înseamnă un mod de exprimare. contribuind şi la conturarea imaginii vizuale. vorbe în vânt.conturarea unui peisaj de toamnă. apăsător. Pot spune că sunt de acord cu afirmaţia “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”. *Mi-am cumpărat un lac de unghii incolor.10. mohorât = trist. a purta vorba. solitudinea 7. motivul amintirii7. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi păstrează măsura şi ritmul versurilor. motive: seara. 4. Trăsături ale descrierii: . *Pentru a termina definitiv repararea casei. peste care “vântul suflă veşnicie”. se ilustrează absenţa oricărei speranţe. pe lângă faptul că este un act imoral. de culoare maro. veşnicie = eternitate 2. “Amintirea cu miros de colb pătrunde-n nări” . 3. În ultimul catren al poeziei. Cratima este folosită în structura „mă-ndemni” pentru a pronunţa cele două cuvinte fără pauză. precum şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. “De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” . Totuşi. Reiterarea ultimului vers este un laitmotiv. sper să-mi poţi spune şi tu punctul de vedere referitor la aceasta temă – poate reuşim să influenţăm mass-media.imagine olfactivă. “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” . 5. care “păşeşte strâmb” prin noroiul existenţei. care exprimă ideea că despărţirea este plasată în acelaşi loc unde îndrăgostiţii s-au întâlnit prima oară. scrum”. puritatea şi epitetul “murdar”.prezenţa figurilor de stil: epitet în inversiune (”vânăt giulgi”). ) Încă din cele mai vechi timpuri banul a dat naştere la multe conflicte. mai trebuie doar să dea cu lac parchetul. Personificarea dâmbului care-şi încruntă sprânceana uneşte planul exterior al naturii cu cel interior al simţirii poetice. Daniela Varianta 55 1. Subiectul al II. *Şi-a cumpărat geacă şi geantă de lac. arta. a da drumul cuiva. fiind asemuită cu o “sprânceană” ce se încruntă. pe parcursul timpului. în versul “Cât pământ ne desparte acum şi câte gări”. Omonimia cuvântului „lac”: *În fiecare seară se adunau pe malul lacului la poveşti. Este destul de greu să îţi menţii această convingere. a pune o vorbă bună. a-şi face un drum în viaţă. ci dimpotrivă. sunt de acord cu afirmaţia lui Arghezi: “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”. imagini auditive (”Un croncănit răzleţ răsună crunt”). Tema naturii. “strivit în pumni de nouri”. 10. Valoarea expresivă “cât” şi “câtă”. . o lume în care puterea banului are ultimul cuvânt. pentru că. sumbru. a sta de vorbă. fiecare om având propriile criterii de clasificare a valorilor. des = înnorat.3. Este adevărat că pare mai simplu să furi şi să te bucuri de confortul oferit de bani. În concluzie. “zdrenţe”. păşind strâmb prin noroiul care-l încetineşte. Destrămarea cuplului este evidentă şi reliefată prin înapoierea sentimentelor ce le-au simţit cândva. personificări (”cerul des/ Îngenunchează”). dens. ceea ce denotă o umanizare dureroasă a timpului personificat.cadrul natural realizat prin imagini artistice: “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” imagine auditivă. Cratima în structura “Şi-mprăştie” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză. dacă noi ne „ridicăm” la nivelul unor astfel de ştiri superficiale. simbol al iubirii. prin alăturarea termenilor: substantivul “desen” ce poate reprezenta creaţia.imagine vizuală 6. vorbă lungă./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”). stare ilustrată şi prin prezenţa semnului exclamării din finalul poeziei. . Sinonime: nelinişte = îngrijorare. deoarece fac parte dintre cei care pun preţ pe valoarea morală şi nu pe cea oferită de bani. a nu sufla o vorbă4. ţi l-am păstrat”. despre fata de la pagina 5 şi mai ştiu eu ce astfel de rubrici. metafora personificatoare “Cerul cu mâini crăpate de vânt” Subiectul al II./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”. Adverbul “mărunt” este un epitet care descrie căderea ninsorii în fapt de seară.Pe de alta parte. Figură de stil: epitetul şi personificarea “cerul des îngenuncheat” descrie un cer de iarnă înnorat. mlădios şi graţios este prezentat de Al. Nu înţeleg cum ne vom descurca pe viitor. lipsită de reguli. a găsirii unei soluţii de supravieţuire spirituală a eului liric. tristeţea lui sfâşietoare. Aştept veşti de la tine! Cu drag. iar colina e personificată. uneori galopant. care cade parcă pe pământ. având în vedere societatea nedreaptă. 2. indiferent de situaţie. “vântul suflă veşnicie”.lea Text argumentativ: “Altă pâine cumpără banul muncit şi altă pâine fură banul şiret. prezentând astfel urâţenia şi ura naturii. trebuie să ai personalitate şi să nu te laşi influenţat ori tentat de tot felul de atracţii. Tema iubirii.9. iar rima este încrucişată. Oricare ar fi comportamentul celor din jur.prezenţa figurilor de stil: epitete cromatice „stâlpi rumeni”. divergenţe şi au constituit un mod de diferenţiere atât a lucrurilor materiale cât şi a oamenilor. semnificând “noroi”. „cât pământ ne desparte acum şi câte gări”.imagine olfactivă .lea Scrisoare despre impactul telefoniei mobile asupra vieţii de zi cu zi: Timişoara. decide valori şi competenţe. a avea drum de făcut. Titlul poeziei. a rămâne pe drumuri.imagine vizuală. cel puţin din punctul meu de vedere. metafore (”giulgi de scrum”) . drum lung.imagine auditivă. melancolie şi solitudine a eului liric. deoarece este important să ai conştiinţa împăcată. Imaginea dezolantă a trecerii timpului este realizată prin scrierea cuvântului cu literă mare. a ieşi în drum. Titlul este o metaforă. Expresii/ locuţiuni cu termenul “drum”: a ieşi în drum. Astfel. al sentimentelor.

Abateri de la normele actuale: crisanteme-crizanteme. făcând comunicarea mult mai rapidă şi. caracteristice poeţilor simbolişti. imi. deoarece simţămintele deprimante sunt sugerate de “pacea violetă”. închise. ilustrând continuitatea stării de contemplare a orizontului. exprimă o acţiune în desfăşurare şi de durată. “floarea-soarelui”.adresarea directă prin :. Însă. Verbul la gerunziu. este reprezentativ pentru simbolism. “ore funerare”.. a găsi adevărul presupune o atitudine asumată în cele mai multe circumstanţe. apui. soare. Atmosfera devine magică. entuziastă. 2. metafora soarelui sugerând lumina şi strălucirea acestui sentiment. deoarece ne-a uşurat foarte mult viaţa. frenetică = exaltată. dificultatea cea mai mare este aceea de a te hotărî asupra căii pe care vrei să o urmezi în viaţă.*în structura a doua. Titlul poeziei ilustrează dependenţa eului liric de iubire. mai presus de toate. calmează starea interioară a eului liric. sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui N. Varianta 58 1. el le-a fost dăruit oamenilor de către Creator. Rima în prima strofă este îmbrăţişată iar în următoarele trei strofe este încrucişată. iar negrul este reiterat în cele mai surprinzătoare asociaţii: “negre sfere siderale”. versuri lungi cu măsura de 18 silabe. fiind dublată de apariţia neaşteptată a unei negre siluete.personificare ce exprimă nădejdea că va regăsi fericirea pierdută. decât să îţi scriu în fiecare zi câte o scrisoare. “muribundă”. trudiţi = muciţi. iar când o găseşte realizează că acesta trecător. motivul solitudinii. senzaţie care se prelungeşte la nesfârşit prin punctele de suspensie. cratima leagă două cuvinte pentru a le pronunţa fără pauză. Semnul întrebării din ultimul vers marchează o interogaţie retorică „ Ce rugi […] se desinau în atmosferă pe cerul dur de ametist?” şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia interogativă. tine. „cântări funebre”-imagine auditivă 8. Finalul emană o “linişte regală”. -mi. tu. *Acest instrument de percuţie scoate note acute. Figură de stil: Personificarea “zarea călătoare” ilustrează efemeritatea sentimentului de iubire. Imagini artistice: „cerul dur de ametist”-imagine vizuală. ne ajută să economisim timp şi bani. Subiectul al II.transmit o stare de confuzie. *Despre evenimentul de la Ateneu a apărut doar o singură notă întrun ziar. “safire”. cu predilecţie lui Topîrceanu. Tema naturii. Este din ultima generaţie 3G. pentru înlocuirea vocalei iniţiale “î” şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. cu efecte nocive pentru om: “parcul rozelor senzaţii cundoliate crisanteme”. mi-. Şi atunci. (se) desinau-(se) desenau 3.” (N. nestăpânită.4. Cu drag. poţi să mă întrebi de ce îţi scriu şi nu-ţi trimit SMS-uri. “nostalgii”. în acelaşi timp. Astfel. Titlul poeziei. ca element citadin simbolist. serale). epitetele cromatice compun o imagine şocantă a simţirii poetice. prin asocierea culorilor cu diferite pietre preţioase „cerul dur de ametist”. consider că ceea ce contează mai mult în viaţă nu este capătul drumului. muzicale. îi dă strălucire.stările de tristeţe. “-ndoliate”. Semnul exclamării din versul al doilea evidenţiază o exclamaţie retorică şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia exclamativă. În fond. culori reci. “funerare”. e greu să ai dorinţa de a-l găsi”. imagine vizuală ce ar putea simboliza ivirea iubitei. spleen.de la speranţa cu “rozele senzaţii”. ne va face comunicarea şi schimbul de informaţii mult mai uşor. după cum afirmă şi Nicolae Iorga. *Pe cer stelele străluceau misterios. exprimând certitudinea fericirii viitoare: “simt”. înrudit cu stejarul) *Cer numai să i se facă dreptate. de la agitaţia sumbră la o “linişte regală”. aşa că de acum încolo ne va fi mult mai uşor să comunicăm. moarte spirituală sugerate de simboluri cromatice. Finalul poeziei este funebru. Refuzând adevărul. motivul înserării6. iar pentru a-l redescoperi.4. Suava imagine auditivă a simfoniei pure linişteşte. întrucât o floare fără lumină şi fără soare nu poate rodi. Omonime cu “cer” şi “note”.prezenţa parcului funebru. *La grădina botanică au adus o nouă specie de cer. întrucât “a refuza” este mai uşor decât“ a înţelege”. Asocierea culorilor pastelate cu cele tari creează un impact vizual puternic asupra cititorului. viaţă şi. revigorându-i întregul trup. *Când i-a zâmbit. Virgula din primul vers al strofei a treia desparte interjecţia „O” de restul propoziţiei. Pentru început. oamenii s-au afundat treptat în propria plasă ţesută din ipoteze şi minciuni. Iubita este fiinţa care readuce în inima eului liric dragostea. puterea de a rodi.9. de la nuanţele luminoase la cele întunecate. motivul parcului. “violetă”. “o neagră siluetă”7. raze. morbid.? Pentru că abia aştept activarea cartelei pentru a putea vorbi cu tine. ladeprimarea “cu-ndoliate crisanteme” . este în continuă căutare a iubirii care îl încălzeşte. acea “frenetică substanţă” ce constituie esenţa vieţii. Nici cu pozele nu va mai fi o problemă. „orisontând”. ca simboluri ale stării de nevroză şi halucinaţie. “calmul pur al simfoniei”. “cântări funebre”.pronume de persoana a II-a : ta. Rolul cratimei în sructurile “mă-nvârt” şi “floarea-soarelui”: în prima structură. Cred că trebuie să îi mulţumim celui care a inventat telefonia mobilă. “tăcuta orchestrare”. iar eul liric se simte trist şi dezamăgit până când sentimentul înălţător apare din nou. compoziţii şi ansambluri muzicale: “vesperala simfonie”. Iorga şi cred că adevărul poate fi identificat adesea. ridic. adevărul. marcând o pauză de rostire şi având nuanţă emoţională. ilustrată prin metafora ”florile fiinţei mele”. Eul liric este sortit să caute şi să descopere acest sentiment fără de care nu ar putea crea. mei. Măsura versurilor este de 10-11 silabe . “neagră”. “funerare”. pot primi mai repede şi răspunsul tău. stări dezolante: “-ndoliate”.pronumele la persoana I singular: mă. deoarece.muzicalitatea este exprimată direct sau sugerată prin enumerarea diferitelor sunete. asemenea plantei care se roteşte după soare. Există MMS-ul şi astfel vom putea vedea mai repede pozele făcute în diferite situaţii şi locuri în care am fost. În al doilea rând. sătenii s-au trezit cu noaptea în cap. simbolizată de albastrul safirelor şi pacea violetă.9. “Câmpul plin” este metafora pentru sufletul poetului în care se iveşte o “harnică speranţă”. “Nu e greu să găseşti adevărul.cromatica este exprimată direct sau sugerată.2.lea Întocmirea unei cereri: . a depărtărilor.Vreau să îţi spun că sunt foarte fericită. descătuşând = eliberând. Adevărul poate fi un principiu de viaţă ce trebuie urmărit.verbe la persoana I: -nvârt. Culorile aşezate în antiteză . adevărul nu a dispărut. Ultima strofă a poeziei schimbă registrul liric. Ultimele două strofe sugerează revenirea speranţei pentru a trăi o nouă iubire. obosiţi. BIP-uri etc. la fel ca majoritatea valorilor morale. Tema iubirii. devenind fad.7. ci se veştejeşte şi moare. Folosirea a două semne de punctuaţie din strofa a treia.10. cratima se foloseşte pentru scrierea corectă a unui cuvânt compus. Iubirea îi dă poetului forţa creatoare. Consider că este mult mai rapid şi mai ieftin să îţi trimit un SMS ca să aflu ce mai faci. Iorga) Pentru societate. Subiectul al II. o imagine auditivă (armonii) şi o imagine vizuală (vesperale = de seară. Rolului stilistic al gerunziului în versul: “Orisontând în ritmul mistic albumul stinselor poeme…”. note. fiind format prin asocierea a două figuri de stil. deşi sunt multe situaţii în care minciuna e preferabilă adevărului. “la bemol” .Cromatica poeziei este variată.5. în nota tristeţii simboliste. de bulversare. prin sensul conotativ pe care-l are substantivul compus “floarea-soarelui”.3. (arbore înalt. Ieri am primit cadou un nou telefon mobil.lea Text argumentativ: “Nu e greu să găseşti adevărul. dezolare. eu. lipsit de substanţă şi a căpătat un înţeles abstract. răsari. În concluzie. simt. Cele două cuvinte sunt neologisme. e greu să ai dorinţa de a-l găsi. Câmpul semantic al “luminii”: strălucitoare. Catrenul are măsura de 10-11 silabe şi rima încrucişată. întrucât dispare precum “zarea călătoare”.verbe la persoana a II-a: trimiţi.5. ci parcursul străbătut.10. Catrenul are rimă încrucişată. *La examen a obţinut note mari.. dar dorinţa de a-l găsi este o atitudine umană greu de dobândit. mele. aplec. răsai6. aceştia ar trebui să caute adânc în sufletele lor. a pălit de-a lungul timpului. Mărci lexicogramaticale ale eului liric:. Trăsături simboliste. “note vagi”. Alte sugestii cromatice sunt conţinute în referirile la pietre preţioase: violetul ametistului şi albastrul safirului. depresive.8. stau. Dorin/Dorina Teodorescu Varianta 57 1. de a-şi desăvârşi opera sub razele binefăcătoare ce-i mângâie sufletul. Sens conotativ al cuvintelor “noapte” şi “raze”: *În ziua secerişului. Această invenţie va micşora distanţa dintre Timişoara şi Brăila. o rază de speranţă s-a ivit în sufletul tinerei fete. Poetul caută iubirea. Sufletul poetului. “amurgul trist” etc . care începe să pulseze sub acţiunea sentimentului ce-i “urcă prin arterele rebele”. Eugen Simion a făcut nişte note critice privind opera politică a lui Mihai Eminescu. Sinonime: făptură = fiinţă.

/ ca luna pe fundul fântânii”. Contrastul alb-negru evidenţiază zăpada abundentă care acoperă apocaliptic întreaga fire şi simbolul morţii sugerat prin “ciorile”. cratima are rolul fonetic de a păstra măsura versurilor de la 11 la 10 silabe. Domnului Director al Companiei de Asigurări „Viitorul”. nu-i poţi risipi cu inconştienţă şi-ţi poţi face bucurii fără să ai sentimentul vinovăţiei că iroseşti banii altcuiva.8.. În ultima strofă. în chibzuieşti. pronumele la persoana a II a singular exprimă nerăbdarea eului liric de a fi alături de iubita sa. “ninge”. eforturilor şi propriei seriozităţi. “luna” 3.“natură” *Primăvara natura se trezeşte la viaţă. La Premiile “Oscar” au fost prezente toate stelele cinematografiei americane. “ne”. iar primul vers al strofei a doua sugerează comuniunea dintre sufletele celor doi îndrăgostiţi. ori către sine însuşi. ca oglindă a sufletului. În structura “pare-odaia” cratima este folosită pentru pronunţarea celor două cuvinte fără pauză şi pentru păstrarea măsurii şi a ritmului strofei3.10. pe care o conduceţi şi aş dori să-mi oferiţi prilejul de a vă convinge despre seriozitatea şi capacitatea mea pentru a face faţă cu succes într-un post de agent de asigurări. ilustrate prin pronumele “ne”. …. după cum spunea Stendhal. Eul liric foloseşte persoana a II-a în adresarea directă către orice om.pronume la pers. se cufundă în inima lui: “Ochii tăi se deschid în mine”. la pers I plural în ultima strofă: În incipitul poeziei. boltit = arcuit 5. Trecerea pronumelor de pers a II a sg. iar ochii ei. când munceşti pentru banii proprii. veghe = pază.” Primul argument s-ar referi la satisfacţia simţită atunci când ai reuşit într-o afacere a cărei idee îţi aparţine. pronumele apare la persoana I plural. a apune. motivul lunii 7. în măsura timpului de care dispuneţi. Solicit această audienţă. 9. ca urmare a inventivităţii. Sens conotativ “inima”. cu măsura de 13-14 silabe. În ultimă instanţă.4. idee sugerată de metafora cu nuanţă antitetică “atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet”. ninge” sugerează cititorului imaginea vizuală de ninsoare abundentă. lacul.2. Sugestia textului liric este ilustrată prin figuri de stil. El îşi cheamă cu gândul iubita în fiecare noapte. Câmpul semantic al cuvântului “noapte”: “stelele”. Sinonime : orologiu = ceas. nu poţi cunoaşte viaţa în toate aspectele ei. Repetiţia “ninge. deoarece nu poţi fi cu adevărat fericit decât dacă tu eşti în stare “să devii bogat. “Inima mea te cheamă”. strada Nicolae Bălcescu. reverberaţiile comuniunii om-natură. singurul reper de protecţie şi mângâiere în viforoasa iarnă. şi imagini vizuale.pronume la persoana I singular – “mea”. vă rog să aveţi bunăvoinţa de a mă primi în audienţă. “ne”.8. atunci când vezi înflorind câştigurile. Titlul este sugestiv pentru starea emoţională puternică în care se află eul liric. 18. Ultima strofă amplifică starea de tristeţe şi suferinţă a eului liric.Mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric:. fântâna) şi cosmice (luna). când natura doarme. “negre”. a (se) stinge = a (se) păli. ninge. Subiectul II Scrisoare de intenţie: Stimate Domnule Director. Câmpul semantic al iernii: “crivăţ”. deoarece “o raclă îţi pare-odaia toată”.pronume la pers I plural. cu puritatea nuferilor care plutesc pe luciul lacului şi cu lumina misterioasă a lunii. “tăi”. pentru că totul îţi vine de la sine şi bogăţia nu-ţi poate aduce bucurii reale ori satisfacţii profunde. Varianta 60 1.personificare. deoarece doresc să mă angajez pentru perioada vacanţei de vară la Compania de Asigurări „Viitorul”. Concluzia este. sugerând împlinirea extatică a iubirii în sufletul eului liric.6. este într-adevăr nevoie de bani. prin care compară ochii iubitei cu doinele ce se aud în stâne. sugerând apropierea morţii. “ciori ca de funingeni”. stelele şoptesc. aportul pe care îl ai nuţi aduce satisfacţii prea mari şi de multe ori se întâmplă să nu te potriveşti cu cele gândite şi organizate de altcineva. pus la numărul plural. dacă ar fi să întrebi fiecare om ce îşi (mai) doreşte în viaţă.lea Text argumentativ: „ Nu să fii bogat te face fericit. Planul exterior al naturii se îmbină cu planul interior al simţirii. agitaţie sentimentală sugerată de substantivul „insomnii”. “nostru”.adresarea directă: “Inima mea te cheamă din noapte”6. imagini artistice realizate printr-un şir de comparaţii.* “urlă crivăţ” . În structura “lanţurile-i”. a II a singular – “te”. Repetarea comparaţiei în a doua strofă: Poetul Ion Vinea foloseşte această repetiţie de comparaţii pentru a accentua comuniunea erotică dintre cele două inimi. – “nostru”. negre. ci să devii bogat”(Stendhal).10. Sibiu Varianta 59 1. răspunsul cel mai frecvent ar fi „bani”. negre). Gândurile sumbre sunt comparate cu ciorile “şi gândurile pleacă în stol funinginit/ ca ciorile ce. “ninge-ntr-însul necontenit de-un veac”) cu cele auditive (“urlă crivăţ”). unde predomină culoarea neagră sugerând starea depresivă în care este cufundat eul liric. de parcă este sfârşitul lumii. Strofa este o cvinarie (strofă de cinci versuri). absolventă a Liceului Teoretic „Octavian Goga” din localitate. că „Nu să fii bogat te face fericit. deoarece iubirea s-a împlinit. Cuplul se împlineşte. Forţa iubirii reuneşte într-o armonie desăvârşită emoţia spirituală a doinelor cu elementele telurice (nuferii. care se simte claustrat în propriul spaţiu. Silvia Leonte. “Ochii tăi se deschid în mine” (se spune că ochii sunt oglinda sufletului). provocând emoţii puternice cititorului. asemănând sufletul iubitei cu cu nuferii şi luna: “ca nuferii în iezere line. *A pescuit în Dunăre un somn uriaş. nu-ţi poţi fixa şi conştientiza limitele. “ciori ca de funingeni aştept-un hoit trântit”. al iubirii. “ca-ntr-un sfârşit de veac”5. comparaţii: “gândurile pleacă în stol funinginit.”. “iarnă”. şi-o raclă îţi pare-odaia toată. cromatice (ciorile ce. cuplul s-a desăvârşit erotic şi se visează deja împreună “sub umbrarul (iederei) de vecie”. cele două inimi se contopesc într-un destin comun. Figuri de stil: * “foc sărac” – epitetul compune imaginea vizuală a focului din vatră. “mine”. “ca doinele în veghile stâne”. care-i goneşte somnul şi liniştea. dacă ai fi bogat de mic copil. Pentru a putea trăi liniştiţi. o legătură trainică asemănătoare cu aceea a doinei care alină veghea în stâne. . nr. eul liric foloseşte imaginea auditivă. *Am cumpărat un tablou cu natură moartă. cuplul de îndrăgostiţi este sudat. ca o dedublare a sinelui: “De frig te-nghemi. deoarece soarta i-a legat unul de altul “cu lanţurile-i prinse de soartă”.9. În al doilea rând. 29 iulie 2007 Vă mulţumesc. în general. În această strofă sunt prezente imagini vizuale precum “prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată”. ei au devenit “nostru” şi au aceleaşi aspiraţii. lipsiţi de grija zilei de mâine./ca ciorile ce. afirmaţie care şi-a dovedit valabilitatea în toate epocile. Tema naturii. domiciliată în Sibiu. altfel îi iubeşti. fără drept de tăgadă. “stelele”: *Din cauza întunericului. fiind îmbiaţi de iedera boltită să-şi petreacă „visul nostru de viaţă şi moarte[…] sub umbrarul ei de vecie”. prin care se sugerează efectele naturii dezlănţuite şi în fiinţa umană. numai că aceştia aduc mulţumire doar dacă sunt munciţi de noi. *Nu se cunoaşte natura virusului gripal care s-a răspândit în tot oraşul. prin rostirea fără pauză a substantivului “lanţurile” şi a pronumelui personal “i”.4.”7.2. Subsemnata. “atâta alb”. ci să devii bogat”. a dispărea. Omonime “somn”: *Este târziu şi mi s-a făcut somn. Ultima strofă evocă împlinirea sublimă a iubirii. În societatea contemporană.Domnule Director. Dacă afacerea este preluată de la părinţi. motivul iernii. Ultimul vers sugerează ideea că cele două suflete erau predestinate să se întâlnească. implicarea nu este totală. i-a sărit inima din piept. epitete “negre”) care compun un peisaj unic prin îmbinarea imaginilor vizuale (“în vatră-i foc sărac”. Motivul visului (oniric). Ultimele două strofe ale poeziei: În penultima strofă. versurile sunt lungi. reflectată în apa fântânii. Subiectul al II. nu poţi fi fericit cu adevărat. dau peste-ntinderi roată”.

