You are on page 1of 41

CAPITOLUL VI

ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII. APLICAŢII

Şirurile şi seriile de funcţii reale sunt o generalizare naturală a
şirurilor şi seriilor de numere reale, care permit o definire riguroasă a unor
funcţii elementare de bază şi au multe aplicaţii.
O clasă importantă de serii de funcţii sunt seriile de puteri (numite
şi serii întregi) ale căror sume parţiale sunt polinoame şi din acest motiv,
posedă proprietăţi bune de calcul; de asemenea sunt folosite pentru a defini
în mod riguros unele funcţii elementare de bază. Altă clasă de serii de
funcţii sunt seriile trigonometrice care au aplicaţii în studiul unor procese
periodice din diverse domenii; în particular seriile Fourier sunt intim
legate de reprezentarea semnalelor periodice cu posibilităţi de adaptare la
tehnicile moderne de calcul.

1. Şiruri de funcţii. Serii de funcţii. Criterii de
convergenţă uniformă.

Fie A ⊂ R o mulţime oarecare, A ≠ ∅ şi vom nota prin:
⎧ notat

⎪ F ( A ) = F ( A ,R ) = { f | f : A → R; f funcţie}
⎪M ( A ) = { f | f : A → R; f funcţie mărginită pe A}
⎪⎪
(VI.1) ⎨C ( A ) = { f | f : A → R; f funcţie continuă pe A}

⎪B ( A ) = { f | f : A → R; f funcţie mărginită şi continuă pe A}
⎪ notat
⎪⎩D ( A ) = { f | f : A → R; A = I interval şi f derivabilă pe I} = D ( I)

407

Avem: B ( A ) ⊆ C ( A ) ⊆ F ( A ) şi în raport cu operaţiile algebrice de

adunare: f + g (f, g ∈ F (A)) şi înmulţire cu scalari reali: λf (f∈F (A); λ∈R)
aplicate funcţiilor reale de o variabilă reală; cele trei familii (clase) de
funcţii reale: B (A), C (A), F (A) sunt spaţii R – liniare. Dacă A⊂ R este
mulţime compactă, atunci B (A) = C (A); în particular pentru A = I interval
din R, avem D (A) ⊂ C (I).

Pentru ∀f∈ M (A) se defineşte norma supremum sau norma
uniformă a lui f, prin:
⎧ def
⎪ f = sup f ( x ) , ∀f ∈ M ( A )
( VI.2.) ⎨ x∈A

⎪d ( f , g ) = sup f ( x ) − g ( x ) = f − g , ∀f , g ∈ M ( A )
⎩ x∈A

şi se verifică, prin calcul direct, axiomele de definiţie:
(N1) f ≥ 0, ∀f ∈ M ( A ) şi f = 0 ⇔ f = 0 pe A

(N2) λf = λ f , ∀λ ∈ R şi f ∈ M ( A )

(N3) f + g ≤ f + g , ∀f , g ∈ M ( A )

şi respectiv:
(D1) d ( f , g ) ≥ 0, ∀f , g ∈ M ( A ) şi d ( f , g ) = 0 ⇔ f ≡ g pe A

(D2) d ( f , g ) = d ( g , f ), ∀f , g ∈ M ( A )

(D3) d ( f , g ) ≤ d ( f , h) + d (h, g ), ∀f , g , h ∈ M ( A )

Definiţia VI.1.
Se numeşte şir de funcţii reale definite pe A⊂ R, orice funcţie:
⎧⎪ f n : A → R pentru ∀n ∈ N

⎪⎩ x ∈ A ⎯⎯→ f n ( x ) ∈ R , f n ∈ F ( A ) , ∀n ∈ N
fn

408

unde elementele şirului f n ∈F ( A ) , ∀n ∈ N s-au notat prin:

( f n )n≥1 sau ( f n ) sau f n cu n ∈ N .

Definiţia VI.2.
Fie fn: A → R un şir de funcţii reale şi f : A → R o funcţie reală.
1] Şirul fn converge punctual (simplu) la funcţia f pe A, notat
f n ⎯⎯
pc
A
→ f dacă f n ( x ) ⎯⎯
R
→ f ( x ) în fiecare punct x ∈ A.

2] Şirul fn converge uniform la funcţia f pe A, notat f n ⎯⎯
uc
A
→ f , dacă:

(VI.3.) ∀ε > 0, există nε ∈N (independent de x) a. î. ∀ n ≥nε ⇒
⇒ | fn (x) – f(x)| < ε, ∀x∈A.
3] Şirul (fn) este şir uniform - Cauchy pe A, dacă:
(VI.4.) ∀ε > 0, există nε ∈N (independent de x) a. î. ∀ n ≥nε şi ∀ p ≥ 1⇒
⇒ | fn+p (x) – fn (x)| < ε, ∀x∈A.
Observaţii:
1) Dacă A0 ⊆ A şi f n ⎯⎯
pc
A
→ f , atunci f n ⎯⎯
pc
A0
→ f respectiv dacă:

f n ⎯⎯
uc
A
→ f , atunci:
y
f n ⎯⎯
uc
A0
→f.
f+ε
fn 2) Convergenţa uniformă a
f
şirului (fn) la f pe A se
f−ε
poate interpreta geometric
astfel: ∀ε > 0 fixat, trasăm
graficele funcţiilor f, f - ε,
f + ε şi atunci există nε ∈N
0 (a,0) (b,0) x
a. î. graficul funcţiei fn cu
n ≥ nε este situat între graficul lui f - ε şi f + ε ([36]).

409

Exemple:
sin x
1. f n ( x ) = cu x ∈ R şi f n ⎯⎯
pc
→ f cu f(x)= 0, ∀x∈R.
n2 + 1 R

n2 x2 + 1
2. f n ( x ) = cu x ∈ R şi f n ⎯⎯
pc
→ f cu f(x)= x 2 , ∀x∈R.
n2 + 1 R

x2 + 1
3. f n ( x ) = cu x ∈ R şi f n ⎯⎯
pc
→ f cu f(x)= 0, ∀x∈R.
n +1 R

cos nx
4. f n ( x ) = cu x ∈ [ 0, π] şi f n ⎯⎯⎯
[0, π]→ f cu f(x)= 0, ∀x∈[0, π].
pc

n +1
2

Fie fn: A → R, n∈N un şir de funcţii reale şi îi asociem şirul de sume
parţiale:
n
(VI.5.) Sn: A → R S n ( x ) = ∑ f k ( x ), x ∈ A deci:
k =0

Sn(x) = f 0 ( x ) + f1 ( x ) + ... + f n ( x ) , x ∈ A.

Definiţia VI.3.
Fie şirul de funcţii reale ( f n )n∈N definite pe A şi şirul de sume parţiale

asociat prin (VI.5), ( Sn )n∈N .

1] Perechea de şiruri de funcţii reale definite pe A: (( f )
n n∈N , ( S n )n∈N ) se

numeşte serie de funcţii reale de termen general fn şi cu şirul sumelor
∞ ∞
parţiale Sn, notată prin: ∑
n=0
f n sau ∑ f n sau ∑ f n sau ∑ f n ( x ), x ∈ A .
n≥0 n n≥0

410

⎥ cu suma S ( x ) = .2] Seria de funcţii ∑f n n este simplu convergentă sau punctual pc convergentă pe A cu suma S dacă S n ⎯⎯ pc A → S şi notăm S = ∑ f n . + x n = + cu ⎣ 3⎦ k =0 1− x 1− x 1 S n ⎯⎯⎯ pc ⎡ 1⎤ → S ( x) = ⎢0. ∞ ∞ Seria 1 + ∑ f n ( x ) = 1 + ∑ ( x n +1 − x n ) are Sn ( x ) = 1 − x + x n +1 şi: n =1 n =1 ⎧⎪1 − x. ⎣ 3⎦ 1− x 2. 1] cu suma S ( x ) = ⎨ .1) ∞ S n ⎯⎯pc ⎯ [0. 1]. ⎪⎩1.1] → S ( ) ⎨ x = deci 1+ ∑ ( x n +1 − x n ) este punctual ⎪⎩1. x = 1 n =1 ⎪⎧1 − x. n 4] Seria de funcţii ∑ f ( x) n n este absolut convergentă pe A dacă seria ∑ f ( x) n n este convergentă în ∀x∈A. x ∈ [ 0. 3 ⎥ 1− x deci seria de funcţii ∑ f =∑x n≥0 n n≥0 n este punctual ⎣ ⎦ ⎡ 1⎤ 1 convergentă pe ⎢ 0. x ∈ [ 0. f n ( x ) = x n . f 0 ( x ) = 1.. x ∈ ⎢0. ⎥ şi Sn ( x ) = ∑ x k = 1 + x + .1) convergentă pe [0. f n ( x ) = x n +1 − x n cu n ≥ 1 şi x∈[0.. x = 1 411 . n 3] Seria de funcţii ∑f n n este uniform convergentă pe A cu suma S dacă uc S n ⎯⎯ uc A → S şi notăm S = ∑ f n . Exemple: ⎡ 1⎤ n 1 x n +1 1.

1. Din definiţia VI. Teorema VI. 1]. există nε(x) a. Convergenţa punctuală şi respectiv convergenţa uniformă a unei serii de funcţii. vom indica numai un criteriu de comparaţie (criteriul lui Weierstrass) specific pentru serii de funcţii.2. ∀ε > 0.3) adevărată implică (VI. dar nu şi invers.6). revine la a studia tipul de convergenţă al şirului de sume parţiale conform definiţiei VI. î.. Observaţii: 1. f n ⎯⎯ pc A → f se exprimă prin inegalităţi. ∀ n ≥ nε (x)⇒ ⇒|fn(x) – f(x)| < ε. Fie f.6.1]→ S ( x ) = x . nu este adevărată. f n ( x ) = − cu n ≥ 1 şi x ∈[-1. Fie f.2. fn∈ F (A) (n∈N) şi dacă f n ⎯⎯ uc A → f atunci f n ⎯⎯ pc A → f . 2. astfel: (VI. Reciproca în general. fn∈ F (A) (n∈N) atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente: 412 . Teorema VI. 1] avem S n ( x ) = x − şi n n +1 n +1 ∞ ⎛ x n x n +1 ⎞ [-1.) Pentru fiecare x ∈ A. Demonstraţia este directă deoarece (VI. x n x n +1 x n +1 3. Pentru studiul convergenţei unei serii de funcţii se vor putea folosi toate teoremele relative la convergenţa şirurilor de funcţii. Seria de funcţii S n ⎯⎯⎯pc ∑1 ⎜ n − n + 1 ⎟ este punctual ⎝ ⎠ convergentă cu suma S(x) = x pe [-1.3.

