INSTITUTUL HYPERION Institutul Român De Studii Transdisciplinare şi Cercetări în domeniul Ştiinţei Universale INSTITUTUL DELPHY Institutul pentru Dezvoltare

Umană şi Comunitară CENTRUL ARTEMIS Centrul pentru Managementul Calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane

CUPRINS 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Introducere Aspecte privind conceptul şi managementul calităţii vieţii – Aurelian Burcu, Alina Oros, Dora Avesalon, Nicoleta Chiş Geneza modernităţii: pilda fiului risipitor - Alexandra & Gabriel Pop Discriminarea femeii în limbaj – Ancuţa Lăcrimioara Chiş Educaţia paideică: model de inginerie a dezvoltării umane – Aurelian Burcu, Alexandru Burcu Structura socială românească între trecut şi viitor – Mihai Cucerzan Ghid practic pentru proiectarea postului şi dezvoltarea resurselor umane – Edit Nemeti Ataşamentul şi separarea: aspecte importante în pregătirea asistenţilor maternali profesionişti – Mihaela Bălaj Cercul Literar de la Sibiu – o lecţie de supravieţuire culturală – Florentina Răcătăianu

Coodronatori: AURELIAN BURCU ALEXANDRU BURCU

FACTORI DETERMINANŢI AI CALITĂŢII VIEŢII: EDUCAŢIA, RELIGIA, CULTURA, MEDIUL DE AFACERI, VALORILE SOCIO-UMANE

9.

10. Abuzuri comise asupra femeilor în Gulagul românesc – Graţian Cormoş 11. Comunicarea non-verbală – Raluca Motoc 12. Alcoolismul – Monica Tempea 13. Religia. Atribut al gândirii? – Emilia Gersak 14. The world of Gondal – Ramona Poenaru 15. La Brosteni – Inessa Baban 16. Cum să învingem teama de eşec – Ruxandra Pestriţu 17. Feminităţi funeste în mitologia greacă mitologia greacă – Adriana Stan 18. La litterature française au moyen age – Carmen Iga, Maria Ciubăncan 19. Aspecte privind astrograma lui Motzart – Alin Pop 20. Dezvoltări fenomenologice în opera lui Camil Petrescu – Codruţa Porcar 21. Dezadaptarea la adolescenţi – Cornelia Crişa 22. Criza dorinţei şi asceza laică în anorexie – Ana Ionesei 23. Aspecte teoretice şi practice privind aplicarea graţierii – Daciana Lavinia Miclea 24. Premise pentru un nou model de incubator de afaceri – Aurelian Burcu, Ştefan Neamţiu, Leontina Moldovan

ARGONAUT
2005

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

INTRODUCERE
Tratează oamenii ca şi cum ar fi acolo unde ar fi trebuit să ajungă şi astfel îi ajuţi să devină ceea ce sunt capabili să fie. Goethe

Trăim într-o lume reactivă… Noi ca oameni petrecem o mare parte din timp reacţionând la stimuli exteriori; aceştia putând fi:comportamentul şefilor, subordonaţolor, colegilor, familiei, prietenilor; reacţionând la acţiunea forţelor care în mod subtil ne modelează gândirea, ne indică ce să mâncăm, cu ce să ne îmbrăcăm, cum să ne petrecem timpul, cum să ne cheltuim banii, cum să ne trăim viaţa. Cea mai mare parte a timpului trăim cum ni se impune, fără măcar să ne dăm seama şi suntem cuprinşi de invidie atunci când citim despre cineva care a sfidat orice convenţie şi a plecat într-o călătorie în jurul lumii, sau şi-a urmat visul şi a reuşit împotriva tuturor vicisitudinilor. Andrew Floyer Acland

Dezvoltarea continuă a fiinţei umane, la nivelul individual şi colectiv (social) ne aduce, la începutul noului mileniu, în postura de a putea observa cu mai mare claritate acest curent al evoluţiei ce poartă cu sine şi transformă necontenit tot ce ţine de existenţa noastră umană, deopotrivă interioară şi exterioară. Omul contemporan ajunge astfel în punctul de maturizare a fiinţei sale, în care este în măsură a-şi conştientiza rostul său – şi rosturile lumii în care trăieşte – a-şi asuma condiţia, demnitatea şi responsabilitatea corelative societăţii de care aparţine, dar, mai mult şi mai important decât oricând în istorie, omul contemporan, tot mai intens, devine stăpânul propriului său destin, făurindu-şi o viaţă şi o lume în acord cu dorinţele sale şi cu exigenţele condiţiei specific umane. Astăzi omul trasează propria sa devenire la nivel cosmic şi modelează dezvoltarea liberă a personalităţii sale prezente. Aşa cum arăta Tudor Muşatescu: “omul nu e numai o fiinţă care se naşte, mănâncă, doarme, se înmulţeşte şi moare, ca toate celelalte fiinţe; omul nu e numai o fiinţă care, cu şiretlicuri ori cu brutalitate, călcând şi strivind pe alţii caută să-şi cucerească un loc la ospăţul vieţii. Omul e o fiinţă ce, deşi e uneori mai puţin înarmată pentru izbândă, spre deosebire de toate celelalte vieţuitoare, năzuieşte ca în această oglindă a conştiinţei cu care a fost hărăzit să cuprindă o cât mai mare parte a lumii în care trăieşte – o fiinţă care cu această scânteie de dumnezeire caută să pătrundă bezna de taine şi îndoieli care-l împresoară”. Pentru că “la intersecţia dintre universul creaţiei umane şi cel al creaţiei naturale se defineşte statutul omului de fiinţă cosmică, supraordonat calităţii sale de fiinţă bio-psiho-socială şi spirituală. Principiul universal al rezonanţei holografice ne sugerează posibilitatea că omul care cunoaşte, creator este, oricând în măsură să surprindă şi să înţeleagă adevăruri tot mai subtile ale existenţei universale, la a căror afirmare contribuie prin propria sa existenţă de fapt. Unitatea ontologică a fiinţei creatoare, manifestată între multiplele nivele ale existenţei sale este singura în măsură să răspundă opţiunii epistemologice de înălţare în grad, de la <<Cosmosul mic>> la <<Existentul Absolut>>care cuprinde în sine tot”. Şi de aceea – continuă autorul citat “un om care crede în existenţa unei ordini universale dacă observă tulburarea unei ordini parţiale [la nivelul societăţii sau a vieţii sale individuale], va căuta să restabilească ordinea parţială în conformitate cu
4

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

principiile ordinii universale. El nu va fi filosof – căci filosofia se naşte din îndoiala în existenţa unei ordini şi năzuinţa ei de a o construi – ci reformator, pentru care principiile ordinii universale sunt bine stabilite, deci programul său de acţiune e fixat de la început în temeiul acestor principii.” (Traian Stănciulescu) * Această stare de maturizare a omului contemporan, complexul de aptitudini, competenţe, abilităţi pe care le are încă din naştere mult mai dezvoltate decât în perioadele anterioare în istoria speciei, această lume care îl solicită necontenit punându-i la încercare întreaga sa capacitate, iscusinţă şi motivaţie pentru supravieţuire, fac din el un adevărat atlet, un campion al existenţei sale proprii. Astăzi, în competiţia vieţii – ca în orice competiţie – omul-atlet contemporan se regăseşte, în faţa probelor, obstacolelor şi încercărilor, absolut singur, bazându-se doar pe sine însuşi, pe ceea ce el este, ceea ce ştie şi ceea ce poate. Şi la fel ca în orice competiţie, şi în cea a Vieţii, nu există decât două categorii de finalişti: învingătorii şi cei care pierd. Învinge totdeauna acela care, în orice clipă a vieţii lui trăieşte cu rostul împlinit, fiind ceea ce trebuie să fie, făcând ceea ce trebuie să facă, înflorind, rodind şi dăruind lumii şi vieţii prinosul recoltei fiinţei sale intime. Fiindcă numai în Anotimpul Culesului pomul roditor se simte cu rostul împlinit şi numai acum existenţa sa devine cu adevărat Sărbătoarea Bucuriei Vieţii. Iar pentru omul învingător, această sărbătoare se petrece în fiecare moment al existenţei sale. Învinşi vor fi, de aceea, numai cei ce trec prin viaţă şi prin lume fără să-şi descopere, asume şi manifeste rostul lor ca fiinţe umane. Dar omul contemporan nu-şi poate permite decât condiţia de învingător. De aceea, el aruncă acum cârjele vechi şi aleargă, pe propriile-i picioare, spre sine însuşi: victoria finală. Iată de ce în arena vieţii de astăzi, toate instituţiile sociale de odinioară încep a-şi pierde valoarea. Fiindcă omul contemporan are nevoie de un singur lucru: de un Antrenor; de cineva care să-i arate cum, iar apoi să-l lase a se antrena singur; să-l sprijine şi corecteze din când în când, dar mai ales să-i ofere metode, tehnici eficiente prin care să-şi crească, dezvolte şi optimizeze capacităţile proprii şi unice. Omul contemporan are nevoie de cineva care să-l înveţe cum să învingă, iar pentru aceasta nu se dau nici cunoştinţe, nici reţete, ci un singur lucru: arta strategiei: managementul. Pentru că tot ce are nevoie omul, astăzi mai mult ca oricând, pentru a realiza împlinirea în viaţă şi în lume este să devină managerul propriei sale existenţe. Iarăşi arta managementului vieţii şi condiţiei sale nu o poate deprinde nici din şcoală, nici din clinicile de terapie, nici numai prin antrenarea pe
5

făgaşul înţelepciunii autentice şi prin transpunerea acesteia în coordonatele vieţii individuale. Cele două instituţii numite, sunt, de fapt, extremele unei realităţi – viaţa socială a omului contemporan – între care acesta îşi trăieşte agonia des-fiinţării. Căci dacă iniţial Şcoala – în baza celor două mari revoluţii: Revoluţia Iluministă şi Revoluţia Socialistă – avea menirea de a-l ajuta pe om să se descopere pe sine, să se cunoască în profunzimea fiinţei sale şi de asemenea să cunoască universul în care trăieşte spre a se regăsi ca parte constituentă organic a acestuia, conştientizându-şi astfel locul şi rostul personal, astăzi sistemul educaţional a devenit piesă de muzeu: o maşinărie uriaşă, vetustă, ruginită şi mai ales stearpă. Ea nu face decât să intoxice fiinţa umană cu poluţiile sale raţionaliste şi nicidecum să-i ofere un sprijin în dezvoltarea personală pe calea vieţii. Ba mai mult, prin tonele de teorie şi invenţii utopice, inadaptate şi chiar false, ea împiedică omul chiar de la începutul drumului său, ademenindu-l pe căi total greşite. Oferindu-i cele mai fascinante himere despre sine şi despre viaţă, distrăgându-l mereu de la aflarea adevăratei sale identităţi şi îndoctrinându-i toată existenţa sa cu discursuri demagogice şi îndemnuri către cele mai nenaturale scopuri. De aceea omul de astăzi este total abătut de la natura sa. Aşa cum arăta Rousseau încă de acum două veacuri: “nu mai găsim în sufletul omenesc fiinţa care se poartă întotdeauna după principii certe şi invariabile, nu mai găsim cereasca şi majestuoasa simplitate pe care i-a imprimat-o Creatorul lui, ci contrastul diform între pasiunea care crede că raţionează şi intelectul în delir”. Omul de astăzi este o maşinărie inventată de o societate bolnavă; o maşinărie sinistră. Şi atunci a fost absolut firesc să apară clinicile de terapie. Ca cea mai mare şi puternică dovadă a monstruozităţii lumii în care trăim. Căci sănătatea oricărui organism – deci şi a celui social – se raportează la numărul celulelor sale bolnave, a celor ce necesită reparaţii uneori capitale. * Dar Omul contemporan vrea să pună capăt acestei agonii. El pregăteşte ceea ce Rogers numea „revoluţia liniştită”. Omul contemporan îşi vrea înapoi viaţa şi identitatea furate de lume; îşi vrea înapoi devenirea personală şi împlinirea de sine, răpite de către Societate. Omul contemporan este un supravieţuitor. Singur, în 6 miliarde de exemplare. Tot ce i-a rămas este visul, speranţa şi voinţa crescută în lunga încrâncenare cu lumea. Acestea sunt armele lui pentru cea de-a treia revoluţie: regăsirea de sine. * Tot ceea ce-i mai necesită omului contemporan este un cadru, un loc, cineva de la care să înveţe managementul vieţii sale personale. Şi, poate,
6

mesajul este acelaşi (ţinând de condiţia existenţială şi unică a respectivului lucru) el se exprimă prin 7 mii de voci în mii de feluri. Desigur la o primă impresie. clipă de clipă. pe noi trepte de emancipare şi progres. 8 . nu înseamnă că ele au şi fost actualizate în acest fel. De aceea lăsăm posibilitatea cititorului de a avea acces direct la informaţiile cuprinse în respectivele volume (căutându-le şi descoperindule prin efort şi credinţă personală). se schimbă. nu suntem decât perspective ce se schimbă cu fiecare pas realizat mai departe pe drumul progresului nostru individual. să descoperim şi urmăm valori utile şi necesare dezvoltării fiinţei noastre: acum şi mereu. De aceea şi fiecare traseu. facem trimitere la acei autori şi acele cărţi care. Şi. care ne luminează calea personală aducându-ne spre noi orizonturi. Ele se racordează la înţelepciunea universală şi costituie farurile călăuzitoare ale fiecărei civilizaţii istorice. Până autnci ele se lasă descoperite numai omului. în momentul actual omenirea are un bagaj extrem de valoros în materie de cunoaştere şi înţelepciune – din păcate insuficient cunoscut şi tocmai de aceea prea puţin aplicat – volumul de faţă se constituie totodată şi într-un îndrumar. re-cunoscute de toată lumea. credem că va veni o zi în care vor fi din nou scoase la lumină şi puse în faţa lumii spre a o îndruma către orizonturile noii sale deveniri. fiecare destin vor fi absolut unice. legile.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii să-l sprijine din când în când. Considerând impropriu a discuta aici progresul istoric al conceptelor prezentate. obiectivele. să mediteze asupra sensurilor mesajelor. De aceea înainte de a căuta valori adevărate în sine. prin transpunerea acelor cunoştinţe în forme noi. de a transmite un mesaj Călătorului. ele transpunând în lumea obiectivă unicitatea creatoare a artistului. adoptate şi proprii satisfacerii necesităţilor de progres ale omului contemporan şi lumii prezente. problemele prezentate pot părea “binecunoscute” şi. necesitatea şi unicitatea fiecărui Călător în parte. reprezintă o artă ce valorifică potenţele şi abilităţile creatoare ale înfăptuitorului ei. până deprinde complet această tehnică şi să-l îndrume uneori atunci când riscă să se abată prea mult de la „calea de mijloc”. Totul este în continuă transformare la nivel cosmic. câte unul pentru specificul. pretutindeni pe unde trece Drumul Vieţii Personale. Căci fiecare lucru ce ne întâmpină pe drumul Vieţii are menirea de a preda o lecţie. Trebuie deci. * Având în vedere că. De aceea rugăm cititorul să nu privească în grabă informaţiile şi toate lucrurile ce-i ies în Cale. toate conlucrând la edificarea templului existenţei sale în lume şi viaţă. reflexive şi introspective. cât şi fundamentarea lor în realitatea practică. ca înainte de orice altceva să învăţăm – nu atât a cunoaşte – cât a recunoaşte. în combinaţii originale. deschizător de viziune spre înţelegerea la un nivel superior a necesităţii utilizării acestui bagaj. cu fiecare pas. dar mai ales de a putea.” Căci ele devin cele mai ademenitoare capcane şi căi sigure spre rătăcirea drumului [propriu şi] drept. iscusinţa. de a recepta în spiritul propriei sale fiinţe ceea ce îi este necesar şi folositor aici şi acum. se transfigurează. înţelesul. la diverse momente în devenirea lumii au realizat aceste lucruri. Dar acest chip în fiecare zi. în demersul acesteia de a sprijini (potrivit necesităţilor specifice) împlinirea de sine a omului în viaţă şi în lume. „E rău – zicea Platon – să nu cunoşti nimic. Dar cu mult mai rău este să ştii multe lucruri. lumea încă rămâne un agent profan şi porfanator. mereu. Chiar dacă astăzi ele poposesc în anticariate şi biblioteci prăfuite de uzul ignoranţei umane. valorile. chipurile adevărurilor absolut individuale. Astfel încât adevărul. precum şi libertatea (şi totodată datoria!) de a le trece prin filtrul propriei personalităţi. potrivit capacităţii de înţelegere şi pătrundere personală. ci aplecându-se profund asupra lor să le supună unei analize atente. însă prost înţelese şi greşit învăţate. deopotrivă utile omului şi comunităţii. la fiecare pas. căutând adevăruri absolute ori legi imuabile. deprinderile şi talentul său de a întrebuinţa forţele fiinţei sale şi forţele naturii. principiile. ducând în final la pierderea sensului vieţii şi a rostului propriu. urmat imediat de disponibilitatea arătată în acest fel de a converti vorbele în fapte şi conceptele în realităţi palpabile. Pentru că managementul vieţii personale nu este o reţetă şi nici o tehnologie. asupra locului pe care ar putea să-l ocupe în sistemul propriu de valori. Pentru că nimic nu este întâmplător şi tot ceea ce ni se dă este cel mai necesar lucru pentru progresul la momentul respectiv. De aceea mesajul trimis de autorii prezentului volum se constituie şi într-un semnal de alarmă. numai fiinţa lui cea mai profundă îl poate cunoaşte – şi nimeni altcineva. Ele se înfăţişează fiecăruia într-un chip anume şi secret. * Volumul de faţă ridică dezbaterii publice anumite aspecte esenţiale – credem noi – ale realităţii ce defineşte calitatea vieţii. prin revenirea la textele fundamentale ale umanităţii din ultimele 4-5 mii de ani. să integreze aceste aspecte în sistemul propriu de orientare în viaţă şi în lume. iar pe de alta chiar simplul fapt al diagnosticării şi înţelegerii aspectelor definitorii pentru satisfacerea trebuinţelor umane. deşi. pe de o parte a re-cunoşte şi a cunoşte sunt lucruri cu totul diferite. noi înşine. în goana după consumul mateirei şi energiei. Dar să nu uităm că. Să nu ne irosim timpul dedicat minunatei experienţe a Faptului de a Fi. desigur. deopotrivă umane şi comunitare. asupra rostului şi utilităţii pe care o au în viaţa personală.

fapt ce nu se poate realiza decât de către oameni pregătiţi în acest sens să fie ei înşişi în primul rând valori umane de interes comunitar. alţii experienţa. alţii resursele financiare sau materiale. culturale. ieşirea de sub imperiul “vieţii de consum” (al cărui de fapt. să alăture propriile competenţe şi eforturi celorlalţi semeni ai săi. la sprijin reciproc şi consecvent. nici măcar de vârstă. Pe de altă parte însă. Nu este nevoie de sfinţi pentru a face ca societatea şi cetăţeanul să progreseze spre o viaţă şi o condiţie superioară. Este situaţia în care se află populaţia spaţiului românesc de un deceniu şi jumătate. românii de astăzi (europenii de mâine) ştiu cum şi sunt dispuşi să participe la ridicarea nivelului de calitate a vieţii individuale şi comunitare prin acţiuni concrete. deopotrivă şi în egală măsură instituţiile şi cetăţenii (individual sau în organizaţii ale societăţii civile) se pare că nu au reuşit să parcurgă evoluţia de la stadiul primar al individualizamului egocentric (personal sau de trib) la cel a individualităţii puse în serviciul unor perspective mai înalte privind dezvoltarea comunitară. Dorinţa de progres. nici de epoca istorică în care s-a format aceasta. Dar cel mai important dintre toate ingredientele progresului este – credem noi – disponibilitatea sinceră de a acţiona. singur consum este fiinţa umană în sine). că dincolo de demagogiile politice. Şi nu în ultimul rând este nevoie de 9 curajul de a chema la transformare. nu poţi peteci o haină putredă. că valorile de bază ale libertăţii capitaliste implică deopotrivă responsabilităţi şi fapte practice pe măsură. de acţiune – în fond de proprie existenţă. într-o societate în care toţi şi toate sunt – prin sedimentele istoriei – statornicite în imobilitate. religie. astfel ca împreună să poată aduce pe pământ mult promisul eden pe care numai populaţiile primitive îl mai cerşesc de la înaltul cerurilor. Prezentul volum este un manifest şi un omagiu adresat acestor Oameni! Coordonatorii 10 . Civilizaţia chineză din vechime (de la care societăţile umane actuale vor avea multe de învăţat pentru viitorul devenirii lor) considera că universul. locuri de muncă etc – ne poate sprijini să progresăm ca indivizi şi ca societate. Această lege este deopotrivă aplicabilă omului şi societăţii (în fapt un suflet colectiv). Mesajul acestui volum se doreşte şi o chemare la unirea eforturilor. viaţa personală se conduc după aceleaşi mari principii ale ordinii cosmice. Tradus în limbajul nostru occidental. oricât de scurt) care aspiră şi trudesc pentru desăvârşirea lor ca fiinţe. marketingul comercial şi campaniile mediatice. spirituale etc – posedate.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Deşi ne-am declarat dintotdeauna împotriva articolelor scrise de dragul conferinţleor şi înălţimii tribunelor – câteva zeci de pagini de “vorbe desenate” nu rezolvă probleme ale omenirii – şi am luat mereu atitudine în vederea trecerii de la cuvinte (simple sintagme sonore) la fapte practice. tehnologii. apoi este imperios necesară trezirea la realitate. Calitatea vieţii nu are nimic de-a face cu volumul sau cantitatea resurselor – materiale. am putea spune că nu poţi fi un bun administrator al treburilor ţării şi comunităţii dacă nu eşti în egală măsură un bun părite. de a pune în lucru propriile vaori în folosul tuturor. bunuri. din păcate. sex. Acest lucru dorim în să-l subliniem cu prioritate. dar se cer oameni cu roluri sociale (şi fiecare are un rol. mulţi pot deţine pârghii logistice semnificative. un om virtuos şi o persoană în procesul dezvoltării de sine. apartenenţă etnică sau grupuri sociale. utile şi dezinteresate. poate mai importante decât hrănirea sau reproducerea. Totuşi am considerat că a sosit momentul ca – deşi trăim înconjuraţi de această ambianţă socială refractară progresului şi profund egocentrică – să arătăm că există şi altfel de oameni. dar cu siguranţă mult mai puţin luate în considerare. aşa cum recunoştea Maryleen Ferguson: “nimeni nu se poate schimba din afară. de virtute. pieţe. unii au cunoştinţele. Iată de ce considerăm că “integrarea în Uniune” ne poate ajuta tot atât de mult cât şi “integrarea în Absolut”! Nu ajutorul venit din afară – bani. nevoia de evoluţie personală şi de dezvoltare comunitară reprezintă aspecte native ale fiinţei umane. trebuie schimbată în primul rând stofa. Este nevoie în primul rând de sinceritatea fiecăruia în faţa propriei conştiinţe în a recunoaşte aceasta. ci în primul rând cu managementul acestora. aşa cum era poate firesc (e grav de constatat o astfel de realitate) pentru societatea românească. familia. fiecare stă de pază la o uşă a sufletului său care nu se poate deschide decât pe dinăuntru”. care a amintit omului statutul şi condiţia sa specifică: aceea de trimis al Divinităţii pentru ca în această lume. că înseşi aceste valori sau născut din reforma religiei continentale. oamenii au împrumutat corpul ruinelor în timp ce sufletul celor mai mulţi bântuie undeva între infernul disperării şi somnul ultim al des-fiinţării. În România încă nu s-a reuşit a se înţelege că omul nu poate progresa decât în sânul unei comunităţi. Reconstrucţia pe temelii viciate – şi să nu uităm că singura temelie a oricărei societăţi sunt oamenii – nu poate duce decât spre dezastrul prăbuşirii întregului edificiu social în cea mai gravă mocirlă existenţială: lipsa de valoare. statul. ci numai calitatea oamenilor către care se îndreaptă toate aceste resurse. Am spus transformare pentru că reforma nu poate fi aplicată decât la societăţi funcţionale. Am dorit totodată să arătăm că această deschidere spre dimensiunea evolutivă a proceselor sociale nu ţine nici de nivelul de pregătire profesională.

precum şi între membrii diverselor specii. care să ofere o viziune unificatoare a ştiinţei. materie. cât şi modalităţile sub care se realizează cele două acte definitorii ale schimbului (primirea şi dăruirea) ţin de doi factori determinanţi şi concomitenţi: ∗ Pentru detalii recomandăm a se vedea A. Atât specificul resurselor. William Shakespeare Avem nevoie de o nouă gnoză universală. adică având deopotrivă necesităţi de a dărui. naturăecosistem (incluzând în afară de fiinţele vii factorii abiotici: energii. Prin mediu înconjurător definim complexitatea de forţe care aparţin următoarelor dimensiuni: cosmos. religiei şi filosofiei. prin aceasta înţelegând deopotrivă societatea formată din membrii aceleiaşi specii. absolute de coştiinţă-materie-energie. Tiberiu Brăileanu 1. pe când instrumentele tehnologice de măsură de care dispune omenirea în prezent aparţin dimensiunii materiei fizice şi celei energetice. dar cu deosebirea că prin munţii săi pământul încearcă să se ridice la cer. în primul rând în sufletele noastre individuale. asupra succesiunii infinite a unviersurilor. cauzală sau pur şi simplu “intelectuală”) a lui. Toate fiinţele reprezintă sisteme deschise. Etern. trecând printr-o completă metamorfoză a fiinţei. Aspecte introductive Toate sistemele vii. Fundaţia Mercur. fiecare fiind supusă unui set de legi care-i menţine armonia dinamică. Burcu Piramida trebuinţelor umane fundamentale. Desigur deocamdată este destul de dificil pentru “instrumentele” de măsură ale ştiinţei oficiale să înregistreze (opereze) diferenţa dintre (de ex. înnoind în întregime sensul şi perspectivele vieţii umane. o viziune la care omul poate accede printr-o profundă căutare interioară a divinului. există şi evoluează datorită schimburilor permanente şi specifice cu mediul înconjurător. Omniprezent. 2002 11 12 . sau dintre substanţa mentală purtătoare a unui gând şi gradul/nivelul (amplitudinea) de evoluţie (“morală”. într-o perioadă ce ameninţă să devină dramatică. Nelimitat. cerul coboară pe pământ. într-un proces de evoluţie progresivă a coştiinţei. a sursei unice. potrivit cu necesităţile particulare derivate din compelxitatea şi gradul de evoluţie al fiecărei specii. Iar sensul nu poate fi decât regăsirea şi recunoaşterea în toate cele. conform regulilor grilei piramidale∗. O gnoză care să insiste asupra unităţii lumilor dincolo de aparenta lor multiplicitate. Motivul se datorează şi faptului că obiectul investigaţiei ţine de nivele superioare de organizare a realităţii. cât şi conţinuturile acestor suporturi. În conceptul universal de resurse includem deopotrivă suporturile materiale şi energetice. societate (societatea sau biosul. pe când prin oameni. procese etc). cât şi cea compusă din convieţuirea simbiotică a membrilor mai multor specii). capabilă să producă necesara reconciliere dintre minte şi inimă.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii ASPECTE PRIVIND CONCEPTUL ŞI MANAGEMENTUL CALITĂŢII VIEŢII Omul şi muntele se aseamănă. inclusiv omul. cât şi de a primi resurse.) suportul astral al unui sentiment şi conţinutul afectiv (de afectivitate) al acestuia. conţinuturi) prin care sunt satisfăcute trebuinţele naturale. adică acele esenţe (substanţe. o înţelegere capabilă să vindece rupturile istoriei şi să trezească în oameni sensul aventurii lor planetare. a Principiului Divin. În acest sens vom folosi pentru ultimul tip de societate conceptul de comunitate. Imuabil. Prin conceptul de schimburi specifice înţelegem transferurile între specii şi mediul abiotic. Obiectul transferurilor (schimburilor) între fiinţe îl constituie resursele.

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

• necesităţile interne ale fiinţei (în funcţie de specie, grad de individualizare, nivel de evoluţie, trebuinţele personale etc) • necesităţile extene ale ecosistemului Prin legile naturale care gestionează progresul general în lumea vie, aceste necesităţi se află totdeauna în echilibru. Dacă am privi natura ca o vastă scenă, am putea observa că există un regizor (sau un întreg aparat regizoral) care ştie când, pe cine, unde, cum, cu ce (şi aşa mai departe) să trimită pe scenă pentru ca piesa să decurgă în mod corespunzător, după cerinţele progresului şi dezvoltării continue (aspect dealtfel recunoscut şi aplicat de toate marile civilizaţii ale omenirii, mai puţin cea tehnologică actuală). Acest principiu este pe deplin valabil atât în lumea naturii (şi a universului, desigur, dar nu face obiectul studiului nostru), cât şi în societatea umană şi satisface necesitatea universală privind dezvoltare plenară a speciilor şi fiinţelor. În baza acestui principiu şi cu aplicare la societatea umană, vom înţelege că rolurile şi actorii sociali sunt astfel aleşi încât fiecare fiinţă umană să poată beneficia de optimul de resurse necesare bunei sale evoluţii (dezvoltări individuale), sens şi motiv pentru care, per ansamblu, întreaga regie socială să îndeplinească deopotrivă următoarele funcţiuni: • să permită existenţa necesarului de resurse pentru fiecare fiinţă umană, potrivit cerinţelor sale particulare de bună dezvoltare, atât ca persoană cât şi ca fiinţă (adică să poată îndeplini misiunea sa existenţială proprie condiţiei sale umane) • să realizeze schimbul (transferul) corespunzător (optim) între producători şi consumatorii de resurse • să gestioneze resursele în acord cu principiile progresului (ex. motivaţia persoanei umane de a face se poate naşte fie din satisfacerea unei anumite trebuinţe şi astfel deschiderea perspectivei spre accesarea celei superioare, fie din lipsa satisfacerii, prin efortul de a realiza acest lucru) Pentru ca o anumită fiinţă să “intre în joc”, adică să participe la procesele dezvoltării (progresului universal), are nevoie de motivaţii. Motivaţiile determină/nasc scopuri, iar scopurile produc (concep) mijloace. Mijloacele accesează resursele, iar acestea duc la satisfacerea trebuinţelor. La nivelul majorităţii speciilor, procesul evoluţiei (motivarea) se realizează prin intermediul forţelor interne inconştiente (instinctuale) coordonate de ceea ce noi am numit Modelatorii Evoluţiei, sau în vechil limbaj, spiritul speciei∗. În specia umană motivaţiile devin conştiente, adică

dobândesc statul de scopuri propriu-zise iar la un rang superior idealuri. La celelalte specii mobilurile motivaţionale sunt suficiente (lor li se adaugă de fapt un complex de forţe străine acestora, care acţionează dintr-o altă dimensiune, dar pe care fiinţle la aceste nivele le resimt ca şi cum ar veni din interiorul lor; sub o altă formulă de exprimare des uzitată în secolul XIX am putea spune că în fiinţă acţionează spiritul speciei). În cazul omului, însă, mobilul principal al progresului îl constituie o combinaţie de factori mai amplă: cee ce noi am numit Împlinirea de Sine şi care presupune ca modalitate de realizare următoarea ecuaţie ce va fi explicitată mai jos: IS = 3 ME + 9TF + 4 DV + Ni + Am Împlinirea de sine reprezintă o stare superioară de vibraţie a Conştiinţei în armonie cu Ordinea Universală si ea se realizează numai atunci când fiinţa umană îşi îndeplineşte sarcinile/misiunile existenţiale asumându-şi rolul ce l-a primit în marea regie a vieţii şi conştientizându-şi rostul ca parte într-o piesă deopotrivă socială şi cosmică, ce trebuie jucată. Totodată, având o structură psihică devenită complexă prin mecanismele evoluţiei socio-istorice, omul actual are nevoie de o varietate întreagă de satisfacţii, pentru fiecare dintre ungherele sufletului său. De aceea împlinirea de sine presupune plenitudinea de satisfacţii prin care se acoperă trebuinţele individuale ale fiecărei componente interne a psihicului uman; şi deopotrivă ale tuturor. În ecuaţia dată, factorii arătaţi au următoarele semnificaţii: - (3ME) este factorul definitoriu pentru misiunea existenţială potrivit condiţiei sale specific umane. Omul contemporan are în această lume o întreită îndatorire: 1. de a se perfecţiona pe sine dând curs dezideratului evoluţiei cosmice a tuturor formelor de viaţă; 2. de a sprijini celelalte fiinţe (din regnul uman sau alte regnuri) coparticipante la simbioza planetară, în procesele propriei lor dezvoltări şi 3. de a juca rolul scenic primit în această lume, în realitatea socială, prin programul destinului indiviudal şi cu sprijinul forţelor divine. - (Ni) reprezintă natura individuală a fiinţei umane, adică acea structură internă a sistemului psihic ce conţine toate elementele particulare şi definitorii pentru identitatea individuală a unei anumite fiinţe. Dând curs în mediul exterior naturii sale individuale, fiinţa umană se simte nu numai autentic liberă, ci plenar actualizată, sau cum am spune mai simplu: împlinită. În esenţă pentru oricare dintre fiinţele vii, indiferent de specie, împlinirea condiţiei lor existenţiale se realizează prin exprimarea plenară în
lumii materiale, pentru ca fiecare specie să evolueze potrivit cu necesităţile optime deopotrivă ale naturii acelei specii cât şi ale ecosisteului din care face parte integrantă.

Am preferat noţiunea plurală de Modelatori ai Evoluţiei, întrucât este vorba de o serie întreagă de forţe (şi fiinţe) care veghează şi acţionează din alte dimensiuni transcendente

13

14

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

mediu a naturii individuale; numai pentru om însă împlinirea acestei condiţii ţine, aşa cum am văzut şi de realizarea conştientă a unei anumite misiuni existenţiale. (9TF) indică cele 9 categorii de trebuinţe fundamentale activate (din totalul de 12) ale grilei piramidale Maslow-Delphy: 1-fiziologice, 2-de siguranţă, 3-ambientale, 4-sociale, 5-de cunoaştere, 6-de valorizare personală, 7-de creaţie, 8-de identitate personală şi respectiv 9-spirituale. Grila piramidală a trebuinţelor fundamentale acţionează în fapt ca un catalizator şi totodată filtru al resurselor necesare unei anumite fiinţe, la un moment dat şi în fiecare moment al existenţei sale. (Am) adaptarea al mediu, este factorul managerial care garantează accesul la resursele necesare prin deprinderea şi adoptarea modalităţilor/ strategiilor celor mai eficiente de existenţă în limitele unei realităţi anume la un moment dat (practic un mediu existenţial) şi de “vânătoare” a resurselor (găsirea modalităţilor de acces spre aceste resurse, prin multitudinea de obstacole, de blocaje etc). (Am) este factorul de navigaţie, de management eficient. - 4DV reprezintă cele 4 dimensiuni ale vieţii fiinţei umane în lume. Omul contemporan este o fiinţă de o deosebită complexitate; pentru creştere şi dezvoltare (ca fiinţă şi ca persoană) el are nevoie de o multitudine de resurse, care trebuie să fie specifice (adaptate) nu numai cantitativ, ci şi calitativ, adică să provină din anumite dimensiuni ale existenţei. Aceste 4 mari dimensiuni sunt următoarele: a) viaţa materială: - cuprinzând raporturile şi acţiunile fiinţei umane ce tind spre actualizarea trebuinţelor primare, în special (cele fiziologice, de siguranţă şi ambientale), precum şi cele ce depăşesc strict aceste nevoi, urcând şi spre altele, superioare, dar păstrând, cu toate acestea o legătură fermă cu ceea ce numim în mod comun: materie, energie, resorturi fiziologice. Astfel, aici vor fi incluse capitolele vieţii vizând, spre exemplu achiziţiile de bunuri (case, maşini, instrumente, obiecte etc.); investiţiile; afacerile; profesiunea şi locul de muncă; tot ceea ce ţine de avere şi proprietate, de folosinţa şi utilizarea „energiei”, în sensul ei generic: acela de resursă exterioară care întreţine, perpetuează şi îmbunătăţeşte existenţa individului, a grupurilor (popoare, triburi, formaţiuni de interese etc.) sau speciilor. b) viaţa socială: - cuprinde toate aspectele prin care omul se raportează la mediul în care trăieşte, precum şi la fiinţele conlocuitoare ale acestuia. Vizează în special satisfacerea Trebuinţelor de pe nivele 4,5 şi 6, adică acelea de sociabilitate, comuniune, de a dărui şi primi afecţiune, de integrare şi apartenenţă, de comunicare, de investigare, descoperire şi cunoaştere, de libertate şi orizont, de valorizare proprie şi demnitate/ stimă de sine, de statut şi valoare socială etc.
15

Desigur vor fi incluse aici, deci, acele capitole ale vieţii unei persoane ce se referă la raporturile de filiaţie şi rudenie, raporturile de cuplu şi familie, raporturile de muncă, cele de grup; cele ce ţin de conjuncturi şi cerinţe sociale (profesiuni şi demnităţi publice, războaie ori conflicte, schimburi culturale, manifestări de orice natură publică etc.). Tot la capitalul vieţii sociale se încadrează şi opiniile, credinţele, optica individuală asupra vieţii, curentele, doctrinele, ritualurile şi practicile (nu doar religioase) pe care persoana umană le împărtăşeşte, indiferent că le exteriorizează/ manifestă public într-o măsură mai mare ori mai mică. c) viaţa privată: - cuprinde toate aspectele (trăiri, gânduri, acţiuni, fenomene, intreprinderi etc.) prin care fiinţa umană se raportează la sine înseşi, spre a se descoperi şi cunoaşte, spre a găsi adevărata sa identitate şi măsură, precum şi locul şi rostul său în univers, deopotrivă cu sensul întregii Existenţe, a tot ceea ce întâlneşte în viaţa sa. La acest capitol întâlnim toate frământările omului în căutarea rosturilor existente universale şi, în cadrul acesteia, a celei personale. Căci cea mai mare trebuinţă a fiinţei umane actuale este aceea de a avea o „axis mundi”, o ordine a cosmosului propriu organizată după principii care să-i permită deopotrivă atingerea unei stări de bine atât în interiorul acestui cosmos personal, cât şi atunci când iese şi îl raportează pe acesta la o Ordine mai mare – societate, natură, spirit - la Cosmosul ce cuprinde în sine totul. d) viaţa spirituală: - reflectă raporturile fiinţei umane cu sensurile profunde ale realităţii prezente, cu ceea ce stă în spatele lucrurilor şi face posibilă existenţa şi manifestarea a toate câte sunt: Marea Fiinţă, indiferent cum ar fi ea denumită într-un limbaj sau altul (Fiinţa Primă, Zeus, Dumnezeu, Allah, Isis etc.). Pentru că limbajul nu ne poate spune nimic despre Aceasta; el nu poate decât să îndrepte privirea sufletului uman spre a o percepe singur, întocmai precum degetul ce arată spre lună serveşte doar ca indicator, fără a comunica ceva despre obiectul arătat. Raportul cu Marea Fiinţă se trăieşte de către fiecare făptură umană în profunzimea cea mai adâncă a sufletului său şi se experimentează clipă de clipă în multitudinea realităţilor ce o înconjoară. Căci fiecare lucru, fiecare formă de viaţă particulară, fiecare fiinţă este în întregime pătrunsă de Fiinţa Fiinţelor. 2. Noţiuni centrale şi aspecte definitorii privind calitatea vieţii Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), calitatea vieţii depinde de: calitatea mediului înconjurător (CMI), de calitatea mediului
16

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

comunitar (CMC) şi de respectarea tuturor cerinţelor definitorii pentru condiţia umană (CU).. (Prescurtările ne aparţin fiind utile în continuare) Dar să vedem, pe rând, fiecare dintre aceste concepte ce câmp de acoperire şi semnificaţii poate cuprinde. Calitatea reprezintă caracterul unui lucru prin care acesta satisface în mod specific şi adaptat cerinţele absolut particulare ale utilizatorului. Viaţa este totalitatea necesităţilor şi cerinţelor ce trebuie îndeplinite pentru ca natura individuală a unei anumite fiinţe să se poată exprima plenar în mediul său specific de existenţă conform condiţiei cosmice şi ecologice proprii acelei specii. Am văzut însă că pentru fiinţa umană, exprimarea plenară a naturii sale individuale se realizează printr-un proces mult mai complex decât cel întâlnit la celelalte specii, proces ce presupune intervenţia unei serii întregi de factori şi condiţii, toate acestea incluse în noţiunea fundamentală a împlinirii de sine.Condiţia umană. Condiţia umană reprezintă manifestarea plenară a fiinţei umane (FU) în cadrul societăţii şi totodată satisfacerea integrală a statutului de fiinţă cosmică, natural-ecologică (şi biologică), individual-unică, socială, cultural-istorică. Aşadar condiţia umană reprezintă, chiar statutul de fiinţă cu atributele de mai sus, indiferent că este sau nu recunoscut şi respectat de către societate la un moment dat istoric. Condiţia umană este un dat de la natură, faţă de care societatea poate avea numai două atitudini: nerecunoaştera ei (ceea ce s-a întâmplat cel mai adesea în istorie, pentru diverse categorii sociale) şi respectiv recunoaşterea, respectarea şi sprijinirea exprimării plenare de către fiinţa umană a condiţiei sale natural-existenţiale1. Calitatea vieţii, în aceste condiţii, reprezintă aptitudinea unui mediu existenţial de a oferi unei fiinţe posibilitatea realizării împlinirii de sine. Pentru fiinţa umană însă acest concept suportă două conotaţii, derivate din specificul aparte al acesteia. Spre deosebire de reprezentanţii tuturor celorlalte specii care depind fundamental în existenţa lor de mediul de existenţă extern şi de resursele acestuia, fiinţa umană în schimb, pe parcursul evoluţiei sale dobândeşte grade tot mai înalte de emancipare de sub tutela factorilor externi. Prin condiţia sa cosmică – aceea ce creator de realităţi – fiinţa umană participă la două procese concomitente de transformare a mediului existenţial: primul vizează modificările realizate asupra şi în mediul exterior, iar cel de-al doilea posibilitatea ca fiinţa umană să edifice un alt tip de mediu, de data aceasta itnerior, în realitatea sa subiectivă, aparţinătoare propriului sistem psihic. În felul acesta omul descoperă misiunea sa de bază specifică propriei condiţii: aceea de a deveni
1

Pentru detalii recompadăm a se vedea şi A. Burcu Fundamentele consilierii în managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane, Ed Mega, 2004

propriul său creator, adică, altfel exprimat, de a participa activ, conţtient prin forţe prorii la modelarea devenirii individuale, în acord cu procesle evoluţiei vieţii la nivel cosmic. Iată de ce, pe măsură ce fiinţa umană (atât ca individ, cât şi ca specie) urcă pe trepte tot mai înalte ale dezvoltării, dependenţa sa de mediul extern şi de resursele acestuia se reduce progresiv, necesarul existenţial în materie fiind acoperit de realităţile pe care fiinţa umană le structurează în interiorul ei şi de resursele ce astfel reuşeşte a le produce ea înseşi în aceste realităţi interioare. Iată de ce vom observa că având două medii existenţiale complementare din care poate obţine resursele necesare progresului ca fiinţă, şi cum nici una dintre acestea nu poate fi exclusiv la stadiul actual al dezvoltării speciei umane, rezultă că indicele împlinirii de sine, calitatea vieţii umane, aşadar, va depinde de factorii definitorii pentru ambele aceste realităţi. Marele avantaj, însă, constă în faptul că fiinţa umană poate crea reţete personale de combinare a factorilor, în funcţie de posibilităţile reale de obţinere a resurselor: fie din mediul exterior, fie din cel interior. În acest sens, de fiecare dată când un anumit tip de resursă existenţială nu se poate procura din mediul extern vom înţelege că fiinţa umană are capacitatea de a o produce în meidul său intern, în propriul său sistem psihic. Pe de altă parte vom observa că aptitudinea unui mediu existenţial exterior de a oferi unei anumite fiinţe umane deopotrivă posibilitatea manifestării plenare a naturii sale individuale precum şi optimul necesar de resure, este una abstractă. Practic este în primul rând necesar ca fiinţa umană să fie ea înseşi capabilă de a identifica şi accesa aceste resurse. Din acest punct de vedere, există din nou o diferenţă fundamentală între om şi celelalte fiinţe. Acestea din urmă se nasc practic cu această capacitate precum şi cu aproape toate aptitudinile (şi cea mai mare parte din cunoştinţele) necesare procurării acestor resurse. Pentru celelalte fiinţe, cunoştinţele sunt un dat al speciei care se transmite fiecărui membru, un fel de memorie colectivă la un nivel superior de dezvoltare, numită instinct. Tot ce mai are de făcut fiecare individ, o dată ce s-a născut în mediul existenţial, este să treacă în revistă, să dezvolte şi apoi să menţină mereu în formă aceste abilităţi naturale de procurare a resurselor. În cazul fiinţei umane, din nou datorită condiţiei sale specifice, aceea de modelator activ al propriei deveniri, acest sprijin natural al instinctului nu funcţionează. Practic fiecare om, în baza libertăţii sale (fără de care nici nu am putea vorbi de participare prin forţe proprii la evouţia individuală), are opţiunea şi îndatorirea de a învăţa de la zero toate aspectele necesare adaptării la mediul existenţial în vederea procurării resurselor. În plus, fiinţa umană va fi necesar să înveţe şi procesele de structurare a mediului intern şi de producere a resurselor personale, aspect denumit autodezvoltare. Pe lângă
18

17

raporturile (legile) şi fiinţele mediului ecologic. iar în acest sens aduce cu sine propriile “daruri” de oferit lumii: aptitudini. sunt realităţile instrumentale. fiecare fiinţă umană nou născută va trebui să înveţe şi despre procesele de organizare şi funcţionare a acestor medii astfel modelate. Acest aspect a fost afirmat în mod constant de toate curentele de gândire şi acţiune din cele mai vechi timpuri (de la stoicii romani încoace) dar cu deosebire aplicat începând cu Revoluţia Iluministă în toate mişcările sociale care au investit în dezvoltarea umană. el are de jucat un rol pe scena vieţii sociale. Pe de altă parte observăm că factorii (Ni) – exprimarea liberă a naturii individuale – şi (Am) – armonizarea cu mediul în măsură a putea obţine resursele necesare propriei dezvoltări în condiţiile date – nu se pot realiza practic decât în momentul şi condiţiile în care avem depotrivă îndepliniţi şi factorii DC şi CMI. adică transformate prin intervenţia proprie. spre a beneficia de un standard superior de bine. procesele şi mecanismele exterioare ecosistemului social. a identifica 20 . Practic omul şi lumea (ceilalţi semeni. Practic. Astfel încât considerăm că definiţia în discuţie se structurează în jurul următoarelor ecuaţii: • CV = CU + CMC + CMI pe care o putem numi şi ecuaţia standard a procesului privind calitatea vieţii (unde semnificaţia factorilor este următoarea: CV – calitatea veiţii. FU – fiinţa umană. societatea umană (şi nu mediul natural. adică se străduieşte pe toate palierele existenţei sale interne şi externe să facă a fi mai bine pentru membrii săi componenţi. fără efort din partea individului. iar CMI – calitatea mediului încojurător) • CU = FU + 3ME ecuaţia descriptivă a statutului fiinţei umane (factorii semnificând: CU – condiţia umană. acelea care sprijină şi direcţionează (călăuzesc) societatea pe calea progresului ei. sacralizarea vieţii) şi mediul ecologic. în cazul fiinţei umane ea necesită deopotrivă un efort semnificativ de autodescoperire (omul trebuie să se cunoscă mai întâi pe sine însuşi). ci o societate care aspiră şi trudeşte pentru a se dezvolta. să-l ajute a se cunoaşte pe sine. sau exprimat în termeni ştiinţifici. este necesar să se manifeste după anumite coordonate date de structurile funcţionale ale întregului. DC însă nu înseamnă o societate dezvoltată.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii toate acestea. din care face parte organic şi funcţional. Omul vine pe lume cu drepturi şi îndatoriri de la natură (divinitate). calităţi etc. un haos relativ (îmblânzit de anumite convenţii stabilite prin evoluţia istorică) în care fiecare fiinţă umană trebuie să-şi găsească aproape singură locul cel mai propice supravieţuirii. pentru celelalte fiinţe) este o junglă. pentru a avea şanse deopotrivă de procurare a resurselor. libertatea umană definitorie. 3ME – misiunea existenţială a fiinţei umane în această lume) • IS = 3ME + 9TF + 4DV + Ni + Am – ecuaţia definitorie pentru rostul tuturor proceselor societăţii umane: realizarea unui standadr superior de calitate a vieţii. integrării şi armonizării omului cu procesele. precum şi de exprimare a naturii individuale. Mediul spiritual (raporturile cu zeii – indiferent cum s-ar numi ei – sau altfel esprimat. Această societate realizează că este parte a unui întreg şi că. să deprindă arta de a reuşi. În aceste condiţii. În concepţia noastră calitatea mediului comunitar (CMC) înseamnă în fapt dezvoltarea comunitară (DC) iar CMI nu se poate obţine practic decât în condiţiile educării. Dacă la celelalte fiinţe exprimarea propriei naturi (a speciei) se realizează spontan. creează şi posibilitatea ca omul să trăiască în medii externe artificial modelate. aspect ce este asigurat în condiţiile în 19 care fiecare fiinţă umană şi toate deopotrivă pot actualiza (satisface) potrivit cerinţelor individuale toţi factorii ecuaţiei împlinirii de sine (factori care au fost explicitaţi anterior). Îndatorirea de bază a societăţii este ca prin mecanismele şi isntituţiile sale – în spcial prin intermediul educaţiei – să sprijine fiinţa umană în procesul dezvoltării personale maxime. Dar o astfel de societate realizează îndată că este necesar a se pune de acord. singurele fiinţe ce pot interveni în modelarea mediului existenţial) se află într-o continuă interacţiune: lumea schimbă mereu mediul prin existenţa şi manifestarea ei. aici urmând numai a ne reaminti că. sau mediu comunitar aşa cum este precizată sintagma în definiţia OMS. iar omul trebuie să identifice mereu noi strategii de orientare în condiţiile acum scimbate. De aici rezută ca şi consecinţă un fapt deloc neglijabil: şi anume chiar dacă societatea nu urmăreşte neaparat împlinirea de sine a individului. natural. managementul eficient al calităţii vieţii individuale. În aceste condiţii se justifică necesitatea unui sistem care să-i permită fiecărei fiinţe umane intersate. este necesar a include în conceptul de comunitate deopotrivă fiinţele. de evitare a pericolelor şi înlăturare a obstacolelor ce pot bloca exprimare propriei naturi şi aşa mai departe. dezvoltării şi optimei împliniri personale. ci doar dezvoltarea sa (adică un bine generic pentru toti) prin porcesele de organizare a vieţii arătate. în mod automat se realizează şi factorii care compun împlinirea de sine. Constatăm astfel că în conceptul calitate a vieţii împlinirea de sine se constituie prin facotrii componenţi într-un veritabil nucleu definitoriu. întrucât fiinţa umană este parte a unui ecosistem planetar complex. de identificare a habitatelor din mediul exterior care îi oferă cea mai amplă posibilitate de manifestare. CMC – calitatea mediului comunitar. Am definit anterior opţiunea noastră prentru conceptul de comunitate. a se integra şi armoniza cu realităţile cosmice şi ecologice (practic nu putem vorbi de procese ecosistemice dacă nu luăm în considerare dimensiunea cosmică a existenţei).

În organizarea – mai corect – managementul comunitar stă până la urmă toată măreţia sau decăderea fiinţei umane. marea majoritate a trebuinţelor fundamentale sunt satisfăcute datorită complexelor interacţiuni cu ceilalţi) şi 2. si pe de alta întrucât standardul de calitate se determină subiectiv. Situaţia este asămănătoare oricărui domeniu de activitate: este uşor să vorbeşti de la tribuna academică despre lucratul pământului. Calitatea vieţii umane depinde aşadar de calitatea vieţii celorlalte fiinţe coparticipante la simbioza ecosistemului planetar. în consecinţă a fost adaptată deopotrivă nivelului de înţelegere şi puterii de aplicare (de punere în practică) a acestora. Omul potrivit la locul potrivit se spunea. pentru a creşte şi înflori. creterea copiilor sau îngrijirea celor 22 21 . teologic2 şi implicit ecologic. să spunem aşa. Calitatea veiţii comunitare. Calitatea vieţii este aşadar un deziderat existenţial. Chiar şi fiinţe dintre cele mai avansate la şcoala evoluţiei. asceţi etc. Cu cât fiinţa este mai avansată. ca celelalte fiinţe umane evoluate din timpul său şi să nu se amestece cu „mizeria” lumii sociale. în ecuaţia împlinirea de sine sunt multipli factori de natură socială (acei factori care condiţionează o fiinţă umană de alte fiinţe umane – pentru omul mediu social. cu atât sinele său individual resimte mai puternic această apartenenţă la întreg. ceea ce îl determină să aibă nevoi splimentare în a căror realizare acţiunile sale şi întreaga manifestare sunt îndreptate spre celelalte fiinţe • Destinul său ca fiinţă umană. ca ştiinţă despre divinitate şi despre evoluţia vieţii la nivel cosmic şi totodată practică intensivă destinată dezvoltării anumitor fiinţe umane (existentă în aproape aceeaşi formulă în toate marile civilizaţii istorice cunoscute ale Terrei) şi pe de altă parte religie. Dar să ne reamintim două lucruri de o importanţă capitală: 1. care pot fi realizate numai în mediul complex alături de celelalte fiinţe 2 Trebuie să operăm distincţia între. Însă acest lucru nu poate fi realizat (nu stă în putinţa) omului ca entitate. Pentru că fiinţa umană este asemeni unui arbore: societatea are îndatorirea să-i ofere condiţiile cele mai potrivite cu natura sa indiviudală şi unică. nu reprezintă suma standardului de calitatea a vieţii indivizilor ce o compun. deopotrivă individual şi comunitar. Dar ea nu se realizează (de multe ori) în cursul unei vieţi umane decât în anumite procente. devin . În concepţia noastră comunitatea este compusă deopotrivă din oameni şi raporturile dintre ei (societatea) cât şi din celelalte fiinţe şi mediul ecologic. adică în destinul acestora sunt înscrise programe. întrucât nici împlinirea de sine nu este obţinută decât parţial. probabil că ar fi putut reliza relativ uşor împlinirea de sine. deşi în mod obiectiv ar putea fi îndeplinite toate condiţiile teroetice pentru ca fiecărui membru să-i fie satisfăcută într-un grad semnificativ această cerinţă de calitate a vieţii. răspunsul nostru este ferm DA. întrucât este bine ştiut că pe cât de frumoase şi înmiresmate sunt florile sale în anotimpul creşterii. necesare dezvoltării individuale. pustnici. mistici. dintre care la loc de frunte se situează următoarele: • Natura ontologică a fiinţei umane: ca parte a unui întreg. nici una nu poate progresa fără progresul concomitent al celeilalte. participări la acţiuni ce vizează modificări ale decorurilor lumii terestre. Iar această structură pentru a se fundamenta organic şi funcţional (pentru a fi închegată şi viabilă) trebuie să aibă la bază fundamentele sacralităţii vieţii. Dacă. în acest fel legate în mod direct de destinul şi devenirea realităţilor lumii sociale. Ar fi putut să trăiască în pustiu. ca celulă a marelui organism al vieţii. Pe de o parte întrucât comunitatea nu este suma membrilor ei. însă. însă. misiunea existenţială a majorităţii fiinţelor umane este strâns legată de evoluţia în sine a vieţii planetare. totuşi per ansamblu. La întrebarea dacă se poate obţine împlinirea de sine totală în viaţa umană socială. adică ştiinţă de popularizare) şi practică extensivă (mai mult prin ritualuri) destinată marii mase a populaţiilor şi care. ci rezultanta combinaţiei sinergice de factori. întrucât în ecuaţia sa la capitolul “misiune existenţială” nu ar fi existat această sarcină de a se lupta cu forţele lumii. dintre care. Există desigur şi excepţii: adică oameni care nu au nevoie de lume spre a realiza împlinirea de sine. Sf Petru nu ar fi primit ca misiune să înfiinţeze o religie şi o biserică.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii ce poate să ofere lumii dar şi ce lucruri din această lume îi oferă împlinirea în viaţă. * Omul este o fiinţă care nu poate trăi şi nu se poate dezvolta decât în comunitate. nu ar fi fost obligat să realizeze adaptarea la o lume înapoiată faţă de cerinţele sufletului său şi într-un fel toxică pentru acesta. a descoperi apoi locul cel mai potrivit în care acest schimb de resurse al omului cu lumea să se realizeze echitabil şi perfect benefic pentru ambii actori. roluri. cosmic. cei mai importanţi sunt cei socioorganizatorici. Legătura dintre om şi comunitate se fundamentează o serie întreagă de aspecte. Deci prin comunitate noi înţelegem aspectul ei superior. Ei s-a unumit de-a lungul istoriei: călugări. întâlnit actualmente pe pământ. adică programele de dezvoltare şi exersare a rolurilor sociale pe scena existenţei în palnul fizic • Mediul care creează resursele necesare satisfacerii trebuinţelor sale specifice condiţiei umane • Obiectivele personale. pe atât de bogate şi îmbietoare vor fi şi roadele în anotimpul maturităţii. Aceasta înseamnă că. Acesta este motivul principal pentru care în decursul istoriei specia umană a avut practic o singură teologie dar atâtea religii câte necesităţi de evoluţie s-au manifestat la diverse epoci istorice şi potrivit specificului diferitelor popoare. De aceea omul şi lumea îşi au destinele îngemănate. ci ţine de o complexiatate de factori. ca o combinaţie de cunoaştere (voalată. să nu se realizeze sinergia necesară la nivelul întregii comunităţi. pe de o parte teologie.

Societatea umană este o reţetă în care fiecare fiinţă umană reprezintă un ingredient abslout necesar. Deducem de aici că progresul tehnologic este un factor neutru în raport cu CV. Legile naturale ale vieţii aplicate sistemului social uman asigură fiecărei persoane (în societate) locul în care aceasta poate cel mai bine să realizeze factorii ecuaţiei de mai sus. mereu se munceşte. un mediu comunitar (în accepţiunea integratoare pe care o dăm comunităţii). că ele nu sunt numai materie şi energie (aşa cum le cunoaştem acum în civilizaţia actuală) ci că deopotrivă reprezintă şi formţe spirituale. în cantităţile şi de calităţile aşa fel reglate (potrivite) în mod natural prin procesele evlouţiei încât nu vor exista nici surplusuri. pe de altă parte. Împlinirea de sine este o stare ce se trăieşte la nivel de Conştiinţă. Resursele. Însă trebuie să înţelegem că forţele externe sunt deosebit de complexe. statut social. ambele fiind forţe spirituale. De fapt acest proces asigură evoluţia socială (sau ceea ce se numeşte progres). optimul funcţional presupune “curgere” continuă. dezvoltarea şi împlinirea lor naturală. Viteza de dezvoltare/ progres a unei comunităţi depinde esenţial de viteza de rulare a acestor fluxuri şi de calitatea procesului de flux. Totalitatea proceselor de aplicare a resurselor creează fluxurile de resurse. Observăm din start că nu importă 24 23 . conceptul de <consum de resurse>. Dar întrucât conceptul de <investire> este prea materializat prin utilizarea sa largă în domeniul economicului (în general). ci reprezenta o alternativă. ci dimpotrivă. Burcu Fundamentele consilierii în managmeentul calităţii vieţii şi condiţiei umane. Într-un astfel de mediu nici o resursă nu se consumă. ci din acţiunile sinergice ale acestora. Însă într-un mediu orientat spre dezvoltare. nu este aplicabil. omul produce şi totodată consumă resurse. ci numai de resursele (cantitate şi calitate) care satisfac necesităţile fundamentale ale fiinţei umane. Surplusul de resurse creează viciile. Mega. În acest sens viaţa cunoscută a lui Isus a fost cu adevărat un mesaj şi un exemplu pentru ceea ce trebuie să fie condiţia umană în mileniile ce au urmat. Ed. Prin proces de flux înţelegem optima distribuţie a resurseleor între producători şi utilizatori. poate submina într-o oarecare măsură acest proces. vom prefera noţiunea de <aplicare a resurselor>. iar societatea umană ca ecosistem în sine şi ca parte a unui sistem şi mai mare se compune nu din alăturarea tuturor indivizilor săi. a deturnat coerenţa acestui flux atât în propriul sistem. Astfel încât nu se punea problema corupţiei sau dominării uneia de către cealaltă. fără blocaje. veghezi şi îndrumi creşterea. în fapt. va consuma resursele produse de ceilalţi semeni şi va crea el însuşi produse. Deficitul lasă trebuinţele fundamentale nesatisfăcute împiedicând fiinţele să se alimenteze (şi astfel dezvolte) şi totodată împiedicându-le să producă alte resurse care ar fi necesare celorlalte fiinţe umane. Oricât de evoluat ar fi cineva ca elev la şcola universului. Până acum omenirea s-a concentrat pe maximizarea forţelor externe în detrimentul celor interne I de aici a rezultat corupţia prinn dominarea materiei asupra apiritului. În demersul său de realizare a factorilor ecuaţiei împlinirii de sine. Am mai arătat cu altă ocazie3 că împlinirea de sine nu exclude suferinţa. prin combinaţii sinergice spre a produce noi resurse de o cantitate şi calitate superioare. asigura corezpondenţa între categoria de forţe externe şi interne utilizate. anumite drepturi (de fapt marea parte a drepturilor omului). Numai că organizarea socială actuală blochează circuitul natural şi viabil al resurselor. CV ca indicator care arată în ce măsură se realizează procesul IS (împlinirii de sine). or conştiinţa se bucură cel mai tare nu atunci când nu suferă. Societatea (organizarea umană actuală) însă abătându-se de la respectarea acestor principii.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii suferinzi. să te murdăreşti cu materiile din universul în care anumite fiinţe îşi duc existenţa. unele munci nu sunt nici cele mai curate. dar că nu asigură împlinirea acestora. nici cele mai fericite. iar tu eşti chemat – tocmai în calitate de confrate mai mare – să le sprijini. astfel încât în anumite sectoare sociale există surplus. ci în momentul în care suferinţa sa a fost temelia pentru noi creaţii al căror fruct serveşte creşterii şi dezvoltării altor fiinţe ori realităţi comunitare. Aceasta în condiţiile în care se respectă regulile proceselor evolutive: anume că fiecare om vine pe lume pentru a ocupa un loc şi a îndeplini un rost pe care el şi numai el le poate realiza la momentul istoric respectiv. iar în altele deficit. realizând factorii ecuaţiei împlinirii de sine. de aceea. până la cele spirituale). nu depinde de factori precum: tehnoloige. cât şi (din ce în ce mai mult) în cele vecine prin orientarea spre activităţile cu specific de consum de resurse. nici deficite de resurse. că în fapt el doar pune la dispoziţie unele isntrumente pentru satisfacerea anumitor tipuri de trebuinţe. Această altenativă care face ca luma noastră să constituie o exceţie. 2004 producători la consumatori. Procesul de producere a resurselor este. sunt din gama tuturor categoriilor de trebuinţe activate în prezent la omul contemporan (de la cele material-energetice. Vechile civilizaţii lucrau cu aceste forţe spirituale ale elementelor (ale universului înconjurător) motiv petntru care lumea lor nu era mai puţin evoluată tehnologic decât cea actuală. Fiecare om plasat la locul potrivit. ci ele se investesc în mod creator şi productiv. La toate nivelele ecosistemului vieţii. dar se dovedeşte o veritabilă încercare să realizezi faptic acest lucru. realizându-se mult mai uşor echilibrul între om şi mediu sau cosmos. de cantitatea de resurse material-energetice (bogăţie cum se numeşte astăzi) etc. Fiecare fiinţă umană este unică şi irepetabilă. Pentru că în economia proceselor vieţii umane trebuie să existe un echilibru constant între forţele interne ale omului şi forţele externe de care acesta dispune. ceea ce s-a numit dintotdeauna creaţie umană. a fluxului de resurse de la 3 A se vedea A. constantă.

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

atât de mult calitatea iniţială a resurselor cu care o comunitate porneşte în procesul ei de dezvoltare. Dacă cerinţa de constanţă a fluxului şi calitatea procesului de flux este menţinută, orice comunitate care proneşte chiar de la stadiul epocii de piatră are toate şansele să urce la standarde înalte de calitate a resurselor. Altfel exprimat, calitatea se creează pe parcurs şi îşi are originea în calitatea oamenilor pe care comunitatea îi sprijină în dezvoltarea lor personală. Trebuie doar respectate cele două cerinţe de flux amintite, care derivă din voinţa de evoluţie şi din virtutea (calitateae) managementului pe care o comunitate le exprimă. Credem că istoria ultimelor mii de ani dovedeşte valabilitatea acestor principii; toate popoarele le-au recunoscut şi aplicat au reuşit să atingă nivele înalte de realizare socială pentru majoritatea membrilor lor, indiferent de epoca istorică şi independent de cantitatea de resurse iniţiale. Tot ceea ce a contat a fost ţelul propus de a investi în dezvoltarea umană şi un management eficient. Însă datorită faptului că nu au avut în vedere constanţa fluxului de resure şi repartiţia lor echilibrată, standardele atinse (mai înalte sau mai puţin înalte) nu au putut fi păstrate în timp. Pe de altă parte constanţa fluxului de resurse nu a putu fi menţinută (şi nu poate nici în ziua de astăzi) întrucât în ecuaţiile DC nici o comunitate nu ia în considerare toţi factorii arătaţi în formulele de mai sus. Calitatea vieţii este un indicator aplicabil tuturor categoriilor de fiinţe la care putem identifica trebuinţe fundamentale piramidale superioare celor bazale (primelor trei nivele). Aceasta întrucât , chiar dacă nu sunt încă individualizate (adică să aibă o personalitate proprie, în condiţiile comparabile cu cea umană), aceste fiinţe pot realiza împlinirea de sine nu numai ca specie, ci într-o măsură mai mare sau mai mică şi în calitate de individ. Chiar şi în mediul natural propriu de viaţă al unei specii, putem vorbi de o calitate a vieţii mai înaltă sau mai redusă, atunci când factori externi, perturbatori alterează unele sau altele dintre coordonatele acestui mediu. Pe de altă parte, dacă prospectăm cerinţele dezvoltării pentru o altă specie decât cea umană putem constata cu uşurinţă două aspecte: - prin contactul cu o specie superioară se pot crea premizele accelerării evoluţiei unei specii inferioare, chiar dacă mediul său ideal de viaţă suferă modificări şi implicit calitatea vieţii speciei inferioare este alterată; acest lucru însă are caracter numai temporar, adică exprimat în termeni umani, se sacrifică binele de azi pentru un bine mai mare mâine - omul este cel mai important agent/ sursă de stimulare a evoluţiei altor specii, prin intervenţia asupra condiţiilor de viaţă naturale ale acestora şi, deci, implicit prin transformarea calităţii vieţii. Dar această transformare nu este obligatoriu să fie negativă. Cel mai bun exemplu îl constituie animalele din gospodărie: ele au fost scoase din mediul natural de viaţă şi introduse în altul artificial (desigur nu în totalitate), care poate avea două
25

forme de impact: impact negativ, atunci când fiinţa-animal este exploatată, neurmărindu-se decât interesele proprii ale stăpânului, sau respectiv impact pozitiv, când animalul este respectat ca fiinţă-în-sine în primul rând şi abia apoi ca lucru utilitar pentru stăpân. În acest sens sunt şi noile legislaţii la nivel mondial (inclusiv legea zootehniei din România) privind standardul de calitate a vieţii animalelor care trăiesc în gospodăria sau compania omului. Mai mult chiar se realizează un proces relativ lent de mutaţie la nivel de mentalitate socială în ceea ce priveşte raporturile de egalitate între fiinţe indiferent de specie. Complexitate extraordinară a mediului şi mentalităţilor sociale actuale se poate observa şi din faptul că pot coexista în aceeaşi comunitate părinţi care îşi privesc şi tratează copii din punctul de vedere al utilităţii acestora pentru primii (modul arhaic, patriarhal) cu oameni care privesc până şi animalele de companie ca membri cu drepturi egale în familie (desigur egalitatea în drepturi ţine cont de necesităţile naturale proprii fiecărei specii, dar are ca obiectiv mereu starea de mai bine). 3. Managementul calităţii vieţii: concept şi principii ale sistemului În secţiunile anterioare am putut urmări sensurile de bază ale unor concepte definitorii pentru procesul calităţii vieţii. Am constatat în egală măsură că pentru a atinge scopul esenţial al calităţii vieţii – adică realizarea împlinirii de sine a fiinţei umane – este necesară existenţa unui factor managerial - (Am) adaptarea la mediu – care să cuprindă strategiile optime de obţinere a resurselor necesare actualizării celorlalţi factori ai ecuaţiei. Sau mai simplu exprimat, fiinţa umană pentru a simţi plenitudinea de satisfacţie de pe urma existenţei sale în lume, este necesar să aplice anumite strategii pentru prcurarea resurselor necesare acestor satisfacţii. Aceste strategii sunt cuprinse în ceea ce se numeşte în mod comun management. Managementul, în sens general, reprezintă un set de principii, norme, tehnici şi metode de combinaţie, pe criteriul opimei eficienţe, a tuturor resurelor necesare atingerii obiectivelor vizate. Managementul calităţii vieţii, în contextul dat, poate fi definit ca fiind ansamblul de principii, norme, tehnici şi metode (deci deopotrivă ştiinţă fundamentală şi aplicativă = inginerie) prin care se urmăreşte modelarea mediului comunitar pentru aducerea sa la standardele optime care să permită realizarea IS de către fiecare fiinţă umană conlocuitoare). Managementul calităţii vieţii (MCV) reprezintă deopotrivă o tehnologie cât şi un model în devenire continuă, fiind necesar a se adapta mereu în pas cu cerinţele evolutive ale fiinţei umane. Sarcina şi esenţa modelului MCV este tocmai faptul de a crea un mediu universal, din care fiecare fiinţă umană să poată obţine resursele specifice pentru nevoile absolut personalizate.
26

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

Mediul este creat din oameni, instituţii, organizaţii şi raporturi. Am arătat mai sus că fiinţele umane sunt astfel plasate pe scena raporturilor sociale încât să realizeze optimul de producţie-consum resurse, adică să existe un echilibru ecologic durabil. Or tocmai instituţiile, organizaţiile şi raporturile statornicite de oameni vin să perturbe acest echilibru, care în lipsa intervenţiei acestora s-ar realiza în mod natural. Anticii au observat că o cetate (un grup social) este cu atât mai dezvoltată sub aspectul binelui (al calităţii superioare a vieţii fiecărui om) cu cât managementul cetăţii (întreaga organizare şi funcţionare) este mai apropiat de democraţie. Democraţie înseamă în fapt că puterea aparţine omului; nu statului, regelui, partidelor sau grupurilor (organizaţiilor de orice fel); este tocmai ceea ce am arătat şi noi. Pentru ca o societate să poată constitui mediul în care calitatea vieţii să-i fie posibilă fiecăruia dintre oamenii care o populează, trebuie ca managementul acelei societăţi să le fie încredinţat tocmai lor. Şi mai trebuie ca raporturile pe care oamenii şi le stabilesc între ei să nu perturbe nici ele echilibrul ecologic; deci este necesar ca aceste raproturi să fie în acord cu ceea ce am numit condiţia cosmică a fiinţei umane (iluminiştii o numeau condiţia naturală, divină etc). Această condiţie nu poate fi respectată prin puterea legii sociale, sau prin impunere din afară. Legile exterioare există ca metode de sprijin, de corijare şi de suplinire a lipsei ori imaturităţii legilor interiore, cele întipărite la nivel de Conştiinţă. Dar la nivel de conştiinţă legile se întipăresc numai ca urmare a parcurgerii experienţelor de învăţaredezvoltare existenţială, adică a procesului şcolii cosmice de evoluţie. La nivelul societăţii umane acest proces este continuat (şi realizat în mod specific planului fizic terestru) de către şcoala socială. Deci este necesar ca însuşi sistemul educaţional al societăţii să fie armonizat (integrat) în procesul educaţional cosmic. Nu ne aşteptăm ca toţi elevii-oamenii, să fie la acelaşi nivel de înţelegere dintr-o dată; de aceea poliţia legilor externe va coexista încă o perioadă cu poliţia legilor interne (ale Conştiinţei individuale). Doar că stabilirea şi aplicarea legilor externe, sociale, nu mai reprezintă un atribut al organizaţiilor sau instituţiilor şi nici nu mai constituie raporturi interumane. Ci aplicarea legilor externe reprezintă un raport al omului cu sine însuşi, al celui care a încălcat o valoare socială (perturbând armonia ecosistemului) cu sine, în sensul că prin acea încălcare şi-a dovedit lui însuşi că este încă insuficient de puternic spre a se ridica la nivelul acelei valori, dar îşi doreşte aceasta, fapt ce îl determină a intensifica pregătirea/ dezvoltarea sa ca fiinţă. Omul în raporturile cu societatea se va purta întocmai precum sportivii actuali: atunci când se dovedeşte învins de un standard îşi intensifică antrenamentul pentru a-l atinge. În viaţă ca şi în sport totul este o problemă absolut personală, a fiecăruia cu sine însuţi, cu propriile limite. Ceilalţi membri ai societăţii umane nu pot face decât un singur lucru în acest sens: să
27

acorde tot sprijinul de care este fiecare capabil, pentru a ajuta pe fiecare spre a se depăşi pe sine însuşi. Acest mediu propice calităţii normale a vieţii poate fi realizat, de aceea, numai în momentul în care raporturile dintre oameni se statornicesc pe aceste baze, iar instituţiile şi organizaţiile transferă toate prerogativele fiecărei fiinţe uamen individuale. Mai trebuie numai ca şi fiecare om, indiviudal, să fie în măsură a înţelege (nu a făptui) responsabilităţile ce-i revin. Nu trebuie ca toţi oamenii să fie sfinţi pentru a nu greşi, ci este necesar numai ca toţi să înţeleagă importanţa implicării, a participării personale la binele tuturor precum şi întreaga ecuaţie a IS (în special cele 3ME şi Am). Cei mai înşelepţi, cei mai maturi la şcoala evoluţiei universale vor suplini prin munca şi puterea lor eventualele lipsuri naturale ale celor mai mici; mai trebuie numai ca aceştia din urmă să înţeleagă acest lucru şi să participe din proprie iniţiativă al procesul dezvoltării lro personale. Pentru că numai cu oameni care sunt implicaţi în preocesul dezvoltării personale (încă o dată, ei nu trebuie să fie sfinţi! pentru aceasta) se poate constitui un mediu ecosistem armonic, în care CV să fie o realitate. Cu cât acel mediu va număra mai multe fiinţe umane dezvoltare, cu atât standardul de CV va fi mai ridicat. Dar trebuie să înţelegem că realizarea unui standard de CV este posibilă cu orice fel de oameni, în condiţiile de mai sus: să înţeleagă rostul lor în lume (ecuaţia IS) şi să se implice activ în propria dezvoltare personală. Până la urmă standardul de calitate a vieţii este şi un indicator pentru nivelul de maturitate al unei comunităţi, de responsabilitate al acesteia, aspecte ce nu trebuie confundate cu evoluţia. Elevii din clasa a doua pot dovedi o mai mare maturitate şi responabilitate şcolară (sunt conştienţi de ce se află la şcoală, participă la lecţii, îşi fac temele, îndeplinesc ceea ce învaţă, sunt ordonaţi, disciplinaţi etc) decât cei din clasa a zecea care chiulesc, fac gălăgie în clasă, nu respectă profesorii, nu-şi fac temele etc. Fiecare fiinţă umană care se naşte în aceată lume are capacitatea de a înţelege toate componentele IS. Ţine de specificul fiecărei specii în lumea naturii de a-şi înţelege (sau mai corect de a putea conştientiza) propria condiţie existenţială. Dar dintre toate speciile numai la cea umană acest lucru poate fi ascuns; aspect care s-a şi întâmplat în istoria recentă (a ultimelor milenii) prin pervertirea raporturilor şi crearea instituţiilor. Particularitatea unică a fiinţei uamne este că ea poate fi învăţată orice, ea poate fi modelată să devină contrar naturii sale. Instrumentul modelării umane îl constituie educaţia: atât împotriva naturii, cât şi pentru sprijinirea dezvoltării umane în conformitate cu natura şi condiţia sa cosmică. Dar o astfel de educaţie trebuie să fie paideică şi nesistemică. Toate sistemele în timp devin structuri închise cu tendinţa de conservare şi autocentrare (nu mai satisfac nevoile celor pentru care au fost create să slujească, ci tind să se folosească de resursele acestora pentru propriile nevoi). Sistemele din obiect/ instrument devin stăpâni.
28

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

Una dintre soluţiile viabile de rezolvare a situaţiilor de acest gen, este emanciparea integrală a fiinţei umane prin educaţie. Dar nu orice tip de educaţie, ci numai aceea care are caracter profund paideic, întrucât educaţia paideică este o cale, nu un sistem. O cale liberă, fără limite şi unică şi personalizată pentru fiecare fiinţă umană în parte. Educaţia paideică4 este o cale ce se naşte şi evoluează o dată cu cel ce merge pe ea. Nu este un lucru predeterminat (altfel ar fi un sistem), ci o creaţie ce se prezintă ca o prelungire în mediul extern a înseşi esenţei şi evoluţiei fiinţei umane. Educaţia paideică este instrumentul şi procesul în continuă devenire de sine, care ajută fiinţa umană ca, fiind ceea ce este să devină ceea ce este natural să devină, în conformitate cu statutul şi condiţia sa cosmică. Numai astfel de fiinţe umane pot crea o comunitate în care armonia ecosistemului să poată realiza optimul schimb simbiotic de resurse, pentru asigurarea calităţii vieţii. Calitatea vieţii reprezintă indicatorul de implementare a unui management eficient al vieţii şi condiţiei umane. De aceea MCV are două dimensiuni foarte diferite una de alta: - MCV individual care se realizează de către fiinţa umană independent de comunitate, prin actualizarea tuturor factorilor ecuaţiei IS. Pe baza acestui management, fiinţa umană va putea realiza împlinirea de sine în aproape orice tip de mediu, şi de aceea procedura MCV individual este aplicabilă fiinţei umane şi lumii contemporane. Ea este de fapt instrumentul perincipal prin care omul bun într-o lume rea să poată nu doar supravieţui, ci să-şi atingă scopul său existenţial: şi anume, urmărind steaua călăuză a împlinirii de sine, să realizeze obiectivul central al dezvoltării individuale5. - MCV comunitar se realizează prin actualizarea factorilor ecuaţiei dezvoltării comunitare: DC = DU + EP + M (flux), unde factorii reprezintă: DC – dezvoltarea comunitară, DU – dezvoltarea umană, EP – educaţia paideică, iar M (flix) – managementul de flux al resurselor. Rolul central îl au în acest context factorii EP şi M(flux) care asigură crearea şi distribuţia echitabilă a resurselor în cadrul unui sistem comunitar autentic construit pe alte baze ontologice, care să ia în calcul natura cosmică a fiinţei umane, precum şi apartenenţa şi responsabilităţile ei faţă de ecosistemul universal. Pe baza MCU comunitar se trasează cadrele dezvoltării întregii societăţi şi al trecerii ei pe nivelul superior de realitate:
4

acela al comunităţii. Pentru aceasta în primul rând este necesară investiţia în dezvoltarea umană, prin ridicarea nivelului de înţelegere şi asumare a condiţiei, responsabilităţii şi identităţii de ordin cosmic al fiinţei umane. Însă omul şi lumea îşi au destinele îngemănate, aşa cum o arată şi ecuaţia aferentă, fapt pentru care nu se poate schimba independent nici unul dintre factori, ci toţi trebuie să meargă împreună şi deodată: adică deopotrivă să dezvoltăm omul, dar şi să schimbăm rosturile organizării sociale6. Desigur că aspectele precizate până aici privind calitatea vieţii individuale şi comunitare nu pot fi realizate fără respectarea unui set de principii, dintre care noi am considerat, pentru sistemul managerial al calităţii, ca fiind la loc de frunte următoarele: 1. calitatea vieţii reprezintă satisfacţia pe care o resimte fiinţa umană; aceasta este determinată de două categorii de factori: interiori (împlinirea de sine) şi exteriori (factorii de mediu, sau cum am denumit mai sus, dezvoltarea comunitară); de aceea îi sunt aplicabile două modele: unul de esenţă, în sensul că reprezintă gradul de realizare a IS şi altul de formă (management) în sensul că ea indică în ce măsură un anumit mediu comunitar permite realizarea dezvoltării umane (conform cu necesităţile dezvoltării umane). Aceste modele nu sunt nici contradictorii, nici complementare; ele afirmă acelaşi lucru în esenţă, dar sub forme diferite; formele diferite de exprimare sunt necesare pentru identificarea instrumentelor individuale, respectiv comunitare de realizare a unui nivel ridicat de calitate a vieţii. În baza acestui principiu, calitatea vieţii nu este nici subiectivă, nici obiectivă, ci are un caracter integrator, cuprinzând toate coordonatele existenţei umane, începând cu fiinţa înseşi şi terminând cu mediul comunitar. 2. pentru a fi durabilă, calitatea trebuie urmărit a fi realizată chiar de la început, prin poriectarea integrală a vieţii individuale, de preferinţă de la vârste; în situaţia persoanelor mature (înaintate în vârstă), se poate “rectifica” pe parcurs, dar în fapt această rectificare este tot o reproiectare. În acest sens, aşa cum am mai afirmat, sistemul de management al calităţii vieţii porpus de noi (şi prezentat în volumele precizate anterior) vine să suplinească lipsa de implicare (mai mare sau mai mică) a societăţii în a sprijini omul – indiferent de vârstă – să realizeze
Detalii privind dezvoltarea umană şi comunitară, precum şi rolul central al educaţiei paideice în acest proce, pot fi obţinute atât din volumele trilogiei anterior amintite, precum şi din volumele A.Burcu & col: Fundamentele ontologice ale educaţiei paideice, Psihologia educaţiei paideice şi respectiv Elemente de sociologia educaţiei paideice, Ed Argonaut, 2006
6

Pentru detalii facem trimitere la seria de volume deja amintită care tratează tematica educaţiei paideice: Fundamentele ontologice ale educaţiei paideice, Psihologia educaţiei paideice şi respectiv Elemente de psihosociologia educaţiei paideice, A. Burcu & col, Argonaut, 2005-2006 5 Detalii privind sitemul de consiliere în managementul calităţii vieţii se pot regăsi în trilogia A. Burcu & col.: Fundamentele consilierii în managmentul calităţii vieţii, Abilităţile consilierului… şi respectiv Centrul de consultanţă, Ed Mega,2004

29

30

Aurelian Burcu & col. sensul şi evoluţia. Arbatros. Bucureşti. individual pentru o anumită persoană. Aurelian Burcu . aici şi acum.2000 mediului. previziunea şi luarea în calcul a factorilor viitori ce vor influenţa calitatea (chiar dacă aceştia nu se manifestă în prezent) 7. 2004 5. Economică. Aurelian Burcu . 2004 4. Al Gore – Pămîntul în cumpănă:ecologia şi spiritul uman. Aurelian Burcu Preşedinte. 2005 3. – Fundamentele ontologice ale educaţiei paideice. 3. 1985 12. 1989 13. Institutul pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. Ed. Institutul pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. Aurelian Burcu – Psihologia Fiinţei.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii dezideratul existenţial numărul unu al său: de a atinge practic împlinirea de sine în viaţă şi în lume. Cluj-Napoca BIBLIOGRAFIE 1. 1996 14. Nicoleta Chiş Cercetător ştiinţific. Albatros. Gheorghe Coman – Economia Cantemir>. cât şi colectiv 5. Petru Pânzaru – Condiţia umană din perspectiva vieţii cotidiene.1995 10.<Dimitrie 9. Mega. Ed.univ. Cluj-Napoca Psih. fiind larg răspândite practic în multiple domenii ale vieţii. câ şi de către societate la nivel colectiv 6. Elena Zamfir – Incursiune în universul uman. Institutul Hyperion. 2000 2. principiul “zero defecte”. Argonaut. Mircea Duţu – Ecologie: filosofia naturală a vieţii.Tg. oricât de mic nu este suficient de nesemnificativ pentru a nu fi luat în calcul în procedura de proiectare şi pe parcursul implementării programelor. Ed. nici un lucru. 2004 7. Mega. 1981 11. Ed. atât la nivel indiviudal. fiecare dintre aspectele ce însoţesc existenţa individuală contribuie semnificativ la contrarea standardului de calitate. Albatros.) Prof. Ed.Managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane: abilităţile consilierului.1983 8.Politică. Cluj-Napoca Alina Oros Cercetător ştiinţific asociat. 2004 6. Delphy. Aurelian Burcu & col – Managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane: centrul de consultanţă. Clubul de la Roma – Să ieşim din epoca risipei:raport.Managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane: fundamentele consilierii. măsura principală a calităţii (a standardului de calitate) o reprezintă costurile în suferinţă suportate de fiinţa umană.-Mureş. Delphy. Basarab Nicolescu – Ştiinţa. atât de către consilieri. calitatea şi nivelul acesteia sunt influenţate de cauze şi nu de efecte.Psihologie ecologică a personalităţii Fundaţia Mercur. Ed. Cartea Românească. Ed. Cluj-Napoca Dora Avesalon Cercetător ştiinţific. Mega. Petru Pânzaru – Viaţa sub privirile filosofiei şi ale ştiinţelor moderne. adică trebuie realizat totul bine de prima dată şi de fiecare dată 4. Bucureşti. Mega. Fundaţia Cultural-Ştiinţifică “Mercur”. (Aceste ultime două principii considerăm că nu mai au nevoie de nici un comentariu. 1999 31 32 . Aurelian Burcu – Piramida trebuinţelor umane fundamentale. Ed Tehnică. Ed.

El simte un impuls … acesta este locul în care trebuie să merg acum. Editura Fundaţiei pentru Studii Europene.”7 Astfel. deşi 7 Andrei Marga. ci să ne prindem cu toţii de mâini şi să urcăm împreună. tragedii. Aceste instincte diferite îi împing necontenit sufletul spre contemplarea unei alte lumi şi religia îl duce acolo. Nikos Kazantzakis oferea în una dintre cărţile sale soluţii la situaţia existentă. el dispreţuieşte viaţa şi se teme de neant.” Richard Bach Singur între toate fiinţele. El întotdeauna ne aşteaptă.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii GENEZA CULTURALĂ A MODERNITĂŢII pilda fiului risipitor: salvarea omenirii din dragoste de fii a Tatălui iubitor întru mântuire I. de calamităţi naturale. traiul de fiecare zi. există! Auzi un strigăt în văzduh? Ele strigă. Ridică-te! Datoria noastră nu e să punem întrebări. considerând că : “… În sufletul omului continuă să existe foamea. 2003. Cluj – Napoca. de tragedii. spre religie se îndreaptă încrederea şi aşteptările majorităţii oamenilor. de la fiecare om. Ce strigă? Ajutor! De la cine? De la tine. neputinţe. nu se vor risipi. şi tu vei şti de asemenea. poţi să sufli cât vrei. Dar cerul ştie motivele şi modelele din spatele tuturor norilor. „Raport către El Greco” 33 34 . sunt făcute din carne şi oase. Lucrurile pe care le vezi nu sunt fantasme. economice. de crize politice. însă o astfel de lume nu există şi nici nu a existat vreodată. din ce în ce mai mulţi oameni îşi pun nădejdea în Dumnezeu şi prin credinţă găsesc soluţii. de frig. Lipsa de credinţă este un accident. 9 8 Nikos Kazantzakis. Religia într-o eră globalizată. Religia este reazem în epocile de schimbare profundă a condiţiilor vieţii oamenilor. nu ne ocolesc. atunci când te vei ridica pe tine însuţi suficient de sus pentru a vedea dincolo de toate orizonturile. Religia a rămas resursa de motivare pentru comportamente în situaţii dificile. Şi. omul îşi etalează în acelaşi timp dezastrul natural faţă de existenţă şi o imensă dorinţă de a exista. „Religia în era globalizării”. Reprezentări şi viziuni religioase se află de multă vreme în competiţie globală. de nedreptate. într-o societate în care e de la sine înţeles că ceea ce generic numim necazuri.”8 Însă trebuie să ştim că nu noi suntem cei care îl găsim pe Dumnezeu. doar credinţa este starea permanentă a umanităţii. Suntem loviţi din toate părţile de neputinţă. deci. nedreptatea şi întunericul. Nici Dumnezeu propriu zis nu ne caută. Alexis de Tocqueville “Religia s-a globalizat cea dintâi. Religia nu reprezintă. de război. căutări şi regăsiri în divin “Un nor nu ştie de ce se deplasează exact în direcţia în care se deplasează şi cu viteza cu care se deplaseaz. pipăie-le. Pe de altă parte. p. Doar printr-o aberaţie a inteligenţei şi printr-o violenţă morală îndreptată împotriva propriei naturi. sociale sau de alte evenimente care ne marchează viaţa şi îşi îşi pun amprenta pe ceea ce numim viaţa noastră. Fiecare dintre noi râvnim la o lume în care nimeni nu suferă de foame. decât o formă particulară a speranţei şi ea este la fel de firească pentru inima omului ca speranţa însăşi. oamenii se îndepărtează de credinţele lor religioase. o înclinaţie de neînfrânt îi aduce înapoi.

" 28. si niciodatã nu ti-am cãlcat porunca. a venit o foamete mare în tara aceea. am pãcãtuit împotriva cerului si împotriva ta. si a plecat într-o tarã depãrtatã. fiul cel mai tânãr a strâns totul. Fiul i-a zis: "Tatã. ci să ne prindem cu toţii de mâini şi să urcăm împreună”. indignaţi. dar Domnul Iisus le-a explicat. dar nu i le da nimeni. era pierdut. / sau nimicuri. am pãcãtuit împotriva cerului si împotriva ta. Noul Testament. Desigur. versetele de la 11 la 32: 11. mã voi duce la tatãl meu." Si au început sã se veseleascã. 17. / Eşti de asemeni liber / să scrii nonsensuri . 29. "Fiule". este considerată cea mai frumoasă şi mai profundă pildă care a fost spusă de Domnul Isus. ce mi se cuvine. si a plecat la tatãl sãu. si mie niciodatã nu mi-ai dat mãcar un ied sã mã veselesc cu prietenii mei. 21. era pierdut si a fost gãsit. poporul Lui “Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea. Richard Bach spunea: “Lumea / Este caietul tău de exerciţii. să nu piară. unde si-a risipit averea. Dupã ce a cheltuit totul. iar când a venit acest fiu al tãu care ti-a mâncat averea cu femeile desfrânate. Fiul cel mai mare era la ogor." Si tatãl le-a împãrtit averea. puneti-i un inel în deget. / în paginile căruia / tu îţi faci adunările. pe care le mâncau porcii. fiind călători prin lume. "să caute şi să mântuiasca ce era 11 10 Richard Bach. drept rãspuns a zis tatãlui sãu: "Iatã. sau să rupi / paginile. Sã mâncãm si sã ne veselim.”9 Acelaşi autor consideră de asemenea că: “Pentru a trăi / liber şi fericit / trebuie să sacrifici / înlănţuirea. pentru că Domnul Iisus era înconjurat de o mulţime de vameşi şi păcătoşi. 14. Aduceti vitelul cel îngrãsat si tãiati-l. Si-a venit în fire. ci să aibă viaţă veşnică” – Ioan 3: 16 Evanghelia dupã Luca. a auzit muzicã si jocuri. „Iluzii” Richard Bach. i-a zis tatãl. Cel mai tânãr din ei a zis tatãlui sãu: "Tatã. / Ea nu este reală. şi anume. i-ai tãiat vitelul cel îngrãsat. cãci acest fiu al meu era mort si a înviat. este întotdeauna un drum individual. care l-a trimis pe ogoarele lui sã-i pãzeascã porcii. si tot ce am eu este al tãu. si nu voia sã intre în casã. si el a început sã ducã lipsã. 30. tatãl sãu l-a vãzut. "tu întotdeauna esti cu mine. Nu dupã multe zile. si nu mai sunt vrednic sã mã chem fiul tãu. că El acceptă compania acestor oameni pentru a-şi putea împlini îndatorirea pentru care venise pe pământ. El a mai zis: "Un om avea doi fii. iar eu mor de foame aici! 18. / cu toate că tu poţi / să exprimi realitatea / acolo dacă doreşti. 13. însă adevăratul tău drum nu-l poţi găsi ( / pirde) decât tu. 12. 15. dã-mi partea de avere. Robul acela i-a rãspuns: "Fratele tãu a venit înapoi. pentru cã l-a gãsit iarãsi sãnãtos si bine. 19. El s-a întãrâtat de mânie. si i s-a fãcut milã de el. Mã voi scula. idem Biblie. 27. că a dat pe singurul Lui Fiu. Pilda fiului risipitor. te pot îndruma uneori. căci toţi suntem fii lui Dumnezeu. si a zis: "Câti argati ai tatãlui meu au belsug de pâine. 24.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii “datoria noastră nu e să punem întrebări. Când era încã departe.”10 II. si tatãl tãu a tãiat vitelul cel îngrãsat. si încãltãminte în picioare. Dar tatãl a zis robilor sãi: "Aduceti repede haina cea mai bunã si îmbrãcati-l cu ea. Pilda este considerată de unii cercetatori ai Bibliei ca fiind "Evanghelia din Evanghelie". Capitolul 15. Acuza lor reprezenta un adevăr. a alergat de a cãzut pe grumazul lui. pentru ca oricine crede în El. Ea a fost spusă de Domnul Iisus ca răspuns la acuzaţia fariseilor şi a cărturarilor că El "primeste pe păcătoşi şi mănâncă cu ei" (Luca 15:2). Dar trebuia sã ne veselim si sã ne bucurãm. si l-a rugat sã intre. Atunci s-a dus si s-a lipit de unul din locuitorii tãrii aceleia. mai trebuie să ştim că drumul pe care îl parcurgem spre Dumnezeu. Dar el. 23. 32. Tatãl sãu a iesit afarã. si a început sã-l întrebe ce este. 25. Ei erau supăraţi. eu îti slujesc ca un rob de atâtia ani." 22. Si s-a sculat. si l-a sãrutat mult. si-i voi zice: "Iatã. Ei te pot însoţi. salvarea omenirii din dragoste de fii a Tatălui iubitor întru mântuire. / Nu este întodeauna un / Sacrificiu uşor." 31. întru Dumnezeu. spre mântuire. ducând o viatã destrãbãlatã. nu mai sunt vrednic sã mã chem fiul tãu. prin intermediul acestei pilde. fã-mã ca pe unul din argatii tãi." 9 20."”11 “Pilda relatată de evanghelistul Luca (singurul care o relatează) în capitolul 15:11-32. Astfel. A chemat pe unul din robi. pentru cã acest frate al tãu era mort. Mult ar fi dorit el sã se sature cu roscovele. există mereu tovarăşi de drum. 26. si a înviat. Când a venit si s-a apropiat de casã. Luca 15: 11-32 35 36 . cunoscută ca şi Pilda Fiului Risipitor. si a fost gãsit. 16.

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

pierdut", şi nu pentru că ar fi de acord cu felul lor imoral de viaţă. Mântuitorul dorea să le arate şi acestora nevoia şi posibilitatea schimbării vieţii lor prin credinţă şi pocainţă”.12 Căci “Fiul Omului n-a venit să judece, ci să mântuiască!”, “Nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu!”, “N-am venit pentru cei drepţi, ci pentru păcătoşi!”, “Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi!”, “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni!”, “Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară!” Iar prin jertfa de la Golgota fiecare dintre noi am fost răstigniţi împreună cu Hristos, iar omul cel nou (considerat a fi născut din nou, după cum Iisus a biruit moartea, prin biruinţa lui, şi noi biruim păcatul) trăieşte acum prin Hristos, schimbat în tot ceea ce însemna pentru el viaţa pe care a dus-o până atunci, care e acum una nouă. Deşi este o încercare grea, pe care puţini reuşesc să o ducă până la capăt (“Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. / Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. – Matei 7: 13, 14”), Iisus ne mai spune că “toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu” – Matei 19: 26, pentru a ne da nădejdea că prin credinţă vom avea sprijin. El este alături de noi. Astfel ne este deschisă o portiţă spre cer, deschidere care a devenit posibilă doar prin jertfa de la Golgota, jertfă prin care sunt spălate păcatele întregii omeniri. Căci cine poate sta drept în faţa lui Dumnezeu? Însăşi Scriptura spune că nu există nici măcar un om care să nu fi păcătuit niciodată, nici măcar unul şi că cu toţii suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu; totuşi, Dumnezeu, îndurându-se ca un Tată iubitor de copiii săi, şi-a trimis Unicul Fiu, pentru ca oricine va crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Umanităţii, din dragoste de om, îi este promisă veşnicia (viaţa veşnică). Căci, într-adevăr, din pilda fiului risipitor, ceea ce impresionează profund este dragostea tatălui, (însuşi Iisus ne-a spus: “Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? / Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? / Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer”13), dragoste care indiferent de ce face fiul, nu-l părăseşte niciodată; de fapt, dragostea, aşa cum ne arată cuvântul lui Dumnezeu, “…este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie ,/ nu se poartă
12 13

necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău ,/ nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, / acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. / Dragostea nu va pieri niciodată.”14 “Fiul risipitor este însă un om obişnuit, un om ca mulţi alţii, un om care s-a depãrtat de bine şi s-a scufundat în rele, un om care nu a ţinut seama de tatãl sãu dar care, când a ajuns la necaz, şi-a adus aminte cã are un tatã. Poate cã lucrul acesta este cel mai important din câte se spun despre fiul risipitor: şi-a adus aminte cã are un tatã. Când a plecat, nu i-a pãsat cã are un tatã! Când a rãtãcit, nu ştim cât s-a gândit cã are un tatã. Dar când a ajuns într-o situaţie grea, şi-a adus aminte cã are un tatã! A ştiut despre tatãl sãu cã este aşa cum trebuie sã fie un tatã, cã are inimã de tatã.”15 Se consideră că pilda fiului risipitor poate fi împărţită în cinci părţi: 1. “A avea” 2. Prima tristeţe: Plecarea departe. “Departele” 3. Trezirea 4. Întoarcerea, - Învierea şi Viaţa 5. A doua tristeţe: fratele Fiului16 1. “A avea” “Tată, dă-mi partea ce mi se cuvinte din avere”; în acest fel “Pilda se întinde între două repere fundamentale ale ideii şi actului de a avea: a avea în sens omenesc, în care avutul material poate fi divizat către mai multe persoane şi a avea în sens dumnezeiesc, antinomic: avutul, prin substanţa sa dumnezeiască, este inepuizabil, deci în faţa lui diviziunea devine un act fără sens, iar prin relaţia sa dumnezeiască cu “posesorii” se oferă cu infinita generozitate lor, - infinita generozitate şi infinirea dumnezeiască în substanţă permiţând posesiunea acestui avut de către oricât de mulţi posesori în acelaşi timp, fără pericolul (şi teama implicită) că el s-ar putea epuiza sau că unul dintre posesori s-ar putea bucura în exclusivitate de anumite părţi ale avutului în detrimentul celorlalţi: în faţa dumnezeirii şi a infinirii ei, - mai exact – în momentul în care infinirea este dumnezeiască – ideea de împărţire îşi pierde sensul, aşa cum ideea de posesiune exclusivă îşi pierde sensul, fiidcă inepizabilitatea avutului dumnezeiesc permite tuturor celor cărora aceasta se împarte să-l primească în întregime.”17 Dar orice avere, orice lucru, prin natura lui, nu poate să fie decât ceea ce este: un lucru. Iar lucrurile prin substanţa lor sunt consumptibile.
14 15

www.crestinul.org Biblia, Noul Testament, Luca 11: 11 – 13

Biblia, Noul Testament, 1 Corinteni 13: 4 – 8 www.nistea.com 16 http://www.observatorul.com – Nedi Gavriliu http://observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=853 17 idem

37

38

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

Consumându-şi substanţa, rămâi bineînţeles la fel cum ai fost de la început: gol. Gol pe dinăuntru. Şi ceea ce nu ştie fiul este că lumea nu îţi poate oferi ceea ce cauţi. Ceea ce cauţi se găseşte în primul rând înăuntrul sufletului tău, iar până când nu ştii ce ai în suflet şi încotro te îndepţi, lumea e un tărâm pierdut. Doar pentru Dumnezeu lumea este creatie, în care uneori (aici depinde de oameni) se poate desfăta. Creaţia devine împlinită doar întru oamenii care reuşesc să-l găsească pe Dumnezeu, astfel fiind împlinită şi misiunea lui Hristos pe pământ, aceea ca prin jertfa sa să fim mântuiţi, prin sângele lui care ne spală păcatele, făcându-ne curaţi şi astfel putândune apropia de cer. Fără jertfa sa, într-adevăr, absolut nimeni nu ar fi putut sta în faţa lui Dumnezeu drept, căci cu toţii păcătuim. Iar păcatul ne îndepărtează de cele cereşti. Lumea, cu toate ale sale constituie un impediment în mersul omului spre cele sfinte, constituind multe ispite şi pricini spre păcat. Însă dacă dincolo de lume, reuşeşti să fii în părtăşie cu Dumnezeu, lumea e doar locul în care aştepţi trecerea spre divin, întru mântuire, spre o nouă viaţă cerească. Însă la momentrul în care fiul îşi cere averea de la tatăl său, acesta nu ştia acest lucru; probabil nici nu vroia să ştie, nu se gândea nici măcar încotro merge şi ce îşi doreşte să găsească în lume – vroia doar să plece în lume; e un adevăr general valabil că omul începe să se gândească şi la altceva în afara lui doar în momentul în care îl ajunge necazul (va fi şi cazul fiului care se risipeşte prin lume); abia atunci îşi aduce aminte că are un Tată. Un Tată iubitor, care îl aşteaptă, cu o incumensurabilă şi inconsumabilă dragoste. “Pilda Fiului Risipitor începe cu perspectiva omenească pe care o are fiul, - “Tată, dă-mi (partea din avere) ce mi se cuvine”, fiul risipitor nedepăşind orizontul omenesc al termenilor posesiunii singulare şi exclusiv[ist]e, - vrea, omeneşte, o parte (nu înţelege că poate avea întregul) – o parte care să fie NUMAI A LUI, - bucuria de a avea e dublată şi exultată de satisfacţia posesiunii exclusive, - o să aibă ceva ce n-o să mai fie a nimănui, şi se termină cu perspectiva dumnezeiască a părintelui său: “Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt”(căci într-adevăr tatăl nu se limitează la lucruri, la avere, el trăieşte în şi prin dragoste, atât pentru fiul risipitor, cât şi pentru fratele său). “Tatăl pune dăruirea fără limite, infinitatea iubirii sale, în termenii infinirii temporale: el se exprimă la “prezentul dumnezeiesc” – “tu totdeauna eşti cu mine”, între tată şi fiu există o contopire, într-un anumit sens perihoretică, de care fiul ne e conştient, - tatăl, în iubirea lui fără margini, extinde contopirea sa cu fiul, a avutului, până dincolo de marginile timpului, - tatăl nu percepe şi nu gândeşte timpul în limitările lui, se pulverizează; din această perspectivă, el îşi întinde generos
39

fiinţa şi avutul (“toate ale mele” – include şi fiinţa tatălui), în plinătatea şi totalitatea lor, dincolo de timp, în faţa fiului”.18 Posesiunea pe care doreşte să o aibă fiul asupra averii, este îndeplinită de tatăl iubitor, doar că nu-i oferă fiului ceea ce caută (imediat ce averea se consumă, el va ajunge într-un impas). Crede că lumea care stă deschisă în faţa lui, care trebuie cutreierată îi va găsi un loc al lui, iar mijlocul – averea, îi va oferi privilegiul sau metoda prin care să se integreze în lume. Doar că lumea nu îşi croieşte drum în sufletului omului după aceste reguli. A fost creată să îşi ducă mersul altfel, neţinând cont de individualitatea sau de sufletul călător, căutător de drum. Tatăl, la cealaltă extremă, nu doreşte vreo posesiune. El se dăruie. Aşteaptă. Este stăruitor în dragostea lui. Plin de speranţă. Iar iubind, nu aşteaptă nimic în schimb. Pentru el lumea, averea, lucrurile nu reprezintă vreo esenţă. Cred că de aceea în momentul în care fiul îşi cere partea de avere, nici măcar nu resimte pierderea ei. Însă a pierdut mult mai mult. A pierdut un fiu. Însă în dragostea lui, acesta nu este un prilej de a-şi pierde sentimentele pe care le are faţă de fiul său pierdut printre oameni, într-o lume care tatăl ştie că nu-i va oferi răspunsuri; nici măcar nu va apuca să simtă confortul. Pentru că confortul în lume nu este dat doar de belşugul desfătărilor, al hranei, al îmbrăcămintei. Şi sufletul are nevoie de hrană. Însă lumea nu este un izvor de unde să poţi să de adăpi atunci când eşti însetat. Iar Iisus Hristos ne spune prin Cuvântul lui Dumnezeu aceasta, arătându-ne totodată şi mijlocul prin care putem să dobândim viaţa (nu fără ajutorul lui Dumnezeu) “Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” – Matei 4: 4; “Nu vă strângeţi comori pe pământ unde le mânâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; / Ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mânâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. / Pentru că unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră” – Matei 6: 1921; “Şi ce i-ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletului său?”; “Nu vă îngrijoraţi, cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. / Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. / Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar: şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! / Şi-apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? / Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte? / Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuşi să spun că
18

ibidem

40

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. / Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?” . 19Aşadar, ne este arătată calea prin care să putem dobândi comoara vieţii. Iar Tatăl iubitor are comoara. El este plin de dragoste, de mărinimie, de înţelegere şi de bunătate. 2. Plecarea departe. “Departele” “Una dintre marile tentaţii – în fapt, ispite – e aceea a plecării departe. Omul se mişcă permanent între centriped şi centrifug: mişcat din adânc de nostalgia asemănării pierdute cu Dumnezeu şi de neliniştea trezitoare din somnul raţiunii pe i-o dă Chipul lui Hristos pe care-l poartă pe sine şi atras, pe de altă parte, năucitor şi năuc de instinctul de a se depăşi, care în afara credinţei în creează doar dubii şi negură, omul alege câteodată acea variantă a transcenderii de sine care, în loc de Dumnezeu, îl are la capăt pe Marele Anonim: omul alege să se transceandă pe sine mişcându-se către un orizont impersonal, pentru omul căzut setea de transcendent nu mai înseamnă neapărat existenţa unei Persoane în inima şi în spatele acestui transcendent, – omul “autonom” alege transcendentul anonim, căzând în mirajului / ispitei gândului ca un transcendent lipsit de persoană”.20 Fiul risipitor, o dată ce şi-a luat partea din avere ce îi aparţinea, “a plecat departe”. A plecat departe spre a se regăsi, pentru a-i da existenţei sale efemere un sens, pentru a găsi partea de lume în care să se simtă acasă. Însă ţinta sa nu este prea bine definită. El a plecat doar departe, un loc incert, fără semnificaţia unui cămin. Acel departe presupune doar un loc îndepărtat, undeva, într-un spaţiu nedefinit. Nu-ţi poţi găsi sinele, într-un spaţiu nedefinit, neidentificat. Trebuie ca mai întâi să ai un loc. Să cauţi un loc. Căutarea presupune încercări de găsire. Or, fiul nu şi-a definit spaţiul în care vrea să se să identifice, să aibă un sens, un rost numai al lui, o împlinire fără de care lumea nu-i va oferi decât veşnicele cutreierări de colo-colo. “Departe nu are ca substanţă decât neantul. De aceea în ţara de departe foamea e inevitabilă: neantul nu poate hrăni pe nimeni, – şi nici nu vrea; se hrăneşte doar pe sine. Momentul foametei din pildă nu e întâmplător – odată “digerată” averea fiului, neantul Departelui intră în criză. Odată dispărută substanţa provenientă din Tatăl, asistăm la o criză a firii: foametea. Întreaga fire intră, fără să fie conştientă de asta, în aşteptarea

Pâinii Vieţii, a Trupului, a Sângelui dumnezeiesc, care avea să apară odată cu Întruparea Dumnezeului celui Viu”.21 Astfel foamea, într-o lume a neantului, a vidului, a goliciunii de sens, apare ca una dintre formele / crizele ce lovesc firea (putea să fie vorba şi despre alte crize / forme ce lovesc firea: despre boală, sau frig, calamităţi naturale etc.), elemente care te trag înapoi spre lumea din care provii. Foamea în acestă pildă nu e totuşi întâmplătoare. Pentru că hrana spirituală odată consumată, fiind obişnuit cu ea (chiar dacă provenea de la tatăl său, ea exista; chiar dacă fiul nu era demn de ea, totuşi, din dragoste de fiu, tatăl i-o dăruia, fără a aştepata nimic în schimb, plin de dragoste – căci cine poate sta drept în faţa Tatălui?), produce dorinţa de a o redobândi, de a te hrăni din nou spiritual. Iar fără hrană, nu poţi trăi. Astfel, fiul este acum într-un mare impas, într-o profundă criză din care nu ştie cum să iasă. Deşi fiul a căutat o portiţă spre libertate, el ajunge într-un cerc închis, fără hrană, fără casă, fără filiaţie. Depărtarea nu i-a adus ceea ce orbecăind prin întuneric, căuta. Întunericul nu poate să-ţi ofere calea de ieşire, calea spre împlinire. Doar mergând pe cărarea luminoasă, în lumină, poţi ajunge la calea adevărată. Deşi te costă trudă, suflet şi dragoste, alături de speranţă – pentru că nu de puţine ori cei care caută calea, se lovesc de tot felul de piedici şi de neputinţe pe drum; ei însă au puterea şi dorinţa de a merge mai departe, astfel încât nu renunţă, oricâte obstacole li s-ar ivi în drum. La cealaltă extremă, stă tatăl care are toată dragostea care-l însoţeşte şi care îi dă speranţă. Iar pentru dragoste nu există departe. Sentimentele nu cunosc oprelişti, nu cunosc limitări; nici măcar nu le putem stăpâni; ele ne stăpânesc. Însă atunci când trăieşti în lumină ele nu pot decât să-ţi încununeze aşteptările şi viaţa. Întru mântuire. Chiar dacă Tatăl a rămas cu ochii în depărtare, căutându-şi fiul prin întuneric, el nu este lipsit de speranţă. Pentru că dragostea ce-l copleşeşte nu-l lasă să întrevadă bezna, neputinţa şi neîmplinirea. El rămâne stăruitor, în lumină. Aşteaptă plin de speranţă întoarcerea fiului pierdut. Speră că de undeva, din lume, fiul se va întoarce acasă, acolo unde îi este locul. Cu ochii cercetând zarea, el stă de veghe, sperând, plin de dragoste şi încredere întoarcerea fiului său. Pentru că un tată iubitor, nu renunţă, chiar dacă există tristeţi care l-au lăsat aşteptând în prag. 3. Trezirea Iubirea Tatălui îi va da fiului puterea de a vedea lumea aşa cum este; abia acum, fiul are ochii larg deschişi. Şi ce întrezăreşte fiul cu ochii încă suferinzi de noua lumină ce se iveşte în zorii trezirii din întuneric?
21

19 20

Biblia, Noul Testament, Luca 12: 22-28 Petre Ţuţea, Tratat de antropologie creştină, Teatrul seminar

http://www.observatorul.com

41

42

însă consideră că locul său nu mai poate fi acelaşi. întrevede portiţe prin care ar putea să iasă din întuneric. îl vedea dintotdeauna. probabil că pentru noi. Este evident că tatăl îl aştepta de mai multă vreme. 2. ci aleargă înaintea lui. Cerul – dumnezeirea. Despre adevărata pocăinţă şi despre milostivirea lui Dumnezeu 24 23 43 44 . nu mai sunt vrednic sã mã chem fiul tãu. Speră că tatăl său îl va primi înapoi. Ca un tată iubitor ce este. fiul nu poate întrezări puterea şi intensitatea dragostei Tatălui. Atunci se trezeşte în el “adâncul” (Pr. tatãl sãu l-a vãzut. smerenia şi pocăinţa iartă multe păcate şi fără alte fapte bune. ci că doar “venindu-şi în sine şi cunoscându-şi starea jalnică în care ajunsese prin depărtarea cu părintele său a atras asupra sa mila şi îndurarea Părintelui său care cu atâta bucurie şi cu prăznuire l-a primit. ci în dragostea lui. fiul începe analiza sa interioară. Deşi şi-a venit în fire pentru a veni acasă. “Iubirea Tatălui e în el şi dincolo de el. prin conştientizarea condiţiei sale. să-l iscodească. să-şi ceară eventual iertare. doreşte să ia măsuri. Noul Testament. Galeriu): “Tată. tatăl îşi vede fiul venind. mâhnit. fratele fiului risipitor) pe care nu toţi am fi dispuşi să-l facem). măcar ca argat (în casa tatălui său chiar şi argaţii au acces la hrana provenită de la tatăl). Atuncea va pricepe omul că nu este departe de Dumnezeu”. este tăcerea.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Iubirea Tatălui. oprirea face umilinţă şi pângere. Condiţia de fiu o consideră nemeritată. tatăl este cel care aleargă. Astfel. ea e tot ce i-a rămas: abia în acel moment el reîntâlneşte această Iubire. Însă el ştie situaţia în care se află. iertarea ar presupune un oarecare effort – pentru unii destul de mare (de exemplu. doreşte să se reîntoarcă acasă. Însă întunericul îl apasă încă. Deşi în această pildă vedem că fiul nu a făcut fapte de pocăinţă. fiul se simte vinovat. cu ochii în zare. a alergat de a cãzut pe grumazul lui. Desigur. am păcătuit la cer şi înaintea Ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău” – momentul trezirii are două componente majore: 1. dar conştient de căderea sa. ştie că este robul păcatului. Ieşirea din iubirea părintelui său echivalează până la urmă cu ieşirea din condiţia de om. în Iubirea Tatălui şi datorită ei. necondiţionată şi veşnică. iar tăcerea face oprire. oamenii. Însă dragostea Tatălui este infinită.tripod. nedemnă de el. când vei veni întru Împărăţia Ta (Luca 23: 42). De aceea îl vede încă de departe. nu aşteaptă ca fiul să vină. astăzi vei fi cu Mine în rai (Luca 23: 43)”. – purgatoriul depărtării l-a adus din nou în faţa ei: sentimentul (şi faptul) filiaţiei nu e pierdut definitiv. odată ajuns în situaţia omului căzut. – e din nou fiul tatălui său.”24 idem Biblia. când mâinile şi piciorele lui erau legate? Dar strigarea lui din inimă i-a fost de ajuns: Pomeneşte-mă. iar această socoteală face dragoste. 4. Doamne. Ea continuă să sălăşluiască în Fiu. şi-a părăsit locul. Trezirea fiului are loc în momentul căderii din starea de om: ajunge săşi dorească mâncarea porcilor. – fiul POATE să vadă din nou. Dintre cei doi. smerenia face socoteală de cele ce vor să fie. şi în momentul în care el pierde tot. şi frica face smerenie. – Iubirea nu e vulnerabilă la neantul lacom al Departelui. Natura transcendentă. chiar pierdut în întunecimea lumii). Sentimentul vinei şi căinţei nu se opresc la nivelul relaţiei omeneşti dintre tată şi fiu: căinţa îl vindecă pe fiu de orbire” (părintele Staniloae: “căinţa de face transparent la Dumnezeu”). şi i s-a fãcut milã de el. Şi nu numai că îl vede din depărtare (de fapt. divină a Iubirii Tatălui o face atotputernică. – în fiul Tatăl său nu e separat de cer. – păcătuirea faţă de Tată e păcătuire faţă de cer. şi îi este destul de greu să se desprindă de el." 23 Astfel. se consideră nevrednic de a se mai numi fiu al tatălui său. El speră iertarea. Fiul i-a zis: "Tatã. A încălcat reguli. a abandonat casa părintească (probabil că noi. a lui Dumnezeu. iar plângerea face frică. – TREZIREA FIULUI SE PETRECE ÎN REGISTRU DIVINO-UMAN. Păcatul faţă de tată e exprimat în acelaşi timp cu păcatul faţă de cer. că a umblat în întuneric.com – Predică la Duminica a XXXV-a după Rusalii (a Fiului risipitor). din poziţia în care se află. nu îndrăzneşte să se comporte ca un fiu. şi l-a sãrutat mult. Iar Mântuitorul îndată i-a răspuns: “Adevăr grăiesc ţie. Iar prin analiza sa interioară. Luca 15: 21-22 http://paginiortodoxe2. Ce fapte bune putea să facă tâlharul răstignit alături de Hristos. Apare căinţa care deschide o nouă poartă spre cer. El aleargă în faţa lui şi îl sărută mult. cade la gâtul fiului şi îl sărută. iar dragostea face sufletele să vorbească cu îngerii. cu căderea sub această condiţie. am pãcãtuit împotriva cerului şi împotriva ta. aleargă înaintea lui. Filiaţia revine în realitatea fiului – el se adresesează din nou cu “Tată”. încă de departe. ştie că a păcătuit.22 În Treptele desăvârşirii. nu consideră că mai poate fi fiu. Flămând (nu doar fizic. Neagoe arată fiului său care sunt paşii spre al găsi pe Dumnezeu (veacul al XVI – lea): “Că mai întâi de toate. Cu adevărat. Punându-se în situaţia unei reîntoarceri. fiindcă a sălăşluit în tot acest timp în Tatăl. Întoarcerea – Învierea şi Viaţa “Când era încã departe. în speranţa reîntoarcerii fiului pierdut. 22 pentru că a pierdut totul). nu avem puterea de a vedea întru totul dragostea unui tată.

sentimentele tatălui său. dar iată că a fost regăsit. tatăl nu numai că îţi primeşte fiul cu braţele deschise. / Astfel dar. Fiul risipitor este în aceeaşi situaţie. nici tăiere împrejur. un om plin de regrete. nu vede dincolo de toate lucrurile. condiţia de fiu considerând-o nemeritată şi fără posibilitate de realizare. care avea doi fii: Iacov şi Esau. îmbrăcat în hainele lui Esau şi acoperindu-i trupul cu pielea iezilor). Fiul cel mare nu doreşte nici măcar să-şi vadă fratele. glasul ne va fi al nostru. / De aceea. şi Isaac i-a spus fiului: „Glasul este glasul lui Iacov. ne este prezentat Isaac. fiul său a fost pierdut. / Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie. pentru a putea fi copii ai lui Dumnezeu. Însă fiul. reprezintă schimbarea omului vechi. nici rob. Căci fiul său era. va fi mântuit? Aceasta depinde exclusiv de el. Astfel. pentru că acest frate al tău era mort. Astfel. Îmbrăcarea. şi se veseleşte cu ei. nici Barbar. cu faptele lui.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii În bucuria sa. albă. pentru a-şi manifesta fericirea reîntoarcerii fiului său. însă mântuirea ne-o dă roada adusă pe pământ. era pierdut. Şi nu numai că îi îmbracă. nici Schit. care iată că s-a produs? În Geneză. La fel suntem cu toţii în faţa lui Dumnezeu. Iacov însă. nici slobod. iar acesta este întotdeauna cu el. care doreşte ca binecuvântat să fie Iacov. suntem aceeaşi oameni. pentru că „fiul meu era mort. a fost ales Esau. care este legătura desăvârşirii”. cu smerenie. Hristos ne spală păcatele. de vorbele ruşinoase. Tot aşa va fi şi la Judecata de Apoi: astfel. Cum a putut tatăl să fie atât de bun cu fiul care i-a produs atâta durere. El nici măcar nu a îndrăznit să se numeacă fiu. deci comportându-se cu tatăl atâta rău? Prin înţelegerea eronată a sentimentelor tatălui. ni se spune: „Căci voi aţi murit. îşi primeşte fiul cu mare sărbătoare: cere să se taie viţelul cel gras. şi iată că acum este viu. şi dacă unul are pricină să se plângă de altul. Cum v-a iertat Hristos. fiul cel mare nu doreşte nici măcar să intre în casă. de clevetire. el este fiul cel neascultător. reuşeşte să-şi înşele tatăl şi să primească binecuvântarea în locul lui Esau (Biblia ne arată cum Esau este trimis la vânătoare de tatăl său. îi pregăteşte acestuia 25 mâncare şi îl trimite pe Iacov. ci Hristos este totul şi în toţi. Se mulţumea să fie un simplu rob în casa tatălui. şi lăcomia. ci îi redă fiului privilegiile pierdute: „aduce-ţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea”. îi primeşte înapoi în casa părintească. Astfel. aşa iertaţi-vă şi voi. aude cererea tatălui. Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm. dar mâinile sunt ale lui Esau”. umilit şi plin de căinţă pentru tot ce a făcut. şi tot ce am eu este al tău. pentru a se veseli şi bucura cu toţii. ca o dovadă a bunăstării. comportamentul nostru. Prilejul de bucurie este dat de reîntoarcerea a 46 Biblia. Aşadar. să aducă roadă pământului şi cerului. însă tatăl îl iartă. şi de asemenea „încălţăminte în picioare”. chiar iertat de tatăl. tatăl din pildă. / Nu vă minţiţi unii pe alţii . dar îmbrăcămintea ne este acum dată de Iisus Hristos. pofta rea. plin de speranţa reîntoarcerii. întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi. prin bucuria şi veselia tatălui pentru fiul risipitor. / şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou. Tocmai că toate ale sale sunt ale fiului său. care este o închinare la idoli. care iese din voia tatălui. 8-14 45 . cu îndelungă răbdare. A doua tristeţe: fratele Fiului Fratele fiului risipitor nu poate însă înţelege sentimentele de dragoste ale tatălui. atunci când a hotărât să se întoarcă acasă. nici Iudeu. Ce bucurie mai mare putea să aibă Tatăl. prin jertfa lui Iisus. curată. El ne-a oferit o haină nouă. În Geneză. în mâhnirea şi jignirea sa. omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia. hoinăreşte prin lume. Totuşi. în Biblie. şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos Dumnezeu. şi a înviat. pentru a-i pregăti vânatul să-l mănânce. dacă fiul risipitor. Fiii lui Dumnezeu. nici netăiere împrejur. era piedut. Iacov a primit binecuvântarea. 5. Desigur. de bucuria reîntoarcerii. mama fiilor. el a putut însă să-l ierte şi să-l primească înapoi în casa părintească cu o mare dragoste şi dor. şi îl îmbracă într-un om nou. Coloseni 3: 3-5. Îngăduiţi-vă unii pe alţii. necurăţenia. în marea sa bucurie. / Dar mai presus de toate acestea. ca simbol. cu blândeţe.25 Astfel îşi îmbracă Tatăl iubitor fiii săi. să participe la sărbătoarea din familie organizată de tatăl iubitor. ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu. şi a fost găsit”. şi a fost găsit”. îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare. acum schimbat complet. patima. cu cel nou. oamenii să ne simţim şi să fim într-adevăr fii ai lui Dumnezeu. iertaţi-vă unul pe altul. trebuie ca prin viaţa lor trecătoare prin lume. „puneţi-i un inel în deget”. nu înseamnă cu nu-l iubeşte şi pe fiul cel mare. Însă trebuie să ţinem cont că nu doar titlul de fiu al lui Dumnezeu sau haina care ne-a fost dăruită ne face pe noi. semnificând învierea şi viaţa. sfinţi şi prea iubiţi. de răutate. ajutat de mama sa. aşteptându-şi fiul. ca semn al autorităţii. mort. care a stat cu ochii pironiţi în zare. ne este dată o haină nouă. de vrăjmăşie. Noul Testament. cum am putea ştii. Tatăl dorea să-şi binecuvinteze unul dintre fii. / Aici nu mai este nici Grec. după chipul Celui ce l-a făcut. şi a înviat. după care îi spune că îl va binecuvânta. Tatăl nu va putea să-l mântuiască. care v-ar putea ieşi din gură. tu totdeauna eşti cu mine. Tatăl îi spune: “Fiule. care se înnoieşte spre cunoştinţă. iar în alegerea sa. bucurie firească de altfel la un tată. semnul îmbrăcării fiind acela că face din nou parte din familia lui Dumnezeu. cu bunătate. Astfel. Hristos ne-a spălat păcatele. dar prin credinţă şi căinţă. fiu care l-a dezonorat şi i-a produs atâta suferinţă. Astfel. Astfel el nu poate înţelege cum tatăl şi-a putut ierta cu atâta uşurinţă fiul risipitor. îmbrăcati-vă cu dragostea. suferinţă şi aşteptare.

