P. 1
Tolstoi-Moartea Lui Ivan Ilici

Tolstoi-Moartea Lui Ivan Ilici

|Views: 5,545|Likes:
Published by adda_adda

More info:

Published by: adda_adda on Apr 19, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/11/2014

pdf

text

original

Sections

  • I
  • II
  • III
  • IV
  • VI
  • VII
  • VIII
  • IX
  • XI
  • XII

Nu se poate, nu se poate $1 totusi asa este. Intr-o zi, Ivan Ilici intelege ca e muritor.

A Invatat asta si la scoala: oamenii sint rnuritori, Caius este om, deci Caius este muritor. Omul in general trebuie sa moara. El insa nu e am in general, el nu este Caius, el e Ivan Ilici! EI e un om care a avut intotdeauna un trai placut, cuviincios, conform cu regulile societatii. De aici incepe una dintre cele mai rascolitoare carti care s-au scris vreodata. Moartea lui Ivan Ilici este mai ales Viafa lui Ivan Iliei. Viata uitucului Ivan Ilici, Viata tnuriiorului Ivan Ilici.

LEV NIKOLAEVICI TOLSTOI (1828-1910), prozator rus, autorul romanelor Rlizboi;;i pace, Anna Karenina, [noierea, al nuvelelor Sonata Kreutzer, Siiipin ;;i sluga, Dumnezeiesc ;;i piiinintesc, Pariniele Serghie. A scris si eseu filozofic, povestiri populate, piese de teatru.

LEV TOLSTOI

E LUI IVAN ILICI

Traducere din rusa de C. CLEJAN

Prefata de EMIL CIORAN

HUMANITAS

B UCURE~TI

Colectie ingrijita de IOANA rARVULESCU

Cc.perta colectiei

IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale TOLSTOJ LEV NIKOLAEVIC ' Moartea lui Ivan Ilici/ Lev Tolstoi;

trad.: C. Clejan; pref.: Emil Cioran. - Ed. a 2-a. Bucuresti: Humanitas, 2002

144 p.; 18 cm. - (Cartea de pe noptiera: 25) ISBN 973-50-0096-2

1. Clejan, C. (trad.)

II. Cioran, Emil (pref.)

821.161.1-32=135.1

LEV TOLSTOJ SMERT' IVANA JLICA

© Humanitas, 2002, pentru prezenta editie. Prima editie a acestei traduceri a aparut in 1978 la Editura Minerva.

ISBN 973-50-0096-2

Cea mai veche dintre spaime Fe marginea unui text allui Tolstoi*

Natura s-a aratat generoasa doar faja de cei pe care i-a crutat de gindul mortii, Pe ceilalti i-a dat prada celei mai vechi si mai teribile spaime, Hira sa Ie of ere sau macar sa le sugereze mijloacele prin care sa se lecuiasca. Daca e normal sa mori, nu-i in schimb normal sa statui asupra ideii mortii sau sa te gindesti la ea cu orice prilej. eel care 0 are mereu In minte dovedeste ca e egoist si vanitos; si cum traieste in functie de imaginea pe care ceilalti 0 au despre el, nu poate accepta gindul ca intr-o buna zi nu va mai fi nimie; uitarea fiind cosmarul lui de fiecare clipa, e agresiv si venin os, si nu pierde nici un prilej de a-~i manifesta frustrarile si proastele rna-

* Cf. Emil Cioran, Ciiderea in timp, trad. Irina Mavrodin, ed. a II-a, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, pp.119-134. Versiunea franceza a aparut in 1964 (n.ed.).

5

niere. Caci nu-i oarecum inelegant sa te temi de muarte? Aceasta spaima, care-i roade pe ambitiosi, abia daca-i atinge pe cei puri. Ceilalti 0 indura cu greu, urindu-i pe toti cei ce nu 0 simt. Niciodata un Tolstoi nu le va ierta fericirea de a nu 0 cunoaste, si el ii va pedepsi, obligindu-i sa 0 simta, descriind-o cu 0 minutie ce 0 transforma in ceva respingator si totodata contagios. Arta lui va consta in a face din orice agonie agonia insa9i si in a-I sili pe cititor sa-9i repete, ingrozit si fascinat: .Deci asa se moare!"

In decorul oarecare, in lumea conventionala in care traieste Ivan Ilici, izbucneste dintr-o data boala. Mai intii, el crede ca e doar 0 indispozitie trecatoare, 0 infirmitate ce nu lasa urme; apoi, sub influenta unor suferinte tot mai precise si curind de nesuportat, intelegind gravitatea cazului sau, isi pierde curajul. "Ivan Ilici vroia uneori, in clipele de dupa 0 indelungata suferinta, si oricit de rusine i-ar fi fost s-o recunoasca, vroia ca cineva sa-l compatimeasca la fel ca pe un copil bolnav, sa plinga la capatiiul lui, vroia sa fie dezmierdat, sarutat, asa cum sint dezmierdati si linistiti copiii. Stia ca e mare consilier, ca in barba is-au ivit fire albe si ca

6

de aceea asa ceva nu era cu putinta: si totusi o dorea" [p. 105].

Cruzimea, in literatura eel putin, este un semn de superioritate. Cu cit un scriitor este mai talentat, cu atit el i9i pune personajele in situatii mai fara de iesire: le urmareste, le tiranizeaza, le constringe sa infrunte toate maruntele imprejurari ale unei clipe de impas sau pe cele ale agoniei. Nu de cruzime insa, ci de ferocitate e nevoie, ca sa insisti asupra aparitiei unei boli incurabile in existenta cea mai anodina, asupra celei mai mici nuante a ororii ce s-a abatut ca un flagel asupra unui individ banal. .Deodata, [Ivan Ilici] simti iar durerea cunoscuta, siciitoare, indaratnica, surda, nimicitoare" [pp. 87-88]. Tolstoi, de obicei am de avar cu adjectivele, gaseste acum patru pentru a caracteriza 0 senzatie, dureroasa, e drept. Carnea aparindu-i ca 0 realitate fragila si totusi cumplita, ca marea datatoare de spaima, el observa, pe buna dreptate, pornind de la ea, fenomenul mortii. Nu exista deznodamint in absolut, independent de organele si de bolile noastre. Cum sa te stingi inauntrul unui sistem? Si cum sa putrezesti? In metafizica nu-i loc pentru nici un cadavru. Si nici, de altfel, pentru vreo fiinta vie. Cu cit devii mai abs-

7

tract si mai impersonal, din cauza unor concepte sau a unor prejudecati (am filozofii, cit si spiritele obisnuite se misca in ireal), cu atit moartea apropiata, imediata, pare mai de neconceput. Para boala, Ivan Ilici, spirit obisnuit, nu ar avea nici un relief, nici 0 consistenta. Doar ea, nimicindu-l, ii confera 0 dimensiune de fiinta. Curind, el nu va mai fi nimic; inainte de a se imbolnavi nu era, de asemenea, nimic; el este doar in intervalul dintre vidul sanatatii si eel al mortii, neexistind decit atita vreme cit sta sa moara. Ce era inainte? 0 fantosa iubitoare de simulacre, un magistrat care credea in profesia si in familia sa. Depasind falsitatea si iluzoriul, el intelege acum ca pina la aparitia bolii isi pierduse vremea cu fleacuri. Din atitia ani de viata nu vor mai ramine decit eele citeva saptamini in care va fi suferit, iar boala Ii va £i dezvaluit realitati pe care inainte niei macar nu le banuise. Adeodrata via/a incepe ?i se term ina eu agonia, iata ee ne invata ineerearea prin care trece Ivan Ilici, ea si, de altfel, eea a lui Brekunov din Siiipin si sluga. Si fiindca ne mintuim pierind, sa intretinem vie in noi superstitia ultimelor noastre clipe: doar ele, erede Tolstoi, ne vor izbavi de vechea spaima, doar prin ele 0

8

vom invinge. Ea ne invenineaza sufletul, e rana noastra: daca vrem sa ne vindecam, trebuie sa avem rabdare, sa asieptiim, Putini intelepti vor subserie la aceasta eonduzie; caci a vrea sa fii intelep' inseamna a vrea sa invingi neintirziai aceasra spaima.

Chiar daca Tolstoi a fost totdeauna preocupat de moarte, ea nu a devenit pentru el o problema obsedanta decit 0 data eu criza prin care a treeut in jurul virstei de cincizeci de ani, cind a inceput. cuprins de panica, sa se intrebe asupra "sensului" vietii. Dar de indata ce esti obsedat de semnificatia ei, viata se dezagrega, se pulverizeaza: si toemai asta arunca 0 lumina asupra a ceea ce ea este, asupra a ceea ce ea valoreaza. asupra substantei ei plapinde si improbabile. Va trebui sa sustinem, impreuna cu Goethe, ca sensul vietii sta in viata insasi? Cel obsedat de aceasta problema se va hotari greu la asemenea raspuns. pentru bunul motiv ca obsesia lui incepe tocmai cu revelatia nonsensu lui vietii,

S-a incercat sa se explice criza si "convertirea" lui Tolstoi prin secatuirea talentului sau. Explicatia nu sta in picioare. Operele din ultima perioada, ca Moartea lui Ivan Iliei, Stiipin ?i sluga, Pdrintele Serghie, Diavolul, au

9

o densitate si 0 profunzime de care ar fi lipsite creatiile unui geniu secatuit. in cazullui Tolstoi nu e yorba de 0 secatuire, ci de deplasarea centrului de interes. Refuzind sa se mai aplece asupra vietii exterioare a fiintelor, nu mai voia sa le observe decit din momentul cind, traversind ele insele 0 criza, erau silite sa rupa cu fictiunile in care traisera p1:na atunci. In aceste conditii nu mai putea sa scrie romane de mari dimensiuni. El denunta pactul cu aparentele pe care-l sernnase ca romancier, 1:1 denunta !?i-l rupe, pentru a asuma cealalta latura a lucrurilor. Criza in care intra nu era totusi nici atit de neasteptata si nici ant de radicala pe cit credea el cind scria: "Viata mea se opri in loc." Departe de a fi fost imprevizibila, ea reprezenta de fapt rezultatul, exasperarea unei angoase de care suferise totdeauna. (Desi Maartea lui Ivan Iliei dateaza din 1886, toate temele tratate aici se gasesc in germene in Trei morii, sensa in 1859.) Numai ca angoasa lui de dinainte, fireasca, in masura in care era lipsita de intensitate, era tolerabila, in timp ce aceea pe care a simtit-o mai tirziu abia daca putea fi suportata. Ideea mortii, la care a fost sensibil inca din copilarie, nu are nirnic

10

morbid in sine; dar nu tot asa stau lucrurile cu obsesia mortii, aprofundare necuvenita a acestei idei, care devine atunci funesta exercitiului vietii. Asertiune adevarata numai daca ne inclinam in fata punctului de vedere al vietii ... Dar nu putem concepe oare ex igenta unui adevar care, in fata ubicuitatii mortii, refuza orice concesie, precum si orice distinctie intre normal si maladiv? Daca important nu-i decit faptul de a muri, atunci sa tragem de aici toate consecintele, fara sa ne mai incurcam in alte consideratii. E 0 pozitie pe care nu 0 vor adopta cei ce se lamenteaza intruna cu privire la "criza" lor, adica la 0 stare catre care, dimpotriva, tind stradaniile adevaratului solitar, care niciodata nu se va cobori pina la a spune: "Viata mea se opri in loc", caci el tocmai asta cauta si urmareste. Dar un Tolstoi, bogat si celebru, ajuns - conform modului de a gindi al omului obisnuit - in culmea fericirii, priveste innebunit cum i se prabusesc vechile certitudini si incearca in zadar sa-si izgoneasca din suflet revelatia recenta a nonsensului care-l invadeaza.jl acopera sub torentele lui. II uimeste $i-l deruteaza faptul ca, dispunind de o atit de mare vitali tate (muncea, ne spune

11

el, opt ore pe zi fara sa oboseasca si cosea iarba la fel de bine ca un taran), este nevoit sa se slujeasca de tot felul de manevre viclene pentru a nu se sinucide. Vitalitatea nu constituie un obstacol in fata sinuciderii: totul depinde de directia pe care 0 urmeaza sau care i se imprima. Constata de altfel el insusi ca forta ce-l indernna sa se autodistruga semana cu cea care mai inainte il lega de viata, numai ca, adauga el, ea se manifesta acum in sens invers.

Anemicii nu au privilegiul de a percepe lacunele fiintei, de a alerga spre propria lor ruina din exces de luciditate, de a se prabusi si de a se pierde; firile putemice, daca intra oricit de putin in conflict cu ele insele, sint mult mai apte de a se nimici; ele yin cu toata patima, cu toata frenezia lor: si tot ele traverseaza crize in care trebuie sa vedem 0 pedeapsa, caci nu-i normal sa-~i consacre intreaga energie spre a se autodevora. Au ajuns pe culmile gloriei? Se vor sufoca sub povara unor intrebari fara de raspuns sau vor cadea prada unei nebunii, stupida in aparenta, legitima si esentiala de fapt, asemenea celei ce-a pus stapinire pe Tolstoi cind, in plina de rut a, el i~i repeta pina la indobitocire: La ce bun? sau Ce imporianid mai are?

12

Cel ce a facut 0 experienta asemanatoare cu cea a Ecleziastului i~i va aminti totdeauna de ea; adevarurile pe care le va fi aflat sint pe cit de definitive, pe ant de impracticabile: banalitati, evidente ce nimicesc orice echilibru, locuri comune care te innebunesc. In lumea moderna, nimeni nu a avut atit de limpede ca Tolstoi aceasta intuitie a zadarniciei, care contrasteaza in chip atit de fericit cu sperantele acumulate in Vechiul Testament. Chiar cind, mai tirziu, se va propune ca reformator, el nu-i va putea rdspunde lui Solomon, fiinta cu care are cele mai multe puncte comune: nu erau oare, ant unul, cit si celalalt, niste mari senzuali in lupta cu un dezgust universal? E un conflict fara iesire, o contradictie temperarnentala din care deriva poate viziunea Zadarniciei. Cu cit sintern mai inclinati sa ne bucuram de toate, cu atit mai mult se inversuneaza dezgustul sa ne impiedice, iar interventiile sale vor fi cu atit mai viguroase, cu cit lacomia noastra de placeri va fi fost mai nerabdatoare. "Nu te vei bucura de nimic!", iata ordinul pe care ni-l da cu prilejul oricarei intilniri, al oricarei uitari. Existenta nu are gust decit daca te mentii intr-o betie gratuita, in acea stare de

13

ebrietate fara de care fiinta nu poseda nimic pozitiv. Cind Tolstoi ne asigura ca inainte de criza lui era "beat de viata", trebuie sa intelegem ca iraia, pur si simplu, ca era, adica, arnetit ca orice fiinta vie considerate ca atare. Dar ameteala dispare, iar disparitia ei ia chipul fatalitatii. Ce-i de facut? Ai cu ce sa te imbeti, dar nu poti: in plina vigoare, nu esti in viata, nu mai faci parte din ea: 0 strapungi, ii vezi irealitatea, caci iesirea din be tie este clarviziune si trezire. Si pentru ce te trezesti, daca nu pentru moarte?

Ivan Ilici voia ca semenii lui sa-i plinga de mila; mai nefericit decit eroul sau, Tolstoi se compara cu un pui de pasare cazut din cuib! Drama lui ne stirneste simpatia, desi nu putem subscrie la argumentele pe care le invoca spre a 0 explica. Partea "negativa" este in cazullui mult mai interesanta decit cealalta. Desi intrebarile sale emana din fiinta lui cea mai profunda, lucrurile stau cu totul altfel in privinta raspunsurilor sale. Papt sigur, perplexitatile pe care le-a trait in timpul crizei erau aproape intolerabile; in loc sa vrea sa se lepede de ele doar pentru acest motiv, gase~te cu cale sa ne spuna ca, fiind specifice celor bogati si trindavi, si nicidecum mujicilor, ele sint lip site de orice

14

consecinta intrinseca. El subestimeaza in mod vizibil avantajele satietatii, care permite descoperiri ce-i sint interzise saraciei. Celor satui celor blazati li se dezvaluie anumite

, ,

adevaruri pe care gresit le numim false sau temerare si a carer valoare subzista chiar cind condamnam genul de viata ce le-a dat nastere. Cu ce drept refuzam de la bun inceput adevarurile Ecleziastului? Daca ne situam la nivelul faptelor, ne va fi dificil- 0 vom ad mite usor - sa-i acceptam dezabuzarea. Dar Ecleziastul nu considera ca fapta e un criteriu. De aceea, el ramine pe pozitiile sale, iar ceilalti pe ale lor.

Pentru a justifica acel cult pe care-l are pentru mujici, Tolstoi invoca dstasarea lor, usurinta cu care ei parasesc viata, tara sa se complice cu probleme inutile. Ii pretuieste, ii iubeste oare cu adevarat? Mai curind ii invidiaza, pentru ca ii crede mai putin complicati decit sint. EI isi inchipuie ca ei aluneca in moarte, ca ea este pentru ei 0 usurare, ca. prinsi de 0 fur tuna de zapada, ei renunta sa mai lupte, asemenea lui Nikita, in timp ce Brekunov se indirjeste si se zbuciuma. "Care-i modul eel mai simplu de a muri?" lata intrebarea ce i-a dominat maturita tea si i-a chinuit batrinetea. A cautat in-

, '

15

truna simplitatea, dar n-a gasit-o decit in stilul sau EI, ca fiinta umaria, era prea chinuit pentru a putea ajunge Ia ea. Ca orice spirit torturat, depasit si subjugat de propriile-i suferinte, el nu putea iubi decit copacii si animalele, si doar pe acei oameni care, prin vreo trasatura oarecare, se inrudeau cu elementele natuni. Ne'indoielnic, nadajduia ca, in contact cu el, se va smulge din spaimele-i obisnuite si se va indrepta spre 0 agonie suportabila si chiar senina. Nu-si mai dorea decit sa-~i linisteasca sufletul, sa intilneasca pacea cu orice pret. Vedem acum de ce Ivan Ilici nu trebuia Iasat sa-si dea duhul in dezgust sau spaima. J~i cauta teama de moarte pe care 0 simtise inainte si n-o mai gasi. Unde e? Care moarte? Nu mai exista nici 0 teama, pentru ca nu mai exista moartea. In locul mortii era lumina.

- Va sa zica asta e! exclama deodata, cu glas tare. Ce bucurie!" [p, 135].

Dar nici aceasta bucurie si nici aceasta lumina nu sint convingatoare: e1e sint extrinsece, lipite. Cu greu admitem ca izbutesc sa indulceasca intunericul in care se zbate muribundu1: nimic, de altfe1, nu-l pregatea pentru aceasta jubilatie, care nu are nici un raport cu mediocritatea sau cu solitudmea

16

la care este constrins, Pe de alta parte, descrierea agoniei este ant de apasatoare prin exactitatea ei, incit ar fi fost aproape eu neputinta sa 0 incheie fara sa schimbe tonul si planul. "S-a sfirsit eu moartea, i9i spuse. Nu mai exista" [po 135]. $i printul Andrei voia sa se convinga de acelasi lucru: .Jubirea este Dumnezeu si, cind mori, inseamna di tu, 0 particica de iubire, te intorci la izvoru1 vesnic a1 tuturor lucrurilor."* Mai sceptic cu privire la divagatiile finale ale printului Andrei decit va fi mai tirziu in legatura cu cele ale lui Ivan Ilici, Toistoi adauga: "Gindurile acestea i se pareau linistitoare. Dar nu erau decit ginduri. Ceva le lip sea, era ceva unilateral in ele, ceva prea personal, ceva prea rational - nu erau evidente." Din nefericire, nici cele ale bietului Ivan Hid nu vor fi altminteri. Dar Tolstoi strabatuse un drum lung de cind scrisese Rifzboi $i pace: ajunsese la un stadiu in care, cu orice pret, trebuia sa elaboreze 0 formula salvatoare si sa se agate de ea. Aceasta lumina, aceasta bucurie supraadaugate, cum

* Citatele din Riizboi ?i pace urrneaza versiunea romaneasca semnata de Ion Frunzetti si N. Parocescu, ed. a V-a, Editura Univers, Bucuresti, 1985 (n.trad.).

17

sa nu simti ca le visa pentru el si ca ii erau interzise, ca si simplitatea? Nu mai putin visate sint ultimele cuvinte pe care le atribuie eroului sau, asupra sfirsitului mortii. Sa comparam cu acest sfirsit, care nu este unul, cu acest triumf conventional si voit, ura ant de real a, atit de adevarata pe care 0 simte acelasi erou fata de familia sa:

"Cind veni dimineata valetul, apoi sotia si fata, apoi doctorul, fiecare gest al lor, fiecare cuvint allor confirmara inspaimintatorul adevar pe care 11 intrezarise in ace a noapte. In acel adevar se vedea pe sine, tot ce insemnase pentru el viata, vedea limpede ca nu era ceea ce trebuie, ca nu era decit 0 minciuna uriasa, groaznica, care nu-ti ingaduie sa vezi nici viata, nici moartea. Si gindul ii mari, ii inzeci suferintele fizice. Gemea, se zvircolea si isi rupea vesmintele de pe el. I se parea ca suferinta 11 apasa si il inabu?a. De aceea ii ura" [pp. 129-130].