care susţin umorul şi oralitatea stilului. deoarece sunt îndemânatic. îl fricţionează cu oţet de leuştean. Sensul expresiilor: “era faţă” = era de faţă. pentru că era prea leneş şi delăsător. *De la o vreme. *Toată săptămâna m-am frământat din cauza examenului. Sinonime: a secera = a ucide. rând pe rând5. plină de umor. transformă situaţia personală într-o problemă de matematică. „iţari”. cu dascălii lui. Relaţia naratoruluipersonaj cu cititorul este apropiată. aparţinând literaturii memorialistice. Ghica-Vodă. Exerciţiile şi exemplele date elevilor erau preluate din viaţa cotidiană.. În relatarea amintirilor. examene. stare fiziologică bună. liniştesc 4. Trăsături ale domnitorului Ghica-Vodă exprimate în mod direct de către narator: „frumos la chip”. 10. este descris sistemul de învăţământ de la acea perioadă. “leneş fără pereche”.3. “stâna în dumbrava Agapia”. Autorul-narator şi protagonistul totodată. “Lucrul rău nu piere cu una cu două”. nenorocire5. materiile studiate erau predominant religioase. Şcoala de odinioară apare ca o anexă a Bisericii. “a dat holera peste mine”.. în Târgul-Neamţului. impresii. Opera “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă are ca temă evocarea vieţii satului românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi anume a satului Humuleşti. exerciţii de matematică. cu două”. Autocaracterizare6. postpus verbului. cozonacii sunt pufoşi. belea = necaz. mediu social în care Nică evoluează de la copilărie la adolescenţă. personajele prezente în text sunt: Nică. studiul mai mult sau mai puţin aprofundat al disciplinelor ştiinţifice ca aritmetica. autorul este Ion Creangă.cuvinte şi expresii populare: “frecătură”. pe care îl conduceţi. ci sunt selectate fapte ce devin momente de referinţă în . forma populară a inversiunilor verbale (”cumpăra-ni”. 2.. în detrimentul disciplinelor laice: aritmetica. de s-a dus în Humuleşti”.prezenţa interjecţiilor: “iată”. În acest text. are loc la Târgul-Neamţului inaugurarea Şcolii Domneşti la care participă domnitorul Moldovei. care explică cine era Vasile Bordeianu: “Abia spre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu. Adus acasă. părintele Duhu. vracii. Protagonistului-narator nu-i ardea de şcoală.8. la Humuleşti.06. se petrec lucruri ciudate. în speranţa unui răspuns favorabil. În structurile: “cumpăra-ni” şi “fost-a” cratima indică inversiuni şi marchează pronunţarea fără pauză a cuvintelor pe care le leagă. expunerea se face la persoana I. care erau la bunul plac al profesorilor. fiind relatate întâmplările unui tânăr elev. prin leacuri tradiţionale. Menţionez că am înclinaţii certe pentru acest fel de ocupaţie. “fost-a”). din opera literară “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă: În 1852. Subiectul II Rezumatul textului citat la Subiectul I. “pe la toacă”. “amânar”. strungarul nostru. “cofă”). naratorul este şi personajul principal. frumos îmbrăcaţi şi aranjaţi. Comentariu citat: Naratorul-personaj se îmbolnăveşte de holeră la stâna de la Agapia. eliberat de liceul susmenţionat. Ghica-Vodă şi Nică Oşlobanu. este îngăduitor cu băiatul care abia scăpase cu viaţă din ghearele holerei şi-l lasă pentru o vreme în voia lui. Nică. ca toţi sănătoşii”. definind astfel arta naraţiunii lui Ion Creangă. Alt sens al cuvintelor “a petrece”. s-a trezit “sănătos. tatăl lui Nică. trăsături care susţin arta naraţiunii specifică lui Ion Creangă. *Dacă se frământă bine aluatul. Alin Stoian Giurgiu. Conţinutul lecţiilor era la aprecierea subiectivă a dascălului şi. “ia”.9. vă transmit întreaga mea consideraţie. Expresii/ locuţiuni: “am tras o raită”. Varianta 62 1. la restaurantul Mc Donald’s. întrucât ilustrează un aspect al vieţii reale: şcoala moldovenească de la jumătatea secolului al 19 lea (1952).6. Realismul este ilustrat prin: . 9. precum şi materiile predate. Orbită de dorinţa de a-şi vedea fiul popă. aspru. sunt absolvent al Liceului Economic din Galaţi. A doua zi. care-l vindecaseră. Virgulele izolează atributul apoziţional de restul propoziţiei.auxiliarul a avea este. Aş vrea să adaug că sunt pasionat de acest gen de activitate. Atitudinea tatălui exprimă bucuria imensă că băiatul era acum sănătos tun. A reuşit în afaceri pentru că a făcut toate lucrurile cu cap. în care îşi evidenţiază defectele şi comoditatea la învăţătură: „bun de hârjoană şi slăvit de leneş. precedat de formula tipică “vorba ceea”: “Lucrul rău nu piere cu una. mai ales.formule specifice oralităţii: „zicea el”. iar clădirea şcolii se afla pe lângă un aşezământ bisericesc.registrul popular al limbajului: cuvinte şi expresii populare („era faţă” „de-a rândul”.precizarea timpului real. aplicând regula de trei simple.formule specifice oralităţii: “vorba ceea”. “cofăiel”. combinaţii neaşteptate de cuvinte . Ştefan a Petrei. Anexez un curriculum vitae şi. după care copilul “am adormit mort”. V-aş rămâne recunoscător dacă mi-aţi fixa o zi în această săptămână pentru un interviu sau pentru o discuţie în care v-aş putea convinge despre calităţile mele. “fost-a” . sistemul de învăţământ de atunci. „puricale”. mama îl răsfaţă pe băiat. 3.7. gramatica. Aceste trăsături îl pun în antiteză cu ceilalţi copii veniţi la şcoală din dorinţa sinceră de învăţa.“slăvit de leneş”. exprimată printr-o comparaţie. zâmbitor şi amabil cu clienţii dar. se găsea şi naratorul-personaj. Polisemia cuvântului cap: Capul mafiei locale a fost prins de poliţie azi dimineaţă. în funcţie de acesta. Autoironia specifică lui Creangă despre firea sa neastâmpărată se manifestă şi aici printr-un proverb popular. Textul aparţine realismului. era prezent. “m-a lăsat în voia mea”. tulbură # limpezesc. prezintă cu discontinuitate anumite momente din viaţa sa. autobiografice. geografie. îl împachetează în fierturi de plante.2007 Domnului Director al restaurantului “Mc Donald’s. Mara are avantajul de a-şi aşeza coşurile cu marfă la capul podului. Părintele Duhu. în care autorul descrie fapte din propria viaţă. “podul Cărăgiţei”. În continuare. de aceea perspectiva narativă defineşte naraţiunea la persoana I. “pe la august […] de la 48″ şi a localităţilor: “Humuleşti”. atât ca urmare a predispoziţiei sale cât şi ca rezultat al educaţiei greşite primite de la mama sa. expresie populară care numeşte dimineaţa. “crida”.pronumele este postpus verbului.regionalisme: „isonari”. cu oamenii lui “gospodari tot unul şi unul”. Examenele şi testările se dădeau înaintea unui stareţ ale cărui principale îndemnuri erau acelea de a neglija materiile laice care „amărăsc inima şi tulbură sufletul” şi de a se dedica studiului „ceaslovului şi psaltirii”. Întâmplările şi evenimentele nu sunt relatate într-o ordine cronologică. leneş # harnic. geografia. . numiţi popular “doftorii satului”. profesorii erau de cele mai multe ori slujitori ai Bisericii. a distruge. întâmplări trăite. specialitatea “lucrător în comerţ”. “de-a rândul” = pe rând. sentiment la fel de puternic ca şi spaima cumplită pe care o trăsese atunci când acesta se îmbolnăvise. „droaga”.de o boală necruţătoare. A lucrat atât de mult la matematică încât îl doare capul. Galaţi Varianta 61 1. “îmi ardea sufletul în mine”4. lecţiile din clasă etc. unde vânzarea era bună. Vă adresez rugămintea de a mă angaja în postul vacant de vânzător pentru perioada vacanţei de vară. “după câtă minte avea”-. care ţine un discurs emoţionant şi pilduitor.Mă numesc Alin Stoian. Menţionez că am luat cunoştinţă despre existenţa postului de vânzător din anunţul pe care dumneavoastră l-aţi publicat în ziarul “Adevărul” şi vă informez că am atestat în această profesie. impresionat de cuvintele domnitorului. părintele Duhu şi stareţul Nionil. 10. fără a urmări cuprinderea întregii vieţi. Mărci ale oralităţii:. năpastă. Rememorarea întâmplării îl determină pe naratorul-personaj să se roage pentru odihna lui moş Ţandură şi a tovarăşului său. se remarcă registrul popular -”bun de hârjoană”. metaforă pentru starea gravă în care se afla. „helgea”. deoarece pe acolo trecea toată lumea. “n-am închis ochii”. înconjurat de o mulţime de lume. Amintirile sunt o specie literară epică în proză. sever. Fragmentul este o autocaracterizare a naratorului. de asemenea. prin forma inversată a verbelor: “cumpăra-ni” .exclamaţii: „Dumnezeu săl ierte!”. care “a secerat” o mulţime de oameni 8. pus în situaţii şi împrejurări verosimile: vizita domnitorului şi atitudinea oamenilor. “blând cum era”. Stilistic. întrucât povestirea la persoana I şi oralitatea stilului dau impresia de confesiune. 26. leneş fără păreche””. doar-doar acesta va învăţa carte. lucru despre care mi-am dat seama atunci când lucrat în vara precedentă. artistic. “hoştinele”7. amărăsc # înveselesc. cu accent pe învăţăturile religioase. dativul etic (”cât mi ţi-i melianul”). “după câtă minte avea”. Ambele structuri ilustrează registrul popular şi oralitatea textului. influenţat foarte mult de Biserică. Mărci ale oralităţii: .veridicitatea faptelor: izbucnirea holerei. “a frământa”: *Vom petrece minunat în această excursie. de spunere către cititor. Ca podăriţă. Antonime: blând # fioros. gramatica.regionalisme: “mere turture”. cu subiectivitate.. am o mare putere de muncă. supărat că stareţul Nionil îi reţinuse salariul pe nedrept. Printre elevii participanţi la deschidere. unde fusese trimis de părinţi tocmai ca să-l ferească de maladie.

Momentul subiectului din care textul a fost extras este expoziţiunea. cu firea ta visătoare. focalizarea dindărăt. Când a rămas fără bani. 29. conturează un tânăr cu părul roşcat. Sinonime: neguţător = negustor. Succesiunea construcţiilor exclamative şi interogative sugerează perspectiva auctorială omniscientă. deoarece autorul începe cu fixarea locului şi a timpului -“din poeniţa vine domol”. Soarele încălzeşte uşor atmosfera. iar în păduriştea de mesteacăni de pe poala din bătaia soarelui. Aceştia fugeau de el şi îl evitau deoarece acum nu mai putea să îi îndoape cu bunătăţi. însă sentimentul de mâhnire de acum este foarte puternic. să soliciţi sprijinul unui membru al Uniunii Scriitorilor pentru a-ţi confirma talentul poetic.punctul marchează finalul enunţului 3. că tocmai ţi-a apărut prima carte de poezie. Te îmbrăţişez cu admiraţie. Semnele de punctuaţie în enunţul “. Abu-Hassan a rămas şi fără prieteni. când a scăpat ca prin minune de holera necruţătoare.L. imagine vizuală susţinută de epitetul “zare adâncă”.virgula delimitează vocativul substantivului “fiule” de restul propoziţiei. nu a băgat de seamă. agale. sclipeşte undoind aerul dimineţii calde. Din decizia de a-şi împărţi averea în două.“cu faţa vioaie”.6. Cei doi decid să străbată drumul împreună. deoarece a . iar naratorul omniscient şi obiectiv. Consider că este o adevărată izbândă faptul că. Din text reies. 2. Comentarea fragmentului:“E a doua zi de Sfântul Gheorghe. vioaie = veselă. care amplifică starea uluire a personajului. sprinten . în mod indirect.şi vesel. La vale. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I. ceată = grup.Ce ai. înainte de nămiez”. Abu-Hassan este protagonistul eponim al operei.Caragiale. personajul eponim al creaţiei lui I. Momentul subiectului: Textul a fost extras din expoziţiune. s-a ivit.L. este utilizat pentru a evidenţia uimirea personajului. bogăţie sinonimică. ai deja o notorietate de invidiat. apoi dispare brusc. urmat de punctele de suspensie. decid să se oprească la conac pentru o gustare. zăresc acoperişul nou al turnului şi tânărul se închină. Semnul exclamării. prin portretizare directă. tu ai întrecut orice aşteptări. prin adresare directă fiului). 3. după tufişul movilei pe care era construită biserica. sugerând faptul că. “să se pună pe petreceri”. Caracterizarea personajului: Abu-Hassan. Volumul cuprinde şi poezii scrise în liceu? Mi-aduc aminte că unele mi-au plăcut şi mie foarte mult. Opinia : Tovarăşul de drum al tânărului este un personaj bizar cu sugestii către diabolic. Sensul expresiilor “nu a luat seama” = nu a sesizat.Călinescu). Cerul este limpede. Singurul defect. în zare adâncă. Ştiu că tipărirea unei cărţi este costisitoare şi nu te credeam în stare. Expresii/locuţiuni din textul dat: “să-şi ducă viaţa “. încât banii nu-i ajung decât un an. care îl zăreşte în depărtare. mai ales că cei patru ani de liceu petrecuţi împreună au fost suficienţi pentru a ne cunoaşte bine unul pe celălalt. vreme = timp 2.”:. 9.Caragiale. “a doua zi de Sfântul Gheorghe”.2008 Dragă Adrian. Subiectul al II-lea Scrisoare cu început dat.7. Tovarăşul său de drum începe să râdă grozav.cu prezentarea personajelor “un călăreţ” . nu a fost atent. să faci rost de sponsori.semnul întrebării indică sfârşitul propoziţiei interogative. “La conac” de I. a “copilăriei copilului universal” (G.derivare cu prefixul “ne” 4. spre nedumerirea tânărului. prin imagini artistice. un “om plăcut la înfăţişare şi tovarăş glumeţ”. decât îl încântase mai înainte semnele lor de dragoste. 7. reies chibzuinţa dar şi dorinţa de a petrece. Peisajul este animat doar de ciripitul vesel al păsărilor umanizate prin personificarea “se-ntrec în feluri de glasuri”. Te rog să nu uiţi să mă inviţi atunci când vei lansa cartea. el adună “o ceată de vârsta şi de teapa lui”.”Fragmentul ilustrează descrierea unei păduri de mesteceni la începutul primăverii. în ziua de 24 aprilie. până departe. 8. organizează petreceri atât de costisitoare. Am aflat cu surprindere şi bucurie.8. a pieri = a dispărea. trăsăturile caracteriale ale lui Abu-Hassan. iar mâhnirea şi dezamăgire profundă reies indirect din atitudinea şi gândurile lui. textul fiind un monolog interior. “nu prind de veste” = nu a observat. Explicarea afirmaţiei: “Pe Abu-Hasan mai mult l-a mâhnit părăsirea din partea prietenilor. Întotdeauna dezamăgirile marchează oamenii mult mai profund decât cele pozitive. îi face aşa ca o ameţeală. este un tânăr care moşteneşte o avere însemnată după moartea tatălui său. o parte care să-i asigure traiul şi cealaltă pe care s-o risipească pe distracţii.5.” După ce a rămas fără avere. Prietenos şi generos. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ. păsările primăverii se-ngână şi care de care se-ntrec în feluri de glasuri. care sugerează şi structura satanică a personajului. 10. “boierul”. Modurile de expunere prezente în text sunt : naraţiunea şi dialogul. este adevărat că la Litere. Într-o dimineaţă de primăvară. fără urmă de nori. intitulată “Suflet de poet” Bucureşti.linia de dialog semnifică vorbirea directă (cuvintele mamei lui Abu-Hassan. Abu-Hassan fusese fericit când avusese prieteni alături de el. Aş fi curios să văd şi coperta şi mai ales numele tău pe ea. şi când se uită drept în ochii tânărului. prin polisemie. naraţiunea la persoana a treia. timpul “soarele nu s-a ridicat nici de doua suliţe. “s-au făcut nevăzuţi”. (atitudine) *Un copil reprezintă soarele în viaţa unei mame. avuţie = avere. sub umbrarul de la han. Mă uimeşti din ce în ce mai mult. iar amintirile plăcute se uită mai uşor decât cele dezagreabile. Instanţa narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi naraţiunea la persoana a treia. Ceru-i fără pată cât de slabă în tot largu-i de jur împrejur. prin care naratorul ştie ce simte şi ce gândeşte personajul. Pe drum întâlneşte un alt călăreţ şi se miră că nu-l observase mai devreme. un tânăr călăreţ vine din Poeniţa şi se îndreaptă către conacul de la Sălcuţa. “da piept în piept”5. 9. deşi nu sunt un iubitor de poezie şi nici nu mă pricep. Ajunşi în Sălcuţa cotesc la stânga. Instanţa narativă: Perspectiva narativă este auctorială. Nu pot să cred că ai reuşit să-ţi publici poeziile şi că ţi-ai împlinit atât de repede visul. La un moment dat. Se pare că totuşi. cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor”. Fragmentul dat rememorează o întâmplare miraculoasă din viaţa copilului în vârstă de 9 ani (anul de naştere al scriitorului este 1939). Felicitări! Să ştii că o să mă laud la toată lumea că am fost colegi. Sinonime: domol = încet. atitudinea şi relaţiile cu alte personaje. iar semnul întrebării este folosit pentru formularea interogaţiilor retorice. 10. 6. epitetul “dimineaţa caldă” accentuează ideea că astrul nu străluceşte cu mare putere. fiule? a-ntrebat bătrâna. alene. Varianta 64 1. deoarece vreau neapărat să am un exemplar cu autograf. deoarece le-ar prinde bine puţină companie. Sensurile conotative ale cuvintelor “aer” şi “soare”: *Când a venit de la Paris avea un aer occidental. Ioana Popescu Varianta 63 1. intitulată atât de sugestiv “Suflet de poet”. din fapte. a răsărit = a apărut. deşi abia în primul an de facultate.conturarea eroului. Titlul reprezintă numele de natură orientală al personajului din text. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului. (bucurie) 4. adresată fostului coleg . l-au părăsit şi prietenii. în stil indirect liber.06. Valoarea expresivă a semnelor de punctuaţie din fragmentul “Mare minune!… Unde a putut pieri? A intrat în pământ?”. Mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului:*treizeci – compunere (trei+zeci)*Abu–Hassan –compunere prin alăturarea cu cratimă *costisitoare – derivare cu sufixe*nemăsurat . privind apariţia primei cărţi de poezie a acestuia. întrucât fusese ţinut “sub străşnicie” de tatăl său. procedeu care compune şi o imagine auditivă. este faptul “că e saşiu. totul este liniştit şi senin. El merge agale neavând motiv să se grăbească. Naratorul omniscient apreciază că statutul social al călătorului este acela de negustor şi.

În opinia lui Slavici.4. Sinonime: vigoare = forţă.conştientizat că relaţiile cu tinerii se bazaseră doar pe interese materiale şi că un an întreg nu avusese niciun prieten. Modul de expunere utilizat în fragmentul dat este naraţiunea. A trecut mult timp de când nu am mai luat legătura cu tine şi. zdrenţuit. vitalitate.”. precum şi deosebirile flagrante dintre el şi ceilalţi oameni. şi era sincer. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie”. 3. el nu şi le-ar permite. Sinonime: prefacere = evoluţie. Abia aştept sã-ţi aflu părerile… Cu drag. precum şi Casa memorială Cezar Petrescu. Casa de Cultură din Buşteni. dar. sã judeci strâmb. din fragmentul dat reiese faptul cã Slavici îl cunoştea pe Eminescu foarte bine. sã judeci strâmb. Te îmbrăţişez cu drag. Sunt împreună cu un grup de colegi şi ne distrăm de minune. De asemenea.*„grădinã de frumuseţe” – metaforã. întrucât nu poate face compromisuri. firea sincerã a acestuia. arhivar = funcţionar. “clerical”. Şi vremea ţine cu noi. prin mentalitate/cuvintele personajului: “Nenorocirea cea mare a vieţii e . Firea lui miloasã. Acesta îşi aminteşte cã Mihai Eminescu era o fire veselã. fiind cel mai aspru critic al sãu 8.6. Trãsãturi ale lui Eminescu – omul. Douã modalitãţi de caracterizare. Relaţia dintre cei doi scriitori.10. şi să-mi scrii imediat impresiile tale. punând în evidenţã trãsãturi importante ale lui Eminescu: genialitatea. vanitate = orgoliu. Eminescu este conştient de genialitatea cu care a fost înzestrat şi considera că nu avea voie sã greşeascã. încât ai impresia că tot ceea ce vezi nu este real: munţii Bucegi apar ca o cetate străjuind oraşul. Modul în care descrie existenţa precară a lui Eminescu este şocantă. a cetit-o şi s-a întors. dar nu ai cum să te plictiseşti. *Vlad face Facultatea de Limbi străine pentru că vrea să lucreze în diplomaţie. 29 iunie 2007 Dragã Vlad. astfel că am putut urca până la Cascadă. pe care. Imaginea este mirifică. nu era egoist „era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism”. suferinţele. Chiar îmi lipsesc discuţiile noastre despre marile personalităţi ale culturii române. Eminescu nu a fost înţeles de contemporani. zdrenţuit. virgula are rolul de a coordona prin juxtapunere propoziţiile de acelaşi fel. el era „acelaşi om senin şi vecinic voios”. îmi pare rãu. “episcop”. ci numai tovarăşi de chefuri. 29 iunie 2008 Dragă Radu.9. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger. aduc urmãtoarele argumente: Ĩn primul rând. Mihai Eminescu sugereazã ideea cã pentru el nimic nu era mai important decât amorul propriu. Particularităţi ale . am făcut abia cinci variante la română şi mai am de făcut nouăzeci. Aerul curat de aici îmi dă o poftă nemaipomenită de viaţă şi abia aştept să fac ascensiuni şi să urc la Babele cu telefericul . iertãtoare cu ceilalţi şi intransigentă cu sine m-a impresionat cel mai mult. Comentarea afirmaţiei lui Eminescu: „Ceea ce li se poate ierta altora nu pot sã-mi permit eu”. Poetul considerã ca fiind aspecte negative în lumea sa: „sã fii mărginit. sunt o serie de obiective turistice interesante în zonă: Castelul Cantacuzino. “episcopie”.sã fii mărginit. dăruirea de sine. Mă aflu în oraşul Buşteni. considerându-l o „grădinã de frumuseţe”. Subiectul al II lea Scrisoare despre portretul lui Mihai Eminescu realizat de Ioan Slavici: Pucioasa.5. „zice el”. Andreea Varianta 65 1. accentuând tendinţa acestuia spre excese şi autocriticã necruţătoare. Eu cred cã Slavici a reuşit sã realizeze un portret destul de realist. Florina Varianta 66 1.6. el având o construcţie spiritualã cu totul aparte şi fiind preocupat mai mult de soarta celorlalţi decât de a sa. turiştii. Linia de pauză în enunţul „Nenorocirea cea mare a vieţii e – zicea el – sã fii mărginit. în speranţa că am reuşit să te atrag într-un univers al liniştii şi al măreţiei pe care numai natura îl poate crea. Ĩn al doilea rând.”7. apoi s-a dus să sărute mâna episcopului…”. durerile …altora”. îi ştia firea excesivă şi viaţa mizerã pe care a dus-o: „flãmând. un geniu ignorat când era în viaţã şi adulat abia dupã ce s-a stins.3. Rolul stilistic al conjuncţiei „însã” din enunţul: „El însã era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism…. Staţiunea este liniştită. Am să îţi aduc multe fotografii făcute cu panorama munţilor care parcă îţi zâmbesc călduros. „nu era în stare sã mintã”.4. zdrenţuit. Peisajul este magnific. sincer. sã ştii puţine. Figurile de stil din cele douã structuri lexicale: „munte de om” şi „grădinã de frumuseţe”:* „munte de om” – hiperbolă. iubea adevărul. Subiectul al II-lea Scrisoare Buşteni.indirectã. exemplar = volum. „ce-l atingeau pe el erau trebuinţele. direct şi deschis în orice situaţie: „în gândul lui cea mai învederată dovadã de iubire şi de stimã era sã-i spui omului şi-n bine şi-n rãu. *Are talentul de a face bani din orice. Conjuncţia adversativă „însã” are rolul de a sublinia generozitatea şi nobleţea sufletească faţă de alţi oameni. el putând înţelege defectele şi greşelile altora. cuvioasă = credincioasă. însã. unde peisajul este copleşitor. Ioan Slavici şi Mihai Eminescu. adevãrul verde-n faţã”. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie” şi „sã fii nevoit a căuta afarã din tine compensaţiuni pentru munca grea a vieţuirii. *Pentru examen. „flãmând. transformare. Îţi recomand sã citeşti şi tu cartea lui Ioan Slavici. întrucât aceştia nu erau în stare să despartă opera de viaţa omului. Îţi scriu tocmai pentru că am gãsit de curând o carte în care Ioan Slavici îi face un portret prietenului său. sã înţelegi rãu. Slavici îl admiră pe Eminescu pentru „vigoare trupeascã extraordinarã”. sã ştii puţine. cu adevărat. a atinge = a afecta. În enunţul “Iar Huţu a primit scrisoarea. sã nu vezi cu ochii tãi. sã înţelegi rãu. încã de la începutul fragmentului. Câmpul semantic al “teologiei”: “cuvioasă”. „sã-i pãtrundă firea”. lipsit de adãpost.. a fi mãrginit = a fi limitat. Afirmaţia sugereazã autocritica asprã pe care Eminescu o dovedea faţã de sine. în ciuda acestor lipsuri. „Eminescu – Omul”. o vacanţă reuşită. ambiţie. a jigni.zicea el .” este folositã pentru delimitarea unei incidente. unde îmi petrec două săptămâni din vacanţă. prezente în textul dat:. întrucât era mereu flãmând. a leza. pentru că vrea să intre în show-biz. schimbare.caracterizare directă de către narator: „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”. Ĩn susţinerea acestei afirmaţii. se fundamentează pe o sinceră şi solidă prietenie. deşi a avut o viaţã tristã. Era „senin şi vecinic voios” indiferent de situaţie. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger”. Tu ce mai faci ? Cum ai terminat anul şcolar? Închei această scrisoare. *La Şcoala de Artă Populară face muzică. Polisemia cuvântului “a face”: *Şi-a făcut o vilă la Snagov. sã nu vezi cu ochii tãi. 2. în opoziţie cu nepăsarea faţă de propriile suferinţe şi dureri. Mihai Eminescu „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”. Mihai Eminescu. el era acelaşi om senin şi vecinic voios”. evlavioasă2. era plin de compasiune. “consistorial”5. fără a fi egoist sau vanitos. Petrec.