în Epistola lui Luca. e personală. Studii şi eseuri: 1929 – 1947.26 Deci sărbătoarea pentru cel pierdut şi regăsit. bucurându-se şi veselindu-se de întoarcerea fiilor pierduţi pe cărările vieţii. este plină de fraţi risipitori sau de fraţi ai lui.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii ceea ce a fost mort şi pierdut. De aceea tatăl îl iartă. Impur cum este. e interioară. căutarea noastră e fără sens. însă când a venit “acest fiu al tău. care ne va da un alt sens. spre a putea într-adevăr găsi acolo toate temerile. Va păcătui mult? Da. curiozitate. cu dragostea care “acoperă totul. o zilnică luptă şi muncă istovitoare fără nici o bucurie. tenebrele. într-un sens. Iar iertarea este de-a dreptul imposibilă. e intimă. nădăjduieşte totul. el nu poate ierta. s-a găsit. numindu-l doar. “Între aceste două capete se petrece viaţa noastră creştină. bucuria este fără seamăn. Şi cine ştie dacă Dumnezeu îl mântuie?”29 Astfel. “pe măsura de totdeauna a omului. mort dar înviat. va fi numai păcat: sete. Ştie că este numai supunere. Cu toţii încercăm să căutăm acel ceva care ne va salva. Doar că fiul risipitor greşeşte din ignoranţă. p. însă nu vede că munca prestată a fost în primul rând în folosul său. dacă sentimentul care te încearcă nu de decât ura? Însă un tată. În ura sa. Fratele fiului însă. Bucureşti. Ne aşteaptă acasă. învăţătură sau dogmă. oricât de mare ar fi bezna în care trăieşte fiul său. E firesc. Acesta este rostul pe care el l-a făurit. Ca să-L caute. Însă care este regula care guvernează sufletul? Şi cum poţi. 269 29 Constantin Noica. fratele care se ştie bun. Nu cunoaşte încă pe Dumnezeu şi. cu triumfurile. acest fiu al tău (iar nu fratele meu). conform unor norme. când el. pentru că nu iubea. Luca 15: 7 Horia Aramă. se va supune mult. din neştiinţă. fratele cel mare îi reproşează tatălui că pentru el nu a dat petreceri pentru a se veseli cu prietenii lui. Echilibrul spiritual. Iisus ne spune: “Tot aşa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte. după reguli. Iar bucuria ce îţi umple sufletul plin în dragoste. deci cum putea tatăl să nu te bucuri de înviere şi de regăsire? Însă în tristeţea lui nefirească. Trăieşte după poruncă. Cum să poţi ierta pe cineva. Horia Aramă. Dar norocul său e tocmai că ignoră. Pleacă în lume ca să se caute. Salvarea e a fiecăruia. fără nici o împlinire sufletească. într-o poezie. 1998. De altfel. Munceşte. Iar fără dragostea. oricât de jos ar fi fiii săi. este pe deplin justificată. lumea în care trăim. dragostea. cu braţele deschise spre îmbrăţişare.” (1965)27 În Echilibrul spiritual. Tot păcatul lui de rătăcitor prin lume ţine de neştiinţă. sentimentele şi dorinţele noastre? Şi cum ne va putea altcineva salva? Doar noi. Cum poate fiul risipitor primi ceva de la tatăl. zugrăveşte acest lucru astfel: “Risipitori suntem. p. de i se va porunci mult. lucru de neînţeles pentru fratele cel mare. decât pentru nouăzeci de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă”. Editura Humanitas. totul este o zădărnicie şi goană după vânt. deci munca a realizat-o în primul rând pentru sine şi ea nu are cu nimic de a face cu dragostea manifestată de tatăl. se ignoră pe sine. Prin ura sa. Încearcă să se comporte după norme. se cunoaşte. individual ne putem regăsi şi salva. n-a primit încă totul? De aceea tatăl nu-l răsplăteşte. Constantin Noica priveşte viaţa creştinului dincolo de Cuvânt. sunt impuri. Şi fără de ea. suferă totul” (1 Corinteni 13: 7). El ascultă. / dăm la sătui cât şi la-nfometaţi / şi. Cine dintr-o lume întreagă îţi poate salva sufletul? Sau cine poate să ghicească. alături de faptă. / Iar anii cad ghilotinaţi. pentru că tatăl îi spune că toată averea sa îi aparţine lui. Bucureşti. de multe ori. e supus. dar mai ales cu impurităţile sale”. oricât de bogat ai fi. Ştie care este rostul lui şi ce anume face şi caută în această lume. Dar ştie că se supune. Fiul cel mare vede numai munca şi truda (“de atâţia ani îţi slujesc”) pe care a dus-o an de an. practici să te regăseşti? Pentru că 27 28 26 Biblia. cu haina cea mai bună. 269 47 48 . are şi cunoaşterea faptei sale. Noul Testament.” Astfel polii vieţii sunt consideraţi de Noica a fi: fiul risipitor şi fratele său. Ceea ce nu poate înţelege fratele cel mare este de fapt. Însă fără dragoste. să intre în tumultuoasa sferă a sufletului altuia. reguli. atât fiul risipitor cât şi fratele său. Studii şi eseuri: 1929 – 1947. Însă. Editura Hasefer. bunii mei fraţi / Noi timpu-l semănăm ca pe cuvinte / pe orice sol ne iese înainte. care a mâncat averea cu femeile desfrânate”. ne aşteaptă în prag. Şi cine ştie dacă Dumnezeu nu-l mântuie? Fratele fiului risipitor greşeşte pentru că ştie. 2004 Constantin Noica. crede totul. înţelege şi sărbători. şi oricât de departe ar fi de el. El nici măcar nu-l numeşte frate pe cel întors în familie (familie din care făcea şi el parte).28 “Fiul risipitor greşeşte pentru că ignoră. viaţa este searbădă. nu mai are nevoie de cuvinte. Tot păcatul lui de fiinţă stătătoare şi ascultătoare stă în aceasta – că. fiul cel mare nu vede dragostea tatălui. Doar că fiul risipitor a căutat în întuneric. sens pe care nu încetăm să-l căutăm. într-o lume în care nu-ţi poţi găsi individualitatea prin mulţime. Cunoaşte pe Dumnezeu şi se cunoaşte pe sine. din nevinovăţie.atât în sânge ne-a pătruns risipa / c-am şi uitat cum se măsoară clipa. ardere. adică de nevinovăţie. idem. indiferent câte piedici se vor ivi în drum. Fiul risipitor nu se mai întoarce.

şi cu tot cugetul tău. Maladia lui este lipsa. ea nu ţine în fond de valoare. scopul. între ei. mai puţin dragostea. 30 Nu-i vedeţi pe ei. Căci e bolnav. fireşte. 270 Constantin Noica.” / În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii. asemeni ei. încât nici unul nu poate fi judecat etic. E. Totuşi.”30 Însă fratele fiului nu cunoaşte dragostea. Iar munca şi truda cu care se înjugă fratele fiului. nu l-a dobândit. Marta e ursuză. Fratele bun încorporează etica. Fratele fiului risipitor nu ştia însă. cu siguranţă lucrurile stăteau altfel. 1993. el ar putea iubi. decât de cel de acasă. De aici toată deznădejdea şi mâhnirea lui. Şi-a purtat maladia peste tot în lume. Şi e atât de plină viaţa de ei. Încolo însă – sunt aceeaşi. el se simte trădat. un contur. o evadare. Oricum. iubit de tatăl – “toate ale mele sunt ale tale”. de cheltuire. şi mai mult. încearcă să iasă. cu tot sufletul tău. şi chiar dacă nu l-ar fi găsit. nu-şi iubeşte nici măcar însuşi fratele. în loc să păzească porcii. 42-43 32 31 Biblia. ar fi salvat. pentru averea personală. Negăsind nici un sens în lume. (“Căci din prisosul inimii vorbeşte gura” – Matei 12: 34 – prisos care însă fratele fiului încă nu l-a cunoscut. Şi Maria e risipitoare ca fiul. despre care spunea odată Keyserling că însufleţeşte toată existenţa noastră ca oameni: Foamea originară şi Frica originară. pe care tatăl deşi îl copleşeşte cu dragostea lui. El nu iubeşte. Şi iată-i pe amândoi. cu siguranţă. vrednică. că-i pot vedea şi-n Marta şi Maria. dar singur fiul risipitor ar putea scrie una. tatăl (generalitatea familiei) nu le va putea da mai mult decât alinarea. măcar. Însă ura îl ţine departe de uşa care dă spre poarta vieţii veşnice. nici unul nu l-a găsit. Lumea e doar spaţiul în care ne încununăm regăsirea. nu simţea.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii suntem cu toţii diferiţi. faţă în faţă. alături de fratele său. Nici fiul însă nu şi-a găsit un loc în lume. El este prins în respectarea unor norme (este bine să muncesc). se teme să rişte. înlăuntrul nostru. care suferă de altă maladie. el tot s-ar fi întors. Pentru că lumea deschisă înaintea ochilor noştri nu ne dă niciodată răspunsuri (doar eventual. iubeşti pur şi simpu.”32 Cu toate că amândoi au încercat să-şi găsească un sens în lume. se întoarce la ai lui. Noul Testament. însă nu înţelege că tatăl nu-i cere de fapt aceasta. Parabola fiului risipitor e parabola fiului şi a fratelui. dacă fratele fiului risipitor trecea peste morala existentă în lume. închisă. E parabola celor doi copii. munceşte pentru sine. dacă era cinstit cu sine. peste norme. S-ar fi putut întâmpla să trăiască în palate. nemulţumită ca fratele. Căci fiul risipitor stă sub semnul foamei. Şase maladii ale spiritului contemporan. în fapt. câteodată. Dar el nu ştie. inima lui nu era deschsă. în materie de general. dar sub alinarea părintească. pe care l-a părăsit. şi cea mai mare poruncă. idem. ea nu poate să funcţioneze pentru o întregă lume. să se regăsească. El spune: “Iată. pentru că până atunci deşi credea că-l găsise. ca două feţe ale vieţii înseşi. se teme să nu piardă. fratele nu o poate simţi. Lumea ar fi putut prinde pentru el un alt sens. Dragostea este în fond un imbold al inimii. ar fi putut rămâne acasă. Însăşi Scriptura ne spune. reguli de altfel impuse. iar nu în lume. Ceea ce îi lipseşte fratelui este dragostea. “îi rămâne să-şi dea el unul. Chiar existând o “regulă de aur”. Toată viaţa unui Constantin Noica. cred că nu este decât o fugă de el. “Ce-i face pe fraţi atât de vii? Poate dublul acela instinct. Tot ce căutăm se află de fapt. în clipa în care are nevoie de ocrotirea unuia. dar s-a deprins prea mult să fugă de toate. confomându-se unor norme. întrebări). De aceea nu înţelege nici dragostea tatălui. şi de aceea. E o întreagă lume în fiul risipitor şi fratele său. toată distanţa de la spiritul masculin la spiritul feminin. Dumnezeul tău. Editura Humanitas. obiectul căutării. Matei 22: 37-40 49 50 . cu toată inima ta. Iar fratele fiului risipitor stă sub semnul fricii. prin intermediul Domnului Iisus Hristos care sunt cele dintâi porunci: “Să iubeşti pe Domnul. este: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. însă nu numai că nu-şi iubeşte aproapele. Dacă ar fi ştiut de vreun general prin care să se împlinească. eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani”. p. în fond fără temei. şi reuşea să stea singur cu sine şi să caute răspunsuri în inima sa. de aceea vorbele lui sunt atât de aspre la adresa tatălui. Bucureşti. peste tot? Mi se pare. în plină tinereţe şi vlagă. nu poţi măsura valoarea atunci când iubeşti. / Iar a doua. şi acum se întoarce să sufere mai departe. Uşa va sta pururi închisă atâta timp cât încă el nu va putea iubi. în general dragostea este un falsificator de valori. dacă dincolo de truda şi de munca sa. care sunt copiii pământului. totul s-a prăbuşit o dată cu reîntoarcerea fratelui său din lume. p. În fond. spre a se gândi la aşa ceva. ori ar fi plecat în căutarea lui anume. pentru că el nu iubeşte). e înfometat de lume. nu există raţiune pentru a iubi. de care nu e nici măcar conştient. sens. Căci etica e o simplă perspectivă asupra vieţii.”31 Desigur. pe când Maria se pierde în contemplaţie. şi creştinsmul-viaţă nu s-a acoperit niciodată cu o singură perspectivă. nici fratelui. Dar destinul fiului risipitor e să se piardă în acţiune. Pentru că el nu şi-a definit spaţiul unde vrea să ajungă. ar şti măcar pentru ce ajunge să păzească porcii. se teme să dea. / Aceasta este cea dintâi. atunci când el este. Iar nu întotdeauna cei pe care îi iubeşti sunt demni de iubit. Însă nu are deloc de a face cu ea. după ce unul a ocolit lumea şi celălalt şi-a îngrijit propria sa grădină – iată-i acum. de noutate. nici lui. toate. a generalului […].

fie “fii întorşi acasă”. nedreptăţi. doar în “puţinătate” dar “plinătate” putem să ne regăsim. E un exerciţiu individual. Raport către El Greco SITE-URI: • • • • • • • • • http://www. Editura Cartea Românească. Bucureşti.com www. Cluj-Napoca Ing.adevărul. Doar căutându-l pe Dumnezeu putem să-l şi găsim. 1997 Horia Aramă. 1998 Constantin Noica.Alexandra Pop Institutul Hyperion. Povestiri despre om.noul-ierusalim. care ne aşteaptă cu o infinită dragoste. După o carte de Hegel. Editura Humanitas. Editura Cartea Românească.220 51 52 . iar pilda fiului risipitor o consider reprezentativă pentru fiecare om şi de asemenea un fundament pentru culturalitatea modernă. 2004 Andrei Marga. Religia în era globalizării.” 33 Aşadar. reîntoarcerii acasă. Pescăruşul Jonathan Livingstone Petre Ţuţea. fie ca Dumnezeu să îndrepte paşii întregii lumi spre mântuire.şt. 1980. Tratat de antropologie creştină. cu toţii suntem fie “fii risipitori”.org www. fie “fratele său”.nistea.com www.dipl. Bucureşti.ro/predici/index. Bucureşti.ro www. şi plinătate. ci ca fii.org www. la Tatăl iubitor. într-o lume în care se caută o speranţă) spre religie se îndreaptă aşteptările celor mai mulţi oameni. Povestiri despre om. nu doar unui popor ales. politice. nu pentru cei drepţi. Editura Hasefer. nu a fost niciodată între el şi lume (ci doar între Dumnezeu şi intimitatea noastră).CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii creştin se desfăşoară în fapt între el şi Dumnezeu. la lume şi Dumnezeul bisericii. fie fratele său ascultător. hoinărind prin lume. 1980 Constantin Noica. Iar acum un asemenea gând nu te trimite îndărăt. Pentru că odată cu sacrificiul de la Golgota. Într-o lume globalizată (în care există foamete. El cu siguranţă ne aşteaptă. războaie. Depinde de noi să ne împlinim. cine se poate considera drept în faţa lui Dumnezeu? În speranţa regăsirii.ierodianonvisarion.com www.php http://paginiortodoxe2. pentru cei păcătoşi. nu poate fi decât intimitatea noastră.com www. După o carte de Hegel. crize economice. înaintea Lui suntem acum cu toţii poporul lui Dumnezeu.observatorul. Care dintre noi suntem fiul risipitor şi care dintre noi fratele său (pilda nu oferă o soluţie de mijloc: eşti fie fiul risipitor. Fiul risipitor nu se mai întoarce. Dar oricum. Şi e un privilegiu dumnezeiesc să te poţi numi şi să te poţi simţi cu adevărat fiul lui Dumnezeu. Şase maladii ale spiritului contemporan.Gabriel Marius Pop Director executiv. însă cu inima împietrită)? În lumea în care trăim. Cluj – Napoca. Centrul Artemis. nu ca robi.ucenici. p. Şi desigur. Echilibrul spiritual.tripod. Editura Humanitas. Isus Hristos a adus mântuire întregii lumi. Studii şi eseuri: 1929 – 1947. Cluj-Napoca 33 BIBLIOGRAFIE: • • • • • • • • • Biblia (Vechiul Testament şi Noul Testament) Constantin Noica. E şansa noastră de a ne întoarce acasă. Căci Iisus a venit pentru fiecare om. acel “ce e mai adânc în noi decât noi înşine”.goecities.creştinul. ci te îngroapă mai mult în tine. care ne priveşte pe fiecare în parte. 2003 Richard Bach. fiii săi. Bucureşti. Bucureşti. unde e şi puţinătate. “Dar mai există pentru noi lume? Mai există Dumnezeu? Dacă el înseamnă ceva. a venit în special pentru cei care au trebuinţă de El. Iluzii. Teatrul seminar Nikos Kazantzakis. boală. Am ales o temă religioasă datorită impactului deosebit de important pe care o are religia în societate.ro Constantin Noica. Editura Fundaţiei pentru Studii Europene. Cerc.

şi asta nu din motive gramaticale. acest text poate rămâne doar la nivel de exerciţiu cu conotaţie cel mult ilară. acestea sunt diminutive. iar unele preponderent de către femei. ciobănel – sunt doar câteva exemple alese la întâmplare. ceea ce este evident este faptul că toţi suntem conştienţi de aceste diferenţe. Prin ce diferă cele două texte? În mod evident. Ea m-a îndrumat spre cabinetul unei doctoriţe foarte competente. Am stat la o cafea cu o vecină care este poştăriţă.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii DISCRIMINAREA FEMEII ÎN LIMBAJ Dacă judeci oamenii nu mai ai timp să-i şi iubeşti. constituie una dintre temele predilecte ale discursului feminist. Maica Tereza Adevărata sărbătoare este atunci când un suflet admiră un alt suflet. tinerel. Casieriţa cabinetului medical este o bună prietenă de-a ei. nu mai atrage atenţia. Cred că dacă nu aş fi o bună şoferiţă. El m-a îndrumat spre cabinetul unui doctoruţ foarte competent. Nomenclatorul meseriilor –în care sunt preferate formele de masculin ale profesiilor (operator chimist. Am rugat-o pe chelneriţă să ne aducă urgent nota de plată. prin formele de masculin şi feminin ale substantivelor alese. ci din motive mult mai subtile. Azir Evidenţierea capcanelor lingvistice prin care se realizează discriminarea femininului în limbaj. inginer). nu aş mai fi reuşit să ajung atât de repede la locul respectiv. ignorându-se faptul că multe dintre aceste meserii sunt practicate în mod egal . căci ele reies mai cu seamă din exemplificările următoare. dar numai al doilea text în care substantivele sunt feminine. Nu voi aminti teorii ale discriminării. de ordin social. cum ar fi acela că în limba română substantivele masculine n-ar suporta diminutivarea (bărbăţel. Cred că dacă nu aş fi un bun şoferuţ. însurăţel. iar ceea ce este prea normal sau prea banal. laborant. dar nu le teoretizăm. Normal ar fi să apară în nomenclator ambele forme. care dovedesc contrariul). 54 53 . În ambele cazuri. precum şi în momentul în care devine el însuşi capabil de admiraţie. Pentru a concretiza introducerea. Al dolilea text nu mai pare deloc ciudat. nu aş mai fi reuşit să ajung atât de repede la locul respectiv. L-am rugat pe chelneruţ să ne aducă urgent nota de plată. Deşi s-au respectat regulile diminutivării în limba română. de masculin şi de feminin. Casieruţul cabinetului medical este un bun prieten de-al lui. care fac din limbaj un instrument al discriminării. pornesc analiza de la două texte reliefând pentru început discrepanţa lingvistică a diminutivării substantivelor masculine şi feminine: Am stat la o cafea cu un vecin care este poştăruţ. chiar fără a avea cine să-l contemple. este recunoscut ca fiind acceptabil. părându-ni-se „normale”.

sudorel. Ceea ce spune clar că departe de a fi inocente. el declară că şi aşa „femeile guvernează guvernanţii”. Edmund Burke dezumanizează femeia spunând că e doar un animal dintr-un ordin mai evoluat. şi pentru John Knox. Limbajul filosofic a reuşit să transpună ideatic debilizarea femeilor. 2000. 584) Filosofii au reuşit să transpună în opere conceptul de discriminare. Pentru el. subordonarea femeii în societate este evidentă. văzut ca emoţional. chelneriţă. 56 . femeietrup. discursul filosofic a dus la legitimarea inferiorităţii femeilor şi femeiescului (în asocierea femeie-natură.30) Diminutivarea aplicată profesiilor atunci când sunt exercitae de femei nu este. La capitolul educaţie. avocăţică nici patroniţă. directoriţă. Pericolul feminin constă în înclinarea balanţei politice datorită factorului „ seducţie”. Faptul că diminutivarea nu se aplică şi profesioniştilor bărbaţi (chelneruţ. Luther a forţat însă aceste considerente ducând la extrem misoginismul teologic. dispare ironia şi dipreţul. însă în cazul în care sunt practicate frecvent de către femei (poştăriţă. Şi prin acest aspect. şoferiţă. Este vorba de diversele tipuri de discurs considerate a fi cele mai elevate şi mai răspândite: discursul filosofic. discursul teologic. care primeşte forma elementelor. doamnă inginer. „drăgălaşele” diminutivări aplicate meseriilor când sunt profesate de către femei sunt o formă de minimalizare a importanţei acestora şi a muncii lor. el spune chiar şi cum ar trebui să gândească femeia: „Soţul meu este imaginea adevăratului şi supremului stăpân Cristos”. Platon o prezintă ca fiind un receptacul pasiv. casieriţă). În vorbirea uzuală numele unor meserii sunt diminutivate. doamnă ingineră. chiar dacă se adresează unei femei: doamnă director. doamnă ministră. iar filosofii au ţinut mereu tonul 55 discriminării. în sensul că dacă la Hesiod. adică al acelor meserii şi persoane care au putere socială şi/sau economică. căci. de aceea ar trebui marginalizate din viaţa politică. Nu se spune poliţistică. Limbajul discriminatoriu nu se rezumă doar la aspectele diminutivale ale limbii. În mod tradiţional. prostituând-o şi arătând astfel că ea este numai un recipient pentru spermă. dând viaţă aerului. afirmând că trebuie neutralizat prin educaţie pericolul ca femeile să acceadă la libertate şi autonomie. Machiavelli îl completează. Acolo unde apare autoritatea. şoferel. culturală. Terra Mamă era generatoare. iraţional. afirmând că femeile aparţin acelei categeorii de gen.(Collin. casieruţ) dovedeşte că este vorba de o diferenţă legată de sexul celui care profesează meseria respectivă şi nu de o inocentă diferenţă. cel al limbii. Platon şi-a construit o doctrină androcentrică. Dintotdeauna. Ioan Gură-de-Aur este de părere că femeia şi bărbatul sunt ambii imagini ale lui Dumnezeu. preluând de la Hesiod ideea de Terra Mamă. Nietzsche caricaturizează adeseori femeia. (Grunberg. dar femeia e doar o reflectare a unei părţi a imaginii. cum au numit-o Levinas şi Rousseau. discursul filosofic s-a manifestat în toată capacitatea sa misogină (conceptul de misandrinism este aproape necunoscut) ca şi când. „argumentând” pe cât se poate inferioritatea femeii. ea fiind inferioară bărbatului tocmai datorită non-masculinităţii. cerului. 1997. mai precis repugnarea de la funcţiile de conducere şi de la accesul la celebrarea ritului. femeia conducător este o anomalie. şi nu aşa cum ar fi logic: doamnă directoare. sensibil. „bărbatul e făcut pentru război. În continuare am selectat câteva „mostre” ale gândirii filosofice masculine. Prin înlăturarea a jumătate din numărul competitorilor sociali (femeile) puterea patriahatului a reuşit milenii la rând să domine. femeie-imanenţă) şi femininului. dar cu posibilităţi înnăscute de a trăda. Pentru Aristotel.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Modul de adresare în actele oficilale conform recomandărilor gramaticii este la masculin. ci o formă de diminuare a importanţei lor. egalitatea femeilor spartane cu bărbaţii constituie un pericol social. femeiuţă de afaceri. care exprimă simpatia faţă de ele. incapabile să păstreze un secret. iar femeia pentru odihna războinicului”. Ea e doar „celălalt”alteritatea. Bărbatul e luat astfel de cele mai multe ori ca etalon şi reper atât raţioanl cât şi comportamental. iar în continuare voi puncta cele mai cunoscute tipuri de limbaj „diferenţiat”. fapt care a dus în timp la asuprirea acestora. instrumentalizând femeia. în timp ce bărbatul e imaginea absolută. femeie-materie. Se ştie că aceste elemente din urmă (politica şi Biserica) sunt cele mai puternice ramuri sociale şi că prin ele se poate manipula şi controla întreaga populaţie. aşa cum s-ar crede o formă de alint. focului. dar a adus şi „contribuţii originale”. Fénelon François de Salignat de la Mothe îl depăşeşte în afirmaţii discriminatorii pe Rousseau. critica feministă a limbajului pentru a releva faptul că femeia este desconsiderată în tipurile cele mai frecvente de exprimare. judecătoriţă. şi că este necesară conştientizarea acestui lucru ca un prim pas spre o adevărată egalitate bazată pe respectul reciproc al celor două sexe. senatoriţă. doamnă ministru. Ea este redusă la materia primă a metafizicii. Oricum. ci de o reală discriminare. astfel şi sclavii ar putea cere drepturi egale. un refugiu (inconştient) al acelora care nu au reuşit să-şi domine resentimentele. spune el. unica preocupare a bărbaţilor ar fi fost aceea de a discredita ideea de feminitate şi de a subjuga femeia în viaţa socială. pentru a-şi reliefa şi mai mult frustrarea în faţa puterii feminine. limbajul mass-media şi dincolo de acestea. Interesant de observat este faptul că niciodată diminuarea nu se aplică în cazul autorităţii. dar mai ales de a-i opri accesul în politică şi religie. discursul politic. în timp ce Pièrre Joseph Proudhon nu prezintă în legătură cu femeia decât celebra sa alternativă „menajeră sau curtezană”.

1991. atunci se pune problema acceptării normelor tradiţionale strict masculine cu privire la teme sau modalităţi stilistice. Metafora celebră „history” (istorie)=”his story” (povestea lui). tocmai prin faptul că. Pe de altă parte. Astfel că acordul între referent şi poziţie. Prin urmare filosofia feministă critică sistematic modul în care au fost prezentate de-a lungul timpului problematicile femeieşti şi feminine propunând modelele alternative teoretico-explicative şi alternative de orientare discursivă: de la ideea renunţării la filosofie. între feminism şi filosofie relaţiile sunt complexe şi foarte controversate. cum ar fi limbajul ceremonialului religios. care are la bază credinţa sexistă că statutul de necăsătorită este indezirabil pentru femei. care reflectă aceeaşi realitate (persoane care nu sunt căsătorite). Aceastea nu înseamnă că ele vor scrie despre lucruri diferite sau că vor reface în totalitate un stil literar ori chiar limba în sine. 178) 58 . ci mai degrabă de sexism în practica lingvistică. 1972. probleme personale. abstract şi direct. flecăreala. conţine o derogare semantică pentru femei. în genere. în anii ’80. al vieţii private. raţioanlul. ea este elaborată de specialişti care au şi ei prejudecăţile lor. Astfel.. arie largă de acoperire şi principii solide abordate. Discursul femeilor. moderne şi adesea contemporane. povestea ei). fie tacit şi subtil. „Vorbirea” şi „tăcerea” sunt metafore puternice ale discursului feminist menite să ilustreze modurile în care femeilor li se neagă dreptul si posibilitatea de a se exprima liber. la includerea problematicii femeilor în abordările filosofice existente. care ridică problema găsirii unei voci autentice cu care femeile să se exprime. plecând de la particularităţile experienţelor femeieşti. discursul ştiinţific şi poetic etc. de teama de a nu fi ridiculizate sau ignorate.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii dependent. combaterii reproducerii inegalităţilor sistematice dintre bărbaţi şi femei. fie explicit. demonstrând modul în care microstructurile limbajului au legătură cu macrostructurile genului social. Acest sexism la nivelui uzului lingvistic este de multe ori susţinut de prescripţiile gramaticii normative. se spune de cele mai multe ori. foarte persuasiv. de la cele antice la cele renascentiste. aceasta a contribuit la legitimarea inferiorizării femeilor. genurile lingvistice asociate femeilor (bârfa. Critica feministă a limbajului şi stilistica feministă au acordat studiului discursului un rol central. discursul legal. autonomul. crearea şi menţinerea diviziunilor de gen în societate. în opoziţia lingvistică cavaler/ fată bătrână. de aceea. alături de celelalte practici şi instituţii sociale. a fost asociat unui limbaj al emoţiilor.domenilui privat (familie. pe când cel feminin. favorizând aluzia. Discursul masculin este asociat de regulă vieţii publice. este prin excelenţă patriarhal. Unele feministe au propus găsirea unor moduri de a scrie care să recunoască şi să încerce să exprime „diferenţa” femeilor. retorica politică. Sensurile sunt construite social. se pierde din vedere însă faptul că norma lingvistică nu este atemporală şi imuablilă. îndeosebi la literatură şi cultură. Modul în care formele lingvistice sunt investite cu sens în cadrul discursului este un proces social. are un interes deosebit în domeniul limbii şi genului pornind tocmai de la rolul complex pe care îl are limbajul. Tăcerea nu înseamnă exclusiv lipsa accesului la aceste tipuri de discurs. înglobat de multe ori într-un nebulos discurs feminin. În contrast cu această perspectivă. Feminismul are menirea de a modifica accesul la numire şi la definire prin crearea unui nou tip de exprimare sau a schimbării accepţiunii generale că numai bărbatul ar fi făuritorul Istoriei. ocupaţie. femeia fiind doar veriga biologică a perpetuării elementului creator masculin. până la revalorizarea felului în care sunt concepute cunoaşterea şi morala. jurnalele) sunt uzaje ale limbii care ţin aproape exclusiv de sfera privată (spaţiul familial. bărbătescul şi masculinul s-au asociat cu spiritualul. Pe de altă parte. Dihotomia creaţie (bărbat)procreaţie (femeie) nu mai poate fi considerată ca valabilă şi nici măcar ca variabilă. bărbaţii). scrisorile. evitarea oricărei teorii abstracte. eufemismul mai degrabă decât concentrarea logică. doamna doctoră etc. Norma lingvistică românească recomandă folosirea formei de masculin ca generică pentru numele de funcţii şi poziţii publice indiferent de genul persoanei. (Braidotti. Mesajul dominant al marilor orientări filosofice. ea poate fi determinată de autocenzura pe care şi-o impun femeile.( Oakley. Femeilor le este încă interzisă practicarea oratoriei liturgice în multe religii contemporane.copii. precum şi o rezistenţă mai mică sau mai mare la schimbare. comunităţile restrânse). care trebuie actualiuată în „herstory” („her story”. 57 Fundamentală pentru studiul limbajului dintr-o perspectiva criticii feministe este tema „tăcerii şi a excluderii”. De exemplu.Dacă femeile au în cele din urmă acces la discursul public. De-a lungul timpului. pentru ca şi al doilea competitor să-şi câştige dreptul de personaj istoric şi nu numai de mică amprentă autobiografică pe scena societăţii umane. ele reflectând concepţiile grupului dominant (în cazul de faţă.fiind considerat logic. Feminismul ca formă a politicii dedicată schimbărilor sociale. probleme care ţin de binele „sufletesc” al celorlalţi. 153) Misoginismul a dominat tradiţia filosofică. conceptul de „limbaj al femeilor” (women’s language) lansat de Robert Lakoff s fost amplu dezbătut. făcut întotdeauna la masculin este justificat prin argumentul corectitudinii gramaticale: în limba română nu este corect doamna ministră. nu se poate vorbi de un limbaj sexist în sine. femeilor le este de foarte multe ori redus sau chiar interzis (în diferite culturi) accesul la registre lingvistice de prestigiu. în reflectera. inteligibilul.

pentru soţia generalului). se recunoaşte prin trei trăsături esenţiale: ignorarea femeilor. au fost în mod sistematic excluse atât de la îndatorirea autoritativă. prevederile legale sunt profund discriminatorii: impun diferenţe între mamele naturale şi cele sociale (ultimele fiind obligate să urmeze cursuri de formare şi să primească o acreditare. 14:33-36 li se spune femeilor( nevestelor. Feminizarea unor nume de ocupaţii este de multe multe ori percepută depreciativ: un poet nu are acelaşi statut cu o poetesă. femei ori bărbaţi deopotrivă. Femeile. care constituie majoritatea credincioşilor fideli ai Bisericii. diferenţiază între femei şi bărbaţi în calitate de părinţi (titulatura corectă ar putea fi „asistent parental”). cât şi de la cea interpretativă a teologiei. Lingvistic. Un alt caz de stereotipizare prin limbaj este referirea la femei prin intermediul numelor soţilor: „doamna Ion Popescu” sau chiar a funcţiilor lor (situaţia mai puţin prezentă în româna contemporană . creându-se astfel un limbaj unilateral-discriminativ şi un discurs liturgic masculin-sexist. Afirmaţia că teologia este o activitate a întregii Biserici. problema este şi mai spinoasă. cel puţin la noi de structurile Comunităţii Europene.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii În ceea ce priveşte clasica problemă despre „cine vorbeşte mai mult”. iar o filosoafă are conotaţii peiorative pe care nu le are un filosof. Femeia în viaţa politică este o raritate impusă. activi şi mai ales în contextul actual românesc „descurcăreţi”. cuvântul grecesc fiind acelaşi) că trebuie sa tacă în orice comunitate religioasă. 27) 59 Discursul politic. nu pe deplin detaliate aici. în care femeilor măritate li se cerea să nu-şi provoace bărbaţii în timpul slujbei religioase publice. Procedeul funcţionează însă şi invers: un steward este folosit ironic în locul mult mai frecventei stewardese. să tacă: „Dacă nu este cine să tălmăcească. se oferă o posibilitate de reconversie profesională şi de ieşire din şomaj. şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu”. fiind cea mai puţin egală dintre egali. bărbaţii vorbesc mai mult şi tot ei sunt cei care întrerup mai des. Participarea ei la viaţa decizională a comunităţii era aşadar o camuflare a egalităţii. Femeia nu avea un discurs politic. Înainte de 1989. la care fiecare creştin este invitat să participe nu a fost cu adevărat reflectată de doctrina oficială perpetuată de elita clericală masculină. S-a eliminat astfel criteriul practic al reprezentabilităţii. femeile sunt descrise stereotip ca obiecte sexuale. androcentrismul. dar acestea trebuie să ie depăşite şi chiar au fost depăşite de Reformă care introdus posibilitatea femeii de a lua cuvântul în altar. şi lingvistic şi social). dar şi ca personal domestic. prin decretele pe care le legiferează. mai curând sunt circumstanţe. exclusiv masculine. Fără această „obligativitate”. în timp ce bărbaţii sunt caracterizaţi drept inteligenţi. deprecierea şi stereotipizarea. să tacă în biserică. Totuşi sunt de semnalat câteva aspecte contradictorii: la nivel de limbaj nu se realizează acordul de gen (titulatura este „asistent maternal”.jenantul. 2002. iar starea de fapt arată că doar femeile adoptă o asemenea meserie). ocupaţia respectivă fiind percepută în normative feminine.(Dragomir. Discriminarea femeii şi neglijarea în sfera politică sunt forme ale eliminării voite şi controlate. încurajează eliminarea femeii din sfera politică. dar şi aici ca reprezentantă a mamelor comuniste şi a muncitoarelor. datorită „incapacităţii” organizatorice. ceea ce se întâmplă foarte rar la bărbaţi: o femeie este adesea descrisă ca „mamă şi soţie devotată”. În România. În 1 Corinteni. În ceea ce priveşte accesul femeii la discursul teologic. studiile întreprinse relevă fără echivoc faptul că în grupuri conversaţionale mixte. Rădăcinile sunt evident iudaice. Mentalitatea tradiţionalistă nu este capabilă să descopere şi elementul creator din cel de-al doilea sex. Referirile la femei sunt făcute adesea prin intermediul caracteristicilor lor fizice. sunt părinţi temporari). fapt considerat inadmisibil în catolicism şi 60 . iar muţenia femeii se poate corecta numai prin autodepăşirea complexului de inferioritate. Ignorarea femeilor este percepută mai ales prin prezenţa normelor gramaticale şi lexicale. o mare şi actuală discriminare lingvistică s-a făcut odată cu instituirea profesiei de asistent maternal prin care se realizează ocrotirea temporară a copiilor aflaţi în dificultate. până la numele de ocupaţii şi meserii prezente majoritatea la masculin. având în vedere caracterul divin normativ masculin al acestui tip de expunere publică. în structuri de conducere guvernamentale nu se mai păstreză proporţionalitatea reprezentării. Limbajul androcentric afectează şi percepţiile oamenilor cu privire la care meserii sunt potrivite pentru cele două sexe (de exemplu prezentarea în presa românească a deputatelor aproape exclusiv cu referinţă masculină: deputatul Ioana Popescu – reflectă faptul că o femeie care ocupă o asemenea demnitate este mai degrabă o derogare de la norma masculină. adoptând teza de bază a discursului teologic care spune că femeia are nevoie de un cap care să o conducă. Era doar participanta cu dublă normă de muncă (serviciu şi acasă). femeia era obligată să participe ca membră de partid cu drepturi egale la deciziile legate de comunitate. doamna general . La nivelul limbajului.aşa cum de altfel se cerea tuturor „vorbitorilor în limb㔄tălmacilor”. de la pronumele „ei” generic. societatea nici nu ar sesiza într-un mod clar lipsa elementului feminin cu responsabilitate decizională. Acesta este textul de bază care elimină femeia din actul liturgic creştin. căci la jumătate din populaţia feminină a unei ţări.

Femeile celibatare care nu se conformează modelelor tradiţionale de dezvoltare personală. protectoare care se trezeşte noaptea pentru a-i administra soţului picături nazale sau medicamente indispensabile confortului său. bărbaţii lucrează în firme mari. supuse. în cazul jurnalistelor şi abstractă. E. iar cei care studiază textele sacre nu sunt prea dispuşi să scoată în evidenţă acest mic amănunt.Portretizarea incompetenţei (ca apanaj al femininului) se extinde de la denigrare la victimizare şi trivializare. un întreg oraş este convertit (In. pe când femeile sunt lideri emoţionali. 16:16. contextualizată. se poate remarca o arhitectură discursivă diferită: concretă. persoane adesea numite. o femeie străină este singura persoană din întreg Vechiul Testament care de fapt îl numeşte pe Dumnezeu. bărbaţii sunt avocaţi. apanajul bărbaţilor şi soft news .m. Casnicele. ci Maria Magdalena este cea dintâi care aduce vestea Învierii. femeia adulteră etc. statutul de „al doilea sex”. cosmetice şi de întreţinere a locuinţei cu un personaj feminin. raţionalizantă. cu excepţia abjectului (mama denaturată. transformate în obiecte sexuale. pe care o consideră o boală). preocupate exclusiv de gospodărie. iar eventualitatea nondiscriminării participative cultice pare încă destul de îndepărtată. aşteptând laudele bărbatului venit de la serviciu ş.). în general. Concluzia care reiese din aceste rânduri este că femeia are doar rolul pasiv de ascultătoare a discursului teologic. invariabil redusă la tăcere. aducând ca exemple vechile texte. Prin cuvântul femeii samaritence care susţine o dispută teologică cu Isus.a. Femeia din limbajul mass-media este cel mai nou instrument de proliferare a elementelor discriminative. printre care femei ale căror vorbe şi fapte sugerează că în cadrul comunităţii din vremea lui Ioan femeile nu erau cu nimic mai prejos sau mai puţin apreciate decât bărbaţii. bărbaţii sunt lideri instrumentali. de pildă. universalistă în cazul bărbaţilor. sunt dublate de variate macanisme discursive de invizibilizare: 62 . Evanghelia după Ioan. iau decizii acasă şi la 61 seviciu. prin crearea unui model obiectualizat Studiile americane şi europene din ultimii 30 de ani au arătat că imaginea femeilor în televiziune este tributară stereotipurilor de gen şi practicilor discriminatorii. cel puţin până în momentul actual. nu Petru. femeile măritate sunt valorizate pozitiv deoarece televiziunea preferă să încurajeze rolurile tradiţionale. vrăjitoarea. privire. Pe lângă diviziunea sexualizată a practicii jurnalistice (hard news. Goffman evidenţiază unilateralitatea şi devalorizarea femeii prezentate ca: -inferioară bărbatului -limitată ocupaţional -implicată prioritar în spaţiul domestic (fanatică a detergenţilor etc. este în continuare activ prin perenitatea stereotipurilor şi a conservatorismul lingvistic. Accentul pus în corespondenţele de ştiri de pe front. ea prezintă însă şi maşini „seducătoare” sau ustensile de bricolaj alături de tradiţionalii detergenţi sau şampoane. De fapt. Biserica discreditează în continuare conceptul de feminitate. ei sunt medici. empatică („human interest”). Cu toate acestea. În 20:14. neînţelegând cum funcţionează nişte aparate foarte simple. Imaginile şi reprezentările din publicitate sunt construie astfel pe baza aceloraşi stereotipuride gen. Ea este cea care l-a numit pe cel care a numit bărbatul. bărbaţii apar în programele de televiziune ca având profesii superioare celor ale femeilor. 4:7-42). decât de cea spirituală a femeii. Femeia este prezentată în majoritatea covârşitoare a situaţiilor ca mamă sau soţie grijulie. Mărturisirea lui Petru în Matei. Strategiile de marginalizare a experienţei feminine. spre deosebire de produse bancare. cel puţin în discipolat.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii ortodoxie. în loc să-l invoce simplu ca YHWH. apare la Ioan ca rostită de gura Martei. acestea par a fi irelevante pentru clerul patriarhal. Reclamele de televiziune sunt construite pe aceleaşi coordonate sexiste: le arată pe femei ca fiind dependente de bărbaţi. 16:13-14. asupra victimelor care sunt „femei şi copii inocenţi” este o formă de limbaj sexist pentru că nu reflectă faptul că şi bărbaţii civili sunt victime ale războiului în aceeaşi măsură ca şi femeile sau copiii. de exemplu. sunt prezentate la televizor ca victime sigure ale agresorilor.) -ritualizând subordonarea prin postură. Într-o cercetare esenţială privind publicitatea şi construcţia feminităţii. potrivite pentru femei). conceptualizat de Simone de Beauvoir în urmă cu o jumătate de secol. de obiect static.d. calculatoare şi un actor masculin. care-l face să fie denumit „piatra” pe care se va pune temelia bisericii creştine. Acest pasaj nu este amintit în actul cultic.devenind apostol între apostoli. se concentrează în special pe indivizi. care rezolvă exclusiv problemele gospodăriei. sunt activi. femeile-secretare. Interesant de reţinut este faptul că în Geneza. Cu toate că există şi texte în Biblie care fac o diferenţiere calitativă spre femeie. asemenea relatări întăresc stereotipul femeii „victimă predilectă”. zâmbet Cercetările cantitative privind corelarea dintre actorul publicităţii şi obiectul promovat au evidenţiat corelaţia cvasiregulată între promovarea produselor alimentare. În plus. Astfel. femeile în magazine. ele sunt asistente. Se constată că. în care se leagă prea mult de latura carnală (şi în principal de menstruaţie.

dar imposibil de stăpânit prin educaţie şi cultură.utilizarea numelor generice şi numelor de profesii doar la masculin .CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii . Secţia Filosofie 64 . semnificaţia s-a dezvoltat într-o formă artistică. identificând femininul cu sinea şi masculinul cu sinele.bine-rău .(Zoonen. domeniu în care femeile sunt cel mai bine reprezentate.înlocuirea identităţii profesionale cu cea de gen . Patriarhatul şi-a formulat un limbaj discriminativ pe care l-a dezvoltat în cele mai importante discursuri. e drept. dar acesta este doar un paravan al pseudo-protecţiei. Femeile care ies să protesteze nu sunt ascultate. Delphy.drd. zone economice vitale sau stârnesc furtuni sociale. 1994. Discursul feminin este chiar atât de neimportant sau pur şi simplu. făcând din acest domeniu. Problematica subordonării feminine este foarte bine definită atât în limbajul genuin cât şi în cel academic. fără posibilitate de a reacţiana prin cuvânt. 70) Această analiză a scos în evidenţă faptul că limbajul mass-media trafichează imaginea şi mai ales identitatea femeii.sacru-profan . probabil cel mai popular obiect pentru analiza semiotică feministă.de exemplu) nu stârnesc reacţia promptă a autorităţilor. Femeii nu îi este alocat în societate decât umilul rol al celei care primeşte informaţia. prin advertising.strategii de numire indirectă. amanta lui etc. cuvântător. sinele este un cuget. ci prin dresaj.minte-corp . nefiind altceva decât un animal dintr-un regn mai evoluat.public-privat Aceste abordări dihotomice (dualiste) sunt supuse criticilor şi deconstrucţiei în cadrul postmodernismului în general şi postmedernismului feminist în particular. Sinea este solidară cu firea. femeia este redusă în continuare la nivelul de aspirantă a drepturilor omului. cât şi pe cea feminină (non-fiinţa.invariant-schimbător .transcendenţă-imanenţă . Limbajul androcentric. dreptul la cuvânt fiind extrem de limitat. identitară).puternic-slab 63 . Chiar şi atunci când protestează (grevele din învăţământ. Femeii i s-a vehiculat că ar avea nevoie de un cap care să o conducă. profund misogin a reuşit de-a lungul timpului exact ceea ce şi-a propus: crearea unui eu (masculin) şi a unui non-eu (feminin). Discrepanţa de percepţie a rolului femeii în societate se observă analizând filosofia feministă şi filosofia (în general). ca în cazul CFR-ştilor. politica în sistem patriarhal este învăţată să ignore această voce? Cerc. Cluj-Napoca Doctorand Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca.) . Ancuţa-Lăcrimioara Chiş Colaborator al Insitutului pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. adiacentă unei personalităţi masculine (soţia lui.adevăr-eroare . reuşind să influenţeze atât atitudinea masculină (de fiinţă primă.intelect-sensibilitate .cultură-natură . este o problemă. ci mai curând parodiate şi neluate în seamă. Se proliferează ideea că femeilor le stă mai bine în casă şi că pe de altă parte sunt mai protejate de conflictelele dintre grupuri sau de cele sociale. Cele mai frecvente dihotomii întâlnite în filosofie sunt: . minerilor sau transportatorilor care blochează căi de acces.şt. trivializând-o.creaţie-procreaţie . Facultatea de Istorie şi Filosofie. el poate fi doar uman şi poate „lumina” (cunoaşte) sinea.privilegierea indicilor de aparenţă fizică şi statut marital (tânăra blondă sau tânăra femeie) şi ocultatrea profesiei Astfel. Bine ascunsă în mediul casnic. alteritatea). Gândirea filosofică tradiţională operează cu dihotomii după modelul A – non-A.raţiune-instinct .autonom-dependent .

Plon. Feminist media studies. 9. Laura (1997). Iaşi 11.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii BIBLIOGRAFIE 1. Braidotti. Ann (1972). Stereotipuri. Editura Fundaţiei Desire. O introducere în filosofia limbajului. Diferenţa care contează. Eniko (2002). cuvinte şi imagini: perspective feministe. Dragomir. Polirom. (ClujNapoca) Devitt. Uesbet van (1994). Anthologie critique. Polirom. (Bucureşti) Collin. London 4.Gen şi societate. 5. Diversitatea socialculturală prin lentila antropologiei feministe. Rosi (1991). Sage Publications. Polirom. 7. Polity Press. Routledge and Kegan Paul. Polirom. Femei. 6. 2. Temple Smith. France Spender. (Editura Alternative). Iaşi 65 66 . Lexicon feminist. Bucureşti Zoonen. Patterns of disonance. Les femmes de Platon a Derrida. Gender and Society. Otilia (2002). Adina (2002). Sex. 3. Richard (1997). Schiţa unei teorii a educaţiei este un ideal măreţ şi nu strică cu nimic dacă nu suntem în stare să-l în făptuim chiar de îndată. 8. Iaşi Grunberg. London Bourhis. Ghid de iniţiere. London Magyari-Vincze. Cambridge Oakley. discriminare şi relaţii intergrupuri. Emmanuel Kant 10. Limbaj şi realitate. Michael (2000). Trebuie numai să nu considerăm chiar de la început o astfel de idee ca himerică şi să nu o denunţăm ca un vis frumos. Dale (1980). Man made Language. Francoise (2000). Brădeanu. chiar dacă se ivesc piedici în în făptuirea ei.

În planul al doilea. Aceasta este condiţia naturală. „a înălţa”. mod de a trăi şi a se raporta la lume. Joiţa – „Pedagogia. la armonie în familie şi societate etc şi chiar la fericire (Constituţia Japoniei). oameni). societatea (chiar dacă prin mecanisme mult mai subtile şi mai rafinate) astăzi întrebuinţează omul. acoduri etc) ce reglemetează drepturi ale fiinţei umane la autodezvoltare. naturalecologice). animale. semeni şi univers. de a participa la creaţia continuă a lumii şi vieţii Mulţi dintre autorii contemporani. ce e drept. Antoine de Saint-Exupery 1. Şi pe bună dreptate. la mediu înconjurător sănătos. morale şi spirituale. inclusiv consumului fiinţei umane. Or această schimbare dorită nu se poate realiza eficient nici prin mecanisme politice. termen care în limbajul uzual are deopotrivă două semnificaţii. în loc să investească în dezvoltarea lui şi astfel să culeagă roadele sale perene. dar în acelaşi timp ca parte constituentă a unor sisteme de o amploare şi complexitate 67 deabia de acum întrezărite (sistemul social – Umanitatea. roluri ce se cer puse în slujba progresului universal al vieţii şi fiinţei. A transforma înseamnă totdeauna a elibera. şi cel ecologic – Natura terestră) În acest context s-a înţeles tot mai clar. de condiţia sa autentică şi anume aceea de “Fiu al Demiurgului” şi în acest statut având misiunea de a parcurge ucenicia personală modelând universul exterior. formatoare şi transformatoare a fiinţei umane. altele armate. nou-formată. iar de aici educaţia a fost înţeleasă ca activitate de creare a condiţiilor necesare creşterii (fizice. religie. acelaşi termen indică acţiunea de „a creşte”. spirituale etc) faptul că omul joacă rolul central în acest ansamblu de cauze distructive şi că numai o schimbare profundă de mentalitae (echivalentă unei “mutaţii genetice la nivel de conştiinţă” – cum se exprima în anii ’90 Grigore Sion) poate salva planeta şi specia umană de la autodistrugere. Iar acest lucru a rămas neschimbat de sute de ani. aceasta a fost recunoscută încă din antichitate ca fiind acea educaţie continuă (de la naştere şi pe toată durata vieţii). sociale. ecologice. biologice). educaţia şi-a luat în serios numele ce-l poartă cu demnitate peste milenii. educere. înstrăinat de natura sa proprie. consumându-l. cosmică a fiinţei umane. S-au făcut revoluţii sociale. S-au realizat paşi uriaşi pe calea progresului în dezvoltarea umană şi comunitară. chiar dacă avem documente globale (tratate. „a îngriji”. imprimarea unei direcţii de acţiune dinspre interior în vederea armonizării conduitei individuale cu normele sociale. socialiste. în lanţul dezvoltării. convenţii. ereditară sau dobândită pe parcurs) la alta. ştiinţă. ce nu şi-a propus a duce bătălia cu ştiinţele din „înalta societate” spre a urca în loja academicienilor. de umanitatea sa interioară ce trebuie manifestată în comunitate. „a ridica”. a oferi un ţel aspiraţiilor lui şi un teritoriu energiilor sale. iluministe. dar şi îngrijirii. ale comunităţii. inginerie. nici economice şi (paradoxal oarecum) nici măcar culturale. Au fost sacrificate milioane de vieţi omeneşti pentru a traduce în viaţă principii renascentiste. 68 . alături de sprijinirea celrlalte fiinţe în demersul evoluţiei lor ca specii şi indivizi precum şi participarea pe scena vieţii sociale la interpretarea rolurilor primite prin destin sau asumate în baza libertăţii umane. Propria dezvoltare ca fiinţă. de unde semnificaţia actului educaţional ca modificare. dezvoltării psihice. În primul rând el desemnează acţiunea de „a scoate din”. din ţară şi străinătate în ultimele decenii şi-au orientat cercetările pe înţelegerea fenomenului educaţional în contextul mai larg al omului ca fiinţă în continuă transformare. permanentă şi mereu ascendentă. ştiinţifice. în toate civilizaţiile lumii. încadrată armonic şi sinergic în marele flux de viaţă şi ordine cosmică. „a hrăni” (plante. o practică neîntreruptă a desăvârşirii prin armonizarea rostului propriu cu toate aspectele existenţei (cosmice. şi în contextul acutizării crizelor globale (sociale. pentr ca în cele din urmă să ajungă la stadiul în care conţtientizează adevărata oepră de creaţie ce se cere din partea Părintelui său: modelarea de sine. medicale. culturale. Conceptul educaţiei paideice Educaţia a fost dintotdeauna. prin celebrarea Bucuriei de A Fi. Însă Omul contemporan reprezintă o piesă componentă într-un mare mecanism al producţiei şi al consumului. economice. alimentare. transformare. Etimologic acesta provine din latinescul educo. Fiindcă toate acestea au căzut pradă tentaţiei consumului şi supraconsumului (specifică ultimelor secole de supraexploatare a resurselor de orice natură). acel domeniu al vieţii sociale prin excelenţă practic.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii EDUCAŢIA PAIDEICĂ MODEL DE INGINERIE A DEZVOLTĂRII UMANE Pentru a converti omul în Om se cade a nu-l amputa ci a-l exprima lui însuşi. prin adoptarea conduitei individuale după Ordinea întregului Cosmos. (a se vedea E. deopotrivă filosofie. economice – unele paşnice. nici militare. o dată cu ultimele rapoarte planetare (ale Clubului de al Roma sau ale diverşilor oameni de ştiinţă către acesta). Mai puţin interesată deci asupra discursurilor de tribună. Omul actual este alienat. în măsură să apropie omul de fundamentul condiţiei sale umane. susţinere a trecerii de la o stare (primară. ştiinţa integrativă a educaţiei”) În ceea ce priveşte educaţia paideică.

deopotrivă natural-ecologică (şi. nu maselor. Ci fiecăruia în parte. imaginaţie. Nu putem schimba lumea peste noapte. Singura modalitate de a proteja fiinţa umană de aceste pericole ale lumii construite de ea înseşi. ale unui stat. Pe de altă parte. drepturile. etc. A schimba omul fără să transformăm şi lumea pentru a o adapta la nevoile sale superioare. acele păsări ale Nemărginirii. din partea sistemelor şi instituţiilor sociale actuale. Soluţia astăzi se oferă omului privit individual. ale unei democraţii contemporane. acele călăuze ale omenirii născute cu dorinţa existenţială de a merge mereu mai departe. în primul rând cercetătorilor. atunci când este pregătit să o primească în ungherul tainic al sufletului său. un fundament transdisciplinar şi o bază ferm ancorată în sentimentul sacru faţă de comunitatea tuturor fiinţelor din ecosistemul terestru. instituţiile structurate şi populate cu oameni denaturaţi (creaţi conform acestui sistem de gândire şi credinţe) îşi legitimează drepturi de a trata fiinţele umane după modelul aplicat animalelor de povară: le iau toate resursele necesare dezvoltării individuale. de multe ori îndreptate împotriva naturii lui. un salt în dimensiunea transcendentă existenţei planului fizic aşa cum este cunoscut el în prezent. social-istorică. raţiune. evoluţie). organizarea statală. la condiţia sa existenţială autentică. chiar dacă astăzi unii o numesc “educaţie continuă”. abia atunci ea va lua un trup în realitatea socială. în sistemele construite şi bine implementate. nu poate să vină din partea structurilor sociale actuale. progres. indiferent că acestea au purtat hainele de gală ale unei biserici. condiţia şi entitatea celorlalte Fiinţe conlocuitoare ale Ecosistemului Planetar. din aceste motive. o atitudine îndreptată spre respectul profund al valorilor universale ale vieţii (sub toate aspectele acesteia şi la toate nivelele de organizare). biologică). Soluţia aceasta poartă numele secular al educaţiei paideice. este să o ajutăm a prelua controlul asupra propriului destin. Dacă ar fi să luăm numai un singur exemplu (înspăimântător dealtfel) este suficient să ne gândim că în academiile actuale ale societăţii se află încă la loc de cinste acel curent intitulat “psihologia behavioristă”. aşa cum este actuala lume. Paradoxul face că nu putem schimba nici omul. Adică adio memorie. îşi dedică întreaga viaţă zborului şi întrecerii cu Orizonturile (noi am descris pe larg condiţia acestora în cele trei volume dedicate cercetării transdisciplinare. Soluţia deci nu poate veni (aşa cum s-a întâmplat. dealtfel. culturală. precum şi instituţiile sociale născute sub tutela acestora. presupune un salt de ordin calitativ pe nivele superioare de realitate şi complexitate. exterioare şi. Am luat numai un exemplu. din protector al omului. 70 . “fiecare – spunea cândva Marylene Ferguson – stă de pază la o uşă interioară a sufletului. Ea va avea cu prioritate un chip transpersonal. a schimba lumea (în sensul de a o face mai bună) fără să schimbăm omul. nu iau în considerare decât un singur nivel de organizare a vieţii: cel direct şi imediat sesizabil prin simţurile inferioare ale fiinţei umane. se numeşte utopie sau eşec social (şi avem suficiente în istoria noastră socială). Şi numai când vor fi suficient de mulţi aceia care să o înţeleagă şi accepte. punându-i biruri pe dreptul de a fi şi răpindu-i astfel şansa de a avea acces la chiar propria sa existenţă. fără mustrări de conştiinţă. care prin neruşinarea de a se numi “ştiinţă” continuă a corupe atâtea suflete tinere învăţându-le (şi suntem 69 în milemiul III !) acel principiu catastrofal pentru istoria civilizaţiei occidentale: “ceea ce nu se poate palapa nu există”. a creat criza globală în care se află omenirea ultimului secol. Fiindcă ea presupune sprijinirea omului în a-şi recunoaşte statutul ontologic de fiinţă complexă.. ale unei doctrine sau ideal etc. individual-unică şi spiritualcosmică. Însă în egală măsură păcatele s-au ţinut lanţ (şi continuă să o facă) şi în alte sectoare nu mai puţin importante ale organizării comunităţii umane: biserica (instituţia care i-a furat omului religia – calea prin care el poate să ajungă singur la Dumnezeu). de aceea. întrucât înseamnă să dăm naştere unui avorton. desigur. economia. care deşi îşi au cuibul pe pământ. acestea chiar vor lupta să păstreze monopolul asupra vieţii şi resurselor fiinţei umane. dar în afara ordinii de desfăşurare a proceselor Vieţii. intutiţie.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Dar un lucru nu s-a întreprins încă: eliberarea autentică a omului de orice alte forţe străine. Soluţia. Iar actualele ştiinţe. unei fiinţe nepregătite să trăiască în mediul ostil propriei naturi. educaţia. toate mai devreme sau mai târziu s-au lăsat corupte de tentaţia de a se erija. de aceea. Înţelegem acum de ce. credinţă. lăsându-le numai pe acele necesare refacerii forţei de muncă pentru a sluji în continuare în condiţii maxime procesului de exploatare. Misiunea îndeplinirii sarcinilor implementării acestei realităţii revine. nu colectivităţii. de-a lungul întregului curs istoric al civilizaţiei occidentale). din erorile ştiinţei (adică tocmai cea care are misiunea de a merge înaintea omenirii spre a-i deschide noi orizonturi luminoase către dezvoltare. justiţia şi drepturile omului. A dezvolta deopotrivă omul şi societatea. implicit. la care facem. iar alţii “educaţie permanentă”. Presupune deschiderea spre orizonturi care au rămas străine timp de două milenii civilizaţiei occidentale. În fapt toate valorile superioare ce definesc specificul fiinţei umane (diferenţiind-o astfel de clelalte regnuri ale naturii). fiindcă puterea ei stă în inerţia exersată de sute de ani. afectivitate. cultura şi. în stăpânitor al său. se numeşte crimă cu premeditare. care nu se poate deschide decât pe dinăuntru”. politica. fără a respecta normele simbiozei universale.

Aşa cum observa Edgar Faure. din nefericire. se rosteşte. vedem. bineânţeles. care au interes pentru binele universal şi sunt capabile să conceapă ideea unei stări viitoare mai bune. se poate înfăptui apropierea naturii umane de scopul ei”(s. Educaţia îşi găseşte locul la toate vârstele vieţii şi în multiplicitatea situaţiilor şi circumstanţelor existente. atât activitatea cât şi rezultatele ce se obţin în cadrul acestui demers. respectiv reţele de cunoştinţe. Auzim. ceea ce intră în universul repertoriilor noastre de cunoştinţe. <instruirea> nu are drept sarcină principală transmiterea de cunoştinţe. medii politice sau de afaceri etc). aria de cunoaştere cuprinde civilizaţia la nivel planetar. Însuşirea conţinututilor clar definite pierde din importanţă. şi faţă de oricine ar dori.» şi respectiv «Managementul…. învaţă să se exprime. ci cu starea mai bună. explica Elena Macavei. specifice. a genului uman. devine chiar ostilă. Educaţia paideică va elibera omul de orice tutelă.n. pe experimentare directă. el nu se poate realiza decât cu preţul unei permanente ucenicii. Prin urmare şi organizarea şcolilor ar trebui să atârne numai de judecata celor mai luminaţi cunoscători. pe îmbogăţire şi verificare. înclinaţii. nevoia noastră diferită de intenţia celuilalt. “În cadrul societăţii bazate pe cunoaştere – arăta Horst Sieber – învăţării îi revine o însemnătate crescândă. valenţe sau cel puţin dorinţa de a participa la această misiune sunt chemaţi (şi chiar datori în faţa Comunităţii umane şi a Vieţii) să-şi alăture efortul personal. iar că o vor face de acum încolo pentru această nădejde nicicând semnele nu au fost mai slabe decât astăzi. de neînţeles. educaţia paideică revine pe scena vieţii sociale pentru a se constitui din nou în cel mai important sprijin oferit acestuia. de neacceptat. ci reprezintă o selecţie. Ne aşteptăm la o dinamică a învăţării care circumscrie diferitele etape ale vieţii şi întreaga experienţă a omului. Pentru a putea gestiona. deopotrivă aici şi acum în realitatea imediată şi concretă. sarcina şi responsabilitaţile subsecvente nu pot fi asumate decât de structuri organizatorice. experienţe şi chiar mai mult decât se spune. iar scopul rezidă în realizarea unor acţiuni eficiente. resursele şi o parte din timpul lor în acest sens (dincolo de obligaţiile sociale sau alte activităţi obişnuite). prin repunerea omului în centrul preocupărilor culturii şi civilizaţiei. va avea nevoie să se servească: aceasta este instrucţia. mai emancipat în cunoaştere. în viitorul dorit.). imaginat. înţelegem ceea ce putem.» ). cu oameni pregătiţi şi capabili să înţeleagă deopotrivă necesitatea şi modalităţile concrete de valorificare a descoperirilor. grupuri de putere. prin diversitatea experinţelor date. insuficient de mature (la nivel de conştiinţă) sau dornice de putere (şi ne referim deopotrivă la «omul simplu din popor ». Numai prin 71 străduinţa unor persoane cu vederi largi. În temeiul ideii că omul este o fiinţă nedeterminată. mai dezvoltat. să întrebe lumea şi să devină tot mai mult ea înseşi. Este globală şi permanentă şi depăşeşte limitele instituţiilor. „Şcoala – arăta Gaston Berger – nu poate avea decât două scopuri: primul e să dea copilului cunoştinţele generale de care. înţelegere.n. continuă autorul amintit. Răspunsuri la problemele ridicate de fenomenul schimbării în toate domeniile vieţii sociale se dau indirect prin ameliorarea distanţării educaţiei de spiritul vieţii moderne. în realizarea unor construcţii. adică potrivit cu ideea umanităţii şi cu menirea ei întreagă” (s. creat şi materializat după cerinţele specifice ale fiecărei individualităţi umane. sub o formă sau alta să preia controlul asupra entităţii. Fiinţa umană şi educaţia paideică trebuie să se întâlnească în perfectă libertate faţă de orice autoritate. Tot mai relevante devin procesele individuale şi flexibile de învăţare. realitatea socială i-a dat perfectă dreptate lui Kant când afirma că: “…nici academiile nu fac educaţia.” 72 . Misiunea educaţiei paideice este cu atât mai importantă cu cât. cât şi la guvernanţii. cât şi ca personalitate socială. virtute. care au anumite capacităţi. mai integru. însă. Omul de ieri va dispărea pentru a face loc omului de astăzi. Procesul de învăţare este un act de reflectare doar într-o primă instanţă. cu succes deplin. “Lumea devine de multe ori. pentru că intervine aşteptarea. prin imperativul educaţiei permanente”. Educaţia paideică reprezintă “un proces al fiinţei care. o integrare de semnale.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii trimitere: « Fundamentele cercetării transdisciplinare ». se arată. posibilă în viitor. traumatizantă. Iar acest proces este necesar a se produce în viaţa fiecăruia şi în fiecare zi! * În prezent şi. să comunice. «Psihopedagogia…. în care se pune accent mai ales pe însuşirea cunoştinţelor aflate în permanentă schimbare. cât mai ales în viitor. Celălalt e să pregătească în copilul de azi pe omul de mâine: aceasta este educaţia”. o interpretare. Dar în egală măsură şi alţi membrii ai comunităţii. voinţă sau putere exterioară. potrivit cu necesităţile actuale de dezvoltare ale omului deopotrivă ca fiinţă. simţire şi trăire. copii trebuie educaţi nu potrivit cu starea prezentă.). cât şi pericolul pe care acestea îl pot prezenta dacă ajung în mâna unor persoane ignorante. destinului sau identităţii unice a fiecărei fiinţe umane. învăţarea nu presupune redarea fidelă a realităţii. Fiindcă într-adevăr trebuie respectat principiul de bază al artei pedagogice enunţat de acelaşi gânditor: “…. Cerinţele cunoaşterii şi informării sunt tot mai mari. Astfel încât. inclusiv de sub tutela sa însuşi. ci sprijinirea celor care învaţă. N-au făcut-o până acum. programelor şi metodelor care i-au fost impuse de-a lungul secolelor”. Viaţa sub toate aspectele ei este supusă schimbărilor.

să permită adecvarea omului la ritmul de dezvoltare al societăţii în care trăieşte sau va trăi”. la toate nivelele de fiinţare şi manifestare) dar adaptată concomitent la structura – ecuaţia existenţială – a fiecărei fiinţe manifestate sub forma unei persoane umane istorice. în egală măsură a fi la fel de folositoare. (Noi am tratat aceste aspecte în volumele deja mintite: “Psihologia Fiinţei…”. el şi-a trasat o Călătorie pe care trebuie să o intreprindă (este misiunea vieţii sale prezente). cât şi solicitărilor exterioare pentru a se adapta la mobilităţile sociale. şi. temperament. În baza destinului individual. Acest model de educaţie reprezintă o practică a dezvoltării (deopotrivă doctrină spirituală. un mod de funcţionare a acţiunii educative. respectiv. omul este un corăbier pe marea devenirii. De aceea. “Fundamnetele consilierii în managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane”). tehnici şi metode de antrenament etc) absolut personalizată. Forţe proprii. adică structurată după anumite cadre generale (în acord cu Principiile Universale ce guvernează derularea sistemică a tuturor proceselor. dacă e să ridicăm puţin nivelul eminamente social al care s-au raportat autorii sus-citaţi. Revine Corăbierului sarcina de a-şi pune în lucru întreaga măiestrie şi toate cunoştinţele sale de navigaţie spre a identifica momentul şi mişcarea potrivită de orientare a velelor. ritmului accelerat de dezvoltare al societăţii.. o concepţie. Însă pentru reuşita acestui demers trebuie respectate şi îndeplinite câteva criterii de bază: 1. educaţia paideică are la bază principiul formulat de Laing: “fără Ontologie (ca ştiinţă despre fiinţă şi despre existenţă) orice ştiinţă este doar o minciună şi o înşelătorie a fiinţei umane”. care să permită cunoaşterea a ceea ce oamenii ştiinţă progresişti (şi Psihologia fiinţei. sprijinul pentru implementarea şi dezvoltarea unei vieţi personale cât mai împlinite în realitatea istorică a timpului existenţei sale sociale. moştenire genetică (fiziologică şi psihică) etc. astfel încât corabia Vieţii sale să aibă un mers lin şi armonios. Pentru că. Trebuinţele Fundamentale şi Funcţiile active ale Sinelui. Educaţia continuă include toate aspectele formării omului. aflat într-o continuă transformare evolutivă. educaţia paideică are misiunea de a determina cea mai eficientă astfel de practică a dezvoltării pentru fiecare entitate umană-client în parte. 73 Este de datoria fiecăruia în parte a cunoaşte aceste forţe şi a le utiliza constructiv. sistem de obiective şi tehnici educative menite să asigure pregătirea oamenilor astfel ca aceştia să-şi întreţină necontenit capacitatea de autoinstruire şi autoeducare. Ea cuprinde întregul mod de viaţă şi totalitatea aspectelor acesteia. rezultate din exprimarea capacităţilor intrinseci fiecărei fiinţe în parte. * În altă ordine de idei. “Piramida trebuinţelor umane fundamnetale”. el însuşi plasat la confluenţa unei game complexe şi multiple de factori şi influenţe a căror rezultantă mereu fluctuantă determină direcţia şi orientarea dezvoltării viitoare a fiinţei umane.o viziune corectă asupra omului. mai ales. cât şi cele exterioare (spre identificarea momentului celui mai oportun pentru îndeplinirea fiecărui act al vieţii). apoi să-şi pregătească în toate amănuntele corabia şi echipamentele şi. Astfel încât. a-i oferi mai multe posibilităţi de alegere şi a-i asigura “suportul tehnic”. Educaţia permanentă trebuie să favorizeze însuşirea de către orice persoană a ştiinţei de a deveni şi de a se integra social. aflate dincolo de bine şi de rău. ea priveşte fiinţei umane ca o parte componentă a Marelui Flux de Viaţă. aşa cum am văzut în secţiunea anterioară. Educaţia permanentă răspunde atât necesităţilor interioare de autodevoltare şi autoîntreţinere. într-adevăr. înainte de a se lansa. potrivit cu natura proprie. mai nou apărută pe scena realităţii sociale) numesc “Fenomenul Uman” (pentru că este un proces în devenire neântreruptă) în profunzimile cât mai detaliate ale complexităţii sale. trebuie să fi deprins arta navigaţiei. derivate din structura de personalitate. Căci toate forţele ce acţionează sinergic asupra fiinţei umane reprezintă doar oportunităţi şi utilitătăţi.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii * Educaţia permanentă este educaţia pentru o lume în schimbare şi trebuie să devină o dimensiune a întregii vieţi. pentru a privi omul şi sub aspectul condiţiei sale cosmice. pe cât de stânjenitoare. dar mai ales să fie ferită de pericolele catastrofale ale naufragiului. obstacolele şi vânturile care-l vor întâmpina pe traseu. la momentul/ conjunctura fiecărui act al vieţii şi la trbuinţele/ necesităţile pe care le întâmpină fiinţa în momentul respectiv şi de a căror satisfacere depinde starea ei de bună dezvoltare în continuare. Pentru aceasta. configuraţia Ecuaţiei Existenţiale – care ia în calcul şi fenomenele mixte. 74 . cod de norme în viaţă. să se informeze despre stâncile. nivelul Conştiinţei (ca standard de evoluţie a fiinţei la Şcoala Devenirii Cosmice). caracterul. Aceste forţe se pot împărţi primar în două mari categorii: Forţe ale vieţii (sau cosmice) care acţionează din exterior după Legile Universale ale Naturii. sublinia Dumitru Salade “educaţia permanentă este un principiu. Pentru că în viziunea educaţiei paideice. mai arată Elena Macavei. atât cele interioare (ce trebuie configurate şi dezvoltate corespunzător).

etc) necesare optimei dezvoltări personale. 5. în plus. false. Cauzal.. Mental. Însă aceste manifestări sunt întocmai precum baloanele de săpun: fluctuante. orice ştiinţă – o adevărată ştiinţă – este necesar să se raporteze la această realitate.. şi. efemere. şi ca urmare a acţiunii sinergice a tuturor componentelor acestui Întreg. trebuie să pornim tocmai de la cunoaşterea factorilor creatori. este deci. Având acest fundament psihologic. în sens chiar şi etimologic. de formele fenomenologice sub care se exprimă fiinţa aici şi care. la fel precum stadiul de om este numai o perioadă/etapă din procesiunea Vieţii în dezvoltarea ei spre standarde superioare şi de aceea forţele ce acţionează la un moment dat asupra omului îşi au cauze şi ramificaţii ce depăşesc percepţiile noastre limitate spaţial şi temporal 4. la momente diferite de timp. Astral. adică. este. dar. * 76 .CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii 2. “masca” pe care fiinţa-actor o poartă spre a-şi juca rolul la un moment dat pe Scena transistorică a Universului. cu destinul său individual. pentru cunoaşterea corespunzătoare a ceea ce numim „fenomenul uman”. şi celelalte forme de viaţă. denaturate ori distruse în conflinctul cu realitatea socială a locului şi momentului istoric în care respectiva persoană îşi desfăşoară existenţa cotidiană . Până acum toate modelele de psihologii s-au străduit să identifice diverse părţi constituente ale psihicului uman. cu ajutorul căreia să fie în măsură a-şi realiza cât mai bine cele trei îndatoriri existenţiale: să-şi împlinească destinul (rolul). pentru o ştiinţă. în primul rând. esenţă din Esenţa Lumii) pe mai multe planuri de vieţuire (existenţiale. concurând. deci. De aceea.înţelegerea faptului că în momentul de faţă al evoluţiei procesualităţii vieţii la nivelul Terrei. transcendent aspectelor specifice gradului/ nivelului de dezvoltare numit „uman”(sau regnului / stadiului etc) spre a coborî apoi spre manifestarea fiinţei. şi mai mult. false! Ele nu ne spun mare lucru despre substanţa ca le-a dat naştere şi nici măcar despre factorii/ condiţiile de mediu care au favorizat/determinat apariţia/ naşterea şi respectiv dispariţia lor.. Spiritual etc. în primul rând. din păcate putem încadra multe dintre ştiinţele disciplinare ale prezentului).cunoaşterea/recunoaşterea de către fiecare om în parte a misiunii sale existenţiale. Iată de ce. pe fiecare dintre acestea fiinţa dezvoltând anumite forţe şi structuri de autocreaţie. în cele din urmă a se preocupa de manifestarea ei în planul fizic. a forţelor ce concură. din acţiunea lor sinergică manifestându-se în universul social ceea ce numim în mod obişnuit Persoana Umană. a tuturor resurselor (aptitudini. echivalentul semnării actului de deces (şi aici. până acum) complex numit Personalitate. cât şi personalizate. de re-cunoaştere a fiinţelor umane -să ia în calcul toate forţele (interne şi externe) de influenţă şi contribuţie la crearea Personalităţii şi la manifestarea de ansamblu a omului 75 -să stabilească metode universale de implementare în structurile Psihogramei individuale (amprenta individuală şi unică a fiecărei entităţi umane). manifestările sale (pe care le descriu psihologiile clasice). Ontologie. care să-i permită fiecărei persoane a fi mereu deopotrivă în armonie cu sine înseşi. în orice plan de evoluţie ar fi aceasta la un moment dat şi. să ajute semenii. fără a supune propriile valori individuale riscului de a fi pervertite. Pentru că omul este parte constitutivă a întregii Ordinii Universale şi nu numai că nu poate fi cunoscut ca ceva distinct de Ansamblu. Fiinţa umană este o creaţie continuă a întegului Univers. competenţe. dar el nici ne există decât prin. dau naştere extraordinarului (şi prea puţin înţelesului. adică ceea ce trebuie să fie: Ştiiţa despre fiinţă şi despre existenţă. Educaţia paideică actuală şi-a ales ca fundament Psihologia Fiinţei (cea mai tânără dintre ştiinţele despre suflet – aşa cum ne sugerează şi etimologia). educaţia paideică. concomitent: Fiziologic. în calitate de Elev la Şcoala Vieţii * Toate domeniille vieţii şi ştiinţei se guvernaeză după aceleaşi legi şi sunt structurate conform aceloraşi formule.înţelegerea faptului că fiecare viaţă reprezintă doar o zi din marea şi eterna viaţă a Fiinţei. toate. virtuţi. şi abia apoi spaţiale).înţelegerea fenomenului uman ca un proces de exprimare a Sinelui (acel sâmbure de viaţă. de cele mai multe ori au sfârşit prin a descrie – uneori cu un aer foarte savant şi cu lux de amănunte – doar manifestările diverse ale fiinţei umane. Da. concomitent cu responsabilitatea creării acestei măşti. colorate. cât şi în congruenţă deplină (pace) cu lumea exterioară. să se dezvolte/emancipeze pe sine (ca nivel de fiinţare). Psihologia Fiinţei priveşte omul ca întreg şi totodată ca parte constituentă a marelui lanţ de cauzalităţi şi interdeterminări ce structurează ordinea cosmică.. a pretinde că reuşeşte să cunoască Omul fără a-l privi în cadrul general al Cosmosului. rezultatul acţiunii sinergice a tuturor părţilor constitutive ale acestuia. clipă de clipă la a face posibil existenţa. De aceea Psihologia Fiinţei începe demersul de recunoaştere a fiinţei umane de la ceea ce este fiinţa în sine. îi este lăsată omului libertatea şi îndatorirea. ea trebuie: -să identifice şi să aplice metode atât generale. Astfel încât pentru a avea o imagine reală a ei.. a rostului şi îndatoririlor pe care le are de îndeplinit în această viaţă prezentă 3.

prin prelucrarea Esenţelor. ori al Matricii de Manifestare şi presupune o structură dată după care se creează toate Formele. Este asemeni urcuşului periculos pe panta abruptă a muntelui: o singură privire în urmă poate deveni fatală. fapt care face deopotrivă mai uşoară recunoaşterea şi aplicarea în practică a metodelor adaptate la individualitatea unică a fiecărei fiinţe umane. de a se manifesta precum un veritabil arhitect: să-şi traseze mai întâi planurile în funcţie de natura şi calitatea materialelor de construcţie. atât la propriu cât şi la figurat. Acesta este Principiul Monadei . pedagogia (aplicaţia sa practică principală – şi naturală. Astfel încât privirea rămâne aţintită mereu înainte spre steaua-călăuză a „portretului ideal” pe care ni l-am creat în cadrul planului de viaţă. Ingineria educaţiei paideice În cele ce urmează prezntăm în sinteză factorii şi cndiţiile procesului intern privind dezvoltarea umană. 77 La fel precum Demiurgul. îl folosim într-un număr foarte restrâns de aplicaţii. Fiinţa Umană beneficiază de libertatea şi posibilitatea de „a se construi” pe sine. „Mâine” nu sunt unităţi temporale. Noi oamenii. transpus de noi în ecuaţii structurale. matrici pentru manifestările de conştiinţă. în societate. în special orientările ascetice devoţionale: ei îşi fixează modelul divinităţii. De aceea deviza educaţiei paideice este: „Să redăm Omul. nu fiinţe adormite! (a se vedea şi parabola biblică a luptei lui Moise cu Dumnezeu în cort. omului !” Educaţia paideică evită să privească în urmă. educaţia paideică promovează imaginea unui Om Nou. “ştiinţele” oficiale ale societăţii emiteau diverse opinii (unele într-adevăr ridicole) despre forma acestuia şi mişcările lui în spaţiu (cum ar considera astăzi un copil din şcoala primară integirtatea mintală a “academicienilor” acelor vremuri. Templul Fiinţei Sale Individuale. Dar nu fiecare poate fi „Ziua zero”. să ne edificăm noi pe noi înşine prin propiul efort. Pentru ea. Nu se urmăreşte nici schimbarea mediului pentru om. întreg Universul. care – şi tocmai din acest motiv – vor fi supuşi sprijinului. uitând însă domeniul cel mai important – viaţa noastră personală şi propria dezvoltare. Fiindcă El asta aşteaptă de la noi: Oameni. de multe ori inexistent – şi atunci trebuie învăţat să se inventeze de la zero) şi de la mediul său în care trăieşte la momentul respectiv. fiinţele. îndrumării şi modelării forţate de către tendinţele naturii – Procesatorii dezvoltării fiinţei umane). Tot ceea ce contează este „omul de mâine”! „Ieri”. condusul auto şi uneori planificarea afacerilor. sau are posibilitatea. ca structură ideală cuprinzând o serie întreagă de virtuţi pe care discipolul se străduieşte să le întruchipeze în fiinţa sa. nici adaptarea omului spre a-i fi mai bine în mediul său. dacă noi trăim mereu în viitor? Răspunsul este foarte simplu şi reprezintă un veritabil principiu ce reglementează întreaga organizare şi dezvoltare a Vieţii la nivel Cosmic. dar şi posibilitatea ca devierile şi opiniile particulare. De aceea „azi” este dimensiunea spirituală (accentuăm deci. de exemplu: mersul pe bicicletă. antrenarea) omului pentru sine însuşi. Aceasta nu înseamnă. în afara reperelor spaţio-temporale) în care fiinţa lucrează spre a se edifica pe sine cea de mâine.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Putem vedea astfel. Aşa cum înainte de a descoperi în întregime pământul şi înainte de a se putea ridica în cosmos pentru a-l privi de sus. dar în felul acesta cum putem evita obstacolele prezentului sau capcanele/devierile ieşite în cale. căci numai omul regăsit şi împăcat în sine însuşi cu sine însuşi este un om – şi singurul valabil – care cu adevărat poate dovedi că există şi de fiinţarea căruia se poate bucura atât el îsuşi cât şi cei ce-l înconjoară: semenii. nici mutarea lui în alt mediu. Fiecare zi este la fel de bună pentru a ne naşte. chiar dacă pentru aceasta va trebui să luptăm cu înreg Universul şi cu Dumnezeu însuşi.) De aceea o altă deviză de principiu împărtăşită de educaţia paideică este: „Omule! Ridică-te şi mergi!” 2. pornind de la cel vechi (uneori pierdut – şi atunci trebuie ajutat să se ragăsească mai întâi. Deabia o parte dintre practicanţii căilor spirituale dacă îl folosesc într-o anumită măsură. însă nici cenzura vreuneo dogme autoritatre şi nici impunerea unei “ştiinţe” oficiale (academice) în materie. având în acest sens două variante: să adauge la întâmplare cărămidă peste cărămidă (într-un talmeş balmeş specific începătorilor. reconstrucţia. până la Microuniversuri: dintre care unul este Omul însuşi. Aceste ştiinţe s78 . de la Macrounivers. petntru că psihoterapia reprezintă tocmai dovada eşecului pedagogiei). să-şi propună achiziţionarea de noi materiale necesare în funcţie de posibilităţi şi să edifice întru totul calculat. „omul de ieri” nu există. discordante şi de multe ori opuse (care sau manifestat până acum şi în pedagogie. Tot ce se doreşte este formarea (regăsirea. derivând din haosul psihologiei) să fie ţinute sub control pe viitor. „Azi”. ne întrebăm?) tot astfel s-a întâmplat şi cu cele două ştiinţe marcante pentru cunoaşterea şi devenirea umană: psihologia şi respectiv. că prin întreaga sa viziune ontologică şi activitate de implementare/formare personală pentru viaţă. Veţi întreba: bine. Ziua zero este aceea în care ne-am hotărât să fim. având ca hartă existenţială Planul propriu de Dezvoltare. ci dimensiuni psihice.

naturii. prin opoziţie cu (învingând deci) alte forţe ale tendinţelor manifestate din mediul existenţial36 3ME = factorul de modulare/ descriere a temei existenţiale. forma şi gradul acestei manifestări ţinând de toţi factorii de mediu şi de forţele modelatoare (ale cosmosului. Conţinutul acestei diferenţe constituie materialul pentru ceea ce am numit Lumea de Vis35. ghidul orientativ. cultură etc). factorii au următoarele semnificaţii Sinele = reprezintă identitatea cosmică a fiinţei. propriilor decizii. după coordonate care elimină riscul devierilor de la cursul echilibrat al dezvoltării vieţii ecosistemic. adică structura autentică a fiinţei umane. 2000 Pentru acest concept recomandăm A. Fundaţia Mercur. deopotrivă cu o viziune integratoare asupra fiinţei umane şi rostului ei în univers (ceea ce astăzi există sub forma unor fenomene disparate numite: religie. rerezintă factorul de reglare a calităţii şi - - - - Recomandăm pentur detalii A. Caracterul = “sediul virtuţilor”. Altfel spus prin intemediul acestei inginerii.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii au aflat în stadiul în care era astronomia în vremurile de care aminteam. în sensul că încă nu este manifestată în mediul de viaţă social. * Aşa cum am văzut până aici. Ecuaţia acestui proces de dezvoltare umană se prezintă sub două aspecte după cum dezvoltarea urmează calea naturală (numită şi comună. DU(c) = FU + IS = [S + C + Ni(1) + Ca] + [3ME + 9TF + 4DV + Ni(2) + Am] – modalitatea naturală DU (i) = C + Ca + 3ME – modalitatea accelerată În aceste ecuaţii. în manifestarea fiinţei umane aceasta se exprimă în principal (dar nu exclusiv) sub forma a ceea ce numim valori sau imperative morale Ni(1) = natura individuală în sine înseşi. Burcu – Psihologia Fiinţei. Mega. între Ni(1) şi Ni(2) pot să existe diferenţe. în deplină simbioză cu celelalte forme de viaţă. ci şi pentru alte două procese conexe şi de o importanţă capitală pentru viitorul omenirii: dezvoltarea durabilă a societăţii umane (deci omul ca grup social planetar) şi respectiv reîncadrarea fiinţei umane (cu toate manifestările civilizaţiei create) în fluxul natural al existenţai ecosistemice la nivel planetar şi chiar cosmic. În articolul de faţă vom prezenta doar ecuaţiile ce definesc procesul natural al dezvoltării umane. călăuza fiinţei în raport cu ordinea cosmică şi valorile acestei ordini. tot asftfel şi psiho-pedagogia (pentur că de fapt psihologia şi pedagogia sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede) să devină o inginerie a dezvoltării umane. educaţia paideică reprezintă o structură cadru (deci nu un sistem) menită a sprijini fiinţa umană în procesul dezvoltării individuale. Mai mult decât atât. şitiinţă. Ceea ce noi am numite educaţie paideică reprezintă un complex de factori ştiinţifici şi tehnici. Prin dezvoltare individuală înţelegem acel proces transpersonal de evoluţie a omului potrivit cu imperativele specifice naturii sale proprii. sacrificându-le în folosul unui progres accelerat). astăzi însă a sosit momentul pentru ca . mistică. societăţii. filosofie. Burcu – Managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane: fundamentele consilierii. Argonaut. aşa cum astronomia din filosofare despre lucruri necunoscute să devină o inginerie a zborurilor cosmice. practic acel “nucelu de dumnezeire” existent la toate formele de viaţă. 2004 36 Pentru detalii privind caracterul recomandăm A. Tocmai de aceea diferenţa dintre cei doi factori reprezintă punctul forte al indicelui de calitate a vieţii într-un anumit mediu comunitar. considerăm că această inginerie reprezintă cheia nu numai pentru devenirea omului ca individ. prentru că este cel mai frecvent aplicabilă) sau calea intensificată prin efortul personal al fiinţei umane (care renunţă la alte aspecte ale existenţei sale. ce pot fi utilizaţi în socopul progresului social şi individual. a misiunii fiinţi umane în momentul istoric al vieţii prezente37 9TF = cele nouă trebuinţe fundamentale activate la omului contemporan38. atât fiinţa umană cât şi societatea în ansamblu vor putea accelera procesul evoluţiei şi dezvoltării acestora. organizmelor de lucru ale fiinţei) Ni(2) = natura individuală manifestată sau ceea ce Rogers a numit “sinele real”. puterea de pe care fiinţa o posedă de a acţiona în conformitate cu normele propriei conştiinţe precum şi de a da curs propriei voinţe. prin intermediul acestei inginerii denumite educaţie paideică. 2000 sau Psihologia managerială. Numai un mediu comunitar ideal ar permite fiecărei naturi umane să se exprime în toată plenitudinea sa. Burcu – Psihologia Fiinţei. 2003 37 idem 80 . dar potenţială. el nu este momentan conştientizat de către omul contemporan 79 34 35 fapt care face ca acesta să nu producă deocamdată mai multe efecte (resimţite) decât cele exprimate prin nivelul de conştiinţă şi trebuinţele fundamentale34 Conştiinţa = legea. este ceea ce Rogers a numit “sinele ideal”. Fundaţia Mercur. dar mai ales cu marile principii care coordonează progresul tuturor formelor de viaţă.

naturale. 2002 39 Detalii pot fi obţinute din vol. FU = fiinţa-în-sine. aceste concepte fiind tratate prin raportare şi particularizare la necesităţile fiecărei fiinţe umane în parte (desigur în cadrul mai larg al bunei dezvoltări superioare a întregii specii şi a ecosistemului din care face parte). 4DV în schimb oscilează permanent. educaţia paideică se adaptează fiecărei fiinţe umane în parte. în condiţiile unei educaţii corespunzătoare a fiinţei umane) 4DV = coordonatele mediului comunitar în care fiinţa umană este necesar a-şi duce existenţa pentru a procura optimul de resurse pentru propria sa dezvoltare39 Am = strategia managerială adoptată pentru procurarea resurselor. care se exprimă în exterior sub formula Piramidei Trebuinţelor ce se manifestă ca un filtru şi catalizator deopotrivă al resurelor din mediu). care au naturi comune indivizilor din aceeaşi specie (ce mici difrenţieri la speciile suprioare: câini. Din acest punct de vedere. care creează structura internă a sistemului psihic. Din acest motiv educaţia paideică reprezintă un veritabil catalizator al progresului fiinţei şi un management al dezvoltării umane. mediul existenţial are două coordonate: una exterioară. Toate fiinţele evoluează datorită accesării resurselor din mediul lor existenţial care este exterior acestora. Ca proces. Fiecare persoană este deţinătoarea tuturor ingredientelor necesare progresului fiinţei. aceasta este în strânsă legătură cu toţi ceilalţi factori ai ecuaţiei. unică şi specifică. balanţa înclină tot mai mult în favoarea coordonatei subiective. Altfel spus nu există lucruri rele şi lucruri bune în sinea lor. social-istoric) precum şi de forţele interioare (propriile limite. De aceea. pentru că ea primeşte aportul unei serii complexe de forţe. natural. ci numai diverse aspecte ale realităţii. fiecare individ are propria sa natură. sociale precum şi a organismelor utilizate de fiinţa umană în dimensiunea fizică a realităţii) cât şi a forţelor interioare (puterile Conştiinţei individuale. în sensul în care în aplicaţiile practice ea se plasează “dincolo de bine şi de rău”.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii cantităţii de resurse ideale necesare dezvoltării fiinţei umane. Pentru fiinţa umană însă. ce le înconjoară. înţeleasă ca un proces ce eliberează fiinţa umană deopotrivă de forţele exterioare (ale mediului cosmic. aparţinând mai multor dimensiuni şi nivele de organizare a lumii vii: deopotrivă forţele modelatoare exterioare (ale mediilor cosmice. obiectivă (care îi reaminteşte rudenia evolutivă cu celelalte regnuri) şi o coordonată interioară. subiectivă. într-un mediu dat ea poate deopotrivă a-şi exprima plenar natura individuală proprie (sau a speciei. Fundaţia Mercur. deşi în funcţie de nivelul său evolutiv. adică acea stare existenţială resimţită de fiinţa umană atunci când. condiţionări). în cazul fiinţei umane însă. ce se construieşte de către sistemul psihic al fiecărei fiinţe umane în parte. valorilor dintr-o viziune unificatoare şi trans-dualistă. El însă nu poate să împiedice abuzurile şi nici oirentarea fiinţei spre trebuinţe false (cu aceste aspecte se ocupă C. le cuprinde şi în care trăiesc. natura individuală şi caracterul. şi deopotrivă ale tuturor40. având propriile sale necesităţi ce privesc dezvoltarea şi starea de bine. aceasta poate avea mai multe sau mai puţine trăsături comune cu ale altor indivizi. sau cum se mai numeşte în limbajul deja consacrat: EU-l individual IS = împlinirea de sine. conştiinţa. motiv pentru care omul reprezintă deopotrivă materialul didactic şi frontul de lucru. în cazul celorlalte vieţuitoare) precum şi de a obţine plenitudinea de satisfacţii prin care se acoperă trebuinţele individuale ale fiecărei componente interne a sistemului psihic. prin resursele oferite de acestea relizându-se în fapt progresul oricărei forme de viaţă – şi nu în ultimul rând necesităţile Sinelui. A.Burcu – Piramida trebuinţelor umane fundamentale. structura naturii individuale – care naşte cele două foţe fundamentale: atracţia şi respingerea faţă de elementele universului existenţial. utile sau potrivnice progresului fiinţei la un moment dat în exsitenţa sa. virtuţile Caracterului. totodată. pisici de exemplu). Acest fapt face ca educaţia paideică să fie totodată o educaţie a libertăţii. este un mediu obiecitiv. 2004 40 Pentru detalii recomandăm cărţile precizate la notele anterioare 38 81 . însă. Acest proces face ca omul să fie tot mai puţin dependent demediul în care 82 - - - Spre deosebire de toate celelalte vieţuitoare. cu cele patru elemente structurante: sinele. şi în defavoarea celei exterioare. acest factor are şi rolul de catalizator şi de filtru. Ca şi Ni. dar în timp ce ceilalţi factori sunt relativ ficşi/stabili (în timpul unei vieţi sociale). Pe măsură ce fiinţa umană înaintează în procesul evoluţiei sale cosmice. ajutând-o să parcurgă procesul evoluţiei cu minim de suferinţă şi maxim de eficienţă. educaţia paideică înţelege sensul A se vedea şi A. Mega. putem afirma că fiecare om reprezintă – în optica educaţiei paideice – o specie în sine. Burcu – Managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane: fundamentele consilierii. interne a mediului existenţial.

şi respectiv mental). Praxis reprezintă acel aspect al informaţiei care ajută fiinţa umană să procure din mediul existenţial (care. aspectul de inteoriorizare şi conştientizare a informaţiei. societatea umană şi specificul fiinţei umane). având ca finalitate pătrunderea fiinţei de mesajul purtat de această informaţie (nu doar o semnificaţie raţională. practic a cunoşte şi a trăi o realitate sunt una şi acelaşi lucru în viziunea gnozei) şi Praxis (aplicaţia practică a cunoaşterii. Practic cele trei organisme reprezintă trenul pe care se desfăşoară procesul dezvoltării umane. Datorită acestei intervenţii active şi calculate a fiinţei asupra forţelor mediului său existenţial. la propria fiinţă (autocunoşterea). cât şi ca specie) pe trepte suprioare de evoluţie. dezvoltarea şi îmbogăţirea Ni (practic fiinţa umană începe să simtă tot mai mult unitatea naturii sale cu cea a altor fiinţe. atât prin forţele specifice acestora. provenind din dimenisunile: cosmică. natură. s-au bazat pe cunoştere (prezentă întro varietate de forme). într-un mediu al dezvoltării. am văzut anterior. are două laturi: una externă şi una internă) resursele necesare precesului dezvoltării individuale. în detrimentul forţelor venind dinspre organisme şi dinspre mediul existenţial extern (cosmic. iar operaţiunile ce se desfăşoară în aceste medii (mental. utilizând cu eficienţă sporită şi potrivit unui sistem managerial adaptat cerinţelor proprii fiecărei fiinţe. Rezultatul îl reprezintă ridicarea nivelului C. ca un proces de trăire intensă. cuprinzând couă componente: Gnozis (gnoza. potrivit cerinţelor specifice fiinţei în cauză şi fiecărui moment al procesului său de evoluţie. afectiv-astral şi bio-fiziologic) reprezintă adevărate combinaţii alchimice realizate între toate forţele mediului extern. naturală. organismul eteric-energetic. ea 84 . Toate căile de evoluţie utilizate de omenire în istoria ei. Gnosis reprezintă informaţia prelucrată la nivel de înţelegere şi conştientizare prin intermediul mentalului şi a conştiinţei individuale. adică cele deţinute şi cultivate de fiinţa umană) În această ecuaţie factorul cheie este CN (cunoaşterea). optimizat special pentru nevoile de evoluţie ale fiinţei în cauză şi armonizat cu procesele simbiozei cosmice şi ecosistemice. La rândul său componenta Praxis are de asemena două tipuri de ecuaţii: Px = Dm + Ds + Dt – ecuaţia conţinutului Px = PDI + Cth + TUV – ecuaţia procesului Ecuaţia conţinutului arată că procesul dezvoltării umane constă în prelucrarea structurilor oferite de primele 3 organisme (bio-energetic. ale mediului intern şi ale organismelor însele. sociale) şi din mediul interior al fiinţei (S. Ni). care structurează în fapt componenta internă. s) + C(de sine) + C(aplicativă) + C(managerială) – ecuaţia conţinutului Sub aspectul procesului. adică manifestarea fiinţei în armonie cu realităţile astfel cunoscute) • Og – reprezintă organismele şi mediile de lucru ale fiinţei umane în planul fizic: organismul bio-fiziologic. în cantitatea şi de calitatea necesare şi optime. Ele sunt cele două feţe ale cunoaşterii. natural. tehnicile şi mtodele (strategiile) prin care fiinţa umană să poată obţine resursele necesare din sferele definite de prina categorie de informaţii. până la ecositemul terestru. şi tot mai mult creator al său însuşi prin aceea că procesul evoluţiei devine conştientizat. la procesele. toate forţele aparţinând celor două componente ale acestui mediu: cea exterioară şi cea internă. iar instrumentele de lucru sunt tocmai structurile sistemului psihic. n. despre care se va discuta mai jos: • CN – cunoaşterea. de la ordinea cosmică şi legile ce guvernează toate fiinţele. iar pe măsură ce fiinţa umană se ridică (atât ca individ. C. societate – incluzând totul. ci o trăire de profundă vibraţie în armonie cu mesajul personal purtat de acea informaţie). Educaţia paideică sprijină evoluţia fiinţei umane prin aceea că îi oferă posibilitatea să intervină activ în modelarea mediului său existenţial. îmbogăţirea şi fortificarea Ca cu noi virtuţi şi respectiv extinderea. depotrivă cu trăirea plenară a fiinţei privind realităţile astfel cunoscute.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii trăieşte ca existenţă biologic exprimată. mecanismele. s. n. • FM – sunt forţele modelatoare manifestate asupra devenirii fiinţei şi persoanei umane. organismul afectiv-astral şi respectiv mediul mental. În ecuaţia de mai sus factorul cunoştere are două ecuaţii de prezentare: 83 CN = Gn + Px – ecuaţia procesului CN = C(univ: c. De aceea sub aspectul conţinutului ecuaţia CN cuprinde acele categorii de informaţii referitoare la univers (cosmos. Educaţia paideică lucrează aşadar cu acest mediu al dezvoltării individuale (Md) a cărui ecuaţie se înfăţişează după cum urmează: Md = CN (Gn + Px) + Og + FM (c. Ca. p) Factorii ecuaţiei au următoarele semnificaţii. CN va dobândi o pondere tot mai mare. cât şi prin forţele aparţinând realităţilor din mediul exterior (cosmice. social). naturale. afectivastral. cunoaşterea suportă deci două componente ce se împletesc armonic: gnosis şi praxis. acesta se transformă dintr-o combinaţie “naturală” (în sensul de întâmplătoare) a acestor forţe. subiectivă a mediului de dezvoltare. socială şi respectiv personală.