Ura nu duce la izbavire, si nu vedem cum, din oroarea de sine, se poate face un salt in acea zona de puritate in care moartea este depasita, "sfir9i ta". A uri 1 umea si a se uri pe sine inseamna a acorda prea mult credit lumii si sinelui, a te transform a intr-un ins inapt a se elibera atit de lume, cit si de

18

sine. Ura de sine mai ales este dovada unei iluzii capitale. Pentru ca se ura pe el insusi, Tolstoi isi inchipuia ca incetase sa mai traiasca in minciuna. Or, daca nu renunti cu totul (lucru de care era incapabil), nu poti trai decit mintindu-i pe altii si mintindu-te pe tine. Asta a si facut: nu inseamna ca minti cind afirmi iremurind ca ai invins moartea si teama de moarte? Acest senzual ce incrimineaza simturile si care s-a ridicat intotdeauna impotriva lui insusi, acest ins caruia ii place a sa-si cenzureze inclinatiile, s-a straduit, cu 0 ardoare perversa, sa urmeze 0 cale opusa fata de tot ce era el. 0 nevoie vol uptuoasa de a se chinui 11 mina catre situatiile insolubile. Era scriitor, cel mai mare din vremea lui; in loc sa afle in asta multumire, si-a inventat 0 vocatie, pe cea a omului de bine, straina in to ate privintele de gusturile sale. A inceput sa se intereseze de cei saraci, sa-i ajute, sa le deplinga conditia, dar mila lui, cind sumbra, cind indiscreta, nu era decit 0 forma a ororii sale fata de lume. Posomoreala, trasatura lui dominanta, se intilneste la cei care, convinsi ca au apucat pe un drum gresit si ca si-au ratat adevarata menire, sint necon~olati ca au ramas mai prejos de ei insisi. In ciuda operei sale considerabile, Tolstoi a

19

avut acest sentiment; sa nu uitam ca ajunsese sa creada ca e 0 opera frivola, ba chiar daunatoare: 0 realizase, dar nu se realizase pe sine. Posomoreala ii venea din intervalul ce separa reusita-i literara de neirnplinirea spirituala.

Sakya-Muni, Solomon, Schopenhauer: dintre acesti trei mari melancolici pe care-i citeaza adeseori, primul a mers eel mai departe, si de el ar fi vrut neindoielnic sa se apropie eel mai mult: ar fi izbutit, daca dezgustul de lume si de sine ar fi de-ajuns ca sa ajungi in Nirvana. Si apoi, Buddha $i-a parasit de tinar familia (nu ni-l putem inchipui impotmolindu-se intr-o drama conjugala si eternizindu-se in mijlocul alor sai, nehotarit si posac, urindu-i pentru ca-l impiedicau sa-si duca la indeplinire marele proiect), in timp ce Tolstoi ave a sa astepte decrepitudinea pentru a incerca 0 fuga spectaculoasa si penibila. Desi il supara discordanta dintre doctrina si viata sa, nu avea totusi puterea sa schimbe ceva. De altfel, cum ar fi putut proceda, data fiind inc ompatibilitatea dintre aspiratiile sale premeditate si instinctele sale profunde? Pentru a masura amploarea acestor ezitari chinui-

20

to are (asa cum apar mai ales in Pdriniele Serghie), trebuie sa semnalam ca se straduia in taina sa-i imiie pe sfinti si ca aceasta a fost cea mai imprudenta dintre ambitiile sale. Propunindu-si un model atit de disproportionat fata de rnijloacele sale, l$i provoca inevitabil 0 deziluzie suplimentara, Pacat ca n-a meditat la versetul din Bhagauad-Gtta, conform caruia e mai bine sa pieri pe lege a ta decit sa urmezi legea altuia! Si tocmai pentru ca si-a cautat mintuirea in afara cailor ce-i erau proprii, el a fost, in perioada zisa de "regenerare", si mai nefericit decit inainte. Cu un orgoliu ca al sau, nu trebuia sa vrea cu orice chip sa fie milostiv: cu cit se dorea mai caritabil, cu atit devenea mai sumbru. Incapacitatea sa radical a de a iubi, dublata de 0 clarviziune inghetata, explica de ce arunca asupra tuturor lucrurilor, si mai ales asupra personajelor sale, 0 privire lipsita de orice complicitate. "Citindu-i operele, nu simti nici macar 0 singura data dorinta sa rizi sau sa surizi", nota un critic rus de la sfirsitul secolului trecut.In schimb, eel ce nu simte ca umorul este calitatea lui majora n-a inteles nimic din Dostoievski. EI se aprinde, uita de sine si, cum nu-i nici-

21

odata rece, ajunge la ace I grad de febrilitate cind, realul fiind transfigurat, teama de moarte nu mai are sens, pentru ca omul s-a ridicat deasupra ei. Dostoievski a depasit-o, a invins-o, asa cum ii sta bine unui vizionar, si ar fi fost cu totul incapabil sa descrie 0 agonie cu acea precizie clinica in care Tolstoi exceleaza. Se cuvine sa mai adaugam ca acesta este un clinician sui-generis: el nu studiaza niciodata decit propriile-i boli si, cind Ie ingrijeste, 0 face cu toata acuitatea si vigilenta spaimelor sale.

S-a observat adeseori: Dostoievski, boInay si sarac, ~i-a terminat cariera in apoteoza (discursul despre Puskinl), in timp ee Tolstoi, muIt mai favorizat de soarta, si-a sfirsit viata in deznadejde. Daca ne gindim bine, contrastul dintre cele doua deznodaminte este cu totul in ordinea lucrurilor. Dostoievski, dupa revoltele si incercarile din tinerete, nu se mai gindea decit sa seroeascd, s-a impacat, daca nu cu universul, cel putin cu tara sa, ale carei abuzuri le-a acceptat si le-a justificat; credea ca Rusiei ii revine menirea de a juca un mare rol, ca ea trebuia chiar sa salveze umanitatea. Conspiratorul de altadata, acum inradacinat si potolit,

22

putea, fara impostura, sa apere Biserica si StatuI; oricum, nu mai 'era singur. Toistoi, dimpotriva, va ti tot mai singur. El se cufunda in dezoIare si vorbeste atit de mult de 0 "viata noua" pentru ca viata ii scapa. EI mineaza de fapt religia pe care crede ea 0 regenereaza. Combate nedreptatile? Dar merge mai departe decit anarhistii, iar formulele pe care le propune sint de 0 exagerare demonica sau ridicola. Atita lipsa de masura, atita negatie nu sint decit razbunarea unui spirit care nu a putut niciodata sa se deprinda cu umilinta de a mud.

MOARTEA LUI IVAN ILICI

I

In spatioasa cladire a Palatului [ustitiei, consilierii si procurorul, profitind de suspendarea unei sedinte in procesul Melvin, se adunara in cabinetul lui Ivan Egorovici Sebek si pornira 0 discutie ill jurul faimoasei afaceri Krasovski. Fiodor Vasilievici demonstra cu inflacarare ca afacerea nu e de competenta justitiei, Ivan Egorovici sustinea cu incapatinare punctul sau de vedere, iar Piotr Ivanovici, care din capullocului nu participase la discutie, statea deoparte si rasfoia Buletinul Oficial, care tocmai sosise.

- Domnilor, exclarna el, a murit Ivan Ilid.

-Ce spui!

- Poftim, citeste, zise el, intorcindu-se

spre Fiodor Vasilievici si intinzindu-i Buletinul proaspat aparut, care mai pastra mirosul tiparului.

In chenar negru, era scris: .Praskovia Fiodorovna Golovina are nemarginita durere sa anunte ruc.elor si prietenilor incetarea

27

din viata, in ziua de 4 februarie 1882, a iubitului ei sot, Ivan Ilici Golovin, consilier la Curtea de Apel. Serviciul funebru va avea loc vineri, la ora unu dupa-amiaza."

Ivan Ilici fusese coleg cu cei de fata si to]i il iubisera mult. In ultimele saptamini zacuse la pat si se spunea ca ar fi 0 boala incurabila. Cu toate aces tea, n-a fost dat afar a din slujba, dar anumite motive indreptateau lumea sa creada ca. dupa moartea lui Ivan Ilici, in locul sau va fi numit Alekseev, iar in locullui Alekseev, Vinnikov sau Stabel. De aceea, la vestea mortii lui Ivan Ilici, chiar din prima clip a, fiecare dintre cei adunati in cabinet se gindea la urrnarile pe care moartea lui le-ar putea ave a in legatura cu mutarea sau cu avansarea personala, sau a vreunor cunostinte de-ale sale.

"De buna seama, au sa rna numeasca in locw lui Stabel sau allui Vinnikov, isi spunea Fiodor Vasilievici. De mult mi s-a fagaduit. Asta ar face vreo opt sute de ruble in plus la salariu in afara de alocatia de cancelarie."

"A cum trebuie negresit sa cer transferul cumnatului meu din Kaluga aici, gindea Piotr Ivanovici. Nevasta-mea are sa fie in sfirsit multumita. N-are sa mai poata spune ca n-am facut nimic pentru familia ei."

28

- Eram sigur ca nu se mai face bine, spuse cu glas tare Piotr Ivanovici. Pacat de ell

- Dar de fapt ce-a avut?

- Doctorii n-au putut sa stabileasca diag-

nosticul. Mai bine zis, fiecare a pus alt diagnostic. Cind l-am vazut ultima oara, am avut totusi impresia ca se va face bine.

-- N-am mai fost pe acolo de la sarbatori.

- Spune-mi, avea ceva avere?

- Mi se pare ca nevasta-sa are ceva ave-

reo Nu cine stie ce insa.

- Da, trebuie sa rna due pe-acolo. Dar locuiesc grozav de departe.

- Vrei sa spui, departe de dumneata. Pai de dumneata cine nu sta departe?

- Ia uite, nu poate sa-mi ierte ca stau dincolo de riu, spuse Piotr Ivanovici, zimbind la replica lui Sebek.

$i dupa ce mai discutara des pre dis tantele mari din oras, intrara din nou in sedinta.

In afara de reflectiile pe care aceasta moarte le stirnea in mintea fiecaruia si de probabilele transferari si miscari in magistratura pe care ave a sa le atraga, disparitia cunostintei lor apropiate trezi, ca de obicei, in sufletul tuturor celor de fata un sentiment de satisfactie Ia gindul ca a murit el, si nu eu. "Da, a murit, dar eu, slava Domnului ... " i~i

29

spunea sau simtea fiecare dintre cunostintele lui apropiate, iar asa-zisii prieteni ai lui Ivan Ilici se mai gindeau in afara de asta, fara sa vrea, ca vor trebui sa-:;;i indeplineasca plicticoasa obligatie ceruta de eticheta: sa se duca la inmormintara si sa-i faca vaduvei 0 vizita de condoleante.

Cei mai apropiati erau Fiodor Vasilievici si Piotr Ivanovici.

Piotr Ivanovici fusese coleg cu Ivan Ilici la Scoala de Drept :;;i se simtea dator.

La masa, el ii aduse la cunostinta sotiei moartea lui Ivan :;;i-i vorbi de perspectiva care se ivea acum de a-i transfera fratele in circumscriptia lor; apoi, fara sa se mai odihneasca, i:;;i puse fracul si se duse la Ivan Ilici.

In fata casei lui Ivan Ilici, stationa un cupeu si doua birje. [os, in vestibul, ling a cuier, sta rezemat un capac de sicriu imbracat in brocart, cu ciucuri si fireturi stralucitoare. Doua doamne in negru i:;;i scoteau blanurile, Una - sora lui Ivan Ilici - ii era cunoscuta: cealalta era 0 figura straina. Svart, un coleg de-al lui Piotr Ivanovici, toemai cob ora scara si, vazindu-I, se opri pe treptele de sus :;;i-i facu cu ochiul, avind aerul sa spuna: "Urit a mai brodit-o Ivan Ilici! Nu ca noi!"

30

Chipullui Svart, cu favoritii englezesti.si toata silueta lui zvelta, in frac, degajau, ca intotdeauna, 0 eleganta solemna: dar aici, acest aer solemn care contrasta cu fire a vesela a lui Svart ave a 0 deosebita savoare. A:;;a gindi Piotr Ivanovici.

Piotr Ivanovici lasa doamnele sa treaca inainte si urea incet scarile in urma lor. Svart

. . .

nu mai cobori: ramase sus. Piotr Ivanovici

intelese pentru ce: voia pesemne sa hotarasca unde avea sa joace in seara aceea vint'. Doamnele urcara scara spre camera vaduvei, iar Svar] - cu buzele strinse, serios, dar cu privirea jucausa - ii facu din sprincene semn lui Piotr Ivanovici ca odaia mortuara e la dreapta.

Piotr Ivanovici intra, fara sa stie bine cum se petree de obicei lucrurile in asemenea cazuri si ce anume are de facut. Stia un singur lucru: ca a-ti face cruce in astfel de imprejurari nu strica niciodata. Dar nu prea stia daca trebuie sau nu sa se si plece: de aceea alese calea de mijloc: cind intra, incepu sa-si faca cruce si totodata sa se si plece usor, Ant cit ii ingaduiau miscarile capului si ale miinilor, arunca priviri furise in jurul lui prin camera. Doi tineri, dintre care unul elev

1 Joe de carti inrudit cu vistul si eu bridgeul (n.ed.).

31

- pare-se un nepot -, iesira din odaie, facindu-si semnul crucii. 0 batrinic; statea nemis-

, ,

cata. 0 doamna cu sprincenele arcuite in sus in mod ciudat ii spunea ceva cu glas tare, cu o expresie de hotarire care nu admitea replica; taranul Gherasim, rindasul, trecind cu pasi usori prin fata lui Piotr Ivanovici, presara ceva pe jos. Piotr Ivanovid simti pe data un miros slab de cadavru in putrefactie. Ultima data cind Piotr Ivanovid fusese in vizita la Ivan Ilici, il vazuse in birou pe acest taran; pe atunci era pe post de infirmier, si Ivan Hid tinea mult la eL Piotr Ivanovici statea drept la mijloc, intre sicriu, dascal si icoanele de pe masa din colt. I~i facea mereu cruce si se pleca mereu Cind i se paru, in sfirsit, ca miscarea miinii cu care-si facea cruce durase de-ajuns, inceta si incepu sa examineze mortul.

Mortul zacea culcat cum zac mortii - impietrit -, cu membrele intepenite, cufundat in captuseala sicriului, cu capul lasat pe perna si, ca la toti mortii, ii ieseau in relief fruntea galbena ca de ceara, cu chelia care se-ntindea de la timplele adincite, si nasul care parea ca-i apasa buza de sus. Se schimbase mult si slabise de cind nu-l mai vazuse Piotr Ivanovici, dar, ca la toti mortii, chipul ii

32

era mai frumos si - mai cu seama - mai impunator decit pe vremea cind traia. Eata lui parea a spune ca tot ce avuse,:>e de facut facuse: si inca asa cum trebuie. In afara de

, , ,

aceasta, in expresia lui se mai citea 0 mustrare sau un avertisment catre cei ramasi in viata. Avertismentul i se paru lui Piotr Ivanovici ceva tara rost sau care, in orice caz, nu i se adresa lui. Se simtea stingherit si-si mai facu 0 data cruce; apoi - cam in graba, dupa parerea lui, si nepotrivit cu regulile bunei-cuviinte - se intoarse si se indrepta spre usa. Svart il astepta in salon, stind cu picioarele larg departate si, cu amindoua miinile la spate, se juca cu jobenul. 0 singura privire aruncata asupra figurii voioase a lui Svar] - sclivisit si pus la punct -u fu de-ajuns lui Piotr Ivanovici ca sa se invioreze. Intelese di el, Svart, e mai presus de lucrurile astea si ca nu-i el omul sa se lase coplesit de impresii apasatoare. Avea aerul sa spuna: incidentul cu inmormintarea lui Ivan Ilici nu poate constitui un motiv destul de puternic pentru a-~i schimba programul; cu alte cuvinte, nimic nu va putea sa-l impiedice ca diseara, cind va desface perechea noua de carti, sa le plesneasca de rnasa, in timp ce lacheul va aseza cele patru luminari neincepute; de altfel, nu exista nici un motiv sa

33

presupunem ca acest incident 11 va putea impiedica sa petreaca si astazi 0 seara tot atit de placuta ca de obieei. l-a si spus-o in soapta lui Piotr Ivanovici, cind acesta a trecut pe linga el, si i-a prop us sa se intruneasca pentru partida la Fiodor Vasilievici. Dar se vede ca lui Piotr Ivanovici nu-i era scris sa faca 0 partida de vint in seara aceea. Praskovia Fiodorovna, 0 femeie scunda si grasa, care, cu toate straduintele de a parea aItfel, era totusi, de la umeri in jos, din ce in ce mai Iata=-v toata in negru, cu 0 naframa de dantela pe cap si cu sprincenele tot ant de ciudat indreptate in sus ca ale doamnei care statea in fata sieriului -, iesi din apartamentele ei cu alte doamne si, coducindu-le spre usa camerei mortuare, spuse:

- Acusi 0 sa inceapa slujba. Poftiti, va rag. Inclinindu-se vag, Svart se opri, nevrind pesemne nici sa primeasca, niei sa refuze aceasta invitatie. Recunoscindu-l pe Piotr Ivanovici, Praskovia Fiodorovna ofta, se apropie de el, il lua de brat si-i spuse:

- Stiu ca ai fost un adevarat prieten al lui Ivan Ilici, si se uita la el, asteptind din partea lui gestul corespunzator.

Piotr Ivanovici stia ca, dupa cum adineaori trebuia sa-si faca cruce, acum trebuie

34

sa-i stringa mina, sa ofteze si sa spuna: "Va asigur!" Chiar asa si facu, Procedind astfel, simti ca rezultatul e eel dorit: fu induiosat si el, fu induiosata si ea.

- Sa mergem pina nu incepe: am sa-ti vorbesc, ii spuse vaduva. Da-mi bratul.

Piotr Ivanovici ii oferi bratul si se indreptara spre camerele din fund, trecind prin fata lui Svart care ii facu trist cu ochiullui Pi~tr Iv~no~ici. "S-a dus vintul! Sa nu te superi, dar imi caut alt partener. Sau jucam in cinci, cind scapi", parea ca spune privirea lui jucau?a.

Piotr Ivanovici ofta si mai adinc, si mai trist, in timp ce Praskovia Fiodorovna ii ,strinse cu recunostinta mina. Intrara in salonul ei tapetat cu creton roz, slab luminat de o lampa, si se asezara linga masa: ea pe canapea, Piotr Ivanovici pe un taburet cu arcurile stricate, care se strimba sub greutatea lui. Praskovia Fiodorovna vru sa-l previna sa se aseze pe un alt scaun, dar gasind asemenea prevenire nepotrivita cu situatia, se razgindi. Cind se aseza pe taburet, Piotr Ivanovici isi aminti cum isi aranjase Ivan Ilici salonui si cum se sfat~ise cu ella alegerea cretonului roz cu frunze verzi. Trecind pe dinaintea mesei spre a se aseza pe cana-

35

pea (tot salonul era tiesit eu mobila si diverse obieete), vaduva isi agata dantela naframei negre de incrustatiile mesei. Piotr Ivanoviei se ridica putin ea sa i-o desprinda, si atunci taburetu1 e1iberat de greutatea lui incepu sa joaee si sa-l impinga. Vaduva cauta sa-si desprinda ea insasi dante la, si Piotr Ivanovici se aseza din nou, strivind sub el taburetul razvratit. Dar vaduva nu izbutea, asa d1 Piotr Ivanovici se ridica iarasi, si taburetul prinse iarasi sa se razvrateases, ba chiar trosni. Dupa ce aceasta scena lua sfirsit, ea isi scoase 0 batista curata de linou si incepu sa plinga. Dar episodul cu dantela si lupta cu taburetul il racisera pe Piotr Ivanovici, si acum statea posac. Aceasta situatie neplacuta fu intrerupta de Sokoloy, chelarul lui Ivan Ilici, care venise sa aduca la cunostinta ca loeul ales la cimitir de Praskovia Fiodorovna costa doua sute de ruble. Ea se opri din plins si, cu un aer de victima, ii arunca 0 privire lui Piotr Ivanovici, spunindu-i in frantuzeste ca ii vine tare greu. Piotr Ivanovici facu tacut un gest care exprima ferma lui convingere ca nici nu se poate sa fie altfeL

- Poti fuma dad vrei, Ii spuse ea cu generozitate si totodata cu tristete in glas si

36

incepu sa diseute cu Sokolov despre pretul locului.

Piotr Ivanovici i$i aprinse tigara si auzi cum ea il intreba cu de-arnanuntul pe Sokoloy despre diferitele preturi ale locurilor, hotarind care din ele trebuie cumparat. Dupa ce sfirsi cu locul, ii dadu dispozitii si cu privire la cintareti. Apoi Sokolov pleca.

- Trebuie sa le fac singura pe toate, spuse ea lui Piotr Ivanovici, dind la 0 parte albume1e de pe masa. Observind ca scrumul e gata sa cada pe masa, apropie de Piotr Ivanovici scrumiera si zise: Gasesc ca e 0 prefacatorie sa spui ca din cauza durerii nu te poti ocupa de lucrurile practice. Pe mine, dimpotriva, faptul ca-i port lui de grija rna sustrage de 1a durerea mea, chiar daca nu-mi aduce mingiiere. Si din nou i$i scoase batista, pregatindu-se din nou sa plinga, dar deodata, facind 0 sfortare, i~i reveni si, linistita, incepu sa vorbeasca. Am ceva de discutat cu dumneata.

Piotr Ivanovici se inclina, insa fara a lasa sa se destinda arcurile taburetului, care incepura indata sa se miste sub el.

- A suferit ingrozitor in ultimele zile.

- A suferit? intreba Piotr Ivanovici.

- Ah, ingrozitor. Nu numai in ultimele

minute, in ultimele ceasuri a tipat tot tim-

37

pul, trei zile si trei nopti a tipat fara incetare. Era ceva insuportabil. E de neinchipuit cum am putut rezista. Se auzea prin trei rinduri de usi! Ah, Doamne, ce-am mai patimitl

- Si nu si-a pierdut cunostinta? intreba Piotr Ivanovici.

-- Nu, sopti ea, nici in ultima clipa. Cu un sfert de ceas inainte de a muri si-a luat

, .

ramas bun de la noi si a cerut sa-l scoatem pe Volodia din camera.

Cu toata senzatia neplacuta ce i-o dade a constiinta prefacatoriei lui si a acestei femei, gindul la suferintele omului pe care il cunoscuse atit de aproape - mai intii ca baietas vioi, c:a elev, apoi om matur, cind i-a fost coleg -=- n ingrozi deodata pe Piotr Ivanovici. Inaintea ochilor ii aparura fruntea ~i nasul care apasa buza de sus si i se facu frica pentru propria persoana.