∀x∈A şi ∀n∈N (criteriul majorării prin αn ∈ R *+ ). |fn(x) – f(x)| ≤ ε. n≥1 un şir de funcţii reale. ∀x∈A şi n≥1. ∃ nε ≥ 1 a. î.Cauchy. n →∞ (ivv)⇒ (iv) Notăm αn = g n ∞ . 2) lim ⎡sup f n ( x ) − f m ( x ) ⎤ = 0 n →∞ ⎢ ⎣ x∈A ⎥⎦ m →∞ 413 . î.(i) f n ⎯⎯ uc →f. î. În mod x∈A n →∞ ⎣ x∈A ⎦ direct. atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente: 1) ( f n )n≥1 şir uniform . Teorema VI. n →∞ |fn(x) – f (x)| ≤ αn. folosind definiţia normei || ⋅ ||∞. def Demonstraţie: (i)⇒ (ii) Avem: f n ⎯⎯ uc A → f ⇔ ∀ε>0. ∀ n ≥ nε avem sup f n ( x ) − f ( x ) ≤ ε ⇔ există lim ⎢⎡sup f n ( x ) − f ( x ) ⎥⎤ = 0 . rezultă echivalenţele: (ii)⇔(iii) şi (iv)⇔(ivv). deci |fn(x) – f(x)| ≤ αn.3. (ii) lim ⎡⎢sup f n ( x ) − f ( x ) ⎤⎥ = 0 . n ≥ 1 şi avem αn ⎯⎯ R → 0. |fn(x) – f (x)| ≤ |gn(x)| ∀x∈A şi ∀n∈N (criteriul majorării prin şiruri (gn) uniform convergente la g = 0 pe A). ∀x∈A şi ∀ n ≥ nε ⇔ ∀ε>0. (ivv) există gn ∈ F (A) cu gn ⎯⎯ uc A → 0 a. î. A n →∞ ⎣ x∈A ⎦ (iii) lim f n − f ∞ =0 (iv) există αn > 0 (n∈N) şi αn ⎯⎯ R → 0 a. Implicaţia (iv)⇒(iii) rezultă din faptul că n→∞ n →∞ f n − f ≤ αn. ∀ n ≥ 1 şi αn ⎯⎯ R → 0 implică lim f n − f n =0. Pentru a arăta (iii)⇔(iv) notăm αn = fn − f n cu n ≥ 1 şi atunci lim α n = lim f n − f n = 0 . ∃ nε ≥ 1 a. Fie fn∈ F (A).

m ≥ nε trecem la limită pentru m → ∞ şi n fixat. În inegalitatea |fn(x) – fm(x)| ≤ ε.4. m≥ nε ⇒ sup f n ( x ) − f m ( x ) ≤ ε ⇔ lim ⎡sup f n ( x ) − f m ( x ) ⎤ = 0 . ∀x∈A. ∀n. Fie ε>0 fixat şi cum f n ⎯⎯ uc A → f . |fn(x) – f(x)| ≤ . Demonstraţie: Dacă f n ⎯⎯ uc A →f ⇒ ( f n )n≥1 şir uniform . 2 2 ∀ p ≥1 şi ∀x∈A. deci avem: 414 . În mod analog. x ∈ A fixat şi f n ⎯⎯ pc A → f cu n →∞ f : A → R. 3) lim f n − f m ∞ =0 n →∞ m →∞ Demonstraţie: def 1) ⇒ 2) ( f n )n≥1 uniform . x∈A n →∞ ⎢ ⎣ x∈A ⎥⎦ m →∞ folosind definiţia normei || ⋅ ||∞.Cauchy pe A.Cauchy există nε∈N cu nε ≥ 1 a. ( f n )n≥1 uniform . 2 ∀x∈A şi ∀n ≥ nε .fundamantal pe A). ∀x∈A şi ∀ n. ∃ nε∈N a. şirul numeric ( f n ( x ) )n≥1 este şir Cauchy de numere reale şi deci converge în R. m ≥ nε avem: |fn(x) – fm(x)| ≤ ε. Teorema VI. Dacă ( f n )n≥1 uniform – Cauchy pe A ⇒ fn uniform convergent pe A. Pentru x∈A fixat. notăm cu f limita sa: (*) f ( x ) = lim f n ( x ) . deci: ε ε f n+ p ( x ) − fn ( x ) ≤ f n+ p ( x ) − f ( x ) + f ( x ) − fn ( x ) ≤ + = ε . pentru n≥1 şi f∈F (A). se arată 2) ⇔ 3) şi deci 1) ⇔ 3). î.Cauchy pe A (şir uniform . î. (Teorema lui Cauchy pentru şiruri) Fie fn∈ F (A). Fie ε>0 fixat şi cum fn uniform .Cauchy ⇔ ∀ε>0. ∃ nε∈N* a. î. ∀n ≥ nε .Cauchy ε pe A. atunci: f n ⎯⎯ uc A → f ⇔ (fn) este şir uniform . ∀ n.

. ∀x∈A ⇔ (VI. deci m →∞ f n ⎯⎯ uc A → f după (*). ∀x∈A.4 S n ( x ) = ∑ f k ( x ) este uniform convergent pe A ⇔ ( Sn )n≥0 este şir k =0 def fundamental .. î.Cauchy pe A. ∀n ≥ nε şi ∀p ≥ 1 ⇒ ⇒| fn + 1(x)+ + . Demonstraţia este directă din teorema lui Cauchy pentru convergenţa uniformă a şirurilor de funcţi reale (teorema VI. î.1. ∃ nε ∈N (independent de x) a. ∀x ∈ A ⇔ ∀ε >0. ∞ def Demonstraţie: ∑n=0 fn este uniform convergentă pe A ⇔ n Teorema VI. pentru n∈N. 415 . ∃nε∈N (independent de x) a.5. dacă şi numai dacă: (VI...4). A ⊆ R şi seria de funcţii ∑f n≥0 n . n≥1. (fn) este şir uniform . ∀ n ≥ nε şi ∀p ≥ 1 ⇒ | fn + 1(x)+ . Consecinţa VI.) ∀ε>0.7). Seria de ∞ funcţii ∑f n=0 n este uniform convergentă pe A. ∀ n ≥ nε şi ∀p ≥ 1 ⇒ S n + p ( x ) − S n ( x ) < ε.Cauchy pe A ⇔ ∀ε > 0. Teorema VI. ∃ nε ∈N a. î. + fn + p(x)| ≤ ε.7. Fie fn∈ F (A). + fn + p(x)| < ε. lim f n ( x ) − f m ( x ) = f n ( x ) − f ( x ) ≤ ε. dacă şi numai dacă. (Teorema lui Cauchy pentru serii) Fie fn∈ F (A). Şirul de funcţii reale (fn) este uniform convergent pe A. ∀x ∈ A şi ∀ n ≥ nε.

atunci şi seria ∑f n=0 n este uniform convergentă pe A.. + fn + p(x)| ≤ | fn + 1(x)| + . pentru n∈N şi ∑ n=0 f n . n ∈ N ) astfel încât: 0 ∞ f n ( x ) ≤ an . ∞ T. î. Teorema VI. ∀ n ≥ nε şi ∀p ≥ 1⇒ | fn + 1(x)+ . ∀ n ≥ nε şi ∀p∈N ⇒ an + 1 + . î. ∀x∈A ⇔ ∑f n=0 n este uniform convergentă pe A..6. ∃ nε∈N a. ∀x ∈ A şi ∀n ∈ N . ∃ nε∈N a. Dacă seria ∑0 f n este uniform ∞ convergentă pe A. î. atunci seria de funcţii ∑f n=0 n este absolut şi uniform convergentă pe A. + an + p < ε.5. Consecinţa VI. + fn + p(x)| ≤ ∞ ≤ | fn + 1(x)| +.. avem: ∀ε > 0. Dacă există o serie numerică ∞ cu termeni pozitivi ∑a n convergentă ( an > 0. Demonstraţie: După teorema Cauchy pentru serii. ∞ ∞ Fie fn∈ F (A).. n ≥1 şi seria de funcţii ∑f n=0 n . ∀ n ≥ nε şi ∀p∈N⇒ ∞ | fn + 1(x)+ .+| fn + p(x)| < ε.2.) ∞ aplicată seriei ∑0 f n rezultă: ∀ε > 0. (teorema VI....+ | fn + p(x)| ≤ an + 1 + ... ∀x∈A ⇔ ∑f n=0 n este 416 .Cauchy Demonstraţie: Seria ∑ an ( an> 0) convergentă 0 ⇔ ∀ε>0∃ ∞ nε∈N a. Aplicăm seriei ∑f n=0 n teorema lui Cauchy pentru serii folosind şi ipotezele din enunţ.. + an + p < ε. (Criteriul lui Weierstrass) ∞ Fie fn∈ F (A)...

III) ∑f n≥0 n normal convergentă pe A ⇔ ∑ n≥0 f n normal convergentă pe A ⇔ ∑ ⎛⎜⎝ sup f ( x ) ⎞⎟⎠ convergentă. Observaţii: ∞ 1. II) ∑f n≥0 n normal convergentă pe A ⇒ ∑f n≥0 n absolut convergentă pe A ⇒ ∞ ∑f n=0 n punctual (simplu) convergentă pe A. ∞ absolut convergentă ( ∑ f n convergentă pe A) şi uniform convergentă pe 0 A (după teorema VI.7. Teorema VI.5). n≥0 x∈A n 417 . ∞ Fie fn∈ F (A). pentru n ≥0 şi seria de funcţii ∑f n=0 n . atunci au loc următoarele afirmaţii: ∞ I) ∑ n≥0 fn uniform convergentă pe A ⇒ ∑f n=0 n punctual (simplu) convergentă pe A. O serie de funcţii ∑f n=0 n pentru care există o serie numerică cu termeni ∞ pozitivi convergentă ∑a 0 n astfel încât f n ( x ) ≤ an . ∀x ∈ A şi ∀n ∈ N se numeşte serie normal convergentă pe A.