De aceea. adică de punere în vibraţie armonică a sufletului propriu cu dimensiuni superioare ale existenţei cosmice. Tot din ecuaţia de conţinut a CN rezultă rostul şi importanţa învăţării şi conştientizării iar din ecuaţia ca proces rezultă rolul disciplinei şi instrucţiei practic toate cele 4 elemente ale educaţiei sunt ele însele procese utilizate de FU pentru obţinerea resurselor necesare propriei dezvoltări. Restul porceselor: cosmice. în sensul de tehnici. naturale. forţe care în mod tradiţional au fost denumite tendinţe şi grupate în funcţie de specificul lor (şi tratamentul aplicabil) în cele 5 categorii prezentate de noi în vol. meditaţie. incluzând aspectele de bună dezvoltare şi funţionare a organismului biologic. sau “evoluţia spiritului”). dar şi la nivele deocamdată transcendente capacităţii de percepţie a acestor simţuri. “Psihologia Fiinţei” . însoţite de voinţa individuală)41. acea formă superioară de “materie” numită astăzi energie şi care menţine viaţa în manifestare. manifestări sau elemente. şi anume: . fiinţa umană va putea să utilizeze forţele mentale proprii în vederea modelării de realităţi. meditaţia cu obiect sunt procesele de prelucrare. un obiect utilitar pentru nevoile – de obicei material-energetice – ale diverselor grupuri sociale. iar nu în sensul academic. Aceste trei aspecte reprezintă catalizatorii tuturor forţelor individuale ale fiinţei. care urmăresc transformarea şi adaptarea fiinţei umane potrivit cerinţelor proprii sistemului social-politic-economic-militar al epocii istorice în care ea a avut nefericirea de a se naşte. bazate pe metode clasice şi moderne de concentrare. * Aşa cum am văzut. concentrarea şi meditaţia fără obiect sunt metode de întărire. sporire a forţelor mentale proprii. elemente care organizează şi gestionează resursele proprii acesteia după coordonatele unui management eficient. cultivare. înstrăinată de propria natură. vizualizare. cât şi evoluţia ca fiinţă (aşa cum se numea până acum “evoluţia spirituală”. Pe de altă parte. o ecuaţie care o defineşte şi îi asigură existenţa şi funcţionarea. PUn. de materii de studiu) specifice pentru fiecare dintre cele trei organisme de lucru ale fiinţei şi respectiv dezvoltarea şi utilizarea la maxim a TUV.dimensiunea mentală incluzând aici nu numai procesele de cogniţie obişnuită (raţiunea) ci în special prelucrarea mediului mental. după numele organismului ce deserveşte funcţiile afective) prin intermediul căreia fiinţa umană are posibilitatea deopotrivă să acceadă la forme de energie superioară (prin cultivarea anumitor tipuri de arte – aceasta fiind în fapt misiunea de bază a artei – şi realizarea proceselor contemplative. şi de acceea trebuie realizată prin forţe prorpii. în strânsă corelaţie cu fluxurile energetice ale materiei eterice. inclusiv a celor trei factori în discuţie.dimensiunea fiziologică. dezvoltarea umană include în ecuaţie deopotrivă împlinirea de sine. forţele care structurează realităţile (cel puţin la nivelul accesibil fiinţei umane – adică cele în mijlocul cărora îşi duce existenţa ) pot fi prelucrate şi transformate prin puterea mentalului. motorul ce dinamizează întreaga existenţă şi manifestare conţtientă a fiinţei umane. vizualizarea. Prin exerciţii speciale. pe toate 41 TUV – trinomul uman existenţial poartă acest nume (dat de noi în vol Psihologia fiinţei. la necesităţile particulare ale fiecărei fiinţe umane). Ecuaţia DU reprezintă procesul de dezvoltare integrală. proces care s-a numit în mod tradiţional “puterea minţii”. ci în spatele lor stă de fiecare dată 86 85 .trinomul uman existenţial (exerciţiul. adică puterea internă a fiinţei. educaţia paideică (EP) – cea care este responsabilă de transpunerea în practică a ecuţiei DU – va urmări o programă adresată celor patru coordonate majore ale complexului de instrumente utilizate de fiinţa umană în existenţa sa.Psihologia ecologică integrativă a personalităţii). întrucât se referă la cele trei mari forţe. fiinţa umană fiind astfel denaturată. creând acest paradox lingvistic: trinomul este format din patru elemente. din care derivă energia necesară evoluţiei) precum şi să cultive ceea ce numim în mod comun virtute. prin care reuşeşte să-şi impună voinţa asupra altor forţe ale mediului (indiferent că acestea acţionează din exterior. Ne reamintim că la baza fiecărui relităţi stă o matrice-gând. ca fiind adevărata măsură a fiinţei umane în lumea manifestată. aşa cum o cunoaştem noi actualmente prin intermediul simţurilor. în vederea organizării esenţei acestuia la un nivel superior. orice alte conţinuturi de CN care nu sunt necesare şi nici măcar utile trebuie declarate ostile FU42. realizarea Catharsisului prin aplicarea unor discipline (sau disciplinări. recunoscute de toate curentele privind dezvoltarea umană de-a lungul timpului. deci. trecând la compasiune şi mai apoi la unificare). indiferent de civilizaţie. tocmai prin faptul că este învăţată să fie altceva decât ea înseşi. sociale (chiar şi multe aspecte din destinul vieţii individuale) sunt procesate de alte forţe superioare şi transcendente. Ecuaţia procesului descrie cele trei categorii de operaţiuni-cheie necesar a fi aplicate: implementarea PDI – programului pentr dezvoltare individuală (prin adaptarea programei generale universitare. Dar evoluţia individuală a fiinţei umane (şi a fiecărei fiinţe ajunse la gradul conştienţei de sine) este o sarcină proprie. . coordonatele existenţei sale complexe. De aceea mereu în procesele privind dezvoltarea umană prin forţe proprii. străduinţa şi atenţia. este voinţa indiviudală. în planul fizic. Imaginaţia. Aceste forţe vor fi utilizarte şi în scopul învingerii tendinţelor (pentru că tendinţele se manifestă nu numai prin aspectul astral.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii va putea fi capabilă de stări de trăire superioară a acestei unităţi. voinţa va însoţi mereu cei trei factori. armonică a fiinţei umane. alienată.dimensiunea afectivă (sau astrală. 42 Şi când ne gândim că educaţia oficială pune accent tocmai pe aceste conţinuturi de cunoaştere. însă. sau din interiorul structurilor componente ale personalităţii umane). debutând sub forma simpatiei şi empatiei.

Din aceste donsiderente ecuaţia educaţiei paideice ca proces va avea următoarea formulă: EP = DU + [O(f+e) + Oa + Om] + CN + Ovi sau în detaliu: EP = [S + C + Ni(1) + Ca] + [3ME + 9TF + 4DV + Ni(2) + Am] + [O(f+e) + Oa + Om] + CN + Ovi +Md Unde O(…) sunt cele 4 organisme (mediul cauzal fiind inclus în factorul C (conştiinţa). chiar dacă are urmări în planul astral. singurul esenţial. profesiuni. şi numai prin excepţie pentru a sta “cocoţaţi”). vehicule. a proceselor vieţii. care presupune conectarea întregii fiinţe la ordinea cosmică şi vibraţia în armonie cu aceasta. în funcţie de necesităţişi conjuncturi. dar. începe şi se duce în special la nivel mental) . deşi nu sunt legate de personalitatea unui om anume. de aprofundare a anumitor domenii. (O comparaţie edificatoare ar fi şi aceasta: maimuţele sau găinile folosesc o scară în special din plăcere. deci adevărata bătălie cu acestea. pe când celelalte sunt pasagere. în vederea realizării propriului program de dezvoltare precum şi a sprijinirii celorlalte fiinţe în dezvoltarea lor – aspecte incluse de fapt în alţi factori ai ecuaţiei. opţiunile de lucru sau de existenţă etc). acţiuni de ajutorare şi sprijin a altor fiinţe – sau chiar prin controlul fiecărui gest. precum şi asceţii). cunoaşterea necesară actualizării tuturor factorilor ecuaţiei – aşa cum s-a arătat anterior) şi cea necesară existenţei în această lume. De regulă elementele personale au un loc stabil în mediul de dezvoltare construit. necesar obţinerii resurselor dezvoltării şi realizării IS (împlinirii de sine). (numite în vechime saddhana. practica spirituală) prin care să parcurgă procesul de ridicare a nivelului propriei conştiinţe (a se vedea şi modelele călugărilor din antichitatea orientală sau a evului mediu occidental. alţii vor adapta programe mai mult sau mai puţin complexe. Există două categorii de fiinţel şi ecosisteme utile dezvoltării umane. ritualuri sau programe speciale în acest sens. Formele sub care se exprimă în realitatea exterioară.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii o matrice gând. Alte elemente însă vor fi numite elemente universale. într-un cuvânt. pentru că. pentru a urca. sau fiinţei-în-sine. de aceea nu ne potrim aici asupra lor) este realizarea de către fiecare student în parte a 88 . o plantă. sau pur şi simplu să-l lase rece (să nu resimtă vreo legătură). puterile proprii. ocupând dverse poziţii la anumite momente şi pentru anumite perioade. împlinirea de sine. organizaţii. este numai nucleul a ceea ce percepem ca om în lume. adică actualizării factorului Am.dimensiunea spirituală numită şi cauzală şi care priveşte evoluţia propriu-zisă a fiinţei prin ridicarea nivelului conştiinţei individuale (numele venind de la evoluţia spiritului. alţii se vor orienta spre utilizare chiar a evenimentelor din viaţa de zi cu zi în societate (prin caritate. Dimensiunea spirituală a educaţiei paideice nu trebuie confundată cu religia. restul sunt medii. celelalte două module – modulul special. etc) Pe baza acestei ecuaţii se realizează programa universală a dezvoltării (programa Universităţii) şi se particularizează în funcţie de individualitatea fiecărei fiinţe umane (şi de alţi factori cum ar fi vârsta. animal. la un moment dat sau altul. Unele pe care le numim elemente personale. conform factorilor ecuaţiei DU) dar va mai ţine cont şi de anumite instrumente de lucru. ele produc efecte benefice dezvoltării umane. participarea la anumite realităţi ale acestei lumi: familie. cuiva s-ar putea chiar să-i displacă o anumită culoare. * Scopul final al educaţiei paideice în modulul fundamental (acesta fiind nu numai cel de bază. organizarea vieţii la un moment dat. instrumente pe care fiinţa le are la dispoziţie în vederea misiunii sale întreite în această lume şi în univers). specificul naturii individuale. pentru că ţine de natura lor faptul de a sta cocoţate. De exemplu. dintre care de o importanţă majoră sunt raporturile cu celelalte regnuri şi membri acestora. ce se va compune dintr-o multitudine de realităţi (specifice vieţii individuale a fiecărei persoane. sacrificiu de sine. care după cum ştim din volumul amintit. pentru că sunt legate intim de natura individuală. socială sunt individualizate potrivit necesităţilor de dezvoltare personală ale fiecăriu fiinţe în parte. Nucleul Programei Universitare indiviudalizate (programa/pregramul pentru dezvoltare individuală . cosmosului. pentru fiecare individ în parte. un mineral. destinul şi întreaga personalitate (protrivit ecuaţiei sale) a unui anumte fiinţe umane. ea cuprinde ca nucleu starea de conştiinţă a sacrului. inclusiv controlul somnului) fără a-şi construi medii. pe când un om sau un câine o folosesc în principal din necesitate. (Ovi) 87 reprezintă organizarea vieţii individuale. Unii vor avea nevoie de ritualuri pentru a se menţine în legătură cu dimensiunile transcendente şi a-şi păsstra conştiinţa trează (după o exprimare din şcolile antice ale evoluţiei umane).PDI) îl reprezintă Mediul dezvoltării individuale (Md). cuvânt sau gând realizat în cele 24 de ore ale zilei. naturii. dar forţa acestor elemente să fie utilă în procesul dezvoltării. adică “amenajarea” existenţei în această lume în vederea atingerii obiectivelor propuse (evoluţia individuală. şi modulul profesional – privind mai mult implicarea omului în comunitate şi numai indirect propria dezvoltare. din punctul de vedere al fiinţei umane. CN reprezintă conţinutul de cunoaştere în dublu sens: cea necesară evoluţiei ca fiinţă (deci cunoaşterea locului şi rostului în univers.

putem spune că educaţia paideică lucrează cu următoarele definiţii şi ecuaţii de lucru: EP = DU + Og + CN + Ovi – educaţia paideică în calitate de concept Petntru detalii privind psihograma ca isntrument utilizat în procedurile de cunoaştere a fiinţei umane. care va avea acum forma finală (unde FM sunt forţele modelatoare aparţinând celor patru dimensiuni ale realităţii: cosos. ţinând cont în afară de elementele de la punctele anterioare. sau PDI. exerciţii fiziologice etc). Cunoaşterea de sine (Psihograma) şi cunoaşterea fundamentală a mediului existenţial (cosmic. nu neaparat în în ordine secvenţială. Prin excepţie. şi de alţi factori din mediul existenţial. societate şi individualitatea fiinţei umane în cauză): PDI = PUn+ FM = DU + Og + CN + Ovi + Md + FM (c+n+s+i) V. carieră. în beneficiul celor vizaţi în acest sens (C. ecuaţia Personalităţii) şi apoi determinarea factorilor ecuaţiei DU. 2004 43 89 90 . şi transformări sau. aproape deodată): Programa Universitară Personalizată (ceea ce implică şi cumularea cunoştinţelor teoretice şi a competenţelor practice pentru implementare: de ex tehnici de meditaţie. Programa este în fapt un program de dezvoltare pe toată durata vieţii. La fel şi Md va suferi transformări în acest sens. aceasta este regula generală a programei universitare. la care se adaugă Md – a se vedea şi mai jos) Mediul Dezvoltării Individuale (Md). altele ce de vor descoperi ca urmare a cercetărilor viitoare Implementarea şi managementul Programei Personalizate. va fi aplicat tot restul vieţii. ţinând cont deopotrivă de cele două categorii de elemente constituente arătate. natural. care începe cu cunoaşterea de sine (psihograma. care include două categorii de elemente: . o parte fiind deja în bagajul de cunoştinţe transmis din vechime. recomadăm volumul nostru Managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane: fundamentele consilierii.Elemente personalizate. PDI urmăreşte actualizarea tuturor factorilor ecuaţiei EP. Mega. recunoscute prin realizarea Psihogrami personale43 . Proiectarea (individualizarea) Mediului pentru Dezvoltare Individuală (Md). la cei ce urmăresc în principal o evoluţie sprirituală intensivă. adică actualizarea factorilor ecuaţiei EP personalizate. în funcţie de conjuncturi şi de evoluţia personală a studentului. Astfel ecuaţia va fi următoarea: PDI = DU + Og + CN + Ovi + FM (c+n+s+i) IV. anumiţi factori vor fi “sacrificaţi”. iar în final determinarea tuturor factorilor ecuaţiei EP personalizate. Practic programa universitară personalizată. pe parcurs va necesita adaptări. Determinarea factorilor individuali ai ecuaţiei EP = [S + C + Ni(1) + Ca] + [3ME + 9TF + 4DV + Ni(2) + Am] + [O(f+e) + Oa + Om] + CN + Ovi III. Realizarea Programei Universitare Individualizate (care se mai numeşte şi Programul pentru Dezvoltare Individuală – PDI). Acest proces durează diferit de la un student la altul şi depinde de efortul depus de fiecare. utilizând elementele şi structura Mediului Dezvoltării Individuale Sub aspectul unui algoritm logic. sau de anumite opţiuni ale studentului – fiinţa umană (de ex. pentru familie. practic persoana renunţând la realizarea împlinirii de sine în această lume. Practic putem spune că la Universitatea Paideică există Programa Universitară Generală (ecuaţia EP) şi Programa Personalizată (EP adaptată la fiecare student. cât şi a proiectării strategiei de implementare. Ca). Implementarea şi managementul PDI şi Md. natură. precum şi de factorii de mediu precizaţi la punctul anterior şi apoi completarea ecuaţiei. pentru că practic primul şi al doilea se realizează în marea parte a lor. paşii metodologiei generale a educaţiei universitare paideice ar putea fi sintetizaţi şi astfel: I.Elemente universale. viaţă ascetică etc) ce vor influenţa atât asupra conţinutului programei. social) II. În sinteză.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii trei aspecte (care pot fi privite şi ca paşi.

reprezentând programa universitară a educaţiei paideice adaptată la specificul unei anumite fiinţe umane. prcum şi ai destinelor fiecărei fiinţe umane în parte. dedicate managementului calităţii vieţii şi condiţiei umane: “Fundamentele consilierii în managementul…”. competenţele şi sprijinul (sub forma mentoratului) necesare pentru a-şi constitui propria porgramă universitară (care include mediul dezvoltării individuale). înspre una dintre extreme sau înspre cealaltă. Cluj-Napoca 44 A se vedea seria celor trei volume de bază. studentual are la dispoziţie două mari sisteme (sau combinaţii între acestea): • Sistemul practicii intensive pentru dezvoltare. implementa şi actualiza mereu propriul program de dezvoltare ca fiinţă. acest sistem nu cuprinde factorii care vizează realizarea IS şi utilizarea forţelor modelatoare sociale. credem că studenţii vor fi determinaţi (cei mai mulţi) să realizeze reţete combinate între cele două sisteme (care implică şi moduri de viaţă diferite) pe care le vor varia pe parcurs. În ceea ce priveşte conţinutul intern. O distincţie esenţială între educaţia paideică şi cea clasică o reprezintă faptul că prima include cunoştinţele şi competenţele practicate de cealaltă. Ni(2). FM(soc) • Sistemul universal (sistemul-cadru) care combină existenţa socială cu practica dezvoltării fiinţei umane. Practic cele două sisteme reprezintă polii între care fiinţa umană îşi va modula permanent programul dezvoltării individuale. având la bază ecuaţia restrânsă a EP. şi care se concretizează în ceea ce numim Programul Dezvoltării Individuale44. integrală asupra acestor cunoştinţe. ei sunt statici numai în formă. Prof. să fie în măsură a proiecta. loc. în etapa actuală a fiinţelor umane din societate. faţă de ecuaţia generală. pentru ca pe baza acesteia şi beneficiind de selecţia forţelor (şi conjuncturilor) mediului existenţial. după ecuaţia: PDI = PUn (EP aplicată) + FM (c+n+s+i) = DU + Og + Ovi + Md + CN + FM În opinia noastră. datorită factorilor complecşi ai existenţei sociale.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii PUn =EP + Md = (DU + Og + CN + Ovi ) + Md – EP aplicată. conjuncturi sociale şi transformări) ale fiecărui student: şi anume faptul că doreşte sau nu să îmbine existenţa socială cu practica dezvoltării sale ca fiinţă. care include pe lângă factorii programei universitare şi forţele modelatoare. Aurelian Burcu Preşedinte al Insitutului pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. adică sunt excluşi următorii factori: 4DV. Cluj-Napoca Prof. adaptat la necesităţile istorice (de timp. “Centrul de consultanţă”. nu putem considera nici unul dintre sisteme ca fiind general în raport cu celălalt. apoi alte cunoştinţe şi parctici pentru dezvoltarea fiinţei umane. dar în plus oferă deopotrivă o altă viziune.I Alexandru Burcu Colaborator al Insitutului pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. Putem defini în acest context educaţia paideică drept acel model de educaţie care permite fiecărei fiinţe umane să dobândească deopotrivă cunoştinţele. Mai mult chiar. aceşti factori se vor schimba permanent în funcţie de nevoile de dezvoltare a fiinţei aplicante. în locul pe care îl au în ecuaţii. pornind de la disciplinarea şi purificarea celor trei medii (organisme – care sunt practic principalele instrumente sau vehicole puse la dispoziţia fiinţei umane pentru evoluţie) şi mergând până la realizarea unui program special pentru dezvoltare.univ. avem următoarea desfăşurare de factori: PDI = [S + C + Ni(1) + Ca] + [3ME + 9TF + 4DV + Ni(2) + Am] + [O(f+e) + Oa + Om] + CN + Ovi + Md + FM (c+n+s+i) Factorii tuturor acestor ecuaţii trebuie priviţi în devenire continuă. 2004 92 . Am. Delphy. În 91 funcţie de propria sa alegere. Ed Mega. având la bază ecuaţia universală a EP aplicate. În ecuaţia desfăşurată necesară proiectării. ca procedură/programă universitară PDI = PUn + FM (c+n+s+i) = EP + Md + FM (c+n+s+i) = (DU + Og + CN + Ovi ) + Md + FM (c+n+s+i) – programul pentru dezvoltare individuală. Delphy. “Abilităţile consilierului…”. Gr.

condiţii necesare pentru existenţa unei clase. conştiinţa de clasă. respectiv din perspectiva proprietăţii: „Cei ce posedă doar propria forţă de muncă. eventual cu unele retuşuri care nu afectează fondul. ea a fost abordată ştiinţific începând cu secolul XVIII. Ea îi apare în istorie de îndată ce nu mai caută simpla succesiune a evenimentelor. relaţiile dintre clasele sociale. La Marx. ceea ce generează o anumită dificultate a prezentării coerente a acestuia. Clasele sociale Subiectul „clase sociale” este în general un subiect complex. Principalele probleme care ar trebui abordate pentru analiza claselor sociale sunt: definiţia propriu-zisă. dispunerea ierarhică a claselor.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii STRUCTURA SOCIALĂ ROMÂNEASCĂ ÎNTRE TRECUT ŞI VIITOR Nici unul dintre noi nu va realiza nimic valoros în viaţă până când nu va asculta de acea voce interioară pe care n-o poate auzi decât el. interesele de clasă. 94 Fluturele nu este o negaţie a omizii. este desăvârşirea ei.Emerson I. dispunerea claselor. Această continuitate a vieţii care scapă conştiinţei adormite a plantei.W. compexitatea creşte atunci când se întreprinde o analiză a claselor sociale într-o societate aflată în transformări profunde. economice. Totuşi în sociologie există două mari direcţii de definire a claselor sociale: marxistă şi weberiană. nu este prezentă o tratare sistematică a acestui concept în lucrările lui. sociale şi culturale cât şi reconsiderării unor concepte precum cel de clasă socială. Gaston Berger 93 . clasele sociale sunt definite de poziţia lor în cadrul sistemului economic. Referitor la clasele sociale. Clasele sociale se originează în fenomenul stratificării şi al inegalităţii. clasele sociale şi diferitele etape ale istoriei. proprietarii de capital şi proprietarii de pământuri ale căror surse de venit sunt respectiv salariul. relaţiile dintre clase şi evoluţia acestora în contextul dezvoltării capitalismului. omul a ştiut s-o descopere. ci urmele eforturilor lui încăpăţânate şi manifestarea intenţiilor lui profunde. Perioada postcomunistă românească trebuie să facă faţă atât transformărilor politice. Reconsiderarea unor concepte are loc în contextul existenţei unor multitudini de puncte de vedere care includ şi puncte de vedere proprii perioadei comuniste. Deşi conceptul de clasă socială are un rol fundamental în concepţia lui Marx. se impune precizarea că nu există o definiţie universal acceptată a acestora. profitul şi renta funciară. Din perspectiva problematicii claselor sociale. cum este cazul societăţii româneşti în perioada de după anul 1989. R. principalele repere ale concepţiei lui Marx sunt: clasele şi diferitele faze ale istoriei. discutarea surselor acesteia a dus şi la abordarea claselor sociale. definirea claselor sociale în societatea industrială modernă. Deşi stratificarea este un fenomen universal prezent de la societăţile primitive până la cele dezvoltate. condiţii necesare pentru existenţa claselor sociale.

În alte abordări. de la ortodoxi şi extrema stângă radicală până la tentative de reconstrucţie din temelii a marxismului. interpretarea dată a fost aceea că cele trei surse de venituri sunt definite în relaţiile dintre producători şi mijloacele de producţie. Spre exemplu. clasă economică. referindu-se la micii agricultori şi la rolul lor în evenimentele din Franţa de la mijlocul secolului XIX. unii postmarxişti au făcut distincţia între clasele specifice capitalismului şi care vor dispărea odată cu acesta şi clasele care vor supraveţui în socialism. identitatea socială a claselor a fost dizolvată iar conştiinţa de clasă fragmentată. conştiinţa identităţii lor şi conştiinţa antagonismului. elevi. sursa structurală a conflictului fiind distribuirea inegală a autorităţii (în sens weberian). inclusiv din perspectiva analizei capitalismului şi a structurii de clasă. dar.. capitaliştii şi proprietarii de pământ formează cele trei mari clase ale societăţii moderne bazate pe modul de producţie capitalist” („Capitalul”. status). societate de clase. dispersându-le asupra „cvasigrupurilor” (consumatori. pentru a-l menţine în latenţă şi concomitent pentru a satisface revendicările politice ale partidelor muncitoreşti reformiste. 3)tendinţa ce a percepe socialul exclusiv prin prisma dominării. situaţie de clsă. bolnavi. proprietatea nu mai este unicul criteriu de stratificare socială. ca şi în alte analize. apreciază că analiza aprofundată a claselor nu trebuie să se oprescă la proprietate. societate de stare (strat. „Prin aceasta.. respectiv noile clase de mijloc care au apărut în capitalism. Pentru Habermas. Acest text a fost interpretat uneori în sensul că cele trei clase sunt definite prin sursa veniturilor. de cele mai multe ori. analizând Franţa de la mijlocul secolului XIX. 2)economicismul. pentru ca o clasă să existe este necesară o identitate a modurilor de viaţă. Weber consideră proprietatea ca o categorie fundamentală a poziţiei de clasă dar. Manifestul Partidului Comunist începe cu „Istoria tuturor societăţilor de până azi este istoria luptelor de clasă. situţie de stare (strat. status). este evidenţiată prin diversitatea punctelor de vedere ale postmarxiştilor de diferite orientări.relaţiile de producţie se repolitizează dar nu se restabileşte forma politică a relaţiei de clasă. conflictul nu mai 95 apare automat pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii. postmarxiştii au nuanţat teoria marxistă. „societatea burgheză” „înseamnă depolitizarea relaţiei de clasă”. anonimizarea politică a relaţiei de clasă este depăşită de anonimizarea socială. relaţii cvasipermanente între indivizi. Structurile sociale sunt sisteme de relaţii sociale.” Este afirmată aici. În „capitalismul organizat” sau „bazat pe intervenţia statului”. dar îl respinge pe trei direcţii: 1)tendinţa evoluţionistă. III).) sau asupra „grupurilor naturale cu grad redus de organizare”. stare. Modelul explicativ al lui Weber poate fi înţeles prin cunoaşterea accepţiunii pe care el o dă mai multor concepte: structură socială. vîrstnici etc. vol. Compromisul de clasă închis în structura capitalismului tîrziu îi face (aproape) pe toţi participanţii şi participanţi şi afectaţi în una şi aceeaşi perioadă. Conflictul dintre clase este abordat în manieră diferită de Marx: este acceptată situarea conflictului în centrul societăţii dar şi faptul că evoluţiile secolului XX au infirmat originea conflictului de clasă în raporturile de producţie. respectiv burghezia şi proletariatul. Structurile capitalismului târziu pot fi înţelese ca reacţie împotriva crizei endemice. fără a renunţa la ideea dispariţiei capitalismului. Marx identifică structuri de clasă complexe ale societăţii burgheze şi face afirmaţii referitoare la rolul diferitelor segmente de clasă. Prima structură socială este structura de clasă. tinzând să se scindeze în două clase opuse. fără însă a intra în relaţii complexe unii cu alţii. Marx a afirmat şi faptul că societatea buegheză a simplificat antagonismele de clasă. spre deosebire de Marx. Habermas consideră că ţarile capitaliste cele mai evoluate au reuşit în deceniile ce au urmat celui de-al doilea război mondial să menţină în stare latentă conflictul de clasă alături de controlarea diferitelor aspecte ale crizei economice. clasă socială. în timp ce marxismul a fost acuzat de determinism economic excesiv şi obiective militante. specifice de altfel concepţiei marxiste asupra claselor. El consideră că marxismul continuă să aibă o anumită valoare în sensul că ajută la întelegerea funcţionării capitalismului .” În analizele unor situaţii istorice concrete. Situţia de clasă este determinată economic şi se defineşte prin poziţia indivizilor faţă de proprietatea materială şi faţă de condiţiile de existenţă ale vieţii lor 96 .” * A doua mare direcţie de definire a claselor sociale este cea weberiană.. ci declanşarea lui este dependentă de strategia actorilor sociali. dirijează toate forţele social-integratoare spre locul conflictului. ideea unor relaţii conflictuale între clase şi a luptei de clasă. care a infirmat previziunile lui Marx cu privire la evoluţia capitalismului. el spune: „Micii agricultori constituie o masă largă ai cărei membri trăiesc în condiţii asemanatoare.. Sub impactul desfăşurării reale a istoriei. ale cărei afaceri sunt industria şi comerţul („Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte”). ele formează o clasă. Complexitatea postmarxismului. Pentru postmarxişti.care urmează capitalismului liberal . Pentru respingerea crizei societăţile capitaliste târzii..CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii deci muncitorii. Din cea din urmă categorie face parte şi Jurgen Habermas. În măsura în care milioane de familii trăiesc în condiţii de existenţă care le separă modurile de viaţă . Ca şi Marx. Marx afirmă că „tăria acestei ordini burgheze rezidă însă din clasa de mijloc”. interesele şi cultura de cele ale celorlalte clase şi le aşează într-o poziţie ostilă faţă de acestea din urmă. La Marx.

alţi autori le-au integrat. criteriul economic este completat de mişcarea liberă a persoanelor. cu un scop. generală şi supraprofesională. Semnificaţia clasei sociale se regăseşte în şanse de viaţă. precum şi de continuitatea istorică . P. precum şi de difuziunea proprietăţii în straturile sociale. ca rezultat al „imperialismului simbolic”. trebuie ca indivizii să reacţioneze într-o manieră raţională. Mihail Manoilescu consideră clasa socială un grup care durează peste generaţii păstrându-şi constante anumite caractere economice. demonstrează persistenţa claselor sociale. Pentru trecerea unei clase economice în clasă socială. Pentru ca o clasă economică să devină clasă socială. care pot aparţine din punct de vedere economic unor clase diferite. Autorul admite existenţa antagonismelor de clasă care generează în anumite conjuncturi conştiiţa de clasă. Bourdieu şi Wacquant deplâng renunţarea la o serie de concepte. 98 . b) pe plan economic. Petre Andrei şi Mihail Manoilescu. proprie claselor este stratificarea ierarhică. deci. aceasta. bani. status-ul la prestigiu iar clasa la economic. slăbirea conflictualităţii dintre clase şi diminuarea conştiinţei de clasă. mod comun de a fi şi a simţi. Ordinea de status se referă la prestigiu şi presupune o viaţă comunitară continuă şi un minimum de consens cu privire la anumite norme şi valori. identifică burghezia capitalistă (clasa superioară). limbaj specific. clasele sociale presupun o situaţie comună. Proprietatea este o relaţie socială şi. În acest sens. stil de viaţă şi pattern-uri instituţionale. Madgearu recunoaşte existenţa luptei de clasă. clasele se originează în repartiţia inegală a averii şi a venitului. printre care şi cel de clasă socială. chiar dacă este dificil de stabilit indicatorii necesari măsurării inegalităţilor iar datele statistice în acest sens pot fi insuficiente. fără ca acestea să fie singurele caracteristici ale unei clase sociale. clasele sunt o comunitate de interese izvorâte din formaţiunea economică existentă la un moment dat. În acest sens. Clasa este în mod esenţial un mod de viaţă.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii materiale. Pentru „timpurile noi” (societatea românească interbelică). proprietatea asigură continuitatea unei clase dar ideea de clasă socială nu se reduce la ideea de proprietate. respectiv ţăranii cu pământ. componentele stratificării fiind considerate a fi clasa. interese comune. Pentru definirea claselor sociale. între clase putând exista diferite raporturi. Clasa socială este un produs al interacţiunii claselor economice. ideea era suţinută de: a) difuziunea puterii şi de destructurarea comportamentelor politice în straturile sociale. de existenţa unor indivizi care nu corespund clar nici unui sistem de clase. ideea de clasă evocă şi implică o funcţie naţională proprie. Dacă Weber delimitează structura de clasă de structura de status. înseamnă cunoaşterea intereselor proprii specifice şi a antagonismelor existente.„succesiunea generaţiilor”. să conştientizeze contrastele dintre şansele de viaţă ca rezultat al unui mod de distribuţie a proprietăţii sau ca rezultat al structurării ordinii economice. Conştiinţa de clasă este un determinant al clasei. Ideea dispariţiei claselor sociale a fost exprimată pentru prima dată de Robert Nisbet în deceniul şase al secolului trecut. pentru fiecare dintre ei. analiza claselor sociale este integrată analizei formării şi evoluţiei capitalismului românesc. Cu toate dificultăţile şi limitele. mai sunt necesare condiţii culturale şi ideologice. elevarea nivelului de viaţă şi de consum care duce la dispariţia straturilor clar reperabile. clasa este abordată din perspectiva explicită a stratificării. Clasele economice sunt reuniuni de indivizi în raport cu şansele lor de a dispune de bunuri materiale şi servicii. meseriaşii şi comercianţii (clasa mijlocie) şi proletariatul (clasa de jos). ocupaţie şi educaţie. Madgearu. raporturi şi condiţii de viaţă identice sau asemănătoare.Andrei admite inegalitatea claselor iar lupta de clasă nu este un principiu absolut. apartenenţa la o clasă fiind determinată de naştere. spre exemplu. Ierarhia status-urilor se întemeiază pe judecăţi de valoare făcute de membrii comunităţii. membrii săi să aibă anumite reprezentări colective şi conştiinţă de clasă. un grup poate fi definit ca o clasă numai prin raportare la celelalte grupuri sociale. micii burghezi. sociale şi psihologice. bogăţia nu creează singură 97 clasele dar ajută la transformarea lor. o clasă economică poate deveni o clasă socială dacă permite mobilitatea membrilor ei (între clase economice şi între generaţii). creşterea mobilităţii şi implicit slăbirea structurării claselor. status-ul şi grupul: grupul trimite la putere. fiecare clasă fiind supusă continuu transformărilor atât în structura sa proprie cât şi în raporturile cu celelalte clase. Prin urmare avem de-a face cu micşorarea inegalităţilor economice şi educaţionale. * Punctele de vedere româneşti semnificative cu privire la clasele sociale din prima jumătate a secolului XX aparţin lui Virgil Madgearu. La V. clasa socială este un strat de oameni cu o poziţie similară într-un continuum de status social. slăbirea frontierelor sociale. Dar clasele sociale nu sunt simple grupări de status. cercetările efectuate în Franţa. Pentru Petre Andrei. dar cu o importanţă mai mcă decât ceilalţi determinanţi. În prezent. pe plan mondial este prezentă ideea dispariţiei claselor sociale. Proprietatea este criteriul fundamental de definire a claselor economice care nu trebuie reduse la mărimea acesteia sau la modurile în care se obţin veniturile. Răspunsul dat acestui punct de vedere este acela că există încă inegalitate economică semnificativă. La alţi autori. la rândul ei.

90. deşi diferenţele sunt atenuate de micşorarea limitei maxime de proprietate admise. Trecerea la comunism a fost diferenţiată de la ţară la ţară. 9%). Primul instrument de formare a noii structuri de clasă a fost etatizarea vieţii economice. a avut loc mai întîi transformarea structurii proprietăţii private agrare. tehnicieni. Aceasta s-a format atât ca urmare a măsurilor economice care au fost luate dar şi prin impunerea fermă a unui deziderat ideologic care includea şi o anumită structură de clasă: trebuia desfiinţat regimul burghezo-moşieresc. ambele în forme specifice perioadei comuniste. conştient. 2) stratul cel mai numeros al ţăranilor cooperatori. trebuia distrusă vechea structură de clasă constituită din clase exploatatoare şi clase exploatate. începînd cu anul 1945. iar în noua societate trebuia să existe două clase. România face parte din categoria ţărilor cu sistem comunist de ”ocupaţie” în care a fost implementat modelul stalinist. Prin urmare. acest strat este „chiaburimea roşie” şi constituie produsul specific al agriculturii comunizate. cel puţin în punctele sale esenţiale. a fost distrus primul fundament al vechii structuri de clasă. prin căile de trecere. În al treilea rând. În anul 1948 au fost înfiinţate Staţiunile de Maşini şi Tractoare. Exista o structură de clasă corespunzătoare stadiului de dezvoltare economico-socială: burghezie. populaţia ocupată în sectorul socialist din agricultură reprezenta în anul 1950 – 4. s-a format o anumită diferenţiere şi în cadrul ţărănimii „cooperatiste”. a fost însoţit de o scădere numerică datorită dezvoltării sectorului industrial şi a atragerii de forţă. implicit pentru structura sa de clasă. ingineri. măsurile luate în agricultură erau fundamentale pentru noul regim.3% iar în anul 1960. Naţionalizarea principalelor întreprinderi industriale. respectiv burghezia. clasă mijlocie. Precizăm că folosim termenul de burghezie în accepţiunea lui M. iar în martie 1949 s-a hotărât începutul procesului de „colectivizare” a 99 agriculturii. respectiv „ţărănimea cooperatistă”. din totalul populaţiei ocupate. De aceea esenţa unică a regimului comunist a permis şi existenţa unor particularităţi ale ţărilor cu regim comunist. ţărănime şi proletariat. care a devenit în fapt predominant lipsită de proprietate şi o forţă de muncă necalificată şi executantă. Prin reforma agrară din anul 1945 s-a limitat proprietatea la 50ha. în particularităţile perioadei anterioare comunismului şi în particularităţile fiecărui regim se originează astăzi majoritatea diferenţierilor dintre fostele ţari comuniste. toate măsurile care au fost luate au avut o anumită coerenţă. respectiv clasa muncitoare (cu rol conducător) şi ţărănimea devenită ulterior „cooperatistă”. A continuat să existe un strat de proprietari agicoli individuali (cca.1%.8% respectiv 1. structura de clasă a perioadei post comuniste se formează pe baza structurii de clasă preluată de la perioada comunistă. miniere. Manolescu. datorită exemplului altora şi ca efect al “proprietăţii nimănui” care era de fapt CAP-ul. în România. din structura de clasă dispar aşa-zişii moşieri dar persistă stratificarea corespunzătoare noii structuri a proprietăţii. de asigurări şi transport la 11 iunie 1948 este începutul desfiinţării proprietăţii private în industrie şi întregeşte procesul dispariţiei unei clase sociale. omogene. După preluarea deplină a puterii de către cominişti în anul 1947. În al doilea rând. desfiinţând proprietatea privată. Înainte de instaurarea comunismului. executanţi şi deresponsabilizaţi. După finalizarea procesului de comunizare a agriculturii se apreciază formarea la sate a unei noi clase sociale. Formarea structurii de clasă comunistă a fost un proces dirijat. apoi transformarea naturii proprietăţii agricole şi reorganizarea agriculturii pe bazele noii structuri a proprietăţii agrare în care proprietatea „cooperatistă” era predominantă. lor li s-a adăugat personalul calificat din agricultură. trebuia desfiinţată exploatarea bazată pe proprietatea privată inegal distribuită. respectiv funcţionari. În particularităţile trecerii la comunism. prin specificul fiecărei ţari. existau patru segmente de populaţie a căror existenţă se desfăşura pe baza agriculturii şi care domiciliau în mediul rural: 1) ţăranii cu gospodărie individuală. unul dintre acestea a fost crearea unei noi structuri de clasă. Procesul de transformare a clasei ţărăneşti. respectiv formarea Cooperativelor Agricole de Producţie. s-au constituit două straturi: 1) stratul cel mai numeros al lucrătorilor agricoli necalificaţi. În realitate situţia era mai nuanţată. cea mai numeroasă fiind ţarănimea. care lucrau în cadrul Staţiunilor de Maşini şi Tractoare. 2) stratul celor cu anumite răspunderi organizatorice care s-au folosit de ele pentru aşi însuşi din producţia CAP-ului o parte mult mai mare decat li se cuvenea. medici veterinari. care considera burghezia ca fiind stăpâna instrumentelor de muncă şi organizarea activităţii economice naţionale şi 100 .CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Analiza perioadei comuniste serveşte analizei temeinice a perioadei postcomuniste din perspectiva structurii de clasă.4 milioane ha). România era o ţară predominant agrară dar cu o industrie care începuse să se formeze la sfârşitul secolului XIX şi să se dezvolte în perioada interbelică. Fiind o ţară majoritar agrară. 4) muncitorii de pe maşinile agricole. Treptat şi reprezentanţii stratului cel mai numeros au învăţat să obţină mai mult sau mai puţin incorect un surplus de produse (prin furturi şi aranjamente) constrânşi de insuficienţa produselor obţinute prin munca lor. 3) muncitorii agricoli care trăiau din munca în Întreprinderile Agricole de Stat. În limbajul specific perioadei. prin perioadă şi context internaţional. expropriindu-se proprietăţile de peste 50ha (18.

Corelat cu tipul de proprietate. Eterogenă profesional. Atelierele meşteşugăreşti şi mica industrie particulară sunt evidenţiate în statisticile oficiale în primele două decenii de comunism (cu scăderea considerabilă a sectorului). 101 Se poate concluziona că în jurul anilor 1960 – 1965 se formase structura de clasă specifică regimului comunist prin desfiinţarea proprietaţii private şi prin corelarea marimii şi diferenţei dintre salarii. O perspectivă din care poate fi abordată structura de clasă este relaţia structură de clasă– modernizare. dar specificitatea acesteia a fost mai puţin analizată ştiinţific prin comparaţie explicită cu modernizarea specifică altor sisteme politice. O situaţie asemănătoare se înregistrează la comerţ. burghezia controlează toate sectoarele vieţii economice. marii industraşi. naţionalizările nu au fost făcute din necesităţi de eficientizare sau de dezvoltare ci din raţiuni ideologice. La aceste considerente se mai poate adăuga analiza dezvoltării diferitelor sectoare economice (mai ales serviciile dar şi agricultura si industria) pentru a ne da seama de stadiul de modernizare a societăţii româneşti din perioada comunistă. implicit. pe măsura integrării marii proprietăţi agricole în capitalism. s-a consolidat structura de clasă corespunzătoare ideologiei şi impusă încă de la începutul regimului comunist. este efect al modernizării în general şi al celei româneşti în special (inclusiv în perioada comunistă).CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii mai ales a producţiei de orice fel. atenţia foarte redusă acordată aşa-zisului sector cooperatist şi concentrarea pe extensia sectorului de stat.7 în industrie. Există în mod cert modernizarea specifică “socialismului real”. configuraţia structurii de clasă din perioada comunistă a pornit de la un deziderat ideologic care a fost pus în practică prin măsuri de forţă. Structura de clasă a României din perioada regimului comunist nu este rezultatul dezvoltării şi modernizării ci s-a format înainte de a începe propriu-zis dezvoltarea şi modernizarea cu specific comunist. Iar configuraţia sructurii de clasă a fost controlată pe toată durata regimului comunist. Un alt segment de populaţie care a fost supus transformării (unele straturi aparţinând de proletariat. Cu toate dificultatea identificării lor cu exactitate. Iar acolo unde 102 . în opnia lui Manolescu. pentru ca apoi să dispară din statisticile oficiale. Despre perioada comunistă s-a spus şi se mai spune şi astăzi că a fost o perioadă de modernizare şi. erau aproximativ 22. naţionalizarea din iunie 1948. marii comercianţi. din care 640. este un obiectiv al politicii într-un stat cu regim comunist. marii proprietari de pământ nu au mai fost o clasă distinctă.9 mii de muncitori. În sectorul cooperatist de fapt toţi cei ce lucrau erau lipsiţi de proprietate.000 de pseudoburghezi care completează şi ajută pe burghezii propriu-zişi. Omogenizarea este o componentă intrinsecă a ideologiei comuniste. integrându-se în burghezie. Burghezii propriuzişi erau. Abordarea modernizării în perioada regimului comunist a fost simplificată prin reducerea acesteia numai la anumite aspecte. În acest context nici interesele nu se deosebeau semnificativ de interesele celor ce lucrau în sectorul de stat. marii proprietari rurali. Formarea şi dezvoltarea rapidă şi forţată a industriei socialiste a dus la formarea principalei clase a comunismului – clasa muncitoare. rezultatele muncii lor nu erau expresia modului în care “au condus afacerea”. În 1950 în România erau înregistraţi 1. nu aveau iniţiativă economică.222.084. respectiv creşterea numerică a clasei muncitoare (ca urmare a industrializării forţate) şi reducerea numerică a ţărănimii. ca şi celelalte naţionalizări care au urmat (în alte domenii). Intervenţia prin dimensiunea economică în sensul de mai sus a fost întregită de propaganda regimului pentru care nu existau decât două clase (clasa muncitoare şi ţărănimea cooperatistă) şi pătura intelectualităţii. au avut ca efect şi ditrugerea clasei mijlocii.4 mii în industrie. investiţiile realizate oglindesc dispariţia proprietăţii private în sectorul economic şi reducerea ei drastică la domeniul strict al vieţii personale. Iar această consolidare s-a realizat şi sub forma unei reaşezări numerice. este necesară analiza fenomenului de omogenizare/diferenţiere şi relaţiile dintre clase. Revenind la perioada instaurării comunismului în România. fiind simpli executanţi ca şi cei din sectorul de stat. Prin dezvoltare şi modernizare. altele de clasa mijlocie) au fost muncitorii din mica industrie şi meşteşugarii. În România. care în mai puţin de un deceniu şi jumătate devine în totalitate “comerţ socialist” format din “comerţ de stat” şi “comerţ cooperatist”. structura de clasă este expresia stadiului de modernitate al societăţii româneşti.171.500 de burghezi propriu-zişi. Politica salarială a statului comunist a ţinut sub control nivelul retribuţiilor şi mai ales diferenţele dintre acestea. Pentru ilustrarea specificităţii de clasă în perioada comunistă. în 1985 numărul total al muncitorilor ajunge la 6. din care 3. Regimul comunist şi-a configurat mai întâi structura de clasă (dorită) înainte de a începe dezvoltarea şi modernizarea: au dispărut clasele sociale sau segmente ale acestora într-o singură zi printro hotărâre a unei plenare a partidului comunist. alături de ei mai existau aproximativ 100. rentierii şi proprietarii de imobile urbane precum şi inginerii şi economiştii care exercitau funcţiuni economice private.Fără a intra în detaliul analizei modernizării în general şi a celei româneşti în special(inclusiv în perioada comunistă) voi face cateva consideraţii cu privire la modernizarea din perioada comunistă şi relaţia cu structura de clasă din aceeaşi perioadă. în România. bancherii. Manolescu apreciază că în 1941.4 mii.

ţinute în frâu. clasa muncitoare are rolul conducător. sentimentul că soarta personală depinde de clasa căreia îi aparţii nu putea exista. iar restul populaţiei era în cea mai mare parte salariată a statului. Diferă şi evaluarea modalităţilor de tranziţie la capitalism pe care le adoptă fostele ţări comuniste: „tranziţie prin imitaţie”. acţiunea tuturor claselor.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii regimul comunist a îmbrăcat forme extreme (cum a fost cazul României). Înainte de instaurarea regimului comunist. Societatea nu mai are acum clase sociale opuse. ţăranii s-au transformat într-o masă de lucrători agricoli şi erau “retribuiţi” după numărul de zile-muncă. După instaurarea noului regim . nimeni cu simţul responsabilităţii nu poate afirma că în România exista la instautarea comunismului un asemenea sentiment decât poate pentru câteva zeci sau sute de persoane. Ţinta acestei uriaşe schimbări sociale este pentru unii capitalismul. aşa cum remarcau analiştii perioadei. nici măcar la finalul regimului nu au fost puse în discuţie relaţiile dintre clase. categoriilor şi grupurilor sociale este convergentă. respectiv până în anii 1964 şi pentru intervalul 1964-1989. revendicări economice specifice unor clase sau alte probleme de fond ale organizării sistemului. fară convingerea tuturor indivizilor că într-adevăr aşa este. a intelectualităţii şi a celorlalte categorii sociale muncitoare”. În ceea ce priveşte necesitatea violenţei pentru obţinerea de avantaje sau rezultate necesare concurenţei dintre grupuri. nu avea conştiinţă de clasă. extinderea condiţiilor de locuit la bloc în mediul urban şi oferta de produse cu un sortiment redus au contribuit la accentuarea omogenizării şi nu a diferenţierii. Au existat şi fenomene reale de diferenţiere dar acestea au fost permanent controlate. „capitalism prin proiect”. mărimea salariilor a fost controlată. Referitor la necesitatea ca indivizii să se simtă legaţi mai mult de clasă decât de comunitatea naţională. „dependenţă de trecut”. chiar şi la începuturile edificării comunismului. desăvârşire care a continuat până în anul 1970 când a început “făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate”. exista un conflict fundamental? Exista un interes identificabil pentru fiecare clasă? Pentru România raspunsul se cere dat cu referire explicită la cele două intervale de timp. sociale şi economice ale vechiului regim în numele mai ales al clasei muncitoare. „capitalisme de peroferie” ş. respectiv formarea unui strat de indivizi cu funcţii de conducere. nici pentru reprezentanţii clasei muncitoare (în ciuda unor acţiuni greviste ale 103 acestora) nici la nivelul ţărănimii. După instaurarea regimului comunist între clasele specifice nu exista o rivalitate pe fond economic. Postcomunismul şi restructurarea de clasă în România Analiza şi interpretarea transformărilor postcomuniste a generat dezbateri şi emiterea unor puncte de vedere. „dependenţă de cale”. se întăreşte concordanţa de interese fundamentale dintre clase şi categorii. Regimul comunist a introdus în România în circuitul discursului politic pentru “mase” ceea ce altă dată era mai degrabă o problemă a teoriticienilor. oricum diferenţierea nu putea sa crească atât timp cât proprietatea privată fusese desfiinţată. Fundamentul teoretic era abordarea conflictualistă a relaţiilor dintre clase specifică marxismului. asa cum stabilea ideologia specifică. clasei muncitoare şi ţărănimii le-a fost inoculată ideea că ameliorarea soartei lor depindea exclusiv de modificarea organizării sociale prin metode violente. cu responsabilităţi politice care se diferenţiau de restul societăţii cel puţin prin accesul nelimitat la bunuri şi servicii. respectiv ideea luptei de clasă. Denumirea perioadei este diferită de la autori la autori: „societăţi postcomuniste”. Pentru instaurarea regimului comunist nu s-a dus nici o luptă şi soarta fiecărui individ a depins de clasa căreia îi aparţinea din perspectiva claselor favorizate de comunism şi a claselor declarate de comunism ca fiind „duşmani”. omogenizarea este mult mai vizibilă atât din punctul de vedere al obiectivelor politicii cât şi din punctul de vedere al faptului real. Dincolo de aceste formulări (oficiale şi ale sociologilor) se impun câteva întrebări: între clasele societăţii de tip comunist. După consolidarea regimului comunist prin facilitarea trecerii de la clasa ţărănească la clasa muncitoare şi la intelectualitate. drept condiţie a existenţei luptei de clasă. care. „capitalism postcomunist”. II. prin accederea la situaţii şi poziţii de vârf. „dependenţă de viitor”. Despre acest strat nu s-a putut vorbi decât după căderea regimului comunist. dar nu acestea din urmă au instaurat comunismul în România ci au fost doar instrumente ale noului regim. Faptul că s-a aflat întro poziţie privilegiată s-a văzut în perioada postcomunistă. s-a considerat ca s-a intrat în faza desăvîrşirii construcţei socialismului. în jurul anului 1960. la ceea ce producea “poporul”. în România regimul comunist nu a fost instaurat prin violenţă împotrivă de acest tip iar după instaurarea acestuia autorităţile au folosit forme specifice de violenţă împotriva unor clase şi categorii sociale pentru distrugerea structurilor politice. nu se ajunsese la situaţia ca indivizii să considere că soarta lor depinde de clasa căreia îi aparţine. 104 . a ţărănimii. Nivelul de educaţie şi ocupaţia asigurau însă un anume grad de diferenţiere. a. se afirma “unitatea indisolubilă a clasei muncitoare. În timpul regimului comunist nu s-a vorbit însă (şi nu s-a scris) despre fenomenul diferenţierii specific comunist. Când regimul a fost realmente consolidat.

România a rămas cu un grad înalt de etatism şi de dirijism. Analiza modului de formare a capitalismului pleacă de la forma clasică de tranziţie de la feudalism la capitalism şi de la afrmarea dinamicii diferite a naşterii capitalismului după comunism. Imediat după căderea regimului comunist obiectivul transformărilor a fost confuz. directori ai intreprinderiloe aconomice.a treia cale. specialişti cu studii superioare şi intelectuali care care nu avuseseră funcţii de conducere şi politice semnificative sau deloc. În opinia unor analişti. România nu a cunoscut etapa socialismului reformat. S-a format o nouă clasă politică formată din membrii fostei nomenclaturi comuniste de rang doitrei. achiziţionarea sa şi implicit generarea inegalităţilor economice au fost evidente mai ales în Ungaria şi Polonia. în spaţiul postcomunist există fie „capitalism fără capitalişti” fie „capitalişti fără capitalism”. creşterea rolului capitalului economic şi „formarea unei mici burghezii socialiste cu care birocraţia de stat ajunge la un modus vivendi”. comune tuturor statelor cu regim comunist cât şi particularităţile acestuia din fiecare ţară. În unele abordări. respectiv încercările sau non-încercările de reformare a „socialismului real” şi rolul anumitor elite în acest sens. de redefinire a socialismului. precum şi reprezentanţi ai vechilor partide istorice din perioada anterioară regimului comunist. Pentru identificarea structurii de clasă din România de astăzi trebuie pornit de la consideraţii de ordin teoretic adaptate la societatea românească de astăzi. de „raţionalizare a economiei redistributive” a eşuat în Europa Centrală au rămas economia secundară. Alături de importanţa trăsăturilor comune. iar 105 puţinii intelectuali disidenţi nu s-au manifestat prin acţiuni de anvergură şi consecvente cu efect de cădere a regimului comunist. socialismul reformat fiind o etapă în istoria comunistă a acestor ţări din anii 1960-1989. deşi la nivel declarativ se doreşte peste tot o aconomie de piaţă performantă şi democraţie. Este analizat rolul particularităţilor trecutului precomunist. Transformările postcomuniste în relaţie cu naţionalul sunt abordate fie prin minimalizarea naţionalului. Modelele de traziţie postcomuniste imaginate de tehnocraţi şi oameni politici s-au diferenţiat şi după ritmul lor: terapie de şoc sau terapie graduală. Rezultatul cu nuanţe diferite şi cu particularităţi semnificative. elita tehnocrată nu s-a evidenţiat prin acţiuni reformatoare. În Europa de Est. a orientărilor ideologice semnificative. Alături de trecut elementele prezentului au un rol hotărîtor în configuraţia postcomunismului: capacitatea clasei politice de a construi modele eficiente de transformare. posibilitatea angajării în activităţi specifice pieţei. Pentru postcomunism şi formele sale de evoluţie o importanţă covârşitoare o are comunismul atât prin trăsăturile sale esenţiale. În perioada imediat următoare căderii regimului comunist nu au existat proiecte teoretice coerente şi credibile pentru transformarea societăţii. În perioada regimului comunist a existat un înalt grad de etatism şi dirijism.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii pentru alţii . Pentru analiza structurii de clasă au importanţă două caracteristici fundamentale ale comunismului: 1) socializarea proprietăţii. Deşi proiectul reformist. în modalităţi diferite şi se desfăşoară în contexte interne specifice. „noii agenţi” localizaţi între o mică burghezie şi proletariatul clasic. a stadiului de dezvoltare a capitalismului în momentul instaurării comunismului. inclusiv în România. 2) rolul primordial al capitalismului politic. elitele au avut o importanţă foarte mare în procesul de transformare postcomunistă. Adoptarea uneia sau a alteia diferenţiază atât partidele din interiorul fiecărei ţări cât şi ţările între ele. Clasa socială este una din formele de expresie ale stratificării sociale şi se formează ca urmare a faptului că în societate există inegalitate. esenţiale ale comunismului. rolul elitelor culturale şi predispoziţia populaţiei de a înţelege şi de a accepta modelele propuse. a relaţiilor de clasă şi a forţelor globale transformatoare. Creşterea rolului capitalului economic. 2) dorinţa de integrare în Uniunea Europeană. în general s-a dovedit că exista la nivelul unei părţi însemnate a populaţiei o puternică internalizare a normelor şi valorilor comuniste. Transformarea societăţilor după căderea regimurilor comuniste a început în momente diferite (deşi probabil istoria va consemna anul 1989 ca anul căderii comunismului). În procesul de transformare postcomunistă România are anumite particularităţi. Pe de altă parte integrarea în Uniunea Europeană va aduce o uniformizare din acest punct de vedere. diferenţiere şi ierarhizare. Consecinţa a fost formarea „economiei secundare. Nici populaţia nu a fost pregătită pentru transformările care au urmat. fie printr-o concentrare pe originile naţionale diferite ale colapsului comunist. După unele încercări timide de deschidere din anii 1965-1970. în alte abordări este respinsă supraestimarea importanţei elitelor în dauna analizei acumulării de capital. În Europa Centrală s-au făcut de timpuriu încercări de reformare. Treptat confuzia şi nehotărîrea clasei politice s-au diminuat sub presiunea a doi factori: 1) situaţia reală din economie şi scăderea accentuată a nivelului de trai. cei ce aspiraseră să intre în vechea nomenclatură de partid şi care aveau funcţii minore în organizaţiile locale de partid. 106 . Promotoarea reformării sistemului a fost elita tehnocrată care ulterior s-a aliat cu intelectualii lideri de opinie şi cu dizidenţii pentru căderea sistemului. au o mare importanţă pentru postcomunism şi structura sa de clasă particularităţile comunismui din fiecare ţară fostă comunistă.

de asigurări. au avut loc pe trei direcţii principale: a) schimbări de volum şi de pondere a unor ocupaţii. concomitent ponderea salariaţilor din sectorul public a scăzut de la 835 în anul 1995 la 47% în anul 2003. Repartiţia proprietăţii private este un element cheie în structurarea noilor inegalităţi ce fundamentează noua structură de clasă. educaţie.pentru alţii. lucrător familia şi patron. astăzi. ca urmare a reducerii activităţii în unele domenii şi a apariţiei unor sectoare de activităţi. De fapt.a. iar agricultura a atras mai multa persoane comparativ cu perioada anterioară datorită retrocedării pământurilor agricole. stil de viaţă. se alătură proprietăţii în determinarea structurii de clasă. lipsa posibilităţii de dobândire de proprietate pentru o mare parte a populaţiei. tranzacţii imobiliare ş. Pentru diferenţierea claselor sociale la criteriul economic se adaugă ocupaţia. scăderea la jumătate a populaţiei ocupate în industrie şi construcţii. după cum nici dimensiunea economică în general nu este unicul criteriu de definire şi diferenţiere a claselor sociale. educaţia. Întoarcerea nu este însă totală căci alte fenomene. proces care poate duce la dispariţia unor clase şi la apariţia altora în anumite perioade istorice. resimţită de indivizii care o compun. Structura populaţiei ocupate după statutul profesional este diferenţiată de la o activitate la alta a economiei: lucrătorii pe cont propriu au cea mai mare pondere în agicultură (48 %).CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Clasa socială are o dimensiune economică dar nu se reduce la acesta. din poziţia pe piaţa capitalistă şi/sau din situaţia moştenită. b) diferenţieri în ceea ce priveşte repartiţia proprietăţii private. Insist asupra sublinierii că proprietatea este componentă a dimensiunii economice a clasei sociale dar nu este unicul criteriu economic de definire şi diferenţiere a claselor sociale. Schimbările ocupaţionale. mentalităţile. Expresie a dezvoltării sectorului privat este şi creşterea ponderii salariaţilor din acest sector: în 1995 ponderea salariaţilor din sectorul privat era de 12%. a înregistrat o creştere constantă dar modestă. Proprietatea privată determină schimbarea caracteristicilor vechilor clase sociale şi formarea unor noi clase. patronii sunt prezenţi mai nales în comerţ (8%) şi în reţeaua de hoteluri şi restaurante (peste 4%) iar salariaţii sunt prezenţi în proporţie de 82% în comerţ şi peste 90% în celelate domenii de activitate. au efecte directe asupra restructurării de clasă cel puţin prin reducerea numerică a unor clase sociale şi formarea unor segmente ale unor (noi) clase sociale. mă refer la: a) schimbarea naturii proprietăţii şi implicaţiiele asupra rerstructurării de clasă. ocuparea unei părţi a populaţiei în noi domenii de activitate. Clasa socială înseamnă durată şi continuitate peste generaţii. Toate aceste fenomene au determinat modificări ale structurii populaţiei ocupate: creşterea populaţiei ocupate în agricultură. ea fiind mult mai complexă decît gruparea după criterii economice. menţinerea în posesie a proprietăţii dobândite în mare parte prin retrocedări după căderea comunismului . aşa cum s-a format în ţările comuniste din Europa Centrală. au apărut noi domenii de activităţi (financiar-bancar. În România postcomunistă industria şi-a redus drastic acvitatea. când menţionez proprietatea în analiza restructurării de clasă din România postcomunistă. Pe ansamblul ţării este semnificativ faptul că predomină salariaţii (cu o scădere constantă dar moderată a ponderii lor) iar ponderea persoanelor cu statut profesional specific unei economii de piaţă (chiar şi în formare). în anul 2003 ponderea acestora ajunsese la aproape 40% din totalul salariaţilor. chiar dacă toate clasele se află într-un proces permanent de transformare în interiorul lor şi în relaţiile cu alte clase. În România. cu efect asupra restructurării de clasă. respectiv lucrător pe cont propriu. Clasa socială înseamnă şi şanse de viaţă specifice. limbaj şi forme de expresie proprii. lipsei de mecanizare pe micile proprietăţi. Fenomenul fundamental cu implicaţii în restructurarea de clasă în perioada post-comunistă este schimbarea naturii proprietăţii.). Clasa socială este conştientizată. În România shimbarea naturii proprietăţii are efecte profunde şi vizibile datorită faptului că nu s-a dezvoltat în perioada comunistă o economie secundară ca precursoare a economiei de piaţă postcomuniste. c) o nouă structură ocupaţională în cadrul ocupaţiilor. stilul de viaţă.pentru unii. Criteriile economice de diferenţiere sunt veniturile. În România de astăzi sunt caracteristice acumularea de proprietate . indivizii aparţinând unei clase se văd şi se tratează ca egali. Modificările structurii populaţiei ocupate. specifice societăţii capitaliste dezvoltate. nu se poate vorbi despre diminuarea rolului proprietăţii în structura de clasă şi din acest punct de vedere ne întoarcem la o fază a capitalismului 107 pe care societăţile occidentale dezvoltate au depăşit-o. b) schimbări în conţinutul diferitelor ocupaţii şi a modului lor de exercitare. În acestă perioadă are loc trecerea de la o societate cu socializare cvasitotală a proprietăţii la o societate în care proprietatea privată îşi recaştigă importanţa. migraţiei spre sate a unei părţi din disponibilizaţii din industrie construcţii şi ale domenii şi datorită insuficienţei locurilor de muncă din mediul urban. Shimbările în statutul profesional sunt consecinţa directă a schimbării naturii proprietăţii şi au efect direct asupra restructurării de clasă. proprietatea şi averea (acumulările). sistemul de valori. Pentru societatea românească cea mai semnificativă schimbare o reprezintă scăderea numerică a muncitorilor în general şi a muncitorilor din industrie 108 . şanse care rezultă din ocupaţie. relaţia tipuri de proprietate-ocupaţiiclase sociale.

Între inegalităţi. nevoia de eficientizare a activităţilor. De aici şi prima comparare cu prima formare a capitalismului. societăţi comerciale etc. este mai rar formulată ideea explicită că în România. cu populaţia ocupată pe sectoare de activitate. concomitent cu scăderea ponderii studenţilor la specializările tehnice. alături de componentele noi care se formează. inclusiv cele referitoare la clasele sociale. Din perspectiva analizei restructurării de clasă este importantă însă identificarea grupării persoanelor cu venituri exclusive sau predominante din libera iniţiativă şi din proprietate. 5) firme. Nu în ultimul rînd. Integrarea în Uniunea Europeană are un rol important în formarea capitalismului postcomunist. comparare care generează analize şi dispute. inegalităţile economice sunt fenomenul cu impactul social cel mai mare şi. Inegalităţile salariale care s-au produs au generat repoziţionarea salariaţilor între ei şi a lor în general în raport cu celelalte categorii de populaţie grupate după statutul profesional.a. ca şi în celelalte foste ţări comuniste din Europa. pe grupe de ocupaţii şi în funcţie de statutul profesional) şi de semnificaţia diferitelor surse de venit cu relevanţă la nivelul restructurării de clasă. creşterea reţelei de unităţi şi a populaţiei şcolare corespunzătoare pentru calificări postliceale şi superioare. cum se îndeplinesc îndatoririle şi cum se solicită privilegiile. Schimbările din structura profesională presupun apariţia de noi profesii şi interesul diferenţiat pentru profesii în funcţie de cererea de pe piaţa muncii şi retribuirea lor.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii în special. inegalitatea de acumulare este inegalitatea de avere. Inegalităţile de acumulare au ca sursă atît inegalităţile de venituri cât şi cele ce derivă din moştenire. bijuterii de valoare ş. Când spun inegalităţi economice am în vedere trei tipuri de inegalităţi: 1) inegalităţi de venituri. 2) inegalităţi de proprietate. ponderea veniturilor din libera iniţiativă nu este semnificativă iar proprietatea are un rol modest în furnizarea veniturilor („Calitatea Vieţii în Romînia. respectiv clasa muncitoare şi ţărănimea. în perioada comunistă politica salarială a avut la 109 bază ideea menţinerii unor diferenţe minime între salarii. pămînt arabil. veniturilor din proprietăţi şi veniturilor din activitatea de întreprinzător. 3) inegalităţi de acumulare. 3) alte bunuri de valoare (opere de artă. În analiza inegalităţii de venituri trebuie să se pornească de la sursa veniturilor (în corelaţie cu populaţia activă/populaţia inactivă. dar nici acest fapt nu va anula particularităţile. inegalităţile economice care s-au format după 1989 contribuie la formarea unei noi structuri de clasă şi la repoziţionarea indivizilor în cadrul noii structuri de clasă în formare. dimensiune fundamentală a restructurării de clasă. Editura Expert”. păduri. vehiculată în presă. se produce paralel cu dobândirea unei noi identităţi la ţărănime şi cu o profundă criză de identitate încă în desfăşurare la clasa muncitoare. 4) cont în bancă. 2) casă. inegalitatea de acumulare este un alt tip de inegalitate economică care contribuie la stratificarea de clasă. cel puţin aceasta este caracterizarea celor mai mulţi cercetători. Repoziţionarea vechilor clase. Nu în ultimul rând. juridice şi universitar-pedagogice. 2002). vechile clase se repoziţionează. Inegalitatea de acumulare se structurează pe cinci niveluri: 1) bunuri de folosinţă îndelungată. are loc trecerea la capitalism. inclusiv cu referire la structura de clasă specifică capitalismului. O atenţie specială trebuie acordată distribuţiei veniturilor salariale. la nivelul întregii populaţii. După 1989 în România a avut loc accentuarea inegalităţilor. Expresie a acestor fenomene este şi structura elevilor şi a studenţilor pe diferite profile şi grupe de specializări: reducerea populaţiei şcolare şi a reţelei de unităţi din învăţănântul profesional. toate dobândesc 110 . schimbările din structura profesională. distribuţia proprietăţii private în calitate de proprietate privată ca sursă de venit directă sau indirectă. exprimată oficial şi adoptată de majoritatea populaţiei. Atât clasele vachi în transformare cât şi cele noi în formare învaţă noile roluri de clasă. Pe scurt. veniturile provenite din libera iniţiativă cunosc o dinamică lentă. După 1989 România a început tranziţia la democraţie şi economie de piaţă. diversificarea inegalităţilor (după criterii) şi o reconfigurare a inegalităţilor. Proprietatea privată şi tipurile ei. În România postcomunistă concomitent se constituie economia de piaţă şi se produce o restructutare de clasă. Ponderea acestor tipuri de venituri este expresia transformărilor socio-economice. după 1989 s-au mărit deferenţele salariale şi s-a produs o ierarhizare nouă a domeniilor de activitate din perspectiva salarizării. în acelaşi timp. teren intravilan. problemele care se pun sunt atât cele legate de inegalitatea acestora cât şi cele legate de locul lor în structura surselor de venit. dar cred că se impune să nu fim prizonierii pattern-ului vest-european de formare a capitalismului şi a structurii de clasă corespunzătoare. creşterea numărului de studenţi mai ales la specializările economice. În România s-a produs trecerea de la o sociatate salarială de tip comunist la o sociatate de traziţie postcomunistă în care. Schimbările în conţinutul diferitelor ocupaţii şi profesii sunt determinate mai ales de trei factori: schimbările în natura proprietăţii. În cadrul structurii declasă în formare. În ceea ce priveşte salariile. proprietate privată ca expresie a unor venituri şi proprietate privată ca element determinant al stilului de viaţă sunt modalităţi de abordare a proprietăţii private în contextul analizei structurii de clasă. Învaţă care le sunt îndatoririle şi privilegiile. Compararea cu tranziţia de la feudalism la capitalism este un demers ştiinţific interesant.).

creşterea insatisfacţiei şi regretul după regimul trecut. În România. creşterea nivelului de şcolaritate şi apariţia muncitorului navetist. clasa muncitoare. După 1989 a început procesul de disoluţie a vechii clase muncitoreşti din perioada comunistă. creşterea nuvelului de trai al acestora. vechea structură industrială a fost conservată în România. ţărănimea şi clasa de jos. comunicaţii de masă) există un proces de modernizare limitată precum şi o polarizare: pe de o parte extinderea accesului la cunoştinţe (exprimat şi prin creşterea numărului de studenţi). Din punct de vedere intelectual (estinderea cunoştinţelor. tehnologie informatică. Într-o societate în transformare rapidă învăţarea noilor roluri de clasă se produce uneori în contexte confuze iar învăţarea întîmpină dificultăţi. nu este exclusă nici dispariţia acestei clase prin absorbţia ei de alte clase sociale. apariţia unor noi ramuri industriale. ca urmare a declinului în care intră industria şi sectorul construcţiilor . sectorul serviciilor nu s-a dezvoltat. Sectorul 112 . în ţările comuniste (inclusiv în România). evoluţia clasei muncitoare din România a înregistra atît asemănări cît mai ales diferenţe semnificative faţă de clasa muncitoare din Europa de Vest. Din punct de vedere psihologic (schimbare fundamentală a valorilor şi atitudinilor) în societatea românească este prezent un amestec de modern şi nemodern. fără educaţie). de formarea unei industrii performante. Fenomenele diferenţiatoare sunt rezultatul politicii economice specifice unui stat comunist. prin repartizarea forţată la diferite locuri de muncă.unde se găsea cea mai mare parte a muncitorilor . Clasa muncitoare de astăzi este continuatoarea clasei muncitoare din perioada comunistă. creşterea numărului indivizilor cu un nivel de trai scăzut. sociale şi politice. creşterea indivizilor declasaţi. Ponderea mare a populaţiei din medilu rural şi ocuparea ei mai ales cu agricultura (de subzistenţă) este un alt aspect al blocării procesului de modernizare sau de desfăşurare lentă. viitorul acesteia este incert şi depinde de dezvoltarea ţării în general şi în viitor şi de tipul de dezvoltare. De fapt. creşterea semnificativă a femeilor în cadrul muncitorimii. conştiinţa muncitorească a continuat să existe la acceaşi intensitate atunci când în Europa de Vest aceasta era un semn al înapoierii economice. Procesul de disoluţie este anunţat în anii 1991-1992 prin începutul scăderii importanţei şi forţei clasei muncitoare. Sandu). de pătrunderea tehnologiilor înalte şi de dezvoltarea sectorului serviciilor. Lipsa şomajului a fost realizată mai ales prin redistribuirea veniturilor pe ramuri economice. Pe de altă parte. uneori se produc eşecuri în învăţarea noilor roluri şi pot apărea conflicte între noul rol de clasă şi alte roluri. creşterea dacalajului dintre bogaţi şi săraci. apreciez că structura de clasă în formare în România este compusă din: clasa de sus. înzestrarea scăzută cu calculatoare şi utilizarea redusă a internetului. Reducerea drastică a sectorului industrial nu a fost însoţită. prin împiedicarea formării unor segmente ale clasei de mijloc şi prin transformarea lentă a clasei muncitoare (devenită în mare parte pauperă). respectiv confuzie valorică. modernizarea poate produce şi unele efecte negative mai ales atunci când se produce mai rapid şi în primele ei etape. până în prezent. Modernizarea lentă influenţează procesul restructurării de clasă prin menţinerea unei clase ţărăneşti numeroase. Urbanizarea (un alt atribut al modernizării) este blocată în România. Fenomenele comune se referă la deplasarea masivă a ţărănimii spre oraşe şi industrie. printr-o clasă de jos numeroasă (rezultată mai ales din cei fără loc de muncă. Acest fapt va avea consecinţe negative asupra clasei muncitoare în perioada postcomunistă în contextul transformărilor ce au avut loc. Atuci când în Europa de Vest numărul şi importanţa muncitorilor din industrie a scăzut. imposibilitatea satisfacerii aspiraţiilor înalte pentru toţi cei ce le au. În intervalul 1945-1990. în România . numărul şi importanţa muncitorilor din industrie a continuat să crească. Aceste procedee artificiale de ocupare s-au situat pe o bază economică tot mai fragilă începînd cu sfîrşitul anilor ’70. Perioada postcomunistă nu este numai un proces de trecere de la comunism la capitalism ci şi un proces de modernizare sau de „relansare a modernizării” (D. Dificultăţile sunt chiar dramatice acolo unde s-a produs o declasare (cazul clasei muncitoare).CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii treptat atitudini şi aşteptări proprii rolurilor. conservarea clasei muncitoare în forme specifice primei jumătăţi a secolului XX a fost mai evidentă comparativ cu situaţia din ţările Europei Centrale datorită tipului de conducere politică de tip stalinist chiar şi în ultima parte a perioadei comuniste. îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru muncitori. dar fiind în mod evident în desfăşurare procesul de modernizare. de tipul de activităţi economice care se vor consolida. prin creşterea artificială a locurilor de muncă.numărul acestora începe să scadă continuu şi îşi face apariţia şomajul. pe de altă parte creşterea abandonului şcolar la nivelul şcolar obligatoriu. 111 În acest context general socio-economic. fără ocupaţie. Când în Europa de vest noile tehnologii au luat un avînt deosebit. a crescut migraţia oraş-sat iar condiţiile de viaţă din mediul rural sunt încă predominant tradiţionale. Dificultăţile de învăţare a noilor roluri sunt identificabile atât la noile clase în formare cât şi la cele vechi în transformare. clasa de mijloc. indivizi neadaptaţi şi neasimilaţi.ca şi în celelalte state comuniste introducerea noilor tehnologii a stagnat începând cu sfârşitul anilor ’70. răspândirea acestora prin pregătire superioară.

deresponsabilizată. Actuala clasă muncitoare este formată din segmente ale vechii clase muncitoare şi din cei ce au intrat în clasa muncitoare după 1990.S. Ţăranul.). aceasta a avut cel mai mult de suferit după 1989 prin reducerea ei numerică şi prin scăderea nivelului de trai. fiind navetist între sat şi oraş. construcţii etc. Clasa muncitoare de astăzi s-a înnoit cu cei ce au devenit muncitori după 1989 şi mai ales în a doua parte a intervalului postcomunist scurs pînă în prezent. la care se adaugă activităţi ocazionale şi autoconsumul (a cărei sursă o reprezintă terenurile agricole şi gospodăria ţărănească moştenite). respectiv separarea muncii agricole manuale (efectuată de ţăranul propriu-zis) de munca mecanizată (efectuată de”mecanizatori” . Mecanizatorul a fost considerat un segment al clasei muncitoare. ţăranii cooperatori (lucrători manuali). După 1989 are loc procesul de recompunere a clasei ţărăneşti. au fost semnale ale unor relaţii tensionate între muncitori şi patronate. lucrători pe combine etc. care se manifesta ostil faţă de patroni şi capitalism şi care se credea capabilă să răstoarne prin forţă guverne. Numărul straturilor populaţiei rurale variază de la o localitate la alta în funcţie de mărimea acesteia şi de dezvoltarea ei. în egală măsură. Fiecărui tip de proprietate îi corespunde un segmant al celor ce se ocupau cu agricultura: ţăranii cu gospodărie individuală. în aceste stări tensionate s-au manifestat deficienţe ale învăţării noilor roluri de clasă atît 113 pentru muncitori cît şi pentru patroni. au mai lucrat specialişti şi funcţionari. Treptat vor mai intra în clasa ţărănească majoritatea foştilor muncitori navetişti disponibilizaţi şi foşti muncitori din industrie. fucţionari.S. Modul în care au fost recrutaţi în perioada comunistă. Cei ce au fost percepuţi ca ţărani au fost în mod cert ţăranii cooperatori prestatori de muncă manuală şi ţăranii cu gospodărie individuală. meseriaşi.-uri).A.A.A. acest segment nou are comportamente şi atitudini eliberate de nostalgia trecutului. Analiza ţărănimii în perioada postcomunistă obligă la o scurtă incursiune în istoria acestei clase din perioada comunistă. acceptă mai uşor munca în condiţiile economiei de piaţă şi activează predominant în activităţi extraindustriale. dintre acestea din urmă trebuie menţionate în mod special familiile în care femeia era „ţărancă” (lucra în C. nu a putut să absoarbă muncitorii disponibilizaţi din sectorul de stat.tractorişti. în clasa mijlocie. respectiv dialogul şi negocierea. în ţărănime şi în clasa de jos. În agricultura cooperatisră şi de stat. formarea sectorului privat. Dar continuarea procesului de transformări politice şi economice. Din perpectiva familiilor. se mai ocupă cu agricultura. Din perspectiva ocupării cu agricultura. deveniţi şomeri şi care vor opta pentru întoarcerea în localităţile de origine şi pentru ocuparea cu agricultura care le asigură cel puţin hrana. Aceste segmente care recompun ţărănimea nu reprezintă nici totalitatea populaţiei care se ocupă cu agricultura. alături de mucitorul agricol din I.-uri) şi proprietatea de stat (ceea ce făcea parte din I. Sursa principală de venituri pentru membrii clasei muncitoare este salariul. criza economică. constiturea şi punerea în funcţie a macanismalor democratice de dialog social au redus din intensitatea conflictului iar muncitorii s-au văzut în situaţia de a lupta pentru supravieţuire concomitent cu pierderea sentimentului că sunt o forţă de temut. la nivelul percepţiei individuale au un statut incert (dar în mod sigur superior) mecanizatorii. nici totalitatea populaţiei rurale. în agricultură au lucrat familii de ţărani şi familii mixte. În ceea ce priveşte relaţiile cu alte clase nu se pune problema unor relaţii conflictuale. domiciliază în mediul 114 .A.S. segmente ale ei putînd fi astăzi regăsite în actuala clasă muncitoare. imobilă profesional. mecanizatori şi de muncitorii agricoli din I. agricultura era făcută de „ţăranii cu gospodărie individuală”.P) iar capul de familie era muncitor în oraş. expresia segmentării conflictelor şi efectul rezolvării lor prin mijloace specifice democraţiei. a fost singura manifestare de acest tip din perioada postcomunistă: muncitorii se vedeau o forţă. ţăranii cu gospidărie individuală şi mecanizatorii.P. în sens de cultivarea pământului propriu. proprietatea cooperatistă (ceea ce făcea parte din C. În perioada regimului comunist a avut loc segmentarea proprietăţii: proprietatea privată (a ţăranilor „cu gospodărie individuală”). Procesul de adaptare a clasei muncitoare la noua realitate politică.P.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii privat care începe să se dezvolte începând cu anul 1991. dispărând segmentarea după tipul de proprietate. La început răspunsul şi manifestările clasei muncitoare se înscriu în logica conflictului de clasă de tip marxist. intelectuali. Vechea clasă muncitoare intră într-o profundă criză de identitate concomitent cu începutul unui proces de deprivilegiere a ei. pensionari. cum au fost calificaţi. angajaţi şi menţinuţi la locurile de muncă. Răspunsul clasei muncitoare a fost asocierea sindicală şi manifestarea conştiinţei muncitoreşti ca fenomen întîrziat al sfîrşitului secolului XX. în pericol de a-şi pierde privilegiile. economică şi socială a fost şi este dificil. tensiune care a rămas punctuală.A. Clasa muncitoare moştenită de la perioada comunistă a suferit în postcomunism un proces de segmentare. Segmentele principale care constituie noua clasă ţărănească sunt foştii ţărani cooperatori. Cel mai numeros segment era al ţăranilor (lucrători manuali) din C. dar eliminarea sau reducerea tensiunilor sunt. în sens clasic. precum şi modul în care au fost retribuiţi au făcut din muncitorol o clasă străină de competiţie.A. Vechea clasă muncitoare era dominată numeric de muncitorimea industrială. În perioada comunistă. ţăranii cooperatori şi muncitorii agricoli. Concomitent s-a produs segmentarea muncii agricole.

pe întreprinzătorul mediu. profesiilor şi ocupaţiilor care contribuie la funcţionarea capitalismului şi la funcţionarea acestuia. Încă din secolul XIX clasa (clasele) de mijloc sunt prezente în analizele sociale. Pentru a completa eterogenitatea populaţiei care este proprietar agricol amintim că aceasta domiciliază în mare parte în mediul rural dar un segment domiciliază în mediul urban: sunt foştii proprietari cărora li s-a restitut pământul după 1989 sau urmaşii acestora. 2) arendaşii. Clasa mijlocie ar trebui să conţină atât segmentele tradiţionale (legate de proprietatea privată şi de iniţiativa privată) cât şi segmentele noi ale clasei mijlocii: manageri. comportamente politice peoprii. Şi. şi televiziunea îl fac pe ţăranul de astăzi mai deschis la noutate. În spaţiul economiei de piaţă şi al democraţiei.. Un loc diferenţiat în structura populaţiei care se ocupă cu agricultura îl ocupă: 1) proprietarii care au mai mult de 5ha. noua clasă de mijloc este forată din funcţionari. şi din punctul de vedere al ocupaţiei sale. Referitor la clasa de mijloc începe să fie pusă sub semnul întrebării relaţia cu proprietatea privată. valori şi comportamente aparţin clasei mijlocii. La fel de important este şi obiectivul evitării pauperizării segmentelor profesionale salariale care prin natura muncii. Transformarea capitalismului s-a manifestat şi prin modificarea componenţei clasei de mijloc. în a doua jumătate a secolului XX au avut loc transformări semnificative inclusiv din perspectiva structurii de casă. relaţia cu urbanul (prin membrii familiei domiciliaţi în oraşe). comercianţi şi „noile profesii birocratizate” (specialişti cu studii superioare. Dar există astăzi în România clasă de mijloc? Pentru a răspunde la această întrebare este nevoie să se analizeze următoarele probleme: a) agenţii sociali care prin caracteristici şi funcţii ar putea constitui clasa de mijloc. un rol important în modernizarea agriculturii şi a ţărănimii îl are demersul de aderare la Uniunea Europeană. pentru România postcomunistă afirmaţia este injustă cel puţin parţial. Nu este exclus ca. A doua ipoteză este că există două surse care generează clasa de mijloc: proprietatea privată şi profesionalizarea muncii. c) instituţiile prin intermediul cărora se manifestă segmentele clasei de mijloc. trimiterea la muncitori se face în contextul în care nivelul de trai al acestora crescuse iar condiţiile de viaţă se schimbaseră radical în sens pozitiv. de fapt cei mai mulţi dintre susţinătorii acestei idei asociază clasa de mijloc cu proprietatea mijlocie. care folosesc forţă de muncă din afara familiei şi care pot obţine venituri peste necesarul familiei. stiluri de viaţă proprii. d) valorile care caracterizează clasa de mijloc. este necesară formarea unei clase mijlocii cât mai numeroasă (cu toate segmentele sale). După 1989 ţărănimea a crescut numeric datorită reducerii numărului locurilor de muncă din oraşe (mai ales în industrie şi în constructii). Totuşi clasa de mijloc nu este omogenă. ţăranul român este în egală măsură constrâns şi dispus la schimbare şi modernizare. oameni de afaceri şi „profesiile libere”.în unele cercetări. datorită insuficienţei pămîntului agricol propriu un ţăran să muncească la alţi ţărani . Din punct de vedere al definirii şi al segmentelor componente clasa de mijloc are destul de multă imprecizie. manageri. se ocupă exclusiv cu agricultura care este sursa sa de existenţă şi care cultivă pământul cu ajutorul membrilor familiei sale. funcţionari etc. Marx amintea despre clasa de mijloc analizând mişcările revoluţionare din Franţa anilor 1848-1849: tăria acestei ordini burgheze rezidă însă din clasa de mijloc ale cărei afaceri erau industria şi comerţul. Interesul pentru clasa de mijloc se originează în două probleme: 1) identificarea grupurilor.în clasa de mijloc-sus. aceştia au aceleaşi condiţii de viaţă cu muncitorii („halatele albastre”) dar au alte stiluri de viaţă.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii rural. Societatea romănească postcomunistă nu se află în situaţia de a genera o clasă de mijloc exclusiv din proprietatea privată pentru că are segmente formate din profesionalizarea muncii încă în perioada comunistă şi care sunt candidate la formarea clasei de mijloc. Dezvoltarea condiţiei de angajat (salariat) şi profesionalizarea muncii au generat schimbări în structura clasei de mijloc. cu intreprinzătorul mediu. În România postcomunistă s-a remarcat invocarea insistentă a necesităţii formării clasei de mijloc. însfîrşit. eterogenitatea rezultă nu numai din dimensiunea economică ci şi din structura ocupaţional-profesională. în asociaţiile agricole sau în sectorul de stat. Delimitarea ei pleacă de la considerente economice dar nu se rezumă la ele. În analiză plec de la ipoteza că în societatea românească de astăzi este în curs de desfăşurare procesul de constituire aclasei de mijloc. În timp ce vechea clasă de mijloc era formată din fermieri. de unde şi nevoia segmentării ei . b) poziţiile pe care le ocupă aceşti agenţi sociali în calitate de actori de clasă. categoriilor. specialişti). În decursul istoriei s-a făcut frecvent afirmaţia că ţărănimea este o clasă conservatoare. dar societatea românească nu 116 . specialişti. De fapt în România de astăzi trebuie să se formeze acel segment bal clasei de mijloc care reprezintă pe proprietarul mijlociu. Preocuparea pentru clasa de mijloc (identificare şi rol) a continuat pe tot parcursul secolului XX în timp ce şi structura clasei de mijloc s-a schimbat de la o fază istorică la alta. clasa de mijloc şi clasa de mijloc-jos. În deceniile cinci-şase ale seculului XX. 115 La mijlocul secolului XX în spaţiul euroatlantic a apărut zona capitalistă şi democratică în vest şi zona ţărilor „socialiste” în est. Mills constata apariţia în societatea americană a unei noi clase de mijloc formată din non-proprietari care desfăşoară o muncă non-manuală („gulerele albe”). aceste două categorii reprezintă clasa de mijloc rurală. având valori proprii. 2) necesitatea evitării scindării societăţii în bogaţi şi săraci atât din nevoia de echilibru şi stabilitate socială cât şi pentru echitate în societate.

clasa de sus reprezintă pe toţi cei ce se grupează în jurul unui punct maxim pa scala de status. Sandu consideră că „Antreprenorul nu este o realitate ci un tip ideal care se regăseşte în realitate în grade diferite şi în configuraţii comportamentale diferite”. nivelul de trai scăzut sunt aspecte ale contextului in care se derulează procesul de formare a clasei de mijloc. considerând că cei o sută cei mai bogaţi reprezintă numai un segment al clasei de sus. Cercetătorii s-au refugiat mai ales în analiza ţărănimii şi a clasei de mijloc. îi plasează pe aceştia în intervalul cuprins între 10 milioane şi un miliard de dolari. După prima tranziţie la capitalism. relaţiile de proprietate neconsolidate. Ei au cele mai mari venituri din societate şi stiluri de viaţă proprii. cînd societatea românească traversează a doua tranziţie la capitalism. D. Lista celor mai bogaţi o sută de români. Insitutul pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. Şi tot presa. bănci. a folosirii tehnologiilor moderne şi a intenţiilor de a investi şi în viitor. Sursa capitalurilor de început ale celor mai mulţi dintre ei nu este clară şi reprezintă o problemă controversată. agricultură. sunt lăsaţi în seama presei care analizează subiectul în manieră proprie. Astăzi. antreprenorii prin intenţie şi antreprenorii prin dorinţă. care se văd şi se tratează unii pe alţii ca egali. Există segmente ale clasei de mijloc în formare care au un nivel al veniturilor ce corespunde imaginii „clasice” asupra clasei de mijloc dar există şi alte segmente care din punct de vedere al veniturilor se află într-o situaţie de pauperizare temporară ca urmare a stării economiei româneşti. Accesul limitat la proprietate. Delimitarea proprietăţii mijlocii ridică probleme în condiţiile în care trebuie să se aibă în vedere specificul fiecărui domeniu din perspectiva valorii resurselor sale şi a posibilităţii de valorificare a acestora în condiţiile României. Dar nu numai în folosirea curentă ci şi din perspectivă istorică termenul antreprenor este imprecis. încă nu s-au cristalizat preocupări şi cărţi majore referitoare la ceea ce se poate numi „noua mare burghezie” sau „noii capitalişti”. Cu siguranţă că pe lângă acei o sută cei mai bogaţi români. o preocupare majoră a oamenilor de ştiinţă români a fost analiza trecerii la capitalism. ne atrage atenţia că există un strat de sus al societăţii. Problema veniturilor trebuie asociată clasei de mijloc prin adaptarea la situaţia specifică a României. care oricum nu acoperă un număr suficient de mare de cazuri şi nu poate avea aceeşi manieră de abordare ca cercetarea sociologică. Cluj-Napoca 118 .CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii poate ignora nici efectele formării şi dezvoltării sectorului privat. El identifică antreprenorii efectivi. rolul marii burghezii în societatea românească. Antreprenorul este cel ce transformă gospodăria ţărănească în fermă. mass-media. Drd. formarea burgheziei. Semnele de mare relevanţă pentru comportamentul antreprenorial sunt obţinerea de profit şi investiţiile. Nu vreau să invoc exclusiv concluziile presei. Aproape cert mai fac parte bancherii. cine mai face parte din clasa de sus? În mod cert se adaugă şi alţi întreprinzători de succes. cadrul legislativ şi instituţional în permanentă schimbare. industrie. segment de bază al clasei de sus. 117 Marii proprietari. Sandu afirmă că în agricultură semnele comportamentului antreprenorial sunt legate de prezenţa luării în arendă. o clasă de sus în curs de constituire. Din perpectiva veniturilor sau a averilor. Nu ştim cât se coboară sub 10 milioane de dolari pentru membrii clasei de sus. prin publicarea listei celor o sută cei mai bogaţi oameni din România. Clasa de mijloc românească se constituie atît din agenţi sociali „vechi” (formaţi în perioada comunistă şi care s-au adaptat la noua realitate economică) cât şi din agenţi sociali noi. Dar pe cine reprezintă clasa de sus? Din perspectiva relaţiei status-clasă socială. Mihai Vasile Cucerzan Universitatea Babeş-Bolyai. compoziţia clasei de mijloc nu este decisă. Primii antreprenori provin din cei ce au avut relaţii sociale utile în perioada comunismului. Nu ştim dacă se mai pot adăuga mari medici cu realizări profesionale excepţionale. marii avocaţi de succes. Delphy. datorită faptului că procesul de transformare economică şi socială este în curs de desfăşurare. Facultatea de Sociologie şi Asistenţă socială Colaborator. a vînzării. Un segment des invocat al clasei de mijloc este reprezentat de antreprenor. D. imobiliare. Domeniile în care primii zece cei mai bogaţi sunt activi şi îşi obţin banii sunt: petrol şi gaze. întreprinzători în diferite domenii şi cu maximum de succes. chiar dacă ei nu fac parte din segmentul superior al clasei de sus. din perspectiva acumulării averilor. asigurări. comerţ. construcţii. Pe baza cercetărilor intreprinse. managerii marilor firme. Din perspectiva capitalismului în formare sunt interesant de analizat segmentele clasei de mijloc care se originează în proprietatea privată. a investiţiilor. inclusiv din perspectiva structurii de clasă. nu cunosc să se fi făcut o evaluare a intervalelor de mărime în care să se încadreze clasa de sus. chiaR şi atunci când predomina încă o agricultură arhaică. unii dintre reprezentanţii elitei intelectuale – cel puţin pentru segmentul inferior al clasei de sus. În societatea românească. publicată de revista Capital în 2006.

A. Iaşi. – Modernitatea. 2000 Nu există sursă mai bogată de satisfacţii decât aceea de a te simţi opera propriei tale personalităţi şi sculptor al propriei tale fiinţe. – Modernitate şi modernizare socială.Spaţiul social al tranziţiei. 1977 9. practică. 2000 4. Ed Polirom. Claude – Românii.. Bucureşti. Fundaţia pentru o societate deschisă. A. Tipologie şi mentalităţi. . Editura Humanitas. 2000 10. P. Editura Mesagerul. Miroiu. Editura Polirom. – Sociologie. România.Gallup.Napoca. ideologie. Sandu. D. 1996 2. Giddens. 2005 11. Karnoouh. Nouss. C. Bucureşti. Iluţ). Editura Humanitas.V. Bucuresti. 1997 3. Editura Bic All. Vasile Pavelcu 119 120 . Iaşi. decembrie 2002 (www. x x x Tratat de sociologie (Coordonator Raymond Boudon). Editura Paralela 45. Iasi.ro) 5.Dezvoltare comunitară. Rotariu. Editura Nemira. Roth. Cercetare. Editura Polirom. Pasti. x x x Anuarul statistic al României. Sandu. 1997 8. D. 2004 7. – Eurobarometrul rural România. x x x Sociologie (Coordonatori T. M. Bucureşti. Bucureşti. 2002 6.Codiţă – România: starea de fapt. Cluj. . A.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii BIBLIOGRAFIE: 1.

SARCINILE SI RESPONSABILITĂŢILE POSTULUI DE MUNCA: • • • • Planifică. respectiv diferitele aptitudini. precum şi în presă. definirea şi descrierea în primul caz. INTEGRAREA ÎN STRUCTURA ORGANIZATORICĂ: A. Relaţii de competenţă şi semnătură: o o o o SECŢIUEA I. etc. Postul imediat inferior: Inspectorii de personal. conform normelor legale şi prevederilor CCM Planifică şi coordonează orientarea noilor angajaţi pentru a facilita integrarea acestora în organizaţie. identificarea sarcinilor şi responsabilităţilor. Director Producţie. pentru fiecare post. Se întocmeşte mai ales pentru personalul care desfăşoară activitate intelectuală. o anumită categorie de lucrări rutine. precum şi persoane care doresc să se angajeze în cadrul societăţii. mecanisme de control. aprobate de conducerea întreprinderii Asigură anunţarea la AJOFM a locurilor vacante. E. contabil. cu acordul scris al conducerii. complexă care nu poate fi riguros normată prin număr de produse sau operaţii. DEFINIREA POSTULUI DENUMIREA POSTULUI: DIRECTOR DE RESURSE UMANE POZITIA IN COR : OBIECTIVUL SPECIFIC AL POSTULUI: Aplicăppoliticandelpersonallancompaniei Asigurănnecesarulndenpersonalhalndepartamentului Asigură un cadru definitoriu pentru menţinerea unor relaţii bune între conducere şi angajaţi Întocmeşte rapoarte privitor la situaţia personalului din departament II. făcând parte din comisia de încadrare şi promovare a personalului Asigură interpretarea corectă şi aplicarea politicilor de personal ale firmei Urmăreşte şi răspunde de activitatea de stimulare a personalului. Director Executiv. Subordonări: Arenînnsubordine:nInspectoriindenpersonal Estenînlocuitnde:nInspectorndenpersonal Înlocuieste pe: nu este cazul D. semnificaţia atribuţiilor posturilor. intervievarea şi testarea candidaţilor şi se asigură de corecta desfăşurare a concursurilor scrise. Elbert Hubbart Ierarhice : Director General. dar abilitatea de a descoperi abilităţi la alţii e mai valoroasă decât toate. organizează şi supervizează activităţile de resurse umane Organizează şi coordonează întreg procesul de recrutare şi selecţie de personal pentru posturile vacante. astfel încât să coreleze necesităţile angajaţilor cu cele ale organizaţiei. normă de servire. urmărind la anumite perioade evoluţia 122 • • • . în conformitate cu grila în uz poate penaliza personalul cu abateri grave de la normele de conduită cuvenite III. Redistribuirea temporară pe alte posturi de muncă este posibilă numai în cazuri de forţă majoră şi pe baza unei instruiri prealabile. prin premii şi sancţionarea persoanelor. Relaţii: 121 utilizează resursele financiare ale companiei în scop de recrutare de personal. ÎNTOCMIREA UNUI JOB DESIGN: CRITERII ŞI ASPECTE FUNDAMENTALE Job Design sau Fişa postului integrează conţinutul muncii. Postul imediat superior: Directorul general adjunct B. directori. în limitele de buget convenite poate recruta personal propriu în limitele bugetului decide asupra treptelor individuale de remunerare/ salarizare. inspectori ai ITM.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii GHID PRACTIC PENTRU PROIECTAREA POSTULUI ŞI DEZVOLTAREA RESURELOR UMANE E bine să ai multe abilităţi. I. foşti angajaţi. maistru instructor atelier şcoală C. şefi de birouri şi secţii. Director Economic. în incinta întreprinderii şi stabileşte data concursului Participă la trierea CV-urilor. inspector protecţia muncii şi protecţie civilă. DirectornComercial Funcţionale : Cu toţi angajaţii societăţii. calificarea şi remunerarea. Aspectele şi criteriile luate în considerare pentru aceste categorii sunt: identificarea. comunică rezultatele candidaţilor. autonomia.

conform normelor interne ale societăţii Respectă metodologiile de lucru ale domeniului său de activitate şi procedurile de sistem şi de lucru. existente în cadrul societăţii şi urmăreşte ca întreg personalul din subordine. transferuri. sex. colaborează cu onestitate cu acestia • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Prezenta fişă conţine sarcini minime. aparatele din dotare şi anunţă orice defecţiune Oficiului de Calcul Execută calitativ şi la termen sarcinile de serviciu Păstrează confidenţialitatea rezultatelor obţinute Veghează la respectarea normelor de tehnica securităţii muncii Respectă normele de securitate. etc. urmărind modificările în structură la organigramă şi RI Participă la soluţionarea conflictelor de muncă şi plângerilor angajaţilor şi menţine o legătură strânsă cu reprezentanţii sindicatelor Elaborează proceduri de lucru în cadrul biroului. problemele juridice ale negocierilor cu liderii sindicali etc. instruire. privind structura personalului pe diverse categorii de vârstă. privind principalele activităţi de resurse umane (recrutare şi selecţie. evaluarea performanţelor profesionale) şi se asigură de respectarea acestora de către întreg personalul biroului Rezolvă prompt cererile venite din partea celorlalţi angajaţi şi le tratează nediscriminatoriu Cooperează cu ceilalţi angajaţi ai biroului şi ai societăţii.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS • • • • • • • • Factori determinanţi ai calităţii vieţii acestora. fluctuaţia de personal. asigurările sociale. conform legislaţiei în vigoare Coordonează realizarea şi implementarea unui sistem de evaluare a performanţelor profesionale ale angajaţilor Coordonează activitatea de reactualizare a fişelor de post Coordonează activitatea de evidenţă militară. evidenţa concediilor medicale. să le cunoască şi să le respecte Analizează periodic indicatorii calităţii proprii compartimentului şi urmăreşte implementarea acţiunilor corective Efectuează instructajul periodic. alte probleme apărute în cadrul sectorului pe care îl conduce urmând a fi rezolvate operativ astfel încât rezultatele activităţii personalului pe care îl are în subordine să fie în concordanţă cu cerinţele sarcinilor de producţie. privind salarizarea. Coordonează activitatea de organizare la nivel de societate. a contractelor individuale de muncă. planificarea resurselor umane. impuse de societate Se achită la timp de toate responsabilităţile ce-i revin pe domeniul financiar-contabil Respectă programul de lucru. conform acestuia Ţine evidenţa documentaţiei necesare a activităţii biroului. înregistrarea tuturor actelor la ITM. în domeniul protecţiei muncii şi PSI Urmăreşte repartizarea elevilor practicanţi. prestări servicii. fluctuaţia de personal. pontajul. absenteismul. 124 123 . Consiliază managerii pentru perfecţionarea pregătirii profesionale Stabileşte un contact permanent cu reprezentanţii angajaţilor Supervizează respectarea normelor de protecţia muncii şi comunicarea rezultatelor controalelor managerilor Supervizează întreţinerea bazei de date a angajaţilor Participă în echipa de expertizare a accidentelor de muncă Elaborează Programul de instruire conform solicitărilor şefilor de compartimente şi răspunde de organizarea cursurilor de perfecţionare interne si externe. angajări. verifică corecta întocmire a dosarelor de pensionare. apărare civilă şi BDS. plecări din societate Controlează activitatea de evidenţă a carnetelor de muncă. pe locuri de muncă Realizează studii de previziune privind dinamica Departamentului de Resurse Umane din cadrul companiei Consiliază managerii privitor la relaţiile cu angajaţii. promovări. din punct de vedere a performanţelor profesionale şi adaptabilitatea acestora la cerinţele societăţii • Menţine la standardele unei bune funcţionări. cauzele acestora. precum şi pe cea de protecţie a muncii Realizează şi raportează o serie de situaţii cerute de conducerea societăţii. socio-profesionale.

Pentru o persoană experimentată. XI. operare cu o bază de date. PREGĂTIREA NECESARĂ POSTULUI: De bază : Facultatea de Psihologie sau Facultatea de Ştiinţe Economice sau Politehnica De specialitate: specializare în psihologia muncii şi organizaţionale dobândite prin absolvirea Facultăţii de Psihologie. Deplasări: obişnuit. deplasările privesc aria de acoperire a companiei. Program : 8 ore. acomodarea cu postul se realizează în 3 luni VIII.Pentrunonpersoanăndebutantănînnprofesien6nluni 2. Un pericol este acela ca gama de sarcini să fie prea vastă din punctul de vedere al nivelului de pregătire solicitat. OCUPANTUL POSTULUI. CONDIŢIILE MATERIALE ALE MUNCII -calculator -telefon -fax -xerox V. DIRECTOR GENERAL. capacitatea de a înţelege comportamentul uman. Masterat în Managmentul Resurselor Umane sau Psihologia MunciinşinOrganizaţională Cursuri speciale: de legislaţia muncii VI. nu doar dacă posturile pot fi ocupate. Statview) cunoaşte legislaţia de personal în vigoare posedă cunoştinţe şi deprinderi de editare texte. SALARIZARE: Salarizarea este în conformitate cu prevederile interne ale societăţii. unele acţiuni organizate de companie presupun deplasări la distanţe mai mari. Statistica. posturile trebuie privite ca întreg pentru a se verifica dacă ele constituie o mulţime rezonabilă de sarcini sau nu. SECŢIUNEA A II-A: ANALIZA PENTRU PERSPECTIVĂ A POSTULUI ŞI PRECIZAREA ÎMBOGĂŢIRII ÎN VIITOR A ATRIBUŢIILOR POSTULUI RESPECTIV În primul rând trebuie verificat dacă există o ofertă de forţă de muncă pentru posturi asemănătoare cu cele proiectate. organizare şi control al activităţii de luare de decizii. Uneori.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS • • • • • Factori determinanţi ai calităţii vieţii IV. Analiza trebuie să ţină seama de adecvarea optimă a persoanei la post. se pot face şi ore suplimentare când situaţia solicită acest lucru 2. VII. COMPETENŢELE LOCULUI DE MUNCĂ: • • • • • • • • • • • trebuie să cunoască un program statistic de prelucrare a datelor (SPSS. statistică posedă aptitudini de interelaţionare. Access) trebuie să ştie să utilizeze programul Power Point 125 . sau de a cuprinde un relativ redus volum de muncă reclamând pricepere şi 126 cunoaşte şi respectă prevederile din Manualul de Asigurarea Calităţii cunoaşte prevederile Contractului Colectiv de Muncă cunoaşte prevederile Contractului Individual de Muncă cunoaşte şi respectă prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare cunoaşte şi respectă prevederile Regulamentului de Ordine Interioară posedă experienţă şi capacitate profesională corespunzatoare postului cunoaşte activitatea şi legislaţia în vigoare specifică compartimentului trebuie să posede cunoştinţe de psihologie organizaţională şi diagnoză cunoaşte un editor de text pe calculator trebuie să ştie să opereze cu o bază de date (Excel. FOX. de a conduce şi de a motiva oamenii posedă aptitudini de planificare.nNaturanmuncii:nmuncanestenatâtnindividualăncâtnşindengrup 3. ACOMODAREA CU CERINŢELE POSTULUI DE MUNCĂ 1. CONDIŢIILE POSTULUI DE MUNCĂ 1. iniţiativă X. EXPERIENŢA NECESARĂ OCUPĂRII POSTULUI: Postul de Director de personal poate fi ocupat de orice persoană cu o pregatire corespunzatoare şi care are cel puţin 3 ani vechime în domeniu. La fel ca şi sarcinile individuale care trebuie examinate.

Iar persoanele care fac faţă cu succes aspectelor de rutină ale activităţii sale nu are cunoştinţe sau deprinderi suficiente pentru a se achita de aspectele mai complexe ale muncii. energic • Sigur de sine • Adaptabil. astfel încât individul îşi realizează propriile nevoi motivaţionale. fie adăugând un nou nivel de răspundere. de vânzare b) Aspecte ineficiente: • Orientat către atingerea obiectivelor • Lipsa persistenţei • Lipsa încrederii în sine/propria iniţiativă • Neconvingător • Indecis • Neprezentarea lucrurilor mai puţin avantajoase într-o formă avantajoasă • Neseriozitate • Dilatoriu 128 . Cel mai important lucru pe care îl face un manager pentru subalternii săi este să le stabilească sarcinile. SECŢIUNEA A III-A: PERSOANLITATEA ANGAJATULUI ECONOMIST 1. Înclinaţii utile şi ineficiente în personalitatea proprie a) Aspecte utile: • Comunicativitate.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii înţelegere. Această adecvare se poate realiza fie înainte ca oamenii să fie angajaţi. Excel). Aptitudini şi trăsături de caracter necesare unui economist. fie pe ambele căi. şi o mare cantitate de muncă rutină care nu solicită persoana în planul pregătirii de specialitate. fie prin modificarea structurii posturilor existente. Problema cu ocuparea unor astfel de posturi este aceea că persoanele deosebit de capabile pot fi plictisite şi subutilizate în contextul rutinei postului. Structurarea sau restructurarea posturilor poate necesita un volum important de efort complex de proiectare. Prin îmbogăţirea postului majorăm nivelul de răspundere asociat unui post fie modificând structura răspunderilor în cadrul postului. Internet • Cunoaşterea unei limbi străine (engleză) • Operare program WinMentorconstituie avantaj • Cunoaşterea limbii maghiare constituie avantaj • Permis de conducere categoria B constituie avantaj b) trăsături de caracter ambiţie dinamism spirit de echipă 127 capacitate de învăţare rapidă seriozitate şi sociabilitate abilităţi de comunicare şi negociere punctualitate. Într-o fabrică structura postului este determinată în cea mai mare măsură de înzestrarea tehnică şi de condiţiile de lucru. aspect prietenos • Flexibil • Convingător • Decis. a) cunoştinţe şi aptitudini • Studii superioare economice • Experienţă în domeniu sau în contabilitate • Cunoştinţe operare calculator.Microsoft Office (Word. pe cât posibil. atunci când îndeplineşte cerinţele patronului. operativitate. În mod ideal salariatul şi postul sunt reciproc adecvaţi. capacitate de învăţare rapidă • Precis • Ambiţios • Dinamic • Serios • Organizat • Iniţiativ • Creativ • Rezistent la stres • Înţelegător • Imaginaţie şi spirit creativ • Simţ de răspundere • Simţ organizatoric • Abilităţi analitice bune • Abilităţi de negociere. responsabilitate o bună organizare a muncii 2. astfel încât ele să fie stimulative şi apoi să ajute la îndeplinirea lor. fie pe ambele căi.