de auditiv. care ştie că puterile devastatoare ale naturii nu pot fi stăvilite de oameni: „Nu-i cum vrem noi. “micuţă şi albă”.personificare: “Undele tulburi se frământau cu mânie”metaforă: “…săpau goluri care alergau rotitoare”4. oricum. Portretul eroinei este realizat în mod subiectiv.“într-o căsuţă albă.5. prin polisemie. 2. care să facă cinste tuturor sătenilor. Podarul este ironic şi batjocoritor cu Iordache Nastratin. trăieşte în aceste locuri de o viaţă şi le cunoaşte foarte bine. Ce să-ţi fac dacă tu eşti tocilarul clasei? Hai. De asemenea.epitet personificator ce sugerează farmecul tineresc al fetei 6. nu te supăra aşa de repede. “priveam”. purta o rochiţă albastră presărată cu .” marchează o pauză mai lungă în vorbire prelungind starea afectivă provocată de forţa apei. Câmpul lexical al apei: “pod” “mal” “râului” “bălţii” 5. prietenos. aşa cum îşi cunoaşte baba. liniştit. exprimă o acţiune începută în trecut care nu s-a finalizat.06. podarul Moş Pahomie. ca efect stilistic. “să fi umblat prin ţări străine”. iar ochii albaştri îi lăcrimau gânditori. pentru că am dat nas în nas cu bunicii tăi. intercalări. care-şi poate stăpâni reacţiile. 8. privind calm la prăbuşirea podului şi fiind conştient că niciun om nu poate opune rezistenţă naturii: „Iaca. pentru că îţi ducem dorul. “gingaşă şi blândă”. Tocmai se duceau la primărie. şovăielile privind propriile sentimente3. Perspectiva narativă este definită prin naratorul omniscient. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul propoziţiilor marchează pauzele din firul narativ şi. a da ochii cu cineva.“cârlionţi zburdalnici” .verbe “dicendi”. prin imagini artistice. Tare m-aş bucura să-ţi văd faţa când citeşti rândurile acestei scrisori. tu trebuie să te pregăteşti foarte bine pentru olimpiada de săptămâna viitoare. adresându-se imaginaţiei şi sensibilităţii acestuia. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. pentru că eu mă bucur să am un amic cum eşti tu. cititorul receptând realismul faptelor şi sentimentelor7. zglobiu = vesel. “buzele ei zâmbeau mereu”. să-ţi povestesc în amănunt tot ce am făcut în excursie. prin propoziţii exclamative care sugerează teama. Etape ale desprinderii podului: “Odgonul slăbea”. Expresiile populare “căzu pe gânduri”. Dar. precum şi limbajul moldovenesc şi ţărănesc al personajelor dau textului expresia de spunere. că ajunsese să cunoască lumea. a face ochi dulci cuiva. chiar dacă luaseşi o căzătură groaznică. Sinonime: stranie = ciudată. tulburau”. spunându-i că Siretul nu face cum vor oamenii. Protagonistul fragmentului este caracterizat indirect. ştii doar că am glumit. naratorul. veselă. expresii populare şi regionalisme. deoarece surâsul era “adumbrit de o melancolie stranie”. care-i fusese elev în Cocorăşti. mai aveai simţul umorului. omniprezent şi obiectiv. 10. Protagonistul-narator o descrie în mod direct ca fiind tăcută şi plăpândă. “Odgonul scăpătă din partea cealaltă”: “Urmă o năruire pripită de grinzi. “stâlpul de dincolo se pleca încet-încet”. “căutau”. ce compun imaginea vizuală a casei. domol. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ. Oralitatea stilului se defineşte prin registrele stilistice care se manifestă în acest fragment. aceştia fiind neputincioşi în faţa apelor dezlănţuite ale Siretului. îi cum vrea el”. Punctele de suspensie în fragmentul “Şi şerpele acesta de odgon iar îl legam de stâlp… Mare vuiet. resemnarea “De-acu s-o sfârşit!” ori deprimarea neputinţei umane: “Mare huiet. Andrei Varianta 67 1. Chiar dacă mă simt foarte bine în excursie alături de ceilalţi colegi. a-şi da ochii peste cap. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului. se clătinau. din “Venea o moară pe Siret”. Calităţi ale lui Huţu: este respectuos cu oficialităţile bisericeşti. Autorul este Liviu Rebreanu. prin evidenţierea trăsăturilor fizice. da! Sigur că m-am gândit la tine când am trecut prin localitatea natală. “şăicile”. drept un om cu frică de Dumnezeu. prin percepţia pasionată a naratorului-personaj. Verbele la imperfect. Părea o fire veselă. moş Pahomie îşi exprimă convingerea că forţele naturii nu pot fi controlate de oameni. Dascălul Clăiţă se mândrea cu Huţu. Figuri de stil:. Varianta 68 1. realizate prin interjecţia “Iaca”. bogăţie sinonimică. decât baftă la învăţat şi ne vedem luni la şcoală. modestă” . miraţi. o personalitate demnă de respect. vorbele bărbatului. El este caracterizat direct de către narator ca un bătrân înţelept. se cumpăneau = se legănau. care relatează faptele prin naraţiunea la persoana a treia.9.oralitatea este definită prin cuvinte şi expresii populare: “şerpar”. ascultând cu ochii mari. “cearcă”. prin numeroasele intercalări . Anişoara. 7. “Cum se poate!”. să umble prin ţări străine. eu tot iţi simt lipsa. 29. Te salută amicul tău. Am trecut pe lângă râul în care ai căzut în excursia trecută. Prin aceste vorbe. şi a celor morale. Prima dată când se întâlnise cu soţul său. ci cum vrea el. de scânduri”6. prin care se transmite cititorului o puternică emoţie.10. cel care a scris opera “Cântecul lebedei”. “îşi caută de treabă”. Vorbire directă: “― E bine!”8.” 9. ascultător şi recunoscător faţă de dascălul său. podul se prăbuşeşte. regionalismele numeroase. *O timidă rază de speranţă îi lumina ochii. Rolul stilistic al acestora sugerează nesiguranţa naratorului şi rememorarea unor acţiuni ce-i provoacă sentimente de nostalgie. “a zis”. sugerează stările nostalgice ale naratorului. dar Moş Pahomie îl ironizează. doar unul este Mihai Florian!… Gata! Te laud prea mult şi nu e bine! Deja am vorbit cu doamna dirigintă şi ne-a promis că o să mai facem o excursie în care să poţi şi tu să vii cu noi. dărâmare2.3. Ştii că tu eşti mândria clasei şi a şcolii noastre! Datorită ţie. el observă imediat slăbiciunea stâlpului de care era legat capătul odgonului şi-i anunţă pe ceilalţi că nu se poate face nimic. Uluirea şi nepriceperea îi dădeau o naivitatea feciorelnică. fragilă. impetuos. prin propriile vorbe. pe care nu-l înduioşează disperarea inutilă a tânărului. Subiectul al II lea Întocmirea unei scrisori cu început dat: Predeal. Moşierul îl trimisese pe Nastratin cu oameni ca să ajute la salvarea podului. Nu mai are nimeni simţul umorului. iar dărâmăturile au pornit-o vijelios spre Galaţi. de Mihail Sadoveanu: Podarul. Ce să-ţi mai spun. Huţu are şi simţul umorului “nimeni nu râdea mai din toată inima decât dânsul”. îi cum vrea el. Nu am putut să mă abţin şi am râs cu lacrimi. În aceeaşi modalitate de expresie a oralităţii se înscrie topica şi punctuaţia textului beletristic. Caracterizarea lui moş Pahomie: Protagonistul fragmentului. este chemat de oamenii strânşi pe malul Siretului pentru a repara un pod aproape distrus de apele umflate ale râului Siret. În cele din urmă. a pizmui = a invidia4. de lemne. O calitate particulară a stilului este oralitatea reprezentată de numeroase locuţiuni. Parcă te aud spunând: “ Eşti iar la munte norocosule!” Ei. Sinonime: năvalnic = furtunos. care este şi personaj. Sensul conotativ al cuvântului “rază”: * Razele sufletului său îi încălzeau pe cei din preajma lui. Ai fost tare caraghios atunci şi. “ş-o poruncit”. povesteşte la persoana I despre iubita sa. “mă simţeam”. năruire = prăbuşire. totuşi. sensibilă. Anişoara este caracterizată direct de narator.enumeraţie de epitete cu nuanţă personificatoare. Sensul afirmaţiei: “Nu-i cum vrem noi.stilului:. “zicea”7. liceul nostru este cel mai cunoscut din Ploieşti. Atitudinea dascălului sugerează faptul că şi dintr-o şcoală de ţară se poate ridica un învăţat. trăsături indirecte reieşite din atitudinea podarului („De-acu ţi se rupe moşia în două! urmă bătrânul cu râsu-i răutăcios”). sub forţa învolburată a râului. Om al locului. acolo-i slăbăciunea… zise el cu linişte”. Expresii/locuţiuni cu substantivul “ochi”: ochi pentru ochi.8. să stea o vreme la Viena şi să ajungă funcţionar la episcopie. “ascultam”.2007 Salut amice. domol = calm. cumplit lucru-i apa!”. Moş Pahomie. plăpândă = delicată. sub privirile neputincioase ale oamenilor care sunt convinşi acum că s-a sfârşit. aşa cum îl ai tu. Le-am spus că o să-i vizitezi cât de curând. dar transmitea o tristeţe bizară şi misterioasă. în relaţie directă cu firea locatarilor. specifice stilului indirect: “a râs”. Figuri de stil din penultimul alineat:. aprig.

Avem de gând să pescuim. şi pizmuiam grozav razele care o mângâiau în dragă voie şi a căror mângâiere ea o sorbea ca o alintare de dragoste. şcoala s-a terminat de aproape două saptamâni. a căpăta viaţă.caracterizare indirectă. este foarte apropiată şi firească între tată şi fiică. Expresii/locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a-şi vedea de viaţă. Din când în când. Avea un trandafir alb în piept şi altul în părul blond. că femeia iubită ascundea în inima ei o tristeţe bizară. care se confesează prin naraţiunea la persoana I. “lumina ruginie”.2008 Dragă Emil. trăsătură care-i adusese notorietate şi prestigiu6. pe viaţă. Dragostea celor doi tineri fusese plină de pasiune şi entuziasm. 9. parc-ar citi în carte vremile trecute. a ieşi în lume. pentru nimic în lume.timpul povestirii este prezentul folosit în prima parte a textului: “…moş Costin şade pipernicit şi tăcut. “cernită”. bătrânul începe să-i descrie o fetişcană. “copil”.narator omniscient (vocea auctorială). fiinţă gingaşă. Expresia ”a pune cruce” înseamnă a sfârşi. semnificând sensibilitatea şi delicateţea sufletească: “. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “lume”: a pleca în lume. în fine.“fiinţă gingaşă” – epitet caracterizator. Aşa era lumea. cu avere” – enumeraţie de epitete caracterizatoare7. cu avere”:. 10. Îşi urmărea ascendenţa până la Vlad Ţepeş. Focul din vatră pâlpâie în jurul ceaunului. Naratorul omniscient povesteşte la persoana a III-a despre viaţa . Câmpul semantic al cuvântului “amurg”: “înserare”. Deşi trecuse vreme lungă de atunci. îşi roagă tatăl să-şi continue povestirea. să facem un foc de tabără. “neam”.“ soţie ideală. cu ochii închişi. învăluie= acoperă. cu privirile pribege…”.” Subiectul al II-lea Tulcea. ataşamentul fiicei faţă de tatăl ei. Titlul operei “Cântecul iubirii” este o metaforă care sugerează frumuseţea poveştii de iubire trăite în tinereţe şi evocate de către personajul moş Costin. care-i dezvăluie sensibilitatea interioară: “Spune.descriere a trăsăturilor fizice. . indulgentă. ar fi o adevărată aventură.Spune. care sugerează tinereţea şi gingăşia fetei: “fetişcană ca un bobocel înrourat” . escapadă = aventură 2. neţărmurită. drăgăstos. pildă = învăţătură. pentru că pe atunci tinerii din oaste erau trimişi în ţări străine şi stăteau acolo zeci de ani. Varianta 70 1. mai pătrunde în casă câte o adiere rece. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. însă după alţi patru ani femeia moare. Caracterizarea lui Policarp Faranga:. sugerând rememorarea unor fapte petrecute cândva: “Eram pe-atunci ostaş tânăr şi slujeam în Italia…”. începe”. moş Costin şi Ileana. Indulgentă şi înţelegătoare. Detalii. înfricoşat parcă de frumuseţea ei. tăticule… mai spune!” 9. prin imagine vizuală: “o barbă superbă […] cea mai frumoasă şi mai îngrijită barbă din România”. Şi tu ai nevoie de relaxare şi de o schimbare de decor. Naratorul se găseşte într-o criză a iubirii. dintr-o dată. să-i facă să se îndrăgostească de ea sau pur şi simplu să o îndrăgească.se îmbină armonios cu limbajul cult metaforic: “O priveam doar pe furiş. a fost o soţie ideală. prin propriile vorbe. că iubirea pentru soţia sa îl orbise în aşa măsură. După cum bine ştii. cu preţul vieţii. concretizat prin forma de imperfect a verbelor identificate în ultimele alineate. 8. “umbre” 4. pe viaţă şi pe moarte. 6. Tipuri de timp: . . 7. Fetei îi face mare plăcere să-şi asculte tatăl povestind întâmplări din tinereţe. întâmplări ce înainte păreau nesemnificative macină sufletul naratorului şi îl fac să se întrebe şi mai mult dacă iubirea lor este adevărată. Cu prietenie. farmecul şi puritatea Anişoarei. în care se află apa pentru mămăligă. aşa cum sugerează naratorul omniscient: “Olga Dobrescu […] a fost o soţie ideală. Tudor. te anunţ că nu vei găsi nicăieri un ţinut mai misterios decaât aici. exemplu.5. Expresia din fraza: “Poate-mi furase şi mie inima”. După ce îşi priveşte fiica. “hodorogită”. indulgentă. 10. Bătrânul are o imagine clară a tinerei. tulburându-le sufletul până în profunzimi nebănuite. Şi lui moş Costin îi este tare dragă Ileana. Varianta 69 1. După ce gustase din toate plăcerile vieţii uşoare. duios şi îi îndeplineşte dorinţa. Registrele stilistice: cuvinte şi expresii populare -“adumbrit” “pripăşită” “pizmuiam”. ca ea. încât nu observase că sentimentele ar putea să nu fie reciproce. fiind greu de recunoscut chiar şi de către cei din satul natal. să ne distrăm pe cinste. Punctele de suspensie folosite în mod repetat în text sunt pauze afective în fluxul narativ şi sugerează reflecţiile rememorării unor întâmplări din trecut. devine responsabil pentru copil şi face carieră în politică şi ca jurist. avea atâta farmec. fără pic de viaţă. întrucât şi el fusese unul dintre cei care au iubit-o. pe care o cunoscuse în tinereţe şi care era îndrăgită de multă lume. 9. şovăiala chinuitoare şi suferinţa declanşată de această descoperire dureroasă.caracterizare directă de către narator. 5.10. “vlăstar”4. vreme= perioadă. cu glas emoţionat. Caracteristici ale descrierii portretistice în conturarea personajului Policarp Faranga: descriere directă de către narator prin epitete caracterizatoare: “omul serios şi grav”. pe care o descrie cu mult drag. deoarece a intrat în politică: “Tot atunci a pus cruce vieţii uşoare. Ghilimelele folosite în sintagma “omul justiţiei” marchează un citat. După patru ani. “soţie”. bună şi cu avere. Câmpul semantic al “familiei”: “frate”. tăticule…mai spune!”. 29. voievod = domnitor. Deşi nu cred ca sunt omul cel mai potrivit să te determine să ne însoţeşti. că femeia iubită devenise pentru el o necunoscută. Eu şi colegii mei am hotărât ca după absolvirea examenului de bacalaureat să facem o excursie în Deltă. 2.din faptele şi relaţia sa cu alt personaj. Moş Costin stă pe prichiciul cuptorului. povestindu-i despre iubirea lui din trecut: “…apoi cu vocea lină. Închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”. să calaaaaaaaaătorim cu vaporul. Mi-ar placea să ne însoţeşti şi tu. Relaţia dintre Policarp Faranga şi Olga Dobrescu este construită de narator prin viziunea personajului masculin. “o guriţă cât o cireaşă coaptă şi doi ochi albaştri cum e cerul când e mai limpede”. Gândeşte-te serios la propunerea mea. Olga îi trece cu vederea soţului escapadele amoroase la care el nu renunţase nici după căsătorie. a veni pe lume.timpul povestit este trecutul. sugerând indirect tinereţea. “poate”. Sinonime: nădejde = speranţă. Moş Costin îi spune fiicei sale că în acea vreme el era ostaş în Italia. prin naraţiunea la persoana a III-a. cârlionţat. tânăr= june. flăcău. de zâmbetul ei. iar pe nboi ne aşteaptă o bine meritatată vacnţă.”. . din nuvela “Cântecul iubirii” de Liviu Rebreanu: Se lasă amurgul şi lumina pătrunde în casă tot mai puţin.personaj-narator (moş Costin). Caracterizarea personajului Ileana: . Consider că relaţia dintre cele două personaje. Tipurile de narator: . bună. Sinonime: amurg= înserare. indirect. farmecul şi zâmbetul răpitor al fetei. Pierderea soţiei îl trezeşte brusc la realitate. încât reuşise să cucerească inimile multora. Adverbul dubitativ. 3. cuvintele aparţinând altui personaj3. exclamaţiile şi interogaţiile retorice (”Şapte ani n-am observat tristeţea sufletului ei! N-am vrut. sau n-am putut?”). se distinge. Deşi te cunosc şi ştiu cât de greu părăseşti paradisul montan din Sinaia ta natală. 8. reiese direct mândria despre obârşia sa străveche boierească: “Cu nimica nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său. frumoasă. bună. îţi voi face totuşi o propunere. punctele de suspensie (”Am iubit-o… […] Nu ştiu…”) amplifică starea de panică şi agitaţie interioară. recunoscând că îi furase şi lui inima. Figuri de stil prezente în enunţul: “Olga Dobrescu. el se căsătorise cu o femeie frumoasă.prin naraţiune. infidelitatea şi comportarea fluşturatică faţă de soţie. el îşi aminteşte clar de tânără. pe care o priveşte “galeş”. relevă faptul că “fetişcana” din tinereţea lui moş Costin. El remarcă. timp. spre a avea o meserie”. pe care el nu o poate înţelege. frumoasă. se naşte Puiu. a termina şi este folosită pentru a exprima ideea că Policarp a încetat să mai aibă o viaţă uşoară după moartea soţiei. intrând în politică. ajungând să ocupe portofoliul ministerial. Mulţi plecaseră de tineri de acasă şi s-au întors după foarte mult timp.06. a da viaţă. Fata. a căror inimă a fost furată de frumuseţea.floricele vinete-închise. iar Ileana răsuceşte firul de in. Prin diminutivul “tăticule” este sugerată iubirea puternică.

întâmplări şi evenimente. *Copilul este cuminte numai dacă i se promite o jucărie. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”. dacă nu patru. fiind nedespărţiţi la masă. local. O altă trăsătură a descrierii este tehnica detaliului utilizată cu măiestrie de Camil Petrescu: blocul avea faţada “pe trei străzi. 8. “case”. (sau dacă aş spune ar părea neverosimil. “Nu întârzia!”. toate bronz auriu. Veştile despre fuga stolnicului Matei Lăcusteanu îl sperie pe pitar şi-l determină să plece cât mai repede „într-un ceas suntem gata şi noi”. deşi subiectele discutate se rezumau doar la ceea ce scriau gazetele. cu acelaşi tip de preferinţe. “eram”.participarea la acţiuni de voluntariat ale Asociaţiei “Jurnalişti fără frontiere” .5.. “să repet” etc. spaniolă. Caracteristicile naratorului subiectiv sunt evidenţiate prin folosirea verbelor şi pronumelor la persoana I. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. prietenia cu frumoasa femeie era flatantă pentru narator. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I. se refugiase la Arad. reies farmecul şi atracţia pe care eroina o exercită asupra bărbatului: “prietenia ei mă flata. 8. de unde reiese statutul de intelectual al personajuluinarator.6. la care am obţinut premii în toţi anii în care am luat parte. care se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea.3.stolnic7.48 Studii absolvite: * Colegiul Naţional “Mihai Viteazul. Câmpul semantic al cuvântului “zăpadă”: viforniţă. franceză. fior 2. prin naraţiunea subiectivă şi prin implicarea acestuia în evenimente până la substituirea lui de către personaj: “mi-”. de a indica cititorilor locurile pe unde personajele trebuie să treacă şi itinerarul pe care să-l urmeze pentru a ajunge la destinaţie: Sălătruc. numărul 48 . cafenea = bar. Numele şi funcţia personajelor implicate în dialog: Barbu Petrescu. Anca a slăbit 10 kilograme. *Diplomele obţinute la concursul “Micii jurnalişti”. în copie. toate bronz auriu. la plimbare şi la teatru. finalizată de curând. “bloc”.personajelor. Naratorul este omniscient şi obiectiv. 9. eliberat de ECDL România 25 iunie 2007. Verbele la perfect simplu se folosesc pentru a sugera o acţiune sau stare de dată recentă. ninsoare. troienind. spaniolă .participarea la concursul “Micii jurnalişti”. “faţadă”. “cubistă” 4. Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de corespondent de presă al ziarului “Bună Dimineaţa. nemaiavând pe nimeni.. care stimulează toate funcţiile vieţii vegetative. “întrebă”9. prin povestirea la persoana a III-a.” 10.Cunoaştere a limbilor engleză. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”. nămeţii. reconfortându-l prin atenţia şi prin întrebările ei serioase Varianta 72 1.prezenţa dialogului. Turnu Roşu etc.pitar. Parantezele evidenţiază explicaţia suplimentară pe care naratorul simte nevoia să o ofere cititorului. *Din cauza efortului. cum puţine erau pe vremea aceea în Europa întreagă.adresarea directă prin vocativul substantivelor şi imperativul verbelor: „Boierule[. “zeci de apartamente. care formează un grup omogen.. la care participă un număr mare de personaje. ce simt şi ce intenţionează să facă ele: Olga “închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”. prin confesiunea trăirilor naratorului. căruia i se adresează prin sintagma “dacă vreţi”: “N-aş putea spune ce vorbeam cu Baroana […]. organizat la Palatul Copiilor din Constanţa. Prin folosirea registrului arhaic se compune atmosfera epocii istorice din preajma revoluţiei de la 1848. strada Nicolae Milescu. la plimbare sau la teatrul de varietăţi . iar cele două ore. care îl fascinează pe narator cu frumuseţea şi cu franceza ei senzuală. De asemenea. 1998-2000 Anexez. o unguroaică refugiată la Timişoara.. Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere: CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de operator PC Numele şi prenumele: Manolescu Andrei Domiciliul: Râşnov.nivel avansat . la o mătuşă. “Pitarul îngălbeni”. îşi petrece timpul liber cu un cerc de prieteni. “apartament”. “Bâscoveanu trecu în goană”. Prin caracterizare directă. în ipostaza unui gazetar. “mă”. O trăsătură generală/particulară a stilului este fineţea. Grebleşti. fulgii4. El o vizitează frecvent pe Baroneasa R. la cafenea. Tomis!” din Constanţa Numele şi prenumele: Petrescu Mihai Domiciliul: Constanţa. apelându-se la aluzie. căci în spate erau grădini.5.prezenţa verbelor de declaraţie: “strigă”. Acţiunea se bazează pe fapte. jurnal. emoţie = înduioşare. franceză. “petreceam”. Polisemia cuvântului “a slăbi”: *Datorită regimului. descrierea arhitecturii oraşului este realizată prin imagini vizuale: partea cealaltă a bulevardului era “ocupată jumătate de un imens palat. *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză. casă de raport armonioasă.2. Gheorghe Bâscoveanu. Cuvintele “faianţă” şi “cuminte” să aibă alt sens decât în text: *Faianţa are culoarea cerului senin. următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat. Repetarea cuvântului “împreună” accentuează preocupările comune ale celor cinci-şase prieteni. se întorsese în oraşul natal. “Cu nimic nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său”. Constanţa Mihai Petrescu Varianta 71 1. sensul. Textul narativ se defineşte prin naraţiune şi dialog ca moduri de expunere specifice genului epic. cât dura vizita. Rolul indicilor spaţiali este de a reflecta un spaţiu real. 10. într-un oraş cu o arhitectură deosebită. considerând că trebuie să părăsească ţara. de unde. Naratorul-personaj oferă câteva detalii biografice despre Baroneasa R. Conversaţiile cu Baroneasa aveau un farmec aparte şi-l relaxau după munca nocivă de la tipografie. căci nu făceam decât să-i repet cele ce scriau gazetele)”. Sentimentele contradictorii ale naratorului faţă de Baroneasă: „nici nu cred că eram îndrăgostit de ea…”/ „Dar eram totdeauna cuprins de o cuminte fericire …” 7. având rol afectiv şi stimulativ pentru ritmul alert al acţiunii: “Pitarul Barbu Petrescu se pomeni că vine spre conac”. strada Nicolae Jiga. În al doilea alineat. “vorbeam”. Sinonime: gazetă = ziar. îmi vindeca oboseala prin bucuria de a privi ca o filtrare a sângelui obosit de munca otrăvită a tipografiei. din opera “Contesa bolnavă” de Camil Petrescu: Naratorul-personaj. viscolul. nr.] îi strigă omul de pe cal”. măreţia palatului fiind unică în Europa. *Permisul European de Conducere a Computerului. Constanţa.Operator PC Experienţă: . aglomerat. ştie tot ceea ce gândesc. În mod indirect. mergând împreună la masă. Utilizarea punctelor de suspensie în replica stolnicului Bâscoveanu marchează pauze în fluxul ideilor şi evidenţiază starea de agitaţie interioară atunci când îi explică pitarului motivul pentru care trebuia să se grăbească. promoţia 2002 * Cursurile de Jurnalism organizate de Asociaţia “Jurnalişti fără frontiere” * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: . care era originară din „Temişoara”. profilul Jurnalism. dacă vreţi comic.3. înţesat = împânzit. împărţit în câteva zeci de apartamente. Erau aceste două ore ca o muzică diafană de lumină.”. mănăstirea Cotmeana. se compune un succint portret fizic prin epitete: Baroneasa era o “brună ca o creolă” şi “cea mai frumoasă femeie din oraş”. Particularităţi ale vorbirii directe /ale stilului direct:. îl revigorau în totalitate.6. acela al conacului unde locuia pitarul Barbu Petrescu. organismul ei este foarte slăbit. Câmpul semantic al “arhitecturii”: “palat”. la cafenea.

“ începu prinţesa sever”. Am observat că majoritatea scaunelor din metrou sunt ocupate de tineri şi de bărbaţi. avarul. cred. care. el ţine.Monseniore. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient şi prin naraţiunea la persoana a III-a 6. semnată de domnul director al firmei Computer Serv SA Braşov 25 iunie 2007. “nădragi”. Interpretarea textului: “fizionomia aspră […] a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”.C. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: “ciorapi de lână”. fiecare veac şi-a pus amprenta asupra ideii de politeţe. Calicia personajului este relevată indirect şi de efortul imprudent de a căuta şi cere cheile (”Che….5. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea. “iminei”. “îngrijorat”. Limbajul cult:. “surtuc”. De asemenea. Anexez. ea-şi îndreaptă toată energia asupra fratelui său. che-i-le!”).Operator PC Experienţă: . Iritată de prezenţa lui Felix şi a Otiliei.semnul întrebării marchează sensul interogativ al propoziţiei 3. ca tip de personaj.participarea la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu.alcătuirea complexă şi intelectualizată a frazelor7.. *Stătea nemişcată. însă acesta nu se poate învăţa. “ladã mare de nuc sculptat”.“fizionomia aspră a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”. până la brâu. Sens conotativ al cuvintelor “legat”. Aglae hotărăşte că bolnavul trebuie imediat dezbrăcat şi trece la fapte fără să mai aştepte consimţământul cuiva. Naratorul este omniscient şi obiectiv (narator heterodiegetic). nu pot decât să trag un semnal de alarmă pentru degradarea rasei umane. că. comportamentul decent vine din bunul-gust al fiecãrui om. el critică relaţiile interumane şi prezintã realitatea contemporanã într-un mod obiectiv. Varianta 75 1. “vechime”. a se lua de mânã cu cineva. de respectarea anumitor reguli. că limbajul este din ce în ce mai vulgar. Avariţia bătrânului este sugerată destul de transparent în tot textul. oricât de mult ar încerca familia. a-şi pierde şirul (gândurilor).“ca şi când n-ar fi fost niciodată vreun conflict între ea şi ei” 9. dar. în relaţie directă cu scăderea bunului-gust şi al bunului-simţ totodată. mi s-a spus că ai fi botezat catolic de mama lui Filip al nostru”. *Calificativul obţinut în urma celor doi ani de muncă la Computer Serv SA Braşov *Scrisoarea de recomandare. aflat. “un secrétaire Louis XVI de lemn de trandafir”6. a face cu mâna. eliberat de ECDL România şi recunoscut de M.folosirea neologismelor: “domiciliu”. mânã-n mânã. mână spartă. intervenţia naratorului în replica unui personaj: “. a da mâna. a avea la mână pe cineva.angajat. Cuvinte derivate: “repezeală”. Polisemia cuvântului “a curge”: *Pe măsură ce imaginile curgeau pe ecranul televizorului. copilul părea din ce în ce mai uimit de multitudinea culorilor mişcătoare. pe sub mână. Politeţea nu se poate învăţa. *Ploaia curgea pe streşini cu un zgomot ciudat. . *Permisul European de Conducere a Computerului. Calităţi generale/ particulare ale stilului: Corectitudinea utilizării limbii literare şi cursivitatea ideilor (înşiruirea clară a ideilor/ aspectelor/ întâmplărilor) 8.Studii absolvite: * Colegiul Naţional „Ion Barbu”. Structuri/ sintagme obiecte de mobilier: “divan slujind şi de pat”. a se pierde în faţa cuiva (a se emoţiona). deşi. Reprezentant al curentului literar realism. În altă ordine de idei. şireturile rupte şi înlocuite cu bucăţi de sfoară. Braşov Andrei Manolescu Varianta 73 1. George Cãlinescu prezintã în “Scrinul negru” relaţia dintre om şi mediu. se agită şi dă comenzi ca “să salveze” pentru sine averea lui Moş Costache de eventuali atentatori. “bãnci ordinare de lemn”. “cămaşa de noapte”. căruia îi reproşează că se oboseşte prea mult ca să construiască încă o casă. el e în inimă” (Ion Heliade-Rădulescu. în mare parte. Comparaţia sugerează. a pierde ocazia. De aceea. la Computer Serv SA Braşov. “lamentabil” şi prin folosirea cuvintelor împrumutate din alte limbi “secrétaire”. *Părul bălai îi curgea pe spate. indirect. 5. ca un adevărat căpitan în timp de naufragiu. Varianta 74 1. fumuriu 2. sunt îmbrâncit şi dat la o parte din uşa ce pare prea îngustă. a pierde concursul. totuşi. politeţea ţine de bunul-gust al fiecãrui om. repartizează membrii familiei cu scopul de a păzi cu străşnicie averea bătrânului.numeroasele imagini vizuale. promoţia 2002 * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: . “Opere”. Moş Costache ilustrează. “pantaloni”.linia de dialog introduce vorbirea directă. . deşi suferise un accident cerebral şi trebuia să stea nemişcat. intrând în magazin. Semnele de punctuaţie din structura “. următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat.naratorul obiectiv şi omniscient şi focalizarea zero (”dindărăt”) Subiectul al II-lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. conceptul nu s-a schimbat foarte mult. el este adânc înrãdãcinat în personalitatea fiecãrui om. de civilizaţia anturajului. neîngrijită şi veche îi stârneşte Aglaei alte reproşuri aluzive la adresa Otiliei. nădragii de stambă. snoabă şi rece. franceză. spaniolă. Să fie acesta “bunul-gust” al veacului nostru?! În concluzie. spaniolă . infatuată. a cere mâna cuiva. trăsătură ce reiese indirect din vestimentaţia lui veche şi neîngrijită: ciorapii rupţi de unghiile de la picioare. Caracteristici ale prozei realiste: . în finalul căruia Moş Costache. cu privirea lipită de vitrina magazinului. cu vechime de doi ani.3. *Diplomele obţinute la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu. III) Afirmaţia lui Ion Heliade-Rădulescu despre politeţe se poate aplica oricãrei perioade istorice şi consider că îşi dovedeşte perfect valabilitatea. dintre individ şi societate.prin utilizarea detaliului în prezentarea mobilierului din încăpere9. Expresii/locuţiuni cu substantivul “mânã”: a pune mână de la mânã. . 10. că indecenţa este la loc de frunte şi uneori de laudă. Gustul cel bun nu se învaţă. Trăsături ale Prinţesei Hangerliu: exigentã şi autoritară. se considerã superioarã celorlalţi oameni. trăsătura de caracter a Aglaei. sunt legat de mâini şi de picioare şi nu pot zice nimic. Textul este o descriere prin:. “o mică comodă Louis-Philippe”. relaţiile între oameni. parcă mileniul trei a adus cu sine o diminuare a gradului de politeţe. salvat din naufragiul vieţii”. Totuşi. prin două citate: . începu prinţesa sever. *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză. Îmbrăcămintea sărăcăcioasă. Registrul cult al limbii. prin naraţiunea la persoana a III-a8. a da o mână de ajutor. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Politeţea este adunarea la un loc a gustului celui bun a fiecărui veac. care are rol caracterizator .4. deşi bolnav.nivel avansat . fiecare este influenţat de mediul în care trăieşte. de educaţia primită în copilărie şi adolescenţă. peste mânã. . de familie. găsindu-şi refugiul într-un fotoliu vechi “în fotoliul ei. în copie. îmbãtrânit . “lipit”: *În situaţia dată. cere cu insistenţă şi efort cheile.utilizarea detaliului în descrierea îmbrăcămintei personajului. în esenţă. “înconjurată”. din romanul “Enigma Otiliei” de George Călinescu: Accidentul cerebral al lui Moş Costache declanşează o adevărată strategie de ocupaţie a casei bolnavului de către Aglae care.Cunoaştere a limbilor engleză. Cuvinte derivate: prefãcut . deşi politeţea este un concept moral cunoscut tuturor. Mai întâi. 10. cu o privirea autoritară asemănătoare cu aceea a unui căpitan de vapor în timp de naufragiu. franceză. Cele douã virgule marchează propoziţia incidentă. replica unui personaj. a-şi pierde controlul 4.Dar voi ce faceţi?”:. “ţărănească”. Fraza redã vorbirea directã. “grosime” 2. 7.Ed. alocuri .

rece faţă de cei cu care intrăm în contact. Acesta îl plesneşte pe Niculae.”ţârâitul greierilor”. Reacţia descrisă de narator este comică şi stârneşte râsul: „ochii i se beliră” şi „scoase un răcnet”. detaşare de problemele vieţii cotidiene. „ici”. da. le întreabă calm pe fete de ce nu au spus că nu au încălzit fasolea. Subiectul al II . “Ce. “vânătorul”. Cele două notaţii „cu o înfăţişare de nepătruns şi nu prea tare” şi „mărturisi el naiv” conturează cu mai mare acurateţe portretul lui Ilie Moromete. care găseşte în vânătoare relaxare. ci şi toate celelalte întâmplări prin care trece pe parcursul acestei experienţe. Ilie Moromete este tipul ţăranului mucalit. ironic al personajului. unui alter-ego sau altui personaj imaginar. Valoarea expresivă a două adjective din fragmentul: “vulturii cei falnici cu late pene negre. În fragmentul: “Nu tăgăduiesc. picături. Pentru a accentua această comuniune a naturii cu solitudinea umană. “vulturi” 4. “vânătoare”. „a sta degeaba”. care face haz de necaz. a se lua cu vorba. 9.imaginile auditive: “susur noptatic”. politeţea poate fi privită atât ca un comportament ales. „aşa de bun”. adică i-a dat o palmă.”. fiind prea fericit să-şi vadă fratele atât de furios. Politeţea este.. care sugerează amurgul în relaţie directă cu sufletul călătorului.lea Rezumatul textului de la Subiectul I. o necesitate de distanţă. aşa e!” Prima virgulă marchează vocativul substantivului Gheorghe în propoziţia interogativă.”murgul-serei începe a se destinde”. în principiu trebuie să aibi dreptate. “reîncepe”. Paraschive. Oralitatea stilului: .prezenţa cuvintelor şi expresiilor populare. politeţea înseamnă pudoare. 9. Odobescu foloseşte o varietate de procedee artistice . Îl minte pe Paraschiv („Eu credeam că e rece”) cu un aer „naiv”. “a râni”.6. cu fruntea lui bombată şi cu ochii feriţi sub arcade puternice şi drepte. Fetele încep să râdă în hohote şi Niculae. lichid. a doua virgulă delimitează adverbul afirmativ “da”. a regionalismelor : „hulpav” „dumicat”. orale: „amesticătură”.linia de dialog introduce vorbirea directă. ”susur noptatic”. arătându-l pe Paraschiv cu degetul. În ultimul alineat al textului. starea de solitudine accentuată de apusul soarelui. Gheorghe? A. 10. din care cauză se arde cu fasolea fierbinte. din romanul “Moromeţii” de Marin Preda: Membrii familiei Moromete se află la seceriş. în opinia mea corectă. Moduri de expunere: naraţiunea. „grumaz”. care îşi reprimă cu efort durerea pentru ca şi Paraschiv să se ardă cu fasolea fierbinte. 6. vânătorul este fermecat de .4. Moromete rupe o bucată de mămăligă şi întinde în fasole. cu care are un schimb de păreri asupra principiilor vânătoreşti 9. adjectivul cu valoare stilistică de epitet antepus. “susur noptatic se înalţă […] ca o slabă suspinare…” relevă. “bumben”. da. „sâcâită”. o purtare manierată. „boabele”.” (Tudor Arghezi – Scrieri) Afirmaţia lui Tudor Arghezi este. Privirea sa îndreptată „mereu în zarea câmpiei” evidenţiază detaşarea faţă de cei din jur. O trăsătură a sensibilităţii vânătorului este iubirea de natură.De ce nu ai scris tema la matematică?(ambele enunţuri interogative presupun un răspuns. Figuri de stil: . Modul de expunere: descrierea 6. „îl cârpi” ). „mămăligă”. trebuindu-i „cel puţin o secundă în plus ca să vie aproape şi să înţeleagă ce-i spuneai”. “nedesluşite”.” se manifestă atât persoana I cât şi persoana a II-a singular. lacom şi absent. 4. aşa e!”. Enunţuri cu semnul întrebării:. “vânatul”. reuşind să aducă situaţiile în favoarea lui. trăsătură evidenţiată prin caracterizarea directă făcută de autor „ el se stăpâni”. O altă sursă este comicul de situaţie. Două particularităţi ale oralităţii: . 5. precum şi cei suri al căror cioc ascuţit şi aprig la pradă”: adjectivul „vulturii cei falnici“ sugerează măreţia acestor păsări maiestuoase şi impunătoare. a-şi lua zborul. nori. autorul asociază acestei atmosfere farmecul tainic al singurătăţii care creşte şi mai mult în sufletul călătorului impresionat de acest decor. începe să dea din picioare. încât îi dau lacrimile. creând ea o atmosferă melancolică. Vânătorul stă la pândă cât mai nemişcat. 2. precum metafore personificatoare (“când soarele se pleacă”. pentru a nu fi simţit de pradă: “…mâinile şi picioarele au mai puţin de lucrat”. faptul că întotdeauna se lăsa purtat de gândurile sale. Naratorul relatează întâmplarea la persoana I. monolog interior. După cum spune Odobescu. „a sta de vorbă”. „Ce.[…] se trăseseră mult în orbite”. apelând la o imagine vizuală – „late pene negre“. cu toată forţa. Vânătorul nu iubeşte numai vânătoarea în sine. „a sta să cadă”. care reliefează lăcomia şi lipsa prezenţei de spirit a lui Paraschiv. omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent. „Asta ce-o mai fi?”). El nu bea apă şi. dar şi dorinţa de a menţine o anumită distanţă sufletească faţă de respectiva persoană. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient (heterodiegetic) şi naraţiunea la persoana a III-a 7. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a sta”: „ a sta de veghe”. „cu o înfăţişare de nepătruns”.La masa!”). a lua parte. dar şi ca un mijloc de a menţine distanţa faţă de cei care nu ne sunt agreabili. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a lua”: a lua ochii. separându-l de restul propoziţiei exclamative.semnul întrebării şi semnul exclamării au valoare stilistică. Tema monologului interior al lui Moromete se referă la nesiguranţa vieţii asupra căreia cugetă. Comparaţia din ultima frază. Oralitatea stilului este dată în acest text prin folosirea numeroaselor regionalisme. Astfel. prin prezenţa cuvintelor “noptatic” şi “suspinare”. “ceapă”. astfel încât să nu-l audă Catrina. Câmp semantic al “ploii”: apa. pentru că presupune o anumită cuviinţă. Mama îl ceartă pe Niculae pentru că nu o lasă în pace şi îi spune să stea cuminte. dar după aceea le spune că de abia a luat tigaia de pe foc. Este stăpân pe sine şi ştie să-şi controleze reacţiile. gândindu-se că vârsta n-ar fi o problemă. figuri de stil. iar Catrina îi cheamă la masă. realizând ce a făcut tatăl său. 10. 5. Expresia “îl cârpi pe Niculae” înseamnă lovitură.cele două virgule marchează vocativul substantivului “mamă”. pe când exemplul din text era o interogaţie retorică) 3. tu ce faci acolo?!”:.5. 8. 10. naratorul omniscient observând cu obiectivitate şi descriind cu precizie reacţiile şi comportamentul batjocoritor.epitet personificator. iar prin “late”. Semnele de punctuaţie din construcţia “. la persoana a II-a. Semnul întrebării indică propoziţia interogativă şi semnul exclamării finalizează propoziţia exclamativă. epitete (“farmecul tainic”. 8. cuvinte populare sau îmbinări de cuvinte specifice adresării directe. imagini vizuale: “soarele se pleacă”. Mai întâi. Semne de punctuaţie în fragmentul: “Ce ziseşi tu.folosirea dialogului („. dar este posibil să piardă pământul şi atunci n-ar mai avea cu ce să-şi hrănească familia. Ilie Moromete. deoarece politeţea denotă atât o decenţă comportamentală izvorâtă din respectul pentru persoana cu care relaţionăm. a interogaţiilor („-Ce să fie rece?” ). dar se arde atât de rău. care sugerează eşecul vânătorilor. care să exprime consideraţia şi preţuirea pe care o avem faţă de o persoană pe care nu o cunoaştem foarte bine. cât şi portretul vânătorului. Modul de expunere folosit de autor este descrierea.Hai. În concluzie. bea apă”). ”slaba suspinare ieşită din sânul obosit al naturii”). În textul de mai sus. 3. mamă. fiind narator-personaj în textul dat şi se adresează. sau cu care nu avem o relaţie apropiată. specifice: “să şedem strâmb şi să judicăm drept” 7. fiindcă poate fi percepută ca un comportament sobru. respectuos. expresia “cu atâta sete” redă nesaţul cu care l-a lovit. „îşi pironi privirea”. relevată indirect prin atitudinea sa contemplativă. Varianta 76 1. Naratorul este obiectiv. de asemenea. replica unui personaj. atitudinea politicoasă poate deveni un scut în relaţiile cu persoanele pe care nu le vrem foarte aproape de noi. Paraschiv. Comicul de caracter se distinge din disimularea şi jocul teatral ale lui Moromete care-l păcăleşte pe Paraschiv şi-l ridiculizează în faţa fraţilor lui. care reiese indirect din atitudinea lui. „ A. un bărbat de „peste şaizeci de ani” (autocaracterizare-monolog interior) este descris în mod direct din punct de vedere fizic: ”[…] chipul osos. acesta conturează atât cadrul natural în care se desfăşoară vânătoarea. că el credea că e rece. exprimând nedumerirea şi uimirea personajului faţă de atitudinea mamei. ”sunete uşoare şi nedesluşite”). Câmpul semantic al “vânătorii”: “vânătorească”. nu e bine de trăit?”. îl imită pe tatăl său şi ia fasole din tigaie. a exclamaţiilor ( „. El este un om obişnuit. Totodată. locuţiuni şi expresii populare ( „se făcu roşu la faţă”. Câmpul semantic al “mâncării”: “fasolea”.. venind cu o tigaie de fasole care părea rece şi închegată. La început mama nu înţelege ce se întâmplă. „Uită-te la mine”.2. Disimularea este o trăsătură definitorie a protagonistului. Registrul stilistic popular se defineşte prin fraze cu sintaxa simplă („Mama nu inţelegea. Derivate: “îngrijorarea”. 3. Alexandru Odobescu realizează o descriere a naturii prezentată aşa cum apare ea la apusul soarelui. „dumicatul”.construcţii interogative – „Dar ce-i faci firei?“. Registrul oral/colocvial: „Ce ziseşi tu.”când soarele se pleacă spre apus” este o metaforă personificatoare. Varianta 77 1. naiv. descrie penele prădătorilor.formule populare.7. Gheorghe?”. dar totul a fost rostit încet. dar imediat ţipă şi se enervează. păstrându-şi cumpătul. Moromete ii spune să bea apă şi mărturiseşte. nu e bine de trăit?” 8. “nestatornică” 2. care nu simte însă durerea. că ar putea trăi şi o sută de ani. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre politeţe: „Politeţea este o pudoare şi o necesitate de distanţă.Când a plecat Marius? .Na.“pasărea vicleană” . apanaj al oamenilor educaţi.