"Trei zile si trei nopti de ingrozitoare suferinte, si apoi moartea. Dar asta poate sa mi se intimple in orice moment si mie", gindi si. pentru 0 clip a, il cuprinse spaima. Dar deodata, fara sa stie niei el cum, ii veni in ajutor gindul ce-ti rasare de obicei in minte in asemenea ocazii, ca lucrul acela se int.mplase cu Ivan Ilici si nu cu el, ca lui nu trebuie si nu poate sa i se intimple asa ceva,

38

si ca, facind reflectiile pe care le facuse, el se lasase prada gindurilor negre, ceea ce nu era bine, dupa cum 0 dovedea cu prisosinta atitudinea lui Svart. In urma acestui rationa-

. . .

ment, Piotr Ivanovici se linisti si, interesat,

incepu sa ceara amanunte despre moartea lui Ivan Iliei, ca si cum moartea care I-a lovit pe Ivan Iliei ar fi fost ceva care l-ar fi putut lovi numai pe Ivan Iliei, nicidecum si pe el.

Dupa discutia privind amanuntele in legatura cu suferintele fizice, cu adevarat ingrozito are, indurate de Ivan Ilici (Piotr Ivanovici lua cunostinta de aceste amanunte numai dupa felul cum reactionau nervii Praskoviei Fiodorovna cind vorbea despre ele), vaduva socoti nimerit sa treaca la subiect.

- Ah, Piotr Ivanoviei, ce greu imi este, grozav de greu, si se porni iarasi pe plins, Piotr Ivanovici efta si astepta pina ce ea isi sufla nasul. Dupa ce ~i-l sufla, Piotr I vanovici ii spuse:

- - Va asigur de ...

Si ea incepu din nou sa vorbeasca si ii expuse ceea ce constituia pare-se chestiunea importarr.s despre care VOla sa discute cu el; chestiuneaconsta in a-l intreba cum ar putea, in urm.i .mortii sotului ei, sa obtina cit mai multi bani de la stat. Se prefacea ca-i

39

cere lui Piotr Ivanovici sfaturi in Iegatura ell pensia, dar el isi dadu indata seama ca ea cunostea pina ill ce1e mai m.ici amanunte si ceea ce nici el nu stia: tot ce se poate obtine de 1a stat ill urma acestei morti: voia doar sa afle daca nu cumva s-ar putea stoarce si mai mult. Piotr Ivanovici incerca sa gaseasca 0 modalitate; dar dupa ce medita putin, condamna chipurile guvernu1 pentru zgircenia lui si spuse ca, dupa cit se pare, mai mult nu se poate obtine. Atunci ea OWl si era vadit ca se straduieste sa gaseasca un m.ijloc sa se descotoroseasca de musafir. El intelese, l$i stinse tigara, se scula, ii strinse mina si iesi in vestibul.

b sufragerie, unde se afla pendula de care Ivan Ilici se bucurase atita cind 0 cum-

, '

parase de la un magazin cu obiecte de oca-

zie, Piotr Ivanovici se intilni cu preotul si cu alte citeva cunostinte, venite pentru serviciul funebru, si zari 0 domnisoara tinara si frumoasa pe care 0 cunostea: fiica lui Ivan Hid. Era toata in negru.Talia ei subtire parea acum si .nai subtire. 'Avea un aer trist, gray, si parca €.fa mli:~')asa. II saluta pe Piotr Ivanovici, ra si cum el ar fi fost vinovat de ceva. In spatele ei statea, la fel de suparat, un tinar bogat, judecator de instructie, pe care

40

Piotr Ivanovici 11 cunostea si despre care se spunea ca ar fi logodnicul fetei. Piotr Ivanovici il saluta cu un aer mihnit si vru sa treaca in camera mortuara, cind, de d upa scara, aparu un licean, fiullui Ivan Ilici, care era leit taica-sau. 'van Hid copil, asa cum ?i-l am.intea Piotr Ivznovici de la Scoala de Drept. Avea ochii plinsi si acea expresie pe care 0 au baietii la virsta de treisprezece-paisprezece ani. Zarindu-l pe Piotr Ivanovici, baiatul se incrunta, cu un aer rusinat si gray totodata. Piotr Ivanovici il saluta din cap si trecu in camera mortuara. Incepuse slujba - luminari, gemete, tarniie, lacrimi, sughituri. Piotr Ivanovici statea incruntat, uitindu-se ill jos, la picioarele sale. Nu mai arunca nici o privire spre mort, izbuti sa se sustraga pina la sfirsit influentei deprimante din jurulsau si pleca printre cei dintii. In vestibul nu era nimeni. Taranul Gherasim, rindasul, iesi din camera mortuara, rascoli cu miinile lui vinjoase toate subele, ca s-o gaseasca pe a lui Piotr Ivanovici, si i-o tinu ca s-o imbrace.

- Ei, frate Gherasime? spuse Piotr Ivanovici, ca sa spuna ceva. Pacat, asa-i?

- A~a a vrut Domnul. Top 0 sa ajungem acoIo, raspunse Gherasim, lasind sa i se

41

vada dintii albi, regulati, cum ii au taranii si, ca omul care n-are multe treburi, deschise r~pede usa, il striga pe vizitiu, il ajuta pe :101:r ~~anov~c~ sa se ~rce in trasura si alerga mapOl in casa, mtrebmdu-se parca ce-ar mai fi de facut.

Piotr Ivanovici respira cu deosebita placere aerul curat, dupa atita miros de tamiie, de cadavru si de acid fenic.

- Unde mergem? intreba vizitiul.

- E inca devreme. Mai trec pe la Fiodor

Vasilievici.

Piotr Ivanovici 0 porni. $i Intr-adevar, 11 gasi abia la sfirsitul primului rober ', asa ca se nimeri tocmai bine ca sa poata intra al cincilea in joc.

I Partida, joe (n.ed.).

42

II

Povestea vietii lui Ivan Ilici era dintre cele mai simple, mai obisnuite si mai zguduitoare.

Ivan Ilici a murit in virsta de patruzeci si cinci de ani, consilier la Curtea de Apel. Era fiul unui functionar, care facuse cariera trecind, la Petersburg, prin diferite ministere si institutii si ajungind la situatia in care oamenii, desi se vede limpede ca nu sint apti pentru 0 functie importanta, nu pot fi dati afara din slujba, din pricina ca au in urma lor ani indelungati de serviciu si diverse titluri, asa incit li se dau posturi fictive si citeva mii de rublisoare nefictive - cam intre sase si zece mii - cu care 0 due pina la adinci batrineti,

Acesta era si cazul consilierului intim Ilia Efimovici Golovin, membru inutil al mai multor institutii inutile.

Avea trei fii - Ivan Ilici era al doilea. eel mare urmase acelasi drum ca tatal sau, numai ca avea un post la alt minister )1 toemai se apropia de stagiul de serviciu in care salariul incepe sa-ti mearga in virtutea iner-

43

tiei. Al treilea fiu era ghinionistul familiei. Prin diferitele slujbe pe unde se perindase, el insusi isi facuse rau si acum lucra undeva la caile' ferate: nici tataiui sau, nici fratilor dar mai cu seama nevestelor acestora n~ n~mai ca nu le facea nici cea mai mica placers sa-l rnti'lneasca, dar nici nu voiau sa stie de el

, ,

decit atunci cind erau siliti de imprejurari. Singura lor sora era maritata cu baronul Gref, functionar petersburghez, ca si socrul sau, Ivan Ilici era, cum se spunea, .Je phenix de la famille'". Nu era nici rece, nici pedant ca eel mare, dar nici focos ca eel mic. Firea lui rnfati~a calea de mijloc: un barbat ager la minte, vioi, placut si bine crescut. Urmase impreuna cu mezinul Scoala de Drept. eel mic nu apucase sa termine scoala, fiind eliminat in clasa a cincea. Ivan Ilici insa a absolvit-o cu bine. Inca din Scoala de Drept se arata asa cum avea sa fie toata viata mai tirziu: un om destoinic, blajin, prietenos si vesel, care indeplinea cu strictete ceea ce socotea ca este de datoria lui; si socotea ca este de datoria lui sa faca tot ceea ce era considerat ca atare de persoanele cu pozitie ierarhic superioara. Nu cautase sa cistige favorurile nimanui, nici in copilarie si nici mai tirziu, ca om matur, dar de mic copil se simtea atras, ca musca de lumina, de oame-

1 In trad.: "mindria farniliei" (n.ed.).

44

nii cu 0 pozitie social a mai inalta si isi insusea manierele lor, conceptiile lor de viata si lega cu ei prietenie. Toate pasiunile copilariei si ale tineretii trecusera fara a las a urme prea adinci in viata lui; se lasase stapinit si de senzualitate, si de vanitate, iar mai tirziu, in clasele superioare, si de liberalism - dar toate astea in anumite limite, pe care i le impunea intr-o justa masura bunul lui sirnt.

La Scoala de Drept savirsise fapte care inainte ii parusera mari ticalosii si care-i inspirau, cind le savirsea, dezgust pentru propria persoana: dar mai tirziu, vazind ca asemenea fapte erau savirsite si de alti oameni sus-pusi, care nu le considerau fapte rele, le socoti si el fapte bune si, mai mult decit atit, le dadu cu desavirsire uitarii si nu se amari deloc la gindul Ior.

Dupa ce absolvi Scoala de Drept si fu numit functionar in categoria a zecea, dupa ce primi de la tatal sau bani pentru uniforma, Ivan Ilici if,'i cornanda haine la Sanner, isi atirna de breloc 0 medalie mica cu inscriptia respice finem', isi lua ramas bun de la print si de la preceptorul sau, lua masa cu colegii la Donon si, echipat cu un geamantan nou si modem, plin cu rufe, haine, obiecte de toaleta

1 in trad.: prevezi sfirsitul (n.trad.).

45

si cele necesare pentru barbierit, si pe deasupra un pled, toate comandate si cumparats in cele mai bune magazine, pleca in provincie sa ocupe un post de functionar insarcinat cu misiuni speciale pe linga guvemator, post in care reusise sa fie numit datorita interventiei

' ,

tatalui sau.

In provincie, Ivan Ilici i~i crea 0 situatie la fel de usoara si de plikuta ca aceea pe care 0 avusese la Scoala de Drept. Luera, facea cariera si totodata se distra in chip agreabil si in limitele bunei-cuviinte; cind pleca prin jude] trimis de superiori, stia sa-~i pastreze demnitatea, atit fata de superiori, cit si fata de inferiori, si i~i indeplinea, cu 0 exactitate si 0 cinste incoruptibila, de care nu putea sa nu fie mindru, sarcinile care ii erau Incredintato, indeosebi in chestiunea rascolnicilor-,

In chestiunile de serviciu era extrem de distant, oficial, chiar sever, in ciuda tineretii si firii sale vesele: dar in societate era deseori exuberant, spiritual si totdeauna blajin, corect si bon enfant>, cum spuneau despre el seful sau si sotia acestuia, pentru care devenise unul de-ai casei.

1 Adeptii unei secte religioase separate de Biserica Ortodoxa rusa la mijlocul secolului al XVII-lea (n.trad.). 2 In trad.: baiat bun (n.ed.).

46

In provincie avu 0 legatura cu 0 doamna, care se tinuse dupa elegantul jurist; se incurcase cu 0 croitoreasa: facuse si chefuri cu adjutantii in trecere, si escapade dupa cina pe 0 anumita ulita laturalnica: aratase si dorinta de a intra in gratiile superiorului ori chiar intr-ale sotiei acestuia, dar toate astea purtau pecetea unei corectitudini atit de inalte, incit nu le puteai califica cu vorbe urite; toate intrau in cadrul maximei franceze: "II faut que jeunesse se passe."! Toate erau facute cu miini curate, in camasi curate, cu cuvinte frantuzesti pe buze si, mai cu seama, in societa tea cea mai inal ta; prin urmare, cu aprobarea oamenilor sus-pusi.

Astfel isi facu serviciul Ivan Ilici vreme de cinci ani, pina cind, intr-o zi, se ivira schimbari in institutie. Se creara noi instante judiciare si se cere au oameni noi.

Ivan Hid ajunse si el unul dintre oamenii noi.

I se oferi un post de judecator de instructie, si Ivan Ilici primi, cu toate ca noul post era in alta gubernie, si aceasta insemna sa curme relatiile vechi si sa-si faca altele noi. La plecare, prietenii il petrecura, se fotografiara cu

'In trad.: "Tineretea trebuie traita" (n.trad.).

47

totii in grup, ii daruira un porttigaret de argint, si el pleca la noul sau post.

Ca judecator de instructie, Ivan Ilici se dovedi la fel de comme it [aut' si de corect, stiind sa separe indatoririle de serviciu de viata personala si sa inspire tuturor respect, intocmai ca atunci cind fusese functionar insarcinat cu misiuni speciale. Pentru Ivan Ilici, slujba de judecator de instructie prezenta mai mult interes si atractie decit cea de dinainte. In slujba anterioara, avusese placerea sa paseasca sigur de el, in uniforma de la Sarmer, prin fata solicitantilor si a functionarilor care tremurau si asteptau sa fie primiti si, trecind prin fata privirilor lor invidioase, sa intre de-a dreptul in cabinetul sefului si sa se aseze, cu tigara in gura, cu el, la un ceai; dar oameni care sa depinda cu totul de bunul lui plac erau putini: doar ispravnicii si rascolnicii, atunci cind era trimis intr-o misiune. Ii placea sa se poarte politicos, aproape colegial cu oamenii care depindeau de elf ii placea sa-i fad sa simta dl elf care ar putea sa-i striveasca, se poarta cu ei simplu, prieteneste. Asemenea oameni erau putini la numar pe atunci. Acum, ca

1 In trad.: cum se cuvine (n.ed.).

48

judecator de instructie, Ivan Hid i?i dadea seama ca toti, toti, oamenii cei mai impor-

r '

tanti si plini de ei, fara nici 0 exceptie, toti

sint in miinile lui; ca ar fi de-ajuns sa scrie pe o hirtie cu antet anumite cuvinte, pentru ca oricare dintre oamenii importanti si plini de ei sa fie adus de indata in fata lui ca inculpat sau ca martor, sa stea tot timpul in picioare, daca el nu va binevoi sa-i spuna sa ia loc, si sa fie silit sa-i raspunda la intrebarile pe care i le va pune. Ivan Ilici nu abuza niciodata de aceasta putere; dimpotriva, se straduia sa si-o manifeste cit mai blind cu putinta: dar constiinta ca el dispune de 0 asemenea putere si ca se poarta totusi cu blindete constituia pentru el atractia si principalul interes pentru noul post. Tocmai in exercitarea functiunii si anume in instruirea afacerilor, Ivan

, , ,

Hid se deprinse repede sa nu tina seama de

nici un fel de obligatie care nu privea serviciul si sa imbrace cea mai complicata afacere penala intr-o asemenea forma, incit totul sa reiasa numai prin aete, fara a se putea macar intrezari parerea lui personala; si mai ales, prezenta chestiunea in asa fel, incit toate formele de rigoare sa fie indeplinite. Acesta era un lucru nou. El a fost unul dintre primii care au aplicat legea judiciara din 1864.

49

M~tat in aeest oras, strain pentru el, in pos~ de !udedH~r de instructis, Ivan Did incepu sa r= euno$tinte noi, sa stabileasca legaturi noi, sa se impuna in alt fel decit pina atunci si sa aiba 0 purtare intru citva diferita. Lua 0 atitudine demna, oarecum distanta, fata de autoritaple guberniale, i$i alese eereul e~l mai bine. vazut, alcatuit din nobilimea bogata si m~glstratura stabilita in oras, si ineepu sa afi$~ze 0 ~$Oara nemultumirs fata de guvem, un liberalism rnoderat $i un civisrn sobru. In afara de aceasta, fara a renunta deloe la eleganta in felul de a se imbraca, de cum intra in noua functis, Ivan Ilici nu-si mai rase barba lasind-o sa creasca in voie. '

Ivan IIiei i$i rindui foarte placut viata si in noul oras: cereullui, cu atitudine de fronda fata de guvemator, era format din oameni de lurne, care traiau in buna Intelegere; leafa era mare, si nu mica era placerea ee i-o a~u~ea In ~viata si vistul; Ivan Iliei incepu sa-l joace, mtr-un fel degajat, procedind eu prornptitudine si eu multa finete eeea ee facea cav ma~ tot.deauna sa fie in e~;ig.

~D~p~ dOL am de servidu in oras, Ivan Hid

o. intiln! pe viitoarea lui sotie. Praskovia FLOdor~vna Mihel era cea mai atragatoare, eea mal desteapta si cea mai sclipitoare fata

50

din eercul in care se invirtea Ivan Ilici. Printre alte distractii si diferite feluri de a se reerea dupa munea de judecator, Ivan Ilici avu si intilniri gal ante eu Praskovia Fiodorovna.

Pe vremea cind fusese functionar insarcinat eu misiuni speciale, Ivan Ilici dansa adesea; ea judecator de instructie, el nu mai dansa decit in mod cu totul exceptional. Si cind dansa, ave a aerul ca spune: .Desi dupa noua lege de organizare judecatoreasca sint magistrat de clasa a eincea, cind e vorba de dans, pot arata ca stiu sa dansez mai bine decit altii." A:;;a bunaoara, de vreo citeva ori, catre sfirsitul serii, dansa eu Praskovia Fiodorovna, pe care 0 eueeri si mai mult cu acest prilej. Ea se indragosti de dinsul, Ivan Ilici nu avusese intentia serioasa de a se insura, dar cind fata se indragosti de el, l$i puse intrebarea: IIAdica de ce sa nu rna insor?"

Praskovia Fiodorovna era de neam nobil, nu era urita si avea ceva avere. Ivan Ilici ar fi putut face 0 partida mai stralucita, dar era si aeeasta 0 partida destul de reusita. Ivan I1ici avea leafa lui si nadajduia ea ea sa aiba tot atita venit. Fata era de familie buna. era 0 persoana simpatica, draguta si eu adevarat serioasa. A spune ca Ivan Hid s-a insurat pentru ca s-a indragostit de logodnica lui si a

51

g~si: la e.a intel:gere pentru conceptia lui de viata ar fi tot atit de neadevaraj ca a spune ca s-a casatorit pentru d oamenii din societatea lui aprobau alegerea pe care 0 facuse. Ivan Ilici s-a casatorir din ambele considerente: l~ind 0 asemenea sotie i$i facuse 0 placere si facuse totodata si un lucru practic, dupa parerea oamenilor sus-pusi.

Asadar; Ivan Ilici se insura.

Cisatoria ca atare si prima perioada a vietii conjugale - cu dezmierdari, cu mobila n.oua,~ vesel~ noua, rufarie noua -, pina in ziua cmd sotia ramase insarcinata, au trecut cu bine, asa incit Ivan Ilici incepuse chiar sa creada ca insuratoarea nu numai ca nu-l va stinjeni, dar ca va consolida si mai mult viata pe ~are 0 ducea - 0 viata vesela, usoara, placuta, totdeauna decenta si aprobata de societate, insusiri pe care Ivan Ilici Ie socotea proprii vietii in general. lnsa din primele luni de sarcina a sotiei, se ivi ceva nou, neprevazut, dezagreabil, apasator si lipsit de buna-cuviinta, ceva la care nu se asteptass si de care nu se putea feri.

Soria sa incepu - dupa parerea lui Ivan Ilici fara nici un motiv, asa, de gaiete de cceur', cum i$i spunea el- sa tulbure ceea ce consti-

1 in trad.: din capriciu (n.trad.).

52

tuia partea frumoasa si decenta a vietii: deveni geloasa fara nici un motiv, cerindu-i sa fie mai atent cu ea, cicalindu-l pentru orice fleac si facindu-i mereu scene penibile si violente.

Ivan Ilici sperase la inceput ca va putea evita aceasta situatie neplacuta, luind viata usor si comportindu-se in cadrul bunei-cuviinte, atitudine care 11 sal vase si in alte imprejurari, si incerca sa nu mai ia in seama proasta dispozitie a sotiei sale, continuind sa-si duca mai departe traiullipsit de griji; invita la el prieteni, facea cite-o partida de carti sau cauta sa se dud la club si pe la prieteni. Dar de la 0 vreme, sotia se certa cu el cu atita furie, spunindu-i cuvinte atit de urite, iar cind el nu-i facea pe plac 11 ocara cu atita indirjire, hotarita pesemne sa nu se lase pina cind el nu va ceda - adica sa stea acasa si sa se plictiseasca si el-, incit Ivan Ilici se inspaiminta, lsi dadu seama d viata conjugala - sau eel putin viata alaturi de 0 sotie ca a lui - nu reuseste totdeauna sa-ti fad traiul mai bun,

, , ,

mai placut, ci dimpotriva, deseori ti-l amaraste, si de aceea trebuie sa iei masuri ca sa nu ti-l amarasca. Si Ivan Ilici incepu sa ia masuri. Slujba lui era unul din lucrurile care insuflau respect Praskoviei Fiodorovna, si Ivan Ilici, profitind de serviciu si de obligati-

53

ile care decurgeau din el, incepu sa lupte impotriva sotiei, aparindu-si libertatea.

a data cu nasterea copilului, cu incercarile . de a-I ala pta ~i cu diversele necazuri in legatura cu alaptatul, 0 data cu bolile, adevarate si imaginare ale copilului si ale mamei - imprejurari in care lui Ivan Ilici i se cerea sa ia parte la toate, dar in care nu prea stia ce are de facut -, nevoia de a-~i crea 0 lume in afara familiei deveni pentru el si mai imperioasa.

Pe masura ce sotia sa devenea mai irascibila si mai pretentioasa, centrul de greutate al vietii lui Ivan Ilici se muta tot mai mult in sfera intereselor de serviciu. El incepu sa-ndrageasca tot mai mu1t slujba, deveni mai ambitios ca inainte.

Foarte curind, dupa numai un an de la casatorie, Ivan Ilici incepu sa-si dea seama ca viata conjugala, desi mai comoda in unele privinte, e de fapt un 1ucru foarte complicat si dificil care, intocmai ca slujba, iti impune sa-ti stabilesti 0 comportare bine definita, pentru a putea duce 0 viata dupa toate regulile bunei-cuviinte, dupa cerintele societatii,

Si Ivan Ilici isi stabili comportarea fata de viata conjugala. E1 nu ceru de la viata de familie decit comoditatile pe care ea i le putea oferi: masa, gospodina, un pat bun si,

54

mai cu searna, acea aparenta de decenta, ceruta de societate, pe care in relatiile cu lumea din afara i-o dadea viata conjugala. In rest, el cauta numai latura vesela si placuta, pe care, dad 0 gasea, era foarte recunoscator, iar daca intimpina rezistenta ori bombaneala. se retragea indata in lumea izolata pe care si-o crease -in lumea slujbei, in care gasea satisfactie.