Practicarea nepotismului Nu se acordă posibilitate de dezvoltare tinerilor absolvenţi. doctorat. specializări şi nu-şi găsesc loc de muncă din lipsa experienţei sau vechimii. Testele de acest gen consider cel mai eficient. SECŢIUNEA A V-A: RESURELE UMANE ÎN ROMÂNIA 1. fiindcă cu ajutorul acestora aflăm nişte calităţi şi trăsături temperamentale care determină aptitudinile profesionale a individului. EFECTUAREA PROMOVĂRII PERSONALULUI CU ACEASTĂ METODĂ Director executiv Director de producţie Director de vânzări Director financiar-conatabil Director de marketing - Şef de atelier 1 Agent 1 Şef contabil Analist 1 Şef de atelier 2 Agent 2 Contabil 1 Analist 2 - Şef de atelier 3 Agent 3 Contabil 2 Analist 3 129 . În acest sens.În cadrul interviului prezentăm cazuri reale în care persoana trebuie să rezolve probleme cu care se confruntă pe parcursul activităţii de economist. „Rezistenţa” la recalificare şi policalificare a unor categorii profesionale (mai ales muncitori) şi „excesul” fără utilitate practică la alte categorii. Dezavantajarea persoanelor peste 40 de ani. Recrutarea din angajaţii proprii prin promovare este o sursă utilă . Dacă în acest caz a fost promovat pe postul de director executiv şeful contabil. posibilităţi materiale Lipsa comunicării între şef şi angajaţi. Test de personalitate. Verificarea aptitudinilor utile unui economist: • Interviu.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii 3. Principalele dificultăţi pentru ocuparea deplină şi o utilizare eficientă a resurselor de muncă în România. cum ar fi tinerii care fac 2-3 facultăţi . experienţa şi capacitatea fiecărui angajat. între angajaţi. aptitudinile. când firma dispune de angajaţi capabili . • • În locul directorului executiv. naţionalitate. directorul departamentului de producţie/de vânzări/financiar contabil/marketing este promovat în funcţia de director executiv. faţă de posibilităţile de utilizare practică a deprinderilor şi cunoştinţelor dobândite Selectarea personalului pe baza unor acte (ex: diplomă). contabilul 1 este promovat în ierarhie. masterat. în organizaţie trebuie să existe un sistem corect de evaluare a performanţelor. şi nu prin cunoştinţele acumulate. pe baza unor indici de performanţă şi a recomandărilor şefilor şi colaboratorilor direcţi. Candidatul ne descrie ideile cum ar rezolva sarcina într-o perioadă scurtă de timp în mod eficient. ceea ce permite reducerea timpului de integrare şi de acomodare pe post. precum şi întocmirea unei baze de date privind calităţile. Lipsa unui sistem adecvat de orientare şcolară şi profesională Lipsa unei concordanţe între sistemul de învăţământ şi nevoile concrete ale economiei Existenţa unei mentalităţi nepotrivite faţă de pregătirea profesională ţi faţă de eficienţa procesului de instruire şi educaţie. Discriminarea pe motive de vârstă. Un mare avantaj al recrutării interne este că candidaţii proveniţi din interiorul organizaţiei deţin mai multe cunoştinţe privind practicile organizaţionale. sex. cât şi posibilitatea dezvoltării unor deprinderi. Urmând ca pentru postul acestuia din urmă să fie racolata o resursă externă. 130 SECŢIUNEA A IV-A: GLISARE ÎN ORGANIGRAMĂ.putem testa intuiţia şi elemente de raţionamente formale Testarea aptitudinii profesionale: atât calităţile personale ale individului.

2006 Training: în cadrul firmei Altele: atenţie distribuită. sesizărilor făcute de angajaţi şi aprecierea ideilor. Selectarea candidaţilor pe baza cunoştinţelor şi aptitudinilor dobândite.Nesiguranţa locului de muncă . Un plan de recrutare a forţei de muncă trebuie să includă următoarele etape: 1) Calculul nevoilor directe de persoane 2) Adoptarea unei decizii de recrutare 3) Stabilirea responsabilităţilor şi a procedurii adoptate 131 Da 132 . de colegi.L. Crearea unui mediu de lucru plăcut Asigurarea unor condiţii de lucru care nu împiedică desfăşurarea activităţii angajaţilor.Condiţii de muncă inacceptabile .R. care favorizează dezvoltarea companiei. Alcătuirea listelor cu numărul de locuri disponibile la fiecare facultate să se efectueze în colaborare cu Direcţia Muncii şi Protecţiei Sociale.R. Plan de recrutare a forţei de muncă la S. . RADIX S.Motivarea insuficientă a personalului . Inteligenţă Da 4. Eliminarea atmosferei de şef subordonat şi realizarea unui mediu prietenos. Atribute fizice Vârstă Sănătate Prezentabil Da 2. Aptitudini Dactilografiere Da Telefonie Da Tehnice 6. universitati cu profil economic pe plan local Data limită angajare: 2. în care studenţii să fie implicaţi mai mult decât în practica efectuată în sistem clasic. Caracteristici speciale Lucru în Da echipa Om de bază Da Diponibil la mutări De dorit Da Da Puţin important Da Da Da Da SECŢIUNEA A IV-A: EXEMPLE PRACTICE 1. Nume Post: Asistent comercial Departament: Vânzări Subordonează: Subordonat al: Sef al departamentului de vânzări Motiv pentru recrutare: promovarea angajatului actual Surse de recrutare: alte firme. RADIX S. Aceasta ar presupune ca personalul didactic să aibă sarcini efective într-o activitate de afaceri. Remedii pentru impedimentele existente în momentul de faţă. amabilitate Renumeratie Salar: 600 RON Negociabil până la: 800 RON Alte beneficii: bonuri de masă - Specificaţie Esenţial persoană 1.L.03.C. aşa cum lucrează studenţii la medicină şi clinici.Nerespectarea subordonaţilor 2. Organizarea unor programe de pregătire şi dezvoltare profesională. Constituirea unui sprijin de tipul clinicilor medicale unde pe parcursul studiilor universitare sau liceale tinerii să dobândească cunoştinţe utile în activitatea practică. 4) Desfăşurarea recrutării şi selecţiei prin valorificarea resurselor interne şi a celor externe 5) Evaluarea rezultatelor obţinute corespunzător gradului în care s-a asigurat resursa umană necesară activităţii normale a organizaţiei Firma: S. Respectarea fiecărui individ în cadrul firmei. Calificări Liceu Da Universitate Masterat Cultura generală 3. lucrând efectiv. ascultarea observaţilor. în loc de sex. ci ajută la atingerea obiectivelor companiei. când este vorba de muncă în grup. etc.C.Lipsa colaborării între angajaţii diferitelor departamente.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii . vârstă. Iniţiativă Da 5.

R. 2001-Jun. Cluj-Napoca Facultatea de Business Economist -specializarea Asistenţă Managerială 23. Aprobarea din partea directorului de sucursală 3. Întocmirea unui CV pentru postul de asistent comercial la S.2.R.3. Decide dacă este nevoie de personal adiţional sau trebuie făcută o reproiectare a posturilor 3.4. 2005-Jul.02.. unie-octombrie 2004: Muncă sezonieră work&travel la High Hampton Inn & Country Club.C.Servirea amabilă şi promptă a clienţilor. nr. Cluj-Napoca Contactarea clienţilor si prezentarea produselor.5. Nord Carolina. 2005 Experienţă profesională mai 2005 : Expo Transilvania –Expoziţia de maşini Cluj-NapocaReprezentant Vânzări noiembrie 2004: Simpozion în cadrul Centrului Internaţional de Congrese şi Conferinţe EUROPA.C. Marketingul postului la instituţiile de învăţământ local 2.C.1.908 int. Cluj-Napoca Facultatea de Stiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor Studii Masterate Specializarea: Managementul Dezvoltării Afacerilor Universitatea “Babeş-Bolyai”. Şeful de departament completează formularul împreună cu serviciul resurse umane 2. Date personale Data naşterii: Locul naşterii: Studii Oct.R.Întocmirea unui studiu de management-marketing al firmei. RADIX S.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Proceduri de recrutare 1.L.1. octombrie 2004: Stagiu de practică din Management-Marketing la S. angajează ASISTENT COMERCIAL Cerinţe: Oferte: • • • • • • • Experienţă în domeniul comercial Abilităţi de comunicare Capacitatea de a lucra în echipă Bune cunoştinţe de operare PC Pachet salarial atractiv Mediu de lucru plăcut Posibilităţi de promovare Aşteptăm CV-urile la nr. RADIX S.L. 2. 2006 Universitatea “Babeş-Bolyai”. 400541. Ordonarea candidaţilor în funcţie de potrivirea cu fişa postului 2.1983 Miercurea-Ciuc ept.2.418 int.6.-urilor 2. 134 .L. În cazul în care pasul 1 reuşeşte: 3. Organizarea interviurilor 2.8 133 4. AMI S. de fax: 266. Determină posturile care vor rămâne vacante 3.3.12 Sau la adresa de e-mail: resurseumane@radix.com Tel: ……………………. Németi Edit Cluj-Napoca. Anunţarea postului vacant în media locală 2. Negocierea salariului şi a condiţiilor de muncă până în momentul în care unul dintre candidaţi este recrutat 3. Anunţ publicitar pentru postul de asistent comercial S. În momentul alegerii candidatului formularul se actualizează şi se retrimite spre aprobare directorului Procesul de recrutare 1. În cazul în care pasul 1 eşuează: 2. Analiza resurselor interne pentru descoperirea unor eventuali candidaţi viabili. Aleea Peana. validarea şi selecţia iniţială a C. Miercurea-Ciuc.ro Pentru informaţii suplimentare apelaţi la 209.18 E-mail: edit_nemeti@yahoo. Modifică organigrama firmei 3. Primirea.V.

precum şi cunoştinţele acumulate în domeniul economic de care dispun. pe care am încercat mereu să o completez cu experienţa practică din cadrul companiilor ale căror membră activă am fost (în acest sens vezi CV-ul ataşat). RADIX S. aş dori să le pun la dispoziţia companiei pe care D-voastră o reprezentaţi. Excel. nr.18. Întocmirea unei scrisori de intenţie pentru postul de asistent comercial la S.R.L. Prezenta scrisoare reprezintă o dovadă a dorinţei mele de a ocupa în viitor un post de asistent comercial în cadrul prestigioasei companii pe care L i m b a Engleză Germană Maghiară Abilităţi Citire Vorbire Scriere Foarte bine Bine Foarte bine Bine Nivel începător Foarte bine Bine Bine Foarte bine o reprezentaţi. Pregătirea pe care am primit-o în timpul facultăţii mi-a oferit o bază teoretică solidă.Expoziţia de maşini Cluj-NapocaReprezentant Vânzări iulie 2003: Stagiu de practică în contabilitate financiară la S.C. Sunt proaspăt absolventă a Facultăţii de Business specializarea Asistenţă Managerială din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“. Microsoft Outlook.Microsoft Office (Word. Am îndrăznit să vă scriu deoarece. Németi Edit Cluj Napoca Aleea Peana.0040/742/627322 8. Aptitudinile dezvoltate până acum.R. 1997-2001: Reprezentant de vânzări AVON Activităţi extracurriculare: iunie-iulie 1999: restaurarea altarelor şi icoanelor în biserica din Mihăileni iulie-august 2000: Restaurarea altarelor şi icoanelor în biserica din Nădejdea Limbi străine 5. Acces). deşi sunt la început de drum în construirea carierei.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii mai 2004: Expo Transilvania . Ciceu– Înregistrări contabile. în schimb 136 • • Utilizarea calculatorului . Power Point.C.R.L. Cluj Napoca Departamentul de Resurse Umane Stimate/ă Domn/Doamnă. Gurghiu nr.18. Str. ianuarie 2006 S. întocmirea bilanţului. ştiu că firma dumneavoastră acordă sprijin tinerilor dornici să se afirme şi să îşi perfecţioneze aptitudinile.L. Internet Permis de conducere categoria B ambiţie dinamism spirit de echipă capacitate de învăţare rapidă seriozitate şi sociabilitate abilităţi de comunicare şi negociere Aptitudini 135 . RADIX S. Cluj-Napoca Tel. RADIX S.C.

Trebuie să se însuşească cunoştinţele de bază pentru operarea calculatorului. Determinarea duratei şi a altor aspecte legate de confortul candidatului. perfecţionare pentru salariaţii firmei Plan de pregătire iniţială: -Modificarea aptitudinilor generale o Cursuri de limbi străine (în special engleză). Pachetul Office:Word. cultură) pentru a determina cât mai bine tipicul interviului şi a evita factorul de surpriză Studiul domeniului de activitate al firmei Alegerea imbracamintii si definirea unui limbaj corporal adecvat 7.Asigurarea caracterului confidenţial-birou corespunzător rangului funcţiei. b) Pregătirea intervievatorului şi a candidatului pentru interviu. RADIX S. membrii acestora sunt: directorul general al firmei. .Pregătirea spaţiului de desfăşurare a interviului: este important ca spaţiul de desfăşurare a interviului să creeze o impresie pozitivă asupra candidatului (efectul de halo).C. 137 . bazat nu numai pe date despre post dar şi pe profilele candidaţilor disponibili. Acces o Curs program de contabilitate: WinMentor -Învăţarea procedurilor necesare desfăşurării operaţiilor 138 6. –uri candidati.Alocarea de timp suficient pentru intervievarea candidaţilor. reprezentantul departamentului de resurse umane. alături de persoane tinere şi foarte bine pregătite. Organizarea unui interviu de angajare la firma S. În acest scop se va folosi sala de şedinţe. cerinţele referitoare la postul vacant (aptitudini. Trebuie să se ajungă la nivel mediu.Pregătirea planului de interviu: în acest caz se va merge pe un interviu structurat. Stabilirea unui program de pregătire iniţială şi unul de pregătire continuă. asigurarea că nu vor exista întreruperi. Excel. Trebuie create întrebări şi analizate posibilele răspunsuri. Scrisoare de intenţie. motiv pentru care trebuie stabilit un plan exact al interviului.R. . formulare de aplicare etc).V. . Durata interviului trebuie să permită desfăşurarea fără presiune de timp a interviului (în acest caz 45 de minute). respectiv specializare.Crearea comisiei de selecţie şi evaluare.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii primind posibilitatea de a le desăvârşi pe termen lung într-o instituţie de prestigiu internaţional. . În cazul intervievatorului pregătirea pentru interviu ar trebui să conţină: Studiul actelor de candidatură Selectarea persoanelor care vor fi invitaţi la interviu Alegerea locului şi timpului potrivit pentru interviu Studiul fişei postului vacant Crearea portretului robot al angajtului adecvat Definirea informaţiilor care trebuie obţinute de la candidaţi şi care trebuie comunicate candidaţilor În cazul intervievatului pregătirea pentru interviu trebuie să conţină: Studiul anunţului publicitar. Németi Edit . aş fi onorată să particip la un interviu. Acest studiu ar trebui să se termine cu crearea unui portret robot al candidatului ideal. Dacă parcursul meu profesional vă va reţine atenţia (în urma parcurgerii CV-ului ataşat scrisorii). o Cursuri de informatică.Studierea informaţiilor disponibile –în acest scop ar trebui distribuite documentele formale de descriere a postului şi angajaţilor (fişa postului.L. C. . psihologul firmei. Vă rog Domnul/Doamnă să agreaţi expresia respectului meu celui mai distinct. studii) Studiul firmei (profil. structură.Asigurarea întâmpinării adecvate a candidatului. Cu stimă. a) Aspecte prealabile .

Situaţie materială bună pentru a putea lua decizii de carieră care să dea roade pe termen mediu şi lung fără a fi preocupat de siguranţa zilei de mâine. Cluj-Napoca Plan de pregătire continuă: -Modificarea aptitudinilor generale o Cursuri de marketing şi relaţii cu publicul o Cursuri de perfecţionare a abilităţilor de comunicare -Învăţarea procedurilor necesare desfăşurării operaţiilor o Seminarii periodice de prezentare a produselor şi tehnicilor noi introduse în bancă 8. prezentarea produselor firmei. Întocmirea unui program de dezvoltare a propriei cariere Fişa de planificare a carierei: Nume: Németi Edit Data: 30. Înfiinţarea şi dezvoltarea unei afaceri proprie. 2. De preferinţă ar trebui să fie cursuri recunoscute internaţional care să se materializeze într-o diplomă sau certificat. O perioadă de 10-15 ani de activitate managerială la nivel mediu şi mare pentru familiarizarea cu problemele managementului în echipe medii si mari. Cel mai bine ar fi observarea unuia dintre angajaţi mai vechi şi studierea documentelor şi normelor interne 3. Fundaţia Cultural-Ştiinţifică “Mercur” Cluj-Napoca Colaborator. O perioadă de 3-4 ani de experienţă la nivelele cele mai joase ale ierarhiei pentru familiarizarea cu procedurile dintr-o firmă.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii o Instruirea la locul de muncă. 139 140 . Acces la resurse importante pentru dezvoltarea profesională şi păstrarea legăturii cu cele mai noi dezvoltări din domeniul de activitate (biblioteci virtuale. Edit Németi Cencetător ştiinţific. 2. reviste de specialitate etc) Ec.2006 Postul ocupat în prezent: asistent comercial Principalele responsabilităţi ale postului: interacţiunea cu clienţi. Cursuri si seminarii de pregătire profesională. O perioada de 4-5 ani de încercări şi experienţe în posturi de conducere cu responsabilitate redusă pentru familiarizarea cu rigorile unui post de management. 3. Paşi necesari pentru atingerea obiectivelor: 1. Resurse necesare: 1. “Delphy”. Institutul pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară.01. de ani): 20 Obiectivele carierei: Situarea într-un post de conducere important la o companie multinaţională. înregistrarea comenzilor Perioada de planificare a carierei (nr.

altfel spus. dar nu-ţi va propune răspunsul…Creatorul de vise te va ajuta să-ţi recunoşti geniul personal. alin. Creatorul de vise ştie cum să-ţi îndrume căutarea. care poate fi dispusă. neputând să spui unui copil că a fost nedorit de părinţii săi. În relaţia sa cu copilul asistentul maternal profesionist trebuie să respecte trei principii: 141 142 . un asistent maternal. îngrijirea şi educarea. Art.2 spune că: persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către Direcţia Generală de Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.58. în condiţiile prezentei legi.1 H. alin. 217/1998). Aceşti copii nu-şi doresc cu ardoare mâncare. cel fără de care nu vei fi tu însuţi în nici o clipă a vieţii tale. necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primeşte în plasament sau în încredinţare”.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii ATAŞAMENTUL ŞI SEPARAREA aspecte importante în pregătirea asistenţilor maternali profesionişti Fie-ţi milă de alţii: trăieşte frumos. care asigură prin activitatea pe care o desfăşoară la domiciliul său creşterea. Ca orice profesie.asa cum spun ei. nu de puţine ori s-au întâlnit cu întrebarea: ”Tu ştii de ce nu am eu părinţi?” Este o întrebare care te face să ramâi fară cuvinte. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului s-a instituit o nouă masură de protecţie specială a copiilor şi anume plasamentul. după caz. la: o persoană sau familie. atestată în condiţiile prezentei hotărâri. având caracter temporar.1 din legea nr. dar prin legea nr. căldură sau alte facilităţi ale lumii moderne.58. “Asistentul maternal profesionist este persoană fizică. învaţă mult. ei îşi doresc ceva mult mai simplu…sau mai complicat – „o familie. a fost abandonat. Art. acest lucru având cauze multiple. Caută un creator de vise în preajma ta şi vei sfârşi prin a-ţi găsi unul. Se poate spune ca în ultima perioada în România a luat naştere o nouă profesie şi anume: asistent maternal profesionist. Alţii au nevoie de împlinirea ta la fel de mult ca tine. un serviciu de tip rezidenţial”. Alain Houel Din păcate puţini copii adoptabili sunt adoptaţi. (Art. cea de asistent maternal profesionist trebuie să fie precedată de o pregătire prealabilă. haine. creează bine – trebuie să spui fiecărui om tânăr.G. sau. Constantin Noica Majoritatea celor ce au intrat în contact cu copiii dintr-un Centru de Plasament. 272 prevede: ”plasamentul copilului constituie o măsura de protecţie specială. o familie pentru totdeauna!”. precum şi de o evaluare cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care viitorul asistent maternal le pune la dispozitia copiilor.

b. evaluare şi informare cu privire la diferite aspecte legate de creşterea şi dezvoltarea copilului. începând cu responsabilitatea şi seriozitatea. 60 din legea 272 prevede că: ”Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsă sau substitutivă.(Art. Asistentul maternal profesionist trebuie să dea dovadă de unele abilităţi şi trăsături de personalitate printre care: a. tradiţiile. intime. fiindcă oriunde este crescut şi îngrijit un copil trebuie să existe dragoste şi capacitate de a dărui. Să ocrotească copilul. şcoală şi comunitate. pag. familia asistentului maternal poate să-i ofere copilului un mediu securizant. d. trăsăturile de personalitate menţionate sunt foarte importante. Bowlby spunea că copiii care au crescut în instituţii prezentau frecvent apatie. fiind o alternativă la instituţionalizare. În cele ce urmează voi trata aceasta tema. Pentru a deveni asistent maternal profesionist. Dacă nivelul de pregătire iniţial nu este atât de important în aceasta profesie. e. Ataşamentul poate fi definit ca o legătură afectivă.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii 1. Ei au observat că: • primul ataşament faţa de o persoana particulară a apărut în jurul vârstei de 7-8 luni. Promotorul teoriei ataşamentului este John Bowlby. respectându-i istoria şi personalitatea. dintre care unul se referă la: formarea de asistenţi maternali profesionişti pentru protecţia în regim de urgenţă a copiilor între 0-2 ani separaţi de familie.2000. Deşi nu este “o familie pentru totdeuna”. asigurându-i un loc în căminul sau şi egalitate în drepturi cu ceilalţi copii din familie şi creându-i condiţii corespunzătoare de dezvoltare fizică şi psihică. 579-580. familia biologică.(A. înţelegere. familia extinsă şi adopţia naţională. monitorizarea evoluţiei copiilor cu vârsta cuprinsă între 0-2 ani aflaţi în protecţie în regim de urgenţă la asistenţi maternali profesionişti şi elaborarea planului individualizat de protecţie care să aiba drept finalitate reintegrarea în familia biologică. 2. Atkinson. Programa analitică a cursurilor de formare profesională pentru asistenţii maternali profesionişti cuprinde sesiuni obligatorii ţi optionale susţinute de către asistenţii sociali. de durată cu un individ specific. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a iniţiat în anul 2005 mai multe programe.pag. c.114) defineşte ataşamentul ca tendinţa copilului de a căuta apropierea anumitor persoane şi de a se simţi protejat în prezenţa acestora. care să-l facă pe copil să se simtă protejat. (A. pregătind copilul pentru reintegrarea în familie sau pentru adopţie.nr. Spirit de observaţie. Adaptabilitate. tulburări de comportament şi nu prezentau vreun interes faţă de o interacţiune socială. la maturitate (Bowlby. plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis”) prevenirea abuzului şi neglijării copilului între 0-2 ani. Răbdare. Afectivitate. de a fi îngrijit în familia asistentului maternal profesionist pentru protecţia în regim de urgenţă. pag. Seriozitate. prin: • promovarea drepturilor copilului între 0-2 ani.pag. Acesta teorie spune ca eşecul copilului de a-şi forma o legătură cu una sau mai multe persoane în primii ani de viaţă este legată de inabilitatea de a dezvolta relaţii personale apropiate.46) Se poate spune că acest lucru se datorează lipsei unei relaţii de atasament stabile.pag. f. Atkinson (2000. Capacitate de comunicare şi relaţionare. permite copilului să crească şi să se dezvolte într-un mediu familial. Responsabilitate. dar în aceeaşi masură cu afectivitatea şi înţelegerea .3-4) Plasamentul copiilor la asistenţi maternali. medici şi psihologi.Birch. Să favorizeze integrarea copilului în cartier.Birch. • • prevenirea spitalizării prelungite şi nejustificate a copiilor 0-2 ani părăsiţi de familie în unităţiile sanitare. Aceste sesiuni au un rol de formare. Să asigure educaţia copilului. deşi este o măsură cu caracter temporar.1973) – Atkinson. rolul asistentului maternal profesionist în sistemul de servicii precum şi alte aspecte legate de drepturile si obligaţiile asistentului maternal profesionist. 144 • 143 . separat de familie.2000. 2002. (Revista “În Interesul Copilului”. legea prevede o pregătire şi o evaluare prealabilă. Mediul familial oferit de asistenţii maternali permite o continuitate şi o îngrijire individualizată a copilului. g.45) Atkinson. Schaffer si Emerson au observat comportamentul de ataşament a unui număr de 16 copii în situaţii de familie. Una dintre sesiunile tratate în cursurile de formare profesională a asistenţilor maternali profesionişti se referă la “Ataşament şi separare”. 3. În 1951.1/2005.

Aceşti stimuli vin din partea persoanei care îngrijeşte copilul. gustul laptelui. evitare şi reducerea anxietăţii. Ataşamentul copilului faţă de persoana care l-a îngrijit în primul an de viata are funcţia de a oferi securitatea necesară explorării mediului şi constituie baza relaţionării de mai târziu. 2000.(Dr.Toate aceste reacţii pot determina stress şi iritabilitate. Bowlby spunea că dezvoltarea comportamentului de ataşament este strict legată de experienţa actuală cu părintele. 1997) In urma separării copilului de persoana faţă de care şi-a format ataşamentul. V. chiar şi temporară ar putea avea astfel de efecte. comportamente caracterizate prin mişcări şi reacţii incomplete. alteori ignorând semnalele sociale ale acestora. evitant/anxios: aceşti copii nu par afectaţi de absenţa mamei. sunt afectaţi de absenţa ei.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii • majoritatea copiilor au format ataşamente şi cu alte persoane în afara de mama. negarea este un mecanism care ajută la prevenţie. durerea acută şi durerea subsidiară. în sisteme comportamentale reciproce.53-54) Există o legătură între tipurile de ataşament atribuite copilului şi comportamentul mamei. Mulţi copii par a se mişca prin viaţă ca nişte roboţi. 2002). plăcere.Stan. Ei spun că se 146 . 2002. oricât de mică ar fi aceasta. Mary Ainsworth (1978) a evaluat ataşamentul bazat pe securitate a unui copil de 12-18 luni. alarma şi panica. Astfel aceasta persoană devine o referinţă constantă şi are semnificaţia de bază sigură de ataşament la care copilul revine în caz de percepere a necunoscutului ca un potenţial pericol. de respingere. contact corporal uman . sunt afectaţi în timpul separării. caută apropiere. Ajută la suprimarea acelor emoţii care ne fac să ne simţim vulnerabili. S-a constatat că. • Copii cu ataşament bazat pe insecuritate. Pentru ca un copil să-şi dezvolte ataşamentul faţă de o persoana (în special mama) este nevoie de stimuli pozitivi care sunt transmişi nonverbal: miros specific. pag. 2000.47) Până la vârsta de 18 luni. 2000. pag. iritabilitatea. Fiecare proces dureros prin care trece copilul include trei faze (Iolanda Mitrofan.Birch. Un efect al pierderii îl reprezinta disocierea. chiar dacă ea nu asigură şi hrana copilului respectiv. aceste trăsături fiind interiorizate de copil. uneori circumspect faţă de o persoana străină. la rândul lor mai multe componente. dezorientate.Stan. Teoria ataşamentului evidenţiază faptul că protecţia copilului este scopul primar al dezvoltării. acesta resimte o durere profundă. uneori faţă de mamă.Birch. În această fază. copilul explorează având ca bază sigura de plecare legătura de ataşament. hiperactivitatea. interacţiune sau contact corporal. când relaţia primară de ataşament este în formare. 2003. (Dr.(Nicky Hayes. pag.56) 145 Ceea ce rezultă de aici este faptul că formarea ataşamentului bazat pe securitate este determinat de sensibilitatea mamei la nevoile copilului. 2000. o ignora la revenirea ei în camera sau o întâmpina ocazional. • Copii cu atasament bazat pe insecuritate. Sue Orrell. folosind ca procedeu “situaţia străină”. ambivalent: aceşti copii sunt anxiosi după despărţirea de mama. calm. la vârsta şcolară ataşamentul este caracterizat prin aprobare socială şi afecţiune. protestul).O. ambivalenţi când caută şi evită simultan contactul cu mama. pierderea să fie pur si simplu uitată. pentru câteva momente. (A. la conservarea energiei necesare următoarelor faze. mamele copiilor cu ataşament ambivalent sunt inconsecvente în răspunsurile lor la nevoile copiilor. (A. figura umană.66) În urma unui studiu retrospectiv pe 44 tineri delincvenţi Bowlby a constatat că delincvenţa juvenilă este o dovadă a neajunsurilor pe care le-a produs perioada privării materne şi că separarea copiilor mici de mamele lor. În cazul durerii de început (timpurii). copiii care dezvoltă un ataşament caracterizat de securitate plângeau mai puţin şi aveau mame mai sensibile şi mai responsive la nevoile acestora. Conştient sau inconştient. Nevoia de ataşament face parte din nevoile de baza ale fiintei umane. este înnăscută şi are drept scop supravieţuirea. pag. Copiii trec prin aceste faze la fiecare pierdere suferită. În urma acestei evaluări copiii pot fi împarţiţi în funcţie de tipul de ataşament pe care îl dezvoltă astfel: • Copii cu ataşament bazat pe securitate: aceşti copii explorează în prezenţa mamei. zâmbind şi răspunzând unor iluzii. cele mai comune reacţii includ negarea (disocierea. scop care depinde de calitatea legăturilor dintre părinte şi copilul său. evită apropierea sau interacţiunea cu aceasta. (A.Birch. • Copii dezorientaţi: manifestă deseori comportamente contradictorii. asigurând acestuia confort. 50-51) De aici putem concluziona că orice persoana care oferă mai multă stimulare şi interacţiune.O. poate deveni obiect de ataşament.toate acestea au o importanţă maximă în primele 5 săptămâni. pag. pag. V. uneori răspunzând cu căldură. (A. nu este un lucru neobişnuit ca. mamele copiilor cu ataşament anxios/evitant tindeau să nu raspundă la semnalele sociale ale copiilor şi deseori se comportau într-o maniera rece.Birch. Fazele se desfăşoară una după alta şi include. Dacă în copilaria mică ataşamentul se caracterizează prin căutarea proximităţii şi securităţii.147-149): durerea de început. S-a sugerat că în primul an de viaţă copiii n-ar trebui să fie deprivaţi de contactul cu mama în timpul unei perioade sensibile particulare.

să pară rupt de realitate. Aceasta experienţă de disociere poate dura de la câteva ore pâna la câteva luni. • absenţa stimulării şi a experienţelor de viaţa necesare sunt responsabile de retardarea intelectuală. Regresia este o alta caracteristică ce poate însoţi durerea. tristeţe. vinovăţie li ruşine. Aici intervine rolul asistentilor maternali care în urma unei pregătiri prealabile pot oferi copilului condiţiile necesare unei bune dezvoltări. Oricât de iritabil este acest tip de răspuns la pierdere al copilului. teamă. copiii se hotărăsc să revină la o viaţă care să le asigure creşterea şi dezvoltarea personală.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii simt ca şi cum n-ar fi în contact cu ei înşişi. anxietate. fie după o separare prelungită. dar lucrurile vor evolua în sens pozitiv. în final începerea procesului de reorganizare. Cercetările indică faptul că sentimentele de ambivalenţă şi conflictele interioare contradictorii legate de persoana pierdută. dar dacă asigurăm copilului de timpuriu un mediu securizant. Copiilor începe să le displacă să se joace singuri şi cer compania altei persoane. (A. Copiii trebuie să ştie că sentimentele şi reacţiile lor sunt comune şi normale în situaţiile de durere.69) Atât deprivarea maternă cât şi separarea copilului de persoana faţă de care şi-a format legătura de ataşament. creioanele) Unii copii pot exprima faptul că au nevoie de mai multă securitate devenind mai posesivi decât de obicei. Principala legătură nu trebuie să fie cu părintele biologic şi nu neapărat cu o femeie. fie urmând o scurtă perioadă de separare. muşcă hainele. • eşecul de a stabili legături cu oricine. Are loc integrarea celor întâmplate în sfera a tot ceea ce este bun în viaţa celui care a suferit pierderea. Pe acest drum există multe obstacole. are efecte negative care împiedică dezvoltarea armonioasă a personalităţii lui. Începe parcurgerea drumului bunăstării fizice şi psihice. Deşi nu trebuie sa fie duri cu copilul. extinzând perioada de timp necesară refacerii. Efectele de scurtă durată se referă la răspunsul imediat al copilului la o experienţă de deprivare. pag. separarea este de cele mai multe ori inevitabilă. Aceasta poate lua forma protestului. • doveziile obţinute nu susţin opiniile lui Bowlby cu privire la importanta specială a legăturii formate cu mama. popasuri. suspendat în timp şi spatiu. 2000. în perioada copilăriei timpurii reprezintă principalul factor în apariţia “psihopatiei fară afect”. complica procesul durerii. reîntoarceri. devierea şi hiperactivitatea sunt alte reacţii comportamentale la pierdere. părinţii trebuie să-şi impună deciziile cu fermitate. Separarea poate avea efecte de scurta durată cât şi de lunga durată.Birch.Unii încep să fie preocupaţi de problemele celorlalţi. Este foarte important pentru copil să simtă că se află în centrul preocupărilor adultului şi că experienţa sa are valoare în ochii acestuia. Fiecare fază ajuta copilul să depăşească pierderea prin acceptarea a ceea ce s-a întâmplat şi prin începerea procesului de refacere şi reaşezare sufletească. Mesajele de genul ”sentimentele tale sunt importante pentru mine şi îmi voi face timp să le ascult” trebuie date cât mai des cu putinţă. Efectele separării de lungă durată sunt observate mai târziu. de obicei. în special cu tatăl. 147 După o vreme în care au experimentat toate sentimentele şi trăirile normale în asemenea momente. • disonanţa în familie şi absenţa unei relaţii stabilite cu un părinte sunt asociate cu delincvenţa şi comportamentul antisocial de mai târziu. să evite conversaţiile şi orice contact interpersonal. o alegere conştientă a lui. ca reîntoarcerea la creativitate implică durere şi că nu există cale de a scurta toate acestea. Ea poate include de asemenea manifestări mai speciale: • loviri • muşcături • murdărirea hainelor • creşterea activităţii orale (îşi sug degetele sau părul. Regresia poate fi o parte a procesului de vindecare după pierdere pentru majoritatea copiilor. E posibil ca în acesta perioadă copilul să arate foarte puţin interes pentru tot ceea ce este în jurul său. în special al limbajului şi responsivităţii sociale. Cu toate efectele sale negative. experienţa dezorganizării şi disperării şi. De asemenea poate aparea retardare de dezvoltare sau încetinirea procesului de dezvoltare. nu doar cu mama. aceasta nu este. Rutter concluzionează că: • majoritatea efectelor de lungă durată ale aşa numitei ”deprivări maternale” se datorează mai degraba lipsei de ceva (privare) decât oricărui tip de pierdere (deprivare). 148 . Distragerea. greutăţi. Aceasta înseamnă abandonarea trecutului şi trăirea în prezent şi viitor. Cel mai important moment este acela al începerii procesului de refacere şi vindecare. disperării sau detaşării. întreg procesul trebuind să fie parcurs. Rutter sublinia importanta stabilirii unor relaţii ale copilului cu alte persoane. efectele negative ale separării ar putea fi diminuate. să se retragă din activităţiile sociale. Etapa secundară a procesului de jelire include câteva componente: dor şi căutare.

As. Bucureşti. Programa analitica a cursurilor de formare profesională pentru asistenţii maternali profesionişti. soc. 2002. Ataşamentul şi sisteme comunitare în sănătatea mentală.L. Mihaela Bălaj Cerc. Iolanda Mitrofan (coord. Delphy. Ed. V. 8. Psihologia dezvoltări. Cursa cu obstacole a dezvoltării umane. 7. 149 150 .All Educational. R. Dr. importanţa acestui ataşament pentru dezvoltarea ulterioară a copilului precum şi pentru înţelegerea durerii copilului. 5. 2002.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Consider că este foarte important discutarea acestor teme în cadrul cursurilor de formare a asistenţilor maternali profesionişti pentru o mai bună informare a modului de formare a unei legături de ataşament. 4. Anul 2005. Ann Birch. asociat.Atkinson. Introducere în psihologie. Nr. R.1. 2.). Stan.Atkinson. Ed. 1997. 6. Sue Orrell. Bucureşti. Nicky Hayes. şt. Cluj-Napoca BIBLIOGRAFIE 1.Tehnica.Polirom.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Ed. Revista ”In interesul copilului”.O. Iaşi. Insititutul pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. Ed. durere provocată de procesul pierderii şi separării. Introducere în psihologie. Ed. Timişoara. Bucuresti. 2003. 2000.C. Legea nr. 3.Tehnica. 2003.Eurobit.

utopia este o fortăreaţă”.. Azir Victor Ieronim STOICHIŢĂ. Bucuria existenţială se naşte şi creşte pe măsură ce ochii sufletului admiră tot mai de aproape frumuseţile vieţii. Pentru I.. printr-un fel de conversie alchimică. iar paşii fiinţei noastre se apropie din ce în ce mai mult de ele. precum şi a unui centru elitar iradiant.. 1995.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CERCUL LITERAR DE LA SIBIU ... 45 La sfârşitul anului 1940.) Între utopie şi cetatea fortificată există adesea o perfectă suprapunere. cât al culturii însăşi. Efectul Don Quijote. 151 152 . Şi aceasta pentru că. ci una contemplativă. Humanitas. Azir „Naşterea Cetăţii-simbol este o operaţie dureroasă: ea presupune. el va deveni. reflectată dincolo de timp) şi prin raportare la istorie (este depăşirea. cu apetituri pentru boema rafinată. simbolic sau nu. un spaţiu securizat metaforic împotriva istoriei. Cercul Literar de la Sibiu. p. Frumuseţile vii ale vieţii sunt acelea ce merg mereu înaintea noastră. Ed.O LECŢIE DE SUPRAVIEŢUIRE CULTURALĂToţi oamenii sunt copii ai timpului. valoarea Sibiului stă în seducţie.(.15.”46 . cu un gust artistic rafinat. (. în opoziţie atât cu tradiţionalismul provincial al Nordului.. O dimensiune a acestui spaţiu e timpul. Dar numai unora timpul le este părinte şi îi poartă mereu în amintire. Introducere în fenomenul originar. Sibiul devine spaţiul de refugiu al Universităţii „Regele Ferdinand” din Cluj..(. Sibiul cerchiştilor este un text. un spaţiu în care cultura majoră era posibilă.) Cetatea ia fiinţă printr-o dublă opoziţie: prin raportare la Paradis (este imaginea Paradisului .fortăreaţă.) Oraşul ideal este un mit al sfârşitului.. stăpânitoare.Treptat. p. abolirea istoriei). Gina Vieru. implicit. „ În plin dezastru al istoriei concrete se năştea o lume a ”frumosului” absolut. esenţial aristocratică. cât si cu balcanismul trivial al Sudului. Sibiul este perceput ca un refugiu atemporal. Repere pentru o hermeneutică a imaginarului european. artefact estetic. Negoiţescu. o utopie.33. manifest pentru abolirea istoriei şi a temporalităţii opresive. o fiinţă-înperspectivă. Omul este o fiinţă-în-devenire. El ilustrează o postistorie: pietrele dislocate prin drama existenţei sunt reclădite conform unui nou ritm. 45 Omul nu este o fiinţă posesivă. consumarea până la anulare a cetăţii-obiect. 1997. trad. nu atât al individului. Orice frumuseţe atinsă în zbor de aripa sufletului uman devine trup împietrit în cimitirul trecutului. de salon spiritual. El devine un topos fantasmatic al urbanului ideal şi compensator. Clusium. de Ruxandra Dumitrescu. 46 Petru POANTĂ.”Cetatea–obiect” (Sibiul real dar şi Clujul pierdut) o dată anulată. Cerchiştii realizează aici conştiinţa ofensivei fecunde a esteticului. care va dicta nu numai perfecţiunea ”spaţiului” dar şi pe cea a „vieţii” (.) Oraşul devenise un model cultural. Corina Mircau. un spaţiu securizant. „naşterea Cetăţii-simbol” se impune ca imperativă soluţie soteriologică.

suigeneris. constrânsă la artificial. nici un sunet complet încheiat. transmiţându-se pe sine. limitele dispar. corespondenţele se suprapun. se va naşte. Aquarium. se întâmplă. balada. cumva firesc. Iar scările mă urcă şi coboară. „Lucrurile sunt toate topite în umbră. ca limită între închis şi deschis. ca strategie poetică.16. Eseuri programatice. e un construct estetic. şi-n porţi ferestre. din tineri bătrâni. O dată cu apariţia unui nou peisaj cultural. 94. această cetate utopie a rezistenţei esteticului a catalizat. după Radu Stanca. În jur văd numai porţi. promovează sub aspect temporal. p. inima-nţeleaptă. în literatură. substanţa baladescului”.” Şi despre umbra timpului vorbea. un spaţiu şi un timp regresive . un stil care Radu STANCA. reversibil. Barocul reactivat provoacă. recuperarea unui arhetip cultural. cu incantatoriile ei eficienţe . acestea se lichefiază.culturală” a cerchiştilor.zodie specială. Paralela 45. Îngrijită de Dan Damaschin. De nu mai ştiu:biserica e-n balta Cerului larg sau ceru-n ea coboară. Radu Stanca. Totul trece printr-o zodie a sa . poveste ce necesită însă o lectură filtrată. ca soluţie la disoluţia lumii. p. 48 Ibidem. medievalismul oraşului. o mutaţie culturală. nici un contur nu e tras până la urmă. Colecţia „Cercului Literar de la Sibiu”. dă lumii şi fiecăruia dintre noi toate dimensiunile existenţei . legat de existenţa imediată. în lingvistică.” 47 (Nocturnă) Oraş labirint. cu precădere. Intru-n Sibiu domol ca-ntr-o poveste În care port viziera peste faţă. „ Spre sfârşitul primei jumătăţi a secolului nostru. * „Căci aceasta e lecţia lui Orfeu: poezia. Nimic nu e definitiv limitat. „Deşi elementul coercitiv al peisajului e grădina. Ed. O zodie în care stăpânesc umbrele. „Stradalele mă-nghit dintr-una-ntr. Ca într-o pictură a lui Dali. ca spaţiu ambvivalent al lui inăuntru şi al lui afară. totuşi elementul cel mai impresionant e zidul” 48 Zidul. ca reacţie secundă. palimpsest. Ed.o deliberată izolare de presiunile lumii reale.observa Petru Poantă50 Resuscitarea baladescului.alta. Numai Sibiul. Istoria trece dintr-o încăpere într-alta fără să închidă în urmă-i uşi. născută într. (ca natură îmblânzită. încetează a mai fi „fenomene blocate” şi devin fenomene în desfăşurare. „Intru-n Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpere În care e un mort. 91. ostentative a cerchiştilor. mereu periclitată a neamului. îngrijită de Marta Petreu. în drept şi filosofie. acel nucleu axiologic al tuturor virtualităţilor literare (în concepţia lui Goethe).atanor al unei sensibilităţi specifice. Între oameni.a născut.”În fond. este una din dimensiunile sintezei spirituale spre care tindeau cerchiştii. din moderni nişte medievali. care impune un stil diferenţiat de cel tradiţional. Ed. ideologia cerchiştilor. Sibiul este construit la modul textual (ca o poveste). Cercul îşi revendică drept coordonate pentru o circumferinţă simbolică.Selecţia textelor şi cuvânt înainte de Ion Vartic.n. actualizat prin filiera romantismului german. Pe partea dreaptă Am zidurile surde de tăcere Pe partea stângă.” (Nocturnă) Construit pe o dimensiune strict temporală. în lumina plină a nefiinţei ”49. Faptele sunt toate încolăcite unele în altele.intertextuală şi vertical . asumarea unei gesticulaţii subsecvente.”47 Fiind mai degrabă un spaţiu al morţii (indicat de motivul funerar al umbrelor. care face din bătrâni tineri. de natură barocă. Iar în ferestre ochi care mă-ngheaţă. Din relaţia poetului cu această „geografie spirituală”. De aici. istoric. „ Sibiul este cetatea umbrelor. din medievali nişte existenţe prezente. topos cultural în care a fost convertit Sibiul. ca artefact. 49 Ion NEGOIŢESCU. 153 154 . Sibiul .reflex – simulacru al lucrurilor). zodie sublimă.n. 2000. p. pentru început. „din înfruntările pro şi contra tradiţionaliste s. 50 Petru POANTĂ. cetatea. alături de stilul istoric.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Departe de istoria dezlănţuită. oarecum obstaculată (cu „viziera peste faţă”). 91. Dominanta istoricistă era prezentă în artă. dar şi de a proteja. oricare din aceste discipline ilustrându-se prin efortul de a-şi defini obiectul. Pe deasupra Sibiului pluteşte un cer special. ca memorie a unei consacrări. El devine. al mortificării timpului real. ca timp spaţializat. op.). putea cataliza doctrina plină de „ bogăţie orizontal . prin mijloacele ştiinţei şi ale dialogului polemic fiinţa naţională în vremuri de nenoroc ”. adoptarea posturii „ corydoneşti”. din noaptea fiinţei. vii. Însemnările unui cosmopolit.. una dintre legile emblematice ale cercului: reversibilitatea sau legea eternei reîntoarceri. ca tip specific de soteriologie. ferestre. Apostrof. Împrejurările social-politice determinaseră în etapa anterioară preponderenţa unui stil istoric. cit. între vârste.fortăreaţă a spiritului îşi anulează structurile spaţiale. ochi ). al deschiderii succesive (porţi. p. Spaţiu ideal al simultaneităţii (postmoderne?) .

astfel. . Avatar istoric al mitului.”62 Balada înseamnă. „nu un atac adus chiagului imponderabil al liricului. şi – utilizând toate efectele expresiei lirice – le organizează într. p. p. p. a autonomiei valorilor. manierismul. Poeţii grupului de la Sibiu aveau conştiinţa foarte modernă a imposibilităţii unei comunicări naiv. că singura soluţie a crizei în care se află cultura modernă. postmodernismul.”61 În plus. p. 1970.Schiller). balada se conformează legii dedublării. problematica baladei şi a baladescului: Resurecţia baladei.94. Bucureşti. cit. bunul gust. cultură ajunsă.o artă poetică programatică o resurecţie a baladei. pp. din acest dialog perpetuu pe care poezia îl stabileşte în relaţia sa cu celelalte texte. Polirom. se va forma în orizontul altei mentalităţi.1998.84) 54 Radu STANCA. p. p. 114. Versul ultim. a travestirii pe care o presupune actul poetic. „Structura ei funcţională este aceea a echivocurilor. „a propune într. ci acordarea formelor câştigate cu formele ce sunt în curs de a fi câştigate.53 soluţie propusă în descendenţa teoriei axiologice. stilul filosofic. ci tocmai o nouă emancipare a esenţialului împotriva neantului. Aug. în schimb. Doinaş. mai degrabă. Ed. care aparţine unui Nord aristocratic. 1991..CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii ţinteşte spre sinteşă. violent şi pătimaş i se vor opune ordinea. magică. Exclusivitatea estetică nu duce la capodoperă”54. sub cele două înfăţişări ale sale. „ Cercul literar. sociale şi morale.o scrisoare către Nicolae Balotă datată 19 mai 1955. de altfel. abstras oricăror contingenţe .op. Caietul albastru. Despre Poezie. din această plurivalentă deschidere culturală.se ca simplă expresie directă a unei stări afective – recurge la forma indirectă a unei travestiri. eroică. iar după 1940 la o recrudescenţă a avangardismului.”51 Trei sunt textele teoretice care circumscriu. Dacia. cit. în Întâlniri (Critică şi istorie literară). Lirismului i se caută astfel un conţinut obiectiv”58 Astfel. Metamorfozele romanului. 81. „Poetul a luat purul drept neant.o la viaţă. p 92.zise. modernismul. purism. Eminescu. 1976. Labirint. Ed. a poeziei – corolă de semnificaţii simbolice. în sensul ideii capodoperei.. Sudului anarhic. Poezia devine. la un sfârşit. De aceea trebuie găsită mereu o formă corespunzătoare acestei naturi ambigue. 57 Ibidem. este un fapt aproape cert la mijlocul deceniului 5. 52 Radu STANCA. „ Baladescul cuprinde toate acele forme ale poeziei în care liricul – refuzându. De aici. I.imediate prin poezie. iar „situaţiile poetice” sunt culese din spaţiul culturii. poezia a eşuat prin a-şi revela sieşi neantul. Metamorfozele poeziei.19-20. „O operă de artă va fi cu atat mai aptă de a purta titlul de capodoperă . Cartea Românească. e. de o perspectivă eronată) a încadrării obstinate a poeziei cerchiştilor într-un curent tutelar. dar şi într-o nouă perioadă cultică?” (Nicolae BALOTĂ. Ed. înlocuieşte confesiunea prin naraţie. 109. Ed. Universal Dalsi. p. barocul. Eminescu. desigur. 1987. cit. S-au emis diverse ipoteze : neoclasicismul. peisajul poeziei române de la începutul deceniului 5 :” Poezia modernă îşi consumă treptat energiile înainte şi în anii celui de-al II-lea război. Dar.o desfăşurare dinamică. cu ceilalţi topoi literari. i. deci. cit. 109. religioasă. cu cât semnificaţia ei axiologică va fi mai complexă. Nicolae Manolescu sintetizează. Epurată de „complexitatea de semnificaţii pe care o implica poeziasemnificaţia mitică. o raportare la situaţia europeană. între 1945 şi 1947 ultima bătălie a epocii moderne propriu.”56 poeţii de la Albatros vizau de-poetizarea. a ambiguităţii structurale a liricii. 61 Radu STANCA. Contextul la care se raportează Radu Stanca în teoria epuizării lirismului în estetism. după tine. poezia se naşte din poezie. Timp mort 1954. salvarea conţinutului se face prin salvarea unei forme.”57 Cercul literar „încearcă să revitalizeze poezia nu întorcând. Eseistul Radu Stanca. Remember. Negoiţescu întreba şi se întreba : „Crezi. dramaticul istoricul. în căutarea nucleului poetic „pur”.. resurecţia estetică fiind dublată de o resurecţie socială.”55 Ca „replică dată ermetismului şi purismului. dar vechi şi părăsite : epicul. a modernismului aproape consumat. ci la nişte izvoare lăuntrice. la izvoarele ei 51 Vasile FANACHE. p. op. 55 Nicolae MANOLESCU. şi nu al realului. p 339.92. a substanţei împotriva haosului.227. 110. este. 2000. s-ar afla într-o barbarie nouă. 59 Radu STANCA. a pluralismului axiologic. 56 Ibidem. resurecţia baladei „nu înseamnă întoarcere la forme desuete . Lampa lui Diogene. romanticul (în speţă cel german. creaţie palimpsestică. recuperarea nucleului dramatic conţinut de o „situaţie poetică”. Ceva despre tristeţe.1955. Conflictul dintre ele cunoaşte. este reactivarea. Ed. . Ed. Astfel.52” Soluţia la această criză. În anii 30 asistăm la epuizarea epigonică a modernismului. mai puţin contextul românesc şi. poemul dramatic sau naraţiunea evocatoare înlocuiesc formele lirice predominante înainte.”60 Astfel. complementar. op. 155 156 . preluând o terminologie din Melancolia descendenţei a Monicăi Spiridon. îngrijită de Mircea Mihăieş. p. 60 Nicolae BALOTĂ.”59 Dar. op. în descendenţa Goethe. gratuitatea şi rafinamentul. de asemenea. 53 Într. 1970. 62 Ştefan Augustin DOINAŞ. Balada şi legenda . la epuizare. nu însemna o întoarcere la forme desuete ale poeziei. morală”. (mai ales a aceluia de descendenţă barbiană). prin descoperirea unui nou limbaj..” Dupa observaţia lui Şt. balada este cea destinată revelării bogate a lumii. Ed. Istoricizarea poeziei moderne. intertext. aşa cum observa şi Petru Poantă. dificultatea (generată. creaţia poetică a cerchiştilor (în speţă a 58 Idem. 2003. bazată pe conflict şi replică. travestire care aşază continuu poetul îndărătul personajelor sale.

Radu Stanca aduce. Aug.) Modalitatea dialectică a formei lirice realizează..o în societatea greacă. Ştie prea bine că arta sa este un gest inutil. În descendenţa lui Edgar Allan Poe. un joc dialectic între aspectul exterior al înlănţuirii verbale şi năzuinţa expresivă a limbajului literar. Negoiţescu. Analizând mitologia lirismului la Eta Boeriu. iar Doinaş şi Negoiţescu împreună asupra lui Hölderlin sau Hugo von Hofmannsthal).” În acest context. Tristeţea este o categorie estetică cultivată deliberat.” „La începutul „coborârii sale . p.. pasiune nu fără consecinţe în gustul lor pentru formă.. în Versul ultim. luat în sine. 67 I. Sârbu. prin melancolia descendenţei. Ion D. prin urmare. În primul Orfeu 66 Apud Gabriela GAVRIL. Radu Stanca propune un alt registru : „Sunt cel mai frumos din oraşul acesta.(.. la o fecunditate originară. ca principiu care poetizează şi ca obiect poetic propriu. Radu Stanca. categoria formei reprezintă. tristeţea este şi categorie estetică pentru poezie. decadent. un fost medic ce pregăteşte un text intitulat În apărarea pederastiei. un păstor de o frumuseţe seducatoare (s. El se supune de bunăvoie unei forme fixe. Şt. un modern din faza agonică a modernităţii. adică unitarul. 83 157 158 . 2000. pentru canoane menite deseori să precipite delirul sensibil (s. În 1916. Corydon.cit. Gide regândeşte cultura hegemonică Occidentală. la poezia cultică. sau Egloga lui Corydon. în Analize şi sinteze. El reapare la André Gide. Cercul literar de la Sibiu. ca în teoria lui Goethe referitoare la „forma lăuntrică” a unei opere. al surprinzătoruluii în limbajul poetic (. pentru poezia ca înscenare a unei 63 Monica SPIRIDON. estetizat. dar considerat de autor ca fiind cel mai important. Egloga a doua. act gratuit. a II-a.] Trecerea sa „dincolo” este cea de la condiţia estetului. Ioanichie Olteanu asupra poematicii intelectualiste a lui Osip Mandelstam. un dat exterior operei. pentru Cercul Literar de la Sibiu. De aici impresia travestirii discursului liric. 33. că e mai degrabă speculaţie decât expresie directă. I. devine eroul celui mai faimos poem despre homoerotism din literatura latină. el introduce în limbajul utilizat o dezordine rebelă. (în special a baladelor lui Radu Stanca) tristeţea devine un „modus operandi” în text.zis. s. Ed. Europa!. e vasul şi materia pe care o conţine. „versul ultim este una dintre realizările cele mai caracteristice ale „poantei lirice”. „Tristeţea nu este altceva decât o stare sufletească oarecare în declin. Orfeu este un estet rafinat. coercitive. Ura în declin e tristeţe. care generează un nucleu ideatic („foc”) şi cristalizează ideea („îngheaţă”). un simbol emblematic al poetului şi al poeziei. gesticulaţia teatrală.” (p. convenţiile lăsate la vedere.a spus ca ar fi o „persona” asumată de poet). Bacovia spunea „Sunt cel mai trist din acest oraş. e foc şi ceea ce îngheaţă”66 Forma nu este . Poetul trece de la poezia ca gest gratuit. text declarat de critici oarecum marginal din perspectiva relevanţei estetice. Această tehnică a punerii în scenă a unui sentiment are tocmai rolul şi efectul paradoxal de a simula spontanul. un simulacru afectiv.Poetul uzează. Analize şi sinteze. aşadar.De la Manifest la Adio. un elogiu al categoriei formei în poezie. Corydon devine. p. pentru subminarea coerciţiei date de formă. ci principiul ordonator lăuntric.şi exercite în plan obiectiv propria singurătate ( Radu Stanca – a zăbovit asupra dramaturgiei lui Schiller.).” În 1943. Pornind de la ipoteza „insuficientului creator” (Goethe). p.”63 Cel de-al doilea text care circumscrie teoretic problematica baladescului este Ceva despre tristeţe. Ed Albatros. examinând influenţa civilizatoare pe care homosexualitatea a avut . Negoiţescu propunea şi o altă perspectivă asupra fascinaţiei cerchiştilor pentru formă şi dialog intertextual : „Adânca propensiune spre fenomenul de cultură. op. În Corydon. Polirom : „Am numit. adică echilibrul. 65 Ibidem. la cea a artistului. Doinaş. care a starnit la data apariţiei lui o seamă de controverse. cratilism. „În economia de ansamblu a poeziei lirice. Radu Stanca identifică tristeţea (tipic poetică) drept loc de convergenţă a tuturor sentimentelor în declin..a manifestat la poeţii Cercului literar şi ca pasiune de a transpune în limba română versuri ce alcătuiau un corespondent spiritual. Melancolia descendenţei: o perspectivă fenomenologică asupra memoriei genetice a literaturii.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii baladiştilor) este una de tip cratilic”specificat prin conştiinţa succesoratului.. ca astfel să. p.. dar în cardrul acestei forme. 1976. un om de lume. Iată de ce marile pasiuni sunt întotdeauna pândite de tristeţe. astfel.). întotdeauna. pentru că la limita lor inferioară stă mereu aceeaşi matcă esenţială a oricărui afect tensional: tristeţea. unde poate apărea sub trei aspecte : ca atmosferă. Forma poeziei „e ca piatra misterioasă a alchimiştilor . În fapt.54) 64 Radu STANCA. spiritul caută întotdeauna soluţionarea poeziei”65. emoţii. ”64 Stare de echilibru afectiv. pentru a se realiza pe sine. Bucuria în declin e tristeţe. într-un eseu scris sub forma a patru dialoguri socratice dintre narator şi Corydon. 29. I. de un truc. pledoaria pentru versul ultim este o pledoarie pentru ludic. prin felul cum suprapune cătuşele stereotipe ale formei fixe pe tensiunea liberă şi nestăpânită a năzuinţei expansive. [. deci. Fides. Transferată în zona baladescului. NEGOIŢESCU.n.”67 * Întâlnit pentru prima dată la Virgiliu. E un poet tardiv. „În versul ultim. ceea ce constituie farmecul neaşteptatului. ornamentul afectiv. 26. acea nostalgie a originilor care îmbibă toate palierele literaturii de nevoia tiparelor primordialeşi a principiilor întemeietoare de sens. de la sterilitatea poetului tardiv.

. artificialul. formula pe care Baudelaire o propunea dandysmului este adecvată şi apariţiei Cecului în contextul literaturii române : „ultima zvâcnire de eroism în vremuri de decadenţă. Negoiţescu ..citadin. exacerbare a formei. erotismul invertit. o divulgă drept erezie politico. De aceea a şi putut fi confundat cu principiul elementar al autonomiei esteticului. Stanca e cel care plăsmuieşteb figura manieristă. criză generală a valorilor.”71 De altfel. ale cărei principii dandysmul le conţine. Vartic. „Dandy-ul de la finele secolului 19 până după primul război mondial poate fi interpretat şi ca hieroglifă a modernităţii. dar şi a neliniştitoarei absenţe a celuilalt. cât şi ca program estetic de la finele veacului 19 şi începutul secolului 20 : negativitate.estetizantă a fiinţei umane. ca să folosim terminologia baudelairiană. impulsul către deformare. sciziunea interioară. Altminteri . însă. archimboldiană a literaturii noastre. suflet/ trup) sunt neutralizate. decât această imagine monstruos.. devitalizare.. în studiul său consacrat Dandysmului. unu/ multiplu. aproape integral. suprafaţa. 2004. este profunzime. când există. în perioada în care clama „Sunt cel mai frumos din oraşul acesta. la programul estetic. bineînţeles.estetic al „omului cerchist” . individualismul acut. el are un sens pozitiv. în faţa căreia. cit. în toate ipostazele sale. spunea Baudelaire.observă criticul aparţine tipologiei omului şi artistului manierist.. Jacquees Derrida şi.31 70 I. 71 72 Gabriela GAVRIL.” În ceea ce priveşte masca. rebeliunea contiună. „ I. ca persoane civile. morale..” Sau cum îl teoretizează Michel Foucault. nu depăşeşte nostalgia unui anume aristrocratism. inconştient. fapt ce confirmă unul dintre paradoxurile modernităţii: hipeinvestirea eului merge mână în mână cu „dezafectarea marilor sisteme de sens”.naturalul. atrăgea atenţia asupra semnificaţiei oglinzii şi a dialecticii suprafaţă – profunzime : „. aşa cum l-am cunosut la Sibiu . Jacques Lacan.. 69 68 Monologul joacă rolul oglinzii.” „Corydon” pare un elogiu adus artificialităţii.”72 Ovidiu Cotruş observa : „Poate că însuşi dandysmul nu este decât o formă minoră de decadentism. aşa cum observa şi Petru Poantă. un întreg program al postmodernităţii. inclusiv în cea postmodernă. epilog de Ana Mureşan.”73 Adriana Babeţi vede dandy. aceasta este un semn al excepţiei. Ed. acolo. Este dovada narcisismului. p.”(Iar Corydonul lui Radu Stanca poartă toate stigmatele ipostaziate ca ornamentaţie a acestei posesiuni).”68” Balada Corydon se recomandă.) Nimic nu putea fi mai şocant în Sibiul anilor 40 . în 1943. Interesant e că substratul „bizar”. „În ce sens? În ce sens?” (.. anti. ci că ea.. Caietul albastru.ideologică.(. toate disponibilităţile afective şi ideologice ale grupării cerchiste dar îi polarizează cel puţin impulsurile estetizante. op. Ca fenomen social. 73 Ibidem. Dandysmul: o istorie. până la urmă. cât o metafizică a „creatorului ” însuşi... „Trecerea prin burg (.36 Adriana BABEŢI. p. cu tot ceea ce adusese acesta. drept „manifest existenţial . Vartic la Mateiu Caragiale) „mărturie plastică a fiinţei sale posedate de frumos. În modernitate. 176 159 160 . imagine extremă a proiectelor sale fantasmatic. cât şi prin creaţia sa. Îşi dezvăluie scandalos intimitatea. subiectivismul.. melancolia. se consumă unul dintre cele mai neaşteptate paradoxuri. Contemporanii clasicizanţi simt acţiunea „deformatoare” a cerchiştilor. de satanism.) sunt în genere de dreapta: dandysmul lor. manierismul are cultul exacerbat al diferenţei. dandysmul este „hârtia de turnesol.) Nicolae BALOTĂ. nu se manifestă ca revoltă împotriva clasei originare.. atât prin comportamentul social.) Sau cum îl defineşte Valéry. În noul veac. Vartic. Biblioteca Apostrof. plăcerea de a se travesti. în oglindă. labilitatea nervoasă. pentru decadent. în lipsa unei educaţii estetice adecvate.”69 Aşa cum observa şi I. Sintagma anatemică „esteţii din Ardeal” denunţa. (.)În esenţă. atât ca tendinţă specifică oricărui final de ciclu istoric : degradare a structurilor sociale. op. dandysmul. a alterităţii în funcţie de care fiinţa se poate cu adevărat defini.”70 Dacă Negoiţescu e cel care se camuflează în pasiunea pentru „ideea” manieristă. scriind celebra propoziţie : „pielea – suprema profunzime.deformatoare. dandy-ul e condamnat să trăiască. revelatorul subtil al feţelor modernităţii. Julia Kristeva.provincial. voinţa manieristă de a şoca se limitează. o (în analiza lui I.rural şi anti. Polirom. agonie a unui sistem... El vrea mereu să producă stupefacţie. în aceeaşi măsură în care se travesteşte. aşa cum îl trăieşte Alice.ar afla o profunzime. (.” Adriana Babeţi. VARTIC.ul ca figură anticipatorie a modernităţii târzii. cult violent al inovaţiei.. spirit rafinat şi „corupt”.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii întrevăd ceva din figura lui Radu Stanca. „extravagant” al Cercului lau intuit chiar opozanţii lui. 165. Roland Barthes. extrem de mândră de vitalitatea tradiţiei ei recente. îngrijită şi prefaţată de I.”. anti.) Dacă acceptăm că Dandysmul este una dintre formele de manifestare a moderintăţii. p 6. sugerând nu că dincolo de suprafaţă s..) devine echivalentul unei intrări în scenă. egocentrismul. „ Pe de o parte sunt încă vii ecourile decadentismului.. sau.. atunci şi în cadrul său dihotomiile tradiţiei metafizice (aparenţă/ esenţă.dandyste. „în condiţiile socio. Scriitorii (. manierist. p. cit. p.politice ale deceniului 5. p.105 Petru POANTĂ. Ea nu satisface. crepuscul al uneilumi. căci autenticitatea sa stă în extravaganţă. catoptricul e zona dublului sens. configurată de Hocke: componenta feminină. Gilles Deleuze. membrii Cercului aparţin onorabilei intelectualităţi burgheze ardeleneşti. 1994.. în Prefaţă la Straja dragonilor. nu atât o ideologie literară. (.

”78 Negoiţescu însuşi îşi surprinde un profil decadentist : „Dacă e adevărat că eram deosebit de sensibil la deformarea (defăimarea) naturii şi la extravaganţă. 1993. NEGOIŢESCU. ce tot din voluptate (s. din atingerile ideale. construind o pavăză pentru fiinţa sa intimă.adevăr unică şi de esenţă cosmică a fiecărui om. Eseuri. îl privesc. 70) 80 În Însemnările unui cosmopolit. măsura. din „fire”. efemeritatea. care pot trăi această ipostază. fascinaţi. întrupată numai din jocul imagistic. * Fabuloasa călătorie a lui Faust şi Mefisto în trecut. a II-a. Radu Stanca pare a urmări finalitatea pe care şi. ultima delegându.1999 . cuprinde un „cântec” asupra destinului.)” Şi conchide : „Ce semnificativ trebuie să fie faptul că acest autor e singurul clasic. după chipul şi asemănarea misticilor medievali.”(„Corydon. avântul nesăbuit” e „mânat spre dezastru”. p. morţii şi transfigurării lui Euphorion.n. sau”numai un turn rătăcit între case.(.. îngrijită de Ioam Milea. Miza fantasticei puneri în scenă din Corydon este surprinderea uimirii. p. Dacă acest Euphorion goethean 80.latine pe toate meridianele „noului stil” poate să surprindă un ochi neavizat. căci. totul convergând .Primăvara elveţiană şi alte proze. Cultivând cu adevărat o poetică subsumată „phantasiei”.”79 Se declară atras de Picasso. (. demonstrându-şi imposibilitatea ontologică. lipsită total de obiect şi finalitate. Euphorion e un fiu al Nu întâmplător.(. într... „ el întrupează taina naşterii Poeziei. drept fiinţe ce îşi ies .. idealul cerchiştilor vizează „acel Euphorion iniţial al lui Goethe.o lume profană în cea sacră a originilor şi destinului său.n. deoarece preponderent se dovedeşte caracterul tumultuos. e cea a moralismului pederastiei. în fragmentul de proză [Din Jurnalul lui Paul]. în care echivalează gratuitatea voluptăţii artei de voluptatea gratuită a iubirii : „ Citesc în Pascal : „ Les riviéres sont des chemins qui marchent et qui portent ou l'on veut aller. Ed. regula grecească şi fausticul – romanticul germanic.” Consemnat al tainei. referentul implicit al lui Corydon. p. în sens baudelairian. Ed. sunt ei. ed. orgie imaginativă.”(Un roman epistolar. ironie crepusculară. prin încrustrări pascaliene. atât de greu de definit: om sau floare. Euphorion devine. Eminescu. „alter ego” şi „alter nego”.” Dintre cele trei ipostaze ale eului criticului.. 1970p.o pe Elena.127 78 Ibidem. în acest context. Bucureşti. în înfăţişarea sa . întrupare a setei de absolut. Lampa lui Diogene.. cea mai „monstruoasă” aberaţie sexuală.) Euphorion e întrupare a Geniului.Un neoclasicism „frenator”. Cartea românească.” 77 „.. în care sau armonizat ordinea. „ale cărui monstruozităţi mă făceau să mă înfiorez de plăcere. ca simbol. o altă interpretare a lui Euphorion : „. ceva paradoxal : o nostalgie a clasicului. „cei care. devastatoare.” Nicolae Balotă oferă.84 77 I.. 94 75 Ştefan Aug.) În fiecare dintre ele [amorul hetero sau homo]. adică dinamismul. 128 74 trăiam profund şi sincer tot ceea ce se chema – atât de impropriu – „decadent” şi ceea ce constituia fondul meu autentic.) Teza lui Corydon. din întâmplare. nu e însă mai puţin adevărat că Ibidem.”. revăzută şi adăugită. în tragica apariţie a lui Euphorion. Recuparearea mitologiei greco. în care Gide dă un impuls puternic elocinţei sale asupra amorului fără nume. asemenea homununcului creat de Wagner. al cărui destin l. Euphorion era pentru mine un simbol al morţii şi transfigurării artei şi a artistului. „euphorion ” înseamnă „purtătorul de bine”. Ed. cunoscând. stăpân al unui perfect echilibru interior. 79 161 162 . p.Mitic. Negoiţescu reamintea identificarea goetheana a lui Byron cu imaginea tragică a lui Euphorion: „Goethe s.”Fantezia lui Radu Stanca trebuie înteleasă aşa cum intuise şi Doinaş75. Euphorion. înclinaţia pentru un anacronism delicat. p. spre „decadentismul meu cosmopolit. construcţie poetică finală a unui eon poetic. până în Grecia antică are drept scop ca Faust să trăiască iubirea absolută. de fapt.” „Faun neanimalic. 82 76 Ibidem.. neîncetat.”74 E ceea ce autoarea numeşte „dandysm neoclasic”.. DOINAŞ. cu forme de o modernitate radicală.) se întrupează. e singurul fel adevărat în care pot trăi. il fin. când am terminat lectura lui Corydon. drept „ capacitate de a produce irealul. „ego”.a entuziasmat de figura lui Byron. iraţional modern. spre bucuria într. cu totul altfel decât în viziunea mai veche a Cercului literar.Această voluptate stă la îndemâna întregii specii. oarecum compensatoriu pentru excesele modernităţii.” 81 Nicolae BALOTĂ. în mijlocul epocii sale decadente.p. el e o figură ambiguă : elementar naturală şi în acelaşi timp pur spirituală. cei priviţi.a imortalizat .nimeni nu va îndrăzni gestul de refuz artei.o însuşiseră ca program manieriştii: „E del poeta. deloc în contradicţie cu viziunea lui Negoiţescu. omul caută farmecul actului gratuit: voluptatea. Etimologic. de un exhibiţionism baroc. fiind o creaţie artificială. 94.Tot Negoiţescu e cel care a caracterizat poate cel mai plastic spiritul baladesc al lui Radu Stanca: distanţare fină. la meraviglia”. coexistă într-unul şi acelaşi autor. însumând „spiritul grecesc. deci.”81 „Faust. Paralela 45.(s. apariţie efemeră căutând să evadeze dintr. filtrare estetică.” Şi aceasta .una şi aceeaşi operă.. apolinic şi fausticul modern al europeanului. Negoiţescu ţine să explice: „Ceea ce pare teatralitate celor dimprejurul meu. unind mediatul cu imediatul. în spaţiul romantic. însă rămâne apanajul unor aleşi.”76”) O cheie a baladei o dă chiar Negoiţescu.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Stilistic se înregistrează pe această filieră.” „Poeţii sunt priviţi.se ca sinteză simbolică ( negativă) a primelor două. sortit pieirii. Ed. identică aceleia a actului artistic.

p123. „dacă disciplina şi profesorul n.ar fi dispărut în 1948.305. 86 Petru POANTĂ. care reactivau. Ianuarie. p. acela al goetheanului Euphorion”86 disociindu. p. în altă parte : „Toate decăderile romantice contemporane. poate. Euphorionismul reprezenta .a lungul istoriei tragediei – care trebuia să dovedească justeţea ideii personale.. din poezie. al frumosului cu finalitate morală. Un roman epistolar. „Unei creaţii.un sens.o perspectivă mai înaltă. 85 Ibidem. în Prefaţa la I. ci pe scenariul devierilor paradigmatice (pe reprezentările „teatrale ” cu metamorfozele şi dedublările lor aferente)” 82 acţiune de recuperare şi implantare în literatura română a unor constante esenţiale. p. Moartea lui este. Trei schiţe de portret. care au ca numitor comun europenitatea. un ţipăt isteric. „problematica tragicului a constituit. obiectul teoretic cel mai îndelung dezbătut: (.adevăr o mare creaţie. semne ale crizei şi dezastrului.Naturalismul răsăritean: o agonie a romantismului. Rolul nostru este de a face să urmeze civilizaţiei de „împrumut ” a românilor. având conştiinţa precisă a acestei eliberări. ci ca semn al unei mutaţii a valorilor estetice. ceea ce au făcut românii mereu în suta lor şi jumătate de ani de „civilizaţie”. eroul tragic se eliberează prin moarte de tragedia lui.. o agonie.i ajunge doar valoarea estetică. prioritatea o deţine atitudinea creatoare. Poezia Cercului e pe această linie. de altfel. 84 I. Conceptul resuscitat era tragicul.a arătat preocupat de esenţa tragicului. Aug. 1994I. Radu STANCA. civilizaţia urmează unei culturi. an I.observă Petru Poantă.) Nu vom mai fi coada unui ism occidental. ca şi existenţialismul.”84 Şi. teatrul era formula prin care se putea actualiza. „în tragedie eroul deplânge”90. „Îmbrăţişând cauza umanităţii. 88 163 164 . depăşindu-l.14. morală. excursul meu de.se tacit de teoria lovinesciană a sincronismului. p. cit.adevăr majoră”89. dintr.89 “La un asemenea nivel al „afilierii generice”. cum naturalismul şi suprarealismul etc. p. Ed.. îngrijită şi prefaţată de I.) Euphorionismul înseamnă o întoarcere la mari valori ce au primit o clasicitate absolută. prietenia goethe. Noi propunem restaurarea goetheană. nu numai ca „ o categorie estetic. Negoiţescu era convins că tragediile lui Radu Stanca urmau să compenseze fericit un deficit al culturii româneşti.. căci ideea de om iese întotdeauna victorioasă în lupta tragică”92 Pentru Cercul Literar de la Sibiu. cit. aceea a „nostalgiei arhetipului cultural”. ontologică.. 1980. În corespondenţa dintre cei doi prieteni. 181. op. Revelaţia euphorionistă a sintezei vine din revelaţia imperativului schillerian al artei. Poezia se naşte. generată de o epocă devenită tragică. 175 92 Radu STANCA. plenar şi semnificativ. în op.”. la o tradiţie literară europeană.” Doinaş însuşi s. DOINAŞ.4..existenţială prin care creaţia unui popor devine într.. recuperatoare. 93 Şt. Straja dragonilor.”: „. stilul filosofic.”87 „.91 Ideea tragicului îşi avea sursele în estetica lui Schiller şi în general în „idealismul utopic ” al Sturm-und-Drang – ului.E o Ibidem. p 46.. dobândită prin amploarea axiologică. „ Negoiţescu nu propune de fapt restaurarea unui clasicism doctrinar. o cale de acces deocamdată potenţială. nu de formă”. Negoiţescu. Dacă drama privea individualul. p. o acţiune de reordonare şi europenizare a ei. NEGOIŢESCU. ca întruchipare a euphorionismului. art. din ea trebuie să se reverse o reală bogăţie axiologică. nu.(. Criticul vizează marile goluri din cultura română (goticul. în lucrarea Tragic şi demonic din 1948. „Tragedia şi modalitatea ei scenică în perspectiva actualităţii”. peste timp. Iar delimitările noastre între genuri şi între valori au acest sens. proiectul cerchiştilor. rememorează Doinaş 93.. Perspective. „dovedind o abordare circumspectă a spiritului veacului”. Existenţialismul e o copilărie.Schiller. într. clasicismul şi barocul). de care vorbea Radu Stanca.) După cum spune Spengler. tocmai datorită complexităţii axiologice ce decurge din statutul acestuia de „artă totală”. .. p. sunt consecinţele acelei rupturi din Euphorion. „Euphorionismul este utopia culturală a Cercului literar. „în dramă eroul plânge”. „Tragic şi demonic”. o cultură euphorionistă. 89 Petru POANTĂ. 1. ci nişte modele modele „clasicizante”. lucrare ce ar fi constituit teza de licenţă în Filosofia culturii la Lucian Blaga. Straja dragonilor. op. Vartic. cit.. deci la un spirit al europenismului care funcţiona ca normă estetică. în Lectura poeziei.. Ed. din Revista Cercului literar. dar una retroactivă. dar una care nu mizează pe originalitatea naturală. NEGOIŢESCU. un act de vitalitate. Iată de ce. tragedia reflectă totalul. către ethosul occidental. op. nr.. p. „restaurarea goetheană” însemnând recursul la un model clasic.. epilog de Ana Mureşan..un mit livresc. 83 Vd.. absenţa unui clasicism. (.. cel care ţinteşte spre sinteză..41.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Focului. de fapt.) noi vedeam în tragic o dimensiune fundamentală a vieţii şi artei. în perfectă coerenţă din noul stil al secolului. deci. 84 87 Ibidem. problema tragicului se revelează a fi „ o problemă de timp. p.”82 Proiectul euphorionic al cerchiştilor pare a descinde. cerchiştii vădesc” conştiinţa fecundă a descendenţei culturale. 1945. respectiv universalitatea. sinteză fundamentată într.. 1978. a cărei finalitate este ambiţia sintezei. 178 91 Ibidem. că evoluţia genului are loc prin treptata reducere a tragicului şi prin neîncetata potenţare a Ion VARTIC. Albatros.(.”83 „Euphorionismul e poate ultima soluţie de europenism.”88 Pe lângă baladă. ca să fie într.”85 Prin ţelul asumării celor două modele simbolice ale spiritului european(apolinicul şi fausticul). cit.128 90 Radu STANCA.Biblioteca Apostrof. arta se naşte din descompunerea artei.

) Pentru ca tragicul să existe. în special.1955).”94 „Ca simbol bogat şi cerchist”. lumea trebuie să cunoască libertatea” Retrospectiv. În al treilea rând. ci un manierism.. în ceea ce am numit deceniul euphorionic (1946. erau lucrările noastre individuale. (.15 165 166 . nr. lumea noastră.. dar intr-un raport răsturnat al aparenţei şi al esenţei : ostentaţie. la suprafaţă. inspirată din cenaclul „Sburătorului ” lovinescian. Ceea ce germinase deja în fiecare din noi. (. de la „ Dacă însă pe aceasta [valoarea estetică ] n-o cuprinde . Căci în ecuaţia euphorionistă aflăm întotdeauna modelul (măsura clasică) şi deformarea lui în subiectiv (fausticul.162 Nicolae BALOTĂ. nu un nou clasicism. dar avea să dea rod şi mai ales să iasă la iveală mult mai târziu. o simbioză clarificatoare între o primă direcţie criticăconţinută prin raportare la Junimea maioresciană. că dacă lumea antică e un univers al tragicului în care se manifestă forţe demonice. a fost „copilul florilor noastre onirice” care „ se hrănea din proiecţia noastră în absolut. „realism clasic”. pe care Nego o repeta deseori. în „Secolul 21”. p.. De la începuturile sale. În primul rând. Euphorion nu se pregătea să fie o nouă avangardă. şi o altă direcţie creatoare.s. Balotă. Sau dacă s-a născut. Într-un mod subtil. Negoiţescu pleda pentru disocierea tranşantă dintre valori şi.(. e un univers străbătut de demonii cu caracter tragic. (. înţelese ca unic şi fertil metabolism al spiritualităţii româneşti în plină afirmare de sine (. ca să fie într-adevăr o mare creaţie. la programul utopic al euphorionismului ulterior. S. Gustav René Hocke distingea. al zborului în preaînalt şi al prăbuşirii înainte de împlinire. şi dezvăluirea manieristă. clasicism. ) Ca şi goetheanul Euphorion. unul al clasicismului”96 N. dandysm. appolinic. . un mod paroxistic de a exercita creativitatea în condiţiile exterioare cele mai vitrege ale interzicerii ei.). pe de altă parte.” „ Nu.. ea e nulă ca operă de artă” la „.) Pentru Negoiţescu. sau dintre 95 96 Şt. nu era una de revoltă avangardistă. născut din conjuncţia spiritului antic cu cel modern..am străduit să stabilim un raport de o inegalabilă frumuseţe : acela al echivalenţei între om şi creator. în schimb. op. Formulele prin care. perioadă în care îi scria lui Radu Stanca. în op. Euphorion era de cea mai pură esenţă clasică. meraviglia. Euphorion.. ceva mai târziu.. am încercat să fim universali.). iar „destinul trebuie înţeles ca ceva care se opune necesităţii cauzale. promovând primatul esteticului.un ethos propriu. Era ceva utopic. Aug. fiul lui Faust şi al Elenei. fără să ştie. cea etică. ce depăşeau simbolul care străjuise cândva. de echilibru între etic şi artistic. DOINAŞ. romanticul german). într-un timp revolut.. cit.. Euphorioni în esenţă … În încercarea de a proiecta o estetică abisală. nu-i ajunge doar valoarea estetică. tânărul Negoiţescu practicase .unei creaţii. . ne. nu s-a născut acel Euphorion comun. era aceea că viziunea noastră estetică trebuie să fie o viziune morală.. „realism ideal” şi altele se înscriu într-un program năzuind spre o „clasicitate absolută”.. geneza lor. rămânând în mod necesar fideli geniului nostru naţional. 1-6.. din ea trebuie să se reverse o reală bogăţie axiologică”. p. în legătură cu Euphorion : „ eu numai pentru el mă pregătesc”. Programul clasicist preconizat ar trebui să repudieze subiectivul. de formă dar şi de reversul ei în negativ. perioada aceea a lecturilor filosofice.. Pentru Negoiţescu.l circumscrie ca „restaurare goetheană”. Publicaţie periodică de sinteză.În al doilea rând. p. Visul său euphorionic viza fundamentarea clasicismului românesc. „tragicul nu se poate înţelege în afară de problematica destinului”.Desigur că impresia de tragic se află complet anihilată într-un cosmos monist şi mecanic în care se exprimă o fatalitate oarbă. „Faţă de Manifest.. într-un cosmos în care nimicirea eroului ar fi ori accident.sinteză.a oprit înainte de Sofocle. icarian în idealul acesta. notează Balotă. 38 Ion VARTIC. deformarea. pentru disocierea valorii estetice de celelalte valori.cit. cea etnică. 2003. în 1995. ideea pe care o împărtăşam cu toţii. coridonism. o translaţie de la atitudinea ideologică a Manifestului.. conchide Balotă. un fel de suprarealism.” Pentru Doinaş. or acesta din urmă poate fi totuşi regăsit în euphorionism. Dimpotrivă.. preluând sintagma lui Negoiţescu. aşadar. a murit tânăr.. echilibru. similitudinea demersurilor tradiţionale şi moderne din istoria culturii noastre.. pe de o parte.) ori lege absolut necesară. convinşi că orice dechidere spre lume trebuie pusă în valoare printr. „Euphorion reprezenta o exacerbare a facultăţilor creatoare. Cercul de la Sibiu pare a se inscrie pe coordonatele acestei duble miscari. şi acest Euphorion purta însine destinul înălţării.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii demonicului. dionisiac.)În fine. Ştefan Aug. între arhetipurile spiritului european polaritatea dată de sublimarea clasică. euphorionismul constituie o schimbare semnificativă de accent: (. deci în sensul unui concept care contrazice conceptul de lege”. „. o dată cu tinereţea noastră.a observat.”95 * Corydoni în aparenţă. atestă şi el existenţa unei astfel de mutaţii în definirea cerchiştilor: „Dacă în Manifestul Cercului literar de la Sibiu din 1943.(. în mişcarea de coagulare a cercului. în adâncime.. compunând Povestea tristă a lui Ramon Ocg. denunţând confuzia dintre ideea estetică. menit să se 94 destrame”. Contradicţiile între Negoiţescu din Manifesctul Cercului literar şi cel euphorionic. Doinaş puncta sintezele culturale vizate de cerchişti: „Patru au fost sintezele pe care am năzuit să le realizăm. euphorionism.

. imagine utopică a sintezei spiritului european. 3.aadăugită. 14. Ora oglinzilor: pagini de jurnal. Ed. Cercul Literar de la Sibiu şi influenţa catalitică a culturii germane. 432 p. 38. Lampa lui Diogene. Colecţia „Cercul Literar de la Sibiu”. 1980. I. 1976. 1994. protector al explorărilor. s. ci coexistenţa.. Ed. Paralela 45. trebuie să remarc că acea disociere. Nicolae. 15. Dacia. Klaus. I. „manifestul existenţial estetic al „omului cerchist”. Bucureşti.1955. Ed. I. Nicolae.. Euphorion. Definit din perspectiva celor două imagini tutelare (Corydon şi Euphorion). Hyperion.. Colecţia „Cercul Literar de la Sibiu”. op. epistolar şi alte texte cu caracter confesiv. Alchimie a limbii şi artă combinatorie esoterică.. DOINAŞ. 224 p. 367 p. ed. Alte însemnări critice. 224 p. Dandysmul: o istorie. figura tutelară ar trebui să fie Hermes – „mesager al zeilor. Petru POANTĂ. 140 p. Metamorfozele poeziei. de Herta Spuhn.faustică. 16. Cluj. 314 p. CORDOŞ. Sârbu. Nicolae. Orfeu şi tentaţiile realului. 285p. Florentina Răcătăianu Universitatea Babeş-Bolyai. 10. scindat între măsura apolinic. Ed. Damaschin. dublul crepuscul al serii şi al dimineţii. a II. Caietul albastru. Polirom. Cartea Românească. Radu Stanca. Cartea românească. Ed. Şt. 256 p. Nicolae.De la Manifest la Adio. Aug. Eminescu. Paralela 45. Ed. Universal Dalsi. Analize şi sinteze. 2000.deformatoare” 98. 167 BABEŢI . 1999 20. I. 1999. îngrijită de D. Dacia. epilog de Ana Mureşan. 13. 430 p. Manierismul în literatură. p. Şt. Univers. 2. 2001. DOINAŞ. Doinaş. Literatura între revoluţie şi reacţiune. NEGOIŢESCU. care închide sau deschide. Cluj. Ed. în rom. Ed.. GAVRIL. MANOLESCU. dar şi herald al infernului. 19. Bucureşti. Cercul literar de la Sibiu. Bucureşti. 431 p.”99 Drd. Straja dragonilor. mişcarea e iluzorie. p58 21. Ed. regăsibilă în imaginea geometrică a cercului. 11. Aug. a II-a. CROHMĂLNICEANU. Şt. Nicolae. Timp mort 1954. cel care deţine cheile. p. Aug. 127 p. HEITMANN. 501 p. Editura pentru literatură.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS BIBLIOGRAFIE 1. DOINAŞ. I. Contribuţii la literatura comparată europeană. 19.) Dar. zeu teopomp al cuvântului şi elocinţei. Ed. 168 . Adriana..observa N. NEGOIŢESCU. Factori determinanţi ai calităţii vieţii acesta şi cel de mai târziu considerat un paladin al esteticului pur? Da şi nu. 1999. NEGOIŢESCU. Primăvara elveţiană şi alte proze.le din cele „de jos”. prefaţă de N.. 2000 BALOTĂ. op.. Fides. 1974. 20..”97 De la Corydon. îngrijită de Ioan Milea. Despre E. sau Orfeu.1999.29 99 Nicolae BALOTĂ. „Dincolo de Appolon sau Dionysos. Facultatea de Litere Claborator. zeu psihopomp conducând sufleteşle sau readucându. Sanda. NEGOIŢESCU. Gustave René. Lectura poeziei: urmată de Tragic şi demonic. Cercul ni se revelează ca un Ianus Bifrons. Bucureşti. 1987. 9.spirite tutelare ale poeziei – lirica modernă este voinţă de obscuritate şi voinţă de revelare”. Ed. 1970. Bucureşti. Cartea Românească. 1997. a II-a. Paralela 45. 4. ed. Eseuri. Lovinescu. ediţie îngrijită şi note de Dan Damaschin. Ovid S. Universalia. Labirint. Institutul Român de Studii Transdisciplinare şi Cercetări în domeniul Ştiinţei Universale. Bucureşti. 18. Ed. 699 p. 5. Confuzia fusese evidentă în exaltarea etnicului. NEGOIŢESCU. referitor la contradicţia dintre disocierea necesară a valorii estetice de celelalte valori şi conjugarea ei nu mai puţin necesară cu valoarea morală. Bucureşti. Şt. Cluj.. I. Vartic. revăzută şi adăugită. 284 p. Europa!. 1970. Aug. Biblioteca Apostrof. op. ea nu presupune saltul pe care îl ipostaziază geometric spirala. NEGOIŢESCU. îngrijită şi prefaţă de I..pusă de cerchişti sub semnul tutelar al lui Maiorescu. Ion D. HOCKE. şi urma să fie cu atât mai vădită în subordonarea până la subjugare a culturii de către politicul monstruos hipertrofiat din epoca comunistă. memorialistică. NEGOIŢESCU. NEGOIŢESCU. 2004. I. 8.cit. Din însemnările unui cosmopolit. implică şi explică autorul. 17. Cluj. 12. Despre poezie...1998. la Euphorion. Biblioteca Apostrof. Ed. 248 p. Bucureşti. 18. 6. 2002. Ed. Balotă. 7.lea. I. Gabriela. Istoria literaturii române. este interpretul ordinelor „de sus”. Negoiţescu. Bucureşti. Remember. a naţionalismului din epoca războiului. cit. Contradicţiile nu lipsesc în devenirea noastră. 1968. 1991. Pentru noua paradigmă.. Vol.grecească şi exaltarea romantic. Piteşti. 450 p. 196 p.a produs în faţa confuziei dintre planurile politice şi cele culturale. imagine extremă a proiectelor sale fantasmatic. Iaşi. 1980. (. Cartea Românească. Albatros.. . Cluj-Napoca 97 98 Nicolae BALOTĂ. I. Problema crizei în literatura română şi rusă a secolului al XX. Ed. 134 p. Balotă. I. Eminescu. Eminescu. Bucureşti. cit. BALOTĂ. 1977 MANOLESCU. BALOTĂ.

NEGOIŢESCU. Albatros. Biblioteca Apostrof. 1997. Dinspre „Cercul literar” spre „Optzecişti”. VARTIC.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii 22. prefaţă de Petru Poantă. Suferinţa nu este necesară dezvoltării. 2000 28. Cornel. Ed. ed. STANCA.. Radu Stanca. Eseuri programatice. 2003. tot atât de repede vom fi liberi. 264 p. Iaşi. Melancolia descendenţei : o perspectivă fenomenologică asupra memoriei genetice a literaturii. în mod continuu. Oamenii. Versuri. Cluj. Polirom. Ed. 2000. 1978 23. nr.a. Damaschin. prefaţă. 27. 198 p. Ed. Vartic. 1980 29. 1-6. trebuie să vegheze singuri. Radu. Dar fără suferinţă oamenii nu s-ar trezi din „somnul colectiv al sufletelor lor“. Cât de repede vom învăţa asemenea lecţii. 1978. REGMAN. Cluj. Aquarium. îngrijită de Marta Petreu. Publicaţie periodică de sinteză. Dacia. Albatros. Radu. a II. Radu. editată de Uniunea scriitorilor din România şi Fundaţia Culturală Secolul 21 26. I. Îngrijirea ediţiei. fiecare în parte. SPIRIDON Monica. Secolul 21. 2002 25. Dacia. Ed. STANCA. îngrijită de D. iar de aceea devenirea impersonală este o virtute ce se trage din aceea că fiecare om are să înveţe pe celălalt. Colecţia „Contemporanul nostru”. I. Restituire integrală a publicaţiei. Oamenii sunt învăţătorii unii altora. Selecţia textelor şi cuvânt înainte de I. Un roman epistolar.STANCA. Bucureşti. Revista Cercului Literar. Ulm Spineanu 169 170 .. 303 p. note şi comentarii de Monica Lazăr. Cartea Românească. 24. Să-şi descopere frica şi credinţa. Cluj. Poezie şi teatru. ea rezultă din valoarea legii etice şi morale aplicate.

Mărturia lui Cornel Drăgoi. unde a fost agăţată cu coada împletită de un cârlig din tavan. m-au legat de mâini şi de picioare cu un cablu şi mi-au băgat o bâtă între genunchi şi mâini. pentru a fi convinsă să depună mărturie împotriva partidelor istorice şi a cabinetului Rădescu. bătăile surveneau cu regularitate în faza anchetei. 218. (Adriana Georgescu. poate doar lovite accidental. care deveniseră acum un caz “clasat” pentru regim. Adriana Georgescu are viziunea unei inevitabile dedublări posttraumatice: “Am impresia că mă văd din exterior.) Anchetatorul Siminei Mezincescu corespunde acestui profil psihologic al anchetatorului-birocrat sau inchizitor. Bătaia şi insulta Bătaia şi insulta au reprezentat dintotdeauna cele mai primitive forme de agresiune. Da poţi să taci. aveam o hemoragie mare de tot. (Andrea Dobeş. Cel interogat îşi pierde în faţa acestor judecători neînduplecaţi. bătăi înfiorătoare. Anatomia mistificării. 58. sunt comune atât bărbaţilor. “un caz” adică “o listă de întrebări care trebuie puse şi de răspunsuri care trebuie obţinute”. nu pot! Îmi vine să zbier ca o vacă. Conform mărturiilor Lucreţiei Jurj. ci din cauza acelora care văd răul produs şi nu fac nimic pentru a-l stopa. blânzi. când persoanele arestate preventiv erau silite prin forţa să depună mărturii care să le confirme apartenenţa la categoria “duşmanilor poporului”. asistând la scenă. m-au bătut rău de tot. care râvnesc să obţină prin orice mijloace răspunsuri incriminatoare. nu eu deschid gura ca să-mi arăt dinţii care se clatină.) În urma bătăilor primite în cursul anchetelor Securităţii. Odată apare un bărbat voinic care m-a făcut bandită şi m-a luat la bătăi. alternanţa anchetatorilor brutali cu cei. deoarece întreg corpul îi era tumefiat: “pe unde băgai seringa ieşea sînge”. Majoritatea acestor practici utilizate de organele de represiune comuniste: bătaia. (Ibidem. Interogate şi torturate (aceste două acţiuni nu pot fi imaginate separat). 130-131. foamea. Mărturii despre drama femeii române în perioada 1950-1964. falsserafici.) Adriana Georgescu a avut parte de bătăi inumane – dată cu capul de pereţi şi biciuită cu o mânecă umplută cu nisip – înaintea procesului. p. M-au spânzurat. (Madeleine Cancicov. într-un final. care doreau să te convingă spre „binele” tău. joaca “de-a şoarecele şi pisica”. Un loc aparte îl ocupă traumele specifice. nu sunt? Sinceră să fiu. aveam 41 temperatură”. I. să subscrie la propria condamnare. (Stelian Tănase. se mişcă. p. 172 .) Mărturiile Elisabetei Rizea din Nucşoara – cea care a fost omul de legătură al grupului “Haiducii Muscelului” din zona Făgăraşului – denunţă abuzurile săvârşite asupra ei la interogatorii. nu eu apuc mâna preşedintelui ca să-l fac să-mi pipăie craniul plin de cucuie. femeile nu au fost bătute în închisoare. Or. Este adevărat că violenţa fără precedent a anchetelor s-a diminuat treptat după judecarea şi condamnarea femeilor acuzate.) Anchetatorii încearcă să o persuadeze pe Lena Constante prin diverse procedee aparţinând aceluiaşi registru al violenţei fizice: biciuire. femeile acuzate trebuiau. 84. Le cachot de marionettes. Există. până i-a fost smuls părul de pe cap: “Mi l-au smuls. abuzurile de gen: cele împotriva maternităţii şi cele sexuale – direct raportabile la condiţia femeii în Gulagul românesc. i se fixau pe ochi ochelarii negri care împiedicau orice vizibilitate şi astfel era condusă pe coridoarele închisorii către biroul anchetatorilor. În infernul concentraţionar din România. însă. p. p. prin cîte am trecut… (plînge)”. nu eu îmi trag liniştită mâneca rochiei ca să-i arăt râia şi braţul tumefiat şi vânăt. doamnă şi cică să tac. Sunt eu. m-am trezit pe jos plină de sânge. dimensiunea umană. Aici urmau ore întregi de hărţuire. Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara.) O altă deţinută descrie cu exactitate întregul ritual violent al anchetelor. la proces.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii ABUZURI COMISE ASUPRA FEMEILOR ÎN GULAGUL ROMÂNESC Lumea e periculoasă nu din cauza acelora care fac răul pe pământ. smulgerea unor şuviţe din păr etc. nu mai ştiu”. cât şi femeilor care au traversat infernul concentraţionar românesc. 86. p. în aparenţă. La început a fost sfârşitul. şi foste deţinute politice care nu au stat sub incidenţa violenţei fizice. el rămâne. Profilul anchetatorilor îi demască drept birocraţi indiferenţi. Iată cum relatează această femeie condamnată în procesul intelectualilor. Nu eu ajung în faţa mesei tribunalului. (Irina Nicolau şi Theodor Niţu. gândirea instrumentală a opresorilor comunişti era prin excelenţă pragmatică. El a încercat în finalul anchetei să o constrângă pe Simina Mezincescu să semneze o declaraţie autoincriminantă pentru a putea fi încadrată juridic cu o pedeapsă mult mai mare. p. munca grea etc. Ca o consecinţă a loviturilor îndurate cu scop persuasiv în pivinţele Securităţii. pe care au resimţit-o deţinutele din toate centrele de anchetă: “În anchetă am avut parte de bătăi groaznice. Elisabeta Rizea nu mai putea să primească nici măcar ajutorul medical strict necesar. doamnă? Nu pot. O anchetă-tip se desfăşura în felul următor: deţinuta era scoasă din celulă. procedurile „convingătoare” utilizate asupra ei: „Cuprins de 171 furie m-a luat şi m-a dat cu capul de pereţi pînă a căzut tencuiala şi s-au văzut cărămizile”. Scenariul bătăilor era instrumentat de agenţii Securităţii în scop persuasiv şi devenise o procedură curentă. frigul. Mă băteau la tălpi. Einstein Voi încerca în continuare enumerarea/descrierea principalelor abuzuri săvârşite asupra deţinutelor politice în penitenciarele din România. insulta. 275.

Gardience. comandantul închisorii de la Jilava le categoriseşte pe deţinutele aflate în subordinea sa: “borfaşe”. al depersonalizării şi al persuadării acestuia. 40. acum. Sunt soţia “teroristului” Gheorghe Arsenescu. Efectul cel mai profund îl constituie permanenta stare de foame indusă deţinutelor. Am făcut parte din “lotul francez”…. în care mişunau viermi… ”. “scorpie”. foamea. frustrant de reală şi de necontrolat: „Doar foamea n-o putem potoli. scorbut. (Micaela Ghiţescu. Destrămarea interioară. 53. i se adresează în următorii termeni: “Hai. p. “broască râioasă”. (Cornel Jurju şi Cosmin Budeancă. mai rar ce-i drept. aşa încât aceeaşi Maria Arsenescu ajunge să o invidieze pe doamna Răşcanu care “îşi dădea sufletul în chinuri spasmodice”. 54. A băgat tot oul întreg în gură şi l-a mâncat cu coajă cu tot”. 183. după mai mult de trei decenii.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii fundamentată pe parametrii eficienţei. iar unul dintre doctorii spitalului unde era internată Elisabeta Rizea “glumeşte” spunându-i: “iapă împiedecată” datorită bolii de picioare căpătată în detenţie. arpacaş plin de gâze. Canalul a fost “mormântul burgheziei”. În alte cazuri. axiologică ar fi dizlocat astfel un teren “viran” propice manipulării şi creării omului nou. frigul sau abuzurile sexuale. La venirea primăverii deţinutele din închisoarea Văcăreşti culegeau firele de iarbă din curte în timpul plimbării zilnice şi le presărau în ciorba de la prânz pentru a suplini lipsa legumelor proaspete. Drumuri pustiite. în timpul unei pane de curent. Autosugestionarea nu le asigura femeilor încarcerate întotdeauna rezistenţa psihologică. parcă foamea primează. în primul rând. mişcă bandită! Hai.) Frigul era insuportabil la Miercurea-Ciuc sau la Târgşor. care povesteşte cum. precum în cazul unei văduve de general care fură pâinea de pe patul Lenei Constante. foame care conducea treptat la dezumanizare.. (s. mâinile îmi sângerau. La început a fost sfârşitul. “pleava societăţii”. financiare). “curvă”. Am fost trimisă şi la Valea Carasului. La Securitatea din Oradea gardienii. Aş vrea să râd dar. Maiorul Maromet. du-te… scroafă!”. şi continuând pe tot parcursul detenţiei. Îmi închipuiam pe atunci că foamea nu se poate uita niciodată. şi în interiorul meu. p. (Maria Arsenescu-Buduluca. dar totul mi s-a părut minunat faţă de ceea ce avea să urmeze. care o scot la apel pe Lucreţia Jurj. “criminale”. care făcea parte dintr-un detaşament de muncă forţată de aici: “Am împins roabe de fier. efect pe care mizau membrii aparatului de represiune: “Rochia mea e murdară şi ruptă. Directoarele de închisori rămân cunoscute drept cele mai eficiente „hoaţe” de alimente: prin rotaţie trimiteau la carceră – unde raţia zilnică era redusă drastic – toată populaţia închisorii pentru contravenţii „inventate”. închisoarea Târgşor”. Senzaţia de foame. (Ibidem.) II. nu le furniza deţinutelor energia necesară subzistenţei. Aşa că bătaia a fost înlocuită cu alte forme de depersonalizare: foamea. în caz contrar îşi pierdeau privilegiile.) Dintre apelativele folosite pentru insultarea deţinutelor amintim: “târfă”. (Adriana Georgescu. p. frigul şi munca grea Aceste trei elemente au contribuit decisiv la desfigurarea fizico-psihică a femeilor încarcerate. p. dar spre ruşinea mea. p. de care nici animalele din curtea închisorii nu s-ar fi atins: “Odată mâncarea mirosea atât de rău. porţia de mâncare. aşa cum o atestă şi Maria Arsenescu-Buduluca. 74.m. ne chinuieşte crunt şi fără răgaz. Mărturia Lucreţiei Jurj despre rezistenţa anticomunistă din Munţii Apuseni (1948-1958). iar apoi erau lipsite complet de apă. Dorina Potârcă. Foamea. 76.) Absenţa unui regim alimentar echilibrat a condus la numeroase boli specifice: gastrită. a servit-o pe o colegă de celulă cu ouă fierte: “Am rămas încremenită. miliţieni. Insultele au fost cealaltă constantă care le-a însoţit pe femei începând de la arestare şi anchetă. “scursoare”. Un alt abuz. Lotul soţiilor de demnitari (fragmente). supe străvezii în care cu greu puteai “pescui” o bucată de zarzavat.) Dorinţa autoarei de a reliefa aspectul original (de sinistru) al situaţiei conduce la o expresie tautologică de antologie: “tot oul întreg”. În câteva luni „economiile” realizate pe spatele deţinutelor se ridicau la sume fabuloase. “bandită”. “căţea”. pe distanţe apreciabile. foamea şi dorul. Bătaia şi insulta au fost utilizate cu scopul înjosirii individului. încât paznica ce supraveghea împărţirea se legase cu batista la nas… Altădată ni s-au dat celebrele “jumări” cât palma. mămăligă. chiar mărită. De fapt munca istovitoare te priva de orice fel de satisfacţii (spirituale. La propriu. încercându-se transformarea lui întrun “robot”. pelagră şi alte forme grave de avitaminoză.) O practică care se regăseşte în toată memorialistica de detenţie este furtul de produse alimentare din stocurile închisorii de către personalul angajat. Bucătăresele alese dintre deţinute trebuiau să admită furtul “slăninii din supă”. 173 Dezumanizarea prin înfometare este confirmată şi de Dorina Potârcă. cu scopul de a-şi însuşi o parte din hrana lor. încărcate până la refuz. fasole râncedă ş. unde am cules bumbac.) 174 . mucegăită). 129. alimentare. apoi umilinţa nu se pot uita” (Dina Balş. p. Era greu. bucătari nu se sfiau să fure slănina din supă sau cel mai adesea să micşoreze porţia zilnică a deţinutelor. ulcer. Regimul alimentar inconsistent era compus în general din pâine (adesea. o marionetă care să funcţioneze la ordinele regimului. În condiţiile muncilor grele de la Canal. revenea în forţă. De multe ori deţinutele erau “servite” cu mâncare alterată. primind pachet de acasă. îmi dau seama că aveam dreptate. “Suferinţa nu se dă la fraţi…”. amăgită prin diverse modalităţi.a. p. consta în “taxarea” pachetelor primite de către deţinute de la rude. deţinutelor li se dădea mâncare sărată. mă simt murdară şi ruptă”.

19. fesele căzute. săpunu cari ni să dă să ne spălăm corpu spălăm cu el pă jos. socotită drept un “lux capitalist”. Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara. Aceasta se închidea cu un nasture pe partea opusă. p. (Annie Samuelli. dacă pudoarea. apa din lighean îngheţa şi. Am întins cu promptitudine obiectul ofensator. pe care fiecare le-ar fi dorit ascunse. implicit cu formele culturii. femeile de la Miercurea-Ciuc erau silite să facă duş câte două deodată. I-am dat drumu. o fâşie îngustă de prosop cusută în partea de sus forma un fel de centură ce susţinea chiloţii. cu sânii căzuţi. pe jumătate crescut alb în timpul detenţiei.) Toate abuzurile săvârşite vizând igiena corporală a deţinutelor au fost cauţionate de conducătorii Gulagului românesc în scopul umilirii şi abrutizării treptate. (Sabina Wurmbrand. că ne pune ea. p. dintr-un foc. Theodor Niţu. La deschiderea din faţă era o butonieră. Gratiile despărţitoare. iar pentru femeile mai în vârstă. ac şi aţa. este atât de umilitor. aspecte evidenţiate şi de Oana Orlea: “Nu aveam nici măcar o batistă cu care să mă şterg. În aceste situaţii-limită. batistă. ca acelea descrise de Annie Samuelli: “Astfel. dar nu se ştie de ce se numea aşa. murdară. Penuria era întreţinută nu numai în scopul de a-l ţine în murdărie fizică. 184. Este de neimaginat cât poţi suferi din pricina lipsei acestor obiect banale. La prima vedere nici nu puteau fi recunoscuţi ca fiind chiloţi”. p. privind exterminarea “duşmanilor poporului”.a. arată-i. ci şi de a-l reduce pe deţinut la o stare de animalitate. p. – Scoate-i afară. asemeni Elisabetei Rizea: “Domnule. ci tendinţa sadică de umilire a “duşmanilor poporului”. şi care conştientiza faptul că ”trimiţînd femei atît de bolnave la muncă grea. la care aceste obiecte făceau trimitere în mod direct. În acest sens regimul a “patentat” tortúri originale: interzicerea lenjeriei intime. Ia-ţi boarfele şi mişcă!. prosop etc. unghieră. (Oana Orlea. răstimpul consacrat igienei fiind foarte scurt. miliţianul. printr-o rupură cu sistemul obiectelor şi. încât. la căldură. nepieptănată. gardianul spunea doar: „Imediat!” şi revenea peste câteva minute ca să afle despre ce e vorba. (Nicolau Irina. în frig ca celelalte”. supraveghetorii infernului. împreună cu personalul medical s-au dovedit la înălţimea vocaţiei de asasin pe care o vădea regimul comunist: imuabili în dispreţul faţă de viaţa celor pe care trebuiau să îi îngrijească conform jurământului hipocratic. iar nu afară. nu ne da posibilitatea de a analiza sânii fleşcăiţi. multe femei nu aveau curajul să se spele după ce întrebuinţau tineta. hârtie igienică. Era o neglijenţă “conştientă” şi asumată pe calea exterminării „duşmanilor poporului”. unele vizând şi sfera curăţeniei corporale. 190) Rareori femeile au avut curajul de a protesta faţă de abuzurile de acest gen. rezistenţa scade”. care le supraveghea îi cere lui Annie Samuelli să depună obiectul ascuns în buzunar: “ – Domnule… erau chiloţii mei. are patu cum îl vedeţi că e. cu atât era mai bine şi mai ieftin pentru regim. Totul e perfect controlat.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii III. iar dacă vecinele de celulă băteau cu pumnii în uşă. p. După ce îşi făceau nevoile. Cu cât mureau mai repede. fără ruşine”. doamna şefă de cameră. Fiecare deţinută avea “logica” ei. medicii continuau strădania celorlţi membri ai aparatului de represiune: securişti. 77. cu părul pe jumătate vopsit. p.) Depersonalizarea a fost. Era sistemul cel mai sigur. în pofida jenei produse de stomacurile care se umflau şi dilatau după fiecare masă”. fireşte. toate la unica tinetă din celulă. Pentru a face faţă necesităţilor cotidiene. cerând asistenţă medicală.) În urma împrejurării tragi-comice a pierderii şi regăsirii chiloţilor în timpul unui marş. Asistenţa medicală Întârzierea acordării ajutorului medical de specialitate a constituit una dintre cele perverse forme de ucidere cu încetinitorul din închisorile comuniste: niciodată temnicerul nu venea pe loc. judecători ş. (Ibidem. femeile şi-au confecţionat rudimente de lenjerie intimă. probabil. Igiena corporală Depersonalizarea impusă de regim a îmbrăcat diverse forme. Evadarea imposibilă. Dar se spunea despre ea căşi vînduse conştiinţa pentru a fi lăsată să lucreze înăuntru. IV. provenită dintr-o haină ruptă. Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc 1957-1961. deţinută ea însăşi. familiare şi indispensabile oricărui individ: pieptene. Se ştie că hârtia igienică era un obiect prohibit în închisorile comuniste. reduşi de gândirea propagandistică la clişeul: ei nu sunt oameni. A merge în anchetă. (Lena Constante. le osîndea la moarte sigură. atunci când unei deţinute i se făcea rău. Uneori doctorul nu exista sau nu mai apărea deloc. Cu toate că existau destule duşuri. anchetatori.) Prin indiferenţa lor. Iarna. 132. procedau asemeni doctoriţei Ana Creţeanu. zic. Această “logică” era o bucată de cârpă. şi ea. de primitivism. deţinutele se puteau spăla cu apa conţinută într-o sticluţă. iar la sfârşit întrebuinţau “logica”. aşadar. aşa. 98. Şi ei o ştiu. da noi sîntem femei şi trebuie să ne spălăm. Mărturia lui Cornel Drăgoi.) Nu lipsurile de după cel de-al doilea război mondial au determinat economisirea săpunului şi a apei. Hohotele de râs ale fetelor l-au înfuriat. Tineta era izolată cu o pătură pusă drept paravan. burţile hidropice şi alte frumuseţi. a obiectelor personale sau limitarea accesului la apă de spălat. tocmai pentru a le sili la o promiscuitate dureroasă: “Din fericire. impusă subtil şi prin interzicerea posedării obiectelor proprii. Nobleţea suferinţei. Până şi cele mai stringente necesităţi 176 . nu ar fi 175 fost interzisă în puşcărie”. în acele condiţii.

că nu le laşi să doarmă pe bietele fete»”. comportamentul inuman era direcţionat de către Partid şi Securitate. A doua zi pielea de pe burtă i-a pleznit pe cicatricea unei vechi operaţii de apendicită şi cam două kilograme de puroi i-au tâşnit afară”. numai ca mijloc. 54). În comunism s-a procedat exact invers: individul a devenit întotdeauna doar un mijloc. când unii opozanţi trebuiau neapărat anihilaţi.) Gândirea instrumentală a comuniştilor a subordonat omul concret unui concept abstract de colectivitate. Anatomia mistificării. Era crud”. babo! Nu te mai sclifosi. lipsită de asistenţă medicală 480 de zile la rând.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii tipic feminine erau uneori complet ignorate de personalul închisorii. doctoriţa închisorii de la Jilava spunea: «Lasă. nu ţinea cont de necesităţile individuale – deşi comunismul susţinea ideea de a se lua de la fiecare după posibilităţi şi a se acorda fiecăruia după nevoi – indiferenţa gândirii pragmatice. (Stelian Tănase. au strigat: «Deschideţi! Aici moare un om!» Dar nimeni n-a deschis. care se plângea constant de dureri de ficat. Simina Mezincescu face parte dintre deţinutele politice care au trăit ca pe o experienţă inedită. p. în contradicţie cu imperativul moral care ne îndeamnă să ne tratăm semenii întotdeauna ca scop. Am mâncat coaja de la turtoi. Datorită insuficienţei cardiace şi a dropicii – urmare a lipsei de vitamine din mâncare. Ideologia totalitară indiferentă la oameni şi la valorile vieţii. aflată în exil refuza o apropiere politică de regimul comunist din România. dar n-a fost îngrijită cum trebuia. pe Iulia. şi niciodată scop. pragmatică şi economicoasă pentru rezolvarea problemelor de sănătate în spaţiul concentraţionar – exterminarea prin indiferenţă: în locul asistenţei medicale – bătăi. după aceea mă zvârcoleam de durere. Reconstituirea unui asasinat. Diverse umilinţe Printre formele de abrutizare şi depersonalizare frecvente în spaţiul concentraţionar românesc un loc de cinste îl ocupă şi coabitarea dintre deţinutelor condamnate pe motive politice şi cele de drept comun. Iată cum proceda Mariţa “executoarea psihologică” a închisorii pentru a îndeplini ordinele de sus de a o extermina: “Noapte de noapte. iar apa care urcase la plămâni o sufoca. (Doina Jela. I se dădeau doze mult prea mici şi atunci când celelalte arătau că e bolnavă şi că se umflă. Lacrima prigoanei. Cum s-a putut ca o femeie – inspector şcolar general – în vârstă de 70 de ani să fie tratată cu sarcasm în loc de medicamente? Ce morală ar putea justifica o astfel de crimă? Citez din însemnările Monicăi Lovinescu despre tratamentul aplicat mamei sale la Jilava: “I s-a dat un regim special (fără sare şi mai uşor). Binecuvântată fii. frig ş. p. p. unde deţinuţii asemeni doamnei Răşcanu. cartofi deshidrataţi. iar comandanţii de închisori nu aveau de ales – unora chiar le plăcea această ipostază.a. 52. în locul spitalelor prea costisitoare – gropile comune. Şi timp de 45 de zile am mâncat suta de grame de pâine pe care ne-au dat-o. înainte ca doctorul să-şi facă timp să vină în celulă. Este cazul unei femei aflate la ciclu. şi niciodată. p. Un caz ilustrativ în acest sens este cel al Siminei Mezincescu bolnavă de ulcer care primea exact acelaşi regim alimentar ca şi celelalte deţinute: “Îmi amintesc că.) Acordarea asistenţei medicale s-a îmbunătăţit considerabil în perioada 1962-1964 datorită schimbării de optică a regimului Dej care a dispus eliberarea treptată a tuturor deţinuţilor politici. pentru că fiica ei. foame. p. în ciuda bătăilor în uşă şi a strigătelor deţinutelor. timp de 45 de zile. că aşa e ea grasă»”. omenos – atât cât îi permite sistemul concentraţionar – care îi scoate Nicolei Valéry cei doi molari cu ajutorul unui cleşte dezinfectat “cel mai mic pe care îl avea în trusa sa de bicicletă”. Un caz exemplar este cel al doamnei Mironovici. vol. iar grija pentru omul concret o excepţie. 87. Sunt soţia “teroristului” Gheorghe Arsenescu. Există şi aici o logică: hainele puteau fi reciclate. numai criminalii de rând sau hoţii aveau dreptul la asistenţă medicală.) În cazuri speciale.) Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a fost lăsată să moară. În închisorile comuniste alimentaţia zilnică a deţinutelor sfida orice prescripţie medicală. Fiindcă. Monica Lovinescu. dar pe care personalul medical al penitenciarului o ignora complet: “La vremea aceea la Ciuc nu era medic. tragi-comică tranziţia de la comportamentul inuman al doctorului de la Jilava – care refuzase să o trateze de melenă. VI. (sic !) (Nicole Valéry-Grossu. Această 178 . în acord cu convenţiile internaţionale. Împreună cu dreptul comun. 428. dar a dat din umeri. (Monica Sevianu. la un moment dat. închisoare…. p.) Dar avem şi cazul dentistului de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. se umfla. Regimul nu era interesat de însănătoşirea celor încarceraţi. Am chemat felcera. iar Mariţa venea la fereastra deschisă şi striga: «Nu mai tuşi. ni s-au dat. pentru că miezul nu se putea mânca niciodată. instrumentale devenise regulă. ( –. De fapt. a reuşit să transforme acordarea 177 asistenţei medicale într-o formă terifiantă de exterminare sistematică a bolnavilor: “Câteva dintre puşcăriaşe au izbit cu pumnii uşa. (Maria ArsenescuBuduluca. Această dragoste care ne leagă. Şi tot numai lor li se îngăduia să primească scrisori şi pachete”. 164. Erau foarte buni. Nu mai puteam. Mamie [Ecaterina Bălăcioiu] tuşea de ţi se rupea inima auzind-o. Mamie. corpul Ecaterinei Bălăcioiu se umplea de lichid neeliminat. dar eu nu puteam să-i mănânc. “colega” Mariei Arsenescu erau aruncaţi – ca o ultimă sfidare a dimensiunii lor umane – complet dezbrăcaţi. lasând-o să execute în continuare muncile comune – la atitudinea medicilor preocupaţi de cosmetizarea sănătăţii deţinutelor ce urmau să fie eliberate. Comuniştii au propus o reţetă tragică. care putea muri din cauza hemoragiei. 218. II.

Hai! Executarea!”.m. p. crimele împotriva maternităţii. ucigaşe. care în urma unei dispute cu un miliţian. Maria Buruiană. o simplă femeie. Memorialista. hoaţe.) Ameninţarea va fi pusă în practică de către alţi anchetatori. Îmbinarea acestor două procedee îşi atingea întotdeauna scopul: exasperarea deţinutelor politice. ceea ce a provocat naşterea prematură şi moartea copilului meu”. mai grav. “Umorul” pervers al comandantului de la Canal pune în scenă. Copilul nenăscut încă devenea obiect de şantaj pentru anchetatori. (Ştefania-Cezara Solescu.a. cu brutalitate criminală. politicele vor sta cu sifiliticele şi vor ajunge şi ele sifilitice. presărate cu bătăi şi insulte.) Pentru a o umili şi mai mult pe această femeie demnă. sau cu diverse studii superioare. coborând în rândul animalelor celor mai puţin evoluate”. 1995. încearcă să nu le privească pentru a nu le spori. prilej de bucurie ş. Abuzuri împotriva maternităţii Fenomenul naşterii în închisorile comuniste a relevat încă o dată stadiul de dezumanizare al organelor de represiune. concluziona laconic.d. sunt spălate şi îmbrăcate după terrminarea necesităţilor. p. cât de atmosfera abjectă din jur. contaminarea lor cu un sentiment al murdăriei omeneşti (fizice şi morale) aşa cum relatează una dintre victime referitor la coabitarea dintre politice şi ţigăncile de la dreptul comun din bou-vagonul ce le ducea la Canal: “Eram vlăguite nu atât de căldură. Braşov. cătuşele”. Am născut în închisoarea Văcăreşti. umilinţa.) Înghesuiala din trenurile-închisoare şi coabitarea silită a deţinutelor politice cu hoaţele şi prostituatele ramân locuri comune ale întregii memorialistici feminine de detenţie100. mai susceptibile. dorindu-şi moartea. a fost tratată în infernul concentraţionar cu indiferenţă. Copii născuţi şi trecuţi prin temniţe. responsabilii închisorii o vor pune să cureţe closetele celor de la dreptul comun. p. Conform datelor furnizate de Cicerone Ioniţoiu101. Mărturii despre drama femeii române în perioada 1950-1964. model de verticalitate pentru România acelor ani. pe care însuşi Nicolschi o ameninţă: “că-i dă una cu cizma în burtă. şi un pericol real – contagierea deţinutelor politice cu sifilis datorită silitei proximităţi spaţiale cu prostituatele: “– Voi sifiliticelor. p. Acolo… unde nu se văd stelele.) Umilinţele de acest fel erau perfid calculate de către opresori şi direcţionate în special către anumite persoane. basarabeanca Maria Buruiană demască într-o scrisoare trimisă la data de 1 august 1955 procuraturii militare din Moscova. tortură psihică şi morală”. (Ileana Samoilă. precum în situaţia Ilenei Samoilă. femei fără căpătâi. Naşterea considerată în toate culturile drept un miracol. o reînnoire a vieţii. p. În perioada “dezgheţului” promovat de Hruşciov. juriste. închisoare…. volumul I. (Andrea Dobeş. care s-au văzut silite să împartă celulele cu elemente declasate. exasperată de jignirile acestuia. Lotul soţiilor de demnitari (fragmente). Lena Constante împreună cu o colegă de celulă sunt conduse la tinetă de celelalte deţinute. ne-a spus că alea sunt mărţişoarele noastre de 1 martie. Binecuvântată fii. luaţi locul acestor cinsprezece femei din baraca nr.) Dănuţ Iacob. într-o baracă rece. Un exemplu pilduitor în acest sens a fost cel al conferenţiarei Alice Voinescu. anume pentru a fi umilită. Când lotul Zoei Porsena ajunge la Jilava era tocmai 1 martie. colegă cu ea de infern. Tratamentul abuziv aplicat femeilor gravide debuta imediat după arestare cu anchete dure. 62. Cicerone Ioniţoiu. (Nicole Valéry-Grossu. inclusiv bătaie. (Ion Ţurcanu. 1. Naşterea în închisoare. Gardianul Ştefan le introduce într-o cămăruţă plină de cătuşe: “Toate eram intelectuale.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii coabitare forţată. de mizeria sufletelor care şi-au pierdut scânteia divină. cu privire la tratamentul aplicat deţinutelor: “Tortură fizică. jenate. care. comise de anchetatori: “Eu. 73. 226. 157. sete şi oboseală. de-i zboară plodul până-n nori”. 179 180 . o femeie cu reflexe de demnitate. vezi exemplele date de Oana Orlea în Ia-ţi boarfele şi mişcă !. în Cartea de aur a rezistenţei româneşti împotriva comunismului. În felul ăsta. au existat câteva zeci de cazuri de copii născuţi în Gulagul românesc. multe nu înţelegeam. Dorina Potârca expune cazul doamnei Brătianu – soţia istoricului George Brătianu –. 283-287. în marea lor majoritate prostituate – unele chiar sifilitice incurabil –. în timp ce majoritatea femeilor din încăpere. p. 235. pe lângă umilinţe. Râzând. şi. VII. profesoare. p. participant la revolta muncitorilor braşoveni din 1987 afirmă – fără a da numele victimei – că bătăile Securităţii din timpul anchetelor au provocat avortul unei femei arestate pentru implicarea în 101 100 Pentru o imagine mai complexă a deliciilor coabitării dintre politice şi hoaţe. (Dorina Potârcă. a fost silită la compania hoaţelor şi a prostituatelor. din care cauză anchetatorul Ghetman recurgea la măsuri ilegale. Editura Hrisovul.) Imobilizate una de alta de către gardian. impusă de politica mechină a regimului a constituit un atentat la demnitatea deţinutelor politice. şi mai mult. 44. Şi sifiliticele vor deveni politice. o femeie luptătoare din rezistenţa antisovietică a basarabenilor. se dezbracă în pielea goală.

copilul sau mama mureau. (Ileana Samoilă. în stare să rupă din câteva muşcături cordonul ombilical! Din cauza condiţiilor nefireşti în care decurgea naşterea. (Memorialul durerii. prin cântece de leagăn ş. Doar nu era cazul ca fiii şi fiicele “duşmanilor poporului” să aibă şanse egale de supravieţuire cu descendenţii proletariatului. Iuliana Preduţ a fost închisă peste 3 ore într-un WC. obligată fiind să suporte contracţiile naşterii (două zile!) în duba care asigura tranzitul deţinutelor de la o închisoare la alta: “Era caz de cezariană. detenţiei.) În cazul cel mai fericit. Fiind gravidă. a unei deghizate dispoziţii criminale. Lucia Hossu-Longin consideră că ar trebui consfinţit “dreptul ca toate mamele să aparţină copiilor lor”. Ileana Samoilă va primi un regim alimentar mai consistent şi nişte polivitamine. rămânând încarcerată primele 9 luni de la naştere. ep. Regimul comunist le-a situat pe femeile care au născut în detenţie întro situaţie paradoxală: aceea de a aduce pe lume un om liber într-o temniţă. În cazul femeilor însărcinate. îi şoptise la ureche o soră. i s-a făcut poftă şi a mâncat mămăliga cu brânză dintr-un closet. procesului. Am lăsat intenţionat pentru final două cazuri speciale: al Ioanei Raluca Voicu-Arnăuţoiu şi al Justinei Preduţ. deoarece putea îmbrăca şi forma unei diversiuni. Documente ale anchetei. Grupul de la Nucşoara. tratate fără urmă de respect şi înţelegere.) Nu se prevedea nici o îngrijire specială. unde se refugiase o parte din grupul luptătorilor anticomunişti din Nucşoara. p. Coca pierde sarcina. dar frica domnea peste tot şi o deţinută nu era om! I-au scos copilul în bucăţi. 142. femeile fiind lipsite de asistenţă medicală calificată. că n-o mai vezi!’. asumându-şi cu mândrie originile. s-a născut în 1956 la “Râpele cu brazi” un adăpost pe versantul sudic al munţilor Făgăraş. Ioana fost internată într-un orfelinat şi şi-a putut cunoaşte adevărata identitate abia în 1990. 235-236. împuşcaţi în câteva minute de la naştere. Avea doi ani de lagăr. Editura Vremea. Am născut în închisoarea Văcăreşti. nici un supliment nutritiv pentru deţinutele însărcinate. când ambii erau de mult timp decedaţi. Statutul de mamă a canalizat toată iubirea şi atenţia colegelor de detenţie în scopul îngrijirii copilului nou-născut. Exemplul deţinutei Coca este emblematic pentru a panorama fidel implicaţiile acestei optici criminale. fără vină şi fără proces a nou-născuţilor. iar fetiţa Ilenei Samoilă a stat în închisoare împreună cu mama ei un an şi două luni. 1997. Cei care au spu nu. Infernul concentraţionar atotprezent a fost edulcorat prin confecţionarea de scutece şi articole vestimentare. de multe ori. care nu şi-a cunoscut părinţii decât după Revoluţie. Iuliana Preduţ a fost condamnată la 12 ani de detenţie pentru ajutorul dat partizanilor din Munţii Făgăraşului. Pornind de la experienţa Ioanei Raluca Voicu-Arănuţoiu. Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu. ep. dar cu copilul care încă nu s-a născut ce aveau?”. a fost silită să suporte rigorile legii. ea scăpase cu viaţă. Pierderea de sarcină era o consecinţă firească a tratamentului inuman şi a indiferenţei autorităţilor faţă de nou-născut. 12.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii evenimentele anticomuniste. Cu toate că se aflau într-o 181 instituţie medicală.) Iuliana Preduţ şi Nicolae Preduţ au ilustrat iubirea ce supravieţuieşte detenţiei. Ceea ce a dus la un fapt şi mai aberant. Pentru că acestea nu le dădeau voie să usuce scutecele şi hăinuţele nou-născuţilor pe soba din salon.) Indiferenţa criminală a personalului închisorii transforma naşterile în evenimente dramatice – dacă nu chiar tragice –. p. pierduse copilul şi cum avea să apară în faţa lui. Prin poarta cea strâmtă. venirea pe lume a bebeluşului era acompaniată de picanteriile şi observaţiile pline de şicane ale miliţienilor. p. după trei luni de la naştere. pur şi simplu. Acest lucru o salvează pentru că descoperă printre ele 7 bucăţi de sticlă provenind dintr-o fiolă: “Am chemat şeful arestului şi l-am întrebat: cine şi de ce vrea să-mi dea să mănânc sticlă? Cu mine au ce au. femeile au făcut-o folosindu-se de căldura propriului corp.a. Toma Arnăuţoiu. La Auschwitz. reunite în sintagma “abuzuri împotriva maternităţii”. mamă şi valoarea vieţii în general. fiica lui Toma Arnăuţoiu şi a Mariei Plop –membri componenţi ai mişcării de partizani “Haiducii Muscelului” –. Tatăl ei a fost executat în 1959 la Jilava iar mama. copilul i-a fost luat şi transferat la 102 Luptătorii din munţi. elemente care ne oferă o imagine mult mai complexă despre ceea ce a însemnat maternitatea în închisorile comuniste. când naşterea avea loc la spitalul-închisoare de la Văcăreşti. 14. Într-o astfel de situaţie se recurgea la serviciile unei moaşe improvizate dintre deţinutele mai experimentate. mamele nu puteau fi protejate de răutatea gratuită şi absurdă a gardiencelor. La 28 august 1958 a născut în închisoarea Văcăreşti o fetiţă pe care a numit-o Libertatea-Justiţia (Luminiţa Libertatea Justina Preduţ). aceşti nou-născuţi ar fi fost. (Memorialul durerii. 182 . îmbunătăţirea condiţiilor de hrană trebuia privită cu suspiciune.) Într-adevăr. A scris şi o monografie102 despre grupul de partizani din Nucşoara. era un băieţel de 4 kg. fiica Ioanei Hudiţă Berindei. luându-i fetiţa: “Uită-te bine la ea. Dar bărbatul ei nu ştia nimic.. pe care nu le mănâncă ci le aşază pe pat şi compune cu ele cuvântul MAMA. cu mâinile goale? Cine ştie ce visuri şi-o fi făcut?” (Ana-Maria Marin. La naşterea Luminiţei. condamnată la muncă silnică pe viaţă. un sergent i-a spus mamei. Ruxandra. cu dinţi puternici. a murit în închisoarea de la Miercurea Ciuc în 1962. (–. frizând absurdul: detenţia. Oponenţi şi disidenţi în anii ’70 şi ’80. doctorii o predaseră pazei. Bucureşti. 28. bună pentru ca să-şi înceapă pedeapsa.

) Umilită la anchetă printr-un asemenea joc morbid cu tentă deviant-erotică. Dezvelindu-se uşor în somn. De aceea mi se par inseparabile agresiunile verbale de tendinţele voyeuriste ale anchetatorilor sau ale personalului închisorii. Agresiunile sexuale au îmbrăcat câteva forme principale ramificate diabolic în fucţie de context. 219. acea a violenţelor verbale s-au exercitat conform Oanei Orlea. ironii şi porecle. Diversele tratamente inumane faţă de naştere au pus în lumină desconsiderarea vieţii în Gulagul românesc. Dar cum să-mi astup urechile? Cum să nu-i aud obscenităţile. vol. 385.) Frumuseţea deţinutelor de la Mislea stimula grosolăniile paznicilor frustraţi. Îmi este frică de el. Ponderea pe care au avut-o abuzurile sexuale printre celelalte mecanisme de dezumanizare poate fi explicată prin diformitatea relaţiilor de gen stabilite între deţinute şi opresorii lor masculini (anchetatori. Membrii aparatului de represiune au găsit în cadrul exercitării funcţiilor de conducere pe care le deţineau multiple posibilităţi de exprimare brutală a unei masculinităţi primitive. Eram aşa acolo. Îmi dă greţuri”. goală în faţa bestiilor. făcându-le mult mai maleabile la anchetele Securităţii. care a radiografiat pertinent şi exhaustiv tortura politică în secolul XX este de părere că : „Dezbrăcarea victimelor şi nuditatea lor expusă este o formă de pre-viol. VIII. Mă înfăşor în cearşaf. Arhipelagul Gulag. Panopticum. II. De cele mai multe ori. cel mai eficient pentru că izbutea să „atace” individul simultan din toate părţile. Cum să ne mire atunci comportamentul vulgar al anchetatorilor. Preocuparea pentru viitorul nou-născutului. p.) În timp ce deţinuta în cauză se întreba dacă anchetatorii aveau de gând să o violeze. p. Toate crimele împotriva maternităţii s-au săvârşit cu intenţia de a amplifica depersonalizarea deţinutelor prin alimentarea unui permanent sentiment de vinovăţie. utilizat uneori după cum am văzut deja. Lena Constante 183 stimulează „criza erotică” a unui gardian-voyeur. O orbire totală ar fi fost mai îndurătoare. după îndelungate demersuri administrative lui Nicolae Preduţ i s-a încredinţat îngrijirea propriului său copil. Cele mai recente descoperiri sugerează că starea de excitaţie şi nevoia de posesie fizică este strâns legată şi amplificată la nivelul inconştientului de dorinţa deghizată de a face rău celuilalt. viol d) metode şi practici de control al fertilităţii e) percheziţii vaginale Nivelul incipient Abuzurile sexuale din prima categorie. Ca o mumie. Căci el insistă. bătaie. (Alexandr Soljeniţîn. fără a fi pedepsiţi? Totul făcea parte din retorica bunului plac şi a forţei brute nelimitate de nici o conştiinţă morală. Ruxandra Cesereanu. a apărut un alt torţionar care biciuit-o la sânge. paznici. 210. Nimeni nu surprinde mai bine acest pattern comportamnetal decât Soljeniţîn care afirmă sintetic şi tranşant: „Puterea nemărginită ajunsă pe mâinile unor oameni mărginiţi duce întotdeauna la cruzime”. mi-e frică să dorm. abuz cu conotaţie sexuală. trivialităţile erau provocate de ipostazele – impuse de absenţa intimităţii – nud sau semi-nud ale deţinutelor. teroare. care le porecleau în batjocură: „Nostres Dames”. comandanţilor de închisori sau a altor opresori frustraţi. şefi de lagăre). toate cu caracter obscen b) voyeurism c) hărţuire fizică. fără deosebire de gen: paznici şi gardience proferau insulte cu referiri sexuale deopotrivă faţă de deţinuţi şi deţinute. o colegă de celulă îi împărtăşeşte lui Annie Samuelli experienţa sa jenantă: „Ochelarii [mi-]au alunecat puţin şi puteam zări câte ceva între marginea de cauciuc şi pomeţii mei.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii orfelinatul Sf. Un vocabular precis. […] Se uitau la mine cu priviri neruşinate şi făceau tot felul de glume ordinare. a unor teribile remuşcări cu privire la soarta copilului purtat în pântece. ca obiect de şantaj. obscene”. Cazul acestei femei oferă o inefabilă sinteză a mecanismelor de desfigurare fizico-psihică şi morală aplicate deţinutelor în Gulagul românesc: insultă. Cele mai frecvente agresiuni cu conotaţie sexuală sau de invadare a intimităţii ilustrate de memorialistica de detenţie feminină sunt: a) violenţe verbale: insulte şi ameninţări. de ilustrarea concretă a relaţiei de gen opresordeţinută. p. Mixajul torturilor a constituit în sine un mecanism de depersonalizare. care conştientizau că deţinutele se află într-un fel la discreţia lor. Evadarea tăcută. (Annie Samuelli. p. Libertatea Justiţia şi-a cunoscut mama abia în 1964 o dată cu decretul de graţiere generală. (Ruxandra Cesereanu. avansuri. Mi-au scos fusta şi chiloţii. Voyeurismul poate fi determinat şi explicat – chiar dacă în parte – şi prin „beţia puterii” de care sufereau majoritatea opresorilor. trebuia să redirecţioneze opţiunile politice ale mamelor. Uneori chiar şi reacţii pur fiziologice precum apariţia unor bube cu puroi pe faţă erau prilej de aluzii obscene pentru gardian. Mai târziu. 57. care o hărţuieşte verbal timp de o lună: „Acum de fiecare dată când e de gardă noaptea. cu siguranţă. Gratiile despărţitoare. aluzii. întrucât supliciatorii fac din aceasta o paradă cu scop umilitor”. Ecaterina din oraşul Stalin (Braşov).) 184 . (Lena Constante. pronunţate cu respiraţia gâfâită? Are o imaginaţie nemărginită. 3000 de zile singură în închisorile din România. că stă în puterea lor să le dezbrace sau să le insulte. Abuzuri sexuale Categoria abuzurilor cu conotaţie sexuală rămâne de departe cea mai vastă şi eterogenă dintre modalităţile represiunii.

sub impulsul tentaţiilor stimulate de „obligaţia” lui de a privi acest spectacol cotidian al curăţeniei corporale. Uneori. Totuşi. Evadarea tăcută. deţinutele erau obligate să-şi facă necesităţile cu uşa de la baie deschisă. mai rar. Intră cu mine. p. care se „vindeau” pentru îmbunătăţirea regimului lor de detenţie. relevând dependenţa primului comportament de al doilea: „Voyeurismul are relaţii strânse cu exhibiţionismul.) Din simplu spectator. Pe de altă parte. deturnat şi denaturat pentru că femeilor încarcerate nu le făcea plăcere. Nicole Valéry va respinge avansurile unui paznic insistent. La început a fost sfârşitul. p. p. speculând tendinţele voyeuriste ale gardienilor: o deţinută îşi ridică fusta ca să i se vadă coapsele prin găurile de la ciorapi. care sub influenţa alcoolului se dedau la acte imorale. uşa rămânea întredeschisă şi un paznic mă privea. întrebându-l pe unul dintre paznici: „– Asta e închisoare sau bordel?”. O dată cu voyeurismul paznicilor din infernul concentraţionar asistăm. consimţită din raţiuni de securitate personală. (Ibidem. Aştept să iasă. Frumoasă mai eşti!”. anumite gesturi erau greu de făcut în faţa acestor ochi care mă pândeau”. reuşind uneori – cel puţin în aparenţă – să-şi blocheze mintea: „În timpul acesta [al duşului]. paznicul asistă şi face comentarii jenante la coada de femei goale care aşteaptă să intre la duş. În majoritatea mărturiilor de detenţie. agresiunea sexuală se mărginea la hărţuire verbală. Aici trebuie făcute două menţiuni: 1. însă. ilustrează comparativ respectul de care se bucurau politicele. nu o excepţie de la regula generală: „Trecem alături într-o sală de baie. (Adriana Georgescu.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii O altă formă de abuz a constituit-o nerespectarea în diferite forme a dreptului la intimitate.) Astfel de relaţii sexuale trebuiau să aibă consimţământul deţinutelor. 130. însăşi Adriana Georgescu va avea parte de experienţa traumatizantă a violului. aşadar. o alta se spală seminud în faţa vizetei şi va fi recompensată simbolic la masă cu un fir de ceapă etc. Brânzaru. Există. chiar şi acolo. 2. îmbrăca aspectul atingerilor fizice. Editura Moldova. Iaşi. Mă prefăceam că nu-l văd. Nu iese. oameni primitivi. Adriana Georgescu acuză explicit membrii personalului închisorii de violurile comise asupra colegei sale de celulă – o tânără gravidă pe nume Iulişca.) Nerespectarea intimităţii individului a constituit în infernul concentraţionar o normă. şi în primul rând pe a ei înseşi. în general se supravegheau între ei şi asemenea cazuri sfârşeau prin arestarea securistului”. 3000 de zile singură în închisorile din România. Dar nu face nimic. 1998. 113. exhibiţionismul a funcţionat în spaţiul concentraţionar exclusiv ca o 103 dezbrăcare la ordin. Îl rog să iasă. Întotdeauna. voyeurism şi. (Adriana Georgescu. modul în care Dorina Potârcă relatează violul asupra ţigăncilor de la drept comun din închisoarea ei. strip-tease-ul se pare că este predominant un spectacol pentru scoptofili decât o tendinţă exhibiţionistă pentru actori”103. p. Nu? Atunci nu mă deranjează nici pe mine…”. 185 . Violul Spre deosebire de alte arii concentraţionare (Gulagul siberian. la un „exhibiţionism” de circumstanţă al victimelor. la noi abuzurile sexuale sub forma violului au rămas nereprezentative. paznicul se metamorfoza în agresor sexual. p. Ea nu insistă în lucrarea sa de memorialistică asupra acestei chestiuni. deţinutele obţineau favoruri prin anumite şiretlicuri la care recurgeau. În următoarele zile. Ia-ţi boarfele şi mişcă!. Dar. 186 Mihai Şelaru. spre deliciul şi batjocura gardienilor: „– Bine mai arăţi! Parcă ai fi a doua zi după noaptea nunţii. (Oana Orlea. Deţinutele s-au străduit să ignore această formă frecventă de voyeurism. 88. Deşi au existat câteva situaţii în care deţinutele au stimulat prin practici exhibiţioniste comportamentul opresorilor. Să-mi fac liniştită nevoile. penitenciarele politice sud-americane). Pe el nu-l deranjează. Rămâne în picioare şi mă priveşte. care îi promite în schimb. Aştept. violul asupra deţinutelor politice devine inexistent. Într-un astfel de context. p. Altădată.). O legislaţie nescrisă. Nu cred că o falsă pudoare a fostelor deţinute le-ar fi putut determina să ascundă în masă astfel de abuzuri. ci oroare să fie asistate de ochii gardianului. Îmi răspunde că îmi este absolut interzis să rămân singură. totuşi mărturii mai mult aluzive ale unor abuzuri sexuale săvârşite în cursul nopţii de către personalul de rând al închisorii. 44. Absenţa cu desăvârşire a mărturiilor privind violul în spaţiul românesc de detenţie vine să sprijine această ipoteză.). (Lena Constante. La început a fost sfârşitul. un asemenea caz de viol a putut avea loc în perioada de debut a represiunii comuniste revanşarde şi lipsite de limitări juridice sau de altă natură. ci doar o sugerează deoarece vrea să protezeje sensibilitatea cititorilor. De exemplu. Comportamentul sexual aberant. Mihai Şelaru pune în legătură directă tendinţele voyeuriste cu practica exhibiţionismului. unul impus. relaţii cu a privi şi a fi privit şi de aceea. Adriana Georgescu este una dintre puţinele memorialiste din spaţiul românesc care face aluzie la astfel de situaţii. pentru perioada următoare preluării puterii de către comunişti. 20. un fel de cutumă a regimului acţiona mult mai eficient decât orice dispoziţii legale: „Au fost cazuri de amor între un securist şi… victima lui. nicidecum ca intenţionalitate erotică. anumite privilegii. 92.

cât a fost de umilitor?! După atâta amar de ani. a fost rău? Nu ştiu. Deportată în Siberia. paradoxal. pe care mintea ei de adolescentă le înregistrase cu mirare: “Au fost cazuri când li s-au pus 188 . care aminteşte în Arhipelagul Gulag de violurile care se petreceau în dubele de tranzit spre Siberia. numai un scelerat poate să dea un astfel de ordin: o închisoare întreagă. (Andrea Dobeş. adică a încetat orice ciclu şi asta a fost bine fiindcă ne dădea voie să fim curate”. în dauna individului real. p. iar pe termen lung conducea la sterilitate. 221. era complet nevinovată. II. pudică şi mândră.. care făcea aproape permanent greva foamei. impactul psihologic a fost considerabil. Rezultatul? Cele mai multe femei au leşinat din cauza lipsei de oxigen. încă simt revolta pulsând în toată fiinţa mea. supravegherea constantă şi inopinată a deţinutelor prin vizetă. p.) O formă de silnicie perfect asimilabilă violului era hrănirea cu furtunul – metodă utilizată şi în cazul doamnei Brătianu. (Aspazia Oţel Petrescu. În cazul Aspaziei Oţel Petrescu. 187 preocuparea lor excesivă pentru eficienţă (văzută aici sub forma curăţeniei). inducându-le sentimente de jenă şi inadaptare. povesteşte cum. Dora Dumitriu. care persistau în greva foamei. (Alexandr Soljeniţîn. Iar indignarea pe măsură: „Miliţiencele aveau mănuşi de ginecolog pe mâna dreaptă şi un castron cu o soluţie de permanganat pentru o aşa-zisă dezinfectare. Un alt scop urmărit prin diversele forme de atentat la simţul pudorii enumerate mai sus a fost şi escaladarea promiscuităţii generale. Alte abuzuri Memorialistica feminină de detenţie consemnează numeroase alte forme de atentat la limitele fizico-psihice ale deţinutelor. Oana Orlea aminteşte de alte abuzuri inumane. Mărturii despre drama femeii române în perioada 1950-1964. Un caz greu încadrabil. iar Podlesnîi. De multe ori. deportată în Siberia. care stăruie în mintea deţinutelor până în cele mai mici detalii. când văd mizeriile de pe această lume. IX. Prin practica introducerii forţate a unui lichid în corpul victimei – chiar dacă pe cale bucală – hrănirea cu furtunul se înscrie incontestabil în registrul unui viol.. a creioanelor şi a cărţilor. că ne puneau brom în mâncare. sute de femei supuse unei asemenea înjosiri. o femeie religioasă. Ce bombă dăunătoare comunismului putea fi ascunsă acolo? Şi omul acesta avea soţie şi. dar revelator. nemaiexpunând şi o altă fiinţă la suferinţele vieţii”. Comandantul nu s-a arătat împresionat şi nu a renunţat la această formă de tortură. p. însă. poate. Acelaşi primat al eficienţei a instrumentat şi umilitoarele percheziţii vaginale. fetelor li se administrau nişte injecţii dureroase în piept. 307. Strigat-am către tine. unde femeile condamnate politic erau lăsate la discreţia deţinuţilor de drept comun sub ochii nepăsători ai paznicilor. Doamne. Grinberg. Efectele imediate ale acestui tratament erau tumefierea sânilor şi dispariţia menstrei. Sunt soţia “teroristului” Gheorghe Arsenescu. privarea de plimbarea zilnică. 168. interdicţia de a te întinde pe pat în timpul zilei etc. Abuzurile de natură sexuală au contribuit decisiv la depersonalizarea deţinutelor.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Pentru zona fostei URSS există mărturii incriminatoare de genul celor semnalate de Soljeniţîn. înclin să cred că este bine aşa.) Încetarea ciclului menstrual putea constitui un prilej de bucurie pentru deţinute (din raţiuni de igienă). Arhipelagul Gulag. p. văzută ca un aliat care favoriza dominaţia comunistă. dar şi alte deţinute confirmă existenţa acestei metode cu rol de îmblânzire a deţinutelor „recalcitrante”. vine să confirme această practică abuzivă: „Ţin minte. (Dora Dumitriu. pentru a se evita anumite sarcini nedorite. mult timp după eliberare. lumina puternică a becului din celulă care nu trebuia stins nici noaptea. avea o mamă”. tocmai ca formă de protest faţă de abuzurile opresorilor: „Îi deschideau maxilarele cu forţa şi-i turnau lăturile pe gât. Controlul fertilităţii Metodele şi practicile de control al fertilităţii aplicate deţinutelor au reprezentat grave încălcări ale drepturilor omului cu repercusiuni majore asupra lor. Gura îi era o rană”. pe atunci adolescentă. În orice caz. de a se acoperi geamurile celulei comune unde erau adăpostite câteva zeci de femei cu scânduri bătute în cuie ca pedeapsă pentru încercarea de a comunica în Morse cu celula bărbaţilor. (Maria Arsenescu-Buduluca. şi fiice. decât atunci când o fostă deţinută de la Auschwitz familiarizată cu subterfugiile gândirii totalitare. însă procedurile artificiale folosite au ilustrat o dată în plus gândirea instrumentală a opresorilor. maiorul Maromet. 54. Tot Soljeniţîn relatează despre comportamentul lubric şi scandalos al responsabililor de lagăr din Siberia. Voi aminti doar câteva locuri comune ale depersonalizării judicios controlate de membrii aparatului de represiune: absenţa hârtiei. p. atât la nivel fizic. îl constituie dispoziţia „originală” a comandantului închisorii de la Jilava. comandantul de la Koicemas obişnuia să iniţieze „incursiuni nocturne în barăcile femeilor”. dar şi la reflecţii filosofice: „A fost bine. absurde. vol.) Lucreţia Jurj.) Mărturia Măriucăi Vulcănescu.. Cât a fost de abject. şeful de la Burepolom atenta sexual la orice deţinută „aterizată” în lagărul său. 385. în realitate.) Efectele abuzurilor sexuale se regăsesc printre cele mai importante traume postdetenţie pentru majoritatea deţinutelor care le-au suportat scenariul. a „recunoscut” că ea avusese ideea. cât şi psihic. cu necesităţile şi trăirile lui interioare. deşi.

haosul moral. Editura Gordian. Destin bucovinean. Editura Univers. Sahighian. Bucureşti. Editura Fundaţiei culturale române. frigul. Universitatea Babeş-Bolyai. Graţian Cormoş Preşedinte. Bucureşti.. Strigat-am către tine. Quinze ans de prison. Cluj-Napoca. insulta. ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Prin poarta cea strâmtă. 1991 • Oţel Petrescu. Valeria. Gratiile despărţitoare. Bucureşti. Timişoara. Evadarea imposibilă. Mărturia Lucreţiei Jurj despre rezistenţa anticomunistă din Munţii Apuseni (1948-1958). Aniţa. ediţia a II-a. cu o introducere de Jean-Claude Guillebaud. cu o prefaţă de Doru Radosav. Editura Polirom. Mărturia lui Cornel Drăgoi. 2002 • Marin. jurnale. Memorialistică feminină de detenţie şi deportare (memorii. Drumuri pustiite. nefiind ora programului. cu o prefaţă de Jean Mouton. abuzurile şi toate celelalte forme de oprimare vizând limitele fizico-psihice ale deţinutelor. şocuri psihice. Doamne…. Oana. 1990 • Căliman. 2003 • Samuelli. Herta. Bucureşti. Olga. Bucureşti. Editura Humanitas. 1992 • Georgescu. 2001 104 Volumul a apărut în Franţa. 20 de ani în Siberia. La început a fost sfârşitul. Editions du Seuil. Editura Vremea. 1993 • Orlea. Editura Fundaţiei culturale Buna Vestire. 2000 • Constante. 2000 • Pfeiffer Cunescu. 1993 • Műller. Paris. 1992. sinucidere. Les années volées: dans le goulag roumain a seize ans. Cluj-Napoca I. Centrul Cultural Amphytrion Drd. O călătorie gratuită: români în Gulagul sovietic. Bucureşti. Editura Cartea Românească. La toate acestea se mai adăugă numeroase alte urmări directe ale traumelor suferite: boli. 1999 • Jurju. Irina şi Theodor Niţu. Editura Cartea Românească. interviuri de istorie orală) • Balş. psihice şi morale au provocat efecte dezastruoase asupra femeilor încarcerate. Editura Cartea Românească. Ana-Maria. câteva dintre efectele represiunii căreia i-au căzut victimă femeile în închisorile politice din România. şi au fost pedepsiţi pentru că au făcut pe ei. “Suferinţa nu se dă la fraţi…”. dezumanizare. 1997 • Idem. 104 Interviu realizat de Mariana Marin. Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara. foamea. 2005 • Nandriş-Cudla. romane autobiografice. Editura Fundaţiei culturale Memoria. Animalul inimii. Roumanie 1949-1964. în fapt. Bucureşti. Editura Compania. Iaşi. destrămarea axiologică ireversibilă. cu un cuvânt înainte de Micaela Ghiţescu. Le cachot de marionettes. 1991 • Nicolau. 1993 • Idem. Bucureşti. Bucureşti. cu un cuvânt înainte de Silvia Colfescu. cu o introducere de Ion Coja. revăzută. punctual. 2006 • Cancicov. Ia-ţi boarfele şi mişcă!. au avut. Madeleine. Annie. în traducerea lui Alexandru Al. nu au fost scoşi la toaletă. cu o prefaţă de Monica Lovinescu. Aspazia. Bucureşti. Editura Humanitas. Exerciţiu de suferinţă. Regele se-nclină şi ucide. Bătaia. metamorfoză în brută etc. Editura Critérion. Ia-ţi boarfele şi mişcă!) Dezumanizarea deţinutelor a fost obiectivul principal al tuturor metodelor şi mecanismelor de tortură utilizate în infernul concentraţionar. nebunie.3000 de zile singură în închisorile din România.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS BIBLIOGRAFIE Factori determinanţi ai calităţii vieţii deţinuţilor purgative în mâncare. Bucureşti. Lavinia. text îngrijit de Micaela Ghiţescu. Paris. Dina. (Oana Orlea. în traducerea Norei Iuga. Editura Humanitas. Constrângerile fizice. un singur mobil evident: depersonalizarea victimelor. Drd. Editura Fundaţiei culturale Memoria. Bucureşti. cu titlul. Evadarea tăcută. Pe parcursul studiului de faţă am dezvăluit deja. care vor face obiectul unui studiu separat. Convorbiri cu Ioana Berindei. Lena. în traducerea Adinei Arsenescu. Cornel şi Cosmin Budeancă. Am făcut Jilava în pantofi de vară. Adriana. lăsaţi cu hainele murdare”. 189 190 . Bucureşti. 1993 • Betea. cu o prefaţă de Gabriel Liiceanu. Editura Dacia.

traducere şi postfaţă de Mioara Izverna. V). Editura Fundaţiei Academia Civică. revista gândirii arestate. Viaţa cotidiană la Jilava (mărturiile a trei foste deţinute politice). p. 5. în revista 22. ediţie îngrijită. p. în Petre Baicu. 5 noiembrie 2004. Bucureşti. 8 • Arsenescu-Buduluca. 25-54 • Diaconu. în Memoria. „N-am mai avut speranţă. 2005. Munci şi zile în Bărăgan. 191 192 . iunie 2003. nr. . Mecanismele terorii. „Mă duceau şi dimineaţa şi după-amiaza. Elena. Maria. 20-25. 2002. Deportată în Siberia. 2004. XIV. p. Ecaterina. p. Interviu realizat de Octavian Coman. în Analele Sighet 1 – Memoria ca formă de justiţie. în Analele Sighet 1 – Memoria ca formă de justiţie. Catrina Clara. trebuie să spui nu. 3. Convoi de femei. Petre. II. 3. revista gândirii arestate. Bucureşti. p. revista gândirii arestate. evocare. p. Mărturia Elenei (Linei) Coman. II. 441. nr. p. 47-48. 1997 II. 8. tabel biobibliografic şi note de Maria-Ana Murnu. în Magazin istoric. File din cartea durerii. Editura Anima. nr. p. nr. 1995. 4. Micaela. 6. Editura Fundaţiei Academia Civică. nr. Sunt soţia “teroristului” Gheorghe Arsenescu. 100-105 • Idem. 43. 111-115 • Dumitriu. 1998 • Voinescu. 1992 • –. în Analele Sighet 7 – Anii 1949-1953. Siberia dus-întors 73 de ruble. revizuită şi adăugită. 1995. 9. 12 • Jurj. Alice. 62-64. 107 Textul Lucreţiei Jurj a fost şi reluat. revista gândirii arestate. Bucureşti. 2003. în Magazin istoric. 21-27 martie 2005. p. O mărturisire. nr. deşi sunt singura supravieţuitoare din procesul Pătrăşcanu”. 1993. 7. 5. revista gândirii arestate. 471-474 • Idem. Oradea. Monica. 1. Povestea vieţii mele (I. nr. 29 noiembrie 1990. 2002 • Wurmbrand. ” (I. p. 44-49 şi nr. Binecuvântată fii. p. III. în Memoria. “Mi se pare fantastic că nici un istoric nu a stat de vorbă cu mine. la capăt de drum – file dintr-un jurnal epistolar. Editura Stephanus. cu un argument de Romulus Rusan. Lucreţia. Editura Fundaţiei Academia Civică. p. 56. Elena. ediţie îngrijită şi prefaţată de Teodor Pandrea. 82-85 • Ciucă. 55-56 • Idem. în Memoria. Bucureşti. mecanismele terorii. nr. Dora.. 1995. Cezar şi Stela Covaci. III). martie-aprilie 2005. Nobleţea suferinţei105. 58-63 • Clonaru. Văcăreşti. p. Maria Antonescu – mărturii sub anchetă. nr. revista gândirii arestate. Nicole. 59-62. aprilie 2005. 49. Editura Fundaţiei Academia Civică. IV. mai 2005. 108-113 • Ghiţescu. ianuarie 2005. în Memoria. Editura TipoMoldova. Cosmin Budeancă şi Cornel Jurju. p. revista gândirii arestate. Mărturii ale deportării. p. 1999. 161-173 • Frisch. Mărturii în periodice şi volume colective • Achimescu. Trebuie să ai curaj. 2004. p. p. 47-50 • Ivaşcu. 1998. Şcoala Memoriei 2003. 1991 • Spijavca. 8 • Ivănescu. nr. Editura Fundaţiei Academia Civică. O antologie a crimei şi terorii comuniste. nr. 36-42 • Idem. Marcel-Dumitru. Editura Fundaţiei Luceafărul. în Memoria. Destine în rezistenţă (I). Timişoara. Interviu realizat de Ioan Lăcustă. 89-91 • Balş. Frusinica. Bucureşti. p. aprilie 2003. Lucreţia şi Ion Gavrilă-Ogoranu. 79-80 • Moraru. Constandina. de multe ori fără să te întrebe nimic”. 1999. mă ţineau noaptea pe un scaun şi se uitau ore în şir. 50-61 • Baicu. Bucureşti. Editura Gama. în Memoria. 1998. p. Patru ani de rezistenţă cu arma în mână în Munţii Apuseni. nr. nr. 2003. p. 26. supliment al României Libere. martie 1998. Editura Albatros. 340-342 • Coman. Aurelia. Timpul asasinilor: documente şi mărturii despre viaţa. februarie 2005. moartea şi transfigurarea lui Nicolae Labiş. 459-470 106 Varianta în limba română a volumului The Pastor’s Wife publicat în 1970 în SUA. Bucureşti. Am făcut parte din “lotul francez”…. Despre procesul Nunţiaturii Apostolice. Discuţie106 cu Ovidiu Pecican. Alice Voinescu. Elisabeta. 1997 • Jurj. 77-113107 • Laslău. în Memoria. Ildico. 26. 1991. Lacrima prigoanei. Femeia în rezistenţa anticomunistă. nr. în România literară. Geta Matei. 14-15 • Brezu. Mărturii. 4. Editura Fundaţiei Academia Civică. 343-349 • Chele. p. p. Editura Duh şi Adevăr. Jurnal. 8-24 105 • Ibidem. în Memoria. Bucureşti. Editura Gordian.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii • Siupiur. martie 2005. 2.. nr. cu un cuvânt înainte de Ana Blandiana. Editura Revistei Familia. cu o postfaţă de Alexandrina Teglariu Voinea. 23. p. note biografice de Mariana Ionescu. 1 noiembrie 1990. Frau Herta. 766. 9-15 noiembrie 2004. Bucureşti. Interviu realizat de Marina Spalaş şi inclus în volumul propriu. Iaşi. cu o prefaţă de Nistor Chioreanu. nr. revista gândirii arestate. p. p. închisoare…. p. Paleologu. în Analele Sighet 7 – Anii 1949-1953. cu o prefaţă de Al. 95-104 • Jurj(-Costescu). nr. Sabina. Din lupta legionarelor românce. în Clujeanul. p. cu titlul In memoriam Lucreţia Jurj (1928-2004). în Aldine. p. în volumul colectiv. Editura Libra. Bucureşti. p. Femei arestate în anii 1949-1953. 109-118 • Lovinescu. 2004 • Valéry-Grossu. 3-4. Lucreţia. Întâlniri cu oamenii secolului XX. 23-26. nr. volum colectiv. în Cezar Zugravu. Lacrima prigoanei. nr. în Steaua. 1992. vol. Iaşi. p. Bucureşti. Dina. p. Povestiri din închisori şi lagăre. nr. mai 2003. Victor. Textul din Steaua reproduce dialogul desfăşurat în cadrul emisiunii Viaţa ca aventură la CD Radio Cluj pe data de 25 aprilie 2002. 3. ediţia a II-a. II. Bucureşti. 1994 • –. Elena. în România liberă. în Magazin istoric. 44. “Au crezut că vom accepta minciunile din scenariul lui Zilber…”. Urmărit-arestat. p. II.

234-237 • Sevianu. Enikö Magyari-Vincze. Editura Fundaţiei Academia Civică. Editura Fundaţiei Desire. p. documente. Editura Fundaţiei Academia Civică. 176-183 • Ţurcanu. 2000. 50. 37-39. Mamie. o femeie luptătoare din rezistenţa antisovietică a basarabenilor. 1994. Bucureşti. în Analele Sighet 1 – Memoria ca formă de justiţie. 12. Editura Polirom. Măriuca. nr. Bucureşti. Cluj Napoca. 11. în Memoria. martie-aprilie 1993. Editura Dacia. 2002. nr. p. Deportarea în Bărăgan. 6. Bucureşti. aprilie. 2001 • Idem. revista gândirii arestate. Ion. 1993. p. p. în volumul colectiv. Editura Făt-Frumos. Fericirea pe care am cunoscut-o în închisoare. editor Romulus Rusan. 3. Şi i-am ocotit. nr. serie nouă. 2003. p. Memorialistica şi literatura închisorilor şi lagărelor comuniste (eseu de mentalitate). 2003 193 III. p. 2005. Cosmin şi Denisa Bodeanu. în România liberă. Prezenţe feminine. decembrie 1995. nr. în Magazin istoric. p. 27-28 şi nr. Grupul “Theodor Şuşman”. Elisabeta. Editura Presei Universitare Clujene. 2000. Copii. Un gând de adâncă solidaritate. Lucrări de exegeză a regimului concentraţionar şi a represiunii comuniste (studii. analize. ediţie îngrijită de de Maria-Ana Murnu. Ovidiu Pecican. Femei în infernul concentraţionar (I şi II). ClujNapoca. în Memoria. Editura Argonaut. Radiografia insuportabilului în detenţia feminină. p. Smaranda. p. 2001. 1993. Tragedia tinerei Marta Vasiliu. 23. decembrie. în Memoria. Interviu realizat de Mariana Conovici. cu un studiu introductiv de Cosmin Budeancă şi Cornel Jurju. Bucureşti. nr. în volumul colectiv. 3-4. nr. 14602. Femei aflate sub incidenţa represiunii politice în perioada comunistă. nr. Lois M. 1999. Regimul concentraţionar din România: 1945-1964. Dorina. în Memoria. Departe. Ţara şi partizanii. 81-89 • Solescu. octombrie. 65-87 • Rhea. Editura Casei Cărţii de Ştiinţă. Verona. 6. Tot morţi au fost”. p. nr. 12. 106-109 • Varlam. februarie 1993. în Cristina Rhea. Doamna Gulagului românesc. 44. 2. Femei condamnate în perioada 1953-1960. Fluxurile şi refluxurile stalinismului. Ruxandra. p. 9 • Ibidem. Izbăvitorul trup al cuvintelor108. în Exerciţii de memorie. 32-34 . 1992. Bucureşti. Cluj-Napoca. 2 (402). Ion. Editura Amarcord. Istorie trăită – Istorie povestită. 9 • Ibidem. Panopticum. 348-357 • Nedelcu-Stan Liana. 1993. în Rusia. Credinţa interzisă. nr. volumul II (EL). revista gândirii arestate. Memoria ca formă de justiţie. nr. în Steaua. Virginia. Editura Agape. revista gândirii arestate. 9 • Ibidem. în Anuarul de Istorie Orală. în Memoria. Cluj-Napoca. Editura Fundaţiei Academia Civică. Timişoara. Graţian. p. Tipologia opresorului în memorialistica feminină de detenţie. în Steaua. cu o postfaţă de Ana Blandiana. noiembrie 1993. 6. 23. 1991. Bucureşti. 311-313 • Vultur. nr. 92-93 • Potârcă. p. în Vatra. iunie 1994. Editura Fundaţiei Academia Civică. revista gândirii arestate. “Degeaba i-am ocolit. mai. 2005. nr. în Memoria. 15-21 noiembrie 2004. 17 ianuarie 1992. Nicole. p. în Steaua. Ioana. “Doamna Voinescu. Vorbind din adăpostul tăcerilor. Bucureşti. Tortura politică în secolul XX. recenzii) • Bass.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii • Idem. 81-98 • Rizea. Colaj alcătuit de Hannelore Baier. 28. 194 . Ion. editori. iulie-august 2005. ediţia a II-a. 27. revista gândirii arestate. Din închisorile comuniste. Bucureşti. Scrisori către fiul şi fiica mea. Gulagul în conştiinţa românească. 1997 • –. 21 • Cordoş. Interviu cu Doina Cornea. p. în Analele Sighet 8 – Anii 1954-1960. în Memoria. în Analele Sighet 10 – Anii 1973-1989: Cronica unui sfârşit de sistem. 44. Legislaţia antiavort. p. 58-66 • Valéry-Grossu. Ştefania-Cezara. la Stalino. şi Heinrich Landolt. Făgăraş. 22 de martori la Destin. nr. 1999. 295-297 • Popescu. Monica. nr. p. 23-27 • Idem. nr. Editura Fundaţiei Academia Civică. 2000. 1999. p. 5 • Samoilă. 52 • Vlad. p. în Revista programelor de radio “Universul”. Mărturii. 5. “Şi eu am trecut prin iad”… Interviu realizat de Veronica Theodoru. Lotul soţiilor de demnitari (fragmente). 18 • Idem. revăzută şi adăugită. Amintiri şi documente cu privire la deportarea în Uniunea Sovietică a etnicilor germani din România (1945-1950). “Împuşcă-mă! Mai puţin cu o femeie şi o fetiţă în lume!”. Sanda. p. Prima depoziţie. revista gândirii arestate. p. 439-452 • Idem. 1999. Iaşi. Ghizela Cosma. Maria Buruiană. nr. 284-296 • Budeancă. în Familia. 2005 • Idem. p. p. p. nr. 4. 1993. p. “În pielea mea de deţinută”. 2000 • Betea Lavinia. 1995. 10. 1994. monografii şi sinteze. Am născut în închisoarea Văcăreşti. Rezistenţa armată anticomunistă din România. p. Editura Institutului European. Editura Curtea-Veche. 93-99 108 Cronica a fost preluată în Dicţionar analitic de opere literare româneşti. p. p. 30. am fost colege…”. nr. 23. Ion Pop. Ileana. iunie 2005. 2004 • Cesereanu. p. Cristina. Studii despre femei în România. în Addenda la Alice Voinescu. 23. p. 49. 2002 • Bălan. Acolo… unde nu se văd stelele. 22-23 • Idem. 341-354 • Idem. 3-4. revista gândirii arestate. „duşmani ai poporului”. 38-40 • Vulcănescu. 38-45 • Şerbănescu. 7-8. 45. 20 • Cormoş. 90-93 • Nicolae Alexandra. nr. 1951-1956. coordonare şi revizie ştiinţifică. Editura Intergraf. în Steaua. Cluj-Napoca. Femei în infernul concentraţionar (Gulagul românesc). Iaşi.

Relaţiile de gen în România. 2002. L’autre communisme en Roumanie. Politica după comunism: structură. Editura Presei universitare clujene. 2003 • Jela. cu o prefaţă de Mihaela Miroiu. Alina. Bucureşti. Editura Fundaţiei culturale Libra. nr. p. Camelia Duică. Scrisori din Costeşti. 2003 • Mungiu-Pippidi. N. Doina. Rezistenţa tăcută. Editura Humanitas. Bucureşti. Cluj-Napoca. IV. în Memorialul durerii. 156-171 • Ibidem. vol. Cluj-Napoca. 2005. Paris. Ceauşescu şi Securitatea. partea a III-a. Editura Fundaţiei culturale Memoria. p. Aurora. p. o româncă martir. Bucureşti. III. Lucia. Editura Presei Universitare Clujene. O lumină în bezna exilului românesc. Doina. 163-192 • Gavriş. în Anuarul de Istorie Orală. Politica duplicităţii. în traducerea lui Traian Nica. Iulia. 256. nr. p. Editura Polirom. Al.ro • http://revista. Editura Kullusys. Al. Grupul de la Nucşoara. 211-240 • Rus. Bucureşti. Editura Fundaţiei Academia Civică. p. în Anuarul de istorie orală. Maria. procesului. Nicolae. Reconstituirea unui asasinat. 1998 • Kligman. 2005 • –. vol. p. 4. închisoare… (film) • www. în Memoria. difuzate la TVR în perioada 9 iulie –12 august 1992 • Mărginean. Denis. Femeia în lagăr. Editura Presei universitare clujene. 418. nr. Anatomia mistificării. revista gândirii arestate. Luptătorii din munţi. 1997. p. Georges. Mărturii despre drama femeii române în perioada 19501964. Noica. Editura Univers. S. Editura Presei Universitare Clujene. Confesiuni ale eului feminin. Editura Presei Universitare Clujene. Biografii exemplare din perioada rezistenţei Bisericii GrecoCatolice în Nord-Vestul Transilvaniei. Editura Humanitas. Bucureşti. Bucureşti. 43-55 195 • Popescu. Bucureşti. Adrian. Alice. 2005. p. p. 46. Rezistenţa armată din Banat (1949-1952). 266-284 • Pasti. Cartea de aur a rezistenţei româneşti împotriva comunismului. Editura Fundaţiei Academia Civică. Stelian. Dorin. 22. Braşov. revista gândirii arestate. Tzvetan. nr. cu o traducere şi note de Ion Covaci. Edition L’Harmattan. 22-23 • Riţiu. Editura Humanitas. O. 1997. Elisabeta Rizea. în Anuarul de Istorie Orală. Ioana Raluca. Bucureşti. p. Procesul organizaţiei „T”. Valentin. A murit un simbol al rezistenţei anticomuniste: Elisabeta Rizea. 215-231 • Dobre. Cluj-Napoca. 1991 • Cozea. un “loc al memoriei” pentru români. Al. A. Editura Polirom. 13 (Nici o lacrimă). 2003. 463-474 • Tănase. Editura Vremea.-George. 1996 • Ţurlea. Bucureşti. Bucureşti. Editura Paralela 45. Teodoreanu etc. Arhipelagul Gulag. Copii născuţi şi trecuţi prin temniţe. 8. 2005. Nucşoara şi rezistenţa din munţi. cultură şi psihologie politică. Editura Hrisovul. Aspecte privind situaţia Bisericii Adventiste din România în perioada 1965-1989. în Monitorul de Cluj. 241-261 • Ioniţoiu. 6. Niculina Mihalache. Editura Vremea. Ultima inegalitate. în traducerea Marilenei Dumitrescu. Ultimul partizan. Calvarul femeii române. p. Acterian. 8-9 • Soljeniţîn. Claudiu. vol. VI. 2001 • –.comunism. 16 • Todorov. Nicole Valéry-Grossu.ro 196 . Editura Humanitas. 2002 • Orga. Iaşi. 2001 • Dobeş. p. nr. Scrisori deschise şi alte texte. Liana. 76-81 • Dobrincu. 1997 • Târziu. 185-275 • Ibidem. 2000 • Voicu-Arnăuţoiu. 1996 • –. Steinhardt. ediţie îngrijită. Victime şi torţionari în secolul XX. Bucureşti. 2003 • Pop. în Anuarul de istorie orală. Cicerone. C. vol. şt. cap. p.ro • www. iunie 1994. în Cicerone Ioniţoiu.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii • Idem. Iaşi. Onişoru. 7 octombrie 2003. Pillat. 1995 • Diener. Mihai. Lucreţia Jurj – destinul unei vieţi. ClujNapoca. în Steaua. 1945-1965. Bucureşti. Cluj-Napoca. The woman’s attitudes during the anticommunist resistance movement. în Memoria. 14 (Născuţi în temniţă). vol. 2002. Grupul Arnăuţoiu – noi documente din arhiva fostei Securităţi. Editura Albatros. 2005 • Deletant. episoadele 12. Bucureşti. în Memoria. Toma Arnăuţoiu. în volumul colectiv Şcoala Memoriei 2003. studiu introductiv şi note de Constandina Brezu. Editor Romulus Rusan. detenţiei.memoria. III. Documente ale anchetei. 1997 • Ivan. Résistance populaire et maquis. Constrângere şi disidenţă în România anilor 1965-1989. 2000 • Liiceanu. Humanitas. cap. 143-180 • Idem. Gh. Cluj-Napoca. Editura Humanitas. Bucureşti. nr. Calvarul femeii române (I-III). 92-98 • Cornea. Ciprian şi Emanuel Ciocu. 2 noiembrie 2004. 1997 • Voinescu. Alexandr. Bucureşti. 7. p. Prigoana. coord. în Anuarul de Istorie Orală. Tipologia opresorului în memorialistica feminină de detenţie. 2004. 51-52. Binecuvântată fii. Piteşti. Confruntarea cu extrema. partea a IV-a. p. cu un cuvânt înainte de Florin Constantiniu. Documente ale procesului C. Cei care au spu NU. 2003. Paleologu. în Gardianul. Vladimir. în Mişcarea armată de rezistenţă anticomunistă din România (1944-1962). Rănile memoriei. 45. în Anuarul de istorie orală. p. 2005.memoria. 46-47 IV. Bucureşti. 283-287 • Idem. II. Oponenţi şi disidenţi în anii ’70 şi ’80. Humanitas. p. volumul I. 1995. Câteva destine.. Editura Presei universitare clujene. Formaţiuni de rezistenţă armată anticomunistă în sudul Moldovei (1945-1958). Andrea. Filme şi site-uri • Longin-Hossu. Claudia. Această dragoste care ne leagă. Gail. Petre. Controlul reproducerii în România lui Ceauşescu.

Avem ca punct de plecare în analiză urmatoarele interogaţii: care este rolul comportamentelor non-verbale în interacţiunea socială? cum se realizează întelegerea reciprocă între actorii sociali în ceea ce priveşte comunicarea non-verbală? care este procesul prin care unele comportamentele nonverbale devin patternuri comportamentale? In continuare. permitand individului să se prezinte pe sine celorlalţi şi să gestioneze impresiile pe care le lasa acestora astfel încat prezenţa lui ego în interacţiune să fie favorabilă în ochii lui alter. în situaţii obişnuite de viaţă. avem nevoie de persoana care cântă în timp ce munceşte! Anonim 1. Analizand separat cele două paradigme observăm că merg pe o linie teoretică şi practică aparent distinctă în ceea ce privete comportamentul non-verbal. Harvey Cox 197 . cu referire la lucrarea „Viaţa socială ca spectacol” şi la sociologia constructivistă a lui Peter Berger şi Thomas Luckmann. şi anume comportamentele non-verbale. cu lucrarea „Construirea sociala a realitaţii”. Introducere: sociologia dramaturgică (Erving Goffman) şi sociologia cunoasterii (Peter Berger si Thomas Luckmann) Lucrarea de faţă îşi propune să explice o problematică a sociologiei interacţioniste. şi apoi pe modalitatea de obiectivare a realitaţii sociale şi anume instituţionalizarea. Analiza lui Berger si Luckmann se axează în mare parte pe modalitaţile de cunoaştere în viata cotidiană. mai precis comportamentele nonverbale vor fi analizate din punctul de vedere al instituţionalizării lor in interacţiunea socială. Cadrul teoretic folosit reflecta sociologia dramaturgică a marelui interacţionist. Scopul lucarii de faţa este de a verifica ipoteza că procesul instituţionalizării (care va fi explicat in capitolul următor) este aplicabil în cazul interaciunii sociale şi anume în cazul comportamentelor non-verbale. va fi prezentată definirea conceptului de instituţionalizare în interacţiunea socială. prin prisma paradigmei sociologiei cunoaşterii.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii INSTITUTIONALIZAREA COMPORTAMENTULUI NONVERBAL IN INTERACTIUNEA SOCIALĂ Da. (pe interacţiunea socială care se realizează prin intermediul limbajului verbal şi non-verbal). Analiza dramaturgică a comportamentului non-verbal vizează modul în care comportamentele non-verbale sunt generate de către actorii sociali. Erving Goffman. 198 Toate fiinţele umane se nasc cu nevoia de a asculta şi de a spune poveşti…dar cea mai mare nevoie a lor este aceea să aibă poveşti incredibile de trăit. cu sau fără intenie.

fiind uşor recognoscibilă şi uşor reproductibilă în situaţii care necesită acel tip de activiatate. La nivel micro-social institutionalizarea nu mai are aceiasi valoare ca la nivel macro-social. Ce este instituţionalizarea? In lucarea „ Construirea sociala a realitaţii” . in situatii obisnuite de viata. A si B. Limbajul verbal oferă indicii despre obiectivitatea individului iar limbajul corporal este un indiciu al subiectivitătii acestuia. pag. Schemele tipizante contin detalii despre rolul social (despre care voi discuta la Goffman) pe care îl are individul. „here and now” care implică prezenţa a doi sau mai multi indivizi. In sens larg institutionalizarea inseamna control social atat la nivel micro-social dar mai ales la nivel macro-social. Interacţiunea socială reprezintă sitauaţii de tipul „face to face”. Al doilea concept deosebit de important folosit de Berger şi Luckmann. micro sau macro. care reprezintă un indicator al subiectivităţii individului. Aceste tipizări intrate în obisnuintă în urma experienţelor comune ale indivizilor controlează comportamentul uman prin stabilirea de tipare de conduită care se aplică în acţiunea umană în funcţie de anumite circumsatanţe. primul aspect urmărit de autori il reprezinta „bazele cunosterii în viaţa cotidiană”109. ceea ce face din interactiune una previzibila. statutul acestuia în cadrul interacţiunii şi nu în ultimul rând despre semnalele verbale si nonverbale pe care actorul le emite. 3. insistând mai mult pe conceptul de instituţionalizare. definită ca bun comun accessibil tuturor membrilor societaţii. pag. De exemplu atunci cand in interactiune exista doi agenti sociali. valori comune. Fiind o lucare de sociologia cunoşterii. La nivel macro-social. 112 Berger. „Tipizarea în termenii lui Berger şi Luckmann este o instituţie”112. Cele mai importante aspecte ale sintezei sunt capitolul referitor la interacţiunea socială si cel la instituţionalizare. care sunt interacţiunea dintre indivizi şi limbajul verbal şi non-verbal. totuşi limbajul vebal poate fi desprins de situaţiile faţă în faţa pe când limbajul corporal este dependent de context. roluri sociale etc. de dispozitia fizica si psihica acestuia si se manifesta mai degraba in limbajul verbal. miscari corporale). permitand indivizilui sa se prezinte pe sine in fata celorlalti si sa gestioneze impresiile pe care le lasa celorlalti contribuind astfel la o definire favorabila pentru ei a situatiei de interactiune. deci tipizarea este întotdeauna dependentă de context. Voi prezenta pe scurt respectivele capitole în ordinea în care apar şi în lucrarea mai sus menţionată. Acestea pot fi legate de spontaneitatea actorului social. P. dar cu o intensitate mult mai mare in limbajul non-verbal care se presupune ca este mai putin controlabil decat cel verbal. lucru pe care il vom vedea dupa ce vom anliza interactiunea din punctul de vedere al sociologiei dramaturgice. si care se manifesta in „viata cotidiana” sub forma limbajului verbal si non-verbal. Th. Luckmann-Construirea sociala a realitati. Totusi in cadrul interactiunii dintre A si B intervin si elemente neinstitutionalizate care tin de individualitatea fiecarui actor social. Luckmann. Realizarea interacţiunii se realizeaza cu ajutorul unor „scheme tipizante”111care nu reprezintă altceva decat nişte tipare de comportament si actiune care fac posibilă întelegerea reciprocă a actorilor sociali în momentul producerii interacţiunii. cu sau fara intentie . Comportamentele non-vebale din perspectiva sociologiei dramaturgice Analiza comportamentului non-verbal vizeaza modul in care comportamentele non-verbale sunt generate . concept pe care este centrată şi lucarea acesta. 42 199 Beger. institutionalizarea vizeaza stabilirea ordinii sociale prin stabilirea de norme. institutionalizarea este un proces reglator al controlului social care permite interactiunea sociala la orice nivel. Prin intermediul interacţiunii sociale. pag. Limbajul non-verbal cât şi cel verbal fac posibilă interacţiunea „faţă in faţă” într-o lume comună împartăşită de toti actorii sociali.Construirea sociala a realitatii. Fiecare rol social presupune un set de comportamente si caracteristici specifice( provenite din institutionalizarea lor la nivel macrosocial). Instituţionalizarea apare atunci când există 109 110 „tipizarea reciprocă”(definită mai sus) între cei care interacţionează în sensul ca acţiunile lor sunt previzibile în mod reciproc. acesta vizeaza exclusiv intreactiunile fata in in fata ale invizilor. deprinderii şi care se transformă într-un tipar. ca mod de stabilire a ordinii sociale. acestia vor incepe sa-si joace rolurile sociale. Deci. Acest lucru nu inseamna nu putem vorbi de institutionalizare si in cardul comportamentelor non-verbale. este acela de instituţionalizare. 68 200 . 39 ibidem. lucru desre care voi discuta in capitolele viitoare. „subiectivitatea lui ego devine accesibilă lui alter” 110 printr-un complex de simptome-limbaj verbal şi expresiviate non-verbala.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii 2. Peter Berger si Thomas Luckmann realizează o sinteză asupra modului în care actorii sociali construiesc în viaţa de zi cu zi realitatea în care convietuiesc. Un concept folosit de Berger si Luckmann este acela de semnal ( gesturi. Putem vorbi de instituţionalizare atunci când orice tip de activitate umană este supusă obisnuinţei. pag 40 111 ibidem.

casca . Erving-Viata cotidiana ca spectacol. Chelcea. Ca sa intelegem rolul comportamentulul non-verbal este necesara o expunere a tipurilor de comportamente verbale: embleme(miscari care substituie cuvintele). ragaie. pe cat se poate in mod pozitiv. Bineinteles ca aceste lucruri se intampla atunci cand „performam” in fata celorlati. intotdeuna dorim sa lasa o impresie pozitiva. tonalitate. Septimiu.pag. in fata celorlalti si totodata el este si un producator de impresii. credintelor si emotilor individului”114 intr-o interactiune umana care are ca si cadru o situatie in care actorul transmite semnale celorlalti. pufneste in ras etc. Definitia situatiei de interactiune contine informatia pe care publicul o detine deja despre actor(limbaj.punerea in scena situatiei de interactiune. 30 115 Goffman. Atunci cand performerul isi asuma responasabilitatea de juca un anume rol atunci acesta trebuie sa satisfaca exigenta situatiei de interactiune data prin respectarea „normelor” de moralitate la care pana la unrma se restrange interactiunea dintre indivizi. gesturi. in sesctiunea urmatoare a lucrarii voi analiza si modul in care rolul se instiutionalizeaza in interactiunea cotidiana. angajat sau nu de individ in timpul performarii”115iar fata personala formeaza complexul de expresii faciale. Performerul este personajul pe care fiecare dinre noi il joaca atunci cand se prezinta. Expresia non-verbala a indiviului este controlabila atunci cand individul foloseste semnale nonverbale constiente purtatoare de semnificatii si incontrolabila atunci cad „performerul” transmite accidental semnale –isi piersde controlul asupra propriului corp. Deci comportamentele non-verbale mediaza intre interiorul individului si exterior. Arta gestionarii impresiei presupune in primul rand o anume responsabilitate expresiva din partea actorului social in sensul de a fi capabil sa-si controleze foarte bine propriile manifestari fizice si psihicegesturi. reglatori( miscari ce semnaleaza sau mentin o schimbare a rolurilor) si expresii faciale. pe care le identificam in mod intim cu performerul si ne asteptam in mod natural sa-l 113 114 urmeze peste tot. deorece spune Goffman ca atunci cand performam suntem”118 niste negustori ai moralitatii”. ilustratori( miscari care acompaniaza vorbirea si o accentueaza). Atunci cand un actor intra intr-o interactiune acesta se staduieste sa lase o impresie pozitiva celoralate persoane prezente in interactiune. individul trebuie adopte un joc de implicare-detasare pentru a nu pierde controlul de care vorbeam mai sus. deoarece in sectiunea urmatoare voi supune analizei comoprtamentele non-vebale din perspectiva institutionalizarii iar pentru a realiza acest lucru este nevoie de o familiarizare cu conceptele goffmaniene. Goffman afirma ca acest lucru se poate realiza doar cu ajutorul „artei gestionarii impresiei”116. pag 233 Goffman. el proiecteaza in mod constient sau inconstient o definitie a situatiei de intreactiune. Alt concept important este cel de ritualizare care este legat in mod direct de definirea situatiei. pag 243 118 ibidem.pag. Am trecut in revista aceste aspecte despre interactiunea fata-in -fata din lucrarea „Viata cotidiana ca spectacol” . pag. emotivitate etc. tonalitatea vocii. se balbaie. limaj verbal.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Ce se intelegerin limbaj sau comportament non-verbal? Septimiu Chelcea intelege prin comunicare non-verbala „interactiunea umana bazata pe transmiterea de semnale prin prezenta fizica si prin comportamenetele acestora intr-o situatie socio-culturala determinata”113. Rolul jucat reprezinta modul de compotament verbal si non-verbal pe care un individ si-l insuseste atunci cand intra intr-o interactiune. ritualizarea reprezinta faptul ca orice tip de compotament are un tip de actiune specifica si gesturi specifice. pag 254 202 . coerenta. spectatori. 34 Goffman. gesturi. coerenta. se imiedica. Erving Goffman defineste limbajul non-verbal ca „expresie a atitudinilor. care se realizeaza printr-un consens de lucru stabilit de cei care interactioneaza-fiecare stie cum sa actioneze in functie de situatia in care se afla. 50 201 116 117 ibidem. Din punctul meu de vedere cel mai imortant concept in sociologia dramturgica este cel de rol . De ce trebuie sa se intample acest lucru? Pentru ca atunci cand un individ se infatiseaza in fata altor indivizi.Comunicarea non-verbala: gesturile si postura. Jocul de implicare detasare inseamna ca actorul mentine un echilibru intre starile sale interioare subiective. Printre mai importante concepte folosite de Goffaman in cadrul sociologiei dramaturgice se afla cel de definire a situatiei (situatia este decisiva atunci cand are loc o interactiune fata in fata). actorul socil trebuie sa planifice in cele mai amanunte detalii. expresivitatea gestuala si manifestarea rolului. Fata (front) reprezinta echipamentul „expresiv satndardizat . Erving-Viata cotidiana ca spectaco. Erving-Viata cotidiana ca spectaco. ticuri etc) de la o interactiune precedenta. tinuta. rolul propriu-zis pe care actorul in cauza in va juca impreuna cu toate aspectele legate de decor. In lucrarea sa „Viata cotidiana ca spectacol”. Controlul asupra propriului rol se realizeaza atunci cand actorul respecta asa anumita „disciplina dramaturgica”117-chiar daca atunci cand performeaza un anumit rol si intra in totalitate in pielea personajului. La fel ca si in cazul regizarii unei piese de teatru.

alegerea actorului se face din dorinta de a performa sarcina respectiva sau de mentine fata corespunzatoare acelui rol. In viata cotidiana . invidizii umani pot sa recunosca tipuri de roluri. in sensul lui Berger si Luckmann si comportamentul non-verbal in sens goffmanian. fapt care se observa atunci cand exista neconcordanta intre echipamentul expresiv si rolul propriu-zis. 5. patiseri. imbracata in halat alb. emblemele care sunt reprezentate de miscari ale mainilor. in special atunci cand inlocuiesc anumite cuvinte. si respectiv respectul intermasculin. Respectand aceste „reguli”. Raluca Motoc Colaborator. in primul rand prin intermediul adecvarii comportamentului non-verbal la rolul pe care il au intr-o anume interactiune si apoi prin recunosterea si decodificarea comportamentlor institutionalizate. Erving-Viata cotidiana ca spectacol. in interactiuni foarte diverse. Asadar analiza si decodificarea comportamentelor non-verbale permite actorilor sociali posibilitatea descoperirii celorlalti. in cadrul experientei cotidiene. statuturi soiale si comportamente. cu tot echipamentul sau de gesturi. care este extrem de utila pentru alter care interactioneaza cu ego deaorece acesta. Goffman vorbeste de institutionalizarea „fetelor sociale” prin intermediul rolurilor jucate de actori119. ca apoi sa le materializeze in semne. in acest fel. Acest tip de institutionalizare este cel mai simplu deoarece cuprinde un numar foarte mare de indivizi. inseamana orice tipizare care se realizeaza in urama unor experinete comune ale indivizilor. tinuta.Comunicarea non-verbala in spatiul public. Datorita rutinizarii unor comportamente. Institutionalizarea. chiar daca rolul acela nu e jucat propriu-zis. bineinteles si cazuri in care actorul nu alege fata corespunzatoare rolului respectiv. In urma prezentarii tipurilor de institutionalizare. un gest tipic masculin. personajele care poarta halate albe por fi medici. Institutionalizarea fetelor sociale da nastere la asteptari specifice. expresii faciale. avem ca exemplu aici asistenta 119 medicala. spitale respectiv patiserii. 55 203 Chelcea. putem distinge cateva carcteristici principale ale acseteia. determinate de rutinele performate. Concluzii În interactiunea dintre indivizii comunicarea non-verbala este esentiala. gestica sau tinuta. S. Indiferent ca este reprezentat prin embleme. Exista. Daca ne uitam in spatele semnificatiilor acestor doua gesturi putem obesrva ca habitualizarea si respectiv tipificarea lor s-a realizat datorita faptului ca in timp indivizii au interiorizat. cunoaste reactiile non-verbale ale lui alter si stie la ce sa se astepte din partea acestuia. in urma altor interactiuni. stabilite din care actorul trebuie sa aleaga. limbajul non-verbal coordoneaza comunicarea cu ceilalti. respectiv roluri sociale. Deci. O alta caracteristica a institutionalizarii o reprezinta adecvarea comportamentului verbal sau non-verbal la situatiile de interactiune. ne putem da seama de rolurile lor atunci cand sunt prezenti in contextul specific. In prima faza putem vorbi de institutionalizarea comportamentelor nonvebale in viata cotidiana din punctul de vedere al comportamentelor non-verbale celor mai simple si anume. facandu-ne cunoscuta subiectivitatea celorlati. Delphy. semnul OK( inelarul si degetul mare formeaza un cerc) care s-a a devenit atat de uzual in majoritatea tarilor lumii. La acest nivel institutionalizarea vizeaza categoriile de comportamente non-verbale. Cluj-Napoca 120 Goffman. indivizii sunt obisnuiti sa recunoasca imediat daca fata sociala este corespunzatore rolului jucat de actor. semne.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii 4. o faciliteaza si o accesibilizeaza. in viziunea lui Berger si Luckman. Goffman afirma ca orice rol sau activiatate are mai multe fete institutionalizate. Institutionalizarea gesturilor specifice ale unei persoane . De exemplu. Institutionalizarea compotamentelor non-verbale în interactşune umană Acesta sesctiune a lucraii este cea mai importanta deorece aici vor fi puse fata in fata conceptul de institutionalizare. Prin institutionalizarea comportamentelor non-verbale. „Vehicule purtatoare de semne”120. o anume fata sociala. asistente sau bucatari. Institutionalizarea anumitor comportamente pentru fiecare situatie de interactiune il ajuta pe actor sa faca alegerea potrivita pentru a respecta acele standarde morale. indivizii pot manipula o situatie de comunicare. aferenta unui anume rol. actorii interactioneza continuu si impart de multe ori aceleasi experiente. In cazul de fata. Fiecare situatie de interactiune este limitata de anumite standarde sociale si morale care trebuie respecatate prin adecvarea comportamentului personal la situatia marginita de acele standarde. care consulta pacientii. care folosesc acelesi semne. Institutul pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. actorii pot interactiona cu oricine si in orice conditii. formula de OK. Avem de exemplu. pretutindeni recognoscibile. sau cum o numeste Goffman „fata personala”. De fapt. inseamna predictibilitate comportamentala. pag. poate poate sa se institutionalizeze atunci cand mai multe roluri impumuta fata respectiva. putem afirma ca institutionalizarea fetelor sociale este decisiva in interactiunea cotidiana. pag 35 204 . Alt exemplu este faptul ca atunci cand doi barbati se intalnesc isi strang mana unul altuia.

am dobândit dreptul de a o respinge. 2005 2. Septimiu-Comunicarea Bucuresti. pasiunile sunt vocea trupului. Bucuresti. dar conştiinţa nu se înşală niciodată. ea este adevărata călăuză a omului. Loredana Ivan. cine o ascultă. ro. ro. Bucuresti. ea este pentru suflet ceea ce instinctul e pentru corp. Peter. Comunicare.CENTRUL ARTEMIS BIBLIOGRAFIE Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii 1. Editura Univers. Thomas Luckmann-Construirea sociala a realitatii. Chelcea. Tritonic. ascultă Natura şi nu se poate teme că va rătăci…“ Rousseau 205 206 . 1999 Conştiinţa este vocea sufletului. E de mirare că adesea aceste două limbaje se contrazic şi atunci pe care să-l ascultăm? Prea adesea raţiunea ne înşală. Bucuresti. Goffman. 2003 4. Adina ChelceaComunicarea non-verbal. Berger. Comunicare. 2004 non-verbala. Septimiu. Erving.Viata cotidiana ca spectacol. Chelcea. 3.

Se poate instala fenomenul de obişnuinţa.A. Absorţia completa a alcoolului ingerat variază de la 2 pana la 6 ore. crescând progresiv cantitatea sau poate apare suferinţa psihica la întreruperea administrării de alcool (sindromul de abstinenta). căutarea independentei. Ei nu-si pot limita raţional consumul de alcool deoarece: băutura constituie o plăcere. De cele mai multe ori se prezintă la medic aparţinătorii bolnavului. produc iniţial o stare de beţie cu excitare psihica. in funcţie de alimentele consumate. sensibilitate la frustrare. 2001. Băuturile alcoolice consumate intr-un mod continuu sau episodic. Metabolizarea alcoolului se face la nivelul ficatului (90%).A. Substanţele cu acţiune predominant narcotica. Brânzei. bine hrănită şi neobişnuită cu alcoolul. este că ea ne învaţă lucruri pe care nu vrem să le ştim. Consumul abuziv de alcool este favorizat de trăsăturile de personalitate. exigenta. dar în cazul în care consumul regulat de alcool depăşeşte 5 ani apar tulburări psihice diferite si complicaţii somatice. p. apariţia stărilor psihotice). poate provoca evidente efecte toxice.Birt.206).). Alcoolismul se datorează consumului excesiv de alcool. nevoia de a fii mereu asigurat. Consumul de alcool timp îndelungat duce la alterarea progresiva a personalităţii (tulburări de comportament. comportamentale ducând la autodistrugerea individului.daca nu depăşeşte 1-2g alcool pe kg de corp in decurs de 24 de ore. 207 . 1979. in cantităţi excesive pot determina tulburări psihice. Alcoolicii sunt indivizi care încalcă frecvent legile. reacţiile sociale si familia. (M. şi aduce un aport caloric ce poate înlocui alte surse de energie alimentara pana in proporţie de 50%. apariţia unui fenomen de dependenta. OMS (1952) arată că “alcoolicii sunt băutori excesivi a căror dependenţă faţă de alcool îi îndreaptă spre un consum respectabil de o tulburare mentala sau fizica decelabila si afectând comportamentul. el nu recunoaşte consumul de alcool.210).CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii ALCOOLISMUL Cel mai rău lucru legat de xperienţă. având implicaţii medicale si juridice. la care se mai adăuga factori ce ţin de obiceiurile culturale si sociale. precum si statutul economic al individului” (M. control precar al agresivităţii si impulsivităţii. Alcoolul apare ca un metabolit. apariţia unor fenomene fizice si psihice diverse. Alcoolul ingerat se absoarbe la nivelul stomacului pana la 20%. inspira În artă. de tulburările psihice (anxietate. îi dă încredere laşului în bătălie. 2001. deşi in funcţie de doza si starea iniţiala a organismului. 2001. (R. 2001. acesta fiind la originea unor tulburări psihice multiple. caracterizat prin necesitatea de a bea.207). justifica si confirma speranţele. care poete fii utilizat satisfăcător de o persoana adultă. Aspecte fundamentale Efectul atractiv produs de alcool a fost proslăvit de poeţii tuturor timpurilor si poate mai bine decât toţi de seninul Horaţiu: “Ce minuni nu face vinul! El scoate la iveala secretele.366). cat şi datorita faptului ca in doze mici provoacă o stimulare a întregului organism. de produsul alcool (M.(P. eliberează îngândurata mintea de povara ei. sentimente difuze de insatisfacţie. Pe cine nu l-a făcut elocvent un pahar vesel? Pe cine nu l-a scăpat şi nu l-a eliberat de sărăcia stânjenitoare”. 208 A. de cele mai multe ori. Autorii spun ca personalitatea alcoolicului se prezintă printr-o constelaţie de trăsături: • Imaturitate afectiva: incapacitate de a stabili relaţii interpersonale satisfăcătoare. Dezvoltarea dependentei si a tolerantei este strict proporţionala cu durata consumului si cantitatea de alcool consumata si se pare ca este legata de alterările funcţiei membranei neuronale. vinovăţie. Deoarece alcoolul se resoarbe repede fără o digestie prealabila. ei sunt agresivi sau violenţi. p. cantitatea si concentraţia alcoolului. aşa cum este si alcoolul. depresie).Birt. Huss in 1849. sănătoasă. sau chiar daca-l recunoaşte nu relatează cantităţile consumate zilnic. Alcoolismul face parte din tulburările psihice de origine toxica şi este un termen introdus de medicul suedez M. fizice. de efectele proprii. după care urmează slăbirea proceselor corticale cu apariţia stărilor fizice dintre somn si veghe. Iordache Bota • Masochism: conduite de eşec. După trecere barierei digestive alcoolul difuzează uniform in toate viscerele organismului având o afinitate crescuta pentru ţesutul cerebral si hepatic. Consumul de alcool afectează atât individul cat si societatea. calitatea. p. tradiţia băuturilor alcoolice in grup poate determina dependenta ulterioara. In definirea alcoolismului se tine seama de următoarele aspecte: consumul excesiv si continuu sau periodic de băuturi alcoolice.A Birt. de fragilitatea psihologica si fiziologica a individului. absorbţia se produce mai repede daca persoana nu a mâncat. alcoolul e acreditat ca un aliment. p.Jeican. consumul de alcool poate realiza evadarea din probleme si necazuri. cerând sfaturi pentru a face ceva in vederea stopării acestui comportament. • Oralitate: aviditate. Deşi din anamneza reiese consumul abuziv de băuturi alcoolice pe o perioada de timp îndelungată şi cu toate ca bolnavul oferă informaţii despre starea lui psihopatologica.

băutul pe nemâncat. iritabilitate si insomnie. b) Dipsomania Dipsomania este numită şi “setea nebuna de a bea”. In lume sunt aproximativ 62 milioane de persoane afectate de alcool. apar tulburări psihomotorii: limbajul incoerent. In cadrul beţiei alcoolice obişnuite se trece de la excitaţie la depresiune si inhibiţie. respiraţie rara. Criza beţiei acute e favorizata de insolaţie. delirante sau confuzionale 2. si este de remarcat faptul ca la aceste persoane apare tot mai des tentativa de suicid.). intervin si factori de mediu. limbaj neinteligibil. in funcţie de alcoolemie. anestezie. hipotermie.înclinarea deosebita spre consum de alcool care conduce in timp la instalarea dependentei si a consumului cronic. Dar. Beţia alcoolica obişnuită . cianoza. acestea 210 . tendinţa megalomanică. sau tulburări de personalitate de tip antisocial. părinţi alcoolici. Al doilea stadiu este caracterizat prin depresiunea activităţilor neuropsihice. alcoolismul cronic si psihozele pe care acesta le determina. hepatite cronice. Riscul de producere a alcoolismului la persoane care au rude de sânge cu aceasta problema. singurătate. datele paraclinice oferă elemente ce ţin de diagnosticarea complicaţilor asociate. pupile imobile.191). polinevrita. Primul stadiu este caracterizat prin excitaţie psihomotorie de tip hipomaniacal iar alcoolemia este cuprinsa intre 0. educaţiei. La început apare ca o încordare afectiva cu nelinişte. Criteriile pe baza cărora se diagnostichează dependenta de alcool sunt: • Dorinţa puternica de a consuma băuturi alcoolice • Aprecierea tolerantei la alcool • Prezenta in antecedente a fenomenelor de servaj • Incapacitatea de a controla cantităţile de băutura ingerate • Activitati centrate pe procurarea de băuturi. ameninţătoare. pe lângă imitarea comportamentului celor din jur. episodic cu scopul de a ajunge la o stare agreabila. discernământul devine precar.3g% si 1. indiferent de cantitatea de alcool ingerata sau de ritmul cronic al ingestiei 3. este de 6 ori mai mare decât la alţi indivizi. care se produc datorita narcotizării structurilor cerebrale. stare materiala precara. iar examenul somatic se poate referi la: stări fizice carenţiale. 2. tipul de sistem nervos si starea iniţială a organismului în momentul ingerării respective. scade capacitatea de percepţie. Jeican. Se refera la totalitatea aspectelor psihotice. scene delirant halucinatorii. abuziva de alcool. sechele traumatice ale creierului. Alcoolofilia. Restabilirea vitala este compromisa după o coma de12 ore. cat si nonverbală. Indivizii sunt diferiţi in ceea ce priveşte intoxicaţia alcoolica. coordonare motorie profund perturbata. cu neglijarea obligaţiilor sociale si crearea de probleme interpersonale (R. impetuoasa. Moartea se produce la o alcoolemie de 5g% prin oprirea respiraţiei.5% si 3%. După trezirea din starea de beţie acuta apare amnezia episodului. a) Intoxicatia alcoolica acuta Aceasta apare după ingestia excesiva de alcool la un nebăutor. alcoolemia variază intre 1. sindroame de impregnare cronica alcoolica. dar fără a crea dependenta. Stadiul trei este caracterizat prin narcotizarea scoarţei cerebrale.5g%. lipsa familiei. depresive. 3. nesiguranţa. oferind o mulţime de date atât pe calea comunicării verbale. Aceasta stare se poate menţine câteva ore si se termina de obicei prin somn. Bolnavul prezintă in timpul beţiei halucinaţii vizuale si auditive. ingestia intermitenta. puls deprimat. tulburări anxioase.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Tabloul psihopatologic poate fi variat ca aspect (beţie acuta patologica. Prin examenul psihologic se defineşte gradul de deteriorare psihica si structura de personalitate. psihoze acute si subacute. caracterizate prin alterarea discernământului asupra propriei persoane si interrelaţiilor sociale. 1991. chiar si la ingerarea unei cantităţi mici de alcool. 2001. Factorii favorizanţi ai consumului de alcool sunt: familiile dezorganizate. Jeican. (R. p. gastrite cronice. Intoxicatul cade. Reflexele condiţionate sunt abolite. Stadiile intoxicaţiei alcoolice acute sunt următoarele: 1. sau prin supraîncărcare la un alcoolic cronic. toleranta. Alcoolomania cuprinde: intoxicaţia alcoolica acuta. B. dezvoltate pe fondul consumului cronic de băuturi alcoolice Beţia alcoolica obişnuita prezintă preocupare psihiatrica atunci când 209 poate genera alcoolofilia si alcoolomania. transpiraţie vâscoasa. idei delirante de grandoare. 4. In stadiul patru alcoolemia este de 4-5g% si este caracterizat prin abolirea reflexelor spinale. Formele clinice de alcoolism Formele clinice de alcoolism au implicaţii medico-sociale diferite printre cele mai importante numărându-se: 1. nu-si mai controlează sfinterele si apare somnul profund preanestezic câteva ore. discernământul critic scade repede si progresiv pe toata durata absorţiei (23ore). suprasolicitare nervoasa. Pot apare si alte caracteristici ca: predominanta excitaţiei triste. forme delirante de alcoolism).provocata voluntar . tendinţa de somn.

prin sublinierea gravitaţii acestei boli si felul in care afectează întregul 212 211 . indiferent fata de familie si problemele acesteia. incoerenta. confabulaţii. Concluzii Ca o prima măsură de prevenţie se impune observarea primelor semne ale bolii. 4. tahicardie. apoi se aprinde starea de necesitate si individul bea cantităţi de alcool pana la instalarea somnului comatos. Conştiinţa si sfera afectiva nu sunt afectate si exista amnezia evenimentelor trecute. disconfort gastric. Caracteristicile bolnavilor: dominaţi de dorinţa puternica de a consuma alcool fără a se putea abţine. pot apărea insomnii totale. fug. apoi apare o alta criza. la bolnavii la care toleranta si dependenta s-au instalat. Primul pahar se bea in sila. care scad după consum. dar exista persoane care nu căuta ajutor pentru a nu fii etichetate de societate ca alcoolice si datorita faptului ca nu suporta ideea de a nu consuma niciodată alcool In anul 1935 a luat finita Organizaţia Alcoolicilor Anonimi. Se recomanda participarea bolnavilor la terapie individuala si de grup (în paralel cu abstinenta totala). Apare schimbarea trasatorilor de personalitate. halucinaţii. tremurături la extremităţi. Psihoterapia individuala se axează pe creşterea stimei de sine. apare la bolnavii cronici. hipertimie. 2. sunt anxioşi. atenţia. apar tulburări importante de comportament. Bolnavii prezintă tulburări de memorie de fixaţie. In cadrul servajului complicat poate sa apară din punct de vedere psihic: dezorientare temporo-spatiala. Halucinoza alcoolica Wernicke apare după servaj. Din punct de vedere fizic apar: transpiraţii nocturne. hipertonie musculara generalizata. preocupările sociale si familiare sunt înlocuite cu cele legate de consumul de alcool. halucinaţii mai ales vizuale. Acest lucru este posibil prin informarea publicului larg. iritat. c) Tulburarile de sevraj Aceste tulburări apar atunci când este întreruptă ingestia băuturilor alcoolice. societate. se zbat. cronicizare. Totul reintra in normal câteva săptămâni sau luni. prin tratament nonmedical. C. memoria si concentrarea. agitaţi. scade demnitatea fata de familie o data cu creşterea egoismului sau si a preocupărilor fata de consumul de alcool. Simptomatologia poate apărea la câteva ore după întreruperea consumului (frecventa mai mare intre 24 si 72 de ore). tulburări de atenţie si memorie. sunt anxioşi. dementa sau exitus. striga. Alcoolul cronic favorizează apariţia epilepsiei. Se caracterizează prin: agitaţie. ceea ce duce la dependenta si tulburări neuropsihice.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii ducând la necesitatea pentru alcool. dezorientare. Starea durează câteva luni. unii se pot vindeca prin terapie. E. Persoana se trezeşte cuprinsa de ruşine si repulsie fata de alcool. care are ca misiune recuperarea persoanelor dependente de alcool. În servajul necomplicat bolnavul are insomnie. Necesita îngrijire si supraveghere. toleranta crescuta la consumul de alcool. Encefalopatia Gayet-Wernicke. prin abstinenta si tratament susţinut. Psihoza Korsacov apare pe fondul consumului cronic de alcool după o perioada de întrerupere. apar crize de convulsie. Deteriorarea psihica determinata de alcoolismul cronic este reversibila in mare măsura. In perioada consumului individul poate deveni confuz si săvârşeşte acte antisociale. dar au halucinaţii auditive. Halucinaţiile apar la 48 de ore după întreruperea consumului si dispar in câteva zile după tratament adecvat. acolo unde exista. scade atenţia. profesie. simptome neurovegetative centrale de tahicardie. care are misiunea de a susţine bolnavul in efortul sau de a renunţa la alcool. apare gelozia datorita scăderii performantelor sexuale. activitatea este dezorganizata. iar netratarea poate duce la exitus. Starea este grava si necesita internare. încrederea in posibilitatea de a deveni abstinent si de a se reintegra corect in familie. d) Sindromul de dependenta cronica alcoolica Acest sindrom apare datorita consumului frecvent unor cantităţi variabile de alcool in timp îndelungat. iluzii. Trebuie sa se lucreze si cu familia. Fiecare alcoolic reacţionează la tratament in felul lui. individul devine irascibil. Alcoolicii pot fii integraţi in programe educaţionale . Cred ca aici asistentul social are un rol extrem de important pentru întărirea motivaţiei pentru schimbare. Psihozele alcoolice Psihozele care se dezvolta in evoluţia alcoolismului cronic sunt următoarele: 1. 3. concentrarea sunt afectate. putând evolua spre vindecare. trăiri delirante de persecuţiurmărire. gândirea . Apar stări de depresie si anxietate. anxietate. Prezintă tulburări de somn. prezintă fenomene de servaj la întreruperea consumului. confuzie. nelinişte. bolnavii au conştiinţa clara. având tendinţa de a creste doza cu aceleaşi efecte. uneori sunt agresivi . Simptome: memoria. Dementa alcoolica apare după mai mulţi ani de consum. Pot rămâne sechele. Apar momente de confuzie. congestie faciala.

deşi persoanele afectate sunt conştiente de problemele pe care le au. ITINERAR PSIHIATRIC.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii organism. Asist. negându-si situaţia.e familia. etc. care nu poate fii vindecată. PSIHIATRIE. Şi după cu bine cunoscută este zicala: „ paza bună trece primejdia rea”. Cluj-Napoca 5. M. www. Brânzei. Editura Dacia. Rodica Jeican. Alcoolul este o tehnica de confruntare cu problemele. prieteni. Intervenţia şi prevenţia făcute cu mult profesionalism din pripă ajunge să salveze multe suflete. (1979). (1981). O alta măsura de prevenţie poate sa fie educarea tinerilor prin introducerea in programul didactic a unor prelegeri despre alcoolism si efectele sale (începând cu clasa IV-a si V-a). fiind necesar sa se intervină mai intens pe combatere si prevenţie.ro 213 214 . interzicerea reclamei. Cluj-Napoca BIBLIOGRAFIE: 1.medfam. PSIHIATRIE. Editura Dacia. si prin publicitate. www. Aurelia Sârbu. Insititutul pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. Se pot lua si masuri socio-economice prin reducerea producţiei de băuturi alcoolice. Editura Junimea. Brânzei. Pe lângă educaţia care s-ar face în şcoli şi în massmedia o importantă foarte mare o are educaţia primită în mediul familial care influenţează dezvoltarea emoţională şi cognitivă. Iaşi 3. şt. le este foarte greu sa se oprească. PSIHIATRIE IN SCEME LOGICE. P. Bucureşti 4. Editura Dacia. asociat. persoana neglijându-si obligaţiile fata de familie. (2001). Delphy. Editura Didactica si Pedagogica. că alcoolismul este forma cea mai grava a problemelor cauzate de alcool. Rodica Jeican. (1991). După părerea mea alcoolismul este o boala grava.Alexandru Birt. PSIHIATRIE PENTRU MEDICII DE FAMILIE. munca. Cluj-Napoca 6. (2001).ro 7. El evoluează diferit in funcţie de persoana. Cluj-Napoca 2. P. Să reţinem deci. Tempea Monica Cerc.soc.

Logan McAdams În „Declaraţia universală a drepturilor omului şi cetăţeanului” din 1789. au apelat la noi şi noi religii. Astfel. sau refugiu şi compasiune tuturor celor care aveau nevoie. baptiştii. N-am văzut niciodată ateismul calmând spiritul unui tată îndurerat. religia a cunoscut o multitudine de interpretări şi s-a „divizat” pe masură ce societatea a simţit o lipsă neacoperită de ceea ce avea deja. având în vedere faptul că ajută la distingerea binelui de rău. În mediul rural. religia face parte din tradiţie. religia are de asemenea şi rol economic şi cultural. de exemplu. şi acum”. religia a contribuit la civilizarea societăţii. Evoluţia gândirii a adus inevitabil şi o cunoaştere mai profundă a lucrurilor şi a mediului înconjurător. găsindu-şi adepţi indiferent de aprobarea publică. Persecutarea pe bază religioasă nemaiavând fundal legislativ. cu condiţia ca acestea să nu tulbure ordinea publică. Religia a apărut ca o necesitate exprimată a societăţii chiar în momentul în care omul a început să realizeze însemnătatea vieţii şi raţiunea de a trăi care trebuia să depăşească acel „aici.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii RELIGIA. în articolele 10 şi 11. Şi n-am văzut niciodată ateismul oferind speranţă celor neajutoraţi. nu se mai poate opri dezvoltarea multilaterală. ţintind la universalitate. au primit libertate legală. nici iertare celor înpovăraţi. s-a modificat şi suportul moral de care aveau nevoie şi pe care nu-l mai găseau în textul bibliei. Fiecare persoana este Isus pentru mine. Într-o anumită măsură. nemaiputând fi controlate eficient pe calea represiunii. aproape incontrolabilă a exploziei diversităţii religiilor protestante ( luther. Pe parcursul istoriei. care corespundeau din punctul de vedere al dezvoltării societăţii şi mulându-se perfect pe direcţiile şi nişele lăsate de religia „veche”. lumea a învăţat să stăpânească universul. fiind acceptate convingerile religioase de orice natură. Am găsit răspunsul! Este unul şi singurul. ATRIBUT AL GÂNDIRII? Eu cred în fiecare persoană în parte. contextul ştiinţific şi cognitiv fiind diferit de la un secol la altul. în comunitate. fiind privită ca o „cultură generală” obligatorie tuturor oamenilor (ştim că biblia era folosită pe vremuri ca „abecedar” în lipsa altor manuale şcolare). acea persoană este unică pe lume în acel moment. penticostalii. fiind cea care asigură coeziunea între membrii unei comunităţi. metodiştii ) care. biserica fiind locul de întâlnire şi în acelaşi timp obligaţia interioară de a 216 215 . Ateismul refuză umanităţii unul dintre lucrurile pe care sufletul nostru îl doreşte: un răspuns. şi încât nu este decât un singur Isus. N-am văzut niciodată ateismul consolând mamele singure. Ca şi factor social. Maica Teresa N-am văzut niciodată ateismul mângâind lacrimile unei mirese văduve. proiectându-şi speranţele într-o lume de după moarte pentru a construi o continuitate simţită ca necesară firii umane. calvin. legea dezlega religia din lanţurile condamnării. Religia este considerată ca educaţie morală.

De ce ? Pentru cǎ aveau modalitǎţi diferite de a prezenta realitatea: religia cu Biblia. Religia a apărut din incapacitatea oamenilor de a înţelege mediul înconjurător. Descoperirile şi schimbările ce definesc perioada în care trăim şi care schimbă profund mentalitatea şi felul de a gândi al omului postmodern. La acea vârstă se clădeşte credinţa. din punct de vedere ştiinţific. Ne depăşeşte. inspirând sentimentul unei „obligativităţi” religioase. În schimb. Simte că este singur şi că existenţa lui nu e atât de importantă ca şi pe vremea în care omul era centrul universului şi stăpânul tuturor celor ce aparţin lumii noastre terestre. în ziua de azi. în special de suportul moral oferit. Oamenii. Ne este frică de impactul lor asupra viitorului nostru. Religia are rolul de temperator al educaţiei unei civilizaţii. matematica. Civilizarea popoarelor migratoare s-a realizat prin creştinizarea acestora. Absenţa vreunuia din credincioşi este observată. crezând. transformǎ viitorul . iar acel puţin nefiind constant. de multe ori. printre alte materii obligatorii şi „reale” cum ar fi cititul.care nu este predestinat ci se muleaza pe convingerile fiecǎrui om în parte. şi nici sentimentul necesităţii de aşi exprima orientarea religioasă în vreun fel (există o mai mare diversitate de religii – în contrast cu simplitatea omnidirecţională din mediul rural). ş. În mediul urban. Deci. există o înstrăinare la superlativ între membrii unei comunităţi din mediul urban faţă de cei din mediul rural. Însă această alegere n-o putem face din copilărie. având un sprijin moral şi simţind viaţa ca având un scop pe care îl pot îndeplini. toate aceste modificări au repercursiuni în universul mental al oamenilor. practic fiind vorba despre o “spǎlare” de pǎcate. omul nu poate distinge între ce este adevărat şi ce este fals în legătură cu anumite tehnologii nou descoperite.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii participa la slujba religioasă. speranţele. În acelaşi timp. autosuficientă. fiind simţit ca o uşurare a spiritului. Puţini însǎ. de care omul nu se mai poate despărţi la fel de uşor. peste tot găsim o agresivitate de informaţii dintre care. au început să apară informaţii cu sursă necunoscută. se observǎ o reprimare a unor anumite porniri. care poate conţine părţi dintr-o religie existentă. ajungând la subordonarea raţionalǎ a credincioşilor manifestatǎ printr-o supunere oarbǎ. există o nevoie de tot ce include aceasta. cei care au credinţǎ fiind mai longevivi decât ceilalţi. oferind o soluţie pentru vindecarea acestuia. Şi nu degeaba se spune cǎ „ţi-ai fǎcut-o cu mâna 218 . ne este dificil să alegem. legată de imagine. Relativitatea e constantul care ne macină şi care se reflectă şi asupra credinţei religioase. Spovedania de asemenea contribuie la acel sentiment de satisfacţie. de asemenea. omul face un pas înapoi din punct de vedere emoţional şi psihologic. şi aceeaşi problemă eternă a misterului morţii care determină o nesiguranţă colectivă în viitor. Ce înseamnă să fii credincios? Nu este vorba de dogmă ci este un sentiment „crescut”. de cele mai multe ori. Şi vom căuta răspunsuri. având în vedere că ştiinţa este de multe ori atât de evoluată încât nu o putem urmări sau înţelege. implicit a gândurilor. ştiinţa cu cercetǎtorii ei. Există două posibilităţi: ne însuşim o religie existentă sau pe cea a parinţilor. atrag atenţia asupra puterii creatoare a cuvântului şi. acesta rămâne înrădăcinat acolo. şi pentru care trǎiesc. Ne trezim singuri in mijlocul oamenilor care ne sunt străini. Singuri în lumea noastră. cultura civică. lucrurile sunt privite doar din punctul de vedere al individului. În faţa atâtor descoperiri.. scrisul. Trăind într-un secol în care dezvoltarea tehnologiei depăşeşte imaginaţia umana. găsind din ce în ce mai multe mistere. pe care ne-am construit-o şi cu care trăim. alţii intercondiţioneazǎ aceste douǎ domenii. În mod cert. şi „creşte” cu noi. Anumite religii abuzeazǎ de acest efect. cu diverse scopuri. Să fii religios nu înseamnă să mergi în fiecare duminică la biserică. dorinţele oamenilor. nemaiexistând „tradiţia”. indiferent de religie. însă de confortul psihic al momentului în care toate acestea îi vor fi luate nu poate trece uşor. sprijinind educaţia moralǎ şi fǎcând parte din cei „şapte ani de acasǎ”.a. în special comerciale (cum ar fi ziarele) care mediatizează impulsiv o serie de ştiri şocante care să le aducă tiraje din ce în ce mai mari. cu atât mai mult nu ne putem despărţi uşor de ea. Iar frica face parte din sentimentele manipulabile ale naturii noastre umane. Ca rezultat. se reflectă şi în religia pe care o alegem şi o susţinem. mijloace de îmbunătăţire a vieţii. Această multitudine de cercetări ştiinţifice dau dovada existenţei unor lucruri de cele mai multe ori greu de înţeles şi cu atât mai mult de stăpânit. religia ajutǎ la menţinerea stǎrii de bine. Nu degeaba o ambiţie se tranforma în realitate. din ce în ce mai multe întrebări fără răspuns. acest lucru face ca religia să nu fie doar o obligaţie interioară ci şi una exterioară impusă de societate. religia având ca scop nemijlocit sufletul. să susţii. alţii susţin descoperirile ştiinţei. Şi nimic nu vinde mai bine decât fricile. deoarece religia este însuşită din şcoală. să interiorizezi credinţa şi să o faci să crească cu tine. tot ce înseamna viaţa lor 217 spirituală şi sentimentală. Unii sunt în favoarea religiei. Dintotdeauna a existat rivalitatea dintre religie şi ştiinţǎ. şi multe altele ce înseamnă confort fizic. Cu cât mai confortabilă şi plăcută ne este făcută viaţa. indiferent de stadiul actual al dezvoltării societăţii. Mintea omenească a început să cuprindă prin învăluire o diversitate de concepte. şi interogată. iar faptul că există dintotdeauna ne întăreşte convingerea că. sau construim propria noastră religie. chiar dacă nu mai cultivăm sentimentul. realitatea înconjurătoare oferind puţin. înseamnă să crezi.

