UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ENERGETICA
PROIECT
- EPURAREA APELOR UZATE-
Cuprins
I. Introducere
II.1. Datele staţiei de epurare şi alegerea tehnologiei de epurare
2. Proiectarea grătarului;
3. Proiectarea deznisipatorului;
4. Proiectarea separatorului de grăsimi;
5. Proiectarea decantorului primar de tip longitudinal;
6. Proiectarea treptei de epurare biologică;
7. Proiectare decantor secundar.
III.1. Impactul staţiei de epurare asupra mediului
2. Tehnologia de tratare a nămolului;
3. Bilanţul energetic pe staţie şi soluţii de reducere a
consumului energetic
4. Costul apei epurate;
5. Alegerea unei tehnologiei de epurare avansată cu
justificare;
6. Managementul staţiei de epurare a apelor uzate.
IV. Bibliografie
2
I. INTRODUCERE
Epurarea apelor uzate constituie ansamblul procedeelor fizice,
chimice, biologice şi bacteriologice prin care se reduce încărcarea în
substanţe poluante organice sau anorganice şi în bacterii în scopul protecţiei
mediului înconjurător.(aer, sol, emisar etc.). Ea are ca rezultat obţinerea unor
ape curate, în diferite grade de purificare funcţie de tehnologiile şi
echipamentele folosite, şi un amestec de corpuri şi substanţe care sunt
denumite generic nămoluri.
Staţiile de epurare reprezintă ansamblul de construcţii şi instalaţii, în
care apele de canalizare sunt supuse proceselor tehnologice de epurare, care
le modifică în aşa mod calităţile, încât să îndeplinească condiţiile prescrise,
de primire în emisar şi de îndepărtare a substanţelor reţinute din aceste ape.
În prezent, staţiile de epurare pot fi clasificate în două mari categorii:
• Orăşeneşti;
• Industriale.
Staţiile de epurare orăşeneşti primesc spre epurare ape uzate menajere,
industriale, meteorice, de drenaj şi de suprafaţă, în proporţii variabile. O dată
cu industrializarea puternică a centrelor populate, se poate considera că nu
mai există staţii de epurare care tratează numai ape uzate menajere.
Procesele de epurare se clasifică în funcţie de principalele fenomene pe
care se bazează în 3 categorii :
a) procedeul de epurare fizică denumite în lucrările mai vechi şi
mecanice
3
b) procedeul de epurare biologică
c) procedeul de epurare chimică
a) Tehnologii de epurare mecanică, bazate pe procese de epurare
mecanică, au ca scop:
• reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari, operaţie realizată în
instalaţii ca grătare;
• flotarea (separarea) grăsimilor şi uleiurilor, realizată în
separatoare de grăsimi şi în decantoare, cu dispozitive de
reţinere a grăsimilor şi uleiurilor;
• sedimentarea sau decantarea pentru separarea materiilor solide
în suspensie din apa uzată, prin instalaţii de deznisipare,
decantare, fose septice şi decantoare cu etaj;
• prelucrarea nămolurilor, după cum se arată la procedeele de
epurare mecano-biologice.
b) Tehnologii de epurare mecano-chimică se bazează, în special, pe
acţiunea substanţelor chimice asupra apelor uzate şi au ca scop:
epurarea mecanică, aşa cum a fost descrisă anterior;
• coagularea suspensiilor din apă, realizată în camerele de
preparare şi dozare a reactivilor, de amestec şi de reacţie;
• dezinfectarea apelor uzate, realizată în staţiile de clorinare şi
bazinelor de contact.
c) Tehnologii de epurare mecano-biologică, care se bazează pe
acţiunea comună a proceselor mecanice şi biologice, având ca scop:
4
• epurarea mecanică, aşa cum s-a arătat mai înainte;
• epurarea naturală a apelor uzate şi a nămolurilor, realizată pe
câmpuri de irigare şi filtrare, iazuri biologice, pentru apele
uzate, şi în bazine deschise, de fermentare naturală a
nămolurilor, pentru nămoluri;
• epurarea artificială a apelor uzate şi a nămolurilor, realizată
în filtre biologice, bazine cu nămol activ, aerofiltre, filtre
biologice scufundate şi turn etc. (pentru apele uzate), iar
pentru nămoluri, în fose septice, concentratoare sau
îngroşătoare de nămol, platforme pentru uscarea nămolului,
filtre vacuum şi presă, incineratoare.
II.1. DATELE STAŢIEI DE EPURARE ŞI ALEGEREA
TEHNOLOGIEI DE EPURARE
Să se proiecteze o staţie de epurare pentru un oraş cu un număr de
locuitori de 145 000. Se consideră următoarele date:
• Debitul orar minim Q
0 min
= 108 l/s;
• Debitul orar maxim Q
0 max
= 255 l/s;
• Debitul zilnic mediu Q
zi med
= 155 l/s;
• Debitul zilnic maxim Q
zi max
= 185 l/s;
• Concentraţia de suspensii solide separabile
gravitaţionalC
SSG
=355 mg/l;
• Încărcarea organică CBO
5
= 649 l/s;
5
• Concentraţia suspensiilor neseparabile
gravitaţional C
SS
= 108 mg/l;
• Concentraţia de grăsimi şi uleiuri C
G
= 209 mg/l;
• Concentraţia de substanţe anorganice dizolvate
C
diz
= 304 mg/l;
• Concentraţia de compuşi de N C
N
= 53 mg/l;
• Concentraţia de compuşi de P C
P
= 26 mg/l.
Ţinând cont de datele de mai sus pentru staţia de epurare voi alege
tehnologia de epurare mecano - biologică. Această tehnologie are
următoarea schemă:
II.2. Proiectarea grătarului
Construcţiile specifice reţinerii corpurilor şi suspensiilor mari sunt
gratarele şi sitele, în care se reţîn hârtii, cârpe, materiale plestice etc. Dacă
apa este pompată in staţia de epurare, sitele şi grătarele sunt aşezate înainte
staţiilor de pompare.
Grătarele sunt echipamente destinate reţinerii prin blocare a corpurilor
mari, a flotanţilor şi a semiflotanţilor din apă. Ele reţin circa 3..5% din
cantitatea de corpuri transportate ceea ce reprezintă 6…20 dm
3
/locuitor şi
an. Grătare sunt formate din panouri cu bare paralele, echidistante,
amplasate în calea apei uzate.
6
Proiectarea se realizează la debitul de calcul:
Q
c
=2Q
0 max
=2*255=510 l/s
Distanţa dintre barele grătarelor (lumina grătarului) are valori diferite
pentru cele două cazuri:
- pentru grătarele rare distanţa dintre bare este: b= 2,5….5 cm;
- pentru grătarele dese distanţa dintre bare este: b= 1,5….2,5 cm.
Grătarele rare au rolul de a reţine materii grosiere din apa uzată
intrată în staţie.
Grătarele dese au rolul de a reţine corpurile grosiere din apa uzată.
Am ales dinstanţa dintre bare b = 2,5 cm şi un grătar des.
Lăţimea barelor este s=0,8….1,2 cm şi am ales s=1 cm.
Camera grătarelor trebuie să aibă o lăţime mai mare decât canalul de
acces, iar, imediat în aval de grătar, radierul trebuie să fie coborât cu 7,5-15
cm. Lăţimea camerei grătarului este:


×
·
+
·
max max
h v
Q
b
b
b s
b B
g
c
v
g max
= 0,4…1 m/s şi am ales v
g max
= 1 m/s.
h
max
= înălţimea apei în faţa grătarului care se alege ≈ 500-600 mm
h
max
=600mm = 0,6 m
B= este o lăţime standard după ce e calculat se ia din catalog un B
st
7

·
×
×
·
×
·

85 , 0
6 , 0 1
10 510
3
max max
h v
Q
b
g
c m

·
+
·
+
· m x
b
b s
x b B 19 , 1
5 , 2
5 , 2 1
85 , 0

B standardizat = 1,250 m
Numărul de bare:
bare bare
s b
B
N
bare
36 71 , 35
1 5 , 2
10 250 , 1
2
≈ ·
+
×
·
+
·
Verificare:
V
g max
= 0,4 …1 m/s
V
g max

s m
x h x b
O
c
/ 1
6 , 0 850 , 0
510 , 0
max
· ·

Viteza apei în amonte de grătar, V
a
, trebuie să fie suficient de mare,
pentru a nu se produce depunerea suspensiilor din apă şi, în acelaşi timp, să
nu depăşească anumite limite, pentru a nu disloca reţinerile de pe grătar.
Viteza apei în amonte de grătartrebuie să se încadreze în intervalul
Va = 0,4 ÷ 0,9 m/s
I R C V
h a
·
unde:

6
1
1
h
R
n
C · , (1/n se ia din catalog în Îndreptarul de calcule hidraulice
pentru cazul betonului de condiţie medie).

306 , 0
6 , 0 2 250 , 1
6 , 0 250 , 1
2 2
max
max
max
·
+
·
+
×
·
+
·
x
x
h B
h B
h B
A
R
h
I=0,001.
8
Se alege din îndrumar n=0,016  c = 1/0,016 x 0,306
1/6
= 51,305
Va =
s m x x / 897 , 0
1000
1
306 , 0 305 , 51 ·
care aparţine intervalului
0,4÷ 0,9 m/s
Deci, am observat ca s-au verificat condiţiile urmând sa-mi aleg
gratarul :
Tip grătar 1,25 M
Putere P = 0,75 KW
Cantitatea de reţineri pe grătar se determină în funcţie de distanţa
dintre barele grătarelor conform tabelului următor:
b[cm] 1,6 2 2,5 3 4 5
[dm
3
/loc.an] 6 5 3,5 3 2,5 2
Pentru b=2,5 cm 145 000 x 3,5= 507500 dm
3
/loc.an.
Pierderea de sarcină prin grătare, Δh, trebuie aleasă astfel încât să nu
se producă un remuu prea mare, care să pună sub presiune vanalul de ape
uzate, care intră în staţie. Pierderea de sarcină se calculează cu relaţia:
α ξ sin
2
2
g
V
h
a
· ∆
α = unghi de înclinare a grătarului 60
0
-70
0
(aleg α=60
0
);
ξ = în funcţie de mai mulţi parametri;
ξ = k
1
k
2
k
3
,
unde: 78 , 1 % 75 % 80 % 60
100
1
2
1
· ⇒ · ⇒ ÷ ·
,
`

.
|
· k m m
m
k
9

k
2
- coeficient în funcţie de forma barelor: -secţiune rotundă 0,74
se alege valoare pentru secţiune rotundă k
2
=0,74;
k
3
=f(a,b)
25 , 0
2
max

,
`

.
|
+ ·
+
·
h
h
e
a
s e
e
b
e=2,5 cm;
h
max
= 0,6 m;
s=1 cm;
h= 1m
b=0,714 şi a = 0,616  prin interpolare din tabelul de mai jos k
3
= 0,728
0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
0 245 51,5 18,2 8,25 4 2 0,97 0,42 0,13 0
0,2 230 48 17,4 7,7 3,75 1,87 0,91 0,4 0,13 0,01
0,4 221 46 16,6 7,4 3,6 1,8 0,88 0,39 0,13 0,01
0,6 199 42 15 6,6 3,2 1,6 0,8 0,36 0,13 0,01
0,8 164 34 12,2 5,5 2,7 1,34 0,66 0,31 0,12 0,02
1,0 149 31 11,1 5,0 2,4 1,2 0,61 0,29 0,11 0,02
1,4 137 28,4 10,3 4,6 2,25 1,15 0,58 0,28 0,11 0,03
2 134 27,4 9,9 4,4 2,2 1,15 0,58 0,28 0,12 0,04
3 132 27,5 10 4,5 2,24 1,17 0,61 0,31 0,15 0,06
Cu cele 3 valori pentru k se obţinem ξ= 0,959

0372 , 0 60 sin
10 2
897 , 0
959 , 0
0
2
·
×
· ∆h
10
Grătar plan cu curăţire manuală:
1. umplutură din beton; 2. bară LT 60X8; 3. traversă; 4. pasarelă
11
Schema grătarului GPM
12
II.3. Proiectarea deznisipatorului
Deznisipatoarele sunt bazine care se folosesc pentru separarea din
apele uzate a particulelor minerale mai mari ca 0,2 mm. Deznisipatoarele
sunt folosite,în prezent, în mod curent, pentru apele uzate provenite din
reţele dimensionate atât în sistem divizor, cât şi unitar. Deznisipatoarele care
tratează ape uzate provenite din sistemul unitar sunt folosite, de obicei,
numai pentru debite care depăşesc 3000 m
3
/zi(circa 10000 loc). Noi avem un
debit de 15984 m
3
/zi cu 145 000 locuitori.
În realitate, pe lângă substantele minerale se reţin în deznisipatoare şi
cantitaţi reduse de substantr organice care sunt purtate de particulele
minerale sau sunt antrenate de către acestea în tinpul căderii sau care având
o viteză de sedimentare egală cu aceea a particulelor minerale se depun
înpreună cu acestea, în special la viteze mici.
Proiectarea deznisipatorului se realizează la debitul de calcul egal cu
de 2 ori debitul orar maxim. Q
c
=2Q
0 max
= 2*255 = 510 l/s
Adâncimea H este între 1,5 şi 4 m cu pasul de 0,25.
La un deznisipator, trebuie prevăzute minim 2 compartimente, ele
fiind exploatate periodic, alternativ. Se recomandă ca lăţimea unui
compartiment să nu depăşească 3,0 m, n compartimente = 2.
Secţiunea transversală a deznisipatoarelor orizontale se
determină cu relaţia:
0
V
Q
A
c
tr
·
unde: Q
c
– este debitul de calcul al deznisipatorului, [m
3
/s];
V
0
– viteza orizontală, [m/s];
13
Viteza orizontală se va determina în funcţie de diametrul particulelor
reţinute în deznisipator. Se consideră ca diametrul particulelor reţinute este
de 0,2mm şi din tabelul următor va rezulta viteza orizontală.
V[cm/s] 41 30 19 13
d[mm] 1 0,
5
0,
2
0,1