Ivan Ilici trecea drept slujbas destoinic, muncitor si, dupa trei ani, fu numit procuror adjunct. Noile obligatii, importanta lor, putinta pe care 0 avea de a trimite in judecata si de a baga in inchisoare pe oricine, succesul de care se bucura cind isi rostea rechizitoriile in public - toate facura ca slujba sa-l atraga si mai mult.

Incepura sa vina pe 1ume copiii. Sotia era din ce in ce mai cicalitoare si mai artagoasa, dar atitudinea pe care si-o impusese Ivan Iliei in viata de familie 11 facea aproape nesimtitor la bombanelile ei.

Dupa sapte ani de slujba in acelasi oras, Ivan Ilici fu inaintat procuror si numit in alta gubemie. Se mutara: 0 duceau cam greu, sotiei nu-i prea placea localitatea unde fusese transferat. Avea leafa mai mare decit cea de dinainte, dar viata era mai scumpa: pe linga toate acestea au mai pierdut doi copii,

55

viata de familie devenind si mai nesuferita pentru Ivan Ilici.

Praskovia Fiodorovna arunca in spinarea sotului ei vina tuturor nenorocirilor care se abatusera asupra lor in noua localitate. Cele mai multe discutii intre soti, mai cu seama cele privitoare la educatia eopiilor, rascoleau probleme care aminteau de certurile lor de dinainte, astfel ca certurile erau gata sa izbucneasca in orice clipa. Ramineau doar rare1e perioade de dragoste dintre soti, care insa nu durau multo Ele erau pentru ei mici insulite unde ancorau pentru 0 vreme, spre a porni apoi din nou in larg, minati de valurile vrajbei ascunse, care adincea tot mai mult instrainarea dintre ei. Aceasta instrainare ar fi trebuit sa-l intristeze pe Ivan Ilici, daca ar fi soeotit-o nefireasca, dar nu numai ca accepta acum situatia ca fireasca, ci, prin felul cum se purta in familie, tindea chiar la perpetuarea ei. Seopul sau era sa devina din ce in ce mai nesimtitor la toate aceste neplaceri, sa le dea un caracter inofensiv si decent; si izbutea s-o faca, petrecindu-si timpul din ce in ce mai putin in mijlocul familiei, iar atunei cind era silit de imprejurari, cauta sa se puna 1a ada post, avind intotdeauna grija sa fie si persoane straine de fata, Dar princi-

56

palullueru era ca Ivan Ilici ll?i avea slujba. Interesul lui pentru viata se concentra in lumea slujbei. Si interesul acesta il absorbea eu totul. Constiinta puterii de care dispunea, faptul ca-si dadea seama ca are putinta sa nenoroceasca orice om pe care vrea s3.-1 nenoroceasca, apoi importanta. chiar pur formala, care se acorda persoanei lui cind intra in tribunal sau lua contact eu inferiorii, suecesele in fata superiorilor si inferiorilor, si, mai cu seama, maiestria eu care stia sa eonduca procesele, lueru de care era foarte constient - toate acestea 11 bucurau si, impreuna cu discutiile pe care le avea eu colegii, impreuna cu mesele, cu vistul, 11 faceau sa se simta multumit de viata. Viata lui Ivan Ilici se scurgea asa cum socotea el ca trebuie sa se scurga: placut si decent.

o duse asa inca sapte ani. Fata cea mare avea saisprezece ani, intre timp ii mai murise un copil, iar in afara de fata ramasese numai cu baiatul de liceu, un vesnic prilej de neintelegeri. Ivan Ilici ar fi vrut s3.-1 dea la Scoala de Drept, dar Praskovia Fiodorovna, ca sa-i faca in necaz, i:l daduse la liceu, Fata invata acasa si se dezvolta frumos. baiatul invata si el destul de bine.

III

A9a s-a scurs in casnicie viata lui Ivan Ilici timp de saptesprezece ani. Era de-acum vechi procuror si, in asteptarea unui loc mai bun, refuzase citeva transferari. cind, pe neasteptate, i se intimpla un lucru neplacut, care era cit pe ce sa-i tulbure linistea vietii. Ivan Ilici avusese in vedere locul de presedinte de tribunal intr-un oras universitar, dar, nu stie cum, Coppe i-a luase inainte si fusese numit in acest post. Ivan Ilici se suparase, protestase si se certase si ell Coppe, si cu superiorii apropiati: de atunci, toti au inceput sa se poarte cu el mai rece si, la urmatoarele avansari, a fost din nou lasat deoparte.

Era in anul 1880. A fost cel mai greu an din viata lui Ivan Ilici. Atunci a constatat pe de 0 parte ca leafa nu-i mai ajunge pentru trai, iar pe de alta parte ca toti l-au uitat ~i ca ceea ce lui ii parea 0 cumplita nedreptate celorlalti li se parea foarte firese. Nici macar tatal sau nu mai socotea ca este de datoria lui sa-l ajute. Simtea ca toti 11 parasisera si

58

socoteau ca situatia lui, cu un salariu de trei mii cinci sute de ruble, este foarte normal a ba chiar fericita. Numai el stia cit 11 rodea gin~ dul la nedreptatile ce i se facusera, cum 11 cicalea mereu nevasta, cit se indatorase din pricina ca cheltuia mai mult decit il tinea buzunarul - numai el stia ca in asemenea cor;_ditii situatia lui era departe de a fi normala,

In vara aceluiasi an, pentru a-9i mai restringe cheltuielile, i9i lua concediu si pleca la tara cu sofia, la fratele ei.

La tara, fara preocuparile slujbei, Ivan Ilici simti pentru intiia data nu numai plictiseala, dar si 0 tristete apasatoare si hotari ca nu-si mai poate duce viata in felul acesta, ca trebuie sa ia masuri decisive.

Dupa 0 noapte de nesomn pe care 0 petrecu plimbindu-se pe terasa, hotari sa plece la Petersburg pentru a face interventii ca cei care n-au stint sa-l pretuiasca sa fie pedepsiti si pentru ca sa-si ceara transferulla alt minister.

A doua zi, cu toata impotrivirea nevestei si c,;-tmnatului, pleca la Petersburg.

II mina un singur scop: sa obtina un post de cinci mii de ruble. Nu mai avea preferinte pentru un anumit minister, un anumit sector sau un anumit gen de activitate. II interesa numai postul, un post de cinci mii de ruble, fie in administratie, fie la 0 banca, fie la caile

59

ferate sau la asezamintele imparatesei Maria, fie chiar la varna, dar neaparat de cinci mii de ruble si neaparat in alta parte decit la acel minister care nu stia sa-l pretuiasca.

Si iata ca aceasta calatorie a lui Ivan Ilici fu incununata de un uimitor si neasteptat sueces. La Kursk se urea la clasa intii FS. Ilin, 0 cunostinta de-a lui, de la care afla ca guvematorul din Kursk tocmai primise 0 telegrama ce anunta .:a la minister se vor produce mari schimbari: in locullui Piotr Ivanovici urma sa fie numit Ivan Semionovici.

Presupusa schimbare, in afara de insemnata tea ei pentru Rusia, avea si 0 deosebita importanta pentru Ivan Ilici, si anume, prin aceea ca, aducind la putere un om nou, pe Piotr Petrovici, si 0 data cu el, de buna seama, si pe prietenul sau, Zahar Ivanovici, avea sa fie deosebit de prielnica pentru Ivan Ilici, deoarece Zahar Ivanovici era coleg si prieten cu Ivan Ilici.

La Moscova stirea fu confirrnata. Sosind la Petersburg, Ivan Ilici n gasi pe Zahar Ivanovici, care-I asigura ca i se va da 0 slujba buna tot in cadrul Ministerului [ustitiei, unde lucra.

Abia daca trecuse 0 saptamina si Ivan Ilici trimise sotiei 0 telegrama: .Zahar in locullui Miller; la primul raport primesc numirea."

60

Datorita neasteptatei schimbari de persoane, Ivan Ilici fu numit in vechiul minister intr-o slujba cu doua trepte mai sus decit colegii lui, avind un salariu de cinci mii de ruble, in afara celor trei mii cinci sute pentru deplasari. Ivan Ilici uita de toata supararea pricinuita de fostii dusmani si de intregul minister si se simti eel mai fericit om.

Ivan Ilici se inapoie la tara vesel si multumit, cum nu fusese de mult. Praskovia Fiodorovna se inveseli si ea, si intre ei se incheie un armistitiu. Ivan Ilici povesti cum fusese sarbatorit la Petersburg, cum au fost facuti de rusine toti dusmanii sai si cum se ploconea~ acu~ in f;ta lui, cum il invidia toata lumea pentru noua situatie si, mai cu seama, cit era de iubit de toti la Petersburg.

Praskovia Fiodorovna le asculta pe toate, prefacindu-se ca 11 crede, nu-l contrazicea cu nimic si facea planuri cum sa-si rinduiasca viata in orasul in care aveau sa se mute. Ivan Ilici constata bucuros ca aceste planuri erau si planurile lui, ca arnindoi erau de aceeasi parere si ca viata lui, care fusese cit pe ce sa se impotmoleasca. devenea placuta, vesel a si decenta.

Ivan Ilici veni la tara pentru scurt timp.

La 10 septembrie urma sa-si ia postul in primire si, in afara de aceasta, ii trebuia timp

61

sa se instaleze in noua localitate, sa-~i transporte toate lucrurile din provincie, sa ma~ cumpere cite ceva, sa comande unele si altele, intr-un cuvint sa se instaleze asa cum planuise, cam tot asa cum hotarise in sinea ei si Praskovia Fiodorovna.

.Acum, cind totul mergea atit de bine, cind avea aceleasi proocupari cu sotia sa si, in afara de asta, cind erau ant de rar impreuna singuri, se intelegeau cum nu s-au inteles nici in primii ani de casnicie. La inceput. Ivan Ilici a vrut sa ia familia cu el, dar staruintele surorii si ale cumnatului, care se aratasera deosebit de binevoitori si de prietenosi cu Ivan llici si familia lui, il hotarira

sa plece singur. .., . ~

Ivan Ilici pleca, si veselia, pnclDUlta de

reusita si de buna intelegere cu sotia, una intirita 'de cealalta. nu-l mai parasi nici 0 clipa. Casi un apartament minunat, intocmai cum visasera cei doi soti. Camere de primire spatioase, inalte. in_ s:il vechi, biro~ mare si comod, camera sotiei, camera fetei. odaiade studii pentru baiat - totul facut parca anume pentru el. Ivan Ilici se apuca el insusi sa-si aranjeze casa, alese tapetele, cumpara ~obila de care mai ave~u nevoi~, mai ales mobila veche, intr-un stil deosebit de comme il faut, se ingriji de tapiterie, si

62

totul crestea, crestea si se apropia de ceea ce visase. Dupa ce se instala pe jumatate, isi dadu seama ca aranjamentul intrecea toate asteptarile. Acum putea sa-si dea bine seama de caracterul comme il faut, elegant si original, pe care aveau sa-l aiba toate la sfirsit. Seara, inainte sa adoarma. i~i imagina sufrageria asa cum avea sa fie. De cite ori statea si se uita la salonul inca nemobilat, ii rasareau in fata ochilor paravanul, etajera si scaunasele imprastiate peste tot. Tavile, farfuriile de pe pereti si bronzurile - toate la locurile lor. Se bucura gindindu-se ce uimite vor fi Lizenka si Pasa, care aveau si ele gust in aranjarea unui interior. Desigur, nici nu se asteptau la asa ceva. Reusise mai cu seama sa gaseasca si sa cumpere ieftin 0 serie de mobile vechi, care dade au un aer deosebit de distins interiorului. El descria dinadins in scrisori totul in culori mai palide, pentru ca uimirea sa le fie cu atit mai mare. Toate acestea il absorbeau intr-atit, incit slujba incepu sa-l preocupe - pe el, care i~i iubea meseria - mult mai putin decit ar fi crezut vreodata. Avea momente cind era distrat in sedinte, cu gindul la perdelele lui, intrebindu-se daca sa faca galeriile drepte sau curbate. Era ant de prins de problemele acestea, incit deseori ~i facea singur de lucru, mutind mo-

63

bila si schimbind perdelele. Odata. urcindu-s~ pe scara ca sa arate tapiterului c,:~ s~ le drapeze, caka gre~it si cazu: dar voiruc ~~ sprinten cum era, se feri, lovin~u-se numai intr-o parte de cremona ferestrei- L-a durut: dar i-a trecut repede. Ivan Hici era pe atu~Cl mai voios si mai sanatos ca oricind. Scn~: simt ca am intinerit cu cincisprezece am. Nadajduia sa ispraveasca in septembrie, dar abia la jumatatea lui octombn~ a fost totul gata. In schimb era minunat, si asta ~ spu: nea nu numai el, ci toti care veneau sa vada

casa.

De fapt, vedeai acolo ce vezi in to ate case:

le oamenilor nu prea bogati. dar care vor sa para bogati si de aceea nu izbute~c d:cll sa semene intre ei: iemn negru, taptserie, covoare, flori, bronzuri - obiecte sobre alaturi de altele lucitoare -, in sfirsit. ce fac anumiti oameni pentru a semana cu alti anumiti oa~eni. Si interiorullui semana pina-ntr-atlt cu alte i~terioare, incit nu-ti atragea cu nimic luarea-aminte; dar lui totul ii parea deosebit. Cind se duse sa-i intimpine pe-ai sai la gara, cind intra cu ei in locuinte gata aranjata si frumos Iuminata. cind feciorul cu cravata alba le deschise usa vestibulului plin cu flori, iar apoi trecura in salon si in birou,

64

scotind exclamatii de admiratie - Ivan Ilici, radios de atita multumire, plimbindu-se prin toate partile si sorbindu-le de pe buze cuvintele de lauda, era in culmea fericirii. In aceeasi seara, la ceai, cind Praskovia Fiodorovna il intreba printre altele cum cazuse de pe scara, el incepu sa rida si arata cu gesturi cum a sarit de sus si cum l-a speriat pe tapiter.

- Nu degeaba sint girnnast. Altul in locul meu ar fi murit pe loc; eu m-am lovit doar putin, uite aici; cind pun mina rna doare, dar 0 sa treaca: nu-i decit 0 vinataie.

Incepura sa-si duca viata in casa noua si, ca de obicei dupa ce te instalezi, i~i dadura seama ca le-ar mai fi trebuit 0 camera - numai una singura - si, ca intotdeauna, la noile venituri le mai lip sea 0 nimica toata, vreo cinci sute de ruble, ca sa 0 duca bine ... si inca foarte bine. Si au dus-o bine mai cu seama la inceput, cind nu erau inca toate in ordine si mai aveau cite ceva de facut: de cumparat, de comandat, de mutat sau de pus la punct unele lucruri. Amindoi sotii erau atit de multumiti si aveau atit de multa treaba, incit, desi se mai iveau uneori neintelegeri intre ei, ele nu se sfirseau cu certuri mari. Dupa ce ispravira cu aranjatul, ince-

65

pura sa se cam plictiseasca si parca l~ lips~~ ceva; dar cu timpul facura cunostinte. isi creara diferite obiceiuri si astfel isi umplura

viata.

ivan Hici, dupa ce i9i petrecea dimineat~

la tribunal, venea acasa la masa si, 0 buca t~ de vreme, era foarte bine dispus, desi tocma~ viata in casa Ii pricinuia suparari. (Cea mal mi~a pata pe Iata de masa, pe tapiterie, un snur de la perdea - toate il amarau: m~ncise atita cu mobilatul casei, incit once stricaciune il facea sa sufere.) Dar una peste alta viata lui Ivan Ilici se scurgea asa cum socotea ~l ca se cuvine: usor, placut si conform convenientelor. Se scula la noua, i:;;i. bea cafeaua, citea ziarul, apoi i~i punea umf?~rna si pleca la Curte. Acolo il a~tepta~ S.011Cltantii, consultatiile:in cancelane, lucran.le d~ cancelarie propriu-zise, ~edintele publice sr administrative - in sfirsit, jugul ~e.car: s~ obisnuise sa-l poarte, fara sa-l mal simta. $1 in toate acestea trebuia sa stii sa eviti acel suflu viu si spontan care nu face decit sa impiedice pentrti totdeauna .~ers~l ?b~nuit al treburilor in cadrul servlclUlUl. In afara raporturilor de serviciu nu tre~uiau acce~.tate in nici un chip alte raportun cu oamenll~ obiectul relatiilor trebuind sa fie numai chestiunile d~ serviciu, iar relatiile insesi sa

66

fie strict birocratice. Bunaoara, vine un oarecare si vrea sa ia niste informatii. Ivan Ilici, ca persoana neoficiala, nu poate avea nici un fel de relatii cu acest om; dar daca relatiile intre acest om si consilierul de Curte pot fi prezentate pe 0 coala de hirtie oficiala, atunci, in cadrul acestor relatii, Ivan Ilici va face tot, absolut tot ce-i va sta in putinta, pastrind in acelasi timp aparenta un or relatii cordiale, adica politetea. De indata ce nu se mai discuta chestiuni de serviciu, intre ei nu mai exista nici un fel de relatii. Ivan Ilici posed a in eel mai inalt grad arta de a desparti, de a nu amesteca chestiunile de serviciu cu viata intima, iar printr-o practice indelungata si un talent deosebit 0 perfectionase in asemenea masura, incit, ca un virtuoz adevarat, i~i permitea uneori in glurna sa amestece relatiile de serviciu cu cele din viata intima. i~i ingaduia, pentru ca simtea in el putinta de a redesparti oricind relatiile de serviciu de cele din viata intima. Si Ivan Ilici 0 facea nu numai cu usurinta, cu placere si respectind convenientele, dar chiar cu virtuozitate. In pauze fuma, bea ceai, discuta in treacat politica ori chestiuni de ordin general, discuta despre carti si mai cu searna despre noile numiri. Iar la urrna, obosit, dar cu sentimentul virtuozului care a

67

executat cu claritate partitura lui de prim-vialonist in orchestra, se intorcea acasa. Sotia si fiica lui erau plecate undeva sau aveau pe cite cineva in vizita: baiatul era la liceu ori i$i facea lectiile cu preparatorii, invatind constiincios ceea ce se invaja la liceu. Toate ~ergeau bine. Dupa-masa, uneori, cind nu aveau musafiri, Ivan Ilici citea cite-o carte despre care se vorbea mult, iar seara. se aseza la lucru, citea dosare, consulta Iegile, confrunta declaratiile si incadra faptele in articole de lege. Asta nu-l plictisea, dar nici nu-l distra.ll cam plictisea numai atunci cind ar fi avut posibilitatea sa joace vin~ c~~ n-avea vintul, prefera sa 1ucreze, decit Sa~$l petre aca vremea in singuratate s~u cu sot~a: o deosebita placere ii face au 1Ul Ivan Ihc~ mese1e intime la care poftea doamne $1 domni cu pozitie socia1a inalta, dar cUI~ salonul semana cu toate cele1alte saloane, :;;1 acest fel de a-:;;i petrece timpul semana cu fe1u1 obisnuit in care-si petrecea timpul lumea din care faceau parte acesti oameni.

o data a dat chiar 0 serata la care s-a dansat: Ivan Ilici era vesel, si toate au mers de minune, numai ca s-a certat rau de tot cu sotia din pricina torturilor si a bomboa~e1or; Praskovia Fiodorovna avusese planul ei, dar Ivan Ilici staruise sa se ia totu1 de la un cofe-

68

tar scump si cumparase prea multe torturi; cearta se isca pentru ca a ramas din torturi, iar la cofetarie socoteala s-a urcat la patruzeci si cinci de ruble. S-au certat rau, urit de tot si au ajuns pina acolo incit Praskovia Fiodorovna i-a spus: "Tontule, moliule!" Iar el se apuca cu miinile de cap si in furia lui

, , ,

pomeni ceva de divort. Cu toate acestea la

, ,

serata s-a petrecut bine. Societatea fusese dintre cele mai distinsa si Ivan Ilici dansase cu printesa Trufonova, sora cunoscutei fondatoare a Societatii "Alina-mi durerea". Placerile pe care i Ie of ere a sIujba erau satisfactii de amor propriu, placerile mondene ii satisfaceau vanitatea, insa adevaratele placeri ale lui Ivan Ilici erau cele pe care i le dadea vintul. El marturisea ca, dupa toate intimplarile lip site de bucurie din viata lui, bucuria care, precum 0 candela, le lasa pe celelalte in umbra era sa se aseze la un vint, cu jucatori si cu parteneri calmi, si neaparat in patru (pentru ca in cinci trebuie sa iesi din joc, ceea ce nu-]i place deloc, desi te prefaci ca nu te supara), si sa faca 0 partida serioasa, interesanta (bineinteles, daca iti vine cartea), apoi, seara, sa ia masa si sa bea un pahar de Yin. Iar dupa vint, mai ales cind se alegea cu un mic cistig (nu-i prea placea cind cistiga

69

mult). Ivan Ilici se ducea intotdeauna la culcare intr-o excelenta dispozitie sufleteasca.

Asa i~i petreceau ei viata. Cercu~ lor er~ alcatuit din lumea cea mai buna, tar la ei in casa veneau atit oameni de vaza, cit si

mult tineret.

In ce pr iveste alegerea cercului l~r de

cuno~tinte, sotul, sotia si fiica aveau intocmai acelasi punct de vedere si, fara ~a se inteleaga dinainte, procedau la. fel, indepartind din preajma si descoto~OSlr:du-~e de tot soiul de rubedenii sarace si prietem nespalati care, gudurindu-se pe linga ei, v~~ neau pe capul lor in salonul cu ~arfun~ japoneze pe pereti. Nu trecu mult.~l ac~~tl prieteni nespalati incetara de a mal v~m pe capullor, si Golovinii ramasera cu sOCle~atea cea mai aleasa. Tinerii ii faceau curte Lizenkai. iar unul dintre ei, Petri~cev, [udecator de instructie fiullui Dmitri Ivanovici Petri~cev, unicul mostenitor al intregii lui averi, incepu sa-i fadi Lizenkai curte cu ~tita staruinta, incH Ivan Ilici. intr-o convorblre cu Praskovia Fiodorovna, deschise chiar vorba despre asta intrebindu-se daca n-ar fi poate nime-

, v

rit sa-i duca cu troica la plimbare sau sa or-

ganizeze 0 petrecere. A~a i~i ~ucea~ ei viata:

Asa se scurgea viata fara ruci 0 schimbare. si

toate mergeau struna.

70

IV

Erau sanatosi cu totii. Nu putea fi socotita boala nici gustul ciudat pe care Ivan Ilici spunea uneori ca-l are in gura, nici jena din partea stinga a stomacului, de care se plingea citeodata.

Dar aceasta jena incepu sa creasca, dindu-i, daca nu chiar dureri, in orice caz senzatia unei necontenite greutati intr-o parte si, in afara de asta, 0 proasta dispozitie. Indispozitia incepu sa fie tot mai pronuntata, tulburind viata placuta, usoara pe care familia Golovin 0 ducea dupa toate convenientele sociale.Intre sot si sotie se iscau certuri d~ ce in ce mai des, curind disparura usorul si placutul, cu greu izbuteau sa mai pastreze convenientele. Scenele devenira din ce in ce mai dese. Si iar nu le mai ramasesera decit acele mici insule de refugiu, destul de purine, in care sotul si sotia se puteau intilni fara cearta.

Praskovia Fiodorovna se plingea, pe buna dreptate acum, ca sotul ei are un caracter nesuferit si, cu obiceiul ei de a exagera,

71

spunea ca el a avut dintotdea~na acest caracter ingrozitor si di numai ea, cu bunatatea ei, a fost in stare sa indure cite a indurat vrerne de douazeci de ani. E adevarat, certurile erau iscate acum de el. Cicalelile lui pomeau inainte de masa, de multe ori tocmai cind incepeau sa manince, la supa Ba ca s-a spart cev~ din ve:e~a, b~ ca mincarea nu-i cum trebme, ba ca fiu-sau a pus cotul pe masa. ba ca pieptanatu~avfetei e nepotrivita. $i pentru toate era de vm~ Pr~skovia Fiodorovna. La inceput. Praskovla FlOdorovna ii raspundea si ea la fel, dar de vreo doua ori s-a intimplat ca, in timpul mesei, el sa se infurie atit de grozav, incit i9i dadu seama ca trebuie sa fie 0 stare de boala pe care i-o pricinuia mincaree si se stapini; nu-i mai raspundea, i9i dadea numai sili~ta .sa sfirseasca masa cit mai repede. Praskovia FlOdorovna I9i facea un mare merit din aceasta docilitate.lncepind sa fie patrunsa de gindul ca sotu1 ei are un caracter ingrozitor si ca el e neno~ocirea vietii ei, i9i plingea soarta. $i cu cit ii era mai mila de ea, cu aut i9i ura mai mult sotul.lncepu sa-i doreasca moartea, dar se gindi ca nu se poate, p~ntru ca a~ fi tre~u.it sa se lipseasca de leafa lui. Asta 0 facea sa fie si mai pornita impotriva h~i. Se socot:a r:e~ spus de nenorocita tocmal pentru ca ruci

72

moartea lui nu putea s-o salveze, iar asta 0 minia si me i mult; cauta sa-si ascunda pornirea impotriva lui, iar faptul ca se straduia s-o ascunda 0 infuria si mai mult contra lui.

Dupa una din scene, in care Ivan Ilici se arata deosebit de nedrept, si dupa ce, in timpul explicatiilor ce urmara, el insusi recunoscu ca e intr-adevar foarte nervos, dar ca aceasta nervozitate se datora bolii, ea ii spuse ca, daca e vorba de boala, trebuie sa se caute si starui sa

se duca 1a un medic cu renume. '

El se duse. Totul se petrecu asa cum era de asteptat. $i asteptarea, si aerele de importanta pe care si Ie dadea medicul - si pe care e11e cunostea, cad erau intocmai ca ace1ea pe care si le dadea si ella Curte -, si ciocanelile, si ascultarile, si intrebarile care cereau raspunsuri clasice si vadit inutile si acea infatisare impunatoare care spunea' ;a e "de-ajuns sa te lasi pe mina noastra, ca avem noi grija de tot, fiindca, indiscutabi1, noi stim ce sa facem - toate dupa acelasi calapod, pentru orice om". Era la fel ca la Curte. Cum isi dadea el aere la Curte fata de impricinati, asa facea si medicul cu renume fata de el.

Medicul ii spuse: asta si asta arata ca ai cutare si cutare; dar daca nu se confirma prin analiza cutare si cutare, trebuie sa presupunem cutare si cutare. Dad insa pre-

73

supunem cutare si cutare ... si asa mai departe. Pentru Ivan Ilici era importanta doar 0 singura intrebare: starea lui era sau

nu grava? Dar doctorul nici nu se sinchisea

de 0 asemenea intrebare fara noima. Din punctul sau de vedere, doctorul socotea intrebarea inutila si nu intra in discutie: pentru el nu exista de cit cumpanirea posibilitatilor: era vorba de un rinichi deplasat, un catar cronic sau 0 boaia a intestinului gros. Nu se punea problema existentei lui Ivan Ilici, ci de a decide mtre rinichiul deplasat si intestinul gros. Si aceasta dilema a fost rezolvata de medic, in prezenta lui Ivan Ilici. In favoarea intestinului gros, cu rezerva ca analiza urinei ar putea da noi indicii. caz in care problema va trebui revizuita. Totul era aidoma cu ceea ce, in chip tot atit de stralucit, facuse Ivan Ilici insusi de 0 mie de ori pina atunci cu impricinatii lui. In chip tot atit de stralucit 19i facu doctorul expunerea 9i-1 privi pe impricinat triumfator, aproape vesel, peste ochelari. Din expunerea medicului, Ivan Ilici trase concluzia ca lucrurile stau prost, ca lui, adica doctorului, si tuturor celorlaiti le este cu totul indiferent, dar ca pentru el e foarte prost. Aceasta concluzie fu o surpriza dureroasa pentru Ivan Ilici, ea ii stirni un sentiment de nespusa compatimire

74

fata de sine si d v ~

, , e ura inversunata fata d

~cest medic atit de nepasator cind e ;orb: eo chestiune aut de importanta.

Nu replica . .

. f v a rurruc, puse onorariul pe masa

~I 0 ta:

- De buna seama ca noi bol ..

d 1 ' navu, punem

e mu te ori intrebari fara rost, spuse. E

vorba de 0 boala primejdioasa sau nu?

D?ctorul il privi sever peste ochelari cu

un smgur ochi snunind . '

v ' punm U-1 parca: acuzat

daca nuvra~i in cadrul intrebarilor care ti s~ f.~n, ma VOl vedea silit sa dau dispoziti~ sa

11 evacuat din sala de sedinta '

V " .

- -a~ spus ceea ce am socotit ca este

necesar Sl oportu A' v

, n, 11 raspunse doctorul

Celelalte Ie va arata analiza. Si se inclin v .

Iv 11'" . ' a.

an 1C1 1e~1 incet, se aseza mih it A

.. I ' inru m

same ~1 p eca spre casa. Pe drum se gindi

~erevu la c:-i spusese doctorul, incercind sa tal~aceasca toate cuvintele incilcite, nedesh~91te, :a~ante, intr-un grai simplu si sa

gaseasca in ele raspuns la A t b '

v In re area: 0 fi

g~a~a boala mea, foarte grava, sau mca nu e ~lm~C? I se parea ca talmacirea celor spuse

e ~ctor arata ca e foarte grav. Pe strada totul i se .paru trist 1 ui Ivan Hici: birjarii tristi' casele tnste, trecatorii, pravaliile triste. i ' durerea s d v A A' ar

ur a, siciitoare, care nu-l slabea

75

nici 0 clip a, dipata parca, in urma vorbelor nedeslusite ale doctorului, alta insemnatate, mai ma;e. Ivan Hici era cu atentia incordata asupra ei, cople~it de un simtamint nou,

apasator. . .,

Veni acasa si prinse a-i povestl sotiei sale.

Sotia 11 asculta. dar pe la jumatatea povestirii intra fiica lor, cu palaria pe cap; se pregatea sa plece cu maica-sa undeva. Se aseza in sila sa asculte aceasta plictisitoare

. p'ovestire, dar n-avu rabda!e multa v:e~e, asa ca nici mama nu putu sa-l asculte pma la

capat. . .'

_ Imi pare bine, ii spuse sotia. ve~l ~e ia

regulat doctoriile. Da-mi reteta sa-l tnmlt pe Gherasim 1a farmacie.

Si se duse sa se imbrace.

Cit timp statuse ea in camera, el nu-~i

venise in fire; dar dupa ce iesi, Ivan llici ofta din greu. "Mai stii, i~i zise, te pomene~ti ca

nu-i nimic ... "

Incepu sa ia doctoriile si sa indeplinea~ca

prescripjiile medicului, dar interve~ ? schimbare dupa analiza de urina. Cu pnleJul acestei analize si a celor care urmara se produse o incurcat~ra. La doctor, personal, nu putea ajunge si vedea ca acum i se prescris:s~ altceva decit ii spusese doctorul. Sau ca uitase

76

despre ce era yorba, sau gresise, sau ii ascundea ceva.

!o~~~i, ~van Ilici ii respecta intocmai prescr~ptll1e ~1 un timp gasi mingiiere in asta.

Incepind din ziua vizitei la medic, principala indeletnicire a lui Ivan Ilici era indeplinirea cu strictete a prescriptiilor in ce priveste igiena si luarea medicamentelor, p.recum si observarea indeaproape a durerii ~1 a tuturor functiunilor organismului sau, Bolile si sanatatea oamenilor devenira obiectul principal al preocuparilor lui Ivan Ilici. Cind se vorbea fata de el despre bolnavi, despre morti, despre insanatositi si mai ales despre 0 boala care semana c~ 'a iUi, tragea cu urechea, incercind sa-si ascunda emotia punea intrebari si cauta sa gaseasca a'se~ manari cu boala lui.

Durerea nu scadea: dar Ivan Ilici se silea sa se incredinteze ca se simte mai bine. Si izbutea sa se amageasca, atit timp cit nu~l s~para ceva. Dar de indata ce i se intirnpla sa-l supere sotia sau sa aiba vreo neplacere la serviciu, sau avea carti proaste la vint, simtea boala din plin. Inainte izbutea sa nu-si faca singe rau din pricina acestor neplaceri, socotind ca in curind raul se va indrepta. ca va avea succes, ca va face un mare slem. Acum ins a, orice nereusita il

77

dobora si il cufunda intr-o deznadejde ~um-

, "r. m cind mce-

plita. I~i spunea: "lOCmat ~cu '.

v rna simt bine Sl medicamentul

pusem sa , .

incepuse sa-s! faca efectul, a dat pes~e rrune aceasta blestemata neplacere, aceasta ~e~o-

. "Si era minios pe nenorocul Iui ~l pe

rocrre..; t

oamenii care 11 suparau ~i-l dadeau ga a, simtea cum il omoara supararea: dar ~u se

ut~a stapini. Ar fi fost firesc. sa=~~ de~ feama ca revolta impotriva impreJ~ra~Ilor .~l a oamenilor ii inrautateste boala si c~, pnn urmare ar trebui sa nu dea importanta t.uturor ne;lacerilor. Insa rationam:ntullUl e~a cu totul contrariu: i$i spunea ca ~re nevoH~ de liniste, era cu atentia incord.ata.l~ tot ce-i

lb linistea dar la cea mal rruca tulbu-

tu ura 1 , , .. d.

rare de asemenea natura se inta . ~m ~o~. Ceea ce contribuia si mai m~lt sa~l ~aut~teasca starea era faptul ca c~t~a~ ca~tl ~~dl, 1 si consulta mereu medici, Inrautatirea ca olu A tr-un ritm atit de lent, incit Iacind

evo ua m v •

comparatie intre 0 zi si alt~, ~e pute~ amagl, caci deosebirea era prea rruca. Dar cm? co~sulta un medic, i se parea ca merge din rau in mai rau si chiar foarte ref~de. Cu toate aces tea, consulta mereu medici. . v

In cursul aceleiasi luni se duse si la alta somitate medicala: somitatea ii spuse ceea ce

• v A· puse altfel

ii spusese si prima, numai ca 11

78

fntrebarile. Consultarea noii somitan nu Dku decit sa-i sporeasca lui Ivan !lici indoielile si teama. Un prieten al unui prieten - un medic foarte bun - Ii puse cu totul alt diagnostic si, de$i Ii fagadui ca se va face sanatos, 11 incurca si mai rau cu intrebarile si presupunerile lui, facind sa-i creasca si mai mult indoielile. Un homeopat ii diagnostica boala altfel decit ceilaln ~i-i dadu un medicament pe care Ilici 11 Iua in taina timp de 0 saptamina. Dar dupa 0 saptamlna, nesimrind vreo usurars $i pierzind increderea atit in tratamentele dinainte, cit si in acesta din urma, se cufunda intr-n tristete si rnai mare. Intr-una din zile, 0 doarnna din cercul cunO$tintelor povesti despre 0 vindecare cu ajutorul icoanelor. Ivan Ilici se surprinse ascultind-o cu luare-aminte, intrebindu-se cit adevar poate cupnnd- faptul. Inspaimlntat de aceasta lntimplare, se intreba: »Oare m-am prostit chiar lntr-atlt? Fleacuri! Toate sint aiureli, nu trebuie sa ma las stapinit de ipohondrie, trebllie sa rna opresc asupra unui singur doctor si sa-i urmez tratamentul. A9a am sa si fac. Acum s-a ispravjt. N-am sa

ma gindesc la boala, pina la vara am sa llrmez cu strictete un tratament. Dupa aceea

o sa vedem. S-a stirsit cu sovaielile!" Usor de

" ,

spus dar cu neputinja de infaptuit. Durerea

79

11 chinuia mereu. parca crestea si nu-i mai dadea ragaz, gustul din gura era din ce in ce mai ciudat, i se parea ca incepe sa-i miroasa urit din gura, iar pofta de mincare si puterile ii slabeau. Nu se putea amagi: ceva inspaimintator, nou si de mare insemnatate, mai insemnat decit tot ce i se intimplase vreodata in viata, se petrecea acum cu el. Si asta 0 stia numai el, toti cei din jurullui nU-9i dadeau seama sau nu voiau sa-9i dea seama si credeau ca toate merg pe lume ca inainte. Acest lucru il chinuia pe Ivan Ilici mai mult decit toate. El vedea ca ai casei - indeosebi sotia si fata, care erau in plin sezon monden - nu intelegeau nimic si se suparau ca-i atit de abatut si de nazuros; ca si cum el ar fi avut

, '

vreo viria. Desi se straduiau sa-i ascunda.

Ivan Ilici simtea ca ajunsese 0 piedica pentru ele, ca sotia lui adoptase 0 anumita comportare fata de boala lui si $i-o mentinea, indiferent de cele ce spunea sau facea el. Comportarea aceasta se manifesta in felul

urmator:

_ Sa stiti, spunea ea cur,oo$tintelor, ca

Ivan Ilici nu poate sa urmeze cu strictete, ca toti oamenii normali, prescriptiile medicului. Astazi ia picaturile, maninca ce-i este ingaduit si se culca la rimp, iar miine. deo-

80

~ata/vd~cavn~-1 supraveghez, uita sa le mai ia, marunca rusetru (si n-are voie) si e in stare sa stea la vint pina la unu noaptea.

- Ei, cind a fost asta? exclama cu ciuda Ivan Ilici. 0 singura data, la Piotr Ivanovici. - Dar ieri la Sebek?

, .

- Tot nu puteam sa dorm de durere ...

-.Dar asa n-ai sa te faci bine niciodata si

ne chinuiesti si pe noi. '

Din atitudinea Praskoviei Fiodorovna f~ta ~e boala sotului ei se desprindea gindul c~ vinovat de boala este numai Ivan Ilici si ca to~ta bo~l~ h~i este inca 0 neplacere pe c~re 1-0 pricinuieste sotiei. Ivan Ilici isi dadea seama ca atitudinea ei nu era voitii dar asta nu-i usura eu nimic suferinta. '

La tribunal, Ivan Ilici observa ~au i se pa~ea ca observa aceeasi atitudine ciudata fat~ de el; ba i se parea ca oamenii se uita mar cu luare-arninte la el, ca la unul care va la~a in ~urind loculliber; ba se pomenea di pnetenn fac haz de ipohondria lui, ca si cind acel ceva atit de groaznic si inspaimintator care s: ~uibarise in el si u vlaguia fara ince-

tare, tirindu-l undeva - nici el ti

nu 5 ra un-

de -, ar fi fost eel mai placut sUbiect de gluma. Mai cu seama Svart, cu dispozitia lui glumeata, cu vioiciunea si aerullui comme il

81

faut, care ii aminteau lui Ivan Ilici pe. c:l ~~re fusese el insusi in urrna cu zece am, il irita

grozav.

Sau ii vin bunaoara prietenii sa faca 0 par-

tida si se a~aza la joe. Se desfac doua pachete noi, se dau dirti1e, el si le potrive~te, caro cu caro: are sapte. Partenerul il anunja: Fara atu _ si el sustine doua de caro. Ce mai incoace-~colo? Ar trebui sa fie vesel, plin de energie _ are slem. Dar deo~ata I~an Ili~i s.i~te durerea surda, gustul Cludat in gura ~l 1 se pare absurd ca se poate bucura de un slern.

Se uita la Mihail Mihailovid, partenerul sau cum loveste in masa cu mina lui rosie si, politicos si indulgent, renunta sa ia levatele, impingindu-le spre Ivan Ilici, pentru a-i face placerea de a le putea stringe fara sa se oboseasca si fadi sa intinda mina prea departe.

Crede el ca sint atit de slab, incH nu pot sa i'ntind mina asa departe?" ginde~te Ivan Hid si uitind cite atuuri iesisera. mai trage 0

, , . .

data dintr-ale lui, pierde ~lemul cu trei m-

trari si, ceea ce-i mai ingrozitor, vede cum Mihail Mihailovici se necaje~te - dar lui ii este totuna. Ii este groaza sa se gindeasca la ceea ce il face atit de nepasator.

Toti isi dau seama ca nu se simte bine si ii spun:' "putem inceta daca esti obosit. Odih-

82

ne~te-te!" Sa se odihneasca? Nu, nu e deloc obosit si termina roberul. Ceilalti stau tacuti posornoriti, Ivan Ilid simte ca ~1 a pridn~i~ aceasta apasare si ca nu 0 putea alunga. Ei cineaza si pleaca. Ivan Ilici ramine singur, constient ca viata lui este otravita, ca 0 otraveste si pe a altora, ca otrava nu-si pierde din tarie: dimpotriva, ii patrunde din ce in ce mai mult fiinta.

Si trebuia sa se culce cu aceasta constiinta, cu durerea sa fizica, ingrozit la gind~l ca, de buna seama, aproape toata noaptea avea sa se zvircoleasca de durere, cum se mai zvircolise si alta data. Iar dimineata va trebui sa se scoale, sa se imbrace, sa plece la Curte, sa vorbeasca, sa scrie, iar daca nu se duce, sa-si petreaca acasa toate cele douazed si patru de ore, fiecare ora urrnind sa fie un chin pentru el. Si trebuia sa traiasca astfel in pragul sfirsitului, singur, fara nici un om care sa-l inteleaga, caruia sa-i fie mila de el.

v

A~a trecu 0 luna, apoi inca una ... Intr-o zi, inainte de Anul Nou, ii sosi cumnatul si trase la el. Ivan Ilici era la Curte. Praskovia Fiodorovna plecase dupa cumparaturi. Cind intra in birou, dadu peste cumnatu-sau, un tip sangvin, viguros, care isi desfacea singur geamantanul. La auzul pasilor lui Ivan Ilici, inalta capul si, 0 clip a, il privi tacut. Privirea lui ii dezvalui totullui Ivan Ilici. Cumnatul deschise gura gata sa scoata un "vai!", dar se stapini. Mimica fetei confirma insa situatia.

_ M-am schimbat, nu-i asa? - Da ... eo schimbare.

$i ori de cite ori incerca Ivan Ilici sa mai aduca yorba despre felul cum arata, cumnatul sau tacea. Praskovia Fiodorovna se intoarse, si cumnatul se duse la ea in odaie. Ivan Ilici inchise usa cu cheia si incepu sa se priveasca in oglinda, intii din fata, apoi din profil. Lua fotografia care-I inHiti~a pe el cu sotia si 0 compare cu chipul din oglinda. Era o schimbare uimitoare. Apoi i~i sufleca

84

minecile pina la coate, isi cerceta bratele, lasa minecile in jos, se aseza pe canapea si se intuneca la fata. "Nu trebuie sa rna las nu trebuie sa rna las", i~i spuse. Se ridica, se'apropie ~e masa, deschise un dosar si incepu sa citeasca, dar nu izbuti. Descuie usa si trecu in sufragerie. U~a de la salon era' ~chisa. Se apropie in virful picioarelor si incepu sa traga cu urechea.

- Nu, exagerezi, spunea Praskovia Piodorovna.

- Cum exagerez? Tu nu vezi, e un om mort, uita-te la ochii lui. Sint stinsi. Dar ce are? - Nu stie nimeni. Nikolaev (era un medic) a spus ceva, dar n-am inteles. Lescetitki (era medicul celebru) a spus dimpotriva, ci ...

Ivan Ilici se indeparta de usa, trecu in odaie la el, se intinse pe pat si incepu sa se gindeasca: "Rinichiul, rinichiul deplasat.,;" Iar isi aminti tot ce-i spusesera medicii, cum s-a desprins rinichiul si cum, deplasat, se plimba acum de colo-colo. $i incerca, printr-un efort de imaginatie, sa prinda acest rinichi si sa-l opreasca, sa-l fixeze; se parea ca trebuia asa de putin pentru asta. "Nu, 0 sa rna due si la Piotr Ivan?vici" (era prietenul care ave a ~ prieten medic). Suna, porunci sa se inhame caii si se

pregati sa plece. '

85

_ Unde te duci, Jean? il intreba sotia, cu o expresie deosebit de trista si neobi~nuit de

bUnda.

Aceasta blindete neobisnuita 11 irita. 0

, '

privi inc runt at.

_ Am treaba cu piotr Ivanovici.

Si se duse la prietenullui, care avea u~ prieten medic. $i de acolo, cu el, la medic. 11 gasi si statu mult de yorba cu el.