Problemele existǎ doar în mintea noastrǎ. Fiecare om acceptǎ mai mult sau mai puţin din ce îi oferǎ religia şi societatea. Credinţa poate transforma un rǎu în bine sau în catastrofǎ. printr-o succesiune de diviziuni a ajuns într-o formǎ nedefinitǎ şi impurǎ. Credinţa face totul posibil şi dǎ rǎspuns acolo unde ştiinţa nu poate rǎspunde. şi informaţiilor care o construiesc. In funcţie de direcţia în care înclinǎ balanţa conştiinţei. Religia s-a format pe fundamentul fricii de moarte şi acesta este mobilul ei. o sugestie care-şi gǎseşte justificare şi satisfacţie în momentul în care gândul respectiv a fost generat. micşoreazǎ facultatea inteligenţei şi capacitatea de exercitare a liberului arbitru. determinǎ omul sǎ-şi punǎ întrebǎri şi sǎ caute rǎspunsuri. combinându-le întrun fel propriu. sentimental. Acest lucru se cheama dependenţǎ. Puterea credinţei e cea care mişcǎ munţii şi împinge limitele. E în noi. instinctul de supravieţuire. studiindu-i felul de a recepta religia. Dacǎ ar afla cǎ nu existǎ viaţa de apoi. Dacǎ religia venereazǎ MOARTEA? Cum aţi putea trǎi fǎrǎ refugiu sufletesc? Aţi mai avea credinţǎ…? Dumnezeu a dat viaţǎ lui Adam rupând o bucatǎ din eternitatea lui. transformând aceastǎ fricǎ de moarte în sperantǎ. astfel încât ele sǎ devinǎ viabile. vǎzând viaţa actualǎ ca o trecere datoritǎ sentimentului de conservare a acesteia.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii ta!”. iar pe aceasta în credinţǎ. acesta îi aduce adepţi. Aceastǎ suflare divinǎ. Rugǎciunile sunt adresate acelei porţiuni divine care are grijǎ sǎ ne antreneze în direcţia doritǎ. Întreaga noastrǎ viaţǎ se învârte în jurul credinţelor. Avem încriptat în gene. aţi avea destule probe sǎ vǎ convingǎ sǎ credeţi? Distanţa de la Pǎmânt la Cer este o problemǎ de altitudine sau de atitudine? Poţi. fiind de cele mai multe ori o senzaţie indusǎ de creier. Frica de moarte. Chiar dacǎ oamenii nu sunt conştienţi de felul în care personalitatea influenţeaza direct credinţa lor. care se supun tradiţiei şi dogmelor impuse de aceasta. cum ar fi MOARTEA. care sǎ umple spaţiul dintre prezent şi viitor spre un necunoscut generator de confuzii şi teamǎ. sufletul se poate întoarce la întregirea sufletului divin din care s-a rupt. care este conştiinţa – pentru cǎ indiferent de acţiunile pe care le întreprindem. doar cǎ în plan afectiv. fǎrǎ de care nu poate exista. percepţiilor. în proporţii diferite pentru fiecare om în parte. Emilia Gersak Cercetător ştiinţific. Astfel se explica de ce D-zeu ştie ce facem în orice moment şi cǎ ne asculta tot timpul. Dupǎ ce-şi terminǎ 219 misiunea pe Pǎmânt. sau va rǎtǎci în continuare. Religia este sprijinul. Fericirea e şi ea un caz asemǎnǎtor. stâlpul de care se leagǎ pentru a gǎsi un scop în viaţǎ – viaţa de apoi. Centrul Artemis. Aceste rǎspunsuri nu le poate da decât biserica. îngeraşii au rolul de a se prezenta judecǎtorului. şi în epoca noastrǎ. fiind generatǎ de credinţǎ. şi ai dreptul sǎ crezi în ce vrei sau nu? Existenţa lui D-zeu este un lucru nedemonstrabil. Şi ca orice dependenţǎ. Credinţa este mobilul religiei. conştiinţa ne spune dacǎ facem bine sau rǎu. Religia funcţioneaza într-un mecanism asemǎnǎtor. Numai aşa ele pot alimenta speranţa. ce ar face toţi care cred şi sperǎ? Dacǎ n-ar exista religia. sunt un atribut al gândirii. Aceste diviziuni se numesc suflete şi au rolul îngerilor pǎzitori. aceasta iese la suprafaţǎ. Cluj-Napoca 220 . golul rǎmas în urma ei. ca şi la toate organismele vii.

melancholy. and elevating.wild. Her view was so different because. This unacquitance has a practical explanation. I thought them condensed and terse. who accidentally discovered a manuscript book of her verse. Physical and spiritual elements of Emily’s real world we will find in the world of Gondal and later on in the world of Wuthering Heights: the moors surrounding the house. In this article we will try to learn about her poetry and to find out what its relation to the novel is. and something more than surprise seized me. Her poetry cannot just be shadowed by the fact that it is not so refined and worked. Emily’s poetic talent was first discovered by her sister. it has a value in itself and what is very important is that it foreshadows a series of elements that stand at the base of the novel. The world of Gondal represents the transposition into imaginary of Haworth. To my ear.” (Brontë 30-31) This is the moment when the poetic persona of Emily is revealed and these three words. Charlotte Brontë. The story of Gondal began when Emily was just eight years old. Emily’s poetry is the image of her imaginary world.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii THE WORLD OF GONDAL Every human being is a question again addressed to the Spirit of the Universe. nor at all like the poetry women generally write. melancholy. Astfel încât dintre toate fructele pământului. dar adaugă la sufletul nostru de mâine. Her poetry is difficult to interpret. vigorous and genuine. her poetry being left behind. Not many know that she was first a poet and her lyrical creation means almost two hundred poems. her genius was masculine in character (197). they also had a peculiar music. I was not surprised.. as Margaret Reynolds observes. omul creator este singurul care sporeşte prin epuizare. About that she related: “Of course. A ray of light on her poetry will help us to understand the tensionate nature of Wuthering Heights and how this tension arised. Mr Brontë brought home a box of wooden soldiers and the children began to 222 Fiecare creaţie consumă din sufletul nostru de azi. her birthplace and the world that surrounded her actually. Eminescu Emily Brontë is well-known for her novel Wuthering Heights. in order to understand it you need a proper knowledge. the isolation of that place and the destroying passion of those who live in those worlds. Azir 221 . knowing that she could and did write verse: I looked it over.wild. elevating best describe her personality.a deep conviction that these were not common effusions. Charlotte saw in her sister a genius and ascertained that her poetry was different from the poetry of other women.

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

play and write stories about them. They invented Angria, an imaginary realm situated in Africa. Soon after, Emily and Anne invented their own imaginary world: Gondal, a realm situated in the Pacific Ocean. The first mention of Gondal appears in November 1834. There is a series of notes written by Emily and Anne about every four years. Unfortunately, the prose literature of Gondal has not survived, only the poetry resisted along the time. The two young sisters continued to write Gondal for all their lives, escaping this way from common life and expressing their vision about life. But the poetry of Emily Brontë is not only about Gondal: some of them seem not to have any connection with it. Emily herself made a clear distinction between Gondal and non-Gondal poems by writing them into different notebooks. Emily’s poetry was also shaped by literary influences, but these have a reduced number, considering the isolation of the writer and the preference for the inspiring nature. In the solitary world of Haworth the children began to read the books from their father’s library: Milton, Byron, then Scott’s The Tales of a Grandfather, Aesop’s Fables, The Arabian Nights, and the most important influence was Blackwood’s Magazine, whose satires and book reviews provided them with material for their creativity. As the Reference Guide to English Literature shows, Emily was a private person and rejected contacts with the world. We can trace very few influences in her work because her reading was, on her own showing, very limited, very desultory, and without method. She reproached herself repeatedly in her diary papers foe the want of regularity in her studies. […] She had little schooling, falling ill whenever sent from home. (301) In a study about the Brontë sisters the Romanian critic Zoe Dumitrescu-Busulenga underlines the contrast between the common world of the outer existence and the product of their imagination (16). The children are caught in a game which leads to profound artistic results. The author observes the gap between the real, dark and unfairly life and the richness of their imagination (62). The imaginary world is very much refuge, but this world shapes their creation. The figure of their family servant, Tabitha Aykroyd, is also important since she was the source of stories and ballads. The father’s library, the books received from aunt Elizabeth Branwell as a gift, the stories and the sung ballads of Tabby, as much as the wooden soldier box, they all contribute to the creating of Gondal literature. But at the basis of this imaginary world is what Emily loved the most: the moors and the nature that surrounded her birth place. The moors that Emily was wondering together with her brother and sister and her dog, the moors that Emily knew
223

so well are never absent from her literary creation. Nature represents her biggest source of inspiration: In the cruel seclusion to which fate and misfortune condemned her, she escapes from the trammels of daily life, and out of her solitary musings, in the heart of the wild moors, makes up the inner world of her mystic maidenhood. […] Only in the sad and rough, but pure and beautiful realms of nature, did she find true consolation. (Legouis, Cazamian 1147) Her poetry was a way of escaping the ordinary life and she made of it her personal world. It was not meant to be read by the others, the poetry was not written for the public. That is why her poetry is difficult, sometimes, to be interpreted. Her purpose was not to achieve form and coherence that are necessary when the creation is addressed to the public. She was free to compose by following her own feelings, that is why her poetry has powerful intensity. She composed for herself but at the same time we observed the uneven quality of her poems. Her short life did not give her the possibility to rework or develop her creation. Nature was for Emily a fundamental source of inspiration. It is a theme that bounds all her work together. Nature was all around her and it was also in her heart. That is why she could not eliminate the natural landscapes from her creation. Nature appears in her imaginary universe in all its seasons; the earth, the mountains, the moors with their wild vegetation, the moon, the stars and the sun are elements the frequently appear in her poems. Nature was for her not simply a theme, but her main source of inspiration: Her intimate knowledge of the moors at all seasons of the years, and of the wild life inhabiting them, gave her al the stimulus she needed to enrich her imagination and inspire her writing (Gérin 301). Climate is very important for the world she invented since the islands of Gondal and Gaaldine differ so much because of it. These two islands were contrasting through their landscape: the first one had exotic vegetation and sky, favorable for a soft living, the other one had tempestuous skies being correlated to wild temperaments, like those of the world in which Emily lived. Nature pervades from the first lines of her poems: The trees are bare, the sun is cold, And seldom, seldom seen; The heavens have lost there zone of gold, And earth her robe of green. (The Bluebell) Some of her lines describe the Haworth landscape. The next lines describe it in summer: The linnet in the rocky dells, The moorlark in the air,
224

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

The bee among the heather bells That hide my lady fair. (The linnet in the rocky dells) and sometimes nature is an evocation of Haworth in winter or autumn: Loud without the wind was roaring Through the waned autumnal sky, Drenching wet, the cold rain pouring Spoke of stormy winters nigh. (Loud without the wind was roaring) Spring or autumn, summer or winter, nature is always charming. The poet always observes the little things that make the nature fabulous. The beauty of the earth is an exclamation in the line: “How beautiful the earth is still” (Anticipation) Emily’s vision about nature is close to the poetry of Romantics like Wordsworth and Coleridge. The nature that surrounded her physical and spiritual life goes beyond the real existence and emerges the territory of her imagination. The nature from her poetry is a reflection of the nature that Emily loved in reality. Her poetry is not only about the physical nature. The poet seldom crosses the borders of the real world and tries to think what is beyond. She enters a world that we cannot see: the invisible nature. The poet explores it through imagination, an element that we will later discuss. She is also an explorer of the human nature. And what the poet observes is the dichotomy of the human spirit. The human being struggles between two poles of existence. Contradictory states and feelings exist at the same time in the human soul. The human being represents good and bad, love and hate, life and death at the same time. He is divided between two contradictory forces. That is why life is a continuous battle. The pair of feelings represented by love and hate is materialized at the level of poetry as one of the main themes. Her poetry reflects a continually state of tension created by this contradictory pair of feelings. Love affairs are followed by betrayals and vengeance; love is always accompanied by her opposite: hate. The principal theme of Gondal poems is the love-hate relationship that binds a female character to her various lovers. Augusta Geraldine Almeda is the dominant figure of these poems. She is the Queen of Angora, a capricious, defiant woman who has several lovers. Julius Brenzaida, king of Almedore, Fernando de Samara and Lord Alfred Aspin are her rival lovers. The characters of Gondal poems were the first foreshadowing of the triangle in her novel: Cathy, Heathcliff and Edgar Linton. They resemble the characters of the triangle from Wuthering Heights, having the same characteristics: the uncontrolled passion of the woman, the ruthless
225

ambition of one man and the weakness of the other. Her poetry first exposes Emily’s “belief in the indissoluble nature of earthly love” (Gérin 301), an idea that was continued and developed later in her novel. Not even death can shatter this connection between two complementary souls. Love goes beyond the limitations of the earthly life. These conflicts between the two opposite states of feelings make the world of her poetry to be dominated by continuous tension. It is a tension that goes to extremes in her novel, and it ends only when life ends. Love is the force that brings together two people; it is the force that binds their souls together. But the interesting thing to that is that love and hate can exist at the same time in one person. The human being proves to be itself a contradiction. As Irene Cooper Willis observes, from the passion of love to the destruction of hate there is only one step: “For love, Emily might have said, is a very peculiar thing; intense; sacred, if you like to call it so, but when all is said, atrociously dangerous.” (123-124) Her poetry analyses a wide range of feelings; except love and hate that are at the base, there are also excitement, exaltation, terror, mercy. The same critic says that “she is a supreme poet to those who love undecorated expression of emotion.” (101) Another contradictory pair is life and death. In Emily’s vision life is this way: In secret pleasure – secret tears This changeful life has slipped away As friendless after eighteen years As lone as on my natal day. (I Am the Only Being) Life means seldom loneliness, sadness but death is even worse: But cold-cold is that resting-place, Shut out from joy and liberty. (Warning and Reply) “Death! That struck when I was most confiding” is the first line of the poem Death. Death proves to be cruel. The themes of imprisonment and death were first explored in Gondal poems. The soul is in need for freedom – it is a way of escaping is mortal condition. Freedom is another theme of Gondal poetry. Freedom is the need of the poet’s spirit. To her imaginary world her soul escapes from the limitations of the ordinary life. She found adventures actions and substitute that were lacking in her life. Her poems reveal an extraordinary need for freedom: And if I pray, the only prayer That moves my lips for me Is – “Leave me the heart that now I bear And give me liberty.
226

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

CENTRUL ARTEMIS

Factori determinanţi ai calităţii vieţii

Yes, as my swift days near their goal Tis all that I implore – Through life and death, a chainless soul With courage to endure.” (The Old Stoic) The alien circumstances such as the distance from her home and from her family, all the limits that life imposed, increased her need to escape: whether at home or abroad, the sense of being a spirit inmured in walls of flesh with little hope of escape haunted her personal and her poetic life with a ceaseless yearning to break out. [Essay.23.02.2006 http://librarywebster.edu.datlit.html] She could not suffer the bound that schools imposed, nor the restrictive rules. Her soul needed a freedom that only imagination could give it to her. The image of freedom is the image of her when she is wondering on the moors, the image of her characters striking for life, the image of the two children, Heathcliff and Catherine, who run away from the restrictiveness of home and wonder all day long the moors that surround Wuthering Heights. Through her poetry she creates the image of her fierce independence. She distrusts the conventional creeds. She claims her independent belief in No coward soul is mine: “O God within my breast, / Almighty, ever – present Deity!” Her mystical belief is truly independent from the external world. We learn that the spirit is free to believe what he wants and to live in liberty. The spirit is indestructible. A way of escaping the humdrum reality is through imagination. This represents another major theme of her poetry. In the poem entitled To Imagination the poet directly addresses to something belonging to spirituality: fancy. The poet addresses to the imagination as to a “true friend”. In a world with no hate and no doubt the three are the masters: imagination, the poetic persona and Liberty: So hopeless is the world without; The world within I doubly prize; Thy world, where guile, and hate, and doubt, And cold suspicion never rise; Where thou, and I, and Liberty, Have undisputed sovereignty. Imagination is the hope for a better world, is a chance to escape from the daily life. The poet writes some of the nouns with capitals. The muse to whom she addresses is the opposite of Reason. The other concepts that appear written with capitals are Liberty, Nature, Life and Death. These
227

words are the essence of her poetry. Together with Imagination, they represent the main themes of her poetry. The poetic persona meets the Benignant Power at evening’s time. In the quietness of the evening, imagination reveals itself as a “Sure solacer of human cares, / An sweeter hope, when hope despairs!” (To Imagination). For Emily imagination is “able to lift the veil of the phenomenal world and glimpse the spiritual reality which lies behind it.”(Miller 193) In Plead for Me the poet addresses a personified imagination and finally concludes: And am I wrong to worship, where Faith cannot doubt, nor hope despair, Since my own soul can grant my prayer? Speak, God of visions, plead for me, And tell why I have chosen thee! The poet consciously follows the imagination, as the Romantics did. Imagination gives her the power, a power that resides within her. A visionary moment brings together the poet and the nature, but this moment cannot last too long: as the sunrise comes the visions disappears. The evening, the stars and the Romantic symbol of the moon are favorable to visionary moments. Through imagination the soul liberates itself from all the constraint and enters the miraculous land of fancy. She begs the stars, dreams and night to hide her from the hostile light of day. Some of her poems depict the attractiveness of escape into imaginary worlds from which she could exclude the people and situations she found so distasteful: Yes, as I mused, the naked room, The flickering firelight died away An from the midst of cheerless gloom I passed to bright, unclouded day. Anyway, the last of her poems, express a battle over the proper use of the imagination. The poems are often contradictory, but she tries reconciliation with the world she detested. Her disgust with humanity made her escape in the world of fancy. In No coward soul is mine, a poem written at the same time with Wuthering Heights she demonstrates the confidence she had achieved. Imagination takes the place of the rebellion, of the conflict. This poem shows an attempt to link Gondal to the real world. She joins the subjects of love, nature, religion and death into an exploration of the nature of Imagination. Gondal helped Emily in developing her creative imagination and I think it has a major importance for the novel she was to write later.
228

The woman is caught between them. The lyrical material was transformed into a story: “The story they can be shown to tell is the story of Wuthering Heights. Mary Visick does not deny the independent value of the poems (5).” (The Two Children) The young girl seems to be the embodiment of the opposite principle: Child of delight. They are so different and destiny cannot bring them together in harmony: Wither – soul and blossom! You both were vainly given. When asserting the connection between the poetry and the novel. his superior in social standing” (Gérin 301). The later were earlier discussed. Emily was dependent of Yorkshire to free her creativity and her imagination. And I viewed – if need were – to share his sadness.” It is the writer’s personal belief in the “indissoluble nature of earthly love” (Gérin 301). Mary Visick analyses the whole poetry from the perspective of the novel. And what is the most important is the same vision that transcends the lyrics and the prose. It is Emily’s vision upon the world. The poetry comes to a different significance if we consider it a starting point for the novel. Earth reserves no blessing For the unblest of heaven! Even they are not meant to be together. common characters and common themes. the other makes her enter a relation with another man. At the parsonage from Haworth Emily was free to flow from her domestic responsibilities to the world of Gondal. This belief that first appeared in her poetry was later developed in the novel. wolfish man” (36). Finally. where the poetry plays the role of a staring point for the novel. With regard to the characters and the situations of the poetry David Daiches has the same opinion: Some of these characters and some of the situations in which they find themselves. the same violent emotions govern the characters from the poetry and from the novel. As Mary Visick observes the poem Stars “has some affinity with Catherine’s cry for peace. And sea-blue. There are also characters and situations from the stories of great preachers and great sinners that Emily learned from the mad Methodist magazine and from oral tradition in Haworth.” (Visick 11) The poems and the novel share common situations. remind us vividly of characters and situations in Wuthering Heights. Wuthering Heights reworks a series of themes and situations that first appeared in the poetry. Charlotte understood the need of her sister. savage in disposition. who is sometimes called Rosina. Emily Brontë felt an attraction for orphans and castaways that will take its fullest expression through the character who will later be called Heathcliff. who embodies two opposing forces: one connects her with the passion of a man. pitiless. The same passions. The child from the poems and young Heathcliff share the same features and the same destiny: “Never has his grim fate/ Smiled since he was born. Many critics agreed that the novel is somehow a continuation. Every time she was removed from her home she had no more time to continue the creation of Gondal stories.(Brontë 10) Through the characters of the Gondal lyrics Emily expresses her deep emotions. Even if Emily’s poetry is difficult to interpret without a proper knowledge. She resembles Catherine. feelings arise from both of them: I – the image of light and gladness – Saw and pitied that mournful boy. It is the same triangle that appears in the novel. with the cruelty of sunlight which in some way is the cruelty of Heathcliff whom Catherine calls a fierce. when we read the novel.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Through imagination she attained a mode of vision that is unique and this vision also shaped her novel. Long before writing the novel. is a character dominated by tension. The heroine of the Gondal poems. Some of these characters are common for the novel too. a need for sources of imaginary that were her natural environment at Haworth and her partner of creativity. that have interesting parallels in the novel. the poem states a credo that is also at the base of the novel: “Fate is strong. that is why. sea-deep eyes! Spirit of bliss! Those two characters represent each one what the other one is not. Augusta Geraldine Almeda. The writer shows us that love is more powerful than fate and not even death can shatter this feeling. in the Gondal poems there were two children who resemble Heathcliff and Catherine when they were young: “an orphan boy. The poem is “a 230 . And give to him my sunny joy. it has a major importance since we can trace the origins of the novel in the Gondal poems. unwanted child who lives in an alien world. but love is stronger. The mournful boy theme points the recurrent idea of the friendless. passionately involved with a fair girl. a development of the lyric material. the resemblance between the characters and the situation strikes us. with sun-bright hair. The world of Gondal is a foreshadowing of another world: 229 Wuthering Heights. I think that knowing the poetry helps us understand how Emily Brontë arrived to write the novel and how a poet transformed into a novelist. Anne. Each of those men represents the opposite of the other one. black of mien.

The word cold is twice repeated and the deep snow. we are in Brontë’s own country as much as in Gondal. Everything perishes but the soul is eternal. She renounces at the vitality within her soul.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii developed symbol for destructive vitality” (Visick 36). In fact. She has confidence in her inner self: “No coward soul is mine […] And faith shines equal. the lament. This is something might almost be called a mystic’s vocation. here. / As I Undying Life have power in thee!”. 121 The poem was written on 3rd March 1845. It is one of her best known poems and it was written in a high creative period of her life121. She says about him: “Nelly. sustains. but cannot do thee wrong!”. but she betrays herself. by betraying the love she felt for Heathcliff. nature is the same as in Wuthering Heights: With the mountains. The place that is here nominated resembles the places nearby Haworth. the earthly love. The first lines induce a tormenting atmosphere. This way she imprisons her soul. It is a love that crosses the barriers of the physical. with the difference. It is an idea developed in Wuthering Heights. but to something that goes beyond the earthly life. Pervades and broods above. of the death. she shouts victoriously: “There is no room for Death!” like some one who discovered the power. the dreary grave enrich the significance of this cold. dreary atmosphere. the brown hills that yearly melt into spring. They seem to be lyrical echoes of the story. the soul present in every human being. Emily concentrates in this poem a theme and an atmosphere that are specifically hers. Alcona to J. indeed. Finally it was given the name of its first stanza. He represents something spiritual that lies inside her and gives her power. Heathcliff represents vitality itself. The lost love. followed by dark hopes and pain constructs the elegiac tone of the poem. The next stanza reveals a well-known motif: vanitas vanitatum is reflected through the “idlest froth of the boundless main”. arming me from fear. In the last of her poems she demonstrated that she achieved clarity of vision. that the other represents your life. Passions were not diminished. but this does not represent the end. heath and fern leaves. Emily Brontë “makes 231 the declaration of faith in the universal nature of the soul inhabiting each individual” (Gérin 302). The same critic points out three poems that most resemble the novel through their inmost meaning. dark. This suffering is temporally situated: Cold in the earth – and fifteen wild Decembers From those brown hills have melted into spring: Faithful. not only the love him.faith in that vitality with which Catherine identified Heathcliff” (9). Catherine betrays not only Heathcliff. She believed in the immortality of the soul: “Life that in me has rest. Brenzaida. (Lewis 1796) The sharpness of loss is beautified by imagery. Death did not put an end to the earthly love. Catherine’s statement that she represents Heathcliff is present in the next lines. the mourner says the same thing: “All my life’s bliss from thy dear life was given. there is no division. The next stanza reinforces this idea: Thy spirit animates eternal years. creates and rears. The reference is not to ordinary human love. a communion of the individual being with the vitality itself which he who has once experienced most strive to regain and to hold. Love represents Emily Brontë’s “way of giving expression to some all-devouring spiritual experience” (Visick 16). Julius Brenzaida. Emily Brontë wrote this poem while she was working the novel. is the spirit that remembers After such years of change and suffering! After all this time the soul is still suffering. Another poem close in its inner meaning and verbal expression to the novel has the title Remembrance. 232 . And then. The same idea. Originally it had the title R. dissolves. This way the poet underlines even more an idea common to the poem and to the novel: the indestructibility to the soul. the mind is still crossed by desired and hopes: “Other desires and other hopes beset me./ All my life’s bliss in the grave with thee”. they merge./ Hopes which obscure. This way. Mary Visick considers that No Coward Soul Is Mine has the most obvious affinities with the novel and also considers that the poem is “a personal confession of faith . with the wild Decembers.” She addresses to a God within my breast. the indestructibility of the spirit and all the misery and the unhappiness of the common life disappears. indeed. Rosina’s cry for the lost of her lover is associated with Heathcliff’s mourning for Catherine. the destructiveness of the passion that commands Heathcliff and Catherine. From the three poems that we will analyse next. in her last stanza. Death cannot destroy the spirit. I am Heathcliff” which demonstrated their spiritual union. she concentrates in her lines and amazing pantheistic thinking: Though Earth and moon were gone And suns and universe ceased to be And thou wert left alone Every Existence would exist in thee. Changes. (Visick 41) For Catherine. as it represents Rosina’s lament for her dead lover. Expressing her confidence in the idea of immortality. that now. The same elements constitute the tragedy of the novel. as often. The passing time cannot dissolve the sadness of loosing the beloved person.

Her belief and her mystical experience found expression through her literary creation. the wind and the stars create the proper atmosphere. The poet crosses the barriers of the common world and her imagination penetrates into the realm of the Unknown. the moment disappears: When the ear begins to hear. the immortal god of her inner spirit.the Visible. She is dragged back to the life of the senses. It is again the idea of the eternal spirit that inhibits each individual. with music and harmony which gives inner peace to the soul./ And offers for short life. Wuthering Heights develops these ideas and gives coherence to a story of love and hate. She addresses to a god who is inside her. The importance of the poetry increases if we consider that it contains the origins of the novel. The prisoner is awakened at the cruel reality: she hears the sound of the fetters. this was not an impediment in shaping her own belief and experiencing the sense of infinity and immortality. Some of these she solves in her later poems. “the Unseen”. or slumbering unwean’d child. It expresses a vision unique for the epoch. the torment and despair of the loss. the prisoner’s agony resembles Heathclif’s longing for Catherine (35-36). For Emily. that never dies: the human spirit. When the pulse begin to throb. strong and deep at the same time. colaborator al Institutului pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. There is one thing in this world that never perishes. eternal liberty”. despair. the revelation takes place at the time of the night: “A messenger of Hope comes every night to me. passion. chill chains. Even if her father was a priest and raised his children in the spirit of Christianity. this is the place where the body is imprisoned. the elemental. a dark place full of ponderous bars. In this space there is a captive whose presence seems to be strange. Emily Brontë’s terminology is religious but her religion is not a conventional one. The power of love that is not a common experience. Her poems are the work of a genius as her mind attained universal forms of thought. common to Emily’s mature poems. filled with calm. it was so sweet and fair. and the eye begins to see. when she also reaches a clarity of vision. fetters that clench and a vault that shows a dark sky. As Visick asserts. seeing all life as One. The quality of her poetry makes her one of the most powerful poetry written in those times. Ramona Poienaru Lingvist. the animal and the vegetable all imbued with the same spiritual forces” (Gérin 301). The soul to feel the flesh. something that is called “the Invisible”. Mary Visick states with regard to Jacques Blondel122: His interpretation of the spiritual importance of the Gondal myth in Emily Brontë’s development confirms me in my belief that Wuthering Heights represents a reworking not only of Gondal themes – this has been recognized for many years – but also of the myth itself. The indestructible soul takes the earthly love with it and makes it eternal. God is expressed through her inner essence. it was so soft and mild As sculptured marble saint. As in other visionary poems. A jail where the guest are “darkly lodged”. but when the senses begin to feel again. From the beginning we are introduced into some kind of dungeon-grave space. only her voice betrays the suffering she bears inside. who has a vision. Emily Brontë’s poetry has an intrinsic value because it reveals a profound thinking. and “confined in triple walls”. It was so soft and mild. In this moment of mystical experience the soul is released. believes in a force that comes from her inner self: it is the “God within my breast”. The moment of revelation is magical. The mystical experience reveals the ideas of infinity and immortality. It also generates a tension that will take amplitude in Wuthering Heights. the human. Cluj-Napoca 122 Jacques Blondel. The god whom the prisoner or the poet addresses is an immortal energy and has nothing to do with the Christian religion. Pain could not trace a line. The moment of revelation is accompanied by the same elements which occur in visionary poems: the night. she sees the morbid room and feels the heavy chains. She. All these elements demonstrate the dependence of the novel on the poems. Comparing the novel with these three poems we observe a lot of common elements. The captive has a vision of release. and the flesh to feel the chain. as in her poems. life and death. the expression through the beloved person – these all are a part of what we asserted before as “the indestructibility of 233 the spirit”. The striking description of the dungeon is followed by these lines: The captive raised her face. revenge. In this moment something beyond the external world is revealed. “a mystical vision of a universe compared to which all life’s pains and joys were meaningless” . and the Invisible. As the Reference Guide to English Literature points “she was a Pantheist. She reaches some subjects that were far from the Victorian literature. It is strange. Emily Brontë: expérience spirituelle et création poetique 234 . Delphy. nor grief a shadow there! Her appearance is in disagreement with the place where she finds herself. In her novel.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Heathcliff’s anguish gets expression in another poem: The Prisoner. she raises some metaphysical problems. the brain to think again.

1967 3. and Louis Cazamian. 30-36. 1991 6. ori ceea ce obţii pentru tine. London: Penguin Books. Lewis. David. London: St. Irene Cooper. 1967 11. The Genesis of Wuthering Heights.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii BIBLIOGRAPHY 1. Wuthering Heights. Bucuresti: Editura Tineretului. 3 vols. 3 vols. Surorile Brontë. ”Wuthering Heights”. and Margaret Reynolds. ”Remembrance”. London: Jonathan Cape. 2000 5. James Press. London: St. Chicago. Daiches. “Biographical Notice of Ellis and Acton Bell”. The Brontë Myth. dar majoritatea dintre noi nu îl descoperim. Victorianism and Literature. Victorian Women Poets. 1991 9. The Brontës. Great Britain: Aldine Press 8. Naomi. Reference Guide to English Literature. 1965. Visick. Mary. Cluj-Napoca: Dacia. Press Ltd.J. 2. 12-14 4. 2001 10. Angela. By Emily Brontë. Brontë. Miller. Danny Thomas 235 236 . 1995 7. 1965. Zoe Dumitrescu. Noi suntem născuţi pentru un motiv anume. Oxford University Press. London: Penguin Books. Galea. A History of English Literature. Ileana. By Emily Brontë. Leighton. Lucasta. James Press. Winifred. Emile. Willis. Legouis. “Introduction”. Gérin. Wuthering Heights. Reference Guide to English Literature. Charlotte. Chicago. Busulenga. Succesul este ceea ce faci tu pentru alţii. Padstow: T. Succesul în viaţă nu are nimic de-a face cu ceea ce ai.

să vezi şi să nu clipeşti pentru a nu destrăma armonia unui sat care se apropie de “satul-idee” al lui Lucian Blaga care “se socoteste pe sine însuşi centrul lumii şi care trăieşte în orizonturi cosmice. Moldova? Am obosit să trăiesc în nedumerire şi de ce-uri. Memorabile timpuri. Leonardo da Vinci Cu siguranţă v-aţi gîndit la Broşteniul lui Ion Creangă…la acel sat de munte cu ape de cleştar unde şturlubatecul Nică. fapt ce indică că dincolo de harman(regionalism pentru gradină). la Paris Franceza. la Washington engleza sau la Moscova rusa pentru a-mi arăta respectul faţă de acea naăţune şi spiritul său.Uf. la Beijing vorbesc chineza.loc de trecere de la români spre… români Când ţi-ai ales o stea. ca să meriţi un alt destin? De ce nu te-ai retras în Codrii Orheiului sau în Cetatea Sorocii în momentul în care Pericolul îţi ameninţa existenţa? De ce nu ai rezistat asemenea românilor din Ardeal care au luptat cu disperare secole de-a rîndul ca să-şi apere limba şi credinţa prin petiţii şi plîngeri pînă şi lui Dumnezeu trimise dacă ar fi fost posibil? Ei cum au putut să reziste şi să continue să-şi doinească dorurile în Apuseni? De ce. În acel moment mă taie în creştetul capului fulgerul unor blesteme ca Arde-i-ar focul! sau Manca-i-ar pămintul! întrebări şi reproşuri adresate unei Fiinţe însîngerate ce-şi poartă durerile în cele două rîuri.”copilul universal” (G. Moldovă şi te trimit pe banca acuzaţilor. însă ce rost ar mai avea să învinuieşti pe Cineva şi aşa ciuruit de propriile-i gloanţe ce se zbate în propria-i matcă neputincioasă?! Ciudat este faptul că Noi (întotdeauna m-a amuzat paralelismul creat între pronumele personal Noi şi Voi pentru a-i desemna pe românii de pe malul stîng sau drept al Prutului). rusisme şi alte tot atîtea –isme. căpătîi(pernă) etc. fie că eşti Român. Situat la 30 km de Rîbniţa. cu fapte petrecute parcă la un început de lume şi scăpate de sub tirania lui Kronos.”Farsa originalităţii”). Cu riscul de a fi învinuită pentru lipsa de patriotism. oraşul de pe malul stîng al Nistrului în care figura de granit a lui Lenin veghează cu privirea-i scrutătoare şi şapca în mînă ca transnistrenii să nu-i uite graiul. refuz să vorbesc o altă limbă în sînul patriei mele. Aparent totul se încadrează în limitele normalului şi firescului pînă în momentul în care trebuie să ma identific la punctul de frontieră prin prezentarea unui paşaport.Să înceapă procesul: Nume şi prenume: Moldova? Basarabia? Republica Moldova? Anul şi data naşterii: 1359? 1812? 27 august 1991? Părinţii: nu-mi mai amintesc Acuzaţie:ucidere din culpă a propriului spirit prin amnezie istorică şi defăimare a graiului. situat pe malul stîng al Nistrului. De ce le permiţi să ne vorbească pe un ton supărător şi să ne rănească demnitatea într-o altă limbă? Oricît de deschisă aş fi spre cunoaşterea lumii şi a limbilor străine. Noi ne-am considerat victima.Calinescu) avea să împrumute din rîia de la caprele Irinucăi şi să provoace atîtea stricăciuni la gospodăria femeii. Am obosit să port dialoguri caraghioase în două limbi străine una de alta. cu circumstanţe atenuante şi alibi. 238 . aşteptind tradiţionala ştampilă. În acelaşi cadru atemporal se plasează şi satul Broşteni. însă inedit este faptul că întotdeauna oaspeţii din Basarabia s-au înţeles de minune cu gazdele din Broşteni. cu greu îţi poţi lua ochii de la ea. stratul lingvistic este românesc. La Broşteni trebuie să taci şi să asculţi doar. Moldova.E doar un strigăt… În ajunul Paştelui îmi înec însă strigătele într-o fîntînă şi dezgrop tăcerea din cimitirul celor ascunşi. însă azi îndrăznesc să te întreb ce-ai facut. de ce nu te respectă nimeni? Nu mi-am propus să defăimez poporul din care descind. în timp ce ucrainenii sau ruşii pot să-şi recunoască doar pe ici sau colo cîteva slove disparate. Rus sau Ucrainean…pentru ca limbă vorbită aici e un melanj absolut fenomenal de arhaisme şi regionalisme. azi te condamn. Pe tine. Procesul ar dura la nesfîrşit cu probe şi dovezi.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii LA BROSTENI . din nou un mal… În fiecare primăvară mă încearcă o senzaţie bizară întrucăt sunt pusă în situaţia de a traversa doua maluri:malul Prutului ca să mă întorc în Basarabia şi cel al Nistrului ca să-mi vizitez rudele din autoproclamata Transnistria. învinuiri şi acuzări aduse de avocaţii lui Kronos. nu presor “silogisme de-ale amărăciunii” pentru că prea mi-e frică de umbra blagiană(vezi Blaga. da. cu un sentiment de umilinţă şi furie oarbă. satul Broşteni rămîne locul de refugiu pentru oricine e dornic de a se retrage din tumultul cotidianului şi al rutinei. Prut şi Nistru.”Elogiu satului românesc”). mielul 237 sacrificat de Paşte. iubirea de patrie e prea neţărmurită şi năvalnică “ca să rostesc opinii ce le am despre neamul părinţilor mei ca la judecata de apoi”. Moldova. prelungindu-se în mit”(Blaga.

deşi se mărginesc cu Ucraina. ne prefacem a fi orbi la ceea ce este atît de evident: aceeaşi istorie. La fel ca şi Broşteniul… Oţelul înainte de-a fi spadă şi-a participa la bătălie. întotdeauna am fost predispusă spre negaţie. Cluj-Napoca 239 240 . adînc. resemnat cu propria-i soartă în timp ce Prutul se agită în ape repezi. Colaborator. Sunt indicii şi semne clare care nici măcar nu trebuie tălmăcite. La fel şi caracterul omului este prelucrat de măiestria Destinului. aceeaşi limbă. Aceşti oameni nu ştiu să mintă. de tăcerea forţată şi surdă ce ne-a copleşit de îndată ce am păşit pe acest teritoriu tăiat din trunchiul Moldovei şi mă bucur cu sinceritatea unui copil şi nebunia unui nebun că am Identitate. ei spun doar ceea ce consideră a fi un adevăr. nepăsîndu-le de cursul istoriei sau al politicii. Delphy. Convertită la filosofia scepticismului. deşi imi manifest convingerea că acest fenomen de Nu pot să cred ţine de natura intrinsecă a fiecărui om. În acel moment uit de figura ostilă a grănicerului ce ne-a întîlnit pe malul Nistrului. reci şi năvalnice. cei umblaţi şi cunoscători. nici ruşi deşi se găsesc sub un regim transnistreano-rusesc.Totuşi pe Ei îi cred atunci cînd abia ajunşi în sat. ci susţin cu toată convingerea că sunt moldoveni. ei se consideră totuşi moldoveni. învăţaţi şi citiţi. Azir Inessa Baban Istoric. se luptă încă cu sine însuşi. încep să circule zvonurile dintr-un harman în altul că au venit Românii din Basarabia. am început să le povestesc despre Broşteniul lui Ion Creangă a cărui existenţă nici n-au bănuit-o aşa precum n-am bănuit nici eu odată că un Călăraşi sau Ungheni statornicesc atît în Basarabia cît şi în România. aceleaşi tradiţii şi obiceiuri ce conduc spre aceeaşi concluzie: Suntem români şi punctum! În această primăvară am revăzut bătrînul Nistru ce-şi poartă nostalgic amintirile. trebuie să treacă prin caznele focului în atelierul fierarului. sunt prea evlavioşi şi prea cucernici. Institutul pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. De îndată ce am întîlnit ochii blînzi ai celor veşnic tineri din Brosteni. docili şi cuminţi. curgerea-i lină şi pare că oftează greu. După măsura bătăliei ce va să o poarte. nici ucraineni.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Oamenii de aici nu luptă pentru idealuri pentru că sunt prea năpăstuiti de vremi. nu sunt interesaţi de istorie sau politică. Resemnaţi cu ideea că fac parte dintr-o regiune transnistreană. Şi atunci cum se întamplă că Noi.

Odată ajunşi la o anumită vârstă uităm să luăm exemplu de la ei crezând că nu ştiu multe. deci ceea ce înseamnă succes pentru mine pentru dumneavoastră ar putea părea ceva nesemnificativ. şi iar aţi căzut şi iar v-aţi ridicat… Dacă atunci când suntem copii nu ne temem de eşec. Care este diferenţa între oamenii de rând şi cei care au succes? Singura diferenţă dintre noi şi ei este faptul că ei şi-au canalizat toate forţele pe ceea ce s-ar întampla dacă reuşesc. aceasta este diferenţa între cei ce au o atitudine bună şi restul oamenilor. Toată lumea are probleme. el nu face decât să încerce parcă ştiind faptul că lucrurile nu trebuie făcute perfect de prima dată. estimarea propriei valori sunt influenţate. ci este nevoie de antrenament şi încredere în propriile forţe. deloc important sau poate chiar ceva absurd. cu cât nu învăţăm lecţia mai repede cu atât mai multe încercări vor fi.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CUM SĂ ÎNVINGEM TEAMA DE EŞEC Perspectiva asupra vieţii. de caracterul oamenilor cu care venim în contact în fiecare zi. următorul lucru: ”Ai grijă de ce ieşi din casă în fiecare dimineaţă: pentru succesul tău sau pentru a mai face un lucru bun? Dacă ieşi ca tu să ai succes s-ar putea să pierzi totul. iar pentru fiecare reuşită răsplătiţi-vă cu o mică atenţie. nu se dă bătut.” Această frază m-a pus pe ganduri şi în momentul în care am citit-o mi-am dat seama că ceea ce contează cu adevărat atunci cand îţi propui ceva este atitudinea pe care o ai faţă de tine şi faţă de cei din jurul tău. şi ce face? Continuă să încerce şi să încerce. Încercaţi să faceţi lucruri mărunte pe care să le finalizaţi. Întreaga carieră ne este modificată. înseamnă că la un moment dat în viaţă nu aţi renunţat: aţi căzut şi v-aţi ridicat. de câte ori cade acest copil? Răspunsul este: de foarte multe ori. poate societatea în care trăim. Alături de acest anonim (regăsit de altfel în fiecare dintre noi dacă avem curajul să privim atent şi cu sinceritate în oglinda existenţei noastre reale) multe spirite marcante ale civilizaţiei umane au abordat tema succesului şi dezvoltării umane. ei sunt oamenii care au avut încredere. el nu renunţă până ce nu poate să obţină ceea ce şi-a propus. numai că unii le văd ca pe nişte nedreptăţi. Astfel Les Brown 242 241 . Cu cât ţii mai mult de ceva.’’ Ce înseamnă să ai succes? Nu cred că cineva poate da o definiţie succesului deoarece trebuie să descoperiţi ceea ce înseamnă succesul pentru dumneavoastră. modelată de mediul ambiant. Următorul pas este să vă înconjuraţi de oameni care cred în dumneavoastră şi în capacităţile dumneavoastră şi de la care aveţi ceva de învăţat.. în general. Cine este de vină că oamenii eşuează? Poate limitele impuse sunt vinovate.Dumnezeu ne supune la foarte multe încercări cât trăim pentru a vedea cum reacţionăm şi cât de repede învăţăm. când doresc şi unde doresc. Însă ce se întamplă dacă facem toate lucrurile de mai sus şi eşuăm iarăşi? Am să vă spun ceva ce mi-a spus un om foarte important din viaţa mea: .. de mediu. fie că eşti convins că nu-l poţi face. Spunea cineva. ne temem mai degrabă de ceea ce vor spune alţii decât să ne fie teamă că respectul de sine va scădea cu fiecare decizie pe care o luăm pentru că “aşa trebuie” sau pentru că “aşa a spus” cineva apropiat nouă. au învăţat din propriile greşeli si nu s-au temut că vor eşua… Henry Ford a făcut următoarea observaţie: “Fie că eşti convins că poţi face un anumit lucru. să fiu un exemplu pentru cei ce contează în viaţa mea şi să respect principiile predate de Iisus. cu atât îl pierzi mai repede”. în ambele cazuri probabil că ai dreptate. de ce încercăm să ne limităm la ceea ce avem sub pretextul:. rudele. Orison Swett Marden Mereu am stat şi m-am întrebat. Fiecare individ este unic şi de aceea fiecare vede succesul în mod diferit. autoaprecierea. în mare măsură. Cu alte cuvinte: creează o viziune a ceea ce vrei să fii şi trăieşte în acea poză ca şi cum ar fi reală. să facă ceea ce îşi doresc. de-a lungul timpului: de ce le este teamă oamenilor. poate familia sau … poate chiar guvernul să fie vinovatul…? Eu cred că noi suntem singurii vinovaţi pentru ceea ce ni se întâmplă. si aşa este. ei sunt acei oameni care în loc să se întrebe: “De ce?” se întreabă: “De ce nu?”. conturată. pentru mine succesul înseamnă să îmi permit să fiu ceea ce doresc. ce se întamplă cu noi odată ce ajungem la maturitate? Unui copil nu îi este teamă de ceea ce vor spune prietenii. Dacă în acest moment mergeţi.Asta mi-a fost dat’’? Haideţi să privim cu toţii un copil care învaţă să meargă. vecinii dacă eşuează. teama ne controlează acţiuniile. De exemplu. iar alţii le văd ca pe nişte oportunităţi din care ies mai înţelepţi. ei încă nu ştiu că “nu se poate”şi tocmai de aceea sunt anumite momente când ne dau adevărate lecţii de viaţă. deoarece creierul dumneavoastră dă mai mult randament dacă este răsplătit pentru munca depusă.

şi eu atâta timp am căutat-o în afara mea. dar mai tare doare neîmplinirea. pot să îndeplinesc tot ceea ce mi-am propus. Care din afirmaţiile de mai sus vi se pare demnă de admirat? Dacă aţi spus sau aţi gândit că ultima e cea mai bună. să vă doriţi. ridicaţi-vă şi porniţi din nou la 243 drum. ci vreau să vă arăt că se poate şi să vă provoc să încercaţi. să realizaţi. vor fi ridiculizaţi. tot ceea ce Dumnezeu mi-a pregătit”.. frustrarea şi pierderea încrederii in propria persoană. nu am spus nici că tot ceea ce vă doriţi se va îndeplini. în timp. trebuie să devii cineva care încă n-ai fost’’. Cele mai multe temeri apar în momentul în care nu avem destulă încredere în noi şi în forţele noastre. Nu încerc să vă conving sau să vă oblig să fiţi de acord cu ceea ce cred eu.’’ Încredere şi curaj Încrederea şi curajul se dezvoltă treptat prin cunoaştere şi dezvoltare personală. Neîncrederea.” Pe de altă parte Henry Ford credea că: ”Eşecul e doar o oportunitate de a o lua de la capăt într-un mod mai inteligent. spunea Brian Tracy în cartea sa . tu nu ai fost ca mine!” . este ca un virus ce poate fi contactat foarte uşor. “Eu am fost ca tine. “Eu ştiu ce spun pentru că şi eu am trecut prin ceea ce treci tu!”. Încercaţi să nu spuneţi nimic nimănui. Motivarea Cineva mi-a spus la un moment dat că fericirea vine din interior…când am auzit aceste cuvinte am rămas uimită deoarece nu am învăţat lucrul acesta la şcoală şi de fapt nimeni pană acum nu m-a învăţat acest lucru.” De ce eşuează oamenii? Cred faptul că există foarte multe cauze ale eşecului şi tocmai de aceea voi încerca să le expun aici unele dintre cele mai importante: 1.Realizarea ţelurilor’’. să fiţi ceea ce vă doriţi. Dacă Dumnezeu are încredere în noi. cine suntem noi să ne îndoim de faptul că nu suntem îndeajuns de buni pentru a finaliza tot ceea ce ne dorim? Decât să avem curajul să spunem “da. nu e chiar aşa de bine să avem tot ce ne dorim cu adevărat şi… până la urmă aşa ceva nici măcar nu se poate’’. Nu am spus nici o clipă faptul că va fi uşor să realizaţi cât mai multe lucruri. vaţi perfecţionat şi aţi început să conduceţi mult mai bine. trebuie mai întâi să fii mai mult. De aceea. ci spun să nu vă daţi bătuţi. vă rog să mai citiţi odată acest capitol şi să mai reflectaţi. Frica de responsabilitate. aşa este. deoarece încrederea v-a crescut. obiective sau să viseze pentru că dacă nu vor reuşi să facă ceea ce şiau propus. Poate că la un moment dat nu veţi realiza un anumit lucru deoarece nu sunteţi pregătiţi să îl realizaţi sau pur si simplu trebuie să luptaţi mai mult pentru a obţine ceea ce vă doriţi. 2. De cele mai multe ori. până răspunsul va fi prima variantă. mai bine spunem că “totuşi. Exact la fel se întamplă cu orice încercaţi să faceţi: la început nu ştiţi prea multe şi vă este teamă. Dacă ei au eşuat în realizarea anumitor scopuri asta nu înseamnă că este valabil pentru toată lumea. eu propun ca ţelurile sau visele fiecăruia să rămană confidenţiale. Prea mulţi oameni se tem să îşi stabilească ţeluri. dacă se întâmplă să cădeţi. poate că în acel moment aţi reprezentat un pericol pentru dumneavoastră şi cei din trafic. Dar niciodată nu renunţaţi! 3. Din ceea ce am observat pană acum. 244 .” “Aţi auzit de întrebarea: <<Cum să mănanci un elefant?>>. neîncrederea în tine şi în cei din jurul tău. Răspunsul este :. Însă. aşa că îndrăzniţi să visaţi. doar arătaţi-le ceea ce aţi realizat sau mai bine lăsaţi-i pe ei să observe cât de mult aţi început să vă schimbaţi.’’ În timp ce poetul Longfellow scria: “Marea tragedie a omului obişnuit este că ajunge în mormânt purtându-şi muzica în el. “Nu te întinde mai mult decât îţi este plapuma!” . eu însă sunt de acord cu ceea ce a spus Confucius: “O călătorie de o mie de leghe începe cu un singur pas. sunt sigură că vă urcaţi la volan confortabil fără să fiţi stăpaniţi de frică şi puteţi să conduceţi prin ţară fără îngrijorare. Gandiţi-vă la cum aţi învăţat să conduceţi maşina. 4. Teama de respingere. când vă urcaţi pentru prima dată la volan sunteţi extrem de încordaţi şi faceţi o mulţime de greşeli. aţi exersat. odată ce începeţi să exersaţi totul devine uşor de făcut. Astăzi. am ajuns la concluzia că neîncrederea se transmite. iar Johann Wolfgang von Goethe completa cu dimensiunea ancorată în realitatea concretului: “Pentru a avea mai mult. Eşecul doare.. De cele mai multe ori cei din jurul nostru ne transmit neîncrederea prin afirmaţii de genul: “Fii realist(ă)!” . Multora le este teamă să încerce să îşi realizeze scopurile deoarece presupun că este vorba de prea multă responsabilitate….Fericirea vine din interior…. Îmbucătură cu îmbucătură.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii afirma la un moment dat: “Ca să realizezi ceva ce n-ai realizat încă.

să înveţi să creezi relaţii bazate pe dragoste sinceră nu pe invidie. numai lucrurile care provoacă suferinţă ne ajută să şi învaţăm. . Încetaţi să mai judecaţi oamenii din jur. Toţi oamenii de succes au băut din cupa eşecului. Fiecare suntem îngeri cu o aripă aşa că atunci când ne întâlnim nu putem decât să ne imbrăţişăm. Când te distrezi corpul tău se schimbă este plin de energie.. iar la vârsta de 60 de ani.. Delphy. Problemele sunt cele care ne trezesc la viaţă curajul şi înţelepciunea. 245 Încetaţi să vă mai plângeţi de milă. pictorul Vincent van Gogh. Sunteţi singurii care puteţi să hotăraţi să nu fiţi deprimaţi sau să nu gândiţi negativ.. Sincer. Institutul pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. Cu toţii avem probleme şi rezolvarea lor depinde de atitudinea noastră pentru că putem căuta scuze sau soluţii. Nu căuta ceva distractiv pentru că nu ai să îl găseşti.fă-ţi timp să te întrebi dacă eşti sau nu fericit. Simte-te bine! Majoritatea oamenilor spun . aşa cum spunea Benjamin Franklin. nici măcar psihologul nu vă poate ajuta dacă voi nu îi daţi voie.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii căutam lucruri care să mă facă fericită. Dacă aveţi o problemă să ştiţi că nu o puteţi rezolva dacă gândiţi negativ şi vă răzbunaţi pe cei dragi vouă. când vom vedea pe cineva mai tânăr vom spune:.’’ Alături de M. problema este tot aceeaşi şi nu dispare dacă vă enervaţi şi ţipaţi: . noi de ce am face altfel? Cel mai mare păcat este să iţi trăieşti viaţa bazată pe experienţa altora. râzi.tocmai acest proces al apariţiei şi rezolvării problemelor constituie adevarata semnificaţie a vieţii.’’ Nu este rău să eşuezi este rău să rămâi acolo şi să renunti.Dacă vrei neapărat să fii nenorocit’’. aşadar distrează-te.nu va ajunge niciodată prea departe. Thomas Edison. nu ne putem crea pe noi fără să creăm relaţii. Motivarea este foarte importantă pentru că dacă nu am fi motivaţi nu am face nimic cu drag. nu este adevărat. Învingeţi-vă teama şi gândiţi-vă la următorul lucru: frica omoară mai mulţi oameni decât moartea. . Am întalnit foarte mulţi oameni care nu se duc cu drag la serviciu sau acasă. Secretul este să învăţaţi să stingeţi otrava din voi cu lucruri bune pe care să le faceţi sau să le spuneţi. Căci.. ci din contră cu cât duceţi la îndeplinire mai multe sarcini cu atât mai repede deveniţi mai motivaţi. Dacă aş mai fi şi eu atât de tânăr…. Fără să vrem. apoi vorbim nepotrivit despre anumite lucruri şi astfel atitudinea noastră se scufundă şi apoi vom fi deprimaţi. o să ajung acolo şi apoi o să fiu fericit’’. a fost considerat un elev foarte slab la învăţătură. “cu adevărat..’’ Ruxandra Pestriţu Colaborator. un profesor i-a spus că . Avem gânduri nepotrivite. Luaţi-vă cât mai multe responsabilităţi şi astfel nu veţi mai avea timp să deveniţi negativi. Lui Albert Einstein.Am o problemă. să încerci să te înţelegi pe tine şi pe cei din jurul tău.. pe nimeni nu interesează problemele dumneavoastra şi în plus în momentul în care nu faceţi decât să vă plângeţi răspândiţi otravă în jurul dumneavoastră. aleargă. Acum stau şi mă gândesc la faptul că foarte mulţi oameni caută motive ca să fie fericiţi.. apoi credem că o familie unită aduce fericirea şi constatăm că nici asta nu ne face fericiţi dacă nu învaţăm că fericirea vine din interior şi ca să primeşti trebuie să şi dai în schimb. banii aduc fericirea’’ şi constatăm că de fapt nu banii aduc fericirea (eu aş completa aceste cuvinte cu: banii nu aduc fericirea dar o întreţin). dar nu sau considerat niciodată rataţi. când. Cluj-Napoca 246 . Numai datorită problemelor avem şansa să ne dezvoltăm mental şi spiritual… Încercările prin care ne este dat să trecem şi găsirea unor soluţii pentru aceste probleme ne oferă posibilitatea să învaţăm mereu ceva nou”. este în tine. Creaţi relaţii. iar acum el este unul din cei mai mari inventatori ai lumii. Problemele constituie graniţa dintre succes şi eşec.. am o problemă!’’. să lupţi şi să nu te dai bătut. eu prefer sa răspândesc bucurie şi speranţă pentru că astfel nu mă mai gandesc la lucrurile rele ce mi sau întamplat în decursul zilei. începem devreme în viaţă să căutăm fericirea şi credem la început că .’’ Într-adevăr ca să ai succes trebuie să renunţi la multe lucruri. de aceea cred că fiecare om trebuie să îşi trăiască viaţa bazată pe experienţa sa. Ceea ce vreau de fapt să subliniez. De exemplu. oare de ce se întâmplă acest lucru? Eu cred că aceşti oameni nu sunt motivaţi. dacă Dumnezeu nu ne judecă decât în clipa în care murim. este faptul că nimeni pe lumea asta nu vă poate face fericit în afară de dumneavoastră. ar terbui să facem cu toţii aceste lucruri pentru că altfel nu vom ieşi din tipar. nu a reuşit sa vândă nici măcar un singur tablou în timpul vieţii sale. dacă nu porniţi la drum plini de entuziasm şi fericire nu o să fiţi fericiti nici când o să ajungeţi unde v-aţi propus. să mă motiveze să imi continui viaţa. Scott Peck (The Road Less Traveled) sunt pe deplin convinsă şi vă îndemn să credeţi la fel că . până la urmă totul este înăuntrul lor. iar cei din jurul lor nu le oferă sprijinul de care ei s-ar putea să aibă nevoie. spunea George Bernerd Shaw. să te laşi doborât de eşec.

Chr. 123 Michel Foucault.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii FEMINITĂŢI FUNESTE ÎN MITOLOGIA GREACĂ Frumuseţea omului e făcută din toate formele fundamentale ale vieţii. Meduza. şi una a masculinităţii. Stilizare a atitudinii şi „estetică a existenţei” 123 pe toate palierelecultura antică greacă la apogeul său funcţionează ca un instrument colectiv de exorcizare. profesorul Bachofen vorbea la Basel. dominată de Zeus. cu precădere). în funcţie de prelungirea simbolisticii Geea-Demeter. truda şi realizările îi dau putere. Herder Speranţa şi visul dau lumii culoare. p. a principiului de individualizare.de piramida masculinităţii Zeus-Hades-Poseidon. Hercules. cu substituirea unei paradigme a fertilităţii. În termenii modelului dihotomic nietzscheean. Timişoara. guvernată de figura Marii Zeiţe-Mamă. respectiv. anihilând ameninţările ce ar putea veni din partea extremei sale. de două Grecii: una a maternităţii şi a formelor monstruoase.168. Ne-am confrunta. având ca accesoriu ritualic şarpele şi o ritualistică chtoniană. 1995. specifică mentalităţii mitice eline din perioada de emergenţă a cetăţii. Victoria noii culturi helenice asupra vechiului cult este reprezentată în mitologia greacă prin imaginea eroului masculin strălucitor care distruge monştrii feminini multiformi. Bellerophon. sclavii). de un şi mai mare succes cultural. Gorgonele. puţin înaintea lui Nietzsche. cu aceea ulterioară a masculinităţii. exprimată prin idealul corporalităţii ca substanţă pură dematerializată. suprastructură ce captează exuberanţa energetică. ar fi un bun exemplu al unei asemenea rupturi dintre materie şi spirit. dar numai sufletul nostru pus la temelia acestora poate să facă din lume un templu al vieţii şi din faptul biologic al convieţuirii sociale o sărbătoare a bucuriei existenţiale. de pildă (sculptura.natura. Perseus ucide Meduza. prin urmare. feminitatea. peste Grecia sentimentului plenar. a ritmurilor apolinice. a fertilităţii şi a feminităţii. James Frazer subliniase în Creanga de aur că o dată cu invazia helenilor în Grecia în mileniul II î.Istoria sexualităţii. Editura de Vest. sexualitatea îşi vor găsi spaţiu de manifestare doar în cadrul anumitor convenţii culturale pe care polis-ul le îngăduie şi le validează. Cum universul politizat al cetăţii se construieşte pe zone de excludere (femeile. s-a suprapus o civilizaţie a armoniei. dominată de figuri mitologice ca Moirele. 247 248 . străinii..Hydra.Hymera. a formelor frumoase. Dihotomia s-ar traduce şi în două paliere civilizaţionale. corpul. în dubla sa natură regeneratoare şi destructivă. Arta greacă. construită în jurul imaginii unei Grecii a serenităţii. Azir Contrar prejudecăţii culturale de mare succes. cultele matriarhale de fertilitate au început să fie concurate de către cultele patriarhale.

Cu colţi ascuţiţi ca junghierele. aşa cum şi-ar fi dorit grecii. de pildă. Se poate vorbi. ci o zonă de vulnerabilitate şi instabilitate. Theseu ) traduc faptul sau mai bine zis. când enigma îi este dezlegată. pentru „stilistica” grecilor. care nu vrea să recunoască. exprimă o dramatizare negativă a feminităţii. posibilitatea deconstruirii frumosului prin grotesc e amendată simbolic. Harpiile sau Gorgonele ne plasează într-o zonă underground a mitologiei greceşti.Kun. prin urmare. Gorgonele. monştri înaripaţi cu corp de pasăre. o breşă în care iraţionalul se suprapune necunoscutului. pe un alt plan. Gorgonele. animalitatea într-o logică a diferenţei. ca simbol al realităţii (propune enigme despre lume şi om) avertizează asupra unui virtual clivaj din ordinea experienţei. animalele şi femeile. sau Sfinxul.modele de satisfacere vicariantă a angoaselor pe seama unor victime (care urmează să fie anihilate de către eroi civilizatori: Hercules. Conaturalitatea feminităţii cu animalitatea e specifică şi vechii mitologii eline.reprezintă aberaţii ale formei pământeşti.Legendele şi miturile Greciei antice.Leicand. Gilbert Durand.A. Harpiile. 432. Dacă o valorizare estetică a unor asemenea figuri va fi posibilă în atmosfera intelectuală a Renaşterii. N. aveau „mâini uriaşe din aramă. Şi pentru Grecia. Teriomorfia în forma ei devoratoare. Astfel de reprezentări. prin urmare. sunt cele două mari rapturi posibile.p. Pe de altă parte însă. chipurile lor oglindeau atâta răutate şi erau atât de înfricoşătoare.p. Himera. a succesiunii patriliniare N. încât oricine le arunca o singură privire se prefăcea în stană de piatră”124.Kun. feminitatea instituie mitemul alterităţii. p.72. Sfinxulasociindu-şi monstruozitatea. orice punct al incidării inconştientului reprezenta momentul declanşării angoasei tragice. mai mult sau mai puţin identice cu forţele naturii. spaime.teama.Ştiinţifică. care feminizează monştrii teriomiorfi ca Sfinxul sau Sirenele. părul alcătuit din şerpi.că psihologicul nu este o lume închisă. cap de 124 femeie. nu întâmplător. cu gheare ascuţite de oţel. factori de tulburare a echilibrului universal (împotriva cărora vor lupta eroi civilizatori ca Heracles). repulsii instinctive. decât procrearea de copii şi descendenţa legitimă. născute din sângele lui Uranos mutilat înghiţit de Geea. Feminităţile monstruoase ale mitologiei eline.43. 127 126 249 250 . Eros. Eriniile. pentru un asemenea kosmos stilizat.. forţele instinctuale cumulate în insul civilizat sunt mai distrugătoare decât cele ale primitivului care şi-ar trăi liber instinctele negative. capul le era acoperit cu şerpi veninoşi. Şi în tragedie. iar grecul polis-ului nu are decât a se teme de orice i-ar revela natura himerică a lumii. Eriniile. împiedică însă cunoaşterea unei psihologii diferite de a subiectului. de altfel. Eriniile. locuitoare ale tărâmurilor de întuneric. care mişunau şuierând. fiice ale unor divinităţi marine. plăcerile dragostei. Iată de ce mitologia greacă adună în multe dintre figurile sale feminine reziduri ale acestui poces prin excelenţă agonal de culturalizare. prin căsătorie. fiice ale Nopţii. Potrivit celor mai cunoscute analize simbolice. translate toate într-o imagine cât mai tenebroasă a feminităţii. dezgusturi. întruchipări ale unor instincte agresive refulate. p. 1998. de o construire imaginară a arhetipului din terori fragmentare.cit.Structurile antropologice ale imaginarului. Problema care se pune. Editura Univers Enciclopedic. a fiinţei-realitate. 125 Idem. deschisă tuturor influenţelor exterioare (adesea aceste figuri mitice sunt pur şi simplu încarnări ale mâniei ).68. deschid o breşă în civilizaţia greacă a realului. Feminităţile de la periferia mitologiei eline reflectă un nivel rudimentar de structurare a unui tip de imaginar ce tinde să expulzeze natura din cultură.Donici şi M. pe care. În loc de păr. jumătate femeie. Gilbert Durand observa că unele populaţii primitive repartizează lingvistic substantivele în două genuri: andric şi metandric127. e cum ar putea fi glorificate atracţia sexuală. Ed. figuralitatea animală evocă teroarea în faţa morţii (prin devorare) sau a schimbării (prin diferenţa de nivel ontologic). fiind divinităţi chtoniene. o ilustrează şi ditirambul? Conform psihologiei abisale. caracteristică a culturilor străvechi cum e şi cea greacă. care delocalizează din punct de vedere social. cu buzele roşii ca sângele şi cu ochii sclipind de furie. gheare ascuţite şi miros puturos”126. au „ şerpi veninoşi încolăciţi în jurul capetelor. farmecul erotic. le lipseşte antropomorfismul caracteristic în general zeilor greci. laolaltă cu Thanatos. Atitudinea colectivă. iar Sfinxul este un monstru jumătate leu. Sfinxul poate fi învins numai de intelect. construită pe o logică angoasantă a transgresării: transgresarea corporalităţii antropomorfe.op. 1995. Bucureşti. Harpiile sunt „duhuri necurate. preluânduse limbajul şi cadrul de referinţă al unei religii eminamente civice şi patriarhale. ca simbol al fanteziei.A. ochii scăpărându-le de o mânie cumplită”125. întrucât spiritul branşat de colectiv este incapabil să cunoască şi să simtă altfel decât proiectând. Poziţia lor este marginală în ansamblul mitico-religios. într-o atmosferă de teroare şi catastrofă. în româneşte de P.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii În ce fel reverberează însă această Grecie a dispersiunilor materne. acesta din urmă incluzând obiectele neînsufleţite. Bucureşti.

cu un simbolism axat pe profunzimea chtoniană.. Gilbert Durand. înzestrată de zei cu toate darurile. duplicitatea pulsiunilor primitive. apoi. prin urmare. Seducţia dorinţei ameninţă căsătoria”134. În cel de-al doilea caz. conotată negativ ca ipostază a feminităţii sângeroase şi ca arhetip al femeii fatale. ea rămâne străină legăturii conjugale.Burtea. zeiţa Demeter se substituie Geei (mai vechea divinitate originară a cosmogoniei greceşti). Gilbert Durand integrează imaginile nocturne ale feminităţii agresive. 1973.op. Surprinsă de Acteon în timp ce se scălda.. dând naştere Sfinxului). Bucureşti. Observăm că în primul caz. puterea atribuită animalului răpitor. ca şi în cazul Sirenelor. Ulterior. Aspectul funest al acestei divinităţi se manifestă aşadar pe două paliere: pe de o parte.Structurile. se împerechează cu fiul ei. prin cultul Fecioarei-Mamă.op. zeiţa vânătorii. ispite şi pofte ce duc la sleire pe bărbaţi”133. Bucureşti. 131 N. Este zona de vulnerabilitate în care e plasată încă de la început viaţa domestică. cea dea doua. mai mângâietoare ca îngerii nopţii”.p.indirect (prin consecinţele asupra sărmanului Acteon). cu o formulă a lui Gilbert Durand. putem 128 129 afirma că. care devine nefast în contextul noii paradigme construită pe excludere.Teogonia. copleşită de durerea de a-şi fi pierdut fiica iubită lui Hades.. a somnambulismului. cu ”doruri aprinse. ilustrată prin feminitatea teriomorfă. ilustrează două tipuri de patologie a excesului: cea dintâi prin refuzul oricărei uniri sexuale. pe care Hesiod o socoteşte stăpână a nebuniei. conform mitului relatat de Hesiod. p. deci periculos. aşadar.Structurile. care. căsătoria monogamă e ridicată la rangul vieţii cultivate. Demeter este zeiţa fertilităţii şi a agriculturii. mânia Demetrei introduce imaginea morţii vegetaţiei. Artemis se mânie şi îl metamorfozează în cerb. frumoasa tenebroasă. ca stăpână a câinilor. mama frumoasei Persefona. al maternităţii. Bucureşti. va trece şi printr-un proces de sublimare în creştinism. transgresarea idealului regularităţii (taxis) şi al armoniei. îmbinând candoarea şi lubricitatea. 1998. dar nu-i va fi elementul constitutiv. femeia exorcizată şi spiritualizată. 133 132 251 252 . componentă necesară a polarităţii agrare fertilitate/moarte. reziduri ale unui complex imaginar al maternităţii.. întrerupe logica succesiunii patriliniare prin refuzul de a rupe legătura mamă-fiică. Pandora este prima femeie. 134 Marcel Detienne. intră într-o criză demiurgică ce stinge resursele vitale ale pământului şi instituie pretutindeni foametea.54.Figuri mitice şi chipuri ale operei..cit.Grădinile lui Adonis.p. Artemis. fantomă a angoasei nocturne.ipostază a materialităţii învăluitoare. 130 Gilbert Durand. la nivelul unei logici societale.prin desfrâu. Femeia tenebrelor (Artemis figurează o”epifanie lunară eufemizată”132) vine să preia sub aspectul ei de Lorelei.367. p.. moderniştii vor redimensiona această imagine: femeia baudelairiană este „harpia. Prin neîncadrarea sa în structurile maritale.65.cit.Kun. simbolismul funest al morţii e valorizat pozitiv în contextul ritului agrar: ciclul ocultărilor şi epifaniilor lui Kore-Persefona exprimă ciclicitatea ritmului agrar. Marcel Detienne observa: „Obiectul căsătoriei nu e plăcerea. Vaietele celor înfometaţi se ridicau până la ceruri. faţă de moderaţia sexuală a căsătoriei consfinţită prin ideologia oficială. Artemis aparţine complexului dispersiv. Acteon e sfâşiat cu sălbăticie. ca şi Afrodita. În panteonul grec. uriaşa.p. reprezentând distanţa Apud Gilbert Durand. în care Jung încarnează „o masă de libido incestuos”128. Univers. zeiţă a lunii negre şi a întunericului.256. în cadrul ritului agrar. „Foametea era tot mai năpraznică pentru că pe ogoarele plugarilor nu mai răsărea nici un fel de iarbă. pe de altă parte. Demeter se sustrage structurilor de masculinizare. moartea vegetaţiei e urmată în mod necesar de o acţiune resurecţionar-daimonică pe care o divinitate legată exclusiv de viaţă nu ar fi putut-o asigura. privindu-se în apa unei grote. 189. până la această reconversie culturală. În cadrul acestui complex matricial. dar Demeter nu le lua în seamă”131. Elemente ale unor sub-straturi mitologice. morţii şi angoasei transformării unui sistem etimologic tripartit matermatrice-materia130. Traducere. studiu introductiv şi note de Dumitru T. p. 566. văzând-o ca prototip al Marii Prostituate Apocaliptice. Scenariul Demetrei perpetuează. Editura Nemira. o ameninţă dinăuntru. stăpânul lumii umbrelor. astfel de divinităţi feminine se învăluie într-o atmosferă ostilă prin faptul că încarnează un domeniu al emoţionalităţii fluctuante. Prototipului zeiţei-mamă i se alătură şi Artemis. De fapt.A. teriomorfia în ipostaza ei devoratoare. obţinând compromisul ca fiica sa să rămână două treimi din an cu ea şi doar o treime cu soţul său. al tendinţelor antisociale şi al mobilurilor josnice. a căsătoriei. sălbatică şi sângeroasă a vechilor mituri antice. prin opoziţia ei faţă de Zeus şi faţă de Hades. Prin cuplul Zeus-Hera. Hesiod. Ed. Editura Symposion. Artemis chiar o asimilează pe Hecate. şi împarte cu feminităţile periferice aspectul agresiv. ea reprezintă un comportament antimarital. tigrul adorat.. asmute haita pe urmele prăzii. Evident. 1995. Gilbert Durand.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii (Echidna. câinele Gerion. Hades. Ademenirea erotică face aşadar parte din căsătorie. „Femeia-Styx de multiplicitate”129. e închisă de greci într-un simbolism nefast.Munci şi zile.

Potrivit lui James Retfield.cit. de competiţie pentru onoruri şi câştiguri. ca şi aceea a sacrificiului ritual. se poate prezenta ca o prelungire infinită. 253 254 . după expresia lui Max Scheler. învăluitoare”136. de Doina Jela.).se vor desfăşura în afara căsătoriei. Peţitorilor Penelopei. neavând deci drept nucleu relaţia privată bărbat-femeie. pe de altă parte. Când nu ţine de comedie sau de utopie (ca la Aristofan). în ochii grecilor. elementul centrifugal al căsătoriei cu Menelaos. cruntă osândă ce-şi face lăcaşul cu muritorii”135. după formularea cunoscută a lui Vernant. ca şi faptul că aceasta se manifestă într-o zonă a ascunderii. în contextul cetăţii-stat.op.cit. a cărei unitate narativă conferită de beligeranţa celor două tabere e vulnerabilizată tocmai prin catalizatorii feminini. Eroicul. Pandora are şi talentul de a ţese (adevărat izvor de seducţie). sunt factori destabilizatori. îi face să râdă sălbatic. răspunsul lui Zeus la frauda oamenilor instituie marea lege care va domni de acum: nimic fără preţ. proteiforme şi amintesc de acele suprafeţe multiforme şi complexe care în cultura greacă caracterizează lucrurile înşelătoare. Iliada ilustrează. violenţa reglată a sexului.Omul grec.cit. căsătoria se inserează din punct de vedere erotic între promiscuitatea generalizată (starea de sălbăticie) şi abstinenţa totală (vârsta de aur). a „ochilor care se intersectează”.şi homosexuale. a descendenţei paterne. îi păstrează simţurile potolite. Polirom. Omul şi viaţa domestică de James Retfield) 137 N. pentru unul dintre iubiţi pasiunea se transformă în cruzime ucigătoare şi dezvăluie omofagia pe care.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii potrivită. Relaţile propriu-zis amoroase. Ed. Medeea). Editura Dacia. se fundamentează erosul. Benefică şi fecundă. o codificare culturală tot mai accentuată. Jean-Pierre Vernant (coord. ipostaziind visul grec al unei eredităţi pur paterne. femeia se recunoaşte în Hestia. o situaţie socială cu „risc resentimentar”. este înconjurată de un veritabil cordon sanitar. pornind de la pasiunea femeii pentru bărbat. Tragediile reflectă adesea ameninţarea venind din partea puterii feminine. De aici percepţia exclusiv funcţionalizată a feminităţii. disociată de relaţiile sexuale. totul se plăteşte. trad. nu admite paradigma ascunsului. Ea face parte din „seminţia femeilor ispititoare. anatemizarea feminităţii e o condiţie sine qua non a constituirii fantasmelor de consacrare a masculinităţii. femeia simbolizează o condiţie umană în care Binele şi Răul coexistă. Pandora este irezistibilă: „curată înşelătorie împotriva căreia fiinţele umane sunt lipsite de apărare”. Ştefan Borbely observa. Faptul că sexualitatea feminină este percepută ca subminând puterea bărbatului instituie. inimile le fură cuprinse de mâhnire”137. funcţia fecundităţii. determinată de slăbiciunea sau de nebunia bărbaţilor. construite pe frica de absorbţie în frenezia feminină.Kun. p. nu s-ar putea propaga liberă în sânul comunităţii fără să devină malefică şi distructivă.149. ce favorizează propensiunile eroului civilizator şi sancţionează ceea ce s-ar 138 139 Hesiod-op. paralel cu tranziţia culturală de la dreptul gentilic la dreptul statal. incapabil să ducă la naşterea unei descendenţe autentice (platonismul va introduce modelul descendenţei spirituale). 140 Ştefan Borbély. Pe de altă parte. Cluj-Napoca. După cum observa James Retfield138. în centrul de 135 136 echilibru al sistemului. Foucault vorbea în acest sens de „structura heutocratică a subiectului” (în practicarea morală a voluptăţii). în jurul sexualităţii legitime (căsătoria) se întinde o zonă interzisă. p. prin fiică. Cum unirea sexuală ar fi un joc iluzoriu. Jean-Pierre Vernant.op. prada de război luată de Ahile prin răscumpărare.cit. Plasată. a decorporalizării”140. Iată de ce. că „pentru cultul eroic tipic masculin. „farmecele unei femei sunt în mod specific poikiloi. Criseis şi Briseis. preluarea puterii de către femei este tratată ca o răsturnare a ordinii universului. alături de sacrificiu. singura din mitologie care nu-l urmează pe Zeus când acesta intră în Empireu.De la Herakles la Eulenspiegel. exprimată printr-o „relaţie agonistică cu sine”139. zeiţa căminului. pe care o ilustrează. nu îl lasă dominat de pofte şi plăceri. Prin Hestia. 2001. Medeea lui Euripide prezintă dezintegrarea relaţiilor civilizate. Oikos-ul e doar un aspect al responsabilităţii de conducător a soţului în relaţia politică bărbat-femeie. căsnicia se aşază solid într-o lume masculină. Michel Foucault. rămânând dincolo de porţile lui. „feţele li se îngălbeniră. Atena le tulbură minţile. zeiţa fecioară. domeniul feminităţii. Prin imaginea negativă a Helenei. deci de retragere a eroului din tensiunea continuă a prezenţei beligerante. 2001( cap. 146.hetero. ceea ce o apropie de un ansamblu metafizico-ritual al”legăturilor” temporale (firul e prima legătură artificială). Antichitatea greacă pune accent pe relaţia individului cu sine. de tranzacţii publice. Pandora introduce în existenţă o duplicitate fundamentală.A. prilej de molimă şi de ceartă. dar întotdeauna periculoasă. Spaţiul conjugal nu e spaţiul plăcerii.. în mitologie. În ambiguitatea ei. într-un cod cultural în care diferenţa bărbat-femeie funcţionează social. Căci logica recognoscibilităţii. Dragostea devine ură.op. pericolul ca bărbaţii să piardă controlul asupra femeilor (Clitemnestra. Un astfel de model negativ îl instituie Iliada. a fiinţelor care se văd între ele.

În Eumenidele lui Eschil. vor fi domesticite. Erosul dobândeşte în sistemul platonic o forţă ce se asimilează celei a Ideii. În felul acesta. pasiunile pot fi privite ca nemaifiind de origine străină. configurează doar o mişcare de reflex al propriei fertilităţi. prin urmare. iar energia lor funestă va fi politizată. această epurare pe care o vizează doctrina revelată a Diotimei. reziduri ale unei culturi matriarhale. atât de dispersivă în unele situaţii. Potrivit mesajului platonic că „Individul în sine nu este vrednic de iubire”. devine extrem de concretă. Ocultarea potenţialului thanatic sau erotic devastator pe care îl cuprinde feminitatea e semnificativ pentru o societate edificată pe clivajul dintre natură şi cultură. urmărind să demonstreze superioritatea culturală pe care o reclama cetatea-stat a Atenei. chiar sursă de energie (similar întrucâtva procesului descris de Freud drept sublimare a libido-ului). reprezintă o reconversie a vechilor divinităţi stihiale. precum şi a sugestiei de mistificare lângă zidurile Troiei? Ca reprezentant al polis-ului aflat într-o perioadă de Aufklärung. Fundaţia Cultural-Ştiinţifică Mercur. Pornind de la Herodot. Euripide aruncă asupra lumii vechi o îndoială de ordin intelectual sau moral. Platon integrează eul ocult într-o schemă raţională prin Eros. Să nu uităm că. lui i se va suprapune impulsul dinamic ce stimulează sufletul în căutarea unei satisfacţii ce transcende experienţa pământeană. rădăcina acestei experienţe se găseşte în impulsul psihologic al sexului. o atitudine nevirilă aşadar. Conform descendenţei relatată de Diotima în mitul platonic. eliberată de orice atribuire posibilă. imaginarul grec din perioada de apogeu a polis-ului îi va opune modele cosmologice care să epureze coeficientul de iraţional. Care este raţiunea acestei reabilitări totale a Helenei în ipostaza de soţie devotată. care poate fi canalizată înspre activitatea intelectuală. consfinţire a noii moralităţi civice.Euripide modifică radical datele mitului. igienizând escalada violenţelor de clan printr-un sistem juridic mai raţional.energeia. care. Cluj-Napoca Colaborator al Institutului pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. obiect al contemplaţiei intelectului şi realitate în sine. Economia de funcţionare a societăţii surclasează eficient economia de funcţionare a individului. care „ar pedepsi şi soarele” dacă acesta „ar întrece măsura”. Eriniile. se construieşte pe o neutralizare generică şi pe o dezantropomorfizare. dar aici a intervenit spiritul justiţiar inefabil al zeilor: corabia cu Helena a eşuat la gurile Nilului şi a fost luată în protecţie de Proteus. Dimpotrivă. sugerând că oamenii se luptă bezmetic pentru un spectru. nu se mai desfăşoară energetic. Exigenţe sporite în această privinţă impun refularea impulsurilor de răzbunare. nu pentru că ar fi un rău. după cum Eschil o arătase pasibilă de o interpretare mai înaltă. în funcţie de imperativele logice ale spiritului grec. Euripide mai adaugă o nuanţă: Helena ajunge în Troia. Adriana Stan Cercetător ştiinţific. figura relaţii maritale desăvârşite. Prin motivul eidolonului. Raţiunile acestei reabilitări vădit artificiale pot fi de natură politică. Cum acesta are însă un caracter inferior din punct de vedere ontologic şi calitativ (fiind comun oamenilor şi animalelor). Cluj-Napoca 256 . aceea a dreptăţii raţionale (Eumenidele). în ciuda pasului greşit şi a instabilităţii ei. Frumuseţea metasensibilă. îndeplinind o formă de catharsis prin expulzare. Euripide reprezintă un caz similar de reconversie a mitului într-o direcţie mai raţională. dar zeii nu îngăduie adulterul şi făuresc un dublu spectral al Helenei care rămâne la Troia. aheii rămâneau cumva în inferioritate 255 prin modelul negativ al Helenei care trădase căminul familial. activitatea sexuală va pretinde o discriminare morală. vina căzând asupra zeiţelor care o ademeniseră. cu sufletul nepătat. mod de experienţă sublimat care reuneşte cele două naturi ale omului-„eul divin şi fiara înlănţuită”(E. piesa Helena propune un mit corectiv. pe lângă Troia.R. ci ca parte necesară a vieţii sufletului. aşa cum vor fi ilustrate acestea de către silogismul aristotelic. zeii fac tot ce pot ca să împiedice păcatul).Dodds). Delphy. însă e lipsită de consistenţă.imagine a corpului ce reia înfăţişarea omului. forţa divinităţilor noii culturi masculine. în vreme ce Helena cea adevărată ajunge în Egipt. relativizând totodată şi ameninţarea phtonos-ului (de data aceasta.ce riscă să devieze de la modelul normativ. Euripide intenţionează să o exonereze de vină pe Helena. De fapt însă.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii putea numi partea de umbră sau femininul fiinţei. Ideea de dreptate universală. ea a rămas alături de ahei. a lui Apollo şi a Athenei. Din această perspectivă a codificării. forţă care vindecă străvechiul resentiment. Aşa cum o înţeleg grecii. divinităţile cele mai vindicative. prin Hector şi Andromaca sau Priam şi Hecuba. Corespunzător trecerii de la dreptul gentilic la dreptul statal. pasivitatea feminităţii ţine de o anumită lipsă de cumpătare. creând impresia că între forma corporală şi sufletul Helenei ar exista o disjuncţie. schema raţională din care orice parte de umbră e exorcizată. nu mai necesită o persoană concretă ca receptacol al frumuseţii şi fertilităţii. printr-o translaţie din sferele celeste în conştiinţa umană. o stare de non-rezistenţă faţă de pasiuni şi plăceri. fără ca nici măcar să-i cerceteze realitatea. ci întrucât depinde de o forţă. conform căruia cele trei zeiţe s-au ciondănit. Helena a fost ademenită.

8. Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti. iar cultura perfecţionează natura.Burtea. 2. 1973. Ştefan Borbély. 1955.Structurile antropologice ale imaginarului.Figuri mitice şi chipuri ale operei. Eroicul. Bucureşti. Editura Symposion. trebuie să aibă merite peste măsură de mari.Ştiinţifică.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii BIBLIOGRAFIE: 1. În româneşte de P. 1995. şi buruieni.Leicand. 5. 1998. Editura de Vest. Gilbert Durand.Polirom. Gilbert Durand. Francis Bacon 257 258 . 6. Ed.Teogonia. Mitologia aromatelor în Grecia.Istoria sexualităţii. 2001. studiu introductiv şi note de Dumitru.Legendele şi miturile Greciei antice.Minci şi zile.T.Donici şi M. Bucureşti. Jean-Pierre Vernant (coord.De la Herakles la Eulenspiegel. Michel Foucault.). Editura Univers. Editura Dacia. pe unele să le cultivăm iar pe celelalte să le stârpim.Omul grec. 2001. De aceea. Hesiod. 1995. 4. Bucureşti.Grădinile lui Adonis. Iaşi. Timişoara. la timpul potrivit. 7. căci însuşirile naturale sunt asemenea plantelor sălbatice. Bucureşti. 3. Cluj-Napoca. Fiindcă cel ce se înfîţişeazã numai aşa cum este el. Traducere. dar firea omului poate produce şi plante bune. trebuie ca.A. 1998. Studiile îsi pun pecetea asupra caracterului. după cum o piatră preţioasă trebuie să fie cu adevărat splendidă pentru a fi montată fără altă podoabă. N. Marcel Detienne. Editura Nemira.Kun. Ed.

le royaume de France. On copie essentiellement des manuscrits liturgiques qui servent à la célébration de l'office divin. on se les prête. cantonné dans l'Ile de France. une langue qui est différente de la langue parlée. La période précarolingienne et carolingienne: VIIIe-Xe siècles La période carolingienne est marquée par un mouvement culturel important. enfin des Bibles. l'écriture évolue. Il leur importe de renouveler non les motifs. Leur souci n'est aucunement l'expression de sentiments ou d'idées personnels. Instauré par Charlemagne (+ 814). pour être dignes de la Parole de Dieu qu'ils renferment. les Chartreux. entrelacs et motifs végétaux stylisés que ceux que l'on peut admirer sur les chapiteaux des abbayes (Moissac et SaintMartial de Limoges). Aux XIIe et XIIIe siècles. après quelques tâtonnements. Ils écrivent en latin. car on les porte en procession dans l'église lors des célébrations. Cluny. C'est le plein épanouissement de l'art roman. Petite et cursive. la minuscule caroline. la minuscule caroline. XIe-XIIe siècles La France est divisée en une multitude de principautés régionales. 3. On retrouve dans le graphisme des manuscrits les mêmes motifs décoratifs. les romans de Chrétien de Troyes ou les poèmes de Guillaume d'Aquitaine. les moines de l'abbaye de Corbie mettent au point une nouvelle écriture d'une grande lisibilité. La conception médiévale de l'originalité et donc de la notion d'auteur est très différente de celle d'aujourd'hui. Ce sont des sacramentaires. tels la Chanson de Roland. la Renaissance carolingienne. Durant cette période. l'on voit apparaître une capitale dont certaines lettres comme le M. dérivée de la capitale romaine. Le développement du système féodal va de pair avec l'essor des ordres monastiques. Les écrivains n'essaient pas de se démarquer. le A et le E sont arrondies : c'est l'onciale. Il a son correspondant dans les livres. Même si les genres littéraires ne sont pas encore strictement codifiés. elle économise à la fois le parchemin et le travail du copiste. On retrouve dans la mise en page des manuscrits et dans l'utilisation des couleurs la même recherche de monumentalité et de hiérarchisation des plans qui fait la beauté des églises romanes avec leurs hautes nefs à tribunes. Cîteaux. Naissance de la littérature française Le Moyen Âge est la période par excellence des "enfances" de la littérature française. il voit la naissance d'une nouvelle écriture. d'en rassembler des éléments épars. Les ordres monastiques servent de réseaux d'échanges pour les livres. leurs enfances sont aussi marquées par une grande attention pour les formes. notamment. de réécrire des textes antérieurs. L'enseignement est alors aux mains de l'Eglise. 3. n'est plus que l'une d'entre elles. Les préoccupations affectives importent beaucoup moins que l'intervention formelle. Et lorsqu'une nouvelle fondation se crée.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii LA LITTERATURE FRANÇAISE AU MOYEN AGE La sèche pensée. dont la vocation littéraire est d'abord incertaine : de la fin du IXe 260 . l'abbaye mère dote l'abbaye-fille de quelques livres qui transmettent la liturgie et le dogme de celle-ci. rinceaux. redeviendra verte. on les recopie. sont inventés l'essentiel des genres poétiques et narratifs français. mais d'intégrer au mieux la tradition. des Evangéliaires qui contiennent le texte des Evangiles que l'on lit 259 à la messe. Les vies de saints Au IXe siècle apparaissent les tout premiers textes littéraires en langue romane. Ces livres sont somptueusement écrits en lettres d'or et d'argent sur parchemin parfois teint en pourpre. duchés de Bourgogne. Entre abbayes et monastères d'un même ordre. L'une des caractéristiques fondamentales de l'art poétique médiéval est la technicité dans la recherche du "style". dans toute création artistique. Comme les pélerins arpentent les routes de pélerinages jusqu'à SaintJacques de Compostelle. il vise à une unification de la liturgie et de l'enseignement dans tout l'Empire . elles servent à recopier les premières lignes et les prologues des textes sacrés. 2. Vers la fin du VIIIe siècle. d'introduire un écart rhétorique qui est l'indice d'un genre et la marque d'un style. François I 1. on les perd parfois. mais la forme : le sujet c'est l'oeuvre elle-même. qui voient le jour avec une grande fraîcheur mais également beaucoup d'éclat : très souvent les premiers textes conservés dans chaque genre sont des chefs d'oeuvre accomplis. Ces capitales sont des écritures de luxe . La Bible est le livre par excellence du Moyen Âge. d'Aquitaine . seuls les moines et les clercs savent lire et écrire. le thème même n'est qu'un prétexte. A côté de la capitale rustique. ancêtres de nos missels. La période romane. Les centres de production du livre sont les abbayes et les églises cathédrales . les manuscrits eux aussi voyagent. Ils semblent pleinement conscients de la nécessité.

est la version romane d'une séquence latine. Les troubadours ont ainsi inventé la rime. 261 Roman de Renart). 593 vers organisés en courtes laisses d'octosyllabes rimés) est importante pour l'histoire de cette littérature naissante. car elle est dotée d'un prologue où un récitant loue les mérites littéraires du texte. Les vies de saints ont également fondé tout un pan de l'imaginaire médiéval : l'inspiration héroïque de la chanson de geste et du roman courtois découle en partie des actes des saints martyrs. C'est la raison pour laquelle leur poésie. dans laquelle on trouve un couplet régulier qui donnera naissance aux "laisses" épiques. par opposition au latin. signale les mots importants (amors. Il accorde par conséquent la plus grande attention aux formes du trobar. La Chanson (ou Vie) de sainte Foy (composée au milieu du XIe siècle. daté des environs de 881. de l'ironie. l'amour pour la dame est aussi l'amour pour la langue. jeu et joie de l'amour mais aussi de l'écriture. le jeu. on appelle aussi "romans" des textes qui n'en sont pas tout à fait (Roman de Brut. du néant. mais très vite la fiction s'en empare. mais qui tous sont des romans en vers. Roman de la Rose. qui en ancien français a le sens général de récit. la joie. un artisan de la langue. L'expression "mettre en roman" apparaît vers 1150 pour désigner des récits adaptés des textes latins : elle décrit alors le choix d'une langue et une pratique. elle restera pour longtemps. très raffinée dans l'expression. Naissance du roman En ancien français. dona) et surtout souligne l'entrelacement des êtres dans l'amour et de l'amour avec la poésie. toujours présente au coeur du poème. Le poète ne cherche pas la nouveauté. la marque de la poésie dans la littérature occidentale. Ce sont des récits hagiographiques. leurs strophes sont trop courtes pour être encore des laisses. Avec les troubadours. L'invention de la poésie Les troubadours inventent une nouvelle conception de l'amour et l'intègrent au système des valeurs chevaleresques. aux XIIe et XIIIe siècles. Mais la plus célèbre de ces vies de saint est la Vie de saint Alexis. Mais l'invention principale des troubadours n'est pas thématique ni morale : l'amour courtois est en effet inséparable de la poésie. Ces poèmes sont composés de décasyllabes qui annoncent le décasyllabe épique. tous sont des poèmes religieux qui se dégagent peu à peu de la liturgie. mais à renouveler des motifs hérités par une voix. 5. enfin. d'une grande sobriété mais néanmoins caractérisé par son énergie narrative : de nombreux verbes et peu d'adjectifs. le français. après eux. et une esthétique du désir qui ne peut être assouvi : la dame aimée est une suzeraine. la poésie devient un métier et le poète un écrivain. c'est-à-dire des récits de vies exemplaires de saints et martyrs. la Séquence (ou Cantilène) de sainte Eulalie. le jeu de leurs sonorités. la traduction (ou translatio). pour désigner le genre romanesque. est une éthique de la sexualité sublimée. C'est un récit empreint de merveilleux chrétien. Le sens usuel du terme "roman" demeure toutefois assez longtemps celui de "récit composé en français". en général mariée à un autre. 4. Le premier de ces textes. joyau) met bien en évidence la complexité du plaisir recherché par le troubadour. 262 . même si Chrétien de Troyes substitue à l'expression "mettre en roman" celle de "faire un roman" qui met l'accent sur son activité créatrice. Toutefois. La langue vulgaire est d'abord utilisée pour des textes de nature hagiographique. tandis que l'on continue de trouver en concurrence. mais sont déjà assonancées. La poésie courtoise fonde ainsi une morale profane de la création poétique. La rime n'existe pas ou peu avant les troubadours. du désespoir et de la mort. ambigu en raison d'une étymologie multiple (gaudium. le XIIe siècle est celui de l'invention du genre romanesque en langue française. La légende de saint Joseph d'Arimathie survit ainsi dans la légende du Graal qui transcende l'aventure chevaleresque en aventure spirituelle. La chanson toute entière est fondée sur la disposition. C'est par le raffinement formel du poème que le troubadour lutte contre la menace. le mot "conte". la mise en valeur des rimes. Ce court texte de 29 vers est composé de 14 distiques assonancés et d'un vers isolé en -ia qui relie la séquence à un Alleluia dont elle est la glose. ne poursuit absolument pas l'originalité thématique. Plus généralement. qui est en général une adaptation plus ou moins éloignée.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii siècle à la fin du XIe. par définition supérieure et inaccessible. ou amour courtois. une forme qui lui appartiennent en propre. le mot "roman" désigne la langue vulgaire. mais aussi joculus. des surprises qui maintiennent l'attention en éveil et des ellipses qui stimulent l'imagination. La fin'amor. et peut-être jocalis. formes et thèmes des vies de saints préfigurent ceux des chansons de geste. En tout état de cause. qui. Il voit fleurir des romans d'une grande diversité thématique. Le nouveau genre littéraire ainsi créé prend le nom de la langue qu'il utilise. Le concept de joi. un style. joi. c'est-à-dire un créateur. plus que la fin du vers.

Ebles II le "chanteur". qui joua un rôle historique et militaire. Pour vivre de sa plume.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii 6. Jaufré Rudel (milieu XIIe). surnommé "pain perdu". de mots et d'assonances rares. et l'un des plus importants poètes du XIIe siècle. large] recherche une expression simple et naturelle. Leur sujet est souvent l'amour. Les formes du trobar Très vite la poésie des troubadours évolue vers un formalisme conscient et raffiné. dont l'un avec sa notation mélodique. partout où il put aller . l'abondance de figures de langue. il était le fils d'une servante et d'un domestique du château de Ventadour). 1180 . Entre 1180 et 1200. 1200) s'inscrit dans la lignée de la poésie savante de Raimbaut d'Orange. et suivit Aliénor d'Aquitaine à la cour d'Henri II Plantagenêt en Angleterre. de famille noble. On a conservé une quarantaine de ses poésies (dont le célèbre "Er resplan la flors enversa. D'origine assez humble (selon sa vida. et se veut relativement facile et accessible même s'il fait souvent montre d'une grande virtuosité. écrits entre 1130 et 1148. Le trobar leu ou plan [léger. telle la sextine d'Arnaut Daniel. c'est pourquoi on le surnomma Cercamon (cherche-monde)". Il est d'ailleurs présenté par sa vida comme un grand séducteur peu porté dans la vie à considérer ses maîtresses comme des suzeraines inaccessibles. en crée de nouveaux. aux formulations énigmatiques. très codée. La forme essentielle du trobar est la canso (chanson). ainsi que sa très fameuse sextine. Bertran de Born (1140. toutes les deux strophes (coblas doblas). Bernard de Ventadour (2e moitié du XIIe siècle) est l'un des plus célèbres troubadours. C'est un jongleur de Gascogne. C'est le théoricien du trobar clus inauguré par Marcabru. 1280). même et surtout lorsqu'elle est au premier abord d'une grande limpidité. On connaît de lui une cinquantaine de poèmes. Très prolixe. voir hermétique. Peire Cardenal (v. car la courtoisie y voisine avec un réalisme grossier. Il joua d'ailleurs un rôle politique assez important dans l'histoire de son temps. C'est l'auteur le plus représentatif du trobar ric. Elle est composée d'octosyllabes ou de décasyllabes (dans ce cas la césure est en général après la sixième syllabe. d'une ironie âpre.v. Cercamon est l'un des plus anciens troubadours (il écrit vers 1135). Le trobar clus [secret. prince de Blaye. Les troubadours distinguent trois conceptions de l'art poétique.1215) est un gentilhomme limousin. il a laissé huit poèmes nourris de rêveries et de casuistique amoureuse et caractérisés par la répétition obsédante du mot lohn (loin). Son style est marqué par un réalisme cru et violent mais aussi par une discipline sévère et l'utilisation d'un lexique recherché : c'est le premier poète du trobar clus. il fut instruit à l'art poétique par son seigneur. Il s'y élève souvent contre l'hypocrisie de la fin'amor. dans les bras de la princesse dont il avait été amoureux sans la connaître. Son théoricien est Raimbaut d'Orange. 1150-1160 . Il existe également des dispositions beaucoup plus complexes. il doit aller. musicales et sémantiques du poème. Ils aiment également intégrer de nombreuses citations de textes antérieurs.v. fermé] revendique une poésie obscure. langue riche qui renouvelle le sens des mots. Chaque poème doit ainsi posséder une structure métrique et une mélodie propres. contrairement à la césure épique). Sa vida dit 263 qu'"il parcourut le monde entier. Leur poésie est par conséquent assez difficile. Jaufré Rudel ou Bernard de Ventadour en sont des représentants. 7. Les troubadours privilégient la réalisation virtuose de motifs et d'éléments formels. C'est notamment le propos d'Arnaut Daniel. il s'adonne plutôt à la satire. très allusive et très réglementée. La chanson se termine par un envoi (ou tornada) moitié moins long et qui reprend les rimes de la fin de la dernière strophe.v. quand paraît la fleur inverse") qui se caractérisent par une grande maîtrise de la langue et du vers. un sirventès. il compose une oeuvre abondante : après quelques chansons d'amour dans sa jeunesse. enfant trouvé selon sa vida. dont Marcabru aurait été l'élève. en ce crépuscule de la poésie occitane. il compose 16 chansons. Nous avons conservé 42 de ses textes. mourut. et dont chacune est divisée en deux parties par le jeu des rimes. à Tripoli. selon sa vida. organisés d'un nombre variable (souvent 4 ou 5) de strophes ou coblas qui sont les unités métriques. Marcabru (première moitié du XIIe siècle). etc. de protecteur en protecteur. après une formation de clerc. clair. il compose plus 264 . Arnaut Daniel (v. et privilégie les structures formelles très recherchées. duc d'Aquitaine. un savant entrelacement de rimes rares et sonores. Raimbaut d'Orange est un grand seigneur. 18 coblas et divers chants. est un simple jongleur. ou encore varier d'une strophe à l'autre (coblas singulas). parfois obscène. mais aussi la morale et la politique. Enfin le trobar ric [riche] prône la recherche de rimes riches. Chantre de l' "amour de loin". dans 56 sirventès. Quelques troubadours Guillaume IX d'Aquitaine (ou de Poitiers) (1071-1127) est un grand seigneur. Son oeuvre crée le genre courtois mais lui échappe en partie. Les rimes peuvent être identiques dans toutes les strophes (coblas unissonans). Guiraut Riquier (fin XIIIe-1292) est l'un des derniers troubadours et l'un des plus féconds.

Ils sont relayés au début du XVe siècle. Ils adoptent un style plus simple. La très célèbre Chanson de Roland ne nous est conservée que par une dizaine de manuscrits. chez Chrétien de 266 . par exemple. 1178-1181) et Le Conte du Graal (Perceval) (v. Cligès (v. Il en est de même pour la littérature latine. 8. Azalaïs de Porcairagues. Sa grande culture semble indiquer une formation de clerc. elles sont parfois reprises de genres plus anciens.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii de 100 pièces. Le goût a sans doute changé : le style poétique des troubadours commence à paraître ésotérique et distant. mais également des clercs formés par l'église : Hélinant de Froidmont. Les poètes que l'on nomme trouvères (transposition de troubadour) adaptent en langue d'oïl les structures formelles et les motifs de la canso. Il n'en reste pas moins que la translatio lyrique vers le nord s'accompagne d'un renouvellement thématique et formel. et font évoluer la poésie vers un lyrisme non courtois. Le Conte du Graal est inachevé. le Châtelain de Coucy. Le Chevalier de la Charrette (Lancelot) et Le Chevalier au Lion (Yvain) (v. est relativement récente : ignoré à la fin du XIXe. Centre de réflexion intellectuelle et religieuse et centre de production du livre vont de pair au Moyen Âge : ainsi à l'époque carolingienne. roi de Navarre est le plus célébré de son temps. qui écrit au XIIe siècle. au XIIe siècle. et celui non moins capital de la "Librairie" de Charles V dans la diffusion d'une bibliothèque de référence en langue vernaculaire en sont les témoins. 1170). mais. face à un ton plus personnel chez les trouvères. de Fleury-sur Loire (actuel saint Benoît) ou de SaintMartin-de Tours. Chrétien de Troyes On ne sait quasiment rien du plus grand romancier français du Moyen Âge. Chrétien de Troyes est l'auteur de cinq romans en vers : Erec et Enide (v. écrites en 621. 1176). d'allure plus populaire. Marie de Ventadour. Au XIIe et XIIIe siècle. Le rôle probable de la Bibliothèque palatine de Charlemagne dans la transmission de textes classiques de l'Antiquité. 1182-1190). la production semble se localiser principalement autour des lieux d'enseignement. comte de Flandres (Perceval lui est dédié). toutefois. au XIVe siècle. Les Etymologies d'Isidore de Séville. par des notaires et secrétaires du roi ou de grand ecclésiastiques. L'amour tient également une large place. découvrant de nouvelles formes poétiques. Objet de pouvoir et de prestige. sociétés littéraires qui organisent des concours de poésie. Ainsi naquirent les premières éditions critiques prémodernes. Clara d'Anduze. Les oeuvres de Chrétien de Troyes sont connues en 30 exemplaires. 9. Bieiris de Romans. autour des puys. Les riches villes du nord de la France deviennent peu à peu des centres littéraires importants. Parmi les 200 noms connus de trouvères on trouve un certain nombre de nobles de haut rang (Jean de Brienne. le livre médiéval a toujours été considéré comme un des attributs de la puissance impériale et royale. Les plus célèbres sont la Comtesse de Die. Les aventures des chevaliers qui sont les héros de ces romans ont bien entendu un sens symbolique : il s'agit de la quête d'une identité. Jean Bodel. tandis que 265 l'on conserve plus de 200 manuscrits du Roman de la Rose de Guillaume de Lorris et de Jean de Meung. C'était le "livre de chevet" des clercs médiévaux. Na Castelloza. L'un des plus connus des trouvères appartient à leur deuxième génération. au XIIIe siècle. appartient ainsi à la confrérie des jongleurs d'Arras. La production du savoir Notre connaissance du savoir médiéval est profondément tributaire des éditions modernes et ne correspond que partiellement à la réalité des livres contenus dans les bibliothèques médiévales. C'est à travers le milieu intellectuel avignonnais que les premiers éléments humanistes font leur apparition en France. Les trobaïritz sont des femmes troubadours. auxquelles on a pu reprocher une certaine facilité. 10. Ces formes ne sont pas totalement inventées par les trouvères. écoles cathédrale de Chartres ou abbaye Saint Victor. Conon de Béthune). Une édition savante est en cours. puis devient moine près de Beauvais. sont conservées en plus de 1000 exemplaires. Cette avancée géographique est un passage de la langue d'oc à la langue d'oïl. mais qui font preuve de beaucoup d'invention (mètres nouveaux. peut-être en raison de la mort de son auteur. de formes transmises par la tradition orale. et sera salué par Dante comme un précurseur. et ne va pas sans quelques transformations. Sa redécouverte. au XIIIe siècle : Thibaut de Champagne. On suppose qu'il a fréquenté les cours de Marie de Champagne (qui lui a imposé le sujet de son Lancelot) puis de Philippe d'Alsace. les abbayes de Corbie. Gace Brulé. a vécu à la cour. Chrétien de Troyes aura de multiples héritiers tout au long du Moyen Âge. Les trouvères À partir du milieu du XIIe siècle le lyrisme courtois s'implante aussi dans le nord de la France. création de nouveaux genres). il n'est édité et traduit qu'après la seconde guerre mondiale. et Université de Paris.

Objet de pouvoir et de prestige. Il en est de même pour la littérature latine. qui est souvent imposé par le commanditaire et la conjointure (la composition). Les Etymologies d'Isidore de Séville. Cluj-Napoca 268 . qui est également celle du roman de cette époque. le sens (la direction. sont conservées en plus de 1000 exemplaires. par des notaires et secrétaires du roi ou de grand ecclésiastiques. on peut parler d'une "oeuvre" : ses romans forment un ensemble cohérent. ainsi qu'un bref récit ovidien. les abbayes de Corbie. Cluj-Napoca Maria Jenica Ciubăncan Universitatea Babeş-Bolyai. au XIIIe siècle. Delphy. écrites en 621. Dans les prologues de ses romans. Une édition savante est en cours. Centre de réflexion intellectuelle et religieuse et centre de production du livre vont de pair au Moyen Âge : ainsi à l'époque carolingienne. Institutul pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. écoles cathédrale de Chartres ou abbaye Saint Victor. au XIIe siècle. le livre médiéval a toujours été considéré comme un des attributs de la puissance impériale et royale. pleine d'humour et de poésie. et celui non moins capital de la "Librairie" de Charles V dans la diffusion d'une bibliothèque de référence en langue vernaculaire en sont les témoins. Delphy. l'orientation générale). tandis que l'on conserve plus de 200 manuscrits du Roman de la Rose de Guillaume de Lorris et de Jean de Meung. Ainsi naquirent les premières éditions critiques prémodernes. avec des constantes et des ruptures. 11. qui donne cohérence et unité. au XIVe siècle. Ils sont 267 relayés au début du XVe siècle. Ils se distinguent par un style et une tonalité propre : une sorte de distance. Facultatea de Litere. fournie par des sources orales ou écrites. La très célèbre Chanson de Roland ne nous est conservée que par une dizaine de manuscrits. Institutul pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. C'était le "livre de chevet" des clercs médiévaux. Le rôle probable de la Bibliothèque palatine de Charlemagne dans la transmission de textes classiques de l'Antiquité. ne se réalise pleinement que dans le mariage. Carmen Jiga Universitatea Babeş-Bolyai. la production semble se localiser principalement autour des lieux d'enseignement. Facultatea de Litere. secţia Româno-Engleză Colaborator. Au XIIe et XIIIe siècle. Philomena. Elle s'articule autour de trois notions : la matière (le sujet). Pour la première fois avec Chrétien de Troyes.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Troyes. et Université de Paris. C'est à travers le milieu intellectuel avignonnais que les premiers éléments humanistes font leur apparition en France. secţia Româno-Engleză Colaborator. Il a également écrit deux chansons d'amour qui sont les plus anciennes connues en langue d'oïl. Les oeuvres de Chrétien de Troyes sont connues en 30 exemplaires. le romancier expose de façon claire les grands principes de sa poétique. La production du savoir Notre connaissance du savoir médiéval est profondément tributaire des éditions modernes et ne correspond que partiellement à la réalité des livres contenus dans les bibliothèques médiévales. et fait du roman une oeuvre d'art. de Fleury-sur Loire (actuel saint Benoît) ou de SaintMartin-de Tours.

CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii ASPECTE GENERALE PRIVIND ASTROGRAMA LUI MOZART Fiecare poartă în sine o opinie despre sine şi despre îndatoririle vieţii. Alfred Adler W. ridicându-se din nivelele obscure ale socialului. care au un succes deosebit sunt recunoscute prin faptul că au planetele transpersonale importante în astrogramele lor. A. care au priză la public. în Salzburg. Aceasta deoarece planetele transpersonale 269 270 . Mozart s-a născut pe 27 ianuarie 1756. Dar astăzi. la ora 20:00. fără ca el să îşi dea seama de ele. fapt care ne oferă un mare avantaj pentru a cerceta şi verifica diferite ipoteze de interpretare astrologică. Carl Gustav Jung După ce ne dăm seama că a fost Mozart un geniu? Persoanele care au un impact deosebit la nivel social. Filistinul cultural credea până de curând că astrologia a fost înlăturată de mult şi că era ceva de care se putea râde fără riscuri. O linie de viaţă şi o lege de mişcare care îl domină fără ca el să înţeleagă. Cunoaştem ora de naştere dintr-o scrisoare a tatălui. ea bate la uşile universităţilor din care a fost exilată acum trei sute de ani.

or Mozart a demisionat din funcţia de muzician al parohiei la care era angajat fiindcă episcopul în subordinea căruia era nu-i permitea să fie liber şi nu-i aprecia deloc compoziţiile. căci Descendentul e în conjuncţie cu Uranus. în plus. despre care se spune că e schimbător ca şi fazele Lunii. doi ani i-a mers bine. chiar dacă nu se descurca financiar. Constatza Weber. care se vede din Uranus în conjuncţie cu Nodul Sud în Zodia Peştilor.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii reprezintă inconştientul colectiv. Deci s-ar putea să fi fost o situaţie mai complexă decât ceea ce ştim din biografii. Cluj-Napoca 142 Luăm ca model planetar Locomotiva. pe atât de tragic i-a fost destinul. copiator de note. casa fraţilor. fastul. Iar când se întoarce după câţiva ani. Într-adevăr. dezamăgirii. După ce s-a căsatorit. Că a avut o carieră oscilantă. pentru ei fiind unul dintre modurile de a se detaşa de realitate. în Zodia Vărsătorului. fapt care prevesteşte dificultăţi financiare în a doua parte a vieţii. apoi a refuzat un bun salariu în Franţa fiindcă nu-i plăcea snobismul de acolo şi nevoia de a face tot timpul plecăciuni. fapt care defavorizează spiritul prea independent şi libertin al Vărsătorului. spiritul delăsător şi autocompătimirea date de aspectarea negativă a lui Neptun. Nodul Sud în Casa VI l-a făcut să muncească până la epuizare. Centrul Artemis. Fiinţă veselă şi dornică de viaţă. Mozart are Uranus în conjuncţie cu descendentul şi Pluton în conjuncţie cu Luna. Aceasta se vede din aglomeraţia de patru planete în Casa V. 271 272 . planeta prietenilor. care este o planetă importantă în astrogramă. răbdătoare şi înţelegătoare. Cercetător ştiinţific. de a spori visarea ori de a se contopi cu întreg universul. să fie prea visător. Astfel. dar alături de Pluton e Luna. o zodie caracterizată prin originalitate şi nonconformism. dar când a început să fie din ce în ce mai original. lucru care poate fi ghicit din cuadratura lui Pluton din Casa IV cu Casa VII142. care este casa tatălui. Dar Mozart trebuie să renunţe pentru moment în faţa opoziţiei încăpăţânate a tatălui său. dar şi din conjuncţia lui Uranus cu Nodul Sud – şi prea melancolică. Pe cât de măreaţă a fost opera lui Mozart. Mozart moare în singurătate. Că a făcut carieră nu e de mirare fiindcă planeta incisivă141 e in Casa X. nu a mai putut constitui un sprijin pentru soţul ei atunci când viaţa s-a transformat într-o adevărată tragedie. Nodul Sud în Zodia Peştilor l-a făcut să aibă puţină tangenţă cu realitatea. casa banilor. Căsătoria nu este bine aspectată în astrogramă. Însă marea realzare a lui Mozart a fost că s-a ridicat deasupra vremelniciei acestei vieţi prin muzică. 143 Aceasta se vede din conjuncţia lui Uranus. tipic pentru un Peşte. se îndrăgosteşte de fiica unui muzicant sărac. societatea. Doar că această casă continuă spre Zodia Scorpionului. unul din guvernatorii Casei X. ceea ce vrea să spună că există perioade în care are foarte mare priză la public şi perioade în care e ignorat. este în Zodia Peştilor. despre care am vorbit mai sus. A fost un stălucit artist. pe 24 august 1782 în ciuda opoziţiilor tatălui acestuia. Aceasta se întâmplă deoarece Neptun este planetă mai lentă decât planetele cu care face aspectul negativ. fapt care l-a lăsat fără slujbă. Pluton guvernează Casa III. prea idealist şi deci să fie incapabil să se descurce în viaţa curentă. Până la urmă se va căsători cu sora primei sale iubiri. el însuşi fiind bolnav iar aceasta nu se mai întoarce chiar dacă între timp îşi mai revenise. În concluzie exercită o mare atracţie. Muzica lui a fost prea îndrăzneaţă pentru specialiştii contemporani – fapt care se vede din opoziţia lui Neptun cu planetele din Zodia Vărsătorului. iar importanţa lor în astrogramă face ca acele persoane să poată exprima conştient tot ceea ce celelalte persoane nu pot decât intui sau presimţi. lucruri de care acesta avea oroare. Întâi a avut probleme cu „şeful” lui (Lilith în conjuncţie cu MC). nu a mai fost atât de apreciat pentru a putea supravieţui financiar. care primeşte doar aspecte pozitive. ca a inceput de copil. 141 La început a dus-o bine din punct de vedere financiar. i-ar fi fost mai recomandabil sa accepte Casa XI. Acesta e doar începutul. şi aceasta poate fi dedus din faptul că planeta se găseşte în Zodia Racului. Uranus. care e plin de compasiune. aristocraţia. Alin Claudiu Pop Logician. Casa IV în care se află Pluton e casa mamei. Avea în continuare popularitate. dar de pe urma successului se îmbogăţeau mai degrabă editorii şi directorii de trupe de opere. În privinţa faptului că a fost artist nu trebuie să uităm faptul că Uranus. înţelegere şi care simte mereu nevoia să se sacrifice – dar în care găseşte un puternic talent muzical. În plus. de ce nu a reuşit să se descurce? E lipsa simţului realităţii. Soţia s-a dus sa-i caute mormântul după 17 ani. iar Peştii adoră muzica. Deci. Nici măcar prietenii lui nu erau aproape. Nodul Sud în conjuncţie cu Descendentul din Peşti arată deziluzii. Nodul Sud nu ar fi fost atât de nefast dacă nu ar fi fost în conjuncţie cu o planetă importantă a astrogramei. planeta geniilor. pentru că pe vremea aceea nu erau legiferate drepturile de autor iar artiştii îşi câştigau existenţa pe baza faptului că trăiau pe lângă curte. Ne e greu să ne închipuim ce a simţit în acele momente. Însă există o opoziţie cu Neptun pe Casa V. Aşa se întâmplă că soţia lui este plecată la Baden pentru a se trata. cu Nodul Sud în Peşti. că s-a ridicat deasupra durerii acestei vieţi prin creaţie. în care nu se află nici o planetă şi al cărei guvernator este în cuadratură cu Uranus şi cu Nodurile Lunare. nu o mai găseşte liberă. dar acesta fusese dus la cimitirul săracilor şi deci nu l-a mai găsit. planeta incisivă din Casa X este izolată. aceasta e tipic tot pentru Rac. şi Leul. De ce nu a făcut nimic în faţa vicisitudinilor vieţii. casa artei. fiind plecaţi în străinătate pentru a-şi găsi norocul143. şi aceasta datorită lui Jupiter în Casa II.

