40145344 Mijloacele de Comunicare in Masa CA Agent Al Socializarii

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Referat:

Secţiuni: 1. Socializarea: proces psihosocial. 2. Rolul factorilor sociali în formarea capacităţii de a comunica a oamenilor. 3. Locul şi rolul comunicării în procesul de socializare. 4. Mijloacele comunicării de masă pot fi agenţi ai socializării oamenilor şi organizărilor sociale?

Eugen Frunză, Sociologie, seria I, grupa 4 frunza.eugen@gmail.com

Mai, 2010

1

Constantin Schifirneţ defineşte socializarea ca fiind „procesul fundamental de transmitere a culturii şi organizării sociale la generaţiile următoare asigurându-se astfel continuitatea. de diferitele principii care acţionează în societate”. pentru a ne încadra într-un grup.htm 3 http://www. propunând diverse modele. să ne adaptăm la mediu şi să ne raportăm la ceilalţi într-un mod acceptat de semenii noştrii? Răspunsul este: socializare. ne modificăm pe parcurs responsabilităţile sau chiar ne schimbăm modul de gândire despre noi înşine. adică acel „ansamblu de comportamente pe care în mod legitim îl aşteaptă ceilalţi de la individul care ocupă o poziţie socială determinată”.pag.2 Cu referire la B. învăţăm sau ne asumăm nişte roluri sociale. să se dezumanizeze. preluarea tradiţiilor comune. Curs” 3. Fiindcă în afara societăţii.cartidownload.ro/Sociologie/9132/Constantin_Schifirnet_Sociologie_Societate_Si_Comunicare 2 http://www. folosesc aceleaşi reguli în stabilirea relaţiilor interpersonale sau sociale”. Deci trecem printre nişte etape ale dezvoltării noastre. Acest sistem controlează modul în care se face tranziţia şi asigură pregătirea adecvată a indivizilor.com/R/Termeni/rol_social. cât şi comportamental. ce căi de acţiune sunt importante şi ce semnificaţie să atribuie evenimentelor. Doina Elena Nedelcu în „Repere sociologice.73 2 . În acest fel toţi membrii societăţii acceptă aceleaşi valori. a asimila cunoştinţe sau deprinderi ca mai apoi să ne formăm propriul univers de norme şi valori sociale.1) Socializarea: proces psihosocial Ne naştem pentru a deveni fiinţe sociale. prin intermediul diferitelor coduri pe care este chemat să le îndeplinească. conf.dictsociologie. punctează că „socializarea este procesul prin care individul dobândeşte o anumită identitate culturală şi în raport cu care reacţionează. stabilitatea şi perpetuarea societăţii. Sociologie. univ. pag. fiinţa umană riscă să piară. Cu alte cuvinte. care consideră că „efectul socializării este să-i facă pe oameni siguri şi previzibili”. întrucât în cursul acestui îndelungat proces „individul devine conştient. nu rămâne inert.netfirms. să acceptăm anumite statute. care se iau la întrecere pentru a capta atenţia individului. însuşirea normelor şi valorilor. valorilor acreditate şi credinţelor oferă copiilor şi tinerilor şansa participării la viaţa socială comună. omul trăieşte într-o societate. socializarea este acel proces psihosocial care ne transformă întro fiinţă socială. experienţelor sau relaţiilor pe care ni le facem cu scopul adaptării şi integrării în societate. prin intermediul învăţării permanente. 1 Schifirneţ. Din ce surse şi ca rezultat al căror experienţe dobândim fiecare dintre noi principiile după care ne ghidăm. care evoluează atât din punct de vedere biologic. Aceste etape ale ciclului vieţii noastre sunt marcate în unele societăţi tradiţionale prin diverse ritualuri care presupun transfărmări în viaţa indivizilor. dr. pasiv”. disponibil şi pe http://www.1 Altfel spus. De-a lungul vieţii noastre suntem nevoiţi să ne asumăm nişte roluri. 59. Constantin (2008). În societăţile postindustriale acest proces nu este chiar atât de bine conturat: aici sunt surse de informare concurente şi adesea contradictorii.com/doc/10925547/elena-nedelcu-repere-sociologice. stăpânirea şi înţelegerea care ne dau posibilitatea să interpretăm lumea din jurul nostru în moduri semnificative. Bernstein.scribd. O dată integraţi. Învăţarea limbii. Dar ele nu fac altceva decât să sugereze ce comportament să imite.