Analizind cu de-amanuntul, din punct de vedere anatornic si fiziologic, fenomenele care, dupa parerea doctorului, se petreceau in organismullui, Ivan Ilici intelese totul.

Exista un "corp" rnic, foarte rnic, in intestinul gros. Asta se putea indrepta Intensificind energia unui organ, slabind activitatea celuilalt, se va produce 0 absorbtie si lucrurile se vor indrepta. Veni ceva mai tirziu la masa. Minca. statu de yorba, vesel, dar un timp nu putu sa se duca la el sa lucreze. In sfirsit, trecu in birou si se puse de mdata pe treaba. Citi dosarele, lucra, dar tot timpul avea con~tiinta ca aminase rezolvarea unei chestiuni importante de care urma sa se ocupe dupa ce va termina. Dupa ce sfirsi cu cititul dosarelor, i~i aminti ca acea chestiune tainica era gindulla intestinul gros. Dar nu se las a prada gindului si trecu in salon la

86

ceai. Aveau musafiri; s-a stat de yorba s-a ~intat la pian, apoi au cintat: era ac010 si judecatorul de instructie pe care 11 aveau in vedere ca logodnic pentru fata. Ivan Ilici isi petrecu seara mai vesel ca alta data, dura cum spunea Praskovia Fiodorovna, dar el nu uita nici 0 clipa ca mai tirziu avea sa se gindeasca iar la intestinul gros. La ora unsprezece spuse buna seara si se retrase in camera lui. De cind era bolnav, dormea singur in odaita de linga birou. Trecu la el, se dezbraca si i~i lua un roman de Zola, dar nu se apuca de citit, ci cazu pe ginduri. Si in inchipuirea lui vazu cum se produce d~rita insanatosire a intestinului gros. Avea loc absorbt~a, elirninarea, si intestinul incepea sa functIone~e i~ra~i normal. .r». asa e, isi spuse, numai ca natura trebuie ajutata." lsi aminti de doctorie, se ridica, lua doctoria, se culca pe spate, asteptind ca medicamentul sa-~i faca efectul si sa-i aline durerea. "Numai sa-l iau regulat si sa evit ceea ce-mi face rau: rna si simt de pe-acum ceva mai bine mult mai bine." Incepu sa se pipaie intr-o parte, nu-l durea la pipait. /IDa, nu ma doare: mi-e intr-adevar mult mai bine." Stinse lumi~ ~a si se culca pe-o parte ... Intestinul gros se indreapta, are loc absorbtia. Deodata simti

87

iar durerea cunoscute. siciitoare, indaratmca, surda. nimicitoare. in gura, acela~i gust scirbos, cunoscut. Inima incepu sa i se stringa. capul sa i se invirta de amete~la. ,~Doan:::ne, Dumnezeu1e! exclama el. Iar, iar, si n-o sa se

mai ispraveasdi niciodata!" $i deodata v.azu lucrurile sub cu totul alt aspect. .Jntestinul gros! Rinichiull isi spuse. Nu-i yorba nici de intestinul gros, nici de rinichi; e yorba de viata si de ... moarte. Da, am avut viata in mine, '~i acum se duce, pleaca. si n-o pot tine pe loc. Da. De ce sa rna amagesc? ?are ~u ~ limpede, pentru toti in af~ra de ~e, ~~ rna sfirsesc? Si nu e yorba decit de saptanuru, de zile' _ poate chiar acum mor. A ~o.st ~umina si aeum e intunerie. Am fost aici ~1 acum plec acolo! Unde?" II trecu:a fi~r~. res~l~at~~

i se opri. Nu auzea decit batmle rmrrui. "N-am sa mai exist - si atunci ee-o sa fie? N-o sa fie nimie. Unde am sa fiu cind n-am sa mai exist? Cum? Chiar moartea? Nu, nu vreau!" Se r idica din pat, vru sa aprinda luminarea, bijbii cu miinile tremuratoare, scapa luminarea si sfe~nieul pe [os si cazu din nou in pat, pe perna. "De ce? Totuna e, isi spuse, privind cu ochii des~hi.~i ~ intuneric. Moartea. Da, moartea. $1 mmem din ei nu stie si nici nu vrea sa stie, si nu le e

, ,

88

mila. Ei cinta! (Auzea ca din departure, de dupa usa, glasuri si refrene.) Lor le e totuna, dar si ei 0 sa moara. Natingiil Eu mai devreme, ei mai tirziu: dar si ei 0 sa pateasca la fel. Acum se veselese. Dobitocii!" Furia il inabusea. Si 0 greutate chinuitoare, de neindurat, 11 apasa pe suflet. Nu se poate ca toti sa fie vesnic sortiti sa treaca prin aceasta spaima ingrozitoare. Se scula. "Nu e chiar asa: trebuie sa rna linistesc, sa rna gindesc bine la toate, s-o iau de la inceput." Si prinse sa se gindeasca, Da, inceputul bolii ... M-am lovit intr-o parte, dar am fost acelasi si in ziua aceea, si a doua zi; la inceput m-a durut putin, apoi rnai mult, pe urma medicii, dupa aceea acreala, tristetea, iar medicii: si asa

, " ,

rn-am apropiat tot mai rnult si rnai mult de

prapastie. Si puterile s-au imputinat. .. Mai aproape, tot rnai aproape. Si iata-ma acum sfirsit, lumina din ochi s-a stins, a venit moartea, iar eu rna gindesc la intestinul gros. Ma gindesc la insanatosirea intestinului, cind de fapt e yorba de moarte. Oare e chiar moartea?" Si iar 11 cup rinse spaima, sirnti ca se inabusa se apleca, incepu sa caute 'chibriturile, 's~ rezema in cot de un taburet. Taburetul il jena si ii stirni durerea, se millie pe taburet, apasa cu ciuda mai tare ;;i-l rasturna. In disperare,

89

sufocindu-se, cazu pe spate, asteptind chiar atunci moartea.

In clipa aceea, musafirii plecau. Praskovia Fiodorovna ii petrecea. Auzi cum cade ceva si dadu buzna inauntru.

-Ce ai?

- Nimic. L-am rasturnat din greseala.

Ea iesi si aduse 0 luminare. EI statea culcat, rasuflind repede si greu, de parca ar fi alergat 0 versta si 0 privea cu ochi ficsi.

- Ce ai, Jean?

- Ni-mic ... Am ras ... tur ... nat ... lICe

sa-i mai spun? Tot n-o sa priceapa", gindi el.

Si intr-adevar ea nu pricepu. Ridica luminarea, i-o aprinse si iesi in grab a; trebuia sa petreaca musafirii. Cind se intoarse, il gasi stind tot a9a, pe spate si cu privirea in tavan.

- Ce ai? Ti-e rau?

-Da.

Ea clatina din cap sise aseza putin.

- Stii ce, Jean, rna gindesc sa-l chernam pe Lescetitki acasa.

Asta insemna sa-l cherne pe celebrul doctor fara sa se mai uite la bani. EI zirnbi amar si raspunse: "Nu." Ea mai statu putin, apoi se apropie si II saruta pe frunte.

90

. ~n clipa aceea 0 ura din adincul sufletului 91 facu 0 sfortare ca sa n-o respinga.

- ~oapte buna. Poate da Dunmezeu si

adormi. '

-Da ...

VI

Ivan Ilici vedea ca moare ~i-I stapinea 0 necurmata deznadejde.

In adincul sufletului simtea ca moare, si nu numai ca nu se putea obisnui eu acest gind, dar nici nu-l intelegea, nici nu era in stare sa-l inteleaga.

Exemplul de silogism pe care il invat~se din cartea de logica a lui Kizeveter - Cams este om oamenii sint muritori, deci Caius este muritor - i se paruse toata viata valabil numai in eeea ee-l privea pe Caius, dar nu si in ceea ee-l privea pe el. Acela era Caius, un om in general, si rationamentul. e.ra eu to~l just· dar el nu era nici Caius, ruci un om In gen~ral; el a fost totdeauna 0 fiinta deos~bita, cu totul deosebita de altii: el a fost Varna, cu mama, eu tata, eu Mitia si cu Volodia, cu jucariile, cu vizitiul, cu doica; apoi c~.Kat~~a, cu tot entuziasmul, cu toate bucurule 91 tnstetile copilariei, adolescentei si tineretii. A simtit oare Caius mirosul mingii vargate de piele, care i-a placut atit de mult lui Vania?

92

Oare Caius a sarutat rnina mamei si i-a auzir fo~nind rochia de matass in falduri? Oare Caius facea scandal pentru pirosti la Scoala de Orept? Oare Caius a iubit cum a iubit el? Oare era in stare sa eonduca 0 sedinta ca ell

Intr-adevar, Caius e murito; si s~ cuvine sa rnoara, dar eu, Vania, Ivan Ilici, eu, cu sentimentele, cu gindurile mele - eu sint cu totul altceva. $i e cu neputinja sa trebuiasca sa mor si eu. Ar fi prea groaznic.

A9a simtea ...

Daca ar trebui sa mar si eu, ca si Caius, atunci as fi simtit, mi-ar fi spus-o vocea mea launtrica; dar n-am simtit nimic: atit eu cit

' , ,

si prietenii mei ne-am dat seama ca nu se

poate intimpla cu noi ceea ce se intimpla cu un Caius. Si acum, iata! isi spunea el. Nu se poate. Nu se poate - si totusi asa e. Cum? De ce oare?

Nu putea sa inteleaga si cauta sa alunge gindul, ca pe un gind nelogic, nevalabll, bolnavicios, sa-l alunge cu ajutorul unor ginduri intemeiate, sanatoase. Dar gindul, si nu numai gindul, realitatea insa9i ii aparea din nou in fata.

Chema pe rind al te gind uri in locul acestui grnd, nadajduind sa gaseasca in ele un sprijin. Cauta sa se intoarca la ~irul gindurilor care odinioara lasau in umbra gin-

93

dul mortii. Dar, ciudat lucru, tot ceea ce inainte ascundea pentru el, acoperea, nimicea ideea mortii, nu mai avea acum aceeasi putere. De la 0 vreme, Ivan Ilici isi petrecea mai tot timpul incercind sa retraiasca clipele de odinioara, cind vechile senti mente il tinusera departe de ideea mortii. Bunaoara i~i spunea: "Am sa rna ocup de slujba, doar in ea mi-am gasit rostul vietii." Si se ducea la Curte, indepartind de el toate indoielile; intra in yorba cu colegii, se aseza cum ii era altadata obiceiul, imbrati~ind ginditor publicul cu 0 privire distrata. si se rezema cu amindoua miinile slabite de bratele fotoliului de stejar, se apleca, cum facea si inainte. spre colegul sau, isi lua dosarul mai aproape, schimba citeva cuvinte in ~oapta si apoi deodata. ridicind ochii si indreptindu-se in jilt, rostea formula de rigoare si incepea procesul. Dar brusc, in toiul ~edintei, fara a se sinchisi de desfa~urarea procesului, durerea dintr-o parte i~i incepea actiunea distrugatoare. Ivan Ilici isi pleca mai intii urechile la ea, apoi i~i alunga gindul de la ea, dar ea isl continua actiunea si ii aparea in fata ochilor, se uita la el, iar el sta impietrit, cu ochii stinsi si se intreba: "Gare numai ea sa fie realitatea?" Uimiti, colegii si subalternii vedeau ingrijorati cum el, judecatorul stralucit si

94

subtil, se incurca, facea greseli. Apoi se dezmortea, se straduia sa-si vina in fire si de bine, ~e rau, ducea sedinta pina la cap~.t~ ill cele dill urrna se intorcea acasa trist cu con-

., '

~~illta ca activitatea lui de magistrat nu-l mai

ajuta sa-si ascunda, ca inainte, ce voia el sa ascund~; ca nici slujba nu-l mai poate scapa de ea. $1 - ce era mai rau - ea i se impunea nu pentr_u ~a el sa faca ceva, ci numai pentru ca el s-o ia ill searna, sa se uite la ea si fara sa f~~a nimic altceva, sa se chinuias~~ ingrozitor,

Iar ca sa scape de aceasta stare, Ivan Ilici era m:r~u in cautarea altor paravane, pe care sa ~l le puna in fata, iar paravanele ii apareau in cale si, pentru scurta vreme pareau a-i fi adus scaparea: dar indata, fara a se narui cu totul, il lasau s-o intrezareasca iarasi, d.e p~r~a ea izbutise sa strabata prin toate, ~l rurruc n-ar mai fi putut-o face nevazuta.

I se intimpla in ultima vreme sa intre in salonul pe care singur il aranjase, ill salonul unde cazuse si pentru aranjamentul caruia ~ cu~ isi s~~ne~ cu ironie amara - i~i jertfise viata, caci stia ca boala i se tragea de la acea lovitura: intra si vedea pe masa lacuita 0 zgirietura. Cauta provenienta ei si 0

. .

95

descoperea in ornamentul de bronz de pe album, indoit la un colt. Lua albumul scump, aranjat de el cu atita dragoste si, suparat pe neglijenta fetei si a prietenilor ei - intr-un loc era rupt, fotografiile intoarse -, punea totul cu grija in buna rinduiala, dezdoind ornamentul.

Pe urrna ii venea ideea sa mute tot acest etablissemeni' cu albume in alt colt, aproape de flori. Chema lacheul sa-l ajute sau 11 ajutau fata si sotia: ele obiectau, il contraziceau; elle certa, se supara: dar asta era bine, pentru ca uita de ea, n-o mai vedea.

Dar in clipa in care se apuca sa mute singur ceva din loc, sotia ii spunea: "Lasa oamenii sa mute, iarasi iti fad rau!" Si deodata, ea i se arata din nou prin paravan si el 0 zarea. Se ivise, dar el tot mai nadajduia ca ea se va face nevazuta: fara sa vrea, isi pleca urechea la durerea pe care 0 simtea intr-o parte - nu se schimbase nirnic, tot asa il durea, nu putea uita -, iar ea ... a vedea, era acolo ~i-l privea tinta de dupa flori. La ce bun toata stradania? "Sa fie adevarat ca aid, in fata acestui paravan, mi-am pierdut viata ca intr-un asalt? E oare eu putinta? Ce groaznic,

I In trad.: aranjarnent (n.ed.).

96

ce stupid! Nu se poate! Nu se poate ... Si

totusi asa este!" '

Se ducea in birou, se culca si iarasi ramu:ea singur ... cu ea. Raminea'intre parru ochi cu ea, nu era nimic de facut. Doar sa se uite la ea si sa ing!.ete de spaima.

VII

Cum de s-a ajuns pina aici, in a treia luna a bolii lui Ivan Ilici, e greu de spus, deoarece totul a mers incet, treptat, pe nesimtite;. da~ lucrurile ajunsesera pina acolo mel: sotia ~~ fiica, si fiul, si servitorii, si cunostintele, A~~ medicii, si mai eu seama el- toata lumea isi dadea seama ca singurul interes pe care Ivan Ilici n mai prezenta pentru ceilalti era Asa s: stie cind va las a in sfirsit locul vacant, cind l~ ~a scapa pe cei din jur de povara ~rezentel lui cind va scapa el insusi de suferinte.

Dorrnea din ce in ce mai putin: ii dadeau opiu si ii faceau injectii C~l ~:lOrf~~a. Dar nici asta nu-l usura. Tristetea inabusita, pe care 0 simtea chiar in stare de somnolenta, 11 U$U-

. dM

rase oarecum la inceput, ca ceva nou,

apoi deveni tot atit de ch~nuitoa:e sau poate chiar mai chinuitoare decit adevarata durere.

Ii gateau anumite mincaruri, potrivit pr~~ scriptiilor medicuIui; dar toate b.ucat~le 11 pareau din ce in ce mai serbede, din ce in ce mai gretoase.

98

Pentru nevoile intime ii amenajasera special anumite "obiecte", dar de fiecare data era un chin: 11 chinuia murdaria, indecenra, mirosul si constiinj., ca trebuie sa fie de fata alta persoana.

Dar tocmai in acest lucru neplacur isi gasise Ivan Ilici 0 mingiiere. Totdeauna venea sa le scoata rindasul Gherasim.

Gherasim era un taran tinar, curat, proaspat, mereu vesel si senin, care se cam implinise cu hrana de 1a eras. La Inceput, prezenta acestui om imbracar in straie ruse$ti curate, care facea treaba aceasta dezgustatoare, 11 stingherise pe Ivan Ilici,

o data, rididndu-se de pe oaia si nefiind in stare sa-~i traga pantalonii, cazu pe fotoliul moale si se uita cu groaza la neputincioasele lui pulpe dezgolite, la linia vizibila a muschilor

Pasind U$Of cu cizmele groase si rasp indind mirosul placut de catran cu care erau unse si aerul proaspat de iarna, Ghera~im intra in odaie intr-un sort curat din pinza groasa de casa si 0 cama$a curata de stambi'i, cu minecile suflecate pe bratele tinere si vinjoase si, fara sa-l priveasca pe Ivan I1ici, stapinindu-$i bucuria de a trai care ii stralucea pe fata - de buna seama pentru a nu-l supara pe bolnav -, se apropie de oala,

99

- Gherasime, exclama eu 0 voce stinsa Ivan Ilici.

Gherasim tresari, speriat sa nu fi gresit cu ceva, si i~i intoarse repede spre bolnav fata proaspata, buna, simpla, tinara, pe care de abia incepuse Sa mijeasca barba.

-Da!

- Iti vine greu sa faci treaba asta, nu-i

asa? Iarta-ma. Ce sa fac?

, - Da' se poate, boierule? Si lui Gherasim ii lucira ochii si i se vazura dintii albi, tineri. De ce sa n-o fae? Doar sinteti bolnav! $i eu miinile lui indeminatice, vinjoase, isi facu treaba ca de obicei si iesi calcind usor, Peste cinci minute, pasind tot atit de usor, se intoarse.

Ivan Ilici sedea tot in fotoliu, cum il lasase.

- Gherasime, ii spuse dupa ce omu1 puse la loc oa1a curata, vino-ncoace, ajuta-ma, te rag. Gherasim se apropie. Ridica-ma. Mi-e greu singur, si pe Dmitri l-am trimis undeva.

Cherasim se apropie; tot atit de usor cum calca, 11 cuprinse pe Ivan Ilici cu bratele lui putemice ~i-l ridica, sustinindu-l cu 0 mina: cu cealalta ii trase pantalonii si vru sa-l aseze. Dar Ivan Ilici il ruga sa-l duca pina 1a s~fa. Gherasim, tara nici 0 sfortare si parca

100

fara sa-l atinga, 11 ajuta sa mearga, il duse pina 1a sofa si 11 aseza.

- Multumesc. Ce usor, ce bine ... le faci pe toate.

Gherasim zimbi iarasi si dadu sa pIece.

Dar Ivan Ilici se simtea atit de bine cu el, incit nu vru sa-l lase.

- Uite ce te rog: apropie-mi scaunul acela ... nu, asta: pune-mi picioarele pe el. Ma simt mai bine cind stau cu ele sus.

Gherasim aduse scaunul, il puse usor, fara sa-l trinteasca, lasindu-l lin pe podea, ~i-i aseza lui Ivan Ilici picioarele pe scaun. Lui Ivan Ilici i se parea ca se simte mai bine cind Gherasim ii tinea picioarele in sus.

- Mi-e mai bine cind rni-s picioarele mai sus, ii spuse Ivan !lici. Pune-mi perna aceea, Gherasim facu si asta. Si-i ridica iarasi

" ,

picioarele ~i-i puse perna dedesubt. Ivan

Ilici se simti mai bine cita vreme Gherasim Ii tinea picioarele in sus. Cind i le las a jos, se simti mai prost.

- Gherasime, il intreba el, ai vreo treaba acum?

- Nu, sa traiti, ii raspunso Gherasim, pe care oamenii de 1a oras il invatasera cum se

' ,

vorbests cu boierii.

- Ce mai ai de facut?

101

_ Am facut tot; mai am doar sa sparg lemne pentru miine.

_ Atunci tine-mi picioarele asa, mai sus;

poti?

_ Cum sa nul Se poate, boierule? Ghe-

rasim ridica picioarele, si lui Ivan Ilici i se paru ca in aceasta pozitie nu simte deloc durerea.

- Dar cu lernnele ce faci?

- N-aveti gr·ja ... Mai am timp.

Ivan Ilici 'ii porunci lui Gherasim sa se aseze si sa-i tina picioarele, iar in timpul asta statu de vorba cu el. Si, lucru curios, i se parea ca se simte mai bine cit timp Gherasim ii tinea picioarele ridicate.

De atunci, Ivan Ilici incepu sa-l cheme din cind in cind pe Gherasim, il punea sa-i tina picioarele pe umerii lui si statea de vorba cu el. Gherasim le facea pe toate in chip firesc, cu bunavointa. cu simplitate si cu 0 bunatate care il induiosa pe Ivan Ilici. Sanatatea, forta si vitalitatea celorlalti il suparau, numai forta si vitalitatea lui Gherasim nu-l amarau, ci dimpotriva. il linisteau.