V
0
=19 cm/s = 0,19 m/s
m b
H
A
B H
b B
A
m H
m
V
Q
A
t r
t r o
c
t r
6 8 4 , 1
2
2
2
6 8 4 , 2
1 9 , 0
5 1 0 , 0
2
· − · ⇒
+
· ⇒
¹
¹
¹
'
¹
·
· · ·
B=2 m (din catalog) se alege din catalog curăţătorul deznisipator tip
NA->Nd2-2 cu o suflantă tip SRD 20-7,5
Secţiunea orizontală a deznisipatorului se calculează după formula:
s
c
o
V
Q
A α ·
unde: α = coeficient ce ţine seama de mai mulţi parametri, şi de aceea se ia
2,2 pentru o eficienţă de 85%;
V
s
= viteza de sedimentare, [m/s] care se determină tot în funcţie de
diametrul particulelor reţinute în deznisipator;
V
s
[cm/s] 14 7, 2,3 0,7
14
2
d [mm] 1 0,
5
0,2 0,1
d=0,2 mmV
s
=2,3 cm/s= 0,023 m/s
A
o
=48,78 m
2
Lungimea deznisipatorului se calculează cu formula:
L=A
o
/B=48,78/2=24,39 m
Se recomandă ca raportul între lungimea şi lăţimea deznisipatorului să
fie cuprins între 10 şi 15.
L/B=24,39/2=12,195 se încadrează între 10 şi 15.
Puterea pentru deznisipatorul de L=24,39 m şi B=2 m este de 0,63 kW
cu o rotaţie de 750 rot/min.
II.4.V.Proiectarea separatorului de grăsimi
Separatoarele grăsimi se prevăd adeseori la staţiile de epurare şi la
unităţile care evacuează în reţeaua publică de canalizare ape cu concentraţii
mari de uleiuri minerale, acizi graşi, grăsimi şi alte substanţe plutitoare.
Scopul flotării este separarea din apele uzate, a uleiurilor, grăsimilor
sau a altor substanţe, mai uşoare decât apa, care se ridică la suprafaţa
acesteia, în zonele liniştite şi cu viteză orizontală mică.
Proiectarea se realizează la un debit de calcul Qc = Qzi max = 0,185
m
3
/s.
Suprafaţa orizontală (de separare) se calculează cu formula:
15
a
c
o
v
Q
A ·
Q
c
este debitul de calcul =Q
zi max
=185 l/s=0,185 m
3
/s.
v
a
reprezintă viteza ascensională minimă şi ia valori între 8 şi 14
m
3
/m
2
h.
v
a
=12 m/h 
2
5 , 55
12
3600 185 , 0
m A
o
·
×
·
Normativele prevăd un timp de separare de t
a
= 5…10 min; timpul mic
se consideră în cazul insuflării de aer în bazin.
Lăţimea bazinelor de separare se recomandă a fi B=2,0…4,0 m
Adâncimea H=1,2…2,75 m, iar lungimea L<20 m.
Se aleg următoarele valori:
t
a
=8 min=480 sec
 volumul separatorului: V=t
a
Q
c
=480*0,185=88,8 m
3
m
A
V
L
m H
b B
A
m H
m B
t r
t r
1 , 1 1
4 2
8 , 8 8
2
4 2
2
1 3
2 2
3
2
·
×
· ·
·
+
·
+
· ⇒
¹
'
¹
·
·
Se verifică viteza ascensională. Se calculează valorile efective pentru arii:
h m m v s m
A
Q
v
m L A V
m L B A
a
otr
c
aef
tr ef
oef
2 3 3
3
2
/ 10 / 10 77 , 2
6 , 66
185 , 0
8 , 88 1 , 11 4 2 2
6 , 66 1 , 11 3 2 2
· ⇒ × · · ·
· × × · × × ·
· × × · × × ·

Volumul de substanţe separate se apreciază la 1-5 dm
3
/om şi an.
16
Pentru distribuţia prin plăci poroase, cantitatea de aer insuflată prin
radier se ia 0,3m
3
aer/m
3
apă uzată şi oră, iar în cazul distribuţiei prin tuburi
perforate, 0,6m
3
aer/m
3
apă uzată şi oră. Se optează pentru cazul când avem
tuburi0,3 m
3
aer/m
3
apă uzată şi oră.
Q
aer
=0,185*0,3*3600= 199,8 m
3
/h
Am ales din catalog o suflantă cu rotor de distribuţie SRD20-N
1000 rot/min cu o putere P= 2,7 kW.
Conform tabelului pot alege o suflantă suflantă de la ASIO SRL
tip LUTOS DT 10/40 şi chiar mai multe în funcţie de presiunea dorită.
O suflantă LUTOS DT arată astfel:
17
18
II.5. Proiectarea decantorului primar
Decantorul longitudinal este în general folosit ca decantor primar
pentru separarea particulelor din apele uzate brute, decantoare pentru ape de
consum în procese de tratare, se paratoare pentru apele uzate din industra
petrochimică şi, cu formă uşor modificată la deznisiparea apelor uzate.
Ele se construiesc astfel încât să funcţioneze în flux continuu şi au
scopul de a reţine suspensiile floculente din apele uzate.
Proiectarea decantorului primar se calulează la Q
c
=Q
zimax
=185 l/s=0,185
m
3
/s. Concentraţia de suspensii solide separabile gravitaţional C
SSG
=355
mg/l. Pentru determinarea timpului de retenţie t
r
se va proceda astfel:
-se alege o valoare pentru eficienţă, pentru ε şi din tabelul următor se
determină valoarea pentru w [m
3
/m
3
h];
ε [%] C ≤ 200 200≤C≤300 C ≥300
40…45 2,3 2,7 3
45…50 1,8 2,3 2,6
50…55 1,2 1,5 1,9
55…60 0,7 1,1 1,5

 ε = 55% - 60% w=1,5 m
3
/m
2
h
-pentru w găsit se alege o valoare pentru H
med
şi din tabelul al doilea se va
scoate valoarea corespunzătoare pentru t
r
:
w H
mediu
[m]
19
[m
3
/m
2
h] 2 2,5 3
1 2 2,5 3
1,4 1,6 1,8 2,25
1,7 1,25 1,4 1,75

H
med
= 3 m  prin interpolare t
r
= 1,928 h
Volumul decantorului: V=Q
c
*t
r
= 0,185*3600*1,928 = 1041,12 m
3
Aria orizontală:
2
444
5 , 1
3600 185 , 0
m
x
w
Q
A
c
o
· · ·
Aria transversală:
s mm v
v
Q
A
o
o
c
tr
/ 10 ≤ ·
-se alege v
o
= 10 mm/s = 0,01 m/s
2
5 , 18
01 , 0
185 , 0
m A
tr
· · ⇒
Lungimea decantorului: L=v
o
*t
r
= 0,01*1,928*3600 = 69,40 m
Înălţimea utilă: h
u
=w*t
r
= 1,5*1,928 = 2,892 m
Lăţimea decantorului:
377 , 6
40 , 69
444
· · ·
L
A
B
o
m  din catalog avem
lăţimea standard B
st
= 7 m cu L
max
= 60 m şi P=0,4 kW. Se alege din
catalog Raclorul de tip DLP7.
Se recalculează: A
tr
= B
st
*h
u
= 7*2,892 = 20,444 m
2
A
o
= B
st
*L = 7*60 = 420 m
2
V = A
tr
*L = 20,444*60 = 1214,64 m
2
Verificare: 4*B
st
≤ L ≤ 10*B
st
 28 ≤ 60 ≤ 70
L/10 ≥h
u
≥ L/25  6 ≥ 2,892 ≥ 2,4
Volumul total de nămol depus:
t
p
Q C V
c SSG
n
n
×

× × × ·
100
100
ρ
ε
ε=55% ρ
n
= 1100 kg/m
3
p=95% C
SSG
=355 mg/l = 0,355 kg/m
3
20
Q
c
=0,185 m
3
/s
Pentru determinarea timpului t trebuiesc determinate:
t= t
CA
+t
CP
+t
m
- t
CA
timpul cursei active,
min 833 , 57
2 , 1
40 , 69
· · ·
CA
CA
v
L
t
- t
CP
timpul cursei pasive,
min 916 , 28
4 , 2
40 , 69
· · ·
CP
CP
v
L
t
- t
m
timpul mort = 5 min
 t= t
CA
+t
CP
+t
m
= 57,833+28,916+5 = 91,749 min = 5504,94 sec
Geometria nămolului: nămolul se depune în decantor sub forma unei
pene cu pantă 0,008 determinată experimental
3
615 , 3 94 , 5504
95 100
100
185 , 0 355 , 0
1100
55 , 0
m V
n
· ×

× × × ·
¹
'
¹
− ·
·

¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

·
× ×
+
·

¹
¹
¹
¹
¹
'
¹


·
× ×
+
·
2 7 0 6 , 0
2 8 4 6 , 0
4 0 , 6 9
0 0 8 , 0
7 4 0 , 6 9
2
6 1 5 , 3
2
a
b
a b
b a
L
a b
t g
B L
b a
V
n
β β
21
m
L
L h
L
h
L
h
L h
a
l a m a
2 1 0 , 0
1 0 0 8 , 0 2 0
3 6 2 , 1 1
3 6 2 , 1 1
2 0
1
1
1
3 6 2 , 1 1
0 8 6 6 , 0
0 0 8 , 0
7
2
1
6 1 5 , 3
0
2
2
2
1
2
1
1
1
1
1
1 1
·
+ ×
− ·
+
− ·

¹
'
¹
·
·

¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
× × × ·
⇒ <
α β α
H=h
u
+ h
d
+ h
s
+ h
n
= 2,892 + 0,0682 + 0,5 + 0,3 = 3,7602 m
Debitul de nămol:
s l
t
V
Q
CA
n
/ 75 , 3 1000
60 833 , 57
615 , 3
· ×
×
· ·
II.6.Treapta de epurare biologică
Obiectivul principal al treptei biologice de epurare este îndepărtarea
substanţelor solide organice nesedimentabile, precum şi stabilizarea
materiilor organice din nămoluri.
Este un proces flexibil care se poate adapta uşor la o multitudine de
ape uzate, concentraţii şi compoziţii.Procesele biologice sunt precedate de o
treaptă fizică de epurare care are rolul de a reţine substanţele sedimentabile
şi sunt urmate de o decantare secundară destinată reţinerii produşilor
rezultaţi din epurarea biologică.
Treapta de epurare biologică se proiectează la debitul de calcul Q
c
=Q
zi
max
=> Q
c
=185 l/s=0,185 m
3
/s.
22
Gradul de epurare:
9768 , 0
649
15
1 1
5
5
· − · − ·
i
f
CBO
CBO
E
Încărcarea organică a bazinului de aerare:
zi m
kgCBO
E I
bazin
ob 3
5
760 , 0 976 , 0 1 5 1 5 · − · − ·
Încărcarea organică a nămolului activ:
( ) ( )
zi m
CBO kg
E I
bazin
on
3
5
12 , 0 9768 , 0 1 5 1 5 · − · − ·
Concentraţia de substanţă solidă uscată în amestecul din bazin:
% 5758 , 0 100
1100
334 , 6
100 334 , 6
12 , 0
760 , 0
/ 1200 1000
3
3
· ⇒ × · × ⇒ · · ·
÷ ·
S
S
m
SSU kg
I
I
S
m kg
bazin on
ob
ρ
ρ
Se alege indicele de nămol IVN se alege 50…150 mg/l  IVN= 60 mg/l.
Rata de recirculare a nămolului:
[ ]
[ ]
% 671 , 52
60 5758 , 0 100
60 5758 , 0 100
% 100
% 100
·
× −
× ×
·
× −
× ×
· ·
IVN S
IVN S
Q
Q
C
R
β
Debitul total ce intră în bazin:
s l Q Q Q Q
C R C T
/ 2 , 281 ) 52 , 0 1 ( 185 ) 1 ( · + · + · + · β
Încărcarea organică totală ce intră în bazin într-o zi:
zi
CBO kg
Q CBO CBO
T T
5 6
5 5
896 , 15767 3600 24 2 , 281 10 649 · × × × × · × ·

Nămolul în exces:
23
( ) ( )
zi m
SSU kg
E N
bazin
ex 3
4 4
588 , 0 976 , 0 1 5 1 5 · − · − ·
Oxigenul necesar:
zi kgO
E
E CBO O
T n
/ 646 , 20834
976 , 0 1
02 , 0
976 , 0 5 , 0 896 , 15767
1
02 , 0
5 , 0
2 5
·
,
`

.
|

+ × ·
,
`

.
|

+ ·
Capacitatea de oxigenare:
h
k g O
C O
O
C O
n
2
1 1 0 2 , 8 6 8
2 4 1 , 1
6 4 6 , 2 0 8 3 4 1 , 1
1 , 1 2 , 1 6 5 , 0
2 4
1 , 1
·
×
×
· ⇒
¹
¹
¹
'
¹
· ⇒ ÷ ·
×
×
·
α α
α
Debitul de aer:
h
a e r k g
Q a e r
m k g
C O
Q
C o x
o x o x
o x
C o x
a e r
2 4 1 , 1 3 1 4 9
2 2 , 0 4 2 9 , 1 2 1 , 0
1 1 0 2 , 8 6 8
/ 4 2 9 , 1
% 2 2 % 2 5 % . . . 6
2 1 , 0
3
1 0
1 0
0
0
·
× ×
· ⇒
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
· ⇒ ·
× ×
·
ρ
η η
η ρ
am ales o suflantă N-SRD-94 care merge pentru un debit
Q
aer
=10595,68 m
3
aer/h cu un P = 143 Kw.
Volumul bazinului de aerare:
bazin
ob
T
m
I
CBO
V
3 5
231 , 20747
760 , 0
896 , 15767
· · ·
-voi folosi 5 bazine, fiecare bazin având un volum V=4149,446 m
3
.
Timpul de aerare:
24
h
Q
V
t
T
a
49 , 20
3600 10 1 , 281
231 , 20747
3
·
× ×
· ·
−  pentru 1 bazin t
a
= 4,1h
Vârsta nămolului:
zile
C
t S
SS
a
n
08 , 50
10 108 24
49 , 20 334 , 6
24
3
·
× ×
×
·
×
×
·

τ
 vârsta pentru 1 bazin 10,016
zile
Dimensionarea bazinului:
H=3…5 m  H = 5 m  B = 10 m
Lungimea bazinului:
m
H B
V
A
V
L
tr
988 , 82
10 5
446 , 4149
·
×
·
×
· ·
Cantitatea maximă de aer:
s m
Q
m g O q
m H
m h
h H H
m m g O C O
H C O q
q
O
Q
a e r
a e r O b a z i n a d
a e r
O
O
n
a e r
/ 2 4 2 , 5
2 4 3 6 0 0 1 0 4 6
6 4 6 , 2 0 8 3 4
/ 4 6
6 , 4
4 , 0
/ 1 0
3
3
m a x
3
2
'
'
3
2 1 0
'
1 0
m a x
2
2
2
·
·
× × ×
· ⇒
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
· ⇒
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
· ⇒
¹
'
¹
·
− ·
·
× ·
·

