You are on page 1of 16

Specificul previzionării în ramurile economiei naţionale – componentă strategică a pieţei

muncii
În contextul metodologiei utilizate de economiştii români Dimitrache şi Constantin
Răzvan Caracota, producţia de bunuri materiale constituie factorul principal al societăţii
omeneşti, acesta constituie elementul esenţial al procesului reproducţiei, ocupând un loc
principal în toate analizele utilizate la dezvoltarea social-economică, începând la nivel micro şi
până la nivel macroeconomic.
Estimarea volumului şi structurii producţiei materiale pentru perioada următoare trebuie
să constituie o problemă prioritară a activităţilor de pronosticare. Acest lucru impune organizarea
mai multor activităţi de studiere a necesarului de bunuri materiale, precum şi a posibilităţilor de
asigurare a acestor măsuri. Cele două mari ramuri ale producţiei materiale – industria şi
agricultura – formează desigur capitole destincte ale planului, metodologia de pronostic
adaptându-se la specificul fiecăreia în mod separat.
Este obligatoriu să persiste astfel de ritmuri de dezvoltare, diferenţele între ramuri, care
să asigure realizarea unor noi structuri, dezvoltarea cu precădere a acelor ramuri care folosesc la
maxim resursele umane şi materialele de care dispune ţara, dezvoltarea intensă a întregului
complex a economiei în întregime. Din aceste considerente, trebuiesc accentuate ramurile
producţiei materiale, în special, cele producătoare de valori utilizatoare şi de bunuri materiale.

Pronosticul producţiei industriale
Argumentarea sarcinilor de producţie industrială presupune elaborarea unui şir de lucrări şi
calcule complexe, prin care se urmăreşte stabilirea volumului de producţie şi bunuri de consum,
capacităţile de producţie şi producţia de maşini şi utilaje; producţia şi resursele de materie primă,
materiale, combustibil şi surse energetice.
Pronosticul producţiei industriale de bunuri de consum.
Producţia de bunuri de consum include două grupe mari de produse alimentare (industria
alimentară) şi nealimentare, ele fiind de două tipuri: de uz curent (se are în vedere industria
uşoară în ansamblu) şi de folosire de durată.
Pentru argumentarea pronosticului bunurilor de consum se foloseşte frecvent metoda
normării, balanţele materiale, precum şi calculul elasticităţii cererii de consum, cercetările de
marketing-sondajele, balanţa de venituri şi cheltuielile băneşti ale populaţiei, extrapolările,
comparaţiile internaţionale etc.
Producţia industriei alimentare se pronostichează în funcţie de:
1) efectivul populaţiei din perioada de pronostic ce se evaluează cu ajutorul metodei
extrapolării;

1

sexe.volumul veniturilor băneşti ale populaţiei. creşterea volumului veniturilor băneşti ale populaţiei. sperând la un consum optim. p). medii. D. transport).structura populaţiei pe grupe de vârstă. . preţurile. ţinându-se cont de faptul că cererile sunt mai elastice. factori demografici. zone. numărul populaţiei în perioada pronosticului. Producţia de obiecte de uz casnic (de utilizare pe termen lung) se va previziona în funcţie de: A. B.1) Ci = f (p) (4. Cererea de consum a populaţiei este influenţată de un şir de factori: veniturile. lumină.volumul cheltuielilor necesare pentru produse alimentare şi o serie de servicii (apă. necesităţile fiziologice având în vedere asigurarea unei alimentaţii suficiente. consumul perioadei precedente. Producţia industriei uşoare (bunuri de consum curent) se va previziona în funcţie de: A. modificările în structura cererii populaţiei. B.volumul şi structura desfacerii mărfurilor respective în perioada de bază. numărul populaţiei în perioada pronosticului. . . vitamine.2) 2 . Se are în vedere: . b. . Elasticitatea cererii de consum reflectă schimbările care au loc în consumul unui bun anume în dependenţă de schimbările unuia din factori care îl determină. lipide. .cantitatea de calorii (cca.2) consumul mediu pentru o persoană pe fiecare produs se determină în dependenţă de: a. săruri. Cererea pentru un produs se poate exprima în funcţie de venit (v). C. chirie. aminoacizi. volumul desfacerii mărfurilor în perioada de bază. factori de provenienţă psihologică etc. 3000 calorii). . norma de consum pentru un locuitor. Ci = f(v) (4. oferta de mărfuri. iar limita este determinată nu de factorii biologici.consumul de glucide. de preţ (p) sau de venit şi preţ (v.nivelul preţurilor. dar de o serie de factori socio- economici: .posibilităţile economiei naţionale. energie electrică.