de a gândi. mic. înainte de plecare. dar este atât de complexă. pe parcursul unei relaţii sentimentale. 5. întrucât numai astfel omul ar putea străluci cu adevărat prin forţa caracterului său. “mazurcă”. ca marcă a adresării directe: «Boieri. “filigranat”. Vianu – “Jurnal”) În ceea ce priveşte citatul din “Jurnalul” lui Tudor Vianu referitor la conştiinţa de sine. Descrierea este principalul mod de expunere. repetiţii 10. Perspectiva narativă este subiectivă. încât se subiectul este inepuizabil. 10. Varianta 80 1. punctele de suspensie au rolul de marca o întrerupere în fluxul lecturii.. Figuri de stil: “pulberea de lumină roşietică” . Una fără cealaltă este inutilă. 7. “lanţ”. “abia apucă a se coborî”. Varianta 79 1. fără să ai control şi conştienţă. prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în sufletul şi conştiinţa cititorului. ci să rămână în satul natal. 8. Câmpul semantic al naturii: “munţi”. babe. persiflante: «sunt holtei şi n-am de gând să mă-nsor/ Nu-mi bat capul de politică şi n-am nicio opinie». ”surtuce”. Folosirea frecventặ a imperfectului denotặ o acţiune începutặ şi neterminatặ. El menţionează până şi programul său de somn şi vestimentaţia sa de iarnă şi nu numai. Structuri lexicale specifice exprimării orale: .” (Titu Maiorescu.imagine vizualặ. auditive. În concluzie. Faptele spun multe despre noi. pasiunile şi lipsa de interes faţă de politică. lipsa voinţei şi a ambiţiei l-au determinat să nu urmeze un liceu. despre modul nostru de a fi. Personajul B. “diamante” .B. “mesteacăni” 4. toţi membrii unei comunităţi au şansa de a studia. sugerând totodată autoironia femeii. ghilimelele marchează gândurile trecătorului. iar ca efect stilistic. orice îndrăgostit având tendinţa de a exagera însuşirile celuilalt.) 7. Câmp semantic al “bijuteriilor”: “pendantivă”. mod de a ne purta se supun analizei şi comentariului celor din jur. construit prin: . În general. “regăsi” 2. În structura “Amurgul începuse a se ridica din adâncuri…”. atitudine. noi toţi “suntem ceea ce faptele noastre sunt”. “valţ”.expresii populare specifice vorbirii: “vreo nevoie îl sileşte a ieşi în ţinut”. de nesiguranţă·. după ce s-a mânca şi s-a băut. comunică personal auditoriului principalele date personale. Un alt argument ar fi un exemplu din viaţa reală. Nu este religios. Convenienţe specifice scrisorii care lipsesc din text: localitatea. dar nu te înalţi decât prin caracter. aceea că «Învăţătura îţi dă lumină. caracterul slab. cred că se pot descoperi.B. nici să primească vizite.pe înserat. cum atât de convingător afirma Tudor Vianu. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: «peptar de flanelă». Comicul de situaţie şi comicul de limbaj. B. mai ales aceia care confundă libertatea cu lipsa de civilizaţie: “Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi”. metafore.imagini artistice: vizuale. se bărbiereşte de trei ori pe săptămână şi nu are o garderobă vastă. «surtuce» 4. 3.B. popular. incapacitatea acelei persoane de a ţine cont de normele etice impuse de societate.”. Sunt de părere că orice reacţie. cât şi cele desprinse din experienţele vieţii concrete. învăţătura fără caracter este ca pâinea fără cuţit. cauzele fiind multiple. se desprinde cu siguranţă lipsa unei educaţii solide ori. B. “îngheţată”. Varianta 78 1.B. stă cu chirie şi trăieşte din venitul unei moşii. Deşi s-au mirat de această poftire. iar analiza în profunzime a personalităţii este pasibilă de erori mai mari sau mai mici. De exemplu. “pârâu”. care se percepe astfel în ochii şi gândurile unui trecător. “Opere I”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ovid Densuşianu. ca să nu fie pus în situaţia de a auzi despre sine tot felul de scorneli. îi poţi aprecia calităţile şi defectele cu obiectivitate şi să constaţi în mod raţional că sentimentul ce rămâne după despărţire poate fi: prietenie sau dispreţ. “amurgul începuse a se ridica din adâncuri”. “gloata curioşilor” 5. În concluzie. În structura “Regalitatea solitară a femeii în faţa oglinzei”. “nenumărate”. B. care evidenţiază sentimentele de admiraţie şi încântare a naratorului-personaj pentru tabloul naturii în amurg. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre învăţătură: “Învăţătura îţi dă lumină. toate faptele trebuie să aibă o logică şi nimic ar trebuie să fie la voia întâmplării: subconştientul lucrează permanent. dans şi jocurile de cărţi. Arhaisme: “pre postilion”. starea civilă. dar nu te înalţi decât prin caracter” (Ovid Densuşianu. dar nu toţi ştiu să profit de cele învăţate. O altă calitate generală a stilului este corectitudinea. unde să continue munca pământului. cucoane şi cuconiţe».substantive în vocativ. “departe. satisface curiozitatea ieşenilor prin organizarea unei petreceri la prânz. dintr-o mare iubire care uneşte “pe viaţă” doi oameni. semnătura 6. nu a lipsit nimeni şi. “un sunet prelung şi jalnic de o aramặ sunătoare” -imagine auditivặ 6. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre om şi caracter: “O măsură sigură a caracterelor este sentimentul ce-ţi rămâne pentru un om după ce l-ai iubit: amiciţie sau dispreţ.prezenţa figurilor de stil: epitete. Consider că afirmaţia criticului are fundament real şi corect. De altfel. «galoşi blăniţi». întrucât poţi deranja multă lume din jur. foarte departe” repetiţia adverbului de loc compune o imagine amplă a peisajului. el îşi face o succintă autobiografie: este din Iaşi. imaginea vizuală a soarelui la apus emană vrajă şi încântare. Valoare expresivă a două adjective din enunţul: “Un sunet prelung şi jalnic de aramă sunătoare”.. Monologul adresat este modul de expunere dominant (pentru că întreaga scrisoare relatează discursul personajului B. afirmaţia lui Titu Maiorescu nu numai că-şi dovedeşte valabilitatea. Subiectul al II -lea Text argumentativ despre conştiinţa de sine: “Noi suntem ceea ce faptele noastre sunt” (T.B. sugerează emoţia puternică în faţa măreţului tablou al înserării. această pasiune a sa. Cuvinte derivate: “nerăbdare”. iar personalitatea să se formeze pornind de la principii solide. dar şi o stare incertặ. fie dintr-un interes pentru persoana ta. mai rău. Am cunoscut de curând un agricultor care. motorii. «frace». «brânză bună în burduf de câine». Astfel se explică numeroase divorţuri care au loc în societatea contemporană şi te întrebi cum. a descoperit “o reţetă” de a tempera curiozitatea locuitorilor din târgul de provincie şi. Acesta este un exemplu de lipsă de caracter sau.momentele de singurătate pe care i le rezervă. *Cine trece acest examen este boier! 3. impresia este dublată de părtinire. certitudinea valorii sale umane putând fi stabilită doar când percepţia subiectivă (a iubirii) s-a consumat şi rămâne exclusiv privirea obiectivă asupra insului ca atare. “sălcii”. deoarece. trăsăturile de caracter ale unui om. Textul citat se încadrează în stilul beletristic. la care invită toată suflarea târgului pentru a le spune nişte banalităţi despre sine. respectarea normelor literare ale limbii. în momentul în care renunţi voit sau obligat la cineva. domiciliul. Astfel. nu îi place nici să facă.metaforă· ce sugerează farmecul amurgului.a. deoarece în mod frecvent faptele vorbesc despre noi ş reprezintă totodată şi trăirile noastre exteriorizate. “briliante”. detalii despre rude. femei. fie ca banalitate a vieţii. imens # limitat. “răsfirat” # îngrămădit 2. la care a invitat pe toţi “magnaţii” târgului: “bărbaţi. având ca argument comportamentul şi atitudinea acestuia.B. 9. Sens conotativ: *S-a ales praful şi pulberea de lucrarea ta. cum ar fi. Adjectivele “prelung” şi “jalnic” au valoare artistică de epitet dublu şi compun o imagine auditivă ce creează o stare de tânguire. “moale” # tare. 3. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul-personaj şi naraţiunea la persoana I. în scurt timp nu mai rămâne nimic? Un al doilea argument ar fi faptul că. “încungiură” 2.» În primul rând. În concluzie. le-a dezvăluit amănunte din viaţa sa personală. Comicul de situaţie este ospăţul organizat de B. “împrospătat”. zgomotos sau gesturile sunt indecente. Comicul de limbaj este prezent în text prin folosirea unor expresii şi atitudini ironice. «Mă-nchin cu plecăciune» . formula de adresare. fete ş. “Opere” I) Titu Maiorescu opina că un om poate fi evaluat din punct de vedere al caracterului numai prin prisma iubirii. În altă ordine de idei. În primul rând. Puţini sunt cei care reuşesc să îşi folosească atât cunoştinţele acumulate în şcoală. nu îl pasionează politica şi nici dansul sau jocul de cărţi. În susţinerea aceleaşi concepţii. deşi în copilărie a excelat la şcoală. Ideal ar fi ca baza comportamentului uman să fie învăţătura. pot spune că sunt întru totul de acord. «Mă bărbieresc de trei ori pe săptămână». libertate nu înseamnă să faci orice. Este necăsătorit. specifică stilului epistolar 8. 9. există o maximă de care fiecare ar trebui să ţină seama. atunci când comportamentul cuiva este strident. Antonime: “cotigită” # dreaptă.

”Un galonat”. În strofa a cincea. aceasta este cât se poate de corectă: un atlet. deoarece contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor: . “tăia” “strivea”. nu aud şoapte. Mi-era drag ca lumina ochilor. pentru că ei îl vor şti acolo. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine” Varianta 81 1. cromatica roşietică a apusului fiind imaginată ca “flăcări tot mai tari”. sensul conotativ al afirmaţiei este la fel de adevărat. care compun cadrul natural. Pe de altă parte. acţiunea. un omagiu” sugerează reacţia unui trecător la vederea femeii frumoase şi elegante.pronume la persona I: „mi”(mie). Banul guvernează o lume rece şi dură. îmbinând planul terestru cu cel cosmic.cu spaţiul cosmic -“stelele”-. scurgându-şi lumina uneia în alta într-o singură lacrimă orbitoare e străluciri. 3. prelungindu-se la nesfârşit starea. cu puternice rezonanţe metaforice: “Cercei din pietre alese cu ape minunate. “aşteptau”. dumbravă şi pădure”. care necesită timp şi multă dăruire. tristeţea eului poetic. afirmaţia „Nu foloseşte la nimic alergatul . Se remarcă muzicalitatea interioară a versurilor.” 6. ce încântă auzul şi este proprie poeziei. . 9. Sinonime: solitari = singuratici. Tema naturii. Expresii/locuţiuni cu substantivul “faţă”: a face faţă cuiva. Ultima strofă a poeziei macedonskiene. tristeţe. Derivate cu sufixe: frunziş. Tema naturii. oricât de bun ar fi. “Luna” este un motiv romantic tipic eminescian.4. 4. trebuie sa porneşti la timp”. Când ne stabilim adevăratul ideal. Antonime: se îmbină ≠ se dezbină. cea care dezvoltă sentimentul. “Ah. înlocuieşte vocala „î” din cuvântul „în” şi menţine măsura versurilor de 8-9 silabe. Particularităţi ale limbajului cult: . În cele două strofe sunt prezente imagini vizuale şi motorii: “Lin prin iarbă scotoceşte / Apa-n prund şi-n pietricele”. trebuie să fie realist. să ne gândim dacă într-adevăr avem şanse să ajungem unde ne dorim sau nu. a cărui prezenţă este semnalată de interogaţia retorică: “Oare ce-or surâde ele?”. ţinând cont de cele precizate mai sus. Valoare expresivă a timpului prezent în versul: ”Mi-aşterne umbra sub picioare”. În structura „e-n”. prin detaliul îmbrăcămintei şi a bijuteriilor 8. Imagini vizuale:”Înapoi. trebuie să profităm de orice şansă ivită la timpul potrivit. sentimente redate de natura armonizată cu trăirile interioare ale poetului: “norii/ Lin se-mbină. în funcţie de context 5. cu sugestie către tristeţea eului liric. care se deosebesc prin modalitatea de manifestare: admiraţia presupune o percepţie detaşată şi exterioară. scăpărau două scântei uriaşe în urechile ei”. ceea ce ilustrează participarea afectivă a naturii în concordanţă cu singurătatea. scânteietoare. faţă bisericească.exprimă o acţiune începută în trecut şi neterminată. se dezbină”. precum şi verbele la prezent “scotoceşte”. Manuela 9. firească. În al doilea rând.“ umbre negre” – epitet cromatic. Spaţiul cosmic este conturat prin cadrul nocturn. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine. Structura “ Maiestatea –Sa banul” se referă la conceptul care guvernează lumea :banul.”. Atât în titlu cât şi în textul poetic sunt îmbinate cele două planuri: planul uman-terestru reprezentat de “codri” şi planul universal – cosmic reprezentat de “lună”.teama. luminile mari păreau abia cât nişte briliante. pe când iubirea este un sentiment mult mai profund . faţă-n faţă. Cadrul nocturn intensifică aceste sentimente: “Stelele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”. Când încercăm să obţinem ceva. 7. incapabilă să-l înţeleagă. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric:. în care totul este artificial şi toţi îşi orientează viaţa în funcţie de posibilităţile materiale. “prund” 5. este responsabilul pentru “stofele mlădioase” şi “nenumărate giuvaeruri” pe care le poartă. „Rondelul coroanelor nepieritoare”. cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză. Perspectiva din care este făcută descrierea este obiectivă şi aparţine autorului. mă simt atât de singur!”. 10. compune tabloul pădurii în amurg.” (Nicolae Iorga) Părerea mea este că. “Un surâs dispreţuitor strivea gura fără a-i strica arcul subt voaleta scurtă care abia apuca buzele. “rouă”. dumbrava şi pădurea”. iubirea este un sentiment mult mai complex care necesită mai mult timp pentru a se dezvolta. dată de versul-refren care accentuează şi tema poeziei şi care este specific poeziei cu formă fixă numită rondel. deoarece performanţa presupune “să porneşti la timp” în cursa artei. presupune profunzimi nebănuite şi se manifestă după legi numai de ea ştiute. “lungind” umbrele lor negre. Oricât se va strădui. compunându-i o imagine de “regină scoborâtă din landaurile ei superbe” şi admirată de trecători. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „soare”: a fi soarele cuiva. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre punctualitate: „Nu foloseşte la nimic alergatul. dacă cineva doreşte să devină un pianist profesionist. idee ilustrată de epitetul “copacii seculari” şi metafora “coroane-n veci nepieritoare”. a-i lua faţa.verb la persoana I:”simt”. 10. teamă. nu mai târziu. ore întregi.tristeţea şi solitudinea. fiind astrul tutelar şi martor al sentimentelor poetului. în spate.Verbele la imperfect -”se legăna”. iubirea şi admiraţia se pot dobândi diferit. motivul pădurii.”.“linţolii de zăpada” – metaforă . cântătoare. 7. după cum spune şi Nicolae Iorga. În primul rând. Totodată. Semnificaţia unei figuri de stil în strofa a II a: epitetul „paşii solitari” sugerează sentimentul de solitudine care domină eul liric şi îl face să se simtă nefericit într-o lume superficială. “surâd”. percep. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul. În concluzie. “lacul. atitudinea personajului sau naratorului. “se ducea”.”(La Fontaine) Orice ne-am propune în viaţă. 8. a rămâne cu ochii în soare. O funcţie a descrierii este realizarea portretului personajului principal.fraza amplă. ambele fiind motive romantice tipic eminesciene. a sta cu burta la soare. motivul lunii 7. Verbul la gerunziu “suind” din strofa a doua a poeziei exprimă mişcarea continuă a astrului tutelar al Universului. 2. Varianta 82 1. de la o vârstă fragedă. Titlul poeziei “Luna iese dintre codri” este o imagine vizuală şi motorie care ilustrează un fenomen al naturii şi momentul înserării. care permanentizează admiraţia emoţională a poetului. “Stele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”. în care motivul romantic al stelelor participă direct la trăirile eului liric. Câmpul semantic al “apei”: “lac”. “Florile surâd în taină”. centenari 2. trebuie să porneşti la timp. a căuta pete-n soare 5. entuziasmul este un sentiment care se poate dobândi destul de uşor. Răsfrângerea amurgului în sinele poetic sugerează veşnicia naturii. În concluzie. Sens conotativ “lumina”: Lumina razelor unei noi iubiri îmi încălzeşte sufletul. 6. care alcătuiesc natura terestră. Admiraţia este un sentiment care se poate dobândi în urma unei fapte bune sau în urma unei reuşite care a surprins sau a bucurat persoana respectivă. “invizibil”. În strofele a patra şi a cincea se îmbină armonios natura terestră -“apă. aşa cum îl numeşte Manuela. amurg. “parada”. Spre exemplu. care creează un personaj principal feminin. Prezentul etern (gnomic) al verbului sugerează veşnicia naturii. luând afirmaţia ad literam. Atât iubirea cât şi admiraţia sunt sentimente umane pozitive. soare cu dinţi. sunt umanizate “şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac. nepieritoare 4. „mi”(mei). 8. Sosirea nopţii exprimată în titlul poeziei îi provoacă eului liric starea de nelinişte. Iată de ce voi aduce argumente în favoarea afirmaţiei lui La Fontaine: “Nu serveşte la nimic alergatul. şi vor sprinta mai mult ca să nu fie ajunşi. a fi de faţă. trebuie să se apuce de studiat şi să repete zilnic. nu mai devreme. atletul întârziat nu va ajunge în faţa plutonului. spre deosebire de iubire.neliniştea. dar se poate pierde tot atât de uşor. “Înfăşat în întuneric/ Eu nu văd. O particularitate a stilului este armonia (muzicalitatea) dată de sonoritatea caldă. trebuie să porneşti la timp” este întru totul adevărată. trebuie să sesizăm timpul potrivit pentru a reuşi şi pentru a nu pierde timpul preţios pe care nu îl căpătăm înapoi. “orgoliu” . simt = observ. Iubirea implică admiraţie şi presupune cunoaştere totală. dumbravă şi pădure”. faţă de masă. apus = asfinţit. sugerând totodată şi lumina ei misterioasă care proiectează difuz contururile lucrurilor. Manuela. În strofa a patra predomină personificarea naturii: “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. Semnificaţia enunţului “Îi aduse. Figuri de stil în versurile “Zugrăveşte umbre negre/ Pe linţolii de zăpadă”: . 3. faţă acră. nu ar reuşi să recupereze un avans al concurenţilor dacă nu ar porni odată cu ei. cu gestul lui aiurit. susţin cu toată convingerea afirmaţia istoricului Nicolae Iorga:”Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul. Imaginea vizuală ”Aleea e-n apus de soare” capătă valenţe hiperbolice. seculari = străvechi. 10.prezenţa neologismelor: “cinematograf”. 9. permanentizarea comuniunii om-natură 6. Poezia “ Luna iese dintre codri” aparţine romantismului.

în versul “Numai eu. Polisemia verbului “a ploua”: *Plouă continuu de trei zile. dacă ne gândim la trecut ne dăm seama că acesta este reprezentat de strămoşii noştri. dar şi al efortului depus. Subiectul al II-leaText argumentativ: ”Arta nu doreşte reprezentarea unui lucru frumos. dumbravă şi pădure”. de râsul lumii. iar respectiva creaţie este doar reprezentarea frumoasă a acelei realităţi. care explică cine sunt “eu”. astfel cred că poporul român este o familie. de neprevăzut. „surâs al comorii” – personificare. sugerând o exaltare a spiritului. fie în cinematografie. 7. Mărci lingvistice al prezenţei eului liric: . “îţi”. fiind rodul talentului. “Cartea copiilor mei”) Dacă ar fi să găsesc o definiţie pentru cuvântul “eternitate”. iar prin urmaşi în viitor.lea Text argumentativ despre familie: “Prin familie viaţa individului se eternizează. un alt înţeles. . de a transmite sentimente receptorului. aceea că “nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii. În concluzie.“luna iese dintre codri”. dar creaţia imagistică este o reprezentare “frumoasă”. dar şi tuturor celor care au experimentat profunzimea acestui sentiment. “te”. după părerea mea. 9. 10. “noi”. realizăm că marcăm prezentul.pronumele la persoana I: “eu”. cămila fără cocoaşă. “Enigma Otiliei”. printr-un şir de metafore transparente. adică prin virgulă. motivul timpului. “aş fi mort”. Prin urmare. 9. o stare de beatitudine şi împlinire. Eul liric face referire la cei trei navigatori şi exploratori ca simboluri ale strălucirii existenţe umane (”cer cu doi sori”). Caracteristici ale neomodernismului: – ambiguizarea limbajului artistic. iubirea este revelatoare.manifestarea reflecţiei filozofice. “să nu mă suprim”. ca şi celelalte catrene. cu vremea. prezentul cât şi viitorul oricărui individ. “participăm”. Varianta 83 1. 3. e marea trecere către o „altă poveste”: „că-n drumuri la capăt te-aşteaptă/ nu moartea. de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. *A început să plouă cu bani peste el. astfel că moartea nu reprezintă un capăt. 8. a se avânta = a se repezi. Camil Petrescu a făcut o afirmaţie general-valabilă în orice epocă sau societate. iar dacă ne gândim la viitor. Tema vieţii şi a morţii. ci un început. destinele personajelor. metaforizat. de când e lumea şi pământul. 5. acordă o importanţă deosebită sentimentelor. Elementele de prozodie sunt reprezentate de rima încrucişată şi măsura versurilor de 9-10 silabe. „ţii”. deschide drumuri. concentrează întreaga concepţie a poetului despre acest sentiment. Ultima strofă ilustrează această trăsătură pentru că poetul se simte singur. a se deştepta = a se trezi. “Şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac. străinul. în care cuvântul-material specific liricii stănesciene defineşte sinele poetic.-/[…]/ amintirea lor mi se dăruie pentru totdeauna” (ar fi trebuit: Numai mie amintirea lor mi se dăruie). 6.scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior. Titlul poeziei „Iubire” de Lucian Blaga sintetizează. evidenţiind înclinaţia sa către căutare. un film istoric despre Ştefan cel Mare se bazează pe adevărul istoric. Expresii/locuţiuni cu substantivul “lume”: om de lume.” (Camil Petrescu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Camil Petrescu.” (Paul Doumer. fără să facă distincţie între fapte mai mult sau mai puţin semnificative. aşa ia în stăpânire viitorul prin descendenţii săi. De exemplu. Niciodată nu ştii ce-i în sufletul unei femei şi de aceea ea este mereu surprinzătoare. îmi păstrez opinia că. fie în literatură.”. însă cred că. . bărbatul acela este totuşi verde. străinul. e o treaptă către o altă viaţă. pentru nimic în lume. 7. mai ales prin faptul că artistul nu face referire la propriile trăiri. . Ea reacţionează în toate situaţiile sentimental.verbele la persoana I “sunt”. artistică despre voievodul moldovean. Subiectul al II-lea Text argumentativ “Nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii. motivul străinului/ călătorului.” În primul rând. între sentiment şi raţiune. Cel mai concret exemplu prin care se poate demonstra acest lucru este fiecare dintre noi. altă percepţie. de neprevăzut. Varianta 84 1. o femeie este foarte sensibilă şi emotivă. În concluzie. ci. ce semnifică faptul că urmează o explicaţie: „Iubeşti – când simţiri se deşteaptă/ că-n lume doar inima este”. fiecare catren reprezentând o definiţie a iubirii: iubeşti când eşti învăluit de bucurie sau de tristeţe. femeia rămânând o enigmă. pur. când eşti împlinit sau dezolat. *Deşi are părul grizonant. natura fiind în armonie deplină cu acest sentiment tocmai prin faptul că este noapte. Iarna pictează flori de gheaţă la ferestre. tânărul simţea că-i luase inima foc. *M-am enervat şi i-am spus totul verde-n faţă despre caracterul lui. Substantivul „iubire” este nearticulat. sunt de acord cu afirmaţia lui Doumer. fie în pictură. Figuri de stil: „sumbre vâltori” – epitet în inversiune. Sens conotativ al cuvintelor “foc” şi “verde”: *În aşteptarea iubitei. „faci”.verbe la persoana a II-a: „Iubeşti”. unghiurile din care sunt evidenţiate . când lupţi pentru a învinge greutăţile. ci. „comorii” – metaforă revelatorie pentru iubire. Anacolut: “Numai eu. 6. un amestec fascinant de candoare şi siguranţă de sine. Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric prin formele de adresare directă: . Tudor Arghezi susţine aceeaşi idee a rădăcinilor strămoşeşti şi a viitorimii în poezia “Testament”. Un exemplu edificator ar fi Otilia din romanului lui George Călinescu. Locuţiunea conjuncţională “ca şi cum” are rol comparativ şi sugerează contopirea eului liric cu natura universală 5. un mister al sufletului omenesc. străinul”. diafană. însemnând că realitatea este transpusă imaginativ. Desigur nu pot afirma că este greşită şi nu o pot contesta. Repetiţia verbului „iubeşti” la începutul fiecărei strofe este un procedeu artistic numit simetrie sintactică (anaforă) şi are rolul de a evidenţia intensitatea şi profunzimea acestui sentiment înălţător. familia înseamnă strămoşii. În primul rând. arta are rolul de a impresiona. cu predilecţie trăirilor interioare intense care sunt în perfectă armonie cu peisajul naturii. Precum se cufundă în trecut prin strămoşii săi. făptură = fiinţă 2. în care eul liric se integrează până la identificare: “cer cu doi sori/ şi nor care plouă pe mare…”. Asemănarea cu elementele-simbol ale Universului este sugestivă prin ignorarea însuşirilor definitorii ale acestora. 8. când ţi-e lumea mai dragă 4.marchează o enumeraţie de propoziţii eliptice de predicat. Versurile sugerează o autoportretizare spirituală a eului liric. urmat de linia de pauză. către călătorie în cunoaştere: Columb. aş gândi la un loc trecutul. Alternanţa “noi” . virgulele delimitează atributul apoziţional “străinul”. a-şi lua lumea în cap.” ( Kant) Sunt de acord cu afirmaţia marelui filozof. Titlul se regăseşte pe parcursul întregii poezii. a realiza. Sinonime: suavă = gingaşă. cu verbul la persoana a II-a. evident descendenţii sunt aceia care îl formează. ea reprezintă atât trecutul. adică păsărea fără aripi. Nu consider că o familie trebuie să fie alcătuită numai din persoane care sunt rude. Magelan şi Nansen. 2. Totodată. de a captiva. S-a îndrăgostit imediat de ea. Imaginarul artistic este modul de percepţie a lumii înconjurătoare de către orice artist. iubeşti când întreaga ta fiinţă realizează faptul că în viaţă eşti dominat de acest sentiment nobil. “mea”. Dacă laşi borcanul desfăcut. „bălaiul surâs” – epitet în inversiune. 10. Familia a căpătat. o operă estetică izvorăşte din sensibilitatea artistică a creatorului său. De aici pot deduce că şi viaţa mea se eternizează prin strămoşi în trecut. Rolul virgulelor în prima strofă:.. de-a lungul timpului. mai întâi de toate. pentru că era frumoasă foc. procedeu prozodic numit ingambament. aceea că reprezintă principalul nucleu fără de care o societate nu ar putea exista. în care un rol determinant îl au metaforele vizuale. înălţător: „doar inima este”. cuvântul “familie” şi-a pierdut adevăratul simbol pentru omenire. Prin frumuseţea ei.pronume la persoana a II-a: “-ţi”. de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. „avânţi”. De altfel. „Iubeşti”. noi şi urmaşii noştri. 3. ci reprezentarea frumoasă a unui lucru. mierea face floare. Tema iubirii. coordonate copulativ prin juxtapunere. “mi” . Strofa a patra a poeziei „Iubire” de Lucian Blaga începe. 4. sugerând unicitatea eului liric în condiţia generală a umanităţii (”singura viaţă mare/ la care noi participăm”). Eroina este întocmai tipul feminităţii. Dacă ne privim în acest moment. “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. Polisemia cuvântului “floare”: De ziua mea am primit o floare în ghiveci. se adresează receptorului operei lirice. prezentul şi viitorul. ci altă poveste”. prin particularizarea propriilor aspiraţii şi prin autocunoaştere: “Numai eu. ceea ce poate semnifica o generalizare asupra întregii lumi.“eu” ilustrează relaţiile de opoziţie între condiţia umană în general şi identificare sinelui poetic. şi un popor poate fi considerat o familie. Frumuseţea spirituală este eternă şi aparţine Cosmosului. De aceea. Subiectul al II.