Cel mai mult 11 chinuia pe Ivan Ilici minciuna _- acea n.inciuna socotita de tor necesara, prin care pretindeau ca e numai bolnav,

102

dar ca nu moare, ca tot ce trebuie sa faca este sa fie calm si sa se ingrijeasca, si atunci totul are sa fie bine. El insa stia ca orice s-ar face n-o sa ajute la nimic, ca 0 sa-i pricinuiasca doar suferinte si mai chinuitoare - si apoi moartea. Iar aceasta minciuna il chinuia; il chinuia, fiindca nu voiau sa recunoasca ceea ce stiau cu totii si ceea ce stia si el, fiindca nu numai ca-l minteau in privinta gravitan; starii lui, dar voiau sa-l faca si pe el compI ice la minciuna lor. Minciuna, minciuna asta, al carei obiect era el, in ajunuI mortii sale, minciuna asta menita sa coboare actul cumplit si solemn al mortii sale la nivelul vizitelor lor, al draperiilor, al nisetrului care se serveste la masa ... era infiorator de chinuitor pentru Ivan Ilici. Si ciudat, adesea, cind umblau cu marafeturile lor, era gata sa le strige: "Incetati cu minciunile. Stiti si voi, stiu si eu ca trebuie sa mor, asa ca lasati eel putin minciuna deoparte." Dar nu se incumeta niciodata sa Ie vorbeasca astfel. Vedea actul cumplit, inspairnintator, al rnortii lui coborit de cei din jurul sau la nivelul unei neplaceri inspaimintatoare si, intr-o oarecare masura, chiar la nivelul unei abateri - cam ca aceea a cuiva care, intrind intr-un salon, ar raspindi un miros urit -, 0 abatere de la

103

"eonvenienta sociala" careia el i~i inchinase intreaga viata: i~i dads.a seama ea nimeni n-o sa-l compatimeasca, fiindca nimeni nu incerca eel putin sa-l inteleaga. Numai Gherasim il intelegea. numai lui ii era mila de el. De aceea Ivan Hid se simtea bine.numai cu Gherasim. Se simtea bine cind Cherasim ii tinea citeodata nopt, intregi pieioarele pe umerii lui si nu voia sa plece, spunind: "Nu va ingrijiti de mine, Ivan Ilici, mai am timp sa dorm", sau cind, uneori, tutuindu-l, adauga: "Ei, dad n-ai fi bolnav ... dar asa ... de ce sa nu te slujese?" Numai Gherasim nu mintea: din toate reiesea ca numai el intelegea despre ce e yorba si nu soeotea ca trebuie sa-i ascunda, dar ca totodata ii era mila de boierul neputincios, sfirsit, 0 data, cind Ivan Hid il trimise sa se cuke: ii spuse de-a dreptul:

- Toti 0 sa murim! De ce sa nu-mi dau osteneala? vrind sa spuna cu aceste cuvinte ea lui truda nu-i parea apasatoare, tocmai pentru ca si-o cheltuia pentru un om care moare si pentru ca nadajduia ea se va gasi la timpul sau cineva care sa se osteneasca tot asa si pentru el.

In afara de aceasta minciuna - sau ca 0 urmare a ei -, nespus de chinuitor pentru

104

Ivan Ilici era ca nimanui nu-i era mila de el asa cum ar fi vrut el sa le fie: Ivan Hid vroia uneori, in clipele de dupa 0 indelungara suferinta, si oricit de rusine i-ar fi fost s-o recunoasoa, vroia ca dneva sa-l compatime~scva :.a fel ~a pe _un copil bolnav, sa plinga la capatiiul lu], vroia sa fie dezmierdat, sarutat, asa cum sint dezmierdati si linistiti copiii. Stia ca e mare consilier, ~a in barba i s-au ivit fire albe si ca de aceea asa eeva nu era. eu putinta: si totusi 0 dorea. In raportunle ~u Gherasirn, parea ca se implinests ceva din dorinta lui; si de aceea raporturile eu Gherasim ii aduceau alinare. Ivan Ilid ar fi vrut sa plinga, sa se alinte, dar iata ca sosea un eoleg, consilierul Sebek, si in loc sa plinga ori sa se alinte, Ivan Ilici lua din obi~nuinta un aer serios, gray, si, in virtutea ~nertiei, isi spunea parerea cu privire la importanja unei decizii a Casatiei, staruind cu incapatinare in opinia lui. Aceasta minciuna dinjurullui si dinauntrullui Ii otravea eel mai mult lui Ivan Ilici ultimele zile din viata.

VIII

Era dimineata. Era dimineata numai pentru ca Gherasim pleca si pentru ca veni Piotr, valetul, care stinse luminarile, trase la 0 parte perdeaua si incepu, incet, sa faca curat. Ca era dimineata ori seara, vineri ori duminica - ii era totuna; era la fel, aceeasi durere surda, chinuitoare, care nu-l lasa 0 clipa: mereu constiinta vietii care se stinge fara putinta de irnpotrivire, dar care rnai dainuie: moartea care se apropia, cumplita si hida - numai ea singura era realitatea, iar celelalte toate ... minciuna. La ce bun sa mai tii socoteala zilelor, saptaminilor, ceasurilor?

- Dori ti un ceai?

.Respecta rind uiala; diminea ta boierii

beau ceai", gindi!?i nu raspunse decit: -Nu.

- Nu doriti sa treceti pe sofa?

"Vrea sa deretice in camera si il incurc, eu - murdaria. dezordinea", gindi si-i zise doar:

- Nu, lasa-ma.

106

Valetul se mai invirti ce se mai invirti prin camera. Ivan Ilici intinse mina. Valetul se apropie slugarnic:

- Ce doriti?

-Ceasul.

Piotr Iua ceasul, care-i era la indemina si

i-I intinse. ' ,

- Opt si jumatate. Ceilalti s-au sculat?

- Nu. Vasili Ivanovici (vorbea de fiuI lui)

a plecat la liceu, iar Praskovia Fiodorovna rru-a poruncit 5-0 trezesc dad intrebati de

dumneaei, Porunciti s-o trezesc? '

v - Nu, nu e nevoie. "Sa incerc poate totusi sa beau un ceai", isi spuse. Da ... da-mi un ceai.

Piotr se indrepta spre usa. Lui I van Ilici i se facu frica sa stea singur. Cum sa fad sa ramina valetul aici? Da, medicamentul. ..

- Piotr, da-mi doctoria. "De ce nu? Poate ~a to~ ~~i n:ai ajuta doctoria." Lua lingura si inghiti lichidul. "Nu, nu-mi mai ajuta. Toate astea sint nerozii, minciuni, hotari el, de cum simti gustul dulceag, cunoscut, cu neputinta de inlaturat. Nu, nu mai credo Dar durerea, durerea, daca m-ar lasa rnacar 0 clipa." Si incepu sa geama. Piotr se intoarse. Nu, du-te. Adu-mi ceaiul.

Pi~tr iesi. Ramas singur, Ivan Ilici gemu nu atit de durere, cit de spaima ei, de tris-

107

tete. "Mereu acelasi si acelasi lucru, aceleasi nesfirsite zile si nopti. Daca ar veni mai repede! Ce sa vina? Moartea, bezna. Nu, nu. Orice e mai bine decit moartea!"

Cind Piotr se intoarse cu ceaiul pe tava, Ivan Hid il privi mult timp buimac, neintelegind cine e si ce vrea. Privirea lui 11 za~a~ ci pe Piotr. Si cind Piotr se zapaci, Ivan Ilici isi veni in fire.

, - Oa, zise el, eeaiul... bine, pune-l aici.

Dar mai intii ajuta-ma sa rna spal si sa-mi pun 0 camasa curata, A. ~ ~

Si Ivan Ilici incepu sa se spele. Isi spala miWle, fata, dintii, oprindu-se mereu cite un timp din spalat: apoi se pieptana, privind~-se in oglinda. Se ingrozi: era infiorator ma~ c~ searna cum i se lipea parul de fruntea palida.

Cind Piotr ii schimba carnasa, Ivan Ilici, dindu-si seama ca il va cuprinde groaza si mai m~lt cind i~i va privi trupul, n~ se uita citusi de putin 1a el; acum era ?ata. lsi ~u:e halatul, se inveli cu patura sr se aseza in fotoliu la ceai. Un moment se sim]i improspatat, dar de cum incepu sa-si bea ceaiul. .. iar acelasi gust, iar aceeasi durere. ASe. ca~ni sa-~ bea pina la sfirsit si se culca, intinzindu-si picioarele. Dupa ce se culca, ii dadu drurnul lui Piotr.

108

Totul era la fel. Ba intrezarea 0 Iicarirs de speranta, ba il ineca un val de deznadejds, mereu msa aceeasi durere, mereu aceeasi tristete, mereu acelasi lucru. Cind era singur, se sirntea groaznic de trist; ar fi vrut sa cherne pe cineva, dar stia dinainte ca e si mai rau eu altii fuga el. "Macar de mi-ar face iar morfina, sa nu fiu constient, Am sa-i spun doctorului sa-rni dea ceva. Asa e cu neputinta, cu neputinra."

Si astfel trecu un ceas, doua, Dar iata ca se aude soneria in vestibul. Poate ca-i doctorul. Chiar doctorul e - proaspat, voinic, gras, vesel, avind aerul sa spuna: "Vad ca sinte]i alarmat; un moment. .. si Ie aranjam noi pe toate." Doctorul stie ca acest aer nu-si are rostul aid, dar si I-a luat 0 data pentru totdeauna si nu-l mai poate lepada, ca un om care ~i-a pus de dimineata fracul si a plecat la vizite.

Ooctorul i~i freca miinile incurajator, consola tor.

- Am miinile reei. E un ger strasnic. a clipa numai, sa rna incalzesc, spune el cu un aer care da a intelege eel nu trebuie decit sa ai rabdaro pina se incalzeste, iar dupa ee se incalze~te, face el ca toate sa mearga cum trebuie.

- Ei, cum 0 mai. ..

Ivan Hid simte ca doctorul ar vrea sa spuna: "Ei, cum 0 mai dud?", dar, ca si el, i~i

109

da seama ca nu poate intreba in felul asta si atunci spuse:

- Ei, cum ti-a fost asta-noapte?

Ivan Ilici se uita 1a doctor, ca si cum l-ar intreba: "Nu ti-e rusine obrazului sa minti in asa hal?" Dar doctorul nu vrea sa priceapa.

Si Ivan Ilici ii raspunde:

- Tot asa ... groaznic. Durerea rna tine intruna, nu slabeste deloc. Macar dati-mi ceva!

- A$a sinteti voi, bolnavii. Ei, acum cred ca m-am incalzit: nici pedanta Praskovia Fiodorovna n-ar avea nimic de zis impotriva temperaturii me1e. Pot sa-ti dau buna ziual Si doctoru1 ii strinse mina.

Lasind 1a 0 parte tonu1 glumet de pina acum, doctorul, cu un aer serios, incepe sa examineze bolnavul, ii ia pulsu1, temperatura,l1 asculta, 11 ciocaneste.

Cu toate ca Ivan Ilici stie foarte bine si nu se indoieste nici 0 clipa ca toate astea nu-s decit prostii si minciuna goala, cind doctorul se aseza in genunchi, aplecindu-se deasupra lui, si isi 1ipi urechea cind mai sus, cind mai jos, facind cu un aer important fe1urite figuri de girnnastica, el se lasa dus de jocul doctorului, cum se las a inainte furat uneori de pledoariile avocatilor, desi stia foarte bine di mint si pentru ce mint.

110

Do~torul 11 mai ciocanoa, stind in genunchi pe sofa, cind se auzi fosnind la usa rochia de matase a Praskoviei Fiodorovna care-l mustra pe Piotr ca nu-i anuntase vizit~

doctorului. '

Intra, isi saruta sotul si incepu indata sa explice ca era sculata de mu1t si ca numai din pricina unei neintelegeri nu fusese acolo cind a venit medicul.

Ivan Ilici se uita 1a ea, masurind-o din o.chi, si 0 invinui atit pentru prospetimsa, cit $1 pentru carnaria ei, pentru pie1ea rniinilor si a gitului, pentru 1uciul parului si scinteierea ochilor plini de viata. 0 ura din toata puterea sufletului. Chiar atunci cind Praskovia Fiodorovna II atingea, se simtea rascolit de un val de ura impotriva ei. '

Atitudinea ei fata de el si de boa1a lui ramases~ ac~ea$i. Dupa cum doctorul adoptas~ 0 atitudine fata de bolnavi, pe care n-o mal putea schimba, tot asa si ea adoptase una si aceeasi atitudine fata de el- sus tinea ca e1 nu face ce trebuie, ca numai e1 e vinovat, ~i-1 mustra dragastos pentru asta - atitudine pe care nici ea nu si-o mai putea schimba.

- Nu vrea deloc sa asculte! Nu ia 1a vreme doctoria. Si, mai ales, se culca intr-o pozitie care se vede ca-i face rau: cu F icioa-

111

rele in sus. Si povesti cum 11 pune pe Gherasim sa-i tina picioarele sus.

Doctorul zimbi blind si cam dispretuitor:

Ce sa-i faci, asa-s bolnavii; nascocesc uneori

" ,

prostii dintr-astea; dar trebuie sa-i iertam."

Dupa ce sfirsi cu examinarea, doctorul se uita la ceas si atunci Praskovia Fiodorovna

, ,

il instiinta pe Ivan Ilici ca. fara a tine seam a de ce-ar spune el, ea l-a chemat pe doctorul eel vestit, pentru ca, impreuna cu Mihai Danilovici (asa 11 chern a pe medicul casei), sa-l examineze si sa-si dea parerea.

- Te rog sa nu te impotrivesti, 0 fac pentru mine, spuse ea ironic, lasind sa se inteleaga ca de fapt face totul pentru el si ca tocmai de aceea n-are dreptul s-o refuze.

El tacu si facu 0 strimbatura. Simtea ca

, ,

minciuna care il inconjura se incilcea in asa fel, incit era greu sa mai pricepi ceva. Tot ce facea in legatura cu e1 era numai in interesul ei, dar socotea ca face un gest extraordinar spunindu-i ca face totul pentru ea (cind de fapt chiar pentru ea 11 facea), pentru ca din asta el sa deduca contrariul.

Intr-adevar, la unsprezece si jumatate sosi celebrul medic. Si iara~i incepura ascultarile si discutiile importante - am de fata cu el, cit si in cealalta camera - despre

, ,

112

rinichi, despre intestinul gros, apoi intrebari si raspunsuri, cu un aer important, incit iarasi, in locul adevaratei probleme a vietii si a mortii, care singura statea acum in fata lui, aparu problema rinichiului si a intestinului gros care nu functionau cum trebuie si pe care acusi-acusi vor tabarl Mihai Danilovici si

, , ,

somitatea medicala, silindu-le sa functioneze cum trebuie.

Medicul ce1ebru i;;i lua ziua buna cu un aer grav, dar nu disperat. Iar cind Ivan Ilici, cu ochii sclipitori de teama si nadejde ridicati spre el, il intreba sfios daca mai poate spera intr-o insanatosire. doctorul raspunse ca nu poate garanta, dar ca aceasta posibilitate nu e deloc exclusa. Privirea plina de speranta cu care Ivan Ilici il petrecu era atit de jalnica, incit, vazind-o, pina si Praskovia Fiodorovna incepu sa plinga atunci cind iesi pe usa biroului ca sa achite onorarul celebrului medic.

Inviorarea provocata de sperantele trezite de doctor in sufletullui Ivan Ilici nu tinu mult. Din nou aceeasi camera, aceleasi tablouri, draperii, tapete, sticlute si acelasi trup, zbatindu-se in suferinta. Incepu sa geama; i se facu 0 injectie si i$i pierdu cunostinta.

Cind isi reveni, era pe inserate: i se aduse masa. Cu mare greutate mind purina supa:

113

apoi din nou, la fel ca inainte, din nou 11 astepta noaptea.

Dupa cina, pe la sapte, intra in camera Praskovia Fiodorovna, imbracata intr-o rochie de seara, cu pieptul ei mare str!ns mai tare ca de obicei si usor pudrata. Inca de dimineata ii spusese ca aveau in seara ace:a bilete la teatru. Venise Sarah Bernhardt ill turneu si in urma insistentelor lui, luasera 0

, , ~

loja. Dar el uitase, si tinuta ei 11 jigni. Isi as-

cunse supararea cind l~i aminti ca el insu~~ staruise sa cumpere loja si sa mearga cu totii la teatru, 0 pla cere care cultiva si dezvolta simtul estetic al copiilor.

Praskovia Fiodorovna intra multumita de sine, dar parca vinovata de ceva. Se a~eza, il intreba de sanatate, dar, dupa cum isi dadu el seama, numai pentru ca sa intrebe, si nu pentru ca sa afle ceva, fiindca stia bine ca nu are ce afla: apoi incepu sa-i spuna ceea ce trebuia sa-i spuna: ca nu s-ar fi dus pentr~ nimic in lume, dar ca loja era curnparata si ca merge si fata, Helene, si Petriscev (jud~ca: torul de instructie, logodnicul fetei), si ca nu-i poate las a singuri. Ca ei i-ar fi facut placere sa stea cu el. Dar sa-i promita ca si in absenta ei va face tot ce-i prescrisese doctorul.

114

- A, da, ar vrea sa intre si Fiodor Petrovici (logodnicul). Se poate? Si Liza.

-Sa intre!

Intra fata, gatita, cu trupul tinar prea dezgolit, trup care pe el il facea sa sufere atit si pe care ea il expunea, sanatoasa, plina de vigoare, de buna seama indragostita si revoltata impotriva bolii, suferintelor si rnortii care erau 0 piedica in calea fericirii ei.

Intra si Fiodor Petrovici, in frae, coafat ala CapouP, cu gitullung si slab, strins intr-un guler alb, eu un urias plastron alb, cu pantaloni negri mgu$ti lipiti de pulpele-i puternice, cu 0 manusa alba pe mina in care tinea c1acuF.

In urma lui se furi9a neobservat si liceanul, bietul de el, in uniforma noua, inmanusat, eu cearcane adinci sub ochi, cearcane al carer tile Ivan IIici il cunostea.

Ii fusese totdeauna mila de baiat. Iar privirea speriata si compatimitoare a acestuia era inspaimintatoare. Lui Ivan Ilici i se parea ca, in afara de Gherasim, numai Vasia 11 intelegea si suferea 0 data cu el.

I Dupa Victor Capoul (1839-1924), tenor franeez eelebru In epoca (n.ed.).

2 Palarie eu 0 calora lnalta, eilindriea (n.ed.).

115

Toti se asezara si il intrebara iarasi de

, " ,

sanatate. Urrna 0 clip a de tacere. Liza isi in-

treba mama de binoclu. Se isca 0 discutie intre mama si fata, care unde l-a pus. Era foarte penibil.

Fiodor Petrovici 11 intreba pe Ivan Ilici dad 0 vazuse vreodata pe Sarah Bernhardt. Ivan Ilici nu intelese la inceput ce ii intreaba, apoi zise:

- Nu, dar dumneata ai vazut-o?

- Oa, in Adrienne Lecouoreur' .

Praskovia Fiodorovna spuse ca e extraordinar de bine intr-un anumit rol. Fata 0 contrazise. Se porni 0 discutie despre eleganta si realismul jocului ei - vesnic aceeasi.

In mijlocul discutiei, Fiodor Petrovici se uita la Ivan Hid si tacu. $i ceilalti se uitara si tacura. Ivan Ilici privea inaintea lui, cu ochi sdnteietori, parca furios pe ei. Trebuiau sa iasa din aceasta situatie, dar nimic nu-i putea scapa. Trebuiau sa puna capat intr-un fel tacerii, dar nimeni nu indraznea. Toti erau inspaimintati la gindul ca. ar putea sa iasa din minciuna aceea conventionala si atunci vor vedea lucrurile limpede, asa cum sint, Liza fu prima care avu curajul. Ea rupse

I Drama in cinci acte, scrisa de Eugene Scribe si Ernest Legouve in 1849 (n.ed.).

116

tacerea. Vrind sa ascunda ceea ce simteau cu totii, se dadu de gol.

- Dad vrem sa mergem, atunci e timpul sa plecam, spuse ea, uitindu-se la ceasul pe care i-l daruise taica-sau, apoi ii zimbi cu tile tinarului, facind aluzie la un lucru pe care numai ei doi 11 stiau si se scula, Iosnind din rochie.

Toti se ridicara, i1?i luara ramas-bun si plecara,

Dupa iesirea lor, Ivan Ilici rasufla pard) usurat: minciuna nu era in preajma lui - p1ecase 0 data cu ei, dar durerea ramasese. Aceeasi durere, aceeasi spaima il apasau, fara scapare, din ce in ce mai greu, 11 aruncau din ce 'in ce mai adinc in bezna deznadejdii.

Si din nou incepu sa se scurga minut dupa minut, ceas dupa ceas, mereu la fel, fara sfirsit - si totusi, se apropia, cumplit, sfirsitul de neinlaturat.

- Da, trirnite-mi-l pe Gherasim, fu raspunsullui la intrebarea lui Piotr.

IX

Sotia se intoarse noaptea tirziu. Intra in virfUl picioarelor, dar el 0 auzi; deschise ochii, dar Ii inchise repede la loco Ea vru sa-l trimita pe Gherasim si sa ramina cu dinsul. El deschise ochii si-i spuse:

-Nu. Du-te.

- Suferi mult.

-- Tot aiel 0.

-Ia opiu.

El nu se impotrivi si bau. Ea pleca.

Pina la ceasurile trei rarnase intr-o chinuitoare inconstienta. Parea ca-l chinuie cineva indesindu-l cu greu intr-un sac strimt, negru si adinc, ca se lupta sa-l infunde din ce in ce mai adinc, dar nu izbuteste. Si e ingrozitor, si sufera cumplit, se teme sa nu cada ina untru si totodata parca vrea sa cada - se zbate si, in acelasi timp, parca se straduieste sa se-ndese inauntru. Si deodata. scapa si cade ... Se trezi. Acelasi Gherasim sedea la picioarele patului, motaind calm si rabdator. lar el era tot culcat si-si tinea picioarele sla-

118

bite, in ciorapi, pe umerii lui Gherasim; aceeasi luminare cu abajur, aceeasi neincetata durere.

- Du-te, Gherasime, sopti.

- Lasati, mai stau.

-Nu, du-te.

l~i cobori picioarele, se intoarse pe-o parte, cu1cat pe rnina, si 11 cuprinse un simtamint de mila fata de sine. A~tepta numai ca Gherasim sa iasa din odaie si, nemaiputindu-se stapini, incepu sa plinga ca un copil, Neputinta. singuratatea inspaimmtatoare, cruzimea oamenilor, cruzimea lui Dumnezeu inexistenja lui Dumnezeu - toate 11 faceau sa plinga. "De ce ai facut asta? De ce m-ai adus in halul asta? De ce rna chinuiesti asa?"

Nu astepta raspuns, plingea, pentru c.i nu exista si nu putea exista un raspuns. Durerea incepu din nou, dar el nu se mai clinti, nu rnai cherna pe nimeru. i?i spunea: .Hai, da, loveste! Dar pentru ce? Ce ti-arn facut? Pentru ce?"

Apoi se Iinisti. conteni din plins, isi tinu rasuflaroa, tot numai urechi, de parca n-ar fi ascultat un glas care rosresm sunete, ci glasul sufletului sau, sirul gindurilor care il napadeau.

lICe vrei? a fost cel dintii lucru pe care-I deslusi Iimpede, rostit in cuvinte. Ce vrei, ce

119

vrei, ce? repeta. Sa nu sufar, sa traiesc", i;;i raspunse tot el.