de dezvoltare progresivă care „permite identificarea individului cu ceilalţi membrii ai societăţii din care face parte. b. pentru a realiza modalităţile noastre unice de adaptare la mediul nostru personal. Sorin Rădulescu. care accentuează faptul că socializarea pregăteşte individul pentru participarea la viaţa de grup. socializarea se ocupă de modul în care diferite forme de cultură. Introducere în sociologia devianţei. Acestea din urmă sunt specifice unei societăţi sau unei culturi din care facem parte şi se desfăşoară pe întreg parcursul vieţii. Ph. să-şi formeze o identitate în raport cu alţii etc. Bucureşti: Ed. Broom. legende. reguli morale de viaţă sau diferite tipuri de deprinderi. şi anume: 1) Individuală potrivit căreia aceasta ne înzestreză cu calităţile necesare pentru a comunica. gândi. Concluzionând. Ca rezultat. modele. cunoştinţe nu se face mecanic. stiluri tradiţionale de viaţă. norme sau modele de comportament. psihologia. c. comportamente. 4 Dan Banciu. dezvoltarea gândirii. insul este pregătit ca o persoană capabilă să coopereze. Ei definesc socializarea ca un proces de „maturizare”. prin care indivizii comunică valori. discernământul faţă de mesajele primite şi capacitatea de personalizare. ele readaptându-se continuu.Alţi cercetători ai socializării (cum ar fi: L. dimpotrivă. în funcţie de perioada şi mediul în care se desfăşoară sau în conformitate cu scopurile şi interesele sale în cadrul stabilit de societate sau de grup. capacităţii creatoare sau a imaginaţiei.18 3 . Ştiinţifică. în general. antropologia – termenul este „enculturaţie”: pentru a defini procesul de dobândire prin care noii membrii ai unei societăţi interiorizează toate aspectele culturii lor (obiceiuri. rezolva probleme folosind tehnici acceptate de societate şi. valorilor sau concepţiilor de viaţă se urmăreşte integrarea individului în circuitul social şi menţinerea unei stabilităţi sociale necesare pentru funcţionarea unei colectivităţi. pag. artefacte materiale.). Malrieu etc. tradiţii. mituri etc. adică afirmarea indvidului ca persoană unică”. care sunt exterioare individului devin părţi interioare ale organizării psihologice a individului printr-un proces de învăţare deliberat sau neplanificat sau ca rezultat al influenţelor sociale ale unor agenţi instituţionali sau neinstituţionali. Este necesar să menţionăm aici faptul că asimilarea normelor sociale sau a altor valori. să se individualizeze. cum ar fi crezuri. este unul interactiv. care tinde să considere socializarea ca fiind modul de a învăţa să-ţi controlezi instinctele pentru a evita comportamentul aberant şi inacceptabil din punct de vedere social. Socializarea poate fi abordată din mai multe perspective. Prin perpetuarea normelor de grup. Marin Voicu (1985). sociologia. limba. Selznick. 2) De mai multe ştiinţe: a. să-şi exercite corect statusul şi rolul social.) consideră că odată cu socializarea se desfăşoară şi procesul de formare a personalităţii individului. limbă.4 Socializarea nu este un proces liniar.