particularităţi determinate de acţiunile factorilor naturali şi alte aspecte. Thunen. Rocher publică mai multe analize cu privire la aşezarea industriei. Luenhardt.N. Calculele se fac pe un produs sau pe grupe de produse. acolo unde acestea sunt mai mari decât factorul de transport. W. cheltuieli legate de forţa de muncă. Ricardo şi alţii referindu-se în principal la producţia agricolă. La finele secolului. Teoriile capitaliste privind localizarea industriei au fost analizate detaliat încă în anul 1909 de către economistul Alfred Weber. completându-l cu factorul „piaţa” amintit de A. Teoria economică a redistribuirii factorilor de producţie are istoria sa începând în secolul XIX-lea descrisă iniţial de către W. J. Smith.p. şi apoi de W. la o schimbare de 1 % a veniturilor sau a preţurilor.) (4. Dar trebuie de menţionat. deoarece elaborările pronosticului în agricultură reies atât din locul important pe care-l ocupă această ramură în societate. Ei demonstrează eventuala schimbare a populaţiei pentru un produs sau un serviciu anume. care se plasează pe poziţiile unei abordări microeconomice şi stabileşte o schemă metodologică de amplasare a unei întreprinderi industriale luând drept principiu de bază scăderea costurilor de producţie dată de unii factori dintre care: . Menţionăm că elasticitatea e mai pronunţată practic la grupa de servicii şi mărfuri nealimentare. Schufle. Pronosticul producţiei agricole Pe parcursul pronosticului producţiei materiale. La baza calculelor coeficienţilor de elasticitate se află datele bugetelor casnice. amplasarea producţiei atunci când aceasta conduce la economii mai sporite (cărbune+ 3 . Rocher. scoţând în evidenţă drept un factor primordial specializarea muncii. Aspecte ale pronosticului regional Pronostic teritorial (regional) Noţiuni generale asupra problemelor redistribuirii factorilor de producţie pe teritoriu. . furnizate de către BNS. costul transportării materiei prime ca factor principal.3) Studiul elasticităţii cererii se efectuează prin ajutorul coeficienţilor de elasticitate. o mare importanţă o are stabilirea volumului şi structurii producţiei agricole pentru perioada viitoare. cât şi din particularităţile ce caracterizează agricultura din punct de vedere al aspectelor social-economice. . e şi dificil. ce decurg din pluralismul formelor de proprietate. atât cât e important. Ci = f (v.

substituie circumferinţele cu hexagoane. pentru nu a goli teritoriile. Cristaller se completează analiza factorilor legaţi de localizarea industriei în centre economice. în acelaşi timp neglijând cheltuielile de transport pentru livrarea către centrele industriale a produselor agricole. după care. în prezent problema localizării a devenit foarte complexă. el crede că cererea ar fi omogen repartizată pe teritoriu. spre deosebirile descoperite de către Thunen. Trebuie să menţionăm că până la sfârşitul celui de al doilea război mondial se consideră că în general repartizarea inegală a factorilor de producţie pe teritoriu înseamnă rezultatul unui proces de lungă durată de dezvoltare al societăţii fiind influenţat de amplasarea geografică a unor resurse natural. E de menţionat faptul. minereuri feroase şi nemetalifere sau alte 4 . Losch care decupează teritoriu în nişte circumferinţe prin care stabileşte raza de desfacere a producţiei.441]. localizarea industriei depindea de cele mai multe ori de voinţa investitorului şi de posibilităţile lui de a cunoaştere a factorilor de influenţă. de sporirea posibilităţilor de mobilitate economică a forţei de muncă. propunând un factor nou – minimizarea cheltuielilor de transport până la consumator. un teritoriu omogen pe care îl decupează în triunghiuri echilaterale. Pe aceeaşi metodă a mers şi A. ca esenţa unor zăcăminte de combustibil. completându-l cu noi factori: „ piaţa” şi „ preţurile”. Odată cu dezvoltarea progresului tehnic şi organizării transportului se reduc şi cheltuielile de transport. de modernizarea căilor şi mijloacelor de transport. economistul belgian Ph. În primii treizeci de ani ai secolului XX gândirea teoretică a mai înregistrat noi progrese însă fără a depăşi punctul de vedere microeconomic. Este ştiut că factorii de amplasare îşi schimbă locul şi însemnătatea. iar tehnologiile erau destul de simple ca să nu conducă pe parcurs la schimbări majore. avându-se în vedere. factorul transport având o însemnătate mai mică. minereu de fier = oţel). În acest mod. în concordanţă cu progresele înregistrate. de modificarea structurii cererii populaţiei şi respectiv al economiei. Factorii „a” şi „b” sunt consideraţi ca cei mai importanţi. ceea ce exercită o influenţă însemnată asupra amplasării industriei”[66. În aşa mod. În descoperirile lui W. Probust – se modifică esenţial în diferite etape ale dezvoltării forţelor de producţie şi la diferite niveluri ale dezvoltării transportului. Leurguin demonstrează că dacă la începutul secolului distanţele de transport au o semnificaţie importantă în amplasarea industriei. care ne orienta spre un spaţiu eterogen din punct de vedere al resurselor naturale şi de muncă. „influenţa transportului asupra repartizării de industrie în ansamblu şi a diverselor ei ramuri – scria în anul 1962 economistul A. că în perioada dintre cele două războaie mondiale. În acest sens. p. Conceptul expus de către Weber a fost completat cu o nouă poziţie – maximalizarea profitului.

Actualmente.N. aproape că nu există ţară care într-un fel sau altul – indiferent de noţiunile utilizate – să nu promoveze o anumită politică de redistribuire a teritoriului a factorilor de producţie. Măsurile întreprinse la nivel statal în vederea redresării economiei a unor localităţi rămase în urmă au fost sporadice.. Elucidarea pentru realizarea unor tendinţe teritoriale cât mai eficiente din punct de vedere economic şi social poate fi privită prin prisma următoarelor exemple: Analizând factorii care au influenţat de amplasare într-o perioadă de cinci ani a 5000 de obiective de investiţii industriale noi în S.bogăţii a solului şi subsolului. fie de armonizarea structurilor teritoriale. experienţa Statelor Unite în vederea combaterii şomajului prin amenajarea localităţii Valea Tenasse după criza economică din anii 1929-1933. legate fie de necesitatea limitării şomajului. pentru excluderea unor frământări de ordin social.U. După cel de al doilea război mondial. Prin aceste exemple putem observa concurenţa economiştilor spre afirmarea ideilor realiste legate de interesele individuale ale întreprinzătorilor care nu coincid cu cele sociale. rolul principal al factorului „forţa de muncă” şi scăderea rolului factorului transport.A. majoritatea economiştilor consideră că mecanismul pieţei ca regulator al dezvoltării regionale s-a dovedit a fi cu totul neeficient. F. ţările se străduie să adopte o serie de măsuri privind stimularea interesului particular pentru dezvoltarea regiunilor şi zonelor rămase în urmă. Ca urmare. în vederea sprijinirii teritoriale rămase în urmă şi respectiv a sintetizării experienţei mondiale în domeniul repartizării teritoriale a factorilor de producţie. Merită în acest sens acţiunile O. Chiar şi cele mai adânci disproporţii regionale. privite la nivelul economiei mondiale sau a unor continente şi ţări îşi găseau o anumită „justificare”. turistice. fiind considerate ca o „situaţie normală”. în perioada postbelică asistăm la o extindere a preocupărilor teoretice şi practice în studierea problemelor repartizării teritoriale a forţelor de producţie şi respectiv amplasarea noilor obiective de investiţii industriale. Menţionăm. Aceste sugestii se conţin şi în lucrările economistului englez W. economiştii americani Betin şi Egan au scos în evidenţă pe de o parte.U. agricole. Isard consideră 5 . etc. W. Luttrell care a analizat factorii de amplasare a unităţilor unui număr de circa o sută de agenţi economici din Anglia. că lucrările teoretice şi măsurile practice sprijină ultima analiză ce se referă la soluţionarea unor probleme de ordin economic şi social actuale. precum şi perfecţionarea metodelor ce pot fi utile pentru orientarea şi informarea investitorilor şi pentru formarea unui sistem complex de criterii ştiinţifice care să corespundă politicii de repartizare a factorilor de producţie teritoriali. În acest scop.

prin prelucrarea şi valorificarea superioară a produselor agricole disponibile. . creşterea şi diversificarea producţiei de obiecte de uz casnic. precum şi a celor de muncă. dezvoltarea producţiei de preparate culinare. a nisipurilor. a unor resurse de marmură.. Ea urmăreşte în principal dezvoltarea producţiei materiale şi diversificarea producţiei de bunuri de consum şi servicii. organizarea prelucrării materialului lemnos provenit din doborâri de vânt şi de tăieri de igienă a pădurilor din locuri greu accesibile. completând producţia marii industrii. El înfiinţează această ştiinţă având geneza în interferenţa mai multor discipline sociale şi care realizează o parte din rezultatele acestora. etc. Pronosticarea unor întreprinderi din industria mică. a fructelor şi pomuşoarelor de pădure şi a altor resurse. specializarea unor unităţi şi secţii de producţie pentru realizarea de produse destinate 6 . Obiectul de bază al activităţii industriei mici îl constituie producţia de bunuri de consum alimentare şi nealimentare. prestarea de servicii. repararea şi recondiţionarea de piese. Industria mică include agenţii economici industriali şi de prestare a serviciilor ale primăriilor. organizarea extragerii şi valorificării din zăcăminte mici şi cu rezerve reduse a unor zăcăminte. papurii. cooperaţiei. de materiale de construcţie. a rocilor calcaroase. a unor materii prime vegetale şi materiale pentru realizarea de produse chimice. paielor. utilizarea în mai mare măsură a răchitei.necesară constituirea unei ştiinţe moderne a localizării unităţilor productive – o aşa – zisă „ştiinţă regională” – care să studieze aspectele teritoriale ale activităţii economice.. În acest context. Autorul a avut în vedere că structura de ramură. . prin valorificarea deplină şi superioară a resurselor de materii prime şi materiale locale. truse şi unelte de scule. precum şi extinderea substanţială a valorificării plantelor medicinale. sporirea producţiei de conserve şi alte produse alimentare. etc. . a produselor secundare – vegetale şi animale.. a altor materiale similare. stufului şi a altor materii prime locale pentru confecţionarea obiectelor de artizanat pentru consum intern şi la export. precum şi activitatea privată a meşteşugarilor autorizaţi. . vopsele cosmetice. dezvoltarea producţiei unor materiale de construcţii prin extragerea şi prelucrarea pietrei. întreţinerea şi repararea de locuinţe. de articole de artizanat şi artă populară. unelte pentru agricultură şi grădinărit. necesare populaţiei sau altor agenţi economici şi pentru export. ca şi structura pe ramuri şi cea pe ocupaţii. spre exemplu: articole de sport şi turism. . a materialelor recuperabile şi refolosibile. a producţiei de serie mică. pe ocupaţii şi teritorială a economiei constituie un tot întreg şi că structura teritorială are la fel un rol important asupra eficienţei economice. precum şi a producţiei de artizanat. . industria mică trebuie să asigure în primul rând: . . fabricarea.

. transfer şi cooperare. Dezvoltarea industriei mici este astfel orientată. Unele produse se valorifică şi prin unităţile proprii de desfacere. în scopul satisfacerii necesităţilor proprii de energie şi a altor solicitanţi. a substanţelor reziduale agroalimentare rezultate din procesele de producţie şi consum. încât prin crearea unor reţele ample şi diversificate de unităţi mici să se asigure apropierea producţiei industriale şi a prestatorilor de servicii de populaţie. folosindu-se măsură cît mai mare posibil resursele secundare şi combustibilul inferior. În acelaşi timp. a bunurilor de folosinţă îndelungată de uz personal uzate. păsări. se construiesc şi se dezvoltă capacitatea unor microcentrale. primăriile poartă răspundere pentru asigurarea resurselor prevăzute în plan. necesare pentru crearea fondului de stat de cereale. nealimentare de folosinţă îndelungată şi alimentaţie publică şi pe forme de proprietate) cu planul de asigurare cu mărfuri. Desfacerea produselor şi efectuarea serviciilor de către unităţile de producţie mică se efectuează în baza contractelor încheiate cu organizaţiile beneficiare pentru consumul intern şi pentru export şi pe baza comenzilor de la populaţie. lapte. primăriile răspund de buna aprovizionare a populaţiei. colectarea şi punerea în valoare a materiei prime şi materialelor refolosibile. nealimentare de uz curent. exportului de calitate superioară. Concomitent. iar a serviciilor cu ajutorul metodelor folosite la pronosticul creşterii nivelului de trai. maşinile şi utilajele existente precum şi cele disponibile la alte unităţi din economie.alimentare. fructe. legume. Pronosticul activităţii comerciale În afară de elaborarea planului de activitate a comerţului în unităţile teritoriale. Argumentarea pronosticului producţiei industriei mici se realizează în succesiunea şi cu aceleiaşi metode şi tehnici cunoscute la pronosticarea producţiei materiale. a energiei apei. precum şi pentru producerea de biogaz. de buna funcţionare a pieţelor agroalimentare şi de repartizarea fondurilor de mărfuri alocate pe localităţi şi reţele comerciale. prin redistribuire. animale. Activitatea industriei mici trebuie să se realizeze cu consumuri energetice mici. Această reţea de unităţi utilizează spaţiile. un rol important îi revine balanţei de venituri şi cheltuieli băneşti ale populaţiei la nivel local. ouă. să se elimine transporturile şi deplasările inutile şi să se asigure repartizarea mai raţională a locurilor de muncă pe întreg teritoriul. 7 . de lărgirea şi funcţionarea reţelei comerciale. Organele locale trebuie să efectueze această repartizare încât să asigure concordanţa între planul de desfacere a mărfurilor (pe categorii de mărfuri . instalaţii pentru utilizarea energiei solare. a fondurilor fixe etc.

pe etape. În acest scop se asigură coordonarea planului şi efectuarea tuturor lucrărilor edilitare. încălzirea locuinţelor şi a altor obiecte socio- culturale. a acestor necesităţi. din fondul propriu şi din resurse suplimentare. financiare şi de muncă ce se creează pe măsura dezvoltării în ansamblu al economiei ţării. posibilităţile de satisfacere. de populaţia din localităţile urbane. a fondului propriu. administrarea cimitirelor. În continuare vom da un exemplu de previzionare a unei activităţi de gospodărie comunală: Pronosticul alimentării cu apă potabilă şi industrială are ca obiectiv asigurarea unei capacităţi mari de apă necesare populaţiei şi agenţilor economici.4) unde: 8 . Ea cuprinde următoarele categorii de activităţi: alimentarea cu apă potabilă şi canalizare. de condiţiile socio – economice. Volumul cantităţii necesare de produse pentru populaţie din fondul de stat. Necesarul de apă (Na) se determină în felul următor: Na = L x ncl x Q x nct. cabanelor turistice şi altor unităţi locale. în municipiile de reşedinţă. în raport cu resursele materiale. modernizarea şi construirea străzilor şi organizarea circulaţiei rutiere. precum şi de realizarea resurselor suplimentare prin contractări şi achiziţii de la gospodăriile oamenilor şi prin producţia provenită de la unităţile anexe ale ospătăriilor. Pronosticarea gospodăriei comunale Activitatea gospodăriei comunale reiese în asigurarea unui complex de acţiuni economice şi sociale care asigură buna funcţionare a localităţilor. În localităţile care nu se pot asigura de sinestătător se fac livrări din alte localităţi. administrarea şi întreţinerea fondului locativ proprietate de stat. a iluminatului public. reciclarea materiilor refolosite. de mărimea. în oraşe şi sate. după cum urmează: în municipiul Chişinău. concomitent. protecţia mediului înconjurător. de locuit şi de viaţă locuitorilor oraşelor şi comunelor. indiferent de executanţii şi beneficiarii acestora. naturale. Activitatea gospodăriei comunale se organizează şi se desfăşoară diferenţiat. importanţa şi perspectivele de dezvoltare a acestora. Pronosticul activităţii gospodăriei comunale se efectuează luându-se în vedere necesităţile sporite privind multiplele laturi componente. şi poartă responsabilitate pentru managementul întregii activităţi de gospodărie comunală. amenajarea zonelor verzi şi de agrement. (4.alte produse agricole vegetale şi animale. se stabileşte anual. salubrizarea. crearea condiţiilor optime de muncă. precum şi de condiţiile de producţie din fiecare zonă. în raport cu numărul populaţiei. restaurantelor. ce urmează să fie asigurat pentru fiecare primărie. în dependenţă de caracterul urban sau rural al localităţii.

volumul pronosticat al activităţilor consumatoare de apă (industrie agricole. inclusiv traseelor de la receptori la comunicări. urmăreşte evacuarea apelor uzate prin aplicarea unor soluţii tehnico- economice eficiente. ncl . Norma de consum pentru populaţie are un caracter dinamic. Volumul posibil de alimentaţie cu apă depinde de maxima de exploatare a instalaţiilor existente. de dezvoltarea acestor instalaţii şi de realizarea unor noi. excluderea poluării apei şi solului. raportul dintre consumul optim şi prevăzut pentru perioada de plan. 9 . prezentând o tendinţă de creştere ca urmare a dezvoltării urbane şi a condiţiilor de confort al locuinţelor. Pronosticarea alimentaţiei cu apă trebuie corelată cu cea a lucrărilor de canalizare şi de iepurare a apelor uzate. pronosticul urmăreşte valorificarea cu prioritate a surselor locale şi utilizarea unor sisteme simple: fântâni. consum optim de apă pe locuitor. În scopul diminuării costului apei şi al investiţiilor necesare. se asigură şi corelarea necesară cu alimentarea cu apă realizată de unităţile economice din surse proprii. Q . Pronosticarea asistenţei medicale. nct . Drept indicatori de argumentare a planului se folosesc: cota parte a localităţilor cu reţea de distribuţie a apei potabile în totalul localităţilor. salubritate. izvoare.). la substituirea în procesul de producţie a apei potabile cu cea industrială. În conformitate cu un plan se stabileşte creşterea reţelei de repartiţie a apei şi a celor de canalizare în oraşe. Totodată. din care pentru populaţie. precum şi reutilarea apelor uzate (după iepurare) în consumul productiv. în scopul asigurării echilibrului optim de capacitate. În acelaşi timp. etc. volumul total de apă ce urmează a fi distribuit anual. precum şi îngrijirea bolnavilor de către cadrele medicale în instituţii medico-sanitare sau la domiciliu. L – numărul producţiei pronosticat pentru localitatea respectivă. spaţii verzi. cota parte a localităţilor cu reţea de canalizare în raport cu debitul prevăzut în perioada de plan etc. din care potabilă. Organele administraţiei publice locale efectuează controlul asupra realizării planului de alimentare cu apă precum şi a normativelor stabilite la utilizarea raţională a acesteia. asistenţei sociale şi educaţia fizică Asistenţa medicală este considerată totalitatea de acţiuni care au loc în ocrotirea sănătăţii a populaţiei.norma de consum pe locuitor.norma tehnologică de consum de apă. gradul de aprovizionare a localităţilor cu conducte de apă potabilă şi industrială.

cheltuieli curente şi cheltuieli de investiţii pe locuitor pentru asistenţă socială. a bazinelor de înot. a sălilor de gimnastică. ajutând în mare măsură familia de grijile suportate. 10 . numărul de locuri în creşe de copii. centre stomatologice. prevederea categoriilor şi a volumului de servicii de asistenţă medicală şi socială considerate ca necesare în baza pronosticului. Cu referinţă la pronosticul asistenţei sociale. . a patinoarelor artificiale. Cu referinţă la educaţia fizică se stabileşte creşterea bazei materiale pentru atingerea acestui scop. În scopul argumentării pronosticului asistenţei sociale se utilizează o serie de indicatori. gradul de cuprindere a copiilor de 0-3 ani în creşe. a terenurilor de sport etc. care nu au mijloace proprii. care sunt abandonaţi de familii precum şi alte persoane descurajate. unităţi medico-sanitare necesare pe categorii şi tipuri. pronosticarea bazei tehnico-materiale. număr de personal pe specialitate şi nivele de pregătire. locuri în căminele de bătrâni şi pensionari. pe de altă parte. se ia în calcul. staţii de salvare. pentru a putea exista în mod independent. Concomitent se practică şi anchetele sociale în legătură cu cerinţele cetăţenilor de vârsta a treia de a locui în cămine de bătrâni. stabilindu-se numărul de săli sportive. . Reieşind din aceasta se stabilesc direcţiile prioritare de acţiune pe viitor în scopul micşorării gradului de morbiditate şi în acelaşi timp cota dintre activitatea preventivă şi cea curativă cât şi a mijloacelor necesare pentru atingerea măsurilor programate. sporirea veniturilor tuturor categoriilor de populaţie (care diminuează numărul cazurilor ce necesită serviciile de asistenţă socială) şi. necesare în corespundere cu cerinţele descrise anterior. pronosticarea personalului necesar. în scopul atingerii obiectivelor propuse. În acelaşi timp. Asistenţa socială constituie multiplele de măsuri şi mijloace prin care este sprijinită populaţia care nu au de lucru. Succesiunea lucrărilor de argumentare a pronosticului asistenţei sociale este următoarea: . . pe de o parte. Pronosticul asistenţei sociale începe cu o investigare a stării lucrurilor în comparaţie cu experienţele internaţionale. sursele de finanţare etc. pronosticarea mijloacelor necesare şi a celor aferente pentru această destinaţie şi etapizarea măsurilor propuse. se are în vedere identificarea factorilor care influenţează direct sau indirect starea de sănătate şi stabilirea unor corelări ce s-au adunat între aceşti factori şi starea de boală. costul mediu pe o persoană pentru ocrotirea sănătăţii şi pentru asistenţă socială. sporirea rolului societăţii în satisfacerea unor necesităţi de ordin social. În plan sunt luaţi în calcul următorii indicatori: paturi de spital total şi la 1000 locuitori. pe categorii. durata medie de viaţă. cum ar fi: gradul de morbiditate.

precum şi a planului de investiţii privind dezvoltarea unităţilor economice şi social-culturale. de investiţii şi totale pentru cultură şi artă pe locuitor. în ceea ce priveşte producţia de cărţi. numărul de locuri în cinematografe stabile la 1000 de locuitori. pentru biblioteci: numărul acestora şi numărul de volume de biblioteci etc. de exemplu.). numărul de locuri în cinematografe stabile cu bandă normală. pentru teatre: numărul de locuri în sălile de teatru şi la 1000 de locuitori. Pronosticarea unităţilor de cultură şi artă Pronosticarea unităţilor de cultură şi artă include crearea condiţiilor necesare pentru extinderea continuă a acestei activităţi şi creşterea eficienţei ei atât din punct de vedere social. case de cultură şi cluburi. pentru cinematografie: numărul filmelor de larg metraj. asigură elaborarea proiectului de plan. rezultând sporul de capacitate suplimentar care urmează a fi realizat prin investiţii. teatre. Pronosticul investiţiilor Organele administraţiei publice locale. tirajul şi volumul colilor de hârtie. După determinarea volumului posibil de investiţii şi repartizarea acestora pe raioane şi pe măsuri concrete se stabilesc priorităţile. numărul de persoane pe o cameră şi numărul de locuinţe la 1000 de persoane în perioada de bază. sursele de finanţare etc. Un loc aparte în pronosticarea investiţiilor locale îl ocupă construcţiile de locuinţe. săli de concerte. în postura lor de administratori ai planului de investiţii privind construcţia de locuinţe şi a lucrărilor tehnico-edilitare aferente. 11 . În calitate de indicatori sintetici vom indica: cheltuielile curente. de ziare şi reviste se folosesc următorii indicatori: numărul de titluri. Din capacitatea necesară. Necesitatea de construcţii începe de la suprafaţa locuibilă pe locuitor. numărul de spectatori la cinematografe. pentru argumentarea pronosticării acestei activităţi se folosesc un număr mere de elemente. muzee etc. În aşa mod. în aşa mod ca să asigure coordonarea dintre necesităţi şi posibilităţi. stabilită în baza unor normative. a documentelor cu caracter tehnico- economic necesare lucrărilor de investiţii în construcţii şi reparaţii capitale şi organizează activitatea de realizare a investiţiilor. Deşi la nivel naţional în plan se prevăd un număr mic de indicatori: volumul de servicii prestate cu plată (cinematografe. se scade capacitatea existentă la utilizarea ei optimă şi capacităţile care vor ieşi din funcţiune în timpul pronosticului. cât şi la nivel individual. de metraj mediu şi de scurt metraj. a informaţiei de sistematizare. Cât priveşte succesiunea acţiunilor. din care româneşti. ea este identică cu cea descrisă mai sus. Estimarea volumului necesar de investiţii se efectuează pentru orice domeniu de activitate (productiv sau neproductiv) în conformitate cu balanţa de capacitate.

lu – ieşirile de uz în timp. Este. să facem faţă cu succes la provocările tranziţiei şi la cele ale globalizării economiilor – să renunţăm la stereotipuri. L0 – populaţia urbană în perioada de bază. E de remarcat că volumul construcţiilor nu reprezintă numai sporul determinat de diferenţa dintre existent şi normative. Lt – idem în perioada de plan. să evităm fragmentările sociale păguboase. Acest lucru se înscrie în formula ce urmează: Vlt = L0 x (nt – n0) + (Lt – L0) x nt + lu + D (4. acest volum se măreşte cu sporul de locuinţe necesar creşterii populaţiei urbane şi cu suprafaţa de locuinţe ce urmează a fi dezafectată în perioada de plan prin ieşiri din uz şi prin demolări prin construcţii noi. Prin urmare. După calcularea volumului de suprafaţă locuibilă se determină suprafaţa utilă totală şi suprafaţa desfăşurată. menţinerea capitalului uman şi adaptarea acestuia la nevoile unei economii de piaţă care va sprijini dezvoltarea societăţii în ansamblu. Tranziţia ţării noastre va fi apreciată şi în viitor prin prisma răspunsului dacă oamenii trăiesc mai bine astăzi decât înainte. există numeroase semnale că atât în plan ştiinţific. cât şi în cel al politicilor concrete. n0– idem existent în perioada de bază. nt – normativul de timp de suprafaţă locuibilă pe cap de locuitor în localitatea urbană pe locuitor. esenţială pentru creşterea economică. la metode „scumpe” fără efect util pe măsura eforturilor şi a sacrificiilor. De altfel.5) în care: Vlt – volumul construcţiilor de locuinţe în perioada de plan (suprafaţa totală). credem timpul – dacă vrem să valorificăm şi să valorizăm eficient resursele de care dispunem. productivitatea muncii. D – demolări pentru construcţii noi în mp. motivaţia şi sănătatea oamenilor. se atestă la sfârşitul deceniului din mileniul trei acţiuni în direcţia promovării şi ocupării forţei de muncă. precum şi împărţirea lor pe tipuri de apartamente (după numărul de camere).deprinderile. alegerea şi aplicarea corectă a strategiilor aplicate pe piaţa muncii vor soluţiona o serie de probleme cum ar fi: lichidarea sărăciei extreme. 12 . Echitatea – modul în care se împart avantajele şi greutăţile – este importantă. În caz contrar nu vom putea ieşi din cercul vicios în care ne zbatem de un bun număr de ani şi nu vom putea motiva populaţia aptă de muncă să ramână pe piaţa muncii din Republica Moldova. Perioada de tranziţie nu este o perioadă de echitate. să acţionăm în favoarea lucidităţii şi realismului în politica economică şi socială. depinde de cunoştinţele.

instrumentele de producţie. înlocuirea unei mari cote întotdeauna 13 . în antrenarea acestor resurse. drept urmare considerate o strategie importanţă promovată la nivel macro. cât să producă. În acest sens. Fundamentarea ştiinţifică a deciziei constituie rezultatul utilizării unor metode logice şi riguros exacte de previziune. în diferite raporturi şi îmbinări se regăsesc în orice activitate economică. capital. Munca.Previzionarea resurselor de muncă Fiecare societate. se consideră factori de producţie care. este necesar de ţinut cont de o serie de particularităţi referitoare la reducerea timpului de muncă. ca şi de orice posibilitate de influenţare a acesteia într-un sens sau altul. să precizeze tendinţele şi cerinţele majore ale programului economico-social. În muncă se conţine capacitatea de anticipare şi de transformare a omului. materie primă). resursele naturale. atrase şi concentrate în activitatea de producere a bunurilor materiale şi a serviciilor. coordonare şi organizare a activităţilor etc. Planificarea. de combinare eficientă a restului factorilor de producţie. programarea. modul de distribuire a produselor (pentru cine să producă). între producţie şi consum şi deci. pe cale empirică. în ce mod să se producă – în funcţie de diversitatea tehnicilor de producţie şi a combinaţiilor de factori (muncă. Principala sarcină a previziunilor constă în semnalarea agenţilor economici a anumitor disproporţii. dezechilibre între resurse şi necesităţi. alte forme de previzionare reies din cea mai evidentă normalitate a fenomenelor economice. Elementul fundamental al unei decizii. prognozarea. alte surse supuse prelucrării. Nici un decident nu va putea adopta o decizie corectă numai pe baza intuiţiei. activitatea managerială. în lipsa unei evaluări riguroase a condiţiilor obiective şi subiective ale implementării acesteia. între cererea şi oferta agregată. care determină atât conţinutul cât şi realismul şi eficienţa acesteia. între venituri şi cheltuieli. Unul din obiectivele ştiinţei economice se referă la gestionarea anumitor resurse limitate. În virtutea dezvoltării noilor tehnologii. indiferent de forma de proprietate trebuie să se determine ce trebuie să se producă. resursele energetice. exprimat în contextul îmbinării unor indicatori cantitativi şi calitativi. Se cunoaşte că munca este factorul activ şi principal al producţiei. este firesc ca agenţii economici să fie interesaţi de cunoaşterea prealabilă a evoluţiei sau involuţiei vieţii social – economice. care să conducă la stabilirea unor variante de decizie cât mai eficiente. apa. echipamentele. studierea comportamentului uman. al priorităţilor şi al posibililor variante de soluţionare. satisfacerea diferitor necesităţi şi în creşterea continuă. informaţiile. Factorii de producţie reprezintă partea resurselor disponibile..

dar mai ales pe asimilarea progreselor cunoaşterii prin intermediul sistemului educaţional şi de formare profesională. nivelul de trai. transport. creator şi imaginativ bazat pe experienţă. în raport cu procesul demografic. asistenţei sociale. în baza tendinţelor de observare statistică de durată (extrapolare mecanică) şi/sau luând în calcul şi modificările ce vor avea loc în evoluţia demografică (extrapolare euristică). cultură. în primul rând. P0 = populaţia în perioada de bază. Este important să se ţină cont şi de imigraţia internaţională a resurselor de muncă. fluxurile migratorii ale acestuia fiind orientate dinspre ţările mai puţin dezvoltate spre cele mai dezvoltate. mai mari din factorul muncă prin factorul capital. în aspect cantitativ munca trebuie privită şi analizată. afirmarea efortului intelectual. cheltuielile populaţiei pentru învăţământ. n = numărul de ani de după anul de bază O (zero) până la anul final al pronosticului t. În opinia noastră. în cazul extrapolării mecanice (4. 14 . depinde de o serie de factori socio-economici cum sunt: durata medie a vieţii. Pronostic demografic Fiind conştienţi de rezultatele analizei pe piaţa muncii cu referire la studiile demografice în contextul elaborării metodologiilor previzionale. caracterizată de indicatorul sporul natural al populaţiei. sau speranţa medie de viaţă. calculat ca diferenţă între natalitate şi mortalitate. că un rol important revine consultării experţilor. ~ ∆p = rata anuală a evoluţiei populaţiei. din acest motiv poartă denumirea de metodă progresiei aritmetice: ~ Pt =P0 +n∆p .7) În care: Pt = populaţia estimată pentru pronostic. Determinarea evoluţiei populaţiei pentru o perspectivă se realizează prin metode globale şi metode analitice. Metode globale se aplică atunci când se cere numai cunoaşterea numărului total al populaţiei. ocrotirea sănătăţii. starea generală a sănătăţii populaţiei. etc. odihnă. acestea constau în proiectarea evoluţiei populaţiei prin extrapolarea directă a numărului total al locuitorilor ţării. remarcăm că evoluţia populaţiei. populaţia prezentându-se atât cu suport al factorului muncă (producător). cât şi ca şi destinatar al rezultatelor producţiei (consumator). în cazul extrapolării euristice (4. E de menţionat.6) ~ ~* Pt =P0 +n∆p ⋅K →Pt =P0 +n∆ p . Acest lucru se poate realiza pe două cai: 1) cu ajutorul ratei medii (sau a ratei absolute a creşterii anuale) în cazul unei evoluţii în progresie aritmetică.

Pentru a efectua calculul final este necesar să realizăm pronosticul populaţiei în anul de bază. din care motiv poartă denumire de metodă a progresiei geometrice. la schimbările provenite din nivelul de instruire. meserie. Pentru estimarea şi analizarea resurselor de muncă. vârstă. nivelul de pregătire a populaţiei. calculat în baza metologiei descrise mai sus. unităţi administrativ . 2) cu ajutorul ritmului mediu anual. În scopul prognozării schimbărilor pe piaţa muncii. aspecte de ordin demografic. medii. La rândul său. dacă K < 1. K = coeficient de corectare a tendinţei principale. iar pe de altă parte. în cazul unei extrapolări mecanice (4. se reduce sporul mediu calculate pe baza datelor din perioada precedentă. = ritmul creşterii anuale. după care calculul populaţiei pentru arealul de pronostic. ca diferenţa între natalitate şi mortalitate este corectat şi cu soldul migrator. etc. gen. cât şi a celor economici. determinarea numărului de noi născuţi vii ca şi al deceselor în perioada de pronostic. dezvoltarea economică influenţează principalele fenomene demografice. pe gradele de calificare.8) Sau Pt = Po (1+ Fp)n în cazul unei extrapolări euristice (4. în baza relaţiei: Pt = Po + No – Eo + Io Dacă sporul natural al populaţiei. multitudinea de profesii şi specialităţi. Resursele de muncă a unei ţări influenţează desfăşurarea activităţii economice atât prin schimbările cantitative. trebuie să ţinem cont de structura populaţiei pe grupe de vârstă. este necesar să se ia în calcul schimbările care au loc în structura forţei de muncă. 15 . Pronosticul forţei de muncă. care s-au extins asupra ocupării forţei de muncă şi a şomajului.9) În care rp. Pt = Po (1+rp)n. gen. şi a informării despre situaţia reală pe piaţa muncii. Metode analitice (pe componente) constau în proiectarea iniţială a subpopulaliei şi corelarea componentelor care condiţionează dinamica populaţiei (populaţia în ansamblu sau pe diferite sectoare. Indică estimarea experţilor în ceea ce priveşte modificarea evoluţiei tendinţei. în cazul unei evoluţii în progres geometric. ce re referă la structuri. cât şi pin schimbări calitative. luând în consideraţie atât influenţa factorilor demografici. medii. în aşa mod se estimează dinamica populaţiei totale a ţării. Până în prezent nu avem elaborat un studiu privind populaţia ţării. starea de sănătate. unităţi administrativ teritoriale. pe zone. estimarea emigrărilor şi imigrărilor în aceeaşi perioadă.teritoriale). dacă K > 1 acest spor se amplifică. Pentru determinarea dimensiunilor resurselor de muncă şi ale gradului de folosite a acestora trebuie să se cunoască locul pe care-l ocupă diferitele categorii de resurse de muncă pe piaţa muncii. ca diferenţa între emigrări şi imigrări.

În această ordine de idei. considerăm necesar a menţiona că previziunile economice sunt imperios necesare şi joacă un rol determinant în planificarea strategică a pieţii muncii. ramuri şi subramuri. Chiar şi dacă în rezultatul evaluării pieţei muncii se prognozează o creştere a numărului de locuri de muncă. determină caracterul complex al economiei şi impune cu necesitate asigurarea unei orientări. Din acest punct de vedere. în opinia noastră. Menţionăm. un rol important. 16 . a unor ordonări a fluxurilor economice la nivelul economiei. necesităţile economiei sunt mari şi în continuă creştere. Tot aşa activităţile economice din diferite localităţi sunt legate între ele prin relaţii strînse de schimb integrându-se astfel într-un proces complex ce cuprinde întreaga ţară. organizarea unui pronostic pe un termen mai lung trebuie pornită de la o evaluare demografică. În anexa 27 am prezentat ponosticul participării populaţiei din Republica Moldova la activitatea economică în perioada 2009-2013 în care se observă această tendinţă. în timp ce resursele sunt limitate şi epuizabile. îi revine pronosticului demografic. În condiţiile ţării noastre. unităţi administrativ- teritoriale. Existenţa acestor interdependenţe între unităţi. realizându-se astfel circuitul continuual reproducţiei. în special când ne referim la previziunea pe termen lung. pentru ca o întreprindere sau o ramură să-şi poată organiza activitatea este necesar ca alţi agenţi economici sau alte ramuri să-i furnizeze mijloace de producţie necesare şi să-i absoarbă produsele.