Energia brută consumată:
P
b
=Q
max aer
*H

*p,unde p= 6 Wh/m
3
aer
m
adancime bazin
=P=5,242*3600*4,6*6=
25
=520,845 kW
II.7. Proiectare decantor secundar
26
Decantoarele secundare sunt o parte componentă deosebit de
importantă a treptei de epurare biologică şi au scopul de a reţine nămolul,
materiile solide în suspensie, separabile prin decantare (membrana biologică
sau flocoanele de nămol activ, evacuate o dată cu apa uzată din filtrele
biologice, respectiv din bazinele cu nămol activ).
Proiectarea decantorului secundar de tip radial se realizează la debitul de
calcul Q
C
egal debitul total calculat în treapta biologică.
Q
C
=Q
zi max
+Q
R
=Q
T
Q
C
=Q
T
=281,2 l/s=0,2812 m
3
/s=1012,32 m
3
/h= 24295,68 m
3
/zi.
Volumul decantorului este :
V=Q
T
*t
r
, unde t
r
=2,5h…3h 
t
r
=3h V=1012,32*1,76=1781,68 m
3
Secţiunea orizontală este:
A
o
=Q
T
/w, unde w=1,7m/h 
A
o
=1781,68/1,7= 595,482 m
2
Înălţimea utilă:
h
u
=w*t
r
 h
u
= 1,7*3 = 2,992m
m
A
D
D
A
o
o
535 , 27
482 , 595 4 4
4
2
·
×
· · ⇒ ·
π π
π
Se alege din catalog diametrul standard D=28 m şi corespunzător
acestui diametru se alege Raclor DRSH- 28 cu o putere P=0,37*2
kW.
Se verifică:
27
m D pentru
h
D
m D pentru
h
D
u
u
50 ... 30 20 15
30 ... 16 10 6
· ≤ ≤
· ≤ ≤
D=28 m 6≤9,35≤10 se verifică prima condiţie condiţie.
III.1. Impactul staţiei de epurare asupra mediului
Majoritatea staţiilor de epurare din ţara noastră dispun numai trepte de
epurare mecanică şi biologică.
În prezent treapta de epurare biologică a devenit necesară, aproape în
toate staţiile de epurare, datorită numărului mare de industrii şi creşterii
numărului pupulaţiei la oraşe.Pentru ca organismele să dezvolte o activitate
maximă, biomasa trebuie să fie alimentată ritmic şi în cantităti suficiente.
Procesul de epurare poate fi prejudiciat prin dezvoltarea peste măsură a
biomasei; astfel, prin îngroşarea membranei sau prin mărirea volumului de
flocoane, scade atât capacitatea de oxidare, cât şi gradul de epurare a apelor
uzate şî de aici o serie de influente negative asupra mediului,
Treapta mecanică permite reţinerea substanţelor în suspensie,
decantabile şi grăsimile, în timp ce treapta biologică asigură îndepărtarea
parţială a substanţei organice aflată fie sub formă dizolvată, fie sub formă
coloidală. Din nefericire, nu sunt reţinute o serie de substanţe denumite
rezistente sau refractare, ca de exemplu compuşi ai azotului (N), fosforului
(P), metale grele, micropoluanţi organici persistenţi, pesticide, anumiţi
germeni patogeni, precum şi alte substanţe nebiodegradabile.
Aceste substanţe sunt prezente în efluentul epurat mecano-biologic şi
ajung în emisar. Dacă acesta constituie sursă de alimentare cu apă pentru
28
comunităţile din aval de punctul de deversare, efectul lor cumulativ şi
expunerea continuă a oamenilor la aceste substanţe, poate avea efecte
negative (uneori chiar letale) asupra sănătăţii umane. În plus, unele dintre ele
constituie hrană ideală pentru alge şi plante acvatice.
Impactul descărcării apelor uzate epurate mecano-biologic (conţinând
poluanţi reziduali de tipul celor amintiţi anterior) în emisarii naturali se
manifestă pe planuri diverse, de la afectarea sănătăţii umane, până la
probleme complexe de natură ecologică, tehnică şi economică.
Germenii patogeni, viruşii, compuşii azotului din efluentul epurat
mecano- biologic periclitează sănătatea oamenilor. Gazul amoniac este
toxic, având efecte cumulative sub-letale, încetinind creşterea şi dezvoltarea
copiilor şi a adolescenţilor. Cei mai periculoşi sunt azotiţii, atât pentru
oameni (produce cancerul gastric), cât şi pentru fauna acvatică. Azotaţii
reprezintă o formă mai puţin periculoasă, nederanjantă pentru adulţi (poate
determina anumite afecţiuni gastrice); pentru nou-născuţi însă, provoacă
methemoglobinemia (boala albastră).
Existanţa poluanţilor reziduali în efluentul epurat mecano-biologic are
efecte negative şi asupra mediului, asupra peisajului, deoarece:
Se produce eutrofizarea lacurilor şi a râurilor cu curgere lentă
(fenomen datorat compuşilor de azot şi de fosfor, substanţe nutritive pentru
alge şi microplancton, constând în dezvoltarea accelerată şi masivă a
microplanctonului şi vegetaţie acvatice);
Consumă oxigenul dizolvat din apa lacurilor şi a râurilor cu curgere
lentă, conţinututl în oxigen al straturilor de adâncime fiind şi aşa foarte
29
sărac. Nămolul căzut pe fundul lacurilor intră în fermentaţie anaerobă şi la
fluctuaţii de nivel se produc mirosuri neplăcute;
Variaţia de pH modifică echilibrul ionic din apa emisarilor, apa
devenind toxică pentru fauna piscicolă;
Se modifică culoarea apei emisarilor cu toate consecinţele (în special
asupra peisajului) care decurg din aceasta.
Nu trebuie omise efectele tehnico-economice ale deversării efluenţilor
epuraţi mecano-biologic, conţinând substanţe reziduale, în emisarii naturali,
în sensul că:
Se impun tehnologii de tratare a apei pentru potabilizare, complicate
tehnic şi costisitoare din punct de vedere economic;
Apele sunt îmbogăţite cu uleiuri eterice care imprimă gust neplăcut şi
sunt foarte greu de îndepărtat în procesele de tratare pentru potabilizare;
Datorită eutrofizării sunt împiedicate activităţile legate de navigaţie şi
agrement.
O dată cu dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice a elementelor poluante
găsite în apa uzată, precum şi disponibilitatea unei baze informaţionale
extinse, provenită din studiile de monitorizare a mediului, cerinţele impuse
pentru calitatea efluentului epurat descărcat în mediul înconjurător, au
devenit tot mai stricte.
III.2. Tehnologia de tratare a nămolului
30
Scopul tratării nămolurilor este mineralizarea materiilor organice din
acestea, pentru a obţine, astfel, atât reducerea volumului, respectiv
posibilitatea de tratare mai uşoară a acestora, precum şi cantităţi importante
de gaz metan, folosind în principal la nevoile staţiei de epurare. Nămolurile
fermentate sunt aproape lipsite de miros şi pot fi folosite ca atare sau în
diferite scopuri, după ce sunt tratate.
Gazul de nămol este produsul cel mai important al fermentării
nămolului. Utilizarea lui în staţia de epurare conduce la satisfacerea, aproape
în totalitate, a energiei necesare epurării. Gazul de nămol conţine
aproximativ 30% bioxid de carbon şi 70% metan şi, în cantităţi mici, câteva
procente de azot, oxigen, hidrogen sulfurat, vapori de apă. El aste greu de
identificat, deoarece nu are miros; amestecat cu mercaptan, care îi dă un
miros specific, devine uşor detectabil.
În urma fermentării nămolului rezultă gaze care sunt înmagazinate în
rezervoare de gaz. Rezervoarele de gaz constau dintr-o cuvă circulară de
beton armat, în care se aşează un clopot metalic cilindric, a cărui bază
superioară este închisă.
Principalele obiective ale tratării nămolului sunt:
- reducerea volumului acestuia, în continuare, prin deshidratare;
- stabilizarea, micşorarea sau reducerea completă a pericolului
prezentat de nămolul fermentat, din punct de vedere sanitar;
- realizarea unor condiţii corespunzătoare utilizării lui.
În procesul de tratare a nămolurilor se deosebesc trei faze sau tipuri de
tratare: preliminare, în scopul pregătirii (îngroşării) nămolului, în vederea
tratării ulterioare; deshidratare şi deshidratare avansată.
31
Îngroşarea se produce în aşa numitele îngroşătoare sau concentratoare
de nămol şi este practicată uneori, şi înainte de a se introduce nămolul în
bazinele de fermentare. Îngroşătoarele de nămol sunt asemănătoare
decantoarelor radiale având prevăzute, pentru accelerarea îngroşării, o serie
de bare metalice, perpendiculare pe radier, care se rotesc cu o viteză de 1
rot/h.
Elutrierea nămolului are scopul de a îndepărta din nămolul fermentat,
coloizii şi particulele fin dispersate, ceea ce condice la scăderea rezistenţei
specifice la filtrare, respectiv la o eficienţă mai mare a filtrării nămolului.
Coagularea sau condiţionarea chimică a nămolului are drept scop
modificarea structurii nămolului, aceasta conducând la micşorarea
rezistenţei specifice la filtrare şi uşurarea sarcinii de deshidratare a
nămolului în filtrele presă sau cu vacuum.
Deshidratarea nămolurilor continuă procesul de reducere a
procentului de umiditate a nămolului. Deshidratarea se realizează prin:
-procedee naturale (pe platforme de uscare şi iazuri de nămol);
-procedee artificiale (pe filtre presă, pe filtre cu vacuum, în centrifuge etc.).
Platformele pentru uscarea nămolului sunt construcţii executate la
suprafaţa solului, caracterizate prin natura stratului de susţinere. Referitor la
proiectarea platformelor de uscare a nămolului, menţionăm că suprafaţa
acestora este în funcţie de felul nămolului şi condiţiile climatice, sistemul de
canalizare din care provin apele uzate şi caracteristicile acestor ape,
alcătuirea staţiei de epurare.
32
Deshidratarea avansată . După deshidratare nămolul mai conţine
cantităţi importante de materii organice, umiditate, respective volumul
acestuia este mare şi periculos din punct de vedere sanitar.
III.3. Bilanţul energetic pe staţie şi soluţii de reducere a
consumului energetic
Echipamentele cu care este prevăzută staţia de epurare a apelor uzate au
următoarele consumuri energetice:
• Grătar unul (Tip grătar 1,25 M); Putere P = 0,75 KW
• Deznisipator NA Nd2-2 cu o rotaţie de 750 rot/min  P = 4,20
kW;
• Suflanta pentru separator o suflantă cu rotor de distribuţie
SRD20-N 1000 rot/min cu o putere P= 2,7 kW.
• Decantorul primar cu raclorul de tip DLP 7  P = 0,4 kW;
• Suflante tip SRD 20-7,5
• Decantorul secundar cu raclorul DRS N 30  P = 2*0,37 = 0,74
kW;
Consumul energetic zilnic (toate echipamentele funcţionează 24 h/zi) este
208,97kW. Ţinând cont că preţul pt energie este 1kWh = 3000 lei, atunci:
33
- costul zilnic al energiei electrice este lunar consumul ajunge la
15 045 840 lei = 208,97*24*3000;
- costul lunar al energiei electrice este de
451 375 200 lei/lună = 208,97*3000*24*30;
- costul anual al energiei electrice este de:
5 416 502 400 lei/an = 208,97*3000*24*30*12;
III.4. Costul apei epurate
Aprecierea eficienţei unei staţii de tratare a apei trebuie făcută şi din punct
de vedere al aspectelor economice. Pentru aceasta este necesar a stabili
costul apei.
Exploatarea staţiilor de epurare se reflectă în costul epurării apei (lei/m
3
apă
epurată), în condiţiile în care se realizează integral indicii stabiliţi, conform
normelor în vigoare pentru primirea apelor epurate în receptor.
Cheltuielile anuale de exploatare se calculează cu relaţia:
A = a + b + c + d + e + f + g + h – V
unde:
A – totalul cheltuielilor care se fac în timp de 1 an pentru exploatarea
tehnică a staţiei de epurare;
a – cotele de amortisment ale staţiei de epurare;
34
b – costul energiei electrice necesare pentru: pompare, mişcarea
mecanismelor, oluminat, semnalizări, încălzit tehnologic etc.;
c – costul combustibililor şi energiei calorice consumate la
fermentare, deshodratare, dezgheţare şi încălzit;
d – costul reactivilor folosiţi pentru epurare, dezinfecţie şi
deshidratare;
e – costul apei potabile şi de incendiu sau alte folosinţe;
f – cheltuieli de transporturi tehnologice;
g – retribuţii şi alte drepturi băneşti ale personalului;
h – cheltuieli generale de exploatare;
V – venituri rezultate din valorificarea produselor.
Costul energiei electrice se stabileşte pentru fiecare obiect luând
consumul pe durata de funcţionare respectivă; calculul se face pentru un
consum annual în vigoare la data proiectului sau a exploatării.
Costul energiei calorice se stabileşte pentru fiecare obiect, în funcţie
de sursele de energie folosite.
Costul reactivilor se stabileşte pentru fiecare material, pe obiect, se
aplică preţurile de la magazia staţiei de epurare.
Costul apei potabile şi pentru combaterea incendiilor sau alte folosinţe
se apreciază pe baza altor staţii de epurare similare.
Cheltuielile de transport privesc evacuarea gazelor, nămolului şi
depunerilor la lacul de depozitare şi consum.
35
Retribuţiile şi alte drepturi băneşti ale personalului se stabilesc
conform indicaţiilor oficiale şi experienţei pentru staţii similare.
Veniturile pot rezulta din vânzarea gazelor produse prin fermentare a
nămolului deshidratat, a nisipului de la deznisipatoare şi a grăsimilor
reţinute în separatoarele de grăsimi.
Toate cheltuielile arătate se stabilesc în proiect pentru fiecare variantă
de staţie de epurare studiată şi pentru fiecare etapă de dezvoltare a acestuia.
Costul apei epurate se stabileşte cu relaţia:
]
]
]