“am crescut” 10. . Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea. Mai întâi. dans. marfa negustorului Ion Popescu. Tema: obiect de negoţ (masa cu oglinzi). 8. *De când am minţit-o pe mama. Astfel. Un exemplu grăitor îl constituie Mihai Eminescu. Semnele de punctuaţie în enunţul: “Dar încântarea începuse: omul vorbea…”: două puncte marchează explicarea cauzei care declanşează încântarea naratorului pentru povestirea personajului. comparaţii (”un freamăt […] ca o rugăciune”) . dar aceasta “nu-i aduce aproape nimic” pentru că localnicii nu cumpără. graţie căreia a creat numeroase poezii în care natura capătă diferite ipostaze. a creiona. Sinonime: străin = absent. ca să arunce lumina în evantaie pe trotuar […]”: .comparaţia “un lung freamăt ca o rugăciune” compune o imagine auditivă care exprimă ideea că splendorile naturii se înalţă până la valenţe divine. Astfel. creându-i o înălţare. cufundându-se într-o visare. olfactive compun tabloul naturii “fermecătoare” pe care naratorul le percepe aievea.imagine vizuală: “lumina în evantaie pe trotuar” (metaforă) 6. motivul creaţiei artistice 7. aşa cum dragostea pentru natură l-a inspirat pe Mihai Eminescu şi l-a legitimat ca poet original şi genial. imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară” 6. *În post nu ai voie să mănânci nimic de dulce. a număra = a considera. Imagini artistice în enunţul: “Alte oglinzi stau uşor înclinate. “plecam”.verbe la persoana I: “plecăm”. obişnuit = firesc. metafore (”beteala lunii pline”.povestitor talentat: “stăpân pe meşteşugul de a zugrăvi cu vorba.. culori etc. cu închipuirea. îndeletnicire. Ca în puterea unei vrăji. De asemenea. “îşi prinde”. cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii. rolul artei este de a sensibiliza sufletele oamenilor prin reprezentarea artistică a unui lucru.pronume la persoana I: ” noastră”. zare = orizont. lent. Mijloace lingvistice pentru subiectivitatea textului: . Sens conotativ: “oglindă” şi “piatră”: *Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. Înaintea ochilor mei. a zugrăvi = a contura. “nobile flori”). Tipuri de narator: . în funcţie de opera respectivă.Este. care se arătau foarte încântaţi de imaginea estetică pe care o compuneau acestea. Negustorul. printr-o comparaţie despre vraja de care se simţea cuprins: “nu-mi fusese dat nici să visez”.”(Lucian Blaga) Sunt de acord cu afirmaţia exprimată de Lucian Blaga. emoţia contemplării naturii. . Fascinaţia jocului de lumini emanat de oglinzile negustorului constituie un farmec aparte. o bogăţie spirituală. ca şi cum ar trece pe lângă un copac de mult ştiut şi nemişcat de la locul lui” sugerează faptul că obiectul de negoţ devenise o parte din priveliştea oraşului. creează imagini atractive pe trotuar în locul vânzării. “-mi”. Comentarea fragmentului: “Ca în puterea unei vrăji. auditive. să-i transmită o stare. aievea. 2. există foarte mulţi oameni care perorează norme morale şi par intransigenţi în aplicarea lor. “privi”. 5. În concluzie. este un “om întreprinzător”. necunoscut. 3. veşnic îndrăgostit de frumuseţile naturii. de care profesorul şi discipolul se arată foarte interesaţi. aceea că “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea. banal. Numele lui se înscrie în banalitate. 5. se desfăşura fermecătoare trâmba de vedenii. dar dacă îi urmăreşti o vreme constaţi că le . “Sara pe deal”.înzestrat cu o mare forţă de sugestie prin cuvinte: “găsea cu uşurinţă mijlocul de a însemna şi încă într-un grai a cărui deprindere o pierduse […]. Tema naturii. 8.personificarea:”Alte oglinzi […] să arunce lumina. “Dorinţă”. dar care a avut parte de multe eşecuri. Ion Popescu. Sinonime: agale = încet. şi studentul său. contemplarea faţă de întâmplarea ce-i stârnise interesul.” . “strigă” şi fixează cadrul acţiunii. Cele două personaje. tot aşa oricine creează din dragoste un produs artistic are parte de recunoaştere legitimă. am o piatră pe inimă. astfel încât ele să reflecte lumina pe trotuar şi să atragă astfel privirile oamenilor. Caracteristici ale descrierii: . încât să fie dominat de pasiunea respectivă. Semne de punctuaţie: . punctele de suspensie sugerează reflecţia.imagini artistice: imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”. sugerând faptul că nu poate excela în meseria de negustor. mai ales că se îndeletniceau cu arta plastică. 9. încât să ţi se facă sete. Plăcinta cu mere nu este atât de dulce. emoţionându-l. Semnificaţia figurilor de stil din enunţul: “Un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune”:. 10. care-ţi crea o stare de relaxare. Însuşiri ale povestitorului: . o creaţie trebuie să atingă sensibilitatea celui ce o vizualizează. domnul Marteş. natură. Tema naturii şi a iubirii este predominantă în lirica eminesciană şi creează emoţii unice în sufletul cititorului. cu timpul. Tocmai de aceea el face acum “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”.figurile de stil predomină în text şi compun o imagine feerică a unui tablou din natură: epitete (”bogata ghirlandă”. prin naraţiunea la persoana I: “eram”. “m-am născut”. năpădit 2. reuşeşte să creeze un produs artistic şi să dobândească astfel “legimitatea” în acel domeniu. cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii. preocupare = ocupaţie.diverse aspecte sociale. Activitatea sa reprezintă comerţul cu oglinzi. distras. Varianta 85 1. introduce replica adolescentului: “.” Fragmentul ilustrează în principal harul povestitorului de a crea imagini vizuale puternic. 3. “să trec”.linia de dialog: marchează vorbirea directă. multe dintre ele fiind memorate şi recitate. motivul oglinzii 7. Cuvânt format prin derivare: ”nedumeriri”.vizuale. dar. atunci când cineva are o înclinaţie atât de puternică pentru muzică. cuvânt format prin compunere: “bele-arte”. Polisemia cuvântului “dulce”: *Fetiţa de atunci avea un zâmbet dulce. de mai bine de un secol. Imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”. “înşiruite” . imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară”. Comparaţia “localnicii trec pe lângă masa lui fără să cumpere. care. cotropit = invadat.narator omniscient şi obiectiv. masa a devenit suportul pe care vânzătorul aşază oglinzile.” În susţinerea opiniei. aduc următoarele argumente: În primul rând.punctul atestă finalul enunţului. arta trebuie să impresioneze receptorul. . ceea ce face ca opera să aparţină esteticii şi nu documentului istoric arid. Imaginile artistice . o reflecţie. “deodată” 4. În concluzie. .epitet antepus: “lung freamăt”. o emoţie. imaginaţia negustorului a creat “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”.virgula indică vocativul “domnule Marteş” . Varianta 86 1. “puhoiul de lumini poleia noroiul”). domnule Marteş. grijă. prin consecvenţa cu care aplică în practică propriile principii. fiorul.narator-personaj. de a îmbogăţi spiritual şi nu de a reda efectiv un obiect ce nu reuşeşte să transmită nimic sau să emoţioneze. la început. “să visez”. Caius discută despre “Masa cu oglinzi”. călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea. idee ilustrată cu o confesiune la persoana I. în care este cuprins de vraja vedeniilor. ci mai ales prin faptele lor. “să cunoaştem” 4. se bucură de fiecare dată când le aude cântate. cât prin ceea ce fac” (Mihai Eminescu) Sunt întru totul de acord că oamenii se diferenţiază nu atât prin ceea ce spun. 9. Oglinzile au fost. să dea senzaţia că faci o călătorie împreună cu el. dar mereu în relaţie spirituală cu simţirea poetică: “Floare albastră”. îi învaţă poeziile. imagine auditivă: “un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre consecvenţă: “Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic. călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea”. . asemenea copacilor pe care oamenii se obişnuiseră să-i vadă zilnic în acelaşi loc. prin naraţiunea la persoana a III-a: “se ridică”. profesor de modelaj la Şcoala de arte frumoase.

melancolie. real. Pentru a păstra vii în memorie întâmplările. Locuţiuni cu substantivul “om”: om ca toţi oamenii. care se gândesc cu teamă că au ieşit de sub aripa ocrotitoare a tutorilor lor. fluentă şi uşor de înţeles pentru diverse categorii de cititori. precum fericire. “de ţi-e dat“. *Cartea a văzut lumina tiparului la doi ani de la plecarea lui din ţară. pentru că în cele mai dese situaţii. De asemenea. iar exprimarea bătrânului este spontană. Secvenţa descriptivă: “Se aşternu liniştea. Ana şi Maria. aduc următoarele argumente: În primul rând. îţi creează probleme sau dezamăgiri. deoarece romanul său s-a dovedit a fi o oglindă pentru tinerii ce lasă în urmă dulcea lume a adolescenţei. tata a ridicat glasul la mine.numeral: *Am rezolvat doar zece variante la matematică. dezorientat şi. trebuie să fii vigilent. refuz = împotrivire. a prinde de veste. Sinonime: adevărat = veridic. sperând să-şi dea seama cine erau. dar totodată îşi doresc cu ardoare să-şi construiască propriul drum în viaţă pentru a se putea afirma aşa cum de multe ori au visat s-o facă în copilărie.substantiv: *Astăzi am avut ocazia să întâlnesc un ciudat în adevăratul sens al cuvântului. nu trebuie să le povesteşti altora. a prinde pasărea din zbor. să vadă dacă va mai continua să plouă. a presupune = a crede. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea. a i se părea. semnul întrebării marchează sfârşitul unei propoziţiei interogative. a nara. având în vedere argumentele menţionate mai sus. În enunţul “[…] dar şi dacă ţi le-ai aminti. Cele două femei care se foiau prin curte nu-l surprind. a istorisi 2. a prinde drag de cineva. Una dintre calităţile stilului prezentă în textul dat este simplitatea sau capacitatea de a folosi cuvinte accesibile care să exprime cel mai elocvent ideea susţinută. modul de expunere utilizat este dialogul împletit cu naraţiunea la persoana a treia. totodată. Când ele revin în curte. deoarece adevărul este. Sens conotativ cu “glas” şi “lumină”: *Când a aflat că n-am fost la şcoală. deci “Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa. naraţiunea la persoana a III-a. faptul că ele sunt pe vecie întipărite în mintea şi sufletul personajului. un fel de album de fotografii cu baterii. 8. după cum se ştie. om de suflet. iar stilistic. De fiecare dată când relatează o întâmplare. Îl iubeşte ca pe lumina ochilor. “să te sumeţeşti“. cine ar înţelege ce vrei să spui?”. Femeile fac focul şi aşteaptă să se încălzească apa. doreşte aprig să se debaraseze de acest sentiment negativ pentru a se putea afirma faţă de ceilalţi adulţi. regret şi. 6. a povesti = a relata. în viaţă trebuie să te conduce după deviza “fapte. cred că autorul “Adolescentului miop” este perfect îndreptăţit să facă această afirmaţie. focalizarea zero. 8. e sfâşiat de melancolie […] şi. nu vorbe”. 4.adjectiv: *Am primit un cadou ciudat. Registre stilistice: limbaj colocvial şi limbaj popular 9. deoarece de fiecare dată reţii numai ceea ce ai spus anterior şi treptat te îndepărtezi de adevăr. Având în vedere cele spuse mai sus sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Mircea Eliade:“Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa. Verbele la indicativ prezent din replicile bătrânului exprimă ideea de permanentizare a amintirilor din război. De pildă. nu de puţine ori. Expresii/locuţiuni cu verbul “a prinde”: a-l prinde pe Dumnezeu de picior. totodată. De asemenea. mirosul acela de iarbă crudă venind dinspre pădure” 6. clară. În sprijinul acestei afirmaţii. Se miră. e sfâşiat de melancolie şi totodată. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. 4. motivul amintirii. povestitorul subiectiv îşi pune amprenta asupra oamenilor şi faptelor. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul omniscient şi obiectiv. demnitatea şi concizia. de un galben murdar”. Atmosfera stranie din odaia în care zăcea muribundul Ion este sugerată de liniştea care se aşterne prevestitoare de moarte. 7.din contră“. Tema războiului. un om şi jumătate. a bănui. prin propriul filtru de gândire. în fond. ei nu cred în principiile respective. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. pentru că se gândeşte că Ion este pe moarte. a-i prinde bine. 10. Ploaia se înteţeşte şi ele se duc în bucătăria de vară. redând acţiunea aşa cum o vede el. înainte de postul Paştelui. ca să-şi poată începe «adevărata viaţă».Perspectiva narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi obiectiv. există şi persoane care nu fac atâta paradă de capacităţile lor profesionale sau de moralitatea lor. în timp ce privesc cerul curioase. păşind spre maturitate. Bineînţeles că acestea sunt stări trecătoare pe care oricine le poate depăşi cu puţin ajutor din partea familiei şi a prietenilor care-i sunt alături. care simte cum depăşise adolescenţa. că nu le recunoaşte şi ascultă curios dialogul lor. teamă. prin interogaţia retorică se sugerează îndoiala bătrânului că amintirile sale ar transmite întocmai adevărul pe care-l trăise pe front. respingere. vrea să-şi vadă visurile copilăriei realizate şi atunci este necesar să depăşească momentul melancoliei pentru că viaţa este scurtă şi plină de imprevizibil. 5. mai rămâne o vreme la gura podului. Părerea mea este că atunci când vezi că cineva se laudă ostentativ. tema timpului. Cuvântul “nemişcat” este format prin derivare. din “Pasărea şi umbra” de Sorin Titel: După ce Mitru îşi termină ţigara şi sfârşeşte de cântat. este confuz. adolescentul intrat în starea de melancolie. fără să dea naştere la confuzii sau la interpretări echivoce. Se înţelesese din vorbele lor că era primăvară. simte că lasă în urmă o parte din sine. verosimil. e sfâşiat de melancolie şi. prin focalizarea zero sau “dindărăt” şi prin naraţiunea la persoana a treia. om de ştiinţă. 3.încalcă fără să-şi dea seama şi acest lucru se întâmplă pentru că. Bătrânul susţine că povestirea unor întâmplări trecute este un mod prin care se pierde autenticitatea informaţiilor. a face om (pe cineva). motivul luminii. În al doilea rând. În concluzie. lumina în odaia în care zăcea Ion era aprinsă şi arunca în întunericul răsfirat de-afară o fâşie palidă. lumina creează o imagine plăsmuită prin efectul cromatic definit de repetarea aceleaşi culori prin epitete diferite: “fâşie palidă” şi “galben murdar”. precum şi monologul interior al lui Mitru 3. Alte calităţi ale acestui text sunt oralitatea. Dar mai presus de toate. . Schimbarea categoriei gramaticale: “zece”. însă. am observat că oamenii care susţin cu ostentaţie că urăsc minciuna. înlocuit de amintirile pe care naratorul le păstrează în minte imediat după ce le-a povestit. . în rândul cărora este proaspăt intrat. iar cuvântul “nemaiînţelegând” este format prin compunere 2. puţin speriat de necunoscut. sunt şi cei care mint cel mai mult. Sinestezie: “mirosul sărat al ploii. însă faptele lor demonstrează profesionalism şi integritate etică. “ba. sunt de părere că fiecare adolescent. 10. om de paie. pentru că nu putea dormi şi urmărea ploaia. Calitatea stilului: claritatea exprimării artistice în ilustrarea gândurilor şi sentimentelor personajelor. iar după mai multe povestiri repetate. Păşirea în viaţa de adult îi marchează adânc pe majoritatea adolescenţilor. a prinde (pe cineva) cu minciuna. om de nimic. Ghilimele marchează replicile celor două femei. treptat. .” (Mircea Eliade) Fiecare trecere într-o nouă etapă a vieţii imprimă asupra oamenilor stări dintre cele mai variate. aceştia se dovedesc a fi diletanţi sau amorali şi. amintirea este complet denaturată. 5.substantiv: *A luat un zece la română! . poate. Subiectul al II-lea Rezumatul textului citat la Subiectul I. Mitru o recunoaşte pe cea mai tânără. Registrul stilistic în care se înscrie textul este oralitatea. În pădure am ascultat glasul frunzelor uscate. afirmaţia lui Eminescu este indubitabil adevărată. Aşadar. Varianta 88 1. Varianta 87 1. Motivul ploii. “ciudat” . Subiectul al II-lea: “[…] un adolescent. întrucât limbajul se compune din cuvinte şi expresii populare precum:“Apăi“. devenind atemporale 9. 7. o parte din viaţa sa şi atunci e copleşit de melancolie.

“trenul”. osebit. să ajungă “om mare şi niciun obstacol nu putea să-l abată de la această idee fixă”. a omorî = a ucide. nu înţelege de ce e necesară plecarea din sat (”De plecare…”) 3.“să te găteşti de plecare”. vreme = timp. autorul se simte intimidat de numărul mare de oameni care îi urează bun venit. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre înţelepciune:“Înţelepciunea este o marfă pe care cine o vinde a cumpărat-o. lucrată de ea. “în casa . fapt datorat chibzuinţei dobândite de-a lungul anilor. 2. dar constată că poartă o rochie urâtă. idei.”.“nu vreau să cază vina pe mine”. aflăm că Ioana este timidă. reflex. Păturică este caracterizat în mod direct de carte narator. cu toate că intenţia ei fusese să o facă pretenţioasă. *Pentru a se împlini din punct de vedere profesional.viziunea este obiectivă. însuşire sugerată indirect de faptul că ea vine în întâmpinarea naratorului fără gesturi din cauză că “se apropiau şi alţii…”. Atunci când simţi pe pielea ta urmările greşelilor. * A lăsat caietul pe marginea biroului. fără gust şi cu picioarele goale în pantofi. un lucru pe care îl dobândeşti în timp şi pe care nu-l poţi cumpăra sau vinde. care „făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei”. Textul începe prin a prezenta împrejurimile traversate în timpul călătoriei cu automobilul şi în portretizarea Ioanei 6. gânduri = cugetări. se ducea la vătaf “şi-i făcea o mulţime de linguşiri”. bunăvoinţă. 2. zel 5. Inteligent şi ambiţios. va trebui să fie promovat în funcţia de director. În mod direct. Prin afirmaţia “Întotdeauna. Portretul fizic al personajului este dezvăluit în penultimul paragraf. Încântat de primire. iar după ce pleca boierul. 2. menite să-l ajute în îmbogăţirea şi ascensiunea pe scara socială. ici e plin”. ca să-i câştige de partea lui şi să adoarmă bănuielile: „el se purta cu mare amabilitate către toţi servitorii casei. ” se zice că”. 7. învingător. De altfel. omniscientă şi naraţiunea la persoana a III-a. “picătura găureşte piatra” 8. când în Ţara Românească se dezvoltă o nouă clasă socială: ciocoimea. 4. anevoioase. În concluzie. a se face = a se preface. din faptele. Varianta 91 1. zel = hărnicie. cu duioşie. triumfător = victorios. statornic. ezitările şi cutezanţele te pot face să devii o persoană înţeleaptă. 3. 3. “automobilul”. În primul rând. “ambiţios”. acest lucru nu înseamnă că ai devenit brusc un înţelept. Chiar dacă împrumuţi sau îţi însuşeşti ideile unor filozofi sau ale unor oameni de cultură. el fiind hotărât ca. Oralitatea: cuvinte şi expresii populare: ”a se crăpa de ziuă”. surprind şi instinctul de a mă analiza”. “ a se deştepta”. “praful a bătut stofa” 5. prima jumătate a secolului al XIX-lea. De aceea. instinct = simţ. Două cuvinte/ structuri care aparţin registrului stilistic popular: . Indirect. ciocoi. Punctele de suspensie din ultima frază a textului simbolizează o pauză făcută de autor pentru a medita asupra fetei care-l “primea cu tot sufletul…”. era amabil cu servitorii. Indici de spaţiu: “în sat”. “câteva zorzoane”. vătaf. rupt de realitate. La poarta casei. capătă o concepţie mai amplă şi mai profundă asupra lucrurilor. 10. 4. Încă de la apariţia personajului feminin. Rolul proverbelor rostite de Păturică este unul mobilizator pentru sine însuşi. Faptele sale scot în evidenţă. nu propria ta experienţă. fără excepţiune. împărtăşindu-i gândurile în mod direct şi conferind caracter de generalizare a stărilor emoţionale. accentuând totodată atitudinea dilematică a bărbatului. coboară pe uliţe şi se îndreptă spre Cavarna. înţelepciunea este un apanaj personal. propriile tale cugetări. Registrul stilistic colocvial: “uliţe chinuite”. “în curte”. diferitele peisaje având alte nuanţe cromatice. cu toate că pe unii nici nu îi cunoştea. tăinuit. “ ciubuc”. . deoarece autorul povesteşte o întâmplare din viaţa sa. deoarece “să zicem numai că Păturică ar fi fost în stare să dea contemporanilor săi o dovadă strălucită că ea se realizează câteodată”. Monologul se foloseşte deoarece textul este o confesiune scrisă la persoana I. în cazul în care ajunge să fie vândută şi cumpărată. înghesuite. Afirmaţia: “făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei” ilustrează faptul că toate eforturile lui Dinu Păturică şi întreaga sa energie sunt direcţionate în desăvârşirea ipocriziei şi perfidiei. acesta fiind confuz. definitivă. *Aflarea rezultatelor bune de la olimpiada l-a lăsat fără cuvinte. o priveşte cu dragoste. ca fiind “un om extraordinar”. ascuns = pitit. *Nu şi-a dat seama că a vorbit mult la telefon şi fără să vrea l-a lăsat bateria. 8. (a conduce). cu mâinile. care se bucură la vederea automobilului. momentele de tristeţe şi de bucurie. pe măsură ce omul înaintează în vârstă. chinuieşte şi-ai s-auzi iarba cum creşte”. poate fi considerată o marfă. izbânzile şi eşecurile.“căutătura”.” (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga conform căreia înţelepciunea. Scriitorul foloseşte persoana a II-a în al patrulea alineat deoarece simte nevoia unei confesiuni către cititor. 9. hotărâre.utilizarea detaliilor în firul narativ 10.. “valiză”. cu toată carnea…. acesta dezvăluind că era îndreptată spre el “cu ochii. felegean. fermă. personajul-narator împărtăşeşte faptul că are simţul responsabilităţii. După ce naratorul-personaj observă îmbrăcămintea Ioanei. Un alt argument pentru care înţelepciunea nu este şi nu trebuie să fie o marfă care se poate vinde ar fi faptul că înţelepciunea se câştigă numai învăţând din propriile greşeli sau din ceea ce observăm în jur şi ne însuşim din atitudinile celorlalţi. biruitor. Este evidentă afecţiunea Ioanei pentru narator. registru arhaic: “feligenele”. postelnic. Perspectiva narativă: se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient. naratorul reliefează duplicitatea şi viclenia personajului. cea mai spontană posibilă. Registrul arhaic al limbii: ciubuc.prezintă fapte verosimile ale epocii. în care atitudinea şi mentalitatea ciocoilor este tipică pentru această categorie umană. Ioana fiind “arsă de soare. machiavelismul şi făţărnicia personajului: „îl făcea pe fanariot să-l creadă cel mai credincios şi devotat dintre servitorii săi”. scărei. însuşiri neapărat necesare unui personaj care doreşte să parvină. Metafora “urme de sânge” face trimitere la imaginea vizuală a lanurilor de grâu în care macii roşii fascinează privirea. (a da permisiunea). “ciocoi”. Comparaţia “schimbând culorile ca marea cea aşa de apropiată” sugerează viteza cu care automobilul traversează împrejurimile. .Varianta 89 1. sugerând tenacitatea în ambiţia de a parveni: “voinţa tare şi statornică învinge toate obstacolele”. Câmpul semantic al cuvântului “ambiţie”: voinţă. 6. invariabilă. focalizarea zero şi naraţiunea la persoana a III-a. simţind nevoia de a se autoanaliza pentru orice iniţiativă. sub orice iniţiativă de a mea. Varianta 90 1. pe frunte cu câţiva pistrui…. . Apartenenţa fragmentului la categoria prozei realiste: . cu siguranţă vei lua aminte data viitoare devenind astfel mult mai atent în luarea unor decizii. Subiectul II Rezumatul textului dat la Subiectul I. (a se descărca). Registru stilistic. precum şi de peisaj.ilustrează o anumită perioadă istorică. atitudinile sale se desprind şi alte trăsături. sârguinţă. Sinonime: căutătură = privire. Într-o autoanaliză personajul-narator se îndoieşte de capacitatea sa de a fi în stare de aceeaşi dăruire totală atât de vizibilă la Ioana. Modul de expunere predominant este naraţiunea. îmbrăcată foarte dezordonat. îi ajuta la lucrările lor şi le împlinea dorinţele”. *L-am lăsat la şcoală înainte de a pleca la serviciu. Un alt mod de expunere evident este descrierea. “turburate”. în mod indirect. perseverenţă. cu gura. imaginaţie. idee exprimată în poezia “În zadar în colbul şcolii”: “Ci trăieşte. întregul fragment reprezintă o autointrospecţie a naratoruluipersonaj. În acelaşi timp. Andreea a luat notă maximă. oaspeţii sunt întâmpinaţi de Ioana. el „căta să înveţe carte multă”. prin orice mijloace. De altfel. Sinonime: statornică = stabilă. să reţină numai ceea ce îi poate folosi în setea de îmbogăţire. Cu alte cuvinte el încearcă acum să observe dacă a procedat corect în anumite situaţii. “am întors în minte”. 4. Mihai Eminescu are aceeaşi concepţie despre înţelepciunea ca rezultat direct al trăirilor proprii. rustic = ţărănesc. 7. Figuri de stil. . Polisemia cuvântului “a lăsa”: *Mama şi-a lăsat copilul să iasă afară. “Ioana” de Anton Holban: Automobilul părăseşte centrul Bazargicului. Structura de parvenit este evidentă. 9. 5. raportată la un moment din viaţa sa. Sensuri diferite ale cuvintelor “maximă” şi “a împlini”: *La examenul de limba română. reflecţii. din care cauză nu conştientizează dimensiunea şi consecinţele faptei sale. . Câmp semantic al “călătoriei”: “pasageri”. Punctele de suspensie sunt folosite pentru a marca ezitarea şi dezorientarea lui Dragomir după comiterea crimei. înclinare.”. formulă artistică modernă specifică introspecţiei. înţelepciunea pe care o vinzi nu este în fapt nimic altceva decât înţelepciunea cumpărată. Sinonime: chinuite = suferinde. (a uimi). fără gust. Numai experienţa proprie de viaţă.“uite.