Paris.CENTRUL ARTEMIS BIBLIOGRAFIE Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii 1. 1989. éd. 2. éd. Bouquins . Au temps des troubadours. Paris. Paris 1981. Arthaud. Le Seuil. altele ocolesc. Michelet. 3. Duhamel-Amado. până la Capăt. 2005 . (Jacques) . ca şi în lumea naturii. coll. Henri-Irénée Marrou. toate Drumurile. Ezra Pound. Les Troubadours. în cele din urmă ajung la Destinaţie. G. Sur les pas des troubadours en pays d'Oc. La civilisation de l'occident médiéval. altele se întorc şi o iau de la capăt. Hachette. Le Moyen Age. Paris. Cl. 1971 . 4. Azir 273 274 . În Spaţiul Vieţii nu există Drumuri drepte. Însă. Le Goff. éd. Brunel-Lobrichon. Unele şerpuiesc. 5. « La Vie quotidienne ». 1997. Mai trebuie doar Călătorul să le parcurgă. du Rocher.

P.71 276 .144 Licenţa în filosofie o va susţine în faţa unei comisii formate din C. au avut o largă difuziune în filosofia românească corespunzătoare perioadei interbelice. A scris. de propria sa desăvârşire. p. Editura Gramar. considerat. a fi întemeietorul substanţialismului în filosofia românească. Bucureşti. a cunoscut viaţa de prizonierat şi cu toate acestea. ambele fiind notate cu bilă albă. Vasile Dem. ani în care l-a cunoscut pe Camil Petrescu: „…ne întâlneam uneori la cursurile şi seminariile lui Motru. 3-4. după cum însuşi Camil Petrescu mărturisea. publicist. Zamfirescu afirmă despre acesta că el nu s-a mulţumit. obţinând astfel titlul de magna cum laude. în această perioadă. în următoarele etape: până la vârsta de 25 de ani va scrie versuri. Studiul filosofiei l-a început în timpul liceului. să surprindă complementaritatea filosofului cu scriitorul. ci a încercat s-o dezvolte într-o direcţie nouă. conform concepţiei sale. valoarea şi funcţiunea lor şi O indicare sumară a originii filosofiei lui Kant. caducitatea lor şi de asemenea. se apropie de fiinţa sa proprie. sau după caz. romancier. Camil Petrescu este încă ignorat de către unii istorici ai filosofiei. Edmund Husserl. pe cât ne-a stat în putinţă. În 1933. Vianu luase în seamă aplicarea fenomenologiei în estetică în Autonomizarea artei. cel care i-a elaborat amănunţit conceptele şi metoda specifică. o încadrare în contextul naţional şi european. Camil Petrescu este cel care a mers cel mai departe pe linia asimilării ideilor husserliene. iar Mihail Dragomirescu literatură română. Refuzul său viza. de la care mărturisea a fi deprins „toată bruma de spirit critic şi exerciţiul logic (…) extrema prudenţă în faţa geniului genial. După citirea 144 Petrescu. Rădulescu-Pogoreanu estetică şi etică. I. Husserl. 2002. Introducere Fenomenologia. tot în această revistă. versuri. Negulescu şi I. pentru că aceasta este vremea iluziilor şi a versurilor. de către unii. P. luptase ca voluntar pe front. Perioada studenţiei şi mediul universitar se pot reconstitui. ale lui Negulescu. N. Negulescu îl evoca în cursul său. A fost rănit. Rădulescu-Motru i-a predat logică.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii DEZVOLTĂRI FENOMENOLOGICE ÎN OPERA LUI CAMIL PETRESCU În momentul în care omul percepe esenţialul din Fiinţa Lumii. interviu publicat în Vremea. o carieră universitară spre care cu greu s-ar fi putut îndrepta tânărul care militase pentru intrarea României în război şi care.P. să realizeze o lectură din perspectivă contemporană a soluţiilor propuse de filosof. 1923-1924). în filosofia românească. Curentele realiste în filosofia mai nouă (nr. în Revista de filosofie. întrucât acesta cere experienţă şi o anume vibraţie nervoasă. dat dispărut. articole şi o piesă de teatru. de fapt. ele constituind. pentru ca licenţa să o ia abia în 1919. iar la Facultatea de Litere şi Filosofie s-a înscris în anul 1913. Printre aceştia se numără şi Camil Petrescu. Dramaturg. un studiu întins consacrat filosofiei lui E. chiar dacă nu în ortodoxie doctrinară. Acesta a fost. a continuat să studieze şi să scrie. Constantin Noica recenza Meditaţiile carteziene. În studiul introductiv la Doctrina substanţei. Iosif Brucăr scrie şi el despre Husserl în Filosofi şi sisteme. asemenea lui I. Dintre aceştia a fost marcat în chip deosebit de P. urmând ca după 40 de ani să se ocupe exclusiv de filosofie. Brucăr sau T. Camil Petrescu şi-a mărturisit programul organizat. Teze şi antiteze. Ca şi profesori i-a avut pe P. la terminarea facultăţii. Camil. doar o introducere. precizând faptul că acestea nu reprezintă întreaga fenomenologie. hotărârea examenului permanent. precum şi despre audierea unui curs de matematici superioare. Vianu. Astfel. mai mult. cu scopul de a sublinia actualitatea. Negulescu pentru istoria filosofiei şi enciclopedia filosofiei. cât mai ales să prezinte sintetic linia directoare a gândirii sale. De asemenea. de fapt. grija unei lucidităţi continue”. Problema epistemologică. Rădulescu-Pogoreanu cu lucrările: Figurile silogistice. 275 În interviul pe care Vasile Netea i-l lua în 14 februarie 1943. roman din care aflăm despre orientarea şi diversitatea lecturilor sale filosofice. după întoarcerea din prizonierat. între 25 şi 35 de ani va scrie teatru. P. P. următorii cinci ani îi va rezerva romanelor. cu o atitudine filosofică înaltă. preocuparea pentru punctul vulnerabil. În ceea ce priveşte prezenta lucrare. Tot în Revista de filosofie publicase şi Ştefan Kiett un studiu dedicat cercetării fenomenologiei husserliene. În Despărţirea de Camil. poet. Bagdasar publicase în anul 1928. aproape matematic. P. Negulescu de a urma o carieră în filosofie. căci acestea cer pe lângă o mai bogată experienţă şi o anume maturitate expresivă. ea îşi propune mai puţin să emită judecăţi de valoare cu privire la calitatea de filosof a lui Camil Petrescu. la fel ca şi examenele orale. C. chiar şi după publicarea tratatului său despre substanţă. în toţi aceşti ani. în anul 1931. Tudor Vianu ne oferă o imagine a anilor din perioada studenţiei. doar să aplice metoda fenomenologică. răspunsul tânărului Camil Petrescu la propunerea profesorului său P. Rădulescu-Motru. însă fenomenologic gândesc foarte puţini. împreună cu adevăratul ei întemeietor. Negulescu. din romanul Ultima noapte de dragoste. Acesta din urmă observase pe auditoriul lui din primele bănci. întâia noapte de război. Abraham Maslow 1. P.

cu privirea în jos ca şi cum ar căuta ceva pierdut. Rădulescu-Pogoreanu. cu „conştiinţa înmărmurită”. În Note zilnice. să asiste la distrugerea materialului cules cu grijă timp îndelungat şi a manuscriselor împrăştiate de bombardamente: „Aş vrea să însemn aici însă climatul ucigător de vitreg în care s-a desfăşurat această activitate. incendiat de febre. acestea fiind două dintre atributele care nu-l ajută în elaborarea sistemului său filosofic. scrise între 1917 şi 1926: Jocul ielelor. Act veneţian. Despre noocraţia necesară.un scrib grafoman şi grandoman” (notă din 9 iunie 1937). plin de talent dar şi de fatuitate. trebuie să profiţi ca să-l studiezi”146. Interesantă este şi descrierea făcută de E. să se oprească din cursa lui frenetică. p. Totodată. Tânăr student. Domnul Camil Petrescu avea totdeauna o părere neaşteptată. de departe. În acest sens. studiile de filosofie. condiţiile bestiale care mi s-au impus. P. Memorii. Tudor. 1961. la acestea adăugându-se 148 Lovinescu. atunci când fatalitatea face să te întâlneşti cu el.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii fiecărei lucrări seminariale. Negulescu întreba:‹‹ Ce părere are domnul Camil Petrescu ?››. Tot în această perioadă publică în Sburătorul lui Eugen Lovinescu câteva 145 146 Vianu. timp în care îşi va îmbogăţi lecturile şi treptat. Jurnal. Camil Petrescu şi-a început cariera la Timişoara. om de teatru. avea obiceiul să redacteze numeroase fişe de observaţie şi aduna o mulţime de documente. Camil Petrescu aminteşte de mai multe atacuri la adresa lui. Într-o notă preliminară la Doctrina substanţei. cu podul palmei aprins. Camil. Doctrina substanţei. Meticulos. debitată cu precipitarea minţii lui rapide”145. pe care îl numeşte într-un mod mai personal. versurile. Astfel. P. Revine la Bucureşti. întrucât el nu şi-a dorit niciodată să fie nici senin şi nici imperturbabil. Replica violentă a lui Camil Petrescu constă în ruperea relaţiilor cu mentorul cenaclului Sburătorul şi în articolul Eugen Lovinescu subt zodia seninătăţii imperturbabile. 1988. publicist. eseist. Războiul şi experienţa lui dramatică. îşi va formula propria sa viziune filosofică. toată viaţa lui a visat la o cameră de lucru. De asemenea. pe lângă filosofia implicită pe care o găsim în piesele sale de teatru. Camil Petrescu relatează despre condiţiile deosebite. Editura Gramar.204 277 278 . În 1938 publică Husserl. ca profesor şi ziarist. va trece mai bine de un deceniu şi jumătate. publicat în Caietele Cetăţii Literare în anul 1933. p. Până la doctorat.39 Petrescu. filosoful s-a văzut obligat să-şi întrerupă comunicaţiile ştiinţifice. în faţa unei comisii formate din P. concretizate într-o operă uriaşă. li se adaugă cele iscate de război. Note zilnice. Domnul Cămilă metafizician cu telefon: despre Napoleonul metafizicei. Primatul spiritului. pururi grăbit. Bucureşti. Suflete tari. mereu contestat şi contestatar. lucrarea fără de care nu ar fi putut suporta teribila criză. Bucureşti. romanele. mai scrie eseurile grupate ulterior în volumul Teze şi antiteze: Noua structură şi opera lui Marcel Proust. Rădulescu-Motru. pamflet ce a fost publicat în Credinţa şi intitulat: „ Ţintar. Întreaga sa operă. Dificultăţilor inerente domeniului ştiinţific. o introducere în filosofia fenomenologică. Camil. Bucureşti. unde viaţa i se împleteşte cu profesia de cronicar dramatic. Negulescu. de fapt. urmând ca în 1940 să dea o formă definitivă Filosofiei substanţei. obţinut în anul 1937 cu teza a Modalitatea estetică teatrului. Suflet naţional. care să-i faciliteze cercetarea de arhivă şi de bibliotecă. Caracostea şi prezidată de C.51 versuri scrise în timpul războiului. Mioara. iritat. Totuşi. dintre care cel mai violent este. Analiză descriptivă a termenului. întâia noapte de război (1930) şi Patul lui Procust (1933). Editura ştiinţifică şi enciclopedică. născut de Spiritul şi Materia şi cu Husserl naş de botez. 1998. El încheie astfel portretul filosofului. trăise prins în vâltoare evenimentelor. în 1937 îşi susţine teza de doctorat. lucrare pe care i se acordă menţiunea magna cum laude. De aceea. Editura pentru literatură. ce aveau să i se fixeze în memorie pentru tot restul vieţii sale. Danton. motivul pentru care activitatea sa ştiinţifică a fost cu totul intermitentă. Camil: „…Şi ar fi timpul ca omuleţul acesta pripit. Negulescu. Perioada dintre cele două mari războaie marchează două decenii de creaţie. Bucureşti. în care Camil Petrescu îi reproşează lui Lovinescu tocmai „seninătatea imperturbabilă”. piesele de teatru. I. Modalitatea estetică a teatrului. reflectă întrucâtva promisiunea făcută profesorului său P. lau îndepărtat pentru o vreme de filosofie: „Mi-am spus că războiul este o experienţă apogetică şi că. pamfletul semnat de „Erasm” (pseudonimul folosit de Petru Manoliu). la care lucra însă din 1931. Încercare fenomenologică despre conştiinţa românească. filosofie explicită făcuse încă mai de mult. credinţa lui fiind aceea că partea publicată în volume reprezintă doar un mic fragment. pentru a se regăsi pe sine şi liniştea fără de care nimeni nu se poate desăvârşi”148. consemnase întâmplări şi imagini. Modalitatea persoanei…dar condiţia intelectului. D. foarte originală. Poate că acesta constituie. Editura Minerva. în care a fost nevoit să-şi desfăşoare munca de cercetare. Astfel. el subliniază dificultatea alcătuirii unei bibliografii a scriitorului. dificultăţile neverosimile pe care le-am întâmpinat”147. p. Lovinescu în Memorii. Eugen. urmând ca abia apoi să sistematizeze întregul material în vederea realizării studiului propus. A doua mare conflagraţie îl va obliga la redactarea precipitată a ceea ce se va numi Doctrina substanţei. 2003 147 Petrescu. Tudor Vianu se întreba în Jurnal dacă se va ajunge vreodată la publicarea operelor complete ale lui Camil Petrescu. hărţăgos. Mitică Popescu şi în cele două romane care au contribuit decisiv la consolidarea notorietăţii sale: Ultima noapte de dragoste.

Aceste două curente dispută cu succes lunga predominare a criticismului. E. pe marginea lecturilor din Husserl. notele de subsol conţin însă. Jurnal. acesta din urmă rămas neterminat. Dar nu e la bază nici absolutul psihologic (B). în perioada anterioară. Propriul său comentariu. de Teatru. 39 279 280 . publică în trei volume ediţia. Iar aşezarea eului în centrul existenţei constituie. După cum scrisese filosofie şi în perioada rezervată activităţii literare practice. În anul 1940 încheie prima redactare a Doctrinei substanţei. aflăm că atenţia îi este acaparată de înfruntarea din arena filosofiei dintre bergsonism şi fenomenologism. terenul comun dintre 150 151 Idem. termenii de „substanţialism”. „concret” şi „autenticitate”. nefinalizate însă ca lucrări separate. în opinia lui Camil Petrescu. în planul său mai intrau o lucrare dedicată gândirii concrete şi gândirii dialectice precum şi o lucrare de antrenament filosofic. cu o creştere a ponderii celor din urmă. prin dibuirea unor termeni adecvaţi şi a unor structuri originale. p. 1961.1936 să discute pe larg despre fenomenologie. 78 Vianu. nici absolutul evidenţei fenomenologice (H). Simion Stoilov. pe când poezia îşi scoate seva din inconştient. Din Studiul introductiv a lui Vasile Dem. la acesta adăugându-se două studii de teatru Modalitatea estetică a teatrului şi Modalitatea artistică a teatrului. „necanonică”. Camil Petrescu afirmă apariţia lui Marcel Proust. iar atenţia. Din Note zilnice aflăm că este obsedat de redactarea a trei cărţi de doctrină. ca pe o consecinţă a intuiţionismului bergsonian şi a fenomenologiei lui Husserl. cu un spirit critic şi analitic incontestabil” 149. piesa Bălcescu (1948) precum şi trilogia Un om între oameni (1953-1957). p. O introducere în filosofia fenomenologică”. apoi Filosofia substanţei sau Ştiinţa substanţei. când versurilor şi dramelor le-a adăugat o prodigioasă activitate ziaristică. va scrie poezie. iar în anul 1929 îşi exprimă dorinţa de a intra în posesia unei cărţi a lui Husserl. studiu în care Camil Petrescu precizează între altele şi punctele în care se diferenţiază de creatorul fenomenologiei. în cercetarea diverselor manifestări din domeniul artei şi al culturii. mai mult sau mai puţin completă. Pornind de la ideea că sistemele filosofice au dat totdeauna coloratura lor literaturii. socotită definitivă. Camil. toate rămase la stadiul de notaţii. după citirea unui studiu din Revista de filosofie. precizează Camil Petrescu. încercare la care va lucra în paralel cu completările la varianta dintâi. în special. Estetica şi Sociologia. această vastă lucrarea filosofică pe care o va numi-o iniţial Substanţialismul. îl va expune în articolul „Husserl. Următorul deceniu îl va consacra studiilor de estetică şi de filosofie. Ce ar fi totuşi de reţinut din această indicare sumară a operelor lui Camil Petrescu? În Memorii. de criticism. Editura pentru literatură. Camil Petrescu şi-a explicat propriile sale piese de teatru în Falsul tratat pentru uzul autorilor dramatici. Astfel. Lucrul este cu putinţă. întrucât calitatea lui esenţială e preciziunea şi luciditatea.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii câteva Delimitări critice şi studii despre o sistematică a teatrului. prezintă opţiunea lui Camil Petrescu pentru interpretarea subtilă. teatru.201 Petrescu. certifică faptul că ele răspund într-o bună măsură. noilor cerinţe a spiritelor moderne: „Stau faţă-n faţă umanitatea vieţii. aplicare integrală a metodei substanţialiste. Note zilnice. care pierde din teren. Bucureşti. Cele două studii. urmând ca între anii 1933. Camil Petrescu va începe o nouă etapă a redactării sub titlul Substanţa descrisă din nou în vederea calculului substanţial matematic. În urma acestor studii de matematici superioare. Bergsonism-Husserlism. Astfel. în care nu urmărea însă. intitulate Etica. în sensul de „totalitatea ştiinţei despre lume”. 149 Dintr-o notă nedatată din însemnările sale zilnice. Este bine cunoscută expresia lui Camil Petrescu: „Am de gând să scriu o dramă şi un sistem filosofic!”151. De asemenea. Dacă volumul Teze şi antiteze reprezintă o selecţie de articole. a concretului şi absolutul autonom al gândirii. comentarii şi completări din perspectiva fenomenologiei. Înţelegem numaidecât ca ambele teorii marchează o ruptură. chiar dacă într-o manieră proprie. Eugen Angelescu şi alţii. însă dezvoltările sunt husserliene. apărut pentru întâia oară în volumul al treilea din Istoria filosofiei moderne. care au fost reunite de Florica Ichim în Comentarii şi delimitări în teatru. ci absolutul cognitiv al voinţei”150. Tudor. Zamfirescu aflăm că filosoful luase parte la întâlnirile grupului Ştiinţă şi cunoaştere. Lovinescu afirmă despre el că ar fi „…mai mult dramaturg decât poet. prin faptul comun ambilor filosofi de a pune accentul tocmai pe această privire în noi înşine. pornită din înţelegerea textului şi pentru metoda fenomenologică. p. Dacă. roma şi în vârsta filosofiei. Camil Petrescu încearcă să se distingă prin formulări proprii. pe intuiţie. Pentru aceasta. unele mai vechi şi altele mai noi. sau chiar entuziasmul cu care au fost primite. tot aşa. grup aflat sub conducerea profesorului Anton Dumitriu şi din care făceau parte şi Grigore Moisil. Mărturiile lui Camil Petrescu fixează revelaţia fenomenologiei în anul 1928. el îşi fixează punctul de plecare în filosofia intuiţionstă a lui Bergson. mai aflăm despre intenţia de a scrie o lucrare de psihologie. a cărui influenţă s-a dovedit a fi capitală pentru elaborarea sistemului său de gândire. în anii următori complectează lista romanelor cu ciclul de versuri Transcendentalia (1931) . ci doar expunerea cunoştinţelor sale din acest domeniu. un rol esenţial în elaborarea sistemului său de gândire îl vor avea. cu toată stăruinţa depusă de şcoala neokantiană.

Lucrarea reprezintă schiţa unui adevărat sistem filosofic. În studiul Noua structură şi opera lui Marcel Proust. Doctrina substanţei. după cum esenţa roşului nu o dă portocaliul. Editorii au anexat celui de-al doilea volum un şir de materiale care completează capitolele textului de bază şi amplul său studiu Husserl. Camil. Întâlnim în cazul lui Camil Petrescu o totală respingere a idealismelor şi raţionalismelor. după cum el însuşi mărturiseşte într-unul din caietele sale de însemnări zilnice. sau după cum afirmă Vasile Dem. ci în modul de a-l construi. cel puţin la o primă vedere. impune nu numai regândirea întregii creaţii literare a lui Camil Petrescu. Imaginea de ansamblu asupra lucrării fundamentale de filosofie a lui Camil Petrescu. studiu cu care începe volumul Teze şi antiteze şi despre care s-a afirmat adesea că reprezintă „poate cel mai original studiu din câte au apărut până azi asupra lui Marcel Proust”152. substanţialismul ne va oferi concretul ca atare. în concret însă. Etica. A. 1988. p. Bucureşti. Încercarea lui Camil Petrescu de a elabora un termenul de „quidditate” este introdus în limbajul filosofic prin traducerile latine ale operelor lui Aristotel cu scopul de a desemna acele atribute ale unui lucru care fac ca el să fie ceea ce este. Teoria valorilor. nr. Zamfirescu. Ortologia II. Particularitatea filosofiei sale constă. „faptul dacă. Camil Petrescu afirmă. mai mult. pentru a fi considerată sistematică nu implică neapărat completitudinea. iar structura stejarului nu e dată istoric de ghindă. Ortogeneza şi structura istoriei. Condiţia concretului este prezenţa. ci şi acuzele sale îndreptate împotriva filosofiilor raţionaliste clasice. de altfel şi singura de care dispunem până în prezent. încercând să-i dea un sens din perspectiva substanţei. 93 281 282 . Editura ştiinţifică şi enciclopedică. nu numai o anumită asimetrie a construcţiei ar putea crea impresia de nesistematicitate. ci reintegrată concretului. 2. este structurată pe două volume. Noocraţia. unicitatea marelui prozator francez. şi care este. nu în renunţarea la sistem. din 7 iunie 1936 Petrescu. prin faptul că descrie stările trăite de el. nu se suspendă nimic. care se distinge de existenţă. Astfel. ci în miezul zilei. care numai în parte a fost adus de filosof la o formă cât de cât unitară. Zamfirescu. de a-l edifica. Metoda substanţialistă. Sensul quiddităţii este acela de esenţă. Toţi trei au răsturnat raţionalismul clasic inaugurat de momentul Descartes ca punct fenomenologic şi au avut o influenţă decisivă asupra sistemului camilpetrescian. Teoria cunoaşterii. Ceea ce îşi propune substanţialismul lui Camil Petrescu este surprinderea esenţei în plenitudinea existenţei: „Tehnica de cercetare pe care o propunem e metoda orientării structurale a surprinderii ciclurilor istorice în apogeul lor”153. Iar dacă ar fi avut timp şi biblioteci la dispoziţie. Ontologia quiddităţii154 În cazul lui Camil Petrescu. o punere între paranteze. Doctrina substanţei. În prefaţa lucrării. iar condiţia prezenţei trebuie să fie unicitatea istorică şi păstrarea acestui caracter. chiar dacă se întâlnesc zugrăvite şi fapte din trecut. întrucât Camil Petrescu şi-a propus să regândească lumea. iar textul de bază cuprinde opt capitole: Ontologia concretului. ci de copacul dezvoltat. adică o cunoaştere pe care filosoful român o numeşte dialectică şi abstractă. vinovate de faptul că nu pot oferi o cunoaştere temeinică altfel decât în idee. Dacă prin reducţia fenomenologică se operează o suspendare. Camil. ci intenţia şi dorinţa de a cuprinde întreaga realitate. Doctrina substanţei. în Vremea. cu curaj. 155 Vasile Dem. Studiu introductiv la Doctrina substanţei. nu putem surprinde esenţa luminii în amurg. O introducere în filosofia fenomenologică. cercetarea sa ar fi ajuns la 14 –15 volume! Ediţia din 1988 la care ne referim.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii metafizica lui Bergson. asemeni sistemului hegelian. stări sufleteşti prezente.17 154 152 153 Baltazar. „Recenzie la Teze şi antiteze”. Camil Petrescu afirmă că aceasta ar fi trebuit să însumeze cam 8oo de pagini dactilografiate. Potrivit scriitorului-filosof. înnoirile proustiene sunt cântărite din punctul de vedere al filosofiei. retrăite. Marcel Proust este la fel de puţin tradiţional ca şi Husserl şi Bergson. dar şi o resituare a filosofului în contextul gândirii româneşti interbelice. ceea ce ar reprezenta numai un sfert din cât a prevăzut iniţial. ci se constituie pe măsură ce este formulat. pe care îl deosebeşte net de scriitorii ce aparţin celorlalte şcoli de până la el. Esenţa surprinsă în intuiţie nu trebuie transcendentalizată. Sistemul său nu preexistă formulării. fenomenologia lui Husserl şi opera lui Marcel Proust. cu acesta din urmă asemănându-se. acestea nefiind decât trăiri subiective actuale. Ortologia I. ci se caută existenţa în întregime. iar diferenţa este exprimată prin definiţii. indică un proiect enorm. O gândire filosofică. Există o singură condiţie: ca tot ceea ce va fi luat în considerare să constituie o prezenţă. p. În concepţia lui Camil Petrescu. dă seama de toate domeniile mari ale realităţii materiale şi spirituale”155. Ontologia concretului şi metoda substanţialistă Dacă intuiţionismul şi fenomenologia s-au constituit într-o permanentă invitaţie la concret.

la fel ca şi pentru Edmund Husserl. care provine din limba greacă156 este creat de către Camil Petrescu şi se referă la identitatea legii. diferă considerabil. Negulescu. De acesta îl apropie nu numai voinţa de sistem. Astfel. În contextul filosofiei româneşti din perioada interbelică. profesorul care l-a influenţat probabil cel mai mult. ştiinţele noologice. al cărui criteriu de validare este conformitatea cu propria-i lege. Titlul folosit curent de Filosofia substanţei i se pare impropriu. teza de doctorat a filosofului. ca fiind chiar violente. cât şi concretul într-o schemă de gândire falsificatoare. o ştiinţă riguroasă. ştiinţele tautonome. din care face parte. deşi. care implică celebra distincţie între „explicare” şi „înţelegere”: pe când natura este explicată. ci doar la un mod specific de a-l identifica cu sine. întrucât filosofia este pentru el. sau cu alte cuvinte. Or. realul scapă logicii de tip clasic. întreaga filosofie raţionalistă este lăsată la o parte. adică o „ştiinţă a substanţei” i se pare mai potrivit. Mircea Florian. aşa încât. scriitorul-filosof se detaşează de filosofia raţionalistă căreia îi reproşează asimilarea neîntemeiată a raţionalului cu logicul. trebuie să analizăm şi drumul parcurs de aceasta. anume”157. Datorită acestei inadecvări la realitate. În ceea ce priveşte ştiinţele spiritului. Într-adevăr despărţirile filosofului român de precursorii săi pot fi catalogate. Înaintea sa au tratat pe larg această problemă şi P. Camil Petrescu va fi marcat. cu atât mai mult cu cât el afirmă despre filosofia substanţei că este. cu organicitatea ei structurală. 54 283 284 . C. p. întrebarea care se impune este aceea dacă o totalitate şi o ştiinţă a totalităţii nu presupun ele oare un sistem? S-a spus adesea despre substanţialismul lui Camil Petrescu că nu debutează decât prin negativităţi.54 Idem. care a repus ontologicul în drepturile sale şi alţii. În epocă se vorbea despre „ghinionul” de a fi scris înaintea lui Camil Petrescu. Doctrina substanţei. Petrescu nu este singurul filosof care acordă un interes aparte ontologicului. Camil Petrescu consideră că filosofia 157 156 „tauto” înseamnă acelaşi. În acest sens. sau ca extindere a logicii la domeniul concretului istoric. în calitate de fenomene. de vreme ce „noocraţia” nu e decât un sistem de etică deghizat. În acest sens. Aceasta. De la bun început. lege 158 Petrescu. iar „nomos”. Aceste declaraţii nu vizează însă legitimitatea filosofiei ca sistem. la filosofiile raţionaliste. cea intuiţionistă este acceptată. filosoful român îi opune gândirea concretă. pentru a putea face faţă unor eventuale acuze de nesistematicitate. acestea ar trebui să fie în întregime realizate în Doctrina substanţei. în ultimă instanţă. acest fapt nu echivalează cu renunţarea la ideea de sistem. prin care înţelege apelul la logică acolo unde nu este cazul. Camil Petrescu intenţionează să-şi expună doctrina într-o manieră strict ştiinţifică. Gândirii de tip tautonom. p. anulează ceea ce o caracterizează în mod esenţial: concretul. Astfel. ci şi dubla vocaţie filosofică şi literară. în ceea ce priveşte filosofia. filosoful afirmă într-unul din caietele sale că dacă el ar fi constituit un caz particular în ceea ce priveşte sistemul şi sistematicitatea. fiecare dintre cei doi este inconfundabil. cum anume se direcţionează şi care sunt orientările filosofice. printre alţii şi Lucian Blaga. căci de o tentaţie a sistemului se poate vorbi şi în cazul lui Camil Petrescu. de operele lui Henri Bergson şi Edmund Husserl şi va arăta preferinţă mai ales pentru problematica ontologică. în acest caz. Această afirmaţie a lui Camil Petrescu a fost interpretată de unii ca fiind o mişcare inteligentă adoptată de acesta. în anumite momente ale expunerii sale. Camil. Atât Kant. totalitatea ştiinţei despre lume ar trebui să înglobeze toate ştiinţele esenţiale ca deja constituite. cu precădere. Termenul de „tautonom” . nu e mai puţin estetică. dacă ne referim la diferenţa stabilită de filosoful german Wilhem Dilthey între ştiinţele naturii şi cele ale spiritului. P. trăite.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii sistem filosofic îl plasează în respectabila familie a „creatorilor” filosofiei româneşti. al cărui scop este adecvarea la realitatea necesară. Totuşi. De aici rezidă şi deosebirile între principiile metodologice ale celor două tipuri de ştiinţe. ştiinţele spiritului şi unele ştiinţe descriptive. deşi ocupă o zonă mai particulară a esteticului. de tipul kantianismului sau hegelianismului. căci ele aparţin de „zona cea mai de sus a istoriei. însă atinsă de substanţialism. cât şi Hegel prin faptul ca „logicizează” realitatea. avantajul este de partea lui Lucian Blaga. el uzitează termenul de logicism. Asemănările sunt deci. atât în plan literar cât mai ales în cel filosofic. căci sursele şi orientările lor. filosofiile raţionaliste au încorsetat atât realitatea. iar Modalitatea estetică a teatrului. doar formale. unde anume am putea plasa substanţialismul? Ştiinţele naturii au ca obiect faptele care pătrund în conştiinţă din afară. substanţa însăşi. În viziunea lui Camil Petrescu. Întrucât ne interesează în această lucrare să cercetăm sensul filosofiei substanţialiste a lui Camil Petrescu. Ştiinţa substanţei ar cuprinde aşadar. în acelaşi timp şi „totalitate a ştiinţei despre lume” şi „ştiinţă a substanţei”158. Filosoful român se referă. „totalitatea ştiinţei despre lume”. sau se poate explica. accentul fiind pus pe ceea ce reprezintă ele în mod real. În plus. care o influenţează. iar ştiinţele spiritului au de-a face cu realităţile interne. Ceea ce vrea Camil Petrescu să demonstreze este faptul că realului îi lipseşte logica. viaţa sufletească trebuie înţeleasă.

De aceea. În legătură cu Doctrina substanţei s-a vorbit de un primat al ontologicului. Este vorba în acest caz de un punct arhimedic ce garantează ulterior soliditatea oricărui sistem filosofic.57 285 286 . intitulat sugestiv. După cum arată şi Ion Ianoşi. iar principiile şi definiţiile care stau la baza expunerii „să fie de o certitudine absolută. În concepţia lui Camil Petrescu. abandonarea a câte unei probleme (eventual cu promisiunea revenirii pentru aprofundare). Camil. Primul capitol. a gnoseologiei şi logicii. cu doar mici lacune de informare. ierarhii de esenţe şi direcţii istorice. Materie şi memorie. În timp ce Constantin Noica vorbeşte de alunecarea în eseism a lucrării. Aceasta în condiţiile în care se consideră că începutul este cunoscut. conferă actualitate Doctrinei substanţei. Scrisă într-un regim al urgenţei. tentative de redobândire a concretului au mai întreprins şi Bergson. însă şi lui i-a lipsit criteriul substanţialităţii. Ion. cum se vrea a fi Doctrina substanţei. concretul este doar prezenţă. alunecări spre aspecte periferice.55 extensiv. căci se vor constata „unele. dar cu o documentare la zi. dar durata a rămas doar o permanentă invitaţie la concret. un minus în planul esenţialităţii. chiar dacă acest lucru este valabil doar în vechea filosofie nesubstanţialistă. substanţialismul pleacă de la experienţa apogetică. discrepanţe între intenţii şi realizări. pornind de la un început. nepotriviri terminologice chiar în interiorul discursului. adică ontologia şi obiectul căruia îi este aplicat. prin construcţii categoriale şi deducţii logice. unul negativ. Doctrina este marcată de obsesia originalităţii. când ciclul atinge maximum de determinare calitativă şi de esenţialitate. Aparatul categorial. ne pune încă de la început în faţa celei mai importante particularităţi a filosofului. partea de independenţă de care dispune o fiinţă vie. indeterminarea nu mai este asociată cu organicul şi poate defini orice sector al existenţei.209 160 Petrescu. o imagine poate fi fără să fie percepută. în speţă. încât restul să vie de la sine. concretul. Camil Petrescu credea că va fi înţeles abia peste 200-500 de ani. apodictice. 159 Ianoşi. unul din cele mai interesante şi bogate în idei din întreaga lucrare. p. p. adică semnificaţii. 161 Idem. delimitându-se de toate celelalte tradiţii. el plasează începutul în zona de indeterminare. Ordinea nu este dată de un început sau altul. sensul zonei de indeterminare este. deoarece ierarhia esenţelor ţine de o ordine pe baza căreia ierarhia însăşi e stabilită: „Sunt esenţe mai necesare decât altele şi gradul necesităţii îl dă ordinea”161. îşi face un merit din chiar contestarea începutului. că intenţia principală a lucrării o constituie readucerea ontologiei în prim-planul filosofiei. O istorie a filosofiei româneşti. sau mai bine zis. a oricărui punct arhimedic. a ceea ce conferă calitatea specifică unui proces sau fenomen. Ontologia concretului. Cluj-Napoca. Camil Petrescu lărgeşte conţinutul prezenţei şi consideră prezenţă nu doar datele imediate ale conştiinţei. pe alocuri ambiguu. fixând axiome. însă îi dă un sens nou. Cu toate acestea. căci ştie că problema începutului este hotărâtoare pentru orice filosofie şi ştiinţă. în Matière et mémoire şi se referă la libertatea de care dispune un om în acţiunea lui. nu poate scăpa. întrucât toate raţionamentele. în cazul lui Camil Petrescu. dar s-a relevat şi preeminenţa metodei substanţiale de cunoaştere. propuneri globale fanteziste de soluţionare a chestiunilor sociale”159. Renunţând la punctul arhimedic. el se întreabă cum e posibil ca în edificarea sistemului său filosofic să pornească metodic. Prioritatea acordată ontologicului. care afirmă în studiul introductiv. 1996. Editura Biblioteca Apostrof. zona de indeterminare este orice moment al evoluţiei unui ciclu. opus momentului apogetic. imprecis. după o lungă perioadă de dominare în gândirea modernă. poate fi prezenţă fără să fie reprezentată. sau căutând puncte de sprijin indiscutabile. La filosoful român. fie el şi deghizat. Camil Petrescu afirmă faptul că toate filosofiile anterioare utilizează puncte arhimedice şi categorii din zona de indeterminare. În acest titlu se îmbină termenii centrali ai filosofiei substanţialiste: punctul de vedere. iar maximum de indeterminare este atins în punctul perigetic.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii raţionalistă tradiţională trebuie lăsată la o parte într-o filosofie a concretului. ci tot ceea ce înregistrează aparatele ştiinţifice moderne. După Bergson. Din prima categorie face parte şi Vasile Dem. Husserl a mers mai departe decât Bergson. el este unic în sine. prin deducţii transcendentale”160. expun pe baza lui ceea ce urmează să fie dat. Zamfirescu. Indeterminarea reprezintă deci. care în lucrarea sa. Camil Petrescu preia conceptul de la filosoful francez. Camil Petrescu este conştient de această dificultate. variate digresiuni. De altfel. Pentru filosoful român. îl foloseşte cu sensul de existenţă. Termenul de „prezenţă” este preluat de la Bergson. Astfel. excesiv de specializat şi complicat este totuşi.Camil Petrescu consideră că acest „raţionalism” expoziv a înregistrat însă prea multe insuccese pentru a mai inspira încrederea pe care a inspirat-o de-a lungul vremii. Ion Ianoşi atrage atenţia asupra lecturii dificile a tratatului. De obsesia unui început orice formă de sistem. mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul său maxim. Mai întâi. Doctrina substanţei. Acest concept apare şi la Henri Bergson. p. singura în care putem distinge esenţe. deloc neglijabile. când filosofia substanţialistă a concretului. numit moment apogetic.

şi e de observat aici similitudinea cu antinomiile kantiene. ceea ce nu înseamnă nici o justificare”165. În aceste condiţii. ea oferindu-ne antinomia începutului sau prima antinomie care priveşte distincţia esenţială dintre cunoscut şi necunoscut: „Ceea ce ne este dat este o totalitate prezentă. În spatele acestui viciu se află postulatul actului. când. sau nu poate alerga după el însuşi. are ca scop contestarea oricărui punct arhimedic. supunând unei cercetări metodice. metoda se dovedeşte nu ajutătoare. de aceea el îl plasează în plină imposibilitate de determinare. Postulatul actului ruinează deci. legată de problema începutului. justificarea este înlocuită prin descriere. ci ca un mod de îngreunare a situaţiei. rămâne şi întrebarea se reformulează astfel: cum începem atunci dacă nu de la un principiu cert şi apodictic ? Răspunsul deloc convingător al lui Camil Petrescu dă dovadă de o oarecare naivitate: „Dar dacă un început arhimedic sau un început efectiv nu e realizabil. Astfel. specifică timpurilor moderne.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Din capul locului. prin intermediul obiectelor care au luat naştere prin aplicarea ei. kantianismul. Camil Petrescu consideră că cea mai bună metodă de a expune o metodă este aceea implicată în postulatul actului şi care ne impune să ne mulţumim să cunoaştem structura metodei. Anton. fără început şi fără sfârşit. Antinomia. pe care el o propune. 1/1984. deoarece poate începe oriunde. fixând axiome sau căutând puncte de sprijin indiscutabile. Modalitatea de existenţă a unei metode filosofice este în funcţie de mai multe întrebări. care nu se poate lipsi de un început anume”162. Cele trei antinomii. care e cea mai bună metodă pentru a cunoaşte?”166. constituie în acelaşi timp şi un motiv de progres şi un motiv de regres pentru gândirea filosofică. nr.199 Dumitriu. spre deosebire de alţi autori să precizăm de la început. Camil Petrescu îşi propune astfel să construiască o filosofie autentică a concretului. adică filosofia carteziană. În prefaţa celui de-al doilea capitol al Doctrinei substanţei. concretul este diferit de discursiv. formulat astfel: 162 „nici un act nu poate fi act pentru el însuşi”164. El susţine că orice metodă cuprinde şi poartă cu sine antinomia. p. p. 64 Idem. Camil Petrescu se întreabă cum să putem începe metodic. Camil Petrescu subliniază necesitatea modificării poziţiei faţă de conceptul însuşi al metodei. acceptând şi consecinţele caracterului acestui început”163. Considerând că din perspectiva filosofiei concretului toate încercările de a găsi o metodă s-au sfârşit printr-un eşec. Aceasta este. 73 166 Petrescu. rupând cu toată tradiţia. ideea de metodă este reconsiderată. Ţinem. fiindcă atunci metoda s-ar justifica prin ea însăşi. pe care Camil Petrescu le reduce la trei: „Cum e cu putinţă cunoaşterea? Care e valoarea cunoaşterii? Şi. Căci. căci o expunere discursivă a începutului este antinomică. Astfel. filosofia substanţialistă a concretului. trebuie să se ţină cont de pretenţiile fenomenologiei.111 165 287 288 . B. pentru Camil Petrescu. filosofiile întemeiate pe cunoaşterea imediată a actelor şi a formelor pure. adică după exemplele folosite de autor: mâna nu se poate cuprinde pe ea însăşi. în Manuscriptum. în subsidiar numai. de altfel şi singura posibilitate prin care antinomia poate fi evitată în conţinutul ei. pe lângă dificultăţile inerente oricărui sistem. p. începutul pentru Camil Petrescu este o iluzie. Limita metodologică a oricărei metode Obsesia fundamentală din Doctrina substanţei este aceea de a depăşi „soluţiile dialectice” şi de a elabora o metodă de gândire care să permită cunoaşterea adecvată a concretului dat. Or. dar expresia este o suită discursivă. însuşi actul cercetării metodice. într-un mod indirect. Anton Dumitriu îi dă dreptate lui Camil Petrescu în ceea ce priveşte existenţa aporiei în problema generală a metodei. Camil. „Reintegrarea esenţelor în concret”. Problema începutului însă. 59 163 Idem. în mod absolut. dacă orice cercetare trebuie să se facă conform unei metode. căci metoda nu se poate cerceta pe sine ca metodă. iar viziunea tradiţională este lovită de postulatul actului şi plasată în zona de indeterminare. Doctrina substanţei. fără să facă trimiteri însă la existenţialism. Această afirmaţie se reduce la a spune că nici un act nu se poate întoarce. conform căruia punctul arhimedic este o eroare de procedeu. p. scriitorul-filosof atrage atenţia asupra posibilităţii de a se confunda analiza esenţelor cu analiza elementelor şi în acest sens. asupra lui însuşi. ne rămâne numai posibilitatea unui început incidental şi nesemnificativ urmând ca ştiinţa să se constituie pe această bază incertă şi să fie totuşi efectivă. În mod absolut. În acest fel. motiv pentru care problema metodei. Dificultatea se transpune într-una tot atât de mare. certifică inexistenţa începutului şi atunci toate sistemele de metafizică devin superflue. devenind utilă prin consecinţele sale. nu-şi poate fi sieşi metodă. p. nu poate fi efectuată în mod real. dar şi intuiţionismul bergsonian. 164 Idem. lucrurile se complică întrucât. Postulatul actului sugerează că nu avem nici o şansă să aflăm ceva. omul nu se poate privi din afară de el. „într-adevăr.

ci reprezintă doar judecăţi analitice. Dar. va mărturisi că nu se poate obţine de-a dreptul esenţa căutată. ajunge. iar această intuiţie este absolută. Spre exemplu. Aceste cunoştinţe certe sunt date în intuiţii substanţializate. Din această cauză. dar ele nu trebuie confundate cu semnificaţiile. în Manuscriptum. dacă se exceptează însăşi cunoaşterea. cunoştinţe certe în afară de cele pe care le aflăm în intuiţie şi-n transferuri de intuiţie. „Introducere la Doctrina substanţei”. aceasta e doar dat esenţial şi atât. pentru acest demers. Abia Husserl reuşeşte să depăşească dificultăţile bergsonismului prin a sa teorie a esenţelor. Constantin. trebuie spus ce anume apare. căci intuiţia nu se poate intui pe sine. un prezent. Această reîntoarcere are ca scop descoperirea esenţei în lucruri. la o pseudosoluţie de tipul „Cogito. Esenţa ar fi ceva în care lucrul însuşi îmi este revelat într-o donaţie originară. e adevărat de o mare complexitate. nu există. ele nu sunt cunoştinţe adevărate. deoarece ambele pierd trecutul. ci desluşirea semnificaţiilor indefinite. Camil Petrescu pledând pentru trăirea intensă şi interpretarea subtilă care necesită înţelegerea textului. este aceea dacă existenţa lor e dată în mod apodictic. este o sistematică iluzorie. Problema care se ridică. Scriitorul-filosof şi-a conceput lucrarea în patru părţi: prima despre descrierea structurală şi clasificativă a spectacolelor. 69 289 290 . Esenţa concretă aparţine substanţialismului. De aici şi afirmaţia filosofului german că trebuie să ne reîntoarcem la lucruri. De aici şi utilizarea termenului de „quidditate”. pe care-l izolează la marginea istoriei şi nu câştigă realitatea decât ca pe un prezent. care e o cunoaştere substanţială a semnificaţiilor”167. acestea reprezentând cunoaşterea însăşi. În aceste condiţii se impune să aflăm semnificaţia esenţei concrete. nu există încă un concept adecvat. a fi cunoştinţe. de către Camil Petrescu. În teza sa de doctorat Modalitatea estetică a teatrului. În substanţialismul său Camil Petrescu operează o distincţie între esenţe. La Bergson intuiţia are puteri nebănuite. Datul ne este oferit într-o intuiţie esenţială.69 Idem. căci „contribuţia esenţelor nu va reprezenta nimic în procesul cunoaşterii concretului. p. Bergson nu va reuşi să modifice realitatea în sensul duratei. Substanţialismul consideră că aceste esenţe nu sunt greu de cunoscut. ci doar să arate faptul că pornirea sistematică de la puncte iniţiale considerate solide. pentru a putea afla cunoştinţe certe. ergo sum!”. Realizările gândirii dialectice nu sunt considerate. 3/1983. şubredă şi că nu constituie o metodă de dorit. însă recunoaşte că nu a găsit un concept valabil formulat care să traducă această esenţă. Întemeietorul fenomenologiei şi-a elaborat sistemul ca pe o consecinţă a nemulţumirii sale pentru faptul că gândirea modernă s-a îndepărtat de realitate. La o astfel de întrebare Camil Petrescu dă un răspuns negativ. în acest moment. căci înainte de a analiza cum anume apare ceva. însă numai în ceea ce priveşte subiectul. În concepţia sa. Pentru filosoful român esenţele sunt certe şi absolute. astfel încât fenomenologia se poate defini ca intuiţie sau viziune a esenţelor. finalitatea este reprezentată de cunoaşterea semnificaţiilor concrete.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Descartes. prin intermediul căreia izbuteşte să construiască o structură a concretului. El a încercat să afle ce este în sinea ei o reprezentaţie dramatică. pe care o socoteşte ca o entitate de la sine înţeleasă. însă aceasta nu are capacitatea de a transforma prezentul în prezenţă. dar esenţa concretă simplă este un dat fără să fie şi o cunoştinţă. Camil Petrescu a reuşit o admirabilă aplicaţie a fenomenologiei. deoarece ele sunt date în mod absolut în intuiţii esenţiale. Ceea ce doreşte filosoful român nu este neapărat o critică a sistemelor anterioare lui. dar în 167 acest caz filosofia suferă o indeterminare datorită postulatului actului. De asemenea. De aceea în 168 Idem. p. Aceleaşi obiecţii le aduce el şi lui Bergson şi lui Husserl. Fenomenologia sa reprezintă „tentativa da a căuta esenţele. de lucruri. Însă toate aceste esenţe se regăsesc într-o sferă ideală şi prin aceasta Husserl s-a îndepărtat de punctul iniţial de pornire şi anume să dea o bază obiectivă concepţiei sale. Camil Petrescu mai ia în considerare şi poziţia lui Kant. despre funcţia conceptului de valoare artistică în teatru. p. Intuiţionismul bergsonian ar putea să reveleze concretul. a doua despre însuşi procesul creaţiei scenice. deşi sunt certe. spune Camil Petrescu. în încercarea de a găsi un punct arhimedic pe care să-şi clădească întregul sistem. Astfel. Ceea ce este într-adevăr dificil de cunoscut începe o dată cu căutarea semnificaţiei esenţelor. prin descrierea sistematică a conceptului de „reprezentaţie dramatică”. Însă la sfârşitul lucrării. caută o regulă în funcţie de care să se ghideze judecata. despre care afirmă că a început prin a combate „entităţile” în genere. căci lipsită de semnificaţie. consideră Descartes. Iar datul ca fapt nu dă esenţa cunoaşterii. însă el ia ca bază pentru construcţia sa raţiunea. 114 169 Noica. Orice metodă. aşadar ce este fiecare întruchipare a lumii în ea însăşi”168. considerate certe şi absolute ca dat şi semnificaţiile acestor esenţe care ne pot oferi cunoştinţele. Camil Petrescu este aşadar „pe deplin conştient de carenţa fenomenologiei şi de alunecare ei în posibilul gol”169. nu colecţionarea de fapte constituie esenţa ştiinţei. urmând ca apoi să propună o tehnică scenică şi să vorbească despre implicaţiile sociale şi culturale ale spectacolului. În această lucrare a urmărit istoric esenţa teatrului.

Momentul apogetic oferă maximum de şanse cunoaşterii umane. Implicit nu sesizează semnificaţiile pentru că esenţele sunt purtătoare de semnificaţii. metoda substanţialistă a lui Camil Petrescu acordă întâietate gândirii concrete. care să ne ofere criterii permanente şi definitive ale adevărului. după Camil Petrescu. atenţia lui Camil Petrescu rămâne focalizată asupra intuiţiei. fireşte cu posibilitatea de a deduce într-o operaţie inversă partea din întreg”171. p. Cu toate acestea şi în volumul Teze şi antiteze. esenţa lui. Camil Petrescu reafirmă apropierea sa de filosofia 291 fenomenologică şi crede că propria sa poziţie este cuprinsă în doi termeni. În aceste condiţii. metafizică este posibilă. pierde concretul. este adevărată şi adecvată şi cum întreaga realitate se desfăşoară într-o istorie. Întrucât intuiţionismul bergsonian este lovit de postulatul actului. ci prin intuiţie. ea fiind autenticul act de ştiinţă prin care esenţa este adecvată în mod semnificativ. Evoluţia lumii şi a cunoaşterii este concepută de către filosoful român în cicluri şi poate fi reprezentată de o curbă cu un moment apogetic. Întrucât singură gândirea concretă bazată pe intuiţia substanţialistă. cu excepţia sa. aduce un început de structură concretului. esenţialitate şi realitate. după capriciile spontane ale conştiinţei. Prin reintegrare filosoful român înţelege „identificarea semnificaţiilor într-o dimensiune a necesităţii. decât răsfrângându-ne în noi înşine. Camil.8 172 Petrecu. Pe urmele lui Bergson şi ale lui Husserl. Doctrina substanţei. Şi această integrarea a esenţei în concret constituie. însă lipsite de semnificaţie. Esenţa metodei substanţialiste. prea adesea contestat. prin faptul că plasează esenţele într-o regiune ideală. pe acesta îl păstrează mai departe. „substanţialismul” şi „autenticitatea”. Caracteristica metodei fenomenologice nu este renunţarea la sistem. nu poate fi acceptată. Camil Petrescu şi-a propus să găsească o metodă filosofică ce nu se îndepărtează de lucruri. ea nu procedează prin inducţie sau prin deducţie. Am putea spune că substanţa foloseşte esenţa ca pe 170 171 Petrescu. ci se menţine în permanentă legătură cu ele. ea fiind de natură psihologică. Filosoful român numeşte substanţialitate ceea ce Husserl numeşte când „die Objectivitat der Gegenstandlichkeiten”. Husserl afirmă că pentru a fi siguri de ceea ce cunoaştem. În locul unor viziuni abstracte. p. iar esenţele sunt prezente noosic. Camil Petrescu consideră că nu putem cunoaşte nimic absolut. anulează prin semnificare esenţa şi îşi redevine concretă. care consacrau în cunoaştere universalitatea şi necesitatea apriorică. o reintegrare. întrucât nu ne oferă decât premisele cunoaşterii. trebuie să facem abstracţie de existenţa lumii exterioare. Avem deci concretul. Lumea este populată de esenţe. ce l-au preocupat vreme îndelungată. În timp ce Bergson crede că cunoaşterea absolută. gândire care se conduce după criteriile adecvării şi ale substanţialităţii. filosoful român acordă mai multă credibilitate fenomenologiei lui Husserl. Camil Petrescu a depus un efort de o adâncă semnificaţie şi anume acela de a întregi cunoaşterea esenţelor cu cea a semnificaţiilor. Prin urmare. fără să aibă un punct fix. să o punem între paranteze. Concretul substanţialist de care vorbeşte Camil Petrescu este tot unul de esenţă. o metodă fundamentată pe reguli fixe. Esenţa pentru a deveni concretă trebuie semnificată. decât întorcând privirea asupra propriului nostru conţinut sufletesc. momentul în care evoluţia unui ciclu a ajuns la maximă maturitate. filosoful român va ajunge la conceptul de substanţă În aceste condiţii se ridică următoarea problemă: este posibilă metoda? Şi dacă da. care prin teoria esenţelor. Reintegrarea esenţelor în concret Pentru elaborarea sistemului său filosofic. de fapt. 133 292 . totul se află situat în zona de indeterminare. ci faptul de a nu porni de la el. Substanţa în actul ei reconstitutiv. Abia semnificaţia marchează începutul ştiinţei şi al geniului uman. Însă şi acesta. Filosoful român crede că istoria nu este un haos de esenţe suprapuse indefinit şi fără nici un criteriu. rezultă că şi cunoaşterea realităţii concrete nu poate avea puncte fixe. substanţializânduse astfel mai profund. căci îl scuteşte de a-l folosi pe acel de „Wesensschau”. Ceea ce-i reproşează Camil Petrescu lui Husserl. Camil.9 Petrescu. Teze şi antiteze. Cu alte cuvinte. p. Camil Petrescu va mai lua în considerare şi experienţa. când „Wesenheit”170. care singură ne poate ajuta să cunoaştem esenţele. constituind astfel numai o verificarea acesteia. Autentic i se pare filosoful român „tot ce e omogen şi solidar structural (chiar când acesta e mai mult decât suma părţilor) pornind de la parte. în ce sens? Mai întâi ce vrea o metodă? Realizând dificultatea situaţiei. după Camil Petrescu. Acest procedeu prin care esenţa este inscripţionată substanţial Camil Petrescu îl numeşte „reintegrarea esenţelor în necesitatea concretului”. semnificaţia esenţei şi substanţa. care merge până la capătul istoriei”172. însă nici aceasta nu are un sens explicativ.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii încercarea lui de a se apropia de esenţă. Iar în ceea ce priveşte termenul de autenticitate. Camil. metoda fenomenologică încearcă să surprindă fenomenele în momentul lor esenţial. C. Instrumentul acestei reducţii fenomenologice (epoché) este tot intuiţia (Wesensschau). ca şi la Husserl. termeni ce fac efectiv parte din structura sistematizării pe care şi-a propuso. este faptul că nu poate explica ordinea istorică. când „Idealitat”. integrată şi adecvată.

trei imperative şi anume: imperativul semnificaţiei. 174 175 Idem. Valorizarea negativă a termenului nu are în vedere atât o logică a aparenţelor. căci o teorie ştiinţifică nu poate fi valabilă doar dacă oferă satisfacţie. Fundamentul metodei substanţialiste îl găsim deci în esenţă şi în semnificaţia ei. sau certitudinea datului. Metoda substanţialistă ne apare acum ca o „indefinită adecvare în intuiţii substanţiale. Posibilitatea orientării stă în primul imperativ. dar. ori nu mai este deloc. sau o eroare logică. nici o integrare viitoare. Esenţele sunt acte dinamice. ci dinamica esenţelor. Aflăm în metoda substanţialistă. De asemenea şi despre realitate nu se pot emite judecăţi decât sub condiţie istorică. În aceste condiţii. decât ca o soluţie. dialectice175. prin intermediul gândirii concrete şi în adecvarea sau prelungirea semnificaţiilor esenţelor. impune o întreagă serie de puncte de orientare. Acest absolut exprimă esenţa unui dat şi este semnificat substanţial: „Ceea ce este dat în esenţă este dat în mod absolut şi nici o interpretare viitoare. nici o relativizare nu mai pot schimba acest absolut”173. Esenţele concrete nu sunt fragmente statice. iar raţionalitatea lor ne dă realitatea absolută. sau orientarea substanţială. metodă pe care Camil Petrescu a dorito extrem de riguroasă. p. lucrurile devin inteligibile. Dificultatea constă în a face distincţie între realitatea dată în mod absolut în esenţe şi simpla interferenţă de interpretări. El este orientat noosic şi decide asupra valorii oricărui succes ştiinţific. la ceva dat în afară de ea. se dovedesc a fi uneori iluzorii. nu pentru a păstra metoda. Filosoful român a insistat asupra acestui imperativ al semnificaţiei conştient fiind de uşurinţa cu care se poate ajunge la erori de interpretare. după cum numeroase cazuri de succes nu o satisfac în mod definitiv. iar faptul că substanţa însăşi este principiul istoriei implică aşezarea metodei sub condiţia istorică. Ea constă în acceptarea intuiţiei esenţelor. În timp ce semnificaţia fiind pusă sub condiţie istorică. absolutul esenţelor nu se modifică niciodată. ea fiindu-şi sieşi scop. în cazul unei analize riguroase. imperativul semnificaţiei. în analiza acestei structuri de semnificare.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii un mijloc.136 Idem. 137 Camil Petrescu utilizează termenul „dialectic” într-un sens peiorativ. ci sunt indefinit mobile şi dinamice organizându-se după anumite direcţii structurale şi către anumiţi poli structurali. deşi nu precizează acest lucru. Astfel. cât mai ales acel tip de gândire dezinteresată de realitate. reuşeşte să devină autonomă faţă de ea. se poate modifica. iar acestui sensibil autenticitatea şi substanţialul îi sunt moduri de existenţă. Din acest considerent. scopul său fiind acela de a înlătura orice confuzie. ideile şi noţiunile sunt simple credinţe care ne-ar călăuzi în acţiune. Or. Filosoful 173 român consideră că adevărul nu poate fi un eveniment care se produce în privinţa unei idei. Analiza care se impune nu are ca obiect fragmentul. Constantin Noica crede că viziunea scriitorului-filosof ţine sau cade în măsura în care. ci pentru a revela adevărul şi de a-l transforma din simplă cunoştinţă în cunoştinţă certă. Esenţa este înţeleasă ca esenţă a lucrurilor şi prin intermediul ei. adevărul ori este el însuşi. tocmai acest lucru doreşte Camil Petrescu să-l înlăture. între substanţă şi concret. Al doilea imperativ constitutiv al metodei substanţialiste este acela al direcţiei autentice. dar şi a oamenilor de ştiinţă. imperativul tendinţei transcendentale şi cel al organicităţii sau al plenitudinii. Prin acest imperativ. căci tendinţa universală. adică între absolutul esenţelor şi relativitatea semnificaţiilor. Al treilea imperativ al metodei se referă la realitatea istorică în plenitudinea sau organicitatea ei. căreia îi impune legile sale. Camil Petrescu anulează tendinţele pragmatismului. iar modificarea semnificaţiei nu afectează absolutul esenţei ca dat. Referindu-se la punctul de vedere camilpetrescian. cel puţin de natură. p. substanţialismul se constituie mai mult ca o căutare. nu se poate opera nici o distincţie. în acelaşi timp şi în ea însăşi şi care-i constituie criteriul” 174. Esenţa metodei substanţialiste şi buna ei funcţionare prin respectarea imperativelor are în vedere certitudinea substanţialistă. poziţia substanţialismului este că o insatisfacţie nu anulează teoria substanţialistă. deşi par prelungiri indicate. Primul dintre ele. în separarea datelor absolute de cele semnificative. solidară fiind pentru o clipă cu fenomenologia. Metoda propusă de Camil Petrescu poate fi înţeleasă ca un fel de capacitate de a vedea sensibil. Prin dialectică filosoful vizează logicismul. 293 294 . în faptul că esenţa îşi capătă semnificaţia din raportul ei cu concretul. Tendinţa transcendentală are ca scop menţinerea direcţiei autentice ca fiind direcţia substanţială. Esenţele sunt absolute. valorând atât cât poate împrumuta ca valoare din evidenţa istorică. căruia îi opune gândirea concretă a cărei raţionalitate este dată de realitatea însăşi. Orientarea esenţelor poate fi considerată ca un domeniu de originalitate în substanţialism. a concretului. este aceea de a prelungi datele esenţiale absolute în sensuri care. sunt acte de articulare ale noosului şi ale spontaneităţii biologice. Conform adepţilor pragmatismului. iar sensul ideii se reduce la consecinţele ei practice. căci ceea ce este dat în esenţă în mod absolut este dat definitiv. sau al tendinţei transcendentale. nu numai a oamenilor în genere.

criticismul nu se plasează în experienţa apogetică. Este vorba aici de a afla condiţia posibilităţii ştiinţei însăşi şi abia apoi se încearcă un răspuns la întrebarea dacă există posibilitatea unei metafizici ştiinţifice. problema cunoaşterii”176. Pe de o parte. Critica lui Kant n-a împiedicat. 244 180 Idem. cât şi raţiunea. însă această limită situată între fenomen şi noumen. la concepţia lui Kant despre cunoaştere şi surprinde caracterul ei radical. ci dimpotrivă”178. În acest caz însă. În concepţia filosofului român. Camil Petrescu rezervă un important număr de pagini. În mod firesc. apreciază Camil Petrescu. Kant face o trimitere la fenomene tocmai pentru a o realiza. nu ar putea exista decât la sfârşitul istoriei. 190 Kant. de pe planul cauzei prime. este aceea de a nu fi analizat suficient problemele conştiinţei. în timpurile moderne. Ba mai mult. ceea ce contează este faptul că prin aplicarea categoriilor 179 Petrescu. încât câştigul critic care fusese atât de definitiv pentru lumea externă. rezultatul examenului kantian a reprezentat o hotărâtă limitare a posibilităţilor cunoaşterii la domeniul fenomenelor. Editura IRI. Camil. Immanuel. filosoful substanţialist greşeşte întrucât Kant subliniază necesitatea colaborării dintre sensibilitate şi intelect. în special a apărut consolidată cunoaşterea fenomenelor din cadrul istoric. Bucureşti. altfel decât prin definirea lor în raport cu diversul sensibil. Critica pe care o aduce filosoful substanţialist lui Kant. 189 178 Idem. filosoful român va porni de la necesitatea unui nou examen. Prin urmare. întrucât a supus unui „tribunal critic” atât facultatea de cunoaştere. transcendent.189 Idem.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii 3. deoarece gândirea şi operaţiile ei i s-au părut filosofului german fenomene care puteau constitui obiecte ale cunoaşterii. Filosoful român vrea să dea cunoaşterii o semnificaţie istorică. cu excluderea lucrului în sine. p. sensibilitatea şi intelectul sunt materia şi forma cunoaşterii. nu interesează substanţialismul. conceptele fără intuiţii sunt goale. În acest sens. nici cea a lumii externe. o cunoaştere totală. căci. Filosoful substanţialist îşi expune poziţia pornind de la afirmaţia lui Kant: „Gândirea este acţiunea de raporta o intuiţia dată la un obiect. iar pe de altă parte. consideră filosoful român. momentele cunoaşterii nefiind decât momente ale devenirii istorice. p. Iar dacă intelectul trimite la fenomen. aceasta cu atât mai mult cu cât „problema fundamentală a filosofiei a devenit. p. pentru a vedea cum e cu putinţă cunoaşterea. necesitate care constituie tot o consecinţă a metodei pe care o propune. limita cunoaşterii este impusă de limita raţiunii. cunoaşterea e într-adevăr posibilă şi cum posibilă?” 177. consideră Camil Petrescu.52 295 296 . în interiorul căreia este surprins momentul de maximă realitate şi esenţialitate. Interogaţia lui Kant despre cum e cu putinţă cunoaşterea. spre deosebire de cele provenite din experienţă pe care le numeşte a posteriori. n-a mai fost un câştig critic. Indiciile care ne permit să distingem cunoştinţele a priori de cele a posteriori sunt universalitatea şi necesitatea celor dintâi. nu importă că acesta este lipsit de necesitate şi universalitate. experienţa ne arată doar cum este ceva şi aceasta nu înseamnă că lucrurile nu pot fi altfel. Altfel spus. Doctrina substanţei. p. Dacă natura acestei intuiţii nu e dată în nici un fel. La Kant. Cunoştinţele independente de experienţă şi de orice impresii senzoriale sunt numite de Kant. potrivit căruia intuiţiile fără concepte sunt oarbe. cunoştinţe a priori. În expunerea ideilor sale. p. ci doar le-a enunţat: „ Problemele conştiinţei sunt atât de nelămurite la Kant. precizând textual că răsturnarea cea mai completă a produs-o filosoful german. crede Camil Petrescu. nici cea a eului intern. iar celălalt comandament metodologic kantian. cu alte cuvinte. a ideii logice şi a sufletului. care poate fi oricând contrazis de viitor: „Necesitatea şi universalitatea strictă sunt deci criterii sigure ale unei cunoştinţe a priori şi sunt inseparabil unite între ele”180. Camil Petrescu mai vorbeşte de încă o contradicţie în care cade filosoful german. cunoaşterea a fost consolidată. iar Camil Petrescu reproşează criticismului renunţarea de a face inteligibile categoriile.1994. Critica raţiunii pure. devine la Camil Petrescu: „ dacă şi aşa limitată la istorie. el se referă mai întâi. De fapt. Teoria şi problematica cunoaşterii În Doctrina substanţei. dedicat problematicii cunoaşterii. adică el nu exprimă decât unitatea gândirii unui discurs în genere”179. astfel încât cuplul sensibilitate – intelect este analizat în experienţa perigetică. încât cercetarea ştiinţifică progresează practic nelimitat. provizoriu. proclamând necesitatea şi universalitatea drept condiţii a priori ale cunoaşterii. Această limitare a fost acceptată de filosofie. este atât de îndepărtată. îi permite să obţină doar un universal incert. filosoful german face o trimitere la cunoaşterea empirică lipsită tocmai de necesitate şi universalitate. De remarcat este încă afirmaţia lui Camil Petrescu 176 177 potrivit căreia psihologia cunoaşterii care a urmat filosofiei kantiene se datorează în bună parte lui Kant. În consecinţă. deşi limitată. ştiinţa. lumea interioară a subiectului cunoscător. traducere de Nicolae Bagdasar şi Elena Moisuc. obiectul e numai transcendental şi conceptul intelectului nu are altă folosire decât una transcendentală. faptul că procedează inductiv.

dar cunoaşterea ca absolut însuşi ne scapă. a eului pur şi a intuiţiei pure în sens bergsonian. în limbaj camilpetrescian. Iar aceste posibilităţi bine determinate. A. în demersul său. în genere. sau cazul individului. ce folos îi poate aduce experienţa apogetică în demersul său. Camil Petrescu crede că valabilitatea cunoaşterii este în funcţie de anumite zone.201 Idem. căci „mâna nu se poate cuprinde pe sine”. La rândul său. are o importanţă fundamentală deoarece de la el urmează refacerea integrală a ştiinţei moderne. care este de o evidenţă absolută. Urmările postulatului actului în domeniul cunoaşterii ruinează toate filosofiile întemeiate pe cunoaşterea imediată a actelor şi formelor pure. că nu are pretenţia să dea o analiză suficientă a experienţei. „sunt oricum mai preţioase decât falsele demersuri şi câştigurile aparente şi instabile”183. nu vom putea cunoaşte niciodată în mod imediat structura cunoaşterii. din care decurge şi acela al metodei. care nu îngăduie ca o metodă să se definească singură. Doctrina substanţei. o oferă tot metoda. cu argumente substanţialiste pentru consolidarea cunoaşterii dobândite asupra ei însăşi. în spatele căreia se află postulatul actului. iar cea din urmă este una istorică. p. este un fapt cert. ori mai puţin chiar. iar această consolidare nu se poate realiza decât prin reducerea considerabilă a câmpului concret al cunoaşterii. Acest postulat. se poate vedea în oglindă. „omul nu poate alerga după el însuşi” şi aşa mai departe. după cum socotea Kant. Postulatul este dublu structurat: fizic şi extern mai întâi. El subliniază încă din capul locului. Indicaţia structurii. căci toată cunoaşterea stă sub semnul antinomiei şi nu numai câteva date. sau cunoaşterea să se cunoască pe ea însăşi. dacă ar fi numai fizic şi extern nu ar implica şi următoarele adevăruri absolute. Aşadar. una mijlocită. „ aşa cum ochiul care nu se vede pe el însuşi. După ce a supus analizei formula antinomică a oricărui act care se întoarce asupra lui însuşi. ceea ce înseamnă.202 297 298 . ceea ce revine la afirmaţia de o semnificaţie fundamentală pentru toată filosofia şi anume. Camil Petrescu este convins că dacă ştiinţa va renunţa la ceea ce e iluzoriu accesibil. Camil Petrescu încearcă apoi să vadă. care este în opinia filosofului. nu e lipsită de sugestii de explicaţie. adică filosofia raţiunii pure. ştiinţa şi metoda substanţialistă. Postulatul actului şi sensul cunoaşterii Conform opiniei lui Camil Petrescu. cunoaşterea nu se poate cunoaşte nemijlocit pe ea însăşi. iar determinarea acestor zone va dezvălui structura metodei şi a ştiinţei viitoare. postulatul este aplicat şi intern. filosoful român pledează. este vorba aici de o cunoaştere indirectă a structurilor metodei. căci. filosoful substanţialist a ajuns la concluzia că nu e posibil să cunoaştem propriu-zis actul cunoaşterii. Acesta este deci motivul pentru care filosoful german insistă asupra faptului că intuiţiile sensibilităţii au o idealitate transcendentală însoţită de o realitate empirică. O teorie a cunoaşterii trebuie să fie însoţită de metodă şi prin intermediul ei să analizeze structura. Dar că această cunoaştere există. se poate vedea în parte”184. ea se va consolida aşa cum s-a consolidat. Camil. 181 182 Filosoful român atrage atenţia asupra acestei imposibilităţi absolute. De vreme ce o cunoaştere directă nu e accesibilă. prin tot ce a luat naştere după ce metoda a fost aplicată. El este dat în mod universal şi necesar.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii fenomenul capătă rol de cunoştinţă. aceasta nu atrage după sine faptul că nu putem intra în posesia altui tip de cunoaştere. dar totuşi. cu alte cuvinte. dat fiind postulatul actului. mâna care. orice metodă cuprinde şi poartă cu sine antinomia. Aşadar. p. căci există o zonă de indeterminare în jurul ei. Camil Petrescu crede că prin intermediul acestui postulat ne putem explica şi cauza antinomiilor. Postulatul actului. Dar dacă într-adevăr cunoaşterea imediată a cunoaşterii este o iluzie. De asemenea. avem rezultatele cunoaşterii. deoarece noi cunoaştem un număr indeterminabil de lucruri. analiza pe care vrea să o întreprindă. p. cu oarecare exerciţiu îşi poate prinde braţul la umăr. în sensul că nu i se poate gândi nici un contrariu. iar această cunoştinţă îşi primeşte automat de la categorii caracterul transcendental. însă chiar şi aşa. Bineînţeles. p. Această definiţie este echivalentă cu afirmaţia: „cunoaşterea nu se poate cunoaşte nemijlocit pe sine însăşi”182. este deci unul esenţial antinomic şi el va influenţa într-un mod categoric posibilitatea şi desfăşurarea cunoaşterii. prin cercetarea rezultatelor comportării ei. că în actul cunoaşterii nu există prezenţe de esenţe. Filosoful 183 184 Petrescu. memoria nu se poate aminti pe sine. spune filosoful român. care nu se poate privi din afară în întregime. nu e mai puţin adevărat că rămân posibilităţile mediate de cunoaştere. că reprezintă o simpla limitare a cunoaşterii şi că nu trebuie confundată cu limitarea prin indeterminare care cade sub condiţia istorică. în parte şi de pe urma criteriilor anterioare. intuiţia nu se poate intui pe sine. cea dintâi limitare este una transcendentală.199 Idem. în funcţie de indicaţiile metodei substanţialiste în privinţa cunoaşterii procesului de cunoaştere. 200 Idem. în ordinea realităţii zise exterioare: gândirea nu se poate gândi pe sine. formulat în acest fel: „Nici un act nu poate fi act imediat pentru el însuşi”181.

de experienţa apogetică a descoperirii Americii. esenţele sunt „văzute”. Reprezentarea lumii date constituie un act de prezenţă absolută şi indiferent de forma intermediară pe care o preia această reprezentare. este un dat absolut şi că existenţa absolută astfel rezultată. Prima este axa pol cunoscător-realitate necesară. cel puţin ca metodă de cercetare. Camil. are un titlu noosic cu care este dată.196 187 186 „individuaţia” este un termen care revine destul de des în opere filosofului român. filosoful român critică explicit idealismul pe care-l acuză de o dedublare a conştiiţei. Polul cunoscător nu putea fi prezent în faţa realităţii necesare fără un transport al subiectului acolo. Doctrina substanţei. unitatea. imaginaţiei. „vedere noosică exterioară”. În momentul în care reprezentarea în prezenţă stă sub condiţia necesităţii. trebuie precizat faptul că filosoful român omite să dea o definiţie riguroasă a ceea ce el numeşte „noos’. El redă sensul originar al verbului elen „noein” şi vorbeşte despre o vedere noosică. 195 Este vorba despre lucrarea Idées directrices pour une phénoménologie et une philosophie phénoménologique pures 188 Petrecu. de fapt de o dedublare a celei Petrescu. după cum obiectul este la fel de variabil. Relaţia subiect-obiect nu este dată în mod absolut decât prin succesiune şi sub condiţie istorică. care este dublată de noos şi afirmă: „Conştiinţa este conştiinţa unei individualităţi. din care se pot deduce toate formele cunoaşterii. realitatea necesară nu dispare. după cum procedează idealismele. subiectul putea lua cunoştinţă de America fără să fi fost acolo. rând pe rând. Totuşi. el utilizează termenul în contexte diferite. căci. Aceasta în ciuda eforturilor de a ne asigura că „certitudinea substanţială e învecinată şi sprijinită pe certitudinea dată în evidenţa intuiţiilor esenţiale din vederea noosică” 186. este sigur că atât cât este reprezentat este real.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii afirmă că în urma experienţei apare concretul şi se foloseşte. ci pe un eu şi eul acesta trebuie să fie o realitate”188. p. prezenţa este una 185 substanţială şi nu simpla prezenţă în reprezentare. În expunerea sistemului său. Camil Petrescu preia conceptul de intuiţie a esenţelor de la Husserl şi consideră că asemenea oricărui alt obiect. iar filosoful substanţialist îşi propune să arate. cum ar fi de pildă: necesitatea abstracţiei. pentru exemplificare. precum şi „poli noosici”. ceea ce înseamnă că după dispariţia fizică a subiectului. p. individuaţia desemnează particularizarea generalului în indivizi. relaţia eului cu întregul. cât şi spre exterior. cu ajutorul unor concepte pe care autorul le vrea a fi operaţionale. a doua axă este variabilă. lucru din care decurge caracterul absolut al primei axe. El afirmă că ceea ce este dat prin polul noosic. Husserl afirmă că esenţa poate fi surprinsă pornind de la o intuire a individualului. punerea şi surprinderea intuitivă a esenţei nu presupune în nici un fel punerea vreunei existenţe individuale. fără a exista riscul inadecvării. Ba mai mult. În secţiunea întâi din Ideen. prezentată în 174 de momente. o realitate constitutivă care este centrul existenţei însăşi. Mai departe. iar a doua este axa subiect-obiect. pe când. refacerea totului din părţi. în fiinţe singulare. Această delimitare se dovedeşte a fi utilă. atât spre interior. Intuiţia esenţelor ocupă un loc central în fenomenologia husserliană şi desemnează surprinderea nemijlocită a esenţelor. Camil Petrescu nu foloseşte termenul în sensul scolastic de corporalizare a ideii. nu a fost confirmată ulterior. după cum este cazul celor mai mulţi oameni. quidditatea fiecăruia dintre aceşti poli. Respingând din principiu. Doctrina substanţei. putem deosebi ca existând substanţial două axe. ci în sensul de totalitate mai mult sau mai puţin definită şi stabilită. După exemplul oferit de autor. Acestei realităţi absolute i se opune categoria individuaţiei185. În accepţiunea consacrată. dar şi de la o intuire a unor produse ale fanteziei. dacă realitatea existenţei (atunci când cei doi poli se află într-o prezenţă faţă în faţă) este America. Camil Petrescu supralicitează conştiinţa individuală. 299 300 .187 dedicată esenţelor şi cunoaşterii acestora. din care se deduce înţelegerea lui ca o entitate de ghidează privirea conştiinţei. În cuprinsul acestei experienţe ce conţine o succesiune indefinită de interacţii. Camil Petrescu propune un criteriu îndrăzneţ a cărui valabilitate însă. Orice experienţă de tip apogetic implică funcţionarea a doi poli în structura concretului. Accentul nu cade aici pe gândire. în cazul relaţiei subiectobiect variabilitatea e dată de faptul că subiectul putea fi oricare alt om în locul lui Columb. este conştiinţa de sine pur şi simplu şi implică această individualitate în raport imediat cu gândirea despre ea însăşi. fapt ce explică prezenţa corelatelor „vedere noosică interioară”. B. a existenţei. În timp ce prima axă este dată în mod absolut şi nu îngăduie nici o depăşire a cantităţii de existenţă (realitate necesară). idealismul obiectiv. În ceea ce priveşte schimbarea caracterului cunoaşterii prin renunţarea la certitudinea apodictică şi acceptarea certitudinii substanţiale. Acest tip de vedere este frecvent abordată în contextul sintagmei „vedere noosică interioară” şi semnifică tocmai privirea aruncată de noos asupra conştiiţei individului. fără ca acesta să-i precizeze sensul. Polii cunoaşterii: polul noosic şi polul realităţii necesare Experienţa apogetică a cunoaşterii implică anumiţi poli în structura concretului. fiecare pol fiind exprimat prin quidditatea lui. Camil.

destul de vag întrezărit de filosof. ci noosul suportă legea ei. tot ceea ce poate fi obiect de cunoaştere. conştiinţa individuală este o vedere noosică individuală. este impersonal şi de o luciditate specială. care a distins formele pure ale sensibilităţii (spaţiul şi timpul) şi ale intelectului (categoriile). filosoful român afirmă că el reprezintă tot ceea ce e dat ca existent. În teoria substanţialistă a cunoaşterii. Prin urmare. de unde şi comparaţia cu raza de lumină. Esenţa primului pol. aşa cum este înţeleasă de Kant. Camil Petrescu afirmă că a cunoaşte concretul înseamnă a cunoaşte relaţia necesitate-noos. Astfel „structura realităţii este substanţială. a căror necesitate nu e. aparentă. o filosofie concretă trebuie să aibă o altă concepţie despre categorii. ea reprezentând o modalitate indeterminabilă. aşa cum este cazul categoriilor logice aristoteliene. cunoaşterea depinde de multitudinea factorilor interni şi externi ai persoanei şi este relativă. este dată în mijlocirea eului biologic. ca o oglindă de neînţeles. Renunţând la revoluţia coperniciană a formelor pure190. absolută. diferită de adevărata cunoaştere. Camil Petrescu recunoaşte în substanţialismul său doar categoriile istorice ale necesităţii. 215 Este vorba aici de revoluţia kantiană în teoria cunoaşterii. Punerea în contact a acestor doi poli este operaţia pe care trebuie să o realizeze a doua axă polară: axa subiect-obiect. noosică sau ceea ce Kant numeşte conştiinţa în genere. revoluţie care i se pare inutilă. Întrucât este individuală. nu se poate face decât prin intermediul eului biologic. fiind deduse în realitate. iar a cunoaşte înseamnă a descoperi şi deosebi ordinea necesară de ordinea logică: „Polul noosic.realitate necesară este un pol pasiv în raport cu cunoaşterea. consideră Camil Petrescu. Această ordine a fost studiată în organicitatea ei întreagă în ontologia concretului a cărei structuri îi este accesibilă subiectului. Aşadar. Modul în care noosul istoric îşi impune prezenţa lui necesităţii este însăşi esenţa şi istoria cunoaşterii. care nu are pretenţia de a ajunge la certitudini absolute. nu transcendental. deci. În raport cu obiectul prezent. orientare care defineşte deja intenţionalitatea în sens husserlian. Din această independenţă faţă de experienţă. Cu alte cuvinte quidditatea acestei cunoaşteri este inaccesibilă. Contactul între noos ca pol cunoscător şi necesitate. putem conchide că aceasta reprezintă în concepţia filosofului român. prezenţa faţă în faţă a „acestui pol lucid de cunoaştere şi a unei realităţi exterioare lui şi necondiţionată este condiţia esenţială a cunoaşterii” 189. ca efect al simţirilor şi al spontaneităţii intelectului. Sintetizând aserţiunile lui Camil Petrescu despre conştiinţa individuală. care introduce ordinea în istorie. adică o structură de categorii substanţiale. 216 192 Idem. nu se poate cunoaşte în mod imediat. cu precizarea că. este indefinit şi nu redus. care s-ar vedea pe ea însăşi.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii actuale în una inactuală şi consideră că substanţialismul nu cade în această dedublare. iar această realitate nu apare creată după legea noosului. pe de o parte. iar pe de altă parte. Aşa încât. Polul noos. p. care în efortul său de a o întemeia improvizează o unitate sintetică a apercepţiei transcendentale. ca realitate necesară. ei fiind intermediari. adică prin relaţia subiect-obiect. Kant a dedus caracterul necesar şi universal al acestor forme. Categoriile aristoteliene i s-au părut filosofului român prea numeroase. este ordinea necesităţii şi nu cea a noosului. Dar ceea ce este în intimitatea ei această cunoaştere ne este imposibil de descifrat din cauza postulatului actului. o realitate deosebită şi opusă acestui pol. introduce o anumită ordine noocratică nu prin actul pur al gândirii. postulată de fenomenologie. Ordinea concretului. al căror număr fiind sub condiţie istorică. vederea noosică apare cu totul deosebită de conştiinţă. Despre polul realităţii necesare. absolută. forme care nu datorează nimic experienţei. ci sub condiţie istorică”191. esenţa actului de cunoaştere este prezenţa simultană a celor doi poli: polul noosic şi polul realităţii necesare. ea oferind satisfacţia unei orientări noosice. pol al cunoaşterii. în cazul său. cel cunoscător. Problema categoriilor a fost oarecum obligatorie. Dar această cunoaştere este numai cunoaştere iluzorie. Camil Petrescu susţine necesitatea prezenţei în procesul de cunoaştere a polului noosic. iar unitatea de cunoaştere în istorie. filosoful german nu vorbeşte de nici o dedublare a conştiinţei. datorită postulatului că nici un act nu se poate întoarce nemijlocit asupra lui însuşi. e deosebită de simpla conştiinţă. Categoriile substanţialităţii sunt categoriile impuse polului noosic de către realitatea necesară. Este ceea ce e dat istoric din noosul transcendent. ci istoric. El neagă conştiinţa transcendentală pură. subiectul se foloseşte de categorii. Rolul lor este acela de mijlocire. pasivitate ce caracterizează şi realitatea necesară. 218 301 302 . nu dedublată acesteia. ele având menirea să constituie cadrul logic al cunoaşterii. singura conştiinţă autentică. căci vederea sensibilă. transcendentă individului. care se realizează prin contactul pol cunoscătorrealitate necesară. în tot 189 decursul istoriei noosului. p. Polul cunoscător. 191 Idem. căci ea are un rol decisiv în alegerea a ceea ce este necesar de ceea ce este contingent. afirmă Camil Petrescu. dar în mod mijlocit cunoaştem în obiecte. adică totalitatea concretă. care este cea substanţială. Trecând la analiza cunoaşterii concretului. 190 Idem. ci prin utilizarea necesităţii însăşi”192. p. În realitate.

corpul se bucură de o unitate organică din ce în ce mai constituită şi mulţumită organicităţii lui. de exemplu. Prin Doctrina substanţei. fie ele cognitive. imprecis şi pe alocuri ambiguu. întreaga teorie a cunoaşterii. Aparatul categorial utilizat de filosoful român. cărora însă nu le dă o definiţie clară. că rezultatele cunoaşterii dobândite de psihologie pot fi valorificate şi interpretate de filosofie. chiar şi de către cei preocupaţi exclusiv de gnoseologie. întrucât el nu îşi explicitează conceptele. 193 Idem. el evidenţiază de fapt. conform punctului de vedere al fenomenologiei. Ştiinţei fiziologice îi revine rolul de a arăta şi explica momentul în care apare memoria pe scara evolutivă şi dacă de la început ea apare într-un centru de imagini. Ea a izbutit să creeze nu numai organele sensibile. Toate acestea pun evidenţă intenţionalitatea actelor de conştiinţă. subiectul este precedat de devenirea 303 corpului substanţial care. Unitatea de sinteză în care e dat obiectul. acţiune care este ea însăşi intenţională. p. ci exercită o acţiune orientată către obiectul cunoaşterii. Camil Petrescu afirmă că atunci când omul cunoaşte. Camil Petrescu crede însă că această unitate. Aşa se face că aproape toate problemele sunt abordate şi soluţionate în manieră intuiţionistă şi fenomenologică. situat tot in sistemul nervos. ci şi centrele de imagini. Filosoful noocrat consideră că sunt atâtea euri câte momente de accent are viaţa unui individ. Analizând raportul dintre cunoaştere şi corelatele ei. Evoluţia însă. Filosoful român nu se limitează însă la analiza izolată a intenţionalităţii gândirii. ce permit contactul cu realitatea. categoriile substanţiale. în funcţie de alimentul pe care îl primeşte. pare dublat de un al doilea centru de imagini organice. Avem deci în individul de seria biologică trei centre de imagini: creierul. că psihologia poate furniza cunoştinţe de maxim interes pentru filosofie. de înregistrarea a imaginilor ca atare. adică de durata eului biologic. el încearcă să refacă traseul cunoaşterii în filosofie de la Kant la Bergson şi la Husserl. în afara câtorva lucruri clare –polii cunoaşterii. Subliniind orientarea continuă a gândirii spre obiectul cunoaşterii. În concepţia filosofului substanţialist. doreşte să-şi creeze un organ de sensibilitate noosică mereu mai perfecţionat. de la conştiinţă la individualitatea socială. cel puţin. De aici deducem că intenţionalitatea. Termenul „devolutiv” este utilizat de către Camil Petrescu pentru a desemna una din direcţiile devenirii concretului. el poate intra în relaţie cu concretul. Astfel. e esenţă sau substanţă dată în intuiţii sub categoria unităţii. iar după ce depăşeşte zona perigetică. Constituirea continuă să se realizeze. filosoful român o consideră o soluţie iluzorie.este marcată de o oarecare inconsistenţă. care constituie totodată direcţia principală a acestei deveniri. prin intermediul celui de-al doilea centru. după ce el însuşi este un concret cu un titlu special şi de existenţă şi de raţionalitate. deasupra relativei permanenţe biologice. iar subiectul va prezenta acestei unităţi. bineînţeles sub condiţia implicaţiilor biologice. ci surprinde şi contextul în care aceasta se realizează: setul actelor afective şi volitive. aşa cum o înţelegea Camil Petrescu. dată în intuiţia internă a noosului istoric”193. prin intermediul unor forme specifice. Mai exact. este implicată în şi prin toate componentele conştiinţei.zisă la Husserl) şi mai este un al treilea centru. intenţionalitatea oricărui act de judecată. ca mişcare a substanţei. atâta cât este. acte care şi ele sunt orientate spre problema vizată de gândire. însă modul în care face acest lucru se dovedeşte a fi unul inconsistent. astfel. Camil Petrescu ajunge la integralitatea intenţionalităţii conştiinţei. care la om. Unitatea este asigurată de viaţă. este totuşi excesiv de complicat. capătă conştiinţa individualităţii. care reprezintă sediul reprezentării. care este centrul de obiectizare (sau constituirea propriu. gândirea sa e orientată continuu spre obiectul cunoaşterii. care va cuprinde biologia şi actul gândirii.220 304 . volitive sau afective. este actul de obiectivare. căci. el consideră. Camil Petrescu încearcă să constituie subiectul pornind de la biologie. unul orientat spre un scop precis. Produsul acestei acţiuni intenţionale nu este şi nu poate fi altfel decât unul intenţional. Această conştiinţă intenţională nu este pasivă. determinat. sau e numai difuzată în toate organele. ca afirmarea biologică a unităţii organice. cu o nesfârşită complexitate de mijloace. el se remarcă prin ineditul expresiilor elaborate şi prin faptul că a atras atenţia asupra unor aspecte neîndeajuns explorate. rolul şi importanţa proceselor cognitive. flacăra eului pâlpâie totdeauna alta. de spontaneitatea lui. Analizând încercarea kantiană de a salva unitatea eului prin unitatea transcendentală a conştiinţei de sine. De-a lungul acestui şir devolutiv vom găsi nucleele axei cunoaşterii în corpul substanţial. iar eul biologic devine subiect: „eul biologic va apare. Constituirea subiectului Concluziile la întreaga analiză efectuată asupra cunoaşterii fac din Camil Petrescu un filosof ce ţinteşte la obiective greu de atins. va da naştere indivizilor în istorie. În acest fel. cum ar fi.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii C. situându-se ferm pe poziţiile fenomenologiei. Deşi nu are meritul de a fi adus elemente de noutate în domeniul teoriei cunoaşterii. asigurat prin prezenţa voinţei şi luând forma caracterului. Filosoful român se vrea a fi original prin utilizarea termenilor de „noos” şi „substanţă”. Până la a fi constituit. deoarece aşează unitatea de apercepţie transcendentală în spontaneitatea intelectului. afective şi volitive.

Aici descoperă Camil Petrescu drama omului. iar conştiinţa în actul ei de cunoaştere. nu cunoaşte gândirea însăşi. sau a noosului istoric. Ea este necesară cunoaşterii. va prelua mecanismul husserlian în demersul său. se poate descompune în elementele sale componente. graţie acestei autonomii. Ceea ce i se pare filosofului român că ar putea prelua din fenomenologie este fenomenul intuiţiei esenţiale. prin intermediul căreia se exercită. Cunoaşterea noosică – inaccesibilă în quidditatea ei însăşi. lucru greu de realizat. Noosul istoric este de fapt. Aceasta este de fapt şi „problema funcţională” la Husserl şi trimite la activitatea cerebrală. întrucât menţinerea unui echilibru între subiectivitatea necesară existenţei şi creaţia indefinită a obiectivităţii. două concepte centrale ale fenomenologiei sale. prin care eul biologic.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Gândirea are spontaneitatea ei şi este autonomă faţă de noos. polul noosic. în subiectul văzut ca individuaţie. Aceasta limitează noosul istoric. determină gândirea în ceea ce priveşte conţinutul şi funcţionarea ei. „în aceste sens. din momentul apariţiei ei. p. la conştiinţa individualităţii. iar fără memorie. căci nu eul biologic trebuie să realizeze substanţa. Husserl vorbeşte aici despre cuplul noetic-noematic. Într-o primă etapă. istorică. sau polul cunoscător. că renunţă la constituire. traversează categoriile: noos istoric. de exemplul relativ la natură. care reprezintă universalitatea. Deşi posedă putinţa cunoaşterii în sine. în „antagonismul istoric eu biologic-substanţă. Întemeietorul fenomenologiei consideră problema constituirii obiectualităţilor conştiinţei. gândirea este şi imposibilă şi fără sens. îi corespunde o noemă sau obiectul corelativ al noesei. subiectul suplineşte deficienţele simţurilor. ci substanţa trebuie afirmată plenar în istorie. drept cea mai importantă problemă. pe tot restul scării devolutive. el este de părere că gândirea este dependentă de memorie. sensul sau corelatul noematic. gândirea este posibilitatea de a manipula imaginile. Noema trebuie net distinsă de lucrul real. iar prezenţa lui este constantă. este analoagă constituirii obiectelor conştiinţei la Husserl. fiind transcendent şi dublu limitat de necesitate şi de subiectivitate. cunoaştere). sau cum o mai numeşte „problema funcţională”. fiecărui act de gândire. Aceasta cu atât mai mult cu cât substanţa. Deşi Camil Petrescu precizează într-o notă. însă nu şi suficientă. p. făcând referire la lucrarea acestuia. Cea de-a treia categorie impusă de necesitate noosului este obiectizarea. ne este dată în intuiţii. Pentru Camil Petrescu. Gândirea manipulează deci. întrucât noosul este impersonal. evoluează în subspecie. Esenţa este definită de către Camil 195 Idem. Astfel. a doua categorie impusă de necesitatea istorică. Conştiinţa este întotdeauna conştiinţă a ceva şi ţine de esenţa ei de a conferi sens. deoarece identifică noosul cu conştiinţa pură. Idei directoare pentru o fenomenologie şi o filosofie fenomenologică pură. toată fenomenologie trebuie să treacă din planul conştiiţei pure în planul conştiinţei biologice. subiectivare. De asemenea. prin înfrângerea implacabilă a eului biologic”194. pentru a trece de la eu biologic la subiect. că descrierea fenomenologică nu poate funcţiona în substanţialism până la capăt. Subiectivarea. obiectivarea. adică în reprezentare. individuaţia traversează perigeticul. imaginea. ci memoria. aşa cum o înţelege filosoful român. conţinutul ei intenţional. însă oferită vederii prin intermediari. Prin intermediul imaginilor de care dispune. va constitui un efort de mari dificultăţi pentru substanţă. astfel încât memoria. el fiind impersonal. Delimitarea subiectului ca un centru de activitate şi de voinţă constituie subiectivitatea. noesele însufleţind materia şi împletindu-se în continuumuri şi sinteze. memoria readuce în prezenţă. transformă materia în trăiri intenţionale şi constituie specificul intenţionalităţii. Filosoful român consideră totuşi. nu poate arde şi nici descompune în elementele sale componente. În continuare. nu o poate realiza singur. Noetic provine de la noesă (în greaca veche „noesis” înseamnă gândire. nu va face acest lucru. Ea priveşte modul în care. suplineşte şi ajută spontan cunoaşterea noosică. subiectivarea se constituie ca primă trecere a substanţei în subiect. aflată în legătură cu lumea istorică. El este dat în mod absolut cu titlu de existenţă absolută. Husserl precizează că termenul de „funcţie” nu trebuie luat în sens matematic. De aici se explică şi relaţia subiect-obiect. a impersonalului în determinaţie existenţială cu titlu biologic. constituindu-se ca subiect. ba mai mult. ci ca ceva care ţine de esenţa noesei. care conform opiniei lui Husserl. 237 305 306 . pe care Camil Petrescu îl numeşte textual. Devenirea axului cunoaşterii în corpul substanţial.221 Idem. Fiecărei noese. produc conştiinţa despre ceva. ce unifică diversul. oricât de palide ar fi 194 acestea. obiectivare şi substanţă noosică. ceea ce e o răsturnare fundamentală a fenomenologiei pure”195. imaginile. Subiectivitatea va fi înlăturată numai cu multă dificultate şi în cazuri foarte rare. iar conţinutul intuiţiilor este reprezentat de esenţe. ea îşi construieşte o lume proprie. sau la gândire. căci în timp ce lucrul din natură poate arde. De asemenea. subiectul este activ şi îşi structurează activitatea în vederea actului cunoaşterii. Aceasta reprezintă un tribut greu plătit de noos necesităţii. Opoziţia şi în acelaşi timp colaborarea între polul noosic şi subiect. fără imagini. de către substanţă. prin imagine. este totodată şi forma cea mai istorică a cunoaşterii. se referă la trecerea substanţei istorice.

de noi jocuri de semnificaţii. argumentând că nu putem gândi concret dacă nu realizăm o adecvare în adâncime la ceea ce înseamnă structura constitutivă a concretului. Esenţa. Camil Petrescu mai afirmă despre structurile substanţiale că ele înseamnă. Dacă bergsonismul. 196 Semnificaţiile experienţei indirecte. pe axa devolutivă însăşi substanţa este polarizată în creştere spre polul noosic”197. deoarece substanţa este şi noos şi istorie şi libertate şi necesitate. este clar. că substanţa este o calitate ce se află într-o indefinită creştere cantitativă. Gândirea concretă adecvează în mod intuitiv obiectul. Astfel. ca individualitatea unui moment independent de semnificaţia lui. Pe 197 Idem. după cum nici cantitatea nu poate face acest lucru. al logicităţii. Gândirea colaborează la cunoaştere sub condiţia adecvării. în primul rând. În concepţia filosofului român. spre exemplu. În acest fel. cu toate că se pot descompune şi recompune. cu toate titlurile lui. impusă de necesitatea istorică. într-o unitate de sistem. După ce a vorbit despre noos istoric. dimensiunea substanţială le implică pe amândouă. pe care le înţelege ca dimensiuni de suprafaţă ale prezenţei. succesive. Aşadar. Chiar dacă obiectul real dispare. Camil Petrescu ajunge la definiţia: „Numim gândire concretă. adică gândirea auxiliară a cunoaşterii. Întrucât ea însăşi nu poate fi dată. Aşa încât. spre a fi reconstituite.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Petrescu. un anume efort. în acelaşi timp. carcasa dată este mereu completată de noi combinaţii. ci gândirii însăşi. „o anume polarizare. numai într-o percepţie unică. Această carcasă nu e dată însă. adică adecvarea trebuie să completeze datele intuiţiei esenţiale. D. Prezenţa absolută este un dat. pe care le aflăm în semnificaţii. cât şi pe cea noosică. vor forma structurile substanţiale. de vreme ce. În plus. Camil Petrescu se mai delimitează de filosofiile anterioare şi prin faptul că se referă la calitate şi la cantitate. gândirea autentică. fiindcă trebuie să se obţină o potrivire. traduse în concretul lor. Camil Petrescu propune un criteriu al structurii concretului. rămân semnificaţiile lui. 292 307 308 . dintre care o parte sunt date în intuiţie şi altele înscrise în planul descriptiv al conştiinţei. în care noemele primesc o existenţă ideală şi sunt realizate în acte noetice. pe care filosoful substanţialist le numeşte „semnificaţii implicate”. esenţele sunt grupările organice ale senzaţiilor într-un principiu existenţial. atât pe dimensiunea necesităţii. ca şi fenomenologia. p. astfel încât. într-un act spontan şi desăvârşit. Esenţa substanţei Cea mai dificilă problemă pe care o ridică filosofia substanţialistă a concretului este. ordinea obiectelor constitutive ale prezenţei originare. avem de. în aşa măsură încât ar putea apărea ca o rezultantă a funcţiei necesitate-noos. prin reconstrucţie verbală şi alte mijloace. care reproduce. Numărul semnificaţiilor unui obiect este indefinit şi această indefinire reclamă o selecţie a semnificaţiilor şi realizarea unei ierarhii a lor. de a exista. îi rămâne posibilitatea de a fi dată prin intermedieri. În această substanţă însăşi. Întregirea pentru obiectele aflate într-un orizont individual nu se împiedică de mari dificultăţi. Astfel. semnificaţiile sunt date într-o anumită ordine. este modalitatea gândirii concrete. creează unitatea care rămâne ea însăşi în actul izolării. pe cât îi este cu putinţă celui care a înregistrat percepţia. prin intermediul gândirii adecvate. unificate de către substanţă. de „capitalul individual de semnificaţii”. ca rezultat al intuiţiei. o obiectivare. obiectul real este întregit. printr-un soi de simplă sugestie.a face acum cu o nouă problemă ridicată de substanţialism şi anume care sunt criteriile în funcţie de care operăm ierarhia semnificaţiilor? Din moment ce filosoful român se declară împotriva filosofiilor raţionaliste. că nu poate fi vorba de un criteriu al raţiunii. cea a substanţei. au devenit ştiinţe ale calităţii. „carcasă de semnificaţii”. polul realităţii necesare e mai puţin substanţializat decât polul noosic. care este de fapt. Esenţa substanţei este aceea de a fi bidimensională. p. 242 Idem. Camil Petrescu vorbeşte şi despre substanţa noosică. condiţionată de adecvarea aportului ei la realitatea necesară”196. se întregeşte obiectul unei percepţii. Aceste structuri esenţiale ale concretului. De asemenea. fiecare structură substanţială e urmată în mod automat de o idee. iar semnificaţiile datului sunt toate concrete. o adaptare la datele reale. ci într-o elaborare noetic-noematică. în acelaşi timp. în parte. de departe. Adecvarea gândirii presupune o anumită cheltuială de energie. care reprezintă şi noţiunea de bază a expunerii substanţialiste a lui Camil Petrescu. Experienţa individuală aduce o construcţie numită de filosoful român. Momentul adecvării. Această izolare nu mai aparţine noosului. după cum un chip frumos este urmat de caricatura lui. calitatea nu e suficientă pentru a caracteriza substanţialitatea. ultima categorie. semnificaţii care pot fi comunicate mai departe cu ajutorul semnificaţiilor echivalente din experienţa colectivă. În constituirea acestui capital. în care acesta se ocupă. ordinea şi ierarhia constitutive ale obiectului vizat. din capul locului. O întregire la definirea semnificaţiilor o aflăm în câteva note ale lui Camil Petrescu. dar cele dintrun orizont străin. nu se sintetizează cu uşurinţa cu care. Am putea spune atunci. subiectivare şi obiectivare. necesită un suport de semnificaţii.

prin datele substanţiale (generatoare de specii în acte de creaţie) spre substanţa însăşi. o precizare. El susţine că distanţa între substanţa. istoric”199. În primul rând. aceasta nu înseamnă că substanţa nu participă la realitatea obiectului. substanţa „este nu numai creaţia omului sub formă de cultură. în sensul ei tradiţional. Bucureşti. ca principiu al permanenţei în existenţă”198. sunt reale structurile concretului. este echivalentă cu distanţa între un proces vital concret şi un proces logic. cunoaşterea este posibilă în situaţia ei de a oferi satisfacţie unui concret întreg. Dificultatea înţelegerii substanţei vine şi din faptul că ea poate avea o evoluţie dialectică. Pe lângă faptul că are proprietatea de a fi bidimensională. ce este până acum cunoscut. sau. îşi are gradele ei de realitate. substanţa realizează structura concretă. matrice (structuri germinale) şi structuri creatoare de matrice. la fel cum. substanţa nu are sensul tare. aşa cum e ea înţeleasă de Camil Petrescu. cu alte cuvinte. în scopul completării esenţei substanţei. în plus. Filosoful român recunoaşte că înţelegerea substanţei este de o mare dificultate şi ţine să se delimiteze de ideea de substanţă întâlnită la raţionalişti. Astfel. „acela ontic (platonic) şi apoi medieval (thomist). ea se află în „indefinită actualitate. însă această afirmaţie reclamă. Dacă ar fi cu putinţă rezolvarea problemei substanţei. căci fiecare dimensiune. pentru că doar în această categorie a substanţei. dar chiar şi intuiţiei. concretul este substanţa care se gândeşte pe sine drept concret. A cunoaşte substanţa înseamnă a cunoaşte devoluţia. iar substanţa constituie ordinea noocrată şi necesită intuiţii substanţiale. substanţa manifestată în corpul substanţial împreună cu prezenţa noosică. de fapt. Camil Petrescu aduce precizări despre realul substanţial. în substanţa actuală e prezentă toată substanţa trecută. Astfel. substanţa este tot ceea ce este concret şi se îndreaptă spre polul noosic al libertăţii absolute. adică prezenţa. 292 Idem. este actual dacă n-a pierit prin accident. se poate vorbi de o identificare a concretului cu substanţa. 200 198 Vlăduţescu. Camil Petrescu transferă sensul ontologic. Într-un anume sens. nu şi cea a evoluat în subspecie. În acest sens. Camil. Gheorghe. este obligată să se supună comandamentelor postulatelor istorice. atunci ar fi rezolvată însăşi problema istoriei integrale. concretul este substanţial. Doctrina substanţei. substanţa îşi realizează valoarea noocratică. Permanent actuală. adică totalizarea obiectivărilor ei noosice de până acum. Conform substanţialismului. în ordinea şi ierarhia substanţialităţii lor. ca esenţă. p. Acest real substanţial este alcătuit din date axiale şi din structuri care pot fi: forme individuale. este insignifiant. substanţa se comportă într-un mod diferit. în concepţia filosofului român. Într-o amplă notaţie. din perspectiva caracterului substanţial. este în esenţa ei chiar de neconceput. monadele). trecând prin datele matriceale (speciile). de fapt. Esenţa constituie datul absolut şi necesită intuiţii esenţiale. Acest concret substanţial este. Cunoaşterea substanţială înseamnă cunoaşterea sensului structurii complete în constituirea substanţei. care afirmă că tot ceea ce este substanţial. ci e un dat. substanţa este şi istorie şi în consecinţă. Într-adevăr. p. între cei doi termeni. grade de realitate. Mai exact. fie ea şi intuiţie substanţială. generatoare a întregului concret. nici concretul substanţial nu scapă de zonele de indeterminare. ci doar că semnificaţia nu-i este cunoscută. Atâta timp cât se află pe dimensiunea necesităţii. ci şi creaţia noosului latent. Comparativ cu ceea ce rămâne de cunoscut. ceea ce înseamnă că fiecare creaţie ulterioară cuprinde ceea ce a fost substanţial în creaţiile anterioare.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii această rezultantă. Neconvenţional. substanţa nu este o aspiraţie spirituală. Există deci. aşa cum e ea înţeleasă în sistemul său substanţialist şi substanţa. iar cunoaşterea substanţei actuale înseamnă. p. tradiţional al substanţei în alt plan şi-i dă o altă funcţionalitate. Substanţa revine asupra ei însăşi într-un mod indefinit. adică nu este dat într-o intuiţie esenţială. Editura Paideia. 293 309 310 . adică până la sfârşitul istoriei”200. Această mişcare în real a fost denumită de către Camil Petrescu „dinamism creator” cu menţiunea că nu trebuie confundată cu elanul vital la Bergson. căci aceasta constituie restul istoriei. 131 199 Petrescu. Cunoaşterea esenţei substanţei devine cu atât mai dificilă. ci însăşi totalitatea structurilor ei de până acum. 2003. iar modalitatea ei concretă este greu accesibilă nu numai inteligenţei. nu reprezintă un concept. substanţa mai are şi caracteristica de a fi mereu actuală. unde aceasta reprezintă doar o schemă caricatural geometrică. cu cât dificultăţile ei ţin de obiectivare. o delimitare clară. cunoaşterea substanţei trecute. ca în eternitate. iar pe dimensiunea noosică. pornind de la datele individuale (indivizii. rest care nu este însă anulat. ci permanent utilizat. obligat fiind sa-şi considere foarte exact structura valorilor. că substanţa este concretul care se gândeşte pe sine ca substanţă. Actualitatea substanţei conduce la „postulatul permanenţei substanţiale”. privită fiind ca pol cunoscător. Dacă un concret nu este realizat. despre filosofia românească. Eliberare de subiectivitatea individuaţiei. Am putea spune atunci. este dificilă şi nici măcar filosoful român nu încearcă să facă acest lucru. care este doar simplu automatism generator. În plus. Substanţa.

dincolo de „noua structură” teoretizată în Teze şi antiteze. care uneori chiar se contrazic. întemeietorii materialismului dialectic au preluat dialectica. filosoful afirmă despre lucrarea sa că ea cuprinde două părţi: o parte de examen critic al sistemelor anterioare şi apoi o parte constructivă. G. dar nu în semnificaţie hegeliană. Acest fapt impune nu numai regândirea întregii sale creaţii literare. între existenţă şi conştiinţă. Şi Constantin Noica consideră că întâlnirea cu fenomenologia s-a dovedit a fi decisivă pentru filosoful 312 . contemporanii. Astfel. Camil Petrescu se opreşte asupra momentelor importante. dar şi o resituare a filosofului în contextul gândirii româneşti interbelice. zona cea mai de sus a istoriei. mai există câţiva filosofi. ontologia lui Bergson şi metoda lui Husserl. Dumitriu în „Reintegrarea esenţelor în concret” în Manuscriptum 1/1984). Vasile Conta. Trecut prin vămile poeziei. Această eroare a fost însă sesizată de contemporanii săi. Iosif Brucăr. În plus. ci în intuiţie esenţială. Dintre precursorii substanţialismului ca filosofie concretă. Doctrina substanţei. ideea de durată şi de intuiţie a duratei constituie câştiguri definitive pentru istoria gândirii. Ştefan Zeletin. Lucrarea care apare sub forma unui discurs polemic. Camil Petrescu elaborează aici una din operele sale fundamentale. I. Zamfirescu în Studiu introductiv). creând o filosofie care atinge realmente concretul. Consideraţii finale Neterminată şi nepregătită pentru publicare. În acest sens. o metamorfoză specifică. În ceea ce priveşte raportul cu ştiinţa modernă. Din acest motiv. dar s-a revelat şi preeminenţa metodei şi anume a celei substanţialiste de cunoaştere (A. care nu evoluau înspre cele două direcţii. se vrea o expunere strict ştiinţifică a substanţei înseşi. În cea ce priveşte relaţia cu Husserl. lucrarea poate fi considerată o teorie aplicată a culturii şi a valorilor ei imanente. creatoare de forme şi alta conservatoare. pare să aibă fizionomia unui sistem filosofic tradiţional. nu apare nicăieri precizat. atitudinea antilogistă este pretutindeni prezentă în textul Doctrinei. mai important decât ce au crezut. după cum din alte puncte de vedere.. individualizaţi. produs prin excelenţă al intelectului. ci şi pentru cunoaştere. între obiectul cunoscut şi gândirea cunoscătoare. Camil Petrescu preia o serie de termeni. a cunoscut de la intenţie la expresie şi structură. Eroarea lui Hegel. se vorbeşte de o abordare semiotică ce îşi propune să descopere şi să explice textul camilpetrescian. în care se urmăreşte depăşirea soluţiilor dialectice şi elaborarea unei metode de gândire. aceştia putând trece drept independenţi. termen folosit de altfel foarte rar. Ceea ce crede însă Camil Petrescu despre filosofia sa este. Numai că această continuă tatonare semantică îngreunează considerabil accesul în intimitatea substanţialismului său. teoria substanţialităţii este în dezacord complet cu mecanismul pozitivist al secolului trecut. care să permită cunoaşterea adecvată a concretului dat. poate. deci adecvată. în fine. sau nu au crezut. acesta devenind astfel obiectul de cunoaştere. Astfel. De la filosoful francez. cuplul de categorii evoluţie-devoluţie se naşte tot ca urmare a lecturii din Bergson. În cele mai multe cazuri termenii. analizat prea sumar de filosoful român. Gherea. Dintre aceştia. repetitivă. Camil Petrescu nu va ezita să-i evidenţieze şi punctele slabe. Bun cunoscător al bergsonismului. ceea ce are drept urmare faptul că li se asociază accepţii multiple. în special asupra filosofiilor care l-au influenţat în mod direct: Bergson şi Husserl. Camil Petrescu consideră că prin a sa teorie a substanţialităţii. Gânditorul român va respinge logicismul pe motiv că răstoarnă raporturile esenţiale existente între planul ontologic şi cel logic. Critică radicală a sistemelor filosofice anterioare. i se recunosc merite incontestabile lui Bergson. pe care îi asimilează.D. nu-şi capătă sensul decât în funcţie de context. În lucrarea sa Neconvenţional. pe care îi integrează apoi în sistemul său. El 311 substanţializează deci. considerat ca un sistem de semne. Vlăduţescu consideră că filosofia românească interbelică s-ar putea clasifica în sisteme şi concepţii filosofice de orientare realist-raţionalistă şi sisteme şi curente filosofice de orientare spirituală. Bergson ratează concretul pe care-l vizează necontenit. După cum subliniază şi puţinele studii dedicate până acum manuscrisului filosofic al lui Camil Petrescu. aceasta a fost considerată de însuşi Camil Petrescu. susţine filosoful substanţialist. dar şi viziune proprie. Principala insuficienţă a filosofului francez. constă în faptul că ceea ce propune el drept concret. o particularitate a modului de filosofare al lui Camil Petrescu. În interviul pe care Vasile Netea i-l lua în anul 1943. este inaccesibil şi nu numai pentru ştiinţă. la fel ca în semiotică. Ambii filosofi vorbesc de două direcţii ale devenirii universale: una ascendentă. Acest fapt constituie se pare. mai mult sau mai puţin. Constatând că ideea de concret este o temă familiară filosofiei. deşi sensul logicismului. Pe lângă reprezentanţii acestor două orientări. constă în aceea de a fi confundat devenirea concretă cu inscripţia ei logică. Dintre filosofii de neataşat la direcţiile aşa-zise istorice. Doctrina substanţei. face parte şi Camil Petrescu alături de Lucian Blaga. propune o depăşire a dificultăţilor pe care le-a creat teoria relativităţii şi că. mult mai importantă decât cea cu Bergson. putem consemna repetatele încercări ale filosofului român de a se delimita de întemeietorul fenomenologiei. despre filosofia românească. care au încercat să depăşească impasul şi să revină la concret.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii 4. chiar şi cei esenţiali sistemului său. ceea ce numim astăzi Doctrina substanţei. S-a vorbit în legătură cu Doctrina substanţei de un primat al ontologicului (Vasile Dem.

supremul principiu regulativ al concretului. care este implicat în istorie şi din care încearcă să iasă printr-o mişcare orientată dinspre necesitate spre libertate. În ecuaţia cosmologică. alunecarea în idealismul subiectiv transcendental şi pe de altă parte. Cât este de originală? Întrebarea e de prisos şi nu constituie obiectul acestei lucrări. Petrescu. 1962 2. Petrescu. Camil. Bucureşti. fenomenologia este prezentă atât în Modalitatea estetică a teatrului. care în acord cu pregătirea matematică a autorului înlocuieşte definiţiile logice cu structura de rezistenţa a postulatelor. 1971 3. Editura pentru literatură. Danton. Camil. Substanţialismul ca filosofie a întregului a fost obsesia lui Camil Petrescu. note şi indice de nume de Florica Ichim şi Vasile Dem. Camil. 1988 7. deşi el la aşa ceva ţintea. Editura Gramar. se traduce prin ratarea concretului istoric. Situaţia fenomenologiei de a se fi cantonat în concretul subiectiv. 1971 4. Principala limită a fenomenologiei este. prefaţă. substanţa este nu numai creaţia omului sub formă de cultură. cât şi în Doctrina substanţei. Editura enciclopedică română. Camil. Petrescu. Teatru: Jocul ielelor. 2002 10. În legătura cu Doctrina substanţei. putem spune că ea se prezintă sub forma unei descrieri progresive. deoarece acesta e situat într-o zonă de indeterminare. Doctrina substanţei. În calitatea ei de metodă. Editura Minerva. text stabilit. pentru a documenta sistematicitatea acesteia. întâia noapte de război. Petrescu. Însemnări de război. Antologie şi prefaţă de Marin Bucur. ediţie îngrijită de Liviu Călin. Camil. Teze şi antiteze. Camil. ediţie îngrijită şi curriculum vitae de Florica Ichim. de principiu al permanenţei în existenţă. Bucureşti. cu o metodă substanţialistă. Bucureşti. Ceea ce este însă cert. Camil. Editura Gramar. ediţie îngrijită şi curriculum vitae de Florica Ichim. 1980 5. Codruţa Porcar Cercetător ştiinţific. Ultima noapte de dragoste. Bucureşti. lucrarea de doctorat a filosofului. faptul că dintre toate modalităţile absolutului. De altfel. Bucureşti. Camil. în concepţia lui Camil Petrescu. ea şi-a propus să prezinte sintetic linia directoare a gândirii filosofului român. ci şi creaţia noosului latent.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii român. Petrescu. Bucureşti. care adaugă esenţelor semnificaţia lor concretă. cu o prefaţă de George Gană. Cluj-Napoca 313 BIBLIOGRAFIE 1. nu are sensul tare de esenţă. În ceea ce priveşte prezenta lucrare. Act veneţian. note cronologice şi indice de nume de Florica Ichim. 1983 6. Bucureşti. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. Camil. 2003 314 . o fenomenologie a cunoaşterii. Petrescu. Centrul Artemis. ediţie îngrijită de Florica Ichim. Concretul se naşte ca rezultat al interacţiunii dintre energia primară şi noos. 1995 8. Permanent actuală. ediţie îngrijită. cu o teorie a valorilor. Bucureşti. studiu introductiv. Comentarii şi delimitări în teatru. Editura militară. Petrescu. Note zilnice. precum şi la o serie de articole grupate în volumul Teze şi antiteze. cu o etică şi o filosofie a artei şi politicii. Camil Petrescu afirmă că secţiunea dedicată teoriei cunoaşterii reprezintă de fapt. Petrescu. istoric. Modalitatea estetică a teatrului. Ea susţine imposibilitatea oricărui început. note de Florica Ichim. Camil. 1997 9. Zamfirescu. Opinii şi atitudini. Bucureşti. Patul lui Procust. dar şi la Modalitatea estetică a teatrului. Petrescu. Editura Gramar. Doctrina substanţei acoperea cam tot ceea ce trebuia să acopere. Că a construit sau nu un sistem. Editura Eminescu. Filosoful substanţialist îşi propune să depăşească intuiţia esenţelor printr-o intuiţie substanţială. filosoful substanţialist deosebeşte un pol inferior energetic şi un pol superior noosic. Petrescu. Cu o ontologie a concretului. fapt ce explică pe de o parte. neputinţa ei de a aborda planul istoriei. ediţie. ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Ileana Manole. Referirile noastre sunt cu precădere la Doctrina substanţei. Editura Gramar. admite una singură şi anume conştiinţa. Substanţa. e faptul că ea reprezintă o încercare de reconstrucţie în spaţiu fenomenologic. cu o teorie a cunoaşterii. rămâne de discutat. Bucureşti.

stima. dragostea pentru tot ceea ce-i frumos în lume şi pentru rezultatele primelor. nr. credinţa într-o zi de mâine mai bună si în capacitatea personală de progres şi autodezvoltare. iar 57% au fumat. umilirea. social. intr-o masura tot mai mare. 43% au fost in stare de ebrietate. respectat si apreciat. familial. pe adolescenţii din zilele noastre. nevoia de a evita eşecul. heroină. nevoia de a fi inţeles. In lucrarea lui Alexandru Hudiţeanu. in special. iar 4% 316 Oamenii. generate iluzoriu. de succes. 30% dintre elvii din Occident se droghează. atât de necesare pentru adolescenti. blamul. « In Adevărul din 16 mai 2001. cu mare pondere. de afecţiune. este o mână de ţinut şi o inimă de înţeles. iferioritatea. Ceea ce nu înţeleg ei este că nu au nevoie să recurgă la alcool pentru a se simţi mai în siguranţa. tutun si droguri in şcoli.nevoia de aparteneţă.Alcoolul are o acţiune rapidă asupra centrilor nervoşi superiori si duce la suprimarea inhibitiilor. apar unele statistici referitoare la dependenţa de alcool si alte droguri. reprezinta un interes aparte pentru mine vazând zi de zi problemele cu care se confruntă datorită vulnerabilităţii specifice acestei perioade de vârsta Azi asistăm la o profundă criză de valori. 9 sub titlul Tot mai mulţi adolescenţi ramâni beau si fumează incă de la 13 ani-10% dinte elevii de 17 ani au fumat oa ţigară de heroină : … Datele provin dintr-un raport naţional privind cansumul de alcool. de bucurii. la o senzatie de bună dispoziţie şi o creştere a încrederii in sine.Devianţa comportamentală la elevi. din ce in ce mai mulţi tineri sunt expuşi fenomenului infracţional. 3394. 29 dintre liceeni au fumat prima tigara inaintea varstei de 13 ani. desigur. nevoia de securitatea pe termen lung. de satisfacţii. este in creştere numărul celor care aderă la secte auto-distructive. care a fost realizat pe bază unui proiect european. de trandeţe. este alcoolul.De ce le sunt necesare aceste trairi adolescenţilor ? Deoarece nevoile fundamentale sunt :. dacă sunt satisfăcute s-a realizat si condiţia de baza a sănătaţii publice. de autoafirmare. …aproape 86% dintre tinerii de 17 ani au băut alcool cel puţin pana la acea varsta. Iordache Bota Subiectul referitor la dezadaptarea şcolară şi alte tipuri de dezadaptare..CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii DEZADAPTAREA LA ADOLESCENTI Adeseori tot ce are nevoie un om. sub formă de tigari. Azir 315 . Mai mult. Aprox 10% au utilizat droguri. la eşecul vieţii si la grabirea spre autodistrugere. p. de riscuri majore de socializare cu toate ca lumea actuală dovedeşte o deschidere spre cunoaştere. mai stăpân pe situaţie. precum florile câmpului cresc în dragoste si credinţă. nevoia de prestigiu.Un fenomen. care par sa pună stapânire. ci si eşec profesional.Această criză îşi pune amprenta asupra generaţiei tinere. Dependenţa de alcool generează nu doar eşec şcolar. de dragoste.

Erikson reamarcă faptul ca “trăsătura principala in adolescenţă este căutarea reinnoită a identitaţii de sine şi binecunoscutul spirit de revoltă al adolescentului are o relaţie importantă cu căutarea identităţii.Astfel : oamenii au dreptul la libertate. Elevii au recunoscut ca abuzul de alcool i-au făcut să distrugă obiecte sau haine.d. este că in adolescenţa scopurile de largă perspectivă si indepărtate adaugă o nouă dimensiune simţului identităţii. incorporare si 318 . asemenea comportamente necesită unele măsuri pedagogice si educative speciale precum si asistenţă socială.H. elemente definitorii ale identităţii. Ce este socializarea? Socializarea este un proces de integrare si de adaptare a persoanelor la viaţa socială prin însuşirea în cadrul familiei. în momentul în care nu le sunt satisfăcute nevoile biologice. Totodată se formează şi capacitatea implicării personale in diferite activităţi. Procesul de liberalizare conduce la serioase riscuri de socializare iar statusul familiei este intr-o continuă deteriorare.Oamenii trebuie să aibă acces la resurselede care au nevoie in confruntarile lor cu viaţa şi de posibilităţile de a-şi realiza potenţialităţile. slăbirea protecţiei sociale. Adaptarea stă la baza socializării. profesiei. Procesele la care este expusă familia sunt de natură să-i slăbeasca potenţialul. in cele ce urmează. Adolecenţa este un moment crucial si din punctul de vedere al formării imaginii de sine.aceasta este părerea mea.a. dimensionării aspiratiilor si a găsirii unei ocupatii sau a unui ţel in viaţă. ulterior regretând aceste fapte. şcolii. De aici apar conflicte care se pot fixa in personalitate si. inseamnă potrivirea unei persoane cu mediul.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii dintre elevii de 17 ani au ajuns să fumeze zilnic. instituţiilor. in corcondanţă cu modurile de gândire specifice societăţii în care trăieşte si când selectează conduite compatibile cu cerinţele sociale pe care trebuie să le indeplinească cu creativitate si unicitate individuală în cursul vieţii sale.dezvoltarea etică si dezvoltarea cognitivă. pauperizarea tot mai accentuată a populaţiei. asigurând ca educaţia să mearga in pas cu procesul de democratizare al vieţii sociale. cel de-al doilea termen. structurarea atitudinilor. la alegerea propriilor valori si modalităţi de viaţă atâta timp cât ea nu afectează libertatea altora. care îi permit convieţuirea in societate.. In plus. doritori de senzatţii tari. in momentele critice din viaţa copilului pot da naştere unor comportamente dezadaptate. şomajul. acord intre conduită personală si modelele de conduită caracteristice ambianţei. Allport. precum : invăţarea. au suferit accidente. Este incercarea de a cunoaşte autonomia”. afective. educative si sociale. Există anumite nevoi care trebuiesc satisfăcute in cazul copiilor si tinerilor . de integrare si adaptare. Această situaţie constituie o sursă potenţială a creşterii copiilor cu comportamente predeviante sau deviante O contribuţie in acest sens o au si cadrele didactice din unele şcoli care nu găsesc intotdeauna metodele şi procedeele cele mai eficiente.In psihologia socială studiile despre socializare se axează asupra unor aspecte ale acestuia.Perioada cea mai critica din acest punct de vedere este adolescenţa considerată ca a doua naştere a personalităţii. Am scris mai multe lucruri despre alcool deoarece la el este mai uşor de ajuns fiind un drog social acceptat iar tinerii. cad mai uşor în capcana alcoolului decât a celorlalte droguril. intelectuale. duc la scăderea nivelului de trai. in privinţa relaţiilor sexuale aceştia au uitat să se protejeze. Simţul scopurilor contribuie la maturizare. Adaptarea. Procesul de socializare al acestora este perturbat. De aceste capacităţi depinde şi performanţa. Adoleşcentul. la destabilizarea relaţiei dintre membrii familiei. pomeniţi mai sus la definirea socializării. câteva opinii ale unor mari psihologi legate de aceste nevoi. datorită “efortului personal central” este in măsură să depună efort in vederea realizării scopurilor. voi da o definire a termenilor. Peste 45% au băut vin inainte de a implini 13 ani ş.».Elementul cel mai important. 317 Un tânar este socializat atunci cand invaţă să se comporte în mod creativ.m. echilibru intre asimilare si acomodare socială. proces de pregătire.. sau cel puţin ar trebui acest lucru. Socializarea este procesul care permite si asigură dezvoltarea. bază a sănătăţii psihice. Merton. specifice perioadei de tranziţie prin care trece ţara noastră. Procese precum inflaţia. adecvate fiecărui caz pentru a recompensa multiplele carenţe educative ale familiilor respective şi pentru a preintâmpina dezadaptarea şcolara si savarşirea unor acte antisociale. sentimentul indispensabil din punct de vedere al confortului psihic.K.. produselor culturale. organizaţiilor. voi expune. Integrarea socială optimă a individului se realizează pe baza unor principii care sunt respectate in cadrul activităţilor de formare a personalităţii şi de prevenire.V. Pentru a trece mai departe. Liceeni care au consumat droguri au recunoscut şi ei un comportament violent dupa prizarea de halucinogene. Dupa Williams James “adoleşcentul este un luptător pentru scopuri”. Fiecare persoană este o valoare in sine si în toate influenţele exercitate asupra sa trebuie să conducă la creşterea demnităţii sale si respectarea individualităţii. adică succesul. s-au lovit sau au pierdut diverse sume de bani. Respectarea acestor principii deschide noi perspective şcolii. dupa cum notează R. dupa G. la definirea a ceea ce inseamnă dezadaptarea. E.

anxietate-agresivitate. respectiv dificultăţile şi nivelul scăzut de relaţionare al elevilor care dovedesc un comportament dezadaptant cu parinţii. de bogaţia si calitatea « schemelor de adaptare». se face o diferenţiere între delict si delicvenţa respectiv acţiunile si devierile comportamentale. Fiind vorba de propriile lor trebuinţe egoiste. comunicativi.Asemenea trăiri se întâlnesc la elevii problemă care caută doar drepturi. profesional si macrosocial. alţii. acceptând interdicţii şi toleranţă la frustrare. colegii şi respectarea regulamentelor. voinţe. Dezadaptarea inseamnă realizarea adaptării la un minim de cerinţe sociale de ordin practic. nici fără a depaşi anumite obstacole şi dificultăţi. sunt mai puţin grave sub raport juridic. deseori recurg la încercări de satisfacere pe alte căi decât cele normale sau legale deoarece devin incapabili de a accepta o frustrare. mai intoleranţi. reuşita şcolară suportă influenţa combinată a factorilor interni (intelectuali-afectivi. absenţa aprofundarii şi evaluării corecte a consecinţelor actelor omise.Aceşti 319 factori pot fi impărţiţi în doua grupe. sub aspectul personalitaţii este determinat. Exemple : minciuna. care duc la un aşa numit « inadaptat din naştere ». Ar fi în primul rând de amintit următorii factori: a) deficienţele intelectuale (întarziatul mintal pare să nu poată trăi anticipativ o paletă largă de efecte sau consecinţe ale propriilor acte) b) modificările accentuate ale vieţii afective şi ale voinţei (acestea au un puternic substrat ereditar. aici o mare importanţă o are familia şi şcoala. A doua categorie. adică de sursele personale. unii au un potenţial mai mare de adaptare. inertieagitaţie. indiferenţă afectivă. In ce priveşte adoptarea unor comportamente dezadaptante. debilitatea mintală. minciuna. motivaţionali-aptitudinali) si externi. readaptare.Ei aşteapta ca acestea să fie indeplinite de la sine. nevoi. colectivităţii şcolare şi extraşcolare. maleabili. se dovedesc mai rigizi. Motivaţia şi perseverenţa lui în activitatea şcolară sunt în mare măsură dependente de felul în care sunt induse de o stare afectivă sau 320 . şcolar sau moral din cauza unor deficienţe native sau survenite ale copilului sau tânărului si din cauze ce ţin de familie si ambianţă. tendinţe agresive innăscute. dimpotrivă. fumatul ostentativ. inconsecvenţa comportamentală. şcolar. in mai multe privinţe. S-a ajuns la constatarea că dezadaptarea şcolară este una de comportament. Dezadaptarea se manifestă în mai multe domenii: in activitatea şcolară. la rândul ei se exprimă prin : falsa percepţie a celor din jur. acţiunile si devierile comportamentale. aspiraţii.intoleranţa foarte scăzută la frustrare. structură sau sistem social prin adaptare. dar ceea ce par a nu întelege este faptul că unele nu se pot satisface nici imediat. supunere-dominare. aflat in formare. Factorii externi care duc la determinarea conduitei de dezadaptare şcolară . cât şi sub aspectul relaţional. Factorii individuali generatori de conduite dezadaptante ţin de capacitatea personală a fiecarui elev în parte de a reacţiona. chiar si diverse reacţii si acte predelictuale. Avem ca exemple : vagabondajul. un reproş sau o sugestie constructiva) c) trăsăturile de caracter (cei care dovedesc un comportament deviant sunt caracterizaţi prin desocializare care. in conduită. actele de spargere sau tâlhărie. imatură sau greşit structurată in momentul in care actele enumerate mai sus devin cronice). prostituţie . autism. copiatul la ore. nici fara a întampina unele rezistenţe. Diagnosticarea greutăţilor de adaptare presupune explorarea unor trăsături bipolare ca : retragere-expansiune.Ei urmăresc să-şi satisfaca unele trebuinţe. pâna aici totul este normal. numai să primească. consumul curent de alcool sau alte droguri. furtul repetat. de anturaj. Personalitatea tânărului devine deficitară. absenţa emoţiilor altruiste si simpatetice. Potenţialul de adaptare diferă de la un elev la altul. intotdeauna şi să primească tot ce-şi impun şi doresc. respingerea sarcinilor şi rolurilor propuse de parinţi sau profesori. Factorii constituţionali/interni sunt dependenti de zestrea ereditara si de structura neuropsihică a copilului cum ar fi hiperemotivitatea. indiferenţa-hipersensibilitate. şcolar. Elevul. de profesori şi de parinţi.Voi reveni cu o dezbatere mai amplă a acestor factori pe parcursul articolului. anume factori constituţionali si factorii externi. atât sub aspect pedagogic instrucţional al insuşirii sarcinilor de învăţare. in relaţiile interpersonale si în atitudinile copiilor faţă de valorile grupului familial. neacceptând şi îndatoriri. Prima categorie include manifestări comportamentale grave de conflict violent între acţiunile individului şi normele si valorile grupului familial. nici dintr-o data. bruscarea fetelor de către baieţi. Adaptarea şcolară. de mediul său familial. voluntarism afectiv. valorilor şi normelor care asigura normalitatea vieţii. insolenţă. nici fără efort. o pronunţată labilitate afectivă.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii asimilare a indivizilor uneori intr-un cadru. şcolar. gravitatea acestora este mare sub raport juridic. socializare si interiorizare. opoziţie fata de incercările educative ale adulţilor. violenţele verbale. un potenţial agresiv ridicat. profesorii.

168p .a . însoţită de o carenţă educativă..l. şi împreună conduc la efecte precum stagnare sau involuţie psiho-somatică dar şi la comportament deviant sau delicvent. 2. Bucuresti. s. de integrarea socială prin care îşi pune desigur amprenta pe existenţa si dezvoltarea copilului. Societatea Stiintifica si tehnica . Modalităti de diagnosticare si prevenire a unor forme de deviantă la adolescenti ( teza de doctorat ). in cadrul şcolii. Victor. Devianta comportamentală şi boala psihică : sociologie si psihiatrie. Posibile influenţe negative ale şcolii pot fi : sub şi supra-aprecierea capacitaţilor reale ale copilului. prin pierderea perspectivelor poate provoca dezadaptare. Sorin M. 1975 321 322 . Aşadar. the impact on society. Bucuresti. Emilia Albu. 1989. adeseori. edit. 5. Sorin M. Bucuresti. Iasi. Psihologia Eului ( cu privire specială la adolescenti). Fundatiei Axis. 121p.. 13. 10. Se poate observa. Allport G. didactica si pedagogica. Carenţa afectivă este. îmbrăcăminte. Rădulescu si Mircea Piticariu. Sorin M. Virgil Dragomirescu. a elevului în mod hatărâtor. Margareta Dinca. 2003 . 11. Devianta comportamentală la elevi. Trei. in activitatea şcolară. Ruxandra Răscanu. Alexandru Hudiţeanu. 1998. 2. 2004. Cornelia Crişa Cercetător ştiinţific. ei sunt incapabili să-şi utilizeze in mod eficient aptitudinile. 155p . Bucuresti. 9. care să determine fenomene de dezadaptare şcolară la elevi. de organizare a unui ritm al vieţii. 8.soc. s. ştiintifică si enciclopedică. a toleranţei reduse la frustrare. Am evidenţiat prin ce e importantă familia în viaţa unui elev şi de unde pot apărea comportamnete dezadaptante. dezacordul asupra motivaţiilor elevului. 1. Centrul Artemis. 1976. Psihosociologia comportamentului deviant. 7. de nivelul cutural si comportamental. de realitatea psiho-pedagogică din şcoală. 4. Sibiu. Dar însuşi mediul şcolar poate prezenta uneori influenţe psihopedagogice negative. Caterina Bagdasar. Alcool si droguri-virtuti si capcane pentru tineri. W(1981). Devianta juvenila. Drug abuse . Psihomedia. Mediul social normal al copillului este dragostea sub dublul ei aspect : dragostea parinţilor pentru copil şi dragostea părinţilor între ei. edit. Oascar Print. Bucuresti. 6. edit didactica si pedagogica. 3. Aspecte ale dezvoltării afectivitaţii feminine. tensiunile interioare care provoacă dezadaptarea sunt cu prioritate în covârşitoarea majoritate a situaţiilor de natură afectivă. Prevenire si terapie. a integrării deficitare a personalităţii lor. Structura si dezvoltarea personalitaţii. edit Universitătii din Bucuresti. edit. că un număr relativ mare de elevi cu rezultate slabe la invăţătura dovedesc o inteligenţă la nivel mediu la probele psihologice ceea ce înseamnă că datorită instabilăţii emoţionale. edit. Eşecul permanentizat. Bucuresti. 307p . Chelcea S. Personalitate si societate in tranzitie. Sociologia deviantei. locuinţă. 1988. edit. Devianta sociala si consumul de alcool in România anilor 90’. NY. edit. 2003 . 2004 . 2001. Eniko Albert – Lorincs . Bucuresti. Bucureşti. Concluzie este de reţinut că tulburările sferei afective a personalităţii se obiectivează în moduri specifice prin reacţii dezadaptate la solicitările mediului. Aramis.. Adolescenti intr-o societate in schimbare.studiu psihopedagogic. Rădulescu. Prin ce este determinantă familia ? Prin condiţiile economice. conflictele individuale în cadrul clasei de elevi. Asist. Paideia. Manifestări tipice ale devierilor de comportament la preadolescenti. Academiei socialiste România. Mihai Chelaru. 1999 . 12. materiale de hrană. barierele. a supramotivări. s.1994 .l.. Bucuresti. edit.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii climat afectiv de familie. . Alfred Adller a subliniat importanţa deosebita a rolului pe care-l are şcoala în formarea personalităţii noastre şi cu toţii ne putem recunoaşte iîn această afirmaţie.. de gradul de dificultate al activităţii şcolare. edit. Cluj-Napoca BIBLIOGRAFIE 1. Radulescu. edit.

Pentru a ajunge la contemplarea adevărului. prin care corpul este sacrificat-„Toate contradicţiile acestei societăţi se concentreză la nivelul corpului”202. Ses Srtructures”. corpul manechinului nu este obiect al dorinţei. p. Aceasta. La societe de consummation. ce qui n’est qu’une metamorphose du sacre” (Norman Brown. cultul corpului nu se află în contradicţie cu cel al sufletului.224. trebuie să se elibereze de legăturile care-l încătuşează. Corpul devine aşadar obiect al morificării din raţiuni estetice. ci moşteneşte funcţia ideologică a acestuia201. Eros et Thanatos. p. 304).CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CRIZA DORINŢEI ŞI ASCEZA LAICĂ ÎN ANOREXIE Eu voi iubi lumina pentru că îmi arată calea.2. Jean Baudrillard. un mit director al unei etici a consumului. 201 Adevărul e străin de timpul devenirii. Ilia Prigone 323 324 . contribuind la un proces de sublimare. „mistica supleţei” reprezintă o formă de violenţă. 1970. Însă departe de a semnala o demistificare a acestora. ca lipsă. qui est manque.chiar si corpul nud. ci constituie o idee. L’exhibition la plus pousee ne fait qui le souligner comme absence. sufletul. ceea ce atestă agresivitatea unei societăţi a abundenţei împotriva propriului său triumfalism al corpului. dar voi îndrăgi întunericul pentru că îmi descoperă stelele. nu poate fi manifest. Această „solicitudine” represivă se exprimă în toate obsesiile moderne colective vis a vis de corporalitate. prizonier al trupului. Substituţia „transcendenţei” sufletului cu evidenţă spontană a corpului este aparentă:corpul. et au fond ne fait que le censurer “-idem n. 202 „Toutes les contradictions de cette societe sont resumes la au niveau du corps”. nu este mai „material” decât sufletul. Prolog: corpul între estetizare si mortificare Secularizarea modernă a corpului vrea a se acredita ca triumfătoare asupra dogmelor spiritualiste tradiţionale (caracteristice mai ales paradigmei ascetismului medieval). Eliberarea corpului implică transformarea acestuia în obiect al unei anumite solicitudini ambivalente . ca sex. să o cenzureze”203. ci obiect funcţional. ca finalitate a dorinţei. Etalarea exhaustivă a dorinţei nu face decât să o ateste ca absenţă şi în fond. aşa cum este instituit de mitologia modernă. Og Mandino I. 203 „La verite du corps. Ses mythes. feminin sau masculin. c’est le desir. al aparenţelor. De asemenea. al simţurilor. de conjurare a corpului în propria sa evocare: „Adevărul corpului este dorinţa. Astfel.Celui-ci. „Il convient de ne pas se laisser egarer par l’antinomie absolute entre le sacre et le profane et de ne pas interpreter comme une <secularization>.209. omul de ştiinţă trebuie să se lepede de interesul pentru o lume înşelătoare şi schimbătoare. Dupa cum remarca Jean Baudrillard. ce survine odată cu eliberarea corpului însuşi. n’est pas montrable. Editions Denoel. se refuză ca şi carne.astfel că investirea narcisiacă gratifiantă are ca pandant dinamismul unei forţe represive. Pentru a accede la cunoaşterea autentic intelectuală. în „asceza” regimurilor alimentare transpare pulsiunea agresivă împotriva corpului.

Aceste „obiecte de substituţie” fundamentează emergenţa toxicomaniilor. această interpretare este amendabilă printr-un reducţionism abuziv. ar fi investiti. având ca scop protejarea narcisismului prin stăpânirea totală a obiectului dorinţei. având ca etalon „orgasmul foamei”. Fundamentele personalităţii anorexicilor sunt construite în termeni de dependenţă. Printre acestea din urmă. respectiv non-dependenţă. în cadrul acestor tulburari. Aşadar. ci ca ceva ingerabil. a preocupărilor dismorfobice şi a deviaţiilor narcisismului concretizate în comportamentele alimentare aberante. dupa cum nici ignorarea contribuţiei factorilor socioculturali nu este complet justă. Hrana reprezintă depenenţa de imaginea maternă şi lupta contra acesteia la un nivel pre-obiectual. prin constituirea unei a doua piei musculare. sau altfel. relaţiile obiectale devin periculoase în măsura în care introduc riscul unei dependente ce ameninţa integritatea narcisiaca a subiectului. adica a recunoasterii dorintei de Celalalt ca si condiţie a subiectului. Potrivit lui Lacan. care manifestă o bulimie a activităţilor psihice sau intelectuale. care se caracterizează prin repetiţia unor acte în care predomină dependenţa de o situaţie sau de un obiect material. se asociază şi cu anumite conduite adictive. Dependenţa. însă nu prin introducerea unui terţ. În 325 acest sens. Lacunele narcisiace Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Acest context favorizează proliferarea tulburarilor de comportament alimentar (anorexia nervoasă şi bulimia) ca efecte ale somatizării antagonismelor culturii noastre. dupa cum hrana este considerată un fel de „drog” pentru bulimic(asociindu-se adesea cu 326 . anumite abordări ale problematicii (mai ales din mediul anglo-saxon) avansează ipoteza cauzalităţii socioculturale a acestei patologii.CENTRUL ARTEMIS II. el se va apara prin investirea unui obiect sau a unei senzaţii. Soluţia optimă o constituie articularea factorilor socioculturali şi a psihopatologiei individuale. se dezvoltă sisteme de apărare împotriva acestei dependenţe. adică la un nivel unde hrana nu apare ca ceva “emanând” de la mamă. Acest fenomen poate fi asociat cu ceea ce Didier Anzieu şi Esther Blick numesc fenomenul de formare a unei a doua piei musculare. Majoritatea autorilor sunt de acord în privinţa vulnerabilităţii narcisistice extreme a pacienţilor care se confruntă cu un Ideal al Eului hipertrofiat. mai mult ca suporturi narcisiace decât ca potenţiali parteneri ai unui schimb libidinal obiectiv. care ar fi mai mult sau mai puţin echivalentul corporal al falsului self. imaginea corpului pentru ambii. ceea ce sporeşte angoasa narcisiacă şi efectele sale patologice. Acesta este motivul pentru care anorexicii refuză „obiectul” cu care nu pot stabili o relaţie libidinală. dar şi a unui auto-erotism. putem cita depresia narcisiacă ce se caracterizează prin predominanţa unui sentiment al vidului şi al incapacităţii de a se adapta condiţiilor exterioare. Personalităţile fragile dezvoltă astfel tulburări ale comportamentului alimentar. din diverse motive. bun sau rău. Aceasta problematică se află în centrul anorexiei mentale. Or.ceea ce o face uneori să cadă la epuizare. în favoarea unei investiri narcisiace. Se cunoaşte bine simptomul hiperactivităţii paradoxale a anorexicei. nu reuşeşte să introiecteze funcţia conţinătoare a mamei. ci prin substituţia unei nevoi în care obiectul este controlabil cu o dorinţă în care reprezentarea implică în mod necesar acceptarea unei separări. Viitorii pacienţi anorexici. Autorii subliniaza faptul ca atunci când bebelusul. putem delimita conduitele adictive ca tentative de negare a lipsei. bunăoară. Recursul la mecanisme psihotice prin care se neagă dependenţa şi clivajul obiect-Eu permite limitarea dependenţei la ceea ce ţine locul obiectului-foamea pentru anorexic şi hrana pentru bulimic. Aceste tulburări reprezintă forme de adicţie. Astfel. Această experienţă subiectivă a vidului (cum o numeste Kernberg) poate antrena apelul la replierea pe sine şi pe obiectele de substituţie ce conferă stabilitate subiectului. Idealurile sociale pun în lumină performanţa individuală şi competitivitatea. subiectul poate fi tentat de a recurge la o anume economie a dorintei. care este căutat şi consumat cu aviditate. Însă concomitent cu demersurile psihanalitice. Subiecţii utilizează ansamblul nevoilor corporale în vederea unei autonomizari. ce se dezvăluie în viziunea lor ideală asupra lor înşişi şi care se traduce în fantasmele megalomane de atotputernicie. Independent de contextul sociocultural. Atunci când această situaţie este resimţită ca insuportabilă în alienarea pe care o implică. printr-un compromis între eşecul stabilirii relaţiilor obiectuale şi eşecul acreditării narcisiace. Într-o perspectivă lacaniană. subiecţii încearcă să negocieze o separaţie. încă din copilarie. tulburările narcisiace nu apar decât în cadrul unei patologii individuale „gravate” de relaţiile-obiect interiorizate ce se originează în copilărie. dorinta presupune recunoasterea lipsei.

Astfel. Acest tată nu işi găseşte locul. imaginile corporale reprezentând o sinteză a acestei interacţiuni. ignorată ca realitate. care devine ea însăşi propria lege. mama nu este numai un „obiect omogen”. În relaţia cu Obiectul. existenţa Sinelui şi sentimentul de identitate. într-o dublă dimensiune a sexualitătţii şi urii. recunoaşterea cererii realizânduse prin refuzul alimentelor cu care este hrănit. Rolul relaţiilor parentale Anorexia poate fi abordaăa psihanalitic prin specificarea raportului structural rezultat în urma pierderii obiectului. are la bază o investiţie narcisică. Conform logicii anorexicului. corpul căpătând o dimensiune simbolică. îşi manifestă protestul faţă de dependenţa de mama atotputernică. ele işi depăşesc caracterele biologice având forţa de a deveni manifestări ale dragostei faţă de Celălalt. Adicţia anulează orice lipsă de satisfacţie. respectându-se condiţia că baremul de slăbire să fie riguros menţinut sau ca „piesă de teatru” să continue. care i-ar oferi şansa anorexicei să se rupă de mama sa. dar care revine ca o ameninţare neîncetată. Solicitarea de afectiune. anorexicul constituie atât un obiect al privirii. Acolo unde nevroza refulează. Prin aceasta. III. Lacan postulează că anorexia mentală se datoreşte dorinţei mascate de trebuinţă. refuzul în acest context dobândind o nouă semnificaţie. astfel că anorexicul scapă de psihoza şi de delir ca defecte. Astfel. În conduitele adictive. Refuzul alimentelor. pe de o parte suprainvesteşte ca expresie voluntară a Sinelui. Copilul face să eşueze dependenţa faţă de mama atotputernică prin atitudinea pe care o adoptă la nivelul hrană-obiect. „un conţinut fără conţinut”. a animalităţii şi a regresiei. fobiilor şi insuficienţei apărărilor de tip nevrotic. ce se polarizează pe cercetarea idealului Eului. Statutul corporal se asociază cu limbajul. obiectul referindu-se atât la statutul corpului. profilul coleric şi chiar paranoid ascunde de fapt neputinţa de a rupe relaţia duală mama-fiica. Este un tată care eclipsează şi nu îi permite copilului să işi formeze simbolul de negare. putându-l substitui pe Celălalt. obiectul capătă funcţia de simbol. iar pe de altă parte contrainvesteşte. castratoare. imaginea de slăbire este determinată de limbaj şi se repercută în mod indubitabil asupra corpului. reflexie a Sinelui şi Obiect al Celuilalt. Interferenţa ce se produce astfel între un obiect exterior şi o parte a corpului subiectului poate constitui revelarea unei juisări posibile. dar instabilă. anorexia împlineşte realul. care îi controlează pulsiunile. Corpul. în timp ce anorexicul manifestă o dependenţă de senzaţia de foame. comportamentul patologic poate fi considerat un mijloc de a elimina orice dorinţă. Trebuinţele copilului sunt devansate. sau poate defini relaţia cu acesta. Acest fapt reprezintă un punct de sprijin pentru anumite repere de autonomizare faţă de instinctele distructive din inconştient. 328 . În acest context. de dragoste este insuficient cunoscută. Pericolul de intruzie. cât şi al ascultării de către „spectator”. Numeroşi psihanalişti consideră anorexia ca o formă a perversiunii „negând legea vieţii biologice”. nu ia cuvântul. Ca şi în psihodramă. precum şi orice posibilitate a dorinţei. între Obiect şi Celălalt intervine şi frustrarea. Corpul susceptibil de a se ingrăşa şi de a scăpa de sub controlul voinţei încarnează pulsional raportul cu obiectele dorite. Absenţa simbolizării sau a pseudosimbolizării întâlnită în anorexie se datoreşte conversiei eşuate. ca expresie a rezolvării acestui conflict. Funcţia paternă este prezentă. sunt temele predominante care declanşează activitatea fantasmatică. martor absent in relatia de hrănire între mamă şi fiică. dar Celălalt nu este niciodată satisfăcut şi refuză limita castrării. simbolizarea este in suspans. nu ştie să spună nu. dar cu aviditate”. dar reprezintă şi reperul pentru o percepere a jocului activităţii fantasmatice inconştiente care reactivează conflictele intrapsihice. de invadare. care produce o falie între Eu şi corp. Limbajul şi corpul se influenţează reciproc. corpul. Refuzând mâncarea. Mama anorexicului este de obicei autoritară. poate fi spectator la situaţia sa familiară pe care o poate analiza fără să fie văzută. În acelaşi timp. are o putere restauratoare. Aparenţa sa severă. ca legatură a dorinţei. satisfacţia sau refuzul la copil influenţează relaţia socială şi mai ales relaţia părinte-copil. cât şi la alimentul propriu-zis. devine o prezenţa excesivă. iar nu a unei relaţii cu Celălalt. care îi afectează stima de sine. Simptomul anorexic apare întotdeauna când Celălalt se 327 „epuizează”. corpul luând locul fetişului.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii dependenţa de droguri sau alcool). omnipotent şi ascetic. fiind sub imperativul trebuinţei manifeste. ca imagine a sinelui în privirea Celuilalt. falică în relaţia cu fiica sa. iar tatăl apare inconsistent. În acest „scenariu”. Obiectele destinate a satisface necesităţile elementare şi alimentare îşi pierd de obicei caracterul vital pentru a deveni semne ale dragostei faţă de Celălalt. a unei economii narcisice pozitive. Anorexicul are o trăire dismorfobică faţă de propriul corp. Astfel se ajunge la un cerc vicios. În anorexie predomină pulsiunea orală care operează prin comportamentul-„nu se mănâncă nimic. Această epuizare se datoreşte cunoaşterii raporturilor cu anorexicul. dar nu este imposibilă.

JOYCE McDOUGALL. imaginea corpului nu reuşeşte să capete unitate la nivelul narcisismului secundar. ADICŢII ŞI FRAGILITĂŢI NARCISICE. PIERRE NOAILLE. diversele etape ale travaliului psihanalitic cu o anorexică reiterează.ANOREXIA NERVOSA AND BULIMIA: HOW TO HELP. FRANCOISE BRELLETFOULARD. Problematica anorexicei arată că. ANTONIO FRANCISCO MENDEZ PEDRO.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS BIBLIOGRAFIE: Factori determinanţi ai calităţii vieţii IV. 2005 329 330 .LA SOCIETE DE CONSOMMATION. Trei. în care Freud opune pulsiunile sexuale pulsiunilor de autoconservare.VLADIMIR MARINOV. 1970 2. este din cauza clivajului precoce realizat intre aliment si functiile erogene ale corpului. JEAN BAUDRILLARD. Open University Press Milton Keynrs. teoriile nu se exclud. Denoel. remarcând că libidoul se poate asocia chiar cu instanţa Eului. Ed. ANNE GUILLEMOT & MICHEL LAXENAIRE. Prima etapă corespunde lucrării Trei eseuri asupra teoriei sexualitătii. 1988 4. ALAN RIGAUD. Cluj-Napoca 1. A doua etapă este cea în care Freud opune alegerea de obiect prin susţinerea alegerii de obiect narcisice. MARILYN DUKER & ROGER SLADE. Bucuresti. Masson. respectiv a alimentelor şi dezvoltarea lumii fantasmelor. JAQUELINE MADELEINE JAQUET. Teoria pulsiunii-freud Evoluţia teoriei freudiene a pulsiunii are trei etape. din punct de vedere clinic. dimpotrivă. Este si consecinta unui clivaj între percepţia corpului. Alimentul eşuează în funcţia sa enigmatică şi metaforică de condensare. În etapa a treia. evoluţia freudiană a pulsiunii. şi dacă nu reuşeşte să devină suportul de proiecţie al proceselor primare şi ale inconştientului.1997 3. deja dramatică prin ea însăşi.ANOREXIE. se completează. Paris. Altfel spus. Delphy. Philadelphia. Paris. într-un mod exagerat.ANOREXIE MENTALE ET BOULIMIE. Viziunea de ansamblu se îmbogăţeşte prin confruntarea lor. de fapt. Collection Medicine et Psychotherapie. Cercetător ştiinţific Ana Ionesei Institutul pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară. Freud opune pulsiunilor de viaţă pulsiunile morţii. care este născut din retragerea libidoului obiectal.

p. se execută numai partea de pedeapsă rămasă negraţiată. Momentul în care îşi produce efectele asupra termenului de încercare graţierea necondiţionată îl constituie data actului de graţiere – în cazul unui act de graţiere postcondamnatorie.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii ASPECTE TEORETICE ŞI PRACTICE PRIVIND APLICAREA GRAŢIERII Defectele altora îl învaţă pe înţelept să le îndrepte pe ale sale.a se vedea autorii citaţi de Gh. În acest caz. Recidiva în teoria şi practica dreptului penal. Bucureşti. iar nu şi de graţiere. Mateuţ. 205 În literatura de specialitate s-a formulat propunerea de lege ferenda ca în actele normative de graţiere să se prevadă termene de încercare cel mult egale cu termenul pentru care a fost suspendată executarea. Sinteza practicii de casare în materie penală pe semestrul I al anului 1999 a Curţii de Apel Suceava. Aplicarea concomitentă a graţierii şi a suspendării condiţionate a executării asupra eceleiaşi pedepse determină curgerea în paralel a două termene de încercare şi crearea unui paralelism între efectele acestora205. sau data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive – în cazul graţierii antecondamnatorii. 204 Cea mai înaltă glorie nu este aceea de a nu căda niciodată. din termenul de încercare rămâne doar intervalul de 2 ani. 120.117-136.. în final. 2 din Codul penal. 331 332 . cât şi graţierea necondiţionată204. p. astfel încât. condamnatul să se supună doar cerinţelor şi restricţiilor impuse de suspendare. în Dreptul nr. În cazul suspendării condiţionate. ci de a te ridica după fiecare cădere. partea din termenul de încercare care reprezită durata pedepsei pronunţate de către instanţă se reduce în mod corespunzător. Dacă graţierea pedepsei principale este parţială termenul de încercare se compune din intervalul de 2 ani plus partea din pedeapsa rămasă negraţiată. Confucius În sens contrar Gheorghe Josan. Dacă graţierea pedepsei principale este totală. Asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată condiţionat au efecte atât graţierea condiţionată. graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. Publilius Syrus 1. Editura Lumina Lex. 5/2000. astfel că în cazul în care suspendarea condiţionată este revocată sau anulată se execută numai partea de pedeapsă rămasă negraţiată. Aspecte privind efectele graţierii asupra instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei Potrivit Art. 273. alin. graţierea are efecte în primul rând asupra pedepsei principale şi în secundar asupra termenului de încercare. Dacă suspendarea condiţionată esee revocată sau anulată. 1997.

se va menţine. rabilitarea de drept..R. revocarea graţierii va atrage şi revocarea suspendării condiţionate şi implicit al reabilitării de drept. efect care este revocabil. Potrivit altei opinii. acest moment îl reprezintă data aplicării actului de clemenţă. Editura Academiei Române. Partea generală. astfel că în situaţia în care termenul de încercare al suspendării condiţionate al executării pedepsei. reîntregit prin efectul revocării graţierii. p. Cristiana Filişanu. nefiind definitivă până la îndeplinirea condiţiei206. în cazul săvârşirii cu intenţie a unei infracţiuni în termenul condiţie al graţierii condiţionate.. 206 Până la împlinirea termenului de încercare graţierea produce doar consecinţe provizorii. citată şi de A Boroi. inculpatul urmând să execute doar pedeapsa pentru cea de-a doua infracţiune. 1990.S.Argumentele aduse sunt următoarele : Graţierea va reduce termenul de încercare din momentul în care s-a făcut aplicarea actului de clemenţă.164. decizia nr.. p. această reducere nu operează automat. Potrivit celei de-a doua opinii. iar termenul de încercare al suspendării condiţionate se reîntregeşte. Graţierea va atrage consecinţe juridice definitive numai la împlinirea termenului de încercare. Potrivit primei opinii. în R. aceasta este lipsită de obiect. nu există nici un mijloc legal pentru revocarea reabilitării de drept de care a beneficiat condamnatul pe nedrept207. vol II. dar anterior împlinirii termenului de încercare al graţierii condiţionate al graţierii condiţionate. efectele graţierii se realizează la expirarea termenului de încercare. implicit. întrucât reabilitarea de drept nu-şi produce efectele decât la expirarea termenului de încercare al suspendării condiţionate socotit în întinderea sa integrală. în chiar momentul aplicării graţierii. nu ar putea nici să producă anticipat efecte asupra termenului de încercare şi.. Vasile Papadopol. 334 333 . ci după expirarea termenului condiţie al graţierii condiţionate. Înseamnă că. iar ulterior condamnatul ar săvârşi o nouă infracţiune atât în termenul de încercare al suspendării condiţionate considerat integral cât şi în termenul de încercare al graţierii condiţionate. 206 George Antoniu. s-a considerat că reabilitarea de drept nu poate constitui o piedică pentru revocarea graţierii condiţionate. fiindcă numai atunci se consideră definitivă şi îşi produce toate efectele” . nr. nici asupra momentului când intervine reabilitarea de drept. în cazul în care infracţiunea este săvârşită atât în termenului de încercare al suspendării condiţionate stabilit de instanţă înainte de aplicarea graţierii condiţionate (dar după expirarea termenului de încercare al suspendării condiţionate redus ca urmare a aplicării graţierrii ). suspendarea condiţionată a executării primei pedepse producându-şi efectele la expirarea termenului socotit în întinderea sa integrală. op. aceasta se revocă.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Cu privire la momentul de la care îşi produce efectul comprimator asupra termenului de încercare graţierea condiţionată aplicată unor pedepse a căror executare a fost suspendată condiţionat există două opinii diferite. deoarece acestea ar avea caracter definitiv. Rodica Mihaela Stănoiu. care a operat în momentul în care s-a împlinit termenul de încercare. 1-1974. cel condamnat fiind reabilitat de drept.D. respectiv infracţiunea a fost săvârşită înăuntrul acestuia. în sensul că. Această soluţie atrage consecinţe şi în materia revocării suspendării graţiate sau a graţierii condiţionate în situaţia în care se săvârşeşte o infracţiune după epuizarea termenului de încercare al suspendării. astfel cum a fost redus prin graţiere. Constantin Bulai. 78. secţia penală. deoarece ea însăşi a fost acordată în această modalitate. condamnatul urmând să execute separat de pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa integrală pentru noua infracţiune. 457/973.T. dacă cel condamnat a respectat condiţia impusă prin actul de graţiere. cit. intervenind reabilitarea de drept. . însă retroactiv de la data epuizării celui dintâi dintre termenele emintite. Nu se dispune nici revocarea graţierii întrucât. revocarea suspendării nemaiproducându-se. va curge în continuare numai termenului de încercare al graţierii condiţionate. ci numai la expirarea termenului fixat în actul de clemenţă. Graţierea condiţionată.164. cât şi în termenul de încercare al graţierii. Potrivit unei opinii aceasta este data expirării termenului de încercare al graţierii condiţionate. În situaţia în care ar interveni reabilitarea de drept prin epuizarea termenului de încercare redus ca urmare a a aplicării graţierii condiţionate. redus prin efectul graţierii. În cazul în care şi graţierea e condiţionată. Bucureşti. Dacă termenului de încercare va apărea ca împlinit înaintea săvârşirii noii infracţiuni. După împlinirea termenului de încercare a suspendării. Reabilitarea de drept este prin natura ei irevocabilă şi ea nu poate interveni la împlinirea termenului de încercare aşa cum el a fost redus prin actul de clemenţă. Constantin Mitrache. dacă fostul condamnat a săvârşit o infracţiune cu intenţie. ar trebui să se revoce atât graţierea cât şi suspendarea condiţionată. Avram Filipaş. p. căci numai atunci graţierea se consideră definitivă şi îşi produce toate efectele. nu va apare ca împlinit în momentul săvârşirii noii infracţiuni. Practică judiciară penală.

Astfel. se apreciază că scopul pedepsei se realizează şi fără executarea acesteia. datorită condiţiilor sociale existente. afară de cazul în care condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute de Art. şi c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.p.). anularea reprezentând o excepţie limitativ prevăzută de lege. prin esenţa lor. Situaţiile care trebuie avute în vedere sunt următoarele: -în structura concursului de infracţiuni sunt două infracţiuni. în condiţiile în care reabilitarea de drept sau judecătorească nu poate fi dobândită decât definitiv şi necondiţionat. atunci când se înlătură în totalitate executarea pedepsei. a doua pedeapsă poate fi suspendată dacă este de 2 ani sau mai mică. iar în urma aplicării actului de graţiere pedeapsa rezultantă rămâne sub 2 ani. Graţerea produce efecte asupra pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente şi sub aspectul consecinţei posibilităţii de a dispune suspendarea condiţionată. alin.p. aceasta având importanţă doar la stabilirea tratamentului sancţionator din punct de vedere al naturii sale juridice. instanţa ar trebui să ţină cont în vederea acordării suspendării condiţionate de faptul că una dintre pedepse a fost graţiată şi a rămas de efectuat o singură pedeapsă. Dacă s-a apreciat că pedeapsa graţiată îşi poate atinge scopul şi fără executare. graţierea este o cauză care înlătură în tot sau în parte executarea pedepsei sau prin care se comută pedeapsa în alta mai uşoară (Art. alin 1 C. Ca şi contraargumente pot fi spuse următoarele : naşterea concursului de infracţiuni are loc în momentul comiterii celei de-a doua infracţiuni.a C. alin 2 C. lit. instanţa va dispune asupra suspendării condiţionate ţinând seama de faptele penale aflate în concurs ale căror pedepse nu au fost graţiate. pedeapsa pentru una fiind graţiată total.p. 81. instanţa de judecată nu este în măsură să facă altă apreciere. caz în care operaţiunea de la Art 34. iar pentru cealaltă depăşeşte 2 ani (menţionez faptul că pentru infracţiunea unică suspendarea condiţionată se acordă pedepselor de până la trei ani) -în structura concursului sunt două sau mai multe infracţiuni a căror pedepse depăşesc doi ani. când se acordă de către legiuitor graţierea cu caracter general. deoarece Art 81. şi nu pedeapsa pentru întregul concurs de infracţiuni. suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în caz de concurs de infracţiuni dacă: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani. iar pe de altă parte sistemul de sancţionare al concursului consacrat de legislaţia în vigoare. cea a revocării reabilitării. în urma contopirii se aplică o pedeapsă mai mare de 2 ani.. care.b nu a fost efectuată de vreme ce una dintre pedepse nu se mai execută. În ultimul caz se va ţine cont doar de pedepsele ce au rămas de executat după ce s-au aplicat dispoziţiile actului de graţiere. 120.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Această opinie a fost criticată în sensul că este de neconceput ca o persoană să fie reabilitată de drept şi să se afle în acelaşi timp în termen de încercare. alin. indiferent dacă a intervenit o hotărâre de condamnare pentru ambele infracşiuni sau doar pentru o singură infracţiune. avându-se în vedere pe de o parte concepţia privind scopul şi funcţiile pedepsei. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. fiind graţiată. dar ca urmare a graţierii şi a reaprecierii sporului rămân sub 2 ani -în structura concursului sunt două sau mai multe infracţiuni a căror pedepse nu depăşesc 2 ani. argumentându-se în acest sens în situaţia în care una dintre pedepsele stabilite este graţiată. . şi determină o reapreciere a sporului. aceasta se realizează ţinându-se seama de faptul că instituţia concursului prezintă 336 . în cazul concursului de infracţiuni. Totodată. săvârşirea faptei penale a cărei pedeapsă s-a graţiat nu poate fi însă un impediment pentru suspendarea executării pedepsei negraţiate dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. 38 C.1 lit. Într-o altă opinie s-a arătat că executarea acesteia poate fi suspendată condiţionat dacă nu este de 3 ani sau mai mare. sunt de strictă interpretare şi introducerea pe această cale a unei instituţii. Într-o opinie s-a susţinut faptul că dacă una dintre cele două pedepse aplicată pentru o infracţiune aflată în concurs este graţiată. graţierea are ca obiect pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune în parte. cele două instuţii excluzându-se reciproc şi de asemenea nu este posibilă abordarea extensivă a dispoziţiilor legale privind reabilitarea. Deşi condiţia existenţei a cel puţin două infracţiuni care să atragă o condamnare este tratată alături de cele de care depinde în mod obiectv existenţa concursului de infracţiuni. dispare concursul de infracţiuni.2 se referă la situaţia în care s-a obţinut o pedeapsă aplicată prin recurgere efectivă la concursul de infracţiuni şi nu la situaţia în care una dintre pedepse este graţiată. concursul de infracţiuni este întradevăr considerat o cauză de agravare facultativă a pedepsei.p. sau au fost graţiate doar parţial. cealaltă devine pedeasa aplicată ( de executat) şi este supusă condiţiilor de 335 la Art. potrivit Art 81.

deoarece s-ar adăuga la prevederile Art 72 C. aplicabil unei pedepse ce ar urma să fie pronunţată nu poate constitui un criteriu de individualizare a acesteia. Constantin Mitrache.P. p. Când graţierea este doar parţială. 209 În practică s-a decis că existenţa unui act de graţiere anticipată. Parte generală. cit.Lumina Lex. 120. p. 449 C. luând în calcul cuantumul lor integral.P. p. Editura .332-333. – T. iar cu privire la alte pedepse să considere că este necesară executarea lor210. având în vedere efectele 211 212 A se vedea Florin Streteanu. în R. s.72. alin. graţierea oricăreia dintre pedepsele stabilite potrivit Art 34 C. De altfel.2. graţierea nu are efecte asupra existenţei sau inexistenţei concursului de infracţiuni. deşi pedepsele din structura concursului de infracţiuni sunt sub 2 ani instanţa nu-şi poate forma convingerea cu privire la aceeaşi persoană că se poate reeduca fără executarea efectivă a pedepsei. dar în urma contopirii nu mai sunt îndeplinite condiţiile Art. Ştefan Daneş.pen. Dărângă George. 1972.. deşi instanţa nu este obligată să motiveze neacordarea suspendării condiţionate. alin. p.p. 81. dispunându-se suspendarea condiţionată numai a uneia dintre pedepse. În literatura de specialitate s-a exprimat opinia potrivit căreia instanţa nu poate face abstracţie. graţierea este o cauză care înlătură în tot sau în parte executarea pedepsei sau prin care se comută pedeapsa în alta mai uşoară. Drept penal. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. dar. 1 C. având în vedere posibilitatea revocării unei asemenea graţieri. în ceea ce priveşte unele pedepse stabilite pentru infracţiunile concurente este incidentă graţierea parţială. În sens contrar. Nu se poate face abstracţie nici de interesul condamnatului de a dispune în primul rând de suspendarea condiţionată şi apoi de graţiere. Concursul de infracţiuni. ansamblul infracţiunilor concurente păstrează gradul de pericol social iniţial şi reflectând în continuare aceeaşi periculozitate socială a infractorului. 208 cazul să suspende pedeapsa rezultantă.p. 120 alin. se va proceda potrivit Art. aceasta nu înseamnă că nu ia în calcul şi o asemenea posibilitate în procesul de individualizare a executării pedepsei. au în vedere situaţia când graţierea este ulterioară aplicării pedepsei cu suspendare condiţionată a executării acesteia şi nu pot acoperi alte situaţii. Codul penal comentat şi adnotat.107 337 338 . urmând ca instanţa să decidă dacă este sau nu Florin Streteanu. o extindere făcută de judecător. Dumitru Popescu. aplicarea graţierii şi apoi recontopirea pedepselor negraţiate ori a părţilor din pedepsele graţiate după care să se dispună iar suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante din contopirea ce a avut loc şi toate acestea doar pentru că suspendarea condiţionată trebuie să aibă prioritate faţă de graţiere212. alin. doar pentru simplul fapt că a intervenit un act de graţiere .2 nu mai poate fi aplicat. p. este posibilă revocarea graţierii şi implicit reactivarea tratamentului sancţionator specific concursului de infracţiuni (în cazul graţierii condiţionate). nr. partea generală. nr.296/1982. potrivit Art. fără ca prin aceasta ea însăşi să fie considerată o condiţie de existenţă208. cu privire doar la unele dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente. Când termenul de 2 ani este depăşit prin aplicarea unui spor de pedeapsă Art. în caz de concurs. Bucureşti. Doru Pavel. instanţa ar putea dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante dacă pentru fiecare pedeapsă concurentă a făcut aplicarea suspendării condiţionate a executării acestora. este necesară stabilirea unei pedepse rezultante pentru infracţiunile concurente. Vasile Papadopol. Virgil Rămureanu. Neamţ.. cit. 210 Geoge Antoniu. prin acceptarea ca valabilă a opiniei anterioare.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii importanţă tocmai datorită tratamentului sancţionator specific. alin.p. ar putea modifica condiţiile de suspendare condiţionată a executării pedepsei şi că s-ar putea suspenda condiţionat numai executarea pedepsei negraţiate nefiind afectată fiinţa concursului de infracţiuni prin apariţia unui act de graţiere.215 – deoarece problema principală a concursului este cea privind sancţiunea. Jud. în sensul de a determina stabilirea ei într-un alt cuantum. Soluţia la care s-au oprit instanţele de judecată în sensul că este posibilă şi suspendarea executării pedepsei ce este graţiată printr-un act de clemenţă adoptat anterior aplicării pedepsei se întemeiază pe interesul condamnatului de a beneficia în primul rând de suspendarea condiţionată care are efecte mult mai largi decât graţierea. 474-475. Dumitru Lucinescu.D. după ce aplică pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită. de existenţa graţierii aplicabile acestei pedepse. mai sus formulate. nu există nici un motiv pentru a considera că. ori. În schimb. alin. ar însemna descontopirea pedepselor.. 1999.2. fiind un act de graţiere condiţionată. Dispoziţiile Art. Bucureşti.. 1 C. Incidenţa actului de graţiere se constată ulterior stabilirii modului de executare a pedepsei. op. ci este doar o vocaţie. p. dec. op. a face abstracţie de incidenţa acesteia şi a dispune suspendarea conţionată a executării pentru pedeapsa rezultantă a concursului.R.53. Cristian Mitrache. Aşadar. ceea ce este inadmisibil209.12/1982. analiza posibilităţilor de acordare a suspendării condişţionate se va face prin prisma Art 81. De altfel. iar apoi să se constate că. Casa de Editură şi Presă ŞANSA SRL. 2 C. s-ar ajunge la extinderea reperelor de individualizare a pedepsei. 81. p. o astfel de condiţie trebuie considerată de existenţă a concursului. dar sunt îndeplinite condiţiile Art 81.)211. dacă infracţiunea a fost judecată separat pentru fiecare faptă concurentă de către aceaşi instanţă sau de instanţe diferite. (Instanţa are posibilitatea de a dispune suspendarea doar dacă tuturor pedepselor supuse contopirii le-a fost anterior aplicată suspendarea condiţionată.p. 200. Este adevărat că acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei nu reprezintă un drept pentru condamnat.

86 C. p. pedeapsa obţinută în urma contopirii pedepselor rămase executabile.pen. op. Recidiva în teoria şi practica dreptului penal. Prin urmare. şi acestea se vor cumula aritmetic215. dispoziţiile în privinţa revocării graţierii reclamând săvârşirea unei infracţiuni intenţionate în termenul de încercare. 81 C. cit. În cazul în care infracţiunile concurente sunt săvârşite în termenul de încercare al suspendării condiţionate.în Dreptul nr. ce va avea un regim de executare unic nefiind posibilă suspendarea executării pedepsei doar în privinţa infracţiunii comise din culpă. Dacă toate pedepsele ce intrau în structura concursului au fost graţiate total se vor aplica regulile sancţionatorii ale recidivei postexecutorii şi ale concursului de infracţiuni. nu poate fi suspendată.. fie o infracţiune exclusă de la beneficiul suspendării în baza art. Graţierea nu înlătură caracterul penal al faptei. chiar dacă aceasta este graţiată. C. dar după expirarea termenului de încercare al suspendării condiţionate. 7/2001. 317-318. 81. O asemenea posibilitate există dacă infracţiunea ce constituie un impediment la aplicarea suspendării este dezincriminată sau amnistiată. astfel încât ansamblul infracţiunilor îşi păstrează gradul de pericol social iniţial şi reflectă în continuare aceeaşi periculozitate socială a infractorului. se va stabili o pedeapsă rezultantă şi pentru infracţiunile care au atras revocarea. 34 C. Mateuţ.Grigoraş.Totodată s-a stabilit că dacă printre faptele concurente se află şi o infracţiune pentru care nu se poate dispune suspendarea (o infracţiune pentru care s-a stabilit o pedeapsă mai mare de doi ani. 215 Radu Lupaşcu. trebuie să aibă în vedere durata pedepsei celei mai grele. în nici un caz nu poate fi vorba de a alege între aplicarea suspendării condiţionate şi a graţierii213.31 Florin Streteanu. dar după expirarea termenului de încercare al graţierii condiţionate se dispune revocarea suspendării condiţionate şi se constată că pedepsele cărora li s-a aplicat graţierea sunt considerate ca fiind executate în baza actului de clemenţă. se poate acorda suspendarea şi pentru aceasta.R. Totodată. graţierea unei pedepse neputând modifica condiţiile de aplicare a art. 83.D. revocarea graţierii rămâne fără obiect. aceasta se va cumula aritmetic cu pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracţiunile săvârşite în termenul de încercare al suspendării condiţionate.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii mai largi ale celei dintâi. 318 .184. 314 . se vor aplica prevederile art. Dacă rămâne o pedeapsă de executat. p.216 O asemenea infracţiune săvârşită în termenul de încercare al graţierii.). aceasta produce efectul de a nu se mai putea adăuga un spor la pedeapsa ce a mai rămas de executat. nu va atrage revocarea acesteia. În cazul în care pedeapsa absorbantă este gratiată total. Gh.R. pen.2 C. 81 alin. negraţiată sau graţiată parţial.. În ipoteza intervenţiei graţierii totale necondiţionate a uneia dintre două pedepse stabilite pentru infracţiuni concurente. descontopire şi recontopire a pedepselor. 216 Florin Streteanu. Dacă rămân mai multe pedepse în structura concursului de infracţiuni ca urmare a unei graţieri parţiale sau ca urmare a neaplicării actului de clemenţă în privinţa lor. intervenind reabilitarea de drept potrivit Art. necondiţionat. Instanţa.nr 10/1974. p. Unele probleme ale graţierii condiţionate cu referire la practica Tribunalului Suprem.. s-a mai afirmat că în ceea ce priveşte suspendarea condiţionată a executării pedepsei. op. dacă în termenul de încercare se comite o infracţiune din culpă. 339 340 . Datorită revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei nu va mai interveni reabilitare de drept. adică a pedepsei absorbante. când analizează posibilitatea de a face aplicarea Art. iar pedeapsa rezultantă se va cumula aritmetic cu pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracţiunile săvârşite în termenul de încercare al suspendării condiţionate. evitând astfel o eventuală discriminare între cel care beneficiază de un act de graţiere antecondamnatorie şi cel care beneficiază de un act de graţiere postcondamnatorie. pp. pen. Din nou despre graţiere şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei. se vor contopi pedepsele stabilite pentru infracţiunile ce intrau în structura concursului de infracţiuni a cărui pedeapsă rezultantă a fost suspendată 213 condiţionat. dintre pedepsele cărora li s-a aplicat suspendarea condiţionată. pen. Prin urmare. potrivit Art. alin... pen. Dacă ulterior sunt comise mai multe infracţiuni intenţionate concurente cu infracţiunea din culpă. Instanţa trebuie să facă o aplicare corectă şi completă a legii. iar nu o pedeapsă rezultantă la care s-ar fi ajuns eventual prin aplicarea unui spor214.3.în . În cazul în care infracţiunile concurente sunt săvârşite în termenul de încercare al graţierii condiţionate. caz în care suspendarea iniţială nu se revocă.pen. este necesar ca pedepsele stabilite pentru aceasta să fie contopite într-o pedeapsă unică. menţinerea suspendării executării primei pedepse este condiţionată de suspendarea executării pedepsei pentru infracţiunea comisă din culpă în termenul de încercare.. cit. În cazul în care infracţiuni aflate în concurs sunt săvârşite atât în termenul de încercare al graţierii condiţionate cât şi în termenul de încercare al suspendării condiţionate se dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi revocarea graţierii condiţionate. instanţa poate decide prin raportare la cuantumul ei dacă este necesar sau nu aplicarea unui spor care să reflecte gradul de pericol social al pedepselor absorbite sau este suficientă prin ea însăşi.. 214 Justin. alin 3 C. doar pe motivul că este mult prea complicat procesul de contopire. p.

pentru că legea nu o prevede în mod expres. în literatura de specialitate s-a arătat că dispoziţiile Art. p. se aplică dispoziţiile de graţiere mai favorabile217”. Apecte privind aplicarea actelor de graţiere succesivă Se pot întâlni două situaţii : 1. Editura Academiei Române. Drept penal. com. nr. Cu toate acestea. a generat păreri diferite 218cu privire la regimul juridic al pedepsei privitor la care a intervenit revocarea graţierii condiţionate. aplicarea actelor de graţiere parţială succesivă În cazul graţierilor parţiale. p.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii Astfel că în situaţiile prezentate mai sus. 217 Numai dacă infracţiunea care atrage revocarea beneficiului clemenţei a fost săvârşită după adoptarea ultimului act de graţiere. în Dreptul. atât pentru simetrie juridică cu suspendarea condiţionată a executării pedepselor. respectiv al Art.p. Mândru. Editura Trei. 11/1997. în cazul unor graţieri succesive. Potrivit unei opinii. 137/1997 privind graţierea unor pedepse. 388-391. singurele modalităţi de individualizare a pedepselor erau închisoarea – Art. 81 şi urm. care nu poate fi influenţat de unii factori extrinseci cum este de exemplu. deci nu putea constitui obiect al unei noi graţieri.. Instituţii de drept penal. 120. Unele probleme în legătură cu aplicarea Legii nr. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei – Art. p. 57 C. Instanţa nu poate lua act însă. pur şi simplu. Editura . Alexandru Boroi. Unele probleme în legătură cu aplicarea legii nr. Bucureşti.. 12/997.poate prevedea însă exceptarea de la beneficiul graţierii a condamnaţilor cărora li s-a mai redus pedeapsa ca urmare a unei graţieri anterioare sau poate prevedea c[. 2001. Aspecte privind efectele graţierii asupra instituţiei suspendării sub supraveghere Potrivit unei opinii se consideră că nu beneficiază de graţiere cei condamnaţi la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. p. Prin actele de clemenţă se graţiază total sau parţial pedepsele cu închisoarea de o gravitate deosebită. Partea generală. 86. intervenţia. graţierea rămânând să-şi producă efectele . Practica judiciară penală. săvârşirea unei infracţiuni din culpă în condiţiile arătate va atrage doar revocarea suspendării condiţionate. 1990. deoarece la data la care a intervenit pedeapsa nu era încă executabilă. Avram Filipaş. Potrivit susţinătorilor acestei soluţii. pedeapsa nu este graţiată în temeiul actului de clemenţă apărut după săvârşirea infracţiunii care a atras revocarea beneficiului graţierii condiţionate. 90-91.12 220 Victor Nicolcescu. ci va trebui în prealabil să revoce sau mai exact să constate ca revocată graţierea anterioară. câtimea din pedeapsa executata219.p. 3. în Dreptul nr. Revocarea graţierii condiţionate operează în temeiul aceluiaşi act normativ potrivit căruia s-a făcut iniţial aplicarea pedepsei.P. 219. a două sau mai multe acte de graţiere are ca efect reducerea succesivă a pedepsei. 221 A se vedea Radu Lupaşcu. acestea executându-se în regim de detenţie. indiferent cum a fost individualizată în formele de individualizare prevăzute de lege221. 120 din Codul penal trebuie extinse şi la suspendarea executării pedepsei sub supravehere. 218 Pentru ample exemplificări ale acestora în doctrină şi jurisprudenţă a se vedea. 1/1999. 137/1997 privind graţierea unor pedepse. I. legiuitorul a adoptat criteriul gradului concret de pericol social al infracţiunii şi al infractorului. nr. Graţierea unor pedepse. acesta nu se va aplica. aplicarea din nou a graţierii cu privire la pedeapsa referitor la care s-a revocat graţierea anterioară Ipoteza săvârşirii unei infracţiuni intenţionate înăuntrul termenului de încercare şi al apariţiei unui nou act de clemenţă ulterior acesteia. înseamnă a face ineficientă condiţia impusă de lege sub care operează graţierea. în măsura în care nu operează vero cauză de exceptare. Constantin Mitrache. p. obiectul graţierii intervine ulterior săvârşirii infracţiunii intenţionate în cadrul termenului-condiţie. Este adevărat că legislaţia penală nu cuprinde nici o prevedere cu privire la posibilitatea aplicării graţierii pedepselor a căror executare a fost suspendată sub supraveghere. în cursul executării pedepsei. corespunzător fiecărei graţieri. op.All Beck. 340. conform Art. 1999. Costică Bulai. C. Actul de graţiere . 219 341 342 . 67. p. de graţierea din nou a pedepsei . cu privare de libertate. vol. 81 C. Art. 2. din Codul penal220. alin 1 şi urm din Codul Penal. alin 2 din Cod făcând referire numai la pedepsele a căror executare este suspendată condiţionat. În acelaşi sens. 120. Potrivit unei a doua opinii.94. cit. Prin subordonarea acordării graţierii unor condiţii legate de cuantumul pedepsei.Bulai. a acorda în mod succesiv beneficiul graţierii asupra uneia şi aceleiaşi pedepse. cât şi datorită următoarelor argumente pertinente: Graţierea reprezintă o iertare de pedeapsă. Vasile Păvăleanu. II. în condiţiile Art. p. Instanţa e obligată să stabilească în concret care este restul de pedeapsă rămas neexecutat şi în raport cu acesta şi cu pedeapsa pronunţată pentru infracţiunea judecată să hotărască pedeapsa ce se va executa. În momentul adoptării Codului Penal. în R. 2.D.

86-87 C. atât de norme de drept administrativ. 137/1997. nr. În sprijinul acestei opinii au fost aduse următoarele argumente: Obiectul graţierii îl constituie pedeapsa principală. 86 ind 6 C. nu se poate găsi nici o justificare logică pentru exceptarea de la beneficiul graţierii a acestei modalităţi de executare a pedepsei din moment ce în toate celelalte cazuri se aplică dispoziţiile legii de graţiere223. 1. ca urmare a reducerii termenului de încercare. cât şi de cele ale altor ramuri. revocarea graţierii condiţionate va putea reveni doar instanţei şi hotărârea va fi supusă căilor obişnuite de atac. 65. este supusă apelului sau recursului. (Este însă un act administrativ atipic deoarece nu este supus controlului pe calea contenciosului administrativ). paginile 99-101.p. Astfel. iar prin scopul lor profilactic. legislaţie şi jurisprudenşă. din punct de vedere penal Revocarea decretului de graţiere se hotărăşte numai de către organul emitent.(note de curs). nr. Astfel. 29 Conf. 2 C. Aspecte teoretice şi practice privind aplicarea Legii nr. 1. . 4/1995. s-a considerat că dacă persoana condamnată nu îndeplineşte obligaţiile stabilite de instanţă. Ele au atât un caracter sancţionator cât şi preventiv. oportunitate. potrivit Art.471. O. în caz contrar putându-se revoca suspendarea condiţionată în baza Art. aparţinând dreptului constituţional. Astfel. în timp ce revocarea graţierii de către instanţa de judecată (în cazul neîndeplinirii condiţiilor stabilite în perioada termenului de încercare. În acest mod. Sunt prevăzute însă apoi excepţiile de 224 28 Iancu Mândru. 1998. iar în cazul săvârşirii unei infracţiuni va hotărî instanţa care judecă în fond). concomitente sau posterioare actului juridic este amplu dezbătută de către Prof Univ Antonie Iorgovan în tratatul său elementar de drept administrativ. incapacităţilor şi interdicţiilor rezultate din condamnare şi ele se vor stinge abia prin reabilitarea de drept (deci graţierea va avea efect asupra acestora doar indirect) . 343 344 . în condiţiile existenţei unor motive anterioare.164/2004 privind acordarea unor gratieri individuale.pen.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere este vorba tot de o suspendare condiţionată a executării pedepsei222. p. alin 3 pe care cel condamnat trebuie să le respecte. Consideraţii privind (im)posibilitatea revocării decretului individual de graţiere Dreptul de graţiere individuală constituie o prerogativă constituţională exercitată de către Preşedintele României printr-un act administrativ.P. ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni înăuntrul termenului de încercare. fiind mai mult apropiate de acestea.12/1997. Prin funcţia lor coercitivă se apropie de pedepsele complementare. alin2 C. Având în vedere cele prezentate mai sus. iar graţierea are ca efect doar înlăturarea acesteia şi a pedepselor accesorii. între revocarea suspendării condiţionate şi A se vedea Costică Bulai. Amnistia şi graţierea. 222 prelungirea termenului de încercare. 1.86. în cadrul unei cauze pendinte privind28 Curtea de Apel Bucureşti va trebui să statueze în urma soluţionăriii o anumită practică judiciară în această materie29. revocarea nu este posibilă şi se va putea dispune doar prorogarea termenului de încercare224. Revocarea decretului de graţiere nu oferă posibilitatea vreunei căi de atac (mai menţionăm faptul că procedura revocării actului de graţiere este similară cu aceea a adoptării sale). şi care produce efecte asupra raportului penal. Actele de graţiere stabilesc în mod expres că graţierea se aplică condamnărilor cu închisoarea ce se execută la locul de muncă – Art. în Dreptul nr. 1. Emil Boc. deşi pedeapsa este graţiată. graţierea individuală apare ca o instituţie de drept complexă. cât şi măsurilor educative ce constau în internarea într-un centru de reeducare sau o şcoală specială de muncă şi reeducare. univ. Efectul sancţionator constă în restrângerea libertăţii de deplasare şi asociere. 4.D.86. de măsurile de siguranţă. Efectul preventiv constă în evitarea frecventării de către condamnat a anumitor medii şi în dobândirea unei pregătiri şcolare şi profesionale . potrivit Art. în R. Posibilitatea revocării actelor administrative pentru temeiuri de legalitate sau. penal şi administrativ. instanţa nu va putea opta. publicat in M.173 din 17 decembrie 2004 privind revocarea gratierii individuale a unor persoane M O nr. p. Astfel. Graţierea în doctrină. efectele actelor administrative pot fi reglementate. Hotărârea de revocare a graţierii. 21... pen. 223 Nicu Jidovu. ori măsurile de supraveghere prevăzute de lege. în principiu. Asupra obligaţiilor prevăzute de Art. ind 4 alin. . Bucureşti. 86.Editura All Educational. competentă va fi instanţa de executare. însă condamnatul nu va putea beneficia de reabilitarea drept.219 din 17 decembrie 2004 prin care se abrogă Decretul nr. p. Pedeapsa fiind graţiată.207 din 16 decembrie 2004. Acestea au natura juridică a decăderilor. condamnatul are obligaţia de a se supune măsurilor legale şi de a executa obligaţiile pe care instanţa i le-a stabilit. afirmă în continuare susţinătorul opiniei. Pedeapsa nu se va executa deoarece este graţiată.pen. Efectul graţierii asupra acestor măsuri şi obligaţii va fi doar mediat şi va consta în reducerea perioadei în care ele trebuie respectate. Este vorba de Decretul nr. mai ales. Răsfrângându-se asupra unor raporturi de altă natură juridică.

şi anume cu Primul.. 1 din 7 ianuarie 2002 privind revocarea gratierii unei persoane M. Bucureşti. Curtea Constituţională poate verifica constituţionalitatea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului37 dar nu poate modifica sau completa dispoziţiile legale impuse controlului ( e o limită prevăzută de legea organică a Curţii expres )38.Lumina Lex. totodată atestând conformitatea cu prevederile legale cât şi voinţa organului pe care primul ministru îl reprezintă34. Preşedintele Rămâniei nu poartă nici un fel de răspundere”33. Mai supun atenţiei faptul nepropunându-ne nici de această dată cercetarea unor probleme ce nu aparţin exclusiv sferei dreptului penal. .. ClujNapoca. potrivit formulei . Daciana–Lavinia Miclea Consilier Juridic de Specialitate. de cele mai multe ori. 1999.univ Ion Muraru şi Mihai Constantinescu.Pentru actele contrasemnate. o prezentare amplă atât a argumentelor pro. Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare sau de aplicare a legii. Autorităţile Administraţiei Publice – Sistemul constituţional românesc... amintesc că în literatura de specialitate s-a arătat: .contrasemnarea are rolul de a angaja răspunderea solidară cu atât mai necesară a se evita un eventual abuz al puterii prezidenţiale..CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii la principiul revocabilităţii actelor administrative.101 din 28 decembrie 2001 32 Cristian Ionescu.. De asemenea. în cauză.doctrină ţi jurisprudenţă. 18 din 2 aprilie 2003 pentru modificarea art. Ordonanţa guvernamentală.O. În categoria actelor care sunt exceptate intră şi cele care au fost realizate material. p. Ibidem. În privinţa aspectului controversat al (im)posibilităţii ordonanţelor de urgenţă de a interveni în domeniul legilor organice. guvernul îşi asumă răspunderea politică pentru conţinutul lor33.numai asupra înţelesului contrar Constituţiei din legea controlată. 2002. p. vo lI Editura . 33 Cristian Ionescu. precedent 30.este constituţional în măsura în care…” (urmează indicarea interpretării considerate ca neconstituţională ) deoarece. Astfel se aplică în sfera instituţiilor statului cunoscutul principiu democratic . deoarece astfel ar intra pe tărâmul puterii judecătoreşti. cit. Editura Fundaţia România de Mâine. Santai. Editura Risoprint. ClujNapoca. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. 5 din 8 ianuarie 2002 prin care se abroga art. Marius Amzulescu. 1992. 1997. Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei. în timp ce în opinia altora . prin contrasemnarea decretului de către primul. aici prezentând doar concluzia demersului autorilor: problema este şi va rămâne deschisă.334. vol I. Mihai Constantinescu. contrasemnarea decretului prin care Preşedintele României exercită atribuţia respectivă este o condiţie de valabilitate a cestuia. în legătură cu Ordonanta de Urgenta nr. putându-se invoca argumente pertinente în ambele direcţii. p. Constituţia prevede în Art. 2003.75. produce efecte pe planul dreptului administrativ”35. p. 31 30 Mihai Constantinescu.170 36 Tudor Drăganu.. în acest caz. 38 Idem p.S -a susţinut atât imposibilitatea revocării decretului individual de graţiere. nr. sau. a existat şi un . nu şi a modului în care norma trebuie interpretată în procesul ei de aplicare39”..ministru.63-64. 34 Mircea Preda. 1. Editura Dacia. 2002. ca urmare a unor Decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ale Curţii Constituţionale cu privire la Art. cât şi posibilitatea revocării acestuia până la momentul publicării în Monitorul Oficial. cât şi contra acestui aspect a fost realizată într-o lucrare relativ recentă de către Prof. Drept contencios constituţional.puterea opreşte puterea” şi are loc imperioasa comunicare a instituţiilor.. 1 din Decretul nr. Tudor Drăganu sau Ion Deleanu) cât şi în defavoarea acesteia ( Emil Boc. mai precizăm doar faptul că acordarea de graţieri individuale se regăseşte printre atribuţiile pentru exercitarea cărora Preşedintele cooperează cu alte autorităţi publice. Reamintesc aspectul că. un alt decret prezidenţial de revocare a graţierii individuale acordate31. Edutura Lumina Lex. op. Fără a ne propune abordarea amplă a unor aspecte.Autorităţile administrative trebuie să se orienteze în sensul principiilor constituţionale sau legale în vigoare36”. în opinia unor autori de drept administrativ. 35 Ioan. şi după data publicării în Monitorul Oficial. altele decât din sfera dreptului penal. Curtea se pronunţă . nepublicarea atrăgând inexistenţa actului juridic respectiv32. Ministerului Justiţiei.332-333. atât în defavoarea posibilităţii intervenţiei ( precum Prof.Ministru. 47 . ceea ce însă nu exclude declararea ca neconstituţională a unei interpretări impuse de prevederea legală controlată. Mihai Constantinescu. însă nu ulterior producerii efectelor definitive (eliberarea celui graţiat).certificând legalitatea actului care. Lumina Lex. Ion Muraru)40. alin. România idem. Univ. într-o altă susţinere. 40 39 37 345 346 . Este vorba de Decretul nr. Dar literatura de drept administrativ este divizată.Introducere în teoria şi practica statului de drept. 99. p.. Ion Muraru. Bucureşti. 91.. Astfel. în privinţa problemei supuse demersului nostru. p. (1) că decretul prezidenţial se publică în Monitorul Oficial. Drept Constituţional şi instituţii politice ( Sistemul constituţional românesc ).

În aceste condiţii. Azir Dacă Dumnezeu are de gând să te folosească. reprezintă un salt uriaş în istorie. pe plan material imediat. incubatoarele au continuat să împrumute şi alice principii economice. În cele ce urmează însă. ceea ce dobândim sau din ceea ce facem. Ci numai din adevărată credinţă pe care ne-o dă faptul că toate acestea sunt posibile în existenţa noastră. incubatoarele de afaceri au creat şanse deosebite pentru dezvoltarea iniţiativelor antreprenoriale de dimensiuni mici şi mijlocii. Acest fapt a dus. de fapt. astfel încât să nu te ia nimic prin surprindere. pentru ca mai apoi a se dezvolta ele însele ca afaceri în sine.şi intra-umane au apărut noi concepte şi fundamente ştiinţifice pentru înţelegerea deopotrivă a porceselor evolutive derulate în interiorul psihicului uman. a marcat în egală măsură conceptul structural şi funcţional a ceea ce a fost definit ca incubator de afaceri. la serviciile publice. şi chiar la habitatul nostru imediat: locuinţa personală. sub aspectul evoluţiei) şi a observa astfel că elementul de noutate nu este o “modă” (prin care să urmărim a ne distinge cu 348 347 . Acest progres. aşa cum era de aşteptat. pentru a putea înţelege ce se întâmplă în vieţile celorlalţi oameni. este absolut firesc să asistăm la un porgres şi în ceea ce priveşte modelele structurale ce dezervesc nevoi general-umane. Pornite de la premize strict de protecţie socială (apărând pe fondul valurilor de şomaj înregistrate ca urmare a informatizării industriale). destinate ţie. ci unul mai înaintat. * Pentru a observa mai bine motivele pentru care este necesar un nou model (nu altul. la apariţia de noi tehnologii (de la cele ecologice la cele ce parcă ţin de domeniul ştiinţifico-fantastic: teleportare. mai ales în ceea ce priveşte modul de a privi realitatea în conjurătoare şi de a îţelege procesele ecositemice la nivel cosmic. sau cum se numesc astăzi regnuri şi specii. oferid servicii altor persoane care doreau să iniţieze zau dezvolte propriile afaceri. antimaterie. Oswald Chambers De zeci de ani. Lumea însă a înregistrat progrese deosebite în ultimele trei decenii. viteze superluminice. Acestea au menirea de a te face util în mâinile lui. călătorii astrale. cât ţi legăturile existenţiale (vitale) care există între fiinţele din diverse stadii de evoluţie. hyprsapţiu. indiferent din ce sector ar fi acestea: de la organizarea şi funcţionarea super-marketurilor. la uniunile de state sau de pieţe economice.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii PREMISE PENTRU UN NOU MODEL DE INCUBATOR DE AFACERI Farmecul vieţii nu provine din ceea ce avem. în special în Europa şi SUA. etc). care. Pe planul raporturilor inter. chiar dacă nu se resimt încă în viaţa de zi cu zi a oamenilor. ne vom concentra pe înţelegerea fundamentelor sociale care au condus către proiectarea unui astfel de model. la cadrele legislative naţionale şi internaţionela. Un astfel de model progresist a fost propus de Centrul Artemis (Centrul pentru Managementul Calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane) şi va face obiectul unui materia distinct de prezentare. te va purta prin multe experienţe care nu îţi sunt.

iniţial ca urmare a unor factori sociali – şomajul şi tehnologizarea. de statut social. mai apoi datorită noilor oameni născuţi într-un mediu antreprenorial – şi care îşi doresc activitate. o învaţă să supravieţuiască în această lume dură şi apoi. societatea în general se axa pe producţie şi pe domenii ale dezvoltării infrastructurilor (de aici şi interesul major pentru tehnologie. de competiţie şi colaborare etc. Este oarecum de înţeles. ingineria de orice fel. el o finanţează. până la cosmetizarea comportamentului. Nevoile de sociabilitate. respectiv “chiriaş”) Bonus: servicii conexe de utilitate comună şi de multe ori strict necesare (copiator. libere a se putea mula pe specificul absolut unic al fiecărei afaceri. Alte nevoi s-au activat (a se vedea şi piramida trebuinţelor umane în “Piramida trebuinţelor umane fundamentale” – A. Incubatorul creează ideea. Oamenii îşi construiau o nouă lume. costurile întreţinerii. divertismentul public. companiile. dădeau o nouă înfăţişare habitatului lor. Dar acele epoci au trecut. dându-i de zestre o echipă managerială performantă. de dezvoltare personală. inclusiv în ţările socialiste. de aici celelalte implicaţii inclusv economice) merge mai departe. el o dezvoltă. 349 Pe de altă parte tipologia noilor afaceri incubate s-a schimbat – am spune noi destul de mult faţă de deceniile anterioare. cu un “suflet”. de comunicare la toate nivelele. tot ce avea legătură cu materia. restaurante etc) c) în faza următoare acestor servicii de până aici li s-au adăugat: Servicii de implicare în finanţare (echipe specializate pe scrierea de proiecte. de interrelaţionare. ong-uri etc) pentru a obţine fonduri Servicii de asistenţă managerială care vizau perfecţionarea managerilor afacerilor incubate d) într-o etapă ultimă (cea mai recentă) s-a ajuns până acolo încât: incubatoarele să îşi asume ele însele anumite riscuri. telefon. finanţe) şi servicii conexe business (săli de conferinţe. birotică etc) b) mai târziu au adăugat serviciilor anterioare: Consultanţă juridică la redactarea actelor firmei Consultanţă de specialitate tehnică (în această fază majoritatea se bazau pe valorificarea inovaţiilor tehnologice în industrie) Consultanţă de specialitate economică (contabilitate. Burcu) în sânul comunităţii. treininguri. de carieră individuală. Fiecare afacere incubată are propriile necesităţi cu privire la amplasare. managementului şi viziunii. marketing. responsabilităţi şi riscuri proprii) au făcut ca noile tipologii de incubatoare să fie tratate tot mai frecvent nu doar ca simple gazde (cei ce închiriază ieftin) sau protectori (cei ce oferă consultanţă şi asistenţă. tot ceea ce ţine de imagine (de la cosmetica trupului şi vestimentaţiei. să facem pentru început o trecere în revistă sintetică a dezvoltării conceptului de incubator sub aspectul serviciilor. universităţi. rentabilitate etc sau în ceea ce priveşte spaţiul. o lasă liberă pe drumul viitorului propriu. inclusiv faptul de a nu fi legate de o anumită locaţie restrictivă. el o transformă în afacere. Noile concepte de incubatoare se doresc a fi mult mai flexibile. dotări. taxele etc dar (credem noi). el o cultivă. alte forme de pregătire Pe măsură însă ce incubatoarele au fost tot mai atrase de investiţiile proprii în noile afaceri. televiziunea. servicii de consiliere profesională (pe o gamă extrem de diversificată). Atunci clienţii. mai ales spiritul antreprenorial cu deosebire avansat după anii 80 (am văzut. cu o lege existenţială care să bată departe peste timp. ci o necesitate deopotrivă a evoluţiei istorice şi a pieţei. De la faza de sămânţă (idee) până la cea de maturitate deplină. la care se adaugă şi costurile mari ale achiziţiei sau construcţiei imobilelor. abilităţilor etc). dinamism. cu o viziune. Toate aceste aspecte cumulate. având în vedere epoca de reconstrucţie de după război. o protejează de riscuri. interesul pentru alocarea (închierea de spaţii) s-a pierdut într-o oarecare măsură. Incubatorul Centrului Artemis porneşte din acest punct. relaţii cu instituţii publice. ca o aripă proteguitoare a cloştei) şi nici numai ca loc unde afacerile prosperă şi se dezvoltă prin reglarea anumitor condiţii externe (de aici şi numele. apoi perioada de (aparentă) înflorire a industriei. Ceea ce înseamnă că împărtăşeşte aceeaşi poziţie managerială şi economică expusă mai sus. alături de care serviciile de tutelă şi consultanţă absolut necesare precum şi perfecţionarea tot mai înaltă a personalului. o creşte. au făcut ca noile afaceri să se îndrepte spre sectoare în măsură a le satisface: tehnologia informaţiei. de aici în primul rând necesitatea de a diminua riscurile prin anagajarea de profesionişti manageri şi consultanţi cu înaltă pregătire subsecvent necesitatea de a investi în formarea profesională a personalului de execuţie (la toate nivelele cerute) prin cursuri. funcţionalitate. spaţii de protocol şi cazare. implicare. Centrul Artemis priveşte fiecare afacere nu doar ca pe o intreprindere. astfel că investiţia în achiziţionarea lor dinainte de a cunoaşte trăsăturile noilor intreprinderi variază între inutilitate şi nesăbuinţă. cu transforamarea resurselor în bunuri în principal materiale). Însă optica Centrului (şi. prin investiţii proprii în afacerile incubate (după sistemul societăţilor de investiţii) păstrând însă şi restul serviciilor anterior arătate. O entitate creată de om (de un 350 . ca la incubatorul de pui). Noile incubatoare de afaceri se doresc ele însele a se constitui în părinţii creatori ai intreprinderilor. ci şi ca entitate (sau realitate) vie.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii orice preţ de alţii). a) la origine incubatoarele ofereau: Sapţiu disponibil la costuri nesemnificative (sau extrem de reduse – de aici şi denumirile de “gazdă”.

Dar întrucât trebuia să-şi câştige în primul rând emanciparea faţă de trecut. parcurgând binecunoscutele revoluţii: cea cultural-spirituală (Renaşterea). În acord cu cele arătate anterior. încadrată armonic în viaţa lui şi purtând peste timp o parte din personalitatea şi credinţa (optica de viaţă) a creatorului. chiar dacă sunt uneori dintre cele mai dure. instituţiile publice. asistăm la o complexitate fără precedent a vieţii umane. parc industrial şi respectiv centru de afaceri să se alăture într-un singur cadru. În fapt. Acest lucru însă nu mai poate fi aşteptat din partea şcolii (a sistemului public de educaţie). pe cât poate fi de asemenea favorabil obţinerii resurselor necesare bunei dezvoltări şi împlinitei existenţe personale. a fost tocmai acest suflet intern al lor. strategice (în fapt un mix de o asemenea anvergură încât. Omul se ştie. legislative şi economice (dar nu numai). Însă pentru a putea realiza aceste două deziderate: de a avea acces la resursele 351 necesare satisfacerii trebuinţelor sale şi în acelaşi timp de a păstra armonia (sau cel puţin buna convieţuire) cu celelalte fiinţe şi realităţi ale lumii. omenirea s-a văzut nevoită să treacă prin procese de aprigă încrâncenare cu forţele vechilor sisteme. dar şi al “migraţiei” conceptelor economice spre alte tipuri (deopotrivă doctrinare şi practice). libertatea deplină a fiinţei sale: libertatea de manifestare (pe toate dimensiunile realităţii. omul s-a văzut nevoit să cereeze noi structuri ale habitusului 352 . Legenda Meşterului Manole ne învaţă actul creaţiei autentice. precum (şi poate mai ales) funcţional. solicită şi permite fiecăruia să aibă acces şi răspunderi spre o gamă extrem de variată de dimensiuni existenţiale. cea ecologică (menită a deschide noi dimensiuni în conştiinţa socială şi individuală a umanităţii). atât structuralorganizatoric. revoluţia tehnologică şi informaţională (aducând omului puterea asupra lumii) şi respectiv una dintre cele mai recente revoluţii semnificativă. aşa precum fluturele ce se naşte trebuie să lupte cu vechea nimfă spre a se elibera.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii antreprenor/ îtreprinzător). în mod faptic idelurile politice şi juridice ale emancipării umane). de la cele materiale. aşa cum se ştie. manageriale. Însă trebuie să observăm că – şi poate tocmai de aceea – misiunea sprijinirii actorului social în realţiile sale cu lumea (şi procesele acesteia tot mai complexe) revine astăzi altor structuri ale comunităţii: statul. modalitatea veritabilă de suport a cetăţeanului nu poate veni decât – aparent paradoxal – tot numai din partea lui însuşi. O afacere vie este precum un om bine antrenat: se poate adapta la multe condiţii externe. aceste structuri sunt împiedicate în realizarea suportului social din cel puţin două motive principale: cele care au acces la resurse (structurile publice) le distribuie pe criteriul intereselor de grup şi nu în favoarea unor obiective comunitare. Odată cu naşterea sa. de cea socială sau spirituală a omului actual. indiferent că vorbim de viaţa familială. la cele ale spiritului) şi respectiv libertatea deplinei dezvoltări personale. omenirea s-a regăsit suspusă unor puteri ancestrale ce i-au părut atunci imuabile şi eterne. pe măsura derulării evenimentelor geo-strategice şi politice. Mai târziu. Dacă privim istoria afacerilor seculare (cele permanentizate pentru timp îndelungat). considerăm că a sosit timpul ca cele trei tipuri de structuri existente relativ distinct pe piaţă: incubator clasic. apărută ca urmare a sesizării unor necesităţi relativ diferite ale afacerilor: anume acelea de consultanţă şi suport informaţional (la nivel de cunoştinţe. cu nevoi deopotrivă complexe şi în continuă dezvoltare (piramida trebuinţelor li se aplică şi afacerilor!) Paralel cu noţiuna clasică de incubator circulă însă (aşa cum am văzut în prima parte a prezentului material) şi acelea de “parc tehnologic” (sau industrial) – din care. politice. vedem că ceea ce le-a ţinut în viaţă şi le-a ajutat chiar să se dezvolte. grupurile sociale. credem că astăzi fiecare cetăţean adult este solicitat (de actualele procese ale existenţei sociale) să se manifeste tot mai activ ca spirit antreprenorial. reprezintă cea mai adaptabilă dintre toate fiinţele. în fapt s-a născut prima – şi respectiv “centru de afaceri”. însă. ale globalizării pieţelor. omul contemporan este necesar a realiza cel puţin un standard minim de cunoştinţe şi competenţe. apoi revoluţia socialistă (care a transpus în realitatea socială. Dacă mai primesc şi acest strop de viaţă proprie (derivată din sufletul unui om – antreprenorul) atunci cu siguranţă că şi lor (şi numai acestora) li se aplică acelaşi principiu. iar structurile private. de multe ori fenomenele scapă chiar specialiştilor în domeniu). pe parcursul creşterii şi maturizării accentuate a conştiinţei sociale. omul a avut acces tot mai mult la universul superior al valorilor spirituale. o creaţie mai recentă. indiferent de mutaţiile de paradigme ecomomice. firmele. În urma acestor mutaţii şi de cele mai multe ori tocmai pentru a le putea realiza pe acestea. În aceste condiţii şi pe fondul unei compelxităţi crescânde în progresie geometrică a raporturilor socio-economice. având în vederea aspectele sociale. Este motivul pentru care fiinţa umană se regăseşte pe sine într-un univers ce poate fi deopotrivă ostil. astăzi mai mult ca oricând în istoria relaţiilor sociale. dacă nu au suficiente fonduri (spre a se exprima ca veritabile “puteri” în contrapondere cu cea a statului şi dezmembrămintelor acestuia) riscă să fie în mod sistematic împiedicate în realizarea obiectivelor cu adevărat destinate sprijinirii cetăţeanului. În România. politice. Aici a descoperit identitatea sa divină şi corelat. În opinia noastră. iar afacerile sunt în esenţă raporturi între oameni. de cea privată. juridice etc. organizaţiile publice şi private. cea economică (Revoluţia Industrială) cea politico-administrativă (Revoluţia Iluministă). de know-how). Realităţile lumii prezente necesită cunoştinţe manageriale tot mai complexe şi adaptate evoluţiei pieţei. care. din motive bine ştiute de toată lumea şi asupra cărora nu insistăm aici. ecologice. Afacerile performante nu pot fi decât creaţii autentice: izvorâte din fiinţa creatorului şi tratate ele însele ca fiinţe vii.

care sunt coordonatele dezvoltării sale personale. Şi mai are nevoie de semenii săi ca singurul sprijin viabil în realizarea împlinirii legendei sale personale. astfel. din instrument. în fapt un sistem în sine. 2002). Este necesar să-şi readucă aminte cine este. deopotrivă un incubaotr pentru afaceri (în sensul clasic) precum şi un incubator pentru împlinirea nevoilor umane fundamentale. unele în stadii de reformare. dacă nu a fi sufocat de lianele legislative. viaţa socială a lumii adevenit o veritabilă junglă. Înainte de a fi un transfer de resurse – materii. care sunt obstacolele şi oportunităţile ce i se pot oferi pe parcurs şi mai ales cum să-şi gestioneze eficient resursele în raport cu ţelul propus. Trădat fiind de propriile instituţii (din toate domeniile. această aglomerare de transformări din ultimele sute de ani face ca în afară de sisteme noi (politice. ci înseşi existenţa sa ca fiinţă în lume tinde să devină.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii social cu o dublă misiune: de a transpune în fapt idealurile fiecăreia dintre înfăptuirile sale şi în al doilea rând pentru a proteja şi garanta peste generaţii perenitatea acestora. culturale. analiza financiarcontabilă şi construirea planurilor de afaceri pe de alta. administrative. atunci înghiţit de mlaştinile birocraţiei. Chiar dacă produesele şi serviciile pe care le comercializează se adresează nivelelor inferioare ale Piramidei trebuinţelor (fiziologice. păstrând şi anumite “năravuri” ale defunctului). Supermarketurile sunt făcute să vândă. în dimensiunea socio-economică a ultimelor decenii. însuşi conceptul de “afacere” a suferit mutaţii evolutive de mare amploare şi semnificaţie. aşa cum a fost situaţia în Europa (uneori construcţia celui nou se realizează pe ruinele celui vechi. în care cetăţeanul riscă la fiecare pas. cercetările de marketing. bunuri. supermarketurile reuşesc să atingă şi corzi mai sensibile ale clientului (fapt care şi justifică de ce marketingul în zilele noastre este numai jumătate ştiinţă. de un management 353 eficient al calităţii vieţii. se regăseşte cu adevărat pierdut de sine însuşi în propria lume. prin centrare pe interesul propriu şi nu pe cel al celor pentru care a fost creat (sistemul. Însă tocmai aici în Europa. pe de o parte şi respectiv negocierile contractuale. intoxicat de aburii discursurilor demagogice (fie ele politice su gazetăreşti) dezorientat de atâtea manipulări şi în final sărăcit de ultima fărâmă de energie personală suptă cu lăcomie de lipitorile birocraţiei administrative. când se regăseşte pe sine singur în raport cu lumea. Datorită acestei supraaglomerări de paradigme. am putea enumera: • A se vedea cărţile noastre Dreptul afacerilor (PUC. Omul prezentului are nevoie. desigur. energii. altele în disperate încercări de transformare. informaţii etc – afacerile (se conştientizează astăzi tot mai pregnant) reprezintă interacţiunea dintre două sau mai multe fiinţe umane în demersul acestora de satisfacere a necesităţilor fundamentale. de altcineva. educaţionale etc) să regăsim şi multe dintre trupurile defunctelor trecutului. omul este necesar a se orienta pe sine însuşi. În aceste condiţii nu numai buna dezvoltare personală. mutaţii. Însă fiecare structură. un lucru tot mai greu de atins şi pentru a cărui realizare costurile cresc în progresie geometrică. Structuri juridice asociative de participare în afaceri (Argonaut 2005). astăzi. ori îl distrug prin luptă şi reclădesc din temelii unul adaptat. simple obstacole în cale progresului individual şi comunitar. Modelul proiectat este. pe zi ce trece. credem că se este necesar – aşa cum vom prezenta în continuare – să fie grupate în acelaşi cadru. ajungând astăzi la paradigma care conturează realitatea unor raporturi pur umane. religioase. În cele din urmă sistemul riscă a sufoca fiinţele chiriaşi. servicii care. ci au menirea de a înlesni clientului accesul la aceste bunuri şi servicii produse. de siguranţă. energetice. fiinţa umană. înainte de a realiza orice pas (oricât de mic) în aceast haos de lume. până şi de instituţia familiei – România deţinând triste recorduri în ceea ce priveşte rata divorţurilor) cetăţeanul. Medii şi structuri-suport pentru iniţiative antreprenoriale (Argonaut 2005) 354 . Din acest motiv. * Incubatorul propus de Centrul Artemis vine să răspundă acestor necesităţi complexe ale fiinţei umane. devine stăpân) şi în final tendinţa inerţială spre anacronism (rămânerea în urma proceselor evoluţiei universale). prin modul în care sunt organizate. de la care ne-am inspirat şi noi în crearea modelului propus în continuare. mai înainte de a purcede la orice înfăptuire. sisteme în diverse stadii de degradare etc. mai mult ca oricând. trădat de aparenţele favorabile ale corupţiei şi nepotismului prezente la tot pasul. numerologia sau interpretarea viselor. Printre avantajele majore al supermarketurilor. pe când multe nu reprezintă decât ruine fără viaţă. nu creează nici bunuri şi nici servicii (în principal). servicii. observăm apariţia şi dezvoltarea (chiar avântul. Ele nu aduc lucruri noi pe lume. la prima vedere ar putea părea unor neiniţiaţi ca fiind total diferite (şi chiar opuse): de exemplu consilierea psihologică a cuplului. Ele creează ambianţa – dacă ne este permisă folosirea unui cuvânt cu conotaţie artistică. economice. Dacă privim însă mai atent în realitatea înconjurătoare. a redefinirii misiunii. am putea spune) unor megastructuri numite “super-market” -uri ce se remarcă prin aceea că reuşesc a grupa într-un singur loc mai multe surse de satisfacere a trebuinţelor umane. prezintă pericolele aferente oricărui sistem: tendiţa autoconservării valorilor proprii. cealaltă jumătate fiind artă aplicată). ambientale) totuşi. astfel încât acestea au două variante de acţiune: ori părăsesc acest sistem (precum melcul cochilia prea strâmtă) şi pun bazele altuia nou (de ex cum s-a procedat la constituirea SUA). din păcate. de unde vine şi încotro duce Calea destinului său. Fundamentele formării manageriale (Argonaut 2005). oferind acesteia sprijin în realizarea unei calităţi superioare a existenţei sale în comunitate. Aşa cum am avut ocazia să arătăm cu alte ocazii•. strategiile de imagine şi diplomaţie. Este motivul pentru care.

Burcu – Centrul Artemis de la teorie la practică. Fundaţiei CDIMM Maramureş. – Incubatorul de afaceri. Bucureanu – Management şi creativitate în micile afaceri. Cartea Universitară. tânăr şi dinamic.CENTRUL ARTEMIS Factori determinanţi ai calităţii vieţii CENTRUL ARTEMIS BIBLIOGRAFIE 1. Fundaţia Mercur. Ed. Bucureşti. Quo Vadis. Partener Centrul Artemis. – Dezvoltarea abilităţilor manageriale în IMM: ISDD 2000 manual de instruire. Bucureşti. care caută soluţii la problemele acestuia. Ceauşu – Compendiu managerial. Big & col. Ed. L. Expert. Kovacs – Comunicaţiile firmei. L. Membru CECAR. 2004 13. Mega 2003 I. Cluj-Napoca 355 Acris – Centrul de servicii comunitare. Burcu – Fundamentele formării manageriale. 7.A. în mod direct (prin atingere. ci un timp nedefinit până la soluţionarea cazului. C. All Beck. dispus în mod real a se perfecţiona în mod continuu (aspect foarte important pentru client. Ed Argonaut. ceea ce reduce costurile indirecte (timpul şi transportul în special) şi pe cele directe (prin oferirea de rabaturi uneori semnificative sau comercializarea la preţuri apropiate de ecle ale producătorului) • creare unei ambianţe specifice. până în momentul plăţii. 4. Burcu – Piramida trebuinţelor umane fundamentale. Experienţa din ţările OCDE 356 . 2005 A. 2.univ. 1998 12. Economică. Giulestino. Moldoveanu – Ştiinţa afacerilor. 1998 16. – Rolul incubatoarelor de afaceri în dezvoltarea economică. precum şi de a percepe produsul prin prorpiile simţuri. fiecare fiecare membru al echipei ce deserveşte un client va lucra nu doar 8 ore în timpul programului. care permite (ca şi în clinicile medicale) cunoaşterea situaţiei unui anumit client sau caz în toată complexitatea (pe toate paturile) lui. gama achiziţiilor în funcţie de bugetul propus (altfel spus posibilitatea clientului de a se răzgândi şi de a realiza cele mai bune opţiuni) Desigur mai sunt şi alte avantaje ce se vor desprinde de către cititor pe parcursul volumului de faţă. 2002 17. acest lucru ducând în mod direct la o altă formă (modernă) de exprimare a puterii individuale • posibilitatea de a modula şi remodula oricând. Ed. Academică de management. Ed. centrulincubator oferă servicii eminamente profesionale. M. care face procesul de shopping să se transforme dintr-o corvoadă într-o adevărată plăcere în sine • oferirea posibilităţii de etalare – faţă de sine şi faţă de alţii – a puterii de cumpărare şi în fapt a statutului social şi identităţii personale • posibilitatea de autoservire. Bucureşti. Economică. 2004 R. observare îndeaproape. Nicolescu – Management comparat. Pop – structuri juridice asociative de participare în afaceri. I.A. Ed. Kovacs – Dicţionar de termeni din industria hotelieră. care nu se opreşte decât după rezolvarea cazului şi care nu solicită plata decât în acest moment şi pentru soluţiile reale oferite. Ghid de implementare. Ed. *** FIMAN – Parteneriatele: cheia pentru crearea de locuri de muncă. întrucât. 2000 A. A. Ed. 2005 A. Factori determinanţi ai calităţii vieţii • oferirea de servicii şi produse într-o singură locaţie. 5. Ed. Astfel în primul rând prin specificul său. 1995 15. Excelenţa în management. Ed. Burcu. 3. Piţurescu – Centre incubatoare de afaceri. Marandel & col. 2003 11. De aici avantaje precum coroborarea eforturilor mai multor specialişti care lucrează în echipe multidisciplinare. Bucureşti. 6. Burcu – Managementul succesului: curs teoretic şi practic pentru dezvoltare profesională. Cluj-Napoca. nu pentru munca de căutare a lor). Presa Universitară Clujeană. Fundaţia Mercur. mirosire. R. Angajarea de personal calificat.gr I Ştefan Neamţiu Expert contabil. 8.Planul de afaceri. 2002 A. 2004 10. 2003 A. Lalkaka & col. O. sporind astfel şansele de rezolvare a cazurilor clienţilor în timp optim şi cu satisfacţii maxime. Bucureşti. acest aspect ţine în fapt de esenţa profesiunii de consilier: o persoană dedicată clientului. Aurelian Burcu Coordonator Centrul Artemis. Cluj-Napoca Prof. Oferirea unuei diagnoze complete. Manual de înfiinţare şi operare. Posibilitatea de a forma echipe care să combine calităţile personale şi profesionale deopotrivă ale tinerilor şi ale celor cu experienţă îndelungată. Ed. informarea prin citirea instrucţiunilor etc) fapt care conferă clientului toate pârghiile necesare în luarea deciziei celei mai bune. 9. 2000 14. Expert. Bucureşti. 2000 M. Prof. Argonaut.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful