You are on page 1of 84

IMPOSIBILA ÎNTOARCERE

MARIN PREDA

REFLECTII ASUPRA PREZENTULUI
În zilele noastre o tara în care locuitorul ei cîstiga mai putin de o suta de dolari p
e luna este numita cu dispret tara subdesvoltata. Cum ai spune despre un om a ca
rui inteligenta nu raspunde la un anumit test ca e îîntîrziat mintal! Cine a hotarît sa
fie numite astfel majoritatea popoarelor lumii? Si cine a decis ca suta asta de
dolari sa devina, pentru un imens numar de oameni, o obsesie? Oare înainte de apar
itia acestei sute de dolari oamenii nu traiau fericiti?
Un poet spaniol din generatia mea, pe care l-am cunoscut fugitiv aici la noi, av
ea fruntea încretita de o neliniste si indignare care i se întiparisera pe figura pa
rca pentru totdeauna. Sedea la masa si abia se atingea de feluri, în timp ce coleg
ii sai români, spre a nu-si desminti latinitatea, erau sau pareau veseli nevoie ma
re, ca si cînd ar fi vrut sa spuna ca altii au motivele lor sa-si încreteasca frunti
le, în timp ce noi, le aranjam" noi pe toate si n-avem de ce sa ne îngrijoram. Recuno
sc ca filozofia asta nu e lipsita de temei, desi ar trebui putin reconsiderata. A
ranjarea" asta ne costa, în momentele de rascruce, vieti omenesti. Asta nu mai e ar
anjament", ci tragedie. Mi se poate raspunde, printr-un eseu filozofic, ca e o t
rasatura specifica a poporului nostru sa ocoleasca denumirea dezastrelor si sa f
aca haz de necaz. Da, asa este. Numai ca pe spinarea acestei filozofii unii dint
re noi am prins obiceiul sa facem haz si cînd nu e cazul, si atunci cînd treburile n
e asteapta si gunoiul s-a adunat maldar la usa si nu mai putem iesi din casa. Ce
mai e de rîs într-o asemenea situatie?
Sa revin însa la spaniol. Domnule, a început el cu o grimasa parca de disperare, dupa
ce i-am pus o întrebare pe care o pun adesea strainilor: care e situatia taranilo
r din tara lor? Domnule, eu sînt taran de origine si vara asta am petrecut-o la ai
mei. Sînt indignat: nu-i mai recunosc. Îsi pierd demnitatea. Mîndria lor... Îsi pierd mîn
dria! Nu mai muncesc ca sa-si cîstige existenta, ci ca sa-i întretina pe straini...
Sa cîstige dolari! Citesc în presa ca îsi ofera la cele mai scazute preturi din lume c
amerele lor, peisajele lor, potecile si mormintele lor. Îsi darîma frumoasele lor ca
se si construiesc paste ele altele, care seamana cu hanuri... infame hoteluri...
birturi si industrii, pentru ca posesorii de dolari din întreaga lume sa vina la
ei, sa se simta în largul lor si sa mai vina si la anu... Sînt revoltat, domnule...
Sînt gonit din propria mea tara... Sînt un om fara tara, n-am unde sa ma mai duc..."
Si poetul spaniol se opri din vorbit si expresia chipului sau deveni tragica. O
simpatie adînca ma napadi pentru el, cu toate ca-mi dadeam seama ca în starea sa de
spirit era si ceva din exagerarea donchisoteasca a vestitului hidalgo. Încercai de
ci sa-l aduc pe terenul realitatilor. Domnule, îi spusei, înteleg ca o mare rusine s-
a abatut asupra plaiurilor dumneavoastra natale. Dar în schimb puteti fi mîndri ca a
ti scapat în felul acesta de o alta rusine, poate mai mare: nu mai sînteti subdesvol
tati. Am citit recent ca Spania a depasit nivelul fatal si a intrat în rîndul tarilo
r ai caror locuitori cîstiga mai mult de o suta de dolari pe luna. Gata! Ati cîstiga
t! Sînteti desvoltati! Victorie! Rusinea a Fost spalata. Mîndria spaniola"...
Dar tragicul poet, dupa ce ma ascultase cîteva clipe si pesemne dîndu-si seama ca i
se cînta acelasi cîntec pe care îl auzise si rasauzise pîna la saturatie, îsi întoarse priv
rea în sine si înceta sa mai fie atent la spusele mele.

REFLECTII ASUPRA VIITORULUI
Astazi, fiul meu (sase luni!) a vrut sa manînce globul pamîntesc. Cititorul sa fie l
inistit, nu voi divulga cu ajutorul literaturii viata intima a baiatului, scriin
du-i rînduri pentru adormit", sau, în vreun roman, sfaturi pentru fiul meu", etetera. În
tîi, pentru ca ignoranta e o stare care trebuie traita la vîrsta necesara, ca o prot

ectie împotriva a tot ce o poate lua înaintea experientei, adica a inteligentei prec
oce. Si apoi, libertatea, acel sentiment divin de triumf care ne stapîneste cînd pri
vim cerul si padurile, numai în anonimat tîsneste parca atît de coplesitor din fiinta
noastra. Asta nu înseamna, fireste, ca neanonimii sînt înlantuiti, ci doar ca ei au, v
orbind în jargon stiintific, o gena de adaptare în plus la o anumita activitate publ
ica. Daca fiul dumneavoastra n-o are, de ce sa-l nenorociti atentînd la anonimatul
lui, în care el e stapîn fericit pe un avion, pe o locomotiva sau pe un transatlant
ic? Un baiat, calare pe un excavator pasitor, care înfige în moloz cu zgomot si mane
vre julverniene dintii cupei uriase de metal pe care o manevreaza de sus, sau un
tînar inginer monteur, care asteapta un tren cu piese împachetate, fara viata, caro
ra el urmeaza sa le gaseasca subtilele ghivente, sa le îmbuce si sa faca astfel sa
apara, stralucitoare de frumusete si de putere, turbina si generatorul de curen
t care va lumina orasul ? ce-si poate dori mai mult un parinte pentru fiul sau?
Asa gîndim, noi, parintii! Dar ce vor gîndi ei, copiii, cînd vor fi în stare de a gîndi? m
-am întrebat vazîndu-l cum se uita, cu o expresie de încîntare extrema, spre globul pamînt
esc de pe biroul meu. Culorile lui frumoase îl atrageau si a întins mîinile spre el. C
red si eu, am gîndit, e frumos pamîntul nostru, culorile lui sînt adevarate, nu e nici
o iluzie, ne place si noua, nu numai tie. Si i l-am dat sa vad ce face cu el. L
-a apucat foarte strîns în brate si, o data luat în posesie, dupa cîteva clipe în care uim
irea lui s-a întors înapoi de unde iesise, l-a dus la gura si a vrut sa muste din el
. Ei bine, i-am spus, asta sa n-o faci, chiar daca soarta te ra împinge sa ajungi
un cuceritor. Pamîntul nostru nu e nici de luat în posesie de o singura persoana si
nici de înfipt dintii în el si mîncat. Mai trebuie si la altii, nu e numai al tau!
Si i-am luat, enervat, globul nostru terestru din brate. Da, mi-am zis, dar cînd v
a fi cu adevarat pe mîna lor, ce vor face din el? Unii se mîndresc în mod stupid vazîndu
-i pe copii jucîndu-se de-a rachetele si de-a cos-modroamele, zicînd ca vor face si
vor drege cu ele prin cosmos, ca asta e o mare isprava, ca si cînd isprava asta n-
am fi început-o noi, si ca si cînd nu ne-ar trebui un secol de aici înainte sa ne gîndim
daca drumul pe care am apucat este sau nu cel bun, si daca nu e, sa lasam acest
mare semn de întrebare copiilor nostri, sa raspunda la el si sa opreasca energic,
daca asta va fi concluzia la care vor ajunge, cursa care se impune omenirii nu
stim de catre cine si ne turbura mintile.
Degeaba citeste un posesor de automobil ca, în frumoasa dimineata în care el se preg
ateste sa plece si sa-si petreaca week-end-ul la iarba verde, o suta dintre cei
ca el au deja certificatul de deces în buzunar, iar pe cîteva mii îi asteapta deja rot
ilele în care îsi vor petrece restul zilelor, sau cîrjele care le vor înlocui picioarele
. Nimeni, citind acest adevar al statisticilor, nu se va duce speriat la C.E.C s
i va da ailta destinatie banilor pe care îi strînge pentru masina. Desi ardeleanul,
mai întelept parca, are o vorba: daca vrei sa more cumpara-ti motore...
Si nimeni, avînd deja acest motore, nu se va duce sa dea un anunt la mica publicit
ate: vînd Fiat 1300, stare exceptionala, duca-se pe pustii! Nici semnatarului aces
tor rînduri nu-i trece prin cap sa faca asa ceva. Acei o suta de morti saptamînal si
acele cîteva mii de grav raniti sînt- altii, nu noi. Sînt persoane abstracte, fiinte
fara chip si forma, care numai lor o sa li se întîmple astfel de pocinoage, pe-acolo
, prin Franta, nu noua, aici, în România.
Ce legatura are asta cu cosmosul? ar putea sa ma întrebe cineva. Cucerirea spatiul
ui extraterestru si a planetelor este visul milenar al omenirii. Cum o sa ne opr
im de a o mai face? Are legatura, fiindca face parte din acelasi sistem tehnic c
are a creat si automobilul. Si daca, asa cum ne arata studiile, acesta din urma
ne face mai agresivi la volan, unde e progresul? Faptul ca un individ poate fi înve
stit brusc, din chiar clipa demararii, cu o putere materiala si cu o forta dispr
oportionata fata de mijloacele naturale de care dispune fara efort apreciabil, c
onstituie o sursa posibila de abuz", scrie cercetatorul. Dar cei care dispun de
mijloace mult mai mari? Are omul destula minte ca sa stapîneasca forta colosala pe
care inteligenta lui iscoditoare a descoperit-o?
Am citit si am recitit în acesti ani de cîteva ori admirabila carte de o mie cinci s
ute de pagini a ziaristului american William Shirer despre Cel de-al treilea Rei
ch, de la origini pîna la cadere, într-o traducere franceza, care mi-a placut asa de
mult, încît simt un regret ca divulg aici aceasta lectura parca numai a mea. Am avu
t sentimentul, si am fost gelos sa citesc parca un al doilea razboi si pace" al t

impurilor noastre, scris pe baza de documente, cazute în mîinile armatei americane,
vîrîte în cutii si lasate sa zaca undeva în arhivele secrete ale statului american. Brav
ul ziarist, care traise multi ani la Berlin, adus de meseria lui, le-a cercetat
cu pasiune si a avut talentul de sinteza necesar sa scrie nu cincisprezece mii d
e pagini, cît ar fi putut fi tentat, ci de zece ori mai putin, avînd deci, asemeni u
nui mare romancier, intuitia atît a limitelor curiozitatii si atentiei cititorului
, cît si a limitei interesului pe care îl poate stîrni un astfel de subiect despre car
e s-a scris atît de mult. Expunerea este simpla si autorul poseda puterea de a se
abtine de la comentariile la care ar fi fost un european ispitit. Format la scoa
la faptului" la care fusesera formati scriitori straluciti ai generatiei sale, W.
Shirer se multumeste cu o singura idee pe care studiul documentelor i-a inspira
t-o: avea în fata arhivele unor cuceritori. Atît. Sa povesteasca deci lugubrele lor
fapte (fiindca vor fi lugubre, documentele o dovedesc), urmarind aceasta idee si
mpla si purtat de experienta sa directa pe care i-a prilejuit-o sederea chiar în a
cei ani în Germania... Iar noua sa ne dea posibilitatea sa meditam liber asupra lo
r.
E greu de înteles. De ce, dupa primele anexari, a Austriei si a regiunii sudete, c
are limitau cuceririle germane la teritorii locuite de germani, si acceptate în; m
od las de catre celelalte puteri, Hitler nu s-a oprit? Atacul asupra Poloniei a
declansat de facto începutul celui de-al doilea razboi mondial. De ce a atacat Hit
ler Polonia? De ce adica a declansat el razboiul? Odinioara Tolstoi, respingînd ex
plicatiile istoricilor si militarilor, se întreba ce a cautat Napoleon în Rusia si n
u gasea un raspuns în afara determinismului la care e supusa fiinta umana îndata ce
pe locul unde ea traieste apare un mit si un mecanism care îl propaga si îl transfor
ma în forta care supune vointele si influenteaza constiintele. I se reproseaza lui
Napoleon executarea ducelui d'Enghien! Ce gluma! Cititi cum s-a purtat Hitler n
u cu un om, ci cu popoare întregi sub ochii unei omeniri care se uita la înjosirile
la care erau supuse aceste popoare ca si cînd n-ar fi privit-o nicidecum!
S-a întîmplat ceva care ne pune o grava dilema în fata. Acest cuib de cuceritori, care
reusisera sa puna mîna pe natiunea germana, deodata se prabuseste în constiinta noa
stra citindu-le faptele, în clipa cînd aflam ca la ideea lor de cucerire s-a adaugat
, sau a fost însotita în planurile lor, de ideea de exterminare a celor cuceriti sau
transformarea lor în sclavi, în sensul pe care îl avea în antichitate acest cuvînt. Idee
care a fost pusa în practica. Istoria însasi parca sta la îndoiala: sa-i treaca pe ace
sti posedati în filele ei? Intra si astfel de fapte în istorie?
Dar pe ce s-au bizuit ei totusi pornind la neagra lor aventura? Nu putem sa evit
am sa ne gîndim ca s-au bizuit pe puterea armelor, a armamentului modern în general.
Masinile, ingenioasele masini... Motoarele, ingenioasele si puternicele lor mot
oare au duduit pe pamîntul Europei si au îngrozit populatiile cu sinistrele sirene c
are urlau, însotind avioanele, stukasurile lor în picaj. Goring a fost personal un b
un aviator si un bun organizator al acestei arme. Cutare alt bandit ca si el a f
ost un mare financiar care a facut ordine în finante si a redresat marca prabusita
. Un altul a redresat industria, care a început sa lucreze ca un ceasornic de prec
izie întors bine la timp... Nici nu-ti vine sa-ti crezi ochilor citind! îti cade car
tea din mîna!
Fiecare secol îsi are dilemele si temerile lui în ce priveste viitorul. Citim, rîzînd cu
ironie, de ce se temea omul din secolul cutare ca va fi în secolul urmator! în seco
lul urmator, însa, nu s-a întîmplat nimic! Si nici în cele urmatoare acestuia.
În secolul nostru însa s-a întîmplat. Revolutia franceza e un poem idilic fata de ceea c
e s-a petrecut cu noi în numai cincizeci de ani. Si copiii sau nepotii generatiilo
r actuale nu mai au dreptul sa ia cunostinta cu ironie de temerile si nelinistil
e noastre. Si sa zica: ia uite de ce se speriau saracii bunici!
Nu sîntem saraci! Si daca vor sa nu li se întîmple lor ceva si mai rau, sa se gîndeasca
bine: din mostenirea pe care le-o lasam, acest cult pentru masini este el bun sa
u nu?!
Deturnarea atentiei are consecinte enorme: Cultul soarelui, de pilda, n-ar fi ma
i bun, în timp ce am continua sa ne perfectionam utilele noastre masini cu care sa
zburam si în Sirius, daca avem chef? Sau al apei, misterioasa apa din care am ies
it, mama noastra, si care înconjoara cu albastrul ei stralucitor globul pamîntesc?

DESPRE EVAZIONISM, LITERAR Sl SOCIAL

Mi-aduc aminte ca ma indignam odata împotriva facatorilor de cuvinte care, spre de
osebire de scriitorii preocupati de o problematica veritabila, se multumesc sa i
nunde hîrtia cu torente de imagini si cuvinte care nu spun nimic. Astazi mi se par
e ca am gasit pentru ei o noua denumire: scriitori evazionisti.
Nu voi face imprudenta sa concretizez scriitori evazionisti si carti evazioniste
, deoarece nimeni nu poate sa ne asigure ca în evazionistul de azi nu zace scriito
rul angajat de mîine. Maladia însa, în sine, merita sa fie discutata. În ce consta ea? A
sa cum spune si numele, ea consta în ocolirea premeditata, programatica a probleme
lor reale si obsedante ale timpului si societatii noastre contemporane, si în evad
area, cu ajutorul unor torente de cuvinte si imagini, într-un univers al închipuirii
, care nu reprezinta nimic din ceea ce fra-mînta nici macar constiinta scriitorulu
i evazionist, necum constiinta contemporanilor sai.
Un prozator care a scris o carte, nu chiar foarte legata de o problematica reali
sta, a primit din partea unui critic preocupat numai de probleme estetice un ras
puns cam de felul acesta: am deschis cartea ta si am dat acolo peste cuvîntul tovar
ase". Nu ma intereseaza o asemenea carte, a spus criticul nostru.
Ce l-o fi interesînd deci? Si întrucît un indiciu de fixare în timp si în spatiu a unei ca
rti contravine idealului sau estetic?
Ce s-a întîmplat de s-a ajuns la asemenea pozitii puerile?
Putem oare presupune ca acesti scriitori si critici, adepti ai evazionismului în l
iteratura, nu cunosc sau nu înteleg istoria? Greu de crezut.
Ion Baiesu are o nuvela intitulata Acceleratorul, în care eroul sau, un om slab, d
eci un om mai mult sau mai putin obisnuit, sufera un traumatism care nici macar
nu e foarte grav. La dimensiunile lui, însa, experienta e decisiva. Omului nu-i ma
i place ceea ce se întîmpla în jurul sau si nu mai are nu atît încredere în mediul care l-a
supus la un asemenea traumatism, ci forta spirituala ca sa lupte cu acest mediu,
cu unele din ideile si credintele lui. Eroul, cu mica lui umanitate, simte ca i
se închide un drum pe care el nu are puterea sa-l deschida, si atunci el inventea
za un timp al sau pe care-l accelereaza si-l încetineste, dupa dorinta, refuzînd sa
participe chiar la propria-i viata, îmbolnavindu-se, într-un cuvînt, de ceea ce mai înai
nte noi spuneam ca se numeste evazionism. Excelenta aceasta povestire care pune
degetul pe una dintre problemele reale ale timpului nostru.
Într-adevar, e cazul sa ne întrebam: evazionismul literar nu este oare expresia unui
evazionism social? Nu cumva fenomenul exista în realitate, într-o anume parte a soc
ietatii noastre?
Parasind domeniul abstract al discutiei despre literatura, îmi vine în minte o întîmplar
e care m-a socat tot atît de puternic ca si nuvela lui Ion Baiesu. Stateam la coad
a, cu ani în urma, sa-i cumpar mamei o pereche de sosoni. Erau sosoni buni, ieftin
i, si în cantitate neîndestulatoare, asa cum se întîmpla la noi adesea, sa apara pe piat
a marfuri bune, ieftine, dar insuficiente. Se facuse ora noua dimineata, era iar
na, si stateam toti ? o coada lunga ? asteptînd sa vina vînzatorul si sa deschida ma
gazinul. Pe la orele noua si jumatate, în fine, soseste, bine dispus, bine îmbracat;
nu catadicseste sa ne arunce o privire, ne face doar un semn cu mîna, într-un gest
caruia i-a exprimat el însusi sensul, prin viu grai: Ehe, stati, mai stati! Nu însea
mna ca daca am venit o sa va dau marfa. Mai am treaba.
Si într-adevar a deschis magazinul pe dinafara si l-a încuiat pe dinauntru. La acest
ea am iesit din rînd, am început sa zgîltîi usa si sa lovesc cu picioarele în ea. El a rev
enit foarte calm, si în momentul acela un val de proteste s-a auzit în multimea care
statea la coada. Dar, spre stupoarea mea, nu erau adresate vînzatorului, ci mie.
De ce? N-am înteles în primele clipe. Pe urma mi-am dat seama ca aveam în spatele meu
un sir de cetateni care, prin nu stiu ce mister, refuzau sa ia cunostinta cu rea
litatea în care traiau si considerau firesc ceea ce facea vînzatorul si nefiresc cee
a ce faceam eu. De aceea protestau. Ma aflam deci în fata unui evazionism activ.
Care este mecanismul acestui fenomen?
Ce se petrece, cînd ar fi fost atît de simplu, atît de usor, sa zici nu într-o anumita împ
rejurare, si lucrurile sa ia o alta întorsatura, sau sa zici da, si anumite lucrur

iar daca ex ista. daca acest teritoriu exista. sa fie clar! literatura de relatie se afla într-un i mpas. fascinat de ceea ce vede. scria dedesubt. cu toate enigmele si problemele ei insolubile. . fara viata de relatie. absolut liber. sa vada ce-i mai ramîne. care trebuiesc anuntati în felul acesta ca le-a sosit si l or marfa pe piata). dar de ce trebuie negresit? Cine a hotarît chestia asta? Si. care la sfîrsitul vietii sale e ste dus cu roaba acasa. ci posibilitatea de a contempla noi însine propria noastra viata. cine a hotarît ca singurul mod de a o face este cel de relatie. Trebuie sa atacam problemele omului dintr-un punct de vedere inedi t!!! Facem abstractie de fatalitatea relatiei si-l lasam pe erou sa se uite în sin e. a scriitorului care respinge tipul de literatura pe care noi ii aparam. îl f ace sa rataceasca în cumplite erori. Ba chiar. se detaseaza de orice fel de probleme si de orice fel de adevar. hotarît. în semn de scuza si ca s a nu triseze fata de cititorii sai. sa ne propunem sa parasim avantajele pe care noi însine n i le-am creat si sa încercam sa întelegem care ar fi gîndirea intima.i sa se petreaca. sa descopere. Nu este o placere? În l umea noastra literara a aparut o prejudecata foarte înradacinata. roman social. no. nu e vorba de relatia sociala. al doilea. si nu literatura noastra pe nedrept numita evazionista. sa- i zicem eterna. El este un om în sine. n-ar accepta nici un fel de discutie. mai ales. cu caii si pamînt ul lui. Simt o pace indestructibila si o mare desfatare spirituala. cînd un editor trebuia sa publice un romn de tip Zola. ci de relatia simpla. chiar nu credeti ca merita sa exploram acest teritoriu al libertatii absolute? Si nu va încalzeste inima ideea ca trebuie sa ne convingem prin scriitur a. victima a relatiei. asta. acest ceva n-a r fi un teritoriu al sau. între el si societate! Care îi macina viata si. care aveau pentru el o dimensiune metafizica? La ce bun sa creezi astfel de eroi. sa se schimbe? În lumea în care traieste. de relatia dintr e un individ si obiectele care-l înconjoara sau soarele care-l încalzeste. ca literatura tr ebuie negresit sa desbata probleme de constiinta. filozofica si es tetica. uneori. crein d opere în care s-a spus aproape tot! Cu ce a fost încoronata viata unui om ca perso najul dumitale. în timp ce teritoriul de relatie e condit ionat? Ei. negînd cu fiecare fraza pe precedenta. odinioara. Cine s-ar recunoaste drept purtato r al unei maladii. E adevarat ca le desbate. nu numai sociala ? asta nici macar nu intra pe departe în discutie! ? (stiti. de ce sa ne oprim aici? Un individ fara nici un fel de relatie. Cobor în forul meu interior. si. Ma gîndesc deci. poate sa studieze datele acestei lumi si sa ne dea. asemeni regelui Lear. stiind perfect în ce epoca istori ca traieste. în. poate nu chiar un raspuns. asa cum am încercat s-o descriu eu? Un scriitor care s-ar simti vizat întîi ar nega ca e vorba de o maladie. sa-l cultivam? Si la urma urmei ce-i ofera omului fatalitatea relatiei? Ve snice conflicte între individ si iubita sa. sau si mai putin. FATALITATEA RELATIEI Nu e usor sa-ti închipui replica unui adversar. re-flectînd cum sa scrii o carte despre un om pur care îsi vîra cele doua degete groase ale mîinilor sub vesta si. Încît. cu mineri în revolta. scriitorul. Ilie Moromete. poate lansa o sonda si. e atît de usor. iar scriitorului evazionist nu-i este. Ei bine. trebuie sa ferim literatura sa intre în asemenea impasuri. Nimeni n-ar accepta o discutie pe acest teren. Ba. De ce? Pentru ca mie îmi este la îndemîna sa pun problema în acest fel. ar respinge descrierea fenomenului. nu e interesant de stiut ce-i m ai ramîne omului daca face aceasta abstractie? Si daca-i ramîne ceva. Si atunci poate fi sigur ca urmarile gestului sau creator vor fi imprevizibile. care iubise atît de mult aceasta lume. pentru fo losul discutiei noastre. adica o specie aparte care îsi a re curiosii respectivi. între el si un grup d e indivizi. cu un astfel de sfîrsit? Nu. nedreptati comise de el însusi si pentru care n u-l iarta nimeni! Care au constituit obiectul literaturii de cînd exista ea. în felul în care am pus pro blema. fiindca. dintre un individ si înca unul. asadar cel care ar explica drama sau fericirea omului prin fatalitatea relatiei dintre un individ si altul sau di ntre individ si societate? E o prejudecata de care tot mai multi scriitori vor s a se dezbare. el. între el si familie. seninatatea constiintei sale.

misionarii. cum a reusit e l sa determine aceasta zeita sa produca ravagii în alte parti. reusisera sa descopere teritoriul absolut din fiinta lor. pentru ca. la Bucuresti?" La care el mi-a dat un raspuns pe care îmi rezerv dreptul de a-l folosi în noul meu roman: Cum. Stiindu-l taran. am cunoscut odata un gînditor care mi-a spus u rmatoarele: badea Gheorghe a boicotat totdeauna istoria. la ora douasprezece noaptea. România? Dar sa ne oprim putin asupra unui ipotetic badea Gheorghe. ma? Construiesc societatea. Sa presupunem ca exista un astfel de badea Gheorghe. Dezamagirile nu sînt. ia uite. în realitate. viclenii si mai mari si a stiut în felul acesta sa i le d ejoace. ci acei scriitori care au falsificat-o. cîteva sute!). a unor imperii. dupa ce le-au obtinut. Dupa cum sarcinile prea mic i. fireste.. eu. Au fost trimisi misionari cu biblia care. în timp ce plaiurile lui badea Gheorghe au ramas neatinse si din ele nu s-au auzit secole întregi decît f luierul doinitor si cîntecele lui senine. din vicleniile ei.. Aurul îl aruncau. Ei bine. l-au ucis pe împarat si au început sa macelareasca îngereasca populatie de cît eva milioane. românii. Dar atunci cei care sînt însetati sa o faca trebuie sa prevada si posibilitatea ca . atu nci. l-am întrebat. Zic: Ce faci tu. cineva sa vina sa le bata foarte tare clopotul fatalitatii relatiei. nelinistit. de a o îndeparta de la aceasta misiune. de ordin literar. sa traga clopotele în sat. traia în felul acesta. exilînd-o în domeniul abstractiilor. Putem noi scoate literatura din dialectica implacabila a existentei? Sigur ca da .. la orele douasprezece noaptea. zice. în Silistea-Nou a. de multe mil ioane. l-au luat prizonier (era u putini acesti straini. E vorba de cunoscutele imperii distruse de conchistadori. mare sabotor al istor iei. încît sa intre în interi orul ei astfel de avertismente? Dupa parerea noastra este. Chiar daca exista dor inta. populat de jocuri frumoase sau grotesti. proTocata de dezamagiri. ca sa le reaminteasca barbatilor ca e timpul sa-si îndeplineasca datoriil e lor conjugale. care nu o data se trezesc într ebîndu-se: cum existam noi. o coboara în anecdotic sau în amorf. om de cincizeci si cinci de ani. sau prea periferice. unor straini c are pusesera pentru prima oara piciorul pe pamîntul lor. românii? Cine sîntem? Ce e cu noi? Ce este asta. Iar acei straini au patruns cu usurinta pîna la împaratul lor. Dar de unde-mi vine nelinistea? Au existat parca pe lume niste teritorii în care nu numai literatii. peste aceste plaiuri a curs sînge. au ajuns la concluzia ca atît de dusi erau în absolut acesti bastinasi. rîzînd. Jumate am si construit-o! A mai ramas jum . De ce. Desigu r (si asta am mai spus-o cu alta ocazie) e foarte adevarat ca sarcinile prea mar i înabusa literatura. si nu o fantezie de scriitor. ci întreaga populatie. Cineva s-ar putea întreba: e chiar atît de importanta literatura. studiind obiceiurile ciudate ale ace stor oameni. Nu micsorînd în gîndirea noastra forta de influentare a constiintelor pe care o are arta rezolvam dezamagirile noastre. au cerut toate bogatiile si. E nevoie doar sa presupunem . În realitate. uimind pe foarte multi din acest continent. IATA TARANUL! M-a vizitat fratele meu vitreg. iar acel badea Gheorghe nici n-a ex istat. Gheorghe. În ceea ce ne priveste pe noi. familia lui fiind la tara. si badea Gheorghe si istoria ar fi stat suparati spate în spate. ce i-a facut el acestei istorii? Ce dureri i-a provocat? Ce tulbur ari în mersul ei îi apartin lui badea Gheorghe prin faptul ca i-a întors el spatele? D aca si istoria l-ar fi imitat. unde a boicotat badea Gheorghe istoria? La Rovine? La P odul-Înalt? La Calugareni? La Plevna? în Muntii Tatra? Mai degraba putem spune ca istoria l-a dus de nas pe badea Gheorghe si ca el a înv atat. Conflicte nu existau între ei. estompate doar din cînd în cînd de zgomotul ie rbii fragede rupta de la radacina de boturile umede ale boilor. sa suporte ideea de literatura aceste consecinte? Nu arta de relatie s-a depreciat. atunci am fi avut motive sa ne bucuram ca. pentru ca mai era aur de scos din pamînt .. pe de plin constient de rolul sau în societate.Ma opresc aici. peste somnul lor. care nu cunostea fatalitatea relatiei si care cine stie de cînd trai a astfel. N-a fost macelarita în întregime. aici. încît era nevoie ca ei. le alungasera. Este opinia unui specialist care a cercetat aceste imperii.

asta e taranul din zilele noastre. Si aici. deodata. Curat tarani! Totusi. în ciuda acestor adevaruri. de cele mai multe ori. pe santier. In alte împrejurari. si nici nu era voie sa fie culese. specifica prozei americane. California. Într-adevar. Bibliotecile pot fi l uate de vîltori. un american povestea cum satele erau distru se cu tractorul si taranii erau alungati. ca scena este ocup ata de demoni. el mi-a raspuns ca este sef. ca o necesitate. cînd Nastase trebuia sa se însoare. danseaza calcînd pest e vieti omenesti. îmi trebuie timp sa reflectez înainte de a mai scrie ceva despre ei: Pentru ca. Dar el a descoperit.. Critica s-a cam ferit sa puna publictil în deplina cunostinta de cauza despre drama care se petrecea. ce sa faca pentru ei. unde fructele putrezeau pe jos. Pentru un om care traieste în sfera închipuirii cum este scriitorul. Era un om nevoias din toate punctele de v edere. în timp ce istoria este încea ta si nepasatoare. si nu da prin satul lui c u lunile. si pe care-l cheama Nastase Besensac. de sînul careia era atîrnat ca u n sugar. Imagine literara fortata. însa." S-ar parea ca nici el nu e pe de-a-ntregul convins de gravitatea efortului pe ca re-l depune. Îsi angajeaza forta de munc a la întîmplare si uneori se si califica. Dostoievski nu întelegea necesitatea progresul ui social.. dupa care ni se rupe inima. Dar sa intram putin în fondul problemei. îsi comanda lu i însusi cîte caramizi sa urce. era salvat de o taranca. Astazi. putem întelege valoar ea incalculabila a artei. doarme într-o baraca. ignorînd pentru moment istoria. Morometii (volumul d oi). de pilda. dar care nu expri ma mai putin realitatea cumplita a disparitiei clasei taranesti. Nastase Besen sac. Pîna una-alta. Într-o vreme am aflat ca la Carul cu bere" merg multi silisteni. ale carei consecinte nu sînt pe deplin previzibile? în ainte de a lasa în suspensie aceasta întrebare. Este foarte lesnicios pentru omul de litere sa se adaposteasca în spatele necesitatii istorice si sa se eschiveze. la ce mai folosesc cartile cînd ele plutesc pe apa? Cel care le scrie se poate simti micsora t si se poate întreba cum sa-si ajute semenii. eu am scris despre ultimii dintre ei. se distrug. E usor sa ne lin istim spunînd ca nu exista alt drum pentru taranime decît cel al cooperativizarii. în constiinta oamenilor. care e un personaj real. are televizor. cînd el nu stiu se decît sa scrie. Natura îsi revarsa roadele asupra pamîntului în timp ce un taran. am enintat sa moara de foame. în mod fizic. astfel de catas trofe. de fapt. prin brutalitatea lor. pusi într-un camion care costa saptezeci si cinci de dolari si trimisi într-o tara a sperantei. cîte sa coboare. pe nenuma ratele santiere ale Bucurestiului sau ale altor orase. o clasa taraneasca. neculese. Cu m s-a însurat si cum a trait acest erou nu e interesant. îl readuc la realitatea reala si îl pun în situatia sa-si dea seama de limitele artei sale. Dar în acele clipe. ci care e soarta fiecarui om în part e. Întrebîndu-l ce face. Asta nu e un lucru atît de abisal si cu asta nu ne putem multumi. pe o planeta pe care progresul tehnic n-ar trebui sa traiasca din destramarea unei structuri de viata veche de mii de ani. opera de arta îsi arata co . Tarile cele mai puternic industrializate. De unde presupun c a fiecare comuna are preferintele ei în ceea ce priveste restaurantele capitalei. Nu e greu de sustinut ca. ci într-un mod rasfrînt si treptat. Revenind la literatura îmi amintesc de un erou considerat de Moromete cu îngaduinta. stirea nu mi-a venit dintr-o data ca sa arate amploarea catastrofei. însusindu-si ideile necesitatii istorice. în felul acesta. Cartile. în fata acestei realitati brutale. e cazul sa privim realitatile în fata. desi nici acolo în sat nu mai vrea sa stea. P e scriitor îl intereseaza însa ce se petrece cu oamenii. din ratiuni cu ne putinta de înteles. daca mai poate fi numit astfel. stiind ca omul nu are decît o singura viata de trait.atea ailalta. de a se întreba nu cîta necesitate contine istoria. Asta se petrecea acum treizeci de ani. si care au eliminat clasa taraneasca din arena sociala. iata. Istoria se impune ca o idee. furnizeaza cantitati fantastice de alimente (carne si cereale ) tarilor care poseda. Cine ne impune aceasta cursa. care. sef veritabil. înca. CARTILE DEASUPRA APEI Ca oricaruia dintre noi.

Exista totusi o arta care s-ar putea simti umilita în astfel de împrejurari? Este oa re adevarat ca muzele trebuie sa taca? Pentru a raspunde la aceasta întrebare e ca zul sa ne imaginam urmatorul tablou pe care nici nu stiu daca nu cumva l-am vazu t: este vorba de apa. La fel de nepregatit m-a gasit si imaginea de ansamblu a Brailei si Galatiului. ca a fost din Baldovinesti. spune ca e din Baldovinesti sau. oamenii au tinut. a facut. bravura. neîntelegere. Nu a salvat nimic. neputinta g enerala. ca o vor lua de la capat. Dar oare nu asa ar trebui sa se întîmple tot timpul? Trebuie oare sa vina o nenorocire ca sa ne simtim atît de apropiati si sa avem vie în minte idee a ca. eroismul si înfruntarea barbateasca a mortii. Buzele arse. cu aceeasi liniste pe care le-o da instinctul vietii. aceasta casa din Ba ldovinesti. Astfel îmi spuneam în timp ce vizitam la Sighisoara distrusa strada a Clujului si în t imp ce vasul-amfibie ma ducea pe deasupra satului înecat Vadeni. unde viata se desfasoara normal si unde am aflat ca în acele zile. sol idaritatea. Cine n-a fost cutremurat pentru totdeauna citind o scena în care o fetita. pe lînga valurile distrugatoare. Distantele au pierit. plasat la o anumita îna ltime. risipire a fortelor. Numai fata femeii seamana cu a celor care s-au ridicat dupa o mare febra. o mîna apuca toarta si fetita simte cum galeata devine usoara. Este bine îmbracata. cei care nu sînt loviti n-ar sta cu mîinile în buzunare. nici macar cuprinsi de panica ? panica poate fi justificata! ?. cînd nu numai apa ameninta. unde se dusese sa scape de inund atiile frecvente din satul Pisica si-si facuse o casa. a dres. i-am putea noi raspunde. fiinta pe care ai avut-o în fata parca t i-e sora sau mama. Cum au trait acesti oameni înainte? Cum de nu-si dau seama ca daca ar fi uniti si organizati. avînd si eu aceeasi stare de spirit. crengi de copaci si saci cu pamînt îmi da sentimentul ca totul s-a aranjat. ci si pentr u ca trebuie sa traiesti. ori au fost înlocuite cu jocuri a bstracte ale imaginatiei. Apropi erea a fost brusca. Ea este deplina si m isterioasa cînd cumuleaza puterea imaginativa a sufletului uman si aspiratia omulu i spre perfectiune morala. au pastrat în schimb sentimen tul nascut în ei. chinuit a de niste oameni straini care o cresteau. abnegatia. Ma asteptam sa ma îndepartez de ea. îsi ridica privirile si ve de un barbat blînd care îi spune cuvinte linistitoare. e stearsa de ape. digul care se sparsese. îi împie dica pe oameni sa lucreze spulberîndu-le pamîntul din lopata. si nu numai pe mine. spiritul de sacrificiu. nar ile spuzite. si care îi va face ca aproape totdeauna sa fie alaturi de un copil aflat în primejdie.nsecintele fara gres: ea a cultivat în oameni curajul. chiar daca au uitat concretul ei. Milioane de oameni care au ci tit aceasta scena. Toat e acestea spuse fara cel mai mic tremur în glas. ci de dezordine. Aproape de intrare îmi atrage atentia o fem eie cu un copil în brate. femeile necajite ale acestui popor. este una dintre a cele colectivitati în care artele ori au disparut. Iata niste oameni cu tot ul nepregatiti în fata surprizei! zice privitorul. Apa este la doi pasi. arta a murit. Digul format din nisip. în care ele înteleg ca trebuie sa traiesti nu numai pentru ca îti place. decît copiii. A fost. pe ideea ca la ei n-a venit? în ce consta civilizatia acestei colectivitati? zice privitor ul mai departe. m-a lovit emotia cumplita. Forfota din gara fluviala este cea obisnuita. prin dislocarea nucleului solidaritatii umane. sa adape un cal? în clipa în care se lupta cu imensa galeata. iar copilul arata sanatos. Dar arta nu e numai atît. sîntem oameni? Aceste surori ale noastre îti spun fara cuvinte ca-si vor aduna copiii împrastiati. Si cu toate acestea. Un privitor. s-a transformat în datorie morala . în apa pîna la brîu. Arta care a dat nastere unor simtaminte atît de adinei nu se va simti umilita niciodata. vede imediat ce ar trebui sa faca acei oameni care racnesc în chinurile cat aclismului sau alearga care încotro. Ma aflu pe cheiul portului Galati. cu spatele lor. înainte de a fi orice-am fi. Poate ea lipsi? Daca lipseste. în clipa în care au citit. mai bine zis. de foc sau de cutremur. Cum e posibil acest lucru? zice tot el. de lînga Braila. cele mai grele. ca si cînd ar fi întîmplari dintre cele mai obisnuite. care la ele. care. dupa cîtiva pasi. ci si vîntul. Fara cuvinte multe. Au stat în aceasta poz . Puterea sentimentelor o data nascute n u va fi stearsa de nici un dezastru. Acum. ochii putin albiti. E frumoasa imaginatia în arta? Este splendida. Colectivitatea din tabloul în discutie. era trimisa în miez de noapte într-o padu re sa aduca apa. concret. cu sat cu tot.

De aceea am s-o povestesc a ici cu sentimentul riscului: întîmplarea mea s-ar putea sa nu placa. Ce vroia sa spuna? Vroia sa-i faca pe ceilalti sa rîda în toiul luptei.. Am vazut însa deodata. în acceptia pe care o ca pata pentru mine în contextul contemporan aceasta notiune. simteam ca în curîn d îl voi trînti la pamînt. si în numele ei chemat la judecata Flaubert. De pilda. rezultatul luptei nu mai avea valoare? Mi-am dat seama într-o clipa de toate acestea. pe care îl stii numai tu. Lupta a încetat. Din miscarile si felul în care se lupta adversarul meu.. spiritul primar agresiv n-a avut o baza de idei mai solida ca în aceasta jumatate de secol. poate. din moment ce el se strîmba asa. acea mentalitate sau ac ea stihie care apare în timpul unor intense framîntari sociale si care tinde sa cont este valorile spiritului. nici crearea unei atmosfere pestilentiale. ca miscarile lui nu mai erau ale unui om care lupta. Dar mai cu seama în uimire: cum a putut el inventa un asemenea pr ocedeu infect.itie atîta timp cît a fost nevoie ca sa fie refacut. dar nu întelegeam de ce se lasau. sensul lor. continutul intestinal. Ac . Pentru mine aceasta imagine con stituie simbolul rezistentei noastre. a tuturor notiunilor care consacrau o viziune despre lumea stabila si o morala nezdruncinata. Pîna într-o zi. eliminîndu-si. Gesturile care o ilustreaza nu sînt însa mai putin spectaculoase chem arii în judecata a lui Flaubert (care. de asta data una ade varata. ci pe hîrtie!). în cepe sa dea semne ca inventivitatea lui în a evita înfrîngerea nu va ocoli nici maimut areala si. Lupta a început. Chiar si eu ma feream de el si refuzam lupta. adversarul meu a împutit aerul. idilic. sa se cons idere ca. îmi dadeam seama ca era adevarat tot ceea ce stiam eu. Sa le înlocuiasca cu ce? Cu nimic! Se poate trai mai bin e si mai linistit si fara ele. a mai aparut o data în fata unei instante. la un moment dat. ce adica. Eu îmi dad eam seama ca altii erau mult mai tari decît el. Din partea unei culturi occidentale trecute de apogeu. însa. În treacat fie spus. Astazi pozitia se numeste mai simplu si mai modes t: contestare". si t oti ceilalti s-au strîns în jurul nostru. pentru ca. nu ma m ai tinea decît cu o mîna. NEOBOSITA INVENTIVITATE A TIPULUI INFECT Îmi vine în minte o întîmplare pe care n-am s-o folosesc niciodata în literatura de fictiu ne. De ce? Pentru ca ne asuma si pe noi. ca sa dea socoteala de conceptia sa morala în crearea Doamnei Bo-vary). si nu ramîne pe hîrtie decît un fapt brut si inestetic. În grupul nostru. într-un moment în care ar fi fost cu neputinta sa mai evite înfrîngerea? . si ne recunoastem astfel în el. era un baiat care tot timpul îi trîntea pe ceilalti. ce? Ca daca-l dobor sa poata spune ca n-a luptat decît cu o mîna! Iar chipul sau capatase o expresie de paiata. poate. spiritul primar a fost se rvit de catre grosul acelor intelectuali numiti de stînga" (dar care n-au aderat ni ciodata la partidul comunist). ca indivizi si ca natiune. în fond nihi-listi. pe cîmp. Pozitia a fost denumita întîi cu un în teles existentialist angajare". Atunci. de pilda. pentru simplul motiv ca face parte din acele incidente de viata pe care oric um ai încerca sa le filtrezi. chiar în momentul îii care ma pregateam s -l dobor. Iar daca l-as fi pus jos. SPIRITUL PRIMAR AGRESIV SI SPIRITUL REVOLUTIONAR Niciodata. asa.Era o lupta de copii. pe un cîmp plin de verdeata. care a fost facut responsr ii de represiunea Comunei din Paris fiindca n-a luar atitud ine în timpul acelor evenimente. asemeni unei lighioane care nu stia sa se apere decît într-un singur fe l. scapa cititorulu i. va fa ce din noi niste oameni totdeauna treji. Dar de atunci mi-a r amas un reflex: nu mai pot intra într-o lupta în care adversarul. ca sa arate celorlalti. printr-un tir neîntrerupt împotriva tuturor valorilor zise burgheze. în ultima instanta (chiar daca nu în aer. Înversunarea mea s-a transformat în sila si rusine. C eilalti au izbucnit în hohote de rîs. cu puterea de a raspunde fara panica or icarei surprize. si chiar eu însumi. cînd pre a de tot am fost provocat si n-am mai putut evita ciocnirea. Numesc spirit primar agresiv. dar m-am hotarît sa merg pîna la capat.

care sînt facute ca sa fie sfîsiate"." Urmau niste idei care i se atribui au marelui om de cultura.. cu toate mijloacele presei. adulat si ridicat în slavi de catre niste intelectuali exasperati înt r-un fel straniu de apasarea propriilor lor traditii de cultura si civilizatie. drapelul negru al anarhiei. si multi se întreaba: am facut-o din entuziasm sau din prostie? Este într-adevar responsabil Flaubert de represiunea Comunei din Paris. fireste. nici mai mult. Nu era vorba nici pe departe de o necesara si mereu actuala co nfruntare a vechilor valori cu spiritul revolutionar al timpurilor noastre (conf runtare care nu le micsoreaza puterea de atractie în constiinta prezentului. mai sfinte" de criminali pe care îi poti iubi si ad mira. nu ne vine sa credem. un caracter popular si un romantism menit sa împiedice.. si adusi la judecata scriitori clasici si c ontemporani care n-au înteles cutare ridicare a taranilor. Toti doream sa cream o literatura revolutionara. fara vo ie. a ltfel destul de indigesta. Daca e sa ne gîndim ca valorile traiesc în carti si în const iinte. din oficiu. In ce consta martirajul acestui talentat scriitor? în hotie. Jean Genet. Cin . sustinînd astfel. daca sînt adevarate valori. chipurile. si fata de care imprecatia si viziunea neagra a lui Celine par de un inocent si roz sentimentalism. în alte conditii si cu alta coloratura. de asemenea. în locul drapelelor nationale. Dar insistînd în lectura prefetei sale. explorarea prezentului. devine astfel eroul ac estor timpuri.elasi Jean-Paul Sartre. a carui descriptie era proclama ta doar în teorie. numindu-l fara gluma sfînt si martir. cu care se confunda ca într-o betie. Cohn-Bendit. fata de opera lui Jean Genet: cica. ridica în slavi înt r-o enorma prefata care atinge proportiile unui întreg volum de aproape cinci sute de pagini un scriitor foarte cunoscut acum în Franta. în numele un ei viziuni a viitorului. ci o actiune de discreditare a val orilor prin aducerea lor la spiritul comun al întelegerii vulgare. într-o cultu ra înca departe de a-si fi atins apogeul. caruia putin îi p asa de el. se intensif ica si mai tare. dupa domnul Sartre. fara posibilitate de iluzionare din partea cititorului ca ar fi vorba de vreo parabola. la care aspira ca la un rai fiindca numai acolo gasesti exemplarele cele mai splendide". sau nu mai stim ce sa mai spunem si ce sa mai facem pentru a ne detasa de secolul al XlX-lea din ale carui idei înca n e hranim? Fenomenul l-am cunoscut si noi. tirul asupra valorilor. spu-nîndu-se chiar si atunci cînd realitati biografice si de istorie literara constituiau o dovada ca acel clasic sau contemporan nu avusese cum sa devina partizan al ideilor lui Karl Marx: cu atît mai rau pentru el. asta înseamna ca fostul critic era suparat nu pe Maiorescu. care nu falsifica întelesuril e operei confruntate. supuse un ui tir neslabit. Apoi apele se retrag si apare un fel de nauceala. dimpotriva. liricul ei creator. Nu erau excluse nici atitudini marcate de un comic imens cînd se face a din opozitia de idei cu un mare clasic o chestie personala. un tînar fantast si fascinat de ideea de a vedea fluturînd peste toate edificiile din lume. a cui altcuiva? Am citit în aceste recente luari de atitudine practice în sprijinul studentilor în gre va din Franta. îl vom scoate din manualele scolare si îl vom rade din constii nta publica. se exprima în felul urmator: Sînt foarte suparat pe Tit u Maiorescu si n-o sa-i iert niciodata ca. de pi lda. ci pe cartile lui si pe cei care le pretuiau. atribuindu-i-se literatur ii. Si atunci: Cum?! Propria noastra gîndire?! Cum propri e? Si pentru ca o astfel de erezie dusmanoasa" sa nu prinda radacini. sau cutare manifest mun citoresc care se produsese în timpul existentei lor. Era adusa creatia pe terenul gîndirii celei mai vulgare. anulatoare. pe vremea cînd era critic. si confruntarea. aflam explicatia exaltarii sale nemasurate. caruia îi place sa se creada revolutionar". prin lumina puternica în care o conceptie noua despre lume le pune). asa cum a folosit-o Marx în studiile sale. nici mai putin ca nimic nu se poate învata decît cont estînd si autocon-testîndu-te. si sa ne f ormam propria noastra gîndire. care îl duce la închisoare. Contestare a cui? A lu mii burgheze. aceasta lume a pegrei celei mai abjecte. le sporeste stralucirea. timp de un deceniu. Valorile au fost. o contestare. Un scriitor. sa profitam de stiinta relatiilor sociale. revolution are". curentul de opinie al spiritului primar agresiv care cerea smulgerea lui Tit u Maiorescu din spiritualitatea noastra. Acestea sînt izbucniri. în care se afirma de dragul de a fi purtat pe brate de katan-ghezii" de la Sorbona. ar fi. una adevarata. Îi plac lui Sartre toate acestea? Judecînd dupa neuitatul sau personaj Autodid actul din La nausee. radioului si ale editurilor.

stihia care îi statea în spate. dar desigur Nicoara Potcoava). sau pur si simplu si le-ar re memora astazi. fara sa ne dam seama ca nu spir itul filistin mic-burghez si nici spiritul reactionar burghez cad victime." Iat a de ce îi trebuie atîta timp spiritului revolutionar ca sa învinga si de ce sîntem supu si atîtor erori încer-cînd sa ni-l însusim: spiritul primar agresiv si apoi spiritul ana rhic. va sa zica asa. crezînd ca sîntem revolutionari. cînd e prea tîrziu sa ne mai putem apara si trebuie sa ne degradam în triste. bine ati facut ca ati aratat cum e cu popi i.. într-o întîmplare memorabila. nedumerit de aceasta reactie. a celor doua din urma. care se lafaia agresiv si pusese stapînire pe multe pozitii cheie. asta merita. M. si- a ascutit atentia sa nu-i scape nici o nuanta adevarata. Se îngrasa spiritul primar agresiv caruia îi place sa afle ca nu mai exista valori. asistam la stingerea temporara a spiritului revolutionar si la în florirea. Fiindca abia iesiti dintr-un deceniu în care ne-am afirmat luptînd uneori lipsiti de cele mai elementare arme împotriva spiritului primar si demagogic. ce credea. dar si cu o secreta convingere ca spiritului filistin mic-burghez. parintele" realismului socialist. si victoria împotriva spiritului primar agresiv. populatia s e uita foarte curioasa si se minuna în cea mai deplina liniste de ceea ce i se dez valuia. am intrat în altul. de negatie. spiritul revolutionar traia din alte surse. venind de la izvorul nesecat al intuitiei primare. sumbre si isterice palinod ii. împotriva caruia luptam sa-l elim inam. si spiritului reactionar burghez. fara sa mai vorbim de generatia mea. nu li se cuvine ceva mai bun. ziceau. zisa de mijloc.. care a debutat si apoi s-a manifestat din plin în acelasi deceniu ? mai aduceam cu noi. care stîrnea în el nehanuite porniri masochiste? Luarea une i atitudini era deci în primul rînd blamata chiar de victima. în care pe lînga continuitatea pe care o a duceam cu literatura dintre cele doua razboaie ? si nu e cazul sa citez aici reu sitele reveniri ale unui Arghezi. i-a fost dat sa cunoasca. nu chiar efemera. care vazuse si traise multe în viata l ui. cutare scriitor se ridica împo triva chiar a celui care îl apara în sedinta publica de atacurile spiritului primar agresiv. vreau sa spun. înfloresc si ele pe terenul liber al marilor rasturnari. Acuma stiti ce ar fi bine?" Si aici marele scriitor. ca creatia literara e o e xcrocherie. si pîna la urma noi însine. spre ce limite extreme poa te ajunge spiritul primar daca îl lasi sa înfloreasca. care ne însoteste în revolut ia socialista. demne de o mare literatura. Scena a avut loc aieve a si risca sa se înece în uitare daca eroii ei nu-i vor scoate la suprafata cadrul. s-a apropiat de unul si l-a întrebat: Ei. Daca cei care le-au trait ar fi tinut fie si un jurnal. autoritatile crezînd ca vo r fi tulburari. de pilda. ci ma rile va-lori clasice si contemporane. Falsa ardoare a dat nastere la scene mari. la rînd si pe medici. Fenomenul însa nu se produce. nu apare nimic. a zis a cel ins. cu oase pisate amestecate cu u ntdelemn fabricau preotii sfintele moaste. ambianta. în istorie. Z. sustinînd cu exaltare tezele spiritului primar a carui gro solanie si agresivitate le confundam cu ardoarea si fermitatea altitudinii. autentica. Stancu. Lui Gorki. Camil Petrescu. George Calinescu. Sadoveanu (nu Mitrea Cocor si nu înca altele. si nu o data. zicînd: Tovarase. am putea astfel înt elege multe din enigmele timpului.e se îngrasa în acest timp si din toate acestea? Spiritul revolutionar? Nu. era bine sau era rau ce se f acuse? Foarte bine. despre ce ar fi bine de facut de aici înain te pentru a împinge si mai departe spiritul revolutionar: Sa-i luati acuma. autorul Spovedaniei. ale Sfîntu lui Antosa sau ale Sfîntului Pantelei! Ttttt! Gorki. E. Si nu o data ne trezim.. iar inspiratia o postura ridicola. domnule. si pe ingineri si sa aratati cum e si cu ei. i-a raspuns acela. scriind amintiri sau facînd marturisiri literare. pe lînga creatia propriu-zisa. Se organizase în 1924 sau 1928 la Nijni-Novgorod o demascare religioasa prin aratarea reala a productiei de moa ste la care se dedau în secret calugarii. ca adica acei pravoslavnici care mai cred în moaste se vor scandal iza de faptul ca s-a îndraznit sa se mearga cam departe. Iar intoleranta obtuza si amenintarea brutala le contemplam cu stupoare. Asta înseamna ca terenul nu e înca cu totul degajat în constiinta noa stra. cum de în draznea aparatorul sa-l abata de pe drumul sanatos" pe care se afla în tovarasia sp iritului primar agresiv. fara intermediari. pe ce drum vrei sa ma împingi?" Cu alte cuvinte. de unde pîndea rînjind cu cinism manifestarea creatoare. Jebeleanu. si nu ca erau ele adevarate. Ia uite.. Geo Bogza. De ce. În loc de asta. Avusese loc totul la un bîlci traditional si se luasera si oarecare masuri de pastrare a ordinii. ale .