insă unii o dezvoltă mai mult. durere. a ţine seamă. e ceva ce se trezeşte. Un prim argument pentru a susţine această idee este acela că în multe cazuri un elev poate ajunge la performanţe cu ajutorul îndrumărilor şi sfaturilor. Miţa. a-şi da seama. Metafora „adâncimi de omenie şi vis” semnifică faptul că Robespierre se ascunde sub o mască. suferinţă. “dezolat”. Rolul indicaţiilor scenice în conturarea personajului masculin: Didascaliile reliefează stările interioare ale lui Dragomir “Dragomir face nişte ochi foarte miraţi” şi atitudinea personajului faţa de fapta sa “Râde febril”. pot spune că sunt de acord cu citatul “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. numele lor fiind scrise la începutul fiecărei replici. Motivul dezacordului referitor la măsurile teribile este acela că cele două personaje au păreri contradictorii asupra revoluţiei şi a măsurilor ce asigură succesul ei. dar Dragomir este incapabil să rostească o propoziţie completă. a pune ţara la cale. . din care află că a fost părăsit pentru că era plictisitor şi lipsit de importanţă. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” deoarece în fiecare dintre noi poate exista un mic geniu. 3. este rupt de realitate şi conectat în lumea visurilor. dar şi pentru îndrumarea actorilor care prezintă această operă pe scena unui teatru. dramaturgul îl caracterizează direct şi în antiteză cu Robespierre: “cordial”. autocaracterizare: “dacă nu pot să mă stăpânesc! Mi-e naturelul simţitor”. socotind că oamenii nu au devenit mai buni şi nici mai bogaţi. Într-o seară. nedezbătut. “amor”. 7. Varianta 92 1. de I. Sinonime: iatac = dormitor. încheiată. despărţit astfel de restul propoziţiei. Interogaţiile retorice au o importanţă deosebită în acest text. 8. Crăcănel găseşte pe masă un bilet. care exprimă incultura personajelor şi frivolitatea acestora.L. nu de multe ori. 9. întrucât fragmentul citat este extras dintr-o comedie. cu inima deschisă. Părerea mea este că rolul indicaţiilor scenice din acest fragment este atât unul caracterizator. care are rolul de a fi interpretată pe scenă. Atitudini ale lui Robespierre. a pune bază pe cineva (a te baza). afirmă că o iartă pe Miţa pentru ultima dată şi în cazul în care va fi iar înşelat. care reproduce o întrebare pusă în trecut şi reluată în prezent prin povestire. piedici = obstacole. prietenului său. “ martir”. 7. În timp ce Robespierre susţine folosirea unor metode teribile. dar. 5. dezorientarea ”face nişte ochi foarte miraţi”. ci îşi mişcă personajele cu ajutorul didascaliilor care contribuie la conturarea personajului masculin. . sunt semne de punctuaţie întrebuinţate atunci când se reproduce întocmai un text scris sau spus. bineînţeles. se subliniază suferinţa la care va fi supus Dragomir pentru crima comisă. “care va să zică”. În sufletul lui Crăcănel reînvie încă o speranţă şi. în fond. odaie. „râde febril”. Folosirea virgulei din fragmentul: „Ai dreptate. de a descoperi. Totul se obţine prin dorinţă şi voinţă. 2. Ghilimelele sau semnele citării. Este adevărat şi faptul că prin muncă asiduă obţii ceea ce îţi doreşti. Anca încearcă să afle motivul crimei. Pampon încearcă să îl încurajeze. de bună-voie în garda naţională pentru a uita de supărare. ţel. Textul dat aparţine genului dramatic deoarece dialogul este principalul mod de . dispus să treacă peste orice pentru a se concilia cu Robespierre. dar şi caracterizare indirectă. dar trebuie trezită. iar metafora “între pereţi de sare umezi”.“Om eşti tu?…?” – inversiune. De asemenea. “am plâns şi-am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. menire = scop. 10. însă nu totdeauna. plângând. frica şi reacţiile necontrolate. cât a suferit. Pampon. Varianta 93 1. asta depinde foarte mult de mediul în care ne formăm şi de oamenii cărora le luăm în considerare sfaturile. Maximilien. Polisemia cuvântului “bun”: Profesorul este bun la suflet (binevoitor). -“ … până o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul să te cheme să te judece el mai bine”. “cu buze nervoase”. Danton gândeşte exact contrariul şi consideră că revoluţia era aproape încheiată şi că Robespierre încalcă drepturile omului. a pune la zid. 10. dar cam des…” 7. foc = amar. îndeamnă cititorul la intuirea întâmplărilor şi acţiunile personajelor.“ … între pereţii de sare umezi … ” – metaforă . Din textul de mai sus reiese că Danton este cordial.Caragiale este susţinută prin comicul de limbaj: . Registrul stilistic neologic: “independenţii”. căci eu ţin mult la amor. a găsi = a descoperi. sugerând agitaţia. Două sintagme care indică raportarea la divinitate: -“Nu ţi-a fost milă şi păcat de Dumnezeu! … ” . Oralitatea stilului lui I. nemulţumire între idealurile sale şi modul în care s-au concretizat ţelurile revoluţiei. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. “înrolat”. Doamna de matematică este un bun profesor (bine pregătit). Subiectul al II-lea Rezumatul fragmentului citat la Subiectul I. 9.de unde reiese sensibilitatea personajului. Exemplificarea unei metafore şi a unei inversiuni: . totul depinde de dorinţa noastra de a-l trezi şi de poveţele celor din jur care ne călăuzesc. 8. Comentarea particularităţilor construcţiei dialogului dramatic: Dialogul este purtat de două personaje. se va însura cu ea. 4. impedimente. Având în vedere argumentele aduse mai sus. ţelurile revoluţiei nu sunt atinse…”: virgula are rolul de a marca vocativul substantivului propriu -„Maximilien”-. Interogaţie retorică:“Ce-mi ziceam eu?”. dar şi fermitate opiniilor.L. “răvăşel”. cum plâng şi-acum. Înţelepciunea este o calitate cu care toţi ne naştem. de a realiza.cuvinte pronunţate greşit sau aparţinând limbajului colocvial: „volintir”. Covorul acesta este bun (potrivit) pentru camera mea. 3. cum ar fi: “Aide. necaz. libertatea de exprimare şi legalitatea constituţiei. a pune pe gânduri.expresii specifice vorbirii orale. *Cornul cu ciocolată pe care l-am mâncat azi a fost foarte bun (gustos). în antiteză cu Robespierre. a pune bazele a ceva (a realiza. “aide” . aşa cum s-ar fi cuvenit dacă revoluţia şi-ar fi atins ţelurile. “încai să mă fac martir”. a idealurilor abstracte. hotărât. şi iar am plâns şi iar am iertat-o. deoarece. e ceva ce se trezeşte. a lua seamă. toate acestea şi multe alte calităţi care pot forma înţelepciunea. O trăsătură a lui Robespierre care poate fi dedusă din prezenţa repetată a interogaţiilor în replicile sale. de-o seamă (cu cineva). Este caracterizat indirect prin limbajul folosit. este starea afectivă puternică de nelinişte. ele sporesc tensiunea şi conflictul dramatic. ce-am zis eu?” Paralelism sintactic:-„Am plâns.ta”. din comedia “D-ale carnavalului”. pe care o iubea mult. sfârşită = terminată. instituţie care însă se desfiinţează. 6. “cald”. cum ar fi: “Vorba d-tale: femeie! Ochi alunecoşi…”. “Ce-mi ziceam eu?” şi a exclamaţiilor „Nu plânge: eşti volintir!” 9. Sinonime: nediscutat = nedisputat. deosebindu-se de Robespierre. sosind acasă. 10. ca şi îmbrăcămintea lor”. Modalităţi de caracterizare: Caracterizare directă făcută de dramaturg prin didascalii-“hotărât”. “să-mi mai uit focul” . care ajută la descrierea personajelor. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” Înţelepciunea este o calitate pe care o avem. nu dă mâna”. a pune de mămăligă. din care reiese echilibrul şi prietenia pe care i-o poartă lui Robespierre. şi iar am plâns şi iar am iertat-o. reieşite din didascalii: “rămâne rece”. deoarece a fost înşelat de amanta sa. am plâns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. faţă de care are gesturi familiare şi i se adresează cu afecţiune. 5. fireşte = desigur. a produce). sau mai puţin. „Te-ai culcat?”.prezenţa interogaţiilor retorice . Expresii/locuţiuni cu verbul “a pune”: a pune masa. Punctele de suspensie sunt utilizate pentru a marca ezitarea şi nesiguranţa personajelor sau pentru a mări tensiunea dramatică. caracterizare indirectă realizată prin limbaj şi nume. realizată tot prin didascalii “Plânge”. “acum”. Prin folosirea interogaţiilor retorice se amplifică suspansul.“Ce te faci Mache?…De desperare. a afla. comicul este conturat prin repetarea unor sintagme (paralelism sintactic) şi relatarea unor întâmplări care exprimă propriile defecte de caracter. 6. deoarece ei ne pot trezi dorinţa de a cunoaşte. 4. Expresii/ locuţiuni cu “seamă”: a băga în seamă. dar cam des…aşa cam de vreo cinci-şase ori…”. Autorul nu este prezent în text. 2. nu de multe ori. Danton este sincer şi prietenos. a-i pune cătuşele.Caragiale Crăcănel îi povesteşte. Profesorii au un rol foarte important în această formare. nu plânge: eşti volintir!”. oferă indicaţii importante cu privire la gestica şi mimica lui. Prin didascalii. Cu ajutorul indicaţiilor scenice autorul îşi mişcă personajele şi le conturează simţămintele ori gesturile: “ El se uită la ea lung”. Anca şi Dragomir. de a ne dezvolta. Indici de timp: “seară”. acest lucru îl determină să se înroleze. Comicul de limbaj din fragmentul citat este ilustrat prin greşeli de exprimare şi cuvinte pronunţate greşit de personaje. “cu căldură şi sinceritate. la fel ca şi în citatul. 8. a pune coarne. Fata încearcă să-l convingă pe Dragomir să părăsească satul pentru a nu fi şi ea învinuită de crima comisă. “Îşi încheie repede minteanul la piept”. spre nefericirea personajului. unui voluntar nu îi stă bine să fie deznădăjduit şi-i propune să-şi pună masca şi să-l însoţească. ci numai frânturi de fraze. aceea a intransigenţei. 6.

“va mirosi cartea îmbelşugat şi pestriţ. care nu cunosc odihna intelectuală şi care îşi menţin întotdeauna simţurile treze pentru a putea recepta informaţii pe care să le şlefuiască prin propria sensibilitate. a duce cu vorba (pe cineva) 4. răutate şi lipsă de onestitate.. Prin munca lor istovitoare. Bălcescu îşi exprimă neputinţa de a fi înţeles de către Alecsandri şi de societate. de caşcaval. “Cum poţi să vorbeşti aşa?” 7. Varianta 95 1. tata este talpa casei. aşa cum reiese din finalul textului: “Ah. atitudine cuviincioasă şi respectuoasă.principalul mod de expunere prezent în text este dialogul. de aceea. Metafora “neadormiţii. Omenia reprezintă un complex de calităţi. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre omenie. dragostea sfâşietoare de ţară. Aşadar. . care este alegerea vieţii: om sau neom. însă fata îi spune că nu are rost să-şi mâhnească mama destăinuindu-i secretul în aceste împrejurări şi că preferă să i-l spună după ce problemele ei se vor rezolva. . indiferent de pregătirea pe care aceştia o au. în sensul efectelor curative pe care soarele. fiecare absolvent apucă pe alt drum. 9. Reversul este omenia. 5. totodată. 8. în realitatea vieţii sociale se întâlnesc destul de des aceste forme. avem tendinţa să-l judecăm. . sensibil şi iubitor.regionalisme: “iarmaroc“.interogaţii retorice(’’Ce ştii tu? Ce ştiţi voi?’’). *După bacalaureat. Lucian Blaga face trimitere la cartea orientală în care înţeleapta Şeherezada începe să povestească întâmplări pline de tâlc. neomenoase. pauze afective. personajul eponim devine convingător atunci când argumentează că nici medicul ’’nu mai pricepe nimic’’ din faptul că. din gândurile şi vorbele personajului. care se manifestă prin respectul faţă de semenii de lângă tine şi prin ajutorul pe care-l acorzi în toate situaţiile. *L-a măsurat curios din creştet până-n tălpi. Varianta 94 1. iar fata.expunere. “zece ani”. 4. Uneori. chinuiţii. dându-le noi înţelesuri. moaşa o anunţă că mama ei a sosit. comunitate. de învăţături şi de sfaturi înţelepte. straie = veşminte. Cartea “Povestea vorbei” va fi. prin formule specifice oralităţii: “. Atitudinea sceptică a Ioanei: ”Uite eu nu mai cred”. departe de ţară. deşi era bolnav de ftizie. de garoafe şi mătăsuri”. copleşită de durere şi emoţie. Pe de altă parte. a sălăşui = a trăi. “uliţi”. dar se teme să vină ca să nu o supere. îşi ascunde capul între perne . mai mult decât orice. a vieţui. de la minciună la furt şi mai grav la crimă. însă există şi situaţii când este zadarnică. *Dacă de mic a fost crescut în mătase. 10. Vocea ei de mătase îmi mângâia auzul şi-mi aducea alinarea. Punctele de suspensie din replicile lui Bălcescu sugerează o stare emoţională excesivă a personajului şi creează. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iertare: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten“ (Iordache Golescu) De cele mai multe ori. societatea rămâne indiferentă în privinţa artei. evocând natura dezlănţuită şi crudă şi. înţelegătoare. Modurile de expunere prezente în textul dat sunt naraţiunea şi descrierea 6. “o oră”. Alecsandri este revoltat. Oralitatea textului: . nu pot îndura ca prietenul meu cel mai bun să vorbească despre moartea lui… Ar fi îngrozitor…”. . Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog (din romanul “Mara” de Ioan Slavici) în vorbire indirectă: Moaşa Persidei îi sugerează acesteia că ar fi mai bine să trimită pe cineva ca să o cheme pe mama sa. Modalităţi de realizare a oralităţii: . Patriot înflăcărat. Bălcescu realizează că nici ceilalţi oameni nu-i înţeleg idealismul incurabil. sentimentale în vorbire. cenuşiu = gri. Câmp semantic al cuvântului “timp”:”ieri”. nereuşind să înţeleagă cum acestuia nu-i plac “porturile însorite şi parfumate ale Mediteranei”. mâhnit = îngândurat. încât să-i ajungă pentru două vieţi.structura textului este alcătuită din replici . Atunci. . mai greu este să faci bine.dialogul . Bălcescu iubeşte cu patimă România.adresarea directă la persoana a II-a. Sinonime: societate = lume. trist. sub car’’). 3. . căldura le-ar avea asupra bolii sale. va încerca să satisfacă intelectul tuturor celor ce doresc să-i înţeleagă tainele. Este uşor să faci rău.numele personajelor este specificat în dreptul fiecărei replici.principalul mod de expunere este dialogul. Portretul psihic al lui Bălcescu reiese în mod indirect din textul dat.’’am să mor cu tot ajutorul lor’’. “trei săptămâni”. sunt de acord cu afirmaţia „Nu sunt decât doua căi pe lume: omenia şi neomenia”. supărat. ci sugerează două civilizaţii corespunzătoare zonelor geografice: Occidentul şi Orientul 3. în viaţa reală. Bazil”. după cum însuşi autorul ei sugerează. comerciant. Expresii sau locuţiuni cu substantivul “vorbă”: a intra în vorbă cu cineva. indignat de atitudinea lui Bălcescu. ‘Povestea vorbei’. Bălcescu este sigur că. ei sunt “chinuiţi” şi frământaţi de noiane de întrebări şi incertitudini. eu nu mai cred!” . unde se simte totdeauna mult mai bine cu sănătatea decât sub “soarele leşinat al Mediteranei”. Sens conotativ cu “talpă” şi “drum”: *În familia noastră. “sunt amărât”) şi chinurile creaţiei provocate de îndoieli artistice: “Câteodată mă mângâi cu gândul că poate n-am noroc ca să vorbească în mine şi mai tare darurile”. iar faţă de efortul depus pentru creaţia “luminii”. cu adieri de verdeţuri şi peşte. scopul fiind să-şi prelungească viaţa şi să încerce să sădească în sufletul sultanului crud sentimente de mult uitate precum mila.Ascultă. mărturisindu-i moaşei că ea însăşi nu-i vrednică de vizita mamei sale. iertarea poate ameliora relaţiile interumane. pornind de la afirmaţia: „Nu sunt decât două căi pe lume: omenia şi neomenia” ( Călinescu) Antonimele „omenie şi neomenie” sunt derivate din cuvântul „om” şi de aceea sunt definitorii pentru fiinţa umană. uneori. chiar să ne răzbunăm pentru răul pricinuit. deoarece sunt utilizate cu sens metaforic.autorul lipseşte din textul dramatic. a sta de vorbă. neomenia înseamnă cruzime.există un conflict între cele două personaje ale operei bazat pe scepticism. a se afla. nu tuşise niciodată în cele trei săptămâni cât a durat călătoria. În concluzie. eu nu pot fi decât parţial de acord cu următoarea afirmaţie a lui Iordache Golescu: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten”. nămol = mâl. vrea să-i simtă ’’pământul sub tălpi’ şi să-i audă glasul: ’’am ascultat până am adormit orăcăitul broaştelor’’. 9. Astfel de atitudini nu fac decât să-l ţină pe “vinovat la distanţă”. deşi plouase şi dormise pe iarba de sub car. (’’ce ştii tu?’’). “apa nu vine la moară” . dezamăgit 2. Fata neagă imediat cele auzite. care reprezintă exact contrariul omeniei. În opinia mea. Fragmentul dat aparţine genului dramatic deoarece: . a ţine de vorbă. Textul dat aparţine genului dramatic deoarece: . lupta dintre personaje. “Neadormiţii” sugerează starea de continuă căutare a artiştilor. Moaşa îi destăinuie Persidei că mama sa cunoaşte secretul şi că ar dori să-şi viziteze fiica. purtare blândă. Neomenia îmbracă diferite forme. Pentru a putea fi înţeleasă şi de către cititorul mai puţin avizat. dragostea şi iubirea.expresii populare: “se ţine de posne“. sălbăticie.adresarea directă. care ’’mi-ar face de zece ori mai bine decât soarele leşinat al Mediteranei’’. înrăutăţind şi mai mult conflictul deja existent. atunci când cineva greşeşte faţă de noi. conflictul dramatic ilustrează opoziţia. “Apus” şi “Răsărit” sunt scrise cu majusculă. a da voie. proprii unei persoane. Sens conotativ al cuvintelor “a toarce” şi “mătase”: *De când şi-a pierdut slujba s-a închis în el şi a tors atâta amărăciune. “şatră” 6. . Depinde de personalitatea şi conştiinţa fiecăruia. încearcă să-l facă pe Alecsandri să priceapă (’’Ascultă … şi înţelege’’) că natura ţării este ca un cămin pentru el (’’ploua şi dormeam pe iarbă. reproşându-i prietenului său că nu-i cunoaşte firea şi nu-i înţelege sentimentele profund patriotice:”Ce ştii tu?”. el dă numai indicaţii scenice prin intermediul didascaliilor (”merge la balustrada vaporului”). nerăsplătiţii luminii” sugerează condiţia nefericită a creatorului de artă şi incapacitatea societăţii de a-i înţelege şi de a-i răsplăti meritele. 10. noroi. deoarece teoria lui George Călinescu se reflectă şi astăzi. atitudini şi idei. ca piaţa de lângă turnul Sfatului. “Uite. Două caracteristici ale condiţiei artistului sunt: nefericirea (”sunt mâhnit”.numele fiecărui personaj este menţionat înaintea replicii. prezenţa indicaţiilor scenice sau a didascaliilor. “o lună”.dialogul şi adresarea directă: “Vino acasă. nu va putea îndura viaţa aspră. precum şi scrierea numelor personajelor înaintea replicilor. Sinonime: a îngădui = a permite. *Drumul vieţii are căi nebănuite şi pline de surprize. 5.expresii onomatopeice (”ah”). a trimite vorbă. cu tot soarele Mediteranei. Aceste cuvinte nu desemnează cele două momente ale zilei. plumburiu 2. ce se leagă între ele. o înlănţuire de poveţe. 8. preocupată fiind numai de interese materiale. Anton Pann!”. Şi în România sunt destule persoane care au aceste porniri rele. . “niciodată”. ”De ani de zile tot te lauzi” 7. întrucât “înţelepciunea se toarce singură ca poveştile din “O mie şi una de nopţi”. Prin cele două interogaţii retorice. să-l acuzăm şi. Considerându-se un neînţeles. Alecsandri se dovedeşte un prieten adevărat. Depinde de fiecare persoană. *Mai bine ţi-ai toarce pe limbă vorbele înainte de a le rosti. vânzător = negustor.