atunci seria este uniform convergentă pe A. [41]). Teorema VI. Dacă şirul f n ⎯⎯ uc A → f ≡ 0 nu rezultă obligatoriu că seria de funcţii ∞ ∑f 0 n este convergentă pe A. n ≥1 şi seria de funcţii ∑0 f n . î. Dacă ∑f 0 n este uniform convergentă (respectiv normal convergentă) A pe A atunci şirul de funcţii f n ⎯⎯ uc A → f ≡ 0. f n ( x ) ≤ an .6 ∞ Demonstraţie: ∑f 0 n normal convergentă ⇒ există ∑a 0 n convergentă cu an > 0 a. avem ∑a k = n +1 k <ε n+ p n+ p n+ p şi atunci rezultă: ∑ f ( x) ≤ ∑ k = n +1 k k = n +1 fk ( x ) ≤ ∑a k = n +1 k < ε pentru ∀x∈A şi 418 .Cauchy n+ p ∑ an convergentă 0 ⇒ ∃ nε∈N a. n →∞ A 3.8. Demonstraţia afirmaţiilor I). Fie ∀ε > 0 şi ∞ T. Observaţii: 1. [40]. ∞ Teorema VI. ∀x ∈ A cu f ( x ) = lim f n ( x ) . ∞ 2. II) şi III) este directă folosind definiţiile tipurilor de convergenţă respective şi teorema Cauchy pentru serii de funcţii ([36]. î. în general nu sunt adevărate. Dacă ∑f 0 n este normal convergentă pe A.7. Reciproca nu este în general adevărată. ∀x ∈ A şi ∀n ∈ N . ∀ n ≥ nε şi ∀p ≥ 1. ∞ ∞ Fie fn∈ F (A). Reciprocele implicaţiilor I) şi II) din teorema VI.

x ∈ R şi lim f n ( x ) = ⎨ = f ( x) ⇒ 2π n →∞ ⎩∞. Exemple: I.1⎯ pc ]→ f .) .1] şi lim f n ( x ) = f ( x ) = ⎨ ⇒ n →∞ ⎪⎩1.5). x = 0 n ⇒ f n ( x ) ⎯⎯ pc R* → f = 0 şi cum sup f n ( x ) − f ( x ) = → +∞ ⇒ f n x∈R* 2π nu converge uniform pe R* la f. x = 1 ⇒ f n ⎯⎯ [0. n 1 ⎛ 1⎞ 1 Pentru xn = 1 − . se poate folosi criteriul Weierstrass pentru normal convergenţa unei serii de funcţii şi teorema care precizează relaţiile dintre diferite tipuri de convergenţă pentru serii de funcţii (teorema VI. conform definiţiei. De asemenea. 1] la f. Observaţii: 1. x ∈ [ 0. Şiruri de funcţii 2 n − nx2 ⎧0. cu ajutorul şirului de sume parţiale care este un şir de funcţii.7. Şirul de funcţii (fn) apare în teoria ondulatorie a luminii în studiul unor probleme din fizică. Convergenţa unei serii de funcţii se poate testa. f n ( x ) = e . x ∈ ( 0. x ∈ R * 1. În mod echivalent. ⎧⎪0. f n ( x ) = x n cu x ∈ [ 0.1) 2. avem: 419 .1) avem f n ( x ) = ⎜ 1 − ⎟ ⎯⎯ R → ⇒ fn nu este n ⎝ n⎠ e uniform convergent pe [0. ∞ ∀n≥nε iar ∀p ≥ 1 ⇒ ∑ f ( x) 0 n este uniform convergentă pe A (după teorema VI.

∞ ) şi f n ⎯⎯⎯ ( −1. ∞ ) . f n ( x ) = cu x ∈ [ 0.0 ) ⎥ = sup x n = 1 ⇒ lim f n − f = 1 ≠ 0 ⇒ f n ⎣ x∈[0. ∀x ∈ [ 0. ∞). pc x +n 3 3 1 Pentru xn = n ∈ ( −1.∞ ) → f ( x ) = 0 . ∞ ) . ∀p ≥ 1 şi ∀x ∈ [ 0.1) n →∞ nu converge uniform la f x3 3.1] şi lim f n ( x ) = f ( x ) = x 4 . ∞ ) avem f n ( n ) − f ( n ) = şi deci f n ( n ) − f ( n ) nu 2 este mai mică decât ∀ε >0 ⇒ fn nu converge uniform la f pe (-1. n n n3 x 4 + 1 6. ⎣ε⎦ ⎛ xπ α ±β ⎞ ⎜ lim fn ( x ) = f ( x ) = . f n ( x ) = 2 cu x ∈ R şi lim f n ( x ) = f ( x ) = 0. f n ( x ) = . f n (1) − f (1) ⎥ = x∈[ 0. ∀x ∈ R ⇒ f n ⎯⎯ pc R →f n n →∞ 1 1 R şi cum f n ( x ) − f ( x ) ≤ 2 cu α n = 2 ⎯⎯→ 0 ⇒ f n ⎯⎯ uc R →f.1) ⎦ x∈[0. ∞ ) aplicăm criteriul Cauchy de la şiruri pentru uniforma convergenţă: ⎛ px ⎞ f n + p ( x ) − f n ( x ) = x arctg ( n + p ) x − x arctg nx = x arctg ⎜ 2 ⎟ < ⎝ 1 + (n + p )nx ⎠ ⎛ px ⎞ px p 1 < x arctg ⎜ 2 ⎟ <x = < < ε pentru ∀n ≥ nε = ⎝ (n + p )nx ⎠ (n + p )nx (n + p )n n 2 ⎡1⎤ = ⎢ ⎥ + 1. tg [ Arctgα ± Arctgβ] = ⎟ ⎝ n →∞ 2 1 + αβ ⎠ sin nx 5. ⎡ ⎤ f n − f = sup f n ( x ) − f ( x ) = max ⎢ sup f n ( x ) − f ( x ) . ∞ ) ⇒ ( f n ) este uniform convergent pe [ 0. f n ( x ) = x arctg nx. 4.1] ⎣ x∈( 0. x ∈ [ 0. x ∈ [ 0.1) ⎦ ⎡ ⎤ = max ⎢ sup ( x n . x ∈ ( −1.1] ⇒ n3 + 1 n →∞ 420 .

∑ 1 n 3 .. + x n + . cu: ⎣ 3⎦ 0 1 − x n +1 1 x n +1 1 Sn ( x ) = = + .1] ⇒ f n ⎯⎯⎯ [0. 3 ⎥⎦ 1− x ⎣ ⎦ 1 (uniform convergentă cu suma S = ).. 2 n este uniform 1 1 convergentă pe orice compact [a.. ∞ ) şi ∑ 1 n x =1 + x + .. ∞ ∞ 1 ∀x ∈ R şi ∀n ∈ N iar ∑ convergentă ⇒ ∑1 f n uniform convergentă pe 1 n3 ∞ R după criteriul Weierstrass ⇒ ∑f 1 n normal convergentă pe R. lim Sn ( x ) = S ( x ) = ⇒ Sn ⎯⎯⎯pc ⎡ 1⎤ →S .1]→ f = x ⇒ f n ( x ) − f ( x ) = ⇒ f n ⎯⎯⎯ ≤ 3 < ε. ⎥ ⇒ Sn ⎯⎯⎯uc ⎡ 1⎤ → S ⇒ ∑0 x n = ⎢ ln 3 ⎥ ⎣ 3⎦ ⎢⎣0. ⎡ 1⎤ ∞ 2. f n ( x ) = x n cu x ∈ ⎢ 0. x ∈ R şi f n ( x ) = n3 satisface fn ( x ) ≤ n3 . 1− x 1− x x −1 n →∞ 1− x 0. ∞) deoarece f n ( x ) = x ≤ a n n 421 . ∀n ≥ nε = pc 4 n +1 n +1 3 ⎡ 1− ε ⎤ = ⎢3 ⎥ + 1 şi ∀x ∈ [ 0. ⎥ şi ∑ x n = 1 + x + .. 1 − x4 1 [0. b] ⊂ (1. + x + . 1− x ∞ 1 1 1 1 3. ⎢ 3⎥ ⎣ ⎦ x n +1 1 Avem Sn ( x ) − S ( x ) = < n +1 < ε pentru: x −1 3 ⎡ 1⎤ ⎢ ln ⎥ ⎡ 1⎤ ∞ uc 1 ∀n ≥ nε = ⎢ ε ⎥ + 1 şi ∀x ∈ ⎢0. Serii de funcţii ∞ cos nx cos nx 1 1.. fn ( x ) = n x cu x ∈ (1..1]→ f uc ⎣ ε ⎦ 2..

sin x.5.. Avem: S n ⎯⎯⎯ pc sin ( n + 1) x sin ( n + 1) x 1 Sn ( x ) − S ( x ) = − sin x + sin x = ≤ = α n cu n +1 n +1 n +1 ∞ α n ⎯⎯ R → 0. cu ⎨ ⎢⎣ 2 ⎥⎦ ( 3n − 3) 3 13 33 ⎪ cos 3 x ⎪⎩ f1 ( x ) = 13 ⎡ π⎤ este uniform şi absolut convergentă pe ⎢ 0. avem: − sin x = ∑ f n ( x ) . + + . 4. 1 ∞ x2 x2 6. b] şi seria ∑n1 a convergentă pentru a > 1 ⇒ ∑n 1 x normal convergentă pe ∀[a. ⎥ după criteriul Weierstrass: ⎣ 2⎦ cos 3nx 1 1 1 1 fn ( x ) = ≤ iar seria numerică + 3 + . Fie f n ( x ) = − cu x ∈ [ −π. ∞ ∞ 1 1 pentru ∀x∈[a.) Cauchy pentru serii de funcţii: 422 . π ⎤ 3 cos 3 x cos 6 x cos 3nx ⎪ + + . π]→ S ( x ) = − sin x ... ∞). π] şi n ≥ 1 atunci seria de n +1 n ∞ sin ( n + 1) x funcţii ∑ f ( x ) are S ( x ) = 1 n n n +1 − sin x cu: [ −π .. ( 3n − 3) ( 3n − 3) ( 3n − 3) 3 3 3 3 1 3 este convergentă. Seria de funcţii: ⎧ cos 3nx ⎪ fn ( x ) = ( 3n − 3) cu n ≥ 2 şi ∀x ∈ ⎡0.. sin ( n + 1) x sin nx 5.. π] uc ∞ cu suma S(x) = . deci S n ⎯⎯⎯ [ −π . b] ⊂ (1.. π]→ S şi uc ∑ f ( x) 1 n uniform convergentă pe [-π. f n ( x ) = ( −1) ∑ ( −1) n +1 n +1 cu x∈R şi seria de funcţii (1 + x ) 2 n 1 (1 + x ) 2 n căreia îi aplicăm criteriul (teorema VI. + + ..

∀x ∈ R cu ∑ 1 n 2 Crt.... (Criteriul Abel – Dirichlet pentru serii) Fie date şirurile de funcţii reale f n . x2 x2 x2 f n +1 ( x ) + f n + 2 ( x ) + .Weierstrass ∞ ∞ convergentă ⇒ ∑1 f n normal convergentă pe R ⇒ ∑f1 n uniform convergentă pe R. + ⎜ 1− 2 ⎟ ≤ ( ) ( ) ( ) + + + − 1 + x 2 n 1 ⎝ 1 + x 2 ⎠ 1 + x 2 n 3 ⎝ 1 + x 2 ⎠ 1 + x 2 n p 1 ⎝ 1 + x ⎠ ⎡ ⎤ ⎛ ⎞ ⎢ 1 1 1 ⎥ x4 ⎜ 1 ⎟⋅ ≤x 4 + + ..9... x ∈ R şi avem: sin nx sin nx 1 1 ∞ 1 fn ( x ) = n +x 2 2 = n +x 2 2 ≤ n +x 2 2 ≤ n 2 = an . n ≥1. + f n + p ( x ) = + + . g n ∈ F ( A ) . adică k =1 423 . ∞ sin nx 7. + = (1 + x ) 2 n +1 (1 + x ) 2 n+2 (1 + x ) 2 n+ p x2 ⎛ 1 ⎞ x2 ⎛ 1 ⎞ x2 ⎛ 1 ⎞ = ⎜ 1 − ⎟ + ⎜ 1 − ⎟ + .. ∑n 1 2 + x2 . Dacă au loc afirmaţiile: ∞ (i) f n ⎯⎯ uc A → f = 0 şi seria ∑1 f n − f n −1 uniform convergentă pe A. Teorema VI. n (ii) şirul S n = ∑ g k egal mărginit pe A. + = 1− ⎢ (1 + x 2 )n + 2 (1 + x 2 )n + 4 (1 + x ) ⎦ (1 + x ) ⎝ (1 + x ) ⎠ 2 n+ p ⎥ 2 n+2 ⎜ 2 p ⎟ ⎣ 1 + x2 x2 x2 x2 1 ⋅ 2 ≤ ≤ ≤ 2 = <ε (1 + x ) 1 + ( n + 1) x x ( n + 1) n + 1 2 n +1 2 x ⎡ 1− ε ⎤ ∞ pentru ∀n ≥ nε = ⎢ ⎣ ε ⎦ ⎥ + 1 şi ∀x ∈ R ⇒ ∑1 f n este uniform convergentă pe R..

n ≥ 1} < +∞ . Dacă sunt îndeplinite condiţiile: (i°) (fn) şir monoton descrescător în ∀x∈A şi f n ⎯⎯ uc A → f =0 424 . (i2) şi (ii) după teorema lui Cauchy pentru serii. N 2 ( ε )}. ∀x ∈ A şi ∀p ≥ 1 k =1 3M Din (i1).Cauchy ( i2 ) ∑ f n − f n −1 uniform convergentă pe A ⇔ ∀ε > 0. folosind ipotezele scrise cu inegalităţi: def ( i1 ) f n ⎯⎯ uc A →f = 0 ⇔ ∀ε > 0.î. ∀x ∈ A 3M ∞ T. avem: n+ p ∑ f ( x) g ( x) ≤ k =n k k n+ p ≤ ∑ f k ( x ) − f k +1 ( x ) Sk ( x ) + f n ( x ) S n −1 ( x ) + f n + p ( x ) Sn + p ( x ) ≤ k =n ⎛ n+ p ⎞ ⎛ ε ε ε ⎞ ≤ M ⎜ ∑ f k ( x ) − f k +1 ( x ) + f n ( x ) + f n + p ( x ) ⎟ ≤ M ⎜ + + ⎟= ⎝ k =n ⎠ ⎝ 3M 3M 3M ⎠ T. n ≥1.î. ∃N1 ( ε ) ∈ N a.3. Consecinţa VI. 1 n+ p . ∞ Demonstraţie: Testăm convergenţa uniformă a seriei ∑f g1 n n cu teorema lui Cauchy.Cauchy ∞ = ε. ∞ M = sup{ S n ( x ) | x ∈ A. g n ∈ F ( A ) . ε fn ( x ) ≤ . Fie date şirurile de funcţii reale f n . ∀x ∈ A şi n ≥ nε = max{N1 ( ε ) . ε ∀n ≥ N 2 ( ε ) ⇒ ∑ f k ( x ) − f k −1 ( x ) ≤ . ∀p ≥ 1 ⇒ ∑f g 1 n n uniform convergentă pe A. atunci seria de funcţii ∑ f ( x) g ( x) 1 n n este uniform convergentă pe A. ∀n ≥ N1 ( ε ) ⇒ . ∃N 2 ( ε ) ∈ N a.

k =1 ∞ ∀x∈A şi ∀ n ≥1) atunci seria de funcţii ∑f g 1 n n este uniform convergentă. n (ii°) (Sn) cu S n = ∑ g k este egal mărginit pe A (∃ M >0 a. |Sn(x)| ≤ M. atunci seria ∑f g 1 n n este uniform convergentă pe A.4. seria de funcţii ∑f g 1 n n este uniform convergentă pe A. Cum (ii) ≡ (ii°) ∞ şi (i) adevărată. ∞ ∞ Fie f n ∈ M ( A ) . Demonstraţie: n Şirul de funcţii Tn(x) = ∑ f ( x) − f ( x) = f ( x) − f ( x) k =1 k k +1 1 n +1 este uniform ∞ convergent pe A: Tn ⎯⎯ uc A → f1 ( x ) şi atunci seria de funcţii ∑1 f n − f n +1 este uniform convergentă peA tocmai (i) din teorema VI.9. î. după teorema VI.9. ∞ Demonstraţie: ∑ 1 f n − f n +1 este uniform convergentă pe A ⇒ ∞ ∑( f 1 n − f n +1 ) este uniform convergentă pe A ⇒ şirul de funcţii n −1 σ n ( x ) = f1 ( x ) + ∑ ( f k +1 − f k ( x ) ) este uniform convergent pe A cu limita k =1 425 . gn ∈F ( A ) şi seriile ∑ 1 f n − f n +1 . ∑g 1 n uniform ∞ convergente pe A. Consecinţa VI.

σ ( x ) = lim σn ( x ) .5. x ∈ A . Consecinţa VI. ∀n ≥ 1 ∞ ∞ iar seria ∑ σg n este uniform convergentă ( σ ∈ M ( A ) şi 1 ∑g 1 n uniform ∞ convergentă pe A)⇒ ∑f g 1 n n este uniform convergentă pe A ( f n g n = hn g n + σg n . ∞ ∞ II) ∑ g n este uniform convergentă.4. Cum f n ∈ M ( A ) pentru n ≥ 1 ⇒ σn ∈ M ( A ) n →∞ ⎛ ⎧σ n ⎯⎯ uc →σ ⎞ ⎪ pentru n ≥1 şi atunci σ ∈ M ( A ) . atunci seria 1 ∑f g 1 n n este uniform convergentă pe A. În aceste condiţii. g n ∈ F ( A ) . 426 . seria ∞ ∑h g 1 n n este uniform convergentă pe A şi cum hn g n = f n g n − σg n . Dacă au loc afirmaţiile: I) ( f n )n≥1 este şir monoton şi uniform convergent. ⎜ ⎨ ⎟. Fie f n ∈ M ( A ) . ∀n ≥ 1 ⇒ ∞ ∑h 1 n − hn +1 este uniform convergentă pe A. Demonstraţie: Presupunem (fn) monoton crescător şi f n ⎯⎯ uc A →f n ∞ atunci ∑k =1 f k ( x ) − f k +1 ( x ) = f n − f1 ⎯⎯ uc A → f − f1 ⇒ ∑ 1 f n − f n +1 este ∞ uniform convergentă pe A şi folosind consecinţa VI.. A ⎜ ⎪ σ ∞ ≤ σ − σ n1 + σn1 < 1 + σ nε ≤ M ⎟ ⎝⎩ ⎠ Notăm hn = f n − σ şi hn ⎯⎯ uc A → h = 0 iar hn − hn +1 = f n − f n +1 . ∀n ≥ 1 ). rezultă ∑f g 1 n n uniform convergentă pe A.

Teorema VI. (vv) seria ∑ 1 f n − f n +1 este uniform convergentă pe ∞ ∑ ( −1) n +1 A. În criteriul Dirichlet şi cele trei consecinţe ale sale se poate înlocui unul dintre şirurile (fn) şi (gn) prin şiruri numerice. atunci f n este uniform convergentă pe A. Convergenţa uniformă a şirului de funcţii este o condiţie suficientă pentru valabilitatea proprietăţilor de transfer. (Criteriul lui Leibniz pentru serii de funcţii) Fie f n ∈ F ( A ) . integrabilitate etc. Observaţii: 1. ca: continuitate.10. 1 Demonstraţia este directă din criteriul Abel – Dirichlet cu (fn) care satisface (v) şi (vv) echivalentă cu (i) şi g n = ( −1) n +1 care satisface (ii). Dacă fn∈C (A) cu A⊂ R mulţime compactă. derivabilitate. f n ≤ f n +1 . dacă au loc condiţiile: ∞ (v) f n ⎯⎯ uc A →0 ≡ f . n ≥ 1. 2. 427 . ∀n ≥ 1 şi f n ⎯⎯ pc A → 0 ≡ f atunci f n ⎯⎯ uc A → 0 ≡ f (Teorema lui Dini). Proprietăţi ale şirurilor şi seriilor de funcţii uniform convergente Vom prezenta unele "proprietăţi de permanenţă (transfer)" de la termeni la funcţia limită a unui şir de funcţii reale. 2.

2) există şirul yn = lim f n ( x ) . ∀x ∈ A. unde: x∈A ∞ M = sup {f 1 ∞ . avem: f ∞ = sup f n ( x ) ≤ f − f n ∞ + f n1 ≤ M < ∞. ∀n ≥ n1 . deci f n − f ≤ 1. x → x0 ⎣ n →∞ ⎦ n→∞ ⎢⎣ x → x0 ⎥⎦ Demonstraţie: Fie ε > 0 şi f ∈ F ( A ) a. Teorema VI. f n ⎯⎯ uc A → f . n ≥1 Demonstraţie: Aplicăm definiţia convergenţei f n ⎯⎯ uc A → f : pentru ε = 1 există n 1 ∈ N a. (Transfer de mărginire) Dacă f n ∈ M ( A ) pentru n ≥ 1 şi f n ⎯⎯ uc A →f atunci f ∈ M ( A ) şi f ∞ ≤ sup f n ∞ . Teorema VI...12. (Transfer de trecere la limită) Fie A⊆ R şi x 0 ∈R punct de acumulare pentru A. î. atunci şirul (yn) este convergent şi are x → x0 loc relaţia: (VI. În aceste condiţii.) lim ⎡ lim f n ( x ) ⎤ = lim ⎡ lim f n ( x ) ⎤ .8. f n1 ∞ .. i..11. Şirul (fn) uniform convergent pe A este şir uniform . ∞ Teoremele de transfer pentru serii de funcţii ∑f 0 n se vor aplica n direct şirului de sume parţiale S n = ∑ f k şi sunt valabile în condiţiile 0 demonstrate pentru şiruri de funcţii reale. ∀ n ≥ n 1 ⇒ f n ( x ) − f ( x ) < 1. Dacă şirul de funcţii f n ∈ F ( A ) satisface proprietăţile: 1) (fn) uniform convergent pe A. n ≥ 1 .Cauchy (după teorema lui 428 .1 + f n1 ∞ }.

8) din teorema VI. 3 3 3 ∀n ≥ nε = max {n1 (ε). deci (yn) este convergent şi notăm y = lim yn . Consecinţa VI. Demonstraţie: Pentru ∀x0∈A au loc două situaţii distincte. atunci f ∈C ( A ) . Teorema VI. Dacă x0 este punct de acumulare al lui A. Dacă x0∈A este punct izolat al lui A atunci f este continuă în x0.8). Avem: n →∞ ε ε ε y − f ( x ) ≤ y − yn + y n − f n ( x ) + f n ( x ) − f ( x ) ≤ + + .Cauchy) şi pentru ε > 0. ∀ n. Demonstraţia rezultă direct aplicând teoremele de transfer mărginire şi transfer continuitate. deja demonstrate.12. (Transfer de continuitate) Dacă f n ∈ C ( A ) pentru n ∈ N şi f n ⎯⎯ uc A → f cu f ∈ F ( A ) . 429 . m ≥ nε x → x0 ⇒ (yn) este un şir Cauchy de numere reale. ( f n ∈ C ( A ) ) şi folosind (VI. n2 (ε)} şi ∀x ∈ A ( n1 (ε) din f n ⎯⎯ uc A →f şi n2 = n2 (ε) din yn ⎯⎯ R → y ) ⇒ y = lim f ( x ) x → x0 şi are loc relaţia (VI. ∀x ∈ A ⇒ yn − ym = lim f n ( x ) − f m ( x ) ≤ ε ∀n. există nε∈N a. x → x0 avem: f ( x0 ) = lim f n ( x0 ) = lim ⎡ lim f n ( x ) ⎤ = lim ⎡ lim f n ( x ) ⎤ = lim f ( x ) ⇒ n →∞ ⎢ x → x0 n →∞ ⎣ ⎦⎥ x → x0 ⎣ n→∞ ⎦ x→ x0 f continuă în ∀ x0∈ A ⇒ f ∈ C ( A ) . atunci pentru ∀ n ≥ 1 avem: lim f n ( x ) = f n ( x0 ) .6. Dacă f n ∈ B ( A ) pentri n ≥ 1 şi f n ⎯⎯ uc A → f atunci f ∈ B ( A ) . î. m ≥ nε ⇒ f n ( x ) − f m ( x ) < ε.13.

0 < θ < 1 ⎟ ⎝⎩ ⎠ Şirul (fn(a))n≥1 convergent în R este şir Cauchy şi ⎡⎣ f n − f n ( a ) ⎤⎦ n ≥1 şir uniform . î.Cauchy.Cauchy pe I. există g : I → R a. 430 . f n′ ⎯⎯ uc I → g . n ≥ 1 un şir de funcţii reale derivabile cu proprietăţile: 1. fn: I → R. î. atunci (fn') este şir uniform .Cauchy pe I. există a ∈ I a. f n ⎯⎯ uc I → f şi f este derivabilă pe I cu f ' = g. ∀n. Să demonstrăm că f este funcţie derivabilă cu f ' = g pe I. ∀x ∈ I x∈I x∈I α şi ∀n. adică: ′ (VI. atunci există: f : I → R a. î. Teorema VI. implică faptul că ( f n )n≥1 este şir uniform . î. f n′ ⎯⎯ uc A →f . ⎛⎜ α = sup x − a ⎞⎟ . ∀x ∈ I de unde rezultă şirul de α ⎝ x∈I ⎠ inegalităţi: f n ( x ) − f n ( a ) − ⎡⎣ f m ( x ) − f m ( a ) ⎤⎦ = ( f n − f m )( x ) − ( f n − f m )( a ) = ε = x−a ( f n − f m )′ ( cx ) ≤ sup x − a sup ( f n − f m )′ ( x ) ≤ α = ε . 2. ∀x ∈ I. ⎣ n→∞ ⎦ n→∞ Demonstraţie: Fie ε > 0 şi cum f n′ ⎯⎯ uc A → g .9.Cauchy pe I şi atunci există f : I → R a. ⎛ ⎧⎪cx între x şi a după teorema Lagrange aplicată lui ( f n − f m ) ⎞ ⎜⎨ ⎟ ⎜ ⎪c x = a + θ ( x − a ) . î. şirul (fn(a)) este convergent în R. (Transfer de derivabilitate) Fie I ⊆ R interval nedegenerat şi mărginit. m ≥ nε ⇒ ⎡⎣ f n − f n ( a ) ⎤⎦ n ≥1 este un şir uniform . m ≥ nε ⇒ ε f n′ ( x ) − f m′ ( x ) < .) ⎡ lim f n ( x ) ⎤ = lim f n′ ( x ) . deci există nε ∈ N* a.14.

∀x ∈ I . 0 < θ < 1 ⎟ ⎝⎩ ⎠ Pentru ∀ε>0. î. 2. avem: lim ( f n )′ = lim f n′ şi această teoremă se numeşte "Teorema de derivare n →∞ n →∞ termen cu termen a unui şir de funcţii reale". m ≥ nε ⇒ g n ( x ) − g m ( x ) ≤ sup f n′ ( t ) − f m′ ( t ) ≤ ε. Convergenţa uniformă f n ⎯⎯ uc I → f cu f n funcţii reale derivabile nu implică convergenţa uniformă a şirului derivatelor ( f ′) n şi nici chiar simpla convergenţă. Observaţii: 1. avem: ( f n − f m )( x ) − ( f n − f m )( x0 ) = g n ( x ) − g m ( x0 ) = ( f n − f m )′ ( cx ) . x − x0 ⎛ ⎧⎪după teorema Lagrange aplicată lui ( f n − f m ) cu cx între x şi a ⎞ ⎜⎨ ⎟ ⎜ ⎪c x = a + θ ( x − a ) . ∃ nε ∈ N a. x0 + r ) t∈V ⇒ ( g n )n≥1 şir uniform . f n ( x ) − f n ( x0 ) Fie ∀x0∈I fixat şi funcţia ajutătoare g n ( x ) = . Avem: f n ( x ) − f n ( x0 ) lim g n ( x ) = lim = f n′ ( x0 ) pentru ∀ n ≥ 1 şi obţinem: x → x0 x → x0 x − x0 f ( x ) − f ( x0 ) lim ⎡ lim g n ( x ) ⎤ = lim ⎡ lim g n ( x ) ⎤ ⇔ lim = lim f n′ ( x0 ) = g ( x0 ) x → x0 ⎣ n →∞ ⎦ n→∞ ⎣⎢ x→ x0 ⎦⎥ x → x0 x − x0 n →∞ ⇒ f este derivabilă în x0∈I cu f ′ ( x0 ) = g ( x0 ) şi cum x0 este arbitrar în I ⇒ f este derivabilă pe I cu f ′ ( x ) = g ( x ) .14 preciează în care caz. 431 .Cauchy pe V – {x0}. Condiţiile 1 şi 2 din teorema VI. ∀n. x ∈ I − {x0 } x − x0 pentru care. ∀x ∈ V -{x0 } cu V = ( x0 − r .

n ≥1. (Transfer de integrabilitate) Fie f n : [ a. n →∞ a a ⎣ n →∞ ⎦ a 432 .10) lim ∫ f n ( x ) dx = ∫ ⎡ lim f n ( x ) ⎤ dx = ∫ f ( x ) dx . b ] şi avem: f n ⎯⎯⎯uc b b b (VI. î. ⎟ . ⎝ 2⎠ 3. Teorema VI.14 există o funcţie F: I → R derivabilă şi cu proprietatea F' = f ⇒ f este o funcţie care admite primitive pe I.Fn(x0) unde x0∈I fixat şi se poate presupune Fn(x0) = 0.14 asupra transferului de derivabilitate sunt esenţiale pentru valabilitatea concluziilor din enunţul teoremei. b] şi [ a . Condiţiile 1 şi 2 din teorema VI.b ]→ f . Atunci după teorema VI. fiecare Fn cu Fn . Teorema VI. atunci f admite primitive pe I. Dacă I este interval mărginit şi f n ⎯⎯ uc I → f . ⎟ şi f n ⎯⎯⎯ uc ⎛ π⎞ → f = 0 are n ⎝ 2⎠ ⎜ 0. sin nx ⎛ π⎞ Exemplu: fn ( x ) = cu x ∈ ⎜ 0.16. b] →R (n ≥1) un şir de funcţii reale integrabile pe [ a.15. Înlocuim pentru n≥ 1. f n : I → R (n ≥1) un şir de funcţii reale care admit primitive şi f : I → R. şirul ( Fn ( x0 ) )n≥1 este convergent şi Fn′ ⎯⎯ uc I →f . atunci funcţia limită f este integrabilă pe [ a. Demonstraţie: Fie Fn I → R (n ≥1) un şir de funcţii derivabile cu F'n = f n (x). ⎟ ⎝ 2⎠ şirul derivatelor f n′ ( x ) = cos nx care este divergent în orice punct ⎛ π⎞ x ∈ ⎜ 0. Şirul ( Fn )n≥1 este un şir de funcţii derivabile a. (Transferul proprietăţii "a admite primitive") Fie I ⊂ R interval. ∀x∈I.

b] şi după teorema Lebesgue f integrabilă pe [ a.b]→ f ⇔ ∀ε > 0. Avem: pc 433 . 1. b ]) şi uc are loc relaţia (VI. Şirul uniform convergent de funcţii continue fn pe [ a. b] . b ] sunt în mod necesar mărginite pe [ a.A. ε Avem: f n ⎯⎯⎯ [ a .1]→ f = 0 .7.16).A are limita f funcţie continue pe [ a. p. Exemplu: f n ( x ) = nxe − nx . Dacă f n ⎯⎯⎯ [ a .10). pe [ a. Notăm A = U An şi A mulţime neglijabilă şi pentru fiecare n ≥ 1 funcţiile fn sunt n ≥1 continue pe [ a. Dacă f n ∈ C ([ a. ∃nε ≥ 1 a. b] . adică fn continue a. f n − f uc ≤ pentru ∀n ≥ nε ∞ b−a b b b ⇒ ∫ f n ( x ) dx − ∫ f ( x ) dx ≤ ∫ f n ( x ) − f ( x ) dx ≤ ( b − a ) f n − f ∞ ≤ε a a a b b b pentru ∀n ≥ nε ⇒ lim ∫ f n ( x ) dx = ∫ f ( x)dx = ∫ ⎡ lim f n ( x ) ⎤ dx tocmai n →∞ a a a ⎣ n →∞ ⎦ (VI.b ] → f pc nu este adevărată teorema de transfer de integrabilitate (teorema VI. b] .10). pe [ a. b] . b] . După teorema lui Lebesgue pentru fiecare n ≥1 există An ⊂ [ a. Consecinţa VI. atunci f ∈ C ([ a . î. x ∈ [ 0. Demonstraţie: Funcţiile fn integrabile pe [ a. b] de măsura Lebesgue nulă (An mulţimi neglijabile) a. fn este continuă pe [ a. Observaţii. adică f continuă a. deci f mărginită. b] .A.An.1] şi f n ⎯⎯⎯ 2 [0. p.t. b ]) pentru n ≥ 1 şi f n ⎯⎯⎯ [ a .b ]→ f .t. î. b ] .

0 0 ⎛ 1 1 ⎛ 1 ⎞ −n ⎞ ⎜ xn = ∈ [ 0. 3. adică are loc relaţia: x → x0 ⎛ ∞ ⎞ ∞ ( ) (VI. x → x0 x → x0 x → x0 k =1 434 . S n ⎯⎯ uc A →S . (Transfer de trecere la limită pentru serii de funcţii) Fie x0∈ R punct de acumulare pentru A⊂ R şi f n ∈ F ( A ) . Dacă seria de funcţii ∑f 1 n este ∑ ( lim f ( x ) ) este ∞ uniform convergentă cu suma f.11. Teorema VI.17. adică lim S n ( x ) = ∑ lim f k ( x ).) lim ⎜ ∑ f n ( x ) ⎟ = ∑ lim f n ( x ) = lim f ( x ) . Consecinta teoremei precedente se numeşte "Teorema de integrare termen cu termen a unui şir de funcţii". atunci seria numerică n x → x0 1 convergentă şi are suma lim f ( x ) .16 se numeşte "Teorema de trecere la limită sub integrală" pentru integrala Riemann. ( n ≥ 1) un şir de ∞ funcţii reale care au limită finită în x0. ⎝ n ⎝n⎠ ⎠ 2. x → x0 ⎝ n =1 ⎠ n =1 x → x0 x → x0 Demonstraţie: Se aplică teorema de transfer de trecere la limită n şirului sumelor parţiale S n ( x ) = ∑ f k ( x ) şi în ipotezele teoremei există k =1 n limita lim Sn ( x ) .1 1 1 1 ∫ f n ( x ) dx = − e − nx = (1 − e − n ) şi: 2 0 2 0 2 1 1 1 lim ∫ f n ( x ) dx = lim n →∞ n →∞ 2 (1 − e− n ) = 12 ≠ ∫ f n ( x ) dx. Teorema VI.1] şi f n ⎜ ⎟ = e → 1⎟ .

Teorema VI. atunci f ∈ M ( A ) . (Teorema Weierstrass pentru transfer de continuitate) ∞ Fie f n ∈ F ( A ) . aplicând teorema de transfer de mărginire a şirului de sume parţiale (Sn). 435 . ( n ≥ 1) şi seria de funcţii ∑f 1 n cu suma f ∈ F ( A ) . Teorema VI. Dacă ∑f 1 n este normal convergentă pe A. atunci ∑f 1 n este uniform convergentă şi se aplică raţionamentul precedent. Dacă ∞ fiecare funcţie fn cu n ≥ 1 este continuă pe A şi seria de funcţii ∑f 1 n este uniformă convergentă cu suma f (în particular normal convergentă). n Demonstraţie: Şirul de funcţii S n ( x ) = ∑ f k ( x ) este uniform k =1 convergent la f pe A şi Sn sunt funcţii continue pe A. sunt convergente şi se obţine relaţia (VI.11). Teorema VI. atunci suma sa f este funcţie continuă pe A.11) de intervertire a trecerii la limită cu sumarea prin serie. ∑ ( lim f ( x ) ) ∞ ∞ Seriile ∑ f ( x) 1 n şi 1 x → x0 n serie numerică. Demonstraţia este imediată. deci f este continuă de ∞ ∞ A.17 precizează în ce condiţii are loc relaţia (VI. (Transfer de mărginire) ∞ Fie f n ∈ M ( A ) .18.19. ( n ≥ 1) şi dacă ∑f 1 n este uniform convergentă (în particular normal convergentă) cu suma f.

b] de funcţii integrabile: S n ⎯⎯⎯ [ a . ∞ Dacă f n ∈ B ( A ) . b ]) cu fn funcţii integrabile pentru n ≥ 1 şi seria de funcţii ∞ ∑f 1 n uniform convergentă cu suma f. n Demonstraţie: Fie după k =1 ipotezele teoremei (Sn) este un şir uniform convergent pe [ a. se numeşte "Teorema de integrare temen cu termen a unei serii de funcţii". (Transfer de derivabilitate) Fie I ⊂ R interval nedegenerat şi mărginit.7. n ∈ N* ) .20. rezultă că suma seriei de funcţii f ∈ M ( A ) ∩ C ( A )=B ( A ) . Teorema VI. Demonstraţie: Din teoremele de transfer de continuitate şi transfer de mărginire.20 (Transfer de integrabilitate) Fie f n ∈ F ([ a. atunci f este funcţie integrabilă şi are loc relaţia: ⎛ ∞ ⎞ ∞ b b b (VI. Teorema VI. atunci f este integrabilă şi avem: uc b b n b ∞ b ∫ f ( x ) dx = lim ∫ S ( x ) dx = lim ∑ ∫ f dx a x → x0 a n n →∞ k =1 a k ⇒ seria numerică ∑ ∫ f ( x ) dx 1 a n este convergentă cu suma f şi se obţine (VI.12) ∫ ⎜ ∑ f n ( x ) ⎟ dx = ∑ ∫ f n ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx a ⎝ n =1 ⎠ n =1 a a S n ( x ) = ∑ f k ( x ) ( ∀x ∈ A. fn: I → R (n ≥ 1) un şir de funcţii reale derivabile pe I. Dacă sunt îndeplinite condiţiile: 436 . Consecinţa VI.b ]→ f . atunci f ∈ B ( A ) . Teorema VI.12).21. ( n ≥ 1) şi seria de funcţii ∑f 1 n este uniform convergentă (în particular normal convergentă) cu suma f.

rezultă că există f : I → R derivabila a. Există a ∈ I a. f ′ ≡ g pe I şi ∞ seria ∑f 1 n este uniform convergentă cu suma f pe I. n ≥1 n ∞ 2°. 437 . Seria ∑ f ′ ( x ) este uniform convergentă pe I cu suma g. din 2°. n Demonstraţie: Fie S n ( x ) = ∑ f k ( x ) . î. Fie I ⊂ R un interval nedegenerat şi mărginit. f ' = g pe I. 1 n ∞ atunci seria ∑f 1 n este uniform convergentă pe I şi suma sa f este funcţie derivabila cu f ′ ≡ g pe I. î. î. ∑ f ′ este uniform convergentă cu suma g pe I. iar seria de ∞ funcţii ∑ f ( x ) este 1 n uniform convergentă pe I cu suma f. după ipoteza 1°.21). Consecinţa VI. 1 n atunci există o funcţie f: I → R derivabilă a. avem S n′ ⎯⎯ uc I →g. şirul k =1 numeric ( S ( a )) n n ≥1 este convergent în R.1°. ∞ 2. fn: I → R (n ≥ 1) un şir de funcţii reale derivabile pe I. Demonstraţia este directă din teorema de transfer de derivabilitate pentru serii de funcţii (teorema VI.8. aplicând teorema de transfer de derivabilitate pentru şiruri de funcţii (1° şi 2° sunt adevărate). Dacă sunt îndeplinite condiţiile: ∞ 1. ∑f 1 n este punctual convergentă cu suma f pe I. seria numerică ∑ f ( a ) este convergentă.

Teorema VI. 3. ( n ≥ 1) . Dacă funcţiile fn ∞ pentru fiecare n ≥ 1 admit primitive pe I şi seria ∑f 1 n este uniform convergentă pe intervalul mărginit I. ⎣ n =1 ⎦ n =1 2. atunci există un şir de polinoame cu coeficienţi reali Pn uniform convergent la f pe [ a.Weierstrass) Dacă f este o funcţie continuă pe un interval [ a. Din acest motiv această teoremă VI.22. (Transferul proprietăţii "a admite primitive") Fie I ⊂ R un interval mărginit şi f n ∈ F ( I ) .23. b] ⊂R. (Teorema Stone . aplicăm teorema de transfer a proprietăţii "a admite primitive" şirului de funcţii ( Fn − Fn ( x0 ) )n≥1 şi obţinem afirmaţia din teoremă. atunci suma sa f admite primitive pe I. adică: 438 . Observaţii 1.21 de transfer de derivabilitate pentru serii de funcţii precizează în ce condiţii are loc relaţia: ⎡∞ ⎤′ ∞ ′ (VI. b] . Teorema VI. Teorema VI. Vom demonstra un rezultat fundamental "Teorema lui Weierstrass" care precizează în ce condiţii o funcţie continuă poate fi aproximată uniform prin şiruri de polinoame algebrice.21 se numeşte "Teorema de derivare termen cu termen a unei serii de funcţii". Demonstraţie: Fie x0∈I fixat şi Fn: I → R (n ≥ 1) o primitvă pentru fn pentru n ≥ 1 pe I.13) ⎢ ∑ f n ( x ) ⎥ = ∑ f n ( x ) .

şirul de funcţii ( Qn )n≥1 este uniform convergent pe [δ... 1]. n ≥ 2 n +1 ⎜ x = sin t ⇒ 2C n cos tdt = 1.x.1]. x ∈ [ 0. [ a .) pentru care n 1 coeficienţii Cn se determină prin egalitatea ∫ Q ( x ) dx = 1 .14') lim ⎢ sup Pn ( x ) − f ( x ) ⎥ = 0 . uc ⎡ ⎤ (VI..b ] n →∞ ⎣ n →∞ x∈[ a . dar f este nulă în afara intervalulu [0. −1 n ⎛ π π ⎞ ⎜ 2 n −1 ⎟ ∫0 ∫0 cos tdt cu I n = n I n−2 . 1] şi se arată că Pn este de grad n. Fără a restrânge generalitatea. −1 Avem –1 ≤ x+t ≤ 1. ( n = 1. Considerăm [ a. în locul lui f considerăm funcţia: ⎧⎪ g ( x ) = f ( x ) − f ( 0 ) − x ⎡⎣ f (1) − f ( 0 ) ⎤⎦ .1] şi f (0) = f (1) = 0 şi f nulă în afara intervalului [ a.14) f ( x ) = lim Pn ( x ) sau (VI.b ] ⎦ Demonstraţie: Metoda I este directă. Se consideră şirul de polinoame 1 Pn ( x ) = ∫ f ( x + t ) Q ( t ) dt n cu x∈[0. b] = [0. Notăm x + t = 1− x 1 =u şi avem Pn ( x ) = ∫ f ( x + t ) Qn ( t ) dt = ∫ f ( u ) Qn ( u − x ) du şi Pn este −x 0 439 . I n = n ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎧ ( 2k − 1) !! π ⎟ ⎜ ⎪ ⋅ . n = 2k + 1 ⎟ ⎜ ⎪ ( 2k + 1) !! ⎟ ⎝ ⎩ ⎠ Se demonstrează că pentru orice ∀δ > 0. b] .1] ⎨ ⎪⎩ g ( 0 ) = g (1) = 0 şi definim polinoamele Qn ( x ) = Cn (1 − x 2 ) .x ≤ t ≤ 1 . 2. n = 2k ⎟ ⎜ ⎪ ( 2k ) !! 2 ⎟ ⎜ şi I n = ⎨ 2k !! ⎟ ⎜ ⎪ ( ) . deci integrala pentru Pn se va studia pentru 0 ≤ x + t≤ 1 ⇔ .

1] prin x−a substituţia de clasă C1: t = ([36]. [41]). relaţia (2°) cu (-2nx) şi relaţia (3°) cu 1. n −1 k =0 Derivăm (II) în raport cu x.un polinom de grad n în x. Înmulţim relaţia (1°) cu n2x2. pentru y = 1 – x se obţine (1°). Bernstein. y∈R. Se arată direct că ( Pn )n≥1 este uniform convergent către f pe [0. se poate trece de la [ a. apoi o înmulţim cu x şi obţinem: n nx ( x + y ) = ∑ kCnk x k y n − k (II) pentru y = 1 – x din (II) se obţine (2°).1]. prin adunare se obţine: 440 . b−a Metoda II este numită metoda lui S. pentru y = 1 – x n −1 n−2 k =0 din (III) rezultă (3°). Derivăm relaţia (I) în raport cu x. (Lemă ajutătoare) Pentru ∀x∈ R şi ∀n∈ N au loc relaţiile: n n 1o ) 1 = ∑ Cnk x k (1 − x ) 2o )nx = ∑ kCnk x k (1 − x ) n−k n−k k =0 k =0 n 3o ) nx + n ( n − 1) x 2 = ∑ k 2Cnk x k (1 − x ) n−k k =0 n 4o )nx (1 − x ) = ∑ ( nx − k ) Cnk x k (1 − x ) 2 n−k k =0 n ( x + y ) = ∑ Cnk x k y n−k (I) n Demonstraţie: Din relaţia binomială k =0 care are loc pentru ∀x.1. b] la [0. Propoziţia VI. apoi o înmulţim cu x şi obţinem: n nx ( x + y ) + n ( n − 1) x 2 ( x + y ) = ∑ k 2Cnk x k y n − k (III).

(ε > 0 fixat).1⎯ uc ]→ f ). Bernstein) Fie f : [0.2. 2 441 . ∃ δ(ε) > 0 a. ∀x. (Teorema lui S. Demonstraţie: Din propoziţia VI.1] . avem: (1 ) n 1 = ∑ Cnk x k (1 − x ) n−k o k =0 (4 ) n nx (1 − x ) = ∑ ( nx − k ) Cnk x k (1 − x ) 2 n−k o k =0 Funcţia f continuă pe compactul [0.1]→ R o funcţie continuă şi ( Bn )n≥1 un şir de funcţii polinomiale dat prin: n ⎛k⎞ (VI. n−k k =0 ⎝n⎠ atunci ( Bn ) este uniform convergent la f (deci Bn ⎯⎯ [0.x'∈[0.1.(1 ) ⋅ ( n2 x2 ) n 1 = ∑ Cnk x k (1 − x ) o n−k k =0 ( 2o ) n nx = ∑ kCnk x k (1 − x ) ⋅ ( −2nx ) n−k k =0 ( 3o ) nx + n ( n − 1) x2 = ∑ k 2Cnk x k (1 − x ) n n−k ⋅1 k =0 n 2 x 2 − 2n 2 x 2 + nx + n(n − 1) x 2 = ∑ ( n 2 x 2 − 2knx + k 2 ) Cnk x k (1 − x ) n n−k k =0 ⇒ ( 3o ) nx (1 − x ) = n ⇒ nx − n 2 x 2 = ∑ ( nx − k ) Cnk x k (1 − x ) 2 n−k k =0 n = ∑ ( nx − k ) Cnk x k (1 − x ) 2 n−k k =0 Propoziţia VI. deci (5°) ∀ε>0. î. pentru ∀x∈R. 1] ⊂ R este uniform continuă. ∀x ∈ [ 0. 1] cu |x – x'| < δ ⇒ ε f ( x ) − f ( x′ ) < .15) Bn ( x ) = ∑ f ⎜ ⎟ Cnk x k (1 − x ) .

k =0 ⎝n⎠ ∞ ∞ 4δ2 n 2 k − x ≥δ n Din relaţiile (7°). n Pentru x ∈ [0.1].1⎯ uc ]→ f ([36].B ( x ) = ∑ f ( x ) C x (1 − x ) n n − ∑ f ⎜ ⎟ Cnk x k (1 − x ) n−k n−k o n k n k ≤ k =0 k =0 ⎝n⎠ n ⎛k⎞ ≤ ∑ f ( x ) − f ⎜ ⎟ Cnk x k (1 − x ) n−k k =0 ⎝n⎠ Din (1°) şi (5°) rezultă: ε n k k ε (8 ) ∑ f ( x ) − f ⎜⎝⎛ kn ⎟⎠⎞ C x (1 − x ) n ∑ Cn x (1 − x ) = . (8°). n−k n−k o k n k ≤ k =0 2 k =0 2 k − x <δ n Din (6°) rezultă: ⎛k⎞ 1 ( 9o ) n ∑ f ( x ) − f ⎜ ⎟ Cnk x k (1 − x ) ≤ f An ( x ) ≤ 2 f n−k .1] şi ∀n ≥ = nε ∈ N ⇒ 2 2nδ 2 εδ 2 Bn ⎯⎯ [0. (9°) rezultă: ε f ∞ f ∞ f ( x ) . avem 0 ≤ x(1. n−k ⎜ x − ⎟ n C x 1 − x = δ k =0 ⎝ n⎠ δn 2 2 1 Cum pentru ∀x∈[0. rezulta că: 4 1 (6°) An ( x ) ≤ . 4δ 2 n 2 Din (1°) se obţine inegalitatea: ⎛k⎞ ( 7 ) f ( x ) . [41]). avem pentru − x ≥ δ: n 2 1 n ⎛ k⎞ k k 4 1 An ( x ) ≤ 2 ∑ ( ) nx (1 − x ) .Bn ( x ) ≤ + ≤ ε. ∀x ∈ [ 0. 442 .1] considerăm An ( x ) = ∑ Cnk x k (1 − x ) n−k şi din expresia lui k =0 k An.x)≤ .

b] şi uc ⎝b−a⎠ avem: sup f ( x ) − Pn ( x ) = sup F (t ) .1] şi Bn ⎯⎯ ]→ F .b ] → f uc ( ) p p . b] → R cu coeficienţi reali a.Bn ( x ) ⎥ = 0 . b ] → R cu f ∈ Cp( [ a. uc Consecinţa VI.Bn ( t ) deci: x∈[ a .. ⎣ n →+∞ x∈[ a . Considerăm Pn ( x ) = B n ⎜ [0.b ] ⎦ Demonstraţie: Din f ∈ Cp( [ a..9. Pn ( ) ⎯⎯⎯ [ a . există un şir de constante reale ( Cn1 ) cu proprietatea n ≥1 ∫ P ( x ) dx + C ⎯⎯ [0. b] ) ⇒ f(p) este o funcţie continuă pe [ a.1⎯ ′ ]→ f .: ⎡ ⎤ (VI. După teorema de transfer a proprietăţii "a admite primitive" pentru şiruri de funcţii rezultă că.1] ⎡ ⎤ ⎡ ⎤ lim ⎢ sup f ( x ) − Pn ( x ) ⎥ = lim ⎢sup F (t ) . 2.b ] ⎦ n→+∞ ⎣ [0.1⎯ ⎟ cu x∈ [ a. Fie f : [ a. p. deci Pn ⎯⎯⎯ [ a . î.9.. ⎣ n →+∞ x∈[ a .b ] t∈[0. Teorema lui S.23) Fie ( Bn )n≥1 din teorma Bernstein asociate funcţiei: F(t) =f [a + t(b-a)] cu ⎛ x−a⎞ t∈[0. î.1] ⎦ deoarece Bn ⎯⎯ [0.b ] → f . deci: 443 . se aplică această proprietate în continuare 1 uc că: n n de (p-1) ori şi se obţine rezultatul din enunţ. atunci există un şir de polinoame cu coeficienţi reali ( Pn )n≥1 a. Bernstein se poate generaliza în sensul afirmaţiei din consecinţa VI. fixat). b] ) (p ≥ 1.1⎯ uc ]→ F . .. Observaţie: 1. Demonstraţia teoremei Stone – Weierstrass (Teorema VI.16) lim ⎢ sup Pn ( i ) ( x ) − f ( i ) ( x ) ⎥ = 0 pentru i = 1. b ] şi după teorema Stone – Weierstrass există un şir de funcţii polinomiale Pn: [ a.

f n : R → R ( n ≥ 1) cu f n = ⎨ ⇒ f n ⎯⎯ pc R → f = 1R . p..1] → g ( x) = 4 x şi f ( x) = g ( x) = 4 x . 2 ) . . .. π]. Pentru x0 = avem n +1 2 1 3 4 n + 1 4 n + 3 f n′ ( x0 ) : . f n ⎯⎯⎯ n ( −2. − . [0. ( f ( x ) = x.1]⎯ uc Exemple: sin nx ⎛ π⎞ 1. 1 x n −1 3. f n ( x ) = arctg x . x ≤ n 2. f n ( x) = ..2 ) → f ≡ 0 şi f n ( x ) = uc ′ n 1 + x2n ⎧0. ⎯⎯⎯uc 3 ' 3 n +1 sin 2 nx 5. ( n ∈ N ) . π] avem : f n ⎯⎯⎯ [0. şirul ( f n′ ) n →∞ ⎪⎩ 2 . x ∈ [ 0.b ]→ f este o funcţie de clasă C (p∈N fixat) şi uc p Bn este un şir de polinoame Bernstein dat prin (VI. π]→ f ( x ) = 0 şi există uc n2 + 1 n π f n′ ( x ) = sin 2 x care nu este convergent pe [0.1] avem f n ⎯⎯⎯ uc → f = x 4 şi n3 + 1 [0.1] 4n 3 x 3 f n' ( x) = 3 [0. ⎧⎪ x. 1] → R Pn ⎯⎯⎯ [ a .. 0. 0. 2 2 4n + 2 4n + 4 444 . Funcţia limită f este marginită pe R.14) atunci Bn( i ) ⎯⎯ → f ( i ) . x = 1 nu este uniform convergent. x > n şi fn nu este uniform convergentă pe R. şir divergent în R. ∀x ∈ [ 0.Dacă f : [0.. avem : f n ⎯⎯⎯uc ⎛ π⎞ → f =0 n ⎝ 2 ⎠ ⎜ 0.. deşi f n sunt nemărginite.. f n ( x ) = cu x ∈ ⎜ 0. ⎟ şi n ≥ 1. x ≠ 1 ⎪ cu lim f n′ ( x ) = g ( x ) = ⎨ 1 cu f ′ ( x ) ≠ g ( x ) . f n ( x ) = cu x ∈ [ 0. i = 1. ∀x ∈ R ) ⎪⎩ n.. n3 x 4 + 1 4... x ∈ ( −2. − . 2.1] . 0. ⎝ 2⎠ ⎟ dar f n′ ( x ) = cos nx este şir divergent. 0.

| fn | ≤ an.1] cu f n ⎯⎯⎯ 2 [0. este convergentă pe ⎢ 0. Seria derivatelor: 3 n = 2 ( 3n − 3)3 1 3 6 3n ⎡ π⎤ − sin 3x − 3 sin 6 x − .. 2 ⎥ ⎣ ⎦ 3 1 ∞ n ⎡ π⎤ f derivabilă. ∑(x n =1 n − x 2 n − x n −1 + x 2 n − 2 ) este punctual convergentă pe [0. Avem: Sn ( x ) = x n − x 2 n şi Sn ( 0 ) = Sn (1) = 0 .6... ⎥ ( 3n − 3) 3 ⎣ 2⎦ 3 1 3 3 6 3n după criteriul Weierstrass.. este uniform convergentă pe ⎢ 0. bn = . pc ⎛ 1 ⎛ 1 ⎞ −n 1 ⎞ ⎜ n x = ∈ [ ] n⎜ ⎟ 0. ⎥ . 1 9 n = 2 ( n − 1) 3 ⎣ 2⎦ 7. n ≥ 1 cu b1 = 3. iar f ′ ( x ) = − sin 3x − ∑ sin 3nx. n ≥ 2 şi avem ∑ f n ⎯⎯⎯ uc → f cu ( 3n − 3) ⎡ π⎤ 3 1 ⎢ 0. − sin 3nx + .. 1] şi nu este uniform convergentă..... + + . x ∈ [ 0. + 3 + . + + .... n →∞ n →∞ 2 2 0 0 ∞ 8.1 şi f = e → 1⎟ Avem: ⎝ n ⎝n⎠ ⎠ 1 1 1 1 1 ∫ f ( x ) dx = ∫ nxe − nx 2 dx − e− nx = (1 − e− n ) şi: 2 n 0 0 2 0 2 1 1 1 1 lim ∫ f n ( x ) dx = lim (1 − e − n ) = ≠ ∫ f n ( x ) dx = 0 . iar 445 . f n ( x ) = nxe − nx . este convergentă şi ( 3n − 3) 3 1 3 ∞ 3n f n′ ( x ) ≤ bn . ∀x ∈ ⎢0. ⎥ ( 3n − 3) 3 3 3 1 3 ⎣ 2⎦ după criteriul Weiertrass: 1 ∞ 1 ∞ +∑ = a + ∑2 an este convergentă. Seria de funcţii: cos 3 x cos 6 x cos 3nx ⎡ π⎤ + + .1]→ f = 0 .

dx = n =1 ⎦ n =1 ⎣ 0 ⎦ ∞ ⎡ nx (n − 1) x ⎤ 9.1] .1] → f cu f ( x ) ≡ 0 continuă. Seria nu este uniform convergentă nx ⎛ 1 ⎛1⎞ 1 R 1⎞ Sn ( x ) = ⎯⎯pc ⎯ → f = 0. ∀x∈[0. 1] n →∞ ⎛ 1 ⎛ 1 ⎞ 1 R 1⎞ [0. Seria punctual convergentă verifică teorema de integrare termen cu termen a unei serii de funcţii: 1 ∞ ⎡1 ⎤ ⎡∞ n 2n−2 ⎤ ∫0 ⎢⎣∑ ( x − x 2n − x n −1 + x )⎥ ∑ ⎢ ∫ ( x n − x2n − xn−1 + x2n−2 )dx ⎥ .1] →f.1] ⎝ n ⎝n⎠ 2 2⎠ 10. n 446 .pentru x∈(0. Să se determine şirul ( Bn )n≥1 de polinoame Bernstein pentru f ( x ) = x cu x ∈ [ 0.1] . Avem: pc ⎝ 2 ⎝ 2⎠ 4 4⎠ 1 1 1 1 1 ∫ f ( x ) dx = 0 şi ∫ f ( x ) dx = ∫ ( x − x 2 n − x n −1 + x 2 n − 2 ) dx = − − n n + 1 2n + 1 n 0 0 0 ∞ 1 ∞ 1 1 ⎛ 1 1 1 1 ⎞ − + şi seria ∑ ∫ f n ( x ) = ∑ ⎜ − − + ⎟ este n 2n − 1 1 0 n =1 ⎝ n + 1 2n + 1 n 2n − 1 ⎠ convergentă cu suma egală cu zero pe ∀x ∈ [ 0. ∑1 1 + n2 x2 1 + n − 1 2 x2 ⎥ cu x ∈ [0. Avem: n ⎛k⎞ n k 1 n Bn ( x ) = ∑ f ⎜ ⎟ Cnk x k (1 − x ) = ∑ Cnk x k (1 − x ) = ∑ kCnk x k (1 − x ) = n−k n−k n−k k =0 ⎝n⎠ k =0 n n k =0 1 = nx = x şi Bn ⎯⎯⎯ uc [0. 1) avem: 0 < Sn ( x ) < x n ⇒ lim Sn ( x ) = f ( x ) = 0 .1] cu S n ⎜ n ⎟ = ⎯⎯ şi S n ⎯⎯⎯ → ⎟ . Sn ⎜ ⎟ = ⎯⎯ → ⎟. ⎜ xn = ∈ [ 0. 1] şi ∑f 1 n ⎯⎯⎯ pc [0. 1] are termeni fn funcţii continue ⎢ − ⎢⎣ ( ) ⎥⎦ ∞ pe [0. 1+ n x 2 2 [0.1]→ f ⎜ xn = n ∈ [ 0.1] .

Avem: n ⎛k⎞ 1 n Bn ( x ) = ∑ f ⎜ ⎟ Cnk x k (1 − x ) = 2 ∑ k 2Cnk x k (1 − x ) = n−k n−k k =0 ⎝n⎠ n k =0 1 n -1 2 1 = 2 ⎣⎡ nx + n ( n − 1) x 2 ⎦⎤ = x + x şi Bn ⎯⎯⎯ uc [0. n n n 1 12. Fie f ( x ) = x şi g n ( x ) = x + cu x ∈ R şi n ≥ 1 . ∀x ∈ R . cu x ∈ R şi α > 0 .1] →f . Să se arate că: n g n ⎯⎯ uc R → f şi g n2 ⎯⎯ pc R → f 2 . ∑ 1 n α .11. Să se determine şirul ( Bn )n≥1 de polinoame Bernstein pentru f ( x ) = x 2 cu x ∈ [ 0. dt = 447 . Avem: 1 ⎧∀n ≥ nε 0 < f ( x ) − gn ( x ) = < ε cu ⎨ ⇒ g n ⎯⎯ uc →f ⎩∀x ∈ R R n 2 ⎛ 1⎞ 2x 1 2x 1 0 < f 2 ( x ) − g n2 ( x ) = x 2 − ⎜ x + ⎟ = − 2 ≤ + 2 <ε ⎝ n⎠ n n n n ⎡ x + x2 +ε ⎤ pentru ∀n ≥ nε ( x ) = ⎢ ⎥ + 1 ⇒ g 2 ⎯⎯ pc →f2 ⎢ ε ⎥ n R ⎣⎢ ⎦⎥ ∞ cos nx cos nx 1 13. n ∞ ∞ ∞ 1 cos nx Pentru α >1 seria ∑1 nα ∑1 an este convergentă şi atunci = ∑1 nα este uniform şi absolut convergentă (normal convergentă) pe R pentru α >1. ∞ cos nx Din f n = nα funcţii continue pe R şi ∑ f ( x ) ⎯⎯→ f pentru α > 1 1 n uc R rezultă că suma f este o funcţie continuă pe R şi avem: ⎛ ∞ cos nt ⎞ ∞ x x 1 sin nx ∫0 ⎜⎝ ∑1 nα ⎟⎠ ∑1 nα n = ∫0 f (t )dt . Avem: f n ( x) = n α ≤ α .1] .