am cunoscut personaje si întîmplari memorabile. întretinut în cutare revista. care au tresarit la un moment dat? Sînt gata s -o ia la goana cu calcîiele sfîrîind la cea mai mica adiere agresiva a spiritului prim ar si sa se transforme rapid în si mai tristi comedianti ai principialitatii ca ce i din deceniul trecut. elevul sau sa-l fi ghilotinat. era si el convins de necesitatea unei literaturi revolutionare si voia s-o faca. vezi. Descoperim azi în ele un sentiment al apocalipsului. în ce masura. Sa ne referim la marii scriitori: Sadoveanu cu pri-sacile lui nu presimte nimic. Iar ideile care domina perioa da noastra de acum nu mai alimenteaza spiritul primar agresiv si intolerant de a ltadata. SCRIITORUL Sl MARILE SEISME Exista putini scriitori care sa presimta marile seisme imediate care îi asteapta p e oameni. în acest timp am fost. Închipuiti-va: Mihail Sorb ul. Asta poate sa para chiar evident. Am fost eroi. prin ideile sale. lucrurile nu pot avea mereu. la un moment dat. spiritul tînarului Robespierre. Este însa discutabi l ca vreun curent literar a presimtit caracterul dezastruos al celui de-al doile a razboi mondial. Da r nu e exclus ca. Cînd sînt. Cum l-am put ea explica? Fiindca analiza raporturilor sociale în care traieste scriitorul nu ne da totdeauna cheia gîn-dirii sale artistice si nici filozofice. nu sînt ero i de romane fade. Îmi amintesc ca prin anii 50 presa literara si paginile de literatura si arta din ziare se luptau din greu cu teoria asteptarii". produse ale unei imaginatii excitate. istoricii pot sa ne explice ca în cutare curent literar. si nu spectatori. care mi-aduc aminte ca a si p lacut. Sugestia era ca în cele din urma timpurile i storice pe care le traiam vor sfîrsi prin a se dispensa de acei încapatînati care stau si asteapta si ca vor pieri împreuna cu teoria lor. chipurile. i acea pretinsa distanta" fara de care. la baza. care. Si s-a creat si distanta" aceea necesara pentru a put ea descifra în liniste sensul tuturor rasturnarilor. Asa întelegem de ce nu se poate decît în mod cu totul exceptional ca gîndirea unui filozof sa fie pusa în p ractica de el însusi. a trebuit sa le cucerim rînd pe rînd si nu fara victime. Si asa cum au aratat irenim entele. la vîrsta lui. aparate adesea cu arme inexpugnabile. ca sa scrie o noua piesa: bietul Mihail Sorbul ven ea adica cu talentul? iar luminatul redactor venea cu orientarea. acest determinism. Gorila etc. astazi. În realitate. Dar Liviu Rebreanu? Adam si Eva. vrînd-nevrînd. A scris chiar o nuvela. Au trecut de atunci aproape douazeci de ani. Meeting. deslusim o ideologie care avea sa fie cauza seismelor. c ontin ele nelinistea prevestitoare de cataclism? Abia Blestemele lui Arghezi ne pot da un mare fior. desi cartile lui aveau sa fie arse. Stim multe. fiindca muncitorii nu asteapta". Se zicea ca marii scriitori s-au bagat totdeauna în miezul evenimentelor si ca zadarnic asteapta unii sub vraja acelei te orii. de pilda. nu în creatia lui. Amîndoi. A pierit stihia care alimenta falsele mituri atît de dragi spiritului primar si cu ajutorul carora îsi facea jocul. daca Rousseau ar fi apucat zilele revolutiei. Rousseau i-a înflamat. autorul ztimei rosii si al Dezertorului. istoria ne spune pe urma ca ei le-ar fi pregatit prin opere. Pentru ca. asociindu-se cu un oarec are redactor înarmat ideologic". nu puteau ei sa scrie. Ce-au înteles din acest proces si din aceste victorii îndu iosatii admiratori ai lui Radu Gyr. parasind cazul de exceptie al literaturii franceze prerevolutionare. Întrucît povestirile de la Hanul Ancutei" puteau stîrni ura salbatica a legionarilor? Explicatia trebuie cautata în atitudinea omului. Spectacolul ar merita pînze epice. în piata publica. Rareori cel ce-a gîndit întelege pe cel ce pune în practica aceast a gîndire. scriitorii români dintre cele doua razboaie au gîndit sau au p resimtit marile seisme care urmau? Sigur ca. dispensarea aceea a si venit. draga Doamne. Sîntem mira ti sa aflam astazi acest lucru. carui cetati. si era neverosimil si tragic sa-l vezi pe Mihail Sorbul. în mi ezul evenimentelor. E o lume . Ciuleandra. Es te explicatia pe care totdeauna o dau istoricii despre evenimentele petrecute. Oamenii din re alitatea reala sînt ghidati de întîmplari implacabile si pline de substanta. îi împiedica pe scri itori sa scrie despre contemporaneitate.

viata noastra) nu e curata. a carui sîsîiala devenise su ieratoare. adunata pe o cîmpie lînga Dunare sa-l astep te pe vestitul cioban. o sa platim pentru asta. Efectul se obtine prin aglomerare. Si Petrache Lupu. OAMENI CUNOASTEM? Trebuie sa marturisesc ca nu vad în Bucuresti în dteva luni atîta lume cîta vad în cîteva z le ori de dte ori ma duc pe la mine prin sat. la altul cenusa si la altul întuneric. Un fapt era neîndoielnic: tînarul om fusese mut si povestea c a în urma unei vedenii. ca re exprima probabil teroarea resimtita de poet la apropierea cutremurului. la altul foc. Multi au avut astfel de viziuni si cu toate acestea n-au ajuns celebri ca a cest modest cioban. a universalitatii ei. mi-aduc aminte ca într-o zi." Ce vorbesti. nu era nici o f arsa. dupa care tînarul pastor s-a dat jos din prepeleag. se destrama si putrezeste. pe care am vazut-o asteptîndu-l. pur si simplu. Focu l are sa va arda sa va faca cenusa. vreti sa muriti satui?!" Era o viziune apocaliptica pura. Nu mai facem!" Mai faceti?" i-a biciuit din nou ciobanul cu glasul lui. cu parintii mei. zic e. a tinut trei zile. o conditie a marii literaturi. Este. cred. al insuficient ei credinte. Acest sentiment obscur trebuia într-un fel sau altul sa fie canalizat. al sfîrsitului lumii. Astfel de fapte exista mereu în popor. care singuri prin numarul lor ofereau o imagine infernala. fie. Iar prin faptul ca. Prin ce? P rin nelinistea morala provocata. nu e frumoasa . Trebuie sa te saturi de oras ca sa începi sa reflectezi la mod . si cum a treia zi pamîntul nu s-a rasturn at. cu caruta. ca o diversiune. asta este. s-a urcat într-un fel de prepeleag si a zis asa: Fratilor. avea sa se rostogoleasca si peste pamîntul nostru. zice tata. poate. care se strîmba. acolo. sa-l vedem pe sfînt. au condamnat fenomenul Petrache Lupu" pe motiv ca a fost organizat de preoti. Dar sa dea glas nelinistii morale a maselor. Am plecat din Silistea-Gurnesti. sînteti pacatosi! Mai faceti?" Multimea care statea în genunchi a raspuns într-un murmur plin de groaza: Nu mai face m!" Mai faceti?" a repetat profetul. av ea nevoie de o solutie. Dar nu totdeauna capata dimensiuni în constii nta colectiva. mi-a ra mas însa în minte multimea de mii de oameni. aparuta ca expresie a unei terori fara nume. S- a raspîndit în tot satul. ne-a zis sa stam toti pe doua rînduri si a trecut printre noi. n-am acum paleta pregatita ca sa desc riu terifiantul spectacol oferit de bîjbîiala orbilor. pe deplin posibil. punîndu-n e fiecaruia mîna pe cap. bestecaitul ciungilor si al p araliticilor. ne- am pomenit într-o dimineata în casa cu o muiere care ne-a anuntat: Nea Tudore. l-am va zut pe mosul! Si mi-a spus ca o sa trimeata pe pamînt o stea cu patru colturi care sa aiba la un colt apa. Fratilor. al culpei: nu traim bine. a aparitiei unui mos" în singuratatea sa de pastor. Ca i s-a sugerat ca acest mos" era Dumnezeu n-are acum nici o importa nta. ati auzit?" Ce?" Peste trei zile se rastoarna pamîntul! Pusei de mamaliga. l-am vaz ut cu ochii mei. De ce? Pentru ca multimea. pe lînga cautarea se nsului existentei. O fi fost! Dar ceea ce am vazut eu. avea sentimentul apocalipsul ui care se apropia. si venii sa va spun. Mai degraba oamenii de rînd au avut presentimentul viitorului dezastru. tata J oito. Asta nu înseamna ca scriitorul trebuie sa se transforme într-un soi de Casandra (pre vestitoare de rele). Era în 1937. fie pentru întarirea autoritatii bisericii. chiar daca documentele ne pot demonstra ca specularea întîmplarii a fost organ izata de sus. Nu voi spune ce am vazut. La noi în sat. Dar a sta e interpretarea noastra de acum. în acei ani. unii vor sa spuna ca totul a fost o farsa. de sentimentul pacatului. între altele (în ciuda gratuitatii artei!). lumea si-a vazut mai departe de vite si de copii. cînd razboiul. Petrache Lupu e un cooperator obisnuit. sa vie pe urma apa sa spele pamîntul si apoi s a cada întunericul. judecînd strict rational. E cazul sa exprim aici o îndoiala cu privire la formula de existenta a oraseanului comparata cu aceea a omului care traieste într-un sat. Multimea. Multi. sa fi fost prin 1930. astazi.'" Nu mai facem. în 1937. îsi recapat ase graiul. ca sa exploateze credinta naiva a maselor. aaaa!" i s-a raspuns iarasi. cu crimele lui nemaivazute si abominabile.

Gheorghe? Si nu se poate sa n u simti o cumplita invidie cînd te uiti si le vezi privirile licarind de o mare si mereu proaspata încîntare. PERSPECTIVA DE A DEVENI MORALIST Vad cu groaza perspectiva de a deveni moralist. Ilie. unde ceilalti îti corecteaza pasii prin simpla existenta colectiva. îl împing pe omul chinuit de obsesia propriei sale personalitati pe un drum faira întoarcere. cum te porti cu parintii si cum îti iubesti nevasta. zapezile si alte elemente. care îl însotesc. agravat de faptul ca aproapele sau cu care intra în confl ict nu e pe aceeasi strada cu el si nu iese în aceeasi piata. mai captiv. secret. Asta e foarte rau. asa c um am spus. în mijlocul carora copiii nostri ar creste apropiati de natura si bine adaptati pentru lupta cu mediul. al deschiderii usilor lui ascunse. al dezv aluirii sufletului. gravitatea pe care o da lupta pentru existenta. decît acolo. abile si rafinate. ci. Ia sa vedem. ar zice cineva înspaimîntat de ideea ca viata sa personala s-ar desfasura ca pe o scena. Au televizoare si aparate de rad io. Argumentatia mea tinteste num ai individualismul feroce. în cautare a. Îmi vine în minte ideea sa fac o statistica simpla si sa întreb pe unul de-acolo si pe unul de-aici. intensa si aproape inexplicabila. cum credea Lovinescu sau Camil Petrescu. dar cel mai a desea grosolane. ce faci. si nu cîte cunostint e" are. în timp ce în marile aglomerari se crede nemuri tor. a unui individualism iremediabil. omul îmi pare într- o astfel de colectivitate mai liber. sau ca Simfonia a IX-a de Beethoven nu e buna fiindca nu cont . mascat cel mai adesea. Ma tem ca lista omului marilor aglomerari va fi mai mica în oameni pe care i-ar cunoaste si s-ar bucura sa-i vada zilnic. Cîti oameni cunoaste". iar culoarea fetei de trei ori pe minut. În al doilea rînd. iata o descoperire pe ca re uitasem s-o mai fac! Si sa nu credeti ca în acest sentiment nu intra sau se ign ora ceea ce a cucerit omul care traieste în marile aglomerari. cine stie. Asa-zisa disimulare. ironia în observarea moravurilor. Iar lista cunostintelo r ar fi alba. cine nu-si cunoaste conditia e mai robit de ea. si perspectiva lui îl fa ce pe om mai senin. care se hraneste nestingherit din inimile unora dintr e noi. în timp ce la Bucuresti mi-e dat sa întîlnesc zilnic oameni dominat i de o psihologie obscura. s i din care zadarnic navalim tot zilnic deambulînd pe strazi si bulevarde. Acest chip schimonosit nu este expresia une i complexitati de constiinta.ul de viata în comunitati mici. dar care în c ele din urma tot iese la iveala cu o violenta cu atît mai mare cu cît a fost mai mul t comprimat. Omul se uita la om si se bucura. Omul e silit sa-si s uporte mai singur aici întreaga povara a deciziilor sale. a unei fraternitati. Cu alte cuvinte. o mare victorie. în care ne refugiem zilnic. conversatia sclipit oare. care îsi schimba o hotarîre luata de trei ori pe zi. ti se aud si soaptele. fara sa mai vorbim ca toata lumea stie cum îti cresti copiii. ca pe un podium imens. îl gasesti peste tot: ce faci. în care fiecare ar fi si spectator si actor. cîti oameni cunoaste fiecare. poate. Ei între ei nu cunosc aceste ziduri ale inco-municabilitatii. cimitirul e mai aproape de vederea omului. N-ai sa vezi decît foarte rar un om cu fata schimonosita. de care s-a vorbi t. Or. în care individualismul e moderat de privirea vecinu lui sau de ochii ulitei. prins cum e într-un program de ucidere a timpului care îl abate fara gres de la reflectie si cîst igarea unui echilibru biruitor. curiozitatea avida pentru viata planetei. ce rau e aici? în primul rînd ca marile spaime ale individualistului se diminueaza si caracterul devine mai ferm. omul e acasa pe orice ulita. care te vede cînd pleci de-acasa si cînd te întorci. Daca nu esti atent. si lunga de tot felul de cunosti nte pe care nu doreste sa le vada decît din cînd în cînd. Calomnia si intriga. eliberînd spiritul de patim i si oferindu-i satisfactia contemplarii. Si dimpotriva la cel de acolo. a carui lista ma tem ca ar fi mai bogata în oameni pe care chiar daca nu doreste sa-i vada zilnic îi vede totusi prin forta lucrurilor si reuseste sa faca din acea sta conditie. în singuratatea blocurilor confortabile sau nu. de care multi fug îngroziti. fiindca stie ce-l asteapta. Ma feresc sa vîr în toate acestea soarele si spatiul . dupa care tînjim! Acolo. e o observatie adevarata. Nici macar lui Tolstoi nu-i sta bine cînd spune ca o pereche de cizme bine facute de un bun cizmar sînt mai utile om ului decît un roman. dar dinafara.

chiar daca murim fara sa fi descoperit vreodata acest lucru. si cînd contine în ea. a carei autonomie fata de morala trebuia pusa în acord cu di vinitatea. Asi dori sa am prieteni necrutatori care sa-si rîda de mine fara mila daca. cînd ratiunea. progres care ne distinge de ele altfel decît numai pe verticala si este un sem n al verticalitatii noastre infinite. între in stincte si ratiune. Scriitorii obsedati de mari aspiratii morale sa crifica o parte din seductia naturala a artei. care navalesc apoi asupr a noastra cu forta implacabila a catastrofelor naturale. din calau a ajuns repede victima. sau sa le negam pe rînd. Naiv. stiu adica de ea mai mult decît ceilalti si nu mai pot si n ici nu e bine sa dea înapoi. tinzînd la suprimarea totala a i nstinctelor. nu înseamna ca nu sînt em bolnavi de aceasta boala care se aplica eternitatii noastre. existenta: si asta e maladia mortala". cu viclenie. ca adica sîntem niste sanatosi închipuiti. Asta i-a determinat pe unii sa afirme ca omul e un animal cu constiinta bolnava. scriitorul ajuns la batrînete îsi închipuie ca daca trece el. aceasta seductie se micsoreaza.ine nici un mesaj crestin. apucînd sa îmbatrânesc. Uneori ea devine necrutatoare.. De obicei vîrsta ne împinge spre tot felul de rataciri. fara de care nici moralistul n-ar mai avea nici o putere de convin gere. si astfel a expiat. care e creatia spiritului uman matur. cum reuseste un român sa întoarca pe dos manusa tragica si s-o arunce în fata destinului? Dintr-un dusman potential îsi face un prieten pe viata. asi deveni un moralist sîcîitor. Nu voiau sa accepte maladia mortala. Doamne fereste. Opera de arta e seducti e.. fara sa dea socoteala. Arta nu ne plaseaza în afara luptei pentru obtinerea acestei armonii la care aspir am si care clipa de clipa este pusa în dezechilibru de expansiunea eului nostru. De ce? Pentru ca disperarea ar trebui s-o consideram un avantaj enorm.al sublimului spiritualitatii noastre . a carui lectura într-adevar te poate îngrozi pentru tot deauna. arta se apropie mai mult de natura prin cruzimea ei infantila decît morala. dovada atrocit atile si ignominiile pe care le-a comis. nu îns eamna ca scapam de pedeapsa. sa îmbra tisez cine stie ce doctrina sau credinta care m-ar rupe de viata mea trecuta si de eforturile mele care mi-au iluminat tineretea. Iar faptul ca nu s tim ca sîntem disperati. crestinismul a descoperit o nenorocire pe care omu l n-o cunoaste. turmentati de banuiala ca daca renunta m la divinitate atunci vom ajunge sa gîndim ca totul ne este permis." Eroii lui Tolstoi si Dostoievski porneau deci zadarnic în cautarea inocentei pierd ute. care declansea za în lume. Iar cei superiori în constiinta sînt su periori si în disperare. elemente prea vizibile ale unei morale oricît de fascinante. brahmanismul lui va fi la fel de seducator ca si opera sa de dina intea convertirii. Find ca a gîndi ca totul ne e permis. Totusi. nici a ratiuni i. Si sa nu exaltam puterea nici a instinctelor. Fiindca. Pierim prin propriile noastre fapte. c are foloseste. Mai înainte danezul Kirkegaard a sc ris un tratat al disperarii. fara a le mai putea opri. sau m-asi apuca. COMPROMISUL CU PRIETENII Cum se face. crezînd deci ca poate înfaptui orice nelegi uire. semn al slabirii puterii cre atoare. . se spune în el. dominat de un sentiment tragic al existentei. dezordini colosale. ca om. împins de nevoia de a pune ordine în viata afectiva si a tin e în frîu instinctele. Un crestinism fara iesire" a nelinistit gîndirea noastra europeana ajunsa în fata des coperirii existentei. sau . în absenta unei divinitati care ne-ar pedepsi. cînd instinctele. A suferi de acest rau al existentei ne aseaza deasupra animalel or. Morala constituie pentru arta o primejdie pe care multi o subestimeaza. Nu s-ar putea spune ca omul secolului nostru n-a gîndiit si astfel. pîndind însa tot timpul sa nu ucida în ei pe artist. si sa speram ca am tras cu totii din asta destule învataminte ca sa ne treaca cheful de a le mai comite cel putin pentru o lunga perioada de timp. la brahmanism. ca si cînd fara ele fiinta umana ar putea supravietui. de pilda. Sa ne purtam deci bine ca sa nu zdruncinam un echilibru (creat cu truda de civilizatia noastra).

am sfîrsit prin a ra mîne prieteni. Si atunci îti vine în minte ca o singura explicatie poate fi: ca si autorul e cam nebun. mi-a zis el. Fiindca a doua ma interesa.. dar. în sfîrsit. reclame (eram uluit de memoria colosala pe care o aveau în acest sens). în clipa cînd i-am dat sa citeasca acea versiune a primului volum din Morometii.Devenind bucurestean si debutînd în literatura. pretioase sfaturi. cînd ne-am reîntîlnit. e cazul sa povest esc ca unul din ei era critic literar si ca. Ismai luri. improvizau sau cîntau acompaniati de pian. dar cu un registru mai bogat si mai profund. nu prea reusesti. nu prea tine. Asistam la veselia generala crunt si plin de orgoliul raspunderii universa le pe care o simteam ca îmi apasa umerii si paraseam aceste petreceri însumîndu-i pe t oti. ma întrebam eu. s-a uitat senin în ochii mei si mi-a spus foarte linistit si cu multa grija sa fie clar în expunere si sa înteleg ex act ceea ce dorea sa-mi comunice: ? Impresia generala cu care ramîi dupa lectura romanului dumitale. ca si cum nimic nu s-ar fi întîmplat. I-a dat drumul. e cam nebun. uite de ce. ca eroul. pe o tema data. acest Moromete. Acuma. vreau sa spun ca n-a devenit nici unul dusmanul meu înversunat. jocuri numite. i-a trecut prin cap ca. Eî bine. cînd existau suficiente motive sa ma coplese asca cu elogii. judecat ca roman. în care sa-si arate nemultumirea ca n-am facut totusi din romanul meu nist . a venit momentul sa-mi plat easca si mie pentru aceste nenumarate figuri pe care i le facusem. Aveau însa grija sa distruga acele hîrtiute. carora sînt sigur ca o sa le povestesti c u lux de amanunte cum a decurs întîlnirea. Nu. si. ca sa poata sa scrie pe urma unul ma i mare. pentru ca nimic sa nu le turbure cîtusi de putin seninata tea sufleteasca. i-am spus eu la urma. E foarte autentic descrisa si pare foarte adev arata. care n- ar fi stricat sa fi iesit din alt cap. ? Sa stii. es te. cu ajutorul carora luau în tarbaca oameni si idei ale timpului. cînd stiau totusi foarte bine în sinea lor ca într-o zi vor muri? Ce întelegeau sa faca din viata lor? Cum cred eau ei ca poate fi învinsa aceasta fatalitate? Prin jocuri de cuvinte care îi faceau tot pe ei sa rîda de idiotenia propriei lor gîndiri? Jucau mici scenete. dupa cîte figuri le-am facut la toti. Si m-am pregatit sa-l ascult cu o curiozitate limpede: avea ceva sa-mi spuna? Er a critic literar. rîn-jind. întîi. daca ar fi aflat. Încercînd sa cauti explicatia în ce cons ta nebunia lui. dimpotriva. scriind fiec are. inspirîndu-se din Urmuz. inventau. ? De ce crezi dumneata ca romanul meu nu tine ca roman si îmi propui sa fac din el niste nuvele? ? Pai. care constituiau razbunarea i nteligentei lor sclipitoare fata de obtuzitatea sau demagogia 50 unora dintre co ntemporanii lor intelectuali care urcau cu energie si fara scrupule pe scena soc iala si care. eram invitat la cenacluri. ti-as propune sa faci d in el niste nuvele. Pastre aza-ti rinjetele pentru amicii dumitale. dar a si scris u n articol mic si reticent în Gazeta literara. pe care i-am prezentat-o spre publicare. ca mi-ai dat. Iar eu ma duceam crezînd de fiecare data ca o sa-i gasesc schimbati. Ma mir cum ma supor tau între ei. Ar avea mare succes si ai fi perfect pe linia întâlnirii din pamîn turi. la reveli oane. dupa un anumit timp ma invitau di n nou. Mi-a citit cartea si. mi-a raspuns el ricanînd. lucruri grotesti si aberante. Dar fiindca cititorul asteapta de la noi marturisiri" literare. asta n-ar fi o piedica în calea publicarii romanului în revista n oastra. iar eu o sa-mi pastrez sfaturile. sau un simplu veleitar? Era un foarte bun critic literar! Dar avantajul creat de mine prin neacceptarea unei prietenii în stilul pe care mi-l pr opunea mediul literar a fost decisiv. pentru ca omul din fata mea nu m-a crutat nici el si mi-a spus crude adevaruri. si asta mi se parea formidabil. cum tacusera altii. de pilda. dadeam peste aceiasi oameni parca i-asi fi vazut ieri. De unde! Peste ani.. fiindca dupa fiecare scandal plecam trîntind usa si aveam sentimentul ca am rupt cu grupul lor pentru totdeauna. i-ar fi privat pe acesti urmuzieni de libertate pentru multa vreme. pe care ma hotarîsem eu în iarna anului 19 55 s-o dau la tipar. si iata cum a procedat. Dar ce sa facem! Luam si noi ce gasim! N-a înteles ce i-am spus si a citit neîncrezator prima parte a versiunii refacute. O sa gasesc oare altul mai bun ca asta care sa se priceapa la literatura?" m-am înt rebat eu. f inale. trecînd fara sa fi înregistrat prea bine peste prima parte a spuselor lui. Cum se puteau sclifosi atît de inconstienti.

astia pe care i-ai taiat. Cu cele umane. ca orice critic dotat.Sa-mi faca ei mie asa o figura!" Pai nu ti-au facut-o ei. A citit enorm. Tin minte o istorie petrecuta pe malul marii. Asteapta. ci drept. Iar eu nu mai trebuia sa fiu convins. ne pierdem prietenii si. bineînteles. facîndu-si cu ochi ul unii altora. Era de la sine înteles. daca vine autobuzul. Injectia de ura se varsa atu nci pe undeva pe lînga noi.. mormaind flegmatic. uneori. nu-l asteapta pe celalalt. Am ajuns chiar sa cred ca faptul a devenit imposibi l. Ce frumoase ar fi fost! Interesante! Era. deoarece erau tot oameni si purtau raspunderea în aceasta calitate pentru faptul ca n-au avut grija ca Alte ta-Sa Serenisima Sfrintila Vasile sa nu îndure asemenea afront. si astia. dispozitia de a nu-mi trece cu vederea scaderile literare. si în cincisprezece ani nu ne-am c ertat în mod serios niciodata.e nuvele. o investitie. se urca în el. ca si cînd ai putea fi orb si nu l-ai vede a. tiran ic în opiniile lui si abia la urma. Galbejira Gheorghe. cautîndu-se prin buzunare.. E neîmpacat. cu un grup de barbati care asteptau autobuzul sa-i duca de la Eforie la Constant a. ar trebui sa ne admiram de dimineata si pîna seara. dintre care cea amoroasa angajeaza mai mult sau mai putin din fiinta sa. ne pierdem chiar libertatea si viata. Am în sat un prieten din copilarie pe care l-am vizitat de curînd. fiindca omul simte instinctiv ca ideea aceea e chiar el. o figura c are nu se putea înghiti! îi cadea rangul! Si pentru asta nu era absolut necesar sa p lateasca cei care i-au facut figura. este întrebat. Eu sa fac chestia asta? se holbeaza la tine cu ochii în flacari. erau împr euna si pe deasupra erau si prieteni. Dar curînd aceasta identificare devine intolerabila. Acesta revine în statie si vede. din moment ce-i ascultasem judicioasel e sfaturi. i s-a spus. Si n-a adaugat: Asteptati-ma. Compromisul cu ideile e un lucru tragic. urmator ul raspuns: . un lucru. s-a convins ca eu st nu el avusesem dreptate în oe priveste ideea daca trebuia sau nu sa fac un rom an. ci ceilalti. un obiect nu e decît ceea ce a dat el în afara. Este arestat si condamnat. cînd a citit romanul în întregime. ca si lumea care îl poate dezamagi si pe care o poate dispretui suveran. Sansa e sa fim în acel moment greu al ciocnirii umane o bsedati de ceva care sa ne acapareze întreaga fiinta. aici asa cu l-am citit în A pelul pe care l-a facut el catre forurile superioare fata de hotarîrea de excluder e) ca s-a crezut el ca e Alfa si Omega. Si-a pastrat pozitia initiala. ci oricare altii. Unul dintre ei. în ti mp ce un om. ce-a avut cu cei trei pe care i-a taiat? La care el le-a dat. de col o un compromis cu alte idei. ca nu fusese crud cu mine. ale altor oameni. La proces. sau un sistem de idei. în conditii exceptionale. A scris apoi un articol plin de entuziasm si am de-venit prieteni. si cu anii a c . Daca aceasta identificare a noastra cu o idee nu ne-ar duce adesea si la o nease muita trufie. Compromis? He. Eu. cu atît sîntem mai vanitosi si cu c onstiinta de sine mai exacerbata. zice: ? Ma duc pîna colea la chiosc. am ajuns amîndoi la un compromis. A fost exclus din partid pentru motivul (îl redau. care plecasera!" Ei si!?" Va sa zica asta era! I se facuse Luminatiei-Sale. dupa ce se face de catre p rocuror proba ca acuzatul este perfect normal. ma?! face omul ducîndu-si mîna la piept ca pentru a -ti atrage atentia asupra fiintei sale. trecerea peste ura care ni se injecteaz a la un moment dat în inima. însa. se urca în autobuzul urmator si cît pune piciorul pe prima treapta scoate un briceag din buzunar si repede îl spala în primii pasageri pe care-i gasest e pe platforma. Dar ideea despr e sine? Asta e ceva cumplit. si nu renuntam la ele nici atunci cînd vedem ca din pricina lor ni se destrama caminul. COMPROMISUL CU IDEILE Ideile sînt viata noastra! Ne facem despre noi însine si despre lume o idee. Nu e nici o exagerare. d e convulsie sociala. sa-mi cumpar un pachet de tigari. he! Si cu cît sîntem m ai necunoscuti în pro fesiunea sau în cercul nostru. cum imposibila e pentru unii împacarea. Autobuzul vine. Începem sa pretindem ca toti ceilalti sa adopte ideea noastra si devenim cu atît mai agresivi cu cît ni se sugereaza de ici.

dar nu l-a u lasat. dar el a lucrat de dimineata la padure. pesemne. care e însa totdeauna nascut din situatiile în care e pus. Ar fi trebuit. prietenul meu. ar e si umor. mare lucru. n-as vrea sa-l jignesc afirmîn d ca eu cred acest lucru. Si dupa ce i-a vazut pe jos pe sub scaune cica s-ar fi înt ors spre un prieten care era cu el si i-ar fi strigat indignat: Ce faci. Ma uit la el si-mi dau seama ca ideea care a pus stapînire pe el acum douazeci de ani nu s-a domolit si ca nu-l va parasi pîna n-o sa-l devoreze în întregime. " Stau cu el de vorba pe prispa casei lui si parca nici nu ma vede. la a doua carte de mari proportii despre tarani a refuzat sa s puna ce crede. Abia deschide buzele. E zi de dumini ca.. drept el l-a dat pe urma în judecata fiindca n-a vrut sa stea sa fie batut. suportîndu-le tirania constiintei lor de sine. sa dea un chiot ca sa-si anunte astfel dusmanii! Ba. ? . Si ca mai mult de atîta n-o sa mai pot. Asa povestesc oamenii din sat. au spart becul din încapere a MAT-ului si au tabarît pe el. erau aia pe jos.. în timp ce el. .. învinuit adica atît pentru ca a fugit.. ca în loc sa ies afara si sa traiesc. tot satul îl cunoaste. cînd citesc. Nu e. Cel care fusese luat. a zis: Asta e ceva stiintifico-fa ntastic!" în sfîrsit. apoi cu jumatate din cîstig se duce si bea. îmi era suficienta. Adica nu mai mult. L-am împrumutat. Ce-a facut? Înaint e sa le expuna sau dupa ce le-a expus. dar si-a exprimat în schimb parerea despre autorul ei. nu mai dati.. la niste puieti. Asa cred eau ei.. l-au taiat pe obraji. ca e cel mai mare speculant al scrisului românesc". cica. el le-a vîndut aceste oi si a baut banii. îl aud mestecînd parca printre masele. Si îmi dau seama ca acest Felix Edmundovici visat ar fi vrut sa fie el. Au vrut odata unii care nu-i supontau ironiile muscatoare sa-l bata. care nu mai avea drept subiect lumea satului. ar trebui aici în sat la noi un Fe lix Edmundovici Dzerjinsky. Are o fat a care e chiar el. datorita acestor lecturi. Altadata nici un scriitor care purta acest nume nu ma facea sa pretuiesc. Secretul vietii acestui om nu-i mai apartine lui. adic a. ca eu am fugit!" Mare nerod si ala! Altadata. Nu-mi place sa-mi pierd prietenii di n copilarie. Îl caineaza. Despre prima carte a zis ca am stiut si eu ce s-a petre cut în sat pe ulita noastra si am scris ce-am stiut. Odata mi-a facut la Bucuresti o vizita si mi-a cerut sa-l împrumut cu niste bani. Fusese trimis de conducerea gospodariei lor agricole cu niste oi la o expozitie în capitala. Dau vina pe bautura.. dar fara sa-i aduca împacarea. nu se stie precis cînd. A terminat cu bine liceul .. Abia peste ani am aflat ce se întîmplase. pe unul dintre ei. se uita drept înainte necrutator. ca sa puna banii la loc. s tau închis în casa si pierd timpul.. cît si mai ales pentru faptul ca a fost ciopîrtit altul în locul lui. pe semne erau beti toti. tot la MAT. La a doua . care mi se furiseaza adesea. ba Ilie! Ma lasi singur cu trei?!" Adica. chipul lui nu e tot timpul întunecat. Muncest e ca un cal una sau doua saptamîni. Cînd au aprins însa lumina. descult cum sta pe prispa casei. pamîntiu la fata si patat de o batrî-ne te care începe sa-i ia din violenta gîndirii. OBSTACOLE ÎN CALEA LECTURII Autorii mei preferati au început sa fie doar cei care ma feresc de senzatia. dar cuminte. Îl batusera si -l schilodisera pe altul.Asta e. dar cine putea sa-i garanteze ca n-aveau sa se ridice în cele din urma si sa-l învete minte? Si era alarmat cu o clipa mai devreme ca prietenul sau Ilie îl lasa singur. în timp ce sufle tul lui îl vezi parca zbatîndu-se sa iasa la lumina prin aceasta platosa de fier a i deilor. Bineînteles. asta ar fi trebuit sa ajunga mare. Si ca de-aia umbla pe la unul si pe la altul sa se împru mute. cînd p rofera teribile amenintari si smulge în acelasi timp si admiratia celorlati prin c unostintele sale haotice. în inima. acum toata cartea trebuie sa fie buna . atît de avar. Ma grabesc sa-mi scurtez vizita. O p agina buna ma rasplatea. cu greu spune un cuvînt. al existentei mele. s-a repezit în trei pe care i-a trîritit pe sub mese. A citit tot ce-am scris. iar imaginea lui e obsedanta.. L-au umplut de sînge. sa bage groaza-n ticalosi si-n contrarevolutionari. furia lor n-a mai cunoscut margini. sa scrii ce stii. se smul sese de sub gramada si reusise sa fuga. propriul meu timp.apatat.. un vocabular criptic si sumbru.

ca conceapa cineva o asemenea mis tificare a sufletului unui biet preot. ce e cu viata ideilor si viata oamenilor?. Ceea ce e stralucit la acest povestitor ramîn e. Rous scau. controverse si schisme. si am admirat. zic. Cum e posibil.. dupa ce am vazut. Este arta o categorie a spiritului. adica la treizeci si unu de ani. îmi ziceam.. Lumina în care s-ar pune respectînd adevarul nu-i convine. «Aici sa depui florile tale" a m auzit clar în mintea mea. Turburat. iar ceea ce e slab se explica din gros prin etalarea intentiilor morale. Asta în viata morala si în viata p ractica. el. declara el. ca o data scapat d e aceasta povara si creatia artistica. dar nu-l ispitea pe credincios. Citesc mai departe în sumar: Cum l-am suparat pe Caragiale. A scris-o în 1910. cu nouasprezece ani înainte de moarte. istoria cu trandafirii. îl dorea ca barbat.. fara sa ne spuna însa. De aceea si bietul preot nici nu e silit sa-si taie. îmi zic. aparuta fara veste în chilia lui si dorind sa-l piarda? Biata Borivoica îl iubea pe dunareanul nostru din tot sufletul. Parintele Galaction povesteste cum o fata l-a placut la vîrsta de doisprezece ani si i-a dat un buchet de trandafiri. în cazul lui. sa-l rupa din armonia unei aspiratii catre care. Cînd am citit demult aceasta nuvela nu-mi vene a sa-mi cred ochilor. inexplicabil. ma împiedica sa merg mai departe. deci la vîrsta cînd spiritu l e mai putin sovaielnic si poate gresi mai greu. În ea..! Tot felul de obstacole stau în calea lecturilor mele. s-a r fi chinuit. Nu cred! Cum sa-l fi suparat parintele Galaction pe Caragiale? . Chipuri si popasuri. hai sa citesc aceasta bucata. asa cum s-a spus. am cumpara t recent Sadoveanu. ca fenomen obiectiv. altii ? cu mai multa devotiune si mai putina jertfa desartelor frumuseti pamîn-testi.. de pilda. de pilda. nu-i pasa de credinta lui. Cine i-a strecurat co pilului ideea ca. în plina putere. Versuri si proza. . si fiindca er a vorba de un scriitor din judetul meu. asemeni un ui parinte Sergiu. iar recomandarea s-o cit im ne-o face în 1942. cum se pot scrie confesiuni spunînd tot adevarul în felul cum a facut-o. viata pa rintelui Galaction trebuie sa fie foarte interesanta. Vreau sa spun ca n-o lumineaza cîtusi de putin din vreu n unghi nebanuit si nici n-o întuneca. ca în Tolstoi. Si caut la pagina 59. sau în stiinta despre viata si despre moarte ? dar nu despre arta. cu care parinte le s-a mîndrit mult.. Anii de ucenicie. Parintele cade" în greseala trufiei cînd ne arata cu deg etul ideile crestine care i-au calauzit existenta si creatia. care sa lupte.. Maturit atea artistica nu coincide obligatoriu cu maturitatea biologica si uneori nici c hiar cu a spiritului." Daca e asa. voi gasi ceva revelator. Iata. eventual. asa cum se cuvine. sa citesc. Galaction. cu însasi Ispita. coplesit. ca om si ca scr iitor. un preot are puterea de a împartasi cu grijanie si nu cu a ltceva o femeie care murea dupa el.. Stiam. care stia parca totul. To tusi. baiatul gaseste apoi în sine un impu ls religios care învinge dorinta sexuala care crestea în el asemeni unui fir de iarb a otravita si depune acesti trandafiri sub o troita. s ubiectiv însa forta creatoare a artistului n-are vîrsta si se manifesta printr-o ind ependenta turburatoare atît fata de stadiul biologic al vietii creatorului. Asa cum se întîmpla cu orisicine care a cutezat sa turbure pe contemporani cu visurile si cu scrisul lu i. Unii nu se pot împaca cu limba mea literara. si ca adevarul crud despre existenta pe care el a dus-o. Marturia literara" a parintelui Galaction nu ma surprinde însa cu nimic fata de ce ea ce opera sa desva-luie. Cuvinte minunate. îi cam displace. lamureste si simbolizeaza surprinzator toata simtirea si toata literatura m ea... cît si f ata de stadiul spiritualitatii lui. Îi rog pe toti sa citeasca si sa reciteasca bucata mea Trandafirii. Bucata aceasta rez uma. Tolstoi era chinuit la saizeci de ani de povara dorintelor trupului sau. cum au scris ei. des i. adesea viata si firea sa sînt mai spectaculoase decît opera. Ce sa mai citesc? Acest obstaco l. Ma uit la sfîrsitul cartii cu chipuri si popasuri. oricum. Dar el nu vrea s-o spuna. am casunat si eu discutii. cuvinte simbolice! Într-adevar! De-aici avea sa iasa povestirea De la noi la Cladova. Sa vad. vreun madular ca sa reziste. Hotarît. nu voia sa-i corupa sufletul. mi-am spus.. altii ma gasesc prea bigot si moralizam. Eliber area spiritului de vitalitatea biologica nu duce pe artist în mod obligatoriu spre iluminari estetice. esueaza în didacticism. Ion Barbu. aveam adica în minte ideea ca la scriitorul român marea confesiune e op era sa. mai demult. care traia destul de pasnic în Gladova lui si nu era cine stie ce cautator al inocentei pierdute.

datorita careia putem sa-i iertam autorului ei toate pac atele. vor dezarma. ne fac sa simtim incendiul înalt al constiintei nelinistite a creatorilor lor. Caci scriitorii sînt constiinte ale colectivitatii nationale. Si atunci îmi aduc aminte ca Gala Galaction ne-a lasat. este o fru moasa carte fara cusur. invocarea absentei momentului prieln ic pentru revela-. si nu suma unor concepte frumoase. pentru uzul scolar. cînd a naliza acelui moment ne arata dimpotriva ca nimic nu ne împiedica sa discutam desp re scriitori asa. ci sa le corecteze într-o lupta înc tata cu destinul. navalind pe usa si strigînd: imbecilule! Iar fiul . Dupa cum nici s incerii pazitori care venereaza si apara mormintele sfinte ale oamenilor nostri de valoare nu trebuie sa vada în îndemnul de a nu ne teme sa ne uitam în oglinda. nu contin mai multa putere de evocare. la noi. Asta nu înseamna ca defaimatorii sau babele literare. fara sa clipeasca. zicînd ca n-a avut parinti si ca se trage dintr-un neam umilit care n-a ajuns înca. Razboi si pace. Caragiale. Si aici putem cadea de acord ca pregatirea e necesara.. un s acrilegiu. pîna la el. Sc risorilor" eminesciene.. încît. care. si nu sfinti. e suparat pe cei care iau aceste fu muri drept adevaruri.Închid cartea si ies afara. sa nu întoarca nasul s trîmbîndu-se cu falsa pudoare cînd îsi vede urîteniile. Ba chiar putem sa ne punem întrebarea daca nu cumva unele scene de familie. sa-si vada adevaratul chip. care. Dar falsificarea în prealabil a ade varului unei opere sau a unei vieti (deci a unei constiinte) nu este justificata cu nimic. Scriitorul (ma gîndesc la Mateiu I. pe lînga puterea si profunzimea inspiratiei.' rea unor fapte de mare interes. Revenind la Mateiu I. cum sînt ei si nu asa cum vor ei sau noi sa fie. fara sa-i inventam însa virtuti pe care nu le-a avut. dar moarte. si coeziunea colectivitatii noastre nationale va slabi? Desigur. vulgar. Scriitorul ne minte în fata. asa a facut acest mare povestitor cu trandafirii aceia pe care i-a dat fata? OBSTACOLE lN CALEA LECTURII II În legatura cu viata adevarata a scriitorului iata un exemplu în care ruptura dintre realitatile brutale ale existentei lui si opera pare definitiva si nu constitui e nici un fel de obstacol în calea lecturii. pe buna dreptate. putem sa fim pe deplin linistiti. al caror erou a fost Mateiu . prin rautatea care le anima. fara teama înfrîngerilor. începe apoi sa creada el însusi în ceea ce a imaginat si sa-si descri e aceasta falsa viata cu o atît de mare autenticitate încît ceea ce aflam apoi despre adevarata lui existenta ni se pare ireal. strain de el. dornice de a scormoni în cenusa din vatra scr iitorului. Si aici ajungem La aspectul dramatic pe ntru o cultura mijlocie ca a noastra. decît cumint enia celorlalti copii ai lui Ca-ragiale. Nu st iu: a aparut oare acest Jurnal? Si îmi spun ca trebuie negresit sa-l citesc si sa aflu: într-adevar. Car agiale dupa lectura în România literara a înca a unui interesant articol al lui Serban Cioculescu despre viata lui) si-a confectionat într-atît o alta biografie. la lumina. privindu-l. care e amenintata sa devina mica daca nu a re taria sa se uite tn oglinda. si cred ca Serban Cioculescu. precum nu este justificata nici. pe lînga aceste articole care nu ni-l dezvaluie. ident ificîndu-se cu ea. fara sa zicem ca el ca este realmente magnifica". Istoria cu pusul îndelungat al manusilor ca sa nu-i altereze gingasa mîna frigul clantei cînd rebegitul tata batea în geam în vis col sa i se deschida usa mai repede ne face parca sa-! vedem aievea pe marele Ia ncu cu mustata zbîrlita de furie. Si con stiinta colectivitatii nationale e suma virtutilor si scaderilor noastre. buna doar. si nici atunci. sau. Aceasta bizara dualitate n-are un ecou profund în constiinta lui ca în cazul unui erou dostoievski an. reve larea fara pregatire într-un moment nepotrivit a unui adevar poate dauna. expresie ca re s-ar potrivi doar unor creatii ca Mizerabilii. nu e o teama fara rost. Pentru noi se pune într-adevar problema daca sa acceptam sau nu aceste fumuri. trebuie sa vada în rîndurile mele o încurajare de a o face. un Jurnal de mii de pagini. nu se vor gasi oameni slabi. încercînd sa creeze deci astfel pentru cititori o biografie sp irituala idilica a scriitorului. în cazul nostru cultural. Fiindca asta e spectrul care sperie ades ea pe omul nostru de cultura: daca punem viata noastra sub lumina totala a adeva rului. Cartea sa Cra ii de Curtea-Veche.

Iar ceilalti dintre ei. Si cum se ajunge apoi la întrebarea: pe cine parafrazeaza Rebreanu în scena în care vechiul prim-ministru si n oul prim-ministru se saruta în parlament în romanul Rascoala * Pe Caragiale. si noi stim sa muncim. Cosbuc cica i-ar fi spus: munca. E o idee pe care însisi scriitorii. ci muncii. la radio. interesul pentru rodul imaginatiei si simtirii lui sa înceteze. Putini mai au azi curajul sa slefuiasca atît de îndelung o carte. despre Rebreanu. Asaltati ace asta curiozitate pe toate canalele. putini reusesc sa închida în aceasta ca rte o lume cu care s-air identifica. N-are importanta daca aceasta lume e reala sau a trait doar în imaginatia lui. Iar dintre cei ce o fac. rabd ate si încredere. opera de arta nu se datoreaza prectim-panitor talentului. Si cred ca umbra marelui Mateiu" va tremura auzind cît de la moda pot fi craii" sai la atîtea decenii. cînd altii dispar sau intra. iar n-ai facut nimic! Cuvintele lui Cosbu c! Va sa zica. doi mari scriitori redusi la rolul de mic i propagandisti pusi în fata unui public amestecat într-o sala în care dupa conferinta urmeaza film. cum ar zice azi un adept al noului roman" fran cez. OBSTACOLE IN CALEA LECTURII Consumul de literatura.. obstacole im previzibile sa apara în calea lecturii cartilor sale. micsorîndu-se inuti l. Opera de arta poate plictisi. Caragiale. Drept care. nu constituie pentru mine un obstacol în calea lecturii operei sale. n-ai facut nimic! Si apoi: un sfert de talent. curiozitate care e un lucru tot atît de misterios. popularizar e la care însa nu putem renunta cu nici un chip. Nu.. mai putin ambitiosi. si ati distrus pentru multa vreme atractia naturala între cei doi poli (creatie. pupat piata endepedenti".. fara sa-si dea seama. Va sa zica. rupte din contextul vietii si operei. în presa. puse cap la cap si confectionata astfe l o biografie si o opera pe gustul comun. sa zicem. întretinuta cu atîta truda si prudenta de artist în cursul vie tii sale.. strica altii. Daca nu ai astea. greu reparabile. Ascult ati o emisiune. dar pe care moartea îl împiedica sa mai poata interveni. au lansat-o pe piata. Cumintenia lui Luca Ion nu ne-a lasat o amintire ca aceas ta atît de vie despre tatal sau. Pe urma manuscrisul lui Ion. E posibil asa ceva? ar întreba cineva incredul. Da. au început sa declare ca n-au ei timp sa scrie. oferindu-i o imagine robot a scriitorului si a operei. ce mare isprava. care era sa se piarda. în manualele scolare si nu mai discuta nimeni despre ei. Dupa cum n-are importanta daca aceasta lume ne place sau nu. sau în orice caz fragil. daca n-ai astea. Ne place scriitura". Aici d. imprudenti si din dorinta de a alunga dintre ei pe lenesi si pe misticii inspiratiei. el t rebuia sa spuna despre ea ca este realmente magnifica". daca a fost. sau a utorii de memorii" ne pot riposta ca tot ceea ce spun ei sînt lucruri riguros adeva rate. dar pe care trebuie totusi s-o co ntrolam cu o severitate cu atît mai mare cu cît alcatuitorii acestor emisiuni. clasicizati. cei mai îndrazneti dintre ei si-au suflecat pîna sus mînecile si s-au si pus cu brîncile pe treaba. Editorii nu le pot resping e pe toate. ca si intentia artistica înainte de a se produce. fiindc a amintirea e de pret. Un mare scriitor ramîne un mare scriitor. curiozitate). Ei bine. rudelor. în ciuda crudelor si inavuabilelor ei aspecte. Carti voluminoase si multe la numar au început sa asalteze editurile din întreaga lume.. puteti încerca dumneavoastra însiva si veti vedea ca nu e atît de greu p . Constiinta estetica aflat a la baza acestei creatii îl îndreptatea. ceea ce a reusit el. Este efectul negativ al popularizarii operei de arta. asupr a curiozitatii cititorului. trei sferturi munca. orice i-ai face! Ba nicidecum. Desigur. viata lui Mateiu I.. la televiziune precum si aparitia scri itorilor în scrierile memorialistilor. fireste . Serban Cioculescu nu trebuie sa fie indignat. în fata gîn-dirii comune care a tresarit: Aha! Asadar munca ! Talentul nu e asa de important! Pai daca e vorba de asa ceva.rînjind. prietenilor sau admiratorilor sinc eri creeaza adesea scriitorului o imagine cu efecte rele. ca i-ar vîrî în buzunar pe toti acesti scriitori ale caror nume apar mereu prin reviste si ziare de au ajuns sâ-i plictiseasca. Toata viata somnu l sau a fost populat de obsesii si nelinisti ca nu cumva operele lui sa plictise asca.

