You are on page 1of 113

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

FACULTATEA DE LITERE
COLEGIUL UNIVERSITAR DE ADMINISTRAŢIE ŞI
SECRETARIAT

PROTOCOL ŞI CEREMONIAL DIPLOMATIC

COORDONATOR:
LECTOR UNIVERSITAR DR.
OANA IUCU
ABSOLVENT:

IUNIE 2004
BUCURESTI

CUPRINS:

I. 1. PROTOCOL: UN CUVANT CU SENSURI MULTIPLE p.4-5
2. PROTOCOL ŞI DIPLOMAŢIE p.5-7
3. PROTOCOL ŞI ETICHETĂ p.7-8
4. POLITEŢEA p.8-9
5. BUNELE MANIERE p.9-10
6. PROTOCOL ŞI BOGĂŢIE p.10-11
7. PROTOCOLUL FACE ORDINE DAR NU TULBURĂ
ARMONIA p.11-12
8. PROTOCOL ŞI CEREMONIAL p.12-13
9. PROTOCOLUL, EXPRESIE A PREZENTULUI p.13-15
10. INVITAŢIA p.15-18
11.INVITAŢIA SCRISĂ p.18-19
12. INVITAŢIA FORMALĂ p.26-27
13. INVITAŢIA MAI PUŢIN FORMALĂ p.27
14. INVITAŢIA NOMINALĂ p.27-29
15. INVITAŢIA OBIŞNUITĂ p.30-31
16.R.S.V.P. p.36-38
17.INVITAŢIILE PREIMPRIMATE p.39-40
18.RĂSPUNSUL TIPĂRIT p. 40
19.GRAFICA p.41-42
20.TERMENUL DE EXPEDIERE p.42-43
21.RĂSPUNSUL LA O INVITAŢIE p.43
22.ÎNLOCUIRILE p.44
23.LISTA INVITAŢILOR: Alegeri de făcut p.44-46

2

24.CRITERII OBIECTIVE p.46-47
25.DIVERSIFICAREA LISTEI p.47-48
26.CONCEPEREA PLANULUI DE AŞEZARE LA MASĂ
p.48
II. 1. FACILITAREA PARTICIPĂRII INVITAŢILOR p.49
2. TRANSPORTUL ŞI SOSIREA INVITAŢILOR p.49-50
3. PREZENTĂRILE p.50-51
4. GAZDA ŞI INVITAŢII SĂI p.51-52
5. LINIA DE PRIMIRE p.52-53
6. PREZENTAREA INVITAŢILOR ÎNTRE EI p.53
7. A FI CONCIS p.54-56
8. ORDINEA PROTOCOLARĂ A PREZENTĂRILOR p.56-57
9. A SE PREZENTA SINGUR p.57-58
10. PRIMIREA PERSONALITĂŢILOR p.58-61
11. LIPSA DE CORECTITUDINE A ŞEFILOR DE PROTOCOL
p.61
12. SALUTUL JAPONEZ? p.62
13. DEFERANŢA FAŢĂ DE UN PERSONAJ REGAL p.63
14. REVERENŢA p.64
15. O REVERENŢĂ BINE FĂCUTĂ p.65

III. 1. PRECĂDEREA ŞI PLASAREA p.65-66
2. ORDINEA PROTOCOLARĂ (PRECĂDEREA) p.67-68
3. ORDINELE OFICIALE REFERITOARE LA PRECĂDERE
p.68-70
4. CEREMONIA CONTRACTULUI DE CĂSĂTORIE p.71
5. EGALITATEA STATELOR p.72

3

74-83 4 .73-74 IV. 6. NEGOCIERILE p. PRECĂDEREA ŞI STABILIREA LOCURILOR: 3 268 082 DE POSIBILITĂŢI p.

poate. o convenţie. In egală măsură. Este vorba despre un imprimat compus din intrebări sau din elemente de fraze si din spaţii care urmeaza să fie completate de cel care redacteaza documentul. Vom spune astfel: o vizită protocolara. Acest cuvânt este aplicat de asemenea organizării serviciului sau biroului însarcinat cu problemele referitoare la pregătirea si desfaşurarea activitaţilor oficiale: "serviciul de Protocol al Ministerului Afacerilor Externe". Vom spune astfel că "Danemarca şi Suedia au semnat un protocol de inţelegere asupra pescuitului" sau că "Sindicatul funcţionarilor publici a semnat un protocol al grilelor de salarizare". de asemenea. 5 . INTRODUCERE I. Utilizat ca adjectiv "protocolar" se aplică la ceea ce se referă la obiceiurile formale. sensul este în acest caz oarecum peiorativ. aşa cum sunt recomandate ele de protocol. despre o persoană care ţine la formalismul relaţiilor sociale vom spune că este "protocolară".1. procesul verbal al unei conferinţe. PROTOCOLUL: UN CUVÂNT CU SENSURI MULTIPLE Ca sinonim al lui "document" cuvântul protocol îmbracă doua semnificaţii. Cuvântul. să desemneze un formular utilizat pentru redactarea actelor publice. El poate fi utilizat pentru a desemna un tratat. Ne referim atunci la semnificaţia de bază a termenului.

În medicină. În cele din urmă la începutul secolului al XVII-lea. În secolul al VI-lea." Această evoluţie explica sensul de astazi referitor la normele utilizate in activitaţile oficiale. cuvântul desemna prima pagina a unui document oficial. 2. în funcţie de rangul acestora. În imprimerie. expresia "protocolul dragostei" pentru a desemna comportamentele care domină relaţiile afective între oameni sau chiar între animale. registrul în care sunt înscrise aceste texte şi repertoarul modelelor folosite la redactarea textelor administrative. Termenul se referea iniţial la prima foaie lipită pe un sul de papirus. În psihologie desemnează administrarea unui test. ordinea protocolară. relaţiile riguros stabilite între personalitaţi publice. pe care erau scrise datele asupra originii sale. care îi autentifica originea. el se aplică mijloacelor de interconexiune a sistemelor. interpretarea sa ori elementele unei intervenţii terapeutice. prin protocol se înţelegea "o culegere de formule utilizate pentru a stabili corespondenţa între persoane. cuvântul se referă la semnele convenţionale utilizate pentru corectură. În informatică. Vom folosi. de asemenea. folosirea simbolurilor ţărilor si naţiunilor. El a definit apoi. succesiv textul original al unui act de notariat. protocol se referă la descrierea etapelor care trebuie urmate pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale. în special în ceea ce priveşte ceremoniile. Protocol provine din doua cuvinte din greaca veche prôtos: primul şi kollào: adică ceea ce este lipit mai intâi. PROTOCOL ŞI DIPLOMAŢIE 6 .

de exemplu de o neîntelegere asupra delimitării frontierelor comune? Se făcea apel la persoanele abilitate să cerceteze şi să interpreteze actele oficiale. principate sau regate erau afectate de un diferend. de către triburi. prin delegarea. cu speranţa cî nu vor fi atacaţi înainte de a ajunge în tabara adversă. Dincolo de originea sa istorică. în ciuda ostilităţilor. purtători ai blazoanelor stăpânilor lor în numele cărora acţionau pe parcursul unui conflict. în secolele al XVII-lea si XVIII-lea "diplomatica" era ştiinţa diplomelor. pe care diplomaţii aveau datoria să o aplice. aceşti trimişi învestiţi cu imunitate puteau să transmită părţii adverse dorinta de pace şi să discute eventual condiţiile cu persoanele abilitate în acest scop. În Evul Mediu. Ce se intâmpla când relaţiile între domenii. a unor membri învestiti cu rolul de parlamentari pentru a pune capăt luptelor atât de frecvente în acea vreme. a condus la 7 . Aşa cum susţine şi diplomatul englez Harold Nicolson. de unde şi numele de diplomaţi care desemnează specialiştii în acest domeniu. Ei erau nevoiţi să traverseze liniile inamice. Această solie. cândva. în epoca preistorică. care acţiona în perioade de criză. numite "diploma" în limba latina. Semnificaţia termenului de diplomaţie care a rezultat de aici era aceea de ştiinţa a relaţiilor internaţionale. Ea se ocupa cu studiul hărţilor şi documentelor oficiale. obiceiul se pare că a luat naştere. funcţia în sine exista din timpuri imemoriale. Aşa cum preciza călugărul francez Mabillon în tratatul său "De re diplomatica". Atunci. acest rol de intermediar era destinat heralzilor.

convenţiile elaborate în mediile diplomatice servesc drept modele de referinţă şi în alte circumstanţe ale vieţii publice. În relaţiile internaţionale.între naţiuni şi a relaţiilor pe care reprezentanţii acestora le întreţin între ei. Întelegem astfel legatura deosebit de strânsă între funcţia de diplomat şi rolul protocolului.apariţia ambasadei permanente. În activitatea lor cotidiana. De altfel. acreditată pe lângă şeful unei naţiuni străine. Ei înşişi au o funcţie de reprezentare a uneia dintre puterile cele mai încărcate de simboluri: statul care i-a mandat. condiţiile exercitării funcţiei lor sunt garantate printr-un ansamblu de măsuri: aceasta este utilizarea privilegiilor. au relaţii permanente cu interlocutori învestiti cu puteri diferite sau cu persoane care colaboreaza la exercitarea puterii.cel puţin formale . imunitaţilor şi respectului care le sunt atribuite din oficiu. diplomaţii. economică. ştiinţifică sau culturală. intelectuală. protocolul se afla în special în slujba egalitaţii . au fost perfecţionate manierele de a proceda in situaţii în care se află în acţiune persoane învestite cu responsabilitaţi publice. Datorită exercitării acestei meserii de diplomat. militară. dar şi puterea juridică. fiind aplicabile în totalitatea situaţiilor în care sunt implicaţi reprezentanţii sau reprezentantelor diferitelor autorităţi: puterea politică. care este un instrument al meseriei de diplomat. 8 . în primul rând. Normele s-au definitivat de-a lungul secolelor. Pentru a avea certitudinea că agenţii săi îşi vor putea îndeplini permanent misiunea de reprezentare.

după cum. protocolul priveşte raporturile ierarhice stabilite între instiutuţii şi în cadrul instituţiilor. indiferent dacă această suveranitate este atât externă cât şi internă. În afară de aceasta. aceasta se referă la formalismul relaţiilor dintre particulari. în general în sfera afacerilor externe. Cei doi termeni. adică al relaţiilor individuale. în amândouă cazurile este 9 . Primul exemplu se referă la exercitarea puterii. iar eticheta raporturilor individuale. Tot din domeniul protocolului fac parte normele la care suntem obligaţi să apelăm în relaţiile cu aceste puteri şi. eticheta face parte din domeniul comportamentului în societate. 3. a aştepta să ţi se adreseze pentru a-i vorbi este o chestiune de etichetă. De asemenea. Este o regulă de protocol ca şeful statului să prezideze o masă la care participă. indiferent dacă acest raport este ierarhic sau nu. dar a nu-l întrerupe în timp ce vorbeşte. atunci când este vorba de un monarh. PROTOCOL SI ETICHETĂ Domeniul de intervenţie al protocolului cuprinde relaţiile între puteri suverane a căror expresie desăvârşită este statul. celelalte două ţin de regulile de comportament care trebuie respectate faţă de un personaj subiect al unui tratament protocolar. Dacă protocolul se aplică raporturilor instituţionale. raporturile dintre cei care deţin puterea şi relaţiile pe care subordonaţii le întretin cu aceştia. numai internă sau limitată doar la nişte scopuri precise pe care statul le urmăreşte. au totuşi tendinţa de a se confunda. În ce priveşte eticheta. protocol si etichetă.

Un alt motiv al confuziei între cei doi termeni ţine de originea cuvântului etichetă. Să mai adăugăm şi că. La începutul secolului al XV-lea. activitaţilor din viaţa oficială. redactate sub formă de listă pe o foaie. În acelaşi timp. în sens mai larg.vorba de raporturi întreţinute în contextul vieţii publice. o cunoaştere a normelor respectate din timpuri imemoriale şi un 10 . pentru a se exprima.o etichetă -azi am spune o "agendă". consacrată de sistemul Naţiunilor Unite. Întrepătrunderea acestor termeni este de altfel atât de mare încât normele stabilite pentru unul sunt utile şi celuilalt. cu singura deosebire că. intensificarea relaţiilor internaţionale de tot felul. dacă în sens strict protocolul se aplica relaţiilor între state. în timp ce nerespectarea etichetei determină efecte limitate doar la persoanele în cauză. este evident că elaborarea sistemelor democratice a determinat amenajarea unui spaţiu public care. a antrenat o mulţime de manifestări publice care cer. relaţiile internaţionale sau. Eticheta la curtea lui Carol Quintul a rămas celebră pentru rigiditatea sa şi multitudinea regulilor sale. inclusiv actuala globalizare a pieţelor. în cazul protocolului. din partea celor care răspund de organizarea lor. are nevoie de aplicarea unui formalism inspirat din protocolul statelor. De la semnificaţia "ce se petrece la curte" utilizarea cuvântului a evoluat pentru a însemna "cum se petrec lucrurile la curte". acesta desemna activitaţile desfaşurate la curtea unui suveran. Neaplicarea acestora se poate solda cu consecinţe negative care afectează ansamblul colectivitaţii. efectele sunt de constrângere.

.......... Excelenţa Sa Domnul….... Domnul…...... POLITEŢEA........................................................................................... adaptat contextului contemporan.................................... Civilizaţia fiind contrariul barbariei.... O persoană politicoasă este...............mod mai recent de aplicare a acestora............................................................................................ Preşedintele Republicii italiene..................................... Sub patronajul......... în onoarea Preşedintelui.... Preşedintele Institutului de Design din Montréal...... Domnul….......................................................... care..................................................... 2.... Majestăţii sale regina.................... 4.......... I............1.......................................................................................................................................................... aşa cum arată şi adjectivul.................................... şi-a perfecţionat manierele de comportare faţa de ceilalţi şi mijloacele de comunicare .................................................. aceea care şi-a rafinat............................................. salonul Iberville. 3........ În timp ce protocolul şi eticheta sunt normative............... necizelat...... PROTOCOL ŞI DIPLOMAŢIE.....printr-un exerciţiu susţinut..................... Domnul…..................de exemplu limbajul ..................................... vom spune despre un 11 .................................. atitudinile sau gesturile care tind să arate respectul faţă de celălalt................... ce se înrudeşte cu acţiunea de a şlefui ceva................... PROTOCOL SI ETICHETĂ........... altfel ar rămâne aspru............................................................................................................. PROTOCOLUL: UN CUVÂNT CU SENSURI MULTIPLE.................................... politeţea se referă la atenţiile....................................................................................................... POLITEŢEA INTRODUCERE................................ Preşedintei Crucii Roşii........... 4............................... fiind în acelaşi timp şi mijloace care garantează o luare de contact favorabilă.

când aceste mijloace reprezintă un scop în sine sau nu mai sunt eficiente. a forma un individ care altfel. Dacă întoarcem capul pentru a strănuta. termenul "educaţie" a devenit şi el un sinonim al politeţii: o persoană "educată" este considerată politicoasă. Viaţa urbană ne obligă la raporturi sociale frecvente. Deoarece acum cunoaştem efectul nefast al 12 . nu se formeaza. aceasta exprimă conformitatea faţă de normele considerate a fi corespunzătoare. Din acelaşi motiv. ele vor conduce la manierism. vom spune despre o persoană politicoasă că este de o urbanitate exemplară. bunele maniere fiind numai acelea care sunt considerate corecte. Apariţia noţiunilor de igienă. De aceea. În ceea ce priveşte buna-cuviinţa. se înmulţesc deci şi normele care pot să asigure armonia relaţiilor umane. adică susceptibile să determine rezultatul aşteptat spre deosebire de cele care nu ar putea să facă acest lucru. a făcut să evolueze în mod notoriu regulile bunei-cuviinţe la masă. Comportamentele sociale sunt tributare schimbărilor permanente care au loc în cadrul societăţii şi unor condiţii de viaţă ce comandă noi practici. ci de cele care sunt destinate acestui scop. singur. vom utiliza termenul de urbanitate ca sinonim pentru politeţe. În sfârşit. În toate cazurile este vorba despre mijloacele alese pentru a favoriza comunicarea. nu ne mai folosim de tacâmurile personale pentru a ne servi dintr-un platou comun. de exemplu. o facem pentru că acum ştim că aerul astfel expectorat poate fi purtător de microbi. dat fiind că a educa înseamnă a dezvolta prin învăţare.individ politicos că este civilizat. Însă.

bineînţeles. Raportul dintre protocol si politeţe ţine de faptul că. BUNELE MANIERE Prin "bune maniere" se înţelege totalitatea comportamentelor.cât şi arta conversaţiei sau convorbirile telefonice.tutunului asupra sănătaţii. sfaturile referitoare la eleganţa ţinutei vestimentare. în cel mai rău caz. fiind in acelaşi timp nepoliticoasă. o personalitate se va putea conforma imperativelor protocolului. bancher. primirea prietenilor acasă. relaţiile profesionale din viaţa de toate zilele . dar a arăta cu cuţitul spre ceilalţi invitaţi sau a-l roti pe deasupra farfuriilor este o lipsă de politeţe. atât cea feminină cât şi cea masculină. Numeroase lucrări au fost publicate pe această 13 . director . curtoazia la volan ori în ascensor sau obiceiurile care trebuie respectate la o nuntă.medic. maniera în care se organizează o masă. bacşişul în toate circumstanţele. fără a uita. atitudinilor. fumatul în public este din ce în ce mai limitat. naştere sau înmormântare. Un manual de bune maniere va aborda atât circumstanţele vieţii de familie. Un astfel de manual va trata şi subiecte variate. regulilor de etichetă şi noţiunilor de protocol care ne permit să facem faţă unei multitudini de situaţii şi viaţa particulară şi publică. ale vieţii în cuplu. ca jocurile şi divertismentul. A oferi locul din dreapta gazdei celui mai important invitat este o regulă de protocol.

Am putea fi astfel îndemnaţi să credem că. am fi limitaţi la un simulacru de ceremonial. nu 14 . A plasa invitaţii în funcţie de rangul care li se cuvine. căci în materie de relaţii internaţionale trebuie să respectăm egalitatea nivelurilor ierarhice. a stabili cine vorbeşte şi în ce ordine. ar fi o greşeală de protocol ca un şef de stat să-i scrie unui ministru al unui guvern străin. PROTOCOL ŞI BOGĂŢIE Există o altă confuzie. deosebit de răspândită. toate făcând apel la experienţa.temă. cupolele aurite ale Kremlinului sau decoraţiunile interioare ale unui castel din Renaştere. a aşeza în mod potrivit simbolurile naţiunilor respective sau a însoţi un anume vizitator până la uşă sau până la maşina. Asta ar însemna să uităm că esenţa atenţiilor protocolare şi a obiceiurilor etichetei nu are nici o legătură cu amploarea mijloacelor financiare. stăpânirea unui "savoir-faire" în domeniu este condamnată la o pastişă a ceea ce se întâmplă în palatele marilor puteri sau în mediile care posedă un trecut ilustru. tradiţii şi bun simţ. din lipsă de mijloace spectaculare. fără candelabrele palatului Buckingham. În schimb. anume că protocol şi bogăţie înseamnă acelaşi lucru şi că. la o caricatura a formelor de curtoazie sau de exprimare a deferenţei. A oferi flori drept mulţumire pentru o cină deosebit de reuşită este o regulă a bunelor maniere. una de etichetă. dar a da întâietate unei persoane mai în vârstă.