cit. murind la scurtă vreme după încercarea eşuată de inserţie socială. p. îi integrează în societate. Modelele sociologice explică comunicarea pornind de la ideea că este procesul social fundamental: „faptele sociale – de la grupuri.9 „Ceea ce învaţă copilul în cursul procesului de 5 Ioan Drăgan (2006). respectiv un an. Acesta oferă indivizilor „bagajul” cultural specific societăţii în care trăieşte. Fundamentul cultural al personalităţii.7 După cum am menţionat şi în secţiunea I – Socializarea: proces psihosocial. atitudini. 12 6 Mai multe despre experiment se poate citi în Corneliu Mircea (1979).5 Care este totuşi rolul socialului în dobândirea capacităţii oamenilor de a comunica? Pentru a ne da seama de aceasta să ne gândim puţin la arhicunoscutul experimentul copiilor crescuţi de animale: copiii. nu au mai putut trăi printre oameni. Este necesar un anumit context social generat de procesul de socializare. instituţii şi organizaţii până la marile comunităţi umane se constituie şi există în virtutea unor procese comunicaţionale. acţiune şi conduita care le permit integrarea armonioasă în colectivitatea socială şi în grupurile distincte. Sociologia comunicării în masă. dar care pot fi deduse (opţiuni. supunându-i aceloraţi influenţe culturale determinate de raporturile între clase de vârstă şi clase generaţionale. p. Ştiinţifică. stări emoţionale etc). cât şi în conduite mai puţin vizibile sau invizibile. op. p. p. sublinia R. vizibile (ţinuta. înlăuntrul căruia se integrează. răspunsurile membrilor societăţii la o anumită situaţie”. Bucureşti: SNSPA. limbajul. Fiindcă vedem prin comunicare acel proces ce evidenţiază anumite determinări sociale (mecanisme psihologice). constând atât în componente deschise. în timpul cât au mai trăit. reprezintă „un domeniu limitat de comportamente. atunci când au fost puse în condiţii de educaţie normală. adică nu au mai putut deveni oameni. în mod normal. asemănătoare sau diferite între ele”. ci factorii sociali care fac posibilă dobândirea capacităţii de comunicare a oamenilor. şi nouă luni. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 81 8 Corneliu Mircea. cu care putea construi doar propoziţii simple. dezvoltarea capacităţii de integrare în societate. opinii. în „Intercomunicare” este părere că în cursul procesului de socializare oamenii internalizează un „model comunicaţional”8. 27 7 Ibidem.2) Rolul factorilor sociali în formarea capacităţii de a comunica a oamenilor. Bucureşti: Ed. Societatea sau ceea ce numit faptele sociale nu există în afara comunicării”. respectiv 40 de cuvinte. alături de alţi copii. Linton. Nu ne propunem să definim aici conceptul de „comunicare”. Corneliu Mircea. care „transformă indivizii în oameni. conduita morală în general). Intercomunicare. de comunicare şi a trăsăturilor psihice ale indivizilor sunt modelate de procesul socializării. evaluări. lipsiţi de atmosfera intercomunicării umane au rămas la un stadiu „animal” de existenţă.82 9 Ralph Linton (1968).6 Cele două fetiţe din India. Amala şi Kamala. Un asemenea model. Ideea este că zestrea biologică şi psihică nu este suficientă pentru activarea mecanismelor care fac posibilă dobândirea de către oameni a capacităţii de a comunica. prin intermediul căreia oamenii asimilează modalităţi specifice de gândire.. au reuşit să înveţe doar 50 de cuvinte.84 4 . a doua de 7-8 ani. prima de aproximativ un an şi jumătate. p.

Rădulescu (1994). în mod implicit. ceea ce îl va face capabil să exercite „o activitate creativă în comunicare mediată de simbolurile normative şi evaluative generale. Dacă factorii de natură fizică şi psihică sunt un dat al omului. în mod explicit. de către părinţi sau educatori. ei nu pot fi cultivaţi decât în social. ori este asimilat. p. dobândeşte capacitatea de comunicare şi interactiune. p. prin propiile experinţe ale copilului în cadrul anturajului la mesajele mass media”. 10 Sorin M. prin socializare. care servesc ca ghid al conduitei. tot acest ansamblu formând configuraţia personalităţii sociale în cadrul căreia motivaţiile interne se împletesc armonios cu cerinţele normative ale mediului social”. Bucureşti: Editura Hyperion.60 5 .83 11 Ibidem. şi de propiile modele şi aspiraţii culturale.11 Din cele prezentate rezultă rolul deosebit de important al factorilor de natură socială în dezvoltarea capacităţii de a comunica a individului.comunicare este transmis.10 Copilul. Sociologia vârstelor. prin socializare.

finalitatea procesului de socializare este integrarea indivizilor în structurile. Note de curs. sunt angajaţi simultan individul concret. prin intermediul variatelor grupuri sociale („prin această aptitudine de a comunica. o determinare socială obiectivă. p. relaţiile şi activităţile sociale. prin armonizarea cunoştinţelor privind scopurile. dar şi un caracter şi o condiţionare psihologică. iar acţiunile. presupunând dubla considerare a dezvoltării individuale şi a influenţelor sociale. Este comunicarea prin care se realizează socializarea indivizilor. prejudecăţile. solidaritatea. Deci. p. în mod evident.com/S/Termeni/socializare. 555. valorile încetăţenite. nu numai în etapa primară a socializării. prin promovarea deprinderilor necesare. p. disponibil şi pe http://www. grupurilor de indivizi etc.12 În Dicţionarul de psihologie socială. 213 13 Dicţionar de psihologie socială (1981). a criteriilor de apreciere şi a normelor sociale de la o generaţie la alta.. Bucureşti: Universitatea Bioterra. care ţine de contextul social şi situaţional. Teorii ala comunicării de masă. Comunicarea. a valorilor culturale. spiritul de cooperare. modalitatea concretă de afirmare şi de utilizare individual-socială: 12 Melvin L. respingerea. devenirea lor ca membri ai colectivităţii date”. stimularea. participarea. disponibil şi pe http://www.com/doc/4344990/Manual-de-Sociologie 6 . învăţarea socială şi.3) Locul şi rolul comunicării în procesul de socializare. la rândul lor. prin omogenizarea relativă a grupurilor sub aspect afectiv şi motivaţional. p.13 În Dicţionarul de sociologie. izolarea.15 Cu alte cuvinte. sau sub formă opusă a unor indici negativi: conflictul. care le vor da posibilitatea să conlucreze unul cu celălalt în situaţii sociale curente”. a tuturor mijloacelor de exprimare. de acţiune.htm 15 Felicia Marian (2003). Iaşi: Polirom. şi deci în integrarea comunicativă. socială şi culturală”. Bucureşti: Editura Babel. 56 14 Dicţionar de sociolgie (1993). Lector dr. Manual de sociologie. antagonismele. respectiv modul personal de receptare şi interpretare a mesajelor sociale şi dinamica variabilă a intensităţii şi conţinutului influenţelor sociale”. Integrarea comunicativă are. Felicia Marian scrie în „Manual de sociologie” că „socializarea are o finalitate psihică. Analiza gradului de socializare a individului.scribd. ci şi atunci când are loc integrarea indivizilor într-o societate umană anumită. noii membri preiau tradiţiile comune. 200. socializarea este definită ca un „proces interactiv de comunicare. se realizează în condiţii dependente de posibilităţile de comunicare: schimbul continuu de mesaje generează unitatea de vederi şi implicit. cu caracteristicile sale psihosociale active. afinitatea etc. ne arată natura umană modificată.dictsociologie. se precizează că aceasta „se referă la transmiterea sistemului limbii în colectivitate.netfirms. Aici efectele psihosociale apar pregnant sub forma unor indici pozitivi: consensul.14 Această definiţie are ca premisă ideea că procesele sociale sunt dependente de acţiunile oamenilor. căile şi mijloacele de a le atinge. realizată prin limbaj. De Fleur şi Sandra Ball-Rokeach (1999). înţelepciunea acceptată şi crezurile larg răspândite. În procesele comunicative. Autoarea citată nu menţionează despre finalitatea comunicativă. respectiv psihosocială. în general. face posibilă socializarea. când este definită comunicarea socială. prin intermediul socializării devine posibilă comunicarea întrucât aceasta asigură însuşirea limbii. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. care se referă la împărtăşirea şi transmiterea prin mijloace simbolice a modelelor normative între membrii grupului social.