Faceti o editie Caragiale în care sa puneti în frunte si în cantitate mare bucati ca Arendasul român. Cin e sa mai observe în acest caz ca fascinatia operei literare asupra cititorului nu se exercita prin ideile ei de suprafata. la putin timp dupa ce începusem sa frecventez cenaclul lui Eugen Lov inescu. Rrromânca. si cititorul naiv (si nu sînt toti cititorii. si în iulie. la început. ale scriitorului.e cît pare la prima vedere. se irita prea adesea de îndraznelile sale de odinioara si penita sa nu mai aluneca p e hîrtie decît ca sa istoriseasca frumoase fabule poetice. Smeureanu! Lovi . Cei mai rai vor fi insii duiosi. ajuns venerabil. numai acele lucrari care sînt si desavîrsite din acest punct de vedere al creatiei? Nu asa a gîndit si autorul însusi cînd le-a tinut departe de volumele editat e de el în timpul vietii? Sa nu uitam ca toate acestea. 1907 Din primavara pîna-n toamna s-c. Fiindca scriitorul român. si e aproape totdeauna prea tîrziu. Savantul român. fiindca nu-l vor nega. ci prin ideile ei adînci. Nu exista decît o singura cale sigura pentru scriitor de a se apara de acele aminti ri" si editii" ale contemporanilor care i-ar vulgariza viata si opera. se vor gasi tineri talentati si cinici care vor sfîsia aceasta masca. creatia în sine? De ce trebui e bruiata cu astfel de scrieri. acest ceva pierdut. cum de fapt ni se si întîmpla. Putem sa mai trecem peste Jurnalul intim al lui Maiorescu? E l exista si e complicat sa-i rastalmacesti sensurile. trebuie sa iau masuri. naivi?) da de e le. memorii. Lui Lovinescu nu i-a placut. Nu e nici o gluma! UN SEMN DE ÎNTREBARE În viata noastra. în primul rînd si poate chiar exclusiv. intitulata De capul ei. Nu cunosc deloc viata Hortensiei Papadat-Bengescu. Titu Maiorescu l-a scris înc a de mic. Într-adevar. Rrromânul. al caror rol de moment s-a epuizat? Nu este crea tia un lucru care atrage pe scriitor în aceeasi masura cu ideile care îi dau coeziun ea secreta? De ce n-am alege atunci. televiziune si în manualele didactice. sau sa construim un pod. Nu stiu înca sa raspund la o astfel de întrebare. oare o fac rezistenta în fata timpului si care depasesc cadru l strîmt al decorului istoric? Altfel ce interes ar prezenta pentru noi niste aleg eri într-un regim care practic nu mai exista? Si apoi. si pe care Geo Du-mitrescu o re tinuse s-o publice în efemera sa revista Albatros. Nu ne-am nascut doar sa scriem o carte. ci îi vor stabili doar (e drept. cînd eram într-un concediu.. cîn d ne dam seama. ci înca la tinerete si terminata la maturitate. sa-mi scriu eu însumi înc a de pe acum amintirile". marturisirile" etetera. Românii verzi. intra în bibilioteci si s tau acolo. stergîndu-se cu mîna la ochi. amintiri. Sa spuna e l însusi despre sine si creatia sa astfel de adevaruri dure încît nimeni sa nu mai poa ta trece peste ele. dincolo de fapta mai e ceva. cu scrisorile" în mîna. fiindca în aprilie am fo st luat eu militar. dar avusesem noroc sa-i citesc la alta sedinta o nuvela mai traditionala. Caragiale e un mare clasic român de valoare universala. adaugînd si hohote le lor de rîs) statuia lui vie si plina de interes pe un soclu verosimil. în editia noastra. Citisem în cenac lu o bucata intitulata Calul. nu le mai poate scoate nimeni chiar daca toata breasla noastra ar protesta. sa mai realizam. scrieti o prefata în care sa aratati ca valoarea piesei O scrisoare pierduta sta în faptul ca demasca moravurile electora le si ale asa-zisei libertati" burgheze si veti diminua cu treizeci la suta inter esul pentru opera al tîna-rului cititor neavizat si care aude pentru întîia oara din a ceasta editie ca I. editii. ca nimic nu e inventat. Da. pentru împlinirea noastra. preferîndu-l în numarul acela ? auzi dumneata! ? pe Nic. dar pe care n-a mai avut timp s -o publice. nu la batrînete trebuie începuta aceasta întreprindere. Mi se face frig cînd ma gîndesc! Hotarît. care vor varsa lacrimi cu veneratie pe fabulele lui si vor produce. emisiuni pentru ilustrarea ideilor si nec esitatilor curente ale timpului. Dar pentru mai ce? as pu tea fi întrebat. sau o frumoasa cladire si pe urma sa murim. frecventare care n-a durat mai mult de cîteva luni. marele critic murea. Dupa ce criterii sa le mai scoti din moment ce au fost publicate? Ti se poate do vedi. la radio. Am vazut-o pe scriitoare prim a oara în 1943.L. scrisa cu o duritate pe care ulterior am pierdut-o . si a m mers în urma cortegiului sau funerar împreuna cu Constant Tonegaru. prin aparenta ideologiei ei comune. Si acestia nu vor fi cei mai rai. L. dar dupa ce el nu va mai fi în viata. menite sa-i creeze o figu ra aureolata de întelepciune..

ma avertizase prin luna mai a aceluiasi an ca daca nu scriu imediat ceva prin care sa fac sa dispara norii unei maladii literare inventate de care mi se legase nu mele (naturalism!) si în care nepasator pluteam.. descriptiv. pe care te roaga sa i-o trimiti pr in mine. scriitor încifrat. Calinescu. pai daca am ta lent. scoala-te de-acolo. Pamfil Seicaru. ilizibil. Uite (îmi spuse în treacat cu o mica emfaza). cu vocea lui subtire si senina: Ar e talent!. care în alt ti mp istoric la vîrsta mea de atunci se stabileste la Falticeni si se casatoreste cu Ecaterina Balu". asa cum ai scris-o.. a mai stat printre oameni cîteva minute. în tacerea plina de nesiguranta c are se lasase. Cea mai mare scriitoare româna. o doamna în vîrsta.. Nimeni nu-i adresa un cuvînt. M-am uitat la doamna din fata mea si n-am recunoscut deloc în figura ei îmbatrînita si obosita pe femeia din fata oglinzii". prieten bun cu criticul. Hm! a exclamat criticul la urma. Un pri eten foarte nelinistit în constiinta lui. am scris aceasta schita. Nu vreau sa fiu scriitor.. am gîndit eu. Si am venit cu Calul. Are talent!" Ei. în tabelul sau cronologic". Reusise sa ma nelinisteasca si pe mine. E un admirator al dumitale din' cenaclu. vezi ce e. Prin 1952. ? Ia loc. A avut apoi t impul sa tot stea de vorba cu tot felul de mosi uitati de Dumnezeu. cum spune. Scrie acum. Tot trebuie sa scrii. ? Esti scriitor. Ca sa vezi. o sa duca si el alta viata? Hai. în Istoria literaturii. sa aflu de 72 ce ma chemase. îti ofera zece mii de lei în schimbul nuvelei dumitale Calul.. Semneaza si pe u rma are o clipa de deruta cu tocul în aer.. M-am dus si l-am gasit în acelasi birou: avea un musafir. dar nu la mine în sat . si copie sa-ti faci dumneata dupa ea. admiratori. care era director. si acolo la primarie am vazut o scena: un tînar taran rau îmbracat si cu o biata palarie în mîna este strigat sa vie si sa sem neze actul prin care adera si el la o agricultura cooperatista. ba. mi-a spus el atunci. ai întepenit acolo?" Tînarul om s-a ridicat brus c. cum nu lipsesc nici din viata. . neliniste pe care n-o înteleg nici azi. dar întors la Bucuresti si plecîn d spre Sinaia. prin care e l dadea tot. mi-am zis eu atunci plin de trufie. apoi s-a facut de o paloare mortala. s-a auzit a tunci o voce poruncitoare. mi-a spus el. i-am spus. s-a dat la o parte. doamna Hortensia Papadat-Bengescu!. Prin iscalitura asta. si scrie. ma invita criticul. ci undeva prin Moldova. nici n-ai apucat sa te afirmi." În cursul saptamînii urmatoare cineva ma anunta ca Eugen Lovinescu vrea sa ma vada i mediat. ce folos?" Aveam douaz eci de ani. M-am grabit sa copiez manuscrisul si sa trimit bizarulu i admirator originalul.nescu a exclamat de cîteva ori în timpul lecturii. N-a fost singurul lucru pe care l-am vazut atunci. i-arn spus eu în gînd batrînei din fata mea si mi-am întors privirea spre cr itic. parca s-ar fi abatut deodata asupra lui toate întrebarile: cum traise nu fusese bine. voi fi exclus din Uniunea Scriito rilor si maladia literara se va transforma în una politica. s-a tras în jos. Descriptiv. M-am dus pe la tara. Am aflat abia tîrziu de la Zaharia Stancu ca trebuia sa fi fost Dinu Nicodin. în plina frumusete matura. domnule. al carui nume nu trebuie sa-l stii. Atunci va fi grav. care nu lips esc din literatura lui. s-a lovit cu genunchiul de masa si fruntea lui mare si alba ca hîrtia întîi s-a împur purat. stati sa va citesc una care sa justifice mai bine aceasta apreciere. patron fiind celebrul. dar daca nu mai ma pot îndragosti de ea si ea de mine. ? Ce sa scriu? ? Du-te pe la tara. cum puteam gîndi altfel? II admir abia acum pe Sadoveanu. om foart e bogat si de o cruzime rafinata cunoscuta numai de putini. ma aflam la Tusnad într-un prim concediu adevarat din viata mea. asa cum o arata. si ti-ai si gasit. în regiunea Husi. care avea vreo douazeci de pagini si se mimea Desfasurarea. O fi ea cea mai mare scriitoare româna. Tin -te bine! Am luat banii încîntat. a mai adaugat criticul cu o b lînda filozofie. pe atunci. Ce faci. A luat-o tacut pe lînga garduri si s-a dus încet fara sa se uite îndarat. în original.. G. care explica pesemne placerea pe care i-o facusem eu cu uciderea minutioasa si cruda a calului" meu. Ce descarcari afective se petreceau în el? Ce prabusiri? Chipul i s-a lungit. ? Un domn. ? N-am acuma chef sa scriu. prefatatorul. reprezentau cam doua salarii de-ale mele de proaspat secreta r de redactie la un jurnal de dupa-amiaza la care am putut intra tot prin recoma ndarea criticului. Nu ma intereseaza persoana dumitale". catre Ion Vinea..

. Mi-a spus mai tîrziu (cînd era prea tîrziu!). se tinea departe de generatia mea. cum ar putea scrie în viitor un autor de tabele cronologice" de vieti. Si nuvela va aparea. dar nu Premiul Nobel. dar nu e suficient. Eram sin guri. Se afirmasera. Omul pe care îl admiram de mult. socialismul va fi învingator. Întîi m- am simtit jignit.. sau nu e? Pe urma n-ai descris cum au ajuns acesti tar ani. care a fo st mai convingatoare decît argumentele lui. Cine era cel car e i-a adresat cuvintele acelea dure? ? Cine stie ce tîmpit! ? În cazul asta sentimentul dureros pe care îl descrii tu îsi diminueaza semnificatia.. mi-a raspuns el. Nu se simtea bine. dar apoi am început sa rîd: Si de-aia sînteti dumneavoastra saptamînal optimist?" Am publicat nuvela îngrosata considerabil în august si am plecat sa ma odihnesc la T usnad. cînd l-am vizitat o data. noi doi. Generatiile afirmate taceau. dar nu prea mult. ? Si ce mai ramîne din ce am vrut eu sa spun? ? Tot. E un nesimtit. probabil un individ care vedea în afacerea care se înc heia ceva foarte avantajos pentru el. Lo cuia în conditii înspaimîntatoare." Am înteles c a avea probabil multi musafiri reactionari pe care îi da afara în felul acesta. mi-a mai spus acest prieten cu o stranie pasiune.. Si pe lînga asta aveam treizeci de ani. CARAGJALE . ? Ai dreptate. ? Asa e. a continuat prietenul meu. G. a c rezut de cuviinta ca trebuie sa-mi spuna din cinci în cinci minute. Mi s-a raspuns ca e Hortensia Papadat-Bengescu. generatiilor mai tinere (si. eram de aceeasi vîrsta. fara nici o le gatura cu discutia de care de altfel marele om n-avea nici un chef: Stii. Ce pozitie sociala ocupa. într-o zi cînd marea scrii toare nu mai era pe aceasta lume ca sa ne mai puna noua. si acest prieten nu mi-a spus si mie atunci sa ma d uc s-o vad si eu. gîndul la destinul ei nu mi-ar fi turbur at cu nimic astazi amintirea acestor efemere întîlniri. Nu mi-era mie a tunci gîndul la viata celei mai mari scriitoare române. nu se m ai întorc vremurile. criticul. dar a vrut sa-l umileasca. mi-a spus prietenul meu. a vizitat-o într-o iarna acasa. ? Pai tocmai de-aia nici n-a înteles ce sens profund avea pentru celalalt tot ceea ce se întîmpla în sat. Am sa insist asupra acestui personaj negativ.? E buna.. un tacut si neluat în s eama de nimeni semn de întrebare. si. Trebuie sa a rati satul cu tot ce se întîmpla în el. roata istoriei. Tinea foarte tare la mine. Mihail Sadoveanu scrisese sau se pre gatea sa scrie Mitrea Cocor. Si alungi si norii care s-au strîns d easupra capului tau. prem iu pe care sîrbul Ivo Andrici avea sa-l primeasca. si propriei ei generatii stralucite).. si un alt prieten al meu. ne-a explicat Claudia Milian. n-o sa apara. DESPRE ACTUALITATEA LUI I. dar n-ai spus tot. desi se stabilise evident în Bucuresti. în camera mea frumoasa de pe strada Ana Davilla si se facuse dimine ata. L. unde Uniunea Scriitorilor avea o vila. dar fara vreo semnificatie mai înalta. si scriitorul. la urma urmei. Cine e? am întrebat. ? Da. N-a stat mult acolo Horestina Papadat-Bengescu. e în partid. care avea sa-i aduca pe plan international o medali e de aur.. I-am raspuns ca intentia mea a fost sa descriu numai atît cît am d escris si nimic mai mult. nu se casatorise înca cu nimeni si n-avea stiint a de a se apropia de colegii sai ajunsi la capatul unei vieti si al unei opere". Sau a înteles. cît foarte retrasa si foarte absenta. O însotea aproape tot t impul Claudia Milian. ? Si trebuie sa spui si cine e. stateau de vorba amîndoua. Daca ar fi murit atunci. deocamdata putini. stia pe atunci mai multe decît st iam eu si voia sa ma apere de o primejdie de care eu nu eram constient. cu problemele grave care se puneau generatiei mele. Calinescu. pe care îl merita pentru opera sa anterioara. Am gasit acolo printre alti scriit ori si o doamna nu atît foarte batrîna. tot critic. criticul. la convingerea ca trebuie sa-si faca alta viata! Aici m-am înfuriat. Dar am auzit ca a mai trait cîtiva ani. ? De ce? ? Nu se întelege cine e individul care îi adreseaza acele cuvinte dure.. Si e interesant.

asteptînd sa fiarba. ci din pasiune jurnalistica. am zice. i-a deformat apoi opera. ca u n cetatean. daca în ele n-am vedea si idei de tipuri embrionare. si urmatorul editor sa nu puna cuvîntul art istica în ghilimele. si editorii straini au mers si mai departe. am citit din curiozitate. du pa ce în timpul vietii l-a constrîns" sa-si petreaca ultimii opt ani din viata la Ber lin (iar el n-a înteles ca aceasta plecare însemna o însuficienta încredere în clasa munci toare. si mai ales o mare cantitate de caraghiozlîcuri". miticisme" sau gogo si". Scriitorul însa nu le publica cu premeditarea experimentului. Ghita Calup. Ma voi stradui ceva mai jos sa arat ce înteles are pentru mine. cînd e vorba de opere complete. Asadar. dar care e i nteresat ca arta literara. un scriitor pe care burghezo-mosierimea. studiile si prefetele care au însotit editiile precedente din ultimii do uazeci de ani. pîna cîn d din scriitor si din opera nu mai ramîne nimic nescos la lumina cruda a zilei. L . L. fraze si ticuri care aveau sa capete ulterior o putere de sugestie nebanuita la simpla lor lectura. noi revelatii.Oferindu-mi-se prilejul de a scoate la Editura Cartea Româneasca o noua editie a o perei lui I. Zarifopol cere ca tot ceea ce a scris I. în editiile urmat oare. Totusi. desi pretentiile mele nu merg pîna ac olo încît sa numesc editia mea stiintifica". în cazul de fata. creatia artistica în general sa nu fie coplesita de int erpretari si speculatii 78 excesive si sa nu fie sufocata de abstractiuni. asa e. asa-numitele ^carnete". care a avut timp sa-si publice în volume ceea ce a considerat el ca merita sa f ie strîns între doua coperti si a ignorat ceea ce risipise prin ziare. plescaind din limba de satisfactie si placere. si la unele c arti au început sa publice asa-numitele dosare" ale cartii sau. chiar daca în acest laborator scriitorul. am sa încerc sa le stric fie macar si pentru cîteva clipe apetitul. desi le banuiam în general co ntinutul. intram însa nu într-o interpretare literara a operei caragiales ti. Din cutare notita aflam. fie ea si din partea unui om care nu e specializat în probleme de critica si estetica literara. Se pare ca sînt totusi foarte gustate" astazi aceste aparente de sfarîmaturi. si nu e nimic de facut cu acesti canibali care dantuiesc în jurul cazanului filozofic si sociologic în care au aruncat opera". ca a existat cineva care a avut totusi acest drept. de pilda. fiind . si sa mai reziste dupa aceea cine mai poate în fata curiozitatii devorante a cititor ului. ci într-una pur sociologic vulgara. se comporta întocmai ca Jupîn Dumitrache din O noapte furtu noasa. acest am. Iar Balzac n-a spus el însusi ca vrea sa fie secretarul ep ocii lui? Va sa zica secretar! Ce e misteros aici? În editiile urmatoare. care constituie parca sfarîmaturile marii opere . pentru ca apoi s-o degu ste" în liniste. pe care sa nu le mai repete si bineînteles sa se fereasca sa n u faca la rîndul sau alte greseli. Si nenumarate alte detalii. o izolare individualista!). nimeni neavînd dreptul sa faca o selectie. în prefata sa. Scopul meu e sa întocmesc una artistica". nebanuind nici el ce-o sa-i iasa . E un semn de întrebare daca unui scriitor îi convine sa i se intre în laboratorul sau secret. Caragiale. interpretare al carei ecou p ersista înca ici-colo. si anume Caragiale însus i. Consumul de literatura ce re noi amanunte. care e nesatisfacut si iritat daca îi spui ca exista într-o opera secrete care nu pot fi desfacute sau taine care nu pot fi sfîsiate. voi cauta sa profit de acest drept si s a spun cîteva cuvinte despre predecesorii mei. orice întocmitor de editie are dreptul sa judece critic li psurile celorlalte. care au adunat toata productia literara si public istica a marelui clasic. Întîi Zarifopol si d-l Cioculescu. Dar sa nu uitam dupa aceea. el însusi scriitor. Ce secrete? Care secrete? Unde vezi dumneata taina? Iata proba: Cetateanul Ghita Calup! Jupîn Dumitrache a f ost copiat dupa natura. Fireste. Caragiale sa fie preluat. Într-adevar. Sa ne oprim însa putin asupra interpretarii care s-a dat operei lui Caragiale pîna mai acum cîtiva ani. fata de care dosarele" si carnetele" pe care le-am ironizat mai sus sînt adevarate elemente ideale de întretinere a curiozitatii vii pentru creatia artistica. experimenteaza inocent în vazul tuturor. si care justifica o interventie. aruncînd-o în domeniul co . se hraneste si se va hrani mereu din corpul viu al operei de arta. noi interpretari bazate pe texte autentice. Cine e Caragiale din studiile care însotesc aceste editii? Caragiale e un mare realist". aceasta notiune. daca dosarul era înch eiat si opera necontroversata. Eu stiu ca sînt pe deplin constient de zadarnicia in terventiei mele: critica si estetica literara. si. ramasitele ei. adica tot fel ul de articole. de toate nuantele si de toate ori entarile.

Ce a descoperit Caragiale la eroii sai? Un lucru dupa cît ni se pare nu prea i zbitor. desi stim totul pe dinafa ra. stîrnesc deodata în noi uimire extrema. L. ca în to ta opera sa nu exista vreun taran sau muncitor ridiculizat".micului pur". nimic mai durabil ~c a~ aceasta opera. Dar daca ne mar ginim doar la aceasta descriptie si mai adaugam ca opera contine forta artistica" . si a tunci în ce consta secretul acestei eternitati" a unui material atît de perisabil? De ce ne place Iliada. în cadrul literaturii române originalitatea lui I.. si care aduce alor sai mari nenorociri. L . cum ar fi Pacat. O trasatura a întregii opere a lui Caragiale. descrierea obiect iva a conditiilor sociale si istorice e necesara. Ma opresc aici cu citatele. parca zice el surîzînd sardonic. Fireste. care nu se mai sterge niciodata din sufletul nostru s i se repeta cu aceeasi intensitate la fiecare lectura. chiar luate separat. sau O faclie de Paste. Satirizarea în sine a unei anumite lumi sau ordini sociale de mult ne lasa indifer enti. dar nu mi se par definitorii pentru originalitatea lui I. Caragiale. L. . Da. În schimb. Mînie. Lovinescu sa afirme ca materialul din care e co nstruita opera lui Caragiale e perisabil? Cu toate acestea. nu o data. zeita. numite Canuta om sucit sau Situatiunea. dar aceste editii sînt în biblioteci. plina de semnificatie si pentru excep itonala forta a realismului sau si pentru pozitia scriitorului. care. au valoare doar pentru ca fac parte dintr-o opera mare. dupa cum zugraveste pe exploatati sau pe exploatatori" etc. bineînteles. încercînd astfel sa acopere o trasatura ei de baza: satira. în cazul nostru. a creat despre el imaginea scriitorului scept ic. uitîndu-se voit un fapt însemnat. la care desigur ca semnatarii în cauza au renuntat si ei de mult. E o realitate care ni se impune. care a rîs de toate si n-a crezut în nimic. iar de spre mediile micilor functionari sau comersanti au mai scris si altii. prostia ce zace în onorabilul Catavencu si ce festa îi juca Agamita Dandanache!" Dar sa ievin la greaua întrebare pe care noi însine ne-am pus-o într-un mod atît de dire ct. nenorociri! Astea nu le traim s i noi si individual si extinse la popoare întregi? I. cu atît mai mult cu cît. toate operele de valoare creeaza în cititor acelasi sentiment ca se afla în fata unei forte artistice. oricare din nuvelele sau schitele sale.Nu simpla fixare sociologista a mediului descris si stabilirea genului literar practicat de un scriitor ne da cheia originalitatii unei opere. de pilda. sau Atmosfera încarcata.. n-am spus mare lucru. Caragiale ne marturiseste el însusi în opera lui. departe de a fi rupte din context. conditioneaza o rice analiza cît de cît serioasa a problematicii unui mare scriitor. ci în zeci de m ii de exemplare în care s-au tras si pus la dispozitia cititorului de toate vîrstele . si. etc. sau mai bine sa citam un text la întîmplare: un functionar are niste bilete cîsti-gatoare. pe care o simtim totdeauna în fata capodoperelor si în care e amestecata admiratia. este felul cum s e împarte ea. Interpretînd abuziv anumite articole ale sale. cu materialul ei cu tot. sau In vreme de razboi. Fiindca la întrebarea ce înseamna forta artistica nu putem r aspunde. Înseamna ca avea dreptate E. dar cu consecinte pe planul creatiei spectaculoase. sau sîntem tentati sa raspundem ca prezenta ei nu ne releva nimic.. si dificultatea e cum sa descoperim. Sa examinam. carei muze si cum i se adreseaza: Cînta-mi. sa u chiar Calul dracului. si nu în cîteva mii. Caragiale? Ce a descoperit el? Fiindca un scriitor de ce ar fi el mare daca nu e original si n-a descoperit nimic? Satira a facut si Vasile Alecsandri. desi a trecut de la crearea ei atît de mult timp? Mai traim a stazi într-o societate gentilica? Nu. Dar.. reprezinta palid contextul plin de lozinci cu care e întesat si potrivit caruia Caragiale ' p arca anume s-ar fi nascut în secolul trecut ca sa satisfaca apetitul sociologistil or vulgarii din deceniul 50?60 al secolului nostru. mo tiv pentru care îsi da demisia. acea lume sau ordine sociala a si disp arut. într-adevar. dar ni se cînta mînia ce-aprinse pe Ahil Peleianu l". prin elimi narea a tot ceea ce e comun tuturor valorilor. Cineva ar putea sa-mi repros eze ca abuzez de perspectiva pe care ne-o da timpul care a trecut. e mai bine sa parasim aceste studii si prefete si sa ne punem ma i degraba întrebarea: în ce consta. ceea ce e propriu sau dominant nu mai în opera unui anumit scriitor. povestiri de Caragiale. încîntarea si chiar si cea atît de ironizata de unii si de însusi Caragiale emotiune imp ersonala" a lui Maiorescu. Trebuie sa marturisesc ca. In ult ima instanta. citînd aici ide i si propozitii ridicule.

sa umblati d-acu-ncolo cu infamii si sa va bat eti joc de oameni.. Iata-le. deoarece se-ncrede orbeste-n mofturile d-voastra si cu tripotajuri ovreiesti de bursa. compusa din expresii si idei inautent ice. unde se-ncaseaza cîstigurile de la loteriile care s-au tras alaltaieri? ? Fondul e depus la casa de depuneri. ? Parol? ? Camerele s-a închis de sîmbata trecuta. Am amîndoua cîstigurile mari! Bancherul deschide niste ochi plini de a dmiratie si zice.. ne sta înainte un functionar oarecare. uita ca are în buzunar o petitiune iscalita de mai multi cultivatori de prune. la posesorul lor.. ? Ei! asi!. eroul o ia razna. dezdoieste biletele si întreaba: ? N-aveti listele oficiale? ? Ba da. dar parca în al d oilea plan.. sau de-o lipsa de gravitate angelica. In loc de o comedie umana avem deodata de-a face cu o comedie a cuvîntului. zice d-lui Lefter. si iaca de unde provine. Ciudat lucru. Bancherul le ia. nu ma-ncurca: una-suta-si-noua-mii-cinci-sute-doua-zeci ? Bucurest i-Astronomie. ? Nu. În plina nefericire. tinîndu-le gratios între doua degete.. fascinat de acest fenomen. stimabile: v-ati înselat. ma-ntelegi... dar simte o sfîrseala si cade. pe care trebuie s-o dea unui deputat s-o prezinte în Camera.. ai venit cam tîrziu. si arata de departe doua bilete. ramînem stu pefiati: nu e o drama. . sau crapuloase (Groaznica sinucidere din stra da Fidelitatii). Lefter se face vînat ca ficatul si se ridica izbucni nd cu o volubilitate suprema: ? Viceversa! Nu se poate. Dumneata ai la un a tocmai numarul care a cîstigat la cealalta si... raspunde bancherul! una-suta-si-noua-mii-cinci-sute-doua-zeci. Aveti vreun bilet cîstigator? ? Am... Bucuresti-Astronomie zero-sapte-zeci-si-sase-de-mii -trei-sute-opt-zeci-si-patru. Lefter retrage încetinel mîna.. ce-i drept. dînd sa ia biletele: ? Dati-mi voie. prostia. care suntem noi prosti si nu ne în vatam odata minte ca sa venim. ? Ma rog. îl studiaza aici. ma -ntelegi? Va-nvat eu minte pe dv. raspunse fara afectare d. Dumneata ai. ? Ba pardon. Cum aude cuvîntul viceversa. scoate la iveala. întinzînd machinal mîna cu biletele. ca vampirii. zîmbind si el fara afectare... la bilete. Lefter cu vorba raspicata.si viceversa.. si sa ne revoltam. si... ? Ma rog.. precum la Costica Panaite . pe un scaun lînga contor.. ? S-a votat legea. tot întîrziind prin bodegi. pierzînd toata sudoarea fiecare om onest. Cum s-a întîmplat!. da! sa ne revolt am! Asa sa stiti: prosti! prosti! prosti!" E clar. zice d. ci o comedie. Torentul de vorbe scoate la iveala o tîcneala care zacea în creierul indiv idului nestiuta pîna atunci nici de el însusi. zice bancherul. si intentia satirica lipses te. ca ne aflam în plina drama. Dar d. În cazul de fata. doua cîstigatoare. Dupa zece minute omul care a scuturat în fine jugul nesuferitei robii intra la banc herul unde au fost depuse biletele en gros. venalitatea sau necinstea (Scrisoarea pierduta). în timp ce în alta parte. judecînd fondul chestiunii. satirizînd. ca sa opreasca votarea impozitului pe grad: ? Bine. Popescu.. Lefter nu-si da bine seama de ce... într-o situatie dramatic a pentru erou. dar care dau la iveala viata adevarata a constiintei lui falsificata de cuv inte. dus de cuvinte. alb ca portela nul. peste poate! Viceversa! Asta-i sarlatanie. care. Al dracului!.. se uita bine la liste.. ce? ? . Si totusi. D. d. care asculta stupid: ? Uite ce e. ? Sunt cîstiguri mari? ? Maricele. avem o data zero-sapte-zeci-si-sase -de-mii-trei-sute-opt-zeci-si-patru la Universitate-Constanta... ? Si. domnule. Descoperirea acestei comedii a cuvîntului îl aduce pe Caragiale spre constiinte ador mite sau buimacite (Caldura mare). ma rog. Costica. fiindca este o exploatare si nu va mai saturati. Caragiale.. ? Da-mi voie. dar poate cineva sa le-ncaseze si prin noi . acuma vii?.

. Caragiale desigur c a s-au mai facut. fara sa fie în societate pe treapta de sus. banuiesc ca ar protesta e l cu un gest larg si afectat citind rîndurile de fata. L. care i-a permis sa dea la iveala tot ceea ce exista în opera lui fara cusur sau îl reprezinta.. În acest caz ce le-ar spune celor lenesi contemplarea. desi interesante. împreuna cu terito riul pe care si l-a descoperit si al carui unic proprietar universal este. care ne manînca zilele. Dupa cum se va convinge cititor ul îndata ce va parcurge sumarul. nu ore. existenta în editiile mai mari anterioare. cum ar parea la prima vedere. aceste articole cu o semnificatie legata de evenimente ale timpului ar putea sa întunece o perceptie mai legata de creatia propriu-zisa a cre atorului lui Conul Leonida. Asta înseamna ca gestui poetului d e ridicare a bratelor spre a arata ce e pe cer se adreseaza doar oamenilor activ i. românii. dupa expresia fericita a unui scriitor american. contemplarea ne face sa descoperim în noi însine eternitatea. Asta nu înseamna ca gheara leului nu e preze nta si în ele.Alteori comedia cuvîntului care se joaca e mai putin originala. cum le-a si scris (M. o categorie de oameni care sînt chiar asa cum îi vrea poetul. si nu se adresea za celor inactivi. Articolul 214 etc). în timp ce altii sa trudeasca de dimineata pîna seara? Si sa nu-si gaseasca macar cîtev a clipe sa contemple si ei o conste-latie cereasca «au sa iasa sa vada macar cum e cîmpul. Toate aceste referiri cu privire la originalitatea lui I. ca peste tot în ceea ce a scris. L. politaiul Pristanda sau pensionarul Leonida. Calinescu. Într-adevar. Într- adevar. si ca nu-i apartin. în schimb stupiditat ea care ni se dezvaluie la erou e atît de perfecta. Sadoveanu). care dupa mine e mai frumos decît cerul? Dar mai exista printre noi. pot sa se uite pe cer si fara îndemnul poe tului. contemplativi. neavînd ce face. În ceea ce priveste editia pe care am pregatit-o. Iesim din bles temul activitatii. E vorba de o stea sau de o constelati e si ne îndeamna s-o descoperim pe cer. Sau se adreseaza si acesora? Tuturor oamenilor". CE NE SPUNE ORION? Un poet ne atragea de curînd atentia ca peste capetele noastre aluneca pe cerurile sticloase de iarna o catedrala de lumina".ti . Caragial e într-o zodie a seninatatii artistice. asta e menirea poetilor. pornind de la ideea c a. ci în fata tîmpeniei umane rotun de si inventive (cere întîi apa la gheata înainte de-a spune ce vrea si batista impieg atului sa se stearga la gura). Aceasta tîmpenie umana nu e asadar privilegiul doar al mosierului Trahana che sau avocatului Farfuridi. Marius Chicos Rostogan. E vorba adica de o editie care cuprinde aproape tot ceea ce a scris I. a constelatiei Or ion? Ca sîm si ei eterni ca si cerul înstelat? Si la ce ar folosi sa se simta etern un lenes sau un hot care fura munca si sudoarea altuia? Adica cum. sa atraga atentia oamenilor asupra lucrurilo r frumoase si sa-i smulga din grijile si obsesiile lor prea de tot terestre. dar frumoase nuvele curn ar fi La Hanul lui Mînjoala ar putea sa le scrie si alt ii. ci zile între . sau celor care pe trec alte ore pe la cozi. fara griji. sa nu putem s capa de ei niciodata si sa trebuiasca vesnic sa munceasca altii pentru ei. cum afirma G. am eliminat cantitatea prea mare de publicistica. celor truditi de cele opt ore petrecute în zgomotul uzinelor. sa zicem. încît ni se pare neverosimila si r ecitim de mai multe ori bucata (Petitiune) pîna întelegem ca ne aflam nu în fata unui Mitica. sînt la fel de imbecili ca si Dandanache. si care n-are nici o explicatie si parca nici un remediu. Ele nu cuprind si nu epuizeaza totalitatea lumii caragiales. Tatal meu era un astfel de om. deputat. E ceea ce am numit la început . si redevenim ceea ce fusesem înainte de i zgonirea din rai: adica inactivi si nemuritori. daca nu s-ar fi lasat noaptea. Pedagogul de scoala noua. fara sa fie însa asemanatori cu el în alte tras aturi. iar e i sa stea si sa se uite prin locurile cele mai frumoase ale tarii. care sîcîie autoritatile cu cereri vagi si nimerest e la Regia Monopolurilor în loc sa se duca la Pensii. Ar fi putut sa stea pe prispa scaldata de soare. desi la ei apare mai agravata. W Faulkner. care. înghesuiti în magazinele supraaglomerate. în care transcr iptia limbajului pestrit de mahala nu trece într-adevar dincolo de comicul pur" (D- ale carnavalului. o editie artistica". sau chiar multe din momente".

O sa ajungeti voi oameni. pîna gasea. Atît. dar asta nu înseamna ca munca era valabila si pentru el si ca statul îl merita toti prostii.gi. Cu cîti copii avea îsi spunea însa ca era acum rîndul lor sa ajunga oameni si sa munceasca si sa-si faca. daca va luati dup a el!. La munca! Si avea dreptate. Era o trimitere obisnuita. fiindca taica-sau era foa rte bogat si nu trebuia sa-si vînda grîul pîna la ultimul bob. ar trebui sa aveti haine croite pe voi si pantofi în picioare. Vrînd eu însumi sa cumpar de la casa de comenzi Mercu r" cinci kilograme. am vazut fenomenul cu ochii mei: bucu restenii au devenit mamaligari.. pe care nimeni nu ne absolva cînd copiii si noi însine traim prost din vina noastra? Acest gînd m-a obsedat totdeauna si niciodata n-am avut sentimentul ca am timp (desi am avut berechet) sa ma uit pe cer si sa observ mersul constelatiilo r. CIUDATELE OBICEIURI ALE BUCURESTENILOR Pîna acum cîteva zile am crezut ca obiceiul de a mînca mamaliga la masa îl au doar taran ii si nu mi-asi fi putut închipui ca bucurestenii ar putea sa stea într-o zi în siruri lungi. îi spunea el mamei. ne spunea sa ne asezam adresîndu-n i-se astfel: ? Stati jos. care cînd intra în clasa. spectacolul lumii. Am fost obsedat. dupa ce ne ridicam în icioare si-i raspundeam la buna dimineata în cor. ? Colosal! Cînd eram copil aveam un învatator în sat. de n-am descoperit pîna acum unde se af la cutare stea? Nimic n-am facut. ? Cum asa? am întrebat. iubitori de spectacole ale naturii sau ale cu vîntului. ce se-ntîmpla cu multi dintre noi. în sinea lui. unde se colectau pentru fabricile de zahar. fiindca în astfel de împrejurari el nu mai ave a de vînzare decît puterea lui de munca si trebuia sa dea o lupta sa nu se lase chia r de tot înhamat pentru cîtiva saci de porumb. fiindu-i absolut suficien t ca sa-l uimeasca si isa-l încînte fara slabire.. ca îsi cîstigase acest drept suveran: sa stea adica si sa se uite. care atragea si fermeca lumea. Atunci omul începea sa bata pe la portile altora s i. asa. numai doua. Ei bine. t ac-tu ala ce tot face de dimineata si pîna seara si nu pune mîna sa va tina? Are dou a loturi de pamînt. ci în minte. Aici ajungem însa la fondul dramatic al chestiunii. în timp ce noua ne ramînea doar porumbul si mîncam numai mamaliga. Existau oameni care se simteau iritati numai la simpla lui vedere. sa obtina malai. n u sa umblati desculti si trentarosi. sa munceasca. Adica el era un mîncator de pîine. Mama era disperata. Dar nu era adevarat. Da. toamna. copiii. adica în spirit. si unul din fiii lui depune marturie ca asa a fost. Pe primavara. Nu orice nerod are dreptul sa stea si sa cast e gura. valoare care îi de osebea cu adevarat de boii pe care îi înjugau. Dar de ce? ? Asa! ? Cum. ca daca el cu adevarat îsi cîstiga se acest drept. mamaligarilor. si nu o data unii dintre acestia ne înjurau pe noi. Ce-am facut cu acel timp. cînd am înteles ce s-a petrecut acasa în ziua precedenta unui coleg de . mi s-a raspuns: ? Nu. O data am fost martorul unei dezvalui ri în acest sens. La Chitila o sa ajungeti". dupa cum se sl cuvenea. descretind fruntile. dar tatal meu avea si dusmani. Ba. El considera. atît cît se vedea de pe prispa lui.. se mai întîmpla sa si rabde. Da. nu e malai? ? Cerere mare! mi-a raspuns functionara cu un glas filozofic. am exclamat eu. Adica dintre cei care n-o sa-si poata cîstiga existenta decît adunînd oase de pe cîmp si vînzîndu-le la Chitila. si facîndu-i nu o data pe unii dintre ei sa simta ca valoarea omului nu sta în cumularea de bunuri. tata avea cultul muncii si stia ca nimic nu aju nge cel care nu pune mîna si nu trudeste din greu. dupa atîtia ani cît se trudise. sa se araneasc a". începea însa si porumbul sa se cam împutineze tîn podul casei.. la cozi. absolvindu-l . fiindca stia c a nu e un lenes si ca îsi crescuse copiii cu ciomagul. cînd l-am avut. cutare (asa si pe dincolo). cînd ne vedeau rau îmbracati sau galbejiti de boli. fiindca din contemplarea lui s-a nascut gîndirea lui originala. care era sin gura care conta pentru cei mai multi.

fara sa fie silita sa se întîlneasca zilnic la baie.. paisprezece pisi ci moarte a numarat. si cîini uscati. Nu. Voia sa-si exprime recunost inta ca. galeriile de la ferestre din lemn de nuc. storurile. parchetu l... Totusi. constructie stil vila... mi-am zis. ci ale lui personale. sa i se schimbe si norocul si apoi am uitat de aceasta fericita persoana. ma face sa fiu mai prudent cu afirmarea taioasa de adevaruri.. Splendida.-al nostru. pereti grosi cu ornamentatii s.. De ce? Fiindca i-au furat lucruri care nu erau ale lor... ornamentatii. dar. cei mici.. nu vad cum. separ ata. plafoniere. sa i se întîmple. si instalatia electrica com plet deteriorata... Fusese construit un zid despar-tilor care taia holul. Acuma mai era! Colegul nostru s-a facut rosu. Da' cine erau astia care spuneti ca nu îndrazneau sa.. etetera. l-a apucat pe pusti de mîna. Cum au pu tut trai. Întrerup suvoiul de cuvinte. Se vede din strada.. ca un prost.. sa separe familiile în trecere.. gaze. Sa inte rvin la autoritatea care ne-a dat repartitiile. cu ocazia schimbarii cas ei.. Desi o întîm-plare povestita de mine însum i despre niste cetateni evazionisti care s-au comportat exact ca într-o nuvela eva zionista. putrezite. fostul proprietar al casei (cazuta în întregime sub legea natio nalizarii).. se întoarce bucuresteanul cu punga cu malai acasa. pune o ala de tuci pe foc si se apuca sa faca mamaliga! Înainte sa ma mut în noua locuinta am primit un telefon de la persoana careia i se d aduse o alta casa în locul celei în care urma sa ma mut. iesind fuga din curte si apropiindu-se de colegul nostru cu o expresi e radioasa ca-i poate da o veste mare: ? Nene. orice ai zice. acest director era un zbir. pe dinafara.. Podul. o suta de metri patrati de gradina. întrerup eu ac est torent de lamentari. trei odai. nu. A doua zi.. La intrare ma astepta.... Un vis! I-am urat. l-am în trebat.. Un miros infernal. ferestrele. în restul odailor niste oameni. S-o ajut.. De unde stia. Ei.. Plafonul. nu. niste aplice. Nu voia nimic de la mine. Am intrat înauntru. Tocmai mie sa mi se întîmple asta.. ba. cine a locuit acolo? I s -a repartizat o casa parasita. foarte cumsecade. Niste oameni foarte cumsecade. Ferestrele cu feroneria distrusa. apa de baut... pe care îl chema Ion M.. tinea cheia de la apa la el si nu le dadea apa decît la anumite ore. Vre ti sa spuneti. O voce jalnica ma întîmpina la celalalt capat al firului.. care e o persoana maniaca în materie de curatenie.... tot asa ca ac uma.. mi-a raspuns...l. ap oi zidul fusese darîmat.. într-un loc parca era din paianta din chirpici.. de-aici! În general am nu o data impresia ca viata bucu-restenilor e prea putin cunoscuta s i nu sînt deloc convins ca literatura abisala care se scrie desipre ei corespunde vreunei realitati obiective sau subiective. jumate di . Ion.. cu persoa ne care. Pe dinafara.. ma? l-a întrebat frati-sau. prin geam. Nimeni nu îndraznea sa se ridice contra lui! Va închipui ti ce murdarie. clantele de la usi. nene! ? Ce e. mîncasera toata mamaliga si nu mai ramasese si pentru el. trei ore pe zi. ce sa-i faci.. începe aceasta persoana din nou sa se vaiete. nu! Un director de la cutare mini ster a locuit în apartamentul principal. tot straine sînt. sa. îi ameninta pe toti. mai e mamaliga! Ceea ce însemna ca. avea sa locuiasca singura cu familia ei într-un apartament... pustie? Nu. asta e situatia! în aceeasi zi am facut si eu o vizit a în apartamentul care mi se repartizase si din care aceasta persoana tocmai îsi car ase lazile cu cfteva zile înainte. .. Dezastru. ? Nene.. insecte.. tone de gunoi zac acolo de la razboi încoace.. dar.. dar tinea sa-mi declare ca îi va urmari în jus titie pe toti cei care au locuit si au plecat din fosta lui casa.c.. niste oam eni. de acasa. Ceva inimaginabil. parca ar fi stiut ca vin chiar la ora aceea.. Cum se poate. din nou un telefon. Ea. dar cum!.. cu o zi înainte. apa necesara.. o cocina. în sfîrsit. As ta fusese.. Podul.. în mod abisal. apa calda? am întrerupt-o din nou. Da' ce pot sa f ac. Cînd m-au vazut ca am venit. vila.. cînd venise frati-sau de la scoala. si plosnite care îti cad în cap ziua în amiaza mare de pe plafon. Nenorocire. la bucatarie si peste tot. sa zicem.. Animalele care s-au refugiat în el. care sînt o maniaca a. Intrare directa din curte. Dar. Ce s-a întîmplat. zic. apa. Frate-sau mai mic a dat totul pe fata. parca spuneati ieri ca. totul e o ruina. azi.. Am întrebat-o cum era. Tocmai vazuse casa si era entuziasmata . i- a tras un picior în spate si l-a gonit înfuriat: ? Du-te. Si în plina vara caloriferele ard.. ei...

îl iau si ma uit în el. Fetesti. contabili..n cele zece storuri. dupa parerea mea. Si îi povestesc întîmplarea. cizmari. În baie. criticînd Trecutul si vazînd prezentul cu oc hii viitorului. Georgescu Petre. dar ca tot ar fi trebuit sa iau totui de la capat. pot avea un cusur: cauta sa suplineasca un anumit gol. G. ca nu e un scriitor p opular. asemeni lui Creanga. Dobre cutare. Astfel de admiratori totali pot opri un cititor sa intre în universu l unei mari creatii pentru simplul motiv ca o opera literara nu seamana cu una c ioplita sau zidita. Îi r aspund ca m-am gîndit la asta. Sa fi dres întîi toti. si trufia omului d e cultura si scriitorul din zilele noastre au afuns pîna acolo încît nu o data uita ca a patrunde în marea masa a cititorilor nu înseamna a ignora limitele atentiei si cu riozitatii acestora. Te pomenesti c a astia sînt mamaligarii bucuresteni care stau la coada la malai! SADOVEANU. mi se poate raspunde.. Cît despre mania curateniei sa nu mai vorbim ! Se vede cît de maniaca era. E prea p utin cîte i s-au întîmplat. Ionescu Gheorghe. Sadoveanu ? exclama ace stia cu placere" ? e scriitorul national al românilor! Sadoveanu e ca un fluviu spr e care merg toti afluentii! Conu Mihai era un om bun. Alba. si asa mai departe. Petrescu George. fi ecare locatar îsi avea becul lui. dar altul si din Hamburg. cum este pentru admiratorii sai. îti trebuie timp ca s-o 96 parcurgi. trecerea lor pe aici ca printr-o gara.. Nu trebuia sa primesc sa intru în c asa astfel. Pe unde or fi? Numa rul lor mare sugereaza instabilitatea modului lor de viata. se cere sa studiezi si sa stabilesti permanent cota aceste i atentii si curiozitati. o mania ca a curateniei. Sadoveanu a patruns adînc în constiinta noastra. altul din Jegalia. daca e compusa din mii de pagini.. fireste cu masura cuvenita. doar pr in superlativele celor striviti de scriitorul în discutie. rupte. poti citi în Comedia umana a lui Balzac nu putine romane în care dialogul este i . ? Daca ai sti dumneata ce-a patit una din persoanele care a locuit aici. Si nu se însela. altul din Bora. îmi sopteste fostul proprietar. Aceste num ere. si el este un scriitor popular. Gorj.. plecati. care duceau fiecare la alt bec. solicitate în zi-lele noastre de numeroase si interesante fen omene. mutati. toate stricaciunile . dupa cîte merita. sa curete parchetul si abia pe urma sa-i fi lasat sa plece. Opera sa însa nu este. av ocati. socotit de admi ratorii sai un geniu. sa zugraveasca. un omagi u cu prilejul împlinirii a nouazeci de ani de la nasterea scriitorului. altul din Greabanul. de pilda. ca o fascinanta bursa a valorilor spiritului unde surp rizele pot fi pen-tru unii scriitori catastrofale. Cutarescu Ilie.. foarte bun. sa zicem patru-cinci luni. ci dimpotriva. nici un scriitor nu îndeplineste aceasta condit ie. c a sa nu provoace în cititor reactia de respingere. frizeri. Calinescu. Nu-ti lasa nimeni în urma o casa pe placul tau. re al sau presupus. Cultul nostru pentru valori trebuie sa aiba în vede re sensibilitatea noilor generatii. E cartea de imobil". întesati cu fire e lectrice de culori diferite. Trebuie sa avem grija de asta. dar si la bucatarie. dar o foloseau toti. peste ce-a dat. foarte.. unde nimeni nu facea curat fiindca nu era a nimanui. Trebuie s-o citesti si. care nu poate fi cîstigata de la sine. dînd deodata prea mult cînd ar fi trebuit sa dea permanent. Pe cutia tabloului electric un caiet soios de marimea unui dosar . Pornesc spre iesire uitîndu-ma prin odai. Unul venea din Pociovaliste. Nu e uso r sa convingi pe cineva s-o faca fara o privire mai detasata. altul din Mihalt. ? Ma bucur! îl aud pe omul meu exclamînd cu satisfactie grasa. R. Eminescu si Caragiale.. pe deplin reusita pe toata întinderea ei. se plîngea. profesori. Slobozia. dusi. Încep sa citesc numele celor care au loc uit în decursul anilor în odaile acestui apartament. asa cum se cuvine sa se dea despre tot ceea ce e valoare. cum e cazul lui S adoveanu. intuind aceasta realitate. pe care o poti privi în cîteva ore si sa-ti dai seama de maretia ei. Fireste. I liescu cutare. neacoperita. etetera. nefunctionînd sau s cotînd bolboroseli groaznice si împroscînd cu apa pe peretii sordizi. instalatiile sanitare deteriorate. Nici vorba. SAU PLACEREA DE A SCRIE Revista Viata româneasca îi dedica lui Mihail Sadoveanu în întregime numarul 9. pentru cititori. altul din Cujmir.-Sarat etetera.

dintr -o admiratie care dovedeste neîntelegerea chiar a operei acestuia. de pilda. un om care cu o simpla creanga sa descopere în pamînt. Ostrovul lupi lor. mai ales ca multi dintre critici se apropie de ea fara prejudecati le amintite aici. Este însa un semn de întrebare daca e o conditie si pen tru lectura. ai renunta definitiv la lectura fara grija. c a o conditie a cresterii ascendente a inspiratiei sale. atît de profunda în ochii unora si pre zenta din plin în aceasta carte. care le-au îm prastiat oasele peste tot cuprinsul tarii. si Eminescu este estompat! Terminologia aceasta cu preluarea sarcinilor. nemaiputînd vorbi. La urma urmei. visul sau l-a realizat Sadoveanu: în cartile acestuia sînt fragmente ale acestui tot. E un exemplu demn de urmat. Dar asta nu înseamna ca aceste sute si sute de pagini. si a atribui palidelor sale povestiri despre tîrgurile moldovenesti calitati care stralucesc în literatura unui Camil Petrescu. spulberate de vînturile istoriei. con testat cu violenta de un critic. dar pe urma a regretat. cel putin un secol de literatura culta. abuzul de detalii ucigator. Volume întregi îti trec prin mîna pîn a ce dai peste cîteva sute de pagini în care motivele doar anuntate mai înainte prind relieful misterios al marilor creatii. în tinerete. ca sa trec usor peste scepticismul si tristetea fatalista care pluteste ici-colo pe deasupr a întinsului sau teritoriu inventat. de catre altii. dar chiar si din Ion . dar. Au avut-o pentru Mihail Sadoveanu. care ar putea sa te retina. care ma irita cu sentintele s i speculatiile lui filozofice despre carti ale marelui povestitor pe care le cit isem izolat si nu-mi placusera absolut deloc. a trecu tului unei colectivitati nationale. pe care cronicarii nu ni l-a u putut da pe deplin. Pentru popularea. au pentru cititor vreo justificare. ca ai fi singurul care ar face-o. ca trebuie sa citeasca din moment ce atîta lume s-a strîns acolo si cînta. cînd. acolo unde erau duse de lupte si ploi. fulgerat înainte de vreme. pe care nimeni n-ar contesta-o. Si. încît. si scriitorul putea deci imagina. care nu l-a parasit nici cînd natura i -a retras cuvîntul. cine stie? Poate ca cititorul nu asista ca noi la aceste c eremonii cu o stare de spirit la pînda. e plina de tragism si de culoare la autorul Rascoalei) înseamna sa pui în mod arbitrar peste literatura româna moderna palaria unui singur scriitor. nu m-a cîstigat nici dupa ce l-am citit pe M. Pînza contemporana a fost însa pictata. ci el întelege poate doar atît. stîlpii spirituali ai satului. nici de bine. unde viata învatatorului si a preotului. cînd am descoperit ca aveam ce admira în vasta lui opera. prezenta acestor oase. Sadoveanu în susi a avut o mare întelegere pentru ceremonii. d ar pe care putini ar citi-o de la primul pîna la ultimul volum. a fost o rînduiala de ale carei consecinte era pe deplin constient. Recunosc eu însumi. se apucase sa învete din nou limba. nici de rau. Asa este. a Hortensiei Papadat-B engescu sau a unui Liviu Rebreanu (din Padurea spînzuratilor. epopee mitica si arhetipala". Acesti nori de melancolie pot fi desigur eman atia mormintelor stramosilor nostri. Într-adevar. Apoi din nou urmeaza o depresiune. i-a raspuns. cum ar fi. cum am mai spus s i altadata. si din nou urcam. La fel e si Sadoveanu. cu mai mare succes. ce a rîvnit" un scriitor si cine a venit pe urma si a realizat. pe drept cuvînt una din ce le mai lungi si mai fertile. uim indu-se. n-a reusit sa înalte co nstructia. poate ca nu trebuie stingherita critica sa oficieze în templu l unei opere. Mi s-a întîmplat mie îns umi sa fiu tinut multi ani departe de Sadoveanu din pricina entuziasmului nedife rentiat al unui prieten. Fiind. Sadov eanu în întregime. stearsa la Sadoveanu. Dar poate ca ma însel. efortul artistic al lui Mihail Sadoveanu est e într-adevar cel mai mare si mai împlinit din cîte avem si acopera. întelepciunea aceasta asiatica. Placerea lui de a scrie. pe atunci critic literar. si-a ridic at privirea peste zari si nu s-a mai uitat niciodata la cei care au scris despre el. daca în urmatorul roman nu l-ai regasi tinînd din n u si bine în mîini firele actiunii. Fiindca iata ce citim în articolul care deschide numarul omagial al Vietii românesti: Mihail Eminesc u a rîvnit o epopee aromâneasca. în constiinte. iar placerea de a scrie a autorului o i a atît de des înaintea faptelor. Asadar. Riscul ar fi îndepartarea de opera. care preced reu sitele.nterminabil. UN COSMAR . miroase a sociolog ism vulgar. ca o expresie a rîn-duielii care nu trebuie turburata.

Era lim pede: va muri curînd. n imic nu mai e sigur cînd apare o astfel de suspiciune si chinul a pus iar stapî-nire pe el si pe urma iar s-a trezit. adica. De pilda. Ce sa faca si el! a exclamat. la soare. oamenii. mergem împreuna în Moldova. în halat rosu-închis. Într-adevar. Se facea ca ajunsese pe masa de operatie si ca chirurgul îi taia o bucata de intestin si i-o vîra sub nas cu o expresie sardonica: Uita-te. Are banuieli si crede ca o sa i le spulber eu. Are cancer". situatia lui nu era chiar asa de disperata. Ei. Am crezut ca erau prieteni cînd am auzit de invitatia cu masinile. nu fusese decît un vis! Si s-a cu lcat la loc. la care era prezent si chirurgul cu echipa lui. Si s-a dat apoi jos de pe masa cu moartea în suflet si s-a întors la ai lui. în forma de cruce. nu întru totul impenetrabil. dar pentru cel aflat sub gheara ei nu e deloc un vis. Asadar. Îl aud ca rupe tacerea. cum e ram eu. un barbat tînar. O fi pentru cel neam enintat. Cosmarul însa a revenit. Unde?" A facut doar cu mîna un gest cu sensu l ca n-avea importanta unde. a muri fiind o idee to tdeauna îndepartata si cu data nesigura. Macar la el fusese doar un vis. Dar odata m-am. si pe urma. mai devreme sau mai tîrziu. în soapta. si sa moara si el fa-cînd sa tresara o secunda marele spirit din care facea parte si care guverneaza universul. nu se lasa convins si îsi rezerva mai departe dreptul de a nu mai reveni asupra verdictului initial. într-o categorie sau alta de pacienti condamnati." A urmat o noua tacere. Si la vara. Da. dus la un spital dupa un rezulta t si l-am gasit pe medic stînd de vorba cu cineva îmbracat în uniforma bolnavilor. da! mi-a raspuns. la gît! Daca ar fi acolo. Nu mai era chiar foarte tînar. ca. parca îi spunea. un cosmar care l-a chinuit toata noa ptea. sa iesi de-aici. cum a exclamat Tolst oi cînd si-a dat si el seama ca totul s-a sfîrsit. asa cum treb uie iertat cel care iese viu dupa ce salva plutonului de executie a trecut peste el. dînd din umeri în semn parca de indignare ca medicului îi e dat sa vada si sa întele aga atîtea. La gît?" l- am mai întrebat eu." Numai o secunda?" l-am întrebat eu nelinistit. totu si acoperit: Fa-te dumneata mai întîi sanatos. si ti-ti-ti. ar scapa! " Si el stie?" Nu stie!" Si de-aia ti-a facut invitatia cu masinile?" Doctorul mi-a raspuns însotindu-si cuvintele prin-tr-o miscare a corpului sau voin ic. dar care îsi re vin totusi repede îndata ce murim. cu vinele de la mîini si de la picioare subtiri si fine. Avea un semn de boala la gît. mi-a dezvaluit el deodata. apoi medicul i-a raspuns. cînd îndepartarea se micsoreaza vertiginos si data nu mai e deloc incerta. spiritul suferea si el fiindca stia ca o sa fie gonit din casa. la o petrecer e." Si pe urma? Cum te-ai trezit?" l-am întrebat. si înv ata-te minte de-aici înainte sa mai crezi cînd te doare ceva ca nu e cancer". tot ceea ce stim noi despre moarte deodata nu ne m ai ajuta decît foarte putin. Ce fel? l-am întrebat. la vara înc olo. s-a îmbracat si a iesit afara. Dupa ce am rama s singur cu medicul. care i-a adresat cu degetul a sa. Era u amîndoi pe treptele de afara ale spitalului. a a daugat el. O zvîrc olire!" Dar spiritul?" l-am întrebat. facînd aluzie la pansament. si asta chiar daca unii dintre noi reusim sa prelungim aceasta secunda prin urlete de sirene care sa se auda pe o mare parte a pamîntului sau daca ne ridicam statui curînd dupa aceea ciocanele cu aer comprima t încep sa pîrîie la baza acestor statui si le vor doborî fiindca au fost ridicate dator ita stiintei noastre de a specula ceea ce au în ei imbecil. avea si c opii. vedem noi unde mergem". Dar vîrfurile negre ale filamentelor celulare?!" a zis atunci unul din ajutoar ele lui. vîrfurile negre ale filamentelor au alta semnificatie!" i-a raspuns acela. mi-a povestit mai departe acest prieten. rezemati de zid. un fel de amenintare ca n-a fost cuminte. N-aveti cancer!" i-a spus acesta ca si cînd bolnavul i-ar fi jucat o festa si el închidea ochii. sa facem mînastirile si sa dormim la Varatic.Un prieten mi-a povestit azi. Se facea ca se afla la o masa. zice. ca adica acolo unde îl avea era bine plasat. trebuie sa ne caram de pe suprafata pamîntului. care într-o buna zi va intra. S-a trezit inundat de o imensa fericire. nu era un vis! Era un chin al existentei condamnata sa nu mai fie. O. totusi. gîndi-rea: moartea e un vis. a început sa-i explice cauza fenomenului. O. desi nu e si el decît tot un om. un mic pansament. tacuti. acesta mi-a spus ca nu erau. ca pentru a-l feri pe Marele Macelar de o eroare care l-ar discredita. Chiar în vis. domeniul imaginatiei. dar f oarte mic. Ce porcarie! a exclamat prietenul meu indignat si a renuntat la somn. negricios. foarte vesel. iertîndu-l. Cum sa i le spulber? . Bolnavul. il faut foutre le champ. si-a spus. N u. sa spalam putina. si f i-fi-fi. Ajutorul sau însa pa stra mai departe pe chip o expresie de încapatînare.

în sat. iar eu am izbucnit triumfator în ho hote de rîs si l-am parasit acolo. Nu fusese un învatator cu vocatie si nici macar cu instinct. Batrînul învatator. întelegea. Cur iozitatea lui pentru idei abstracte se tocise prin lectura ziarelor. cerul albastru de primavara. copiii nu-i spuneau nimic. N-aveam obiceiul sa manînc multe oua. mai putine oua".. flegmatic. Stane. a scos chiar copiii la sapa pe propriile sale pamînt uri! Dar i-a scos si pe acele dealuri ale comunei care se surpau si în care a pus de asemenea pomi. A citit-o si el. reînnoit consecvent. ca nu esti dumneata ala. M-a luat de brat." Si ce sa fac?" zic. prin discursur ile pe care le tinea cu aceasta ocazie. o întrupa el. colesterol crescut apare la toata lumea. iar drumul din fata scolii si drumul de patru kilometri care ducea la gara. ba nea Floreo. zice. cazînd. ne place sa stam de vorba pîna ne dor falcile. Si cu toate astea era satul nostru. însa. Cica ar fi exclamat pe ulita satului: ? Cînd mama dracului m-a vazut pe mine cineva ca am belit o iapa? Ba. nimeni nu-l invitase si nici prieteni nu eram. luînd în brate capatîna rotii s-o sal . si nu suiam pe 106 dealul lui cînd ieseam la cîmp? Cine punea umarul jos la roata carutei si bic iuind caii scotea un urlet de ti se zbîrlea parul. ca numele si întîmplarile dintr-o povestire nu coincid obligatoriu cu ceva real. noua. daca este marginit astazi de pomi. sau auzise. daca numai de asta depinde totul.Parca daca îi raspundeam ca mergem n-ar fi fost tot un drac?" Si s-a uitat scîrbit în zare si abia întru tîrziu si-a adus aminte ca venisem si eu la e l tot pentru ca sa-mi infirme o banuiala. capacitatea speculativa ne e bogata. N-o sa te apuci acuma. în schimb cîstiga teren si consideratie o alta idee care . prin sarbatorile pe care le organiza. sa manînci dintr-o data o omleta de o pt oua!" Asta nu. zice. si ai fi crezut ca putin ne pasa de ceea ce era dincolo de podisca fiecaruia. lucru care nu mai era necesar de constatat. se dator este lui. si anume: i deea de activitate practica. cu aceste me rite. N-o sa stea acum a sa-i si pazeaisca. picioarele de la sold. prin initiativele lui culturale. totusi l-am întrebat: Cîte?" Ei. colesterolul crescut nu e un semn bun) ? în loc de asta îl aud ca îmi raspunde: Nim ic. care. Asta a fost demu lt. I-am facut însa un portret nesti ut de el în cîteva capitole si si-a recunoscut numele într-o nuvela în care apareau deta lii cu totul întîmplatoare legate de persoana lui. dupa articolele de popularizare si avertisment care apar în presa si la rad io. Asa era. Dar nu treceam totusi prin el. de efort util. N-a fost învatatorul meu. dar fusese un om energic si hotarît si se straduise sa umple. cica i-ar fi raspuns acest Stan. si m-a dus spre laborator. asa ca între oameni sa natoti. devenise din acest punct de vedere mai rau decît un taran. cica m-am dus la Vagauni si i-am dat la un cal cu paru-n cap! Fir-ar al dracului de c al! ? Hai." Dar de ce sa depinda?" a dat el iar din umeri. muntenilor. asteptînd sa-l aud ca îmi prescrie un tratament (fi indca. se pare. manînca. apoi amintindu-si ca e medic si ca trebuie sa spuna si el ceva. Ca acei pomi au fost smulsi. folosind acelasi limbaj verde.. e fara limite! Dar drumurile noastre erau pline toamna si primavara de noroaie adînci si balti în c are puteai sa-ti rupi. pe care îl folosea si în viata zilnica si în relatiile cu taranii si care daca facea sa se asoc ieze greu în mintea consatenilor sai ideea de învatatura. nu va strica niciodata sa se asocieze cu aceea de intelectual român. care înseamna ceva înalt. nu era vina lui. BATRÎNUL ÎNVATATOR Mi-a intrat în casa batrînul învatator. i-am raspuns si eu atunci. placerea de a privi în sinea noastra caracterul celorlalti si a face din asta apoi o adevarata sarbatoare. desi era taran si nu intelectual. iar amintir ea unei instructiuni capatate în scoala normala i se sterse cu desavîrsire din minte . cel mai putin învatator dintre ceilalti. cu v ocabularul acesta grosolan. N-ai nimic. dar veneau la scoala de frica amenzilor. lipsa de talent pedagogic. A facut ce-a putut.. A dat buna ziua si mi-a spus ca s-a invitat si ngur. lînga acelasi zid de care se rezemase si contempl a. desi aveam curti bine îngradite. Într-adevar.. zice el cu acelasi glas cu care îi raspunsese si celui care îi facuse propunere a cu mînastirile. zice. cîte. N-o fi mosia lui! Ideea de învatator. într-adevar. copiii din clasele lui învatau prost.

Ma întreb cum se pricep englejii sa transforme aceste amintiri des pre dascalii care i-au batut odinioara în încîntatoare si pline de umor revederi. ma- sii e cu vremea asta.. si l-a reclamat pe baiat. care. Ce-a avut cu baiatul? De ce l-a batut atît de înjosito . zicea celalalt." Hai. el era director. Mai bine îi omor cu biciul. nea Floreo. nu se îneaca ei". în zilele de lucru si de sarbatoare. dar are si trei nepoate. Pese mne ca elevii nu pacatuiesc în fata lor prin laudarosenie si învatatorii lor prin ne pregatire. Nu cred în aceasta împacare.. sa ma scoata altul si sa rîda de caii mei si de mine. un academician a pus întrebarea asta: Domnilor! Porcul înoata? Si n-au stiut sa rasp unda... ci nea. el. Cuvîntul mameluci aparea des în conversatia lui. si care era înfundata în ghearele pamîntul ui. bineînteles. ca pe purcei. ? N-am venit cu mîna goala.. le- a descoperit si la el. Îmi dau seama ca e o durata de timp mai mult decît sufic ienta ca sa prescrie orice pacat. ca într-o ceata de vis în care gro za e însotita si de îndoiala: adica nu se poate sa-mi ramîna caruta aici. unde s-au împacat. peste treizeci de ani. ne ia gîrla la vale. numai cerbicia lui l-a salvat. jignit. au trecut peste destinele noastre un razboi si o revolutie. a intrat în clasa si l-a batut pe baiat cu pumnii si picioarele ca p e hotii de cai. stiind ca printre noi traiesc astfel de oame ni cu vîna tare. preotul. Sa uitam. Înjura: pe ma-sa si pe tat-sau. zice. cadeau deodata în genunchi si în clipa urmatoare scot eau afara caruta aceea la care erau înhamati. dar l-a bat ut prea tare si razbunator. era si el pre zent în constiinta si în discutiile lor. Cu vîrsta începusera sa nu-i mai spuna domnul. nea Vasile. om mare. cît înspaimîntat. de faptul ca un copil a pretins ca stie el sa rezolve mai bine decît învatatoarea cutare problema. în care regula e sa stii sa rabzi. Am venit neinvit at. era verde. gîfîind ca de apropierea mortii. Tui mama ma-sii. Si-l însusisera. zicea. De-atunci s-au întîmplat multe . Îndîrjire însa nefasta în activitatea lui pedagogica dupa cum se va vedea. Are. Nu era atît sonor acest racnet. bai. da tîmpit ce e. îna poierea. Eu am auzit ca chiar la Academie. fiindca m ie cînd mi s-a povestit acest fapt (multa vreme s-a vorbit despre aceasta istorie) mi-a ramas în minte o întrebare. Învatatoarea s-a d us la director. se opinteau . Îl consider prescris. talpile opincilor si ale bocancilor? Ei. Si totusi. tigania. simtind arsurile cumplite ca niste fulgere pe spinarile lor. Nu zic nimic. Dracuia. Fir-ar al dracului! Si pe urma a început sa si înjure. Pe urma vocabularul i s-a nuantat cu adjective care priveau prostia. Crezi ca înoata? zicea batrînul învatator. ingi nerul agronom. sau foarte putini. ca batrînul învatator din fata mea. mergea drept si apasat si nu-l durea nimic. Nu-l simpatiza propriu-zis nim eni. cît o sa ne mai ploua în cap? Murim dracu înecati. si dupa c e te dai jos de pe calul de lemn. ma. Cine sa iasa cu lopetile si sa umple drumurile degradate? Pai cine sa iasa? Nimeni! Dar nu ne smulgea noroiul cînd ieseam dupa-amiezile în sat. nea Floreo.. ma. se bate singur. ca înoata!" Astea erau dilemele intelectuale ale batrînului învatator. Batrînul învatator a avut de îndurat. Nu zic ca acel elev n-o fi fost vinovat. abia la batrînete. Si încordatele a nimale. si ce daca n i le smulgea? Nu le pingeleam la loc? Neputîndu-se adapta la acest joc complicat a l pierderilor si al compensatiilor pe care îl cunosteau atît de bine concetatenii me i. capatase c u timpul în felul lui de a fi un soi de îndîrjire fara obiect. pe care taranii stiau ca o joaca si care era propria lor viata. pe atunci în p lina putere. Prostu ala de da în gropi! Chioru ala care am auzit ca. fiindca nu s-a purtat frumos cu un copil pe vremuri. sa spui o vorba de spirit de care apoi. ca purceii înoata. care venise în satul nostru de pe undeva de la munte. acum treizeci de ani. Dar ce vorba de spirit sa spui cînd omu l din fata ta îti da la falci scrîsnind din dinti bestial? Elevul acela l-a iertat d emult. notarul. de fapt.te din cirmoaca? Urlet nu e cuvîntul care se potriveste cu ceea ce mi-a ramas în ami ntire. ce. acest învatator. Ar trebui sa am un sentiment ij de siguranta. L-a invitat la nunta. dar si pe ceilalti intelectuali ai satului. sa-ti amintesti cu încîntare. televizor. l-a batut deg eaba. care îi înveselea foarte ta re nu numai pe tarani. Bine ca traim. Ce i-o fi spus. nepregatita si fara i ntuitie pedagogica. dar intrînd fara sa-si dea seama în viziunea de comedie uman a. crezînd c-o bate pe muierea-aia a lui! Mamelucu-ala car e.. dar totdeauna la altii si mult prea tîrziu.. si scoate o sticla din buzunar." Hai. nu era bat rîn deloc. devale. Or fi avînd alte cusururi sau poate elevii or fi mai sportivi si or fi în casînd loviturile ca la un fel de meci. iar el.

fir-ar el atunci al dracului de o . Niculae. ce mai întrebi? O pîine. gat a. Sa-i zicem Ghita. tîr-covnicul. Lasa. Te pomenesti ca ai si tu pîine. Pai cu pîinea asta!" De unde sa stiu eu. alde Pantazi. nu ti-am spus ca n-am? Ce tot cauti tu p-aici?» Zic eu s-o trimit pe muiere. zice Costica. Batrînul învatator se opri cîteva clipe fara nici-o expresie asupra acestei enigme: de ce Pantazi acela le-a dat alora saci întregi. Si spune numele acestui fost elev.r. o pîine. zic. trebuie sa dau la salariati». Peste trei zile îmi trimite vorba sa-l astept seara a casa. «iesi. zice Pantazi. sta de vorba cu al lui Nafliu. ca sa fie asa cum zici tu. cu Ilie. Are o Dacia mica. ajuns cu chiu. acolo în sacu-ala? îl între b. cu cravata de la gît. si peste un ceas ma întorc iar. fara urcusuri sau coborîsuri chiar si în in dignare. Trafulica. «n-am.. relua el cu a cea voce hotarîta si plina. Ce e. s-a aranjat». ba. Ba Necsulescu". I-am tri mis si eu vorba ca îl bag în aia a ma-sii. cu vai învatator si apoi directo r." ar cît îmi dai?" O pîine. cîta pîine îmi dai tu mie!?" Ei. i-am dat si lui zece lei. ba. cu alde Pantazi. ma. Cine ti-o dete?" Pai. ce sa fac?" Parca numai tu ai nevoie?" Intru la Mat sa beau ceva. ca am nevoie." Merg eu mai încolo. contabilul.. Si cînd ma duc sa-mi dea. sa-mi bea iar tuica. zice. n-auzisi. ma. cînd o vede. zice. se urca în ea. îl gasesc pe Cost ica al lui Nae. directorul de c are îti pomenii. l-am chemat la mine pe nenoro citu-asta de Pantazi. n ea Filoreo." Pai mie îmi spune ca n-are. cu palarie. cîta pîine iau eu. zic. si nu gasesc raspuns la întrebarea mea. nu-i pasa.. nea Floreo. Ce-ai. ba. abia îl ducea. ca vine cu patru pîini si sa pregatesc niste bautura.. si o dau la vaca. Venea si asta cu un sac în spinare. Si sa manînce pîinea la mine!" Si sa te mai p una s-o si platesti!" zic si eu. i-a dat zece lei. ca iau patru pîini deodata?" Ma uit si ramîn uimit în fata indignarii batrînului învatator. zice Costica! Ar mai fi vrut înca una. zice. Asa o fi smecheria. afara. ba nu-ti dau. ? Ba. si ala. Costica. o înmoi." Ma. e-aici?" Pai cît sa iai. ca un chil de tuica face mai mult ca zece lei) si-i spun mu ierii: «Fa. cu hainele negre de pe el. si astuolalt care îl cinstise cu mai mult nu i-a dat nimic.. în sacul ala?" Pai niste pîine". si i-am spus c a nu-i dau?» L-am lasat în pace. dar care nu i-au fost cunoscute si pretuit e. sau ce dracu esti?" Nu sînt. de. Ma întîlnesc alaltaieri cu alde baiatul asta care mi-a fost elev si care stii si tu ca e director al scolii.. Avea un sac în spinare." Ba. zice. ma întîlnesc pe drum cu Trafulica. si i-am dat un chil de tuica (m ai mult nu i-am dat. de la Bucuresti?" Care Bucure sti. ce facem noi cu Pantazi asta?" Ce e cu Pantazi?" zic e. cît sa-ti dau!" Pai bine. zice. Îmi spune pe nume si ciocnim paharele. sa mîncam ceva.." Pai de. ce facem noi cu pîinea asta. ma. îl auz ca urla iar la mine. afara.. cu cîta pîine m vazut tu ca plec eu de-aici acasa?!" Ai.. «Iesi. zice. ba îti dau. cu cheile lui din b uzunar pe care sa le vîre mai bine în." Era sa zic eu ceva. de la asta. ma întîln cu al Mizdri. Se duce muierea. dar i-am dat si lui cinspe lei. fa. Beau niste vin. Pantazi. o pîine jumate. Ilie. De unde. izbucni el apoi. îl auz ca striga la mine. si sa ma puna sa-i platesc si pîinea!" Ba. ca am trei nepoate! Si asta face pe-al dracu! De. acuma s-a aranjat. zice. ma. într-o ora e la R osiori si vine acasa cu de toate. ca nu se uita nimeni la ea. ? Fir-ar al dracului sa fie." Si cum ti-a dat-o? Pe ce baza? Esti salaria t. a zis el asa de forma . Pan azi. ba. pe Trafulica l-am vaz ut cu un sac plin. de und e sa-ti dau. ce sa facem cu pîinea!" Si si-a baga . ba.. zice. ma. sa-i dau sa si manînce. nea Floreo?" Cîta pîin e iau eu. ? De dimineata. atunci de ce spune el. Va sa zica. cu Nicol ae al lui Pintur. înalta si egala. sa-l auza ailalti. zic eu în gînd." Am". ba. zice. ma întîlnesc cu Ghita în fata scolii. zic." Si ce dracu fac i cu atîta pîine?" Pai de. am auzit ca îti da Pan tazi si tie pîine. Nu zic nimic. Îl gasesc acolo cu al lui Necsulescu. Ma rasucesc pe calcîie si ma întorc la alde Pantaz i. Ghita. zic. o sa avem si noi pîine cît o sa vrem de la Pantazi. am si eu cîteodata nevoie stringenta de pîine. pe zi de-aici?" Pai cît sa iai? O pîine!" Ba. Ba Ghita. Ce-ai. Îl întreb ce-i fac cele trei mici nepoate. ma-sii decît în usa masinii. Tuica ta costa mai mult!" Pai eu ce-ti spuse i. daca si dumneata iai cîte patru pîini odata!" Si mi-a întors spatele si s-a urcat în masina. cu aceste caderi si poate cu înaltam. tavalindu-l pe jos în fata clasei cu lovituri de picioare? Ma uit la parul lui alb si la întreaga lui figura tabacita de atâtea decenii de viata prin care a trecut . ? Pe seara veneam de la alde Geaca. si pe care i-o cunosteam atît de bine. nu veni barbat-tau de doua ori..

gard si vrasnita pot sa-ti spun. un strop de fericire pîna în ultima clipa. dar nu-i nimi c. si mai scriti sa iam cheile la piche ru. A da din umeri înseamna a întelege si a încerca sa te debarasezi . Mi se paru apoi ca ridica din umeri. si nu le-a mai vazut la fata de cînd au plecat. si daca nu va place sa scrieti mai departe. Era secretul lui. s-ar parea ca se tine la distanta. ca mie din partea mamei nu mi-ati lasat nimica. escrocilor. se lasa tacerea. . asa cum ati facut cu procedeul cînd ati plecat din sat.. iar despre cele doua fete nu stie aproape nimic fiindca nu-i scrie nici una macar o scrisoare. pe toti i-am dus acasa si îi ard.. viata de trait nu m ai aveti cu mine. în primele mele rînduri de scrisoare pe care vi le pot comunica. care sanatate va dorim si dumneavoastra. ca nu esti poet. Sa nu fii trist. Sa stiti ca va urez din partea mea ca nici la moartea voastra sa nu aveti pe cine sa va tie luminarea la cap. va arat eu picher.. ca orice muritor. mînca-i-as eu dumnezeul lui de frate. sau acuma.. sa stiti ca nici grija nu avem de ele. Pline de serpi erau scrisorile pe care vîntul le aducea si le arunca în noua batatura a tr istului tata. si sa nu fii melancolic. fir-ar al dracului sa fie!.. Daca a putut sa te prosteasca o proasta cu care ai trait.. Sa nu-ti pui întrebari care sa te apese. are judecati despre inteligenta tatalui si a mamei vitrege. Ori din tacerea care se prelungea nu se confirma cu nimic ca pe umerii batrînulu i învatator ar apasa vreo tristete neînteleasa. si la fratele Gheorghia.. ca sînteti oameni batrîni. caci noi nu sîntem ai dumitale. Stie d oar atît. dar nu am primit nici un raspuns. pe no i ne-a facut altcineva. n-am fost eu acasa ca nu duceati voi nimica. în fata lumii plecati din sat si nu-mi lasati din partea mamei nimica sa va fie rusine. Un singur baiat i-a mai ramas din cei cinci. pe raspunsul acelui Ghita. Si ne scrieti ca sa avem grija de capre. nici Suzanea. sa stiti. Asta n-am stiut-o. ci sa actionezi împotriva motivelor care te-ar îndemna sa fii.Tata. ca pe una am omorît-o si la celelalte le vine rîndul. Furtuna care s-a abatut peste capul lui de invalid din primul razboi mondial nu l-a doborît însa pîna într-atît încît sa spuna mie întreg adevarul.. zeita.. nu proasta aia cu care ai venit sa le iai si sa le duci în Oltenia. si a carat to t la fetele ei. s-au calificat si si-au întemeiat fam ilii proprii. va condamna tot publicul care aude. SERPI PE HÎRTIE Cînta-mi. sa bage hainele acolo. va dau pe mîna tribunalului.. nu va prea suparati ca nu v-am scris acum aici unde v-ati mutat. noi am adus nuiele. Tatal citeste si geme (nascut în 1898) si îsi aduce aminte cum s-a chinuit cu fiecar e ca orisice tata si cum s-au împrastiat toti. Nu am stiut ca vei ajunge vreodata sa-ti lasi casa si sa te duci unde te-ai dus. din tre care unul este Teodor care în curtea noastra nu a taiat un lemn. ca mai face el promisiuni. nici macar o lingura. el pîna acuma si-a batut joc de cineva. eu v-a m scris acolo unde v-ati nascut. ca sînteti un fel de oameni escroci. nu va temeti ca va bate Dumnez eu. ne gasim sanatosi. ca daca o stiam... ca au fost facute de mine si de Letiti a. Sta si se tînguie înspaimîntat de violenta neîn-frînata cu care e judecat nefericitul lui gest de a fi luat-o de la capat la batrînete si de a fi cautat. vrea sa-si bata? Sa vie el aici la mine sa-mi dea mie o s uta de lei si om vedea noi cum o fi. dar întelesei i mediat ca ma înselasem. una cu un director. Si mai scrieti si de pari. stam de vorba în alt f el. si între noi... sa stiti ca pe toti îi ard eu.. ca dupa aceea sa vii si sa duci si gardurile si cosara aia de nuiele. nici eu nici Mariuca. tata. vreo melancolie turburatoare sau vre o întrebare insolubila. dupa faptele ce le faceti. e ironic. ca merge pe la toti fratii si le da la fiecare cîte o suta de lei parte din casa.t cheile în masina si mi-a întors c. ca nu v-a fost rusine. ca sînt foarte bine maritate. tata. ca do ar nu esti buricul pamîntului. acuma am auzit ca ati fost acasa cu unii prosti de pe-acolo. ca i-ati numarat. Celalalt fiu pare mai ponderat în exprimare. c ititi însa.. el si-a primi . iar cealalta la fel de b ine. vrea sa fie muscator. Dragii mei parinti... Despr e. directo r de scoala. asa dupa cum ati facut. ca ati dus voi mai înainte. mînia ce-aprinse pe doi fii ai Ardealului cînd auzira ca tatal lor si -a desfacut casa din satul natal si s-a mutat în satul mamei lor vitrege. Si batrînul învatator îsi înalta fruntea.

Daca ati plecat si acuma cînd v-ati întors dupa garduri. UN NOU SCRIITOR Nu s-ar cuveni ca în preajma unui nou an sa salutam un nou scriitor? Despre toti c ei cunoscuti s-a tot scris. i se cuvine. va dadeam foc si ardeati toti ca soarecii. care va aparea în cîteva zile la Editura Cartea Româneasca si pe care si l-a intitulat Dihorul. nu cîti ati fost dupa gard uri. te tinea. dar ai ei au avut sa-i cresti si acuma vad ca ati avut un prunc împreuna si noi v-am lasat în pace sa-l cresteti. Daca stiam ca te prosteste chiar asa. Te mai întreb de ce ai stricat casa care ai facut-o cu mama? Cît traiai. Dar s-ar putea ca necunoscutul care îti calca pragul editurii sau revistei. Cînd am vazut ce faceti. eu pot sa-ti spun ca cel mai mare prunc al tau ca pute ai s-o lasi pe proasta aia sa plece la fetele ei si puteai sta cu Nastasia sa ma nînci numa o zama. tata. sau chiar al casei proprii.. Dumitru Niculae . o strîn-geam eu de atunci de cînd am fost pe acasa cu nevasta-mea dar n-am vrut sa ma fac de rusine în sat. sa nu mai traiti. ca nu meritati sa traiti. Eu s i ceilalti frati nu prea am avut loc pe acasa. si nu în centrul satului. prea multi tineri scriitori debutanti cred c a pot razbi cu nume ca Niculae Vasile. veniti cîti vreti si sa vedem cîti plecati înapoi. nepot al lui Victor Papilian. Citind azi aceasta apreciere stam pe . Stan Dumitru etc. Dar eu cred ca ne vom întîlni si vom vorbi. ca nu viu. i-a fost frica la proasta aia cu ca re ai trait. ci direct un rom an de doua sute de pagini. ca daca mori o strîngem de gît. Dar te-a prostit proasta aia pe care ai adus-o în casa mamei. cu doi prunci. dar erai la tine în sat si mureai acolo unde te-ai nascut si ai c rescut. de ceea ce ai facut s i ce vrei sa mai faci.. ca te-a putut prosti o femeie. dar . sa va bat. Nu i-a fost de ajuns ca a dus tot la fetele ei? Daca stiam ca asa stau lucruril e. Ati avut noroc ca n-am fost eu pe-acasa în timpul cînd ati plecat si cînd ati venit. Ei bine. sa-ti aduca o c arte pe deplin reusita. ca tata nu am. si dupa aceea ma prezentam singur la procuratura si faceam puscarie. sa-ti strici tot ce-ai muncit? Daca stateai la o margine de sat. ca altc eva nu meritati toti decît sa va omor. nici atunci nu trebuia sa faci ceea ce ai facut. si daca dupa aceea el nu ma i scrie nimic reusit? Ce-i faci? Gorki a spus pe vremuri despre Leonov cînd l-a de scoperit ca are talent pentru toata viata. Spune-i lui Gheorghia si neves ti-tii ca daca mori înaintea lor. chiar daca nu-l are. fiindca debu tul lui îl afirma ca pe un scriitor adevarat. dar ti-am mai spus. desi n-a trecut de douazeci si cinci de ani. Nu ti-e rusine. A mers drept la tinta scriind nu povestiri sau nuvele. Ion Ilie. sa citesti la început o simpla nerozie. dar vad ca nu am cu cine.. la cine am. tata. Gheorghe Petre. daca as fi fost acasa cînd am aflat ce-ati facut. dar asa te-ai facut de rusine în tot satul. al emisiunilor de radio si televiziune si al presei de mare t iraj? De ce nu? El exista! Betia succesului îl asteapta. Într-adevar. Si atunci ce faci? Rezulta ca trebuie sa-i spui în mod obligatori u tînarului din fata ta ca are talent. nenorocitilor.. si as vrea sa veniti ca sa stam de vorba si sa veniti cît mai multi. în care semnele vocatiei sa fie cu de savîrsire absente. ca sînt cu un ceas mai destept decît voi. pe mine sa nu ma anunte. s-ar putea sa-t i dea. îmi spun.t din casa de la rîpa dupa cum ne-ati povestit cînd am mai fost pe-acasa. cum fugiti ca hotii dintr-un loc în altul. ca sa te pui la adapos t de surpriza care te-ar astepta mai tîrziu. ca sînteti prea prosti. ca nu mai plecati de-acolo. nu se darîma si cui îi trebuia alta sa- si fi facut mai departe. si atunci cu atît mai mult trebuie sa bati toba si sa spui ca ai descoperit un mare talent sau geniu. a ajuns sa comande în casa în care m- am nascut eu si ceilalti frati ai mei. Totusi numele e un pseudonim ales de el la insistentele noastre. Viitorul scriitor. va legam pe toti unul de altul si va duceam în spate sau cu caii colectivului pîna la vadut si acolo va arun cam.. am vrut sa fiu om. n-ar fi rîndul lui acum sa-i apara numele în paginile cr onicilor literare. tata. si acest nenorocit care era cît un dop cînd îl stiu eu.. Nu am vocatia de a descoperi talente. Ori. Numele acestui nou scriitor este Alexandru Papilian. de ce v-ati dus la Nastasia si v-ati certat cu Irina? Ati profitat ca nu a fost ea acasa cu unchiul Micula sa puie mîna pe voi sa va suc easca gîtul? Asculta. În luna asta am si eu concediu si viu acasa în sat. acolo va înmormînt am.

în descendenta dostoievskiana. i-am s pus tînarului romancier. . adica. Era o carte ca m plicticoasa. autorul admirabil ului Winesburg în Obio. Celine. nu distinge. Fiindca. desi eroul e însasi trivialitatea." Dar. fiindca începatorul n-are nevoie nici de îndoielile. el trebuie sa spun a astfel de fraze. în fazele prin care trece materia. a pro testat viitorul scriitor. si nu cum crede cititorul obisn uit ca ar trebui sa apara aceasta greata cînd sfîsie acele ziare. care îngrijeste în toate amanuntele pe stapînul sau muribund si neputincios. Urmeaza un epite t scabros extras din activitatea digestiva a micilor fiinte. Era bun. nici de reze rvele lui. dar sa nu-mi ceri sa ti-l citesc. bine descrisi. Omul din curte din Moartea lui Ivan llici. Ce e cu dumneata? îi striga de jos. sa-l faci pe cititorul care are copii sa te dispretuiasca si sa arunce cartea din mîini?" De ce sa ma dipretuiasca?" m-a întrebat. Genet si chiar S artre abunda de trivialitati. De cine? Nu voi dezval ui substanta romanului. Sartre ia însa lucrurile cu totul în serios. Ce sa fac? Eroul meu e contrariu celui la care va referiti!" Avea dreptate. Operele unor scriitori moderni ca Joyce. pe alocu ri chiar plina de lirism. ceea ce e degradat. ci si idei care dezvaluiau prea violent o gîndire si o constiinta maculata. sa ti le atribuie. Andreev . Drumul spre ocean e o carte greu de citit acum. de Tolstoi. Indepartîndu-se însa se razgîndi. De ce n-ai mai venit pe la mine?" Am scris un roman". dar pe care autorul a înecat-o si compromis-o prin solutii sablon. Nu-ti pune probleme m etafizice. cunoscutul romancier baga de seama absenta si se duse intrigat si batu cu bas tonul în geamul tînarului. L-am l asat pe tînarul debutant sa discute cu ambii redactori si între timp am citit si eu romanul. trivialitati din domeniul fiziologiei). umorul negru. Ce nevoie ai. Eroii dumitale fac parte din galeria demonilor meschini si nebuni. parca indignat. Era obisnuit ca acest tînar sa-l caute zilnic s i sa faca împreuna plimbari. în La nausée. Foarte subtil! Cei lalti macar urmaresc si alte efecte pe care le obtin din plin. de pilda. taie cuvintele urîte si tempereaza acele idei murdare pe care cititorul ar putea. pe c are înca nu-l cunoaste. dar era plin nu numai de cuvinte si expresii cu care cititorul român nu e obisnuit si care exprimau în mod inutil anumite laturi ale eroului (crud itati. sa- i dau o recomandare catre o editura. de pilda. parerea mea e ca la noi cititorul român sta mai bucuros de partea lui Tolstoi decît de a lui Joyce. eroul are mania de a cauta pe jos ziare murdare de excremente si de a le rupe cu placere. E greu de crezut ca Gorki nu stia ca talentul nu ne e dat în mod sigur pe toata viata si ca înflorirea lui depinde în mod hota-rîtor de felu l în care îl cultivam. iar Padurea Rusa e un roman prolix în care zace o btna istorie de o s uta de pagini. cuvinte obscene. sufletele pure nu pot fi atinse de nici un fel de murdarie. dintre care cea mai iritanta este maniheismul. în ceputurile lui sînt însa stralucite. De pilda: eroul vorbeste în treacat despre copii. romanul Soti si Hotul (pe care am banuiala ca a utorul l-a stricat la batrînete. ra-mî complet senin în timpul acelor îndeletnicir i si are aerul sa spuna: «Ce sa facem! E un om! Toti vom ajunge la fel!». Dar descoperitorul de talente n-are încotro. de F. sa sugereze infantilismul eroului. iar în momentul cînd aceasta placere îl p araseste. asemeni copiilor. care. din pricina prejudecatilo r literare fundamentale care stau la baza ei. Autorul de pe coperta seama William Faulkner. apare raul de existenta. car e chiar scrisese pe toata coperta manuscrisului. scatologic. Sologub si L." Si se ti nu de cuvînt ' si romanul aparu si într-adevar nu avu nici un succes. exclama Anderson si îi întoarse spatele si pleaca. nu eu. Cum sa piarda un tînar prieten atît de interesant? Sa vii. i-am spus viitorului romancier. fapt e ca exista în el suficient material inacceptabil pen tru a displace. si dupa cîteva saptamîn i. dar deodata aceste vizite încetara. Noul scriitor român a aparut în birourile Editurii Cartea Româneasca prin primavara. filozofic! Mon cher Alexandru Papilian. confundîndu-te cu eroul. Respins. fiindc a era o personalitate interesanta." Ceea ce ai si facut. greata adica. R omanul lui placuse foarte tare unui redactor. care avea un tînar prieten la care tinea foarte mult. îi zise. autorul vrînd. Plina de umor a fost reactia lui Sherwood Anderson. îi raspunse atunci tînarul. ci eroul meu are o gîndire care vede ceea ce e mu rdar. Celebrul roman al lui Sologub are o expunere epurata de trivialitati. scriindu-l din nou si triplîndu-i volumul) sînt lucra ri echilibrate si profunde. i-a m raspuns.gînduri. Sfinte Dumnezeule". dar displacuse profund altuia. viitorul laureat al Premiului Nobel.

cum cred unii debutanti si chiar co nsacrati. Si ca. Viitorul romancier are prezente toate instinctele necesare creatiei. Încarcarea spectacolului tocmai cu elemente de care el a vrut sa se des carce. Nu voi spune în încheierea acestor însemnari ca Alexandru Papilian are talent pentru t oata viata.. pe care le agitau perma nent. care o dat a materializate sînt departe de a fi inocente. despuiat de faldurile lui d e odinioara. Sau chiar n-o întelege! De unde ar r eiesi ca sfaturile maestrilor nu sînt luate în seama de generatiile urmatoare. Asta îmi aminteste de un spectacol pe care l-am vazut la Hanoi cu o piesa de Molière . ci le dam alt înteles. cînd regizor ul juca împreuna cu actorii si spectacolul se pregatea în vazul publicului: asa ne a pare Regele Lear pe scena Teatrului National într-un spectacol care a fost apoi du s si peste hotare. iar un tînar nobil e îmbracat în pantalon de vacar american cu o camasa neagra s travezie. adica. Actorii sînt îmbracati ca acasa. sîntem regizori sara ci. încropit cu ce avem. O fraza în plus. abia p utem sa platim lefurile actorilor. si sensul e ciuntit. ca sa li se vada miselia din cap 122 pîna în picio are). Una în m inus. teatrul n-are cu ce sa ne plateasca decorurile scumpe. prin urmare. Mizantropul si femeia pe care el o iubea atît de tare erau îmbracati în costume viet nameze. ne întareste convi ngerea ca viitorul romancier poate scrie si carti bune si care sa si placa unui public larg. esteticeste vor bind. anuntat curajos înca din primele cincizeci de pagini. care sa sugereze toata ticalosia neagra a personajului. Alexandru Papilian o cunoaste. este absolvent al Facultatii d e filologie. Nu-i scapa cuvintele pe hîrtie fara sa fie constient ca ele alcatuiesc propozitii. Raspunsul ar fi. Teatrul. Asta ar fi culmea! Sau s-ar putea sa înceapa sa faca critica si teorie literara! Cine stie ce-ar put ea sa mai faca! Germenele surprizei poate fi descoperit chiar în finalul acestui debut. Chiar ideea . nici la costumatie. Da. una adevarata. jucam totul în stilul în care au fost probabil jucate pie sele pe vremea lui Shakespeare. Va sa zica nu renuntam nici la decor. Iar intriga e prezenta. De ce nu? Altceva poate fi suparator într-o punere în scena în care regizorul e atît de dornic sa se afirme.. care îi îngreuiau miscarile. caloriferul. totusi se preface ca n-o întelege. spre satisfactia naiva a regizorului si directorului teatrului. si alte mizerii care ne strica viziunea regizorala. lumina. S-ar putea sa înceapa sa scrie versuri. unde cica ar fi stîrnit entuziasmul cronicarilor teatrali. teatrul de totdeauna care se stradu ia sa aduca pe scena un rege cu coroana pe cap. O sa vedem.Recitesc acum cartea tiparita. în moda timpului nostru. si deodata puterea celor anterioare e diminuata. nu vine lumea. nu exista în arta progres!. sau un revolutionar în mijlocul maselor al caror exponent era? Se sim te oare publicul despartit de esenta teatrului din pricina decorului? îl supara oa re semnele care sugereaza ierarhiile si structurile de viata în mijlocul carora se petrece drama sau comedia? Iluzia vietii autentice despre care se vorbea ca tre buie sa ne-o ofere scena a încetat oare sa-'l mai intereseze pe spectatorul din zi lele noastre? Se petrece un fenomen curios. al carei deznoda mînt violent. cum se întîmpla cu mu lte romane analitice care apar) sînt pentru mine dovada incontestabila a talentulu i la Alexandru Papilian. cu umbrelute deasupra capului si evantaiuri în mîna. sau un general în mijlocul statulu i sau major. Chiar acel putin decor si acele sumare costume care au ramas. care vor sa ia totul de la capat pe cont propriu. ci mesteca în gura cîlti amestecati cu sacîz. chiar daca e vorba de împarati sau misei (miseii apar desculti. si impresia initiala ca ma aflu în fata unui nou sc riitor mi se întareste. Limpiditatea si transparenta stilului si absenta unei gesticulatii haotice a gîn-dirii (care dau la un moment cititorului senzatia ca n u mai citeste o carte.. FARMECUL UITAT AL TEATRULUI Publicul a uitat oare de farmecul teatrului. a revenit la sursa sa initiala. Care? Nu se întel ege bine.. unde scena pe care el ne-o descrie minutios ne aminteste de o cunoscuta exemplificare a lu i Caragiale cu privire la o anumita halba ridicata în aer si care urmeaza sa se sp arga în capul cuiva.

care are totusi si el idei regizorale. un suflet de hippie. am încetinit. Oricum. n-are decît sa-si creeze ea valorile ei. De ce trebuie sa i le dam noi pe ale noastre s a ni le poceasca! AGRESIVITATEA LA VOLAN Am crezut multa vreme ca tot ceea ce se spune despre psihologia omului de la vol an nu sînt decît simple speculatii menite sa sperie pe conducatorii auto si sa-i fac a prudenti ca sa se micsoreze numarul accidentelor. prin devitalizare. care construieste un spectacol al s au ignorîndu-l total pe autor. de un fald de mantila. dar pe care o simt mereu si care pîna la urma oboseste. desigur. sa nu aiba loc chiar pe prima noastra scena. ca si mie.. as upra pasiunilor. dar cu idei de demult. Ce idee pur literara! Cum sa-si însuseasca o astfel de puter e? De ce? îi lipseste cumva o doaga? Ce sa faca el cu puterea aceea decît tot sa mea rga pe drum si sa ajunga cu bine la destinatie? Si cu toate acestea mi s-a întîmplat mie însumi sa descopar ca faptul e adevarat. Nimic nu e inocent într-un spectacol dupa cum nu e nici în text. care de altfel în scena respectiva joaca admirabil. Si. nu un batrîn car e s-a smintit tavalindu-se pe jos în mijlocul unei cete de hippies. devine o co nsecinta a gîndirii particulare a regizorului. Veneam prin urmare cu Fiatul meu pe Bulevardul Ana I patescu spre Piata Minai Eminescu. Lear e un rege. Asta înseamna naturalism în teatru. miscarea mai larga. libertatea gestului. nu le-a placut în întregime spectacolul ar putea constitui un argument ca astfel de experime nte sa nu fie încurajate. Se regizeaza ca pe vremea noastra. Omul de la volan. îsi însuseste psihologic o parte din puterea motorului s au si devine agresiv. Tot felul de zgomote si de alergaturi si zdupaituri bruiaza aproape permanent textul. care nu se mai împiedica de o scara de palat. Daca miscarea hippie are pretentia Ia existenta. incluse în tex t si în armonie cu viziunea sa proprie despre pasiunile oamenilor si care ar trebu i respectata. Exista si un astfel de teatru. Nici vorba. fiind un biet mosneag. si ar fi foarte trist daca felul de a vedea al celor care. regizorul sa nu exagereze si sa doreasca atît de tare sa acopere complet ceea ce avea frumos si dadea totusi atîta farmec clipelor cînd în vechile interpretari aparitia regelui era anuntata de salve de tunuri si cînt ec de trompeti. cu alte cuvinte a celei din text. Dar sa nu anticipez.. materialitatea lor fara sens îmi deturneaza atentia s i plec de la spectacol cu ele în minte. si multi se simt p e drept cuvînt foarte atrasi de aceste tendinte de primenire a artei regizorale.ci s-a scrîntit în spiritul sau. si nu prin hohote dubioase. si la . Altfel ce facem cu mostenirea unei culturi? Schelele acelea în orice caz îmi atrag mereu privirea. sînt lucruri menite sa fascineze publicul. Dar nu chiar. care nu e o consecinta a gîndirii dramatice. Prin ce? Prin neclaritatea ei. nu trebuie amestecat cu cel shak espearean. si în loc sa uit de dec or. vad rosu înain tea. însotind în mod stupid fiorul tragediei. N-are sens! Ce-ar face atunci regizorul în cazul în car e ar avea de pus în scena o piesa cu hippies? Te pomenesti ca le-ar pune la toti c oroane de regi pe cap! Lucru care n-ar fi absurd în sine. Iar i steria celor doua surori ne propune de asemenea o viziune viscerala. si nu un barbat în puterea vîrstei plesnind de sanatate. cum ar vrea regizorul. pe schelele acelea metalice care îmi amintesc de cele care mi s-a u pus în vara asta în jurul casei ca s-o zugraveasca. si c hiar în clipa aceasta cînd mi-aduc aminte si vreau sa încep sa povestesc. si gestul. A m fost pe punctul sa fiu eu însumi fascinat de experimentul de la Teatrul National . De departe am vazut stopul. Dar a sta si pentru ca în acele momente regizorul are buna inspiratie sa înceteze cu misca rea acolo în fund. Dar noi nu judecam aici lucrurile în sine. a carei prezenta n-ar trebui s-o simt. iar pasiunile se dezlantuiau sub acoperirea unor acte de cruzime zguduitoare. Nu se poate ca pe vr emea lui Shakespeare. ma uit nedumerit la mantilele de nylon ale regelui Le ar si ale fiicelor sale. se spune. zolista. Tot a sa picioarele desculte ale acelui ticalos. fiindca se poate ca pe vremea noastra. sa regizorala. Bineînteles. chiar daca directorul Teatrului National si-ar fi descoperit. ci în raport cu o opera pe care n-o putem împrumuta altora. cînd ea a partine unui anumit tip de civilizatie care a dat pasiunilor ideale si înjosirilor umane o anumita maretie. de un palos i mens agatat la sold. în ultima instanta. spontaneitatea.

Îl vad ca închide telefonul. ma dep aseste taindu-mi periculos drumul si vi-rînd la dreapta în sens giratoriu. trebuia s-o luati pe directia pe care v-ati angajat. fara ele putin altfel. Stiam bine ca acel culoar. Si spune acelui Vasile despre ce e vorba. Pe aceasta îndoiala individul preda actele mele militianului. ? Vasile. Îmi vîra sub ochi un carton. executa o manevra curioasa. Îl vad ca tace. Ascultam stupefiat. dar eu stiam ca la Piata Eminescu indicatorul arata doua sageti: înai nte si la dreapta. aveam dreptate eu. Era ceva care dovedea ca individul avea legatura cu militia. Îl va d ca schimba iar culorile. daca nu lamuream atunci incident ul. zi ce individul si scoate acelasi carton si-l vîra sub nasul militianului. îmi raspunde. zice individul plin de sine si trufas se îndepartea za cu actele mele în mîna silindu-ma sa-l urmez. ? Da' cine esti dumneata? îl întreb. sa um blu eu pe urma pe la militie sa-mi caut actele. ? Poftiti actele. dupa cum ai pof ta? Îl vad ca iar tace. ca o vad ca-mi iese înainte în plin bulevard. de asta data grava. zise militianul binevoitor. circulatia în apropierea Cinematogra fului Patria. Iar eu aveam treaba si simteam cum cev a nou. Am un caz. ? Ma urmati pîna la primul stop. Schimba iar. Aveam însa o înd oiala: n-oi fi vazut bine! Poate ca acolo sageata drept înainte o fi fost desfiint ata. sageat a alba poate indica si drept înainte si viraj la dreapta sau la stînga. ? Bine. Apar e verdele si pornesc drept înainte. Cu act ele în mîna se sta de vorba într-un fel. care schimba imperturbabil culorile semaforului. Am avut o clipa de ezitare. ? Serios? Si daca sageata alba e dubla si îti arata doua directii. dar tocmai acest d etaliu m-a determinat sa i le dau totusi: îmi ia numarul si pierd pe urma o groaza de timp sa ma duc la circa sectorului 4. Da.. ? Dar ce e? zic. Ne oprim la militianul care regla. îmi spune el cam tare. neturburat. ? Sa vad legitimatia! zic. În clipa aceea vad cum o Dacia 1100. ? Dumneavoastra. ceea ce c onstituie o alta. Formula militienilor de la circulatie: întîi actele si pe urma stam de vorba. ? De la Militie. care e greu de gasit chiar daca ai mai fost o data pe acolo. Nu prea era e ntuziasmat. care disparuse. trei metri distanta am frînat si am oprit. cere el imperios. dar cine era ala? Spuneti-mi cine e! ? Nu putem! . Acel Vasile îl contrazisese. zice. civilul. încalcare a regulilor de circulatie. mi se pune de-a curmezi sul si din ea coboara repede un individ care se apropie de mine si-mi cere actel e. Trebuia. conducatorul auto. n-am putut sa-l memorez pe cel adevarat). zic. Mi se întîmpla pentru întîia oara. Ramîn cu militianul. N-am avut timp sa-mi dau seama ce e cu aceasta ma sina smintita. ? C456720 (numarul acesta e fictiv. ? Actele. ? Bine. Mergeam pe culoarul unu. cum am spus. desi interesul cetatea nului e sa dea el însusi actele daca a sa-vîrsit vreo greseala si sa plateasca pe lo c amenda. parîndu-mi-se bizar sa fiu controlat de un militian de la circulatie în civil. asa cum faci cînd trebuie sa dascalesti pari nteste pe cineva. ci a celuilalt.: mintea. zic.. se întoarce si. mane vra care în fata unei piete constituie o încalcare a regulilor de circulatie. L-am prins la Piata Romana angajat pe culoarul unu si în loc s-o ia la dreapta si sa faca sens giratoriu a mers drept înainte. o agresivitate împinsa pîna la limite începea sa-mi turbure. Dar nu împo triva lui. altfel. culorile. la Piata Eminescu. decît sa se mai trambaleze pe la sectorul 4. Pune mîna pe telefon. din spatele meu. o ia spre masina. dar n-am înteles de ce natura. imperturbabil. Era înainte ca acest bulevard sa fie modificat si sa aiba pe-o singura parte trei culoare. ca si la alte intersectii. a ratîndu-mi un spate insolent si un balans tîfnos al fundului. pe atunci. Trece de pe culoarul unu pe culoarul doi. ne dam jos si ne ducem la el. fiindca puteam accelera si intra în el. se u rca si demareaza în tromba mare.

lasa loc entuziasmului. cel mai tare lucru care se poate citi. o sa-i dau acum ceva în ca e prin pasiunile oamenilor trece fiorul tragediei. Chiar asa. si e cu neputinta ca apoi. zic. îmi ia actele. care n-are valoare pentru toata lumea. spre a te feri de vulgaritati. am înteles-o. si niciodata n-as fi dormit apoi mai bine ca în noap tea care ar fi urmat. E un bun cititor. orgoliul ca solutiile autorului raspund pe deplin celor ale lui în cazul1 dat. zice. Fiindca el nu va considera nicio data o carte buna drept o carte ratata. Am luat-o spre masina mea. Sa vedem!" Dupa o saptamîna mi-aduce cartea înapoi. sau foarte rar. de curiozitate. si n-am dreptul sa stiu cine. zic. ca nu e mare filozofie. Asta trebuie sa-ti placa .. A trebuit sa merg însa pe urma încet. e bine descris.. sa le tulbure viat a. în numele militiei. D ocamdata sînt la început. ? Benevol? Iar vad ca tace. Eu stiu altele mult mai rele." Dar se vede ca lectura nu i-a spus nimic si genul acesta de literatura care scoa te la iveala sau descrie noroiul vietii oamenilor îi e profund dezagreabila. Daca aveam un pistol îi trageam sas e gloante în fundul lui abject. om cultivat." Da. Nu e multumit. confirmînd. sa-si satisfaca apetitul de putere. atunci ce sa-ti dau? Ia. Închide voios cartea si vorbeste despre ea în soci etate cel putin doi-trei ani. iubitor de literatura. Cititorul bun cade în capcana de la primele capitole si se preda. da. sa-ti bea cei care vi n sa te aresteze cafeaua cu lapte. ? Adica cum. zic. Am descoperit însa un cititor care nu se da niciodata batut. zice el dupa o saptamîna. un dement... asupra caruia n-avem ce gîndi. Bine. Adica cum e. care l-a încîntat de la început pîna la sfîrsit ie sindu-i perfect în întâmpinare si dîndu-i toate satisfactiile: certitudinea ca a citit o carte mare. atins de primele imagini reus ite. Sa vedem. purifica descrip tia atît de bine. Ei. zice. fortate. procesele astea se tineau fara sa stii de ce erai acuzat?" Si se strîmba profund nemultumit. dar nici nu face vreo remarc a.. ca uita sa mai schimbe culorile. dar nu e convingator. CITITORUL NEÎNFRÎNT Sa dai o carte buna unui cititor bun si cartea sa-i placa. ? Ce e cu dumneavoastra? zise militianul atît de nedumerit. E bun. dar purificat de betia care îi îm pinge pe autori spre efecte tari. Nu ti-a placut scena cînd cei doi politisti intra la erou în casa sa-l aresteze si-i manînca în prealabil micul dejun? Chiar nu ti-a placut. îndt ai impresia ca esti în plin fantastic. se fîtîie ca un cretin tîrîndu-ma dupa el. o gluma. pe parcurs. sau n-ai înteles-o?" Ba da. de acelas i autor. mîndria ca a înteles totul. dar asta e asa. zic si eu si mai nemultumit decît el. dispunînd nep depsit de timpul meu? De ce nu l-ai oprit aici pîna se lamurea ca nu cunoaste legi le circulatiei." Bine. apetit care i s-a cam taiat de vreo cinci ani încoace." Bine. o carte în care autorul. zic în sinea mea. luîndu-i cartea din mîna si punînd-o în raft.? De ce? ? Lucreaza pentru noi. sa nu izbucn easca de mai multe ori în hohote de rîs sau de plîns. dar îi sfîrîie sufletul sa dea si el ordine altora. în care celor care se fac vinovati de în calcarea regulamentului li se aplica pe spinare o pedeapsa pe care o executa o m . El ridica doar din sprînceana la primele capitole. zic.. M-am trezit ca dintr-o betie. si masinile se îngramadisera de-o parte si de alta a bulevardului. Simteam. Iata. E un caz clinic.. Spiritul sau critic. m-am urcat si am pornit si eu în tromba. de profesiune medic. ti-a placut?" Hm! raspunde. stiam ca devenisem periculos de agresiv si ca era un sentiment st abil care nu voia sa ma paraseasca si mi-era frica sa nu patesc ceva. e vorba de o colonie penitenciara. dar scena aceea cînd eroul se întoarce acasa s i ca sa-i faca în necaz proprietaresei începe sa scuipe pe pereti si sa-si stearga p icioarele de ei? Si discutia lui despre Puskin?" Da. iata un lucru firesc si reconfortant. stînd cuminte în spatele troleibuz elor. îti place?" îl întrebi. abia se face introducerea în viata personajelor. dar zace în el una din acele bestii care ar fi gata ori-cînd sa mînjeasca umanitatea cu balele ei otravite si puturoase. spre socuri psihologice care inai mul t îti smulg decît îti obtin adeziunea.. ma opreste ca un imbecil pe drum.

de colo cîte-o car te. vezi ca pe urma toate seamana între ele. consumul etc. Parca i-a placut ceva! Da. ce-ai vrea tu sa gasest i în literatura?" Tacea. Si degeaba am încercat eu sa aflu pe urma ce întel ege el prin cuvîntul frumos. Da. renuntarea. Da. Vechile valori. camarade!" Cititorul meu surîde. Ce imaginatie anormala!" Crezi! zic." mormaia cititorul meu." Da. noi am iesit din societatea agrara. Am tacut si pe urma i-am spus si eu suparat: La urma urmei. Ea se fundamenteaza pe cu totul alte valori. si deci nu putea sa-mi spuna mai mult decît atît. îndeosebi prin intermediul scolii. dar bune. sînt plicticoase. sa-ti alegi ce vrei. Sînt cur ios sa vad daca exista vreun autor în fata caruia sa capitulezi. o societate a penuriei. O data în fata unui roman american int itulat A l'est d'Eden de John Steinbeck si în alte doua dati citind carti de impor tanta mai mica. Dupa ore de tortura victima citeste prin suferinta sa ceea ce i s-a scris p e spinare si atunci fata lui capata o iluminare care. care este în tot mai mare masura o soc ietate a abundentei. de ce. apara umanism ul. masina e prost îngrijita. îti intra u n cui în crestet. zic. Sa fii curios atîtia ani si sa-ti placa atît de putine car ti! Am reusit sa aflu care era si ce sens avea rezistenta sa în fata seductiilor s crisului si de ce cadea el atît de rar prizonier. utilitarismul. Chiar atît de anormala? îmi spun eai altadata ca stii tu altele în privinta asta mult mai rele. Atît! Asta a fost tot ce mi-a spus. zice. sublimarea pasiunilor. da! Si îsi alegea de ici." Am început sa rîd. în acel timp. si nici sa raspunda obiectii lor mele: nu e adevarat ca vechile valori nu mai corespund epocii noastre si nu e adevarat ca literatura care se face acum nu-ti mai vorbeste despre nimic frumo s. cînd nu mai puteai vedea o condamnare ca lume a." A capitulat în zece ani de doua sau trei ori. Bine. Dar citeste!" A citit si nu i-a placut. da. Te las. care pot îndreptati sentimentul ca stam prost daca s-a a juns sa se cada în genunchi în fata creatiei literare care nu cauta. eroismul.. luna de pe ce$. ci cele ale profesiunii lui. Cultura exalta deci un anumit numar de valori. asa-zisii sfin ti" si martiri" ai raului. îl întreb. cum ar fi spiritul de sacrificiu.. vech ile creatii literare. care nu mai au nici o l egatura cu viata practica si care sînt chiar contrazise de aceasta. da. dar c e cauta lucrurile astea în literatura!?" Si. mi-a raspuns.asina cu ace.. sînt frumoase. ma rog. Oi fi vrînd. si cum trebuia sa iei calusu l în gura si-ti venea sa versi si daca voiai sa ridici capul sa-l eviti. care au dat mari valori în secolul trecut. care era un vechi prieten. care e bazata nu pe concepte ideale. desi e adevarat ca a aparut în culturile Occidentului. în timp ce triumfa cultura stiintifica si tehnica. romane politiste? Astea nu ridica nici un fel de probleme!" Nu.. reusita materiala. de ce mai alegi tu cartile? Ia-le la rînd. Iar în epoca noastra literatura care se face nu-ti mai vorbeste despre nimic frumos". mi-a raspuns el senin. randamentul. Iata ce scrie: Cultura traditionala pe care noi o transmitem copiilor nostri. L-am întrebat. dar nu te-a impresionat deloc suferinta ofit erului.. un lirism al ocnelor si al viciilor de tot felul. da. ai impresia ca mi-e indiferent ce citesc?" SOCIETATEA AGRARA Sl UMANISMUL Eseistul francez Jean Onimus m-a facut sa tresar citind într-un extras din Realités ce parere înalta are el despre tarani. cu alte cuvinte un anumit numar de valori idealiste. ci pe obiectivitate si care implica o noua . Da. te ascult.. care scrie în carnea lui chiar cuvintele care înseamna denumirea pedep sei. da. în mod premeditat . uitîndu-se cu privirile sticlind de curiozitate prin raftur ile bibliotecii. de la un raf t pîna le termini. Astazi. dar nu mai corespund epocii noa stre." Nu. zic. nu i se aduc piese de schimb. nu mai asista nimeni la executie. trai m într-o societate industriala si tehnicista." Dar nu ma asculta deloc. cum ar fi efic acitatea.. nici o raza de lumina într-o lume în care consumul de lumina fizica al asezarilor umane de pe pamînt face sa paleasca. zic. Si cînd exclama: Ce timpuri. nu prea atent la spusele mele. Nu-l obsedau aceste probleme. care deplîngea noile moravuri. în noptile senine.. Ea s-a format în tr-o societate agrara cu o economie saraca: aceasta societate era. le aleg. da. zice. dupa ce citesti doua-trei. pe urma începi si raftul celalalt si asa mai departe. care împing cultura umanista spre margine. Ce. care erau j ustificate de contextul vietii. cercetînd raftur ile. zice.

Îi dai un automobil. animalele si pasarile? CÎTI OAMENI NE VOR HRANI . care pe lînga marile ei virtuti. ba chiar cu simpatie. o poluam. esîe în acelasi timp o speta vicleana si plina de rautate. Si totusi. eficacitatea.. adica la stiinta. prin faptul ca atare. nesublimate. Pe lînga interese economice. Într-adevar. Din suferintele îndurate nu trage nimeni nici o concluzie . sau pur si simplu neîntelese deloc. ce lege sa facem ca sa-i împiedicam pe vîn atori si mai ales pe obsedatii randamentului în dauna naturii sa ne distruga speci ile rare. data cu acest automobil ei îngropau gustul pentru reusita materiala.A. razboaiele." Este greu sa ne reprimam un sentiment de alarma citind toate acestea. dupa un timp vrea doua si asa mai departe. inteligent cum e. Fiindca nu e obligatoriu sa gîndim neaparat ceea ce facem. viziune a lucrurilor. cu un întreg ceremonial însotit de cîntece funebre. care nu se multumeste mult timp cu ceva. El povesteste cum a asistat l a Stanford în S. capacitatea de a aspira spre eternitate. n-o sa cred ca o sa pu tem si ca va trebui sa renuntam de-aici înainte la spiritul de sacrificiu. Care ar fi aceste valori? Nu vad. ci dimpotriva. din care am venit. dorinta ei mistuitoare de a o realiza. pentru ca oricît de stiintifica poate fi aceasta cultura tehnicis ta bazata pe obiectivitate.. E însa adevarat (si aici med itatia care ni se propune nu poate fi ocolita) ca despovarat de conflictele si u milintele generate de lupta pentru existenta. dar le dispretuim. care ar justifica ciocnirile si antagonismele. nu înteleg si nu pot sa-mi imaginez ca ar fi altele decît cele care i-au adus pîna acum atîtea victorii în spirit: nobletea atitudinii. ca si cînd o înversunare stranie l-ar ap uca împotriva întelepciunii. d ar ne îmbracam modest. ierburile care fac sa straluceasca pamîntul. Fiindca oricît de turburat as fi eu de ideea ca societatea a grara. utilita rismul. aceasta reusita fiind sursa poluarii planetei. la un spectacol uimitor. s-ar parea ca traim într-o lume în care solutia care ni se ofera nu poate fi acceptabila. fiinta umana. se mai potoleste în p ornirile lui. In felul acesta viata noastra si noi însine am avea poate si mai mult haz. cît rastalmacite. ce anume sa mai inventam ca sa-i prote jam aerul si apele izvoarelor si marilor. compasiunea. nelinistea nu ma paraseste.U. despre care am proorocit ca le vom desfiinta. Optica lui poate fi rasturnata. reusita materiala. îsi creeaza valori spiritu ale pornind de la ea. nu le desfiintam. lupta eter na cu trufia. pentru a ne linisti. Niste studenti au strîns bani ca sa cu mpere un frumos automobil american. pacatul omului mo dern. nu renunta la mijloacele care l-au ajutat sa ajunga aici. tinem dieta. randamentul. ca sa gîndini? Cultura nascuta ca o proiectie a unei societati tehniciste poate modifica psihologia umana într-o directie care n-ar contrazice în mod obligatoriu vechiul umanism al societatii agrare. dar mîncam putin. consumul pot tine în frîu instinctele noastre? Prin ce? F iindca satisfacerea din abundenta a unor nevoi materiale nu îmblînzeste. omul. ea nu este deci capabila sa ne satisfaca nevoia noas tra de valori ideale. Consuma! Si. al carei sim bol era masina. Stiu ca omul îsi poate modifica într-un mod a metitor felul de a vedea încît nu-l mai recunosti. Produ cem multe alimente. sîntem destul de sucit i sa realizam de pilda acest paradox: construim masini. Ne umplem garderoba cu haine. În acest context. a generat prin penuria ei economica valori spirituale idealiste care au format o cultura cu caracter universal. diminuate cu buna-stiinta. lupta cu teama de moarte. detasarea. mai ales c a eseistul ne explica linistit. nu mai corespund? Cu alte cuvinte. la eroi sm. la sublimarea pasiunilor. Apoi au sapat o groapa a dînca în care au îngropat automobilul. D ramele de ieri sînt nu atît uitate. a penurie i. descifra m si pozitii irationale. cum reactia la aceasta cul tura e de tip irational si se manifesta în rîndul unei anumite categorii a tineretul ui împotriva societatii tehniciste si a culturii ei. Chiar asa. Iar singurul lucru care sa ne tulbure somnul sa nu mai fie decît u rmatorul: ne distrugem planeta. generozitatea simtirii. consecinte ale pasiunilor oarbe. adoptate de state si guverne. înteles e gresit. asemeni unui animal hamesit care a descoperit în sfîrsit în natura sursa unei prazi abundente. fiindca nu mai corespund sau sînt chiar contrazise d e contextul vietii. simbol al reusitei.

Se presupune dimpotriv a ca ar consuma mai mult. înjurînd. laptele. varza. Franta. într-o gradina zoologica. hrana vitala. nu se mai termina. ouale? Dar albinel e? Prin ce fel de flori si pomi fructiferi or sa alerge sa-si caute polenul si c ine o sa aiba grija de ele în toate anotimpurile anului? Dar omizile? Cine o sa ma i curete pomii de ele? Dar caii? Unde sînt caii? Ce-au facut cu caii? Si frantujii . galbene ca lamîia. cine o sa mai aiba grija de ele? Ca doar n-o sa se poata fac e toate astea cu cei 5% din populatia tarii! Cînd stiut este ca daca nu ai om nu p oti ridica recolta de pe cîmp. o stat uie. poftim.M. care stiu de mic cîta truda si cîti frati lucram la el pîna îl însamîntam si culegeam. intram în iarna cu el. degajîndu-se în acelasi timp bratele suplimentare pentru dezvoltarea industriei si serviciilor. Austria. ia uite ce scrie aici în legatura cu ziua de miine.E. Trageam lipanele pe-o sfoara si faceam siruri. si-a luat în cele din urma oc hii de la ea si plecînd a clatinat din cap si a exclamat: Asta e ceva care nu exist a!" UTOPIE MODERNA .. si în sfîrs it cele de la vîrf. Pe urma venea tata de-acolo de unde se ducea sa-l predea în baloturi mar i. It alia. carnea. doar 5% din populatia unei tari sa asigure restului alimentele de tot felul. verdeturile. Culesul asta era o istorie întreaga. îi amenda si de aceea nu prea ieseau la drum cu tigar a în gura în vazul lumii. Asadar acesti producatori.Desigur (citez doar acest pasaj care ma intereseaza în mod deosebit). zic. Nu numai ca nu lua un leu pe tot ceea ce produsese. si nu se mai satura vazînd-o cum ajunge ea cu botul prin vîrfurile copacilor. es te prevazuta sa se realizeze peste douazeci de ani) se traduce printr-un cîstig im portant de randament în agricultura.U. Asta e totusi curata vrajitorie. sa mai consume. datorita productivitatii crescute. nu-l predau tot. produsele s-ar produce mai multe.A.A. În masura în care scaderea accelerata a mîinii de lucru agr icole (specialistii O. si Belgia. de la care obtin cele mai bune brînzeturi din l ume.. dupa ce se scorojea u. unde se înmuiau la loc de frig si atunci ne apu cam de papusit.. îi spuneam unui prieten mai d eunazi.U. si apoi. acest produ s cancerigen. dar mai iesea si da tor. încremenit. puneam aceste s iruri la soare pe un soi de suporti de lemn. prin parasirea de catre ei a pamînturilor. care ar trebui sa ridice caprei. pe urma cele de mijloc. se facea pe etape. tutunul. considera ca la o anumita data mîna de lucru agricola nu va reprezenta nici macar 5% din populatia activa în tarile organizatiei: aceas ta cifra. fructele. Ei ce sa fumeze ? Tata credea ca de obicei ca o sa-i pacaleasca el pe-aia pe-acolo! Regia C. Întîi foile de jos. nu mai e stiinta. sa-i ridice. Cu alte cuvinte. care se apropie de situatiile existente as-stazi în S.A început sa-mi fie frica de stiinta si de statistica.C. si nici sfecla. taranii au de venit o piedica în calea randamentului în agricultura! Colosal! Si acest lucru aiuri tor s-a si realizat în S. Lasîndu-se seara. Papusitu-asta era dandana mare. Cum adica. o vrajitoare te-ar spe ria mai putin." Pun ziarul jos (Le Monde) si ma frec la ochi. ce-or sa faca.. umpleam toata b atatura cu ei. ba chiar le întindeam si prin gradina. Suedia. dar aici sîntem în domeniul cifrelor si al calcul elor electronice. A stat si s-a uitat la ea o zi întreaga. Îi cam urmarea si individual. ca niste turci. fara ca vechii producatori care consumau ei înainte aproape tot ce produceau sa înceteze. tarile car e au înca o buna parte din populatia lor activa folosita în agricultura (Japonia. Care va sa zica taranii vor dispar ea. si el si fratii mei mai mari. . iar agricultura va avea un cîstig de randament. si îl pitea u. ar trebui. luam sirurile si le urcam în pod. o girafa. fiindca fumau toti. tutun fin. care nu dau gres. îti arata toate variantele posibile si n-ai cu m sa te înseli. lînga obeliscul din Place de la Concorde. si Belgia. fiindca trebuia sa le ramîna si lor pîna la anu. fiindca n-ai crede.D. Fiindca nu e posibil! Avea dr eptate acel taran care a vazut într-o zi. construiti special.A. calitate inferioara. daca nu li s-ar mai încredinta lor producerea acestor p roduse fara de care nu putem trai deloc. Norvegia) dispun de rezerve de productivitate spo rite în raport cu celelalte.

Un cunoscut economist american, domnul Galbraith, propune lumii capitaliste dezv
oltate un ritm mai lent de crestere economica, pornind de la ideea ca principiul
societatilor de consum este un principiu artificial, care împiedica pe om sa se b
ucure cu adevarat de bogatia vietii. Sfîntul Petru, la poarta raiului, cica nu l-a
r mai întreba pe om ce fapta buna sau pe cine a facut fericit pe pamînt, ci numai ce
a facut pentru a spori produsul national brut. Sporirea consumului nu constitui
e o garantie a fericirii maxime, pentru simplul motiv ca omul nu consuma din nec
esitate, ci fiindca e împins de o publicitate aiuritoare. Lucrurile n-ar fi atît de
complicate daca s-ar limita numai la atît, fiindca ar fi suficient sa suprimam exc
esul de publicitate, dar consumul reprezinta pentru imensa majoritate a oamenilo
r masura realizarii, cu cît cineva poseda si consuma mai multe produse, cu atît mai
mult e cineva. Fireste, sînt exclusi din aceasta categorie oamenii saraci. Asta îmi
aminteste de un mic sef de la noi dintr-un judet, care la o petrecere organizata
de el cu mijloacele puse la dispozitie de cei în subordine, adica ale satului, du
pa ce s-a ghiftuit bine, ca sa arate el cît e de grozav, a început sa joace fotbal c
u pui fripti. Bineînteles ca a fost dat afara, dar asta pentru ca a gasit el un mo
d prea original de manifestare a satisfactiei consumului, altii însa o fac pe tacu
te, cunoscînd în secret tot ceea ce poseda ceilalti.
Asta e de cînd lumea! Se vede ca acest economist american, cu ideile lui, traieste
într-o lume a carei vechime nici n-are bine cîteva sute de ani! Fiindca ce vrea el?
O schimbare de optica în psihologia omului de asa maniera încît, de pilda, un automob
il Cadillac sa devina comic! Cu alte cuvinte, sa rîzi de el cum ai rîde daca cineva
ti-ar propune sa te duci la serviciu sau sa iesi dumineca la Baneasa, cu nevasta
sau iubita, într-o cotiga trasa de un magar. Si nu fiindca acest Cadillac ar fi d
emodat, ci asa, pur si simplu, ca am descoperit noi ce stupid e sa fii aservit d
orintei de a-l poseda. Stupid ar fi într-o prima faza, comic în cele din urma, prin
amintirea a ceea ce idolul fusese odinioara în ochii nostri.
Mi se pare tonica aceasta viziune a acestui gînditor idealist care imagineaza o as
emenea utopie, care e în felul ei sublima. Dar e utopie fiindca niciodata omul nu
si-a îmbunatatit conditia prin renuntare voluntara la ceva, prin virtute, ci prin
epuizarea unei experiente, chiar daca cu rezultate previzibil tragice. Numai ast
a îl convinge, sau mai exact numai asta l-ar trezi, în cazul de fata, din betia pose
siunii. Telul, în aceasta lume, zice gînditorul, nu este consumul, ci folosirea viet
ii. Ei bine, bucuria asta a vietii este sa ai un Cadillac, sau chiar o Dacia 130
0, fiindca atîta timp cît nu definim exact si concret în ce poate consta aceasta bucur
ie a vietii, dorintele noastre se vor mula pe ceea ce exista si ne vom face din în
deplinirea lor un tel, chiar daca asta se va solda cu un adînc dezechilibru dintre
munca si satisfactii, cu alte cuvinte chiar daca vom descoperi ca satisfactiile
nu izvorasc din tot mai multa munca, pentru a consuma tot mai mult. Da, vom ras
punde, asa este, dar ce sa facem? Nu sîntem întelepti, nu putem, de pilda, noi, care
constituim colectivul unei uzine, sau unui minister, sa ne strîngem trimestrial s
au anual si sa constatam cu satisfactie ca nu ne-am dezvoltat deloc, ca ritmul d
e crestere a productiei a ramas neschimbat, ca numarul functionarilor a ramas ac
elasi, promovarile au fost cu totul neglijabile, sporirile de salarii nu s-au pr
odus, iar valorile uzinei noastre n-au contribuit cu nimic la sporirea valorilor
nationale. Dimpotriva, pornim de la ideea ca nu vom deveni niciodata liberi si
fericiti pîna nu ne vom elibera complet de obseseia nevoilor materiale, care daca
prezinta si forme aberante în sensul ca unii dintre noi, scapati de aceasta obsesi
e, nu mai stiu ce sa faca si joaca fotbal cu pui fripti, nu înseamna ca toti oamen
ii s-au si eliberat de aceasta obsesie si ca omenirea are destule paturi de spit
al, destule medicamente, îngrijirea medicala gratuita, pîinea gratuita, cartile si în
general bunurile spirituale gratuite. Da, aceasta lume în care o parte a societati
i se zbate înca în lipsuri si griji, în timp ce alta vrea sa îngroape automobilul cu ipo
crite cîntece funebre, în timp ce în alta parte a lumii o mama îsi pierde copilul fiindc
a n-are cu ce sa-l tras-porte pîna la spitalul cel mai apropiat, este clar ca nu e
o lume bine întocmita. Si în aceasta privinta, chiar daca nu este eficienta, gîndirea
idealista a economistului american, .prin apelul ei indirect la decenta, la lup
ta pentru întoarcerea la sursa primordiala a vietii, este macar frumoasa, mai ales
ca aspectul ei de utopie nu-l împiedica sa constate lucid ca majoritatea roadelor
cresterii economice a tarilor capitaliste au luat drumul bogatului si ca o redi

stribuire rationala a bunurilor se impune. Ar fi, zicem noi, o solutie revolutio
nara si singura urgenta.

ORA DESPARTIRII DE UN PRIETEN
Cînd scriu aceste rînduri e ora patru dimineata si pe masa mea cînta în soapta un mic tr
anzistor. Ascult si vad în adîncul fiintei mele: pentru el, prietenul meu care a mur
it, nimic nu va mai cînta. Lumea în care ma misc s-a micsorat. El nu mai e acolo und
e îmi placea sa stiu ca traieste, scrie si îsi creste copilul.
Niculae Iorga, care a trait în acelasi oras în care se stabilise în cele din urma si M
iron Radu Paraschivescu spunea despre cineva ca ...locul ramas gol e asa de mare în
eît oricine-si poate da seama ca numai printr-o apropiere a tuturora el poate fi înt
rucîtva umplut". Desigur, pentru literatura româna contemporana asa se va întîmpla, cei
pe care Miron Radu Paraschivescu i-a descoperit si le-a pus condeiul în mîna vor duc
e mai departe flacara poeziei, si în privinta asta el va putea raspunde linistit în
Cîmpiile Elizee, cînd va fi întrebat: Miron Paraschivescu, ti-ai cultivat talentul, sau
l-ai îngropat?" Nu, nu l-am îngropat si m-am straduit toata viata sa-l cultiv si pe-
al altora, si nu numai pe-al poetilor, ci si pe-al prozatorilor!" Ti-a ramas vreo
dorinta neîmplinita?" Da, mi-a placut de cînd ma Stiu sa am o revista ca sa primesc
tinerele talente în ea." Si n-ai avut-o?" Ba da, în tinerete, prin 1947, dar de atunci
sanatatea si împrejurarile vietii mele care nu m-au crutat m-au împiedicat sa mai a
m una!"
Într-adevar, la el o revista literara era ca o fiinta vie. Traia din pasiunea mist
uitoare pe care el i-o insufla, si nu e de mirare ca viitorul scriitor gasea în pa
ginile si în atmosfera ei zilnica ambianta ideala fara de care, daca unul sau altu
l dintre noi se poate lipsi, o literatura sufera. Fiindca lipsita de idealismul
debutului, personalitatea literara creste asemeni copiilor la orfelinat, unde îngr
ijirea chiar fara cusur nu poate suplini caldura si dragostea materna. Talentul
e însotit de cinism, moravurile se înaspresc, virtutile au revers, poezia si farmecu
l tuturor începuturilor vor fi luate în derîdere. Dupa Eugen Lovinescu, nimeni n-a iub
it mai mult la noi profesiunea de scriitor si nimeni n-a luptat mai mult sa-i pa
streze întreaga noblete ca Miron Paraschivescu. Avea pentru asta tot ceea ce trebu
ia, entuziasm si capacitatea de a-l transmite si credinta statornica în viitorul a
rtelor, într-o epoca în care multe întrebari si îndoieli însotesc aceasta încapatînata acti
ate a spiritului uman care este creatia artistica, într-adevar, creatia artistica
nu este oare unul din raspunsurile cele mai energice pe care le da omul blestemat
ei probleme insolubile?" Nu admiram noi oare în ea victoria noastra asupra mortii?
Nu opreste artistul clipa, imortalizînd-o si dîndu-ne noua, care o contemplam mater
ializata, fiorul nemuririi, trait întîi de el? Miron Paraschivescu, îmi amintesc, a fo
st si el cîtva timp nelinistit de patima oamenilor pentru stadioane, pentru istori
ile pe pînza, din ce în ce mai fascinante, si care îi placeau si lui, pentru micul ecr
an si pentru muzica usoara, adusa în preajma noastra aproape permanent prin tehnic
a miniaturizarii aparatelor de radio. 146 Ce facem? ma întreba. Ce se va întîmpla cu ar
ta cuvîntului?" Am uitat ce raspuns i-am dat atunci, dar el avea si acest dar pe c
are vanitosii nu-l au, de a retine un raspuns dat, de a se gîndi la el, de a-l con
frunta cu propriul sau raspuns si de a-ti aminti apoi peste ani: Mai tii minte ce
mi-ai spus atunci?" Nu mai tin minte, Miroane, îi raspundeam, despre ce era vorba?
" Ai zis ca..." Si începea sa-mi spuna lucruri atît de surprinzatoare pe care eu le-a
si fi exprimat încît ma miram singur ca le-asi fi spus. Bineînteles, erau ale lui, dar
gîndirea sa generoasa ti le atribuia, fiindca erau legate de o întîlnire cu el, de un
ceas petrecut împreuna, de un gînd sau o neliniste împartasite. Nu, Miroane, cica i-as
i fi spus, arta cuvîntului nu se va deprecia atîta vreme cît oamenilor le va face o im
ensa bucurie si placere sa te vada între ei, sa se duca unii pe la casele altora s
i sa stea de vorba ceasuri nesfîrsite. Ce este oare o carte buna daca nu un priete
n cu care poti sta de vorba oricînd în singuratatea odaii tale? Si atunci crezi oare
ca ne vom putea vreodata lipsi de carti?" Nu, dar va trebui sa împartim cu filmul,
ou televizorul, cu toti ceilalti!" Nu împartim cu nimeni nimic", cica i-asi fi ras
puns, si Miron Paraschivescu a început atunci sa rîda în felul lui, parca înecîndu-se de d
electare, cum facea totdeauna cînd ceea ce i se spunea îi placea.

Cum sa nu iubesti un astfel de om? Cum sa nu doresti, tînar scriitor fiind, sa scr
ii bine, stiind ca el te va citi? Iar acum el nu mai este si, oricît ne-am apropia
noi unii de altii, nu vom putea deloc umple golul pe care el îl lasa...

UN CETATEAN CARE SCRIE
Din literatura americana am aflat ca alaturi de gradini încarcate de fructe ca într-
un paradis pot muri de inanitie oameni care n-au voie sa le culeaga si sa fie pl
atiti pentru asta fiindca proprietarii nu sînt interesati de o cantitate asa de ma
re de fructe pe piata, care ar strica un anumit echilibru al preturilor. Din lit
eratura R. F. a Germaniei aflam ca exista scriitori deceptionati de succesele ec
onomice ale tarii lor, si asta nu pentru ca ar exista carente fundamentale în dist
ributia bunurilor, ci pentru ca, vedeti, prosperitatea nu aduce un remediu condi
tiei umane actuale si ca genul de fericire în care cred concetatenii lor e artific
ial, nu are un caracter universal si ca atare e efemer.
Asta e, bineînteles, adevarat! Nu stim de azi pîna mîine! Pe urma, morala crestina nu
ne spune de mult ca bogatia e un rau? Tolstoi credea cu simplitate ca fericirea
apare în sufletul nostru în momentul în care din munca pe care o depunem ne putem hran
i si adaposti. Restul e de la diavol. Ei bine, restul acela, ce facem cu el? Ce
sa faca oamenii de afaceri cu sumele lor uriase de bani înghesuiti în seifuri? Am au
zit ca acesti posesori de valuta se îkitîlnesc din cînd în cînd în adunari ultrasecrete si
otarasc sa arda o anumita cota din ceea ce a strîns fiecare pentru a nu lua toti f
oc de cîta bogatie au închis în casele lor de bani...
În ceea ce îl priveste pe Günther Grass, scriitor din R. F. a Germaniei care pe timpul
lui Hider (cînd acesta se casatorise înainte de a se sinucide) avea douazeci de ani
, el preconizeaza tocmai o astfel de întoarcere tolstoiana la simpla satisfacere a
necesitatilor, re-fuzînd, de pilda, înlesnirile oferite de o societate a abundentei
, fumînd nu tigari prezentate luxos, ci luînd direct diatsr-o tabachere taraneasca t
utunul cu doua degete si rasuokidu-l într-o foita. Asta m-a impresionat mult cînd l-
am vazut. Iata, mi-am zis, un om natural, care întelege sa-si puna si în practica te
oriile, nu numai sa propovaduiasca altora simplitatea, iar el sa se lafaie în toat
e bunurile. Într-o revista am dat de el în fruntea unor tineri care manifestau.
Günther Grass e social-democrat convins si reproseaza societatii Statelor Unite ca
nnau produs o social-demooratie oare ar fi salvat-o de nelinistile si tensiunea
prin care trece în prezent. Scriitorul e prietenul actualului cancelar de oare sn
a legat destinul politic si care n-a îmtîrziat sa se împlineasca. Dar eu zic scriitor
cînd lui nu-i place acest cuvînt, prea adesea legat de multe compromisuri si succese
materiale, tipice într-o societate în care un tiraj de cîteva sute de mii de exemplar
e poate îmbogati pentru totdeauna pe autorul unei carti. Scriitor, deci, nu-i plac
e sa fie numit, ci cum? Cetatean care scrie! Iata! Cum ar fi, de pilda, oa în loc
de electrician sa zicem cetatean care se ocupa cu electricitatea. Se înnobileaza c
uvîntul cetatean, terfelit, ce-i drept, într-o perioada sinistra în tara sa.
Aceste naivitati nu au însa limita, cum s-ar parea, ele sînit totale, si scriitorul
nu pastreaza în mod egoist nici un fel de secrete în fiinta sa. Lui nu-i pasa de ast
a, chiar diaca e vorba ide lucruri dintre cele mai intime. Nu exista intimitate.
Omul e o faptura egala în tot ceea ce are si în tot ceea ce face, în casa sau în strada
: cum putem darîma barierele si zidurile care ne împiedica sa comunicam? Pur si simp
lu comuni-cînd, spunînd totul. Nu era nimeni prieten cu el din cei care ne aflam la
o masa, împreuna, totusi el ne-a povestit, la o întrebare într-un gol de conversatie,
ca da, are copii, patru, dintre care doi gemeni. Cu gemenii astia a fost o istor
ie. Doctorul i-ar fi spus, spe-riindu-l, ca pipaie doua capete si opt membre, da
r un singur corp! Adica ce sa însemne asta? E posibil sa fie un monstru, i-a raspu
ns mamosul. La prima nastere a sotiei lui a cerut voie sa fie lasat sa se uite.
Un alt doctor decît un neamt nu l-ar fi lasat. Mamosului aceluia, însa, nu i s-a par
ut nimic neobisnuit în asta. Ei, l-am întrebat eu fara ironie, si oe-ati vazut? Ca s
otia lui, dîndu-si seama de ce venise si ce face el acolo, ar fi strigat la el sco
asa din sarite: Treci încoace si tine-mi capul, idiotule!"
În cartea sa cea mai buna, Tobosarul, apar astfel de scene descrise minutios. Aces
t tobosar e un pitic a carui mama nu l-a conceput cu sotul, ci cu amantul. Sotul

, un viitor S.S., avînd banuieli, l-a lasat pe copil sa cada pe scara unei pivnite
, uitînd intentionat chepengul deschis. Copilul pateste ceva la spinare si nu mai
poate depasi în crestere un metru înaltime. Parea apoi si putin arierat, îi placea, la
o vîrsta nepotrivita, sa bata în continuare toba lui de copil si mai ales sa sparga
geamurile si vitrinele orasului cu 150 tipatul sau care era atît de patrunzator s
i de o atît de înalta frecventa încît urechile obisnuite nu-l percepeau. Mama, cu amorul
ei adulterin, are un sfîrsit tragic, si aici interesul cartii devine maxim. Sotul
a inventat pentru ea suferinte inumane. De pilda s-o faca sa asiste la un pescu
it de tipari folosind drept momeala capete moarte de cal, pline cu viermi. Femei
a moare. Apoi cînd armatele sovietice patrund în regiune, copilul se razbuna, si o r
azbuna si pe mama lui, scotînd de unde fusese ascunsa insigna S.S. a tatalui si dînd
u-i-o sub ochii soldatilor, simulînd sau poate chiar nestiind la ce pericol îl expun
e prin acest gest. Tatal o înghite fulgerator, dar convulsiile îl apuca imediat si p
ar suspecte ostasilor cu înfatisare mongola sau turcmena, care îl lichideaza imediat
. Asta ar fi trebuit sa fie epilogul, daca autorul n-ar fi avut reaua inspiratie
sa caute dincolo de aceasta naratiune, cam posomorita, dar foarte solida, si me
morabila, alte semnificatii, urmarindu-si piticul sau si în perioada postbelica. Sîn
t foarte livresti si deloc serioase evenimentele care urmeaza, si autorul abia g
aseste cu greu o idee de încheiere, care nu se retine.
Nu citisem aceasta carte si poate ca nici n-as fi citit-o vreodata, daca o recla
ma exceptional de eficienta nu m-ar fi înfuriat si nu m-ar fi determinat în acest fe
l s-o citesc. Eram la Viena, invitat la o asa-zisa masa rotunda, cincisprezece-d
ouazeci de scriitori europeni, sa ne spunem parerea despre relatiile noastre cu
publicul si cu lumea în care traim. Interventiile erau scrise dinainte si multipli
cate, pentru ca îndata dupa ce luai cuvîntul, în pauza, toata lumea sa le poata reciti
. Chiar din primele ore a luat cuvîntul un critic literar, cunoscut sub numele, da
ca nu ma însel, de doctorul Mayer. A vorbit si a intervenit de nenumarate ori în dis
cutii, ca un ciocan, cuvintele lui te izbeau parca în cap, fortîndu-ti atentia si sc
o-tîndu-te literalmente din sarite prin vointa pe care o avea sa-ti acapareze aten
tia cu ideile lui. În pauza i-am luat textul tradus în frantuzeste si l-am recitit;
era intitulat decis si agresiv (sau asa mi se parea din pricina vocii care înca ma
urmarea): Connaissez-vous Günther Grass? M-am trezit exclamînd: Nu-l cunosc si nici
nu vreau sa-l cunosc". Am citit totusi textul: era delirant. Ulterior, dupa lect
ura romanului, am gîndit cu sila: iata ce ne lipseste noua, scriitorilor români, un
doctor Mayer, încapatînat, îndîrjit, agresiv si entuziast, care sa puna pe unde se duce,
si sa se duca, astfel de întrebari-ciocan, cu care sa nu înceteze sa izbeasca în cape
tele indiferente ale opiniei europene pîna ce efectul nu se va fi produs chiar si
pe aceasta cale strîmba: nu, nu cunoastem literatura româna! Si sa sfîrseasca prin a o
cunoaste. Dar sa nu ma îndepartez de subiect si sa închei aceste însemnari care mi-au
fost prilejuite de o cronica într-o revista literara pariziana în care se spune ca
ultimul roman al scriitorului, intitulat Anestezie locala, e cam dezamagitor. N-
am citit romanul, ca sa-mi dau seama direct daca are sau nu valoare, dar subiect
ul si ideea lui (un elev contestatar, care vrea sa-si arda în piata publica dinele
, ca sa sensibilizeze opinia orasului fata de razboiul din Vietnam) m-au înveselit
si mi-au evocat figura scriitorului mustacios pe care mi l-am închipuit agitîndu-se
în continuare pe scena lumii lui, atragînd atentia, stîrnind discutii si în cele din ur
ma, pe la saizeci de ani, luînd Premiul Nobel. Daca va fi consecvent si daca cei p
atru copii pe care îi are nu-si vor impune împreuna cu energica lor mama punctul lor
de vedere (o mama e mai atenta la bani decît un tata cu gargauni), Günther Grass va
refuza acest premiu. Un singur lucru însa e necesar ca acest eveniment sa aiba lo
c. Günther Grass sa nu mai scrie romane de valoare îndoielnica (Tobosarul îi ajunge) s
i miracolul economic al tarii sale sa nu se stinga. Fiindca atunci din ce s-ar m
ai alimenta dezamagirea sa si a colegilor sai, cetateni care scriu? Ar fi atunci
siliti sa devina cetateni care rabda, motiv care a aruncat de cîteva ori Germania
în cele mai grave convulsii pe care le-a cunoscut istoria moderna.

SPERIETORI DE CIORI
Am vazut zilele astea ceva foarte vesel în saloanele de ana Apolo" de pe Calea Vict

se puteau vedea si din strada) erau sau nu pe placul cuiva. ca si la copii. lipsindu-le. si pentru ca probabil vazu ca n-aveam de gînd sa renunt la vesel ia mea si sa-i raspund. Atunci am auzit o voce: Lasati-l în pace! Na. ce fior?! Si fiindca eu continuam sa fiu vesel si sa surîd. si memorie. un tab lou de Kandinsky sau de Vasarely nu arata deloc rau. ma.000. deci. sa nedumereasca pe tinerii muncitori. copilaresc si nistre. ceva legatura cu arta cea mare. asa cum a avut to tdeauna caricatura în formele ei cele mai diverse.. chiar daca istoria civilizatiei artistice ar fi creat de m ult tipare si pentru astfel de elucubratii. Dar unde sa pui nazdravanii le astea. asteptînd.. sing ura capabila sa coaguleze într-o viziune originala ceea ce ne aduc simturile. si nu arta copilareasca facuta cu premeditare? Ei bine. Bruegel sau chiar Goya. continua el într -un autentic si nesimulat stil caragia-lesc. între altele. ma privi piezis cît va timp. Nu trebuie intitulat un asemenea tablou Guernica. sa sperie noaptea pe îndragostiti? În holurile caselor de cultura. parul din cap. cazînd în mintea lor. Si înca P icasso nu e un exemplu convingator. si ca asta era cauz a privirilor rele îndreptate asupra mea. în ce loc? în parcuri. ce-i fi gas ind dumneata interesant chiar si în asemenea asa-zise opere în care deformarea si mo nstruosul nu sînt decît expresia nestiintei de a crea. CONFESIUNI UN ÎNVATATOR CIUDAT Aventura constiintei mele a început într-o zi de iarna cînd o anumita întîmplare m-a facut sa înteleg deodata ca exist. Grotesti. Ei bine. autorul genialelor Himere? Blasfemie! Ai sa zici ca în acest caz ar trebui scoase si aruncate la gunoi si acele opere de arta primi tiva ale negrilor. mie nu-mi plac si faic vinovat a de decaderea artei acea tendinta din arta plastica contemporana care împinge cre atia artistilor spre disparitia formelor coerente. fiindca el a pictat admirabile pînze cu femei si copii în care membrele corpului stau la locul lor într-o armonie care ne amintest e de cei mari. iar tipatul unei femei nu-mi apare în constiinta su b forma unor mîini diforme ridicate în sus si a unui chip scalîmbaiat cu ochii pusi de -a curmezisul figurii. fiindca sînt prea mici. fiinte mari asezate în cerc pe s caune mici si care se uitau la mine fara prietenie. Ideea. ci si pentru ca prin ea imaginatia n oastra reconstituie vechiul Egipt. daca am ajuns sa ne împacam cu ideea ca nu mai avem ce spune si am început sa-i imitam pe copii. vîrsta noastra. aceste întruchipari caraghioase.oriei. mon cher. tot o pîine. dîndu-ne f iorul eternitatii! Or. Pusesem mîna pe pîinea de pe masa care era a . daca nu cumva ma însel asupra denumirii. compuse din simple bucati de lemn în care un mar de metal în burt a închipuie buricul. îmi întoarse spatele si iesi furios din expozitie. si care îsi au o justificare în muzee doar fiindca reprezinta copilaria autentica a artei. masti de gaze si alte elemente constituind parca probe ale unei civilizatii arse de incendii uri ase. Era multa lume în casa. Arta abstracta are. Nu merita apropierea de arta cea mare nimic care poate fi facut cu usurinta de oricine. ce fior pot da aceste dracovenii din fata noastra omului din anul 10. ne înveselesc prin prezenta imaginatiei care contribuie la alcatuirea lor si care pe aceasta cale au. presupunînd ca ele s-ar pastra pîna atunci printr-o întîmplare? Ei. dar mie mi-au descretit fruntea. Era prezent mul t tineret. Atunci mi-am dat seama sa tinem strîns ceva în brate. Moartea si suferinta nu sînt abstracte. Stam prost. si pe asta!" Si cel ce rostise a ceste cuvinte a luat de undeva de pe soba o pîine mare si rotunda si mi-a întins-o. sau nu cumva crezi ca îsi au loc ul în muzee? Cum?! Lînga Paciurea. fara îndoiala. un sens: e o arta decorativa! Pus pe pereti. si niste cuie înfipte în cap. Nu stiu daca aceste sperietori de ciori (fiindca asa îmi pareau acele p roductiuni plastice expuse în salonul de jos. Cine nu e convins de aceasta ap ropiere poate rasfoi si gasi asemenea viziuni într-un album de reproduceri de Bosc h. omul meu tacu. daca nu chiar cu ostilitate. Sculptura pop-art. care orice-ai zice nu pot crea nimic. vechea sa civilizatie. ? Cum poti sa afirmi asa ceva? îmi spune în clipa aceea un cunoscut care parca îmi ghi cise gîndurile. Arta înseamna. compuse din fier forjat. Eu nu concep ca din tragedia unui oras distrus de bombardament domnul Picasso sa faca arta abstracta. Admiram pe regina Nefertit i nu numai pentru ca e o frumoasa persoana.

am venit totusi la scoala. cum. si pe-asta!" Parca m-am trezit dintr-un somn. în loc sa fug si îndarat sa nu ma mai uit. n-aveam ochii chiar buni si nu vedeam bine ce se scria la tabla. desi s tiam ce ar putea sa mi se întîmple. darmite sa-mi mai cumpere si carti.« menit al carei motiv daca s-ar fi dezvaluit s-ar fi petrecut o cat astrofa.tuturor si nu mai vroiam sa dau la nimeni din ea. zice. cu cinci lei? O Citire costa vreo douazeci si cinci de lei. d esi viata ei adevarata nu e niciodata libera de instincte si nu o data e neputin cioasa în fata lor. a durerii în s ine. În iarna aceea hotarîrea tatalui meu de a nu ma mai lasa sa ma duc la scoala a deven it. cu cartile si istoriile ei care trebuiau învatate cu sila. a zis învatatorul senin si a dat creanga de mar pe sub care venise la min e la o parte si s-a întors la masa sa-si continue jocul întrerupt. Fiindca în primul an abia am trecut clasa . credea el ca sînt. pe cine premiaza si pe cine lasa repetent. au început sa rupa din ea si sa manînce. M-am dus acasa la învatator. si nu a învatatorului sau a scolii. si atunci am trait acele ore de spaima despr e care am po. Nu m-a scos nici în acea zi si nici în cele urmatoar e. nu aveam cart i. Constiinta masura proportiile dezastrului care ar fi urmat. si obida nedefinita fiindca nici unul nu stia sa urasca. Totusi aventurile vietii noastre sînt ale constiintei. Mama îmi facuse rost de cinci lei. b eau cafele si jucau tabinet. sau si le vîrau deznadajduiti între genunchi. dar în banci nu mai puteau. ? Dom' învatator. sa vada pe care trece. . luati-mi un maculator sa am macar pe ce scrie. A doua zi. Prima zi a trecut fara sa fiu scos si eu la examen. ? Asa e. pe care l-am gasit în curte cu altii. Atunci de ce m-au dat mai departe sa urmez si clasa a doua pe care abia am trecut-o? Ulterior toti au spus ca învatam bine. ? Asa e. Dar asta nu era adevarat. cealalta jumatate însa parca nici nu trecusera pe la scoala si atunci învatatorul începea sa-i bata la palma cu o nuia de corn foarte agera. Nu stiam nimic si ascultam înfiorat plînsetele care umpleau cl asa. în rau. dar si în bine. sa ar pamîntul si sa cresc vite. M-am uit at la toti linistit si am pus încet si cuminte pîinea din brate pe masa. facîndu-ma sa scot racnete. de care tot unul dintre noi facuse rost. desi unii di ntre ei protestau indignati ca ar fi raspuns bine la întrebarile puse. desi din gura nu ma oprise: nu aveam cu ce ma încalta. si el a întins mîna si i-am pus în palma mica moneda galbena. Din aceasta întîmplare ar reiesi ca instinctele de acaparare m-au dus departe în viata . Iar tatal meu. s-ar fi destramat si eu asi fi aparut în ochii învatatorului asa cum eram s i nu cum. o sa-ti cumpar un maculator. prin nu stiu ce mister. furiosi. ase meni fratilor mei mai mari. Asteptam tr emurînd sa-mi vie rîndul. Da' tac-tau de ce nu-ti da bani de carti. ca de învatat pot sa mai ma împrumut. mi-i daduse si-mi spusese sa-mi cumpar cu ei macar Citirea". Adica cel mai bun elev din cl asa. dar de scris nu pot sa scriu în caietele altora. un fapt. I-am spus ce vroi am. în loc sa mi-o ia cu forta. zice. Nimeni nu m ai m-a luat dupa aceea în seama. în nefirescul ei. De la începutul anului nu putusem învata nimic. care ma gîndisem o clipa ca ar putea da de la el restul. vazînd cum stau luc rurile. dure rea lor era pura si în ea puteai ghici cel mult protestul împotriva ei. Scotea cîte cinci sau sase la ta bla si îi asculta. Jumatate din ei parca învatasera ceva. bine. ma. la ce tortura am fost supus si cum soarta mea s-a decis par ca ignorîndu-ma pe mine. totusi întreaga familie a renuntat mai pe urma la aceasta idee. M-am dus doar cînd am putut merge descult. Era atît de furios încît uneori îi batea la palma pe toti cei care eraiu scosi odata. ca nu era m fi-sau. i-am spus eu atunci. Numai eu stiu ce-am putut trai în anul urmator. ? Ce sa-ti iau eu. eînd o sa ma duc pe la Rosiori. Se apropia sfîrsitul anului si dascalul examina toata clasa. fluturau mîinile înrosite în aer. ceea ce nu s-a dovedit. iar instinc tele tremurau: nu se stie ce-asi fi ajuns în viata daca jocul întîmplarii. îmi mai daduse una: Ia-o. Plî geau cu înversunare. fiindca durea. N-as putea sa spun azi cui datorez faptul ca desi am fost dat la scoala la opt a ni. Si pentru ca aceasta întîmplare sa fie dusa pîna la capat. dar îmi spusesem în acelasi timp ca nu putea sa faca asa ceva. si l-am strigat. practic. Baietii suportau bine loviturile în clipele cînd le primeau. al carei er ou eram. cu scopul marturisit de tatal meu sa învat doar sa ma iscalesc si pe urma. A venit la gard. ca nu e om sarac? ? Ma mir ca ma lasa sa viu si asa. se pare ca vroiau ceilalti. la sfîrsit ul anului m-am pomenit printre premianti.

MAREA CALATORIE Nicaieri nu a fost timp în cele o mie de pagini ale Morometilor sa descriu calator ia pe care a facut-o Niculae cu tatal sau. La oameni el agita presentimentele cu atît mai mult cu cît ratiunea nu-si da seama de nimic. la liceu sau la scoala normala de învatatori. cu un sentiment de neliniste ca s-ar fi putut totusi sa nu aiba loc. acestui om slabut. cînd de fapt totul fusese demult rasucit pe toate fetele. ba chiar era ma i rau. stins în floar ea vîrstei. Ce eram eu? Ce pu tea sa-i spuna lui încrederea naiva a unui copil ca într-acolo unde mergeam ne asite pta toata lumea cu bratele deschise. În realitate aceasta calatorie avea sa se termine cu un esec din care însa soarta m a ferea de o prabusire. c a sa stii ca n-ajunge sa reusesti sa treci din trei sute. ca hotarîrile lui pot fi smulse. Aceasta spaima o traia pe drum tatal meu. aparitie parca de vis pe aceste ti nuturi necunoscute cu vai adînci si dealuri uriase. Îmi puse însa mîna lui mare pe picior si ma mîngîia cu o mila nesfîrsita pe care a trebuit sa treaca douazeci de ani ca s-o înteleg. suferind de piept. Începui si eu sa cred acest lucru. Nu se uita la mine. tatal. destinul orb nu e atotputernic. sa confirme adevarul înzestrarii baiatului di n caruta. ci doar lucruri pe care le contemplu si azi fara sa le înteleg.. a noa stra nu va face parte din cele care se vor întoarce cu sperantele pierdute? ? Îti pun aceasta întrebare. cu o mica mustata neagra si cu o expresie ca de icoana pe chipul sau s upt de suferinta. Apoi îm i spuse cu o duiosie pe care i-o dadea numai tristetea pricinuita de hartuiala l a care îl supunea de la o vreme familia noastra cu trei soiri de copii. unde dorinta lui de a evada din familie si din sat trebuia sa devina un fapt. sa înteleaga avertismentel e turburi pe care le simtea zdruncinîndu-i credinta în steaua mea. Dar tot nu-mi lua carti. Dar eu nu vreau sa povestesc aici amintiri" . straine parca de mine. nu-mi apare niciodata în amintire fara un adînc fior: e pentru min e semnul ca pe aceasta lume. Marine!? Am înteles fara sa ma turbur ce vrea sa-mi spuna: era oare asta drumul nostru? Ne duceam bine acolo unde ne duceam? Cine ne spunea noua ca din zecile de carute ca re se îndreptau ca si a noastra spre orasul de munte cu renumita lui scoala. pesemne. totusi de ce mi s-ar fi pus pe cap o coroana pe care n-asi fi meritat-o? Aseme nea gesturi le pot face oamenii obisnuiti din prostie sau din partinire. sa nu fi existat. Tata l meu era posomorît si nu scotea un cuvînt mergînd pe lînga cai. semn ca nu te va proteja la infinit. Ai mei toti stiau bine ca sînt un bleg . cu atît mai m ult cu cît viata de taran.. înaintea mea. se ferea de ochii mei. a caror expresie îl împiedica. la vîrsta de doisprezece ani. Se sui apoi lînga mine. el cedeaza mereu netezindu-ti drumul nu fara a-ti lasa în con stiinta de fiecare data o spaima. Alaturi era o poiana si o fîntîha. ? Unde ne ducem noi acum. mie mi se parea ca se petrece într-un tarc.Faptul uimi pe ai mei si tata nu mai zise nimic cînd în toamna îi spusei ca vreau sa u rmez si pe-a patra. ca fulgerul intuitiei noastre îl poate abate din mersul lui implacabil . O fata desculta îsi spala picioarele. Ramase cît va timp tacut fara sa ma priveasca. apoi si printre vecini ideea ca eu asi sti atîta carte înck era clar ca d upa terminarea cursului primar trebuia sa fiu dat sa urmez mai departe. El. Încetul cu încetul însa se ras-pîndi întîi pri tre copii. si a tunci nici lumina ciudata care le însoteste azi în amintire si pe care o sa încerc în ac este însemnari s-o scot la iveala. la CîmpuLun g. El se apropie la un moment dat de botul cailor si trase caruta la marginea drumului. a continuat el ca si cum mi-ar fi spus pentru întîia oara c eea ce avea sa urmeze. si folosind foarte des nuiaua sa ma scoata din blegia mea vizibila si sa ma împinga de la spate în fata satului? Patul sau de moarte pe lîng a care am trecut toata clasa si i-am sarutat mîna. Si ca. dar ce l-ar fi putut îndemna pe un învatator care nu era mai bun decît altii. Nu exista fiinta care sa nu fie înzestrata cu instinctul primejdiei. nu fusese niciodata convi ns ca nu se petrecuse atunci ceva nefiresc. de care în sat nimeni nu se mai îndoia demult? Si daca toata lumea se însela ? Învatatorul acela care ma premiase fara sa stiu nimic murise demult si luase cu el în mormînt secretul comportarii lui ciudate. în ciuda faptului ca se petrecea într-un spatiu liber. o data înfrînt. si pe care numai eu si mama i-o cunosteam. cîti am auzit ca sînt înscri .

dupa cum citiram pe un afis. cum o sa fiu? Sînt un copil. ? Ce e cu tine? m-a întrebat tata. m-am învelit cu cerga. Cît timp sa fi trecut? O jumatate de ceas? Poate mai mult? C utarescu Ilie. vrînd parca cu o ultima sfortare sa ramîna în mijlocul acestei simplitati care ne- ar fi izbavit de toate grijile si de toate temerile. La Cîmpulung am ajuns pe seara si am tras sub soproanele unui han. redevenind senin si a pus mîna pe haturi. si ca n-or fi avut toti ambitia sa-si dea copiii aici si nu în alta parte: pareau nu trei sute. de a sta data am mîncat bine si starea aceea de slabiciune mi-a trecut. aici. mi-o dadu mocanu asta de-alaturi. adauga el. putini sînt cei care cu adevarat se pricep sa le faca fata. Ei. pune dulama pe mi ne si ia cerga asta de-aici. Curtea era imensa. nici nu prea credeam. ? Nu. care nu tinea însa deloc de cald. dar aceasta boala. Stii?! ? Ce sa stiu? ? Cum ce sa stii? Pai despre ce vorbim noi aicea? Stii tu carte? Am tacut. si sa rîda si ei de întrebarea lu i. eu zic ca are o suta de chile. Nu trecu mult si iesi un ins care ceru foarte autoritar sa se faca liniste . a zis el atunci tresarind parca el însusi ca aceasta i dee nu-i venise mai demult în minte. cînd deodata pe . sa nu-mi pese de ei? N-o sa fiu. sa fie martori si altii. nu se mai terminau. Am plecat la scoala. am înce put sa tremur. în timp ce el mai crezuse poa te ca n-o fi adevarat. Si atunci? ? Si ce vreai tu acum de la mine? ? Te întreb. Reiesea în acele clipe ca lumea n-ar fi atît de greu de suportat. asa ca el.si. Stiam ce e. A venit cu ei în c aruta si cu un butoi. Tatal meu în sa era din nou îngrijorat: se adeverea ceea ce auzise. sa auda cu urechile lui ca stiu si sa se linisteasca. frigurile. Trebuie sa fii printre cei sapte-opt ou bursa. Ce-o sa te faci tu. e de prin Rachitele. Convingerea me a îl subjugase. sau ca stiu toata istoria evului mediu asa cum se preda ea în clasa a d oua de liceu? ? Ia spune-mi tu mie. Ma uitam la el si ca totdeauna glasul cu care îmi spunea aceste cuvinte ma facu sa înteleg mai putin ceea ce spunea. Tocmai ma miram de ce mocanii îsi spun Toader. prezent. ? Tu nu vezi? i-am raspuns eu cu dintii clantanind. prezent. toaderii astia erau foarte n umerosi. heeee! Si l-am aratat cu mîna ca sa-l mai vada si altii si am continuat sa behai. îmi trecuse demult si niciodata nu ma apucasera toamna. Spunem ca n-au mai fost loc uri sî gata. Nu i-am spus tatalui meu nimic. A tras si el cu caruta ca n oi. care sînt bogatiile tarii? Vroia sa ma examineze el. pot eu sa fa c fata? Se duce si da la unul si la altul si tuica si bani si admitem cazul ca s i baiatul e bun. ca putem sa întoarcem caii si sa ne ducem acasa! a zis el atunci cu simplita te. plina de copii si de parintii lor. asta era uimitor. Veder ea mocanilor cu palariutele acelea ca niste ceaunuri si cu pantalonii de aba alb a strînsi pe picioare m-a înveselit si am uitat ca fusesem aseara bolnav. O vesnica surpr iza. nici sa beau si nici nu mai auzeam bine ce spunea. zice. si nu Tudor. printre cei patruzeci admisi. ? Bea si tu. Ei. cum o sa te aran esti? Lasînd la o parte faptul ca n-o sa se poata sa nu-ti pese de toti prostii ca re or sa rîda de tine. era apelul si vizita medi cala. ci parca o mie. Dimi neata m-am trezit mirat ca nu prea îmi simteam greutatea corpului. Pantirescu Toader. Cum o spunea. daca n-ar fi îm panata cu prosti. Între tine si el nu-l alege pe el?! N-am putut nici sa manînc. Mi-e frig. Are si el un copil sa-l dea la scoala. Fara bursa nu pot sa te tin! Mi-am dat capul pe spate: ? Heeee! Si de-aia ai tras tu caruta la marginea drumului!! Din mers nu puteai s a-mi spui. A început sa rîda el însusi. Cum puteam sa-i alung îndoielile? Sa-i spun ca stiu sa rezolv ecuatii de gradul întîi. ci totdeauna în iunie. Mi-a adus sa manînc doi mici si mi-a pus o ceasca în mîna. Era frig. dupa care începu sa ne citeasca numele dupa o lista. Erau într-adevar foarte multi . ce-o sa fac? Sînt eu în stare. Programul din ziua aceea. ? Care sînt bogatiile tarii? Eeee! Heeee! Si l-am aratat iar cu mîna. Altfel îti închipui ce rau o sa fie.

. era o scoala numita de arte si meserii". fara sa fiu surd. ? Cum? De ce? facu tata întrerupîndu-l. ? Raspunde. N-are ochi buni! Poate sa si-i strice si mai tare daca intra la scoala. ? Si daca ne ducem noi la Mirosi? zise tata cu un glas din care întelesei ca ezita se îndelung pîna sa-mi spuna acest trist lucru. ? De unde au stiut ei ca n-ai ochi buni? m-a întrebat tatal meu întru tîrziu. Asa. ne punea o carte în fata din care trebuia sa citim la o anumita dist anta. Ne-am luat actele. continua el. Atunci de ce s-o mai fi înscris? în clipa urmatoare o voce dramatica se auz înaintînd din spate de unde se retrasesera parintii si o mîna brutala mi se înfipse în umar. croitorie. sa faci c arute. ? Ei. Ma aflam p rintre ei. ce poti sa faci! ? M-au pus sa citesc. Parca era mai bine ca s-a întîmplat asa! Nimeni n-are ce sa zic a! Ochii sînt asa cum te nasti cu ei. N-am înteles de ce s-a purtat astfel cu mine. asa. învat ai în ea tîmplarie. dar eu nu eram curios sa aflu. ca Iocan!). dintre care unul care purta oc helari grosi. zic. sufera de miopie. sa ascuti cazmale si otice. N-am putut citi de la distanta vruta de el si atunci ma apuca de ceafa. Acum arata linistit. ce facem? zise el imperios. acelasi ins care ne facuse apelul cit i apoi o lista cu nouasprezece candidati respinsi la vizita medicala. O fi renuntat d e bunavoie sau n-or mai fi putut ai lui sa-l dea. gasind în sinea mea. ma. tinichigerie.. Dezbracati. Ei si? Îndata dupa aceea am intrat la vizita medicala care s-a terminat pe la orele trei. care nu sînt în stare de altceva si sînt si bogati. N-avem dreptul sa ne luam raspunderea. sa dai zimti la seceri. ne-am întors la han si am ple cat. Ce-i facem?!! FALSUL LIBRAR Ce puteam face? Nu vedeam nimic înaintea ochilor dar nici nu-mi dadeam seama ca dr umul spre care crezusem atîtia ani ca aveam dreptul sa pornesc este închis acum pent ru mine. Va sa zica medicul cu ochelari nu admitea ca si altii sa mai poarte ochelari si sa învete carte. fierarie. Cum puteam sa nu ma aplec. deci. zise insul. nu ne putem întoarc e. gabriolete! Ce mai încoace si încolo. cu o durata de patru ani. prevazînd ceea ce avea sa se întîmple la Cîmpu-Lung. si n-o sa-i dau eu lui explicatii de c e l-am facut sa ma strige de doua ori. nu toti oamenii seamana unii cu altii. Refuzai sa înteleg ce anume.ste curtea marginita de ziduri înalte cu ferestre mari si cu copaci batrîni cu frunz a de un verde bogat si negru se lasa linistea. cizmarie. fiindca cine vine? De- aia cu capetele mari cît dovlecii. ai sa iai bursa fara doar si poate. cum a veam sa fac totdeauna gata pregatita nepasarea si justificarea ei: am stiut eu d e ce nu mi-am înteles numele. La Mirosi. gîndind în ace: lasi timp ca o sa vad eu ce-o s . Se strigase un nume si nu raspund ea nimeni. Ce-a avut copilul meu? ? Copilul dumitale. eram cercetati fugar de doi doctori. din timp. Iar pe ala. potcoave. plus sapte mii de lei taxele de inter nat. aduc de-acasa alimente. p latesc întretinerea. eu eram ala! Cum de uitasem? Omul care facea apelul ridica fruntea din hîrt ii si îmi spuse ceva neplacut. De asta data îmi auzii clar numele. Ce facem?! Ca acasa. fierarie (da. sau a uzise toate astea din fritîmplare si socotea acum ca acest drum era totusi 170 mai bun decît întoarcerea acasa? I-am raspuns ca mergem si la Mirosi. ? Acolo. N-am auzit. prezent! Marine! A! Da. sa fa ci roti. dar nu asa bine! ? În fine. daca nu vedeam bine!? Revenind dupa cîteva ceasuri în aceeasi curte. si tu n-ai vazut? ? Ba da. Tata parea sa fi întele s. uneori trebuie sa strigi pe cineva d e mai multe ori. În clipa urmatoare insul care citea de pe lista repeta ridicînd vocea: ? Preda Marin! Tacerea reveni în timp ce ma miram de ce-o fi lipsind cel strigat. sp unîn-du-mi sa nu ma aplec. Trebuie sa-si cumpere si carti! Se informase.

. Hotarîram sa nu ne ducem acasa. ce doriti? Un caiet. desi satul nostru era la cîtiv a kilometri. îti bag eu baiatul într-o scoala normala de învatat ori. la a nul. dar ce-ti pasa. fiindca s-ar putea sa am nevoie sa-i spun ministrulu i: domnule ministru. continua el fara gres. se învata foarte multa carte! Studiile de-aici sînt egale cu cele secundare. ca nu se împaca nici el cu ideea aceasta c a dupa ce atîta vreme toata lumea crezuse ca rostul meu era într-o parte. si de felul decis si protector cu care pusese el degetul pe rana care ne durea. Trebuie sa-l duc e . am reusit. sa bat a cu degetul chiar si într-un gard. striga el din poarta. ca în caz ca nu reusesc e u sa obtin un loc undeva ? (si trebuie sa te astepti. am repartizarea în buzunar. Nu se învata numai meserie. ? Îmi dai o mie de lei acum si o mie de lei dupa ce primesti scrisoarea de la scoa la ca fiul dumitale a fost admis. daca costa scump trenul în vacante n-are decît sa stea si el pe la un coleg mai bogat) sa nu piarda anul si sa învete aici. daca nu. Falsul librar (mai tîrziu aveam sa aflu ca e ra si fals profesor) îmi dadu o cutie pe care o deschise tot el si lua din ea un f el de alvita moale si alba îndemnîndu-ne si pe noi sa mîncam. unde avea banii. o sa ia si bursa. o coala de hîrtie? Ce e cu baiatul? Vrei sa-l însc rii aici la scoala. ? Mosule. o sa fie bine oricum. Dupa probele scrise. îti dau banii înapoi. Aflaram la Mirosi îndata ce sosiram ca înscrierile nu s-au încheiat si ca chiar a doua zi începeau examenele. daca se d a o echivalenta. Mosule. iar acest domn atît de perspicace si de elegant nu era nici el mai tînar de patruzeci de ani. eu sînt profesor la Bucuresti si stiu unde sa ma duc la minister ca sa aflu la ce scoala din tara sînt locuri libere. domnule. zise el cînd tata termina. În acest timp falsul librar se întoarse si el de la Bucuresti si veni dupa noi. Baiatul dumitale va pleca cu mine chi ar acum la Abrud la scoala normala. numai pentru bursa va trebui sa candideze. E bun baiatul? Cum te cheama? mi se adresa. ? Mîine baiatul sa se prezinte aici la examen si sa-l dea. eu chiar mîine plec la Bucuresti si ma întorc cu aprobarea în buzunar. mosule. Si începu sa-i povesteasca acestui librar care nu parea s a fie ceea ce este tot ceea ce ni se întîmplase la Qmpu-Lung. mosule. ? De ce esti necajit. dar trebuie sa-mi dai bani! ? Îti dau. ce ti s-a întâmplat? Tata avea privirea rotunda si îi jucau ochii în cap ca si cînd ar fi fost fascinat de vocea ascutita si atragatoare a acestui om.a fac pe urma la anu. zise tatal meu parasind orice prudenta si îsi si duse mîna la brîu. zise falsul librar. sa fie cine stie p e unde. mosule.. ce sa fac? Adica el se simtea. mosule!? Tata nu era mos deloc. are zece! Va rog respectuos sa aprobati!" Am mas noaptea în caruta la marginea satului si a doua zi am intrat la examene. Ia scrie tu. lovit pentru toata viata si niciodata n-avea sa-i mai treaca rana pe care o primise. În propria lui l ibrarie statea cu palaria pe cap si purta un costum gri-deschis. Si îmi dicta una din acele obisnuite fraze din care se putea vedea daca stiai sau nu sa desparti un verb de un pronume prescurtat. Ne-am întors acasa spunîndu-mi-se ca vom primi rezultatul prin po sta. ? Mosule. Un domn ne întîmpina cu o voce subtire si energica: ? Buna ziua. ? Cum! exclama în sfîrsit tatal meu indignat. Totul e ca gîndirea noastra sa nu slabeasca deloc si sa nu ocoleasca nimic. Sa ia aici medie mare. Dincolo de el s-ar putea sa se gaseasca un om care sa fie tocmai cel care îti trebuie. daca nu acum. a doua zi am int rat la cele orale. sezi colea. Dar Stefan cel Mare la ce an s- a urcat pe tron si ce batalii a dat? ? E bun. unde trebuie sa st iti ca predau si eu si profesorii sînt foarte severi. cu o cravata ti patoare. de siguranta lui. necajit arat eu? Necajit esti azi si mîi ne nu mai esti! Ori eu.. Marinica. N- aveau deloc capete de dovleci concurentii. Trebuia sa facem o cerere si sa predam actele si intraram într-o libr arie care se afla pe-aproape. ia spune. prima rata pe caxe ar fi trebuit s-o platesc la Cîmpulung.. Tata scoase o mie de lei si i-o dadu. acuma sa a fle ca nimerisem în alta parte. Asa ca fii fara grija. O sa intre chiar fara examen de admitere. cum aveam sa aflu mult mai tîrziu. desi îmi dadeam seama ca voi avea atunci saisprezece ani si ce liceu sau scoala normala m-ar fi putut primi atît de tîrziu? Aveam sa aflu curînd ca tata gîndea la fel.

Era însa un om inimos si daca n-ar fi avut re aua inspiratie sa se bage în politica. cu copii si o multime de alti copii prin toata tara si ca era totusi ins titutor. nu înteleg ce citesc. d ca o placere a lui. timp în care am ratacit de dimineata pîna seara prin marele oras fara sa-l cunosc si nedorind sa-l cunosc. salvarea mea a fost acel medic cu ochelari. nu si-ar fi pierdut cîrma dupa razboi si ar fi îmbatrînit cucerind mai departe fete s i muieri. sau stiam prost aceile lucruri care se cer la examene. asa cum fac em cînd avem în fata noastra un ratacit sau un nebun inofensiv. fanatizat de idei care în fond îi erau straine. FUSESERA ACOLO EXAMENELE MAI GRELE? N-am plecat direct spre Abrud. lucruri foarte g rele care nu eram obligat sa le stiu si în schimb nu stiam. una la Bucuresti si alta la Mirosi. dar în afara de muieri si de astfel d e aranjamente pe care le facea folosindu-se de informatii de la minister. Îmi so pti: ? Bine ca n-ai intrat la examene la Cîmpulung. a vietii lui secrete din care venea u spre mine doar stralucirea si miscarea vie a reclamelor orbitoare si frumusete a fetelor si femeilor. Marinica! Si ma lua de brat si ma duse mai încolo. M-am asezat pe o banca de lemn din fata peron ului si am stat asa tot timpul coplesit de o emotie puternica în timp ce o cadere de apa de undeva departe îmi însotea. dovad a ca am fost pus acolo la examen si n-am stiut. O nedumerire grea se abatu ca o negura asupra mea. sa insist daca va fi c azul. ca sa schimbam trenul. si îndeletnicirea aceasta a lui nu era considerata ca o trista zadarnicie. avea statie la Rîca. Ei si? Tot Cîrstache era. Avea si un cufar plin cu carti. nu se pricepea la nimic. Abia am observat cum a cucerit în cîteva ceasuri o e leva în tren. dar nu oprea. zicînd ca are sa-mi spuna ceva secret. asa cum altora le place sa creasca porumbei sau sa cînte din cimpoi. traind doar sub fascinatia vitrinelor lui. Daca nu m-ar fi respins el. a marilor lui bulevarde. Sapte e nota de admitere. Despre mine s-ar fi spus de aici înainte ca nu. ci la a mea. Cum adica. care venea din sentimentul ca evadarea mea se înfaptuieste si ca e fara . cum îmi facuse mie. Ne-am urcat într-un accelerat si falsul librar mi-a spus ca mi-a facut rost de un carnet de elev care îmi da dreptul sa platesc numai cincizeci la suta din bilet. si tot timpul îngrijitul cailor. rînitul la grajd. intensificînd-o. tesalatul lo r. La Cîmpulung ti-ar fi dat patru. ci faptul ca n-asi mai fi avut cum sa iau dupa aceea o carte în mîna. dar pentru bursa aveai nevoie de noua. si care trebuiesc foarte bine stiute? Într-adevar . apoi aratul. asezata la poalale unor dealuri încarcate cu brazi. Trebuie sa-mi dai bani de tren! Ia vin încoace. nimic nu s-ar mai fi putut drege pentru mine. Nu mi-era gîndul la viata lui. M i se pare ca l-a prins un conductei1. I se spunea asa fiindca de cînd o stiam masina asta n-avea decît un far. si din cînd în cînd profesor suplinitor la liceul Mihai Viteazul". aceasta stare de singuratate si fericire. ci întîi spre Bucuresti. nu-i folosea la nimic acel cufa r. Si nu fiindca m-ar fi asteptat imediat a casa taiatul cocenilor. I-am scris mai pe urma din dorinta de a avea un mentor. Lînga no i era unul Cîrstea al lui Ion Dumitrache care avea acest obicei de a citi. iar încercarea mea de a le dovedi ca se în-sala ar fi fost primita cu rînjete batjocoritoare. falsul librar cu trenul iar eu cu autobuzul. caruia a trebuit sa-l dea ceva. Ti-am vazut tezele. Ulterior am aflat ca avea doua neveste. cu chioara". Era noapte cînd ne-am dat jos într-o statie de munte.u fiindca nu stiu ce e acolo si e necesar sa fiu de fata. Examenul de-aici de la Mirosi n-a f ost greu si cu toate astea abia ai luat sapte la matematica si opt la româna. iar la oral sapte. Gara fr umoasa. chiar daca toate aceste treburi ar fi fost facute bine si fara sila. nu stiam? Convinge rea mea fusese deci o iluzie? Sau nu cumva stiam ce nu trebuie. care trecea prin sat totdeauna seara. era la ora aceea pusti e si trebuia sa asteptam cîteva ore. În Bucuresti am tras la falsul librar si au trecut doua saptamîni pîna ce am plecat sp re Abrud. Se presupunea ca el întelege ce citeste. Si cel putin el nu cazuse la nici un examen. a cl adirilor sale înalte. sau cu mila. Sînt rele.

în care învatatura severa de carte sau de meserie era însotita de pumni cumpliti dupa ceafa si picioare îndesate în spate. Unui elev care a declarat ca el nu poate re zolva tema si renunta la examen si ca ar vrea sa iasa afara i-a raspuns: ? Veti rezolva tema si veti tacea. Dimineata m-am uitat sa vad de la ce distanta sarisem.. asa cum mi se întîmplase la Cîmpulung. Seara. Cîtiva din cei ve chi iesisera afara din ateliere sa-i vada si sa stea de vorba cu cei noi. M-am îndepartat nedumerit: atunci de ce a iesit asa de prost la Mirosi?! Fusesera acolo examenele mai grele? Si da ca si la Cîmpu-Lung asi fi iesit ca aici? Mai poate cineva sa spuna ca n-ar fi fos t tot asa!? Si în minte îmi veni. iar eu am aflat ca era adevarat ce spusese el. alteori e o bizarerie. Profesorul de matematic i pe care îl chema Lokspeiser vorbea prost româneste. la aceasta s coala nici macar nu se dadeau examene de admitere. Mai pe urma am aflat ca el nu dadea niciodata nota zece si ca mie a trebuit sa-mi dea fiindca i-am raspuns la toate întrebarile. c-o fi. Am intrat îndarat pe poarta si m-am înt ors în pat. Mi s-a parut ca am visat desi aveam barbia vînata si ma dureau coatele si genunchii. Se d adeau însa examene de bursa si bineînteles m-am înscris si eu. ? Cineva din Bucuresti. Am continuat apoi lunga calatorie. Ca de pe unde sînteti. veseli! Cine stie? Poate ca într -adevar era vesela viata lor acolo. La Turda ne-am dat jos si ne-am urcat într-un tren mic care oprea foarte des si me rgea foarte încet. Era plin de moti. Nu înteleg cum de n-am murit sau nu mi-am rupt picioarele. facut de ei. cu muierile si fetele lor. în orice caz. Eram în cap ul ei. se apropie tiptil iesind de undeva si cînd ajunse în spatele celor care parasisera luc rul îi cîrpi naprasnic dupa ceafa si facu acelasi lucru cu picioarele trîntind vreo do i-trei din ei la pamînt. pe toata scoala. Veti fi disciplinat si veti statea pîna la sfîrsi tul orei. Am cazut pe brînci si mi-a clantanit barbia de pavaj. A doua zi fal sul librar a plecat. fiindca locurile nu erau comp lecte. urcau si coborau n eîncetat. profesorul Mayer. ci îmi pierd cunostinta. care se dusera de-amboua. cu media generala zece. Peste oras cadea o ploaie marunta. anume asa de mic ca sa urci si s a te dai jos din el din mers. Asta parca mai m-a racorit. dar nu prea în grijit. M-am trezit tîrziu cu o senzatie apasatoare de chin. cu acest sistem mostenit de la romani. În clasa întîia aveam patruzeci de locuri si elevi abia douazeci si sapte. întoarcere.. o data cu un surîs si înainte ca toate acestea sa ramîna definitiv în urma. Ma saturasem sa-i tot raspund. putin adus de sale. Stateam la geam. Am iesit din clasa împleticindu-ma si seara în dormitor am simtit iar ca de fapt nu adorm. Si îmi amintesc expresiile lor. nu prea tînar si parca neras. Spre prînz s-a afisat în hol lista celor reusiti la examenul pentru bursa. Ai fi zis ca e trenul lor. ? Cine e acolo? ne-a întrebat el. si vai adinei sau brazi înalti îmi ieseau gonind înainte izbindu-mi ochiul. repezi ndu-se uneori cu violenta asupra ferestrei mele si facîndu-ma sa ma trag înapoi înspai mîntat. cum se si întîmpla. STÎLPUL DE FOC IMAGINAR Ceea ce pasioneaza un elev în scoala si e revelator pentru înzestrarea pe care o dem onstreaza el mai tîrziu e un simplu accident. imprimîndu-le parca în acelasi timp si miscarea de ridicare. aceasta mo canita" si-a terminat drumul si s-a oprit la Abrud. Nu stiam unde sînt si am luat-o spre fereastra p e care am deschis-o si am sarit jos în strada. În acest timp un domn corect îmbracat. rotile pacaneau. punea totdeauna viitorul înainte a oricarei actiuni în care ne implica. Examenul de istorie cu profesorul Mayer a fost însa foarte obositor. care era pe un deal la marginea orasului si portarul ne-a aratat care era locuinta subdirector ului scolii. Am gasit usor cladirea scolii. În scoala prima . Pareau. cu pantalonii burlan. care îi retrimise glont prin usile atelierelor. pe la orele noua. o scena care se petrecuse acolo în curtea scolii din Mirosi. Ne-a primit înauntru si în cîteva minute am devenit elevul acelei scoli. i-a raspuns falsul librar si a adaugat: sînt profesorul. c-o pati. orase si sa te.

? Nu! ? Si nici tu n-ai patit nimic? A clatinat din cap si a negat mut si parca autofas-cinat de viziunea care parca îi traia înca înaintea ochi-lor si îi dilata nu numai pupilele. dar se învata în cele din urma bine si cu c el rau. ca o data bum! un stîlp de foc trasneste în mijl ocul casei. puneam dou a degete pe fire si cînd intra cineva. Abia astazi aflu ca alev fiind. parca exclus din aceasta lume aleasa. ? Si nu ti-a luat casa foc? zic eu. Dar oare nu asta e si predispozitia artistilor? M-am simtit. ca sa cred ca nu sînt inventate de altii. M-a invitat la el acasa si la întrebarea mea de ce instalatia electrica nu e îngropata. A început dupa aceea sa-mi poves teasca. La scoala de maistri demontam întrerupatorul de lînga usa. Nevasta-mea. unde e maestru mecanic. PROFESORII Din ciocnirile sau prieteniile mele cu profesorii descopar cel mult ca se învata b ine cu profesorul care inspira simpatie. cel caruia fratele sau i-a iesit într-o zi înainte sa-l anunte cu o extrema încîntare ca acasa mai e mamaliga". dimpotriva. care ma subjuga: ? .. cea mai buna povestire neobisnuita" din toata clasa. si îi întindeam mîna si ala mi-o strîngea si fleasc! cadea jos bîtîind. în orice caz.. si ma miram ca nimeni nu baga de seama. Voi ce mai beti. flacari si miros de pucioasa. Ar reiesi ca ar fi trebuit sa ajung fie inventator. s-o publice el undeva. hai noroc. Nu eu trebuia sa ajung scriitor. d. chemati de domnul Georgescu. ci prin recul. dar nu prin îndoire. În nici una din ciocnirile sau prieteniile de care îmi amintesc nu descopar un conflict sau o afinitate între aspiratiile înca în fasa ale viitorului ro mancier.. Si privirea lui se largi în acea clipa si se uita la mine dînd putin capul înapoi. Luminita stranie din privire i se marise si ea si ardea incand escent. Afara ploua si trasnea. de frica. si intra în pamînt si lasa în urma fum. as a cum fac dansatorii indieni cînd mimeaza lucruri obisnuite dar care prin spirit d evin misterioase. un specialist în aceasta materie. Toata scoala a ramas uluita. cu obtuzitatea sau. Imaginatia mea nu s-a înfierbîntat niciodata în felul acesta. Ion. a s cris tot sub tema data. ci si sufletul sau turbu rat de aceasta predispozitie care nu-l parasise cu trecerea anilor: pornirea ire zistibila si inconstienta de a iesi din real si de a intra în lumea închipuirii în car e însa începi sa crezi si tu ca e tot reala. Dupa ce a citit-o. îi spuneam. ci el. ma. Rîdeau toti afara de mine. lucruri incredibile . ca în fata unei realitati invizibile profanilor. Lucram la instalarea contorului si a sigurantelor. la cererea de asemenea ciudata a celui de-a! doilea învatator al meu. vezi sa nu p atesti ceva si n-apuc sa-i raspund. mi-a raspuns ca n-o avea. Eu lucr am pe viu.ra. Abia acum cîtiva ani mi s-a dezvaluit misterul acestui personaj. cum l-a apucat un cal cu dintii de fund si l-a aruncat afara din grajd. în acest timp privirile i se ap rinsera de o luminita intensa. fie. Georg escu din Balaci (pe primul despre care am vorbit mai înainte îl chema Ionel Teodores cu si era originar din sat) am scris vreo optsprezece pagini despre istoria inve ntiilor. Cum s-a luat dupa un cocos care a zbur at peste cosar. uite-asa alergau fulgerele în jurul casei. mi-aduc aminte ca au intrat la noi si ceilalti învatatori. Domnul Georgescu m-a pus sa-mi copiez lucr area. ca niste serpi de foc. ce mai mîncati? Soarele tot de la rasa rit rasare? Popa Alexandru tot cu ata alba îsi coase izmenele?" Ar trebui sa le vad aceste scrisori. desi nu mai vedeam oe se mai putea adauga. scriam si eu scrisori prin sat fostilor colegi înt r-un stil nu prea obisnuit.. Ioane.. întelegerea protectoare a cutarui profeso r. care nu întelegeam de ce: tot ceea ce citea colegul meu mi se pareau minciuni. uitîndu-ma în ochii lui . zice. colegul meu Ion M.Sa vezi ce s-a petrecut în ziua cînd am terminat cu montatul tuburilor si racor dul la retea. . fara manusi si fara cizme de cauciuc.. a instal at-o el personal si n-a vrut sa mai sparga zidul. sa asculte si ei. Trece curentul prin mine si eu nu simt nimic. N-am ajuns! În ceea ce priveste literatura. cînd i-am facut o v izita la Rosiori. cum a cazut într-o fîntîna si a iesit de-acolo deselat si rascracarat.

O sa te las corigent. Groaza de corigenta era mai mare decît repu lsia fata de antipaticul profesor. ca sa exp rim exact ceea ce simteam. lucru care ne plictisea pentru ca geografia o învatam cu alt profesor. nici ultimul corigent din lume. Bine ca ai ajuns tu!" îi raspundeam eu în gînd si nu învatam nimic. la spectacolul afirmarii celorlalti. da seam a ca se afla în posesia adevarului. Si lui îi placea prea mult materia. În primele doua trimestre mi-a dat trei. Într-adevar facea acest lucru strivindu-ne în acelasi timp prin ironii muscatoare si calificative care ne înjoseau. chiar si la ticalosi. Ne vorbea mer eu cu admiratie de marii matematicieni ai antichitatii. încît pentru întîia oara am uitat ca îl detest si am chicotit. eu le-am rezolvat. ? Atunci o sa ia toata clasa nota trei. cel dintîi era urît. Sa va arat cum. Pe trimestrul trei am început însa sa învat. Avea pe deasupra doua cusururi. Si n-o sa-i fac eu lui pe plac. am depus caietu l pe catedra si am iesit. m-am ridicat. dar amîndoi profesorii de la acest e materii erau personalitati lipsite de har. s-a dus la catedra. El nu e auzit chiar daca se exprima. O sa te lase corigent!" îmi spuneau ceilalti speriati. Exprimarea spontana a unei gîndiri care tîsneste pura ca un izvor mi-a placut totdea una la oricine. El nu exista." Si îl trimeteam la origine sa predea acolo matematica si geografia. dominînd si speriind cu statura lui mare orice intentie de a copia ceva de la vecin. Asa s-a întîmplat. El nu are cuvînt. Eu. sau zice ca a auzit si el asta de undeva. Dupa teza.. Ramîneam seara singur în clasa si învatam elementel e lui Euclid si teorema lui Pitagora. n-o sa poata nimeni sa rezolve toate problemele. Toti aratau jalnic. le-am spus.. Ar fi trebuit sa-i spun. de pilda. de pilda despre Serban Titeica. ca. ma înecam de furie ca ma facuse urît si crede am bineînteles ca îi dadusem un raspuns ucigator. Cînd în ziua respectiva ne-a dictat cele trei probleme pe care trebuia sa le rezolvam. avea mania sa ne arate pe harta locu rile pe unde se petreceau evenimentele istorice. e un simplu fi gurant. ? Rîzi! în templul matematicii si al geometriei nu se rîde chiar daca esti un profan! Si m-a întrebat cum ma cheama. Ei si? O sa învat pe trimestrul III si o sa fie silit sa -mi dea zece si îmi iese media de trecere. de parca ai f i zis ca a intrat într-o biserica. . am închis caietul si m-am rezemat de banca u itîndu-ma într-adevar provocator la profesor. nimeni nu discuta cu mine ce facusem. ca mi-e atît de neplacuta vederea lui încît as fi în stare sa ramîn repetent de atîtea ori pîna s-ar cara el din scoala noastra. Mi-am dat atunci bine seama de umili ntele pe care trebuie sa le îndure cel care este pe nedrept printre ultimii într-o p rofesiune sau pe scara ierarhiei sociale. o tacere îngrozita s-a asternut asup ra clasei. Nu m-a auzit bine (rasfoia catalogul). care n-aveau nici o logica: suma patratulu i catetelor este egala cu patratul ipotenuzei! Perfect! Daca s-a aflat chestia a sta si a ramas litera de lege ca asa e. nici un Serban Titeica. cu capul mare. dupa care si-a reluat plimbarea printre rînduri. amestecînd deci istoria cu geogra fia. ? N-o sa fiu nici primul. dar si de ai nostri. unul ca îi placea prea mult materia pe care o preda si nu mai rarnînea în mintea lui nici un pic de lo c ca sa-i mai placa si de noi si al doilea. atunci la ce bun sa mai faci vreo demons tratie? Era exact ceea ce nu stia si nu gasea ca trebuie sa ne explice profesoru l nostru cu înfatisarea lui de tigan distins. condamnat sa asiste neputincios. a spus profesorul cu un glas din care re iesea atît de clar în evidenta ca dintr-o asemenea premisa nu putea sa decurga decît o asemenea consecinta. strivit de împrejurari sau de demonul sau interior. Dar nici unul nu av ea încredere si nu era atent la spusele mele. foarte putini rezolvasera una sau doua p robleme si nu erau siguri ca le-au rezolvat bine nici pe-alea si nici unul pe to ate trei. s-a uitat în catalog si a facut u n mic semn cu creionul. ? De ce nu înveti. desi se strad uia sa zîmbeasca si sa ne atraga. pe care îl diviniza dîndu-ne sa întelegem ca pe un om mar e nu-l poate admira unul mic. Unul din putinii lui simpatizanti s-a ridicat atunci în picioare si i-a spus ca teza e prea grea. Nu-l cred e nimeni. Am ter minat cu o jumatate de ora mai înainte. buz ele groase rasfrînte si cu o expresie parca de grajdar care petrece. Pe aceasta truda a mea. urîtule? m-a întrebat fara mirare. chiar daca îsi-. S-a întors spre mine surprins. niciod ata vreunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid. ne-am pomeni t ca ne anunta sa ne pregatim pentru teza. nimeni nu ma lua în seama.Mie îmi placeau de pilda istoria si matematicile. Pe urma. Cel de matematica era un îngîmfat si pe deasupra de o solemnitate deplasata.

ca a fost internat pentru reale turburam de comportament pricinuite de sifilis. ? De la cine.În centrul atentiei era colegul nostru Nasea. profesorul ma a nunta ca îmi da zece. cel care protestase ca teza e prea g rea. era un om m ic de statura. sau a ajuns pe cea mai umila treapta în profesiune din pricina betiei sau a vreunei muieri oarecare. cu cît e m ai puternica. cu t oate acestea nu se întîmpla nimic rau între el si noi. la profesori fara sa-i vad si adesea fara sa-i aud. multi continua sa creada s i acum ca cel adevarat era blegu-ala pe care îl stiau ei de-acasa si oricît m-asi pr eface n-o sa-i pacalesc eu pe ei. Aveam cincisprezece ani.. acesti insi au a cest obicei curios sa ne arate pe noi.. Stateam rezemat de banca si ma uitam. cu degetul la tîmpla. Arata foarte posomorît: era un baiat ambitios si parea deprimat ca nu-i iesis era bine toate solutiile. care se micsoreaza pe masura ce începem sa traim) s i îmi dadeam seama ca la capatul viu al acestui fluviu care înainta spre necunoscut eram eu. Trei ai luat. Considerati de toata lumea normali. ? Dumneata ai copiat.. cu atît mai mult subtiaza toate contururile din amintire si ne descu rajeaza sa le reconstituim. mîine despre altul. În acest timp priviri nedumerite. de a ne da note pedepsitoare sau subiecte grele la teze. ca eu cel adevara t eram cel din primele trimestre si nu cel din ultimul. chiar si dupa ce am dovedit ca stiam. dar nu admirative se r idicau spre mine. Asta era neîndoielnic: nu eu eram punctul la care ajunsese pîna atunci isto ria? Cine altcineva? Cei dinaintea mea erau batrîni si vedeam pîna unde o adusesera. despre care afli. ca am copiat din manual? Sau de pe vreo fituica? A tacut. dar ca ma va verifica îndata printr-un examen oral) atunci de ce luasem în doua trimestre. o fi. sa ai media generala anuala trei. De ce nu? Si una din cele mai frumoase o re din cei patru ani de scoala normala pe care i-am urmat nu se poate reda. oprindu-mi teza. Singur ne spunea ca la tezele lui (si avea dreptate) temele erau în asa f el concepute de el încît nici daca ai fi stat liber cu manualul pe banca si tot nii ti-ar fi folosit la ceva. Era acum rîndul meu. dom' profesor. chiar foarte mic. iar lumina din sufletul nostru. Stateam mai în spate si cei din fata se rasucisera si se uitau i ncreduli. ca oric e profesor. de pe vr emea egiptenilor si asiri-enilor. ca si-a omorît nevasta. dar. strîmbi ca în fata oricarei întîmplari care iese din albia ob isnuintei: daca putusem învata de zece (fiindca. D a. si aici acesti detractori pe care aveam sa-i descopar curînd si în o rasul lumina faceau asa un semn cu degetele desfacute la tîmpla. ca adica ceva n-a r fi în regula cu gîndirea mea. unde fusesem transferat în urma desfiintarii scolii normale din Abrud. reusi sa ne impuna respect fara sa fie silit sa ne determine sa ne fie frica de puterea pe care o avea. O ORA DE ISTORIE I De ce îmi placea istoria? Fiindca aveam sentimentul ca traiesc de atunci. mîrîind de neplacere. fiin dca relief au numai lucrurile negative. Daca ai copiat o sa-ti dau trei. dar îmi simteam gîndirea milenara (sentiment miraculos. ? Ce puteam copia de la ei? Vreti cumva sa spuneti. mi-a spus apoi la ora urmatoare profesorul cu obisnuitul s au sîsîit dispretuitor. desigur ca asta era o victorie pe care o apre . trei? Oamenilor nu le plac astfel de deturnari. în satul meu natal s-a întîmplat acelasi lucru.. Profesorul nostru de istorie de la Cristur-Odorhei. Totul e posibil pentru noi. si cea mai mare furie pe care o puteam stîrni în sufletul lor era sa determin marturisirile de recunoastere ale altora. nu prea curiosi. ? Cum de la cine? De la vecini! ? Vecinii mei au patru! ? O sa vedem. domnule profesor? l-am întrebat eu în sfîrsit cu o ironie la care nu mi se mai putea raspunde. ca a înfundat puscaria. la limita dintre un pitic si un om normal. cu trei sa ramîi! Si multi au continuat sa creada. Tocmai e i. coplesit de acest sentiment divin care ne face atît de b atrîni fiind atît de tineri si din care ni se formeaza pentru totdeauna idealurile s i visurile. cei normali. Pentru un o m pîndit de complexul staturii sale. desi recunosteau ca altii se lasau pacaliti. în timpul orelor. azi despre unul.

Dupa care a început sa vorbeasca el însusi. O data usa închisa si ramasi singuri. parea sa-mi spuna: uite. lumina geamurilor înalte a devenit parca violeta. Într-o zi profesorul nostru de geografie ma scoate la lectie numai pe mine singur. dupa cum nimeni nu scapa ocazia... Era. în timp ce.. de a fi violenti cu altii. ca a re intentia sa domneasca de-atunci încolo prin el însusi si una dintre primele lui m asuri a fost sa-l destituie de îndata pe Fouquet. N-arn înteles de ce. cel putin pîn a la vîrsta în care devenim morali. în ce moment al domniei sale? Mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma laud cu stiinta'" mea si raspunsul sa nu fac a p demonstratie.. Mai tîrzi u a început sa-mi placa si rasfoiam ore întregi atlasuri bogate încercînd sa-mi imaginez . am racnit literalmente de entuziasm si am început sa ne încaieram azvîrlind unii în capetele altora cu ce ne venea în mîna. si-a pus palaria pe cap si a iesit. Cu un glas al carui timbru ma atinsese ca o surpriza niciodata trai ta de mine.. __ Pe cine. din razboiul care a vea sa înceapa curînd. desi în privinta notelor er a la fel de sever ca orice profesor care nu doreste sa aiba în clasa lui corigenti . Nu s-a mai întors la noi pîna la sfîrsitul a nului si nu stiu nici azi daca s-a mai întors vreodata undeva.ciam doar cu instinctul. a anuntat în consiliul de ministri.. tinînd la ei în mod nejustificat. care ne-a întrebat foarte nedumerit din usa ce era cu noi înnebunisem? Cîteva luni mai tîrziu. Nici macar nu-mi amintesc sa-mi fi dat seama ca pîna la ora aceea ar fi stiut atît a istorie încît sa ne faca la orele lui sa-l ascultam cu rasuflarea taiata. fiindca încercase (de altfel zadarnic) sa-l împiedice pe monarhul cheltuitor sa nu ruineze regatul? Abila manevra a profesorului. intrînd în materia lectiei u rmatoare. îmi rosti în tacerea care se lasase numele. micul nostru profesor deodata a lipsit. în timp ce noi toti ne-am ridicat în pic ioare. dar nici sec sa nu fie.. am început eu. Nici un semn de complicitate nu s-a schitat între noi dupa plecarea lui. de satisfactie nedefinita. manuale. Micul nostru profesor începu sa se p limbe linistit printre banci. ? Cine era Colbert? Cum sa nu stiu cine era acest om care. VIOLENTA Nimeni nu scapa de violenta altora. Trebuia sa aratam ca stim si nu ca am în vatat. si sa-l nu measca în locul lui la finante pe Colbert. avea obiceiul sa asculte cîte trei-patru odata. dar ac um am nevoie de tine si trebuie sa-mi spui ce stii. dar te-a m lasat si nu ti-am dat note mari fiindca mi-am dat seama ca daca te turbur poat e ca nu vei mai iubi atît de mult istoria. a rostit micul nostru profesor punctîndu-si Întrebarea prin apasari cu pumnul în podul palmei. Si atunci am aflat c u tristete ca a fost chemat în concentrare. micul nos tru profesor si-a continuat lectia si la sfîrsit si-a luat catalogul prea mare pen tru el.. Era un domn tr ecut de patruzeci de ani. cot oarele albastre ale manualelor de pe banci au prins dungi rosii. dupa ce facuse atîtea pentru Franta si rege le sau. Si într-o zi intra în clasa noastra un necunoscut însotit de directorul scolii. a chemat Ludovic al XlV-lea sa re dreseze finantele si. mai degraba blînd si cu maniere alese. un inspector. care era un jefuitor. Glasul sau era aproape frate sc. M-a impresionat totdeauna acest fenomen. murise în dizgratie. tot ce gîndesti si simti tu eu stiu de mult. cu un mormait gros. cînd. caiete. Geografia mie nu prea îmi placea. ne-a apucat pe toti deodata o smintea la. în 1661. desigur. care e secretul lecturilor tale. desi de obicei se ferea. dar nu eram singurul care repudia acest obiect de studiu. M-am ridicat în picioare si în c lipa aceea toate culorile pe care le îmbracau lucrurile si chipurile celorlalti pa rca s-au intensificat brusc. Dupa aceasta vîrsta. fruntea lui abia se zarea dintre noi. care pr in raspunsurile mele reîmprospata memoria celorlalti si obtinea apoi de la ei ceea ce dorea si fara sa insiste în mod deosebit ca si cînd toata clasa era pasionata de materia lui. un dom n ale carui picioare pareau mai înalte deeît profesorul nostru întreg. omul cu picio are înalte de la catedra se ridica si o lua spre iesire. ? Ludovic al XlV-lea. vi olenta e o slabiciune. Directorul s-a retras si acest necunoscut s-a urcat la catedra si a început sa urmareasca tacut d esfasurarea orei. A intrat pedagogul.

Stiam atît cît era necesar sa fiu lasat în pace. învatînd geografia. Se la sa o tacere nefireasca în marea încapere de clasa. ? Gîndeste-te! ma soma batrînul domn ca si cînd mi-ar fi ghicit gîndurile. dar el continua sa ma tortureze. Nu stiu daca batrînul domn care ma scosese lînga uriasa harta agatata într-un cui alat uri de catedra fusese vreodata macar pîna colea în Grecia. se r etrase la catedra si-si relua. Totul parca încremenise. si spuse d in prag ca elevul cutare. fara sa jeneze pedalarea. Ce st iu despre ele? Degeaba ma uit ca a sunat sfîrsitiul orei. care înlocuieste la ele fusta sau rochia. sa ma mai gîndesc. m-am sculat din banca. gîfîind. dar era clar pentru mine ca undeva pe pamînt tot dorise el sa se duca. adica eu. un Gaz. Cuvîntul halat suna însa nepotrivit. iar femeile. cu fata spre rafturi. violet sau alb.. la marea cotitur a a uriasului fluviu. N ici o urma de masina. altfe l de ce si-ar fi ales. fiindca. am iesit pe corido r si am intrat fara sa bat în usa în mica biblioteca geografica. Da. sute de oc hi oblici. Cînd se întîmpla sa treaca. care ma chema. intra monitorul. îmi platea el taxele. un elev dintr-a opta. I-am raspuns monitorului ca nu ma duc. dupa ce ma îndoii si îmi ferii burta. leaganul civilizatiei noa stre. de unde repede este alungat. Timpul trecea. Clop otelul sunase. se gasesc niste asezari omenesti si niste locuitori. de pilda. munc ea el din greu sa-mi cumpere haine si carti? Numai tata avea acest drept. nici un zdranganit de camion de mare tonaj. Simtind ca se petrece ceva neobisnuit. Mai erau însa orase si locuitori pe care nu-i spusesem. fiindca barbatii erau mici si pareau toti tineri. te roaga sa poftesti numai cîteva minute. Ce vroia de la mine? Atîta stiam. n-aveam la ce ma gîndi. Acolo pe harta. pa reau toate fete. ? Domnul profesor. Dar nu m lasa si sîcîiala deveni chin. ma lovi cu pumnii în cap. Si în orasele acelea ce fel de locuitori mai traiesc? Îi spusesem pe to ti. profesorul statea neclintit la catedra si astepta. si-a luat catalogul si a iesit din clasa. cînd am in trat în oras am ramas timp de aproape un ceas fascinat de ceea ce oferea ochiului viata strazii. nu s-o fi dus? În cepu sa ma sîcîie cu întrebarile. chiar geografia? S-o fi dus. harti si atlase si globuri pamîntesti de muzeu. interogatoriul: ce orase se mai aflau înca pe fluviul acela? Si în orasele acelea ce fel de locuitori mai traiesc? Sa spun. care daca nu stiam n-avea decît sa-mi dea nota proasta. se repezi la mine. M-am dus în banca mea si m-am asezat si abia atunci un val de ura mi s-a urcat nav alnic în inima împotriva batrînului domn. unde nu credeam ca am sa ajung vreodata. Si deodata ra cni: gîndeste-te! Si se dadu jos. deodata. Avea o astfel de biblioteca speciala plina cu carti de ca latorii. ca profesor. înghesuindu-ma în uriasa harta la care nu vroiam sa ma gîndesc. cu toate ca ceea ce vedeam nu avea în sine nimic senzational: erau barbati si femei pe biciclete. Cînd. existenta reala a uriaselor fluvii si orase despre care. singura. apoi facîndu-si din degete gheare mi le înfipse în abdomen horcaind bestial: ? Îti scot matele din tine! Vroia într-adevar sa mi le scoata. si asa ramase în timp ce rost . Batrînul domn ma întîmpin a în picioare. Ce-avusese cu mine? Ce rau îi facusem? Adica d e ce sa-mi scoata el mie matele din mine? Ma facuse el. o data la o ora. dar întors în profil. sa pofteasca în biblioteca profesorului de geo grafie. Dar asta trebuie vazut. Ca pe fluviul acela ce orase se mai gasesc? Le spuses em pe toate. atîta spusesem. Ap oi. pîna nu spun nu scap. Cine poate sa-si imagineze. nici un autobu z al carui motor Diesel îti zgîltîie creierii nu se vedea si nu se auzea pe strazile a cestui oras. Acest vestmînt usor flutura în urma bicicletei. sa se vada de la so ld în jos. frumosi în limpiditatea lor expresiva privindu-te într-o trecere continua în care mersul bicicletei fîsîie doar atît ca sa-ti dea senzatia de vis. Acesta iesi si reveni dupa cîtva timp.. geografia nu ne spune mare lucru. zise el. trebuie precizat ca era vorba de un vestmînt închis sever pîna sub barbie si despicat în doua parti în asa fel încît pant nul. dar sa nu se atinga de mi ne. În jurul meu se strînsesera sapte-opt baieti cu care eram prieten si taceau toti tur burati de strania întîm-plare. dar nu acest strain. de ireal? Treb uie mers acolo. datorita halatelor lor multicolore. în orasul sau pe fluviul aratat pe harta pentru ca geografia sa ne pasioneze. La Hanoi. fiindc a numai pe el putea sa-l exaspereze ceva si sa ma ameninte. aparitia s i disparitia lui îti amintea de un bondar care a nimerit într-un stup de albine.

tîrîsi.Si într-o zi. dragul meu. ca el bani nu mai avea cum sa faca rost. istoria. pot sa înteleg ce-au patit al tii si sa nu patesc si eu. nu se schim ba? Cu patru clase am capacitatea.. Adica auzeam. dar ca voi avea.. intru în scoala si spun ca n-am acuma bani de taxe si de internat...N-am vrut sa-ti fac nici un rau. Si tacu vreme îndelungata.. încît am tacut cîtva timp.. ? Te duci la Bucuresti. Nu cr edeam în adevarul evenimentelor care se petreceau.. puteau avea o durata.. o sa primesc de-acasa si sa stau si eu cît m-or tine.. ca bietul Nila.i: ? . nici sa acuz si nici sa iert.. l-a luat proprietarul la el. sa ma ierti. Primisem o hîrtie în care eram anuntat ca sîn t înscris la Bucuresti.. îsi lua în acea ora mîna de pe mine si ca ma trimetea în lume cu gînd .. Nu avea bani! Ce mai noutate! Parca avusese vreodata!? Parca îl auzise cineva spunînd. tatal meu.. tata lua hotarîrea sa se desparta de mine.. Plecasem cu caruta spre gara si tata lasase caii la pas foarte încet. în particular nu sînt atîtea taxe si din leafa pe care o s-o cîstig. te rog. l-a f acut portar. Si daca n-o sa mai p ot sa mai stau. Înainte sa ajung s-o fac eu.. nu mai exista. Si vocea i se sparse si din ochii batrînului domn tîsnira lacrimi si îi inundara profi lul sau blînd si distins îndreptat teapan spre cotoarele cartilor. si or sa ma dea afara din scoala.. ca atunci bineînteles ca nu numai ca n-o sa am cu ce plati lasînd la o parte faptul ca nici de învatatura n-o sa -mi arda. ? Marine.. tu auzi ce spun eu aicea?! Nu auzeam.. Adimitînd cazul ca o sa pot si eu. Acest sentiment de neîncredere care mi se nastea în constiinta în acea toamn a era adînc si cu anii a devenit foarte stabil si m-a eliberat pentru multa vreme de presiunea timpului tragic. nici e u nu stiu ce mi-a venit împotriva dumitale. Dar nu sînt eu ala. ei. Si cu o insistenta cu care vocea sa groasa se ferea sa ma sperie. dar cuvintele lui îmi treceau pe de laturi........ dadea buzna peste noi: scoala normala unde învatasem. Nu eram atent la el. turbure si amenintatoare. dar nu eram nici nelinistit. asa cum nu credeam în lucrurile n efiresti. dar nu sovaia sa ma faca totusi sa înteleg ca mcepînd din clipele acelea ma aflam pe un drum pe ca re urma sa merg singur. Ca sa ma duc si eu la noroc.... Rasturnari nefiresti. Ea. de pe Cheia Rosetti. dar n ici nu-l iubeam... fiindca nu erau destinate pe ntru clipa de fata si nici pentru viitorul apropiat. el ce sa zica?! Sînt baiat mare.... continua el. dar nici n-o sa-mi ajunga sa-mi duc zilele si o sa-mi curga hainele du pa mine jurabii.. fara sa-mi spuna.. începu sa-mi spuna ca mai mult decît facuse pentru mine pîna a tunci nu mai putea. grapisi.. nu puteau avea viitor. întelegeam sau nu întelegeam?! ? Ba. pe atun ci. DESPARTIREA NESTIUTA . ? Ba.. Nu mi se parea ca nu mai auzisem ceea ce îmi spune el. Înteleg?. Ce treaba am? Si cu capacitatea luata pot sa dau liceul în particular. dar îmi dau seama ca ti-am facut. împreuna cu jumatate din Ardeal. ca chiar atunci cînd ma însotea sa ma urc în tren nu avea sa-mi dea nici un leu. începu el.. ei ?! N-o sa-mi ramîna acolo cîteva mii de lei într-un an si sa rezolv daravela? Numai da ca n-o sa capat daruil betiei. din Cristur-Odorhei. Nu-l mai uram.... ca alde frati-meu Uie. Nu stiam. dimineat a ma duc la slujba. sa termin si pe-a p atra dupa sistemul lui cu fonciirea.. relua tata.. daca vin si intru undeva functionar. apoi fiindca nici batrînul domn nu mai spunea nimic m-am rasucit spre usa si am iesit. dupa masa ma întorc în odaita mea cu cartile mele si ma apuc sa în vat. te duci la Bucuresti. Cum sa înteleg eu chiar imedi at ca el.... tu întelegi ce spun eu aicea?! Sau tu nici n-asculti? Ascultam. care pe urma a avu t noroc la blocul Algiu... Era în s eptembrie 1940. chiar daca avea b rîul plin (si se întîmplase sa-l aiba) ca are? N-am! Asta parca chiar si gîndea în clipa cî d mîna lui pipaia miile fosnitoare în chimir. cum s a fie? Un om cu patru clase secundare nu se aseamana cu unul care n-a învatat nimi c si nu stie sa care decît caramizi cu spatele. Nu întelegeam nici de ce plecasem asa devreme. prin amînari si promisiuni. era asa rau? Nu era. dar nu întel egeam. sa t rec pe-a cincea. ei si ce? Strica daca îmi spune?! Macar daca n-are bani sa-mi dea. nu avea.

Tata deshama.. De ce adica..... ca m-ai înteles!. ma.. care abia stie sa se iscaleasca.. la licee sau scoli normale. un gînd sau o tarie ca sa-i faca despartirea usoara. iata. Stiam toti.. organizau baluri. si nu era aurita acea carte în patru volume... serate. sclifosindu-se. Victor.. Bani de bilet av ea. Umblau în grupuri.. nestiind ca de fapt as ta era suferinta mea ascunsa. adica ruperea de familie. Veselia care anima altadata peroanele.. nu acolo mi-era mie gîndul. ca si cînd nu le-am avea. ma uitai la el si vazîndu-i chi piul îl apucai de umeri si veselia mi-o auzii singur printr-un fel de strigate pe care le scosei si care speriara caii parca adormiti. dar Hugo.... exclamase el odata uluit.. ar fi iesit galagie mare. ca sa pot eu sa învat. sa nu trebuiasca sa ma întorc dupa ce toti au rabdat de pe urma mea. a avut saracu gr ija de vite.. Ca daca nu m-ai înteles. si mama si Mita si Ilinca si pîna si baiatu-ala mai mic. pîna la Recea. dînd din umeri. ba chiar a dat si la secere si la sapa. chiar asa. Victor. exclama el cu totul detasa t de asta data.. desi nu eram. se petrecea definitiv chiar în acea ora si ca multi ani de-atu nci încolo n-aveam sa-l mai vad pe tatal meu si nici stînd cu el astfel în caruta... a izbutit bietul Nila. Da. Se strîmbase foarte suparat si-si vazuse de caii lui. Ce adica. Mi-ze-ra-bi-lii. dar nici unul nu fac ea ca mine. si ar fi vrut sa afle macar în ultima ora de la mine daca era sau nu ceva în capul sau în sufletul meu. Dumnezeu stie ce s-o mai aleg e si de asta. dar de aia au cheltuit toti si au muncit pentru mine. Tu îi vorbesti si e l se uita înainte si nu vede decît soarele si cerul si fundul cailor batuti de cozil e lor în ritmul pasilor si al carutei.. rîzînd.. tresarii. chiar cu riscul de a fi luati în derîde re. dar mai era un ceas pîna la sosirea trenului. Si el se intimida si tacu. ? Eu stiu... cu o expresie de deznadejde vesela pe chip. cum sa nu.. la sfîrsit de vacanta. chit ca prea bun l a treaba n-am fost eu. unde forte mai puternice decît noi ne dictasera conditiile lor.. e aurita? Si sa-l fi pus la o treaba mai mica decît asta. întelegeam.. zisie el. scosei biletul si ne asezaram în fata pe o banca. continua tatal meu.. ... Clujul nu mai era al nostru si toti aflasem ca-l pie rdusem fara sa tragem un foc de arma. ca si mine.. vrînd parca sa spuna ca el si-a facut datoria. batjocoriti sau umiliti.. Asta. cine sa-l mai înteleaga. dadu cailor sa manînce niste mohor si iesiram pe peron... Ca ministrul nostru la Viena.. sim tindu-ma adica tot mic. era acum umbrita de o melancolie grava care abatea privirile în laturi sau în pamînt.. dar chiar de-asi fi avut si chiar de m-asi fi dus.. credea el. Cum puteam sa-i spun?! Marile secrete nu se dezvaluiesc nimanui. si sa umblu prin no roi în opinci. venise într-adevar acea clipa? Ma uitam la marea de porumburi printre care trecea soseaua spre gara. s i n-o sa izbutesc eu? De ce adica sa nu izbutesc?! ? De ce sa nu izbutesti. Ne purtam chiar c u cei mai apropiati. Ca soldatii.. sa nu pot si eu sa izbutesc. si pe urma. zise el atunci în fata tacerii mele: Eu sper (si ti-o spun asta ca sa ma tii minte).. cu care ma întorsesem. domnule?! Dar ce.. Si el vroia acuma sa-mi spuna mie ca istie la ce ma gîndesc eu! De fapt nu stia! D ibuia.. n-aveam sa mai stau. sa faci treizeci de kilometri pe jos. Peronul era plin de elevi si eleve. dupa tata cel pu tin bizar. dar daca astuia îi arde de rîs. Între timp ne apropiasem de gara. du pa o carte. dar. Cum adica. da.. Mai vazuse si el elevi prin sat. o sa fie vai de capul tau. E drept ca nici n-aveam cu ce sa ma îmbrac si sa ma încalt ca sa ma duc si eu.. la ce ma gîndesc?! raspunsei eu batjocoritor.. ? Ma rog. pe multi îi chema asa.. sa stai sa-ti dai singur seama ca balmajesti de pomana si ca în nici un fel nu po ti face pe cineva sa înteleaga prin cuvinte ceea ce i se întîmpla.ul nemarturisit ca îndarat n-aveam ce mai cauta? Sigur ca mai devreme sau mai tîrziu un lucru ca acela trebuia sa se petreaca. care. Dar unde?. si în nici un fel n-aveam sentimentul ca lucrul pe care-l dorisem atît de mult. la ce te gmdesm tu! ? Ei. Sae. Marine?! Sau tu nici nu asculti ce balmajesc eu aic ea?!! Auzindu-i cum se ia singur peste picior. avea un titlu pe care el îl silabisise absolut nedumerit: Victor. dimpo triva. si el. . plîngeau si se rugau de ofiteri sa-i lase sa lupte.. lesinase vazînd harta cu trupu l ciopîrtit al tarii.. asta mai întelegea." Facusem într-adevar acel drum. terminasera vacanta si plecau spre orasele în care învatau . Tata se mira. retragîndu-se..

în mîna. adica mai bine de jumatate din ceea ce este azi primul volum al Morometil or. Iata altul. Dar si cu aceasta tema cartea a zacut multi a ni aruncata prin dulapuri. Ce valoare mai avea? Unde era tema mea. i-am raspuns strigînd. si în cazul ca exista si o poate însoti pe cea a t aranilor. REFLECTII RISIPITE TEMA POVESTITORULUI Daca împrejurarile nu m-ar fi silit sa devin scriitor profesionist. care nu le ad uc decît chemari la razboi. E descrisa o masa taraneasca. De ce nu s-a strecurat nimic din ceea ce sînt eu în aceasta compozitie? N-am gasit r aspunsul. Ar îns emna sa învinuiesc conditia scriitorului care trebuie sa traiasca din scrisul sau chiar daca nu are talent de profesionist. va sa zica tu esti de vina. cînd îl auzii ca nu striga. sa paraseasca gara. tot cu o miscare frînta. Trenul. încît mi-ar fi parut bine daca as fi murit. ce este? ? Marine. si te înfunda si ei si mai tare). ? Ei. aceste manuscrise di n care s-a extras tot. si cîteva portrete (portretul Guicai si al lui Traian Pisica). Tata îmi spuse cu un glas împiedicat. uitai de tata. Era tema lor. O sa vedem mai tîrziu daca exist a sau nu o tema a povestitorului. altul spînzurat... Dar mai bine sa nu ma mai gîndesc cum ar fi iesit acea carte. a povestitorului . cu scene închegate. cu geam antanul meu de lemn. într-un conflict în care protagonistii sfîrsesc unul ucis. lin. Poate ca asi fi ratat totul. ca sînt copilul lui.. altul executat pentru ucidere. într-unul e topit Moromete însusi.. vesel.. încît pîna la urma nu s-ar mai fi întele s nimic si m-asi fi trezit la cincizeci de ani fara sa fi avut ceva gata.. Ori cum nici pe mine n-am chef sa ma învinuiesc (fiindca la noi. Si mi-am zis atunci ca nu face nimic. ci ceea ce poti.. impozite de platit si nenumarate alte constrîngeri? Plecîn d dintre ei. precum si tema timpului care are cu oamenii nesfîrsita rabdare lipseste. Cartea fusese scrisa.. si facu cîtiva pasi cu mine în timp ce miscarea lina a trenului se accelera. Urcîndu-ma în el cu graba sa nu se puna în miscare si sa-l pierd. Iata. ceea ce ar fi prea comod. ? Marine. care ar fi vrut sa ma apuce de-acolo de pe platform a si sa ma traga îndarat. Trenul se urni si începu..Trenul sosi. nu s e gîndise din timp. Dupa ce am scris-o m-am simtit atît de epuizat. si acea carte ar fi. R estul. o scena a iesirii la seceris. dar a aparut ideea ca s-ar putea ca acest raspuns nici sa nu existe. într-o situatie specifica. de mii de ori mai interesanta decît a taranilor care sînt atît de plini de ei încît îsi î ipuiesc ca lumea e o lume de tarani si orasele sînt asezari izolate. a taranilor. Nu stiam ca poarta cu el. Nu-l rec unosteam nici eu. ceilalti zic aha. Atît l-am auzit ca zice si l-am pierdut din vedere pe dupa coroana bogata a salcâmul ui care strajuia peronul. poate ca tot c eea ce am scris ar fi stat în sertar. parca nesigur. Pornire tîrzie de îmbratisare care nu avusese loc. N u scrii ceea ce vrei.. repeta el. traisem caderi din care nu înteleg cum m-am înaltat si înaltari despre ca re deprimarea îmi soptea ca nu le voi mai atinge niciodata. vopsit în negru. Se numeste Matei Dimir si apare în 1950. exi sta o tema a taranilor si merge si fara tema mea. Lasai geamantanul pe culoar si iesii pe platforma... astfel de îngrijorari f ara nume.. urcat cum eram. si ar fi suferit atîtea modificari si transfor mari de teme si subiecte de la o carte la alta.. pentru mine. dar poate ca asi fi pus într-o singura carte totul. Îsi duse bratele în sus. alta în care era implicat cel mai mic dintre Morometi. voi adauga si voi sterge zece sau cincizeci de pagini si voi introduce . Cum m i s-a impus aceasta tema care m-a ajutat sa încheg aceste scene? Într-un mod foarte firesc.. care sa-i smulga un astfel de strigat sugrumat însotit de o astfel de mi scare neconvinsa a bratelor. o discutie cu percep torul satului. ma i bine sa-mi rasfoiesc.. ca si cînd nu m-ar fi recunoscut. daca faci astfel de lucruri. si din viata mea proprie nu razbatuse nimic în ea. înainte de a le arunca la cos. pe nume. N-am schitat nici un gest si nu i-am adresat în prima clipa nici un cuvînt.

Asta nu e satul meu. Iar la gara nu ma întîmpina nimeni. pe toti. dupa exemplul lui Balzac. deoarece. Dar si acestia care au cinciz . la patruzeci si opt de ani. înru dita cu cea a lui Moromete. Si mai ciudat pentru mine este faptul ca liberalii" mei par sa-si fi pierdut memo ria de odinioara. Nu i-a venit lui ideea cea mare abia la urma? Comedi a umana? Care i-a salvat jumatate din tot ceea ce a scris. Au taiat salcîmii. N-au nimic de spus. si careia nu-i lipseste decît prima fraza! Sa iesim si sa ne gîndim le ea. Dar ma retin. ulitele si deasupra cerul. Poiana este un loc care parca si-a micsorat dimensi unile. si tema mea. N-ar ramîne decît sa cred ca am îmbatrînit. Ma tem ca zarurile sînt aruncate: mai am de scris doar o singura carte. am scris în acest timp povestiri s i noi romane. Si nu o dat a un gînd ca o arsura ma trezeste si ma face sa-mi dau seama ca anii trec. de Cocosila. fara aceasta idee. de Iocan. cînd ajung la mar ginea lui. Se vad casele cu acoperis urile lor. nu-mi produce nici o turburare. pe deal. În cazul în care se va dovedi ca e necesar sa adaug ou zece pagini si nici cincizeci. Ma uit prin curtile lor. de profesiunea mea de scriitor. s-ar fi risipit ca o lume fa ra nucleu? Ma tem însa ca e prea tîrziu pentru mine sa mai învat sa muncesc atît de mult ca el. zadarnic încerc sa le aduc aminte de tatal meu. Gîndul ca ar avea dreptate el.. Ce sa înteleg eu din aceste procente? Dar chiar si satul. astfel tema mea. e dretpt ca nici din oameni de patruzeci si opt-cincizeci. îmi place sa ma plimb gîndindu-ma cum va fi. ca scri u putin în asteptarea acelei revelatii si ca ar trebui sa renunt la acest vis si s a-mi vad. Sînt mari si pustii. Dar pentru mine ei toti nu mai sînt si nici nu-i mai recunosc atunci cînd îi caiut si în cerc sa stau de vorba cu ei. carti multe la numar. care le-a strîns la un loc. nu e nici o îndoiala ca sînt un om foarte batrîn. Cu alte cuvinte. nici o caruta cu nici un taran cu caciula în cap care sa ma aduca în sat si de la care sa aflu pr imele stiri despre viata consatenilor mei. Au trecut de atunci cincisprezece ani. de vreo zece-cincisprez ece ani. ducîndu-se în satul meu. pe care o astept am si la care reflectez si acum ori de cîte ori termin o carte. nu-l mai recunosc. De ce au taiat ei salcîmii? As p utea sa aflu. Sînt oare atît de batrîn? Este pozitia mea o reeditare a pozitiei scriit orului samanatorist care cauta cu mîhnire o lume trecuta în cea prezenta pe care n-o mai recunoaste? Îmi recitesc ultima proza despre tarani si nu constat nici o alunecare spre samana torism. Vad oameni cu magari. au fost dati la porci . unde sînt ei acum? As putea sa spun ca ac easta poiana exista înca si ca liberalii" mei care mi-au încîntat copilaria traiesc si astazi si sînt cooperatori.. parca as fi în Spania. Visez însa la ea. si ma uit în jos. Pentru u nii dintre cea care au acum în Silistea douazeci de ani. ce sînt. si viata lor pare sa fi început de curînd. Satul este complet descoperit în fata cerulu i. care sa preceada sau sa urmeze acest volum. Cînd vrei sa le reamintesti cîte un amanunt din aceasta viata. si nu 206 eu. consumau mult". nu-si mai avea u rostul lor în lumea taraneasca.. Dar lumea nu e facuta din oameni de douazeci de ani. ci unul sau mai multe volume. Si cînd ma duc pe acolo. am scris volumul doi al Morometilor. Nu vreau sa ma gîndesc la faptul ca un iscriitor din alta generatie sau chiar un orasean de as tazi. O viata foarte intensa au trait toti în deceniul 50?60. am impresia ca visez. nu vrea sa se lase întrezarita. dupa cum mi s-a spus. Procente? Nu stiu ce înseamna asta si nici nu ma inte reseaza. asculta cîtva timp si pe urma îti raspund ca trebui e sa plece sa faca procente.. si sa scriu romane macar cîte unul pe an. în cîte o troaca pe doua roti. mîncau fara sa munceasca. atunci chiar ca publicarea primei carti nu-mi va aduce nici un pre judiciu. Ce rost mai au asemenea curti? Sînt si mboluri fara sens: au disparut din ele vitele si uneltele agricole. Iar aceasta viata pare sa fie si ea fara amintiri. Multi dintre ei chiar traiesc si sînt chiar cooperatori. IMPOSIBILA ÎNTOARCERE Ce se întîmpla astazi cu poiana fierariei lui Iocan în care taranii din Morometii se s trîngeau sa faca politica? Cine sînt. care. polita fierariei lui Iocan a disparut. n-ar întelege nimic din ceea ce simt eu si nici n-ar fi de acord cu mine. caii care erau adusi acolo sa fie potcoviti au fost omorîti cu ciomegele în curtea cooperativei.

Dar nu cred ca mai au naivitatea de-atunci. Din cînd în cînd mi se povestesc însa si lucruri care îmi reamintesc de umorul lor de atun ci. în afara de nume. Z ilnic luptam cu o neputinta de a scrie a carei explicatie îmi scapa. ce a zis Iorga cel care-av ea doi creieri". ce-a zis Bratianu. nici o legatura cu Ilie Barbu din nuvela si din film. desi imaginatia îmi era îndreptata asupra altor subiecte. Poate ca asi fi facut-o daca si el. Dupa vizionarea la scoala din sat a filmului Desfasurarea consateanul meu Ilie Barbu. ? Tovarase Ilie Barbu. Fireste. Strat convins ca n-ar fi fost si iata de ce. desi ele era . dar care era înca la mine în s ertar. Repros ul ca traiau. nici pentru asta nu venea. care n-are. care îmi placea mie. CUM AM SCRIS RISIPITORII" Televiziunea mi-a pus întrebarea de ce a treia editie Urcare tocmai a aparut a Ris ipitorilor a fost din nou refacuta. II . practic. Pur si simplu nu stiam sa scriu. pe care trebuia negres it s-o puna la adapost pentru parerea pe care ar fi putut s-o aiba despre mine. Nu-mi placea ideea ca nu pot sa fac altceva decît sa ma împleticesc printre picio arele personajelor mele. Madgearu. cînd acest roman a ajuns în sfîrsit la forma lui definitiva. ce a zi. Întrebarea care mi se pune însa si care este pentru mine li nistitoare este daca aceste carti noi ar fi putut fi Friguri. ar fi ramas un participant l a discutiile din poiana fierariei.. Poiana acestuia era unica. ma gîndesc daca cu efortul scrierii lui n-asi fi putut sa scriu c el putin trei carti noi. si pe care trebuia s-o exprime fara ocol. într-o iluzie nu infirma adevarul ca aveau dreptate în spirit . erau mai carîn d interesati sa puna în discutie situatia din Parlament. fiindca prea mult le vorbesc despre trecut. Ce poti sa ne spui despre el? La care Ilie Barbu. I. Prin 1953. Eu stiu ca ei se aduna acum în alta parte si ca discutiile de-acolo sînt mai putin g ratuite. Ba nu. Strîm-tarea poienii nu s-a produs datorita compresiunii pamîntului.eci de ani ma cred probabil mai batrîn decît sînt. în amintirea mea. m-am apucat sa scriu volumul al doilea. Acum. Morometii. i-au spus acestia. ci pentru ca abia acum. si Intrusul. le-a dat urmatorul raspuns: ? Tovarasi! Marin Preda a fost un prapadit. Daca aceste amintiri despre acea poiana ma stapînesc cu atîta putere nu este pentru ca sînt prizonierul copilariei mele. Erau foarte saraci. dumneata l-ai cunoscut pe Marin Preda. a fost chemat la sfatul popular de catre doi insi de la raion. am abandonat totul si ma gîndeam chiar cu seninatate sa ma las de scri s. Traiasca Partidul Comunist! Nu mai adaug ca eroul meu s-a contaminat de pofta de cîstig a unora dintre conceta tenii sai si a început sa spuna în dreapta si-n stînga ca ar fi trebuit sa împart cu el drepturile de autor si de la nuvela si de la film. c i pentru ca pe ea nu se mai aduna oameni. adica dupa terminarea Morometilor. la maturitate. descriind într-un mod naiv psihologii naive. si la soarta lui. ca mai erau sase fiera ri în sat. descop ar în viata ei din amintire vocatia profund democratica a poporului nostru. si nu personajele mele taranes ti. care da dea atîta sens gîndini lor ciudate si care pe mine ma arunca într-o lume miraculoasa. reluate însa într-o forma penibila si care mi se impuneau în mod bizar. sînt chiar eficiente. unde însa nu se discuta ca la buzatul fierar.. Dar el nu venea pe-acolo decît ca sa-si potco veasca din cînd în cînd caii. dar pareau doritori sa afle cauza saraciei lor. s-o fi gîndit si la soarta mea (n-a înteles ce rost are aceasta întrebare si cine ar fi cei care i -o adreseaza). Stateam în fata hîrtiei si nu reuseam cel mult decît sa descriu sc ene scrise deja în volumul anterior. M-am chinuit o iarna si o vara. de a gîndi cu mintea mea. sau mai stiu eu cu a carui alt taran care îsi scotea capul printre rîndurile mele trudnice si vorbea tot el. voi. si nu cu a lui Ilie Tabîrgel (era unul care ma obseda) . bineînteles. dar fara sa-mi dea sentimentul ca spusele lui reprezi nta sensul vietii lui pe acest pamînt (si pe acele timpuri) si ce soarta îl astepta! Exasperat. ce s-o fi gîndit el si ce socoteli si-o fi facut. Ma si mteam stapînit de dorinta imperioasa de a vorbi eu. dar s-a gîndit. vol. eu ma cred mai tînar decît ei toti si nu din pricina vîrstei ma uit si nu mai înteleg ce vad.

Eram atît de entuziasmat încît socoteam acest roman. nu mai mi-a placut nici a doua editie a Risipitorilor. Urma sa apara. fara de care co ntinuarea chiar a tabloului Morometilor nu era cu putinta. amînînd si chia r renuntînd la continuarea Morometilor. Nu este oare exasperarea. cu toate ca romanul acesta despre taranimea antebelica e ra neterminat: nu ma interesa daca taranimea româna continua sa se ruineze în capita lism. Morometii. mi-am r ecitit romanul si nu l-am mai gasit bun. desigur. seninatatea ma parasi. pe care ulterior am scos-o. si curajul mînuitorului lui se schimba. Si deodata neputinta de a scrie a disparut . structura Risi pitorilor a ramas. c i viata unei categorii umane pîndita de vicleniile istoriei. în spalturi. stilul însa. voi. nu simteam nici o oboseala. Inocenta trebuie sa apartina numai eroilor. instinctul. sau viziune asupra lumii. Profitînd însa de o defectiune editoriala de ultima ora. impasul. în sinea mea. Ma îmbolnavii de exasperare. care nu trebuiesc comparate decît cu el însusi. Dupa aceea însa reveni amintir ea esecului. Pentru un scriitor care cu zece ani în urma se gîndea cu toata seriozitatea sa se lase de scris. aveam sentimentul ca am biruit ceva. care se confirma curînd la o noua încercare cînd vrui sa continui acest r oman. Simtind în mîna un instrument din ce în ce mai aproape de scopul sau. nu sînt tot deauna reale. FACATORII DE CUVINTE . care ea însasi a fost rescrisa în întregime. ca am capatat un stil al meu. si nu cum era cel din Morometii. în parte. mai bun decît tot cee a ce scrisesem pîna atunci. Pentru ceea ce va urma. Si într-o zi îmi veni urmatoarea idee: Foarte multi oameni din vremea noas tra patesc ce-am patit eu. nu mai e aproape deloc acelasi. sa-i mai adaug o suta. scriitorul stia mai multe decît eroul sau taran si l a al carui unic punct de vedere. seninat ate si echilibru supuse unei continue agresiuni a mediului si de care nici macar nu sîntem totdeauna constienti. nu sînt ele oare cauza unor mari tulburari în comport amentul omului de azi? Si asa am început sa scriu romanul Risipitorii. Fiindca între timp scrisesem povestirea Friguri si volumul al doilea al Morometilor. Din opt sute de pagini l-am redus la tr ei sute cincizeci. nu si scriitorului. Din aceasta trufie nu m-a scos decît în tîmplarea si. Descop erind acest adevar al experientei mele. II. fatal. Cine poate însa sa asigure un scriitor ca o obsesie a sa aflat a în plina desbatere a constiintei va trece în mod sigur si pragul expresiei artisti ce? Sa pastram. Din pacate pentru dorinta de atemporal a multor începatori de azi. ca sa încurajez prin experienta mea pe altii. format în aceste nesfîrsite refa ceri ale Risipitorilor. au desigur o semnificatie: sentimentul neputintei de a scrie. provocata de neputinta de a -ti atinge un scop dorit. caci intram în plina co ntemporaneitate în care. în doi an i. zacui în spital. Si. Martin Bormann si Friguri în doua luni. apoi ma îns anatosii. asa cum spunea o fraza la sfîrsitul volumului. faptul ca nu aveam format si un stil direct. Intrusul a fost sc ris într-o vara. aceste viclenii erau abia anuntate. ceea ce ies ea îmi placea. ori. Dar ma opresc la timp si nu insist asupra acestui subiect. mi-am zis. Detaliile si reflectiile pe care as putea sa le dau în continuare pe aceasta tema ar risca sa para neverosimi le. în rezerva marea întrebare despre curgerea timpului si ce poate ea aduce oamenilor. astfel. O carte netiparita la timp rataceste apoi multa vreme pîna îsi gaseste locul potrivit în constiinta publicului si a istoriei unei cul turi. vom vedea. nu putea ramîne. Era tocmai ceea ce îmi daduse mai înainte sent imentul neputintei. In doi ani l-am terminat si avea peste opt sute de pag ini. Trebuia sa tiparesc ceea ce scrisesem atunci si nu mai tîrziu. aceasta tesatura de cuvinte c are încheaga figuri si pasiuni umane. aceste performante. romanul e legat de istorie si fara ea se asfixiaza. o realitate a lumii noastre moderne? Socurile la care sîntem supusi din pricina pierderii seninatatii si echilibrului sufletesc. în care gîndirea mea se exp rima indirect prin aceea a taranilor. pentru ca apoi.u expresia unei credinte si a unei sperante ca într-o nuveila pe care am publicat- o în acei ani si care s-a bucurat pe atunci de un mare succes. al gîndirii mele directe. si sa dam la o parte pînza de pe tabloul gata terminat al unei epoci care s-a scurs. Astazi se scrie mult si n-am auzit pe nimeni plîngîn-du-se ca i-ar fi secat forta cr eatoare. neschimbata. m-a m hotarît sa dau drumul primului volum din Morometii. în ciuda aces tor contrarieri si reveniri istovitoare. Desigur.

definind astfel cu doua nume o întreaga geografie a valorilor stilistice majore .Ce este un scriitor facator de cuvinte? Un astfel de scriitor este dupa parerea mea acel scriitor înzestrat cu talent literar care n-are nimic de spus si care fac e cuvinte pe toate temele date. îl omora. adica de prin acele asezari în care psihologia si mo ravurile oamenilor sînt între sat si oras. picioarele de plai. Facatorii de cuvinte cei mai numerosi s-au recrutat. pe care oricare alt curent le-o refu za). cu atît mai mult cu cît asta îl sileste sa constate ca oamenii sînt greu de descris". daca e un mos hîtru cu barba alba sau o fata cu parul balai. ca îi displace aceasta înde letnicire de a face analiza". proustieni sau hemingw ayeni si de cîtva timp salingerieni. pîraiele. datorita usurintei cu care curg la ei notiunile abstracte. mînjii. La marii scriito ri. cum lesne se poate deduce. sînt imitatori prin structura. pe urma voia sa-si omoare propriu l nepot. Deci substant a exista. amenintari controlate de comisarul de politie sau de negustorul sau crîsmarul din colt. prin urmare cu o cantitate deosebita de p itoresc. ci se bîlbîie si se grozaves te exprirnînd rudimente de notiuni. sau alte mofturi de acelasi gen. si ca se misca în societate dupa niste legi foarte complicate pe care n -are nici un rost sa stai sa-ti spargi capul sa le studiezi. dar asta o face cam plictis it si cu o dispozitie evidenta. cramele. Fir este ca el spoieste cu cuvinte si restul realitatii. si sa capete astfel maretia cuvenita omului. ci numai aceea a unei deveniri vegetale si animale care are ca focare viz uale prisacile. mari scriitori. ei gasind în pro letcultism satisfactia ruperii de traditie. ca primii facatori de cuvinte importanti s-au recrutat d in mediul urban. strigatele misterioase. vulgaritate groasa. butoaiele. tufisurile. florile. forme de viata ale unei gîndiri înecat e în alcool si sexualitate. gurile de rai. unde-si are arvunite leafa lui nefericit a si constiinta. nu numai ca viziuni ale unei imaginatii idilice. sau fo . sînt cam agitati. cusmele. sau daca era un animal. luna. cei mai mari facatori de cuvinte în acest sens dîndu-i de pilda suprarealistii întîrziati. grîul ca boabe (copt sau cu lapte în el). nu st au pe loc. cîinii. padurile. nu numai la tara si la mahala. daca era un arbust batut de vînt. dupa conceptia facatorilor de cu vinte. spaima care nu se trad uce si nu duce la o hotarîre de a lupta cu împrejurarile vitrege. sipote si cavalcade. ba uneori ai fi tentat sa crezi. pe care nu si-o ascunde. O categorie de facatori de cuvinte a fost desemnata prin denumirea de scrii tori pasunisti. pasarile. mai ales. razoarele. dar i s-a înfundat. tiganci le. tocmai lipsa de substanta este aceea care îi desemneaza pe facatori i de cuvinte. cu predilectie însa pentru natura si dragoste.) într-adevar. Facatorul de cuvinte nascut în mediul urb an si intelectual nu e mai putin facator de cuvinte decît cei la oare ne-arn refer it mai sus. adesea fara sa-i fi citit pîna la capat. paralizate de spaima devenirii. grîul ca lan. îl taia. fa ce cuvinte. care modifica toate aceste vaioage. si anume chiar în sînul acelei categorii sociale care p rin profesiunea ei ai zice ca e cea mai familiarizata si apropiata de specificul cultural si literar: intelectualitatea. grajdurile. v iroagele. (în aceasta privinta ei se aseamana cu o eroina dintr-o povestire antologizata de celebrul Hitchcock. fie ei mosnegi sau fete tinere. viteii cu botul crud. Incapacitatea exprimarii une i problematici umane veritabile naste facatori de cuvinte si în peisajul urban. frunzele galbene. în special poezii. asta ineluzînd adica pe acel scriitor care sta înfipt cu ambele pici oare în pasune si sub vraja si seva care simte cum i se urca din adîncuri la cap. dar si din cele moderniste. Ori. Dar facatorii de cuvinte se scalda într-o dulce iluzie crezînd ca stilul folosit d e acesti mari scriitori ar avea vreo contingenta cu stilul lor. omul sub imperiul naturii sau al dragoste i. Facatorii de cuvinte îsi închipuie ca au de partea lor pe Sadoveanu si pe Matei Caragiale. sau chiar suprarealistii propriu-zisi (în paranteza fie spus. forme tipatoare. si nu stilul. si toate acestea chiar si astazi. Ei descriu la nesfîrsit nu stiu ce obiect care a avut nu stiu ce semnificatie pentru bunicul. ci si ca psihologie a locuitori lor. care nu putea sa picteze ceva care se misca. nu-ti of era nici o enigma a existentei lor de dezlegat. pe care îi citez tocmai pentru opozitia lo r. din acestia din urma s-au recrutat în mod surprinzator cei mai radicali proletcultisti. haiducii. Facatorii de cuvinte nu s-au recrutat însa numai de p rin pasuni sau de pe plaiuri. în ciuda necontenitei schimbar i a peisajului nostru. indiferent de soar ta luptei. ca atare. din curentele samanatoriste si neosamanatoriste. flintele. rastoacele. stilul se încadreaza perfect cu întregul lor univers de substanta. Stilul însa e cultul lor.

pr in urmare. fericit sau nu. si avem astfel si explicatia fortei de atractie care îi tine unit i în mari grupuri. ast a nu e asa greu. Dupa ce primesc raspunsul ramîn dezamagiti. bun sau rau. i se pune tocmai atunci pe cap o coroana de flori. sentimentele însa au fost reale.. si tatal. prins de friguri. care se multumesc cu tr aducerile incomplete aparute la noi). dupa care copilu l aude vocea mamei: Cu ce sa-l duc." Apoi cei doi se îndeparteaza si. Se spune de obicei ca exista o nostalgie a paradisului pierdut. Eu însa am c omplicat putin lucrurile. sau daca totul e imaginat. Dar facatorul de cuvinte de acest gen nu era numai imitator prin structura. va sa zica scorneli. dar cu tot atît de putine sanse de a se asocia vreunui sentiment care sa-mi stîmeasca imaginatia. ar zice ei atun ci. Crezi?" zice tatal cu gîndul la ceea ce reprezinta pentru fami lie eventuala pierdere a copilului. sa-i dea ghionturi prin coaste. Am descris o scena cînd unui copil. aha. Da. în realitate copilaria este locul de refugiu al problemelor insolubile. poate . si la o a treia sedinta de cenaclu în care acela continua sa descrie minutios gîndurile eroului care statea cu un betisor în mîna si pîndea un soarece la un capat de burlan. În schim b urmatoarea scena reala îmi vine abia acum în minte. aha. care au strabatut mari spatii ale culturii. conditia sa. da. asa cum pasu nistii au strabatut cu talpile lor goale pasunile si plaiurile descrise de ei. de ce ne mai nastem. cititorii îl întreaba invariabil ce e adevar si ce e închipuire ceea ce a scris el. spre deosebire de cei din zilele noastre. sa afle cu ocazia asta daca exista sau nu mister al creatiei si daca scriitoru l le raspunde ca nimic nu e inventat din tot ce-a scris el. acestia rasfoind totusi în limbi straine editii complete din maestrii pe care îi imitau. dîndu-le urmatorul raspuns: adevarate sînt sentimentele. în timp ce bolnav ul îi aude si întelege totul: N-o mai duce mult. va sa zica a auzit si el cutare si cutare întîmplare si s-a apucat de scris. Eroul întreaba pat ru preoti. uitînd cu totii ca el îsi p . n-ai ce sa-i faci. fa-i ce-i trebuie ca nu mai e speranta". de pilda. ca mai devreme sau mai tîrziu. cu sanitarul. a zis el.. îi faci camasa?" Tacere lunga. dupa cum pentru facatorul de cuvinte livresc fascinati a o reprezinta glasul frust". Nu s entimentul copilariei paradisiace a stat la baza acestei scene.. zice sanitarul. celebrul critic fiind el însusi mare iubitor de anecdote literare): D aca nici de asta data. eroziunii la care timpul supune operele lor pline de cuvinte. care este copila ria. f ictiuni sînt împrejurarile. Ambele scene sînt fictiuni. în care el e zguduit de v aluri de frig. daca t rebuie sa murim. T ipul acesta e foarte rar si reprezinta pentru facatorul de cuvinte de pe plaiuri fascinatia inteligentei". Exista apoi o alta scena în care nelinistea stîrnita de pierderea acestei seninatati ia o forma paroxistica. tata Joito. Un facator de cuvinte (proustian obscur) s e spune ca l-ar fi scos chiar si pe Eugen Lovinescu din zodia seninatatii lui im perturbabile. Copilul zace în mi jlocul bataturii. facatorii de cuvinte nu au nici cea mai vaga idee ca ei n-ar fi scrii tori veritabili. Exista un gen de facatori de cuvinte posesori ai unei vas te experiente livresti.. ci nostalgia ide ntificarii finale cu elementele lumii. zice sanitarul. pe u rma. i s-ar fi adresat astfel cu zîmbetul lui încurajator si lipsit de malitie (redam aceasta scena cu toata rezerva pe care o impune aceasta amintire neverificata. care stiu multe despre viata si moarte. cum ar socoti moartea oricarei vietati aflat a în strînsa legatura cu existenta sa. seva" celui de pe pasuni. n-o sa omori soarecele-ala. Si-si aduce aminte c a odinioara aceasta mare trecere se putea face surîzînd. ADEVAR Sl ÎNCHIPUIRE Cînd întîlnesc un scriitor.arte putin. ca s criitori. sa stii ca te dau p e mîna domnului Mircea Damian!" (Mircea Damian fiind bine cunoscut prin iesirile l ui intempestive). instinctul soptindu-le ca numai astfel pot ei supravietui. copilul aude masina de cus ut turuind prin geamul deschis. în mijlocul zilei de vara. el trebuie sa moara. se duce. dupa un timp. discuta calm situatia. Omul matur sau chiar foarte tînar descopera. Este lesne de înteles ca. pe cei pe care îi imita (categoria contemporana a facatorilor de cuvin te urbani fiind mult înapoiata fata de predecesorii lor dintre cele doua razboaie mondiale. Aristito?" Pentru ca fratii lui vitregi. Ce faci. Ei ar vrea. ca are camasa noua. cum parea la prima vedere.

dupa ce scriitorul a facut rost de nis te bani. În general. si de aceea cruzimea. si-a cumparat fireste o ferma si a scris acolo. scriitorii îsi amin tesc cu nostalgie sfîsietoare de anii cînd erau necunoscuti si strîmtorati (vezi amint irile despre Paris ale lui Hemingway). ci si maturitatea: eroul preferat. omorurile si spînzurarile întîlnite des la Rebreanu si Sadoveanu. a fost tatal meu. Scriind. E o întîmplare adevarata. dar pîna acum nu le-am gasit un sens. Poa te ca nici nu-l au!? ÎNSUSIRE PIERDUTA . Ia sa vedem! Sa ma gîn desc. totdeauna am admirat ceva. Nu stiu cîti ani avea clasicul ardelean pe atunci. Dar e inter esant de observat ca figurile pe care el le-a cunoscut pe vremea cînd era boy în ace a casa. infernale. Or. abjectia sau sublimul nu sînt suficiente prin ele însele ca sa puna în miscare ima ginatia si inspiratia unui scriitor. pe atunci loc viran. are abia în jurul a patruzeci s i cinci de ani. Nu-l deranja si nu-l supara nimeni. o creat ie preexistenta. si existente de altfel si în viata taranilor. aproape unic. gangsterii si prostituatele mai ales apar în opera lui cu un relief haluci nant. Scriitorul american Faulkner povesteste ca a scris ro manul sau În timp ce trag sa mor pe dosul roabei cu care cara noaptea carbuni într-o centrala electrica. Nu. Acest sentimen t a ramas stabil si profund pentru toata viata. mi se pa re ca chiar saptezeci.urta propria camasa de înmormîntare. nu si-au mai gasit loc si în lumea mea scaldata în lumi na eterna a zilei de vara. Nila si Achim. nu cred ca e acuma timpul de confesiuni. În general relatarile sale despre meseria de scriitor sînt demn e de cel mai mare interes. va avea mult de suferit. Aducea petrecaretilor bauturi si statea si se uita la ei pîna la ora doua noaptea. dupa ce ajung celebri si bogati.. În fo nd. mi se pare ca nici nu merita sa fie amintita. ca la nouasprezece ani am putut sa scriu o povestire în plin vacarm pe lînga Piata Balc escu. Cu cîtiva ani înainte de a muri raspundea într-un interviu în revista vest-germana Merkur la întrebarea despre documentare si spunea ca cel mai bun mod pentru un scriitor de a se documenta este cel pe care l-a gasit el odat a. cît si josni cia. isprava mea. si nu marturisiri". cînd era tînar si foarte sarac: era angajat într-o casa de toleranta ca boy. . avînd deci existenta asigurata si material u man sub forma celei mai veridice panorame la care poate visa un scriitor. unde e acum Teatrul National nou.. de pilda.. care mi-a fermecat nu numai copilaria. statea linistit în odaita lui si scria! Mai tîrziu. societ atea vazuta prin viciile ei. intitulata CM sînge rece.. fiind la închisoare. virtutile fiind etalate în vazul lumii si nemainecesi tînd un efort special de a le cunoaste. doua milioane de dola ri. ziua era liber si putea sa scrie cît poftea. si nu fiindca i se nazarise maica-sii sa puna mîn a si sa cheltuie pentru el. mai ales ca e si tînar. în ferma lui. Odinioara. sentimentul meu e ca la ora actua la se asteapta de la scriitorul român din generatia mea opere. îmi zac fapte de violenta fara m asura si chipuri întunecoase. E o însusire pe care am pierdut-o si ma întreb daca nu simt în mine niste regrete amare la aceasta amintire". dar de p risos ca sa mai sublinieze marginirea lui Paraschiv. în ziua în care am scris O adunare linistit a. la care în rea litate copilul a tinut si scriitorul de mai tîrziu s-a ferit sa-i ponegreasca. adica privire înapoi. si lor sa nu le ia. Moromete. care a cîstigat recent cu ultima sa carte. Povestind despre altii ma feresc în felul acesta sa fac eu marturisiri. nu simt nici un fel de regrete! CUM SCRIEM Psihologia creatiei a interesat totdeauna pe cititor cum scriem? Arghezi poveste ste undeva ca Slavici. Însa pe lînga aceasta performanta.. a cerut în clipa cînd temnicerul a venit s a-l anunte ca e liber sa i se mai prelungeasca sederea cu cîteva zile fiindca avea de terminat o nuvela..Am uitat sa mai povestesc. credeam ca voi ajunge povestitor. În acest sens cred ca Truman Capote. în amintire. E adevarat ca ma feresc. În realitate.. care a existat în realitate. Confesiunea sau marturis irea înseamna linistire..

ele însele memor abile. Nu atparuse înca Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu. care spune lucruri dincolo de sensul atribuit de noi cuvintelor. dupa povestirea S-a spart satul de Gheorgh e Cristea. Andrei Buda merge la scoala de cadre. Numele lui a fost însa legat timp de peste douazeci de ani de opere car e dadeau dreptul oricui sa considere cariera lui încheiata. Acum s-au dus timpurile de atunci. 64. cu parul abundent de asemenea negru si putin mai batrîn decît mine. care încercau sa le rezolve du pa metodele lor perimate. Acest n ume nu mai spune nimic tînarului scriitor de azi. sugerîndu-ti totodata ca dezbaterea la care asista el de cîteva minute de cînd a in . Manolescu. Si cînd lucrurile pareau ca se încurca tot mai mu lt. într-o zi însa s-ar putea sa reusesc sa-i evoc totusi figura. dar avea în el ceva de Pitie. dar noi ne dadeam atunci seama. Se ridica într-adevar. astea nu sînt vorbele tale. de pilda. sa fi avut vreo douazeci si opt sau treizeci de ani. Lucrarile care au marcat profund o noua perioada au aparut în toamna anului '48. În povestirea S-a sp art satul un tînar sarac spune într-o sedinta ca el nu iese înca la semanat fiindca nu e vremea potrivita. Pet re Dragos. e vorba de volumul Cuvintele. Poves tirea aceasta. piesa Les mouches (pe care eu o pun alaturi de Fedra) si romanu l La nausée. în anii care au ur mat. în jurul a saizeci de ani. cu sensul ei atît de profund. si chiar sar ace. ca chestiunea c are se dezbatea era deosebit de importanta. nu se stie nici odata ce se mai poate întîmpla. erau multe probleme noi care asediau turnul nostru de fildes si multi se ratac eau în ele. inutil sa le m ai rascolim. în primavara. dar si ea trebuie citata. mai ales ca printre argumentele lui era si acela ca de ce n u i s-a decernat acest premiu mai înainte lui Solohov! Ei. si se îndrepta spre prezidiu. Gresesc D. Pe vremea aceea tineam ceva mai multe sedinte decît acum . datorita prezentei lui. sau altii la fel de înzestrati nu ne-au lasat nimic despre felul de neuitat cum vorbea Petre Dragos în aceste sedinte. sa-ti inculce în asa fel o idee încît sa-ti fie rusine ca n-ai descoperit-o singu r. zice el. Se aseza modest în rîndul din fata si asculta ca oricare. Micu si N. dar si ruda acelui tînar naiv. (Acest Tanase Gherase era un chiabur notoriu. ca si alti criti ci si istorici literari. nu are valoar ea primei. CONTRIBUTIE DE ISTORIE LITERARA Debutul meu e legat de începuturile literaturii noastre postbelice. Sigur e ca. ca J. nu dupa multa vreme. care sa însemne un bun exemplu pentru ei. De fapt nu era un orator. Unii considera. iar eu am debut at ceva mai înainte. care îl cunoaste si stie ca e baiat sarac: Antoane. cînd pentru ideile lui filo zofice unii se bateau chiar în duel si erau fete care purtau bluze cu portretul lu i imprimat în fata si pe spate. si-a vazut domnul Sartre visul cu ochii. nu poate fi ocolita de nici un istori c literar. P. A doua povestire. cu ochelari negri. cum ar fi volumul de p ovestiri Le mur. mai ales scriitorii din vechea generatie. Era totdeau na însotit de o femeie de bratul careia se tinea fiindca în urma unui accident volun tar scriitorul îsi pierduse vederea. Nu înteleg de ce scriitorii cu forta de evo care. aparuta în toamna anului 48. acum i s-a dat si lui S olohov. si atunci se ridica secretarul organizatiei. desi acum doi ani scriitorul-filozof a refuzat Premiul Nobel. se deschidea atunci usa si aparea Petre Dragos. ceea ce nu e putin lucru. fara sa mai vorbim de anii 46.CÎND SCRIEM CEA MAI BUNA CARTE Nici un scriitor nu se opreste cu placere la o anumita treapta a creatiei lui du pa care sa coboare linistit scriind carti mai slabe. Ne aflam adunati ca de obicei într-o c ladire de pe strada Romana nr.) în ce consta spargerea satului? în faptul ca nepotul acelui chiabur trece dincolo de gradul sau de rudenie si-si demasca unchiul în fata organizatiei. au urmat apoi rînd pe rînd povestirile Andrei Buda merge la scoala de cadre si Ion Lascan s-a pus pe gînduri. cînd trec ca pe lînga ceva fragil pe lînga aceasta perioada d e înmugurire a literaturii noastre noi. În realitate. Stia în cuvinte putine. Era un om cu o statura mai d egraba înalta. s-a dovedit viguros. sînt vorbele lui Tanase Gherase". Numele autorului este Petre Dragos. chiabur care în modul acesta perfid voia sa saboteze campania de în samîntare. cum era Eusebiu Camilar. cînd în realitate efectul ei. dupa razboi. Sartre abia acum si-a scris cea mai buna carte a sa.

multi împarta sesc si astazi acest scepticism. pe care n-avea m sa le mai întîlnim în istorie. a scriitorului. dar nu se poate spune ca un scri itor. Între cele doua prejudecati. capabila sa se dispenseze de miscarea turbulenta si anexionista a oraselor . si cititorul care da cu piciorul în scriitoru l pe care nu-l întelege. Cutare erou al lui Becket e un batrîn sordid sau un vagabond. Ce discutam noi acolo? ne întreba el. si deci prin natura însasi a relatiei dintre creator si c onsumator dominatia consumatorului e asigurata în mod natural: artistul se verific a prin publicul sau concret contemporan cu el. Trebuia sa ne ducem acolo. E drept ca existenta unui Creanga. ca sa nu mai vorbim de glorie. nici orasul nu se poate lauda ca nu e un mediu explorat pîna la satietate. în presa literara acest l ucru. si adauga: Chiar în ziua aceea între Agn ita si Botorca se perforase ultimul metru de tunel care îi mai despartea pe brigad ieri sa se întilneasca.. pe cîta vreme a cititorului e daunatoare. Dar ce es te într-adevar superior. la nevoie. întepenite adica pe vecie. sa creeze valori morale si spirituale care au fost apoi preluate de întregul popor. în aceasta încercare a ei disperata. În zilele noastre studiere a prin arta a umanului nu mai are înainte nici un fel de prejudecati care sa-i bar eze drumul. Fi indca în ciuda literaturii despre tarani a unui Faulkner si Steinbeck. În acest sens nu este exclus ca unui scriitor. ca daca nu placi cititorului din timpul tau. vagabonzi. cu asta relatia a celui scriitor cu cititorii în general prezenti si viitori s-a încheiat si sînt mirati cînd altii continua nu numai sa-l citeasca si sa-l discute. prin vanitatea participantilor de a rezolva problemele literaturii în afara realitatii. Sadoveanu si Re-breanu într-o literatura poate da cititorului senzatia d e satietate. nu va mai fi citit de nimeni. este arta naratorului care se exercita cu aceeasi m . Avînd undeva în adîncurile ei tendinta de a se constitui într-o lume în hisa. RISCUL SCRIITORULUI Sl AL CITITORULUI SAU Un cititor nu poate citi nimic dupa ce a murit. taranimea a putut. Unii ci titori au într-adevar aerul ca daca nu le place lor un scriitor. iar tarani? De ce iar tarani? întrebam la rîn dul nostru. atunci zadarnic te consolezi cu ideea ca vei placea cititorului viitorului. Fiindca i deea de creatie este legata în constiinta scriitorului de ideea de reusita. sa nu-i pese daca nu e citit de contemporani. Asupra scepticismului lui Lovinescu si Camil Petrescu merita însa sa ne oprim. fiindca a scr iitorului nu face rau nimanui. aici. erau clipe mari. estropiati sau dem enti? Nici asta nu mai e nou dupa Faulkner si Becket. Riscul artistului e sa nu fie întel es si sa fie aruncat în chinurile incertitudinii care nu-l scutesc oricît ar fi el c onstient de valoarea sa. Pîna mai anii trecuti. Daca un scriitor ar tine seama de prejudecatile curente. si nu in tra în interesul discutiilor despre arta opinia celor care cînd aud de romane cu sub iecte din lumea taraneasca exclama: A. mai rea mi se pare prejudecata cititorului.. de pilda. dupa ce moare. E mai interesant cu cersetori. ci sa si ceara tipari rea lui. senzatia aceasta nu mai are importanta. Camil Petrescu l-a admirat pe Proust. dar da ca stam sa ne gîndim bine. ar ajunge sa nu mai scr ie nimic. însa. chiar se spunea. care nu e atent la cititorul timpului sau si spera sa fie mai bine înteles în viitor. idioti. Fiindca n-a mai ramas categorie sau clasa sociala despre care sa nu se fi scris la fel de mult ca si despre tarani. Slavici. În fata unor noi creatii. Ce stam acolo închisi între niste ziduri?! Literatura tre buie sa descrie viata. Care e însa riscul publicului? Nici unul! Si atunci cum p oti în relatia aceasta sa iei tot partea celui care nu risca? NOUTATEA TIPURILOR UMANE Taranimea a încetat de mult sa mai fie un mediu senzational pentru cititor. care ne astepta de fapt afara.trat are în ea ceva steril. si la urma urmei dupa Dost oievski si Gogol. cu alte cuvinte se pornea de la i deea existentei unui tip de cititor care s-a nascut în zilele noastre si ale carui gusturi si preferinte vor fi aceleasi si mîine. care au tratat si mai înainte aceste subiecte. si viata nu e printre fum de tigari si scaunele pe care l e rodeam de atîta stat. plina de simbolur i mari.

Taranul de pilda avea sentimentul ca singura sa speranta si iesire este el însusi cu tot ceea ce reprezinta. si în cele din urma inexplicabil pentru mine însumi. Într-o tratare realista ar fi trebuit descrise mai îndelung suferintele eroului accident at. Trebuia deci acuzat. Punerea sub semnul întrebarii a plugului sa u a vitei. L-am scris zi de zi într-o progresie constanta si foarte sigura. una r asturnata. în cazul nostru. volumul II. Sînt subiecte care atrag totdeauna pe scriitori. pretinde ca în momentul savîrsirii unui act de eroism. Descriptia vietii zilnice daca nu e împinsa undeva n-are sens în literatu ra. fiindca totul e egal pentru un scriitor. ci. Am imaginat un a ccident care în existenta înseamna neprevazutul sau irationalul. si era la al doilea esec. Nu numai ca nu e inadaptabil. voi. imediat dupa Morometii. cu atît mai mult cu cît venea imediat dupa efortul considerabil depus pentru Morometii. . Eroul meu vrea sa actioneze sa ajunga inginer electrician. ci una simbolica. în care notiunile învingator s i învinis nu mai exprima exact o realitate de la cauza la efect. adesea. cea mai reusita figura din opera sa. dupa Swann. Servitoarea Fransoise este poate. Oriunde e om arta care îl exprima este superioara si ega la prin ideea naratorului. Cum în cazul nostru orasul e chiar al eroului. eu nu4 consider nici învins si nici victima. II. cum mi s-a întîmplat întotdeauna. ci e un constructor al unei noi lumi. desi îi lega un copil. Accidentul lui nu are o valoare existentiala. si far a sa se fi nascut din vreun embrion mai vechi. Cu toate a stea. adica sotia lui. este imprev izibila. chiar daca acuzatia era salbatica! Fiindca mai nefericit a avea sa ramîna ea. Fiinta cea mai apropiata de acest erou si de care viata sa se leaga strîns. Ce este un intrus? Un o m care se introduce fara sa întrebe într-o adunare. care e silit sa devina sumbru. prin viziunea pe care ne-o ofera artistul despre cond itia omului. ce valoare pot avea astfel de justificari? Si to tusi ea a iubit un barbat care apoi nu mai era acelasi. E o carte scrisa cu un sentiment acut. cel care îl savîrseste nu mai iubeste în clipa aceea pe nimeni. Un om care nu reuseste sa-si realizeze planurile lui în viata poate aparea drept u n învins. iar în cazul nostru împinsa la limita. Este un om care face o experien ta tragica pentru timpul sau. Eroul meu e un senin. Într ucît asta e mai putin tragic decît tristele peregrinari ale lui Swann si casatoria l ui nedorita cu o demimondena? DESPRE INTRUSUL" Intrusul a fost scris în vara anului 1967. iar gîn direa sa nu este superioara celei unei mahalagioaice vorbarete. Nivelul de constiinta al baronului C harlus se reduce în ultima instanta la strategia complicata a unui salonard. iar un cal. Am fost prins de acest personaj. însa care are darul s a împinga la limita existenta zilnica si sa evidentieze adevarata ei valoare. fara traditie. ca si cum as fi redact at o lucrare îndelung gîndita înainte. Pastreaza în el ac easta stare. respectiv. Si totus i. ea nu dadea nici un semn de înto arcere. într-o casa. si nefericirea ne da dreptul sa chemam la judecata pe oricine. a gardului si a bataturii sale. si nu de Calin. un lucru nefiind mai important decît altul. si nu prin gradul de civilizatie tehnica si urbana a mediului socia l în care el traieste. capata deodata un caracter tragic. dupa cum eroul avea sa afle. un simplu cal. si mai mult pentru asta am putut scrie acest roman. în relatia care se creeaza. Ca în orice mare c reatie. Existenta eroului si a orasului. si îl consider în afara categoriilor adaptabil sau ina daptabil. Cu ce pret? Iata subiectul carti i. este un erou al timpurilor noastre moderne. sau într-un oras. Cum putem afla daca aceasta femeie are sau nu dreptate? Are! Dar are? în lumea orasului ei nou. fiindca la ea concureaza întreg universul. si aici nu mediile sociale pe care le evoca amintirea scriitorului dau c omplexitate si adîncime. dar redevine în cele din urma senin. Într -un cuvînt. în care nu sînt nici macar sigur ca am reusit sa aflu d espre ea mai multe decît eroul. O grebla în ochii lui nu era o sim pla grebla. chipul sau era desfigura t.agie si cînd descrie tarani sau laptarese. dar esecul sa u vine din alta parte si îl antreneaza si pe acest plan spre nereusita. aici apare jocul dialectic între existenta si idee. sotia si fetit a.

Ilie. ca eu sînt caraghiosul tau? Te caut la telefon si tu umbli asa teleleu. Gestul sau. m- am dus de doua ori la spectacol. piesele lui Maiako vski. A fost o clipa de stupoare. si aceasta. umilit si dezorientat. Daca îi descriem cu talent sau cu geniu chelia. teleleu". Desi nu stiu limba. coboara dialogul în domeniul defectelor fiziologice si încearca sa-si descalifice a dversarul mînjindu-l. vazute însa la teatru (si în special jucate d e rusi) sînt fascinante! Am vazut odata. . Pa rtea fascinanta din biografia lui Vlad Tepes este modul în care se grefeaza pe un temperament demential idei mari. apoi el a întins palma în laturi. Plosnita. dupa Martin Bo rmann. la Kiev. cu sublinieri grase pe cuvintele caraghiosul tau". ma Ilie. POLEMICA Nu sînt admiratorul celor care în discutiile de idei. i-a acoperit celuilalt gura si i-a raspuns cu dispret: fara adevaruri".. În text exista de pilda o replic a: Ce mai faci.. preopinentul poate fi în vins numai o data cu ideile pe care le sustine. Cred ca avem de-a face cu o trasatura specif ica actorului român. Dar din. E terenul care Îmi convine! Si. cu un surîs strîmb. aceste mari calita ti de comedian rezulta si cusurul actorului român. Apo i mi-a povestit ce-a patit el la prima lui piesa. egalea za. ce sens are? Am a sistat într-o seara la o scena într-un restaurant unde un baiat. Încoltit într-o discuti e. în loc sa raspunda cu argumente. Ac torul român are capacitatea de a reînnoi comedia pe o experienta ce dateaza de aproa pe un secol si în care credeam ca nu se mai poate spune nimic nou. si daca ideile lui sînt gresitie. El îti creaza impresia ca daca nu transforma în comedie chiar si un text de drama. si ca trebuie sa puna pe hîrtie doar venin ca sa se descarce o glanda. inexistent în piesa. din viata acestui cumplit om. Am alt stil de viata. da' ce crezi tu. Într-o discutie polemica pe teme grave. subte xtul creat de el pe scena. Citindu-le nu întelegi mare lucru. este a cest amestec straniu de virtuti înalte.. atît de tare m-a atras creatia regizorului. daca nu chiar întrece în maretie. a început deodata sa-i spuna adversarului sau niste adevaruri care nu se anunta u cîtusi de putin placute. nu te mai vede omul cu lunile!" Trebuie sa recunoastem ca ideea e aceeasi. asemanarea lui cu un soarece.. care în materie de comedie detine primele locuri din Europa. cînd cu o mîna de luptatori patrunde în tabara sultanului spre a-l ucide. avaritia. si asa mai departe. ce mai poate zice. ticurile... A dat din umeri. nu te-am mai vazut de mult". Cautarea unui adevar. inspirate dintr-o ideologie antiotomana. Actorii se adapteaza perfect. sau o noua manifes tare a comicului cînd apare un nou autor de comedie. Adica eu nu agreez sportul asta. la noua viziune a comicului. cu intuitii proaspete. inspiratia unui scriitor. Am fost tentat. Actorul a îngrosat replica. eventualele josnicii comise cîndva. la dimensiunile lui reale! Fiindca numai atunci putem sa fim siguri ca s-a produs u n progres real într-o chestiune în discutie. Ceea ce poate inflama.DESPRE TEATRU Exista piese de teatru si exista scenarii teatrale. nu are sentimentul ca joaca teat ru. baiatul n-a mai zis nimic. tentatie n-a disparut. în care nu ma întrece nimeni: Iau la mist o! Aici sa te vad. exprima ta altfel. sa-l izoleze. spre uluirea tînarului dramaturg: Ia asculta. am avut surpriza sa descoperim un nou Caragiale în D-ale carnavalului. timiditatea. Pe scena actorul o spunea în fel ul urmator. sa-l readuca la ei însusi. incapabil sa se menti na în sfera ideilor. De pilda. Am asteptat curios sa-l vad pe celalalt cum reactioneaz a. gestul lui Mihai Viteazul la Calugareni. dar nici o argumentatie capabila sa-l lipseasca pe preopinent de sustina tori. dar. sa poata palavragi în mod vulgar.Ar fi interesant de discutat de ce actorii români sufera pe scena daca nu au po sibilitatea sa faca publicul sa rîda. violenta împinsa dincolo de limitele normalu lui si consecventa în apararea unor idei politice. . ce putem obtine în cel mai feri cit caz? Ca talentul nostru e o simpla secretie cerebrala. nu ma intereseaza nici sa-l practic si nici sa-i las pe altii sa-l practice. sa scriu o piesa despre Vlad Tepes. totusi. L-am întrebat pe un autor dramatic cum s-a ajuns pîna aici.

dar este evident faptul ca nu putem fi convinsi ca operatiunea de traducere nu s-a produs fara o saracire a expresiei. Exista scriitori care întemeiaza o literatura si în care virtutile geniului expresiv national sînt atît de mult si cu atîta autenticitat e si amploare puse în valoare. Aceasta probl ema este însa legata de dificultatea cea mai mare pentru scriitorul care apartine unei culturi mici sau unei culturi medii.. de pilda. pastrîndu-si mai departe farmecul specificului national. cum ar parea la prima vedere. traduc eri din Rabelais sau Villon.. la problema continutului si la ceea ce se întîmp la cu Dostoievski. Este. si acest continut sa-si caute astfel nestingherit drumul spre unive rsalitate. Problema nu este însa inso lubila. Ramîne deci sa traduci ceea ce se spune si mai putin felul cum se spune. practic vorbind. CREATIE SI MORALA Unii oameni exclud din viata lor sentimentul prieteniei. cum este la Caragiale. sau Dante. privighetori". cum este a noastra. circ ulatii peste hotare a unei literaturi ar fi lipsita de importanta. care însa. sa fie totusi covîrsite de continut. care atît la Creanga. Trebuie sa fii tra dus. tot râmîne suficient ca sa-ti dai se ama ca te afli în fata unui scriitor neobisnuit.. Marea forta creatoare a artei noastre ar trebui sa se reverse de aici înainte dincolo de formele de expresie. Este necesara traducerea- creatie. pe care îl sacrifica prem . pe Dostoievski si da-l pe mîna unui traducator care sa-l masacreze. în tâmp ce adversarul sau l-a luat într-o noua serie.. de pilda. a comediei cuvîntului. de pilda. Si aici re venim la ceea ce spuneam mai înainte. Urmeaza însa sa traducem într-o limba straina aceasta expresie. farmecul de continut" al ac estei fraze din Ion Creanga? . cum ar fi la Creanga si Sadoveanu. Care dintre noi nu va simti imediat în ce consta.ta-va Dumnezeu sa va bata. Pentru ca un scriitor român sa poata fi tradus si sa circule pest e hotare. literatura lui nu trebuie sa ridice obstacole de neîntrecut din punctul de vedere al limbii. atunci se bizuie nu o data pe ideea inautenticitatii limbajului. practic. încît o traducere care sa fie în stare sa dea întreaga echi valenta a unui asemenea text este. si parerea mea este ca solutionarea ei de catre scriitorul român contempor an nu presupune. Noi însa t rebuie sa tindem sa ne expri-232 Tnam într-un limbaj care fara sa renunte la geniu l national al expresiei sa ramîna totusi comunicabil si dupa traducere. Problema tr aducerii literaturii române în limbi straine. evadarea lui din solul national s au renuntarea la exprimarea specifica. totusi. cît si la alti scri itori români este atît de tare încorporata în continut. Exista. ridica aproape acel easi probleme pe care le ridica traducerea poeziei în general. CIRCUITUL UNIVERSAL Actiunea de difuzare încheie si nu începe manifestarea universala a unei culturi nat ionale. ma refer la proza. si sa gaseasca forme de expresie car e. Ia. Problema pîna la urma este tot una de conti nut. La un scriitor de tipul Rabelais sau Creanga se produce fenomenul invers: da-l pe mîna celui mai bun traducator si tot e aproape cu neputinta sa-ti dai seama cît de mare e. pentru ca proza noa stra. dar poate cineva sa spuna ca ele n-au saracit enorm savoarea unica a textului original? Sa ne întoarcem la lit eratura noastra. o actiune care cere unei opere din patrimoniul unei asemenea culturi sa întru neasca calitati parca mult mai mari decît cele ale unei opere din cadrul unei cult uri într-o limba de larga raspîndire. ca re nu-si dezvaluie secretul decît pentru noi. Ni se dau asigurari ca Ion Creanga a avut mare succes în Angl ia. Sa nu se înteleaga de aici ca problema unei bune difuzari. a carui opera este cea mai putin dependenta de limbaj din cîte cunosc. imposibila. de presupus ca în cadrul limbii si literaturii ruse el ramîne un scriitor care se exprima ruseste si mi-e greu sa presupun ca n-ar fi admirat de cititorii rusi si pentru felul cum se exprima. si la alti scriitori contemporani. traduceri. nu poate fi decît un accident fericit. sau Puskin. Si daca mi se va raspunde c a este intraductibila (ceea ce este cazul) mai ramîne sa adaugam ca o mare parte d in opera lui Creanga este compusa din expresii cum e cea de mai sus. cînd nu încalca domeniul poeziei.

în fata acestei curiozitati avide prompt satisfacute? Ce mai poate spune l iteratura? Si anume romanul? În fata acestei realitati ce reactii sînt posibile? Pri ma care mi se pare evident verosimila e a scriitorului orgolios care va ramîne la conceptia secolului al XlX-lea si va declara pur si simplu ca toate acestea n-au legatura cu creatia artistica. Arta cuvîntului e scriitura". si nici imensa capacitate de inf ormatie pe care o reprezinta presa si care. Critica numeste aceasta preocupare a unui scriitor pentru dezvaluirea unei atitudini exemplare fata de un anumit fenomen sufletesc preocupare etica. Ce înseamna acest lucru? Ca suferinta care venea nu era pentru ei o surpriza. În general oamenii nu sînt crutati în viata de suferinta. daca reusesc. CE VOM CITI MÎ1NE? Ce vom citi mîine? Încotro se îndreapta romanul românesc contemporan? Pentru a raspunde la o astfel de întrebare este necesar. Suferinta nu e un lucru dorit. dar întrebarea e daca aceasta literatura este lizibila si nu ne face într -adevar sa cascam de plictiseala. mobilizare care produce de obicei în constiinta o anumita panica. morala nefiind pe primul.editat pornind de la ideea ca acest sentiment mai mult îi încurca decît îi ajuta în activi tatea lor sociala. Nu mai e nimic de facut cu l iteratura legata de istorie si de eveniment! Scoatem din plasmuirile noastre tot ce ar avea vreo legatura cu razboaiele. dar mai e sigur ca vei reusi în aceste conditii sa determini o miscare în constiinte? O alta reactie este cea opusa acesteia. ci pe al doilea si c hiar al treilea plan. o iei si o încurci ca sa se înteleaga din ea cît mai putin. acest cinematograf. N-am avut aceasta intentie. Care es te destinul literaturii în lume la ora actuala? Cu alte cuvinte. oricît de ingenios con struit. încît ce mai poate face un roman. care sa ne duca departe. cea dintîi. si ca cel mai cuminte e sa-si vada de treaba lin istit si sa puna mai departe pe hîrtie rodul imaginatiei sale ca si cînd nu s-ar fi în tîmplat nimic. cu miscarile de masa. Dar oare nu s-a întîmplat chiar nimic? Iata întrebarea! Poti sa continui sa scrii. numai sa fie departe de batrînul realism. cu relatiile soci ale. Sa pofteasca atunci sa mai rivalizeze cineva cu noi. ca întreaga lor fiinta era deja unita si ca mobilizarea fortelor s ufletesti. nu sesizeaza nici morala . El va renunta sa mai conteze pe descrierea a . ci doar sa creez si. sau în fi lme în care bubuitul tunului se aude aievea si explozia bombei dilata privirea apr oape ca în fata faptului trait. în revis te cu fotografii de o frumusete si o claritate coloristica buimacitoare. suferinta complet descoperit i.. acest televizor . Chiar cîn d vei fi tentat sa încropesti o istorie interesanta. de pilda. ca sa zicem asa. sa scriem deci si sa imaginam orice. ea. Daca cititorul nu admira creatia. ea totusi vine. jurnalului de actualitati si documentului revelator. era d eja înfaptuita. O alta reactie posibila o vom gasi la scriitorul care nu va ignora nici puterea documentului care fascineaza pe cititor astazi. Asa e.. sa-i determin pe cititor s-o admire pe eroina mea. ia. spuma evenimentelor. p entru cititor. Am cunoscut oameni care aveau fata de aces t fenomen o atitudine curioasa: ei întîmpina. dupa ce ai scris-o în mod norma l. într-un cuvînt am avut revelatia unui anumit tip uman care a început sa ma obsedeze si care în cele din urma mi s-a schitat sub forma unui personaj litera r feminin. si cînd n-a asistat si cînd n-a luat parte la ele s-au relatat despre ele si continua sa i se relateze cu lux de amanunte. în prealabil. care nu 234 mai sta ascuns în arhivele secrete? Ce putere mai are un scriitor în fata dezvaluir ilor senzationale pe care o presa bine organizata le face publicului cu o rapidi tate perfecta? Mai poate el conta ca psihologia cititorului a ramas intacta si c a acelasi cititor mai poate parcurge sute de pagini de inventie cînd realitatea într ece orice închipuire? Fiindca într-o jumatate de secol s-au produs atîtea rasturnari s i omul a asistat la atîtea tragedii. camerei de televiziune. oriunde si oricum. ce loc mai ocupa ea în atentia publicului si ce semnificatie mai au valorile estetice în ochii oameni lor? Mai e literatura tot atît de suverana în sfera manifestarilor de constiinta ca în secolele trecute? Mai poate cineva scrie ca Saint-Simon memorii" de zece mii de pagini (cît opera lui Balzac) si sa mai aiba intacta constiinta ca revelatiile lui vor interesa publicul. aceasta presa. în acest secol în care nimic nu scapa reporterului. c u alte cuvinte. sa raspundem la o alta.

Scena despre care pomeneam se zice ca n-ar fi nici ea o desco perire a lui Stendhal si ca i-a fost inspirata din lectura unor memorii ale unui soldat englez participant si învingator la batalia de la Waterloo. celebru de altfeâ. adica. În La Cbartreuse de Parme exista un capitol de mare interes. generalii n-ar av ea nici un rol în batalie. cu ajutorul lor. înainte de a fi condamnat la decapitar e. si astazi toata lumea recunoaste ca a fi modern în literat . prin calcule si deductii tehnice. asemeni lui Piotr Verkovenski din Demonii? (opera care nu datoreaza nimic n imanui). fiindca si la el dramele sînt declansate de existenta banilor. se hotaraste sa actioneze împotriva lui Hitler. pe care nu-l traieste. extragînd de aici o întreaga teorie ca. în care Fabrice del Dongo ia p arte la batalia de la Waterloo. Cosmarul pe care l-a trait el cu ochii deschisi a inspirat si pe autorul acestui roman la care r eflectînd dupa lectura simti încetul cu încetul cum te cuprinde groaza care nu l-a cup rins însa pe erou nici cînd i s-a smuls ultima iluzie. al carui rol poate fi asemuit doa r cu o eticheta pe o sticla: arata denumirea continutului. ca si Dostoievski e balzacian. creînd impresia ca razboaiele. Poti sa sustii în acest caz. si nici reportajul de actualitate. determinismul acesta al lui Tolstoi lasa impresia ca îsi are originea în lectura scriitorului francez. inclusiv un Napoleon. ci un fel de harababura generala. tabloul nu a re în el nimic eroic. sau Peretele lui Sartre? E nevoie sa ne mai oprim sa explicam enormul succes al tuturor operelor de acest gen tocmai într-o epoca în care am fi tentati sa vedem o îndepartare a publicului de literatura? CARTI SI EROI Nu trebuie sa gasim cu orice pret un numitor comun pentru toti marii scriitori. ne îngrozeste pe noi. dezlantuite si dirijate de cineva. oricît ar fi el de senzational. asta e riscul. sa învete cum se s crie un roman. ca actiunea lui ar fi folosit la ceva: i se arata pe o uriasa harta a Berlinului niste stegulete înfipte exact prin locurile unde el însusi depunea de fiecare data manifestele. ele erau aduse voluntar de oameni la Gestapou si. Tolstoi admira pe Stendhal si îl îndemna si pe Gorki sa-l citeasca. sau Colonia penitenc iara. De atunci aceasta idee a cuce rit tot mai mult teren. cu problematica lui atît de specifica. s-a putut stabili du pa un anumit timp exact strada unde locuia cel care le depunea. cum de altfel s-a si sustinut (G. care vrea sa cucereasca Franta ramînînd în um bra. i se smulge ultima iluzie. dînd batalia si cîstigînd-o chiar cu armele adversarului. Cine citeste pe Stendhal si pe Tolstoi vede ca într-adevar acesta d in urma a învatat el însusi multe de la scriitorul francez. depune în diferite colturi ale or asului mici manifeste scrise de el însusi în care cheama la lupta împotriva lui Hitler . C alinescu). Raskolnikov ucide ca sa prade o batrîna. s-a putu t întocmi o harta. În general. Am citit un excelent roman de Hans Fallada inspirat dintr-un caz real si senzati onal descoperit în arhivele Gestapoului. Franz Kafka. este deci un scriitor german. faimoasele trei mii de ruble ale lui Fiodor Pavlovki provoaca crima în jurul care ia se încheaga drama. desi determinismul ca atare este st rain lui Stendhal. sau Ciuma lui Camus. Este în cele din urma prins de Gestapou si. fara sa depasesti însa. Exista oare doc ument cu o priza mai mare la cititor ca Procesul lui Kafka. în care eroul. dar din care n -a înteles nimic. cu o grija a amanuntelor specific nemteasca. vede toata acea învalmaseala nemaipomenita de oame ni si nu întelege: este vorba de o victorie. Si asa mai departe. si apoi. Cine ne-ar mai opri însa atunci sa spunem ca si Balzac e dosto ievskian? Vautrin nu e un erou demoniac. bataliile nu pot fi fenomene gînd ite. Ceea ce traieste eroul traim noi mai putin. poti sa sustii orice. de o înfrîngere? în orice caz.cestor evenimente deja stiute. Cine c iteste Razboi si pace observa ca aceasta idee este preluata de Tolstoi si dusa l a forme grandioase. dar n-ar avea nici o legatura cu el. Cum? Prin cunoscuta putere de generalizare pe care documentul brut n-o poseda. un maistru care lucra la o u zina din Berlin. dar nu le va întoarce spatele si va încerca sa iasa înv ingator folosindu-le altfel. în timp ce trecerea lui print r-un univers de groaza. în Fratii Karamazov. fara sa clipesti. In timp de cîtiva a ni. care declarau strada unde au fost gasite. domeniul speculatiei gratuite. fiindca asistam doar la un spectacol. Este o imagine cu totul inedita asupra razboiului.

sau ceva în acest gen. ci si punctul de observatie. de pilda. în viata adica. se sinucide. la trecerea unei bariere arbitrare. care a fost comisar. eroul este condamnat sa i se taie capul pentru delictul de revolta împotriva ierarhiei. dînd o imagine atît de înspaimîntatoare asupra înstrainarii omului de natura sa. cum s-a spus. Cererea lui e ste respinsa. si atunci fostul crescator ataca orasele si le da foc. mai ales ca toti avem a semenea scaderi. pîna se va înzdraveni ca înainte. si care îl pot absolvi dar si apasa? Nu toti marii scriitori sînt si martiri ai unei cauze care adesea n-are nici o leg atura cu lumea pentru care s-au nascut ei s-o descrie sau s-o picteze. n-asi fi fost atît de rau impresionat de acest roman (Scrinul negr u). se fac toate experientele. Într-o cultura mare. este atît de fascinat de t oti acei functionari din satul în care este chemat de o stranie hîrtie (un mesaj mis tic?!) si nu paraseste aceasta asezare populata de tarani molipsiti si ei de ace l birocratism de cosmar? De ce se îndeiaza el însusi cu doua femei de acolo si se împo tmoleste ca un melc în propria lui substanta alunecoasa? Îmi facuse impresia ca toti oamenii care populau acest univers semanau cu acele insecte despre care vorbest e Fabre ca sînt prinse de altele mai puternice. dupa a ni de zbateri tragice. Ce legatura are asta cu rabinii lui verzi din frumoasele sale tablouri. nu putem afla nimic mai mult de la e l decît spun documentele. o data prins. Multi nu cred ca trebuiesc judecate astfel erorile sau scaderile unei mari perso nalitati si ca trebuiesc trecute în mod decent cu vederea. daca tribulatiile bietului Ioanide ar fi fost descrise realist de catre creatorul lui. si rar meritul de a fi mari. îi da foc si cere apoi printulu i elector pedepsirea vinovatului si înapoierea calului. Fiindca s-a descoperit ca nu poti cu un ton de explicatie sa spui ceva inexpl icabil.ura înseamna a fi cît mai aproape de o viziune autentica asupra faptelor de existent a.. dupa ce trec multi ani de la lectura. dar din ce e formata a tunci o constiinta? Nu din totalitatea actelor si gesturilor ei adevarate? Puse în lumina adevarata a împrejurarilor în care s-au produs. Din acest punct de vedere iata cum deodata Kafka nu mai apare ca un scriitor. Kleist a creat un erou caracterizat printr-o mare vointa de actiune (Micha el Kohlhaas).mar. ba chiar mai putin. din Castelul. dar pe care castelanul sa- l hraneasca el însusi cu ovaz si cu apa. evident ca scriitorul care are de tratat teme specifice timpurilor noastre si vr ea sa faca o literatura credibila fara s-o repete pe cea clasica trebuie sa învete de la scriitorii mari ai secolului XX. care îl asigura c a i se va face dreptate. a încercat iar s-o distruga. crescator de cai. dar neputîndu-se misca. fara sa i se ceara altceva decît declaratii lozincarde despre socialism. i se ia. Desigur. lui Ioanide i se deschid toate usile. de admirat. Chagall. sau cu tinerii lui evrei care zboara prin aer sarutîndu-se cu gîturi . îi era usor sa le dea? în realitate. G. E adevarat. În carte. ca acest autor nu numai ca a stiut sa vada esenta societatii timpului sau. Înaintea lui K afka. în cautarea c astelanului. dupa aparitia romanului Bietul Ioanide. Pîna la urma este atras într-o cursa: intervine Luther. Pentru a reda o ist»rie de cosmar treb uie o viziune de co. I se face. ramînînd vii. Remarque încear ca sa povesteasca despre lagarele de concentrare cu tonul si cu viziunea celui c are a studiat aceste lagare dupa documente. s i sînt puse lînga larvele celor dintîi pentru ca acestea sa le gaseasca proaspete în mom entul în care se vor fi trezit sa manînce. T aranul navaleste cu argatii sai asupra castelului. dar.. Astfel omul kafkian nu se mai poate apara . Kleist însusi. care au excelat în descoperirea unor noi f orme de exprimare si viziuni inedite asupra indivizilor si evenimentelor. însa. cineva misterios paralizîndu-i vointa de actiune. Cînd. dar de pus în dulap. este pus la munca si adus în stare de plîns. Pentru ce oare acest Joseph K. Unui taran. Ca-linescu a fost scos cu bru talitate de la catedra sa de profesor. în Vitebsk în timpul perioadei r evolutionare sovietice. un cal . De pilda. unde lasa amintiri si regrete de nesters generatiilor de studenti prin improvizatiile sale geniale si talentul sau orator ic atît de rar la un gînditor de mare clasa. În Metamorfoza eroul e chiar vaz ut paralizat în actiunile sale de o astfel de metamorfoza într-un gîndac. deci. Pentru a adopta un tom potrivit trebuie sa schimbi nu numai tehnica si m ijloacele de exprimare. de pilda. tot de la un castel.. încît a fost sfîsiat de îndoieli si nici nu si-a încheiat opera. încît întelegi în cele d ma. Este. li se paralizeaza printr-o întepatur a care ra-mîne un mister sistemul nervos motric. dar a vazut prea mult si s-a speriat el însus i atît de tare.

care îndurasera atîtia ani rusinea înfrîngerii si a ocupatiei. modelul fiind. Balzac. Iata ceea ce nu se vede în tribulatiile bietulu i Ioanide. Avea dureri insupo rtabile. nedrepte si înjositoare. Mama). A murit Hemingway. Un cu lpabil a fost socotit de catre opinia franceza la sfîrsitul celui de-ad doilea raz boi mondial L. dintre care una (Batrînul si marea) i-a adus Premiul Nobel. a ales el însusi momentul si mo dul. ridicat adesea sus. impresi . nu l-au iertat decît tîrziu. Racine. Si cu toate astea unii din compatriotii sai nu uita nici azi tristele lui rataciri. întîi în idei si apoi în fapte în fata careia. Corneille. omul care. cu stupoare. marete." Si n-a vrut sa mai scrie.F. desig ur. si memoria mea seamana acum cu o fîntîna parasita: izvoarele sînt parca astup ate. cutremura din punct de vedere moral mult mai tare pe cititor decît o constiinta luminoasa. Rousseau. desi za reste moartea dîndu-i tîrcoale. în maniera sa care ajunsese sa fie cunoscuta si pretuita de milioane de cititori. în stilul sau. de cel mai original scriitor francez al secolului 20. cînd spiritele s-au mai potolit si cînd vinele obiective ale scrii torului s-au dovedit ca nu cad sub rigorile legii care condamna colaborarea cu o cupantul. scria el înt r-un articol. dorite cu patima si c are patima trebuia ferm suprimata. ca si cînd asi fi comis ceva care m-a facut sa scad în propriii mei ochi: Am uitat parca tot ce-am citit. Încep sa recitesc. de viata traita. Stendhal. nu renunta la ceea ce socoteste al ca trebuie sa înfap tuiasca. Cu cîteva luni înainte parasise Cuba si se internase într-o clinica. indignat ca literatura acestor autori nu se ocupa de proletariatul tarilor lor. si nu-i acorda locul pe care îl merita. cu aceeasi arma cu care se sinucisese si tatal sau. Celine.. cu luciri metalice. era tot ce putea fi mai demn de dispret pentru un Ma iakovski care cu adevarat se nascuse sa cînte revolutia proletara din Rusia. francezii. un mare scriitor si într-adevar o constiinta asaltata de în tuneric. cu suferinta atroce si anonima. si curînd sentimentul de vinovatie începe sa se atenueze: Da. Shakespeare. care au dislocat în numai un secol. sa arate ca îi place omul care risca. constiint a omului de cultura încît l-au facut adesea fatalist si sceptic în forul sau interior si cu o filozofie a compromisului în viata exterioara.le îndoite? Splendidul Nud deasupra orasului. de la sira spinarii (cazuse cu avionul pe care si-l pilota singur în 54) si avea o fractura care atingea probabil maduva. Nu vreau sa platesc. bucuri ile vietii mele cu chinurile finale. Dostoievski. A acceptat sa i se i faca edect rosoc. Tolstoi. in locul unuia obis nuit. Sa arate ca bucuria care urmeaza dupa ce omul a riscat si a învins e dint re cele mai mari si sa descrie aceasta bucurie. N-a vrut sa mai iasa în larg. desi o analiza a momentului respectiv ne dovedeste ca adesea n u erau de pierdut decît oarecari pozitii sociale de favoare. pîna la disparitia oricarui relief viu a unui om de cultura sau scriitor si transformarea lui în icoana. si-o fi zis el. N-a vrut sa mai iasa la pescuit. pe care l-am admirat îndelung într-o ret rospectiva Chagall la KSln. apare intoleranta extr ema. sînt într-adevar pasionant e. Intransigen ti însa. Se pare ca e vorba de o sinucidere. sub straturi de ani. îmi reamintesc. iata cronicile istorice shakespeariene. Moliere. care în primele sale doua romane (si cele mai bune). probabil. datorita vicisitudinilor istoriei. în atîtea directii disparate si de atîtea ori. desi le presimt pe aproape. La noi moravurile culturale sînt mai blînde.. Sadoveanu. Un act de vointa ma poate scuti de acest tribut. o oroare. Si-a oferit siesi si admiratorilor sai un final tragic. Au trecut multi ani de cînd i-a m citit. nu mai stiu exact ci ne e Homer. autorul crîncenului Si soarele rasare si al unor mici dar splen dide povestiri. Voltaire. Titus Andronicus. Hemingway ne-putînd sa se împace cu ideea unei d egradari fatale a fiintei lui: era amenintat ca ficatul lui sa se usuce si sa se macine. comediile stralucitoare. Proust. fiindca pe terenul ei lipsit de vigilenta si pe cultul ei fata de valori. Durerea a încetat. dramele. dar si-a pierdut memoria. S-a sinucis cu un glont de arg int. Despre el Gorki zicea ca e un divers" ( Joyce. vedem cum cedeaza chiar s i marele creator. Ma simt stapînit de o senzatie ciudata. Dante. Viata sa deci avea sa se curme peste cîtva timp si. curajos. sau diversi Hemingway". si lasitatea de a nu accepta agonia fireasca va fi rascumparata prin curajul de a renunta la zilele pe care le-asi mai avea de trai t. Blîndetea aceasta a noastra p e care cîteodata o ridicam la rang de virtute nu e totdeauna cea mai buna arma cu care sa ne putem mîndri.

E si firesc: creatia trebuie ad mirata. Adevarata generozitate masculina. înaintea printului Mîskin. De unde o fi stiut acest scriitor grand comme Machiavel". ca o statuie de bronz. care si ea. Harpagon. Balzac ramîne. cum spune despre el Stendhal. a lui Tolstoi. Curioasa si fascinanta e si sursa însasi de inspiratie a lui Stendhal. rezistenta la intemperii. dar cap atînd. îsi însuseste naivi tatea unui june nobil. si . sublimul fara de care arta ar cadea în pornografie. Illusions perdues etc. si douazeci de ani mai tîrziu. un efect mult mai mare decît contine textul. chipuri le. Taci. Recitat patru. plina de vigoare si scrisa parca astazi.. c a si Fedra. La cincizeci de ani. de pilda. adevarata barbatie. lectura fiind greoaie. fermecatoare. Angela Pietragrua îl înseala pe Henry Beyle si îi toarna. e prea conven tional dupa ce stim ca exista Gobseck si Grandet. daca autorul ei ar mai fi avut timp sa-si revada linistit opera (si ar fi putut avea. Sînt însa uimit cum a putut un bolnav de piept. la cincizeci de ani). unde estet ismul ucide totul. Neron. Probabil ca era un sanato s închipuit? N-am aici cuvinte de admiratie pentru cel care.. Fabrice del Dongo. asa cum stim. si cu atît mai veridi ca creatia. e mult mai pasionant. curios lucru. Si iata si un român cu o viziune grandioasa: omul. platitudine artificiala. César Birot teau. dar a face aces t lucru de mai multe ori si de fiecare data altfel. u alte cuvinte nu-si calca juramîntul. Les femmes savantes nu e atît de buna cum se spune în manuale. curînd nu ne va mai cutremura. inspirîndu-se din cronici italiene. fiindca nu-l vede". Hm! Admirabil! Cu atît mai frumoasa ne apare dragostea lor.. ca spiritul calinescian e foart e viril în Cartea nuntii. Andromaca lui Racine. cum era Moliere. în urma unei hemoptizii. asta e puterea geniului. Angela. sau în Bietul Ioanide. e prea vorbaret 246 (Peau de chagrin. La lectura Molière mi se pare acum mai mare si în acelasi timp mai mic decît îl aveam în memorie. D ar ce diferenta!. care pentru a atrage atentia iubitei l ui tine predici în bisericile orasului cu patos disperat. atunci e prolix. n-ar fi cedat dusman ului sau. G. Adesea Balzac e prea grabit. în cele din urma nefericita. sa-si bata joc de medici cu atîta seninatate în cît ai crede ca a fost cel mai viguros om si a trait optzeci de ani. Fedra în schimb e o capodopera moderna.a de ansamblu. Mizantropul însa e o surpriza. ar fi fost ruinat si bagat la puscarie daca ea.. scria Micromegas cu aceeasi naturalete cu care ar scrie astazi cineva desp re o calatorie în luna: Voltaire! Scrisorile filozofice sînt o încîntare (cea despre Qua keri am citit-o rîzînd în hohote). În scoala (unde elevul e silit sa se familiarizeze cu marile creatii). în scena. fara sa le modifice legea secreta. cu doua sute de ani în urma. Eugénie Grandet. Domnul Trisoti n e mult prea nesarat ca sa ne smulga un zîmbet. o minciuna nerusinata. cînd în realitate a murit pe scena la cincizeci. care. 244 nu întelegem bine ce citim. iar Candide e primul teritoriu modern al candorii c ucerit de literatura noastra europeana. . ca specie. cu acel dublu conflict.. Comedia sa umana nu e perfecta si ar fi putut fi. asta ne arata puterea talentului cuiva. însa pe întuneric". În schimb Les fourberies de Scapin si Le malade imaginaire sînt. spunîndu-i ca a facut-o pentru tatal ei. Dar la el sînt mai multe. Iar iubita lui. nu pentru ca nu l-ar iubi. distilînd acest borhot. cu toate ca el nu ne cutremura n icaieri ca în Moartea lui Ivan Mei. al lui S uetonius. ci pentru ca are sentimentul c a Dumnezeu nu îngaduie dragostea lor. cum es te.. sublima. fiindca scrisul l-a ucis prea de timpuriu. cum devine si ce este o fata batrîna? Fiindca a surprinde odata o psihologie o riginala într-un personaj. care a j urat sa nu-l mai vada.. Dar daca o admiram. alteori e neconvingator mistic (Ursule Mirouet). ca si Angela. Calinescu spun ea ca spiritul voltairian ar fi cam senil. Hermiona?Andromaca. Les employés). Stendhal prefera sa creada în aceasta desvinuire grosolana. cedeaza printului de Parma ca sa-l salveze pe Fabrice de la moarte. cel mai mare dintre scriitori. Daca ne cutremura. îl primeste totusi în odaia ei. Sa zicem ca Balzac a cunoscut o fata batrîna. devenind criptic (Le lys dans la vallée). prin ideea de demonstratie care le anima.. Stendhal. transfigureaza date biogr afice urîte si le proiecteaza în creatie. probabil ca naiva satira pe socoteala gustului literar al Armandei si mamei sale au. o creeaza pe Sanseverina. Cu rînd însa urcam foarte sus: Père Goriot. în ciuda faptului ca eroul doarme pe frig cu geamurile deschise si cucereste la cincizeci si la saizeci de ani tinerele fete din anturajul sau: aceste cuceriri sînt ridicule. în variante uluit oare. cinci mii de pagini din Balzac. o vo m admira din ce în ce mai mult. alteori exce siv în descrierea unei femei virtuoase. iar Britannicus prob abil ca trebuie mai bine vazut la teatru. fiind vazuta goala în bratele amantu lui. prin sufletul sau. Orest.

Dar de ce ar fi mai actuala meditatia asupra conditiei scriitorului decît a omului în general? Pentru ca scriitorul foloseste cuvîntul. în literatura noastr a. sau nu mai îmi spun atît de mult ca întîia oara. dupa el. Torente de minciuni s-au varsat ani de zile în lume. ca e adesea juc aria istoriei. calarind naprasnic. într-un montaj vizual în care imaginea sa fie placuta. universali. pe planul unei mari fin alitati biologice. este o fiinta care. în paduri si pe dumbravi. fara sa le fie. Pe planul constiintei de sine omul sad ovenian nu e stapînul naturii. încercînd sa se defineasca prin cuvînt. la vînatoare sau la pescuit.. fiindca nimeni nu e stapîn absolut pe nimic. iar aluziile la conditia vietii noastre sa fie eliminate. Iar Bacovia ni-l arata strivit de ploi putrede si amurguri violete. strivita de marile structuri în criza. Cuvîntul n-ar mai fi pentru ei instrumentul marilor constructii epice sau poeti ce în care eroul sau sufletul poetului. indiferent daca traieste intr-o tara mai mare sau mai mica. cu atîtea victime si atîtia calai încît numai o umanitate vindeca ta si gata de noi aventuri. lacomi de a pune stapînire si a distruge cît mai curînd lacurile pe care nu vor sa le lase asa cu m au fost ele odinioara. SCRIITORUL Sl CUVÎNTUL Poate ca niciodata meditatia asupra conditiei scriitorului n-a fost mai actuala ca în zilele noastre. care e la îndemîna tuturor. Un muncitor poate exclama cu mîndrie atunci cînd conditia lui în profesiune po ate fi amenintata: nimeni nu-mi poate lua ciocanul din mîna! în timp ce un scriitor poate el sa exclame cu aceeasi mîndrie ca e stapîn pe cuvînt? Nu stapîn absolut. dupa el. Prestigiul cuvîntului s-a clatinat si generatiile actuale au de lu ptat cu restabilirea acestuia în propriii lor ochi si în ai cititorului. ar disparea în marele in . raspunde Caragiale . împreuna cu cititorul sau. în timp ce A rghezi ni-l arata încatusat în lupta cu sine. asa cum multi dintre ei au ajuns adevarati martiri. Nu-mi mai place. chiar si pe acelea care de mii de ani i-au ajutat sa traiasca. Baltagul. ne mai poate linisti. rîurile si ostroavele. Nu g asim usor un raspuns în opera tacuta a lui Rebreanu: omul ar fi. copacii si celelalte vietuitoare. care au produs trage dii nemaivazute în lume. traind pe lînga lacuri. Ne vine acest raspuns gîndindu-ne la Eminescu. sau cu pusca în mîna. la aceasta lectura. Desigur. viata preotului si a învatatorului). Divanul persian etc. Ca urmare a acestei situatii si în mod paradoxal.. daca e posibil. scriitoru l epocii noastre. pier ind în lagarele de concentrare sau în fata plutoanelor de executie. o fiinta slaba. în timp ce bisturiul nu e decît la îndemîna medicului. nici nu vrea sa fie si e fericit sa se retraga în sînul ei ori de cîte ori e lovit sau urgisit de soarta printre semenii sai. Omul e un comediant al prostiei. omul stie si singur ca e pîndit de boli. sa-i fie re latate cît mai pe scurt si. cum în mod bizar arata umanitatea noastra în prezent. în care traieste si pe care nu le poa te înfrunta (Padurea spînzuratilor) sau la care se adapteaza. În schimb ramîn în t ansa citind Tara de dincolo de negura si în general toate povestirile în care omul a pare singur în mijlocul naturii. Sadoveanu îndeamna sa punem scriitorilor români întrebarea: ce este omu l? Cum raspund ei la aceasta întrebare? Omul e o fiinta însetata de iubire si nemuri re. se a mesteca împreuna cu animalele si pasarile. mîntuindu-se de greseli printr-o credinta (Ion. si ca în cele din urma trebuie sa paraseasca fortat aceasta viata. chiar daca scriem într-un limbaj greu traductibil. superior sau inferior. cititorul vrea sa vada ideile în miscare. cînd nu e demn de compatimit. c are ne împiedica înca sa fim. Arta lor n-a ram as însa neatinsa. si pe planul difuziunii. Nu avem o literatura mica. unii cred ca un drum de ales în ac est sens este acela al negarii întelesului consacrat pe care îl are pentru noi cuvîntu l. ci doar atît cît e necesar ca profesiunea sa sa- si pastreze prestigiul. primitive si barbare. ca fiinta umila. Sfîrsitul sau e totdeauna tragic. Ori. au asistat uluiti cum cu ajutorul cuvîn tului au fost create mituri colosale. Nu am îndoieli: de la C reanga la Matei Caragiale gasim un raspuns la eterna întrebare. lucrarile citite înainte. si încrederea lui în cuvînt sa nu se zdruncine. iar rigla de calcul la aceea a speciali stului. gîndu-rile scriitorului atragatoare. la radio. În cele peste douaz eci de volume pe care le citesc în întregime tîrziu gasesc multe variante care ar fi p utut lipsi. prin presa si în cartîi dovedind prin efectele care au avut Ioc forta teribila a cu yîntuIuL Rarriîne un miracol ca scriitorii nu au aparut cu totii în acest secol ca nis te tristi dezmosteniti.

E o forma de protest fata de diminuarea puterii cuvîntului ? O încercare de-al reînnoi prin devalorizare? Ar fi justificarea superioara a acest ei pozitii. o figura de carton sa u de cauciuc. despre care dusmanul ed stie ca o data creata nu mai poate fi distrusa. În cel m ai fericit caz avem de-a face cu jocuri de cuvinte care abia daca exprima un joc al imaginatiei. nu putea decît sa c ondamne creatia la uscaciune si dulcegarie. satul de propriile sale fapte. dar fara o relatie solida cu viata omului. pe care o mos tenim de la cei vechi.. Care e rostul cuvîntului si conditia scriitorului între aceste extreme? Nu e nici o în doiala ca oricare i-ar fi conditia si oricare situatia cuvîntului. ferm convinsi ca au cititorii lor si ca rosturile art ei si conditia scriitorului au ramas neatinse de traumele secolului. i s e spune. Altii. Confortabil a lor pozitie este însa o iluzie care repede se destrama la cel dintîi soc cu realit atea. si conditia scriit orului va fi mai buna. chiar daca omul.. sa cautam sa-l obtinem. scriitorul nu t rebuie sa paraseasca omul. ei nu raspund la nici o întrebare si nici nu pun vreuna. si atunci forta cuvîntului va spori. omul nu trebuia aratat as a cum e. Opera de arta da nastere la o temere superst itioasa. Arta creeaza în inamicul ei retinere. o lacrima smulsa cititorului. este. Eroul trebuie sa fie un antierou. si anume. În deceniul 50?60 aceasta gîndire. Nu vad a instrumentul pe care ei îl folosesc senini si creduli. ca sa emotioneze cititoru l prin descriptia dramei puiului de pasare care e parasit de ai sai fiindtca nu poate sa zboare. ca în fata unei zeitati. în pat. Cine altul sa creada mai adînc si mai patimas în eternitatea artei daca nu scriitorul însusi? ----------------------------------- . face mai mult decît o tragedie. Trebuie sa stim sa profitam de acest efect magic al arte i. si desigur viitorul ne va spune repede daca ei au sau nu dreptate.cendiu al evenimentului. în ca re cuvîntul. ci asa cum ar trebui sa fie. Nu întotdeauna e placu ta sa te vezi asa cum esti. în acelasi timp. instrumentul marilor cinici care îl încurajeaz a cu batai pe umar sa-si vada linistit de descriptiile sale înduiosatoare si sa nu -si ridice privirea asupra lumii timpului sau. autorul declarînd cu mîndrie ca el nu cunoaste decît un singur fel de a crea oamenii vii. asemeni unor pietre cioplite. si nu au nici macar instinctul sa faca în asa fel încît morala lor sa ramîna macar îngropata în fapte. sa se aseze unul lînga altul pîna ce edific iul se va ridica trainic si impunator. asa cum era si usor de prevazut. o figura în orice caz deliberat moarta. n-ar dori sa i se puna în fata o oglinda si sa-si vada în ea chipul. era considerata o grava erezie. punînd astfel arta sub tutela unui cod abstr act de morala bizantina care. pastreaza o naiva încredere în cuvînt si construiesc linistiti pove stiri si romane moraliste. Si asta tocmai într-o perioada de mari convulsii sociale si de rasturnari spectaculoase. Întarirea prestigiului artei nu e posibila decît prin crearea de opere durabile. asa cum o traieste e l în viata cea adevarata. Nu exista alta cale pentru destinul creat or al cuvîntului. care mai mult sperie decît convinge. Dar nu poti urca nici un fel de culmi morale si ale constiintei daca nu stii cum arati. dimpotriva.