deoarece duşmanul continuă să joace rolul lupului în haină de oaie şi să-şi urmărească în continuare interesele meschine fără să ţină cont de principii morale. aşa cum reiese din text: Din cauza diferenţei de vârstă (“el e mai mare cu douăzeci şi vreo câţiva decât mine”) între Tache şi fratele lui nu există o relaţie foarte apropiată. vânjoasă = puternică. “Îl prefaci în soare şi-l aduni cu ochii”. de asemenea. În concluzie. Prin această replică. ceea ce denotă că odată relaţia dintre ei fusese mai apropiată: “Vrea să se facă hagiu…era o veche dorinţă a lui”.“ăla”. fiind iritată pentru că bărbatul avea o grijă excesivă pentru viaţa lui. prin comunicarea cu Dumnezeu. Miza face o aluzie subtilă la eventualitatea unei catastrofe asemănătoare şi în cazul unchiului Tache. Tache…[…]” ). “munţii”. ne-nţelegând-mi rostul. Expresii/locuţiuni cu substantivul “inimă”: de la inimă la inimă. Dacia rosteşte aceste cuvinte şi cu o uşoară ironie. viţă. Mihai şi-a luxat piciorul. Chiriachiţa este caracterizată în mod indirect prin vorbele şi prin modul de gândire. Orice om este fiul lui Dumnezeu. “naufragiu”. îi oferim posibilitatea de aşi corija comportamentul şi atitudinea şi de a nu mai repeta în viitor aceeaşi greşeală. 3. “ceruri”. viguroasă. acesta nu poate discuta decât cu sine însuşi. a ridica 2. 6. pentru că îi este scârbă când îi vede şi. dimpotrivă. umil. “orb bătrân” şi personificarea “…Voiam să răzvrătesc/şi munţii…”. unele mai grave. când i-am spus că nu eşti la şcoală. 4. *Ţipa ca din gură de şarpe. Transformare în vorbire indirectă: Chiriachiţa spune că singura nădejde este tot Tache. dar. Tache…”. că doar e om învăţat. nădejde = speranţă. Spirache nu este capabil să vorbească despre fratele lui mai mare decât cu date aproximative. mai ales. Înţelepciunea domoleşte “veninul” lui Zamolxe. repetarea adverbului “mult” ilustrează o perioadă îndelungată ce s-a scurs de la încercarea lui Zamolxe de a-i creştina pe daci. În al doilea rând. râvnă. cei trei ţărani se reped spre locomotivă când aud glasul conductorului. Chiriachiţa este superstiţioasă. 3. va trece suta. a-şi lua inima în dinţi. Relaţia dintre Tache şi Spirache. 2. deoarece textul este corect din punct de vedere gramatical. ci. sugerând astfel şi o stare emoţională. 10.”prund de înţelepciune”-. 5. Sensul structurii “ Splendidă catastrofă”. mărcile subiectivităţii. trânteşte geamul ghişeului. în Universul întreg. variaţia stilistică. Sinonime: amurg = asfinţit. El se scuză spunând că aşa i-a lăsat Dumnezeu. Varianta 97 1. ca trăsătură definitorie a Chiriachiţei este ilustrată în mod indirect. rol. “livadă”. iar substantivul “catastrofă” ilustrează un eveniment tragic. Faptul că se menţine foarte bine la vârsta lui şi nu se îmbolnăveşte devine “enervant”. Miza consideră că. proşti. După părerea mea. Sens conotativ cu “gură” şi “gheţar”: *Ca de obicei. jargon: “parol”. atitudine care-l determină pe bătrânul Nicolae să-şi ceară. dacă acesta nu va avea de gând să trăiască o sută de ani. întrucât ea spera ca el să moară mai repede şi ca familia să-i moştenească averea colosală. 7. îl poţi transforma în cel mai devotat prieten. a revolta. Rolul expresiv al punctelor de suspensie: Punctele de suspensie din prima replică a Chiriachiţei au rolul de a atrage atenţia asupra spuselor sale şi reprezintă o pauză de gândire a personajului privind mult aşteptata moştenire. opinia lui Zamolxe este în concordanţă cu adevărurile din Biblie şi asemănarea lui Dumnezeu cu un orb bătrân mi se pare cea mai potrivită pentru ca poporul neînţelegător să priceapă că nu e bine să arunci cu pietre. fapt ilustrat de exclamaţia de la început: “Ţi-ai găsit!”. “catastrofă”. parantezele de autor/ indicaţiile scenice: “SPIRACHE (modest)”. iertând un astfel de duşman. cu glas aspru. ea îşi exprimă de faţă cu ginerele său speranţa că Tache. 9. Indici de timp: “zilele”. “apele”. rost = chemare. este un merit de care trebuie să beneficieze doar cei care dovedesc dorinţa şi forţa de a-şi schimba comportamentul pentru că. ori fără bani…tot gazeta aia o s-o citesc…”. strâmbând din nas. “o vreme”.un personaj din Biblie. fratele acestuia. moţăie = picoteşte. […]”. din inimă. 9. minunat. În enunţul “E mult de-atunci. ca pe ceva protocolar. plecat pe mare cu vaporul. parol…”-reflectă exasperarea Daciei faţă de cumnatul Tache şi de starea lui de sănătate. trăsătură ce reiese în . “SPIRACHE (îi taie vorba)”. “de când era în faşă”. a avea inima deschisă. întrucât adjectivul “splendidă” se referă la ceva măreţ. “Atâta n-are… Dar pe jumătate şi poate şi mai bine. trebuie să menţionez că există persoane care cer iertarea ca o formalitate. El este gândul tăinuit în suflet. Conflictul dintre Zamolxe şi poporul său este cauzat de incapacitatea dacilor de a înţelege menirea profetului lor (”dar tu. “e mult de-atunci” 6. Varianta 96 1. Spirache îi cunoaşte fratelui său năzuinţele sale vechi. ca urmare. apus. Un cuvânt/ structură reprezentativ(ă) pentru fiecare dintre următoarele registre stilistice ale limbii: colocvial. 8.(suport) *Şi-a cumpărat scaune cu picioare de metal. incerte: “are exact şaptezeci şi ceva de ani în cap… Cam p-aci”. Nicolae cumpără două bilete până la Salva. Ajunşi pe peron. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă: Nicolae Tabără. Se identifică. Două particularităţi ale construcţiei dialogului dramatic: existenţa replicilor şi precizarea numelui personajelor înaintea fiecărei replici (“CHIRIACHIŢA: Ţi-am mai spus eu…. accident ce i-ar putea îmbogăţi imediat.”dimineaţa”. a avea inima de gheaţă. 7. este sincer cu sine însuşi şi are demnitatea de a recunoaşte că într-adevăr a greşit. parabola cu Orbul. (membrul inferior al corpului omenesc) *Mihaela are o veioză cu picior. *Bolnavul se făcuse gheţar. “ăsta”. apoi îşi dau seama că apucaseră într-o direcţie greşită şi se întorc. va pieri pe vapor în călătoria spre Ierusalim: “O avea Dumnezeu milă şi de voi şi l-o lua vreun curent pe vapor”. Invidia. naţiune. Indici de spaţiu: “munţii”. Şeful le porunceşte să plece. prin prefaceri în elemente ale naturii ce se insinuează apoi în componente ale spiritul uman: “îl întrupezi în floare şi-l ridici în palme”. fapt ce-i stârneşte acestuia mânia şi revolta: “Voiam să răzvrătesc/ şi munţii împotriva ta”. îl blestemă şi îl jigneşte. un dezastru. sau. regional: “fistichiu”. Spirache nu se arată foarte interesat de banii lui Tache: “[…] eu. aspiraţie. dorinţă = năzuinţă. tot prin intermediul replicilor sale: când Spirache ajunge la concluzia că fratele său are “exact şaptezeci şi ceva de ani în cap”. a fi cu inima împăcată. “păi”. “un orb bătrân”.În primul rând. sunt de acord cu citatul menţionat mai sus deoarece cred că iertând o persoană care a greşit faţă de noi. ea nu se poate abţine să nu afirme cu o uşoară răutate şi invidie în glas că are “Şi milioane tot cam pe-atâtea… Se vede că de când era în faşă a strâns în fiecare an câte unul”. deşi este sigur că el va fi moştenitorul (“Păi n-are cui s-o lase… Singurul lui moştenitor sunt eu […]” ). a jura cu mâna pe inimă 4. Bineînţeles. la felul în care a pornit-o. De asemenea. Meschină şi lipsită de scrupule. Oximoronul “Splendidă catastrofă” alătură doi termeni aflaţi în antiteză. *Din îmbinarea silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers rezultă piciorul metric sau măsura versului. Dumnezeu este în tot şi în toate. doar ca să păstreze aparenţele. Alte trăsături ale monologului dramatic sunt interogaţia retorică din final “De ce mi-au sfârticat cu pietre gura. Totuşi. 8. amintindu-şi învăţăturile Divine. pe care fiecare dintre noi “îl purtăm de mână”. mult”. numărându-şi banii unsuroşi pe marmora albă a ghişeului. Scrierea cu majusculă a cuvântului “Orbul” se motivează prin faptul că defineşte un substantiv propriu. înţelegerea şi compasiunea pentru semenii tăi. după care continuă să săvârşească aceleaşi greşeli. poftă. izvorul pe care-l laşi “să-ţi curgă pe picioare”. el face gură din orice. Replica -“Ţi-ai găsit! Cumnatul Tache să răcească… Se păzeşte de răceală de e şi enervant. *M-a înspăimântat gheţarul din ochii tatălui tău. de adresarea directă la persoana a II-a. sugerând timpuri ancestrale. feciorul şi baba privesc rugător la şeful care ţăcănea biletele şi care îi privea cu dispreţ. menire. se răsteşte la unul dintre călători. doleanţă. iertare.Singura nădejde e tot frate-tău. consider că iertarea este un drept ce nu trebuie acordat gratuit. În viziunea lui Zamolxe. În ceea ce priveşte moştenirea. considerând moştenirea pe care Tache ar putea să le-o lase ca fiind unica speranţă: “Singura nădejde e tot frate-tău. ori cu bani. *Are casa aşezată la piciorul dealului. “Pe cum a pornit-o”. trebuie să înveţi ce este iubirea. necăjiţi şi nepricepuţi să se poarte şi-l roagă pe şef să fie mai înţelegător cu ei. trebuie să se fi îmbarcat la Constanţa pentru Constantinopole”. Caracteristici ale monologului dramatic: o caracteristică a monologului dramatic este didascalia din incipitul textului (”singur”) care evidenţiază faptul că în scenă nu mai există alt personaj decât Zamolxe şi. 10. “Azi-noapte. “gentilă”. reprezentate de pronumele şi verbele la persoana I. deoarece în text există figuri de stil: metafore -”neam de urşi”. a răzvrăti = a răscula. “sat”. Una dintre calităţile generale ale stilului este corectitudinea. epitete -”religie nouă şi vânjoasă”. înserare. mi-ai lovit/ cu pietre vorbele”). Ea este interesată numai de partea materială a vieţii. consider că acest lucru este posibil doar dacă vinovatul nu este dominat de orgolii. În acest caz nu cred că afirmaţia lui Iordache Golescu mai este valabilă. 5. neologic: “favoarea”. avidă de îmbogăţire. poate./ când astfel le vorbisem despre tine/ în dimineaţa ceea?”. Şeful îi aruncă biletele şi-l admonestează jignindu-l. Sinonime: neam = popor. Polisemia cuvântului “picior”: *La meciul de fotbal. Conductorul strigă să se urce în tren şi.

decât una de pe alte meleaguri. cam convenţionale şi reci. proverbe: “să dibuieşti”. Adrian spune pur şi simplu că asta e ora pe care i-a fixat-o. Adrian se scuză politicos. şansă. emoţionale ale personajelor. ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc”. conferind exprimării delicateţe. prin relatare la persoana a IIIa. o calitate generală a stilului. “neamul” etc. el este liber să-şi aleagă meseria. pe care o “ştiau părinţii”. reies indirect din prezentarea casei mobilate cu distincţie a lui Pascalopol: “La capetele scării vegheau doi copii din marmură”. 2.”. Sinonime: neam = familie. Polisemia cuvântului “vreme”: *Am stat multă vreme pe gânduri fiindcă nu ştiam ce alegere să fac. în culori dulci de otavă. Un efect stilistic obţinut prin folosirea punctelor de suspensie în textul dat îl constituie crearea unor pauze meditative. Vocea este singurul reper al acelei persoane care l-a marcat. căsătoria. Varianta 98 1. De aceea. “pistoale cu mânere sidefate”. astfel fiind creată o imagine vizuală deosebită a Capitalei din acea epocă. 9. cunoscând numai omul. Numele personajelor se menţionează înaintea fiecărei replici. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc. 7. în schimbul unor lucruri străine. nu au renunţat la ceea ce aveau şi cunoşteau deja. 3. precum şi marcarea stărilor afective. Orlando.30. fiind presărat şi cu elemente de umor: “Într-o vreme. În primul rând. Felix. Varianta 99 1. de bună calitate. o acoperea”. pe câtă vreme aveai norocul aici”. 6. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. fără a influenţa libertatea celorlalţi din jur. aceştia având o puternică legătură spirituală cu ţinutul natal: “ am fost legaţi de pământul ăsta”. personajul martor. “ai zvântat-o”. religia după propria dorinţă. care. El nu este silit să facă lucruri pe care nu le doreşte. (Jean Jacques Rousseau) Sunt de acord cu afirmaţia lui Jean Jacques Rousseau şi anume că “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc. “pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. Prin faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa” este sugerată politeţea şi distincţia unui moşier şi burghez rafinat. Scriitorul este prezent numai în didascalii: “Octav (mişcat)…”. Ataşamentul doctorului Micu faţă de locurile natale: “am fost legaţi de pământul ăsta” . aşa de rezervat şi convenţional”. o voce clară. 8. ci înseamnă a te bucura de drepturile tale atâta timp cât nu îngrădeşti drepturile celorlalţi. Mărci ale oralităţii: .“Ne-am iubit târgul în care ne-am deschis ochii. greşeală. baftă. despre care nu ştiau prea multe. astfel încât să se simtă bineveniţi în casa lui. în ce ţară vrea şi chiar liber să-şi schimbe naţionalitatea. vină = culpă. În concluzie. are sens: “Într-o vreme. Leonida Pascalopol este caracterizat şi în mod direct prin ochii lui Felix. “omul. trăsături ce reies în mod indirect din faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa”. *Demnitatea stilului este dată de folosirea cuvintelor cuviincioase. “anticamera”. oaspeţii. Libertatea de conştiinţă este dreptul oricărui cetăţean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate. de a alege şi de a decide în legătură cu propria persoană. În text nu este prezentă exprimarea vulgară. fineţe. 5. rude. vrând să afle cine a stabilit ora asta. este liber să se stabilească unde vrea. fără a-i priva pe ceilalţi de libertatea lor. în ipostază de martor al evenimentelor. greoi. monologul şi descrierea. Moduri de expunere: dialogul. Orlando vrea să afle de unde ştia Adrian de 4. Perspectiva narativă modernă defineşte punctul de vedere al naratorului omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a. ştie cum să-şi primească prietenii. nu este obligat să acţioneze împotriva dorinţei sale. eleganţă: “se vedeau chiar picturi murale alegorice. “săgeţi exotice”. a fi liber nu înseamnă a fi stăpânul absolut al lumii. să aleagă dacă vrea să înveţe sau nu. zicând că se află în căutarea sălii catalane. Adjectivul fumurii sugerează vechimea acesteia. a unei ordini sociale. faptul că scurgerea implacabilă a timpului şi-a lăsat o amprentă vizibilă asupra clădirii. 4. Claritatea. extrem de rafinat: “cunoscând numai omul. de unde reiese că este un domn cu o cultură solidă. Adjectivul înalte reliefează masivitatea clădirii. în care cititorii îşi pot contura propria imagine asupra întâmplărilor şi descrierilor prezentate. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri”. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat decât şi-ar fi putut închipui. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Otilia sună apăsat soneria electrică. de o nobleţe desăvârşită. Câmpul semantic al cuvântului “armă”: “iatagane”. Eleganţa. era de preferat ca un fecior să-şi aleagă nevastă o fată din satul lui. în replica rostită de doctorul Micu. Sentimentele de dragoste profundă şi ataşament faţă de “uliţele şi casele bătrâneşti” sunt comune tuturor locuitorilor respectivei localităţi. “sonerie”. Întrerupându-l din ceea ce intenţiona să facă. un nume simplu. Este utilizată forma de plural a pronumelor personale la persoana I. este un personaj distins. “frontoane”. măsliniu la faţă. “vlagă”. 8. 4. “uniformă de asociaţie goliardică”. a fi liber în alegerile tale şi în acţiunile tale. 2. Adjectivele fumurii şi înalte exprimă ideea că respectiva clădire aparţine Bucureştiului vechi. “stucuri”. Libertatea este o acţiune conştientă a oamenilor. este mediatorul între naratorul obiectiv al romanului şi cititorul fictiv. dar care i-a scăpat din minte. “rafinat”. “tânăr student de universitate germană. de prost-gust.dialogul: “Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă…” . Sens conotativ al cuvintelor “a acoperi” şi “a apăsa”: *Gloria şi faima l-au acoperit pe tânărul care a ţinut piept duşmanilor. în uniformă de asociaţie goliardică. făcându-i cunoştinţă acestuia cu personajele şi întâmplările acţiunii. cam convenţionale şi reci. “uliţele”. omul face parte dintr-o societate în cadrul căreia el interacţionează cu alţii şi în cadrul căreia se supune anumitor legi înfiinţate tocmai în scopul menţinerii unui echilibru. Există şi un al doilea narator homodiegetic. “Un mare chilim vechi. care ştie cum să-i trateze pe cei din jur. *Era vremea să îi ajute pe ceilalţi. “casele bătrâneşti”. senină. “n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard” 5. Gazda. gusturile rafinate.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. Neologisme: “forjat”. aşa de rezervat şi convenţional”.cuvinte şi expresii populare. ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc” şi consider că este definiţia ideală pentru ceea ce înseamnă libertate. exprimarea este logică. “arhitectură”. astfel încât aceştia să se simtă respectaţi. 6. ceea ce denotă o solidă educaţie şi o eleganţă desăvârşită: “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. fericire. în târgul acesta. a identifica. Acţiunea. Stilul nu este confuz. Textul aparţine genului dramatic întrucât modul de expunere dominant este dialogul: “Octav (mişcat): Unchiule…/ Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă”. întrucât toţi oamenii care aparţineau acelor meleaguri şi-au iubit pământul. ci trebuie înţeleasă ca o posibilitate de a alege după propria voinţă şi în legătură cu propria persoană. unde vrea să examineze vitrina. a cunoaşte = a şti. este exprimată. omul nu poate face tot ceea ce îşi doreşte. conflictuale. în târgul acesta. În ceea ce priveşte iubirea. 9. ne-am iubit uliţele şi casele bătrâneşti”. pe care nu o ştia: “Aveam destule fete frumoase aici […] De ce era să alergi în alte părţi?”.mod indirect din acţiunile sale. politicos. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă (un fragment din opera “În curte la Dionis” de Mircea Eliade) Orlando îi spune lui Adrian să-l însoţească. În altă ordine de idei. în textul dat. 7. unei epoci clasice. locuitorii acelui sat nu erau dispuşi să-şi asume riscul de a găsi “un noroc străin. un veritabil reprezentant al clasei burgheze. dar de factură îngrijită”. Proverbul “ n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard…” sugerează ideea că locuitorii din satul în care a crescut şi doctorul Micu. 3. “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. cu trăsături fine şi ascuţite”. Adrian îşi doreşte din răsputeri să-şi amintească numele respectivei persoane. . Registrul stilistic cult: “picturi murale alegorice. adică să nu dea vrabia din mână pe cea de pe gard”. prin cuvinte cu sensurile lor de bază bine cunoscute: “pământul”. Calităţi ale stilului: *Claritatea . 10. se opreşte din mers. De exemplu. noroc = soartă. Variaţia stilistică se defineşte prin limbajul solemn care alternează cu cel familiar (colocvial) şi cu cel popular. relaţiile dintre personaje sunt încărcate de tensiune. aceştia având posibilitatea de a acţiona după propria voinţă. dar de factură îngrijită”. o persoană de o nobleţe deosebită din înalta societate. dacă vrea să-şi întemeieze o familie sau nu. însă societatea îi oferă libertatea de a-şi controla propria viaţă. libertatea nu trebuie înţeleasă ca un abuz de drepturi şi de putere. notate de autor în indicaţiile scenice: “Chiriachiţa dă o pasenţă”. “biroul avea o masă simplă de stejar”. Leonida Pascalopol. aşa de rezervat şi convenţional”. dar totuşi gravă. surprins. *Georgescu a apăsat cuvântul “nobil” atunci când s-a referit la tatăl lui. supărătoare. Aşa cum reiese şi din proverb. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri…doar venetici”.

Perspectiva narativă utilizată în text este omniscientă. violent. prin monolog. de I. Lică îi răspunde că va lua banii cu el pentru că ce-i în mână nu-i minciună. limitată şi condiţionată de lege. Ghiţă îi dă replica şi îl asigură că banii nu îl vor ţine legat de Lică. deoarece ea trebuie să se încadreze întotdeauna în nişte parametrii ai decenţei. “surâdea”. “cu trăsături fine şi ascuţite”. prin faptul că fiecare personaj este dominat de o trăsătură definitorie. cu o anumită dimensiune socială şi psihologică. 8. uşile erau largi şi cu frontoane de lemn bogat ornamentate. o caracteristică a oricărei societăţi democratice constă în exercitarea libertăţii atâta timp cât aceasta nu încalcă libertatea celor din jur. “(a primi) cu braţele deschise”. “orgoliu”. nu putea să-şi imagineze femeia iubită la braţ cu alt bărbat. Dorinţa de alinare este aşa mare. se sugerează tensiunea şi implicarea emoţională a personajului-narator 3. însă consider că aceasta presupune şi respectarea unor legi morale ori civice. sfârşind acele rânduri. există personaje (Gelu. Realizarea de tipologii atestă realismul operei. “a ţine în braţe”. apoi se duce în pivniţă să aducă vin rece. nu avea orgolii sau momente în care se închidea în sine. l-a părăsit. “plângea”. paradoxal. Spaţiul unde se desfăşoară acţiunea aparţine perspectivei realiste şi anume străzi şi repere de clădiri din oraşul Bucureşti: “străbăteau Calea Victoriei de la capătul dinspre Dâmboviţa până în apropiere de Biserica Albă”. Gelu este confuz. După ce conştientizează că l-a părăsit iubita. “Umblă fără ţintă. fără să lase urme sau cicatrice. orgolii = trufii. Iese din casă fără să poată gândi. mânie = furie. urmat de confuzie. vanităţi. “emoţie”. ale cărei întâmplări sunt povestite la persoana a III-a. Adriana. Câmp semantic al “sentimentelor”: “mânie”. să îl părăsească.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. adevăr-minciună etc. Aşadar.” 9. avea să-l părăsească. încât face tot posibilul să se îndepărteze de locurile ce îl legau de femeia pe care a iubit-o. Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog în vorbire indirectă ( fragment din “Moara cu noroc”. tavanurile decorate cu stucuri”. spunându-i ca să-i lase lui banii. 5. tot ceea ce se află în jurul lui îl leagă şi îi aduc aminte de Adriana. În concluzie. nici libertatea nu ar exista daca nu s-ar manifesta opusul ei: constrângerea. Dar obsesia femeii iubite este atât de puternică. însă îşi exprimă această dorinţa cu o oarecare teamă. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. Rămas singur cu tovarăşii săi. nu reuşeşte să înţeleagă cum putea. Comentariu: Gelu trece printr-o serie de stări sufleteşti după ce citeşte biletul din care află că iubita sa. Caracteristici ale prozei realiste: Utilizarea tehnicii detaliului în descrierea arhitecturală a casei lui Leonida Pascalopol reprezintă o caracteristică a prozei realiste: “Ferestrele şi încăperile erau înalte. sunt de accord cu afirmaţia lui Aristotel conform căreia la baza oricărei societăţi democratice stă libertatea. o femeie. ştearsă. neînţelegând faptul că Adriana. Fragmentul prezentat este un text narativ deoarece are acţiune. însă un alt tovarăş care îi însoţea intervine şi mărturiseşte că el se teme de faptul că Ghiţă s-ar putea să-i mint . sperând ca aceasta imensă durere ar putea fi uitată. de o nobleţe desăvârşită:”rezervat şi convenţional”. Varianta 100 1. naraţiunea la persoana a III-a şi focalizarea zero (”dindărăt”). intră la cinematograf. Astfel. Leonida Pascalopol reprezintă tipul burghezului rafinat. acesta încearcă să-l liniştească spunându-i că poate este mai bine aşa. agresiv. care a fost a lui în întregime. Prin punctele de suspensie din text. o mulţime de sentimente îi invadează sufletul.10. “revolta”. 10. “Pascalopol însuşi deschise uşa”. Lică îşi dă seama că ar fi fost mai bine să fi ascultat de Răuţ şi să fi lăsat o slugă la cârciumă. În caz contrar ea riscă să devină o libertate negativă. dar iese fără să observe că filmul nu se terminase. fu unul de mânie. “neliniştit”. Nu-şi poate stăpâni emoţia. refugii = ascunzători. “Politica”) Toate categoriile fundamentale după care omul interpretează lumea se grupează într-un lung şir de binarităţi: bine-rău. “copleşit” 6. “descumpănea”. încât merge fără ţintă pe străzile pe care nu le mai recunoaşte. se poate spune că libertatea este. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “Principiul guvernământului democratic e libertatea” (Aristotel. “Pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. 7. Patru expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul “braţ”: “a lua la braţ (pe cineva)”. În opinia mea. Calitate generală/ particulară a stilului prezent în text: Claritatea . sperând că va găsi mângâiere într-o plimbare prin oraş ori prin vizionarea unui film. adăposturi. “a da braţul (cuiva)”. Pereche de antonime: surâdea ≠ plângea 4. Slavici) Ghiţă i se adresează lui Lică. pe străzi pe care nu le cunoştea”. 2. Primul sentiment a fost de mânie. Sinonime: brutal = dur. femeia care nu avea secrete faţă de el. Adriana) şi este prezent şi naratorul. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Primul gând al lui Gelu. care a fost a lui totdeauna şi care avea un rol foarte important pentru echilibrul său emoţional.