Trebuie să fi văzut măcar o dată cu ce lux de detalii . Amploarea mijloacelor poate varia: desigur.implică în nici un caz o cheltuială exagerată. Amândouă evenimentele vor avea însă în comun faptul că recurg la un formalism care respectă statutul interlocutorilor şi instituţiile pe care aceştia le reprezintă. în acelaşi timp. ambianţa palatului d'Orient şi prezenţa unui monarh conferă strălucire ceremoniei prezentării scrisorilor de acreditare ale unui nou ambasador. este rareori rezultatul întâmplării. Succesul unei activitaţi oficiale. sau să fi luat parte. într-o seară. la Madrid. la discuţiile deosebit de profunde asupra obiceiurilor unei întâlniri a bătrânilor din etnia malinke. în nordul regiunii Manitoba. la Bamako. PROTOCOLUL FACE ORDINE DAR NU TULBURĂ ARMONIA Protocolul are utilitatea de a putea să asigure de o manieră eficace organizarea unei situaţii care altfel ar risca să fie ameninţată de pericolul dezordinii. ca orice reuşită. pentru a înţelege că protocolul şi eticheta sunt.nu întotdeauna evidente pentru un ochi stăin sau distrat . expresia vieţii în societate şi instrumente de coeziune sociala. de la omul preistoric până la cel al satului global.se desfăşoară o întalnire a şefilor amerindieni. în Mali. în contrast cu simplitatea unei întâlniri între şefii unor triburi din Noua Guinee. deşi 15 .

protocolul are reputaţia de a fi bazat pe confucianism. sau o mie de invitaţi.în cazul în care la acea întâlnire participă doua personalitaţi şi douazeci. mai ales una oficială. de culturi sau din ţări diferite . adesea delicate. Factor de armonie. iar pentru fiecare loc. o sută. Autorul are poate dreptate. cu toate acestea. că.aceasta din urmă. un comportament anume. încât. ci corespunde unei logici care îi este specifică.fără o organizare prealabilă sau fără a dispune de mijloacele care să asigure desfăşurarea dorită. după cum ne învaţă André Breton. în Japonia. conform căruia există un loc anume pentru fiecare om. specifice unui anumit mediu. va respecta deci echilibrele. ar fi greu sau chiar imposibil să imprimăm evenimentului o semnificaţie clară şi lipsită de echivoc . Jean Serres precizează totuşi. Lucrurile sunt atât de adevărate. din moment ce protocolul are drept obiect ordinea. proveniţi din medii diferite. nu există în sine. PROTOCOL SI CEREMONIAL Care este legatura între protocol şi ceremonial? Expresiile familiare "este ceremonios" sau "a primi pe cineva fără ceremonie" ne readuc la prejudecaţile manifestate adesea faţă de 16 . e de dorit a se evita tulburarea obiceiurilor legitime care sunt garantate printr-un larg consens. atunci când suntem gazda unei întâlniri oficiale.

prevede o estradă pentru membrii guvernului. de caracterul esenţial sau accesoriu al practicii. avansând în pas cadenţat. În amândouă cazurile. Ceremonialul e inerent practicii religiei. La o ceremonie religioasa. episcopul locului va lua loc sub un baldachin. ceremonia apelează la un simbolism evocator de idealuri împartăşite de toţi participanţii. Bineînţeles că noţiunile de protocol nu sunt străine acestui fenomen. Amploarea lor variază în funcţie de importanţa misterelor evocate. fiecare fiind plasat după rangul său: aici e vorba de protocol. conform 17 . Slujba religioasă de fiecare zi. Acestea sunt reguli de protocol. în acest sens. Defilarea militară. este exemplul cel mai des întâlnit. Turnarea vinului în potir este un ritual al ceremonialului religios. Domeniul sacrului şi misterele care îl însoţesc se potrivesc perfect cu solemnitatea. într-un ritm uniform. El s-a extins totuşi la domeniul activităţilor publice profane. Cu cât acest formalism este mai vechi. de ziua naţională. fac parte din ceremonial. Termenul "ceremonie" a desemnat mai întâi riturile unui cult religios şi acest sens s-a păstrat. Defilarea succesivă a diferitelor corpuri de armată. iar şeful statului va îngenunchia pe un scăunel de rugăciune plasat în faţa credincioşilor sau în strană. pentru autorităţi şi corpul diplomatic. care necesită în mod obligatoriu un fast ieşit din comun.protocol şi întreţin confuzia între cei doi termeni. La inaugurarea unui nou edificiu. înclinarea drapelelor şi salutul. cu capul întors către şeful statului şi invitaţii săi. cu atât este mai respectat.

în care forma de guvernare este republica. "Optând pentru republică. semnificativ şi semnificat. Cred că nu-şi poate atinge scopul decât dacă este în acelaşi timp viguroasă şi simplă. Chiar şi o monarhie constituţională recurge la acest ceremonial. invitatul de onoare va fi cel care va tăia panglica - gest ceremonial. se prăbuşeşte în demagogie şi cade adesea în grotesc. Într-o democraţie. caracterul de unicat al persoanei suveranului şi perenitatea credinţei în puterea sa de origine divina. În cazul monarhiei. e greu să inventezi o simbolistică specifică. PROTOCOLUL. seamănă cu o monarhie ieftină şi trezeşte bănuiala vanităţii personale. Republica elaborează cu circumspecţie un formalism în acord cu principiile care o susţin. am ales estetica democratică. Aceasta nu e uşor de controlat: când i se dă frâu liber. EXPRESIE A PREZENTULUI Unii s-ar putea crede autorizaţi să ignore protocolul. iar dacă este emfatică. Rolul protocolului contemporan este de a realiza acest echilibru ca instrument de comunicare între reprezentant şi reprezentat. respectul datorat majestăţii regale fiind manifestarea sa cea mai reprezentativă.protocolului. guvernant şi guvernat. 18 . genereaza un ceremonial înrudit cu cel religios. eticheta.

Nu era doar un gest protocolar. ci şi un mod de a asigura securitatea oaspeţilor. pentru a fi conduşi la palatul unde îi aştepta. Caleaşca. A acordat. lângă care îşi instalase cartierul general.sau chiar politeţea. care duce un nou ambasador să-şi prezinte scrisorile de acreditare guvernatorului general din Ottawa sau limuzina guvernamentală care îl aşteaptă la sosirea sa pe aeroportul Sainte-Foy. de îndată ce aceştia ajungeau la porţile cetăţii. mai ales în ceea ce-i privea pe saudiţi. Preocuparea pentru aceste probleme ar echivala cu încercarea de a perpetua un trecut de mult apus. escortată de un detaşament al Jandarmeriei regale. generalul Norman Schwarzkopf. de asemenea. Este totuşi semnificativ faptul că. a ţinut seama cu multă grijă de delicatele probleme religioase specifice liderilor din acea regiune. pentru a face vizitele de curtoazie autorităţilor din Québec. toate acestea se înscriu în aceeaşi succesiune istorică a consideraţiei acordate unei personalităţi care 19 . cea mai mare grijă relaţiilor sale cu şefii contingentelor aliate: "în fiecare zi trebuia să se asigure că această coaliţie heteroclită de treizeci de ţări nu va exploda pentru că un anume general a fost vexat sau o anume ţară nu a fost consultată. nişte piese de muzeu. în timpul războiului din Golf. şeful operaţiilor militare. argumentând că este vorba de norme perimate cărora suntem în mod inutil obligaţi să ne supunem. sau cu aceea de a trezi la viaţă în mod artificial. Împăratul Bizanţului punea atelajul său la dispoziţia ambasadorilor ţărilor vecine sau îndepărtate. prietene sau chiar inamice.

Iezuiţii. de a le decoda şi de a le respecta. Ei se informaseră cu multă grijă asupra obiceiurilor Imperiului de Mijloc înainte de a se stabili acolo. iar pe parcursul şederii lor au fost foarte atenţi să nu-şi nemulţumească niciodată gazdele prin lipsa de respect faţă de normele locale. al cărui sens. greşit interpretat. În acest caz. Pentru fiecare industriaş care încearcă să convingă. Formele şi mijloacele se pot schimba.îşi asumă o responsabilitate a vieţii colective. determinantă va fi calitatea relaţiei existente. vom avea grijă să evităm un vocabular depăşit sau să impunem unul nou. Câte pieţe n-au rămas oare inabordabile unor oameni de afaceri care n-au ştiut să ţină seama de obiceiurile unuia sau altuia dintre omologii lor străini? E mai mult ca sigur că un cumpărător nu e solicitat numai de o singură persoană. ar fi ermetic şi eventual şocant. personificând un simbol. ci şi de alţi furnizori de bunuri şi servicii. Limbajul protocolului şi al etichetei evoluează. au fost singurii care nu au fost izgoniţi. care au plecat ca şi alte comunităţi religioase în secolul XVI să convertească China. pentru că ar fi de neînţeles sau. Membrii acestui ilustru ordin au dat dovadă de un altruism care câştigă spiritele şi deschide inimile. Ca în orice comunicare. Dacă trebuie să ştim să distingem ce este 20 . şi mai rău. există cel puţin încă doi concurenţi care oferă aceleaşi lucruri la un preţ comparabil. necesităţile rămân aceleaşi. Stabilirea unui contact. prea personal. menţinerea sau întreruperea lui ţin de capacitatea de a înţelege semnele.

trebuie să ştim şi să propunem formule care să întrunească unanimitatea. INVITAŢIA Capacitatea cuiva de a lansa invitaţii în cadrul unui anumit mediu. a obiectivelor şi a reuşitei sale.util şi ce nu. politeţe. Cu cât sunt mai bine cunoscute şi asimilate. Aceasta reprezintă corolarul unei funcţii permanente. fac parte din preţul care trebuie plătit pentru a menţine armonia între noi şi mediul în care evoluăm. Inerente vieţii în societate. Ea 21 . sau. a unei colectivităţi sau a unui grup decurge din rolul pe care persoana în cauză îl deţine în cadrul respectiv. Arta de a stăpâni bunele maniere constă în a trăi bine şi a profita în linişte de bucuriile pe care ţi le oferă relaţiile cu ceilalţi. cu atât impietează mai puţin asupra libertăţii noastre. De invitaţie depinde răspunsul favorabil al persoanelor care se presupune că vor da curs mesajului referitor la evenimentul la care au fost convocate. De aceea. ce este semnificativ şi ce nu. Protocol. cel puţin. temporare sau de circumstanţă. etichetă. ele însoţesc progresul civilizaţiei. în a beneficia de acestea pe cât se poate. A face o invitaţie este un act marcant al vieţii în societate. este caracterizat de un anumit formalism ca instrument de comunicare pus în slujba unei activităţi.

ci şi prin calitatea informaţiei transmise. Îi deosebeşte pe invitaţi de oaspeţii nepoftiţi.şi care se referă la motivul. adesea prin intermediul unei terţe persoane . ora şi ziua prevăzute. natura. făcute de invitaţi. mai are şi avantajul de a confirma informaţiile deja transmise verbal . de care ar trebui să ne putem lipsi. În cazul în care activitatea priveşte un număr restrâns de persoane sau atunci când acestea şi-au dat deja acordul. mult mai frecvente decât am crede. care nu cunosc întotdeauna foarte bine locurile. Ea este semnul prin care invitaţii se recunosc între ei. fără a pune la socoteală faptul că redactarea ei reprezintă o etapă decisivă în planificarea unui eveniment. Invitaţia scrisă are de asemenea avantajul de a stabili cu stricteţe cine este chemat şi cine nu. Aceste informaţii sunt indispensabile pentru a evita erori supărătoare. Dar pe lângă faptul că ea conferă un caracter personal evenimentului. este important ca reacţia pe care o va trezi aceasta să fie influenţată favorabil nu numai printr-o prezentare grafică atrăgătoare.foloseşte ca aide-mémoire pentru cei care au acceptat. Fiind vorba de primul mesaj pe care îl primesc persoanele a căror participare o dorim şi care le va permite să-şi dea seama dacă prezenţa lor e bine venită. invitaţia scrisă este adesea percepută ca un obicei consacrat. data sau locul întâlnirii. aceste precizări se dovedesc importante. care trebuie să-şi poată aminti cu uşurinţă adresa. În cazul unor vizitatori străini. permisul de liberă trecere care îi 22 .

între ideile bune şi punerea lor în aplicare există uneori o diferenţă foarte greu de acoperit. Punând pe hârtie intenţia pe care o avem. fără o asigurare prealabilă că activitatea respectivă este potrivită. fie că este vorba de anunţarea unei etape importante a unui proiect. redactând invitaţia. căci stabileşte elementele esenţiale. Din păcate. este adesea luată pornind de la un sentiment de necesitate: "un anume lucru trebuie făcut". cu cât riscul de confuzie creşte atunci când este vorba de ideile mai multor persoane. Această etapă se dovedeşte a fi cu atât mai salutară. de a organiza o ceremonie. la locul şi ora desfăşurării. o etapă determinantă. Cu atât mai rău 23 . de celebrarea unei reuşite sau de punerea în valoare a unui eveniment excepţional al vieţii colective. punem ordine în ideile deja lansate. din acest punct de vedere. Există riscuri determinate de acţiunile impulsive şi precipitate. iniţiate fără ca motivele să fi fost pe deplin clarificate. O dată invitaţia trimisă. Hotărârea de a da o recepţie sau un dineu. activitatea anunţată trebuie să aibă loc! Chiar dacă nu au fost făcute toate verificările utile referitoare la invitaţii de onoare.deosebeşte de ceilalţi. Formularea sa este în acelaşi timp utilă şi din motive de organizare şi reprezintă. este prea târziu! Mai departe va trebui să ne descurcăm cu informaţia care a fost distribuită. Redactarea invitaţiei îi va determina deci pe organizatori să se asigure de pertinenţa mesajului care trebuie transmis şi de acţiunile ce urmează a fi îndeplinite pentru a reuşi acest lucru. în timp ce expedierea îi conferă un caracter definitiv.

deşi intenţia noastră era tocmai aceea de a-i arăta cât de mult o stimăm. Dacă este vorba de un eveniment de o actualitate arzătoare pe care vrem să-l subliniem. care ne permite 24 . Folosirea faxului. de sonorizare sau de compatibilitatea cu alte activităţi ce se desfăşoară în apropiere. Redactarea invitaţiei se situează deci printre primele gesturi ale pregătirii unui eveniment. deoarece adesea. de exemplu. atunci invitaţia se va face prin telefon. sau manifestăm faţă de ea lipsa de consideraţie ori de curtoazie. Să ne reamintim totuşi că invitaţiile lansate în ultima clipă. Să nu uităm însă că acesta este un mod de transmitere excepţional. căreia trebuie să i se organizeze funeraliile - sau când au avut loc întârzieri datorate diferitelor circumstanţe. Va trebui să facem faţă situaţiei şi. să acceptăm eventual eforturi şi cheltuieli suplimentare.de exemplu decesul unei personalitaţi publice. fără o justificare evidentă. chiar atunci când termenul impus de circumstanţe este scurt. dau persoanei invitate supărătoarea impresie că ne-am gândit la ea in extremis. fie că este vorba de acces. Ar fi imprudent să o amânăm până la momentul imprimării. atunci este prea târziu pentru a modifica o decizie a cărei executare este în curs. extrem de răspândită acum. pentru ca locul să corespundă. de lumină. locul se dovedeşte inadecvat pentru activitatea prevăzută. ne permite totuşi să recurgem în orice moment la scris. sau de care vrem să profităm. cum ar fi încetineala luării unei hotărâri. dacă lucrurile sunt într-adevar urgente .dacă.

Mesajul în sens strict al termenului. scris pe un suport de dimensiuni limitate . corespunzătoare şi suficientă. E normal ca redactarea lui să dureze mult pentru un debutant sau pentru cineva care face acest lucru ocazional. fără repetări. nici un pliant publicitar . cartonul de invitaţie trebuie să transmită o informaţie precisă.claritatea şi concizia reprezintă reguli de aur. Textul trebuie să fie format dintr-o singură frază. 1 Baldrige Leticia. evident. 123-147 25 . Codul bunelor maniere în afaceri. Faxul nu se poate substitui oricând unei invitaţii transmise în buna şi cuvenita formă. Fiind vorba despre un text scurt. este un gen anume. p. invitaţiile au marea utilitate de a ne asigura că mesajul va fi bine înţeles. Invitaţia cuprinde un rezumat cât se poate de concis al evenimentului anunţat. inutilul este exclus.1 INVITAŢIA SCRISĂ REDACTAREA INVITAŢIEI SCRISE Dacă este adevărat că tot ceea ce este scris rămâne. Fiecare cuvânt contează. Stilul trebuie să fie curgător.să rezolvăm o situaţie ieşită din comun. care face apel la un vocabular specializat. cu condiţia ca el să fie bine redactat. fără punctuaţie. dar cu o mare economie de cuvinte. pentru a putea fi citit dintr-o dată.nu este nici o scrisoare.

... 26 .. INVITAŢIA DIN PARTEA UNUI CUPLU Atunci când numele soţului sau al soţiei este şi el menţionat. Desigur. Cine invită? Conform cărei formule de curtoazie? Cine este invitat? De ce? Când este prevăzută activitatea? În ce loc? Cum putem răspunde? Care este ţinuta vestimentară? Cum se ajunge acolo? CINE INVITĂ? Caracterul oficial al unei invitaţii este determinat de titlul care o justifică. de un instrument al exprimării sale: Primul ministru al. care sunt tot atâtea răspunsuri la întrebările pe care destinatarul său şi le poate pune. Domnul. Este vorba de exercitarea unei puteri... adăugarea numelui nu reprezintă o greşeală şi se poate justifica din diferite motive: Primul ministru al. Redactarea invitaţiei se limitează la câteva teme.

În zilele noastre. Guvernatorul general şi Doamna.. cu cortegiul de obligaţii pe 27 .nu se indică decât titlul celui sau celei care invită: Excelenţele lor. sau ambele nume. sau atunci când este prevăzută absenta soţului de la evenimentul respectiv. regulile sunt similare: Doamna Ministru al Culturii şi Domnul. trebuie respectată alegerea ei. în viaţa socială. dacă l-a păstrat. dar. o soţie poate utiliza numele soţului. Cutuma cere ca o invitaţie adresată unor cupluri să fie făcută din partea unui cuplu. de un celibatar.. ceea ce totuşi este din ce în ce mai puţin frecvent.. fiecare dintre cei doi soţi îşi păstrează numele şi prenumele. Singurele excepţii sunt invitaţiile făcute de un ecleziast. numele său personal. Numele purtat de soţie poate fi cel al soţului. Din 1981. caz des întâlnit la acea dată. În acest caz. Dacă doamna este titulara funcţiei. femeia căsătorită înainte de 1981 şi care a luat numele soţului.. aceste norme au devenit facultative datorită diversităţii situaţiilor matrimoniale sau a carierei fiecăruia. pe plan juridic. poate continua să-l folosească. Pe de altă parte.

în acest caz. Codul bunelor maniere în afaceri. Vom distinge. tot astfel cum un celibatar va putea să primească oaspeţii alături de sora sa.78-82 28 . participarea însoţitorului. Bucureşti. Editura Politică.care acesta le impune. p. iar în absenţa unor reguli precise. una nedepinzând de cealalta. 2002. fără ca acest lucru să fie menţionat în invitaţie. prudenţa şi bunul simţ sunt necesare mai mult ca niciodată în tot ce priveşte recunoaşterea vieţii comune. de altfel. Ce se întâmplă cu menţionarea numelui însoţitorului atunci când relaţia nu este oficială? Regulile sunt aceleaşi. de menţionarea sa în invitaţia scrisă. sau tatăl alături de fiica sa.2 INVITAŢIA DIN PARTEA MAI MULTOR PERSOANE O invitaţie poate fi transmisă în numele unui individ sau al unui grup: Preşedintele Casei populare St-François Domnul… şi membrii consiliului de administraţie 2 Baldrige Leticia.

au onoarea… Ea poate fi rezultatul acţiunii mai multor persoane. Adăugarea numerelor sub fiecare titlu este facultativă şi depinde de normele aplicate în mediul respectiv. care poate părea ridicolă. Pentru a personaliza invitaţia va fi însă menţionat cel puţin un nume: Preşedintele Confederaţiei Casei populare Şi de economii Desjardins din Québec Domnul Jean Desprès Preşedinta Preşedintele Federaţiei Caselor şi Directoarea generală populare Desjardins a Casei populare din Estrie Saint-François au onoarea de a… In cazul când invitaţia este emisă de un colectiv. „Sub preşedinţia de onoare”. sa va evita formula „au plăcerea de a…”. „de către” 29 . „în prezenţa”. „sub patronajul”.

De asemenea. la fel cum trebuie evitată senzaţia că o celebritate este utilizată în alt scop decât cel pe care l-a acceptat. Ar fi supărător să alături oameni care nu doresc acest lucru din motive personale. ele trebuie să fie informate în prealabil. de exemplu cu titlu preşedinte al unei asociaţii. Este foarte important ca mai ales titlul sub care acţionează să fie scris corect. ţinuta vestimentară 30 . vom da dovadă de respect faţă de acestea. Supunând textul prevăzut atenţiei personalităţilor interesate. relaţiile de presă. dar nu în numele companiei pe care o conduce. prezentându-i proiectul textului. În afară de numele gazdei. evitând în acelaşi timp neînţelegerile. Dacă e prevăzut ca în acelaşi text să fie menţionată prezenţa mai multor personalităţi. o menţiune incorectă poate pune o problemă de etică deloc neglijabilă. care cu greu mai pot fi aplanate atunci când invitaţia este tipărită şi distribuită în o sută sau o mie de exemplare. este normal ca o personaliate care cauţionează un eveniment să cunoască amănuntele: lista invitaţilor. vom avea grijă să ne asigurăm că această persoană este de acord. invitaţia ne permite să menţionăm numele unei personalităţi de al cărei prestigiu beneficiază evenimentul. Înainte de a-i imprima numele . desfăşurarea. De altfel. pe care nu o putem evita decât obţinând acordul persoanei în cauză. Cineva poate patrona o activitate. pentru cazul în care această prezentare colectivă nu ar conveni uneia sau alteia dintre ele.

Sub preşedinţia de onoare a… . Sub înaltul patronaj al… . acestea fiind lucruri care nu sunt neapărat cunoscute cu precizie de organizatori.etc. Ea nu trebuie să fie pusă într-o situaţie care să contravină anumitor principii pe care le apără sau chiar imaginii publice pe care doreşte să o aibă. Expresiile cele mai curente sunt: . De către… Primele trei formule sunt apoximativ sinonime. iar diversitatea lor ne permite să evităm anumite incongruenţe. Astfel. Sub patronajul… . În prezenţa… . vom evita să scriem: Sub preşedinţia Preşedintei Crucii Roşii Doamna… Ci mai degrabă Sub patronajul Preşedintei Crucii Roşii Doamna… 31 .

Dacă. În prezenţa se utilizează şi ca expresie a deferenţei manifestate de o personalitate importantă. Vom recurge la aceiaşi termeni atunci când trebuie să confirmăm prezenţa unei personalităţi în opoziţie cu alta. la adresa uneia şi mai importante. dintr-un motiv oarecare. Să îi facă onoarea de a participa 32 . dar va fi totuşi prezentă şi a acceptat ca acest lucru să fie menţionat. al cărei patronaj sau preşedinţie de onoare este menţionată. această indicaţie va da tot atâta valoare evenimentului. dar va fi absentă în momentul desfăşurării evenimentului. pentru care nu ar fi potrivit să-şi asume patronajul sau preşedinţia de onoare: Primul ministru al Canadei onorabilul… roagă pe ………………………………. Înaltul patronaj va fi rezervat unor personalităţi de prim rang: Sub înaltul patronaj Al Secretarului general al Naţiunilor Unite Excelenţa Sa Domnul… Formula în prezenţa are diferite semnificaţii. o personalitate nu-şi poate asuma preşedinţia de onoare.

nici nu poate patrona evenimentul. Aceasta este utilă şi în cazul în care personalitatea 33 . Invitaţia ar menţiona atunci că a ctivitatea are loc „în onoarea” unei anume personalităţi. Majestatea sa nu poate fi preşedintă. semnalarea participării unei personalităţi la un eveniment: o inaugurare. la o cină în prezenţa Majestăţii sale regina Într-o astfel de circumstanţă. Atunci această deferenţă nu ar trebui marcată. ţinând seama de prestigiul funcţiei. de asemenea. Locuţiunea de către permite. dezvelirea unei plăci etc. iar menţiunea prezenţei sale. titlul său este suficient. În acest caz anume. toţi şefii de stat fiind egali între ei. creează o antinomie reverenţioasă. primul ministru al Canadei o primeşte pe suverana sa. punerea pietrei de temelie. Lucrurile ar fi diferite dacă cina ar fi oferită de un şef de stat străin. de exemplu preşedintele Statelor Unite.

care onorează cu prezenţa evenimentul este mai importantă decât cea care invită: Preşedintele Comisiei şcolare din… Domnul… are plăcerea de a vă invita la inaugurarea Şcolii secundare… de către Ministrul Educaţiei Domnul… De altfel. Astfel îi vom putea regăsi pe toţi menţionaţi în invitaţie: Sub înaltul patronaj al Excelenţei sale 34 . pentru a indica o participare. folosirea locuţiunii de către mai degrabă decât a formulei sub preşedinţia de onoare. ca şi expresia în prezenta. precizează că personalitatea respectivă va lua parte la eveniment. Ea oferă cel puţin avantajul de a lărgi vocabularul utilizat. Aceste diferite moduri de exprimare se dovedesc foarte utile atunci când trebuie anunţată participarea mai multor personalităţi şi trebuie repartizate rolurile fiecăreia.

redundantă cu „preşedintele Republicii”. s-a recurs la expresia sub înaltul patronaj. în loc de sub preşedinţia de onoare. căci instituţia pe care o administrează aceştia ţine de administraţia municipală. în prezenţa Ambasadorului Italiei în Canada Excelenţa Sa Domnul… În acest caz. care nu va fi prezent. conform dorinţei organizatorilor. Preşedintele Republicii italiene Domnul… Preşedintele Institutului de Design din Montréal Domnul… Are onoarea de a vă invita la inugurarea expoziţiei ITALIA 2000 de către Primarul din Montréal Domnul.. dar care a acceptat să patroneze manifestarea. 35 . Prezenţa ambasadorului este menţionată în opoziţie cu cea a preşedintelui Republicii italiene. Expoziţia este inaugurată de către primar.

. invitaţia va fi calificată drept obişnuită sau nepersonalizată.. Formula de curtoazie a unei invitaţii oficiale se recunoaşte după utilizarea verbelor a ruga şi a onora. numele invitatului. ……………… să participe la să asiste la roagă pe roagă pe ………. într- un spaţiu rezervat acestui scop. Altfel. sau a unei combinaţii a acestora: INVITAŢIE FORMALĂ are onoarea de a invita pe are onoarea de a invita pe …………….. CE FORMULĂ DE CURTOAZIE? Spunem despre o invitaţie că este nominală sau personalizată dacă în text este scris. cel mai adesea de mână. ………… să îi facă onoarea să îi facă onoarea să participe la de a asista la 36 .

Astfel se sugerează faptul că invitaţia nu a fost făcută pe baza unei liste oarecare. acţiuni promoţionale.. roagă pe roagă pe ………… ………. Organizatorii utilizează acest mijloc ştiind că marcarea numelui invitatului sporeşte valoarea cererii şi o face mai demnă de atenţie. Editura Politică. 2002.. diferite activităţi mondene. de unde au fost selectate nişte nume anume pentru a completa numărul invitaţilor. 34- 39. Într-adevăr. 37 . Codul bunelor maniere în afaceri. Bucureşti. p.3 INVITAŢIA NOMINALĂ Pe cartonul invitaţiei se scrie titlul invitatului fără numele său 3 Baldrige Leticia. acest tip de msaj este vaorizant: persoana este rezultatul unei alegeri precise. să participe la să asiste la INVITAŢIE MAI PUŢIN FORMALĂ are plăcerea de a invita pe are plăcerea de a invita pe …………… …………… să participe la să asiste la Este un lucru obişnuit trimiterea de invitaţii nominale pentru activităţi de strângere de fonduri.

urmat de numele soţiei.. conform normelor menţionate anterior: d) roagă pe Domnul Ministru al Educaţiei şi Doamna Lise Lamarche e) roagă pe Domnul Pierre Roy şi Doamna Lise Lamarche 38 .invitaţia fiind adresată deţinătorului funcţiei . se scrie titlul funcţiei invitatului. fie doar numele: a) roagă pe Domnul Ministru al Educaţiei b) roagă pe Domnul Pierre Roy Ministru al Educaţiei c) roagă pe Domnul Pierre Roy În cazul în care invitaţiile sunt adresate unui cuplu.fie numele şi titlul.

f) roagă pe Domnul şi Doamna Pierre Roy Putem de asemenea adăuga pur şi simplu „şi Doamna” sau „şi Domnul”: g) roagă pe Domnul Ministru al Educaţiei şi Doamna h) roagă pe Domnul Pierre Roy şi Doamna Pentru un cuplu invitat fără referire la statutul unuia sau altuia dintre cei doi soţi. se va scrie în primul rând numele persoanei care a justificat invitaţia. i) roagă pe Doamna Lise Lamarche şi pe Domnul Pierre Roy 39 . Dacă aceasta poate fi adresată oricăruia dintre cei doi. numele vor fi plasate în ordine alfabetică.

are onoarea să vă invite la… . Nuanţele posibile sunt aceleaşi ca şi pentru invitaţia nominală: . confom dorinţelor gazdei sau pentru a sublinia importanţa invitatului de onoare. În toate cazurile în care se fac invitaţii în cuplu. invitaţia va fi transmisă la fiecare domiciliu.vă roagă să îi faceţi onoarea de a participa la… . Dacă persoanele respective locuiesc la adrese diferite. Lucrurile se petrec la fel în cazul cuplurilor de fapt.vă roagă să îi faceţi onoarea de a asista la… . nu ne vom lipsi de prezenţa unei persoane care nu este căsătorită sau despre care nu se ştie dacă are un partener. după caz.are plăcerea să vă invite la… 40 . INVITAŢIA OBIŞNUITĂ Pe acest tip de invitaţie nu se află înscris numele persoanei. Diferite formule cosacrate ne permit să o adoptăm genului de activitate şi stilului pe care vrem să i-l dăm. Numele său va fi urmat de o virgulă şi vom adăuga însoţit sau însoţită.vă roagă să onoraţi cu prezenţa dumneavoastră… .

INVITAT SINGUR?

Invitaţia obişnuită, care nu specifică titlul sau numele, este
bineînţeles valabilă pentru persoana căreia îi este adresată. Dacă
nu poartă alte indicaţii speciale, este valabilă doar pentru o
persoană şi nu este transmisibilă. Pentru a evita orice
ambiguitate, intenţia gazdei va fi precizată printr-o indicaţie scrisă
distinct la sfârşit:
- Valabilă pentru două persoane
- Această invitaţie este valabilă pentru o persoană
- Valabilă pentru două persoane şi netransmisibilă
- Această invitaţie, netransmisibilă, permite intrarea unei
singure persoane
- Invitaţie netransmisibilă, valabilă pentru două persoane

Menţiunea „invitaţie personală”, utilizată în scopul de a se
asigura că persoanele care vor veni sunt cele care au fost
invitate, este neadecvată. Prin însăşi natura sa, o invitaţie este
personală, iar a specifica acest lucru arată lipsă de încredere faţă
de invitaţi, insinuând că ar putea încerca să dea invitaţia
altcuiva. Doar invitaţia nominală permite personalizarea gestului
şi această obligaţie nu trebuie evitată. Pentru a-i descuraja pe
oaspeţii nepoftiţi, se va specifica mai degrabă obligaţia de a
prezenta invitaţia la intrare. Aceasta se scrie distinct la sfârşit:
- Vă rugăm prezentaţi invitaţia la intrare.

41

- Invitaţia va fi cerută la intrare.
- Din motive de securitate, invitaţia va fi cerută la intrare.

INVITAŢIA CONTRA COST

În caz că este vorba de o activitate prin care se solicită
invitaţilor participarea cu o sumă de bani în favoarea unei anume
acţiuni, se va recurge la una din următoarele formule:
- are onoarea de a vă solicita prezenţa la…
- vă solicită prezenţa la…

MOTIVUL INVITAŢIEI

De ce a fost lansată invitaţia? Care este motivul? Cine este
sărbătorit? Co ce ocazie specială? Aceasta este Însăşi esenţa
evenimentului anunţat. Informaţia e bineînţeles determinată în
ceea ce priveşte hotărârea de a desfăşura activitatea şi decizia
invitaţilor de a participa. Precizia se impune în mod evident în
acest caz, iar formularea exactă va cere adesea un efort de
concizie şi de imaginaţie din partea redactorului. „Nu am avut
timp să scriu mai pe scurt” se lamenta un ziarist… În cazul unui
text de invitaţie, care ne obligă deja la precizie prin conciziunea
lui, menţionarea motivului trebuie să fie şi mai riguroasă.
Căutarea formulei potrivite, a cuvintelor, este adesea pentru cel

42

care invită, pentru gazdă, ocazia de a-şi clarifica scopul operaţiei
propuse şi pertinenţa sa, ţinând seama de mijloacele disponibile
sau avute în vedere.
Formulele utilizate în mod curent sunt:
- în onoarea…
- cu ocazia…
- la dejunul în onoarea…
- la dejunul oferit de…
- la cina oferită cu ocazia…
- la cina în onoarea…
- la o recepţie în cadrul…
- la ceremonia…
- la semnarea cărţii de aur de către…
- la semnarea acordului între…
- la înmânarea…
- la dezvelirea…
- la punerea pietrei de temelie a…
- la inaugurarea pavilionului…
- la lansarea…
- la vernisajul…
- la inaugurarea reamenajării parcului…
- la redeschiderea sălii…
- la inaugurarea…şi la dejunul care va urma la…
- la dezvelirea…şi la recepţia care va urma la…
- la o recepţie cu ocazia vizitei delegaţiei…
- la o recepţie în onoarea delegaţiei…
- etc.

43

primarul anunţă vestea cea bună şefului său de cabinet. deci şi imprimarea 44 . În acest domeniu.„Bineînţeles răspunde imediat ministrul”. Totul trebuie confirmat întotdeauna în scris. De câte ori nu s-a întâmplat ca două personalităţi să stabilească o întâlnire de principiu. Determinarea momentului va ţine seama atât de disponibilitatea personalităţilor menţionate. Să ne reamintim că o dată lansată invitaţia.luna viitoare. care lansează pregătirile. care transmite informaţia şefului de protocol. atât organizatorii cât şi personalităţile sunt expuşi unor inconveniente supărătoare. lăsând colaboratorilor grija de a confirma detaliile: „Pot să contez pe prezenţa dumneavoastră . Cunoaştem cu toţii. lucrurile evidente sunt cel mai mare duşman al organizatorului. CÂND? Alegerea datei şi a orei se bazează de obicei pe numeroase verificări prealabile. exceptând cazul unui impediment deosebit de grav.îi spune primarul ministrului educaţiei . pe data de 24. confuziile care pot lua naştere dintr-o simplă conversaţie marcată mai degrabă de bune intenţii decât de rigoare. cât şi de cea a locului ales şi a mijloacelor necesare pentru desfăşurarea activităţii. pentru inaugurarea noii biblioteci municipale?” . fără de care. A doua zi. la birou. din experienţă. activitatea nu mai poate fi oprită decât cu riscul unor prejudicii serioase.

nici celălalt nu avea agenda la el. Cel care primeşte invitaţia verifică în această ordine dacă poate să participe: luni.invitaţiilor. ora 14³º 45 . până la a deveni dezagreabile din cauza asta. Cert este că nici unul. la o întâlnire statutară a miniştrilor educaţiei din ţările francofone. oricât ar fi de prestigioasă sursa iniţială. „Primarul s-a întâlnit ieri cu ministrul. 30 septembrie 2004. care i-a spus că…” Primarul poate confunda ziua. Invitaţia ajunge la cabinetul ministrului: catastrofă. ministrul luna. Ceea ce ar fi trebuit să fie o sărbătoare aşteptată de mult şi încununarea unor ani de efort îşi pierde strălucirea. Delegarea unui înalt funcţionar? Decepţie pentru primărie şi mare încurcătură pentru şeful de protocol al cărui prestigiu e ştirbit. Amânarea călătoriei? Anularea invitaţiilor? Încercarea de a convinge un alt ministru să-l înlocuiască (dar cine acceptă să servească drept înlocuitor? ). anul şi ora. trimise fără întârziere. conform unei logici fireşti. apoi luna. Pe invitaţie se scrie mai întâi ziua. pe 24. aici. Nimeni nu consultase agenda ministrului… Organizatorul ceremoniei e cel care trebuie să verifice aceste lucruri şi. S-au întâlnit pentru altceva decât compararea programelor! Serviciile de protocol sunt cele care trebuie să revadă şi să controleze mii de detalii de acest fel. ca şi în alte domenii. el nu poate avea încredere decât în propriile sale informaţii. acesta trebuie să fie la Paris. dacă e nevoie. Ne putem imagina cu uşurinţă problemele care urmează.

pentru a nu lungi nejustificat textul consacrat acestui gen de informaţie. invitaţii nu vor surprinşi că personalul nu-i mai serveşte după ora 19 fix. iar cei care mai zăbovesc vor face o impresie proastă. invitaţii îşi vor putea organiza mai uşor timpul pentru a participa. sau o telegramă. Dacă trebuie trimise flori. Se poate de asemenea indica o oră limită: luni 30 septembrie 1994 de la ora 17 la ora 19 Astfel. Pentru fi mai riguroşi. redactarea poate fi făcută fără a utiliza cifrele: luni treizeci septembrie la ora paisprezece treizeci În acest caz. fie şi 46 . adresa este în majoritatea cazurilor indispensabilă. anul nu este niciodată indicat. Cunoscând dinainte durata activităţii. dacă invitaţii vin cu taxiul sau pentru orice alt motiv. UNDE? Locul trebuie menţionat cu precizie.

în Québec este vorba de intrarea principală. să nu poată pătrunde pe anumite intrări. cea numită a Familiei amerindiene. Trois-Rivières Dacă este vorba de o clădire deosebită. nr. aceasta va fi indicată: la Hotelul Parlamentului Intrarea bibliotecii Este important să se evite ca invitaţii să caute intrarea în jurul clădirii.pentru a te ajuta să ţi-o aminteşti.e semnul atenţiei care li se acordă. În cazul în care. atunci adresa poate fi scurtată: la Hotelul Parlamentului În acest exemplu. Grija evidentă pentru confortul lor . Aceste detalii vor evita multe telefoane inutile: la hotel Excelsior salonul Iberville strada Pierre-Boucher. O adresă cuprinde numele clădirii. numele sălii. binecunoscută majorităţii invitaţilor.psihologic şi fizic . numărul şi strada. să meargă pe jos inutil. Numele oraşului nu va fi trecut dacă se regăseşte implicit în 47 . din motive de logistică sau de securitate. 1445. dacă are un nume. se preferă o altă intrare.

stabilirea luărilor de cuvânt. Des Jardins. trebuie să poată cunoaşte publicul înainte ca acesta să sosească la faţa locului. a locurilor şi a precăderii participanţilor.V. care are ca funcţie ordonarea lucrurilor. Prea multe locuri goale dau impresia că foarte mulţi s-au răzgândit în ultimul 48 .S.textul invitaţiei. 2 R. nr. E util să ştii la câţi invitaţi să te aştepţi. Protocolul. Trebuie evitate repetiţiile care ar îngreuna textul sau nu ar adăuga precizări utile: Primarul Québecului are plăcerea să vă invite la o recepţie în onoarea Preşedintelui Comunităţii franceze din Belgia Domnul… Miercuri 18 septembrie 1992 la ora 11 la Primăria municipală Str. De exemplu. cel puţin destule tacâmuri. într-o invitaţie a primarului din Québec pentru o recepţie la primărie nu e necesar să se adauge numele oraşului. Mai ales pentru un dineu la care trebuie prevăzut dacă nu chiar un plan al amplasării oaspeţilor la masă.P.

vom adăuga înainte de…(data). şi de un număr de fax. dacă ne hotărâm să acceptăm înlocuiri.P. De obicei. invitatul pentru care se mai aduce un tacâm se simte prost din această cauză ca şi ceilalţi de altfel. să întrebăm cine îi va înlocui pe cei care nu vin. un număr suficient de scaune. dar va trebui făcut în orice caz pe lângă instituţiile a căror reprezentare e importantă. ca în cazul unei invitaţii la o ceremonie pentru un dineu care va avea loc la începutul anului. E necesară o sală destul de mare. se scrie R. să lansăm noi invitaţii. Poate că nu e necesar ca acest ultim demers să fie făcut pe lângă toţi invitaţii.conform echilibrului grafic la invitaţiei . trebuie să fie destulă mâncare. să facem un rapel telefonic şi. Să adăugăm. urmat de un număr de telefon şi. o garderobă care să funcţioneze bine şi. un număr suficient de pahare. În continuare sau dedesubt . O dată limită de răspuns ne va permite să reacţionăm la timp. etc.. dacă e vorba de o recepţie.S. vă rugăm”.moment. că doar cunoaşterea numărului de persoane aşteptate permite un control al costurilor. mai nou. în sfârşit. iar invitaţia a fost lansată la sfârşitul anului precedent: 49 .V. mese de serviciu. băutură. Numai o cunoaştere prealabilă a numărului invitaţilor permite amenajarea locului astfel încât ceremonia să se desfăşoare fără nici o problemă. fără a menţiona anul decât dacă este necesar. Poate că au aflat că merita să vină? Şi invers. adică „răspundeţi.

Oricât ar putea fi de util pentru organizatori. pentru că aici e vorba de o organizare internă care nu-şi are locul în textul unei invitaţii. 555 .V.1212. 50 .S.R.V. menţionarea titlului lor furnizând informaţii asupra funcţiilor oficiale pe care şi le asumă. şi adăuga menţiunea Rapel scrisă de mână. Prin invitaţie se anunţă un eveniment al vieţii sociale.P. din salon la bucătărie. iar numele care se află înscris pe ea sunt ale unor personalităţi.V.Răspuns de dorit înainte de 15 septembrie .Vă rugăm răspundeţi înainte de 15 septembrie Aceste indicaţii sunt suficiente. în loc de R. Primirea răspunsurilor este de resortul administraţiei şi nu reprezintă o ocazie de celebritate subită.S.P. Ar fi ciudat din punct de vedere al mesajului ca un text atât de oficial să se încheie cu numele unui necunoscut. fax. vom trimite totuşi o invitaţie tipărită cu menţiunea Rapel. Dacă invitaţia a fost lansată în prealabil prin telefon sau fax şi răspunsul pozitiv a fost deja primit. înainte de 15 septembrie tel. .P.S. e ca şi cum ai trece de pe scenă în culise. 555 .1313 . La fel de bine putem şterge cu o linie R. Adăugarea numelui unei secretare sau al unei telefoniste este inutil.

Iată câteva exemple: Parcare: Parcare în str. Bucureşti. nr.27 Transport: Transport cu autobuzul de la Centrul 4 Anghel Ion. p. Champlain.S.4 DIFERITE INFORMAŢII În colţul din dreapta sau din stânga jos. Ed. Lumina.P. 2002. De aceea trebuie evitată pe cât posibil. Expresia introduce însă un element negativ în textul invitaţiei şi ne îndeamnă să presupunem că refuzul contează mai mult decât prezenţa. În loc de obişnuitul R. mai ales atunci când personalul secretariatului nu e prea numeros. dacă se amână în caz de ploaie etc.V. Acestea şi-au confirmat deja participarea. Dreptul diplomatic. măcar pentru arhiva lor personală. încercând în acelaşi timp să permită o aproximare a numărului persoanelor care vor veni. Vom face acelaşi lucru la adresa personalităţilor menţionate în invitaţie. găsim uneori indicaţia în caz de neparticipare. unde se poate parca. se indică ţinuta vestimentară şi detaliile practice care facilitează venirea invitaţilor: cum se ajunge.87-121 51 . Aceasta are scopul de a limita numărul prea mare de telefoane. Trimiterea invitaţiei cu menţiunea Rapel în locul numelui lor le va reaminti angajamentul pe care şi l-au luat şi va supune atenţiei lor „produsul finit”. conform locului disponibil.

INVITAŢIILE PREIMPRIMATE Invitaţiile preimprimate conţin elemente de bază utilizabile în majoritatea circumstanţelor: numele gazdei şi titlul. str. ele scriu pe o hârtie separată sau se transmit o dată cu permisul de liberă trecere. motivul invitaţiei. data. uşile se vor închide la ora 17. dacă există aşa ceva. Televiziunile: Ceremonia fiind televizată.congreselor la Places des Arts de la ora 17 la ora 17. 16. nr. ca şi menţiunea R.50 Atunci când aceste informaţii sunt prea numeroase.S.30 În caz de ploaie: Se amână pentru a doua zi sau În caz de ploaie.V. ora şi locul.P. sau titlul fără nume şi spaţiul pentru a înscrie numele invitatului. ceremonia se va desfăşura la Manejul militar. cu numărul 52 . Cartier.

RĂSPUNSUL TIPĂRIT Pentru evenimente importante sau excepţionale. dar şi 53 .de telefon şi fax. Dacă invitaţiile sunt utilizate în timpul unor vizite în străinătate. spaţiul între ele. Invitaţia scrisă trebuie să reţină atenţia invitaţilor care vor veni. furnizat invitaţilor împreună cu un plic tipărit. făcând în acelaşi timp mai dificile renunţările. GRAFICA Grafica este pentru suportul material ceea ce stilul este pentru text: un mijloc de exprimare în slujba mesajului care trebuie transmis. pentru a putea primi răspunsurile. e mai prudent ca aceste numere să nu fie imprimate. Pentru aceasta. Această metodă are avantajul de a atrage atenţia invitaţilor asupra grijii cu care e organizat evenimentul. se poate recurge la răspunsul tipărit. pregătite cu mult timp înainte. întrucât răspunsurile au fost date în scris. În acest caz. În primul rând în ce priveşte textul. resursele grafice sunt foarte utile. dimensiunea caracterelor pentru anumite cuvinte. invitaţia se trimite cu cel puţin patru săptămâni înainte.

ansamblul trebuie să exprime echilibrul între părţi. ca şi spaţiul între rânduri ale textului. politică şi religioasă: Monseniorul Louis-Albert Vachon Arhiepiscop al Québecului Primat al Canadei Preşedinte al Adunării Episcopilor din Québec 54 . Din punct de vedere estetic. papa Ioan-Paul al II-lea la expoziţia „Le grand héritage” la Muzeul din Québec ilustrează utilizarea graficii pentru a rezolva probleme de natură protocolară. Ca şi pentru o carte. Resursele grafice contribuie în egală măsură la rezolvarea problemelor de ierarhie între diferite personalităţi.culoarea invitaţiei şi forma sa. directorul unui muzeu sau directoarea unui centru de primire vor avea grijă ca numele sau titlul ministrului care prezidează evenimentul a cărui gazdă sun. blazoanelor. preşedintele unei asociaţii. să fie scris cu caractere mai mari decât cele utilizate pentru ei înşişi. Exemplul invitaţiei utilizate cu ocazia vizitei Sfinţiei Sale. Astfel. dar această constrângere nu reprezintă un obstacol pentru un spirit inventiv. Dimensiunea caracterelor utilizate va fi variabilă pentru anumite cuvinte. siglelor ori a altui semn evocator al activităţii anunţate sau al statutului celui care invită are mare importanţă. una din regulile grafice constă în a nu utiliza decât un singur tip de caractere pentru aceeaşi invitaţie. emblemelor. Prezenţa simbolurilor.

datorită caracterului absolut excepţional al unei astfel de vizite. şi pentru a constitui o 55 . numele invitatului.menţionarea Sfinţiei Sale se face cu caracterele cele mai mari.al treilea ca importanţă. în mijlocul textului. care a fost imprimat şi nu scris de mână.numele Monseniorului Vachon. .roagă pe Domnul Louis Dussault să îi facă onoarea de a veni la Muzeul Québecului cu ocazia vizitei Sfinţiei Sale Papa Ioan-Paul al II-lea la expoziţia Le Grand Héritage oferită de guvernul Québecului ca omagiu adus bisericii sub înaltul patronaj al Primului ministru Domnul René Lévesque luni 10 septembrie 1984 la ora 8 De remarcat că dimensiunea caracterelor urmează o progresie logică a cărei ordine este următoarea: . . pe un rând izolat. gazda Sfinţiei Sale în Québec şi numele Primului ministru al cărui guvern oferea expoziţia sunt de aceeaşi dimensiune. plasate unul la începutul textului şi celălalt la sfârşit: două locuri de onoare care aici au aceeaşi valoare.

În schimb. Statul. Dactilografierea adresei a fost la început interzisă.cel de-al patrulea caracter. Plicul este dintr-o hârtie de calitate care se potriveşte la culoare cu invitaţia. fără a fi bristol. negrul este singura culoare admisă. astăzi. Adresa scrisă de mână este cea mai apreciată. TERMENUL DE EXPEDIERE 56 . mai ales dacă invitaţia este nominală. În acest domeniu. chiar ne aşteptăm la asta. cel mai mic. amintire de valoare. ca de altfel din partea majorităţii instituţiilor din domeniul culturii sau comunicaţiilor. bristolul „blanc cassé” este prin tradiţie cel mai oficial şi rămâne cel mai utilizat. Directoarea unei companii de dans care face invitaţii la o premieră îşi poate permite o oarecare fantezie. Există însă o mare varietate de tipuri de carton de calitate care. se înrudesc cu acesta. . Pentru litere. În ce priveşte tipul de carton. e consacrat textului în sine. caracterele script şi roman sunt admise. Sunt mai economice şi au avantajul de a fi fabricate din materiale reciclate. instituţiile publice şi marile întreprinderi respectă rigoarea caracteristică cercurilor oficiale. scrierea adresei cu ajutorul ordinatorului sau pe etichete este considerată ca fiind cea mai proastă soluţie.

trei săptămâni. răspunzând invitaţiei.locul de exemplu .întârzie expedierea. O astfel de acţiune. RĂSPUNSUL LA O INVITAŢIE Dacă pentru cel ce vă invită este o onoare şi o plăcere să vă aibă drept oaspete. Invitaţia trimisă cu mult timp înainte este un semn de atenţie faţă de invitaţi. e foarte util să se recurgă la fax pentru a anunţa natura activităţii. Informaţiile complementare vor figura în invitaţia pe care o vor primi mai târziu viitorii oaspeţi.ceea ce se vede din răspunsurile primite. este important ca şi dumneavoastră să fiţi la înălţime. fie că e vorba de un refuz sau de o acceptare. de preferinţă paisprezece. o recepţie sau un dineu şi cât de multă nevoie au să cunoască gradul de interes pe care îl suscită evenimentul . fără a mai pune la socoteală faptul că personalităţile a căror prezenţă este importantă riscă să fie deja ocupate. Pentru o recepţie. Pentru o invitaţie la masă e nevoie de un interval de cel puţin două. Expediată în ultima clipă dă senzaţia de improvizaţie. cel puţin zece zile. 57 . Pentru a înţelege importanţa unui răspuns rapid trebuie să nu uităm cât de mare este efortul organizatorilor pentru a pregăti o ceremonie. o lună ar fi ideal. prejudiciază reputaţia gazdei. Dacă punerea la punct a anumitor detalii . data şi ora. atunci când nu există justificarea unei circumstanţe excepţionale.

Bineînţeles. În plus. cu excepţia cazului în care invitaţia e făcută din motive strict personale. politicos este să se scuze neîntârziat. Într-adevăr. privilegiul de care se bucură oaspetele îi cere. Trebuie evitată impresia că ezităm sau că am neglijat să răspundem dintr- un motiv obscur. Dacă nu putem asista nu va fi deci incorect să răspundem indicând persoana care ne va reprezenta. să fie la înălţime. dacă nu poate participa. iar lista invitaţilor a fost alcătuită în consecinţă. dar nu trebuie să ne mirăm dacă vom fi refuzaţi. Dacă preşedintele unei companii care are sau va 58 . Acest răspuns este imperativ pentru organizarea unei mese. Să luăm de pildă cazul unui dineu oferit în onoarea unui ministru japonez. aceasta este o activitate dintre cele mai complexe şi costisitoare. putem cere să fim înlocuiţi când avem o motivaţie întemeiată. de exemplu prietenia între dumneavoastră şi scriitorul pentru care e organizat evenimentul. comunicând dacă va veni sau. ar fi contrar interesului persoanei invitate ca impoliteţea să se adauge la impresia neplăcută pe care o creează un răspuns negativ. ÎNLOCUIRILE La o ceremonie sau la o recepţie înlocuirea unei persoane este acceptată. în schimb. înlocuirea nu este admisă deoarece locul fiecăruia e stabilit în funcţie de rang. Dacă este vorba de un dejun sau de o cină.

explicând care sunt motivele. LISTA INVITAŢILOR Alegeri de făcut Stabilirea listei invitaţilor trebuie făcută la începutul pregătirii evenimentului. Întâmplările din viaţa publică ne pot pune în 59 . E de înţeles că în sectorul particular aceste reguli sunt mai puţin restrictive decât în cercurile guvernamentale sau diplomatice. Pe cât este de uşor să-ţi alegi invitaţii în viaţa personală. deoarece e necesar să se ţină seama de mai multe realităţi obiective inevitabile. el poate solicita aceasta. pe atât poate fi de delicată această alegere în viaţa publică. un înlocuitor nu va ocupa locul protocolar a invitatului căruia i se substituie. Pericolele care-i pândesc pe organizatori merg de la omisiunea supărătoare a unei persoane de pe lista invitaţilor până la obligaţia jenantă de a exclude o alta. la cere ar fi totuşi util pentru întreprinderea sa să fie reprezentat. ci pe cel care îi revine personal.avea lucrări importante în acea ţară nu poate veni la masa respectivă. unde opţiunea se bazează pe afinităţi evidente. Cu toate acestea. căci alegerea poate să se dovedească mai grea decât pare la prima vedere. Suntem flataţi că am fost invitaţi la un dineu oficial? Vom fi vexaţi dacă am fost excluşi.

Criteriile pot fi oricât de diverse. pentru un eveniment organizat de Administraţia municipală din Montréal ar fi normal să ne limităm la deputaţii din provincii şi la cei federali a căror circumscripţie cuprinde teritoriul oraşului. Se pune problema invitării primarilor din regiunea metropolitană? Şi în acest caz dispunem de mai multe opţiuni: cei care fac parte din Comunitatea urbană şi cei care alcătuiesc 60 . o recepţie sau o cină. prezenţi acolo.orice clipă în pericol de a nu fi agreaţi. care s-ar formaliza că nu a fost invitat. nu e obligatoriu loc şi pentru nouă. cu condiţia să aibă toate legătură cu motivul evenimentului. O recepţie permite mai multă supleţe: să adaugi câţiva invitaţi înseamnă doar să-i lipseşti de câteva locuri pe canapea pe cei două sute. dar nu toată Adunarea Naţională. va accepta acest criteriu fără a fi vexat…Şeful de protocol nu va fi nevoit să bâlbâie câteva scuze jalnice. Un deputat din împrejurimi. nici tot Parlamentul federal? Trebuie trasată o linie. Mijlocul cel mai sigur de a nu-i şoca pe cei excluşi sau de a le calma indignarea printr-o explicaţie obiectivă şi incontestabilă. De exemplu. fie şi din cauza dimensiunilor mesei şi a rolului delicat de a-l plasa pe fiecare. conform rangului său. Am vrea să invităm câţiva deputaţi. este de a stabili anumite categorii şi de a-i invita pe toţi cei care fac parte din ele. Este adesea cazul unui dineu unde locurile sunt numărate: dacă e loc pentru opt. indiferent dacă e vorba de o ceremonie. să-şi asume responsabilitatea „erorii” sau să încerce să promită că va repara greşeala cu prima ocazie.

la posesorii Premiului Québec născuţi în Montréal sau domiciliaţi acolo. cei de la Centrul internaţional de conferinţe etc. bineînţeles. vor putea fi adăugaţi conducătorii organizaţiilor internaţionale care îşi au sediul în Montréal . în primul rând . arhiepiscopul diocezei.Conferinţa primarilor din suburbii sau doar membrii executivului celor două organisme.membrii Consiliului relaţiilor internaţionale. Se celebrează cea de-a 350-a aniversare a oraşului Montréal? Primarul Québecului va fi invitat. Va trebui de asemenea să invităm câţiva reprezentanţi ai comunităţilor religioase. care să-i reprezinte pe colegii lor.OACI. Mediul artistic? Ne vom putea limita la deţinătorii Marelui Premiu al Montréalului pentru literatură. la laureaţii concursului anual al Consiliului artelor din comunitatea urbană etc. fondatorul acestui oraş încercase încă din 1611 să înfiinţeze o colonie în insula Montréal. Este de dorit prezenţa liderilor comunităţilor etnice? Alegerea este extrem de dificilă din mulţimea de organisme de tot felul. E nevoie de alte personalităţi? Vor fi invitaţi cei care au fost desemnaţi „Grands Montréalais” de la înfiinţarea acestei 61 . Este vorba de reprezentanţii oamenilor de afaceri? Vor fi privilegiaţi membrii consiliului de administraţie ai Camerei de comerţ din zona metropolitană a Montréalului. Mediul internaţional? Corpul consular reprezintă o alegere potrivită. Vom opta pentru membrii Comitetului relaţiilor interculturale ale oraşului. pentru că Champlain. Care? Superiorii locali ai comunităţilor fondatoare ale Montréalului şi.

76-90 62 . o va scuti de neplăceri inutile. răspunsul e gata pregătit. De exemplu. Alegerea invitaţilor fiind determinată de motivul evenimentului. p. nu este întotdeauna posibil să desemnezi organisme sau grupări autorizate şi perfect corespunzătoare. uşor de spus şi de acceptat. va posibil să ne limităm la invitarea şefilor de misiuni consulare ale ţărilor vizate sau a şefului misiunii lor diplomatice de la Ottawa. Pentru cei care nu sunt invitaţi şi care îşi pun întrebări. invitându-i sau nu pe superiorii lor ierarhici. doar cei din ultimul an.academii. deoarece e criteriul cel mai sigur datorită căruia cei excluşi nu vor avea sentimentul că sunt victimele unui gest arbitrar sau că sunt dezonoraţi. Cât despre gazdă. 5 Baldrige Leticia. sau. La o manifestare internaţională. Criteriile pot să nu fie însă întotdeauna atât de clare. Codul bunelor maniere în afaceri. pentru a primi pe membrii unei delegaţii străine sau venite dinafară. vom putea face apel la omologii lor locali.5 CRITERII OBIECTIVE În toate cazurile.Bucureşti. referirea la o structură cunoscută este omniprezentă. în 1975. dacă trebuie să limităm numărul. fără a fi nevoiţi să extindem evenimentul la toţi membrii corpului diplomatic şi consular. faptul că a recurs la categorii precise şi incontestabile.

cum am fi tentaţi să credem . dar poate că şi în acest caz numărul de locuri disponibile ne va obliga să ne limităm la consiliul de administraţie al acesteia. ar fi corect să participe. Dacă este bine să stabilim categorii conform cărora vom face lista invitaţilor. Dacă trebuie să facem anumite derogări. exceptându-l poate pe preşedinte. ca de altfel la o recepţie. De aceea. Aceasta este o ocazie deosebită în care trebuie invitaţi membrii Camerei de comerţ Rusia-Canada. Reuşita sa ţine deci atât de diversitatea cercurilor reprezentate. poate fi 63 . e şi mai important să le respectăm. reprezentanţii întreprinderilor care au efectuat de curând o misiune comercială în capitala Rusiei. conversaţia . atunci e important să identificăm criteriul unic conform căruia cutare este invitat. pentru a reprezenta lumea afacerilor. La o cină în cinstea primarului Moscovei. dar nu şi cutare altul care are acelaşi statut. mai degrabă decât consiliul de administraţie al Camerei de comerţ. pentru că altfel vom fi nevoiţi să reflectăm serios şi să lărgim lista la multe alte personalităţi de acelaşi rang.şi nu meniul. cât şi de afinităţile existente sau potenţiale între indivizii înşişi. Aceste calităţi nu sunt neapărat prezente întotdeauna la apel atunci când sunt invitate doar oficialităţi. DIVERSIFICAREA LISTEI La un dineu.domină evenimentul.

Aceste persoane vor fi adeseori selectate dintre acelea care beneficiază de o reputaţie excelentă în domeniul lor. afaceri sau învăţământ. care sunt obligaţi să fie acolo datorită caracterului oficiala al activităţii. sport. spre deosebire de o ceremonie unde contează mai mult instituţiile.interesant să chemăm şi persoane capabile să adauge un element de eterogenitate. vom avea în minte viitorul plan de aşezare la masă şi problemele de natură protocolară pe care le poate pune prezenţa unor anumiţi invitaţi. Gazda va evita astfel o situaţie delicată pentru sine şi dezagreabilă pentru 64 . Lucrul este cu atât mai admisibil. litere. fie că e vorba de artă. Dacă există mulţi invitaţi de onoare. cu cât. Ele vor avea avantajul de a fi bine văzute şi uşor acceptate de ceilalţi invitaţi. Va fi poate chiar mai bine să nu fie invitate în acelaşi timp două oficialităţi de rang egal. favorabil unei comunicări mai bune. la o masă. CONCEPEREA PLANULUI DE AŞEZARE LA MASĂ Făcând lista invitaţilor. De obicei aceste persoane au primit deja o distincţie din partea autorităţilor. va fi dificil să i se atribuie fiecăruia locul cuvenit. ceea ce permite organizatorilor să dispună de un criteriu care justifică invitaţia. dacă nu poate fi asigurat un echilibru al consideraţiei care trebuie să li se acorde. sunt implicaţi în primul rând invitaţii ca persoane.

Aceasta nu este în interesul gazdei. II. invitaţii doresc să adopte un comportament adecvat. iar oaspeţii să fie receptivi la mesajul 65 . cu cât suntem mai timizi. amestecându- i pe unii cu ceilalţi. Şi. ne putem permite să invităm pe cine vrem. dar în acelaşi timp oferind invitaţilor noştri ocazia să facă noi cunoştinţe. mai ales dacă este vorba de o activitate oficială.personalităţile care nu ar fi tratate cum se cuvine. vom căuta să favorizăm acel climat de armonie care trebuie să domnească la masă evitând să invităm persoane „incompatibile”. FACILITAREA PARTICIPĂRII INVITAŢILOR Într-o activitate publică. cu atât participarea noastă va fi mai limitată. În viaţa particulară. motiv pentru care îi vom surprinde adeseori ezitând înainte de a adopta o atitudine. care caută prin toate mijloacele să faciliteze contactul între oaspeţi şi doreşte ca fiecare element al evenimentului respectiv să favorizeze o comunicare decisivă în avantajul obiectivelor pe care le-a urmărit organizându-l. Pentru ca evenimentul să fie o reuşită. aceasta va reprezenta o ocazie de a-şi arăta cunoştinţele. Invitaţii încearcă să descopere care ar fi comportamentul adecvat în situaţia dată. să se conformeze aşteptărilor. Pentru unii. Pentru ca un dineu să fie reuşit. lipsită de multe din constrângerile vieţii publice. dar pentru mulţi alţii frecventarea în mod excepţional a unui astfel de mediu determină o atitudine rezervată.

indicaţii asupra zonelor de parcare disponibile sau desemnarea intrării care trebuie utilizată. parlamentele sau primăriile - este bine ca invitaţia să fie însoţită de o schemă a itinerariului. Aceste precauţii nu sunt toate absolut necesare. trebuie să li se uşureze lucrurile prin adoptarea unei atitudini de „coordonare” a transportului lor. . de cele mai multe ori din lipsă de mijloace. care să cuprindă puncte de reper uşor de recunoscut. În faţa intrării principale spaţiul trebuie să fie degajat. 66 . O primire deosebit de atentă nu este întotdeauna posibilă. Iată de ce. dacă accesul în parking e controlat. TRANSPORTUL ŞI SOSIREA INVITAŢILOR O primire politicoasă şi eficace implică în primul rând preocuparea pentru condiţiile care pot facilita deplasarea invitaţilor.care le este adresat. a sosirii şi a participării. Cum se ajunge la locul prevăzut? Asta e prima întrebare pe care şi-o pun toţi invitaţii înainte de a pleca. bisericile. Parcarea e adesea departe: ar fi de dorit să fie plasate indicatoare de orientare sau chiar să se organizeze un serviciu de ordine pentru a facilita o circulaţie rapidă.cum ar fi d pildă stadioanele. dar vom avea grijă să asigurăm un serviciu minimal. cu excepţia cazurilor când locurile sunt foarte bine cunoscute. o dată cu invitaţia va fi furnizat şi un permis de staţionare.

se vor afla persoane care salută invitaţii şi apoi. alături de un afiş care anunţă activitatea. măcar la intrarea în sala unde se desfăşoară evenimentele. Să ne reamintim că toţi invitaţii sunt convocaţi la aceeaşi oră şi că sosirea lor se face în masă. Oamenilor nu le place în general să se remarce printr-o întârziere.ele depind de loc şi de circumstanţe. în interval de aproximativ douăzeci de minute. Dacă e cazul. invitaţii apreciază activitatea sau evenimentul la care au fost chemaţi să participe. nu ele primesc. respectiv de amploarea evenimentului. în funcţie de cei pe care au 67 . printr-un gest. în hol. mai ales printr-una involuntară. Iată o funcţie care poate fi întotdeauna încredinţată unor benevoli. datorată unei probleme de parcare. Când evenimentul are loc în sala unui vast edificiu. Dacă locul este binecunoscut sau dacă există deja angajaţi de-ai casei afectaţi acestei sarcini. le arată direcţia pe care trebuie să o urmeze. PREZENTĂRILE Foarte adesea. acestea vor răspunde la întrebări de ordin practic: unde este telefonul? vestiarul? Persoanele care îndeplinesc acest serviciu nu trebuie să dea mâna cu oaspeţii. primirea invitaţilor de către gazde se va face oricum. Sunt acolo pentru a facilita deplasarea invitaţilor şi a da un prim indiciu de primire plină de atenţie.

devenind ulterior un instrument al destinului. mergând până la intervenţia directă. De acesta depinde însăşi esenţa comunicării care. s-ar desfăşura la întâmplare sau ar fi abandonată cu totul. a cărei acţiune o continuă. cu fructuoase relaţii intelectuale sau de afaceri. gazda. ajutându-i astfel să se cunoască unii pe alţii. altfel.avut ocazia să-i întâlnească. Toate acestea au devenit posibile datorită unui intermediar al cărui rol a fost de a stabili legătura între diferite persoane. cu acel prilej. cât şi a celor din viaţa particulară. dar şi a protocolului care trebuie să sprijine exercitarea acestor îndatoriri.care cunoaşte bine lista persoanelor aşteptate şi care va face 68 . Au întâlnit persoane pe care nu le cunoşteau până atunci? Au putut să stea de vorbă cu celebrităţi? Satisfacţia lor va fi cu atât mai mare cu cât se vor întoarce acasă îmbogăţiţi cu noi prietenii.director de protocol sau de relaţii publice. Un factor esenţial al reuşitei în organizarea evenimentelor din viaţa publică. care se află la intrarea în sală. Şeful de protocol este în acest caz reprezentantul gazdei. de a permite să se întâmple ceva. Iniţiativa de a face prezentările este în primul rând responsabilitatea gazdei. constă în a-i prezenta pe invitaţi. va fi însoţită de un intermediar . GAZDA ŞI INVITAŢII SĂI Dacă activitatea se petrece într-un loc oficial sau dacă reuneşte un mare număr de invitaţi. un angajat al companiei sau un benevol .

mai poate fi întâlnit şi astăzi în unele colţuri ale lumii. după cum vice- preşedintele întreprinderii îl va înlocui pe preşedinte. În cazul unor evenimente deosebit de importante. nu va ezita să-l roage pe acesta să-şi precizeze numele şi funcţia sau îi va cere cartea de vizită pentru a face corect prezentările. primirea făcută de gazdă este limitată în timp. dacă primul ministru este cel care primeşte.o dată cu numărul mesei. Să remarcăm totuşi. acest personaj impasibil care anunţă invitaţii cu voce tare pe măsură ce aceştia sosesc. atunci când majoritatea persoanelor au sosit. dar a dispărut aproape cu totul la noi. Acţionând astfel. că. un director pe directorul general… Gazda se va duce la invitaţii săi sau va ţine 69 . se evită situaţia supărătoare în care gazda nu-şi poate aminti numele unora dintre numeroşii săi invitaţi. în toate situaţiile.un bilet „pentru prezentare” în care sunt înscrise numele şi funcţia sa. se întâmplă ca fiecăruia dintre participanţi să i se remită . un colaborator apropiat . Când e vorba de o activitate care reuneşte un număr restrâns de persoane. gazda va fi înlocuită la intrare de un membru al familiei. fără intermediar. sau un membru al Consiliului municipal dacă gazda e primarul. gazda îşi va primi invitaţii la intrare. Dacă lucrurile nu se petrec aşa şi intermediarul are un lapsus sau nu cunoaşte numele invitatului. După o vreme.un ministru. Crainicul. dacă este vorba de un dineu .prezentările.

iar durata celebrării nu depăşeşte patruzeci sau şaizeci de minute. este deja târziu şi invitaţilor le este sete… Linia de primire are sens şi este utilă când gazda şi invitaţii săi trebuie să 70 . se va pune capăt primirii. vom avea totuşi grijă să nu o folosim în mod excesiv. Mai târziu. atunci când activitatea va fi în plină desfăşurare. dar uneori este potrivit să fie însoţită de personalităţi marcante.companie invitatului de onoare. Gazda trebuie să se achite de această îndatorire. El nu-şi are rostul înainte de o ceremonie şi nici atunci când invitaţii sunt chemaţi pentru a ciocni un pahar de vin în cinstea cuiva. Chiar dacă aceasta este maniera cea mai potrivită. nici pentru recepţia care urmează unei premiere. Nu este potrivit nici dacă evenimentul se petrece în jurul orei 22. LINIA DE PRIMIRE Obiceiul de a primi invitaţii individual este modul cel mai sigur de a personaliza primul contact. Se formează atunci ceea ce se numeşte o linie de primire. iar la intrare nu va mai rămâne decât intermediarul care îi va conduce pe întârziaţi la gazdă pentru amabilităţile de rigoare. stabilită conform ordinii ierarhice. Mai întâi în ce priveşte numărul: dincolo de şase persoane prezentările vor cere prea mult timp şi litania numelor şi strângerilor de mână riscă să frizeze ridicolul… Trebuie de asemenea să ne asigurăm că importanţa evenimentului justifică procedeul. de colegi sau colaboratori cu un statut deosebit.

fapt de care gazdele se ocupă pe tot parcursul recepţiei. dar nu cu prioritate. Un semn făcut pe invitaţie va permite identificarea invitaţilor speciali. Bineînţeles că lucrurile se vor petrece altfel decât este vorba de a prezenta felicitări sau condoleanţe. Pentru aceasta linia de primire este cel mai bun mijloc. de la sosire. 71 . Această formulă se aseamănă cu cea care ne conduce la izolarea câtorva personalităţi de la început. Pentru a evita ca acest exerciţiu să dureze prea mult. E de la sine înţeles că trebuie să li se înlesnească invitaţilor posibilitatea de a face cunoştinţă între ei. pentru că altfel ar exista o disproporţie între timpul de aşteptare şi durata întâlnirii. vor fi conduse într-un salon separat pentru prezentări. de exemplu înainte de un dineu sau o serată care cuprinde un bufet. natura evenimentului impunând atunci ca toate persoanele să se salute între ele.petreacă multă vreme împreună. PREZENTAREA INVITAŢILOR ÎNTRE EI O dată primirea asigurată. la sosire. în cazul când există deosebit de mulţi invitaţi. problema prezentărilor rămâne valabilă. iar ceilalţi oaspeţi vor fi conduşi în altă direcţie. în timp ce majoritatea oaspeţilor se adună într-o sală vecină. vom prefera să ne limităm la personalităţi care. mai multe ore.

În acest moment intervin direct colaboratorii apropiaţi. Această regulă. care este câteodată aplicată în cazul prezentării oficiale a două personalităţi de rang egal . marcând începutul unei întruniri. Acest gest de apropiere intervine ca un moment cheie. vi-l prezint pe domnul Primar sau pe domnul X. fie ea oficială sau nu. o funcţie directă şi esenţială pentru buna desfăşurare a unei activităţi. Se repetă apoi: „Domnule Morissette sau domnule Preşedinte.de exemplu doi şefi de Stat sau doi ambasadori . deoarece primirea oaspeţilor îi priveşte şi pe ei. gazda trebuie să se ocupe de toată lumea. „Domnule Primar. iar 72 . De aceea trebuie utilizat cât mai bine pentru a fi cât se poate de folositor comunicării.se justifică mai puţin în alte ocazii şi mai ales într-o epocă în care timpul e preţios. la o veche uzanţă care constă în a menţiona alternativ numele şi titlurile persoanelor. A FI CONCIS A permite unor oameni să se cunoască este o sarcină nobilă. preşedintele companiei Centraide”. vi-l prezint pe domnul Robert Morrisette. dar mai ales de invitatul de onoare. Dar timpul prezentărilor este limitat. vom prefera maniera care ne permite să facem acest lucru în mod eficace şi rapid: un gest pentru a „sparge gheaţa” trebuie să fie scurt… Putem apela.Într-adevăr. uneori. Primar al Montréalului”. Deoarece este vorba de facilitarea schimburilor de idei între persoanele prezente.

Nu trebuie să ezităm să modificăm normele în măsura în care se dovedeşte că e posibil să atingem totuşi obiectivul urmărit. de exemplu: „Domnule Primar. preşedintele societăţii Centraide” făcând un gest cu mâna către domnul Morissette pe care l-am condus la primar. vi-l prezint pe Preşedintele societăţii C entraide” sau. fiecare fiind sensibil la aceasta. vi-l prezint pe Domnul Robert Morissette. acest lucru este o obligativitate. fie pentru că un lapsus ne-a făcut să uităm numele persoanei. Aceasta le va crea 73 . Fie pentru a accelera desfăşurarea lucrurilor. redusă . Acum este mai important să se realizeze un maxim de activităţi într-un minim de timp şi făcând lucrurile bine. Această formulă poate fi. vi-l prezint pe Domnul Primar”. când persoanele pe care trebuie să le prezentăm sunt numeroase şi îşi aşteaptă rândul.activităţile vieţii publice sunt decupate în minute şi secunde.e suficient să spunem: „Domnule Morissette. mai ales dacă primirea are loc acasă. Preşedintele companiei Centraide”. La reuniunile cu un mic număr de participanţi. poate fi considerat corect să nu menţionăm decât titlul: „Domnule Primar. ne vom limita la o prezentare de tipul: „Domnule Morissette. în zilele noastre ne vom mulţimi să spunem. şi mai direct: „Preşedintele societăţii Centraide”. de asemenea. Pentru a fi mai concişi. Obiectivul fiind de a spune cine e fiecare. Nu mai este deci necesar să se repete titluri şi nume inversând subiecte şi complimente. Menţionarea numelui şi a prenumelui rămâne maniera cea mai adecvată de a proceda.

dacă-mi aduc bine aminte.pornind de la titlul unei persoane. va fi mai uşor şi mai politicos să i se ceară numele decât invers.ar putea fi jenant să întrebăm care este titlul cuiva. mai ales dacă participă invitaţi din străinătate. În intimitate. dacă trebuie să alegem între a menţiona titlul sau numele. Invitaţiile fiind făcute datorită funcţiei pe care persoanele respective o ocupă în societate sau datorită profesiunii lor. vi-l prezint pe domnul Lafortune” adăugând câteva cuvinte pentru a le ajuta pe cele două persoane să înceapă conversaţia: „Fraçoise tocmai s-a întors din Italia. titlurile contează mai puţin.o bună dispoziţie oaspeţilor şi le va dovedi că sunteţi o gazdă perfectă. de aceea prezentările se fac simplu spunând: „Doamnă Lafleur. . unde. . . Oamenii se frecventează din motive personale. simpla menţionare a titlului este justificată: . aţi fost şi 74 . . Totuşi. pentru că altfel sugerăm că renumele său este relativ. mai ales când acesta ar fi trebuit să ne fie cunoscut. titlul fiind folositor în acest sens. pentru că e mai plăcut când cineva se interesează de tine ca persoană şi nu doar pentru funcţiile pe care le ocupi.oferă invitaţilor posibilitatea de a alege mai uşor persoanele cu care sunt interesaţi să poarte o discuţie.ajută la angajarea conversaţiei. vom prefera titlul dacă este vorba de un eveniment oficial sau o întâlnire de afaceri.reţine atenţia celor care ocupă funcţii analoge.

cele două persoane care au fost prezentate una alteia pot să înceapă o conversaţie. dumneavoastră anul trecut” sau „Cred că sunteţi amândoi mari amatori de golf”. localnicii vizitatorilor. Formula e valabilă dacă doamna e soţia domnului şi poartă numele său. Aceste principii cere se încrucişează. dacă este doar partenera domnului sau îl însoţeşte din întâmplare vom spune mai degrabă: „Doamnă Ministru. cel mai tânăr celui mai în vârstă. 1996. vi-i prezint pe Domnul Robert Morissette.6 ORDINEA PROTOCOLARA A PREZENTĂRILOR Normele cel mai frecvent utilizate impun ca persoana mai puţin importantă să fie prezentată celeilalte: un subordonat va fi prezentat unui superior. Ed. p. Protocol. trebuie să fie aplicate ţinând seama de fiecare situaţie. Galaxia. Trebuie prezentat un cuplu? Există două posibilităţi: „Doamnă Ministru. preşedintele societăţii Centraide şi pe Doamna Nicole Lindsay”. Suveranul unei ţări. permiteţi-mi să vă prezint pe Domnul Robert Morissette. Cu amănunte de acest tip. preşedintele societăţii Centraide şi pe Doamna”.245- 152 75 . primul ministru sunt 6 Dussault Louis. instrument de comunicare. Dacă doamna si-a păstrat numele. iar oaspeţii care sosesc vor fi prezentaţi celor care au venit deja. preşedintele. prietenii intimi celor mai puţin apropiaţi. Bucureşti.

de aceea nu e nevoie să fie prezentate. sau cel puţin. uzanţa. fără a ezita să se prezinte singuri dacă e nevoie. de un şef de stat sau de guvern. un înalt demnitar al bisericii. A SE PREZENTA SINGUR O gazdă avizată încearcă întotdeauna să se asigure că invitaţii sunt prezentaţi unii altora. un ambasador. Viaţa lor publică le conferă celebritate şi. exceptând cazurile când este vorba de o personalitate. un ministru. ei ar trebui să fie recunoscuţi în mod spontan de cei care nu beneficiază de aceeaşi notorietate. de invitatul de onoare al evenimentului la care participăm: „Domnule Prim ministru. Cu toate acestea. dar aceştia trebuie să facă şi ei un efort. când o persoană intră într-o încăpere e de datoria ei să se prezinte celor care sunt deja acolo. îmi permiteţi să vi-o prezint pe Doamna Elisabeth Mathieu?” Persoana care primeşte sau cea căreia ăi suntem prezentaţi trebuie să întindă prima mâna: politeţea o obligă să procedeze astfel. în orice caz. potrivit căreia o femeie poate să aibă iniţiativa gestului faţă de un bărbat este încă în vigoare. Pe de altă parte ar fi o dovadă de 76 .personalităţi de prim rang. cel puţin în virtutea regulii consacrate potrivit căreia. Vom remarca faptul că este considerat în continuare politicos ca un dom să fie prezentat unei doamne.

Contactul între persoane rămâne scopul principal a oricărei activităţi sociale. circumstanţele ultimei întâlniri sau legăturile pe care le avem cu 77 . Nu vom ezita să ne prezentăm nici atunci când o persoană pare că a uitat cine suntem. De obicei interlocutorul răspunde prezentându-se. Este în primul rând obligaţia noastră ca reuniunea la care participăm să fie „reuşită”. Dacă ni se pare util vom continua menţionându-ne titlul şi astfel. Ne spunem prenumele şi numele. cred că nu am fost prezentaţi?) şi întinzând mâna adăugăm „mă numesc…”. conversaţia începe. e prea imperativă pentru a fi într-adevăr o formă de politeţe. Pentru a fi concişi ne mulţumim să întindem mâna şi să ne prezentăm. menţionându-i prompt şi clar prenumele şi numele şi. Nu depinde decât de noi să ne amestecăm în mulţime. să salutăm persoanele pe care le cunoaştem şi să abordăm altele noi. dacă e nevoie. aşa cum se procedează pentru a saluta convivi când luăm loc la masă.impoliteţe să dăm impresia că ne plictisim la o recepţie rămânând într-un colţ. în afară de faptul că e copiată din limba engleză. Nu comitem nici o greşeală făcând aceasta. visători şi tăcuţi. nu doar prenumele şi nu adăugăm „domnul” sau „doamna” când ne prezentăm. Cum trebuie să procedăm? Ne apropiem spunând „Bună ziua (sau Bună seara). Formula „Vreau să-l cunoşti pe…” urmată de numele persoanei pe care dorim să o prezentăm. vom face aceasta singuri. reamintindu-i. Dacă circumstanţele nu ne- au permis să fim prezentaţi celorlalţi oaspeţi.

dânsa. ce alt motiv ne-ar fi putut determina. mai ales când sunt şi alte persoane de faţă. Chiar dacă acesta nu este perfect pus la punct. Cu cât acest program va fi cunoscut mai devreme. Dacă lucrurile nu ar sta aşa. în majoritatea cazurilor. care cer uneori intervenţia unor terţe persoane şi un consum mare de timp. Mai întâi persoana în cauză trebuie informată dinainte de desfăşurarea evenimentului prin trimiterea programului. vom evita eventualitatea supărătoare de a nu fi recunoscuţi nici după câteva minute de conversaţie şi de a fi confruntaţi cu o situaţie jenantă. îi vom transmite o versiune preliminară de îndată ce va fi posibil. în sine. un mesaj determinant. iar corecţiile penibile de ultimă oră mai puţin frecvente. PRIMIREA PERSONALITĂŢILOR Participarea unei personalităţi de onoare la un eveniment cuprinde. dacă nu pentru a ne asigura de venirea sa? De aceea este logic să îi acordăm o atenţie corespunzătoare rolului principal pe care trebuie să şi-l asume. Ajutând-o astfel. Această precauţie îi va permite să că rolul său este conform prezentării care i-a fost făcută. să facem numeroase demersuri. chiar dacă va considera necesar să intervină pentru a sugera una sau mai multe modificări. Acestei versiuni preliminare îi va urma .cu câteva zile 78 . cu atât ajustările vor fi mai uşor de efectuat.

dar secundară. prevenind eventuale întârzieri care ar putea avea consecinţe supărătoare asupra desfăşurării întregii activităţi. după ce am informat toţi invitaţii despre prezenţa sa ori a semnalat în invitaţie că acesta e preşedintele de onoare al 79 . în ajun sau chiar în aceeaşi zi . Controlând o mulţime de detalii. de la hotel sau de acasă: în felul acesta vom fi liniştiţi în ceea ce priveşte sosirea sa.înainte de desfăşurarea activităţii. prin îndeplinirea rolului care îi revine. Să ne reamintim că una din funcţiile protocolului este de a permite oamenilor să acţioneze conform rolului ce le-a fost desemnat. a unui scriitor sau a unui sportiv celebru. Dacă vor fi prezente şi alte personalităţi care cer o atenţie specială. pentru că evenimentul se desfăşoară în cinstea lor sau pentru că importanţa acestuia creşte datorită participării lor. De îndată ce soseşte. Nu ne-am îndeplinit misiunea dacă . la garderobă. având totuşi grijă să ne asigurăm că şi aceasta i-a parvenit invitatului de onoare. de exemplu. El se va familiariza astfel cu responsabilităţile sale deosebite şi vă va ajuta. invitatul de onoare va fi preluat de cineva ca să nu aştepte.versiunea definitivă. este prudent şi politicos ca persoana să fie luată de la birou.după ce am solicitat venirea unui ministru. trebuie să ajutăm personalităţile sau vedetele acelei zile să se comporte conform locului lor în societate sau conform locului pe care îl ocupă provizoriu. În ziua „Z”. deşi în cazul lor versiunea definitivă a scenariului va fi suficientă. pentru a-şi lăsa pălăria sau haina. va fi util să acţionaţi în acelaşi mod în ceea ce-i priveşte.

de exemplu . vom avea grijă ca o persoană anume desemnată să-i ia lucrurile. Deci. Ne referim în special la persoanele cărora li s-a desemnat un rol în timpul ceremoniei. Dacă adunarea este importantă . după ce am verificat ultima oară scenariul împreună. de pildă.şi nu există o linie de primire. anonim.evenimentului . conform scenariului prevăzut. În acest caz. printre ei.salon .birou sa orice altă încăpere amenajată în acest scop - pentru ca acesta să-şi lase lucrurile. gazda îşi va conduce invitatul de onoare într-un loc anume . Ceilalţi invitaţi ar fi şi ei stânjeniţi într-o astfel de situaţie. ar fi indicat ca personalităţile să fie reunite într-o încăpere care le va fi rezervată şi unde le va fi prezentat invitatul de onoare. Aceasta ar reprezenta o contradicţie între ce a fost anunţat şi ce se petrece. să-şi aranjeze ţinuta. vom putea să ne asigurăm că într-adevăr au sosit toţi şi că putem trece la oficierea evenimentului. ca. În orice caz. neştiind ce atitudine să adopte. să se odihnească. riscăm foarte tare să fim obligaţi să-i căutăm în mulţime. cu excepţia situaţiei în care. prezentarea unui premiu sau dezvelirea unei plăci. fie că se află într-un grup restrâns sau printre invitaţi. trebuie să ne ocupăm de invitatul de onoare. nu trebuie să circule imediat printre oaspeţi. în luările de cuvânt.îl lăsăm să aştepte în mulţimea de invitaţi care sosesc sau să circule.mai mult de 150 de invitaţi. Să mai 80 . Astfel. găsindu-i pe unii şi pierzându-i pe alţii. Dacă nu vom acţiona astfel.

reamintim o dată că oamenii adoptă un cu totul alt comportament atunci când sunt implicaţi într-un eveniment social de anvergură. întâmpla ca invitatul de onoare să fie înconjurat cu repeziciune şi în mod firesc. aceleaşi vedete riscă să rămână izolate. tocmai pentru că sunt invitaţi. Însă. într-un mic salon. O mulţime adunată spontan. al artei cinematografice sau muzicii. în care personalitatea respectivă rămâne singură. încât să fie nevoie de măsuri de securitate. poate împiedica orice iniţiativă chiar din partea unor oameni care. pe care fiecare vrea să-l evite cu orice preţ. De ce? Invitaţii. Dacă nu a fost prevăzută o persoană care să aibă grijă în permanenţă de invitatul de onoare. vom fi puşi adesea în situaţia de a asista la o scenă jenantă pentru toată lumea. adoptă în circumstanţe oficiale un comportament prudent. pe baza aceloraşi afinităţi se poate înghesui în jurul unei vedete din domeniul politicii. De câte ori nu s-a întâmplat ca. într-o asemenea măsură. în mod normal sau în alte situaţii şi-o manifestă. ca şi cum ar fi izolată de ceilalţi printr-un cerc magic. Bineînţeles că teama de un gest greşit. care le va dicta să nu se apropie de personalitatea zilei fără un semn care să-i autorizeze în acest sens. de asemenea. având în vedere că se află într-o situaţie de reprezentare. dar de către cine? 81 . în mijlocul a două sute de persoane. conferenţiarul invitat de onoare să fie văzut luându-şi aperitivul izolat. Se poate. la un dejun organizat pentru discuţii. deoarece nici una dintre persoanele aflate acolo n-a îndrăznit să se apropie de el.

vor fi uneori nevoiţi să-şi controleze comportamentul pentru aşi putea îndeplini în mod eficient misiunea. de preferinţa gazda sa. El nu va avea senzaţia penibilă că nu este respectat atunci când cineva anume desemnat. Politeţea îţi impune să nu ridici vocea în timpul unei recepţii pentru a nu te face remarcat? Şeful de protocol trebuie totuşi să vorbească suficient de tare pentru a fi auzit de persoanele pe care le prezintă.De cunoscuţi care au şi alte ocazii de a-l întâlni sau de persoane inoportune ori prea îndrăzneţe. LIPSA DE CORECTITUDINE A ŞEFILOR DE PROTOCOL Şefii de protocol. aceste atenţii nu sunt doar o simplă problemă de curtoazie. El are obligaţia de a fi autoritar şi concis: până şi un preşedinte urmează indicaţiile maestrului său de ceremonii. îi va ţine companie ferindu-l de a fi acaparat de unii. facilitându-i contactele cu cât mai multe persoane. care este printre altele şi una de comunicare. 82 . Şeful de protocol va fi nevoit uneori să adopte un ton imperativ. atunci când îşi îndeplinesc funcţia de intermediar în prezentarea persoanelor. ştiind că acesta îl ajută să-şi joace rolul de şef de stat. ele facilitează comunicarea interpersonală şi buna înţelegere a mesajului pe care îl implică prezenţa unei personalităţi. Aceste gesturi. pentru a atrage asupra acţiunii pe care o îndeplineşte.

pentru că intră în atribuţiile lui să asigure buna desfăşurare a activităţilor. precedându-l tocmai pentru a-i arăta drumul şi a-l conduce la invitaţii pe care trebuie să-i prezinte. În acest caz anume. ori pentru a-i indica locul. încât cel care o face riscă să greşească şi să-şi decepţioneze oaspetele. SALUTUL JAPONEZ ? Amintindu-ne zicala . nu are sens. Şi totuşi. după maniera occidentală. de asemenea.vom ţine cont de faptul că fiecare ţară îşi primeşte oaspeţii conform propriilor uzanţe.câte locuri atâtea obiceiuri . de exemplu să întâmpinăm un salut japonez înclinând capul sau bustul. El e pus. Tot lui îi revine sarcina de a pune capăt unei activităţi şi de a da semnalul de început pentru alta. va trebui să meargă înaintea unui personaj important pe care îl conduce într-o încăpere. el va fi obligat să facă acest lucru. Ne vom mulţumi deci să dăm mâna.rămânând în acelaşi timp politicos. 83 . Adesea. în situaţia să arate cu mâna. Sigur că una din cele mai cunoscute reguli de politeţe este cea care interzice să întrerupi pe cineva în timp ce vorbeşte. învăţăm să nu facem acest lucru. de exemplu când întrerupe o conversaţie pentru a prezenta pe cineva. în viaţă. subtilităţile înclinării potrivite sunt atât de mari. plasat bineînţeles în primul rând sau la tribună. deşi foarte de timpuriu.

84 . La fel vom proceda în orice ţară în care vom merge. comercială sau culturală. Această precauţie îi va permite vizitatorului să înţeleagă bine gesturile şi cuvintele care îi sunt adresate. a face apel la ele înseamnă a te expune la stângăcii. necesită din partea vizitatorului o bună cunoaştere a obiceiurilor ţării gazdă. Lucrurile se petrec altfel în cursul unei vizite în Japonia: în acest caz ar fi important să te informezi asupra artei gesturilor de curtoazie specifice ţării Soarelui Răsare. Regula de a primi oaspeţii potrivit uzanţelor ţării gazdă este universală. Cum să faci altfel? Întrucât nu poţi cunoaşte în totalitate diferitele maniere de primire intrate în tradiţia celorlalte ţări. Comunicarea are regulile ei! DEFERENŢA FAŢĂ DE UN PERSONAJ REGAL Deferenţa faţă de un personaj regal se manifestă în mai multe feluri. administrativă. implicând funcţii de reprezentare politică. şi nici obiceiurile complexe care coordonează relaţiile individuale şi colective. şi să fie sigur că şi el va fi înţeles cum trebuie. O deplasare în străinătate în cadrul unor activităţi oficiale. având grijă să sesizăm distincţiile ce se impun în cazul ţărilor plurinaţionale. respectiv prin normele de conversaţie şi prudenţa manifestată în gesturi. adică vizând un schimb. un angajament.

după un lung moment de la începutul mesei. de asemenea. de gesturile neinspirate. pe vremea aceea prim ministru al Noului- Brunswick. Căci o astfel de situaţie este delicată atât pentru el cât şi pentru interlocutorii săi. aş răspunde!” Povestea ne face să zâmbim. după cum tot el va stabili tematica sau subiectul acesteia. se zice că bancherul ar fi exclamat oferindu-i sarea: „Să ştiţi că dacă mi s-ar vorbi. Mai de curând. dar a rămas în anale ca model al unei iniţiative destul de neîndemânatice. Nu luăm un rege de cot pentru a-i prezenta invitaţii sau pentru a-l călăuzi pe parcursul unei ceremonii. Iniţiativa conversaţiei îi revine monarhului. evitând astfel să fie pus în situaţia jenantă de a nu mai putea continua discuţia asupra unui punct care nu i-ar conveni sau pe care nu ar putea să-l abordeze din motive politice sau constituţionale. care se comportase astfel cu regina Elisabeta a II-a. Feriţi-vă. că discuţia cu ilustrul oaspete la dreapta căruia se află . Despre un primar care avea un suveran ca oaspete la un banchet se povesteşte anecdota următoare: constatând. 85 . Pe de altă parte. provocând o tulburare cu atât mai mare cu cât el predică abolirea monarhiei pentru ţara sa până la sfârşitul secolului. Presa britanică şi în mai mică măsură cea canadiană s-au delectat cu această greşeală comisă de Richard Hatfield. primul ministru al Australiei a făcut la fel. îi va putea pune capăt când va dori. discuţia fiind începută de el.căci îi cedase locul său de gazdă - întârzia să înceapă.

în prezenţa Majestăţii sale. nici faţă de soţia acestuia. componentă tipică a protocolului regal. între care teama de ridicol nu e cea mai mică. Ea se practică în faţa membrilor familiei regale. de exemplu. Reverenţa. Kennedy. mai ales pentru că era vorba de înmormântarea acestuia din urmă… Dumneavoastră ce 86 . REVERENŢA Membrii familiei regale vizitează adesea Canada. Acest semn de respect. în faţa unui fost suveran. a replicat că în acel moment ea nu mai era „first lady”! Poate. şeful statului canadian. Doamna Kennedy ar fi trebuit poate să-şi păstreze comportamentul de soţie a şefului statului. ca regele Greciei sau a moştenitorului unei coroane. Jacqueline Kennedy. practicat doar de femei . nici între soţii sau soţiile acestora. Ei nu apar în public la fel de des ca în Anglia.este sursa multor spaime. acest gest de o graţie desăvârşită. după înmormântarea preşedintelui John F. dar prinţul o saluta pe soţia preşedintelui şi onora Statele Unite în numele Marii Britanii. este adevărat. Reverenţa nu se mai practică faţă de Guvernatorul general. soţia sa. dar canadienii pot fi mult mai des decât locuitorii Statelor Unite sau Franţei. ca de exemplu contele de Paris în Franţa şi doamna. datorită principiului d egalitate care prevalează între ţări suverane. căreia i s-a reproşat că i-a făcut o reverenţă prinţului Filip pe un culoar al Casei Albe. nu se practică însă între şefii de stat.bărbaţii nu trebuie decât să încline capul .

Bucureşti. În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi membri ai familiei regale. a făcut o reverenţă atât de adâncă. Atunci când vorbiţi cu regina sau cu regina mamă. încât nu s-a mai putut ridica. cu excepţia cazului în care e vorba de un garden-party…7 O REVERENŢĂ BINE FĂCUTĂ „E plăcut să priveşti o reverenţă bine făcută. cu bustul drept şi privirea în ochii celuilalt. spuneţi mai întâi „Your Royal Highness”. p. Regele George al VI-lea. trebuie să vă adresaţi întâi cu formula „Your Majesty”. îi plăcea să spună păţania unei doamne de proporţii ample. mai ales dacă sunteţi mai corpolente. 221-230 87 . dar reuşita ei cere puţină practică: trebuie să-ţi laşi greutatea pe piciorul care este înainte. apoi „Ma’am”. dar această reverenţă ar fi nepotrivită dacă aceeaşi personalitate ar circula prin mulţime strângând mâna oamenilor din jur. apoi „Sir” sau „M’am”.credeţi? O femeie face o reverenţă în momentul prezentărilor. de preferinţă surâzând. dându-i mâna. Ed. În timp ce faceţi reverenţa nu trebuie să vă lăsaţi prea jos. Lumina. Această regulă poate fi neglijată dacă este vorba de copii foarte mici din familia 7 Vedimoş Verginia. 2002. care. sau atunci când personajul regal respectiv îi adresează cuvântul pentru prima oară. într-o zi. obligând-o pe Majestatea Sa să se sprijine pe călcâie pentru a o repune pe picioare. cu predilecţia sa pentru mimii de music-hall. Elemente de protocol.

1996. Protocolul. joacă în acest caz. iar despre aşezarea oaspeţilor ca despre o artă. vom descoperi destul de repede o varietate de soluţii pentru aceeaşi problemă. În afară de aceasta.regală”. În acest sens. ele reprezintă un mesaj în slujba intenţiei urmărite.în materie de protocol . Precăderea şi repartizarea locurilor. un rol extrem de important. Imaginaţia şi logica. reflectă totodată motivaţiile şi obiectivele acesteia. reprezintă . mai mult ca niciodată. Cine va sta la masa de onoare şi pe ce loc? Cum vor fi repartizaţi invitaţii în sală? Cine va lua cuvântul primul? … Dar ultimul? … În acest caz. conform precăderii la care are dreptul şi rangului ce-i revine. pe lângă faptul că asigură desfăşurarea în bună ordine a unei ceremonii. improvizaţia este un sfetnic prost. într-atât este de complicată punerea lor în aplicare. la o conferinţă sau la un dineu vor 8 Louis Dussault. Prin practică. 8 III. Galaxia. Învăţarea regulilor de bază ne permite însă să facem faţă situaţiilor celor mai frecvente. ea nu poate justifica gafele comise. care ne permit să inventăm de fiecare dată. Bătrânii vorbeau despre cunoaşterea ordinii de precădere ca despre o ştiinţă. PRECĂDEREA ŞI PLASAREA A acorda fiecăruia un loc corespunzător. 88 . instrument de comunicare. ele sunt cele care.unul din lucrurile cele mai delicate.

la fel cum vom mai întâlni şi alte precizări în acest sens. 2002. ceea ce se întâmplă destul de des. Vom găsi de asemenea descrierea măsurilor care trebuie aplicate în organizarea evenimentelor publice. va trebui să se ţină cont de cerinţele specifice fiecărei situaţii şi care decurg din motivele şi circumstanţele desfăşurării activităţii respective. căci precădere şi protocol sunt două noţiuni strâns legate. aşa cum se interpretează şi lectura unui text de lege. şlefuite de-a lungul veacurilor în relaţiile internaţionale. regulile diplomatice. Drept diplomatic. 68-79 89 . semnele de deferenţă practicate într-o societate faţă de anumiţi membri ai săi. Principiile după care ne ghidăm în atribuirea locurilor se interpretează în funcţie de raporturile care se stabilesc între ele. Fiecare poate fi adevărat. Instrumentele utilizate pentru a stabili precăderea şi rangul provin din diferite surse: listele de ordine protocolară oficiale stabilite de state şi de marile instituţii.contribui la facilitarea comunicării între participanţi. la modul absolut. Bineînţeles.9 ORDINEA PROTOCOLARĂ (PRECĂDEREA) 9 Boncios Aurel. Fundaţiei „România de mâine”. pe tot parcursul lucrării. dar aplicabilitatea sa se va dovedi relativă atunci când mai multe principii sunt puse în cauză simultan. Ed. p. O secţiune precisă prezintă normele suplimentare referitoare la dineuri. sau curtoazia reciprocă manifestată între indivizi sau grupuri de indivizi.

fiecare nouă situaţie antrenează noi precedente care modifică treptat ordinea protocolară cunoscută şi respectată anterior. oricare ar fi mediul. dispun de obicei de o ordonanţă scrisă a precăderii care guvernează această ierarhie şi a cărei aplicare este imperativă. Dacă cutuma este o sursă care generează destule constrângeri. sau complexe prin numărul personajelor implicate şi prin ierarhia responsabilităţilor. 90 . autoritatea care a emis-o este cea care exercită puterea. ea face schimbările dificile. presupusă sau onorifică. Cu toate acestea. că. Decretul. Rolurile şi funcţiile fiind într-o permanenţă mutaţie. pe de altă parte. Tradiţia şi precedentele contează foarte mult în precizarea rangului fiecăruia. instituţionalizat sau contestatar. Recunoaşterea acestei puteri de către cei asupra cărora se exercită îi asigură punerea în aplicare. oficial sau nu. Oricare ar fi regimul politic. În majoritatea cazurilor însă. vom observa. public sau particular. pentru a fi respectată. persoana considerată a fi cea mai importantă va ocupa întotdeauna locul cel mai bun. de la cel mai elementar până la cel mai complex. deoarece ele definesc ceea ce se cheamă o cutumă. regula nescrisă e suficientă în măsura în care. ordinea protocolară trebuie să corespundă evoluţiei societăţii şi mutaţiilor care îi afectează organizarea. aşa cum demonstrează reacţia Academiei Franceze la modificările aduse în 1989 precăderii. Cercurile oficiale. de la autocraţie la democraţie. indiferent dacă această putere este reală.

91 . îl cobora pe secretarul său perpetuu de la rangul 16 la rangul 24. Se pare chiar că internaţionalizarea schimburilor convinge naţiunile să se limiteze la valorile care le particularizează şi a căror expresie o regăsim în normele de protocol şi etichetă. aşa cum le-a făurit istoria şi datorită cărora membrii unei aceleiaşi colectivităţi se recunosc. Abundenţa lucrărilor despre datinile şi obiceiurile diferitelor ţări reprezintă deja o dovadă a importanţei şi perenităţii acestor diferenţe. Totuşi. Este adevărat că relaţiile tot mai frecvente şi mai diverse între ţări favorizează nivelarea multor particularităţi. fondată de Richelieu. mişcarea aceasta este frânată de forţa convenţiilor specifice fiecărei societăţi. care sunt dovada unor valori comune. au decis să boicoteze manifestările oficiale! Regulile impuse de ordinea protocolară nu sunt nici imuabile. aşa că membrii augustei instituţii. nici uniforme.stabilit de preşedinţia Republicii.

care este cel al vice-prim ministrului. să determine ordinea protocolară a colaboratorilor săi cei mai apropiaţi. Ordinea protocolară oficială e completată. ORDINELE OFICIALE REFERITOARE LA PRECĂDERE Cea mai înaltă autoritate a unui stat este cea care decide ordinea protocolară a persoanelor care. vârsta. conform naturii funcţiei lor şi a rolului lor în organizarea unei societăţi date. amploarea responsabilităţilor. până atunci lider al unui partid. deţin un rang oficial recunoscut în structura instituţională a unei ţări. investiţi de acum cu o sarcină publică. va conta vechimea activităţii în cadrul unui partid. Primul intitulat Tabelul ordinii de precădere pentru Canada. Ordinea protocolară a guvernului canadian şi cea a guvernului Québecului sunt două instrumente de referinţă indispensabile pentru cei care se ocupă de organizarea unor evenimente oficiale. etc. Acesta este unul din primele acte care însoţesc preluarea funcţiei de către un şef de guvern. Accesul la putere obligă un prim ministru. este emis de guvernatorul general prin procedura instrumentării avizului primului ministru al Canadei. miniştrii ce fac parte 92 . o funcţie anterioară de ministru. Ordinea pe care a hotărât-o ţine de criterii arbitrare. Uneori. Cel de-al doilea provine de la Consiliul de miniştri al guvernului Québecului şi poartă numele de Decret al guvernului Québecului privind ordinea de precădere în ceremoniile publice. prin rangul stabilit în cadrul cabinetului din care face parte. în cazul miniştrilor. Bineînţeles. cu excepţia locului al doilea.

Sunt obligatorii pentru evenimentele oficiale convocate de autorităţile guvernamentale respective şi servesc drept referinţă instituţiilor subordonate vreunui guvern sau altuia. şi nu se aplică sistematic. în momentul depunerii jurământului în faţa guvernatorului general sau a locotenentului guvernator. urmaţi de ceilalţi miniştri în ordine descrescătoare. O dată lista stabilită. trebuie să ne asigurăm că părţile respective pot să negocieze în mod ordonat şi în deplină egalitate. Jurământul ăl vor depune mai întâi primul ministru şi vice-prim ministrul. ea intră în vigoare. Pentru o conferinţă. uneori membrii unui cabinet restrâns. cu o repartiţie a puterii de tip federal. a căror funcţie nu este repertoriată în ordinele oficiale referitoare la precădere. atât locale cât şi străine. sau de un guvern provincial. Când e vorba de o ceremonie trebuie stabilită o ordine conformă cu rolul şi statutul instituţiilor. Asta nu înseamnă că nu au dreptul la manifestări de atenţie şi respect.din cabinetul primului ministru vor avea un rang mai înalt decât ceilalţi. sau miniştrii „de sector” se deosebesc de ceilalţi. Majoritatea evenimentelor regrupează însă invitaţi proveniţi din diferite cercuri. iar dintre aceştia. Cazul dineurilor este mai complex: plasarea persoanelor depinde 93 . de care trebuie să se ţină seama. Ele nu cuprind întreaga ierarhie socială. raportate unele faţă de celelalte. departe de asta. după cum este vorba de guvernul federal. Aceste liste protocolare reflectă sistemul nostru politic: o democraţie parlamentară într-un regim de monarhie constituţională.

de vârsta oaspetelui sau de notorietatea pe care şi-a dobândit-o. În cele din urmă. care se ascut cu atât mai mult cu cât populaţia e mai redusă. Intendentul cere să fie la acelaşi rang cu guvernatorul în manifestările publice. Prejudecăţi de clasă. de caracterul electiv sau nominativ al postului. Comandanţii forturilor susţin că au dreptul să ceară ca preoţii să-i salute cu o înclinare a capului înainte de a începe slujba. în timp ce ei rămân în sacristie”. de asemenea. rivalităţi de rang social. de importanţa statutului lor reprezentativ. Apoi intervin pretenţiile epitropilor care nu admit ca ofiţerii de justiţie să-i preceadă în procesiuni. Ofiţerii de poliţie sunt vexaţi pentru că cei din marină îi consideră inferiori şi sunt distanţi cu ei. PRECĂDEREA „Această protecţie înverşunată a ordinii protocolare sociale creează incidente absurde calificate pe bună dreptate drept „şicane de precădere”. seama de ordinea protocolară impusă de curtoazia specifică unui mediu anume din care ar putea face parte aceste persoane. Vom ţine. „ca şi mareşalii Franţei”. Locotenenţii regelui Québecului vor să fie pe picior de egalitate cu guvernatorii provinciei Montréal şi Trois-Rivières.de instituţia pe care o reprezintă. Guvernatorul pretinde că are dreptul de a fi salutat cu halebarda. paracliserii spun că se simt umiliţi „pentru că dascălii parohiei îşi au locul în cor. de rangul pe care îl ocupă. pentru că toţi aceşti oameni se 94 .

care împarte în două tabere violent opuse pe partizanii Monseniorului de Saint-Vallier şi pe cei ai guvernatorului Montréalului. au existat momente când. Când chiţibuşarul guvernator intră în biserică. Un exemplu clasic al „şicanelor de precădere” este „afacerea stranelor”. El îşi dă seama de gestul nesăbuit al guvernatorului care este deja la locul său. intendentul. Protocolul. 95 . instrument de comunicare. ordinul Saint Sulpice şi toţi notabilii din Montréal. guvernatorul. Imediat. Soseşte şi episcopul. alături de cea a episcopului. Pentru asta era suficient ca givernatorul oraşului să fie mai monden sau 10 Louis Dussault. episcopul se întoarce. invită episcopul. el constată schimbarea şi face semn ofiţerilor săi să pună scaunul la loc. care ordonă părintelui superior din ordinul Récollets să deplaseze scaunul domnului de Callière şi să-l pună mai în spate. Nu asta e însă opinia Monseniorului de Saint-Vallier.întâlnesc în fiecare zi. 1996. Domnul de Callière. Protocolul menţionează că guvernatorul general al ţării are dreptul la o strană din biserică. Galaxia. dacă te-ai fi plimbat pe străzile din Québec şi chiar din Montréal ai fi putut crede că te afli la Versailles. Preoţii din ordinul Récollets . Ori Domnul de Callières pretinde să fie tratat ca şi guvernatorul general atunci când acesta este absent. 10 CEREMONIA CONTRACTULUI DE CĂSĂTORIE „Începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea. dorind să inaugureze solemn noua lor biserică. din 1694. se retrage şi refuză să mai asiste la ceremonie.

ca intendentul să se afle acolo. Una din caracteristicile acestei
curţi regale în miniatură era tocmai importanţa pe care fiecare o
dădea privilegiilor conferite de rangul său social. Unul dintre
evenimentele cele mai importante, nu doar în oraşe, ci şi în
senioriile cele mai modeste, este ceremonia contractului de
căsătorie, celebrată la tatăl unuia dintre miri sau uneori la notar.
Invitaţiile pentru semnarea contractului şi ceremonia religioasă
care are loc de obicei a doua zi sunt trimise cu mai multe
săptămâni înainte, datorită distanţelor şi dificultăţii
corespondenţei, iar pentru a nu fi prezent trebuie un motiv extrem
de serios.
Invitaţii nu ezită să parcurgă sute de kilometri, chiar şi iarna,
şi fac cele mai mari sacrificii pentru a putea veni. Suprema
ambiţie a familiilor este de a obţine participarea guvernatorului şi
a intendentului. Atunci când aceştia acceptă, notarul îndeplineşte
şi rolul de şef de protocol, pentru că el trebuie să stabilească
ordinea semnăturilor. „Un notar precaut îşi va pregăti lista
invitaţilor cu mult timp înainte, iar când trebuie să-i roage pe
invitaţi să semneze, îi va chema cu o voce sigură şi conform unei
ordini prestabilite. Cu toate aceste precauţii, nemulţumirile şi
protestele sunt frecvente, iar bietul notar va avea multă bătaie de
cap pentru a satisface părţile lezate. Tot felul de greşeli pot fi
iertate, chiar şi exagerările datorate unor libaţiuni prea copioase,
dar a nu respecta ordinea de precădere, echivalează cu o ofensă
şi asta nu se uită”.11

11 Raymond Douville şi Jacques – Donat Casanova, La vie quotidienne et Nouvelle France. Le
Canada, de Champlain à Montcalm, Paris, Hachette, 1967, p. 225-227.

96

EGALITATEA STATELOR

Statele suverane sunt egale între ele. Acest principiu, respectat
ca una din cuceririle cele mai preţioase ale evoluţiei relaţiilor
internaţionale, îşi găseşte împlinirea în sistemul Naţiunilor Unite.
În orice caz, importanţa acordată ţărilor pe criterii economice,
culturale sau istorice ar putea fi discutabilă sub un aspect sau
altul şi deci susceptibilă de a genera situaţii conflictuale care nu ar
predispune la relaţii calme şi fructuoase.
Acest principiu de egalitate implică precizarea unor criterii
obiective pentru a stabili rangul şefilor de stat şi cel al delegaţiilor
naţionale. Când la un dineu sau la o ceremonie participă mai mulţi
şefi de stat, criteriul de stabilire a rangului, exceptând-o
bineînţeles pe gazdă, va fi acela al datei la care ei şi-au preluat
prerogativele funcţiei – este vorba de ordinea de precădere
personală – fără a avea importanţă dacă şeful celui mai mic stat
din lume va fi atunci plasat înaintea conducătorului celei mai mari
puteri. Această procedură se dovedeşte cu atât mai salutară cu
cât rivalităţile dintre state sunt mai accentuate.
Soluţia aceasta nu este însa singura posibilă; pot fi utilizate şi
alte criterii. La înmormântarea împăratului Japoniei, s-a acordat
prioritate reprezentanţilor ţărilor unde împăratul fusese în vizită,
apoi celor care fuseseră în Japonia şi apoi celorlalţi. Exemplul
ilustrează diversitatea posibilităţilor aplicării principiului egalităţii

97

între state.

PRECĂDEREA ŞI STABILIREA LOCURILOR
3 268 082 de posibilităţi

Dacă precăderea înseamnă a stabili în mod ordonat ce
personalitate va avea prioritate într-un grup, cine trece înaintea
cui, aşezarea se referă la loc, la spaţiul care va fi ocupat. Cuiva i
se atribuie primul loc sau al doilea sau al treilea, în funcţie de
rangul pe care i-l atribuie protocolul. A hotărî că locul său va fi pe
scenă sau în sală, mai în spate, în mijlocul sau printre alte cinci
personalităţi, la dreapta gazdei sau la stânga sa, toate acestea ţin
de stabilirea locurilor. În acest domeniu posibilităţile sunt infinite.
Prin conjugarea principiilor de ordine protocolară şi a datelor
referitoare la aşezarea invitaţilor se determină locul pe care îl va
ocupa o personalitate, fie că este vorba de o ceremonie, un dineu
sau o conferinţă.
Alegerea este greu de făcut, dar asta nu e de mirare.
Conform diplomatului Van Veld Hoven, există 3 268 082 de
posibilităţi de a aşeza 10 persoane la o masă! Ceea ce e uşor de
înţeles, dacă ţinem seama de toate variabilele. Este vorba de un
dineu unde invitaţii vin în cuplu, sau nu? Cu oaspeţi din afară? Vor
sta la o masă rotundă, dreptunghiulară sau pătrată sau vor fi
aşezaţi la o masă de onoare cu invitaţii plasaţi doar pe o parte?
Gaza şi invitatul său principal sunt aşezaţi alături sau faţă în faţă?

98

dacă ar trebui să stabilim o succesiune a operaţiilor. Nu trebuie numai să facem alegeri. dar reflectă şi dificultăţile pe care le ridică stabilirea unui plan de aşezare la masă. vom determina. p. 25-31. ceea ce se întâmplă mult mai des decât am dori. conform planului de aşezare stabilit. în enumerarea Cartei Naţiunilor Unite. 12 Boncios Aurel. apoi vom stabili locul pe care îl vor ocupa. NEGOCIERERILE Negocierile sunt la ordinea zilei în viaţa internaţională. ci trebuie şi să fim în măsură de a le susţine faţă de cei care s-ar putea plânge. Ed.Elementele de care trebuie să ţinem seama sunt adesea foarte numeroase.12 Dar aceste lucruri sunt şi vor fi întotdeauna relative atâta timp cât nu există. educaţie şi cultură. Drept diplomatic. Deşi precăderea şi stabilirea locurilor se fac simultan. Cele dintâi dintre mijloacele paşnice de soluţionare a diferendelor. Acesta ne va linişti poate în ce priveşte posibilităţile. 2002. servesc pe o scară din ce în ce mai întinsă încercarea de a rezolva problemele în suspensie şi de a da răspunsuri la temele noi. Fundaţiei „România de mâine”. dictate de nevoia de a coopera a omenirii. rezervând fiecăreia dintre ele rangul celor care o compun. Această idee capătă o însemnătate deosebită în numeroase lucrări: „Evenimentele din ultima vreme evidenţiază. mai întâi ordinea protocolară pe categorii de invitaţi. uneori dificile. 99 .

100 . Negocierea este funcţia centrală a diplomaţiei. Sunt necesare eforturi susţinute pentru dezvoltarea acestui proces pozitiv. luările de poziţie şi iniţiativele în teme de interes mondial atestă. începând cu cele la nivel înalt. 8-23. „Ce dovedeşte ponderea tot mai mare pe care o dobândeşte în viaţa internaţională. 1972. Numeroasele contacte şi schimburi de vizite. Politică. pentru eliminarea tuturor factorilor care împiedică popoarele să se înţeleagă şi să coopereze”. în relaţiile interstatale. odată cu aderarea la un principiu. activa participare la organismele internaţionale.ca o trăsătură deosebit de pozitivă. cu multe state europene şi din alte continente. desfăşurarea unei largi şi active cooperări internaţionale. literatura asupra diplomaţiei se 13 Maliţa Mircea. lichidarea discriminărilor în relaţiile dintre popoare. şi neobosita lui practicare. Bucureşti. a litigiilor interstatale prin tratative.13 În politica externă a României este afirmată şi practicată o consecventă adeziune la căile politice ale închiderii conflictelor existente şi la principiul primatului metodelor paşnice. Numeroasele definiţii ale diplomaţiei care nu o limitau la o simplă activitate fără suport teoretic au subliniat inseparabila asociere dintre diplomaţie şi negociere. discuţii şi contacte”. p. metoda contactelor şi tratativelor? Faptul că cercuri tot mai largi ale opiniei publice înţeleg că singura alternativă a unui nou război mondial distrugător este discutarea problemelor litigioase în scopul găsirii unor căi de înţelegere. tendinţa spre abordarea problemelor complexe ale lumii. Cu toate acestea. Teoria şi practica negocierilor. La baza acestei atitudini stă idee unei conformităţi cu legi şi tendinţe istorice profunde. Ed.

Bucureşti. 101 . Antrenamentul comunicării. Gemma Pres. 1998. Îşi face loc însă convingerea că negocierea este pe punctul de a depăşi statul empiric.orientează cu precădere spre problemele de organizare şi protocol. care va cere întotdeauna timp şi multe cuvinte. regulamente şi limbaj. Există o gravă disproporţie între atenţia acordată. valoarea. 35-38. Acest fenomen se explică nu prin greutăţile de ordin semantic. Iată de ce bunului negociator i se impune o cerinţă suplimentară: cunoaşterea mecanismului de funcţionare a negocierii şi a regulilor pe care le degajă secole de dialoguri şi negocieri. drept diplomatic şi consular. Pentru ca metoda negocierii să dea randamentul maxim. analiza arată că negocierea este un proces laborios. în vederea elucidării mecanismului ei. ci prin nevoia de a măsura. se adaugă astăzi unele noi derivate din teoria comunicării şi a existenţei modelelor. În ciuda condamnării grăbite a fluxului verbal al diplomaţilor. ea trebuie explorată şi pe cale teoretică. p. interesul şi importanţa acordată de părţi elementelor ce vor constitui acordul 14 Birkenbihl. strategiei conflictuale şi între cea dată strategiei paşnice a negocierii. La cerinţele clasice enumerate de François de Callières şi de Harold Nicolson. o importanţă mare o are limbajul negocierilor. Vera F. pe planul studiilor. Evoluţia generală a sistemului de relaţii internaţionale deplasează şi în cazul negocierilor ponderea către elementele obiective . în care este scos în evidenţă simţul oportunităţii sau al momentului. în care se bazează exclusiv pe calităţile personale ale negociatorului.14 Aceste calităţi nu sunt de neglijat. Întrucât urzeala unei negocieri este comunicarea ce se face îndeosebi prin cuvinte. graţie unor aproximări succesive.

Sylvi. se situează la pulul opus negocierilor. care durează de peste două decenii. rolul ţărilor mici şi mijlocii. încât instrumentul lor nu se poate angaja din plin în căutarea unei soluţii.final. cu o durată de peste patru decenii.15 15 Toma Georgescu. Diplomaţia forţei şi a pactelor militare. Negocierile de dezarmare. Uzanţe diplomatice. dată fiind corelaţia cu destinderea şi cooperarea. de a participa la destinele lumii în nume propriu. Ea creează negocierilor un climat atât de impropriu.Bcureşti. Din examinarea negocierilor privind problemele continentului european. în afara rolului lor capital pentru echilibrul lumii: numărul crescut de parteneri şi tendinţa universalităţii. O trăsătură ce rezultă din examinarea acestei cronologii este faptul că negocierile contemporane sunt mult mai susceptibile de a fi influenţate de cadrul general în rău sau în bine şi că abordarea globală prevalează asupra celei fracţionate. instituţionalizarea progresivă sub egida organismelor internaţionale. protocol şi relaţii internaţionale. tehnicizarea crescândă. indiferent de mărimea lor. care a declanşat războiul rece. Punctul de reluare a avântului negocierilor din jurul anilor 1965 este legat de cerinţa tot mai mare a democratizării vieţii internaţionale şi a dorinţei ferme a ţărilor. 102 . Ed. existenţa punctelor-cheie pe care le constituie problemele politice şi de securitate. relevă numeroase învăţăminte pentru evoluţia negocierilor. luate drept caz de studiu. se deduce că existenţa sau absenţa negocierilor capătă valoarea unui indice de mare semnificaţie pentru viaţa internaţională.

istoriografia acordă prin tradiţie rol precumpănitor conflictului. cu cerinţe crescânde şi care presupune o pregătire prealabilă. de fapt. El cuprinde descrierea obiectivelor. În lumina acestui tablou rezultă că negocierea este un act pretenţios. ca şi alte subiecte de negocieri. prin capitolele lor specializate. de istorie şi drept. definirea strategiilor. un model logic al negocierii. documentare. Unul din modelele formalizate ce sunt oferite este inspirat de comerţ. integrare în cadrul general şi vederea prospectivă. De altfel studiul negocierilor are de fapt o însemnătate practică şi de lucru. Cronologia războaielor este cunoscută în detaliu. negocierile economice sunt acoperite. 45-48 103 . cunoaşterea partenerilor. Puţine negocieri din trecut au fost supuse unor analize şi descrieri atât de amănunţite ca bătăliile. pregătirea negocierii este un factor de reuşită. ceea ce este echivalent. Cu toate acestea. Ceea ce numim schiţă. Economia ar putea formula pretenţii de a fi şi ea enumerată. Elaborarea modelului sau. cu care se şi confundă etimologic. în care intră statele. p. dată fiind importanţa negocierii în comerţ. informare. Caracterul senzaţional al conflictului şi emoţia care îl acompaniază 2002. Dintre cele două genuri de raporturi: conflictuale şi de cooperare. Multe eşecuri puse pe seama neîntrunirii condiţiilor obiective se datorează folosirii unui instrument neadecvat. examinarea soluţiilor posibile. plan de acţiune sau ceea ce este cuprins în mandatul şi instrucţiunile negociatorului este. Sursele clasice ale studiului negocierilor sunt istoria şi dreptul. unei tehnici neaduse la zi.

Una din trăsăturile specifice ale structurii relaţiilor externe ale ţării noastre o constituie folosirea pe scară largă a negocierilor. războiul încetează să fie evenimentul destinului: el este redus la proporţiile intereselor înguste ale unei clase dominante. în ciuda frecvenţei lor.n. de războiul peloponeziac şi de distrugerea Atenei. Politica ţării noastre a mânuit neîntrerupt negocierea ca instrument de apărare a intereselor şi de afirmare a existenţei sale de sine stătătoare.e. Alături de rezistenţa eroică şi lupta armată. Distincţia netă dintre războiul de agresiune şi cel de apărare legitimă. crearea marilor ligi şi alianţe şi păcile durabile. În realitate. am fi absorbiţi de războaiele medice. dintre cel nejust şi cel impus de agresiunea imperialistă sau colonialistă a contribuit la demitizarea războiului şi violenţei. el putând fi la fel de bine caracterizat prin filozofii presocratici.contrastează de fapt cu lipsa de dramatism a negocierii. În realitate. În analiza marxist-leninistă. Dacă ne gândim ce a însemnat în primul rând secolul al V-lea î. marii tragici. Respectul tratatelor este un laitmotiv al argumentelor diplomaţiei româneşti. Din punctul de vedere al dreptului internaţional. războaiele nu au constituit nici în trecut nota dominantă a relaţiilor dintre ţări şi popoare. construcţia Parthenonului. 104 . negocierile au fost în trecutul românesc un mijloc capital al supravieţuirii. chiar în acest secol sângeros. conflictele armate nu ocupă decât 29 de ani. pentru vechii greci. negocierea este unul din mijloacele de soluţionare paşnică a diferendelor.

cooperare. putem vorbi de existenţa unor obligaţii generale de a negocia. Întrucât art. îndeplinirea cu bună-credinţă a obligaţiilor.2 par. legându-le inseparabil de ideea coexistenţei.O. şi cu caracter jurisdicţional.. la sesiunea a XXV-a. 2002. conciliere). Ed. care se referă la neutilizarea forţei. mediaţie.N. p. Drept diplomatic şi consular. Mijloacele paşnice sunt de două categorii: fără caracter jurisdicţional. rezolvare juridică sau alte mijloace la propria lor alegere (art.1). cât şi implicaţiile celorlalte principii. Cele două categorii nu sunt fără legătură cu distincţia făcută în literatura juridică între diferendele „politice” sau „nejustiţiabile” şă cele „legale” sau „justiţiabile”. 16 Literatura de drept internaţional.3 stabileşte obligaţia statelor membre de a soluţiona pe cale paşnică toate diferendele dintre ele. când rezolvarea diferendului se realizează prin hotărârea unui organ arbitral sau judiciar.enumerat în Cartea Naţiunilor Unite alături de mediaţie. Bucureşti. 23-34 105 . All Beck. a „Declaraţiei referitoare la principiile dreptului internaţional privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare între state”. constituie un fundament juridic solid pentru desfăşurarea negocierilor. egalitatea suverană. precum şi acţiunea de codificare au arătat 16 Adrian Năstase. conciliere. a bunei-vecinătăţi şi a relaţiilor normale şi paşnice. arbitraj. Un pas de o deosebită semnificaţie este adoptarea de către Adunarea Generală a O.33. par. căruia statele părţi îi spun diferendul. comisii de anchetă. Menţionarea expresă a negocierii („statele trebuie deci să caute rapid o soluţie echitabilă a diferendelor lor pe cale de negociere…”). bune oficii. când rezolvarea se face prin acordul statelor părţi (negocieri.

I. a organismelor sau conferinţelor la care statele se pot raporta. distingând-o de redactare şi de adoptare. adică a tratatului. cât şi a expresiei juridice.o netă preferinţă pentru mijloacele cu caracter jurisdicţional. în ciuda eficienţei lor mai reduse şi a controverselor la care dau naştere. care se află la capătul mai puţin instituţionalizat. deşi unii autorii limitează negocierea la discutarea clauzelor tratatului. tendinţa instituţionalizării şi a reglementării lor normative. care îi acordă un rol fundamental în elaborarea atât a clauzelor. Din studiul caracterelor negocierilor contemporane se poate deduce. În afară de prevederile Cartei şi de principiile relaţiilor între state. 106 .J. mai suplu şi mai elastic al spectrului mijloacelor paşnice. dintr-o hotărâre a C. Tendinţa instituţionalizării constă în înmulţirea mecanismelor preconstituite. Un alt unghi care surprinde negocierea pe teren juridic este considerarea ei drept fază în procesul de încheiere a tratatelor internaţionale. ci în sensul punerii lor sub scutul unor principii ce le pot garanta buna desfăşurare şi eficacitatea. Experienţa confirmă punctul de vedere global. obligaţia de a negocia se poate naşte şi din tratatele bilaterale şi multilaterale. ilustrată de criza Curţii Internaţionale de Justiţie. Este de aşteptat ca în prezent mai multă atenţie să fie acordată fenomenului negocierii. odată cu creşterea densităţii lor. Intensificarea reglementării şi formalizării nu este văzută în sensul adoptării unor norme care să restrângă calităţile de supleţe a negocierilor.

înşelăciunea (blufful). presiunea. ce coincid cu principiile relaţiilor între state. Practicarea lor are efecte nocive pentru toate părţile aflate în joc. în relaţiile dintre ele. Climatul de încredere şi continuitatea efortului istoric reclamă respectarea acordurilor pacta sunt servanda. Este vorba de întrebuinţarea unor mijloace reprobabile. având notele lor specifice. în termen lung. ce presupune deopotrivă egalitatea părţilor şi respectul reciproc. Regulile fundamentale sau principiile de bază ale negocierilor se confundă cu acelea ale cooperării internaţionale. Însăşi definiţia negocierii arată că prin iniţierea ei părţile aderă la principul abţinerii statelor. ameninţarea. Negocierile tind spre satisfacerea mutuală a intereselor şi sunt astfel în armonie cu principiul cooperării şi al avantajului reciproc. la degenerarea lor. care e una din regulile caracteristice ale negocierii. ne conduc la forme viciate ale negocierilor. dar. mai ales pentru cel ce le iniţiază. pe de o parte. de natură a influenţa sau forţa libera alegere a oponentului sau de a altera aşteptările sale faţă de avantajele sau dezavantajele legate de atitudinea pe care ar fi adoptat-o. Drept suveran al popoarelor de a dispune de soarta lor stă la baza libertăţii de decizie. de la folosirea forţei sau a ameninţărilor cu folosirea forţei şi la principiul rezolvării pe cale paşnică a diferendelor dintre state. În mecanismul de funcţionare al acestei metode se reflectă toate principiile care trebuie să stea la baza relaţiilor dintre state. negocierea se deosebeşte de celelalte 107 . Dacă. Abaterile de la regulile de mai sus. Pot fi enumerate în acest sens: uzul iminent al forţei.

Faza prenegociară poate cuprinde stabilirea de contacte. unde comunicarea există prin observare reciprocă. ele au o frecvenţă uriaşă. fără ca părţile să fie în contact sau să se constituie în acţiune de negociere. transformarea unui comitet de iniţiativă în organism permanent). aproape continuă. deşi simple şi scurte. discuţiile. (de exemplu. Protonegocierile sunt un joc de acţiuni şi reacţiuni. conversaţiile. de acte unilaterale citite drept semnale de cealaltă parte. ele dictează o primă clasificare a lor. care presupun totuşi negocieri. Acordurile juridice fiind obiectivele ultime ale negocierilor. În ciuda neglijării lor de către literatură. de tipul tacitei reconducţiuni.proceduri paşnice prin gradul de libertate al părţilor. reluarea de relaţii diplomatice). Celelalte acorduri sunt de extensiune (de exemplu. convorbirile. de normalizare. Cu uşoare modificări se poate adopta schema propusă de Iklé. după natura acordului urmărit. Sunt adăugate acordurile de prelungire. Nu sunt considerate ca o categorie distinctă efectele colaterale. pe de altă parte. de redistribuţie (în 108 . care nu-şi asumă şi obligaţia de a ajunge la o înţelegere atunci când încep o negociere. ea se deosebeşte de alte forme ale dialogului tocmai prin identificarea unui acord de a urmări în comun elaborarea unei înţelegeri. Întrebarea: „există şi negocieri de explicitare nulă?” a condus la identificarea unor „protonegocieri”. prezente în toate categoriile de negocieri. şi sunt de o mare utilitate pentru înţelegerea comportamentului statelor în relaţiile lor reciproce. schimburile de vederi.

trecând de la nivelul local la cel regional şi mondial. pus în lumina unei solicitări intense de cursul actual al vieţii internaţionale. nu poate fi decât multidisciplinar. clasificarea negocierilor după numărul de parteneri nu este banală. Negocierile contemporane au o tendinţă de „escaladare”. Morfologia lor se cere completată cu alte observaţii. deşi beneficiază de aportul clasic al istoriei şi dreptul internaţional. Mărturia este culeasă din sursele istoriografiei şi literaturii juridice. Într-o negociere se disting parteneri şi observatori. Până acum suntem în prezenţa următoarelor două propoziţii- cheie: a) Negocierile sunt un fapt constant al istoriei. Prima propoziţie este bazată pe elementele de care dispune specialistul în problemele externe. Politologia constată că abordarea istorică şi juridică a făcut un prim pas în descrierea exterioară a negocierilor. Observatorii pot fi neutri sau asociaţi. Astfel. lărgind totodată câmpul său de investigaţie. eminamente multidisciplinară.funcţie de schimbarea unor date obiective sau a unor interese) şi de inovaţie (de exemplu. În acest moment îşi face apariţia politologia. Partenerii activi pot fi independenţi sau aliaţi. b) Studiul negocierilor. crearea Agenţiei Internaţionale pentru energia atomică). După descrierea şi clasificarea negocierilor urmează analiza mecanismului lor. Din definiţia negocierii apare înrudirea cu 109 . care sugerează adâncirea studiului prin folosirea metodelor la care sociologia apelează astăzi. iar practicarea lor competentă reclamă un studiu teoretic.

Raţionalitatea în jocurile de sumă nulă constă nu în urmărirea unui câştig maximal. Bucureşti. plăţile. strategii pure şi mixte. întrucât acesta este. jocuri negociabile. ci a unuia sigur. 110 . este lipsită de sens. în ultimă instanţă. Modelele matematice nu sunt decât o altă încercare de a sprijini modelul logic. de sumă nenulă. Necesitate dezvoltării lui este unanim recunoscută. negocierea rămâne funcţia principală a diplomaţiei.conceptul de „joc strategic". o competiţie dominată de reguli şi convenţie. valoarea jocului. garantat. Politică. 1972. Promisiunea de a asimila negocierile cu jocurile de cooperare. Raţionalitatea jucătorilor este şi ea transferabilă la negocieri. Teoria şi practica negocierilor. al doilea pierde. aşa cum se procedează în disputa dintre tradiţionalişti şi scientişti. anulare. termeni ca partidă. aşa că istoria negocierilor internaţionale se confundă în parte cu aceea a diplomaţiei în 17 Maliţa Mircea. punctul de echilibru sunt utile în reconstruirea mecanismului negocierii. întrucât părţile pot câştiga sau pierde în acelaşi timp. Jocurile de sumă nulă sunt acelea în care ceea ce câştigă un partener. Modelul logic este admis şi practicat. Deşi negocierile nu sunt jocuri de sumă nulă. De-a lungul evoluţiei relaţiilor internaţionale. 17 Negocierile sunt într-o permanentă comparaţie cu mecanismele formalizate ale jocurilor ajungându-se astfel la problema construirii unui model. Bătăliile militare pot fi asimilate jocurilor de sumă nulă. strategii optimale. se izbeşte de neelaborarea suficientă a acestei teorii. Ed. Ele nu sunt din altă familie şi încercarea de a le opune modelelor clasice.

Eşecul unei operaţii tehnice poate fi imputat oricând tehnicienilor. El trebuie ferit de primejdiile unei lumi grăbite prin respectarea factorului de studiu şi de competenţă prin care să asigure negocierea. a unei schiţe. Eşecul unei negocieri nu poate fi pus cu certitudine pe seama uneia din părţi. În istorie este mai greu să separi factorii subiectivi de cei obiectivi. numai că în zilele noastre s-au definit cerinţele complete şi clare ale unui asemenea raţionament. în timpul renaşterii cetăţilor italiene şi al porţiunii de istorie europeană care urmează până la 1815. semnificaţie şi consecinţe ca vreuna din părţi să intre în ea fără o pregătire prealabilă. Pentru cei ce se îndoiesc de importanţa modelelor în negocieri este util să se amintească că modelul nu este decât un alt nume contemporan pentru raţionamentul pe care omul îl face înaintea oricărei acţiuni. a persoanelor care au dus negocierea pe seama 111 . Pregătirea pentru negociere constă din elaborarea unui model. a părţilor terţe care s-au amestecat. a amândurora. „Chiar în preistorie trebuie să fi apărut momente când un grup de oameni primitivi au vrut să negocieze cu un alt grup de oameni. Negocierea este un act de prea mare răspundere.cursul evului mediu. fie numai în scopul de a-şi arăta că s-au luptat destul în timpul zilei şi că doresc un răgaz în care să-şi adune răniţii şi să-şi îngroape morţii”. Modelul logic a fost şi va fi folosit. a unui plan de acţiune. Negocierea este instrumentul dintotdeauna al cooperării şi al întreţinerii i unor legături paşnice între naţiuni.

cu caracter obiectiv şi istoric. În continuare. Există mult mai multe ocazii pierdute pentru înţelegeri şi acorduri în viaţa internaţională ce pot fi atribuite necunoaşterii tehnicii negocierilor decât se crede în mod obişnuit. 112 . folosirea unor instrumente primitive. Iată de ce perfectarea modelelor. ţinând de modicitatea instrumentului de intervenţie.nematurizării condiţiilor. în cooperarea umană vor exista dificultăţi de fond şi de substanţă. a tehnicii. cât şi practică (mai bună pregătire pentru a duce la bun sfârşit o negociere). are o semnificaţie mult mai largă. Perfectarea modelelor va avea ca efect diminuarea cazurilor în care eşecurile se datorează folosirii unui instrumentar inadecvat. ignorarea regulilor. care este o sarcină atât teoretică (cunoaşterea mecanismului negocierilor). Vor exista şi obstacole mai simple.

Louis. Uzanţe diplomatice. Adrian. 3. Editura All Beck. Editura Sylvi. Teoria şi practica negocierilor. Georgescu. 6. MALIŢA. 1972. Protocol. 5. Codul bunelor maniere în afaceri. BONCIOS. 1996. instrument de comunicare. Mircea. 2002. Dreptul diplomatic. 2002. 2002. Editura Politică.Ion. Bucureşti. TOMA. 2002. BIBLIOGRAFIE 1. Bucureşti. Aurel. Editura Lumina. 113 . protocol şi relaţii internaţionale. 2002. NASTASE. Bucureşti. BALDRIGE. Drept diplomatic. Editura Galaxia. Editura Fundaţiei „România de mâine”. Bucureşti. Editura Lumina. 7. 4. Bucureşti. Bucureşti. DUSSAULT. Drept diplomatic şi consular. Leticia. Bucureşti. 2. ANGHEL.