Si isi incorda din nou auzul intr-atit, incit nici d~rerile nu-l mai putura smulge din aceasta concentrare.

"Sa traiesti? Cum?" intreba glasul sufletului.

Da Sa traiesc cum am trait inainte, sa

II I ,

traiesc cum se cuvine, sa due 0 viata corecta, placuta ... "

"Sa duci 0 viata corecta, placuta, cum se cuvine?" intreba glasul. Ivan Ilici incepu sa-si depene amintirile; i se infiripara in minte cele mai frumoase dipe din viata, Dar, ce ciudate, toate aceste dipe frumoase ale vietii sale placute ii apareau acum altfel decit ii aparusera atunci. Toate, afara de primele amintiri din copilarie. Atunci, in copilarie, traise dipe cu adevarat frumoase, pentru care facea sa traiesti, daca ele s-ar fi putut intoarce. Dar omul care traise acele clipe frumoase nu mai exista, era doar 0 amintire.

De indata ce incepeau sa-i apara in minte momentele care l-au faurit pe Ivan Ilici eel de astazi, toate bucuriile de atunei se mistuiau acum sub ochii lui si-i pareau eeva rnarunt, adeseori dezgustator.

120

Si eu cit dipele de bucurie se departau de vremea copilariei si se apropiau de prezent, eu ant ii pareau mai putin vrednice de luat in seama, cu atit se indoia mai mult de ele: si asta inca din Scoala de Drept. La incepu; ~l acolo era ceva cu adevarat frumos: era voia buna, era prietenia, erau nadejdile. Dar in clasele superioare aeeste dipe frumoase incepura sa fie mai rare. Apoi ii aparura in minte alte clipe frumoase: amintirile de dragoste din perioada primului serviciu pe llnga guvernator. Dupa aceea toate se invalmaseau si dipele frumoase se imputinau. Cu cit treeea timpul, erau mai rare, cu cit inainta in viata, erau mai putins.

Casatoria ... 0 intimplare - si dezarnagirea, si mirosul gurii sotiei, viata sirnturilor, prefacatoria! Si slujba asta se~rbada, si grijile banesti - asa ... un an, doi, zece, douazeci, mereu la fel. Cu cit trecea vremea, cu atit mai mort ii parea totul. "Mergeam la vale si-mi inchipuiam ca urc un munte. Si ehiar asa a fost. Fata de lume parea ca urc muntele, dar cu cit inaintam. cu atit se stingea viata mai mult in mine. Si

iata, acum s-a sfirsif Trebuie sa morl" '

Dar cum? Pentru ee? Nu se poate. Nu se poate ca viata sa fie atit de lipsita de inteles, atit de dezgustatoare. Dar daca a fost atit de

121

dezgustatoare si de lipsita de'inteles, atunci de ce sa morisi inea asa. in chinuri? Nu asa

ar trebui sa fie.

"Poate ca n-am trait cum se cuvine, ii

veni deodata in gind. Dar de ce, dnd totdeauna [e-arn facut pe toate cum trebuie?/I i;;i spuse si alunga din minte, ca imposibil, gindul acesta - singurul care putea sa dezlege taina vietii si a mortii.

"Ce vrei acum? Sa traie;;ti? Cum sa traiesti? Sa traiesti ca la Curte, cind aprodul anunta: «Intra judecata!» Judecata, judecata, isi repeta el. lata [udecata' Dar nu sint vinovat! striga el eu revoWi in glas. Pentru ce atunei?11 Se opri din plins, se intoarse eu fat a la perete si incepu iarasi sa se gindeasea la acelasi lucru: pentru ce, de ee tot acest chin?

Zadarnic se gindi; nu gasi nici un raspuns. Si at unci ii veni gindul, cum ii venise adeseori, dl asta se intimpla pentru ea n-a trait cum se cuvine, dar indata i$i aminti de toata atitudinea lui corecta in viata si alunga

acest gind ciudat.

x

Ma~ trecura doua saptamini. Ivan Hid nu se ~l scula de pe sofa. Nu voia sa zaca in pat, statea pe sofa. Culcat aproape tot timpul eu fata l~ perete, indura in singuratate aceleasi suferinte nesfirsite, fara putinta de dezl~gare, il framinta in singuratate acelasi gind ~ara putinta de dezlegare. Ce sa fie? Sa fie l~tr-adevar moartea? $i glasul Iauntric Ii r~spundea: .r». ea e!11 Pentru ce toate chinunle as tea? Si glasul raspundea: "Uite-asa pentru nimic." In afara si dincolo de asta: pentru el nu mai exista nimic.

De la inceputul bolii, din momentul in care Ivan Ilici fusese pentru prima data 1 doc~or, viata lui trecea prin doua stari sufle~ testi contradictorii care alternau: cind dispe:area si va;;tep~area mortii - cumplita si nel~teleasa -, cind nadejdea si observarea cu ~~ter:s a ~un~tionarii organismului sau. ~a 11 .statea inaintea ochilor rinichiul sau ~testmul gros, care se abatusera pentru un timp de la indeplinirea indatoririlor, ba

123

numai moartea cumplita si neinteleasa, de care nu-i eu putinta sa scapi, oricit ai vrea.

Aeeste doua stari altern au de la inceputul bolii; eu cit boala inainta, eu aut gindurile privind riniehiul deveneau mai incetosate, mai fantastiee, eu atit mai 1impede ii aparea in minte gindul ea i se apropie moartea.

Era destu1 sa-~i aduca aminte cum se simtise in urma eu trei luni, fata de cum se simte astazi: sa-si aminteasca in ee ritm eobora la vale, pentru ea sa-~i piarda oriee nadejde.

In ultimul timp, eufundat in singuratate, culcat eu fata 1a speteaza sofalei, in aceasta singuratate in mijloeul unui oras mare, plin de oameni, in mijloeul nenumaratilor prieteni, in mijloeul familiei - aceasta singuratate cum nicaieri pe lume nu putea fi alta mai adinca: nici in fundul marii, nici in pamint -, in ultima vreme, eufundat in eumplita lui singuratate, Ivan Ilici traia numai din amintiri. Una dupa alta, i se perindau in minte dipe din trecut. Incepea intotdeauna eu treeutul eel mai apropiat si ajungea 1a amintiri1e cele mai indepartate.Ia copilarie, si se oprea la ea. Cind i~i amintea de prunele uscate pe care acum i le dadeau sa Ie manince fierte, Ivan Ilici i~i adueea

124

aminte de prunele frantuzesti useate, crude, zbircite, din copilarie, de gustullor deosebit si de cum ii lasa gura apa cind ajungea la simbure; si 0 data eu amintirea guStulUl, il napadea un sir intreg de alte amintiri din vremea aeeea: doiea, fratele, jucariile. "Nu trebuie sa rna gindesc la asta ... e prea dureros", isi spunea Ivan Hid si se intorcea iar la dip a de fata. Nasturele de pe speteaza sofalei si creturile maroehinului. "Maroehinul e seump si nu e trainie; ne-am eertat din pricina lui. Dar a mai fost un maroehin si 0 alta cearta atunei cind am rupt geanta tatei si ne-a pedepsit; dar mama ne-a adus pirosti." $i iarasi se oprea la copilarie, iarasi incepea sa sufere si incerca sa alunge gindurile, sa se gindeasca la altceva.

Dar in vreme ee se depanau aeeste adueeri aminte, ii treeea prin cap si alt sirag de amintiri - despre felul cum s-a dezvoltat si i s-a inrautatit boala. Mereu acelasi Iucru: eu cit mergea eu gindul mai mult inapoi, eu atit gasea mai multa viata. Si nu numai viata mai multa, dar si mai rnult bine in viata. Mergeau mina in mina. "A:;;a cum ehinurile mele au ereseut din ee in ee mai tare, tot astfel si in via ta mi -a mers din ee in ee rnai rau", gindea. Un singur punet lurninos, aeo-

125

10, departe, la inceputul vietii, iar apoi, tot mai intunecat. tot mai repede, mereu mai repede. ,,Invers proportional cu patratul distantei pina la moarte", i~i spuse Ivan Ilici, Imaginea pietrei care cade cu 0 iuteala din ce in ce mai mare ii revenea mereu in minte. Viata - un sir de suferinte tot mai cumplite - se pi~avale~te din ce in ce mai repede, tragindL-I spre sfirsit, spre cea mai crincena suferir.ta. "Ma pravalesc ... " Tresarea. se zvircolea, vroia sa se impotriveasca: dar stia ca se impotriveste zadarnic si se uita cu ochii osteniti, fara a putea sa-si abata privirile de la ceea ce se afla in fata lui ~ speteaza sofalei -, si astepta. astepta, aceasta crincena pravalirr., apoi izbitura si pieirea. "Nu te pori impotrivi, isi spunea. Dar cel putin sa stiu si eu pentru ce! Si nici asta nu se poate. A~ intelege, daca s-ar putea spune ca n-am trait cum se cuvine. Dar e inadmisibi1", i~i zicea, gindindu-se cit de corecta, decenta si conforrna cu regulile societatii a fost viata sa. liE inadmisibil, i~i spunea e1 mereu, zimbind numai eu buzele, ca si cum cineva i-ar fi putut vedea zimbetul si s-ar fi putut lasa ln~e1at de el. Nu exista explicatie. Chinuri, moarte ... De ce?"

I

1

XI

Trecura astfel doua saptamini, Cele doua saptamini adusesera cu ele evenimentul mult dorit de Ivan Ilici si de sotia lui: Petriscev facu oficial cererea in casatori~. Se intim~la seara. A doua zi, Praskovia Fiodorovna intra la sotul ei, intrebindu-se in ce fel sa-i aduca la cunostinta cererea in casatorie facuta de Fiodor Petrovici, dar tocmai in noaptea aceea starea lui Ivan Ilici se inrautatise. Praskovia Fiodorovna il gasi pe aceeasi sofa, dar in alta pozitie. Zacea pe spate si gemea, eu privirea fixa, atintita inainte.

Ea incepu sa-i vorbeasca de medicamente. E1 isi duse privirea asupra ei. Ea nu sfirsi fraza inceputa: in privirea lui era atita ura ... ~ Pentru Dumnezeu, lasa-ma sa mor linistit, ii spuse el.

Ea vru sa plece, dar in aceeasi clipa intra fata si se apropie sa-i spuna buna dimineata. El i~i privi fata cu aceeasi cautatura cu care-si privise sotia, si cind 11 intreba cum se

127

~ 1 ~ a nu va mal

simte ii raspunse cu racea a c ~

, 1 T~ ~ arrun-

trece mult si vor scapa de e ... a.c~ra

doua, mai statura putin, apOlle~lra.~.

C r- sintern noi vinovate? 11 spuse

- u ·_e l ~ I'

. . Parca noi i-am facut tot rau .

Liza mameI. . . ~?

Mi-e mila de tata, dar de ce sa ne chinuiascai

bi uita veni si doctorul. Ivan

La ora 0 isn 'v ~ 1 1 ~

d fara sa- s a-

Ilici ii raspunse doar a, nu,. ~ x , la

beasca din ochi, cu privirea phna de ura,

urma ii spuse: . .. ~ la

- Stii foarte bine ca nu-mi mal ajuta

, v v ~ ace'

nimic: las a-rna In p .

-'Tti putem usura durerile, iI spuse doc-

tOTUI. . ~

- Nici asta nu puteti: lasati-rna, . ~

~ 1 n si ii comuruca

Doctorul trecu in sao, . rte

k " Fiodorovna ca starea lUI e foa

Pras oviei "'1

~ • v • t~ decit un smgur mIJ oc,

grava Sl ca nu eX1S a .

. 1 P entru a-i usura chinurile care trebuie

opm, r

sa fie groaznice. . f .

Doctorul spunea ca suferintele ~Ul izice

. t era adevarat, dar

sint groaznice, ~l aceas a . .

. . decit suferintele fizice erau

mal groazruce .-

cele morale, si asta era esentla~. ~ ~

Suferinta lui moral a consta in faptul ca in

, Al . vea pe Ghe-

noaptea aceea, in timp ce 1 pn~ ~ . 0-

. fata lui sornnoroasa, blmda, cu .p

raSlm, ", ~"" d t~' mmte

."" iti ~ afara 11 veru deo a am

metu resir: m 1,

128

gindul: "Dar daca mtr-adevar toata viata mea n-a fast ceea ce ar fi trebuit sa fie?"

Ii veni in minte gindul ca tot ceea ce mainte i se paruse a fi cu neputinta - si anume ca nu ~i-ar fi trait viata asa cum se cuvine _ ar putea sa fie adevarat. Ii veni in minte gindul ca acele slabe incercari de a lupta impotriva a tot ce era socotit bun de catre sus-pu~i _ incercan abia intrezarite, pe care si Ie alunga de indata din minte -, tocrnai ele ar putea fi adevarate, iar ceJeJaJte sa nu fie ce trebuie. Si slujba lui, si felulm care Isi rinduise viata. si familia lui, si interesele societatii si ale slujbei - poate ca toate nu au fost ceea ce trebuie. Tncerca sa Ie apere pe to ate fata de el insu$i. Dar sirnti deodata toata $ubrezenia lor. Si nu mai avu ce apara. "Daca e asa, i$i spuse, daca plec din viata cu con$tiinta ca am-nimicit tot ce rni s-a dat, fara sa mai pot acum mdrepta nirnic, atunci .. " cum ramine?" Se culca pe spate si incepu sa-$i cerceteze din nou viara, sub alt unghi. Cind veni dimineata vaietuI, apoi sotia si fata, apoi doctorul, fiecare gest al lor, fiecare cuvint al lor confirmara inspaimintatorul adevar pe care 11 mtrezarise in acea noapte.

In acel adevar se vedea pe sine, tot ce insemnase pentru el viata, vedea limpede ca nu

era ceea ce trebuie, ca nu era decit a min-

129

. v care nu-ti ingaduie ciuna uriasa, woazr:l~a, oartea. Si gindul ii

. " lata ruo m ,

sa vez;. ~Cl v. "f intele fizice. Gemea, se rnari, 11 inzeci su en , mintele de pe el. I se

• A • upea veSHUJ.l

zvircolea st is; r , v . il inabusa. De

parea ca suferinta 11 apasa !?l ,

aceea ii ura. v' re de opiu si isi

I se dadu 0 dozda fila 1 firma'aza lsi reveni. Ii

ti tao ar a a ,

pierdu cunos m,. 'A a se zvircoleasca

alunga pe toti !?l mcepu s

d· ou

mn . . A' use'

Sotia veni la el si 11 sp fV' 0 pentru mine

'J dragul meu, a- .

- ean, fate dauna $1 de

(pentru mine?). Asta nu-n pov nimic Sint si

N A earnna . ,

multe ori ajuta. u ins

oameni sanatosi, adese.~ ...

EI deschise larg O~hll: 7 N-am nevoie!

C 7 Sa rna impartasesci

- e.

D la urma urmei. ..

ar v

Ea incepu sa p1ingt 7 Am sa-l chem

- Ce zici, dragu n;eu;

-al nostru, e atit de blmd.

pe b' , use el

Bine foarte me. sp . . 1 a

- , I d v spovedanie se ca m

Vern preotu; up~ . A' d timp de

v· • a indoielile 11 au un .

si parca simti c A' • 1 vbira durerile $1 0 ' de aceea 11 mal s a v .

ragaz - v A £let nadejdea. $i iarasi clip a i se strec~radl.nlsu intestinul gros si l~

. se gIn 1 a 1 .

pnnse a S A partasi cu acnrru

tin ta de vindecare. elm ,

pu ,

in ochi.

130

Gnd 11 cu1cara dupa fmparta$anie, se sirnj] 0 c1ipa mai bine, ~i iara$i Ii incolti in suflet speranta ca. va trai. Se gindi la operatia care i se propunea. "Sa traiesc, vreau sa traiesc", Isi spuse. Sotia veni sa-l felicite; rosti cuvintele de circumstanta si adauga:

- Nu-i a$a ca te simti mai bine? Fara s-o priveasca, spuse: »Da."

Felul ei de a se fmbraca, toata infap$area, expresia chipului, glasul- toate Ii spuneau un singur lucru: "Tot ce a constituH $i mai constituie viata ta nu e decit minciuna, 0 in$elatorie care nu-ti ingaduie sa vezi nici viata, nici moartea." Din c1ipa in care gindul acesta puse stapinire pe el, In el se stirn] iara$i ura, si 0 data cu ura, iara$i ingrozitoarele suferinte fizice si, in acela$i timp, com;;tiinta mortii apropiate, inevitabile. Simti ceva cum nu mai simtise niciodata prna atunci: simti cum 11 sfredele$te, il injunghie

si i se taie respiratia.

Gnd rosti acel »da", era cumplit la fnBlti$are. Rosti acel "da", atintindu-$i privirea in ochii ei, apoi, deodata, in ciuda slabiciunii, se intoarse repede cu fata in jos si striga:

- Plecati, p1ecati de-aici, lasati-ma!

XII

Si atunci SEc porni acel strigiH care nu mai conteni vreme de trei zile, atit de inspaimintator, incit nu puteai sa-l asculti nici chiar de dupa doua rinduri de usi tara a te ingrozi. In clipa in care Ii raspunse sotiei sale, el simti ca e pierdut, ca nu mai exista putinta de intoarcere, ca i-a venit sfirsitul inevitabil, ca :ndoielile au dimas tara dezlegare si vor ramine pe veci nedezlegate

_ Au! Au-ul U'-ul striga pe diferite tonuri.

Intii strigase: "Nu vreau", si acum se auzea mereu doar sunetul u.

h cele trei zile, cind timpul n-a mai exis-

tat pentru el, se zbatu in sacul negru in care ~l indesa acea putere nevazuta, de neinfrint. Se zbatea cum se zbate in miinile calaului un condamnat la moarte, desi stie ca nu va putea scapa: cu fiecare clip a simtea tot mai mult ca, in ciuda tuturor straduintelor de a se impotrivi, se apropie tot mai mult de ceea ce llmgroze$te. Simtea ca sufera din pricina cJ. VJr sa-l bage in gaura aceea neagra si in

132

acelasi timp simtea ca suferintele sint si mai cumplite, pentru ca nu poate intra in ea. Ceea ce-l impiedica sa intre era constiinta ca traise cum se cuvine. Aceasta justificare a vietii lui il tinea pe loc ~i nu-l lasa sa intre chinuindu-l mai mult ca orice. ' A ~eoda~a simti ca-l izbeste ceva cu putere in piept, intr-o parte, ca se-nabusa si cazu inauntru, iar acolo, in fund, zarj' ccva licarind. Simti ceea ce simti uneori intr-un vagon de tren cind ti se pare ca mergi inainte si de fapt mergi inapoi, iar pe urma iji dai seama, deodata, de adevarata directie.

.Da, nu s-a facut ce trebuie, isi spuse, dar asta nu-i nimic. Se poate, se poate face «ce trebuie». Dar ce este acest «ce trebuie?»" se intreba el si deodata se linisti.

Era la sfirsitul celei de-~ treia zile, cu un ceas inainte sa moara. In clipa aceea, liceanul se f~ri~a incet la tatal lui si se apropie de pat. Strigatele infioratoare ale muribundului, care dadea din rniini, tot mai rasunau. 0 mina nimeri capulliceanului. Liceanul 0 lua i~i lipi buzele de ea si incepu sa plmga I

~ra tocmai clipa cind Ivan Hid se prabusise, vazuse lumina si intelesese ca viata lui nu fusese ceea ce trebuia sa fie, dar ~a lucrurile se mai puteau indrepta. Tocmai se intreba ce este acel i.ce trebuie" si se potolea,

133

ascultindu-se. Atunci, deodata, simti ea cineva ii saruta mina. Desehise oehii si il vazu pe fiul sau, I se facu mila de el. Soria se apropie si ea. 0 privi. Ea, eu gura deschisa si eu fata scaldata In lacrimi, se uita la el eu 0 privire deznadajduita. I se facu mila si de ea.

.Da, ii ehinuiese, i~i zise in gind, le e mila, dar le va fi mai bine dupa moartea mea." Vru sa spuna asta, dar nu avu putere sa vorbeasca. "Dar de fapt de ee sa le spun, trebuie 5-0 fae", gindi. Arata sotiei eu 0 privire spre fiul sau si ii spuse:

- la-l de aiei. .. mi-e mila ... si de tine. Vru sa mai spuna "jarta-ma", dar spuse .Jasa-ma" si, nemaiavind putere sa se eoreeteze, facu un gest eu mina, stiind ea cine trebuie sa inteleaga va intelege.

Apoi simti ca eeea ee 11 ehinuise si nu putuse vedea limpede rasare aeum dintr-o data in toata plinatatea, din doua parti, din zece parti, din toate partile.Ii este mila de ei, trebuie deci sa faca asa ca ei sa nu mai sufere. Sa-i scape si pe ei, si pe el de suferinte. lICe bine si simplu! gindi, dar durerea? se intreba. Ce fac cu ea? Hei, durere, unde esti?

A, iat-o! Las-o, nu-i nimicl Dar moartea? Uncle e?"

134

I~i cauta teama de moarte pe care 0 simrise inainte si n-o mai gasi. Unde e? Care moarte? Nu mai exista nici 0 teama, pentru ca nu mai exista moartea.

In locul mortii era lumina.

- Va sa zica asta e! exclama deodata eu glas tare. Ce bucurie!

Toate aces tea se petrecura pentru el intr-o clip a, si intelesul clipei rarnase acelasi pina la sfirsit. Pentru eei din jurullui insa, agonia mai dura doua ore. In piept Ii cloeotea eeva: trupul slabit tresarea. Pe urma, cloeotul si horcaitul devenira tot mai rare.

- S-a sfirsit, spuse cineva la capatiiul lui. Auzi euvintele si le repeta in gind. "S-a sfirsit eu moartea, isi spuse. Nu mai exista."

Trase aer in piept, se opri la jumatatea unui suspin, trupul i se destinse si muri.

SFIR~IT

CUPRINS

Cea mai veche dintre spaime.

Pe marginea unui text allui Tolsioi.

Prefata de Emil Cioran........................... 5

Moartea lui Ivan Ilici.............................. 27

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->