P. 1
Curs Potential

Curs Potential

|Views: 1,056|Likes:
Published by Anghel Lavinia

More info:

Published by: Anghel Lavinia on Apr 20, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/07/2013

pdf

text

original

Sections

  • 2. LACURILE DE NIVAŢIE
  • 3. LACURILE DE BARAJ NATURAL
  • 4. LACURILE CARSTOSALINE (LACURILE FORMATE ÎN MASIVE DE SARE)
  • 5. LACURILE – LIMANELE FLUVIALE
  • 6. LACURILE – LIMANENELE MARITIME
  • 7. LACURILE SĂRATE DE STEPĂ
  • 8. LACURILE VULCANICE
  • 9. LACURILE FORMATE PE CALCARE SAU / ŞI LACURILE CARSTICE PE CALCARE

Potenţialul turistic al României

prof. Ioan Iosep

POTENŢIALUL

TURISTIC AL

ROMÂNIEI

Definiţie după Nicolae Ceanga: Potenţialul turistic ar putea fi definit astfel: totalitatea factorilor de atracţie aparţinând cadrului natural sau antropic. La care adaugă, valorificat prin intermediul amenajărilor turistice şi care generează fluxuri turistice cu arii de provenienţă interne şi internaţionale ce se deplasează către arii de destinaţie unde consumă într-o manieră turistică produsele turistice, rezultate dintr-un potenţial şi amenajarea acestuia. Potenţialul turistic are două componente: 1. componenta naturală 2. componenta antropică (social-culturală)

POTENŢIALUL

NATURAL AL TURISMULUI

Componentele cadrului natural sunt: substratul geologic  relieful  hidrografia  vegetaţia  fauna  clima (într-un fel)  vremea (fenomenul turistic concret depinde de vreme)  solul

ELEMENTELE

GEOLOGICE ŞI IMPORTANŢA LOR TURISTICĂ

Este greu sa separam importanţa turistică a substratului geologic de componenta geomorfologică a reliefului. Ca urmare, cele două elemente ar pute fi tratate împreună. Exemple în turism:  depozitele de la Pojorâta (strate cu Aptychus)

punctele fosilifere în general (cele cu statutul de arii protejate): Dealul cu Melci (M. Apuseni), locul fosilifer Malusteni (Vaslui – mamifere mari de climă caldă)

 12 Apostoli (mai degrabă o formă de relief)
 

în Haţeg – dinozauri (Sanpetru) Vulcanii Noroioşi (Pâclele Mari şi Pâclele Mici) – în Subcarpaţi, relief selenar, conuri cu înălţimi de câţiva metri, bolborosesc, aduc şi apă sărată, lipseşte vegetaţia, apare doar o plantă numită Şoberia, sunt formaţi din argila ce devine vâscoasă ce curge pe laturile conurilor vulcani noroioşi mai există şi în altă parte: Hasag (lângă Sibiu), cu elementul comun sarea Masivul de Sare de la Slănic sau Muntele de Sare (discutabil dacă este sau nu formă de relief) focuri nestinse – puncte în care gazele naturale au ieşire liberă din pământ şi din apă (Lopătari, Andreeanu de Foc din Vrancea)

Sunt mai mult obiective turistice pentru turismul profesional şi şcolar.

RELIEFUL –

COMPONENTĂ DE BAZĂ

În regăsim împreună cu substratul geologic, apele, vegetaţia, fauna, clima. Este componenta de bază a peisajului de interes turistic.

CATEGORII

DE RELIEF DOMINANTE ALE RELIEFULUI

I. PUNCTELE

Sunt vârfurile cele mai înalte, culmile, pasurile de culme. Trebuie să facem o distincţie clară între pas şi trecătoare. Pasul este de origine franceză şi înseamnă „treci de mine”, adică este o trecere dintr-un loc în altul. Acesta este de două feluri: Pasul de vale (trecătoarea) apar într-un anumit punct de-a lungul unei văi şi leagă două zone joase (depresiuni) situate în acelaşi bazin hidrografic cu altitudini mai mici. De exemplu, pe Olt, Turnu Roşu (400 m.) şi Cozia (301 m.). Pasurile de culme apar pe interfluvii, pe cumpene de apă, legând două zone joase situate pe de o parte şi alta, în bazine hidrografice diferite, la altitudini mari: Mestecăniş între Dorna şi Moldova (1.096 m.), Poarta Orientală între Timiş şi Cerna (540 m.). Această a doua categorie este mai importanta din punct de vedere turistic, sunt puncte de belvedere, de vedere, puncte de popas, cu amenajări turistice, încrucişări de trasee turistice.

II. TIPURI
1. relief

GENERITE DE RELIEF

carstic

(cel

mai

spectaculos)

+

relief

calcaros

+

relief

conglomeratic (chiar şi dolomitic) 2. relief glaciar + relief periglaciar, dar nu împreună 3. relief vulcanic 4. relief fluvial 5. relief eolian 6. forme active (create de procese geomorfologice actuale) 7. relief litoral

de cu microrelieful glaciar şi său caracteristic.. Făgăraş cu Făgăraş şi Iezer-Păpuşa.505 m.. Godeanu. mai exact în Pleistocen sau Glaciar. din a urma sistemului modelare periglaciar timpul cuaternarului care a acţionat asupra culmilor montane înalte. vârfuri piramidale despărţite de şei adânci. Formele de eroziune sunt:  creste glaciare (custuri – „cuţit”) – sunt foarte înguste. Parâng. au dat naştere unor „căldări” ce punctează marginile „podurilor” acestei suprafeţe superioare de nivelare”. prima parte a Cuaternarului. văi şi circuri glaciare. Alteori. Formele de acumulare sunt:  morenele (de circ şi de vale – mai ales) – la noi apar în special morene de vale terminare şi frontale.303 m. circurile sunt asociate cu întinsele suprafeţe de nivelare ale complexului structural Borăscu – în Munţii Ţarcu. Parâng. Retezat) şi Carpaţii Orientali (Rodna – 1. iar pe de o parte şi alta apar circuri glaciare  circuri glaciare  văi glaciare – cu profil transversal caracteristic în forma literei U şi profil longitudinal în trepte cu contrapante Adesea. Făgăraş. vârfuri puternic degradate. şi Maramureş cu urme sigure. În Carpaţii Occidentali nu se pune problema. instalate pe suprafeţele netede sau foarte slab înclinate ale platformei Borăscu. Iezer.8. etc. Leaota – 2. dar şi în Călimani – discutabil.prezente la peste 2. platforme de eroziune RELIEF GLACIAR A luat naştere în Cuaternar. periglaciar cu amprentă glaciară. probabil periglaciar).300 m. Nu lipsesc însă nici circurile complexe – conjugate sau lobate . custuri. în Munţii Retezat. care adăpostesc aproape tot atâtea lacuri glaciare. Apar şi morene la altitudini foarte joase – pe Valea Ialomiţei şi Bistriţei Aurii (pe la 1. Apar frecvent sisteme de creste impozante. Relieful rezultat în glaciar al României. Corelarea morenelor frontale cu limita zăpezilor persistente în .) formate în Pleistocen – până aici ajungeau limbile de gheaţă. Siriu – Lacul Vulturilor. Formele glaciare sunt de două tipuri: forme de eroziune (spectaculoase pentru turişti) şi forme de acumulare glaciară.133 m. unde modelarea glaciară a fost mai puternică şi mai avansată. transformându-le într-un labirint de creste.300 m. Apare în Carpaţii Meridionali (în toate grupele – Bucegi cu Omu 2. gheţarii de platou. suspendate deasupra văilor glaciare. Predomină circurile simple.

) ale masivului.337 m. aproape fiecare cu Cleopatrei. ce constituie în importante elemente de polarizare. unde se află şi cele mai reprezentative circuri complexe. Custura principală. cu custuri în Peleaga şi Formele glaciare sunt bine păstrate pentru că s-au format pe roci dure. se aciuiesc cele mai mari circuri glaciare complexe din Munţii Rodnei. Retezat (18 km. Munţii Făgăraş – se impune creasta nordică principală.  creste – Păpuşa) Creasta Nordică a Făgăraşului (60 km. – între Vf. granite şi granodioritice ş. frecvent peste 2.279 m. orientată şi aici pe direcţia vest-est. Puzdrele – 2.522 m. Rebra – 2. pe versanţii nordici.Pleistocen se face astfel: limita zăpezii era mai sunt decât a morenelor. Parângul Mare (2. Sub vârfurile amintite.a. prin câteva sectoare de custură: Colţii lui Andrei şi Colţii Cremenei. Făgăraş.. eventual şi un Würm II. Negoiu – 2. separate prin creste secundare (custuri) mai scurte. din ea desprinzându-se o serie de custuri secundare orientate radiar. Călţun – 2. Rodna (30 km.519m. Apar şi pe versantul nordic al Rodnei şi ambele versante ale Făgăraşului. simple. şi Vânătoarea lui Buteanu – 2. sunt sculptate în roci dure: roci metamorfice. Izvoru Cailor..).) şi Vf. Pietrosul Mare – 2. Munţii Rodnei – creasta principală este compusă dintr-un aliniament de custuri orientate vest-est. punctat de vârfurile cele mai înalte de peste 2... Lala Mare şi Mică. Vf.507 m. complexe (Complexul Bucura din Retezat). Datorită altitudinii insuficiente. (Vf.). din Acele care procesele de gelifracţie au detaşat şi „ace” şi hornuri Strunga impozante: turistică. Galaţi.526 m. Parâng. Munţii din grupa Parâng – au fost afectaţi de glaciaţiune la altitudini de peste 2. în sectoarele de obârşie ale Jieţului. roci metamorfice. cu numeroase lacuri glaciare (Buhăescu. Vf.). Lotrului şi Latoriţei. altitudine (în Vf. şisturi cristaline şi calcare metamorfice în Rodnei. Turnurile Podragului Arpăşelului.500 m. de atracţie . Moldoveanu – 2.535 m.). şi Ineu – 2..000 m. Circurile glaciare sunt mai numeroase decât văile. Ineu. etc. Parâng (19 km.304 m.221 m.. Ca forme glaciare apar şi stânci pe firul văilor sau calotelor: roci butonate sau spinări de berbec. Munţii Iezer – se impun. Sunt independente.. granitice. în primul rând.). ce despart principalele bazine hidrografice. de peste 60 km. Mohoru )2. are doar 10 km. Retezat. Au aspect de piramidă: Pietrosul Rodnei. Gărgălău.544 m.. lungime.). etc. Dracului.200 m. în Carpatii apare doar 2 glaciaţii – Riss (cea mai puternică) şi Würm. Apar sub diverse denumiri: zănoage. Negoescu. pe circa 30 km.188 m.100-2. agresiunea modelării glaciare fiind cea mai evidentă în Masivul Parâng. Viştea Mare – 2. căldări glaciare.

. cu un diametru din sau de circa 2-3 km. Vf. de pe versanţii nordici al Retezatului: Galeşu. Zănoaga – de 29 m.: Platina. Piatra Scorilei. (circuri cu pereţi stâncoşi. Slăveiul.) sau din Muntele Borăscu. din bazinul Latoriţei (Urdele. Romanului. sculptând creste glaciare cu frecvente sectoare de custură cu aspect ruiniform (rezultat în urma proceselor intense de degradare). Munţii Şureanu – apar urmele proceselor glaciare cu câteva circuri mici. situate în jurul Vf. cu versantul nordic punctată de o serie de vârfuri de peste 2. facilitat Godeanu şi Ţarcu unor – condiţiile climatice care deosebit au de dezvoltarea gheţari puternici. complexul Peleaga din Retezat. Vf. mai mici.pietrii. modelat relieful preglaciar grefat predominant pe roci cristaline metamorfizate. Pietrele (situate la peste 2.509 m. Iaşului. Gugu.200 m.190 m. sunt circuri complexe. etc. la fel de spectaculoasă. pe latura nordică a Munţilor Cândrel (Iezeru Mare. dintre care se impun prin diferite caracteristici: Bucura – cu o suprafaţă de 10 hectare şi o adâncime de 15.. suspendate. lungime. compuse din circuri glaciare suspendate („de cuib”) mai mici. Godeanu.300 m. ce adăpostesc cochete lacuri glaciare. praguri.  creasta principală pe stâncoasă. prin mărime şi numărul lacurilor adăpostite.) – Munţii Ţarcu  surprinde numărul mare al circurilor glaciare asociate sub forma unor glaciare. Zănoguţa. etc. Tăul Negru.130 m. – 2. din care se desprinde o creastă secundară. sculptate fie în jurul resturilor suprafeţei de eroziune Borăscu: Zănoaga. Ştefleşti din Munţii Lotrului. de circa 18 km. Mija. vârfuri impozante – uneori cu versanţi aproape verticali. etc.circuri complexe.).  mulţimea lacurilor glaciare (peste 80). Lui Pătru (2.  stâncăriile sălbatice din custura Mătaniei. Iezeru.) şi Vf.500 m. Cele mai impozante. etc. Blojn. Câlcescu. Acestora circurile simple. şi formele glaciare grupate în jurul Ţarcu (2. Găuri. Ţarcu. Galbena. sau complexul Paltina şi cel Bazinul Pârâului cu roci Cârnea mutonate Munţii Godeanu. Cleanţu Horei. desfăşurată pe aliniamentul vârfurilor Zlatna – Şesele – Judele – Bucura – Peleaga – Păpuşa – Vârful Mare. etc. fie de gheţarii mai mici. Radeşu. Baicului. Slăveiul. izolate. văi glaciare scurte de 1. lungime. situate la izvoarele Gilortului. Tăurile Custurii. Munţii favorabile au Retezat. Galbenului.. Gropata) sau sub Vf. Şureanu (2. a Masivului abrupt şi Godeanu. ce prezintă la baza lor întinse „mări” de grohotişuri. direcţia de circa 12 km. Moraru.: Peleaga – Custura – Lazăru.). cu vârfuri între 2. orientată vest-est. la care se adaugă şi altele. etc. Vf. Se constituie în atracţii turistice pitoreşti:  creasta glaciară principală din Retezat. prelungită spre est.: cu complexul numeroase li se Bucurei. Iezeru Mic. modeste.7 m. din bazinul Jieţului şi respectiv Lotrului. circuri adaugă complexe din Lăpuşnicului. Brusturi. Borăscu Mare. Muntinu) sau circurile simple de pe versantul sudic al Masivului Parâng.100 m. Roşiile.5-2 km. fiind cel mai extins lac glaciar din România.

situate predominant între 1.450-1. deşi mai reduse ca dimensiuni. Forme de relief.: Valea Bulzu. Viorica. Gemenele. fie în spatele unor morene frontale (L.. Soarbele. astfel încât adâncimea lor abia mai atinge 1-2 m. Aici s-au păstrat doar faţada pot nordică. datorită modelării postglaciare. au generat mai multe valuri moreice terminale. este mai puţin spectaculos. Florica. etc. Galeşu. Grefat pe roci vulcanice. bine pe Bucegi.800 m. altele. calderă – dacă are dimensiuni mari şi e formată prin explozie) şi microforme (barancos – . Valea Rea. Multe dintre lacurile glaciare sunt în diferite faze decolmatare. glaciare în trepte praguri Mălăeşti Ţigăneşti. fie în spatele unora (Tăul Agăţat. Râmincu Sărat. Galeşu. (cu lungimi de până la 6-8 km. Peleaga. Tăul Negru. Tăul Porţii. Ana).). Judele. circurile secundare prezente în complexul glaciar al Văii Moralului. Gheţarii de dimensiuni considerabile au coborât pe Valea Bucura. unde sunt peste 170 de circuri şi 50 de văi glaciare. Rodna. RELIEFUL VULCANIC Există erupţii vechi mai recente. etc. Munţii local. dar se constituie în „materie primă” a turismului – stând la baza apariţiei şi dezvoltării fenomenului turistic în numeroase locuri ale coroanei carpatice. fiind grefaţi urme ale pe conglomerate şi calcare. Lia. în timp ce Munţii Retezat adăpostesc – pe circa 54 km2 – cel mai complex relief glaciar. praguri determinate de prezenţa unor pachete de roci dure. de dimensiuni variate. Pârâul Cârnea. Valea Lăpuşnicului. fi glaciaţiunii Padina cuaternare văile „supravieţuit” proceselor de modelare în postglaciar. Există două areale: Carpaţii Orientali (latura nord-vestică) – Oaş-Ciomatu şi Munţii Apuseni (Metaliferi). dar care prezintă o conservare relativă. Pe noi ne interesează cele mai recente. ce au dat naştere la forme vizibile şi astăzi. O mare parte a lacurilor din grupa Retezat-Godeanu sunt înşirate de-a lungul unor văi glaciare. Apar forme vulcanice propriu-zise (conuri.  frecvenţa mare a văilor glaciare. Ca forme glaciare relativ conservate ale Văii menţionate: şi Custura sau Crucii. Cea mai mare suprafaţă ocupă de relieful glaciar caracterizează Munţii Făgăraş (127 km2). Atractivitatea reliefului glaciar sporeşte şi în sectoarele unde îşi fac apariţia mările şi râurile „de pietre” sau „blocuri” din Munţii Parâng.adâncime şi deci cel mai adânc lac glaciar. – nu care se au cu – caracterizează prin prezenţa unui relief glaciar clasic. etc. în lungul văii Bucura). care dovedesc intensitatea deosebită a glaciaţiunii cuaternare. Vlăsia Mică. Slăveiul. aglomerările de blocuri dintr-o serie de circuri glaciare ale Munţilor Retezat – ca efect direct al gelifracţiei.

. manifestată ulterior). În nord este spartă de Neagra Şarului 1. dar poate reprezenta şi un fost coş vulcanic. de asemenea. etc. unde se evidenţiază Şatra Pintei (1. Gutâiul din Mic care şi s-a păstrat „Creasta Cocoşului”. Gutâi se evidenţiază prin Creasta Cucoşului.văi cu aspect radiar. fiind rezultatul conjugat al consolidării magnei. unde eroziunea a pus în evidenţă depresiuni suspendate primitoare (Poiana Izvoarele de pe Valea Runcu.893 m. tăiate în roci eruptive. „înecate” în depozite sedimentare şi.. Este un aparat vulcanic (1. un neck izolat. – Pietrosul Călimani 3. aglomerate vulcanice sau piroclastite. planeză – suprafaţă interfluvială între văi).322 m. etc. formate de distrucţia reliefului vulcanic iniţial. etc. Ţiblesul are formele vulcanice cele mai multe.307 m. caldere. platouri vulcanice de lavă şi piroclastite.) şi Neteda (1. Oaş are formă de cupolă.). cu văi în chei. Dealul Minei. Forme subvulcanice sunt: neckuri (gât). Apar „insule” vulcanice. – Dumitrelu 2. Masivul Igniş (1. externi. defileele epigenetice de pe Tur şi Talna.) de mari dimensiuni. distrus prin explozii vârfuri vulcanice impozante şi eroziunea în exercitată de agenţii Doamnei. Mogoşa. măguri. Runcu. Dealul Florilor. (Cheile Runcului). Văraticul. un dyke vulcanic dezvoltat pe andezite şi câteva dispuse semicerc: Gutâiul mare. bine păstrate. Dealul Ascuţita. un dyke format din andezite. în drumul ei către suprafaţă şi al eroziunii diferenţiate. cu staţiunea climaterică Izvoarele şi Poiana lui Ştefan la izvoarele Marei) şi chiar chei sălbatice sculptate de Mara (Cheile Tătarului). care a reuşit să aducă la lumina zilei intruziunilor magmatice discordante.). dyke-uri (formă de relief vulcanic cu aspect de zid sau creastă ascuţită. coloane bazaltice.) este bine conservat. rezultat în urma eroziunii diferenţiate puternice. Oaş – Gutâi – Ţibleş Sunt munţi mai jos. sill-uri. – Pietricelu . aflată într-un proces de spargere – eroziune. vulcanismul a apărut mai devreme. Relieful vulcanic caracterizează masivele vulcanice şi este alcătuit din conuri vulcanice cu sau fără cratere. neck-uri (pot avea forma unei coloane sau a unui filon magmatic. orientate – în general – vertical. sau neck-uri vulcanice reprezentate prin Cetăţuia Mare şi Mică. pe linii de falie). – Neagoiul Românesc 4. dyke-uri (neck mai lung).443 m. cu un platou vulcanic întins. inclusiv de cratere. fapt care apare în toţi aceşti munţi. Călimani – Gurgiu – Harghita Apar forme vulcanice de construcţie. Piatra Săpânţei. Călimani. împădurit şi înconjurat de glacisuri şi câteva centre de erupţie secundare cu aspect de cupole vulcanice: Ţibleş (1. Sunt formaţi din rocile vulcanice: andezite. Este un masiv subvulcanic scos la zi prin îndepărtarea depozitelor sedimentare acoperitoare. Aici se găseşte o calderă de 10-12 km.041 m.

pietriş. . coloane grupate (12 Apostoli) sau singuratice (Tihu. RELIEFUL DEZVOLTAT PE CALCARE ŞI CONGLOMERATE În România. Harghita. Toroiaga. diametru). la 12 Apostoli sau Moşul. Din punctul de vedere al chimismului. umpluturi ale unor foste căşuri vulcanice. cu cratere bine conservate. precipitare. Ana şi craterul Mohoş (lac colmatat).). de exemplu. pereţi verticali (Faţa Gardului). câte un tub se desprinde şi se prăbuşeşte. cu două cratere. prezentă în toate sectoarele carpatice. conglomeratele cuprind în masa lor calcare. În terminaţia sud-estică a Harghitei se află Ciomatu Mare (1. Pietrele Roşii) şi chiar mici circuri glaciare suspendate pe marginea craterului.râul Neagra Şarului – Haita-Puturosu. unde eroziunea a modelat creste dantelate. iar aglomeratul prin dezagregare. Aglomeratul este o rocă vulcanică (efuzivă). Compus din roci sedimentare (fliş transcarpatic) şi roci vulcanice. Chimismul lavelor este acid. turburi de orgă. Heniu Mare (1. În schimb există detunatele: Detunata Goală şi Detunata Focoasă. periglaciare. Este o formă de relief spectaculoasă. Apar coloane de bazalt. În interior se găsesc conuri secundare. în diametru). Relieful vulcnaic este reprezentat de un aliniament de aparate vulcanice. Tătarca (cu un crater de circa 4.. conglomeratul (CaCO3) este format prin dizolvare.). ambele de aproximativ 2 km. de 1. În vest se continuă cu platouri vulcanice slab înclinate. Ciumani (cu două crate îngemănate. Conglomeratul este o rocă sedimentală (bolovăniş. Şumuleu. colonale. Se înalţă sub formă de cupolă. Bazaltul de la Racoş RELIEFUL SUBVULCANIC Munţii Bârgău. necristalizate. Are un aspect de cupolă: Vf. ruiniforme. sau aglomerate vulcanice formate prin procese de dezagregare. Principalele elemente de atracţie turistică se leagă de marginile craterului iniţial.) şi Vf.5 km. Carpaţii de Curbură. Tot aici apar şi procese de modelare regresivă. prin înglobare în cenuşa vulcanică.611 m.301 m. din care unul foarte bine păstrat: lacul vulcanic Sf. Munţii Apuseni. unele transformate în caldere: Masivul Fâncel – Bătrâna (cu o calderă bine păstrată ce are un diametru de 13 km.700 m. nu există conuri vulcanice sau alte forme. lave acide vâscoase. fiind de suprafaţă. nisip).500-1. sunt formă de dyke-uri. Gutâi. conurile Saca.

de căteţi. Ocolaşul Mic. Apar forme cu aspect ruinat.). Mai apare şi în Masivul Iezer-Păpuşa. piramide. Neagra şi Pârâul Schitului. cele mai impozante fiind cele mai mărginesc bazinele pâraielor Izvorul Muntelui. La poalele abrupturilor se găsesc mase mare de grohotş. ce generează un turism special – alpinismul. Grupa axială a Orientalilor este o unitate cristalino-mezozoică . „Ciupercile” de pe platoul Bucegilor sunt rezultate în umra modelării conglomeratelor şi gresiilor prezente aici.844 m.529 m. Popii Rarăului. peste nivelul cărora se ridică. Ceahlăul sau „pionul” dun Dimitrie Cantemir. format din calcare. Piatra Şoimului. Dochia. Podul de Aramă. dar şi izolate: Ciobanul cu Oile.900 m. Munţii Ciucaş (1. Mâna Dracului. abrupturi. etc. Apar conglomerate metamorfizate. „Sfinxul”. iar pe latura nordică – lângă POjorâte – se ridică vârfurile „gemene” aAdam şi Eva. Piatra Yimbrului. La periferia masivului se individualizează o serie de abrupturi. Pietrele Doamnei. Turnul Vulturilor. În Obcina Mestecănişului apar bâtci – culmi semeţe: Adam şi Eva (Pojorâta. cu suprafeţe relativ netede. de cele mai multe ori grupate. Carpaţii Meridionali Munţii Bucegi conţin aceleaşi tipuri de conglomerate cu cele din Ceahlăi. „Babele”. colţi. unde se conturează două platforme structurale. clipe din roci carbonatice şi dolomitice) şi în Ceahlău. creste de peste 25 km.). Tigăile Mici şi Mari. ideale pentru practicarea alpinismului. de atractivitate: Toaca (1..907 m. câteva proeminenţe piramidale. Apar calcare metamorfice. Bâtca lui Ghedeoni (1.). denivelate între ele cu circa 200 m. Sfinxul Ciucaşului. Apar şi forme predominante din conglomerate calcaroase: Toaca. grefate pe dolomite. ace. Babele la Sfat.) sunt alcătuiţi din conglomerate. Carpaţii Occidentali . pereţi verticali. Lespezi (1. o serie de stânci cu forme dintre cele mai ciudate. conglomerate (roci carbonatice): Rarău (uluc sinclinal).802 m. la nord (falia DragoşVodă). Atrag atenţia. Popii Rarăului. se impune în peisaj prin aspectul său inedit. vestite fiind Pietrele Doamnei. abrupturi. Ocolaşul Mare şi Ocolaşul Mic. Răspândirea cea mai mare este în Masivul Piatra Craiului. În urma eroziunii diferenţiate apar turnuri. cu aspect ruiniform.). cu o orientare NV-SE şi hornuri. Căpăţânii şi zona Cazanelor. Panaghia (abrupturi). unic.Carpaţii Orientali Munţii Rodnei. Apar chei. Se impune prin relieful rezidual extrem de pitoresc care apare fie pe niile de creastă sau în apropierea acestora. Ocolaşu Mare (1. formându-se abruptul prahovean. cu o parte centrală mai înaltă. astfel. lungime. turnuri. (Ocolaşul Mare şi Ocolaşul Mic). dolomite. stânci-colţi. fie în zona abrupturilor marginale.

la 5-7 m. vestigi cu picturi rupeste (Peştera Cuciulat din Sălaj. Peştera Topolniţa). uvale. iar diametrul de la . RELIEFUL CARSTIC Este cel mai spectaculos relief. relieful carstic este genetic (se leagă de procesul de acţiune a apei. adevâraţi „ţurţuri” formaţi din calcit.Aici apar în Munţii Transcău cu un relief tipic calcaros. din perioada altamira. de dizolvare-solubilizare). Forme exocarstice: lapiezuri (sunt diaclaze cu calcit. dar şi în Munţii Codru-Mona şi Munţii Pădurea Craiului. văile seci. coloane „mnacaroane”). baldachinele) sau prin precipitare. Anumite forme endocarstice se datorează procesului de precipitare a CaCO3 (bicarbonat de calciu solubil prin precipitare) Importante sunt şi formele endocarstice. lungime (Peştera Vântului – 50 km. Dacă relieful calcaroe este relief petrografic. de platou tubulare (cu dezvoltare verticală). pictură în ocru – calul este foarte bine realizat. stilolite (foarte subţiri. cu o mare varietate de forme. Apar stalactite (ţurţuri) şi stalagmite (pe podea). gheţari (Peştera Scărişoara. Peşterile sunt adevărate „palate” subterane care pot concura adesea cu măreţia templelor create de mâna omului. Apa din precipitaţii (CO2) devine H2CO3 cu o acţiune de dizolvare a apelor curgătoare. Pe pereţi apar draperii. Lungimea lor variază de la câţiva cm. iar pe jos apar perlite (perle de peşteră). care se nasc în urma picurării necontenite a apaei din tavan. galerii. ce comunică cu forme endocarstice). monumentalitate. Prin unire formează o coloană. Stalactitele sunt formaţiuni ce atârnă din tavanul peşterilor. Este de două tipuri: de suprafaţă şi subteran.. domuri. stalactite. doline (rotunde sau ovale. nu flişuri în calcare). în Banat apar 2-3 schelete ale unui cupru de oameni preistorici). Elementele cele mai admirate de turişti sunt speleotermele – depuneri de calcit prin picurare (stalagmite. ca stalactitele). care au generat speoturismul. Peşterile impresionează prin formaţiuni concreţionale. Ele apar în zonele calcaroase ca forme endocarstice. polii (formate prin dizolvare şi prăbuşiri a tavanelor unor peşteri – mase de calcar foarte gros: Polia Ocoliş din Apuseni – martori. sub formă de sorb. cu cel mai mare potenţial turistic. prin prelingere capilară (draperiile. cumuli). subterane. Forme endocarstice: avene şi peşteri (forme de concreţiune). Focul Viu). adâncimi şi diametre. de galerie însumeată. vestigii paleontologice (Peştra Urşilor – Ursus peleus. de diverse dimensiuni. Rarău – Peştra Liliecilor).

Câteva dintre peşterile României adăpostesc picturi rupestre. etc. Formele de viaţă de aici au ca sursă genetică reducerea sulfului. cu intrare prin avene). cu precădere. REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ A PEŞTERILOR Demnă de amintit este Peştera Movile din Dobrogea. Topolniţa. care se înalţă în locurile unde apa prelinsă pe stalactită cade pe planşeu. Carpaţii Orientali Apar în jur a 20 de peşteri. cu o denivelare de 400 m. lungime). Pri unirea celor două formaţiuni se nasc coloanele ce pot forma adevărate „păduri”: în Peştera Topolniţa – Galeria Coloanelor. fără concreţiuni spectaculoase. a celui de la Cuciulat din Podişul Someşan. uneori dispuse în trepte. Peştera Liliecilor (de natură tectonică. peştera Adam din Dobrogea. în Peştera Osoi – „Sala Pădurii împietrite”. Pojarul Poliţei. generând în timp depuneri sub forma unor suprafeţe vălurite. Carpaţii Meridionali Sunt foarte numeroase. Apar în bazinul Dâmboviţei şi Ialomiţei. Exemplare numeroase. situată în partea sudică a masivului). unde există cea mai înaltă peşteră de la noi – Peştera Bucşoiu (2. Stalagmitele se sprijină pe „podeaua” peşterii şi pot fi considerate „replici” ale stalactitelor. asemănătoare unor cuiburi care se formează pe planşeele sălilor sau culoarele subterane. în număr de circa 400. cu 1 km. Gururile sunt mici bazinete.300 m. realizate în aceeaşi perioadă cu celebrele picturi din Altamina sau Lascaux. de o rară frumuseţe.câţiva mm. . etc. păsări şi brăduţi. deosebită prin formele de viaţă care nu se bazează pe oxigen. etc. Buceci – Piatra Craiului. unde se pot aduna apele rezultate prin prelingere – generând lacuri minuscule. Amintim câteva importante din punct de vedere turistic. reprezentând. altitudine. Este cazul peşterilor Gaura Mică de la Pescari. de natură tectonică în principal şi mai puţin de origine carstică.. se întâlnesc în Peştera Urşilor (de lângă Chişcău). mai bine concreţionată). Este închisă pentru publicul larg. Peştera Munticelu (în Cheile Bicazului. Draperiile rezultă în urma prelingerii apei încărcate cu carbonaţi pe pereţii peşterii. – în acest caz se numesc stalactite macaroane – până la 1-2 m. cu cele mai frumoase picturi rupestre din România. de o importanţă ştiinţifică-cognitică deosebită. dn Defileul Dunării – cu picturi executate cu argilă roşie. situate în Rodna: Izvorul Tăuşoarelor ( peste 15 km. fiind formate din mici baraje de diferite forme.

Peştera Altarului şi Peştera Zmeilor. Peştera Şura Mare.500 de peşteri. Apar şi alte peşteri cu gheţari. cu o polie considerată singura polie propriu-zisă de la noi din ţară – Polia Ponor). Sunt formate din calcare. Sunt munţi calcaroşi. Peştera Meziad (mult vizitată până în 1970-1980). dar interzisă accesului public). Peştera Pojarul Poliţei (una dintre cele mai frumoase peşteri. Carpaţii Occidentali Munţii Banatului. cu forme interesante.000 turişti pe an). cu acces restricţionat..Parâng. Complexul CioclovinaPonoraci. Piatra Craiului: Peştera Vântului (exploraţi aproximativ 52 km. în bazinul Someşului. În estul Munţilor Bihor. Apar peste 250 de peşteri. Peştera Scărişoara (partea sudică a Bihorului. Peştera Muierii (Bazinul Gilort – prima peşteră electrificată). Au peste 2. un pod natural. multe formate prin concreţiuni: Peştera Cloşani. Se include şi Podul de la Ponoare. Vâlcan şi Mehedinţi din grupa Retezat. lacuri subterane). tot ce a mai rămas din tavanul unei peşteri. unii autori prezintă cascadele la forme de relief. Podişul Mehedinţi. dar mai mici. dispariţii alte apelor sub pământ. Munţii Trascău. Alta este Peştera Topolniţa de peste 20 km. cursuri subterane. căderi de apă. VĂILE CARPATICE ŞI IMPORTANŢA LOR PEISAGISTICĂ ŞI TURISTICĂ . numeroase ponoare. în număr de peste 20. este singura peşteră de la noi cu amenajări la norme europene – 300. galerii subterane şi mici lacuri). Apar în Munţii Căpăţânii: Peştera Polovragi (Bazinul Olteţuluu). Peştera Vadu Crişului (cu un râu care se varsă în Crişul Repede printr-o cascadă). Munţii Cernei: Peştera Haiducilor. apare Peştera din Valea Firii (a doua ca lungime din România). Peştera Urşilor şi Peştera de la Cişcău (bogată în resturi de Ursus Peleus. În mod eronat.). Ele sunt obiective hidrografice. Peştera Galbena (cu un curs subteran. Munţii Apuseni. care a fost descoperită în 1975 printr-o întâmplare. Sunt cel mai bine înzestraţi cu forme endocarstice. cu câteva peşteri mici. Sunt peste 90 de peşteri: Peştera Comarnic (4 km. Peştera Vâlcan. Munţii Bihorului: zona Cetăţile Ponorului. Şureanu: Peştera Tecuri. Platoul Padiş ()doline. Aici se găsesc spectaculoasele Cheile Turzii. foarte bine concreţionate. peşteră cu gheţar-fosil din Pleistocen şi cu microclimat specific).

măsoară circa 8 km. cu adâncimea albiei de peste 200 m. aşa-zisele Cheile Mari şi Cheile Mici (cele din . şi chiar 300 în se m. În albie există repezişuri.. lucrează şi carstul). cu pereţii foarte apropiaţi. cu versanţi de 2-3. Cheile Runcului (în bazinul Bistriţei. sector sălbatec). datorită dificultăţii deosebite a traseelor). cu frecvente surplombe.a. În profilul versanţilor se găsesc nişte forme de relief denumite pereţi surblombaţi. cu versanţi de văi prăpăstioşi.). un obiectiv turistic de prim ordin pentru alpinişti. De fapt. în anumite şi sectoare. ş. o serie de mici chei până la Vatra Dornei. Toancele – în aval. Cheile Bicazului sunt unele dintre cele mai spectaculoase şi cele mai accesibile (Se impune prin înălţimea foarte mare şi verticalitatea pereţilor. la formare contribuind şi eroziunea fizică). dar şi cele longitudinale. stânci ruiniforme. Originea cheilor este carstică. defilee. în calcare). Sunt formate din: Stânca sau Piatra Altarului (8 km. grote mici. Un aspect monumental îmbracă Piatra Altarului sau Turnul Bardăului. În versanţi există peşteri (eventual suspendate sau la nivelul superior).. o vale săpată în roci mai moi. praguri. în aval de Cârlibaba). de tip chei. De regulă. cunoscut Sectorul denumirea maximă „Gâtul înregistrează perimetrul Iadului”. Exemple de chei apar în toate sectoarele carpatice. pitoreşti.000 m. apoi s-a adâncit până a ajuns la formaţiuni mai dure. mai importante în aval de Vatra Dornei: Zugreni – între bazinul Rarău şi Munţii Bistriţei. CHEILE Cele mai spectaculoase sectoare de văi montane sunt CHEILE (defilee – sectoare de vale îngustă. Pot există independente sau în cadrul defileelor. Din punct de vedere turistic. Pentru unele chei se emite şi originea epigenetică (sau supra-impunerea – acceptăm că nu a fost de la început o peşteră. de regulă. Lungimea este variabilă (de la zeci de metrii la câţiva km. eventual tectono-carstică (prăbuşirea tavanului unei peşteri. în roci dure. săpate în andezite bazaltoide (roci efuzive): Cheile Tătarului (de pe Mare). îndeosebi cele transversale. mai atractive sunt văile transversale. foarte multe dintre văile montane au sectoare succesive longitudinale şi transversale (exemplu: Bistriţa Moldovenească. Carpaţii Orientali Cheile apar în munţii vulcanici de nord.Sunt. Mici – în cu în două compartimente: sub Cheile de de Mare – sculptate îngustare calcare Cheile conglomerate. situată în partea centrală şi pe stânga văii Bicaz. lungime). mai friabile.

Cheile Galbenului (pe afluenţii Gilortului. etc. Munţii Făgăraş: Cheile Argeşului (valoarea turistică este amplificată de prezenţa barajului Vidraru şi Lacul Vidraru. versanţii verticali au 150-250 m. Cheile Tătarilor. Cheile Zărneştilor. şi un caracter evident transversal faţă de Munţii Aninei. lângă Peştera Muierii). înălţime. frecvente peşteri ce au intrările situate la diferite altitudini faţă de nivelul albiei Caraşului. Cheile Cibinului. amenajări rutiere de tip tunel şi viaducte. ce au adâncimi de 15-20 m. au un prim sector foarte îngust şi sălbatic şi altul ceva mai larg. Se evidenţiază complexul carstic Dâmbovicioara (de la Podul Dâmboviţei). Baba Stana.). pe Valea Dâmboviţei. Carpaţii Meridionali Pe Ialomiţa Superioară se localizează 7 sectoare de chei: Cheile Urşilor. Cheile Nerei (18 km. Munţii Piatra Craiului.. cu peşteri suspendate deasupra albiei. de 2. Munţii Mehedinţi). cheile prezintă sectoare de îngustare de 20-50 m. Cheile Botoş. cu izbucuri – Bigăr. cu marmite laterale de mari dimensiuni. Carpaţii de Curbură Cheile de aici se formează pe gresii: Cheile Tişiţei (în bazinul hidrografic Putna). Pe valea superioară şi mijlocie a Moldovei există mici sectoare de chei: Cheile Lucavei (afluent spre Lucina). În funcţie de natura rocilor străpunse. Apar pe partea estică. deasupra talvegului. . apropiindu-se uneori până la 2 m. Cheile Minişului (în partea centrală. Cheile Orzei. Cheile Corcoaiei (Munţii Cernei). peşteri numeroase). Cheile Jieţului (pe Jiul de Est). Irma. Cheile Peşterii. Miniş. Cheile Râşnov. de vecinătatea ruinelor Cetăţii Poienari.. prezentând în partea superioară turnuri şi colţi uriaşi de calcare şi sectoare de lărgire – unde turistul poate întâlni sălaşe sau diferite obiective turistice: Lacuri – Lacul Dracului. Cheile Dobreştilor. unde pereţii cheii ce înalţă cu 200-250 m.) Munţii Banatului: Cheile Cimişului.. Bicăjel. Cheile Sohodolului („sohodol” – valea seacă. Retezat-Godeanu: Cheile Runcului (Munţii Vulcan cu Peştera Cloşani). dar cu un peisaj deosebit de atractiv. de 14 km. cu numeroase stânci calcaroase. Afluenţii Bicazului au şi eu chei – Şugău. Munţii Parâng: Cheile Olteţului (lângă Polovragi). marmite de fund impresionante.aval. Cheile Vârghişului (în Perşani). Cheile Izvorul Alb (Piatra Buhii). lungime. Cheile Zănoagei. mai multe chei cu peşterile adiacente.5 km. lungume). Carpaţii Occidentali Munţii Aninei: Cheile Caraşului (lungime de 18 km. printr-un peisaj geomorfologic şi hidrografic deosebit. Cheile Bârzavei. exploatări de calcare).

fiind cel de-al doilea defileu. Munţii Bihorului: Cheile Ordâncuşii. pe circa 1. apoi în sud spre Cozia – Căpăţânii . respectiv. Cheile Ampoiţei. Defileul Someşului de la Jibou nu mai este defileu montan. care are în componenţă o alternativă de sectoare înguste şi mai largi. Cheile Galbenei.Munţii Apuseni: Cheile Geoagiului. ca mărime. relativ accesibile. săpat puternic conurilor de Olt în roci andezite. Defileele caracterizează sectoarele de vale transversală. cea mai mare vale transversală din Carpaţi între Baziaş şi Gura Văii.. după Defileul Dunării). Cheile Gălbii. axat pe vulcanice în rocile Ciomatu. mai impozante sau mai reprezentative sub aspect peisagistic. dinspre amonte spre vale se succed: Defileul Bogata – 2 km. Defileul Oltului (Turnu Roşu – Cozia. chiar cu porţiuni de luncă. sau cu segmente de vale înguste în cadrul defileului (chei). sector îngust. relativ aproape de Cluj-Napoca). prin eroziune liniară. apoi după Făgăraş. Pilişca bazaltice Defileul şi Tuşnad cu – de 15 km.. Sunt de originea antecedentă (valea Oltului era pe acest curs înaintea înălţării Carpaţilor). între Boiţa şi Călimăneşti. de regulă. Cheile Râmeţului.6 km. Cheile Roşiei (Pădurea Craiului). . sculptată în roci dure. Datorită complexităţii sectoarelor montane străbătute de Olt şi prezenţei sectoarelor de vale cu caracter transversal Oltul şi-a sculptat o serie de defilee. Defileul Oltului de la Turnu Roşu – Cozia – pe desfăşoară pe 58 km. antecedent şi epigenetic. Defileul Bicsad-Malnaş – între Munţii Baraolt şi Bodoc. lungime. montană. Almăjului. fiind flancat la nor de Munţii Locvei. Mehedinţi şi. Tuşnad cu Băi. Cheile Hăşdatelor (Cheile Turzii – spectaculozitate. dar cu versanţii mai evazaţi. şi Lotru pe dreapta. Defileul Jigodin – la sud de Jigodin-Băi.. Podişul Mehedinţi). Astfel. sector de vale largă. firul apei fiind însoţit de o albie majoră. unde Valea Oltului se adânceşte şi se îngustează contactul km. dar şi versanţii prăpăstioşi. DEFILEELE Defileul este porţiunea de vale îngustă şi adâncă. alternanţa sectoarelor. mai lungă decât o cheie. Cheile Iadei. pe stânga. pe jos. uneori cu mici umeri de terasă. Defileul de la Racoş – 17 ale Perşanilor renumita rezervaţie geologică ce ocroteşte coloanele de bazalt de aici. „vale eroică”. puternic adâncite. mai scurte sau mai lungi. la nord de Miercurea Ciuc. staţiunea nordici. Sunt spectaculoase prin lungime. tăiat de Olt într-o bară cristalină acoperită de aglomerate vulcanice. Cheile Sighiştetului (afluent al Crişului Negru). Sunt mai largi decât cheile. Exemple: Defileul Dunării (144 km. iar Valea Mihăilescu este un sistem de unităţi depresionare (jugura Carpaţilor).

Carpaţii Orientali Pe Bistriţa Ardeleană (în apropierea Colibiţei. Tuşnad.. din roci vulcanice. Delifeul Zugrenilor. Defileul Crişului Repede (de 40 km. aparţine geografic de la contactul Munţilor Pădurea Craiului – Vlădeasa şi respectiv Meseş-Plopiş. RELIEFUL pseudocarstice. pe 44 km. Stâncel). în roci dure granitice. unde s-a format şi unul din sectoarele cele mai spectaculoare. Sighişelului cu Mureşul. prin succesiunea unor sectoare de evidentă îngustare şi bazinele depresionare. dar se şi distrug la fel de repede (efemere): lapiezuri (liniare). în alternanţă cu sectoarele de lărgiri puternice). cu înfăţişare sălbatică. Exemple: Muntele de Sare de la Slănic (cu lacul Slănic). cu formare vulcanosedimentar. unde Mureşul a sculptat câteva defilee ce nu depăşeşte 8-9 km. Racoş (taie Perşanii în partea nordică). Defileul Jiului (Lainici – Vâlcan – Parâng. Defileul Crişului Negru. şisturi cristaline şi metamorfice. unul dintre cele mai impunătoare defilee din România. Carpaţii Occidentali Defileul Mureşului (Mureşul realizează mai multe defilee. îngustate în generale şi cu rupturi de pantă).. Defileul Cernei. respectiv. meandre încătuşate. Sarea este mult mai solubilă decât calcarele. Carpaţii Meridionali Defileul Prahovei. Grota Miresei (care s-a prăbuşit). săpat de Mureş în lungul contactului dintre Munţii Călimani şi Masivul Fâncel – Munţii Gurghiu în roci vulcanice. săpate Defileul Dunării (Baziaş – Gura Văii).. cu aspect sălbatic în sectoarele de îngustări). defileul Mureşului (Topliţa-Deda. Defileul Someşului (Jibou. marmite. Pe Oltul superior apar Defileele Jigodin. cu un potenţial de habitat deosebit. cu versanţi abrupţi. mai mici sau mai mari: Defileul Topliţa-Deda – un culoar transversal veritabil. peşteri (de la Mânzaleşti în jurul Buzăului). cu o vale deosebit de îngustă. rupturi frecvente de pantă în albia minoră). . fiind săpat – în mare parte – calcarele mezozoice ale marginii nordice a Pădurii Craiului. CARSTIC PE SARE În afară de calcare. între Deva şi Lipova – se conturează un culoar de tip defileu. caracterizat printr-o „sălbăticie” rar întâlnite. Defileul Orăştiei – de măsură epigenetică. ghips. surplonite). există şi alte roci solubile (carstificabile): sare. turnuri. Mic şi Mare. Microformele apar foarte repede. Defileul Oltului (Turnu Roşu – Cozia). bazinele depresionare – Lunca Bradului. desfăşurat între confluenţa Sebeşului şi. cu peşteri.

culoare de avalanşe. cu foarte rare aşezări omeneşti şi grad de utilizare nesemnificativ. este un ţărm relativ înalt. RELIEFUL lângă). Sectorul Razem – Capul Midia este un sector lagunar şi mlăştinos. Chilia – gurile Razemului (sectorul de ţărm din faţa Deltei) 2. având tendinţa evidentă de retragere. cu plaje întinse (cele mai intens folosite sunt cele la sud de braţul Sf. RELIEFUL EOLIAN PROPRIU-ZIS . nou. un ţărm jos. dezagregarea. Forme de relief: Sfinx. şi este frecvent întreruptă de limane. acţiunea acelor de gheaţă purtate de vânt. cu plaja mai îngustă. RELIEFUL LITORAL Sectorul pontic are două sau trei sectoare: 1. prin procesul de abraziune marină. Situată la 15-200 m. întrerupte de porţiuni înguste de plaje şi nu prea lată. cuprins între Midia şi Vama Veche. plaje de nisip. variaţia temperaturii). prezenţa adâncimilor mici faţă de ţărm. de pionerat. câmpuri de blocuri. cu grad mare de stabilitate şi o granulaţie foarte fină a nisipului sau a celei din zona perişir-Portiţa). 3. unde se practică un turism mai în izolare. cu predominanţa resturilor cochilifere (cu excepţia plajei din dreptul grindului Sărăturile. 2. foarte extinsă. Gheorghe). de tip faleză săpată în loess şi plaje deschise. faleza are înălţimi între 20-50 m. Sectorul nordic este caracterizat prin ţărmuri joase. nu neapărat pe Procesele genetice sunt influenţate de vânt. Sectorul sudic. torenţi de blocuri. Capul Midia – graniţa cu Bulgaria 1. îngheţ/dezgheţ (gelivaţia). Sectorul Chilia – gurile Razem este un litoral deltaic. PERIGLACIAR Sunt asociate cu formele glaciare (periglaciar – în jur. avalanşe. amenajate în scopuri turistice. neamenajată.RELIEFUL PE GRESII Este un tip de relief litologic fără forme spectaculoase: Cheile Tişiţei. Razem – Capul Midia 3. protejate adesea de sistemul digurilor. de linia ţărmului. cu faleză săpată în loess. Sectorul Capul Midia – graniţa cu Bulgaria este un sector înalt. Babele (Sfincşi şi alţii).

Delta Dunării: grinduri fluviomaritime şi dunele de nisip (semilunare. pentru stânci dezvoltat conglomerate calcaroase reuiniforme. La Babele intervine şi alcătuirea petrografică (pălăria – rocă mai dură). ogaşe. probabil Cheile Bicazului 14. Detunate. în mişcare). altitudine. Carpaţii Meridionali cu vale glaciare şi vârf cu aspect de piramidă 13. turism de escaladă (alpinism) pe perete de calcar 6. calcare în Munţii Cernei – Sfinxul de pe Valea Cernei 3. Cheile Corcoaiei cu o marmită din Munţii Mehedinţi 7. Sfinxul şi Babele nu sunt forme eoliene. în anumite sectoare. mai ales în Câmpia Olteniei. coloane de bazalt (Racoş. Lângă Sebeş apar şi râpe. la partea superioară se străbate foarte uşor 5. RELIEFUL fluviale. FLUVIAL Pe lângă defilee şi chei. Cheile Turzii din Gilău . unde apare şi viperă cu corn 15. active.800 m. munţi vulcanici reprezentativi 2.Apare mai puţin. Cheile Zărneştilor din Piatra Craiului 12. văile prezintă şi terase Imagini prezentate la curs: 1. Valea Cernei – este o zonă calcaroasă. apoi cu un întins lin la 1. chiar şi Vulcanii Noroioşi.) – imagine reprezentativă (de Ceahlău). Cheile Dâmbovicioarei din Piatra Craiului 11. un spaţiu mediteranean. torenţi. peisaj geomorfologic din Pădurea Craiului (zona „Zece Hotare”) – câmp de lapiezuri 4.904 m. Cheile Corcoaiei cu surplombe din Munţii Mehedinţi 8. PLATFORMELE MONTANE (PENEPLENELE) Au şi ele simbolistica lor turistică. Peştera Muierii cu forme concreţionare . cu Masivul pe Toaca roci (1. în zona Gutâi) – coloane prismatice. litoralul românesc cu secţiunea de faleză – Capul Doloşman (complexul Razem) 9. Ceahlăul Ceahlău.carst şi calcar 10. Apar cu un urcuş greu. FORME DE RELIEF CREATE DE PROCESE GEOMORFOLOGICE ACTUALE Exemple: Râpa Roşia.

probabil Alpii Dolomitic (Elveţia) 3. mare şi ape subterane). ci şi un lăculeţ Imagini în lume: 1. Calitativ.16. văi cu chei pe roci dure – Cheile Tătarului (Gutâi). abrupt prahovean al Prahovei. . în amonte a confluenţei a doi gheţari – zona Tirol 6. dar şi Bucegi – sinclinal suspendat 21. Poluarea nu este caracteristică. ele corespund şi sunt valorificate economic. valea carpatică a Bistriţei (sfârşit de vară – încep de primăvară) 18. forme ruiniforme. alcătuit din roci vulcanice (andezite bazaltoide) 17. cu zona Brastiliei . platforma carpatică Bucegi 19. relief vulcanic – la Mohoş nu este numai mlaştină. HIDROGRAFIA ŞI POTENŢIALUL TURISTIC AL ACESTEIA România are o gamă largă de resurse hidrografice (râuri. Alpii – dâra neagră de pe un gheţar (morenă mediană). Jepii Mari – relief calcaros. contrast dintre două zone apropiate: zăpadă cu agave (cactuşi) Componenta de bază a unui peisaj este relieful. Sfinxul (unii îl consideră monument megalitic) 20.cea mai mare ca diferenţă de nivel. care orientează şi organizarea celorlalte elemente şi are el însuşi potenţial propriu turistic. pajişti cu flori 8. Alpii – cu turism nautic la poalele unor munţi glaciari tipici 5. vârfuri piramidale – Materholn 4. lacuri. asociere de relief calcaros cu lacuri 9. Gheţarul Aletsch – circuri glaciare cu mai multe confluenţe 7. Alpii 2.

Repartiţia resurselor este largă în profilul spaţial. care defineşte apa minerală doar prin acţiunea sa terapeutică. Mai târziu. trebuie menţionate şi nămolurile terapeutice. conţinutul cloros al apelor subterane este extrem de variabil. Până în prezent nu există o definiţie unică dată apelor minerale. turismul de agrement – lacurile în general. fie în urma unor foraje. Apele subterane sunt utilizate fie în apariţiile naturale (izvoare). APELE MINERALE Conţin un anumit conţinut de substanţe cloroase. Apele minerale conţin un număr oarecare de elemente chimice dizolvate. ţările aderând fie la conceptul latin. În general. Geoargiu Băi. Ele generează forme variate de turism (balnear – ape minerale. Călan. dar mai ales varietăţii lor hidrochimice şi unui număr impresionant de izvoare cu debite exploatabile. sub aspectul conţinutului cloros şi alte posibilităţi de utilizare pentru tratamentul diferitelor afecţiuni. generând una dintre cele mai vechi forme de turism – turismul balnear. În subsol apar apele termale (ape termominerale cu temperaturi ridicate şi o anumită compoziţie chimică). termenului de „apă minerală” înseamnă 1 g. Adesea. alte gaze) în proporţie de 0. fie la conceptul german care ia în consideraţie criterii cantitative de compoziţie chimică./l. Resursele au fost valorificate în scopuri balneare încă din perioada ocupării romane a Daciei (acum două milenii). Apele contribuie într-un mod specific la constituirea peisajului turistic. la conţinutul respectiv se adaugă şi gaze (dioxid de carbon.75 g. Apele minerale ocupă un loc aparte în cadrul resurselor turistice potenţiale. în perioada modernă (secolele XVIII-XIX). Există amenajări de tip terme: Băile Herculane (din Antichitate). lacuri sărate şi Marea Neagră. În funcţie de gradul de mineralizare există următoarele tipuri: . Importanţa lor deosebită se datoreşte eficienţei în prevenirea şi tratamentul – prin cură internă şi externă – a diferitelor afecţiuni. O anumită importanţă o au şi apele minerale dulci (puţine substanţe chimice dizolvate). H2S. apele minerale sunt acele ape care provin dintr-o sursă naturală (izvor) sau forată artificial. dar şi debitele utilizabile şi temperaturile (pentru cele termale). mofetele + emanaţii uscate de dioxid de carbon. Pe teritoriul României./l. apele minerale şi termale sunt studiate din punct de vedere ştiinţific.

Apar ape minerale clorosodică. În prezenţa zăcămintelor de sare de pe cele două aliniamente extra şi intracarpatic (Subcarpaţii propriu-zişi şi cei transilvăneni).). Astfel devin principalele areale geografice ca resurse hidrominerale şi termale. ./l. oligominerale). dar şi în munţii flişului. ce afectează soclul carpatic în vestul României (fundamentul Carpaţilor Occidentali ce se afundă spre vest şi este intens fracturat) şi de treaptă geotermică (creşterea temperaturii în scoarţă cu 3°C la 100 m. Tot aici. etc. termale. (ape sărate) GENEZA APELOR SUBTERANE MINERALE ŞI TERMALE Apele minerale carbogazoase sunt legate de aureola mofetică. b) cu mineralizare medie – sub 15 g./l. de vecinătatea fostelor şi actualelor areale vulcanice: vestul Carpaţilor Orientali şi Apusenii. c) cu mineralizare mare – 15-35 g. În zona depresiunilor montane în vecinătatea sărate din Câmpia Română şi litoral. d) cu mineralizare foarte mare – peste 150 g.a) cu mineralizare redusă – 1g. Apele oligominale au o mineralizare mai scăzută. etc./l. dar pot trata unele boli./l. Cura externă este utilă pentru:  aparatul locomotor (apele clorosodice. Apele termale sunt legate din punct de vedere genetic de existenţă a unei reţele dese de fracturi. apar şi ape bogate în sulfaţi (sulfatate). APELE MINERALE Numeroase tipuri sunt denumite după conţinutul chimic dominant:  carbogazoase  bicarbonatate  feruginoase  alcaline  clorosodice  iodurate  radioactive  arseniacale. iodurate. Există resurse de nămoluri terapeutice. Pot fi folosite în cură externă (boli) şi internă.

Băile Tuşnad. Zăcămintele sunt utilizate doar pentru necesităţile locale. Apele carbogazoase. feruginoase. Au apărut şi s-au dezvoltat staţiuni ca: Vatra Dornei. ce se manifestă şi în prezent prin emanaţii de dioxid de carbon (H2Co3 instabil). sulfatate). Tinca. Vâlcele. APELE CARBOGAZOASE Repartiţia apelor carbogazoase este rezultată din activitatea postvulcanică. Cunoscute în circa 3. Tuşnad. Tinca. alcaline şi alcalino-feruginoase apar la Sângeorz Băi. Borsec. Malnaş. afecţiuni iodurate).  A. Apele carbogazoase-feruginoase apar la Slănic Moldova („perla Moldovei”). etc. etc. Sângeorz Băi.  afecţiuni Prin cura internă se poate vindeca:    aparatul digestiv (apele alcaline. Na2Cl. Bopolt.). oligominerale. Rapolt. rinichi şi căi biliare (apele oligominerale şi carbogazoase). alcalino-feroase.000 puncte (lanţul vulcanic este cel mai lung din Europa şi rivalizează cu altele). Sâncrăieni. neurologice. Bilbor. încât putem vorbi şi de o mineralizare complexă. sulfatate). Băile Harghita. Covasna. termale. Ca staţiune climaterică amintim Câmpulung Moldovenesc. în aureola mofetică a eruptivului Oaş – Gutâi – Ţibleş şi Călimani –Gurghiu – Harghita. Conţinutul complex întâlnit în această categorie de ape se explică prin potenţialul de a dizolva sărurile din rocile întâlnite pe traseul de ascensiune. Bodoc. uşor radioactive). Valea Borcului.  aparatul cardiovascular (apele carbogazoase). etc. Zizin. Stâna de vale. cel mai extins areal cu acelaşi hidrochimism se grupează la Bixad. Covasna. Biborţeni. Lipova. dar de perspectivă sunt şi în alte puncte (staţiunile balneoclimaterice sunt localităţi ce dispun de un elemente balnear. Chimindia. Buziaş. apă şi un mediu favorabil sub aspectul climei). Borsec. intestine (alcaline. Iau naştere prin impregnarea apelor vadoase cu bioxid de carbon. dar şi în Câmpia de Vest şi Dealurile de Vest. Săpânţa.  nevralgii (apele radioactive). Tipul predominant carbogazos are în componenţă şi alte substanţe (carbonaţi. reumatice (apele clorosodice. periferice şi respiratorii (apele iodurate. Homorod. etc. unde dioxidul de carbon dizolvat în apele . Alte areale cu mofete şi izvoare carbogazoase există în Munţii Metaliferi (Georgiu. compuşi de fier). Lipova. Malnas. Bixad. afecţiuni cardiovasculare (apele carbogazoase).

Neptun. Tg. Slănic Moldova. Cojocna. Apar şi pe litoral./l. Buziaş. C. NaCl (clorură de sodiu). Slănic Moldova. Băile Olăneşti. de pe marginea Depresiunii Transilvaniei. Ocna Sibiului. Apele minerale clorurate-sodice hipotone (1-15 g. APELE SĂRATE / CLOROSODICE Sunt ape cu peste 1 g./l. Praid. generează sau un „şirag” ce de izvoare din sărate (cunoscute Suceava şi şi sub denumirea la de murători slatine) încep judeţul continuă marginea munţilor până la vest de Olt. Căciulata.. SărataMunteoru. APELE SULFUROASE ./l. valorificând apele mării: Mangalia.). Apele clorosodice hipotone au o mineralizare de 1-15 g. Sarea este o rocă foarte solubilă. deci. Ocna Dej – 260 g. afecţiunilor ginecologice. Sovata. fiind prezente în Marea neagră (15. Ocnele Mari. Târgu Ocna. Pădurea neagră. Ocna Mureş – 266 g. Băile Olăneşti. Ocna Dejului. Din Depresiunea Maramureşului merită amintită Ocna Şugatag (fost masiv de sare). Buziaş. antropice sau cu origine mixtă sunt dependente de zonele cu zăcământ. B. Ele se utilizează în cură externă. Oglinzi./l./l. Izvoarele minerale sărate se4 leagă. etc. pentru tratamentul afecţiunilor aparatului locomotor. – Lacul Techirghiol). limanele maritime sau lacurile de stepă sărate (70-80 g./l./l. pulverizaţii. datorită marii solubilităţi a clorurii de sodiu în apă.5g. Bălţăteşti. În Transilvania apar următoarele: Bazna. Turda. NaCl sunt considerate are sărate (hipertone). Eforie Nord. lacurile sărate formate în vechi ocne de sare părăsite (Ocna Sibiului -230 g. de prezenţa sâmburilor de sare din zona cutelor diapire care. Ocna Mureşului. ce se foloseşte sub formă de pulverizaţii (aerosoli) sau sub formă de cură internă. Venus. dar conturează şi un brâu circumtransilvan pe latura internă a munţilor. etc. Buziaş).. reumatismelor degenerative. Călimîneşti-Căciulata./l. Brădet. Apele minerale cu o concentraţie de peste 15 g. Astfel de lacuri sărate apar la: Bălţăteşti. prezenţa lacurilor sărate naturale. Ocna (Subcarpaţii Moldovei). Lipova. Staţiunile specializate sunt: Sângeorz Băi. inhalaţii.) provin din izvoarele minerale prezente în zona cutelor diapire şi sunt folosite predominant în cură internă. cu un volum de sare de 10%./l.carbogazoase urcă din adâncuri prin sistemul de falii majore (Tinca. Techirghiol.. gargarisme: Sângeorz Băi.). Slănic Prahova. Legate de izvoare în zonele de masive de sare din Subcarpaţi. Govora (Subcarpaţii Getici). Ajunge şi până la 100150 g. Covasna. Călimăneşti./l.

faţă de celelalte sunt foarte rare şi utilizarea lor este slabă. CaSO4 (sulfat de calciu). Nicolina (Iaşi). Sunt bune în cură internă pentru afecţiuni biliare. Unele conţin şi hidrogen sulfurat. Vatra Dornei. Lipova. Băile Govora – staţiuni de interes general. Se recomandă pentru afecţiuni gastrice (metabolice). E. Bixad. ape alcalino-teroase Sângeorz Băi. dar şi în munţii flişului. acid slab. sunt folosite şi ca inhalaţii pentru ameliorarea inflamaţiilor respiratorii. Mangalia. Băile Herculane. având efecte deosebite Staţiuni în cu tratamentul tulburărilor sunt: metabolice. etc. sulfuri. periferic. APELE ALCALINE Sunt legate de prezenţa calciului. Zăcămintele de ghips se găsesc mai ales în Subcarpaţi. ORL. Tinca. Apele alcalino-teroase se caracterizează prin predominanţa bicarbonatului de calciu şi magneziu. fiind indicate în tratamentul afecţiunilor reumatismale degenerative inflamatorii. De asemenea se folosesc şi sub formă de inhalaţii pentru afecţiuni oringologice. Vatra Dornei. căi respiratorii (bronco-pulmonare). cu tratare în afecţiuni hepatice. devenind din transparente lăptoase. Sulfurile sunt frecvente în Carpaţii Orientali şi Apuseni. De asemenea. Biborţeni. APELE SULFATATE Sunt legate de aceleaşi roci ca mai sus. sulf. Lipova. gastrice.Sunt legate de prezenţa formaţiunilor cu ghips. Mangalia. cu deosebirea că apare radicalul SO4. În cură externă se utilizează apele sulfuroase cu o concentraţie mare de H2S/l. Gradul de mineralizare este relativ redus. biliare şi interstinale. Nicolina – Iaşi. diabet zaharat. Călimăneşti. Apar la Pucioasa. . fiind recomandate pentru tratarea unor boli de piele. Olăneşti. Băile Govora. Olăneşti. Malnas. colite. afecţiunilor sistemului nervos periferic şi ale sferei genitale. Călan.. Apar la Slănic Moldova. D. dar şi în tratamentul unor boli de piele la: Pucioasa. ele îşi pierd stabilitatea şi îşi modifică aspectul. În contact cu aerul. pirită. Vâlcele. Apar la Breazu (nord de Iaşi) şi Ivanda (Banat). dar şi în Dealurile de Vest la Buyiaş. Băile Herculane. Vâlcele. afecţiuni reumatismale sau ale sistemului nervos. magneziului şi sodiului. neuro-vegetative. Homorod. marne. Călimîneşti.

la Băile Tuşnad. N. a Dealurilor de Vest cu munţii şi câteva localităţi din Câmpia de Vest.Apele alcaline şi alcalino-teroase se administrează şi sub formă de inhalaţii (în inhalaţii ORL şi bronho-pulmonare). etc. ajungând chiar la 50°C sau 70°C Apar pe aliniamentul Satu mare – Oradea – Arad – Timişoara. etc. Georgiu (34°C). Călimăneşti-Căciulata. Staţiunile ce exploatează apele iodurate sunt Bălţăteşti. Au concentraţii modeste şi sunt folosite pentru tratarea afecţiunilor endocrine şi metabolice. Vaţa de Jos (35-38°C). apar şi în Carpaţi: procesul genetic este activitatea post-vulcanică.). în zona Vadu Oii – Topalu. Bazna. în grabenul Cernei – la Băile Herculane (62°C în cazul apelor din foraje). Surse de apă termominerale se întâlnesc şi în Munţii Apuseni la Moneasa (32°C). Insular. Ca urmare. Prezenţa atâtor tipuri şi subtipuri de ape minerale este un atu pentru multe staţiuni balneare. ape mezotermale – 31-38°C 3. F. Băile Olăneşti. 1 Mai. apar la contactul Dealurilor de Vest cu Câmpia de Vest. Cea mai bogată în ape termale este Câmpia de Vest. Praid. După temperatură se disting trei categorii de ape termale (un aburel): 1. etc. Mai exact. (Ciangă. MOFETELE . cu o reţea forfecată de falii. într-un foraj a fost interceptat un zăcământ de adâncime cu ape de peste 64°C. 2002). Teremia. ape hipertermale – peste 38°C. Călimăneşti-Căciulata. Cozia. sub formă de comprese sau băi (în afecţiuni dermatologice. cu apariţii la zi la Băile Felix. există ape mezotermale la Topliţa. Marghita. ape hipotermale (cu temperaturi mici) – sub 31°C 2. În Carpaţii Orientali. Bicolari. hidromalismul este legat de vulcanismul neogen. APELE IODURATE Apar în general în Subcarpaţi. Orizonturile cu ape termale ce au temperaturi de peste 50°C au fost interceptate şi de o serie de foraje la Ţicleni. gradientul geotermic care aici înregistrează valori mai mari (anomalii geotermale). Călacea.. Siriu. ce îşi pot astfel diversifica activităţile de profil APELE TERMOMINERALE Sunt caracteristice vestului ţării. Tinca. unde pe lângă apele mezotermale.

conţinutul în gaze poate atinge valori foarte ridicate până la 99%. În România. Caracter termal o au şi apele din foraje în Subcarpaţii Getici (Călimăneşti. aplicarea tratamentului.). În arealele menţionate există şi prevederi ale legii.Sub numele de „mofete” se înţelege emanaţiile gazoase libere de dioxid de carbon. Băile Tuşnad (predomină dioxid de carbon şi compuşi gazoşi de sodiu). Sub numele de „mofete” se includ şi alte emanaţii gazoase. Legat de manifestările postvulcanice din zona eruptivă sunt cunoscute şi câteva iviri gazeifere care conţin. realizându-se colectiv. Balvanyos. pe lângă CO2 şi H2S. treaptă geotermică de 10-15°C/100 m. Sugaş Băi). APELE RADIOACTIVE Se datorează prezenţei radonului (apare în procentaje mai mari în imediata apropiere a cutremurului). Sângeorz Băi. cererea). Termenul de „mofetă” s-a extins şi pentru gazele (CO 2) extrase din ape carbogazoase şi utilizate în scop terapeutic. Vatra Dornei. Băile Herculane). care imprimă gazului un caracter sulfurat. Băile Harghita. Alte centre: Turia. În Carpaţi au o prezenţă insulară: Topliţa. cum ar fi cele de compuşi ai sulfului (mofetele solfatariene). accesibilitatea. Apele minerale şi termale cunoscute trebuie protejate. de exemplu în cazul mofetei de la Covasna (98. este un fenomen unic în lume.0% CO2 . Mofeta naturală (numai emanaţia de CO2 – gaz uscat). în Munţii Metaliferi.mofetă cu cea mai mare puritate din Europa). Buziaş. Se apreciază că cea mai mare parte a surselor hidrominerale existente inventariate în România sunt încă nefolosite. Băile Sântimbru. iar exploatarea lor trebuie să vizeze şi viitorul (dezvoltarea durabilă). etc. Alte mofete cu valori ridicate se întâlnesc la Sântimbru Ciuc şi Harghita Băi (94%). care să nu deterioreze apele (Balwanyoş. Apele termale . Carpaţi Meridionali (Moneasa – Codru-Mona). din diverse motive (debitele insuficiente. Prin foraje s-au identificat apele termale cu temperaturi mai mari de 60°C (Băile Tuşnad). utilizată în scop terapeutic în România. Băile Govora. Căciulata. Apar la Băile Herculane. Băile Felix. Ele au efecte favorabil în cazul unor afecţiuni cardiovasculare (vasculare periferice). gradul de mineralizare. Sângeorz Băi. în încăperi amenajate în forma unui „circ roman”. emanaţiile de acest tip fiind cunoscute sub denumirea de sulfutară (cele mai reprezentative la Turia. etc. Băile Tuşnad. Alături de apele minerale care îndeplinesc condiţiile de îmbuteliere şi CO2 (rezultata din emanaţii naturale sau captat prin foraje până la stratul de gaz) poate fi şi este „îmbuteliat” (la Covasna).

Borsec. Ursu. cum este Pel Amar. obţinerea fie sub forma factori împachetărilor băilor nămol pentru unor medicamentoşi de extract. în stări de agregare şi forme structurale variate. Poiana Stampei. Ocna Sibiului. Acestea sunt utilizate şi a în tratarea de afecţiunilor sau locomotorii. Sunt asociate cu turbăriile răspândite în Carpaţii Orientali (mlaştini = tinoave = oligotrofe). Se pot obţine şi în bazine artificiale căptuşite cu un pat argilos. Voşlobeni. Astfel de nămoluri minerale găsim la Govora (nămol silicios. Pucioasa. culoare neagră – datorită monosulfurilor fiind prezente pe lacurilor 3 Techirghiol (cu rezerve exploatabile estimate la peste 500. Lacul Sărat. fiind folosite în scopuri terapeutice ca atare. la care se adaugă . ocnele Mari. în general. Geoagiu (feruginoase). Prospecţiunile geologice efectuate în Câmpia Română (zona Bucureştiului) pentru identificarea unor rezerve de hidrocarburi au interceptat structuri hidrotermale. Se leagă genetic şi ca repartiţie geografică de două locuri: mlaştinile de turbă şi nămolurile sapropelice recoltate din cuvetele unor lacuri foarte sărate. obţinut din nămolul sapropelic din Lacul Amara şi având un efect sporit asupra aceloraşi afecţiuni. cu ape sub influenţa sau proceselor geologice şi biologice. Slănic. Coştini.nămolurile reprezintă eterogene substanţe organice şi minerale. ca minerale a se formează în mod natural. în stimularea unor funcţii endocrine / a secreţiilor enzimatice. Turia (sulfatate). organice şi minerale fundul şi sub influenţa sărate: proceselor microbiologice şi fizico-chimice. Sângeorz Băi (uşor radioactive-radonic). de data aceasta formarea fiind dirijată (tot prin procese microbiologice şi fizico-chimice. Nămolurile sau peloidele (de la grecescul „pelos” – substanţe care se formează prin în condiţii naturale. Au.000 m ). la contactul apă minerală – pat argilos).există pe tot teritoriul României. apoi Colăceu. actuală. Mădăraş. şi amestec minerale au o încălzire. Băile Tuşnad. Sunt utilizate pentru tratarea afecţiunilor circulatorii periferice. Nămolurile sapropelice sunt formate pe fundul lagunelor şi lacurilor sărate prin sedimentarea sub apa de materiilor fier. Amara. În substanţele minerale organice conţinute amestecuri acţiune de benefică asupra organismului. Primele încercări de folosinţă terapeutică a nămolurilor de turbă au fost făcute la sfârşitul secolului al XVIII-lea la Vatra Dornei. la Bazna. iodat). prealabilă deoarece concepţia pregătire măcinare. Nămolurile minerale. şi în jurul izvoarelor care se urmare proceselor fizico-chimice microbiologice declanşează la contactul apei minerale cu un pat argilos. Aluniş. NĂMOLURILE mâl) sau sunt după o TERAPEUTICE / PELOIDE Sunt nişte roci pelitice. etc.

Borsec. steji. Techirghiol. în 1880. şteampuri de sfărâmat minereuri. practicat litoral). APELE DE SUPRAFEŢĂ ŞI POTENŢIALUL LOR TURISTIC Ambele au importanţă în creionarea peisajului geografic. Felix. Mangalia (cu peste 30. pive. Agigea. Nămolurile sapropelice apar la Sovata. Ocnele Mari). Ocna Sibiului. pe regiuni limitate ale corpului) sau oncţiuni metodă aplicare nămolului le cronice. pentru staţiunile turistice sau unităţile cu profil turistic. etc.şi nămolurile cu ape carbogazoase din Depresiunea Dornei şi Depresiunea Borsec. etc. Slănic Prahova. importante resurse se de acest mai gen ales existând sub de ale la Vatra de a băi. Sunt importante şi ca surse de apă. Mangalia. Dau rezultate în tratarea afecţiunilor locomotorii (împachetări. Începând de la un banal pârâiaş până la Dunăre se impun puternic. Amara. afecţiunile dermatologice. Nămolurile de turbă sunt formate în mlaştini. . cât şi de prezenţa proceselor în sărăturare. vâltori. rece. la temperaturi variate. Malnaş. băi. în deosebi. posibilitate pentru agrement (pe maluri se găsesc numeroase baze de agrement. etc. 1 Mai. Nămolul de turbă a fost utilizat pentru prima dată la Vatra Dornei. indicaţii nămoloterapiei ginecologice constituie bolile afecţiunile endocrine. Sunt valoroase în diferite moduri: pentru sporturi nautice (foarte slab dezvoltate). există obiective etnografice interesante: mori. în condiţii de umiditate avansată. urmat de Borsec în anul 1889. Dornei. turism piscicol (indirect). Nămolurile sapropelice sunt legate atât de prezenţa unor masive de sare (Sovata – Lacul Ursu. În legătură cu apele curgătoare. spălare şi acumulare a sărurilor în regiunilor foarte aride. Lacul Sărat (apare un proces de evaporaţie intense). dârste (instalaţii de prelucrare textilă ţărăneşti). cataplasme pe (aplicaţii de nămol. nămolurile de la Covasna. Nămolul sub formă de aplică (o formă împachetări. prin transformarea incompletă a materialului vegetal. extracte pelamar).000 m3 rezerve valorificabile). aparatului Principalele locomotor. agrement de sfârşit de săptămână din orizontul local). etc. Someşeni.

explicativ. Relieful influenţează proiectele de amenajare şi de dezvoltare a oraşelor (ca o regulă ar fi: oraşe mari cu râuri mari). Există şi excepţii. cu o bună infrastructură). este foarte accesibilă. uneori şi factori tectonici şi exogeni. acustică (zgomotul pe care îl face apa în cădere). Cascada este o cădere de apă. pe calcare metamorfice (Cascada Cailor din Rodna. Focalizează atenţia populaţiei urbane. repezişuri (cataracte – la noi nu apar). în nord-vestul Munţilor Ceahlău). pescuitul sportiv. Cea mai notabilă excepţie este Bucureştiul cu Dâmboviţa şi Colentina care sunt râuri mici. pe Izvorul Dorului).). Cascada Urlătoarea (pe Valea Urlătoarea). „căldarea fumegând”). plajă. Acestor roci le este specifică apariţia unor abrupturi impunătoare dar şi datorită caracteristicilor litologice. având o acoperire semantică sonoră. etc. sporturi nautice cu grad ridicat de risc (caiac-canoe). Cascada Victoria (pe Zambezi. exprimă o realitate geografică: Cascada Niagara (în limba indiană înseamnă „tunetul apelor”. mai ales în zona montană. pe pârâul Rupturi. Se cunosc şi cascade formate pe alte roci dure: formaţiuni metamorfice – şisturi cristaline (Bâlea). şi numele de cascade au caracter descriptiv. de aşezări. pe versantul nordic. datorită tectonismului accentual. alpinism. Bistriţa. Arieşul.APELE CURGĂTOARE De regulă. râurile. în talvegul râurilor. Cascada Duruitoarea (de 30 m. cascade. Cascada Vânturiş (în Munţii Bucegi. la 1. prezintă praguri. CASCADELE Cascadele sunt rupturi de pantă de amplitudine diferite. Malurile înalte şi stâncoase ale râurilor (Oltul. la graniţă. Apar cu amenajări (ştranduri.093 m.245 m. cu o diferenţă de nivel de 152 m. mai ales prin turismului de sfârşit de săptămână (weekend). dezvoltată în trepte. la fel cu alte toponime populare (spontane). Someşul Mare... de la 1. sporturile nautice. cascade (căderi de apă cu valori mai mari sau mai mici). un toponim livresc – „fumul urlător”. La fel ca şi numele de forme de relief. Cel mai adesea apar în zone calcaroase şi în cele cu conglomerate-calcaroase. Denumirile populare ale multora dintre cascade de la noi sunt foarte sugestive. Cerna) atrag prin: repezişuri. Cascadele se detaşează prin două elemente dimensionale: căderea (diferenţa de nivel) şi debitul (volumul de apă). de ape. Cascada Săritoarea . Malurile joase ale râurilor atrag prin: înot.. drumeţii. dar şi Iaşul cu Bahlui. pe formaţiuni tabulare (la noi în ţară nu apare). amenajările turistice simple. debarcadiere pentru navigaţie).

în bazinul Timişului).245 m. importantă prin denivelare. pe un curs de apă învolburată. într-o zonă înaltă cu peisaj foarte frumos glaciar. lacurile naturale 2. dezvoltată pe un banc gros de gresii rezidente. cu o largă repartiţie geografică (de la 0 m. Cascada Bistra Mare şi Cascada Bistra Mică (pe afluenţii Bicazului dinspre Ceahlău).000 m. În ţara noastră se găsesc 3. pe Valea Iadei. Cascada Rădesei (în Munţii Apuseni. Cascada Vârciorog (în Munţii Apuseni. relativ uşor accesibilă dinspre Borşa. (chiar) lacurile cu origine mixtă .. Alte cascade: Cascada Moara Dracului (în Munţii Apuseni. dar şi şosea Transfăgărăşean). etc. formată la vârsarea în Crişul repede a cursului subteran Vadu Crişului). cu o cădere de 5-6 m. Cascada Iadolina (în Munţii Apuseni. pe versantul nordic. însumând 1% din suprafaţă.400 de lacuri . cascadă în trepte. Valea Pleşului). Cascada Beuşniţei (în Cheile Nerei). lacurile antropice (artificiale) 3. într-un masiv cu caracter de horst unde apar faliile Dragoş-Bodă. la 1. Cascada Zănoaga (pe Ialomiţa). Cascada 7 Scări (în Maivul Piatra Mare. altitudine). cu o cădere de 10-12 m. astfel: 57% lacuri naturale şi 43% lacuri antropice Cea mai importantă clasificare este cea din punct de vedere genetic. Cascada Cailor (în Munţii Rodnei. pe versantul nordic.. Cascada Vadu Crişului (în nord-vestul Munţilor Apuseni. Cascada Bohui (în Munţii Banatului.. la 2. pe pârâul omonim. LACURILE Sunt o componentă importantă a peisajului geografic. pe versantul vestic. pe calcare metamorfice). ce induce ideea de zgomot).. la ieşirea din Peştera Bohui).093 m. Cascada Moara Dracului (în Masivul Rarău. pe afluentul cu acelaşi nume al Arieşului). cu o diferenţă de nivel de 152 m. Alte cascade: Casca Bâlea (localizată în Făgăraş. la confluenţa Rodnei cu Pârâul Feredeu. Cascada Putnei (în Munţii Vrancei. de unde începe Someşul Cald). de la 1. Cascada Negoescu (în Munţii Rodnei). rezervaţie geologică şi peisagistică). Prezintă o mare diversitate din punct de vedere genetic. în zona de izvoare a Drăganului). cretacice.. cascadele din Munţii Bucegi (mai ales pe partea dreaptă. pronunţată în nord. fiecare categorie având subcategorii: 1. pe Valea Iadei). pentru că este mai abrupt. pe afluentul Iadei – Ieduţu). cu o denivelare de 20 m. versantul prahovean: Valea Cerbului.Ieţului (în Munţii Apuseni. Valea Jepilor. situat lângă un lac şi o cabană.

Unele denumiri de lacuri se leagă de toponimie: Negru (grohotişuri). după cuvântul slav „lac”) şi Vulturilor (din M.1 m. cel mai adânc lac glaciar. Sunt lacuri mici. este eronat. . sunt lacuri periglaciare (lacuri de nivaţie sau. eventual.5 hectare. în general. Munţii Rodnei. adâncime. lacurile de baraj natural 4. cel mai întins lac glaciar) şi Lacul Zănoaga (65. Siriu). lacurile glaciare 2. lacul glaciare sunt şi Iezer (din Călimani. lacurile vulcanice (de crater vulcanic) 1. lacuri de acumulare). lacurile carstosaline (lacurile formate în masive de sare) 5. atât ca suprafaţă. lacurile – limanele fluviale 6. cât şi la adâncime. dar nu obligatoriu apar în zonele cu relief glaciar. Dar. 29 m. topirea zăpezilor. Buhăiescu. Pe primele lor sunt două lacuri din Retezat: Lacul Bucura (10. LACURILE GLACIARE (circa 171 de lacuri) Cele mai numeroase sunt în Meridionali (unde se detaşează grupa Retezat). lacurile de crov (efemere) 9.5 hectare – ?. Alimentarea se face din precipitaţii (ploi. în număr de 160-170 lacuri. În număr de 20. LACURI NATURALE 1. 17. se leagă de peisajul din jur. Carpaţii Meridionali Sunt cele mai numeroase. în legătură cu relieful – într-o calderă glaciară). Sunt foarte limpezi. În schimb. după majoritatea. Inăuţul. lacurile – limanele maritime 7. Lala Mare – peste 4 hectare). lacurile de nivaţie 3. Iezerele Pietrosului Ştiol (probabil acelaşi cu Repedea. Verde (jnepenişuri). Nu sunt poluate (atenţia la homo turisticus). adâncime. lacurile sărate de stepă 8. cu o mare transparenţă. alimentarea subterană). Deci. jumătate din ele îşi merită numele: Inău. Lacurile glaciare au volume de apă cu mari variaţii. Albastru (cerul).A. După unii. Carpaţii Orientali Sunt în număr de 23. sunt foarte bune calitativ.

datorită conţinutului de oxizi de fier) sau datorită algelor microscopice roşiatice din apă.3 m. amplasat sub vf. Tăul Ascuns. Zănoguţa. Tăul Răsucit.Munţii Retezat. Ana.5 m. datorită faptului că relieful este mult mai înclinat. Podragu Mare. Culoarea sa are două explicaţii: calcarele din apropiere (din Masivul Suhard. Cel mai cunoscut este Lacul Roşu – „perla Carpaţilor Orientali”. din punct de vedere litologic. Roşiile. Lacurile apar mai ales în nord. Lacurile glaciare există de după topirea gheţarilor (după Pleistocen). format într-un relief de acumulare. Tăul Agăţat. Exemple: Lacul Reţiţis din Munţii Călimani. 11. adâncime). Tăul Îngheţat. Este cel mai tipic complex. Tăul Porţii. Mândra. probabil. 2. LACURILE DE BARAJ NATURAL Sunt lacuri cu funcţii peisagistico-estetică şi recreativă. Florica. S-a format. Important este Lacul Bâlea (4. Nu există lacuri de nici un fel datorită faptului că. datorită reliefului.6 hectare cu o adâncime maximă de 10. Se semnalizează trunchiul de arbore în apă. 3. Munţii Făgăraş. Urlea. Mai apare şi complexul Zănoaga în Parcul Naţionat Retezat: Judele. Mălăia) şi Lacul Baia Vulturilor (din Munţii Semenic). Au favorizat dezvoltarea staţiunilor climaterice. Sunt în număr de 70. Viorica. Lia. LACURILE DE NIVAŢIE Sunt lacuri de origine glaciaro-nivală sau crio-nivală. Apar lacurile: Câlcescu (dispusă cu Gâlcescu). deci nu se datorează topirii gheţarilor. Galeşul. Munţii Bucegi. Anul formării este 1837 şi este localizat pe Valea Oii. Majoritatea au însă o viaţă scurtă. Importantă este şi complexul Bucura (în partea centrală). Munţii Parâng. Iezerul Şureanu („iezer” înseamnă „lac”. Tăul Unit. Lacul Vulturilor (din Munţii Siriu. deci lacul Iezer este incorect gramatical). Este un lac de 12. Există 30 de lacuri glaciare. cele mai importante fiind Bucura şi Zănoaga (lacuri de circ sau de vale glaciară). care s-au silicificat. afluent al Bicazului. Lacul Fără Fund. Relieful glaciar este restrâns aici.6 hectare. Pe partea nordică apar lacurile Doamnele şi cele de pe Valea Caprei: Capra. prin versantul sudic a . Bucura. substratul calcaros nu permite adunarea apei.

este un strat mai cald). în Obcina Feredeu. dar mai mici: Mihai. Pipiriga de Mijloc. tot timpul anului. În Depresiunea Maramureş sunt foarte multe lacuri.5-2 m.=2025°C. Aluniş. Alte lacuri la Sovata. probabil lac glaciar). LACURILE CARSTOSALINE (LACURILE FORMATE ÎN MASIVE DE SARE) Sunt foarte importante pentru turismul balnear. Alte lacuri: Lacul Gavrilă. H2O.5-2 m. Iezer (la Sadova. Majoritatea sunt naturale (35 la număr). T5-6 m.. . afluent al Uzului. lac de acumulare). În realitate. Astfel s-a favorizat dezvoltarea unei staţiuni pe drumul transcarpatic spre Gheorgheni./l.000 km2 şi o adâncime maximă de peste 18 m. Verde. Au o concentraţie de 150200 grame sare (NaCl) / 1 l. O importantă foarte mare a avut relieful calcaros şi carstic. multe au probabil origine mixtă. Tăul fără Fund.= 40-60-70°C. Crişan. Au suprafeţe modeste. temperatura creşte relativ puternic de la 0 m. Din unele lucrări au rezultat şi alte lacuri de acest tip: Lacul Vinderel sau Vinderău (din Munţii Maramureşului. pentru a se menţine la 21-26°C la adâncimi de peste 5-6 m. la 1. Din punct de vedere a heliotermiei (sub o peliculă de apă de o anumită temperatură. Brâncoveanu. format în anul 1883 prin bararea cursului Pârâul Negru. Roşu (primele două au nămoluri sapropelice de calitate deosebită şi fenomenul de helioterapie). 61°C în 1902 şi chiar peste 70°C în 1989). Are o suprafaţă de peste 40. La Ocna Sibiului există lacuri formate prin acumularea apei în vechile exploatări de sare părăsite. Cel mai cunoscut este Lacul Ursu de la Sovata. Pipiriga de Jos.văii a produs surparea sau alunecare. T1. 4. Lacul Roşu. Ocna Şugatag. Apar în Subcarpaţi. Alb. Vârşing. Este format într-o depresiune de prăbuşire de pe masivul de sare de la Sovata (1870-1880). dar sunt de adâncimi şi peste 100 m. Cloşca. cu o tendinţă evidentă de colmatare). Lacul Coştiui. inclusiv apropierea de Cheile Bicazului. Se localizează în vecinătatea Sibiului: Horia. Mineralizarea ridicată este o caracteristică esenţială pentru balneoclimatologie. Depresiunea Transilvaniei şi câteva depresiuni maramureşene. Valori: salinitatea de peste 200 gr. Unii consideră a fi lacuri antropice. (unde a atins 33°C în 1965. vara: Ts = 23-25°C. Lacul Balătău (lac pentru agrement.

Hagieni) şi agrement (Siutghiol. Turda (Lacul Roman şi Lacul Durgău).În vestul Depresiunii Transilvaniei. Ocnele Mari. pe afluenţii dunăreni. Jirlău. Fazorizează dezvoltarea unor specii piscicole. În jurul acestor localităţi se găsesc staţiuni locale. Sărata-Buzău. Sunt lacuri cu ape dulci. Goloviţa. Gheorghe. Grota Miresei (de 1. dar şi Telega. Sinoe. de aproape 6. Bicaz. pe Buzău: Amara. Pecineaga. Comunică şi marea. Exemple: pe cursul inferior al Ialomiţei. de-a lungul Dunării: Mostiştea. ce a preluat o fostă exploatare subterană de tip clopot). Tăbăcăriei. Ocna Dej. Zmeica. sportul nautic. Cojocna (Lacul Mare). Goloviţa. De-a lungul Dunării. Gârliţa. Sunt utilizate în balneoterapie (Techirghiol. adâncime. turismul de odihnă şi agrement. lacuri carstosaline se localizează la Ocna Mureşului. Costineşti). Sinoe. lacul s-a scurs). Mârleani. în „Muntele de Sare” şi unică la noi în ţară până în 1999. desfăşurare de sporturi nautice. Bararea se face pe un râu principal şi afluenţii acestuia: Ialomiţa. Gorgova. Sunt propice pentru pescuit şi vânătoare sportivă. în Dobrogea. importante pentru turismul piscicol. În Delta Dunării lacurile sunt de tip „ghiol”: Fortuna. Lemina. Zmeica. În Subcarpaţii Prahovei găsim lacurile: Baia Baciului (la Slănic Prahova. format pe locul fostului golf Halmyris. Comana.100 m2 şi adâncime 32 m. agrement în general. LACURILE – LIMANENELE MARITIME . 6. Este compartimentat printr-o serie de cordoane laterale în lacurile Razim.. Ezern. când. În Dobrogea se localizează complexul lagunar Razim. se întâmplă datorită asimetriei malurilor (malul stâng este mai jos. Taşaul. Oltina. Vederoasa. piscicultură (Razim. Mangalia. dar şi datorită unor râuri cu debit mai important din Dobrogea de Nord şi canalul Sf. Bolona). 5. LACURILE – LIMANELE FLUVIALE Sunt similare cu limanele maritime. acestea se formează pe malul stâng. Siret. Mostiştea (sud-estul şi estul Câmpiei Române). Matriţa. se localizează şi pe dreapta. Sunt lacuri cu apă salmastră. Se localizează circa 480 de astfel de mici lacuri. în urma proceselor de eroziune şi dizolvare laterală.300 m2 şi 32 m. Snagov. Nuntaşi. Culniţa. Ca regulă. Căldăruşani (rezervat pentru pescuit sportiv şi turism de weekend). Cuiu.

de Slobozia.Aceste lacuri se formează datorită curenţilor litorali.). Are un conţinut mare de săruri (circa 220 g. la 9 km. Eforie Nord şi Techirghiol (în limba turnă „ghiol” înseamnă „lac”). legat de mare prin tăierea cordonului litoral de circa 40 km. mezotermale (20-22°C) pe maluri. Salinitatea se datorează vecinătăţii şi legăturii cu marea. Agigea. dotări sanatoriale şi de odihnă după 1950. . Are o concentraţie deosebită de sulfaţi de natriu. Tatlageac./l. era folosit încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea pentru tratarea bolilor de piele. Sunt bogate în nămoluri peloidice (fine) cu valori terapeutice deosebite. Salinitatea este de patru ori mai mare decât marea. Au o formă alungită. Nuntaşi (mineralizare de peste 40 g. calciu şi magneziu ce dau gustul „amar”. într-un vechi curs al Dunării la nivelul terasei de luncă./l. peste 9 m. Alte limane maritime: Costineşti (apă relativ sărată şi nămol curativ). Cu mari cantităţi de nămol. Au ca geneză un proces de bază: spălarea şi dizolvarea solurilor din formaţiuni subiacente. Au calităţi terapeutice balneare prin concentraţia şi diversitatea sărurilor concentrate şi prezenţa nămolurilor curative depuse pe fundul bazinelor lacustre. Este cu apă sărata şi numeroase izvoare sulfatate. Lacul Amara este un vechi meandru părăsit al Ialomiţei. Acestea au contribuit la înfiinţarea staţiunilor Eforie Sud.). Uneori au suprafeţe mari. perpendiculară pe linia de ţărm. Însă. tulburărilor endocrine. boli cronice. S-a modernizat prin amenajarea de băi calde. Un alt liman este Mangalia. Lacul Sărat este localizat la sud de Brăila. Dar această salinitate se reduce treptat în ultimii ani din cauza aportului considerabil de apă dulce provenită din sistemele de irigaţii. Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cel ai cunoscut liman maritim este Techirghiol (11. aceste lacuri suferă o degradare datorită îndulcirii apei (ca motiv ar fi utilizarea apei la irigaţiile din Dobrogea). lăţime în 1953. ajungând până la 100 hectare. limanele maritime au fot utilizate ca factor de cură. inflamatorii.6 km2. adâncime). Din anul 1905 este folosit în balneoterapie. la sud de staţiunea cu acelaşi nume. 7. prin bararea cu nisipuri ale unor pâraie (un fel de lacuri de baraj natural). Nivelul apei lacului începe să se ridice considerabil. inundând parţial o serie de amenajări balneare existente pe malul lacului. LACURILE SĂRATE DE STEPĂ Sunt dezvoltate pe depozite loessoide.

suprafaţa de 22 hectare. Are o formă circulară aproape perfectă. 8. cantonat pe structuri vulcanice. Lacul Învârtita de la Nucşoara (Subcarpaţii Curburii) este un lac castic format pe gipsuri (sulfat de calciu. Alte lacuri insuficient valorificate: Fundata (apă salmastră şi nămol). Lacul Vărăşoaia (Masivul Bihor). Este format în craterul Masivului Ciomatu Mare (950 m. lacurile antropice de interes hidroenergetic 2. deasupra lui se strânge apa.). Atunci. fost liman al Buzăului este un liman cu apă cloruro-sodică şi nîmol. toate însă presupun baraje. Lacul Ponor (zona Padiş – Munţii Apuseni). Când este curăţat. deschis prin eroziune şi drenat de Pârâul Roşu. Multe dintre depresiunile carstice situate pe substrat calcaros au în partea cea mai joasă un orificiu (un sorb) care se poate înfunda cu mâl. adâncimea maximă de 7 m. 9. Ana. Ana este un lac unicat.. LACURILE FORMATE PE CALCARE SAU / ŞI LACURILE CARSTICE PE CALCARE Exemple: Lacul Ighiu (Munţii Trasăcu). lacul dispare ( LACURI EFEMERE SAU TEMPORARE).Lacul Balta Albă. Turbăria de la Mohoş (Tinovul Mohoş) este localizat în imediata apropiere a lacului Sf. Sărăţuica (pe Ialomiţa) şi Câinelui (pe Buzău). rocă solubilă). heleştee) 3. cu scop balnear. Aici s-a dezvoltat staţiunea balneoclimaterică Băile Tuşnad. B. lacurile antropice amenajate în scopuri piscicole (iazuri. resturi vegetale. A existat o adevărată „explozie” în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Gradul de mineralizare este foarte redus datorită rocilor vulcanice puţin solubile. Lacul Zăton şi Lacul Ponor din Podişul Mehedinţi. LACURILE VULCANICE Lacul Sf. lacurile antropice destinate agrementului 4. Este situat într-un crater puternic erodat. 1. lacurile antropice destinate alimentării cu apă (localităţi şi pentru industrie) . LACURILE ANTROPICE (DE BARAJ NATURAL) Sunt de multe feluri.

Vidraru (însoţit de Transfăgărăşan. Leşu. lacurile antropice pentru regularizarea cursului (exemplu – Stânca Costeşti) Multe dintre acestea sunt folosite pentru amenajarea de staţiuni. Dăneşti. umiditatea. Trei Ape (cu un complex turistic de cazare şi agrement Fântânele-Beliş (cu o mică teren de sport. ştrand – de agrement – nautic. de practica a pescuitului sportic – lac populat cu păstrăv. ştrand. Tarniţa. sporturi nautice). Pângăraţi. staţiune. generează pretabilitate diferitelor regiuni la activitatea de recreere. durata de strălucire a Soarelui. la cură. Călineşti-Oaş.5. alături de relief. precipitaţiile. Vidra. Poiana Mărului. cu hoteluri. Călineşti.) au o anumită importanţă bioclimatică. clima constituie cadrul general în care se desfăşoară fenomenul turistic. dar nu generează obiective turistice. Ca şi în agricultură. Secu. Mărghitaş şi Buhui (Munţii Aninei). POTENŢIALUL TURISTIC AL CLIMEI Clima are importantă pentru potenţialul turistic. scobar. dar. Baze turistice mai modeste: Prisaca (pe Cerna – la 5 km. dimpotriva. radiaţia solară. Văliug. în acelaşi timp. turistic Oaşa de pe Valea Sebeşului). clean – luciuc apei folosit pentru sporturi nautice şi pentru plimbări de agrement cu ambarcaţiuni uşoare). Oaşa (cu complexul Valea Drăganului. cochet. şi condiţiile meteorologice (vremea) îşi au importanta lor. favorizând sau. vânturile. posibilităţi de capare. Clima. constituie o componentă de importanţă majoră a potenţialului turistic natural al României. bază turistică posibilităţi de practica a schiului pe pârtiile din apropiere) . Gilău. INDICATORII BIOCLIMATICI Elementele climatice (temperatura. la particularităţile unor specifici de sezon. Cinciş. Poiana Uzului. etc. inhibând organizarea şi desfăşurarea activităţilor turistice. El sau factorii de mai sus intervin şi în prevenirea unor afecţiuni sau tratarea altora prin aeroterapia sau helioterapia. de Băile Herculane). . Exemple: Lacuri ce dispun de complexe turistice de cazare şi agrement: Izvorul Muntelui. teren de sport. Firiza.

Dintre condiţiile atmosferice, factorul termic, cel hidric, aeroionizarea, radiaţia solară sunt printre cele mai importante (băi de aer, de Soare).

FACTORUL

TERMIC

În cazul terapiei climatice, prin factorul termic se înţelege aşa-zisa temperatură echivalent efectivă care transmite sau generează organismului o anumită senzaţie termină, desigur în condiţiile în care aerul are şi o anumită umiditate sau dinamică. În legătură cu aceasta rezultă noţiunea de confort termic (proprietatea organismului de a-şi menţine constant temperatura, chiar în limite destul de larg normală – 36,6°C). Această menţinere a temperaturii se numeşte homeotermie. Se realizează prin cedarea de căldură sau producerea şi acumularea de căldură în funcţie de temperatura mediului. Un organism sănătos în repaus, între anumite limite termice ale mediului, nici nu pierde, nici nu acumulează căldură. Se numeşte zona neutră sau zona indiferentă termic (16,8-20,6° temperatură echivalentă efectivă). Acest interval creează senzaţia de conform termic. Sub 16,8° temperatură echivalentă efectivă se înregistrează inconfort sau disconfort prin răcire, iar peste 20,6° prin încălzire. În relaţia temperatură – umiditate, atunci când umezeala relativă a mediului este ridicată, confortul termic este scăzut atât la temperaturi foarte joase, cât şi la cele mari, ridicate. În relaţie intervine şi vântul care diminuează şi el confortul termic (la frig senzaţia de frig sporeşte, iar la cald senzaţia este plăcută). În condiţiile de adăpost, limitele pragului de confort se modifică (17,5 - 24° temperatură echivalentă efectivă). Pe regiuni geografice, raportul temperatură – umezeală – vânt, în România, în luna iulie (luna caracteristică de vară), ora 13.000, pe o perioadă lungă de ani, se ajunge la numărul de zile de conform termic (medii multianuale) astfel:  cele mai multe zile – zona deluroasă (360-380 m.) – peste 10 zile;  regiunile de câmpie – sub 10 zile;  peste 1.500 m. (condiţii normale, om în repaus, îmbrăcat uşor) – nu mai apare senzaţia de confort termic; Numărul de zile cu disconfort termic prin încălzire cel mai ridicat este în câmpie: Câmpia Români (Bărăgan) cu peste 15 zile. Acest disconfort este foarte

ridicat în oraşe (suprafeţe mari cu asfalt, terase de blocuri, albedou foarte scăzut). Pe litoral, numărul zilelor de disconfort termic prin încălzire este mai modest datorită brizei. La altitudinea de 500-600 m. (deal, podiş), numărul zilelor este de 5. în zona montană nu se poate vorbi de disconfort termic prin încălzire. Disconfortul termic prin răcire, la altitudini mici (sub 500 m. altitudine) este de 5. Între 500-1.000 m., numărul zilelor de disconfort termic prin răcire creşte la 10, la 1.500-1.800 m. la peste 15 zile, iar la peste 1.800 m., toată luna iulie se înscrie în disconfortul termic de răcire.
Aeroterapia (baia de aer) este indicată în multe afecţiuni, deoarece are un caracter sedativ sau tonifiant. Ea constă în expunerea parţială sau totală a corpului la acţiunea aerului, fără o influenţă directă a radiaţiei solare, pentru antrenare sau călire termină, în scopul ameliorării proceselor de termoreglare. Uneori se poate asocia cu gimnastica medicală sau cura internă cu apele minerale. Helioterapia (baia de soare) se bazează pe expunerea la acţiunea radiaţiei solare directă. Ea se manifestă prin efectele cumulate ale razelor infraroşii (calorice), ultraviolete şi luminoase, cu rol terapeutic în procesele de termoreglare ale organismului. Cea mai practicată helioterapie este cea marină, cu efecte puternice, fapt pentru care necesită şi avizul medicului.

VÂNTUL

ŞI CONTRIBUŢIA SA LA DISCONFORTUL PRIN RĂCIRE

La viteza de peste3,5 m./s., organismul uman resimte disconfort, chiar dacă temperatura echivalentă efectivă s-ar încadra între limita de confort. De aceea, a fost necesar să se estimeze numărul de zile de confort sau disconfort prin răcire sau confort în condiţiile absenţei vântului. În Câmpia Română şi Lunca Dunării, numărul zilelor cu confort scade la jumătate în timpul verii. Pe litoral, la adăpost de vânt, numărul zilelor de confort termic creşte, ajunge la 14 zile (Sulina), faţă de 7 zile în condiţii atmosferice dinamice. Momentul apariţiei confortului termic diferă şi el în funcţie de treapta de relief. În regiunile de câmpie, acest moment se situează în aprilie, pe litoral mai, în zonele deluroase joase – luna mai, iar la treptele mai înalte, luna iunie. Confortul termic începe la câmpie în octombrie.
La altitudini mai mari, cu presiunea atmosferică ceva mai redusă şi o uşoară rarefiere a aerului pot apărea dureri de cap, astenie musculară, rău de munte, reacţii ce apar datorită scăderii presiunii parţiale a oxigenului în urma rarefierii aerului (de unde şi caracterul „solicitant” al climatului de munte).

STRESUL

BIOCLIMATIC

Are două componente: stresul cutanat (la nivelul pielii) şi stresul pulmonar (la nivelul căilor respiratorii). Într-un fel sau altul, şi acest indicator este legat tot de temperatură, umiditate şi vânt, atunci când acestea au valori excesive, factorii climatici devin stresanţi şi determină declanşarea unor mecanisme de termoreglare şi apărare. Stresul cutanat dă o senzaţie de căldură sau frig pe care o resimte organismul al nivelul pielii. Vara, organismul diminuează încălzirea, declanşând aşa-zisa termoliză (eliminarea de apă prin transpiraţie). Este numit hipotonie. Iarna este solicitat termogeneza în scopul evitării pierderii de căldură (prin frisoane) şi este de tip hipertermic. Din punct de vedere biologic, frigul şi vântul au efect excitant şi solicită termogeneza. Funcţiile vitale sunt stimulate, vitalizate. Vara, în condiţiile de căldură şi calm, apare senzaţia de deprimare, de somnolenţă (stres hipotonic). Stresul pulmonar se manifestă în cadrul procesului de respiraţie (reţine oxigen şi elimină dioxid de carbon). Într-o atmosferă umedă, peste o anumită limită se poate ajunge la stresul pulmonar. Când aerul este saturat în vapori se manifestă, de asemenea, inconfort deshidratant (mai ales iarna), iar vara, când aerul este saturat în vapori apare inconfortului hidratant. Zona litorală este stresantă sub aspectul schimbărilor respiratorii, indicele de stres pulmonar depăşeşte valoarea de 40. Stresul bioclimatic înseamnă strecul cutanat plus stresul pulmonar, reflectând realitatea asaltului climei simultan la nivelul pielii şi plămânilor. Cel mai mic indice de stres bioclimatic (sub 40) găsim la 300-1.000 m. altitudine. Aici sunt regiunile cele mai relaxante (Subcarpaţii Sudici), unde indicele coboară până la 30. pe litoral, indicele are valoarea de 55, urcând până la 75, iar în zonele înalte, valorile sunt mai mari (Vf. Omu – 80).

INDICELE

CLIMATO-TURISTIC

Este calculat pe baza unei formule în care se introduce valoarea duratei de strălucire a Soarelui, temperatura medie şi durata precipitaţiilor. Utilizând datele de la multe staţii meteorologice din România, un colectiv de geografic de la Cluj au stabilit că acest indicator oscilează între 0 şi 90. Colectivul a calculat valoarea maximă pentru regiunile de câmpie (vestul şi sudul ţării) şi valorile minime pentru alte regiuni.

altitudine şi centrale industriale şi urbanizate. în august în zonele montane. intervenţia favorabilă temperaturii este sfârşit de aprilie – octombrie. Aceşti factori.000 m. prin parametrii elementelor componente. Bioclimatul ci consecinţa suma climei asupra organismului factorilor uman (adică din bioclimatele). BIOCLIMATELE DIN ROMÂNIA Sunt foarte diverse. poate influenţa organismului uman sănătos sau bolnav. de cruţare. improprii pentru cura climaterică datorită poluării. Într-adevăr. factorii climatici creează fie o stare de confort şi relaxare. Se produce procesul de termoliză. impuse de poziţia în latitudine în raport cu Europa. între anumite limite ale parametrilor. Efectele secundare pozitive sunt: hipotensiune arterială. fiind „indiferenţi”. reprezintă caracteristicilor climatici cadrul unei zone climatice (etaj climatic). cu efect imunologic. Depăşind aceste limite. Conform autorilor. rebsorţia unor inflamaţii.Valorile maxime sunt în iulie în zonele joase. în zonele de câmpie şi litoral. şi doar de 3-4 luni (iulie – septembrie) la munte. La noi se întâlneşte mai multe tipuri de climate care acoperă cea mai mare parte a teritoriului. potenţial valorificabil în intervalul mai – septembrie. Este stimulativ (stimularea acţiunii unor glande endocrine. în februarie. interesează nu atât diferenţierea geografică ale acestor tipuri climatice. uscăciune. scăderea contracţiilor musculare. dar şi marea varietate a reliefului. iar minimalele sunt în ianuarie. 1. radiaţii solară puternică. un bioclimat de tip excitant sau solicitant. puternic stimulativă sau chiar de stress. exceptând zonele montane cu peste 2. Acest potenţial se explică prin indicatorii termici şi radiativi: temperaturi ridicate de vară. mările şi oceanelor mărginaşe ale continentului. nu influenţează starea organismului. Există o gamă largă de tipuri şi subtipuri de nuanţe climatice. În cazul de faţă. antirahitogen). fie o stare de suprasolicitare. BIOCLIMATUL DE CÂMPIE (DE STEPĂ. într-un sens sau altul. care. . România cuprinde mai multe areale bioclimatice de interes bioterapeutic / balneoclimatice. iar la munte. toate grefate pe fondul general al climei temperat-continentală moderat. SILVOSTEPĂ) Este o zonă joasă. cu acţiune nestimulativă asupra organismului.

persoanele bolnave pot suferi stări de criză. Nicolina – Iaşi. Este benefic persoanelor tinere şi adulte. Efectele benefice se manifestă şi în sezonul rece (datorită aerosolilor marini). Lăţimea este determinată de aria de acţiune a brizelor (briza marină sau de zi).Cura de aer şi de soare trebuie făcută cu prudenţă. BIOCLIMATUL DE LITORAL Este. mâine mai mult decât un pic. dar cu o particularitate nouă – cu o geneză pontică. cele cu acţiuni pulmonare evolutive şi cele cu suferinţe hipertiradiene. 3. atât cel cutanat datorită vântului. În toiul verii. temperaturile sunt suportabile. tiroidă. bioclimatul litoral este recomandat pentru cură şi persoanelor cu hiperfuncţie merondolică. Este un climat excitant. solicitant. antirahitic şi stimulativ pentru funcţionarea glandelor tiroide (hipofiză. confortabilă. 2. BIOLIMATUL DE DEAL ŞI DEPRESIUNE SUBMONTANĂ . Spre deosebire de bioclimatul de câmpie.”). Staţiunile tipice specializate sunt staţiunile climaterice Amara (Ialomiţa) şi Lacul Sărat (Brăila). 1 Mai şi chiar Buziaş. glandele suprarenale). şi cu o extensiune strict litorală de 030 km. În aceste condiţii acţionează cu litoralul românesc. Caracteristicile acestui tip de bioclimat determină un confort termic relativ redus care poate fi ameliorat evident prin adăpost de vânt. Este contraindicat persoanelor cu afecţiuni cardiovasculare şi respiratorii avansate. copii). suport dat de brizele de mare. o zonă joasă. datorită faptului că radiaţia solară şi temperatura sunt mai reduse comparativ. Particularitatea este influenţa pontică. de asemenea. au rol imunologic. mai ales la nivelul aparatului cardiovascular (persoane în vârstă. etc. cât şi cel pulmonar ca efect al umezelii accentuate. Stimulii radioactivi pot influenţa persoanele cu afecţiuni inflamatorii insuficient stabilizate. celor cu hiperfuncţii endocrine şi nervoase. Există condiţiile unei cure heliomarine graduale („azi un pic. Băile Felix. Radiaţia solară este suficient de abundentă. existând mai multe staţiuni destinate acestui tip de bioclimat. cu o altitudine de 0-20 m. Stressul bioclimatic este mare. lăţime. În condiţii neadecvate. Însorirea are un grad ridicat.

radiaţia solară cu lungimea mică de undă este mare şi acţionează tot timpul anului. mai sănătoasă. această cură este recomandată în special celor cu afecţiuni cardiovasculare avansate.Apare mai ales când clima este dublată şi de resurse hidrominerale în astfel de zone. pentru persoanele care acuză surmenaj. Expunerea la aer şi soare. persoane cu afecţiuni psihice. Staţiuni frecventate în tot cursul anului. creşterea intensităţii radiaţiei solare ultraviolete. Oglinzi. Tinca.. confortul termic anual prezintă valori maxime. înregistrându-se un maximum al lunilor relaxante şi echilibrate. dar nici inerţi. de unde apare şi faptul că te poţi bronza oricând. Este un bioclimat tipic de odihnă. Suntem în faţa unui climat de cruţare (sedentativ). Deci. scăderea presiunii atmosferice. Este bioclimatul cel mai ridicat pentru persoane mai sensibile pentru cei ce nu suportă contraste climatice (extreme altitudinale). Factorii de cură sunt: scăderea presiunii parţiale a oxigenului. Lipova. altfel spus au o acţiune moderată a organismului uman în tot cursul anului. atmosfera este mai salubră. BIOCLIMATUL DE MUNŢI Este caracterizat ca un bioclimat solicitant. bolnavii sau cei în convalescenţă. Este lipsit de contraindicaţii terapeutic. stimulativ. lucru foarte important pentru persoanele în vârstă. În cazul acestui tip de bioclimat. comparativ total cu restul ţării. din pulmonar toată şi bioclimatic prezintă celor reduse ţara. valorile pe când stressul mai cutanat. În afara persoanelor în vârstă şi copiilor. 4. radiaţia solară). Slănic Prahova. deci factorii climatici nu pot fi etichetaţi în nici un caz agresivi (căldura. Băile Govora. viruşi). Tg. Organismul uman nu trebuie să facă eforturi mare de aclimatizare. dublat eventual de cura externă biominerală trebuie făcută progresiv. S-au putu înfiinţa numeroase staţiuni climaterice şi balneare. La noi există numeroase staţiuni. cât şi factorii economici. cele mai multe apar în Subcarpaţi: Bălţăteşti. Atmosfera este lipsit de agenţi patogeni (bacterii. Buziaş. . Sărata Munteoru. Ocna. au de câştigat atât persoanele implicate. Apare o altitudine de 300-700/800 m. bolnavi de hepatită acută. Băile Olăneşti. Aerul de munte este foarte curat.

persoanelor convalescente. În zonele montane. prezintă o serie de diferenţe mai ales sub aspectul dinamicii atmosferice.000 m. Valoarea altitudinală de 2. în stările neurovegetative hiperfuncţionale. climato-terapia este contraindicată. La sub 1. ionizarea este negativă. sistemul Creşte nervos ventilaţia pulmonară. Bioclimatul formelor joase. La peste 2.). Durău. Se explică prezenţa numeroaselor staţiuni climaterice montane. astmă bronşic alergic. Odată cu creşterea altitudinii. aerosoli răşinoşi (perpedici). Acest climat se recomandă celor cu afecţiuni ale tiroidei (hipertoroida).. Poiana Braşov. cu suferinţe endocrine. Alte recomandări se adresează şi persoanelor anemice.Cura de aer de munte influenţează anemiile. stressul bioclimatic este redus. cercetările menţionează două nuanţe bioclimatice: 1.a. Mogoşa (1-1.ritmul activează central şi metabolismul renal. La peste 1. Rânca (Gorj). Cheia. solicitarea biologică este extrem de mare. Soveja. erau recomandate staţiunile montane pentru tratarea bolnavilor de TBC. se impune un efect cumulativ al presiunii atmosferice şi al oxigenului pe fondul creşterii radiaţiei ultraviolete. Climatul de munte este o cură de răcire. bioclimatul formelor de relief negative (depresiuni. Înainte de apariţia antibioticelor. confort termic ridicat vara. sejur de iarnă. Azuga. acest bioclimat devine şi mai solicitant pentru organismul uman.900 m. . încât poate fi suportat decât de tineri şi oameni sănătoşi (agrement. se intensifică procesul de formare a vitaminei D 2 şi de asimilare a calciului.000 m.900-2. evolutive (boli declanşate. Buşteni. afecţiuni pulmonare. Există numeroase staţiuni în acest areal bioclimatic la noi. sport. dar şi dimineaţa şi spre amiază).. negative. Arieseni (Alba). –masele de aer din vest cu precipitaţii). Este prezentă ionizarea (ioni negativi. Dinamica aerului se caracterizează prin brizele montane. cu afecţiuni pulmonare în evoluţie. stressul bioclimatic este maxim. culoare) Apare şi starea de confort termic (vara.000 m.200 m. mobilizând cardiac. inversiuni termice. Pârâul Rece. este limita maximă pentru cura climaterică. Se caracterizează prin adăpost. drumeţii. Băişoara şi Beliş-Fântânele (Cluj). tratate sau sub tratament). prelungit spre toamna. sporeşte imunitatea organismului prin aeroionii negativi şi aerosolii terpenici. Predeal. Sinaia. la peste 1. insomnii. toate se mecanismele mai de intens adaptare. în general). Se recomandă persoanelor sănătoase în primul rând. Păltinişul (Sibiu). Lacul Roşu. etc. nevrotice. ş.000 m. bioclimatul formelor de relief pozitive 2. Borşa. insolaţie intensă vara.

Exemple de staţiuni montane: Vatra Dornei. PRIN SIMILITUDINE. Câmpulung. aerul este nepoluat. cu valori extrem de reduse ale indicilor de stress. Sângeorz Băi. aerosolii au o acţiune benefică asupra mucoaselor căilor respiratorii. Efectele biologice pozitive se datorează. Slănic Moldova. Rolul curativ al microclimatului de salină (foste exploatări de sare) a fost constatate pe cale empirică (ocnaşii nu sufereau de boli ale aparatului respirator). MICROCLIMATUL DE SALINĂ ŞI. bronşitelor cronice. . acţiunii decongestive produsă de aerosoli. Ca urmare. Are un caracter sedativ – de cruţare. temperatura aproape constantă (variaţii mici de temperatură). prezenţei umidităţii. presiunea aerului (coloane de aer şi presiunea corespunzătoare adâncimii). radioactivitate. alergiei căilor respiratorii.aerul deionizare. Între 19711972 apar şi la Slănic Prahova. s-a trecut la cercetări şi amenajări. MICROCLIMATUL DE PEŞTERĂ Între salină şi peşteră există diferenţe însemnate sub aspectul aerosolilor. curenţilor de aer (dinamica). nu sunt curenţi. Ocna. temperaturi scăzute (1214/15°C). lipsa substanţelor aerogene. etc. iar mai târziu la Tg. La noi. Factorii terapeutici sunt: aerosolii salini. Băile Tuşnad. Borsec. în mare parte. în general. intervine în suprimarea stressului pulmonar şi cutanat. speleoterapia dă rezultate încurajatoare în tratarea astmului bronşic. experimente s-au făcut mai întâi la Praid – după 1961. Covasna. Terapia în salinele amenajate şi.

în perioada 1950 – 2005. 2. elemente ce ţin de civilizaţia materială. PATRIMONIUL ISTORIC Prin Legea nr. antropice se bucură de interesul a aşa-zisei elite. îmbogăţindu-se treptat în urma ascensiunii creative a omului. locuri istorice. Toate obiectivele se raportează la o anumită etapă istorică. 41 / 1995.      clădiri. care a produs mereu noi valori. „îmbogăţindu-şi” mediul artificial. Aprecierea trecutului istoric este o orientare a omului modern prin care acesta îşi caută un suport moral de evadare dintr-un prezent destul de cenuşiu într-un trecut considerat ideal. Obiectivele antropice sunt importante prin mai multe caracteristici. ci şi de cunoaşterea istoriei umanităţii.POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC / CULTURAL Potenţialul turistic antropic reprezintă ansamblul de obiective create de societate care îndeplinesc condiţiile valorificării pe plan turistic. Prima dată ar trebui menţionată vechimea. monumente tehnice. Potenţialul antropic cuprinde două categorii de elemente: 1. Fenomenul se intensifică în perioada interbelică şi. monumente şi ansambluri de arhitectură. Trebuie subliniat că sub numele de obiective turistice se includ obiective care au fost concepute în cu totul alte şi diverse scopuri. monumente şi ansambluri memoriale. patrimoniul istoric din România cuprinde următoarele categorii:  monumente şi situri arheologice. în concordanţă cu creşterea pretenţiilor sale de cultură şi civilizaţie. mai ales din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. cu deosebire. elemente ce ţin de domeniul cultural-spiritual. când anumite localităţi şi anumite elemente materiale. cât tot mai multe persoane îşi stabilesc în excursiile lor turistice vizionarea a unor obiective antropice. un trecut cu valori morale superioare. monumente de artă plastică şi comemorativă. Omul modern începe să fie tot mai mult interesat nu numai de cunoaşterea naturi. Această orientate este vizibilă şi în România. sursă de inspiraţie. . de cunoaştere.  rezervaţii de arhitectură şi urbanism. Acesta s-a conturat în timp istoric.

Cultura Cucuteni se remarcă prin vase roşii. Alte culturi: Petreşti. Din surse contemporane scrise şi cartografice(harta lui Ptolemeu) ştim că în Dacia erau peste 40 de „dave”: lângă . Cultura Cucuteni a intrat în patrimoniul istoric şi cultural mondial. colecţii şi case memoriale. domină spirala şi apar inciziile. studenţi. Toate aceste categorii se impun în funcţie de valoarea lor intrinsecă. Blidaru. Cătălina. Aici se încadrează civilizaţia dacogetică. mărimea comunităţii umane. Cotnari. VESTIGIILE ARHEOLOGICE PREISTORICE ŞI ANTICE Datorită vechimii şi gradului modest de conservare. La Sarmisegetuza Regia s-a descoperit un sanctuar. structura. reflectând nivelul de dezvoltare. de importanţa şi semnificaţia istorică. Pentru România. Unele sunt prezentate chiar pe loc sub forma unor amenajări speciale. de aspectul estetic şi prin modul în care se încadrează în peisajul natural sau în satul rural sau urban. La Cernavodă apare Cultura Hamangia. peste 450 de monumente şi ansambluri arhitectonice. organizarea socială. cunoscută prin „Gânditorul”. În sudul Transilvaniei. în Munţii Orăştiei. în zona cunoscută sub numele de „Cetăţile dacice” există cea mai importantă grupare de construcţii fortificate din perioada regatului lui Decebal. 600 de muzee. o primă menţine trebuie făcută pentru aşa-zisa cultură Cucuteni (Moldova). parcuri şi grădini. Radovanu (lângă Olteniţa).000 de monumente. astfel de vestigii nu sunt foarte numeroase. În funcţie de categoriile menţionate în România au fost inventariate peste 22. Cu epoca fierului intrăm în Antichitate. elevi). Foarte multe elemente preistorice (artefacte) sunt conservate. desene albe. Ele prezintă un interes ştiinţific pentru aşa-zisul turism profesional (specialişti. Costeşti. peste 140 de monumente şi situri arhitecturale. şi prezentate în muzee de profil. Un al doilea aliniament ar fi: Bărniţa – Piatra Craivii (Apoulon) la poalele estice ale Apusenilor – Cugir. Adesea au dimensiuni impresionante. Piatra Roşie. de starea de conservare. Gumelniţa. identică cu aşa-zisa cultură Ariuşd din Transilvania. iar la Târpeşti – Neamţ apare „Gânditoarea”. concepţiile religioase. Amintim: capitala Sarmisegetuza Regia (lângă Grădiştea Muncelului). de la care au rămas construcţiile fortificate de tipul unor cetăţi de pământ: Stânceşti – Botoşani. Vestigiile dacice sunt numeroase. altare şi probabil un calendar în andezit sub forma unor coloane dispuse rectangular (au rămas doar bazele).

vici). Aveau funcţii administrative. Pe limesul estic cunoscut era Augustia (lângă Breţcu). pe componentele fostelor oraşe dacice: unele de tip colonial. Câineni şi Puriţa (defileul Jiului).d. şanţuri. edificii rezidenţiale. forturi. Au întemeiat oraşe. sate (vicus. S-au evidenţiat numeroase temple. pieţe sau forum-uri. Apulum. În unele erau cantonate legiuni. Pe limesul danubian apare Dierna – . Odată cu vestigiile de aşezări au fost descoperite şi tezaurele din aur (cosoni – monede din aur dacice): Stânceşti. ziduri. castre. coiful de paradă de la Cotnari.Piatra Neaţ. După construirea castrelor. Orheiul Bistriţei Ardeleneşti. şi instalaţiile stăpânirii romane s-a format provincia Dacia romană (Dacia Felix). Deoarece la construcţia multora din ele s-a folosit piatră. elementele s-au suprapus influenţelor civilizaţiei romane. în apropierea şi sub protecţia lor se formau aşezări de colonişti sau de autohtoni. Potaissa. Gilău. Napoca. lângă Brad – Sargidava.a. statui. exploatări de metale. altele de tip municipium. Potaissa (Turda). Peste stratul culturii. Anitela. monumente. Pe întregul teritoriul provinciei erau amplasate castre romane (construcţii fortificate). Tomis şi Callatis. Romanii au aplicat modelul instituit şi în alte teritorii europene. ELEMENTELE CIVILIZAŢIEI ROMANE După anul 106 e. Aşezările urbane marcau o serie de drumuri importante: Turda. ş. tezaurul de la Coţofeneşti (în apropiere de Dunăre). probabil la Bâtca Doamnei era Petrodava. vestigiile s-au păstrat: Teregova (Banat). Romula. În Oltenia apare Sucidava (lângă Celei).n. sare: Alburmus Major (Roşia Montană) şi Ampelum (Zlatna). POrrolissum (Moigrad). Porrolissum.m. VESTIGIILE CIVILIŢAŢIEI GRECEŞTI Pe litoralul Mării Negre s-au înfiinţat cunoscutele polisuri sau colonii greceşti: Histria (satul Istria). ci din colonia greacă Milet (Asia Mică). Sunt rezultatul unor colonizări efectuate nu direct din Grecia. importantă economice. Romanii au construit pentru noua provincie o nouă capitală: Sarmisegetuza Ulpia Traian (la trecerea dintre Ţara Haţegului şi culoarul Bistriţei). valuri. Tibiscum (culoarul Timişului). O serie de castre punctau limesul Transalutan: Turnu Măgurele. de regulă. Aceste colonii de tip urban aveau un plan de amenajare arhitecturală şi erau protejaţi de ziduri.

În Drobeta se găseşte monumentul de la Adamclisi (limba turcă – „biserica omului” – Trophaeum Traian 108-109). etnice. Unele erau foarte mari (Apulum – 30 hectare).. Unele dintre aceste fortificaţii sunt anterioare expansiunii maghiare: Biharia. Turnu Roşu. cu bastioane (oraşe cetăţi). OBIECTIVELE DIN EVUL MEDIU În perioada următoare (circa 1. Cojocarilor). dedicat victoriei imperiului în războiul cu dacii. Avea un zid lung. rusească. habsburgică). Mai important este Turnul cu Ceas. întărit cu 14 bastioane (nouă se păstrează şi astăzi). Bistriţa. Se menţionează existenţa unor segmente din fostele drumuri romane în zona Bârgăului. Cetatea Colţi (Haţeg) – reşedinţă a cnezilor români din această parte a ţării. reconstruite pe amplasamentul unor cetăţi vechi distruse. Baia Mare (Măcelarilor). Reghin. Fortificaţiile construite de cele 23 de bresle ale orăşenilor. dar se introduce şi o expansiune a catolicismului. lucru întâlnit şi la alte oraşe transilvănene: Sibiu (Archebuzierilor). Sebeş. Au fost descoperite ferme romane (villa rustica). Drobeta. Făgăraş. Bistriţa. cu valuri şi şanţuri. Chioar. formarea cnezatelor şi voievodatelor. Cea mai bine păstrat este situl urban medieval Sighişoara. specifice comunităţii săseşti din Transilvania (Siebenburgen – numele vechi al Transilvaniei): Braşov. Datează din 1191. Sebeş (Studentului). Deva. Printre acestea amintim. Se cristalizează religia creştină ortodoxă. Sunt aşa-zisele oraşe de tip burg. Rupea. ulterior. Sighişoara. Se diferenţiază prin incintă. Tg. Mureş. Sub protecţia lor s-au putut dezvolta o serie de aşezări urbane şi rurale. Foarte cunoscut este podul de la Drobeta a lui Apollodor din Damasc din 106 d. evoluţia istorică cunoaşte numeroase frământări politice. s-au putut desfăşura activităţi economice diverse. Sibiu. invazii (mongolii în 1241). Există şi alte oraşe cu ziduri: Cluj.Hr. sociale. Feldioara. Mozaicul roman de la Tomis este important prin faptul că aici descoperim că portul antic coincide destul de bine cu portul actual. Mai bine conservate sunt cetăţile mai noi din secolul al XIII-lea şi. Mediaş (Făurarilor. Urmele se mai văd şi astăzi. .000 de ani).Orşova. Din această epocă datează o serie de edificii militare. expansiunea marilor puteri (otomană. Mediaş. Dăbâca (Podişul Someşan). În aceste oraşe se dezvoltă activităţi meşteşugăreşti.

 valoare arhitecturală. În Depresiunea Braşov există „cetăţi ţărăneşti”. Fortificaţiile apar şi la Siret şi Iaşi. Goleşti. Muzeul Ţării Crişurilor. Lăpuşna. Câlnic. Soroca. Neamţ. Curtea de Argeş. Se mai numesc si conace: Văcăreşti. la Câmpulung. de vânătoare: Săvârşin (palat regal). Ar putea fi încadrate curţile şi palatele domneşti de la Suceava. Cetatea Albă. Râşnov. construite de comunităţile săseşti. Dintre reşedinţele boiereşti amintim: în Ţara Românească: zona Vâlcea – de tip „culă” – plan pătrat cu temelie şi parter înalt: Măldăreşti. Palatul Baroc – Oradea. În Moldova. Palatele Regale de la Peleş şi Pelişor şi Foişorul de la Sinaia. Podul Dâmboviţei. Unele erau reşedinţe de vară. Gurghiu. Târgovişte. Capitalele au fost. Cetăţeni (pe drumul Câmpulung – Bran).  valoare istorică. Bran (Cavalerii Ioaniţi). Târgovişte. Corabia. Ghimbav. Palatul Principilor – Alba-Iulia.  valoare economică. Toate sunt destul de bine conservate. castele de pavilioane. Tighina. În Ţara Românească au fost realizate în ordine cronologică de la nord la sud.În secolul al XVII-lea s-au ridicat şi cetăţi după un plan stelar (sistemul Vauban): Arad. castelul Banffy – Cluj. Fortificaţii apar la Poienari (pe Argeş). Suceava. construite din cărămidă. Curtea Veche Bucureşti.  focare de cultură. Timişoara. Jibou. Palatele Brâncoveneşti de la Stoeneşti. altele erau amplasate în parcuri de vânătoare: Lăzarea. Brăila.  valoare artistică. Aveau scopul de a oferi refugiu populaţiei satului în faţa unor pericole (atacuri turceşti şi tătărăşti). Potlogi. Bucureşti. Palatul Bruckenthal . Mogoşoara. Voievozii şi nobilii şi-au construit castele întărite: Hunedoara.Sibiu. Tg. Pe Someş – Ruginoasa. astfel de fortificaţii au fost realizate începând cu secolul al XIV-lea: Orhei. având în interior clădiri administrative de epocă. Asemenea cetăţi construite în secolele XV-XVII se află la Prejmer. deşi au fost distruse (unele chiar de localnici). Giurgiu. Cernăteşti. OBIECTIVE RELIGIOASE Sunt privite complex:  valoare intrinsecă religioasă. Biacţida. Turnu Măgurele. pe rând. Oradea. Curtea de Argeş. .

Transilvania deţine biserici în stil gotic (dezvoltate pe verticală a întregii poziţii. Ea însăşi a folosit ca loc de amplasate o construcţie romană pe ca s-a construit ulterior. cele mai importante aşezăminte religioase şi funcţionalitatea.000 de timpuri. dezvoltate pe orizontale. altare romane). la care. şi o orgă din secolul al XIX-lea. O parte a materialului utilizat a fost adus de la Ulpia Traiana Sarmisegetusa sau de la castrul roman din apropiere (materiale reciclabile). antichităţi (elemente de la temple. pereţii bisericii au adesea inscripţii romane sau decoraţii specifice. este şi Biserica de la Densuş. înălţimi modeste. Cupolele turnurilor se bazează pe cerc. construcţiile religioase autohtone au preluat influenţe stilistice străine. altele ale romano.Unele au vechime apreciabilă. Din punct de vedere al rangului ecleziastic. a asocierii mai multor elemente stilistice. Contraforturile. dar şi din Europa. Deosebită este turla (dreptunghiulară în secţiune la partea inferioară. Catedrala Romano-catolică (Alba-Iulia) este din secolul al XII-lea. european târziu din secolele XIV-XVI.cu un turn triplu din secolul al XIII-lea). mănăstiri. În această catedrală se află mormântul lui Iancu de la Hunedoara. Alte biserici: Biserica Cârtişoara (Depresiunea Făgăraş). Biserica Herina (judeţul Bistriţa . probabil în secolul al IX-lea o biserică mai mică. Stilul romanic se caracterizează prin construcţii masive. la partea superioare are formă de prismă triunghiulară). Mănăstirea este biserica şi anexele sale. arcele sunt sub formă de ogive). biserici. se disting mai multe categorii: catedrale. s-au adăugat şi elementele gotice. Picturile sunt socotite mai vechi de secolul al XV-lea. schituri. artistice. originale. iar arcele sunt semicirculare. cu peste 12. Printre cele mai vechi construcţii religioase şi creştine din România. CLASIFICAREA A) OBIECTIVELOR VECHI DE ZID BISERICILE (din piatră şi cărămidă) În Transilvania se găsesc câteva biserici vechi şi foarte vechi construite în stil romanic. Unele sunt simboluri de ortodoxie. Este vorba de influenţe ale goticului . generându-se adevărate sinteze şi stiluri noi.şi greco-catolice . le-au adaptat modificat. Are şi câteva suprafeţe mici de pictură murală prost conservate. pe lângă elementele romanice. regent al Ungariei. Biserica Cârţa. La unele se găsesc şi elemente locale. Uneori.

În Moldova se impune Biserica Bogdana (Panteonul Moldovei). În Moldova şi Ţara Românească apar bisericile ortodoxe. ctitorie a lui Vasile Lupu. Amintim şi Biserica Sf. Alte biserici: Biserica Hârlău. În interior nu au ornamentaţie. Biserica Sf. Bartolomeu şi Biserica Sf. Mihail din ClujNapoca (1349-1480). Are printre cele mai vechi morminte a primilor domnitori ai Moldovei. Este considerată cea mai mare catedrală gotică din România. Biserica Probota. deci în partea de nord-est a Transilvaniei. Cantemir şi al lui Al. armonie şi unitatea compoziţiei elementelor de arhitectură şi pictură prin influenţe bizantine şi printro bogată şi foarte valoroasă veche pictură interioară şi exterioară. Ion). dar au şi o importanţă istorico-culturală. Biserica Slatina (ctitorie a lui Alexandru Lăpuşneanu). Dumitru (secolul al XVI-lea). Beneficiază de o expunere foarte bună (o piaţă largă. Tg. Se remarcă prin arhitectură. Are o mare orgă şi colecţii valoroase de obiecte liturgice.m. cu morminte ale D. Mureş. Este considerată cea mai veche biserică medievală de zid din Moldova.a. Biserica Sf. încadrarea în peisaj este foarte importantă). Pictura murală (ca tehnică) este fresca (se realizează pe tencuiala udă). Bistriţa. Nicolae din Scheii-Braşov. . Acestea sunt din secolul al XIII-lea. Bisericile ortodoxe se remarcă şi sunt valoroase nu atât prin dimensiuni. considerate pe bună dreptate secole la rând. Importantă este şi Biserica Sf. Dintre acestea se distanţează Biserica Neagră din Braşov. două biserici fortificate în sudul oraşului. Biserica Împlinirii Dorinţelor. Ele au avut o importanţă religioasă.Geamurile se evidenţiază prin vitralii. ci şi prin potenţial economic. i. Suceava. Nicolae cel Nou. Bisericile ortodoxe sunt mai sobre. Sunt ruine ale unor biserici catolice vechi. ş. Cuza). are mai multe bisericii: Biserica Mirăuţi (aici se ungeau domnii). Sighişoara. Biserici la Iaşi: Biserica Trei Ierarhi (capodoperă în piatră. cărţi de istorie şi educaţie patriotică. Gheorghe (Biserica Sf. Biserica Sf. Biserica Golia. Alte biserici gotice: Sibiu. pe dreapta râului Bahlui: Biserica Galata şi Biserica Cetăţuia. ruine şi obiective mai puţin păstrate. La exterior au contraforturi. valoroasă şi pentru pictura interioară. poleită de aur. a treia capitală a Moldovei. Biserica Armenească Zamca.

Suceviţa. Ele au ateliere de pictură. B) MĂNĂSTIRILE În orice mănăstire. Putna. fortificate culturale. Stilul baroc se caracterizează prin elementele decorative (un anumit exces de elemenete decorative). Alba-Iulia. Biserica Antim. Arad. sculptură. Humor (domină culoarea roşie). complexe religioase. Humor. Mureş. boieri (nu aveau. politice. Catedrala din Cluj. pietrei. Mănăstirile de aici sunt construite în secolele XV-XVII. lemnului. Moldoviţa. între Obcina Mare şi Podişul Sucevei se localizează Arbore. Trebuie considerată ca o formă specială de aşezare umană (aşezăminte monahale). Mănăstirile sunt localizate în Carpaţii Orientali: Voroneţ. Aceste domenii întinse le permiteau traiul de zi cu zi a comunităţii monahale şi realizau construcţii. prelucrarea metalelor. dar şi aureolele sfinţilor). broderie. Unele dintre acestea au anumite culori simbol: Voroneţ (albastru de Voroneţ). Câteva se localizează în Podişul Sucevei efectiv în zona de podiş. Suceviţa (fond galben. Mănăstirile cele mai mari erau înzestrate prin danii (proprietăţi – terenuri). ceramicii. Parascheva (Iaşi. stupi. turlă). tipăreau cărţi.În Bucureşti apar biserici de secolele XIV-XV: Biserica Radu-Vodă. Biserica Mihai Vodă. Patriarhia Română din Bucureşti. există şi biserică. administrative. construită în stil bizantin). În zona de contact a obcinilor. pictată de Victor Tătărescu). Suceviţa (verdele). de regulă. Craiova. Catedrala Întregirii Neamului din Alba-Iulia (1921-1933. Timiş. Tg. Biserica de la Curtea Veche. Curtea de Argeş. Specifice mănăstirilor sunt şi chiliile. Oradea. O grupare importantă de mănăstiri se localizează în Bucovina. Mitropolia Moldovei sau Biserica Sf. Biserici vechi şi valoroase apar şi la Târgovişte. Aveau iazuri de peşte. opere culturale şi de construcţie. Braşov şi altele. Multe dintre ele sunt ctitorie de voievozi. Biserica Sf. În Transilvania există biserici din această perioadă în stil baroc la Oradea. Câmpulung. Biserica de la Stravapoleos. în perioada de maximă înflorire a statului feudal românesc şi sunt valoroase prin stilul . Gheorghe cel Nou. În muzeele existente în vechile mănăstiri sunt păstrate relicve de mare importantă pentru istoria întregii regiuni. Dintre catedralele mitropolitane menţionăm: Catedrala romano-catolică din Alba-Iulia. stupine şi prisăci până în Podişul Central Moldovenesc (păduri).

„secu” însemna „a tăia pădurea”. Alte mănăstiri: Agapia (din secolul al XVII-lea. „păduri de aramă” – păduri de fag). prin ansamblurile mănăstireşti caracterizate de focarele culturale. . ctitorie a familie voievodeşti a Movileştilor (pe peretele nordic). osemintele lui Carol al II-lea. pe pereţi apar arhanghelii Mihail şi Gavril). Cheia. Polonia. ecleziastic. În zona Neamţului. cu toate astea. datând din perioada lui Alexandru cel Bun. Slatina (ctitorie a lui Alexandru Lăpuşneanu). În zona Curburii Carpatice şi Subcarpatice apar mănăstirile Caşim. Râşca. ca şi cele din Bucovina. renascentistă. ziduri solide. ctitorie a lui Ştefan cel Mare. biserica a realizat o sinteză foarte valoroasă). Secu (în trecut. Hurez sau Horez (ctitorie a lui Brâncoveanu. care înconjoară biserica pe o treime a suprafeţei ei). În Subcarpaţii Argeşului apare Mănăstirea Curtea de Argeş (ctitorie a lui Neagoe Basarab. Toate aceste mănăstiri apar ca şi cetăţi. cu influenţe locale. Bisericani şi Pângăraţi). Văratic (ne aminteşte de Mihai Eminescu şi Veronica Micle). În Subcarpaţii Vâlcei şi ai Oltului există o grupare de vechi mănăstiri: Cozia (ctitorie a lui Bolintineanu). baroce.arhitectural al bisericii şi picturile lor (exterior şi interior). Ca peşti apar păstrăvii. Fauna este obligatorie. Târgovişte are Mănăstirea Dealul (capul lui Mihai Viteazu). Mănăstirea Neamţ este considerată cea mai veche din Moldova. exemplu tipic pentru arta brâncovenească. prin concepţie. Soveja. autohtone. Sinaia. Rolul lor era religios. Voroneţ sau Capela Sixtină a Orientului (atrage prin mesajul cultural. şi această mănăstire. domnitor-martin. reginei Maria. Dragomirna (apariţia brâului. Pictura încă este într-o stare mai deplorabilă. Mănăstiri: Putna (ctitorie a lui Ştefan cel Mare). Aici a funcţionat o tiparniţă. importanţa sa este dată de picturile lui Nicolae Grigorescu. tablourile votive (reprezentări ale ctitorului şi familiei lui). cu cinci turle. păduri de foioase sau păduri de plopi. ctitorie a lui Anastasie Crimca). Zvelteţea (caracterizată prin supleţe. Cea mai frumoasă este Suceviţa. „păduri de argint” – relief subcarpatic. prin suprafaţa peretelui de vest al mănăstirii ce este o întreagă pictură care reprezintă Judecata de Apoi. de aici se trage legenda meşterului Manole). se încadrează în peisajul natural. a fost construită rapid). aici se găsesc mormintele lui Carol I şi Ferdinard. motivul funiei răsucite. pictură pe jumătate din biserică. are elemente bizantine. în apropiere se află Cetatea Neamţului sau o serie de biserici de pe Valea mijlocie a Bistriţei (Bistriţa.

Schitul Peştera (de pe Valea Ialomiţei). renumit pentru picturile lui Toniza). Căldărăşani. situate în locuri foarte izolate): Chilia lui Daniil Sihastru (la Putna. interior. ctitorie brâncovenească). în Apuseni. mai amintim şi SCHITURILE (construcţii religioase de dimensiuni mici. pentru civilizaţia lemnului. Armota. Pe teritoriul nostru au fost inventariate circa 600 de biserici din lemn. mai există un Ieud din 1394. Schitul Durău (de la Neamţ. cu o turlă de 56 m. Snagov. în afară de cea de la Ieud şi Bârsana. Poate şi datorită faptului că metalul are scump. acoperişul din draniţă cu molid. iar dintre acestea multe sunt în Maramureş. Alte construcţii de lemn se găsesc în Ţara Lăpuşului. La Bârsana apare o biserică nouă. Bisericile din lemn sunt considerate printre cele mai reprezentative pentru civilizaţia românească veche. În afară de biserici şi mănăstiri. Bârsana. în bazinul Vişeului. Cele mai noi sunt realizate în anii de pe urmă. În Maramureş se găsesc biserici care multe sunt construite în secolul al XIV-lea la Ieud. Borşa. tot în Subcarpaţi. în piatră – gresie). Reuseni. Cernica. căpriori. Nicula. în Bucovina – Biserica de la Volovăţ (adică de Ştefan cel Mare la Putna). cruci. Sihăstria Rarău (pe lângă schitul vechi şi alte schituri mai mici). Amintim şi bisericile de la Cuhlea (ctitorie a lui Bogdan Vodă) şi Drăgomireşti (biserica veche). la Chinarul. reprezintă elemente de continuare şi păstrare a tradiţiilor. cuie tot din lemn). se întâlnesc mai multe mănăstiri cu o valoare mai modestă: Govora (Bistriţa Olteană). Mănăstioara (ctitorie a lui Ştefan cel Mare). C). Apar şi la Giuleşti. Sunt unele dintre cele mai frumoase exemple ale civilizaţiei lemnului. secolul al XIX-lea). Sâmbăta (Ţara Făgăraşului. Apare şi o grupare în jurul Bucureştiului: Plumbuiţa. Pe Valea Izei. BISERICILE DE LEMN sunt biserici făcute din lemn în totalitate (peţi. nu sunt multe monumente ortodoxe: Râmeţi (judeţul Alb). Viaţa monahală ortodoxă a evoluat mai greu în Transilvania. Această biserică nouă este cea mai înaltă construcţie din ţară. Stejaru (biserica dintr-un lemn). Cuiele se făceau din tisă. BISERICILE SĂTEŞTI FORTIFICATE Reprezentativă este Biserica din piatră cu zid de cetate Kürchen Bürgen. Rohia (în Maramureş. în judeţul Sălaş.Între Olt şi Jiu. . Polovragi. cu puţin călugări. Bisericile au multe influenţe gotice (înălţimea şi zvelteţea turlelor). mobilier.

spre scară mondială. ca spaţii geografice se referă la artele în România. Cluj. în general. TEMPLE.  muzee pavilionare. Trei Stejari. Mai apar şi Depresiunea Braşov. puse una lângă altele). Ele au un rol important în acţiunea de cunoştinţă. muzică. centrul vechi al Târgoviştei. dar şi Rembrand. Roubense. Sibiu. E). Muzeul de Artă din România datează din secolul al XIX-lea. modernizate cu bârne de stejar. dar şi sculptură. literatură). Curtea Veche (Bucureşti). OBIECTIVE CULTURALE MUZEELE ŞI COLECŢIILE În ţara noastră sunt peste 220 de muzee. Se păstrează ca situri vechi. zona curţii domneşti de la Suceava (turnul lui Alexandru Lăpuşneanu şi Biserica lui Petru Rareş). Este cunoscută biserica de la Biertani cu trei rânduri de ziduri. Golia şi Clădirea Mitropoliei). Capitala deţine numeroase muzee. ARMENEŞTI: Zamca şi Hagigadar (toponimul „lacăt”). COMPLEXELE ARHITECTONICE URBANE Ele sunt conservate. opere ale unor sculptori ca Brânduşi. Muzeele de artă sunt cu caracter complex (picturi. de popularizare. Clasificarea muzeelor:  muzee complexe. Apare la Sighişoara. Bucureşti (zona Lipscani).Apar mai ales două zone: în sudul Depresiunii Transilvaniei şi Depresiunea Braşovului. D).  muzee specializate. Codlea. Andreescu. sculpturi. . zona Curţii Domneşti de la Iaşi (între Palatul de Cultură. Există şi biserici ale altor culturi religioase: MOSCHEI (MIRARETE) la BISERICI Constanţa. SINAGOGI. restructurat în secolul al XX-lea. Hâldioara.  muzee în aer liber. Ele au fost realizate de comunităţile săseşti. podul Mogoşoaiei (uliţe-podite. Sebeş. Braşov. Bistriţa. cu un interior ce respectă unele condiţii. Irimescu. Techirghiol. Cuprinde si pictură autohtonă: Grigorescu. în mică măsură.

Muzeul Satului se leagă de numele unui sociolog – Dimitrie Gusti. Nu trebuie uitat Muzeul Ion Irimescu din Fălticeni. făcută din stejar şi bârne. Muzeul Satului Bucovinean. Muzeul de Istorie al Bucovinei.a. Muzeul de Artă din Cluj-Napoca este într-un palat mobilier baroc. având ca primul director pe geograful Romulus Vuia. de aur de la Migrad. ş. Cucuteni. Muzeul Lemnului şi Muzeul lingurilor de lemn din Câmpulung Moldovenesc. MUZEUL DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE Muzeul Naţional de Istorie al României din Bucureşti adăposteşte tezaure valoroase. Muzeul Etnografic al Maramureşului din Sighetul Marmaţiei ilustrează gospodăria ţărănească din 1611. Are o secţie cu elemente specific transilvănene. Muzeul Etnografic din Rădăuţi. Humor. Alte muzee: Muzeul de Istorie şi Arheologie. din Dumbrava Sibiului (1962) are mii de exponate care ilustrează diferite activităţi tradiţionale: olărit. coiful de aur de la Coţofeneşti. Muzeul Satului din Bucureşti este un muzeu în aer liber şi Muzeul Ţăranului Român. prelucrarea lemnului. MUZEELE ETNOGRAFICE Sunt muzee pavilioane sau în aer liber. alte muzee la Alba-Iulia. Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj este amenajat din 1922. Pietroasa (Cloşca cu puii de aur). Oprescu. Muzeul Tehnicilor Populare din Sibiu. Muzeul Militar Central. Muzeul Bruckenthal din Sibiu este adăpostit de o clădire care cuprinde peste un milion de exponate. iar Muzeul de Artă din Iaşi este adăpostit de Palatul Culturii. morărit. Altele: Muzeul Etnografic de la Lupşa. Donaţii (de către proprietarii statului).La Bucureşti există şi alte muzee: renumitul Muzeu al Colecţiilor de Artă. dedicat sculptorului în vârstă din 102 ani. creaţii ale culturii populare. MUZEELE SPECIALIZATE . Muzeul de Istorie şi Arheologie din Constanţa. Oradea. Hanul Domnesc (secţie a Muzeul Bucovinei). industria populară textilă. Zambacian ce cuprind sculptură şi pictură. Muzeul de Istorie al Moldovei (mutat la Palatul Culturii în Iaşi). păstorit.

Amintim următoarele muzee: Muzeul de Ştiinţe Naturale (Muzeul de Antropologie Bucureşti). Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni. Casa Memorială de la Hebiţa. Rezervaţia Geologică Vânătorii din Neamţ. amintesc despre anumite momente din istoria poporului nostru: Monumentul de la Moisei – Maramureş (din travertin). Muzeul Căilor Ferate (Gara de Nord). MUZEELE ŞTIINŢIFICE Au o adresabilitate redusă: elevi. cercetători. Muzeul Apelor din Fălticeni (creat de Mihai Bălcescu). tipărite. BIBLIOTECILE Sunt obiective turistice culturale: Biblioteca Batheaneum din Alba-Iulia. Delfinariul din Mamaia. Monumentele sunt extrem de diverse. Muzeul Sării (Slănic). Casele Mihail Sadoveanu din Iaşi şi Fălticeni. faimos prin pepite). Muzeul Marinei (Constanţa). . Muzeul Chihlimbarului (Buzău). Dorohoi (G. Muzeul Deltei Dunării din Tulcea. Biblioteca Telecky din Tg.Muzeul Ceasurilor (Ploieşti). Muzeul de Ştiinţe Naturale din Suceava (cu exponate din domeniul geologiei – flori de mină). manuscrise). Mureş (fond de carte veche. studenţi. CASELE MEMORIALE Toate marile personalităţi din România îşi au casele lor memoriale: Ipoteşti (Mihai Eminescu). Enescu). Acvariul din Constanţa. Humuleşti şi Bojdeuca din Ţicău (Ion Creangă). Codex Aurcus sau Cosmografia lui Ptolemeu. MONUMENTELE ISTORICE Exemple: Trofeum Traiana şi Mărăşeşti. Muzeul Zoologic. Muzeul Aurului (Brad. MUZEELE TEHNICE Muzeul Tehnici Dimitrie Leonida. Muzeul de Antropologie din Bucureşti. Muzeul de Istorie Naturală (din secolul al XIX-lea).

Există în toate oraşele busturi ce amintesc de marile personalităţi ale ţării noastre. cu Statuia Energeticienilor din oţel). statuia lui Matei Corvin din Alba-Iulia. Podul rutier Giurgeni – Vadu Oii. Parcul Copou cu Teiul lui Eminescu din Iaşi. podurile mai vechi de la Cernavodă şi Feteşti. Podul de la Hârşova. Monumentul lui Ştefan cel Mare de la Băcăuani. Poarta Sărutului. poduri mai noi în zona Cernavodă-Feteşti. cel mai lung din Europa). F). CANALELE . statuia lui Dragoş-Vodă de la Câmpulung Moldovenesc. Monumentul Constructorilor Rutieri (la Suceviţa). OBIECTIVE ECONOMICE BARAJELE Barajul de la Vidraru (de pe Argeş. HIDROCENTRALELE Sunt caracterizate prin curăţenie şi puţin zgomot.MONUMENTELE ARTISTICE De exemplu. PODURILE În zonele cu relief accidentata apar viaductele. Jiu: Coloana Infinitului. Altele: Podul lui Apolodor (la Drobeta. PARCURILE URBANE Parcul Cişmigiu. Aici calea ferate se realizează pe nişte picioare. Parcul Timişoara. Jiu realizat de Brâncuşi. în arc. statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. GRUPURILE STARUARE CU VALOARE ISTORICĂ ŞI ARTISTICĂ Monumentul lui Ştefan cel Mare. Parcul Tg. Masa Tăcerii. Pe Defileul Jiului apare la Bombeşti-Leordeni un lanţ de tunele. poduri şi viaducte. Monumentul lui Mihai Viteazu din Bucureşti. cele realizate de Constantin Brâncuşi la Tg.

Importante sunt gospodăriile cu casele şi anexele ei. de la Agigea şi Canalul Bega. Elementele sunt legate de ocupaţiile tradiţionale.Importante sunt cele de la Dunăre – Marea Neagră. . FONDUL TURISTIC RURAL (LUMEA SATULUI ROMÂNESC TRADIŢIONAL) Satul în integralitatea sa se încadrează într-un anume peisaj natural. Importante sunt zonele viticole şi zonele de prelucrare a pietrei şi lemnului. Importantă este localitatea Marginea prin olărit şi ceramică.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->