·
3
m
lei
Q
A
C
unde: A – cheltuielile anuale de exploatare;
Q - cantitatea de apă epurată într-un an.
În continuare este prezentat un calcul aproximativ pentru o staţie de
epurare ce va fi utila unui număr de locuitori de 145 000 şi care are un debit
de 15984 m
3
/zi, în ipoteza în care în staţie avem un număr de 29 de persoane
cu următoarele salarii:
Inginer-şef de staţie: 16 000 000 lei;
Inginer adjunct de sef de staţie (2): 13 000 000 lei;
Inginer responsabil cu exploatarea (4) : 10 000 000 lei;
Chimist (5): 8 000 000 lei;
Laborant (5): 4 000 000 lei;
Contabil: 6 000 000 lei;
Secretară: 5 000 000 lei;
Electrician (3): 5 000 000 lei;
Mecanic (4) : 5 000 000 lei;
Sudor: 3 500 000 lei;
Femeie de serviciu(2): 3 000 000 lei;
La nivelul staţiei se mai fac următoarele cheltuieli:
36
 Ore suplimentare: 50 000 000 lei/lună  600 000 000 lei/an;
 Şomaj (5%): 40 000 000 lei/lună  480 000 000 lei/an;
 Sporuri: 30 000 000 lei/lună  360 000 000 lei/an;
 CAS – (11%): 150 000 000 lei/lună  1 800 000 000 lei/an;
 Impozit(38%): 458 000 000 lei/lună  5 496 000 000 lei/an;
 Concedii medicale: 15 000 000 lei/lună  180 000 000 lei/an;
 Iluminat: 1 000 000 lei/lună  12 000 000 lei/an;
 Motorina: 10 000 000 lei/lună  120 000 000 lei/an;
 Gaz: 10 000 000 lei/lună  120 000 000 lei/an;
 Apa potabilă şi menajeră: 6 000 000 lei/lună  72 000 000 lei/an;
 Reactivi: 25 000 000 lei/lună  300 000 000 lei/an;
 Echipamente de protecţie: 4 000 000 lei/lună  48 000 000 lei/an;
 Ulei şi vaselină: 2 000 000 lei/lună  24 000 000 lei/an;
 Scule şi aparate: 3 000 000 lei/lună  36 000 000 lei/an;
 Consumabile: 7 000 000 lei/lună  84 000 000 lei/an;
În total cheltuielile cu activitatea pe staţie calculate lunar sunt: 1 003 8500
000 lei. Cheltuielile anuale ajung la suma de: 1,2022*10
10
lei/an. Pentru a
calcula costul apei epurate se ţine seama de bilanţul energetic pe staţie.
C
t
= 7 406 402 000 lei/an + 1 202 200 000 lei/an = 8,608 *10
10
lei/an
Debitul mediu anual de apă epurată este:
Q
m anual
=Q
zi med
* 10
-3
* 365 * 24 * 3600 = 155 * 10
-3
* 365 *24 * 3600 =
= 4 888 080 m
3
/an
În consecinţă se poate determina preţul apei epurate raportând
volumul cheltuielilor anuale la debitul mediu anual de apă epurată:
C = C
t
/Q
m anual
= 8 608 000 000/4 888 080= 1761 lei/m
3
Reducerea costului apei epurate
37
Costul apei este necesar să fie cât mai redus, în condiţiile asigurării
apei tratate la nivelul de calitate cel mai exigent.
Realizarea acestui obiectiv se poate face pe mai multe căi:
o Controlul folosirii apei în incintă şi reducerea la
minimum a pierderilor, prin depistarea locului în care se produc şi
remedierea operativă a defecţiunilor;
o Căutarea de tehnologii noi de tratare, reactivi noi
mai ieftini şi mai eficace, astfel încât randamentul construcţiilor de
alimentare cu apă să crească;
o Verificarea pompelor pentru funcţionarea lor cu
randamente cât mai mari şi, eventual, înlocuirea acestora când uzura este
avansată;
o Educarea beneficiarului (consumatorilor de apă) în
scopul folosirii cât mai raţionale a apei;
o Evitarea murdării apei din sursă;
o Raţionalizarea şi refolosirea apei în incintele
industriale;
o Recuperarea apei de spălare evacuate din filtre;
o Mărirea capacităţii de tratare în perioada de ape
limpezi.
În acest sens, se poate face o comparaţie cu costul apei prevăzut prin
proiect. Prin raportul:
100
planificat
real
C
C
r ·
38
se poate stabili în ce măsură se depăşeşte sau se realizează costul planificat
al apei.
Comparând fiecare dintre elementele componente ale costului apei, se
evidenţiază câile de acţionare pentru reducerea acestuia.
În cazul poluării sursei, rezultă necesară efectuarea unei cheltuieli
suplimentare pentru asigurarea calităţii apei potabile (consum de reactivi)
sau reducerea capacităţii de tratare. Ambele modalităţi de adaptare a staţiei
la această situaţie conduc la creşterea costului apei. Aprecierea valorică,
după relaţia:
( )
med mediu poluare
Q t C C V × ∆ − · ∆
în care: C
poluare
– este costul în timpul poluării, în lei/m
3
;
C
mediu
– costul mediu realizat de staţie în perioada anterioară, în
lei/m
3
;
Δt – durata măsurilor de adaptare, în h;
Q
mediu
– debitul mediu în perioada de adaptare, în m
3
/h permite
cuantificarea efectului poluării din punct de vedere al alimentărilor cu apă şi
poate constitui un suport economic al măsurilor de protecţia mediului.
III.5 Alegerea unei tehnologii de epurare avansată cu
justificare
Reţinerea simultană a azotului şi fosforului pe cale biologică
În ultimii ani au fost dezvoltate o serie de procedee biologice care
vizează reducerea simultană a azotului şi fosforului. Multe dintre acestea
39
utilizează procedeul cu nămol activate, introducând suplimentar combinaţii
de zone sau compartimente anaerobe, anoxe şi aerobe pentru asigurarea
reţinerii azotului şi fosforului. Unele dintre aceste procedee s-au dezvoltat pe
baza unor sisteme a căror destinaţie iniţială a fost de îndepărtare a fosforului.
Procedeele de îndepărtare simultană a azotului şi fosforului cele mai
des utilizate sunt:
• Procedeul A
2
/O;
• procedeul Bardenpho în 5 stadii;
• procedeul UCT;
• procedeul VIP.
Procedeul A
2
/O
Acest sistem (fig 8.16) este o modificare a procedeului A/O, având
prevăzută în plus o zonă anoxică pentru denitrificare. Perioada de retenţie
hidraulică ìn zona anoxică este de aproximativ 1 h. Zona anoxică este
deficitară în oxygen dizolvat, dar oxigenul legat chimic în forma nitraţilor
sau nitriţilor este introdus prin recircularea amestecului nitrificat în zona
aerobă.
Se poate obţine fără filtrare un efluent cu co concentraţie în ceea ce priveşte
fosforul, sub 2 mg/l. Dacă schema de epurare conţine şi filtrare, concentraţia
efluentului în P poate fi adusă sub 1,5 mg/l.
40
Procedeul BARDENPHO în 5 trepte
Procedeul BARDENPHO (fig. 8.17) iniţial proiectat pentru asigurarea
nitrificării/denitrificării în treapta de epurare biologică, poate fi modificat
pentru a asigura reţinerea combinată a azotului şi a fosforului pe cale
biologică.
Modificarea făcută pentru reţinerea fosforrului este adăugarea celei
de-a cincea zone (anaerobă). Succesiunea stadiilor este următoarea:trei
compartimente : aerob, anoxic 1, aerob – pentru reţinerea azotului, fosforului
şi oxidarea carbonului;
Compartiment anoxic 2, pentru denitrificare suplimentară, folosind
nitratul produs în faza aerobă ca electron acceptor şi carbonul organic
endogen ca electron donor, compartiment final, aerob, utilizat pentru
striparea azotului gazos residual din soluţie şi pentru diminuarea eliberării
41
fosforului în decatorul final. Amestecul din prima zonă aerobă este recirculat
în zona anexă. Procedeul utilizează un timp lung de retenţie a suspensiilor
(10 – 40 zile), faţă de procedeul A
2
/O, ceea ce creşte capabilitatea de oxidare
a carbonului.
Procedeul UCT
Studiat de University of Town(UCT), acest system (fig. 8.18) este
similar procedeului A
2
/O, cu două excepţii :nămolul activate recirculat este
returnat zonei anoxe înainte de zona anaerobă; recircularea internă se face
din zona anoxică în zona anaerobă.
Prin returnarea nămolului active în stadiul anox, este eliminată
introducerea nitratului în zona anaerobă, prin aceasta fosforul aliminându-se
în zona anaerobă
Procedeul VIP
42
Sistemul VIP (Virginia Initiative Plant, Norfolk, Virginia ), FIG. 8.19,
care este similar procedeelor A
2
/O şi UCT, diferând metodele utilizate
pentru recirculare.
Nămolul activate recirculat este descărcat în zona de admisie a
stadiului anoxic, împreună cu recircularea amestecului nitrificat din stadiul
aerob. Amestecul din zona anoxică este returnat în zona de admisie în stadiul
anaerob. Experimental, s-a constat că o parte din materialul organic din
influentul procesului ester stabilizată prin mecanisme anaerobe in stadiul
anaerob, ceea ce reduce necesarul de oxygen suplimentar.
Avantajele şi dezavantajele procedeelor de reţinere simultană a
azotului şi fosforului:
O concluzie generalăcu privire la avantajele tuturor acestor procedee
arată că, cantităţile de nămol generate sunt comparabile cu producţia de
nămol caracteristică sistemelor de epurare conveţională cu nămol active şi,
la fel de important, necesită foarte puţini sau deloc reactivi chimici pentru
îndepărtarea fosforului. Unele dintre aceste procedee, într-o formă
modificată, pot fi utilizate fie pentru reţinerea numai a fosforului, fie numai
pentru a azotului.
III.6. Managementul staţiei de epurare a apelor uzate
43
Staţiile de epurare a apelor uzate şi facilităţile anexe au evoluat odată
cu celelalte componente ale mediului urban pentru satisfacerea necesităţilor
de protecţie a resurselor de apă. Pentru asigurarea acestei protecţii, industria
a adoptat diferite metode de supraveghere, în cocncordanţă cu
circumstanţele socio-economice şi fizice specifice locale. Astfel, există
diferite moduri de abordare a problemei care variază de la un loc la altul.
Sarcina principală a managementului este de a organiza resursele disponibile
şi de a le exploata în mod optim pentru realizarea scopurilor organizaţiei.
Funcţiile managementului unei staţii de epurare a apelor uzate constau în:
planificare, decizie, organizare, direcţionare şi control, în vederea realizării
scopurilor.
Planificarea:
Un “plan” se defineşte printr-un proiect, un sistem sau o modalitate de
realizare a obiectivelor unui colectiv de muncă. Este un proiect de activitate,
nu activitatea propriu-zisa. Planificarea include stabilirea obiectivelor,
dezvoltarea procedurilor de rutină, rezolvarea problemelor şi luarea
deciziilor. Se realizeaza şi o analiza a riscului care se face pe baza unor date
exprimate cantitativ şi calitativ obţinute din experienţa firmelor, a echipei
manageriale sau cele existente în literatura de specialitate; care presupune
următoarele:
-analiza costului: se analizează probabilităţile fiecărui element
component şi prin combinarea acestor probabilităţi de costuri va rezulta o
imagine de ansamblu;
44
-analiza duratei: fiecare activitate are o anumită rată de incertitudine
care trebuie cunoscută şi identificată cât mai corect astfel încât din această
analiză să rezulte acele probleme care prezintă un risc ridicat;
-reducerea riscului asumat: în această etapă se analizează posibilitatea
reducerii probabilităţilor de apariţie ale riscului şi se identifică căile de
reducere, elaborându-se o planificare a proceselor care să permită
micşorarea consecinţelor în cazul apariţiei evenimentelor
Decizia:
Decizia este un element esenţial al procesului de management, fiind,
de altfel, instrumentul său specific şi cel mai important mijloc al său de
exprimare. Nivelul calitativ al managementului se reflectă, în fond, prin
calitatea deciziilor elaborate şi aplicate. Decizia poate fi definită ca fiind
cursul de acţiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective. În
procesul decizional, factorii primari ai deciziei intră în interdependenţă,
rezultând 3 situaţii de bază:
- certitudine caracterizată prin probabilitatea maximă de a realiza
obiectivul urmărit;
- incertitudine când probabilitatea realizării obiectivului este
mare dar există dubii legate de maniera în care trebuie procedat
- Risc când obiectivul este posibil de realizat, existând însă o
mare nesiguranţă privind modalităţile ce trebuie aplicate.
Organizarea:
Funcţia de organizare include două activităţi principale:
45
a. desemnarea responsabilităţilor pentru desfăşurarea activităţii statiei
de epurare în condiţii bune;
b. delegarea autorităţii necesare pentru realizarea acesteia.
Principalele funcţii ale întreprinderii sunt conducerea, exploatarea şi
întreţinerea, cu sprijinul susţinut şi permanent al activităţii de laborator şi al
controlului deşeurilor industriale. Funcţie de anvergura staţiei, activitatea de
laborator şi cea de control a deşeurilor industriale se pot desfăşura în
colaborarea cu alte instituţii publice sau prin acorduri contractuale.
Direcţionarea (dirijarea):
Direcţionarea poate fi definită ca fiind: “canalizarea activităţii cuiva
spre realizarea unui scop”. Într-o staţie , fiecare sarcină trebuie să reprezinte
un pas spre realizarea scopului: evacuarea unei ape epurate în condiţiile
impuse de Autorizaţia de Mediu. Managementul staţiei îşi exercită această
funcţie a realizării activităţii cotidiene prin motivarea şi comunicarea cu
personalul.
Controlul:
Controlul constă în asigurarea faptului că activităţile desfăşurate în
cadrul staţiei contribuie la realizarea scopului acesteia. Controlul implică
evaluarea rezultatelor şi a performanţelor personalului, comparativ cu
obiectivele stabilite în faza de planificare.
Managementul este cheia succesului activităţii într-o staţie de epurare,
iar rolul primordial al managerului implică munca cu “omul”, prin delegare,
motivare, direcţionare, evaluare sau instruire. În cazul tuturor staţiilor, cu
excepţia celor foarte mici, managerul depinde în mod fundamental de
46
personal pentru realizarea activităţilor necesare scopului. Astfel, pentru a fi
eficient, un manager trebuie să “stăpânească” şi să se simtă bine în relaţiile
cu subordonaţii, sub toate aspectele pe care acestea le implică. Procesul
începe cu recrutarea de personal pasibil de a fi instruit şi motivat şi include
dezvoltarea, motivarea, evaluarea şi disciplina.
Bugetul se programează, de obicei, pe bază anuală şi include fondurile
pentru exploatarea zilnică, ca şi întreţiderea şi înlocuirea echipamentului.
Exploatarea şi întreţinerea staţiei costă în general, de aproximativ două ori
mai mult pe an decât construirea staţiei.
Instruirea adecvată a personalului este esenţială. În aproape toate ţările
este necesar un certificat sau o licenţă pentru personalul de epurare. O astfel
de licenţă nu poate fi obţinută decât după o instruire formală şi susţinerea
unui examen.
Întreţinerea echipamentului este esenţială pentru eficienţa exploatării
continuă a staţiei. În general, staţiile nu funcţionează la parametri optimi nu
din pricina unei proaste exploatări, ci mai degrabă datorită lipsei unei
întreţineri corespunzătoare. Un personal de întreţinere conform necesităţilor
şi programe adecvate vor asigura eficienţa staţiei pentru o lungă perioadă de
timp, în raport cu costurile.
Datorită faptul că atât colectarea cât şi epurarea apei uzate sunt
operaţiuni relativ periculoase, un program serios de protecţia muncii include
instruirea periodică cu procedeele de siguranţă şi urgenţă precum şi
disponibilitatea echipamentului şi a aparaturii specifice pentru întregul
personal angrenat în acest gen de activitate.
47
Managerul staţiei este, de asemenea, răspunzător pentru multe alte
activităţi componente ale oricărei afaceri sau activităţi industriale. Acestea
include: aprovizionarea, personalul, planificarea şi programarea activităţii
pe termen lung şi scurt şi evaluarea rezultatelor.
În concluzie, se poate spune că un management eficient depinde de
participarea şi sprijinul tuturor sectoarelor publice naţionale.
48

Cuprins
I. Introducere

II.1. Datele staţiei de epurare şi alegerea tehnologiei de epurare

2. Proiectarea grătarului; 3. Proiectarea deznisipatorului; 4. Proiectarea separatorului de grăsimi; 5. Proiectarea decantorului primar de tip longitudinal; 6. Proiectarea treptei de epurare biologică; 7. Proiectare decantor secundar. III.1. Impactul staţiei de epurare asupra mediului 2. Tehnologia de tratare a nămolului; 3. Bilanţul energetic pe staţie şi soluţii de reducere a consumului energetic 4. Costul apei epurate; 5. Alegerea unei tehnologiei de epurare avansată cu justificare; 6. Managementul staţiei de epurare a apelor uzate.

IV. Bibliografie

2

I. INTRODUCERE Epurarea apelor uzate constituie ansamblul procedeelor fizice, chimice, biologice şi bacteriologice prin care se reduce încărcarea în substanţe poluante organice sau anorganice şi în bacterii în scopul protecţiei mediului înconjurător.(aer, sol, emisar etc.). Ea are ca rezultat obţinerea unor ape curate, în diferite grade de purificare funcţie de tehnologiile şi echipamentele folosite, şi un amestec de corpuri şi substanţe care sunt denumite generic nămoluri. Staţiile de epurare reprezintă ansamblul de construcţii şi instalaţii, în care apele de canalizare sunt supuse proceselor tehnologice de epurare, care le modifică în aşa mod calităţile, încât să îndeplinească condiţiile prescrise, de primire în emisar şi de îndepărtare a substanţelor reţinute din aceste ape. În prezent, staţiile de epurare pot fi clasificate în două mari categorii: • Orăşeneşti; • Industriale. Staţiile de epurare orăşeneşti primesc spre epurare ape uzate menajere, industriale, meteorice, de drenaj şi de suprafaţă, în proporţii variabile. O dată cu industrializarea puternică a centrelor populate, se poate considera că nu mai există staţii de epurare care tratează numai ape uzate menajere. Procesele de epurare se clasifică în funcţie de principalele fenomene pe care se bazează în 3 categorii : a) procedeul de epurare fizică denumite în lucrările mai vechi şi mecanice

3

b) procedeul de epurare biologică c) procedeul de epurare chimică a) Tehnologii de epurare mecanică, bazate pe procese de epurare mecanică, au ca scop: • reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari, operaţie realizată în instalaţii ca grătare; • flotarea (separarea) grăsimilor şi uleiurilor, realizată în separatoare de grăsimi şi în decantoare, cu dispozitive de reţinere a grăsimilor şi uleiurilor; • sedimentarea sau decantarea pentru separarea materiilor solide în suspensie din apa uzată, prin instalaţii de deznisipare, decantare, fose septice şi decantoare cu etaj; • prelucrarea nămolurilor, după cum se arată la procedeele de epurare mecano-biologice. b) Tehnologii de epurare mecano-chimică se bazează, în special, pe acţiunea substanţelor chimice asupra apelor uzate şi au ca scop: epurarea mecanică, aşa cum a fost descrisă anterior; • coagularea suspensiilor din apă, realizată în camerele de preparare şi dozare a reactivilor, de amestec şi de reacţie; • dezinfectarea apelor uzate, realizată în staţiile de clorinare şi bazinelor de contact. c) Tehnologii de epurare mecano-biologică, care se bazează pe acţiunea comună a proceselor mecanice şi biologice, având ca scop:

4

aşa cum s-a arătat mai înainte. aerofiltre. Se consideră următoarele date: • • • • • Debitul orar minim Q0 min= 108 l/s. concentratoare sau îngroşătoare de nămol. pentru nămoluri.1. iazuri biologice. filtre vacuum şi presă. • epurarea naturală a apelor uzate şi a nămolurilor. Concentraţia de suspensii solide separabile gravitaţionalCSSG=355 mg/l. • Încărcarea organică CBO5= 649 l/s.• epurarea mecanică. pentru apele uzate. 5 . DATELE STAŢIEI DE EPURARE ŞI ALEGEREA TEHNOLOGIEI DE EPURARE Să se proiecteze o staţie de epurare pentru un oraş cu un număr de locuitori de 145 000. în fose septice. filtre biologice scufundate şi turn etc. incineratoare. platforme pentru uscarea nămolului. de fermentare naturală a nămolurilor. iar pentru nămoluri. Debitul orar maxim Q0 max= 255 l/s. bazine cu nămol activ. şi în bazine deschise. realizată pe câmpuri de irigare şi filtrare. Debitul zilnic mediu Qzi med= 155 l/s. (pentru apele uzate). • epurarea artificială a apelor uzate şi a nămolurilor. realizată în filtre biologice. Debitul zilnic maxim Qzi max= 185 l/s. II.

6 . • • Concentraţia de compuşi de N CN= 53 mg/l. Grătarele sunt echipamente destinate reţinerii prin blocare a corpurilor mari. Proiectarea grătarului Construcţiile specifice reţinerii corpurilor şi suspensiilor mari sunt gratarele şi sitele. a flotanţilor şi a semiflotanţilor din apă. sitele şi grătarele sunt aşezate înainte staţiilor de pompare. Concentraţia de substanţe anorganice dizolvate Cdiz= 304 mg/l.5% din cantitatea de corpuri transportate ceea ce reprezintă 6…20 dm3/locuitor şi an. Concentraţia de compuşi de P CP= 26 mg/l. Această tehnologie are următoarea schemă: II. în care se reţîn hârtii.2.biologică.. amplasate în calea apei uzate. Grătare sunt formate din panouri cu bare paralele. Dacă apa este pompată in staţia de epurare. cârpe. Ele reţin circa 3.• Concentraţia suspensiilor neseparabile gravitaţional CSS= 108 mg/l. Ţinând cont de datele de mai sus pentru staţia de epurare voi alege tehnologia de epurare mecano . echidistante. • • Concentraţia de grăsimi şi uleiuri CG= 209 mg/l. materiale plestice etc.

Grătarele dese au rolul de a reţine corpurile grosiere din apa uzată.Proiectarea se realizează la debitul de calcul: Qc=2Q0 max=2*255=510 l/s Distanţa dintre barele grătarelor (lumina grătarului) are valori diferite pentru cele două cazuri: .2.6 m B= este o lăţime standard după ce e calculat se ia din catalog un Bst 7 .4…1 m/s şi am ales vg max= 1 m/s.5 cm.5….5…. hmax= înălţimea apei în faţa grătarului care se alege ≈ 500-600 mm hmax=600mm = 0. . imediat în aval de grătar.pentru grătarele dese distanţa dintre bare este: b= 1. Camera grătarelor trebuie să aibă o lăţime mai mare decât canalul de acces. Grătarele rare au rolul de a reţine materii grosiere din apa uzată intrată în staţie.5-15 cm.2 cm şi am ales s=1 cm. Lăţimea camerei grătarului este: s +b b Qc ∑b = v × h g max max B = ∑b vg max = 0.5 cm şi un grătar des. Lăţimea barelor este s=0.1. radierul trebuie să fie coborât cu 7. iar.5 cm.8…. Am ales dinstanţa dintre bare b = 2.pentru grătarele rare distanţa dintre bare este: b= 2.

5 = 0.4 ÷ 0.6 = = = 0. Viteza apei în amonte de grătartrebuie să se încadreze în intervalul Va = 0.250 m Numărul de bare: N bare = B 1. pentru a nu se produce depunerea suspensiilor din apă şi.85 m v g max × hmax 1 × 0.250 ×10 2 = = 35 . în acelaşi timp.19 m b 2.510 = =1 m / s ∑b x hmax 0.5 B =∑ x b  B standardizat = 1. 8 .71bare ≈ 36 bare b +s 2.85 x =1.6 s +b 1 + 2. să nu depăşească anumite limite.001. trebuie să fie suficient de mare. Va.∑b = Qc 510 ×10 −3 = = 0.250 x 0.6 I=0.5 +1 Verificare: Vg max = 0. pentru a nu disloca reţinerile de pe grătar.6 Viteza apei în amonte de grătar.4 …1 m/s Vg max Oc 0. (1/n se ia din catalog în Îndreptarul de calcule hidraulice n pentru cazul betonului de condiţie medie).9 m/s Va = C Rh I 1 unde: 1 C = Rh6 .850 x 0. Rh = B × hmax A 1.250 + 2 x 0.306 B + 2hmax B + 2hmax 1.

5 cm 145 000 x 3. Δh.5 5 2 [dm3/loc.4÷ 0. unde:  100  k1 =    m  2 m = 60% ÷ 80% ⇒ m = 75% ⇒ k1 = 1. am observat ca s-au verificat condiţiile urmând sa-mi aleg gratarul : Tip grătar 1.Se alege din îndrumar n=0.9 m/s Deci.306 x 1 =0. trebuie aleasă astfel încât să nu se producă un remuu prea mare. ξ = k1k2k3. care să pună sub presiune vanalul de ape uzate. care intră în staţie.78 9 .305 x 0.6 2 5 2.5= 507500 dm3/loc.25 M Putere P = 0.an] 6 Pentru b=2.75 KW Cantitatea de reţineri pe grătar se determină în funcţie de distanţa dintre barele grătarelor conform tabelului următor: 51 .5 3. Pierderea de sarcină prin grătare.016 x 0.305 Va = 0. ξ = în funcţie de mai mulţi parametri. Pierderea de sarcină se calculează cu relaţia: ∆h = ξ Va2 sin α 2g α = unghi de înclinare a grătarului 600-700 (aleg α=600).5 3 3 4 2.3061/6 = 51.897 m / s 1000 care aparţine intervalului b[cm] 1.an.016  c = 1/0.

8 0.2 1.39 0.25 7.01 0.k2.4 2 3 0.3 9.28 0.02 0.4 2.6 3.8 1.959  ∆h = 0.4 8.5 5.4 0.34 1.4 27.6 5.0 4.coeficient în funcţie de forma barelor: -secţiune rotundă 0.1 245 230 221 199 164 149 137 134 132 0.6 4.6 m.4 0.58 0.959 0.2 51.97 0.74.4 16.2 2.87 1. h= 1m b=0.4 27.6 0.11 0.0 1.728 0 0.0372 2 ×10 10 .6 15 12.b) b= e e+s 2 h a = + e h max   0.88 0.15 1.25 2.74 se alege valoare pentru secţiune rotundă k2=0.58 0.36 0.61 0.897 2 sin 60 0 = 0.61 0.66 0.5 48 46 42 34 31 28.6 1.616  prin interpolare din tabelul de mai jos k3= 0.6 2 1.9 10 0.03 0.31 0.7 2.2 2.13 0.2 11.28 0.4 4. s=1 cm.9 0.11 0.0 0 0.4 6.01 0.12 0.15 1.01 0.25   e=2.5 cm.2 17.3 18.75 3.8 1.12 0.2 0.24 0.7 0.04 0.8 0.1 10.06 Cu cele 3 valori pentru k se obţinem ξ= 0.7 7.42 0.5 0.13 0.714 şi a = 0.13 0.17 0.91 0.31 0.5 0.15 1.5 4 3. k3=f(a.29 0.02 0. hmax= 0.13 0.

2. 4. pasarelă 11 .Grătar plan cu curăţire manuală: 1. bară LT 60X8. umplutură din beton. traversă. 3.

Schema grătarului GPM 12 .

13 . Se recomandă ca lăţimea unui compartiment să nu depăşească 3. În realitate. numai pentru debite care depăşesc 3000 m3/zi(circa 10000 loc). V0 – viteza orizontală. în special la viteze mici.25. alternativ. [m/s].2 mm.5 şi 4 m cu pasul de 0. pe lângă substantele minerale se reţin în deznisipatoare şi cantitaţi reduse de substantr organice care sunt purtate de particulele minerale sau sunt antrenate de către acestea în tinpul căderii sau care având o viteză de sedimentare egală cu aceea a particulelor minerale se depun înpreună cu acestea.în prezent.3. Deznisipatoarele sunt folosite. de obicei. în mod curent. Noi avem un debit de 15984 m3/zi cu 145 000 locuitori. Proiectarea deznisipatorului Deznisipatoarele sunt bazine care se folosesc pentru separarea din apele uzate a particulelor minerale mai mari ca 0.II. cât şi unitar. pentru apele uzate provenite din reţele dimensionate atât în sistem divizor. Deznisipatoarele care tratează ape uzate provenite din sistemul unitar sunt folosite. trebuie prevăzute minim 2 compartimente. Proiectarea deznisipatorului se realizează la debitul de calcul egal cu de 2 ori debitul orar maxim. [m3/s]. n compartimente = 2. Secţiunea transversală a deznisipatoarelor orizontale se determină cu relaţia: Atr = Qc V0 unde: Qc – este debitul de calcul al deznisipatorului. La un deznisipator.0 m. Qc=2Q0 max= 2*255 = 510 l/s Adâncimea H este între 1. ele fiind exploatate periodic.

2mm şi din tabelul următor va rezulta viteza orizontală.6 8m 4 2 H   B=2 m (din catalog) se alege din catalog curăţătorul deznisipator tip NA->Nd2-2 cu o suflantă tip SRD 20-7. 14 2.5 Secţiunea orizontală a deznisipatorului se calculează după formula: Ao = α Qc Vs unde: α = coeficient ce ţine seama de mai mulţi parametri.1 9 H = 2m  8m24 B + b 2 At r  ⇒ At r = H ⇒ B = − b = 1. 5 19 0.3 0.5 1 0 At r= = = 2. Se consideră ca diametrul particulelor reţinute este de 0. 2 13 0.2 pentru o eficienţă de 85%. Vs = viteza de sedimentare. [m/s] care se determină tot în funcţie de diametrul particulelor reţinute în deznisipator.1 V0=19 cm/s = 0.7 .Viteza orizontală se va determina în funcţie de diametrul particulelor reţinute în deznisipator.19 m/s Qc 0. Vs[cm/s] 14 7.6 Vo 0. şi de aceea se ia 2. V[cm/s] 41 30 d[mm] 1 0.

1 d=0. II. mai uşoare decât apa.78 m2 Lungimea deznisipatorului se calculează cu formula: L=Ao/B=48.39 m şi B=2 m este de 0.39 m Se recomandă ca raportul între lungimea şi lăţimea deznisipatorului să fie cuprins între 10 şi 15. 5 0.2 mmVs=2.63 kW cu o rotaţie de 750 rot/min. acizi graşi.39/2=12.023 m/s Ao=48.78/2=24. grăsimilor sau a altor substanţe. a uleiurilor.195 se încadrează între 10 şi 15. Suprafaţa orizontală (de separare) se calculează cu formula: 15 .4. grăsimi şi alte substanţe plutitoare. L/B=24. care se ridică la suprafaţa acesteia. Proiectarea se realizează la un debit de calcul Qc = Qzi max = 0. Scopul flotării este separarea din apele uzate.185 m3/s.Proiectarea separatorului de grăsimi Separatoarele grăsimi se prevăd adeseori la staţiile de epurare şi la unităţile care evacuează în reţeaua publică de canalizare ape cu concentraţii mari de uleiuri minerale.d [mm] 1 2 0. în zonele liniştite şi cu viteză orizontală mică.3 cm/s= 0.2 0. Puterea pentru deznisipatorul de L=24.V.

va reprezintă viteza ascensională minimă şi ia valori între 8 şi 14 m3/m2h.6m 2 Vef = 2 × Atr × L = 2 × 4 ×11.0…4.5m 2 12 Normativele prevăd un timp de separare de ta= 5…10 min.185 m3/s. Se calculează valorile efective pentru arii: Aoef = 2 × B × L = 2 × 3 ×11. 16 . timpul mic se consideră în cazul insuflării de aer în bazin.1 = 88.77 ×10 −3 m / s ⇒ va = 10 m 3 / m 2 h Aotr 66 .185 = = 2.0 m Adâncimea H=1.1 = 66 . 2 At r 2 × 4 Se verifică viteza ascensională. Se aleg următoarele valori: ta=8 min=480 sec  volumul separatorului: V=taQc=480*0.185 × 3600 = 55 .185=88. Lăţimea bazinelor de separare se recomandă a fi B=2. iar lungimea L<20 m.8 m3 B = 3m  B + b 3+ 1 H = 2 = 4m 2  ⇒ At r = H = 2m  2 2 V 8 88 . va=12 m/h  Ao = 0.8m 3 vaef = Qc 0.75 m.Ao = Qc va Qc este debitul de calcul =Qzi max=185 l/s=0. L= = = 1 1m .2…2.6 Volumul de substanţe separate se apreciază la 1-5 dm3/om şi an.

Conform tabelului pot alege o suflantă suflantă de la ASIO SRL tip LUTOS DT 10/40 şi chiar mai multe în funcţie de presiunea dorită. O suflantă LUTOS DT arată astfel: 17 .Pentru distribuţia prin plăci poroase.185*0. iar în cazul distribuţiei prin tuburi perforate.7 kW. 0. Se optează pentru cazul când avem tuburi0. Qaer=0. cantitatea de aer insuflată prin radier se ia 0.3*3600= 199.3m3aer/m3apă uzată şi oră.6m3aer/m3apă uzată şi oră.3 m3aer/m3apă uzată şi oră.8 m3/h Am ales din catalog o suflantă cu rotor de distribuţie SRD20-N 1000 rot/min cu o putere P= 2.

18 .

5 m3/m2h -pentru w găsit se alege o valoare pentru Hmed şi din tabelul al doilea se va scoate valoarea corespunzătoare pentru tr: w Hmediu[m] 19 .6 1.9 1.185 m3/s.II. pentru ε şi din tabelul următor se determină valoarea pentru w [m3/m3h].2 0. cu formă uşor modificată la deznisiparea apelor uzate.3 1.7 200≤C≤300 2.5. se paratoare pentru apele uzate din industra petrochimică şi.5 1. ε [%] 40…45 45…50 50…55 55…60 C ≤ 200 2.1 C ≥300 3 2.8 1. Proiectarea decantorului primar se calulează la Qc=Qzimax=185 l/s=0.60% w=1. Proiectarea decantorului primar Decantorul longitudinal este în general folosit ca decantor primar pentru separarea particulelor din apele uzate brute. Concentraţia de suspensii solide separabile gravitaţional CSSG=355 mg/l.7 2.3 1. decantoare pentru ape de consum în procese de tratare. Ele se construiesc astfel încât să funcţioneze în flux continuu şi au scopul de a reţine suspensiile floculente din apele uzate.5  ε = 55% . Pentru determinarea timpului de retenţie tr se va proceda astfel: -se alege o valoare pentru eficienţă.

Se recalculează: Atr = Bst*hu = 7*2.892 m Lăţimea decantorului: B= Ao 444 = = 6.40 m  din catalog avem lăţimea standard Bst= 7 m cu Lmax= 60 m şi P=0.01 Lungimea decantorului: L=vo*tr= 0.185 x3600 = = 444 m 2 w 1.928 = 1041.377 L 69 .4 3 3 2.892 ≥ 2.355 kg/m3 20 .5*1.5m 2 0.64 m2 Verificare: 4*Bst ≤ L ≤ 10*Bst  28 ≤ 60 ≤ 70 L/10 ≥hu ≥ L/25  6 ≥ 2.6 1.[m3/m2h] 2 1 1.25 2.7 2 1.444*60 = 1214.75 Hmed= 3 m  prin interpolare tr = 1.40 m Înălţimea utilă: hu=w*tr = 1.01*1.4 1.12 m3 Aria orizontală: Ao = Qc 0.928 h Volumul decantorului: V=Qc*tr= 0.5 c Aria transversală: Atr = v vo ≤ 10mm / s o Q -se alege vo= 10 mm/s = 0.928 = 2.4 kW.892 = 20.5 2.8 1.4 Volumul total de nămol depus: Vn ε=55% ρn= 1100 kg/m3 p=95% = ε 100 × C SSG × Qc × ×t ρn 100 − p CSSG=355 mg/l = 0.01 m/s ⇒ Atr = 0.25 1.5 1.928*3600 = 69.444 m2 Ao = Bst*L = 7*60 = 420 m2 V = Atr*L = 20. Se alege din catalog Raclorul de tip DLP7.185 =18 .185*3600*1.

4  a+ b  3.916+5 = 91. = 0 8  L  .55 100 × 0.008 determinată experimental Vn = 0.6 = a+ b1× .6 4 9 0 21 .6 4 × 75 9 0 V n = L×× B   2  2  b = 0.40 = = 57 .833 min vCA 1.185 × × 5504 . .615 m 3 1100 100 − 95 tCA = t CP = L 69 .tCA timpul cursei active.749 min = 5504.tm timpul mort = 5 min  t= tCA+tCP+tm = 57.94 sec Geometria nămolului: nămolul se depune în decantor sub forma unei pene cu pantă 0.916 min vCP 2.Qc=0.tCP timpul cursei pasive.185 m3/s Pentru determinarea timpului t trebuiesc determinate: t= tCA+tCP+tm .40 = = 28 .2 7 0 6  t β = g ≈ β 0.833+28.2 8 4 6  ⇒ ⇒ b− a  b− a  a = − 0.355 × 0.94 = 3.2 L 69 . .

22 .2 m 1 0 α α + 1 2 0 2 × 0. Treapta de epurare biologică se proiectează la debitul de calcul Qc=Qzi max => Qc=185 l/s=0. precum şi stabilizarea materiilor organice din nămoluri.6 = 21× h1 × L51 × 7  h = 0.1 3 1 6 2  L1 1 2 L12 1 2 .0682 + 0.0 = h01 8  L1 = . concentraţii şi compoziţii. 1  3.892 + 0.Treapta de epurare biologică Obiectivul principal al treptei biologice de epurare este îndepărtarea substanţelor solide organice nesedimentabile.185 m3/s.3 = 3.0 + 1 0 8 β H=hu + hd + hs + hn = 2.6.7602 m V 3.833 × 60 ×1000 = 3.0 8 6 6 1 a< 0⇒  ⇒ ⇒  0.Procesele biologice sunt precedate de o treaptă fizică de epurare care are rolul de a reţine substanţele sedimentabile şi sunt urmate de o decantare secundară destinată reţinerii produşilor rezultaţi din epurarea biologică.75 l / s CA II.5 + 0.1 3 1− 6 2 = 0. Este un proces flexibil care se poate adapta uşor la o multitudine de ape uzate.615 n Debitul de nămol: Q = t = 57 .1 3 21 6 2 hl a = m L1 −a = .

671% QC 100 − S [ %] × IVN 100 − 0.9768 649 Încărcarea organică a bazinului de aerare: I ob = 5 1 − E = 5 1 − 0.12 mbazin ρ 1100 Se alege indicele de nămol IVN se alege 50…150 mg/l  IVN= 60 mg/l.5758 × 60 Debitul total ce intră în bazin: QT = QC + QR = QC (1 + β ) =185 (1 + 0.5758 × 60 = = = 52.Gradul de epurare: E =1 − CBO 5 f CBO 5i =1− 15 = 0.334 ⇒ × 100 = × 100 ⇒ S = 0.52 ) = 281 .976 = 0.5758% 3 I on 0.9768 ) = 0.896 kg CBO 5 zi Nămolul în exces: 23 .2 × 24 × 3600 = 15767 .760 kg SSU S 6. Rata de recirculare a nămolului: β= QR 100 × S [ %] × IVN 100 × 0.12 kg CBO 5 3 mbazin zi Concentraţia de substanţă solidă uscată în amestecul din bazin: ρ = 1000 ÷ 1200 kg / m 3 I 0.2 l / s Încărcarea organică totală ce intră în bazin într-o zi: CBO 5T = CBO 5 × QT = 649 ×10 −6 × 281.334 S = ob = = 6.760 Încărcarea organică a nămolului activ: kgC B O 5 m3bazinzi I on = 5(1 − E ) = 5(1 − 0.

976 + 1−E  1 − 0.5 × 0.02  0.2 4 1 9 0.760 -voi folosi 5 bazine.646 kgO 2 / zi  = 15767 .1× On  CO = 1.4 2 9 0.1 81 0 2 α×2 4  1.2 1× 1.6 ÷51.231 m 3bazin I ob 0.5 E +  = 20834 .2 ⇒ α = 1.1× 2 0 8.2 2 × h  ρ o x1 00 C = 1. 5% ⇒ η o x = 2 2% ⇒ Q a e = 2 r = 1 3 1 4. Timpul de aerare: 24 .1 Debitul de aer:    k ga e r 868 102 .N ex = 4 5(1 − E ) = 4 5(1 − 0.896 = = 20747 .588 kg SSU 3 mbazin zi Oxigenul necesar: 0.896  0.976    Capacitatea de oxigenare: 1.1  η o x = 6% ...976 ) = 0.2 1× ρ o x1 00 C × η o x am ales o suflantă N-SRD-94 care merge pentru un debit Qaer=10595.1× 2 4 h  α = 0.446 m3.4 2 9k g/ m 3    Qa e r = CO 0. Volumul bazinului de aerare: V = CBO 5T 15767 .02    On = CBO 5T  0. fiecare bazin având un volum V=4149.68 m3aer/h cu un P = 143 Kw.6 34 46 k g2 O  ⇒CO = = 8 6.

231 = = 20 .242*3600*4.988 m Atr B ×H 5 ×10 Cantitatea maximă de aer:        2 0 .unde p= 6 Wh/m3aermadancime bazin=P=5.446 = = = 82 .2 4m3 2/ s Qm a ex = r On qO2 Energia brută consumată: Pb=Qmax aer*H’*p.4m    = 5.6m  h = 0.49 h  QT 281 .49 = = 50.016 zile Dimensionarea bazinului: H=3…5 m  H = 5 m  B = 10 m Lungimea bazinului: L= V V 4149 .1h Vârsta nămolului: τn = S × ta 6.ta = V 20747 .08 zile  24 × C SS 24 ×108 ×10 −3 vârsta pentru 1 bazin 10.86 34 46  qO2 = C 1 O0× H ' =   ⇒ Qm a xe = r − 3 4 ×61 0× 3 6 × 02 04  C 1 O0= 1 g0 2O/ m3a emra bd a z ⇒i n qO2 = 4 g6 2O/ ma3 e r    H ' = H − h '    ⇒ H = 4.6*6= 25 .334 × 20.1×10 −3 ×3600 pentru 1 bazin ta= 4.

7.845 kW II. Proiectare decantor secundar 26 .=520.

evacuate o dată cu apa uzată din filtrele biologice.37*2 kW. Volumul decantorului este : V=QT*tr .5h…3h  tr=3h V=1012. unde tr=2.992m πD 2 ⇒D= 4 4 Ao = π 4 × 595.7= 595. QC=Qzi max+QR=QT QC=QT=281.535m π Ao = Se alege din catalog diametrul standard D=28 m şi corespunzător acestui diametru se alege Raclor DRSH. separabile prin decantare (membrana biologică sau flocoanele de nămol activ.482 m2 Înălţimea utilă: hu=w*tr  hu= 1.2812 m3/s=1012.32 m3/h= 24295.76=1781.Decantoarele secundare sunt o parte componentă deosebit de importantă a treptei de epurare biologică şi au scopul de a reţine nămolul.32*1.482 = 27.68 m3/zi.2 l/s=0. Se verifică: 27 . unde w=1. Proiectarea decantorului secundar de tip radial se realizează la debitul de calcul QC egal debitul total calculat în treapta biologică. respectiv din bazinele cu nămol activ).7m/h  Ao=1781. materiile solide în suspensie.68 m3 Secţiunea orizontală este: Ao=QT/w.68/1.7*3 = 2.28 cu o putere P=0.

nu sunt reţinute o serie de substanţe denumite rezistente sau refractare. prin îngroşarea membranei sau prin mărirea volumului de flocoane. 50 m 15 ≤ D=28 m 6≤9.. pesticide.6≤ D ≤ 10 hu D ≤ 20 hu pentru D = 16 . Treapta mecanică permite reţinerea substanţelor în suspensie.. fosforului (P). ca de exemplu compuşi ai azotului (N). 30 m pentru D = 30 . astfel. aproape în toate staţiile de epurare. Aceste substanţe sunt prezente în efluentul epurat mecano-biologic şi ajung în emisar. Din nefericire.. scade atât capacitatea de oxidare. Impactul staţiei de epurare asupra mediului Majoritatea staţiilor de epurare din ţara noastră dispun numai trepte de epurare mecanică şi biologică. anumiţi germeni patogeni. datorită numărului mare de industrii şi creşterii numărului pupulaţiei la oraşe. micropoluanţi organici persistenţi. cât şi gradul de epurare a apelor uzate şî de aici o serie de influente negative asupra mediului. în timp ce treapta biologică asigură îndepărtarea parţială a substanţei organice aflată fie sub formă dizolvată. decantabile şi grăsimile. metale grele. fie sub formă coloidală. III.Pentru ca organismele să dezvolte o activitate maximă. În prezent treapta de epurare biologică a devenit necesară.. biomasa trebuie să fie alimentată ritmic şi în cantităti suficiente.35≤10 se verifică prima condiţie condiţie. Procesul de epurare poate fi prejudiciat prin dezvoltarea peste măsură a biomasei. Dacă acesta constituie sursă de alimentare cu apă pentru 28 . precum şi alte substanţe nebiodegradabile.1.

pentru nou-născuţi însă. nederanjantă pentru adulţi (poate determina anumite afecţiuni gastrice). Germenii patogeni. substanţe nutritive pentru alge şi microplancton.biologic periclitează sănătatea oamenilor.comunităţile din aval de punctul de deversare. deoarece: Se produce eutrofizarea lacurilor şi a râurilor cu curgere lentă (fenomen datorat compuşilor de azot şi de fosfor. Gazul amoniac este toxic. Cei mai periculoşi sunt azotiţii. având efecte cumulative sub-letale. provoacă methemoglobinemia (boala albastră). viruşii. compuşii azotului din efluentul epurat mecano. Existanţa poluanţilor reziduali în efluentul epurat mecano-biologic are efecte negative şi asupra mediului. efectul lor cumulativ şi expunerea continuă a oamenilor la aceste substanţe. de la afectarea sănătăţii umane. asupra peisajului. atât pentru oameni (produce cancerul gastric). poate avea efecte negative (uneori chiar letale) asupra sănătăţii umane. tehnică şi economică. constând în dezvoltarea accelerată şi masivă a microplanctonului şi vegetaţie acvatice). până la probleme complexe de natură ecologică. În plus. unele dintre ele constituie hrană ideală pentru alge şi plante acvatice. încetinind creşterea şi dezvoltarea copiilor şi a adolescenţilor. Consumă oxigenul dizolvat din apa lacurilor şi a râurilor cu curgere lentă. Azotaţii reprezintă o formă mai puţin periculoasă. conţinututl în oxigen al straturilor de adâncime fiind şi aşa foarte 29 . Impactul descărcării apelor uzate epurate mecano-biologic (conţinând poluanţi reziduali de tipul celor amintiţi anterior) în emisarii naturali se manifestă pe planuri diverse. cât şi pentru fauna acvatică.

precum şi disponibilitatea unei baze informaţionale extinse.sărac. în sensul că: Se impun tehnologii de tratare a apei pentru potabilizare. Apele sunt îmbogăţite cu uleiuri eterice care imprimă gust neplăcut şi sunt foarte greu de îndepărtat în procesele de tratare pentru potabilizare.2. III. complicate tehnic şi costisitoare din punct de vedere economic. apa devenind toxică pentru fauna piscicolă. cerinţele impuse pentru calitatea efluentului epurat descărcat în mediul înconjurător. Variaţia de pH modifică echilibrul ionic din apa emisarilor. O dată cu dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice a elementelor poluante găsite în apa uzată. în emisarii naturali. Datorită eutrofizării sunt împiedicate activităţile legate de navigaţie şi agrement. Nămolul căzut pe fundul lacurilor intră în fermentaţie anaerobă şi la fluctuaţii de nivel se produc mirosuri neplăcute. au devenit tot mai stricte. Se modifică culoarea apei emisarilor cu toate consecinţele (în special asupra peisajului) care decurg din aceasta. provenită din studiile de monitorizare a mediului. Nu trebuie omise efectele tehnico-economice ale deversării efluenţilor epuraţi mecano-biologic. conţinând substanţe reziduale. Tehnologia de tratare a nămolului 30 .

În procesul de tratare a nămolurilor se deosebesc trei faze sau tipuri de tratare: preliminare. atât reducerea volumului. prin deshidratare. micşorarea sau reducerea completă a pericolului prezentat de nămolul fermentat. în vederea tratării ulterioare. a cărui bază superioară este închisă. Rezervoarele de gaz constau dintr-o cuvă circulară de beton armat. Principalele obiective ale tratării nămolului sunt: reducerea volumului acestuia. în continuare. vapori de apă. astfel.Scopul tratării nămolurilor este mineralizarea materiilor organice din acestea. În urma fermentării nămolului rezultă gaze care sunt înmagazinate în rezervoare de gaz. în care se aşează un clopot metalic cilindric. în cantităţi mici. precum şi cantităţi importante de gaz metan. amestecat cu mercaptan. Gazul de nămol este produsul cel mai important al fermentării nămolului. câteva procente de azot. deoarece nu are miros. deshidratare şi deshidratare avansată. care îi dă un miros specific. Utilizarea lui în staţia de epurare conduce la satisfacerea. oxigen. El aste greu de identificat. a energiei necesare epurării. aproape în totalitate. după ce sunt tratate. stabilizarea. în scopul pregătirii (îngroşării) nămolului. folosind în principal la nevoile staţiei de epurare. hidrogen sulfurat. 31 . Gazul de nămol conţine aproximativ 30% bioxid de carbon şi 70% metan şi. Nămolurile fermentate sunt aproape lipsite de miros şi pot fi folosite ca atare sau în diferite scopuri. din punct de vedere sanitar. realizarea unor condiţii corespunzătoare utilizării lui. respectiv posibilitatea de tratare mai uşoară a acestora. pentru a obţine. devine uşor detectabil.

pentru accelerarea îngroşării. alcătuirea staţiei de epurare. în centrifuge etc. sistemul de canalizare din care provin apele uzate şi caracteristicile acestor ape. Platformele pentru uscarea nămolului sunt construcţii executate la suprafaţa solului. şi înainte de a se introduce nămolul în bazinele de fermentare. pe filtre cu vacuum. caracterizate prin natura stratului de susţinere.Îngroşarea se produce în aşa numitele îngroşătoare sau concentratoare de nămol şi este practicată uneori. Coagularea sau condiţionarea chimică a nămolului are drept scop modificarea structurii nămolului. ceea ce condice la scăderea rezistenţei specifice la filtrare. Deshidratarea nămolurilor continuă procesul de reducere a procentului de umiditate a nămolului. perpendiculare pe radier. -procedee artificiale (pe filtre presă.). menţionăm că suprafaţa acestora este în funcţie de felul nămolului şi condiţiile climatice. respectiv la o eficienţă mai mare a filtrării nămolului. Deshidratarea se realizează prin: -procedee naturale (pe platforme de uscare şi iazuri de nămol). Elutrierea nămolului are scopul de a îndepărta din nămolul fermentat. aceasta conducând la micşorarea rezistenţei specifice la filtrare şi uşurarea sarcinii de deshidratare a nămolului în filtrele presă sau cu vacuum. 32 . care se rotesc cu o viteză de 1 rot/h. Referitor la proiectarea platformelor de uscare a nămolului. coloizii şi particulele fin dispersate. o serie de bare metalice. Îngroşătoarele de nămol sunt asemănătoare decantoarelor radiale având prevăzute.

respective volumul acestuia este mare şi periculos din punct de vedere sanitar. Consumul energetic zilnic (toate echipamentele funcţionează 24 h/zi) este 208. • • • Decantorul primar cu raclorul de tip DLP 7  P = 0. umiditate.97kW.25 M).5 Decantorul secundar cu raclorul DRS N 30  P = 2*0.4 kW. Suflante tip SRD 20-7. III.Deshidratarea avansată . atunci: 33 .20 kW. Ţinând cont că preţul pt energie este 1kWh = 3000 lei.75 KW Deznisipator NA Nd2-2 cu o rotaţie de 750 rot/min  P = 4.3.7 kW.37 = 0. Putere P = 0. După deshidratare nămolul mai conţine cantităţi importante de materii organice.74 kW. • Suflanta pentru separator o suflantă cu rotor de distribuţie SRD20-N 1000 rot/min cu o putere P= 2. Bilanţul energetic pe staţie şi soluţii de reducere a consumului energetic Echipamentele cu care este prevăzută staţia de epurare a apelor uzate au următoarele consumuri energetice: • • Grătar unul (Tip grătar 1.

97*3000*24*30. Cheltuielile anuale de exploatare se calculează cu relaţia: A=a+b+c+d+e+f+g+h–V unde: A – totalul cheltuielilor care se fac în timp de 1 an pentru exploatarea tehnică a staţiei de epurare.costul zilnic al energiei electrice este lunar consumul ajunge la 15 045 840 lei = 208. Pentru aceasta este necesar a stabili costul apei. III. Costul apei epurate Aprecierea eficienţei unei staţii de tratare a apei trebuie făcută şi din punct de vedere al aspectelor economice.4. conform normelor în vigoare pentru primirea apelor epurate în receptor. 34 .97*3000*24*30*12.. Exploatarea staţiilor de epurare se reflectă în costul epurării apei (lei/m3 apă epurată). . în condiţiile în care se realizează integral indicii stabiliţi. a – cotele de amortisment ale staţiei de epurare.costul lunar al energiei electrice este de 451 375 200 lei/lună = 208.97*24*3000. costul anual al energiei electrice este de: 5 416 502 400 lei/an = 208.

dezinfecţie şi deshidratare.. c – costul combustibililor şi energiei calorice consumate la fermentare. oluminat. se aplică preţurile de la magazia staţiei de epurare. e – costul apei potabile şi de incendiu sau alte folosinţe. Costul apei potabile şi pentru combaterea incendiilor sau alte folosinţe se apreciază pe baza altor staţii de epurare similare. mişcarea mecanismelor. Costul reactivilor se stabileşte pentru fiecare material. Costul energiei calorice se stabileşte pentru fiecare obiect. încălzit tehnologic etc. dezgheţare şi încălzit. d – costul reactivilor folosiţi pentru epurare. pe obiect. Cheltuielile de transport privesc evacuarea gazelor. V – venituri rezultate din valorificarea produselor. f – cheltuieli de transporturi tehnologice. semnalizări. calculul se face pentru un consum annual în vigoare la data proiectului sau a exploatării. Costul energiei electrice se stabileşte pentru fiecare obiect luând consumul pe durata de funcţionare respectivă. nămolului şi depunerilor la lacul de depozitare şi consum. în funcţie de sursele de energie folosite. 35 . g – retribuţii şi alte drepturi băneşti ale personalului.b – costul energiei electrice necesare pentru: pompare. deshodratare. h – cheltuieli generale de exploatare.

Contabil: 6 000 000 lei. Inginer responsabil cu exploatarea (4) : 10 000 000 lei. Electrician (3): 5 000 000 lei. în ipoteza în care în staţie avem un număr de 29 de persoane cu următoarele salarii: Inginer-şef de staţie: 16 000 000 lei. Mecanic (4) : 5 000 000 lei. Laborant (5): 4 000 000 lei. Q . Sudor: 3 500 000 lei. a nisipului de la deznisipatoare şi a grăsimilor reţinute în separatoarele de grăsimi. Chimist (5): 8 000 000 lei. Costul apei epurate se stabileşte cu relaţia: C= A  lei  Q  m3    unde: A – cheltuielile anuale de exploatare. Secretară: 5 000 000 lei.Retribuţiile şi alte drepturi băneşti ale personalului se stabilesc conform indicaţiilor oficiale şi experienţei pentru staţii similare. La nivelul staţiei se mai fac următoarele cheltuieli: 36 . Inginer adjunct de sef de staţie (2): 13 000 000 lei.cantitatea de apă epurată într-un an. Veniturile pot rezulta din vânzarea gazelor produse prin fermentare a nămolului deshidratat. Toate cheltuielile arătate se stabilesc în proiect pentru fiecare variantă de staţie de epurare studiată şi pentru fiecare etapă de dezvoltare a acestuia. Femeie de serviciu(2): 3 000 000 lei. În continuare este prezentat un calcul aproximativ pentru o staţie de epurare ce va fi utila unui număr de locuitori de 145 000 şi care are un debit de 15984 m3/zi.

Motorina: 10 000 000 lei/lună  120 000 000 lei/an. Apa potabilă şi menajeră: 6 000 000 lei/lună  72 000 000 lei/an. Iluminat: 1 000 000 lei/lună  12 000 000 lei/an. Echipamente de protecţie: 4 000 000 lei/lună  48 000 000 lei/an.               Ore suplimentare: 50 000 000 lei/lună  600 000 000 lei/an. Cheltuielile anuale ajung la suma de: 1. Ct = 7 406 402 000 lei/an + 1 202 200 000 lei/an = 8.608 *1010 lei/an Debitul mediu anual de apă epurată este: Qm anual=Qzi med * 10-3 * 365 * 24 * 3600 = 155 * 10-3 * 365 *24 * 3600 = = 4 888 080 m3/an În consecinţă se poate determina preţul apei epurate raportând volumul cheltuielilor anuale la debitul mediu anual de apă epurată: C = Ct/Qm anual = 8 608 000 000/4 888 080= 1761 lei/m3 Reducerea costului apei epurate 37 . Gaz: 10 000 000 lei/lună  120 000 000 lei/an. Concedii medicale: 15 000 000 lei/lună  180 000 000 lei/an. Scule şi aparate: 3 000 000 lei/lună  36 000 000 lei/an. Şomaj (5%): 40 000 000 lei/lună  480 000 000 lei/an. Pentru a calcula costul apei epurate se ţine seama de bilanţul energetic pe staţie. Consumabile: 7 000 000 lei/lună  84 000 000 lei/an.2022*1010 lei/an. În total cheltuielile cu activitatea pe staţie calculate lunar sunt: 1 003 8500 000 lei. Ulei şi vaselină: 2 000 000 lei/lună  24 000 000 lei/an. Impozit(38%): 458 000 000 lei/lună  5 496 000 000 lei/an. Sporuri: 30 000 000 lei/lună  360 000 000 lei/an. Reactivi: 25 000 000 lei/lună  300 000 000 lei/an. CAS – (11%): 150 000 000 lei/lună  1 800 000 000 lei/an.

Raţionalizarea şi refolosirea apei în incintele Recuperarea apei de spălare evacuate din filtre. o o limpezi. Prin raportul: r= C real C planificat 100 Evitarea murdării apei din sursă. eventual. o Educarea beneficiarului (consumatorilor de apă) în Verificarea pompelor pentru funcţionarea lor cu randamente cât mai mari şi. o Căutarea de tehnologii noi de tratare. se poate face o comparaţie cu costul apei prevăzut prin proiect.Costul apei este necesar să fie cât mai redus. o avansată. Realizarea acestui obiectiv se poate face pe mai multe căi: o Controlul folosirii apei în incintă şi reducerea la minimum a pierderilor. astfel încât randamentul construcţiilor de alimentare cu apă să crească. Mărirea capacităţii de tratare în perioada de ape 38 . reactivi noi mai ieftini şi mai eficace. înlocuirea acestora când uzura este scopul folosirii cât mai raţionale a apei. prin depistarea locului în care se produc şi remedierea operativă a defecţiunilor. o o industriale. În acest sens. în condiţiile asigurării apei tratate la nivelul de calitate cel mai exigent.

Δt – durata măsurilor de adaptare.5 Alegerea unei tehnologii de epurare avansată cu justificare Reţinerea simultană a azotului şi fosforului pe cale biologică În ultimii ani au fost dezvoltate o serie de procedee biologice care vizează reducerea simultană a azotului şi fosforului. Qmediu – debitul mediu în perioada de adaptare.se poate stabili în ce măsură se depăşeşte sau se realizează costul planificat al apei. Cmediu – costul mediu realizat de staţie în perioada anterioară. III. Multe dintre acestea 39 . Comparând fiecare dintre elementele componente ale costului apei. în lei/m3. după relaţia: ∆V = (C poluare − C mediu )∆t × Qmed în care: Cpoluare – este costul în timpul poluării. În cazul poluării sursei. Aprecierea valorică. Ambele modalităţi de adaptare a staţiei la această situaţie conduc la creşterea costului apei. în h. rezultă necesară efectuarea unei cheltuieli suplimentare pentru asigurarea calităţii apei potabile (consum de reactivi) sau reducerea capacităţii de tratare. în m3/h permite cuantificarea efectului poluării din punct de vedere al alimentărilor cu apă şi poate constitui un suport economic al măsurilor de protecţia mediului. se evidenţiază câile de acţionare pentru reducerea acestuia. în lei/m3.

40 . Procedeele de îndepărtare simultană a azotului şi fosforului cele mai des utilizate sunt: • • Procedeul A2/O. • procedeul UCT. • procedeul VIP. anoxe şi aerobe pentru asigurarea reţinerii azotului şi fosforului. Unele dintre aceste procedee s-au dezvoltat pe baza unor sisteme a căror destinaţie iniţială a fost de îndepărtare a fosforului. concentraţia efluentului în P poate fi adusă sub 1. sub 2 mg/l. introducând suplimentar combinaţii de zone sau compartimente anaerobe. Zona anoxică este deficitară în oxygen dizolvat. dar oxigenul legat chimic în forma nitraţilor sau nitriţilor este introdus prin recircularea amestecului nitrificat în zona aerobă. Dacă schema de epurare conţine şi filtrare.5 mg/l.utilizează procedeul cu nămol activate. Perioada de retenţie hidraulică ìn zona anoxică este de aproximativ 1 h. având prevăzută în plus o zonă anoxică pentru denitrificare.16) este o modificare a procedeului A/O. Procedeul A2/O Acest sistem (fig 8. Se poate obţine fără filtrare un efluent cu co concentraţie în ceea ce priveşte fosforul. procedeul Bardenpho în 5 stadii.

anoxic 1. poate fi modificat pentru a asigura reţinerea combinată a azotului şi a fosforului pe cale biologică. 8. pentru denitrificare suplimentară. folosind nitratul produs în faza aerobă ca electron acceptor şi carbonul organic endogen ca electron donor. Modificarea făcută pentru reţinerea fosforrului este adăugarea celei de-a cincea zone (anaerobă). compartiment final. fosforului şi oxidarea carbonului. aerob.Procedeul BARDENPHO în 5 trepte Procedeul BARDENPHO (fig. Succesiunea stadiilor este următoarea:trei compartimente : aerob. aerob – pentru reţinerea azotului. Compartiment anoxic 2. utilizat pentru striparea azotului gazos residual din soluţie şi pentru diminuarea eliberării 41 .17) iniţial proiectat pentru asigurarea nitrificării/denitrificării în treapta de epurare biologică.

faţă de procedeul A2/O. Prin returnarea nămolului active în stadiul anox. ceea ce creşte capabilitatea de oxidare a carbonului. este eliminată introducerea nitratului în zona anaerobă. recircularea internă se face din zona anoxică în zona anaerobă. Amestecul din prima zonă aerobă este recirculat în zona anexă. Procedeul utilizează un timp lung de retenţie a suspensiilor (10 – 40 zile). cu două excepţii :nămolul activate recirculat este returnat zonei anoxe înainte de zona anaerobă.18) este similar procedeului A2/O. Procedeul UCT Studiat de University of Town(UCT).fosforului în decatorul final. prin aceasta fosforul aliminându-se în zona anaerobă Procedeul VIP 42 . acest system (fig. 8.

Managementul staţiei de epurare a apelor uzate 43 .Sistemul VIP (Virginia Initiative Plant. Nămolul activate recirculat este descărcat în zona de admisie a stadiului anoxic. diferând metodele utilizate pentru recirculare. fie numai pentru a azotului. Norfolk. Unele dintre aceste procedee. care este similar procedeelor A2/O şi UCT. Virginia ). ceea ce reduce necesarul de oxygen suplimentar. pot fi utilizate fie pentru reţinerea numai a fosforului. necesită foarte puţini sau deloc reactivi chimici pentru îndepărtarea fosforului. la fel de important.6. 8. s-a constat că o parte din materialul organic din influentul procesului ester stabilizată prin mecanisme anaerobe in stadiul anaerob. împreună cu recircularea amestecului nitrificat din stadiul aerob. cantităţile de nămol generate sunt comparabile cu producţia de nămol caracteristică sistemelor de epurare conveţională cu nămol active şi. într-o formă modificată. FIG. Experimental. Avantajele şi dezavantajele procedeelor de reţinere simultană a azotului şi fosforului: O concluzie generalăcu privire la avantajele tuturor acestor procedee arată că. Amestecul din zona anoxică este returnat în zona de admisie în stadiul anaerob.19. III.

Este un proiect de activitate. organizare. Planificarea: Un “plan” se defineşte printr-un proiect. în cocncordanţă cu circumstanţele socio-economice şi fizice specifice locale. Se realizeaza şi o analiza a riscului care se face pe baza unor date exprimate cantitativ şi calitativ obţinute din experienţa firmelor. direcţionare şi control. nu activitatea propriu-zisa. care presupune următoarele: -analiza costului: se analizează probabilităţile fiecărui element component şi prin combinarea acestor probabilităţi de costuri va rezulta o imagine de ansamblu. rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor. Funcţiile managementului unei staţii de epurare a apelor uzate constau în: planificare. există diferite moduri de abordare a problemei care variază de la un loc la altul.Staţiile de epurare a apelor uzate şi facilităţile anexe au evoluat odată cu celelalte componente ale mediului urban pentru satisfacerea necesităţilor de protecţie a resurselor de apă. 44 . Pentru asigurarea acestei protecţii. Planificarea include stabilirea obiectivelor. în vederea realizării scopurilor. a echipei manageriale sau cele existente în literatura de specialitate. dezvoltarea procedurilor de rutină. Sarcina principală a managementului este de a organiza resursele disponibile şi de a le exploata în mod optim pentru realizarea scopurilor organizaţiei. industria a adoptat diferite metode de supraveghere. decizie. un sistem sau o modalitate de realizare a obiectivelor unui colectiv de muncă. Astfel.

prin calitatea deciziilor elaborate şi aplicate. existând însă o mare nesiguranţă privind modalităţile ce trebuie aplicate. Decizia poate fi definită ca fiind cursul de acţiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.-analiza duratei: fiecare activitate are o anumită rată de incertitudine care trebuie cunoscută şi identificată cât mai corect astfel încât din această analiză să rezulte acele probleme care prezintă un risc ridicat. rezultând 3 situaţii de bază: . Organizarea: Funcţia de organizare include două activităţi principale: 45 . instrumentul său specific şi cel mai important mijloc al său de exprimare. În procesul decizional. - incertitudine când probabilitatea realizării obiectivului este mare dar există dubii legate de maniera în care trebuie procedat .certitudine caracterizată prin probabilitatea maximă de a realiza obiectivul urmărit. Nivelul calitativ al managementului se reflectă. -reducerea riscului asumat: în această etapă se analizează posibilitatea reducerii probabilităţilor de apariţie ale riscului şi se identifică căile de reducere. fiind. elaborându-se o planificare a proceselor care să permită micşorarea consecinţelor în cazul apariţiei evenimentelor Decizia: Decizia este un element esenţial al procesului de management. în fond.Risc când obiectivul este posibil de realizat. de altfel. factorii primari ai deciziei intră în interdependenţă.

Managementul staţiei îşi exercită această funcţie a realizării activităţii cotidiene prin motivarea şi comunicarea cu personalul. Principalele funcţii ale întreprinderii sunt conducerea. Controlul: Controlul constă în asigurarea faptului că activităţile desfăşurate în cadrul staţiei contribuie la realizarea scopului acesteia. direcţionare. exploatarea şi întreţinerea.a. Controlul implică evaluarea rezultatelor şi a performanţelor personalului. b. prin delegare. delegarea autorităţii necesare pentru realizarea acesteia. În cazul tuturor staţiilor. motivare. activitatea de laborator şi cea de control a deşeurilor industriale se pot desfăşura în colaborarea cu alte instituţii publice sau prin acorduri contractuale. fiecare sarcină trebuie să reprezinte un pas spre realizarea scopului: evacuarea unei ape epurate în condiţiile impuse de Autorizaţia de Mediu. cu sprijinul susţinut şi permanent al activităţii de laborator şi al controlului deşeurilor industriale. Funcţie de anvergura staţiei. comparativ cu obiectivele stabilite în faza de planificare. desemnarea responsabilităţilor pentru desfăşurarea activităţii statiei de epurare în condiţii bune. Managementul este cheia succesului activităţii într-o staţie de epurare. evaluare sau instruire. Într-o staţie . iar rolul primordial al managerului implică munca cu “omul”. cu excepţia celor foarte mici. Direcţionarea (dirijarea): Direcţionarea poate fi definită ca fiind: “canalizarea activităţii cuiva spre realizarea unui scop”. managerul depinde în mod fundamental de 46 .

Bugetul se programează. Astfel. pe bază anuală şi include fondurile pentru exploatarea zilnică. de aproximativ două ori mai mult pe an decât construirea staţiei. sub toate aspectele pe care acestea le implică. O astfel de licenţă nu poate fi obţinută decât după o instruire formală şi susţinerea unui examen. de obicei. pentru a fi eficient. motivarea. Procesul începe cu recrutarea de personal pasibil de a fi instruit şi motivat şi include dezvoltarea. evaluarea şi disciplina. Datorită faptul că atât colectarea cât şi epurarea apei uzate sunt operaţiuni relativ periculoase. Un personal de întreţinere conform necesităţilor şi programe adecvate vor asigura eficienţa staţiei pentru o lungă perioadă de timp. În general. un program serios de protecţia muncii include instruirea periodică cu procedeele de siguranţă şi urgenţă precum şi disponibilitatea echipamentului şi a aparaturii specifice pentru întregul personal angrenat în acest gen de activitate. 47 .personal pentru realizarea activităţilor necesare scopului. ca şi întreţiderea şi înlocuirea echipamentului. În aproape toate ţările este necesar un certificat sau o licenţă pentru personalul de epurare. Instruirea adecvată a personalului este esenţială. Exploatarea şi întreţinerea staţiei costă în general. Întreţinerea echipamentului este esenţială pentru eficienţa exploatării continuă a staţiei. ci mai degrabă datorită lipsei unei întreţineri corespunzătoare. staţiile nu funcţionează la parametri optimi nu din pricina unei proaste exploatări. un manager trebuie să “stăpânească” şi să se simtă bine în relaţiile cu subordonaţii. în raport cu costurile.

În concluzie. se poate spune că un management eficient depinde de participarea şi sprijinul tuturor sectoarelor publice naţionale. de asemenea.Managerul staţiei este. 48 . planificarea şi programarea activităţii pe termen lung şi scurt şi evaluarea rezultatelor. răspunzător pentru multe alte activităţi componente ale oricărei afaceri sau activităţi industriale. personalul. Acestea include: aprovizionarea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful