You are on page 1of 7

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI


DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
CATEDRA DE DIDACTICĂ ŞTIINŢELOR SOCIO-UMANE

MODUL PEDAGOGIC
NIVELUL I

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI


MANAGEMENTUL ACTIVITATII FIZICE SCOLARE IN
TIMPUL LIBER AL ELEVULUI

BIRIŞ GABRIEL
BORS VLAD
BRESFELEAN ALIN

EFS,EXTENSIA BISTRIŢA
FORMĂ DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ZI
BISTRIŢA

~ 2011 ~
Managementul activitatii fizice scolare
in timpul liber al elevului

Praticarea activitati fizice trebuie sa fie privita de catre elevi studenti parintii ca si
o activitate cotidiana practicata din placere, ale carei consecinte sunt simtite atat in viata
sociala cat si in starea de sanatate a fiecarui individ. Pe langa activitatile fizice scolare
obligatorii (prevazute in programa scolara) practicarea exercitilor fizice pentru ocuparea
timpului liber trebuie sa fie o prioritate in acceptiunea fiecarui profesor de sport.

Obiectivele generale ale educatiei fizice si sportului in invatamant.


Educatia fizica; latura importanta a procesului instructiv educativ al tineretului,
are o contributie majora in realizarea unor obiective de maxima importanta sociala. Se
adreseaza in primul rand copiilor si tinerilor (acestia se afla intr-o etapa optima pentru
influentare fizica si psihica) prin:
-formarea de cunostinte, priceperi si deprinderi de practicare a exercitiilor fizice;
-formarea de obisnuinte cu scopul realizarii principiilor educatiei permanente;
-modelarea personalitatii.

Activitatile fizice scolare de timp liber se pot imparti in:

1.Activitati necompetitionale:
- turism
- jocuri
- serbari
- demonstratii
- gimnastica de intretinere
- gimnastica aerobica

2.Activitati sportive pentru toti:


- campionate
- crosuri
- concursuri scolare

3.Activitati sportive de performanta:


- in unitati de profil sportiv

A face multa miscare, a se dezlantui, a-si testa propriile capacitati fizice, toate
acestea au fost acum 20 de ani pentru copii ceva de la sine inteles. Astazi lucrurile nu mai
stau la fel. Stilul de viata a celor mici s-a modificat in toiul schimbarilor sociale, radical.
Sunt privati de dreptul de a creste in ritmul lor normal din cauza unui complex de factori
in care intra alimentatia de tip ,,junk –food” suprasolicitarea la scoala, (cu toate ca
programele scolare sunt ,,simplificate” in fiecare an) jocurile pe calculator, televiziunea,
exigentele parintilor
Conceptul de miscare, educatie fizica incepe usor, usor sa dispara.Copiii ar trebui
invatati sa faca educatie fizica, nu doar sa se joace cu mingea. Doua ore de sport nu sunt
suficiente pentru dezvoltarea lor.Orele dedicate sportului nu trebuie inlocuite cu altele ,in
special matematica si romana fara sa se tina cont fe faptul ca miscarea in aer liber,
practicarea sportului amelioreaza conditia umana, implicit calitatea vietii, iar practicantul
activitatilor sportive dobandeste un ansamblu de cunostinte si abilitati benefice ata
pentru sine cat si pentru societatea din care fac parte.
Conditiile copilariei devin din ce in ce mai dramatice, în special in mediul urban.
Circulatia, masinile rapesc copiilor spatiul lor de joaca, unde pot da frau liber nevoii de
miscare in mod spontan si fara riscuri.Complexurile sportive, terenurile de sport sunt
insuficiente. Acestea au ca rezultat contactul mai strans al copiilor cu ,,terenul de joaca”
din apartament.
Jocurile pe calculator, precum si consumul ridicat de televizor sunt responsabile
pentru deformarea legaturii de sine intelese a copiilor cu miscarea si sportul. Abia mai
sunt activi fizic, sunt invadati de stimuli optici si acustici. Televizorul preia adesea rolul
partenerului de joaca, in cazuri extreme chiar rolul celui care educa. Marketingul agresiv
promoveaza excesiv produsele de tip ,,junk-food”, atrag atentia copiilor prin intermediul
premiilor.
Astfel copiii devin plante de apartament la o varsta cand dezvoltarea musculaturii, a
oaselor si sistemului nervos sufera modificari radicale.

Portretul robot al copilului modern din Romania


- este sedentar din cauza televizorului (se uita in exces la desene animate), a lipsei de
miscare, sta mult in fata calculatorului;
- acumuleaza multe informatii de la varste din ce in ce mai fragede;
- are probleme de sanatate, ia des medicamente;
- mananca si isi sarbatoreste ziua de nastere la fast-food;
- vrea sa devina vedeta si nu acorda timp suficient educatiei

Un copil crescut in spiritul jocului, miscarii, sportului accepta diversitatea celui de langa
el, devine tolerant fata de o perspectiva diferita de a vedea lumea, se obisnuieste sa-si
exercite responsabilitatea, capata deprinderi si priceperi de a obtine eficienta in tot ceea
ce face, dobandeste spirit de cooperare si o mai mare posibilitate de manifestare
creatoare, isi imbogateste cultura generala intelectuala, dobandeste atitudini favorabile
integrarii sociale, realizand ca traiesc intr-o comunitate nu intr-o competitie oarba.

Miscarea, jocul si sportul sunt elemente componente ale educatiei si formarii de care nu
ne putem dispensa. Contributia lor la realizarea sarcinilor scolii de a educa si de a forma
poate fi motivata din perspective teoretice diferite. Sanatatea este un argument important
dar nu singurul:
→ Din punct de vedere antropologic omul este o fiinta pentru care miscarea si
experienta sunt inerente, ceea ce inseamna utilizarea tuturor simturilor pentru pentru a-si
face o imagine asupra lumii si asupra lui insusi.
-→ Din punct de vedere al dezvoltarii psihologice, copilul are nevoie de ocazii
variate pentru explorarea si cunoasterea mediului sau inconjurator.
→ Din punct de vedere al psihologiei invatarii si al neurofiziologiei perceptiile
si miscarea sunt roadele invatarii copilului.
→ Din punct de vedere al sanatatii sunt indispensabile pentru a combate
multitudinea imbolnavirilor din cauza lipsei de miscare, pe care multi copii o prezinta in
momentul in care intra la scoala.
→ Din punct de vedere psiho-social ofertele de miscare sunt necesare pentru a se
adapta diferitelor modificari sociale care survin pe parcursul vietii .
→Din punct de vedere al prevenirilor accidentelor si din punctul de vedere al
educatiei sigurantei este absolut obligatoriu ca aptitudinile motrice ale copilului sa fie
antrenate pentru a preveni accidentele.
Lumea copilului este o lume a mişcării – ce învaţă copiii prin mişcare ?
Pentru majoritatea adulţilor sănătatea, precum şi un corp frumos, armonios constituie un
motiv important pentru a face mişcare şi sport. Pe copii nu acest lucru îi îndeamnă. Ei fac
mişcare pentru simplul fapt că găsesc în asta o sursă de plăcere şi bucurie.
Cercetătorii vorbesc despre ,,socializarea puerilă” sau de “experienţe de prima mână”.
Copiii sunt ,,dirijorii” dezvoltării lor proprii.
Curiozitatea copilului este mare, ea fiind parte a dezvoltării sănătoase a acestuia. Creierul
este încă plastic şi cu o puternică sete de experienţă; el inventariează uşor impresii şi
învaţă repede cum să le salveze ca modele complexe în memorie. Ei pot asimila mai mai
multe experiente prin contactul direct cu mediul care-i înconjoară. Prin atingere, pipăire,
mirosire, auzire, vedere, căţărare şi balansare copiii îşi experimentează în mod activ
mediul şi propriul corp. Ei antrenează astfel inconştient ceea ce le va folosi o viaţă
întreagă.
Înţelegerea prin atingere a tot ce ne înconjoară este de o adâncă semnificaţie.
Astfel se antrenează simţul tactil şi înţelegerea formelor. Doar prin contactul direct
palpabil cu mediul ce urmează a fi descoperit şi perceperea celor cinci simţuri pot copiii
să trăiască experienţe reale şi să creeze legături între diferite elemente (,,experienţe de
prima mână”).

Copiii au nevoie de un mediu pe care s-o poată palpa, simţi, auzi, mirosi, în care
să se poată mişca şi aduna experienţe. Un obiect rotund , o minge de exemplu, se
rostogoleşte. De aceea este greu de ţinut sub control, pe când un obiect unghiular rămâne
pe loc. Încercarea copiilor de a “prinde” obicte de orice fel devine astfel şi înţelegerea,
priceperea lucrurilor abstracte. Palpând un obiect ei ,,prind” de fapt idei, parcurg un
proces de înţelegere. Cel concret este temelia celui abstract. Activitatea mâinilor este
parte importantă a dezvoltării cunoaşterii, judecăţii şi înţelegerii, prin urm are a
dezvoltării intelectuale. Gândirea parcurge până la urmă drumul activităţii manuale; prin
contactul activ cu obiectele încă necunoscute copilului din mediul înconjurător el
dobândeşte prin joacă stăpânirea abstractă ale acestora.

Copiii erei tehnotronice sunt mult mai receptivi si mai atrasi de sporturile in aer
liber, de diverse activitati outdoor, decat de sporturile care au reprezentat un mijloc de
recreere pentru generatia noastra. Orele de educatie fizica si sport, bazele materiale ale
scolilor nu pot satisface nevoile lor de a exersa diversele aptitudini, deprinderi motrice,
de a-si testa fortele in conditii cat mai variate. Pentru a-i angrena intr-o activitate sportiva
este foarte important sa le oferim o gama cat mai larga de posibilitati de miscare.
Organizarea taberelor cu caracter sportiv, infiintarea cluburilor pentru copii unde sa guste
din placerea inotului, schiului alpin, schiului fond, schiului de tura, explorarii padurii pe
bicicleta, patinajului, inline skating-ului, skatebord-ului, a escaladarii, catararii, a
drumetiilor in munti, a raftingului, a sporturilor nautice, a diverselor jocuri cu mingea, a
gimnasticii, a dansului etc. ar conduce sigur la reusita, am castiga copiii pentru sport, iar
prin castigarea copiilor pentru sport ii castigam si pentru viata.

Activitatile fizce extra scolare in opinia noastre se pot clasifica in activitati indoor
si outdore. Din cadrul activitatilor indore am putea enumera:
-fitness
-aerobic
-pilates
-culturism
-tae-bo
-sporturi individuale sau de echipa care necesita o sala pentru desfasurarea activitatii (atat
in regim de performana cat si character de loisir sau intretinere)
Activitati autdore:

-turismul active (prin practicarea activitatilor sportive de tip outdor)


-ambarcatiunii
-escalada
-ciclism(montan sau de sosea)
-ski(alpin sau fond)
-drumeti
-tabere

Omul se afla intr-o relatie permanenta cu mediul ambient, reprenentat atat de factorii
naturali cat si de factorii sociali care impreuna joaca un rol extreme de important in
evolutia si dezvoltarea fiecarui individ.
Factorii naturali sunt inflientati in mod direct de catre mediul natural in care traim
si ne dezvoltam, factori sanogeni si patogeni .Sarurile minerale care se gasesc in natura si
de care orgnaizmul are nevoie pentru o buna functionare, apa care reprezinta elemental
fundamental si de neinlocuit in organismul uman sunt doar cativa din factori sanogeni
oferiti de natura. Pe langa acesti factori uni dintre ei fundamentali in existenta fiintelor
vii, mediul natural gazduieste si o serie de factori patogeni, microbii, virusii, substante
toxice.
Practicarea anumitor exerciti fizice in mediul natural poate sa reprezinte un mijloc
de odihna activa eliminand oboseala nervoasa si stresul cauzat de activitatile cotidiene.
Efortul fizic, nu doar oboseste organismul ci invioreaza refacerea functilor organismului,
determinand modificari fiziologice importnte in organism pentru adaptare cum ar fi:
cresterea numarului de hematii, cresterea frecventei si amplitudini respiratorii
determinand si un metabolism crescut)
Factori sociali sunt rezultatul mediului social al fiecarui individ, accesul la
educatie, cultura, starea pecuneara si influientele comunitatii sociale asupra individului
sunt doar cativa dintre factori determinanti in dezvoltarea si evolutia fiecarui individ.
Lipsa sau existenta “culturii sportive” in cadrul unei comunitati in care individual creste
si se dezvolta ,de cele mai multe ori isi lasa amprenta si asupra practicari sau nu a
sportului ,fie ca si activitate de loisir fie ca si sport de performanta.

,,,Daca doresti sa ai un copil inteligent, dotat, trebuie sa-i dezvolti forta pe


care inteligenta i-o va cultiva, sa-l faci sanatos si robust pentru a-l face
intelept si cu judecata…lasa-l sa lucreze, obisnuieste-l sa activeze. Sa ai
grija sa se miste mult. Sa fie un om puternic trupeste, in curand va deveni
puternic si intelectual”,J.J. Rousseau