Bucureşti: Editura Ştiinţifică. putem spune că între socializare şi comunicare sunt relaţii de condiţionare reciprocă: individul devine om cu abilitatea de a comunica prin socializare. (Traian Herseni (1975).). a capacităţii de a învăţa (utilizată pentru asimilarea unui anumit bagaj de cunoştinţe şi deprinderi. înzestrat cu anumite cunoştinte. de criterii şi valori. a capacităţii de a vorbi (valorizată prin însuşirea şi utilizarea unei anumite limbi16 istoriceşte constituită. făcând ca limba să fie prin ea însăşi un mijloc de integrare într-o anumită cultură”. în aşa măsură. (Ibidem) 7 . prin socializare. Sociologia limbii. mai exact de la comunitatea omenească în care se nasc sau cresc. 12) 17 „O limbă nu cuprinde numai cuvinte şi structuri gramaticale. îşi însuşeşte implicit. o mulţime de elemente de ordin cultural (concepţii. cu un anume sistem de gândire). de aceea ei sunt nevoiţi să-şi însuşească limba de la alţii. cu întreaga ei încărcătură psiho-culturală şi spirituală specifică colectivităţii sociale care a produs-o17). încât cine învaţă o limbă. p. norme. valori etc. dar fără o limbă anumită. fără îndoială. - a capacităţii de a munci (fructificată prin însuşirea unei profesiuni cu toate consecinţele intelectual-spiritual-psihologice ce decurg de aici). În concluzie. prin mijlocirea ei. cu aptitudinea neurofiziologică şi psihofiziologică de a vorbi sau de a învăţa să vorbească. iar procesele socializante sunt desfăşurate prin intermediul comunicării (din punct de vedere cronologic. comunicarea este primul instrument spiritual al omului în procesul socializării sale). precum şi anumite moduri de a gândi. atitudini. ea reprezintă totdeauna un univers cultural. convingeri. 16 „Oamenii se nasc. aşa cum o posedă şi i-o oferă spre învăţare aceasta”. credinţe. de abilităţi oferite de o societate concret istorică). ci şi numeroase înţelesuri.- a intelectului nativ (care a fost. prejudecăţi.

De Fleur şi Sandra Ball-Rokeach. Procesul de modelare constă în mai multe etape care sunt rezumate în următorii termeni: un membru individual al publicului observă sau citeşte despre o persoană (model) care se înscrie într-un anumit pattern de acţiune în cadrul conţinutului mass media.că acel comportament observat sau descris va fi funcţional. cit. Problema este dacă se pot determina consecinţele acestui impact.. individul îşi aminteşte acţiunile modelului atunci când se confruntă cu împrejurări relevante (situaţie de stimul) şi reproduce comportamentul ca reacţie la acea situaţie. furnizând modele simbolice pentru aproape orice formă de comportament care se poate concepe. în general. adică începe să creadă ca el/ ea este la fel ca şi modelul. gândi. să se adapteze la mediu şi să se raporteze la ceilalţi într-un mod acceptat de semenii săi. care consideră modelul ca fiind atractiv şi demn de a fi imitat. observatorul conştientizează . p. Totodată socializarea înzestrează individul cu calităţile necesare pentru a comunica. dacă este imitat. au un impact mai mult sau mai puţin favorabil asupra experienţei lor.4) Mijloacele comunicării de masă pot fi agenţi ai socializării oamenilor şi organizărilor sociale? Am tot vorbit mai sus că socializarea este sursa principală de la care individul obţine acele caracteristici care disting oamenii de animale. Cercetătorii18 proceselor comunicative au elaborat metodologii care să ducă la înţelegerea modului în care comunicarea de masă poate juca um rol în procesul de socializare. Întrebările pe care ni le punem sunt: Mijloacele comunicării de masă pot fi agenţi ai socializării oamenilor şi organizărilor sociale? Expunerea la conţinuturile lor îi ajută pe indivizi să-şi controleze pornirile şi instinctele primare sau îi încurajează să caute gratificaţii pe căi inacceptabile? Mass media popularizează standardele morale care sunt larg acceptate în societate sau prezintă versiuni distorsionate care pot determina indivizii să intre în conflict cu majoritatea celor care nu se conformează? Cert este faptul că oamenii sunt expuşi zilnic la numeroase lecţii despre subiecte foarte diverse care. Procesul de modelare este util pentru descrierea aplicării teoriei generale de învăţare socială la dobândirea unui nou comportament în urma expunerii individului la comunicarea de masă. indubitabil. caracterul ei previzibil şi continuitatea societăţii să poată fi menţinute. Adică persoana ajunge să creadă ca acel comportament va aduce rezultatul dorit. într-o anumită situaţie. doreşte să fie ca modelul. dobândeşte principiile după care se ghidează. 18 Cf. op. astfel încât ordinea socială. stapânirea şi înţelegerea care îi dau posibilitatea să interpreteze lumea.218-228 8 . rezolva probleme folosind tehnici acceptate de societate şi. observatorul se identifică cu modelul. Melvin L.sau în mod inconştient ajunge la concluzia . pentru a realiza modalităţile unice de adaptare la propriul mediu. Premisa de la care se pleacă este că mass media constituie o sursă de modele accesibilă şi atractivă. Deci finalitatea proceselor socializante este de a aduce membrii societăţii la un anumit nivel de conformare.

roluri.lista este aproape nesfârşită. roluri.225 9 . ei pot experimenta prin substituire recompensele şi pedepsele care însoţesc de aprobarea socială a abaterilor sau recunoaşterea realizărilor remarcabile”. ei pot învăţa ce rol comportamental se aşteaptă de la ei dacă devin detectivi particulari. consolidarea pozitivă măreşte probabilitatea ca individul să folosească în mod repetat activitatea reprodusă. fapt care face să nu poată furniza informaţii despre structura organizării sociale a oricărui grup sau societăţi sau despre contribuţia comunicărilor de masă la cultură . scafandri sau antrenori de tenis. ierarhii şi sancţiuni. mergând la cinema etc. acte de deferenţă sau dispreţ cu care sunt trataţi oamenii în diferite poziţii în cadrul grupurilor. privind la televizor. poliţişti. Acestea sunt subdiviziunile esenţiale ale organizării sociale care asigură predictibilitatea în cadrul activitaţilor umane interpersonale. 19 Ibidem. Însă această teorie se ocupă de acţiunea individuală şi nu de comportamentul comun. În mod similar. Potrivit teoriei menţionate mass media sunt o sursă majoră de expectaţii sociale modelate referitoare la organizarea socială a unor anumite grupuri din societatea modernă. Pentru explicarea efectelor indirecte şi pe termen lung ale comunicării de masă în modelarea concepţiilor comune ale oamenilor despre regulile de comportament şi pattern-urile activităţilor de grup sunt necesare abordări diferite.bande criminale. ierarhii şi sancţiuni aparţinând de fapt fiecărui tip de grup cunoscut în viaţa socială contemporană. În cele din urmă. reprodusă în situaţia relevantă de stimul. adică ele pot fi veridice sau pot induce în erore. formaţii rock . Specialiştii domeniului apreciază că o abordare pertinentă a aspectelor relevate este teoria expectaţiilor sociale. Din aceleaşi surse.. mijloacele de comunicare de masă descriu sau înfăţişează norme. Prin conţinutul lor. p. „Citind cărţi. cât şi influenţele pe termen lung asupra indivizilor care sunt expuşi la conţinuturi ale mass media. balerini. echipe de chirurgi. ei pot observa modele de onoare sau dezonoare socială.executarea acţiunii. familii bogate. ca mijloc de a reacţiona în situaţii similare. Din cele prezentate rezultă că mass media pot servi ca agent în procesul de socializare. Teoria modelării este capabilă să explice atât influenţele directe şi imediate. roluri. restaurante la modă. recompensă sau satisfacţie. în sensul că oamenii sunt membrii ai unor grupuri sociale de dimensiuni şi complexităţi diferite cu o anumită structură determinată de patru concepte fundamentale: norme. pot fi precise sau denaturate. îi aduce individului uşurare. ierarhii şi sanctiuni aparţinând unor anumite tipuri de grupuri sunt frecvent descrise în conţinutul mass media.două influenţe foarte puternice asupra selectării comportamentului de către indivizi care interacţionează cu alţi indivizi. tinerii care încă nu şi-au părăsit căminul se pot familiariza cu normele a zeci de grupuri .19 Ideile de bază ale acestei teorii sunt rezumate astfel: a) pattern-urile de organizare socială sub forma de norme. profesori. consolidând aşadar legătura dintre acei stimuli şi reacţia conform modelului. b) aceste descrieri aparţinând oricărui tip de grup pot fi sau nu autentice.

membrii publicului asimilează astfel de definiţii.socializarea şi teoria mai largă a învăţării sociale încearcă să demonstreze că oamenii pot folosi mass media ca surse. dacă avem în vedere faptul că teoria expecţatiilor sociale oferă o explicaţie a acţiunilor sociale care nu depinde de forţele şi factorii cognitivi care modelează şi controlează comportamentul uman atunci algoritmul propus de prima variantă (teoria modelării) devine inutilă. dar şi direcţionează comportamentul public. în cazul teoriei modelării comunicările de masă transmit informaţii pe care individul şi le aminteşte în aşa fel încât ele modelează forţe interioare. adică definiţii referitoare la modul în care indivizii ar trebui să se comporte faţă de alţii. e) seturile de expectaţii ale oamenilor în privinţa comportamentelor membrilor celorlalte grupuri care alcătuiesc comunitatea şi societatea sunt o parte importantă a cunoşţintelor lor generale despre ordinea socială. fie deliberat. ambele teorii derivă din surse mult mai generale . f) definiţiile furnizate de expectaţii servesc drept ghid de acţiune. După analiza acestor două teorii (procesului de modelare şi de expectaţie socială) reţinem următoarele aspecte: ambele teorii reunesc două domenii foarte complexe de studiu a ştiinţelor moderne behavioriste: învăţarea sub forma socializării şi modelarea activităţii umane sub forma organizării sociale. iar în cazul teoriei expecţatiilor sociale mijloacele de comunicare de masă transmit informaţii privind regulile de conduită socială pe care individul şi le aminteşte şi care modelează direct comportamentul public. întrucât teoria expectaţiilor sociale este o aplicaţie a teoriilor mai generale de socializare şi organizare socială ea înfăţişează mass media ca agent de instruire (neplanificată şi involuntară) care le uneşte pe cele două. şi definiţii referitoare la modul în care alţii se vor comporta faţă de ei în diverse situaţii sociale. iar ele devin seturile lor de expectaţii sociale învăţate despre modul în care se aşteaptă ca membrii acestor grupuri să se comporte. cum ar fi atitudini. rezumând. d) aceste expectaţii sunt o parte importantă a modurilor anterioare de înţelegere ale oamenilor în privinţa comportamentelor. jucând roluri în anumite grupuri. fie inconştient. din care să dobândească un ghid de comportament adecvat. 10 . Învăţarea şi organizarea socială sunt cele două concepte centrale ale psihologiei şi sociologiei. cu care sunt strâns corelate şi motivează. care le vor fi cerute participanţilor în grupurile ai căror membri vor deveni. care nu pot fi ignorate dacă vrem să imaginăm o teorie a influenţelor de lungă durată ale comunicării de masă. care să-i ajute să se adapteze la lumea complexă în care trăiesc.c) oricare ar fi relaţia lor cu realitatea.

Teorii ale comunicării de masă. Linton.Bibliografie 1. Bucureşti: Ed. Iaşi: Polirom. Dicţionar de sociologie (1993). Ralph (1968).cartidownload. 7. Ioan (2006). Bucureşti: Ed. http://www.ro/Sociologie/9132/Constantin_Schifirnet_Sociologie_Societate_Si _Comunicare 10. 6.com/doc/10925547/elena-nedelcu-repere-sociologice 11 . Sociologia comunicării în masă. Sociologie. Sandra (1999). Drăgan. Bucureşti : Editura Babel. Curs pentru învăţământ la distanţă. 9. (1994): Sociologia vârstelor. DeFleur. Rădulescu. Traian (1975). Bucureşti: Editura Hyperion. Fundamentul cultural al personalităţii. Bucureşti: SNSPA. Oana (2003). Gheorghiu. Sorin M. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Ştiinţifică 8. Dicţionar de psihologie socială (1981).. 2.scribd. Sociologia limbii. http://www. Universităţii Titu Maiorescu. Ball-Rokeach. 5. Melvin L. 3. Herseni. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful