P. 1
Aspecte Privind Dreptul La Un Proces Echitabil in Dreptul Comunitar

Aspecte Privind Dreptul La Un Proces Echitabil in Dreptul Comunitar

|Views: 257|Likes:
Published by Florinakkis Arhire

More info:

Published by: Florinakkis Arhire on May 04, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/12/2014

pdf

text

original

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA CONSTANTA

MASTERAT DREPT COMUNITAR LUCRARE DE DISERTATIE ASPECTE PRIVIND DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL IN DREPTUL COMUNITAR COORDONATOR STIINTIFIC: LECT. UNIV. DR. MASTERAND:
CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………3 CAPITOLUL I. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL I.1.Notiunea de „drepturi si obligatii cu caracter civil”………………………………13 II.2. Notiunea de „contestatie asupra drepturilor si obligatiilor de natura civila…14 I.3. Notiunea de „materie penala”………………………………………………………24 CAPITOLUL II. GARANŢII PROCEDURALE GENERALE A. Accesul la justitie………………………………………………………………………31 B. Accesul efectiv…………………………………………………………………………..33 II.1.Notiunea de tribunal………………………………………………………………….39 A. Calitatea tribunalului………………………………………………………………….45 B. Tribunal independent………………………………………………………………….46 C. Tribunal impartial……………………………………………………………………..52 II.2. Celeritatea procedurii……………………………………………………………….57 II.3. Publicitatea procedurii……………………………………………………………..63 II.4.Egalitatea armelor……………………………………………………………………65 CAPITOLUL III. ARMONIZAREA LEGISLATIEI ROMANESTI CU CERINTELE EUROPENE………………………………………………………………………………77 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..83

INTRODUCERE Notiunea de „proces echitabil” este una aproape imposibil de definit datorita conditiilor speciale în care a aparut între constantele drepturilor si libertatilor fundamentale în sistemele juridice contemporane. Evolutia pe care au cunoscut-o garantiile procedurale a fost mai întâi opera instantelor britanice si americane pentru ca, mai apoi, Curtea si Comisia europeana a drepturilor omului1[1] sa adauge aspecte noi la cele cunoscute anterior2[2]. În mod evident însa, ideea de proces echitabil trimite la ideea de stat de drept, a carui prima si esentiala caracteristica consta în eliminarea arbitrariului si domnia legii. Aceste doua obiective ale oricarui stat democratic sunt echivalente cu oferirea unor garantii din ce în ce mai largi în materie procesuala, atât prin extinderea notiunii de proces asupra unor domenii ce tin de instantele administrative ori disciplinare, cât si prin delimitarea cât mai exacta a liniei de echilibru care trebuie sa exista între protectia drepturilor fundamentale si alte interese ale statelor3[3]. Art.11 din Constitutia României stabileste, cu valoare de principiu, obligatia statului român de a îndeplini întocmai si cu buna-credinta îndatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte, precum si faptul ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. Textul constitutional enuntat face aplicarea unuia dintre principiile încrederii între statele comunitatii internationale – pacta sunt servanda- si exprima, în acelasi timp, corelatia dintre dreptul international si dreptul intern, prin integrarea normelor dreptului international în sistemul dreptului national. Integrarea normelor internationale consensuale în dreptul intern se realizeaza prin ratificarea instrumentelor juridice internationale (acord, conventie, protocol, statut, pact etc.), operatiune prin care acestora li se confera forta obligatorie de catre Parlament; întrucât ratificarea se face prin lege, clauzele instrumentului international ratificat sunt integrate în sistemul normelor interne, urmând a avea forta juridica a legii. Distinct de consacrarea integrarii dreptului international în sistemul juridic national, legea fundamentala a României contine reglementari specifice referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului. Astfel, art.20 stabileste ca interpretarea si aplicarea drepturilor si libertatilor cetatenesti se fac în concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care România este parte si ca reglementarile internationale din domeniul drepturilor omului, cuprinse în tratatele ratificate de România, au prioritate fata de reglementarile interne în cazul în care între ele exista neconcordante.
1 [1] Numite, în cele ce urmeaza, Curtea si respectiv Comisia. 2 [2] A. J. Bullier, Y a-t-il un droit au procès équitable « fair trial » (au pénal) dans la Constitution australienne?, în „Revue de droit pénal et de criminologie” 1998, p. 613. A se vedea si L. E. Pettiti, Les droits de l’homme et l’accès à la justice, RTDH 1990, p. 25 si urm. 3 [3] F. Quilleré-Majzoub, La défense du droit à un procès équitable, Ed. Bruylant, Bruxelles, 1999, p. 15-16.

Prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, publicata în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, România a ratificat Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum si protocoalele aditionale la aceasta nr.1, 4, 6, 7, 9, 10. În acest mod, conform art.11 si 20 din Constitutie, Conventia si protocoalele ei aditionale au devenit parte integranta a dreptului intern, având prioritate fata de acesta, altfel spus C.E.D.O. si protocoalele aditionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu si prioritar, ceea ce, în plan national, are drept consecinta imediata aplicarea conventiei si protocoalelor de catre instantele judecatoresti române, iar în plan international acceptarea controlului prevazut de C.E.D.O. cu privire la hotarârile judecatoresti nationale. Prin Protocolul nr.11 al Conventiei Europene al Drepturilor Omului, intrate în vigoare la data de 1 noiembrie 1998, a intervenit o reforma a sistemului de control în fata Curtii;s-a urmarit mentinerea si întarirea eficacitatii aparari drepturilor omului si libertatilor fundamentale prevazute de Conventie. Ca o garantie a respectarii drepturilor omului, Conventia prevede, în art.6 pct.1, dreptul oricarei persoane la un proces echitabil :”Orice persoana are dreptul de a-i fi examinata cauza în mod echitabil, public si într-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, care va hotarî fie asupra încalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii în materie penala îndreptata împotriva sa. Hotarârea trebuie sa fie pronuntata în public, dar accesul în sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului, pe întreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, în interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau în masura considerata strict necesara de catre tribunal, atunci când, datorita unor împrejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei”. Rezulta ca, în acceptiunea Conventiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente si anume: accesul liber la justitie; examinarea cauzei în mod echitabil, public si într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de catre un tribunal independent, impartial, stabilit prin lege; publicitatea pronuntarii hotarârilor judecatoresti. a) Accesul liber la justitie. Accesul liber la justitie este consacrat, ca drept cetatenesc fundamental, atât prin art.6 pct.1 din Conventie, cât si prin art.21 din Constitutia României, prin art.10 din Declaratia universala a drepturilor omului, precum si prin art.14 pct.1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. În Constitutie, accesul liber la justitie este conceput ca drept al oricarei persoane de a se putea adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, garantându-se ca exercitarea acestui drept nu poate fi îngradita prin nici o lege. Ca mijloacele procedurale concrete de care pot uza cetatenii pentru a accede la justitie Codul de procedura civila prevede cererea de chemare în judecata (art.109) si caile ordinare si extraordinare de atac împotriva hotarârilor judecatoresti (apelul-art.282, recursul-art.299, contestatia în anulare-art.317 si art.318, revizuirea- art.322), iar Codul de procedura penala prevede plângerea prealabila( art. 279 alin.2 lit.a), caile de atac împotriva masurilor dispuse de procuror în cursul urmaririi penale (art.278/1), caile de atac ordinare si extraordinare împotriva hotarârilor judecatorest (apelul-art.361, recursul-art.385/1, contestatia în anulare-art.386, revizuirea-art.393).

prin lege pot fi instituite reguli deosebite. ori în materia hotarârilor de stramutare a pricinilor civile. de pilda.75 din acelasi cod prevede ca în continutul conceptului de asistenta judiciara intra acordarea de scutiri. care nu sunt supuse nici unei cai de atac. pentru cel care nu e în stare sa faca fata cheltuielilor unei judecati. prin art. prin Legea taxelor judiciare de timbru nr. recurs. ambele asigurând egalitatea deplina a partilor în proces. exercitarea dreptului de acces la justitie presupune tocmai asigurarea accesului oricarei persoane la un tribunal instituit de lege.1 din Convetie. fara a primejdui propria sa întretinere sau a familiei sale. unde. adica garantarea unei proceduri judiciare în fata careia sa se poata realiza. contestatie în anulare.74 Cod procedura civila prevede. 274-276 Cod procedura civila. lipsa de gratuitate a procesului civil nu ar putea fi invocata cu succes ca o încalcare a liberului acces la justitie în sensul art. devreme ce prin art. În acest sens. trebuie înteleasa în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricarui proces si anume principiul contradictorialitatii si principiul dreptului la aparare.Caile procedurale mentionate asigura persoanelor interesate accesul la o instanta de judecata.apel. dreptul de a cere instantei de judecata asistenta judiciara. i s-a stabilit competenta de a hotarî în materie civila sau penala. prin instituirea în sarcina titularului cererii de chemare în judecata a obligatiei de plata a unei taxe de timbru si prin neasigurarea asistentei juridice gratuite. reduceri.6 pct. 146/1997 se prevede scutirea de timbraj pentru anumite categorii de cauze civile. Achitarea taxelor judiciare de timbru nu înfrânge principiul gratuitatii justitiei si. prin raportare la obiectul cererilor în care au fost pronuntate.1/8 februarie 1994. b)Examinarea cauzei în mod echitabil. acestea sunt lasate de Conventie la latitudinea statelor care au ratificat-o. asa cum a hotarât Plenul Curtii Constitutionale prin decizia nr. ca masura de îngradire a accesului liber la justitie. sau amânari pentru plata taxelor de timbru si a timbrului judiciar. precum si apararea si asistenta gratuita printr-un avocat delegat de baroul avocatilor. sunt exceptate de la aceasta cale de atac. deoarece partea cazuta în pretentii poate fi obligata la restituirea sumelor avansate în conditiile art.Cerinta din art. acest drept. aceea ca o cauza sa fie examinata în mod echitabil. În ceea ce priveste mijloacele concrete de asigurare a accesului liber la justitie. 1. tribunale. dar aceasta nu înseamna dreptul de acces la toate structurile judecatoresti. curti de apel.1 al Conventiei.1 nu s-au prevazut expres alte asemenea mijloace. Nici unul din cele doua argumente nu justifica o îngradire reala a dreptului de acces la justitie.6 pct. Deseori în practica instantelor nationale a fost invocata de parti. caci. mai mult. efectiv.judecatorii. art. revizuire.40 alin.282/1 Cod procedura civila. prin lege. Înalta Curte de Casatie si Justitiesi nici la toate caile de atac prevazute de lege. dispozitile din dreptul intern referitoare la modurile de sesizare a instantelor judecatoresti sunt pe deplin aplicabile. Ca atare. iar legislatia nationala asigura si alte garantii efective pentru finalizarea procedurii judiciare chiar si în cazul persoanelor cu posibilitati materiale reduse.4 Cod procedura civila. . sunt reglementate categoriile de hotarâri judecatoresti care. în acceptiunea Conventiei. deoarece. esalonari.art. careia. Astfel de reguli întâlnim. al accesului liber la justitie. Fata de dispozitiile nationale enuntate.6 pct. implicit. iar art. Acest mod de reglementare al dreptului de acces la justitie este în concordanta cu abordarea europeana a aceluiasi concept. public si într-un termen rezonabil. în considerarea unor situatii deosebite. lipsa de gratuitate a procesului civil. în materia apelului civil.

Dreptul la aparare are în dreptul românesc si valoare de principiu constitutional. publicitatii. sub aspectul partilor. în limita competentelor ce le-au fost conferite de legiuitor. nu o ingerinta în interesele partilor. fata de garantiile pe care aceasta din urma le instituie pentru asigurarea contradictorialitatii. inclusiv asupra împrejurarilor de fapt sau de drept puse în discutie de instanta.114 alin. gratuitatii.107. prin cererile scrise adresate instantei. controlului judiciar. tinând seama ca prin art.4 Cod procedura civila. controlul judiciar înseamna posibilitatea verificarii. ci o garantie a respectarii drepturilor si realizarii intereselor acestora. în cursul procesului toate partile sunt ascultate în mod egal. ceea ce se realizeaza prin asigurarea dreptului sau la aparare. deoarece are ca unic scop aflarea adevarului în cauza. prin recunoasterea acelorasi drepturi procesuale si impunerea acelorasi obligatii. deci. mai precis în reglementarea art. art. judecata nu se poate face decât dupa legala lor citare.Contradictorialitatea este principiul care îngaduie partilor din proces sa participe în mod activ si egal la prezentarea. care asigura partilor posibilitatea de a-si apara interesele. a modificarii cadrului litigiului.1 din Conventie. la baza caruia stau principiile legalitatii. asa cum au fost ele anterior redate.115. de principiu. colegialitatii. Nu exista.. de catre o instanta superioara în grad. în vederea exercitarii cailor legale de atac. 112. partile îsi aduc reciproc la cunostinta pretentiile. în vederea aflarii adevarului în cauza. Consacrari indirecte ale manifestarilor principiului contradictorialitatii. În sens material. a legalitatii si temeiniciei hotarârii pronuntate de instanta inferioara. iar prin alineatul 2 al aceluiasi articol se prevede ca în tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat. încuviintarea probelor se face în sedinta publica. prin nesocotirea principiului contradictorialitatii.1 din Constitutie se stabileste ca dreptul la aparare este garantat. precum si supunerea judecatorilor numai în fata legii. iar hotarârile judecatoresti sunt comunicate partilor. imutabilitatii si rolului activ al instantei.128-129. . rolul activ al instantei reprezinta. sunt toate premisele ca. . obiectului si temeiului de drept. mai precis sa discute si sa combata sustinerile facute de fiecare dintre ele si sa-si exprime opinia asupra initiativelor instantei în scopul stabilirii adevarului si al pronuntarii unei hotarâri legale si temeinice. Legalitatea semnifica înfaptuirea justitiei în numele legii de catre instantele judecatoresti prevazute de lege. dar si în raporturile dintre ele. se regasesc si în legislatia nationala. ales sau numit din oficiu.egalitatea partilor semnifica egalitatea acestora în raporturile procesuale cu instanta.imutabilitatea semnifica imposibilitatea. instantele nationale sa nu se faca vinovate de încalcari ale dreptului la un proces echitabil. acest drept include toate drepturile si garantiile procesuale. art. art. prin hotarârile pronuntate. dupa prealabila lor discutare de catre parti.6 pct.Dreptul la un proces echitabil înseamna si posibilitatea rezonabila a oricarei parti de a expune cauza sa instantei de judecata. art114 alin.24 alin. respectând întelesul art. gratuitatea înseamna obtinerea unei rezolvari judiciare neconditionat de plata vreunei taxe. iar în sens formal el include dreptul partilor de a-si angaja un avocat. Realizarea dreptului la aparare este asigurata si prin modul de organizare si functionare a instantelor judecatoresti. apararile si probele de care înteleg sa se foloseasca în proces. argumentarea si dovedirea drepturilor lor în cursul desfasurarii procesului. neconcordante de semnificatie juridica a contradictorialitatii între dispozitiile Conventiei si dispozitiile din legea nationala si.1. În virtutea contradictorialitatii. art. egalitatii partilor. în conditii care sa nu o dezavantajeze fata de partea adversa.

prin indicarea unor criterii de apreciere. într-un termen rezonabil. art. pronuntarea hotarârii judecatoresti. însa. ci este nevoie sa se si vada acest lucru. care se afiseaza la usa salii de sedinta.Cerinta Conventiei ca examinarea cauzei sa se faca într-un termen rezonabil trebuie raportata la fiecare caz în parte. complexitatea procesului. sedintele de judecata se tin la sediul stabil si cunoscut al instantei. decât într-un numar limitat de litigii. pentru acest motiv partile nu pot fi împiedicate sa participe la dezbaterea cauzelor proprii. de pilda. care se realizeaza. comportamentul autoritatilor competente si al partilor. reglementata prin legea 10/2001 sau în materia adoptiilor. potrivit carora pronuntarea se poate amâna pentru un termen ce nu poate depasi 7 zile. luând în considerare durata procedurii.2 Cod procedura civila). Caracterul dezbaterilor nu influenteaza. cele mai importante sunt cele din art. aglomerarea rolului instantei si exercitarea cailor de atac.1. o singura data. Dintre acestea. precum si cele din art. nici macar atunci când s-a declarat sedinta secreta(art. dar si în art. 3. a cererilor deduse judecatii. indiferent de natura lor. iar redactarea hotarârii se face în termen de 30 de zile de la pronuntarea ei.21 alin. Judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlaturarea incertitudinii în care se gasesc partile prin restabilirea.126 din Constitutie.1 din Codul de procedura civila proclama ca sedintele de judecata sunt publice. potrivit listei de sedinta. 125 Cod de procedura civila ). Astfel. pe temeiul învoielii partilor. în zilele si la orele fixate de instanta. Publicitatea este o garantie a corectitudinii si impartialitatii judecatorilor. aprobata prin legea 87/1998. pe baza carora instanta de judecata trebuie sa le determine – alin.U.1 Cod procedura civila. reglementata prin O. pentru ca nu este suficient sa se faca dreptate. art. prevazuta de art.1 din Conventie. daca dezbaterea publica ar putea vatama ordinea sau moralitatea publica ori partile. cu cel putin o ora înainte de începerea sedintei de judecata ( art.G. aceasta fiind o conditie inerenta a exercitarii drepturilor lor procesuale. Celeritatea judecarii proceselor nu este consacrata în legislatia nationala în mod expres. fapt prevazut expres în art.1 din Conventie. pe de o parte prin asigurarea accesului partilor la dezbateri.260 alin.Cerinta examinarii cauzei în public. 6 pct. prin asigurarea accesului la dezbateri al oricaror persoane. Pentru asigurarea publicitatii. care trebuie sa guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept. 121 alin.3 Cod procedura civila. cazurile de exceptie de la regula publicitatii sunt nominalizate în lege.2. care permit amânarea judecatii. dificultatea dezbaterilor. în materia restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada comunista.1 si art. în sedinta publica. Codul de procedura civila cuprinde o suita de norme prin care se asigura solutionarea.92/1992 si art. natura pretentiilor. 25/1997. iar tertele persoane nu pot fi îndepartate din sala de judecata decât în cazul sedintelor secrete. În acelasi mod este înteleasa notiunea de publicitate si în dreptul intern. care se face. constând în dreptul la aparare si dreptul la dezbateri contradictorii.2 al art. ceea ce constituie o garantie a unui proces echitabil.264 alin.1 si art. înseamna publicitatea dezbaterilor. . cât mai curând posibil.156 alin. 121 alin. afara de cazurile prevazute de lege. a drepturilor încalcate si prin reinstaurarea legalitatii. iar pe de alta parte. a independentei acestora. întotdeauna.6 pct.121 Cod procedura civila stabileste ca instanta poata sa dispuna ca dezbaterile sa se faca în sedinta secreta. De asemenea.5 din Legea de organizare judecatoreasca nr. respectiv pentru lipsa de aparare temeinic motivata. 155 alin.

faptul ca în realizarea actului de justitie. are în vedere ca sistemul instantelor prin care se realizeaza justitia nu face parte si nu este subordonat puterii executive sau legislative. Aspecte vizând impartialitatea pot fi regasite si în titlul VI Cod procedura civila. impartial. Sunt întâlnite astfel dispozitii care stabilesc competenta dupa materie(titlul I Cod procedura civila ). Importanta acestui aspect este recunoscuta prin consacrarea unui întreg titlu din Codul de procedura civila – titlul V -. atât din punct de vedere material cât si teritorial. În acelasi timp. În acelasi sens sunt si prevederile art. adica judecatorii. ca element al unui proces echitabil. magistratii nu pot fi influentati de puterea executiva sau legislativa. ca element al unui proces echitabil.nu afecteaza independenta.126 alin. care prevede ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Independenta judecatorilor este reflectata în art.2 din Constitutia României. în competenta conducatorului instantei.c)Examinarea cauzei sa se faca de un tribunal independent. Independenta. competenta teritoriala (titlul II).tribunale si Curti de apel. dispozitiile codului de procedura prevazând. care prevede ca justitia se realizeaza prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.reprezinta garantia încrederii justitiabililor în magistratii si institutiile în care acestia îsi desfasoara activitatea.3 din Constitutie care prevad ca prin lege sunt stabilite competenta si procedura de judecata.prin care se realizeaza actul de justitie. Acest aspect este reflectat în art. Legea nr 14/2003.Stabilirea prin lege a tribunalului. este reglementata competenta de solutionare a cauzelor. C2.126 alin.cazul”în orice materii date prin lege în competenta lor” – cu titlul de exemplu. În acelasi timp trebuie subliniat ca nici verificarile atribuite prin Legea nr. trebuie subliniat ca prin legi speciale.de reglementare a unui anumit domeniu de activitate. În acest context. cu exceptia functiilor didactice din învatamântul superior.în legislatia interna dispozitiile legale sunt clare si precise. .92/1992 pentru organizarea judecatoreasca. d)Publicitatea pronuntarii hotarârilor judecatoresti. nu exclude interventia instantelor de control judiciar care intervine în urma exercitarii cailor de atac împotriva hotarârilor judecatoresti. Aceasta presupune. are în vedere competenta de solutionare a cauzei. care prevede cazurile concrete în care un magistrat si celelalte persoane implicate în actul de justitie sunt incompatibili precum si procedurilor de urmat în cazul intervenirii acestora. cazurile de extindere a competentei(titlul III).Împartialitatea. ca si în cazul instantelor de judecata. C3. astfel înteleasa.1 Constitutia României. relativ la competenta materiala. prevazându-se ca functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata. delimitând foarte clar competentele instantelor de judecata implicate în realizarea actului de justitie. stabilit prin lege C1. legea partidelor politice.124 alin. referitor la stramutarea pricinilor În acelasi timp si prin Constitutie s-a recunoscut importanta acestei laturi a unui proces echitabil.Independenta presupune doua laturi si anume independenta instantelor si independenta magistratului.precum si procedura în cazul intervenirii unui conflict de competenta(titlul IV). Independenta instantelor.

267 alin. .Acest aspect asigura cunoasterea de catre justitiabili a hotarârii judecatoresti. Pronuntarea dispozitivului hotarârii judecatoresti.1 Cod procedura civila ). da posibilitatea partii a carei cauza a fost solutionata nefavorabil. chiar în lipsa partilor.258 alin. imediat dupa deliberarea completului de judecata.2 Cod procedura civila . în sedinta publica. sa renunte în instanta la calea de atac (art. Pronuntarea în sedinta publica. este impusa de art.

Paris. instituita de lege. ci la continutul si 4 [4] Doctrina si jurisprudenta sunt de acord cu faptul ca. într-o oarecare masura. 6 poate fi invocat atât de persoane fizice. p. E.Notiunea de „drepturi si obligatii cu caracter civil” Chiar daca Curtea subliniaza permanent caracterul autonom termenului de drepturi si obligatii cu caracter civil. nr. Economica. La Convention européenne des Droits de l’Homme. Pettitti. tinând cont de formularea si scopul acestui text.CAPITOLUL I. facând. în acelasi timp. (coord.. drept privat. 50. vom vedea în rândurile ce urmeaza ca ramân multe domenii ce ies de sub protectia oferita de catre Conventie. Curtea se raporteaza nu la calificarea data acesteia în dreptul intern al statului pârât. din 17 decembrie 1968. în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale. ci doar celor de natura penala si civila5[5]. Un argument în plus pentru a sustine critica actualei formulari a art. plg. în timp ce în alte sisteme – precum cel român – contraventia excede dreptului penal ori ca dreptul britanic nu cunoaste nici una dintre clasificarile clasice în dreptul continental ale ramurilor de drept: drept public. 5 [5] Credem ca aceasta optiune este cel putin ciudata. 6 din Conventie. organele jurisdictionale de la Strasbourg au fost nevoite sa defineasca notiunile de drepturi si obligatii cu caracter civil si cea de acuzatie în materie penala. I. 6 este acela ca toate constitutiile statelor europene care reglementeaza dreptul la un proces echitabil nu fac nici un fel de distinctie dupa natura cauzei si nu exclud din câmpul de protectie anumite proceduri. ea acorda. Cum însa sistemele statelor membre sunt extrem de eterogene cu privire la definirea naturii penale sau civile a unei proceduri6[6]. un rol primordial dreptului intern în definirea acestei notiuni8[8]. 6 [6] Ajunge sa amintim faptul ca în unele sisteme de drept europene – precum cel francez – contraventia este inclusa în domeniul dreptului penal. pentru a determina caracterul civil al unei cauze. dec. 3798/68. p. înainte de analiza garantiilor procedurale continute în art. Astfel. art. în mod autonom. 29. méthodes et principes d’interprétation dans la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme.-E.). cât si de persoane juridice (Comis. Ed. P. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL Potrivit art. 7 [7] O. 6 § 1 din Conventie orice persoana4[4] are dreptul la judecarea în mod echitabil. drept administrativ. Se observa astfel ca autorii Conventiei nu au dorit ca garantiile procedurale continute în textul acesteia sa fie aplicabile tuturor procedurilor judiciare. Imbert. 70).-H. care va hotarî fie asupra încalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil. 1995. fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii în materie penala îndreptate împotriva sa. drept constitutional etc. 6. în L. Ne întrebam în aceasta situatie daca nu cumva principiul garantarii efective a drepturilor prevazut în preambulul Conventiei sufera o atingere importanta. În ciuda unei jurisprudente care a extins destul de mult câmpul de aplicabilitate al art. Règles. drept penal. de catre o instanta independenta si impartiala. abstractie de definitia data de dreptul intern al statului în cauza7[7]. Rec. Jacot-Giullarmod. Apare astfel evidenta necesitatea prezentarii continutului acestor notiuni autonome. . Decaux.1.

Marea Britanie din 3 decembrie 1985. § 69. § 35. Ed. hot. Marea Britanie din 8 iulie 1987. Ringeisen din 16 iulie 1971. Curtea lasa astfel la discretia statelor calificarea unei pretentii ca fiind drept sau obligatie11[11]. § 90. Benthem din 23 octombrie 1985. Dutertre. hot. 6 nu vizeaza sa creeze noi drepturi materiale care nu au un fundament legal în sistemele juridice ale statelor membre. hot. De asemenea. 1998. § 73. § 34.efectele pe care le confera sistemul juridic intern dreptului litigios. § 81. în viziunea instantei de control europene. 8 [8] G. § 88-89. König din 28 iunie 1978. când acesta actioneaza ca si o persoana privata. A se vedea si CEDO. . rap. 13 [13] CEDO. 11 [11] Comisia a precizat ca art. Baraona din 8 iulie 1987. § 41). § 26. hot. reclamantul trebuie sa probeze faptul ca contestatia sa interna vizeaza macar o aparenta de „drept” (CEDO. hot. C. Trebuie precizat ca dorinta Curtii de a nu defini într-o maniera stricta notiunile autonome pe care le utilizeaza este o practica constanta. 9 [9] CEDO. adica între particulari sau între particulari si stat. religie etc. Strasbourg. Benthem din 23 octombrie 1985. singurul lucru care conteaza fiind caracterul dreptului în discutie13[13]. în dreptul intern al statului vizat. Curtea afirmând ca art. § 35. nu are relevanta natura legii care sta la baza dreptului litigios – civila. du Conseil de l’Europe. 6 nu garanteaza existenta acestor drepturi10[10].. hot. hot. În acelasi timp însa. § 79). Baraona din 8 iulie 1987. O c. ci sa acorde o protectie procedurala unor drepturi deja existente (Comis. Curtea ofera precizari suplimentare privind rolul dreptului intern în definirea notiunii de drepturi si obligatii cu caracter civil afirmând ca art. cel putin într-o maniera generala. Curtea a precizat ca. 6 sa fie aplicabil. întrucât art. Lithgow si altii din 8 iulie 1986. hot. 10 [10] CEDO. hot. 6 nu vizeaza contestatiile de drept privat în sensul clasic al termenului. W. 6 § 1 se raporteaza doar la acele drepturi si obligatii – cu caracter civil – care sunt recunoscute. hot. James si altii din 21 februarie 1986. bun. p. Extraits clés d’une sélection des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme et des décisions et rapports de la Commission européenne des droits de l’homme. pentru ca art. § 192. Salerno din 12 octombrie 1992. ca si regula generala. hot. instanta europeana adoptând aceiasi atitudine si în ceea ce priveste notiunile de viata privata. van der Velde. hot. Feldbrugge din 29 mai 1986. § 42. 6263. în functie de care se analizeaza caracterul civil al acestuia9[9]. comerciala sau administrativa – sau natura organului competent sa transeze litigiul – instanta de drept comun sau organ administrativ – singurul fapt în baza caruia se poate decela caracterul civil al dreptului fiind natura intrinseca a acestuia14[14]. J. König din 28 iunie 1978. 12 [12] CEDO. hot. § 94. Deumeland din 29 mai 1986. refuzând însa sa ofere criterii stricte si exhaustive în baza carora acestora sa poate fi socotite ca având caracter civil12[12]. sfera cauzelor de natura civila nu poate fi restrânsa la cele între persoane de drept privat.

19 [19] CEDO. Airey din 9 octombrie 1979. § 38. 18 [18] CEDO. la conditiile de detentie22[22]. hot. Ringeisen din 16 iulie 1971. Astfel. hot. pentru calificarea unei drept ca fiind civil singurul lucru care conteaza este ca acesta sa aiba un caracter civil în dreptul intern sau sa aiba un caracter patrimonial15[15]. Motière din 28 martie 2000. § 21. . hot. ramura a dreptului public. la reputatia si integritatea fizica a persoanei21[21]. § 73. la repararea prejudiciului ca urmare a unui 14 [14] CEDO. Silver din 25 martie 1983. § 69. analizând natura dreptului la o pensie de invaliditate. Winterwerp din 24 octombrie 1970. § 94. Editions Périscope din 26 martie 1992. § 82. instanta supranationala. hot. în ochii Curtii. § 46. 21 [21] CEDO. dec. § 32. § 40. custodia copiilor etc. 22 [22] CEDO. el invoca un drept subiectiv de natura patrimoniala. cum ar fi acordarea de autorizatii. au fost considerate. Astfel. reclamantul invoca drepturi care tin de mijloacele sale de subzistenta. H. hot. la încheierea unui contract de munca cu o societate privata19[19]. hot. a se vedea CEDO. § 107. – dar si drepturi patrimoniale care tin de dreptul administrativ. 16 [16] CEDO. § 27. cât timp ele sunt patrimoniale. Karakaya din 26 august 1994. ca urmare a unei vaccinari. Campbell si Fell din 28 iunie. 20 [20] CEDO. Marea Britanie din 8 iulie 1987. § 28. 15 [15] În acest punct se observa cel mai usor diferentele semnificative dintre acceptiunea pe care Curtea o da notiunii de drept cu caracter civil si cea pe care o da sistemul juridic român. Golder din 21 februarie 1975. hot. Procola din 28 septembrie 1995. în esenta. stabilirea paternitatii etc. 17 [17] CEDO. Nu conteaza daca litigiul opune reclamantului persoane de drept privat sau de drept public. Beaumartin din 24 noiembrie 1994. având asadar natura civila16[16]. reglementat expres de legislatia elvetiana. hot. În acelasi sens. hot. – cele relative la dreptul de vizita ale parintilor18[18]. ca având caracter civil drepturile cu privire la viata familiara17[17] – divort. hot. Rasmussen din 19 noiembrie 1984. Schuler-Zgraggen din 24 iunie 1993. hot. hot. a precizat ca cel mai important considerent rezida în faptul ca. A se vedea CEDO. dincolo de aspectele de drept public. în care s-a admis caracterul civil al unei actiuni în repararea prejudiciului produs prin infectarea cu virusul HIV într-un spital public. fara tagada. hot. la capacitatea de exercitiu a persoanei20[20].Astfel. Spre exemplu. în dreptul intern exista drepturi cu caracter nepatrimonial calificate ca fiind de natura civila – dreptul la nume. c.

nu sunt drepturi cu caracter civil acelea privind dreptul unui strain de a intra sau ramâne pe teritoriul unui stat28[28]. p. 27 [27] CEDO. 252. preferând sa respinga plângerea pe alte motive (CEDO. din 19 martie 1981. § 22. § 62. XIV. § 192. Aceasta cu exceptia situatiei în care acesta poate invoca elemente ce tin de dreptul la viata familiara (CEDO. plg. DR 20. la sanctiunile de ordin 23 [23] CEDO. dat fiind ca are legatura importanta cu exercitarea muncii de catre o persoana. hot. p. 31 [31] Comis.. Bucholz din 6 mai 1981. Conv. 95. 28 [28] Comis. . 25 [25] CEDO. din 7 decembrie 1978. p.. 8149/78.. la prejudiciile produse de razboi31[31]. hot. dec. Sporrong si Lönroth din 23 septembrie 1982. la existenta sau exercitarea dreptului de proprietate24[24] ori a altor drepturi reale asupra unui imobil25[25] sau la indemnizarea pentru rezilierea unui contract26[26]. plg. dec. p. drepturile relative la anumite indemnizatii sociale30[30]. Pe de alta parte. din 12 iulie 1978. hot. 161. 8341/78. a fost judecata ca apartinând dreptului civil o procedura de sanctionare disciplinara a unui avocat27[27]. au fost considerate ca exced limitelor domeniului de aplicabilitate a art. dec.delict civil sau penal23[23]. nr. c. Lithgow din 8 iulie 1986. la drepturile de natura parlamentara32[32]. J. hot. Ann. Zimmerman si Steiner din 13 iulie 1983. E. un semn în acest sens fiind o decizie ceva mai recenta în care Curtea a precizat expres ca refuza sa se pronunte asupra caracterului civil sau nu al unui litigiu privind acordarea dreptului de azil. Digest II. 8118/77. § 28. dec. cele privind nationalitatea sau cetatenia unei persoane29[29]. Marea Britanie din 2 februarie 1999) 29 [29] Comis. 4505/70. Pe de alta parte. 6. plg. nr. din 12 iulie 1978.. hot. c. R. nr. plg. § 27. Austria din 21 decembrie 1999. Astfel. 105. 522. Guincho din 10 iulie 1984. nr. Tot astfel. hot. dec. hot. § 79. 32 [32] Comis. s-ar putea asista la o modificare a acestei jurisprudente. W. 24 [24] CEDO.. D. 30 [30] Comis. 26 [26] CEDO. fara nici un element de natura civila. p. § 31. Axen din 8 decembrie 1983. anumite cauze socotite ce au doar un caracter public. DR 25. dec. Maaouia din 22 martie 2000). Thery din 1 februarie 20000. hot. din 2 octombrie 1971. plg. dec. DR 20. § 46. 8208/78.

§ 35. si deci dreptului public. op. Aceasta este solutia în materie de expropriere39[39] sau a actiunilor în repararea prejudiciului ca urmare a unei fapte culpabile a statului. DR 26. plg. dec. la o parte din aceste limitari ale domeniului de aplicabilitate a art. Ann. § 4244. 36 [36] Comis. dec. Chiar daca fondul afacerii apartine penalului. Curtea a precizat faptul ca atribuirea competentei asupra cauzei unei instante care nu are.. hot. § 32. Zanatta din 28 martie 2000. § 79-83. nr. § 42. în principiu. 39 [39] CEDO. plg. XVI. Anumite proceduri cu un pronuntat caracter apartinând dreptului public în majoritatea statelor membre au fost considerate ca apartinând materiei civile. Baraona din 8 iulie 1987. nr. Velu. rap. Asa cum vom vedea mai jos. p. procedurile care au obiect serviciul militar36[36].. c. Ergec. hot. din 9 iulie 1973. § 142. S. DR 21. în practica initiala. 268. 35 [35] Comis. 7287/75.. Conv. plg. R. datorita implicatiilor patrimoniale importante pe care le produc fata de persoana vizata. dec. 37 [37] Comis. din 8 iulie 1980. Engel din 19 iulie 1974. p. 34 [34] Comis. Jacobsson din 8 octombrie 1987. 168.procedural33[33] sau cele cu privire la regimul de repartizare în penitenciare34[34]. De asemenea. 5713/72. dec. Association des amis de Saint-Raphael et de Frejus si altii din 29 februarie 2000. Sporrong si Lönroth din 23 septembrie 1982.. 262. Otelo Saraiva de Carvalho din 10 iulie 1981. 6 s-a renuntat ulterior. Austria din 21 decembrie 1999. rap. 40 [40] CEDO. dec. p. p. 246. nr. din 3 martie 1979. . Digest II.. promovarea sau pierderea unei functii publice35[35]. competente de drept privat nu scoate de sub incidenta domeniului civil 33 [33] CEDO.. 38 [38] Comis. indiferent daca acesta a actionat jure imperii sau jure gestionis40[40] ori a actiunile cu privire la eliberarea unei autorizatii de constructie41[41] ori cele cu privire la autorizarea unei societati pentru a vinde produse farmaceutice42[42]. O situatie speciala o reprezinta cazul actiunii civile declansate în procesul penal. Werner din 24 noiembrie 1997. 382. 41 [41] Comis. procedurile relative la accederea. hot. G. precum si drepturile si obligatii care au caracter fiscal37[37] sau vamal38[38]. § 24. hot. 8903/80. 42 [42] CEDO. cit. A se vedea si J. s-a considerat ca nu intra în cadrul contestatiilor cu privire la drepturi si obligatii cu caracter civil..

Belgia din 30 noiembrie 1987. 48 [48] CEDO. König din 28 iunie 1978. 49 [49] CEDO. A se vedea si CEDO. sa se pronunte daca concluzia ramâne valabila si atunci medicii sunt angajati ai statului. hot. La Convention européenne des droits de l’homme et les procédures disciplinaires au sein des professions libérales. . hot. dec. § 95. Ringeisen din 16 iulie 1971. § 44-48. Pentru mai multe detalii. Astfel. 44 [44] CEDO. hot. astfel încât un litigiu cu privire la înscrierea unei persoane în barou este acoperita de art. hot. O alta decizie în acelasi sens a fost luata de Curte într-o cauza care avea ca obiect acordarea unei subventii guvernamentale pentru realizarea unei constructii. RTDH 1990. în mod expres. Societatea reclamanta a depus o astfel de cerere. 35-40. c. în anumite conditii. A. 46 [46] Ibidem. Benthem din 23 octombrie 1985. 45 [45] CEDO. Tomasi din 27 august 1992. întrucât acesta are un pronuntat caracter patrimonial43[43]. În fapt. 647[47]. un litigiu opunând o persoana unui organ administrativ care a refuzat sa autorizeze vânzarea unui teren de catre reclamant apartine materiei civile în sensul Conventiei48[48] ca si un litigiu opunând un service auto care dorea sa vânda combustibil lichid si un organ de stat care a refuzat acordarea licentei49[49]. în baza unei cereri ce trebuia admisa de catre Ministrul Economiei. ce a fost respinsa. tinând cont de doua elemente – caracterul patrimonial si faptul ca ministrul nu avea o putere discretionara de a acorda subventiile – ignorând caracterul de drept public al procedurii de obtinere a banilor44[44]. anume realizarea justitiei. § 94. hot. Lambert. însa s-a ferit. S. care necesita o anumita autorizare. Curtea a hotarât ca exercitiul profesiei de medic este un drept de natura civila pentru ca se desfasoara într-un cadru contractual cu clientii sau pacientii45[45]. Le Compte. din 10 februarie 1983. Tot astfel. precum medicii militari46[46]. În raport de profesiunile liberale. H.de aplicabilitate litigiul civil care se judecata în cadrul unei proceduri penale. hot. § 36. sa obtina o subventie din partea statului. o lege greceasca prevedea posibilitatea societatilor care investeau în constructia de hoteluri ca. „Sotiris si NikosAtee” din 7 decembrie 1999. faptul ca anumite activitati economice sunt supuse unei proceduri de autorizare nu înlatura caracterul civil al drepturilor pe care persoanele care efectueaza activitatile respective le detin. De asemenea. 47 [47] CEDO. a se vedea P. Curtea a considerat ca exista un drept cu caracter civil. § 28. predomina si în cazul lui faptul ca îsi îndeplineste atributiile în cadrul unui contract civil. § 121. iar de aici a urmat un litigiu în instanta. S-a ajuns la aceiasi concluzie 43 [43] CEDO. desi avocatul participa la realizarea unui serviciu public. s-a decis ca. p.

prezentata mai sus. 53 [53] CEDO. hot. 54 [54] CEDO. L’accès à un tribunal lors du classement de terres agricoles en site protégé. Curtea a hotarât în mai multe rânduri ca drepturile de asigurari sociale sunt drepturi cu caracter civil. Pentru comentarii mai ample asupra subiectului. asemanarea cu asigurarile private – fata de aspectele de drept public – reglementarea si controlul fondurilor de catre stat. p. cu privire la litigiile de origine fiscala. ca statul nu poate sa se comporte discretionar cu privire la drepturile sociale. hot. Feldbrugge din 29 mai 1986. cu atât mai mult cu cât el a fost angajator în speta. rap. în care reclamantul cerea anularea unui ordin ministerial care a declarat terenul sau ca fiind monument istoric national si i-a interzis sa îl cultive53[53]. Curtea adaugând argumente noi în favoarea caracterului civil al drepturilor de asigurari sociale. cu privire la pensia unui magistrat. Pudas din 27 octombrie 1987. Kaplan din 17 iulie 1980. § 36. 51 [51] CEDO. a se vedea R. § 27.. § 48. la un anumit moment. § 67-73. Astfel. a se vedea hot. hot. Skärby din 28 iunie 1990. 55 [55] CEDO. 6 din Conventie. un litigiu cu privire la modul de aplicare a 50 [50] Comis. Giancarlo Lomardi din 26 noiembrie 1992. în sensul art. Fredin din 18 februarie 1991. Francesco Lombardi din 26 noiembrie 1992. având acelasi regim ca un angajator privat56[56]. 56 [56] CEDO. Tot astfel. p. § 19. În acelasi sens. Curtea a decis ca apartin domeniul civil toate litigiile în care se discuta cu privire la exercitarea sau restrângerea dreptului de proprietate. Solutia a fost identica si cu privire la litigii care au avut ca obiect refuzul de a acorda o autorizatie de urbanism si. în ciuda unei practici foarte constante a Comisiei. hot. hot.si în situatia unor litigii cu privire la autorizatia pentru a efectua activitati de asigurare50[50]. Spre exemplu. caracterul lor obligatoriu. § 32-40. Oerlemans din 27 noiembrie 1991. hot. Ergec. hot. hot. p. A se vedea si CEDO. hot. . la retragerea unei licente de transport51[51] sau la licenta de vânzare de bauturi alcoolice52[52]. Aceasta jurisprudenta initiala a fost confirmata ulterior. Mai mult. Salesi din 26 februarie 1993. § 51. Curtea a precizat ca. Tre Traktören Aktiebolag din 7 iulie 1989. Schouten si Medrum din 9 decembrie 1994. imposibilitatea de a construi54[54]. Curtea a rasturnat jurisprudenta extrem de ferma a Comisiei. § 16. 6 unui litigiu între o persoana si statul olandez. DR 21. caracterul lor social55[55]. 52 [52] CEDO. hot. 5. § 35. § 17. s-a constatat aplicabilitatea art. RTDH 1993. s-a precizat. cu referire la caracterul unui litigiu în care un fost politist solicita acordarea unei pensii suplimentare ca urmare a unei pretinse boli survenite în timpul exercitarii serviciului. De asemenea. 33. indiferent daca în joc intra alte materii decât dreptul privat. în ciuda faptului ca materia fiscala apartine puterii suverane a statelor. Instanta europeana a considerat ca trebuie sa prevaleze aspectele de drept privat – caracterul pur patrimonial al acestor drepturi. în consecinta. Deumeland din 29 mai 1986. 531-535.

L. § 38. Bassan din 8 februarie 2000. din 4 decembrie 1984. RTDH 1995. 63 [63] CEDO. dec. dec. RTDH 1998. în sensul art. Paris 1995. p. 9931/82. dupa care contestatiile privitoare la recrutarea. nr. 177. din suma de decizii prezentate într-o maniera usor incoerenta mai sus se poate observa ca. 6 atunci când litigiul purta asupra unor litigii strict patrimoniale – plata salariilor sau a altor indemnizatii63[63]. Jurisprudenta Curtii a cunoscut mult timp o stare de confuzie accentuata în aceasta materie. se pare ca instanta europeana a revenit la ideea inaplicabilitatii art. 171 si urm. nefiind niste drepturi si obligatii cu caracter civil60[60]. initial Curtea a reluat cuvintele folosite frecvent de Comisie. 61 [61] CEDO. hot. la fel ca si toate celelalte litigii referitoare la raporturile acestora cu administratia. De Santa din 2 septembrie 1997.-J. Apoi. E. P. p. Charambalos din 8 februarie 2000. 62 [62] CEDO. § 60. Ed. O situatie speciala exista în jurisprudenta cu privire la litigiile privind functionarii publici. Comisia a fost foarte ferma în a preciza ca sanctiunile disciplinare aplicabile functionarilor publici intra în sfera dreptului public. Imbert (coord. însa. hot. A. 60 [60] Comis. nr. Ulterior. Astfel. dec. Curtea a emis mai multe hotarâri în care a decis aplicabilitatea art. jurisprudenta confirmata cu fermitate ulterior. în esenta are caracter civil aproape orice litigiu care a obiect principal ori secundar o suma de bani sau alta valoare patrimoniala59[59]. pâna la un moment dat. astfel încât nu poate fi sustras materiei civile. din 14 octombrie 1993. Les amendes fiscales et la Convention européenne des droits de l’homme. Pettitti. din 20 aprilie 2000. 6. si Opergrup S. în sfera dreptului public62[62]. dec. E. La discipline des magistrats en Belgique et les droits de l’homme. hot. 253. În concluzie. declarând ca. hot. chiar daca Curtea s-a ferit sa ofere criterii clare de determinare a caracterului civil al unui litigiu. § 39-40. hot. în masura în care acestea nu pot fi socotite ca apartinând materiei penale. În schimb. 6 pentru procedurile fiscale. CEDO. cariera si încetarea functiei unui functionar public intra. Massa din 24 august 1993. Lapalorcia din 2 septembrie . 58 [58] CEDO. Louis. Procola din 28 septembrie 1995.impozitelor si a taxelor are un caracter vadit patrimonial afectând dreptul de proprietate al reclamantului. La Convention européenne des droits de l’homme. ca regula generala. dec. Editions Périscope din 26 martie 1992. simplul lor caracter patrimonial nu este suficient pentru a le încadra în domeniul de aplicabilitate al art. A se vedea pentru mai multe detalii. 59 [59] A se vedea. p. Decaux. plg. plg. 57 [57] CEDO. fapt recunoscut însasi de instanta europeana61[61]. J. Pellegrin din 8 decembrie 1999.. Martens. H. 658[58]. hot. L. 22181/93 cit. P. Vidicar S. Economica. § 18. § 26. indiferent de originea litigiul si de instantele nationale speciale care analizeaza cauza57[57]. dincolo de unele derapaje neasteptate ale Curtii.).

§ 58.§ 43. § 44. Exemplul cel mai facil este acela al unui litigiu privind cererea unui functionar public de reintegrare în functie64[64]. dec. Principalele argumente contra hotarârii Curtii sunt. Martínez-Caro de la Concha Castañeda si altii din 7 martie 2000. .atunci când se punea în discutie orice problema ce exceda unui caracter strict patrimonial.este contrara evolutiei europene spre depolitizarea si profesionalizarea administratiei publice. Admitând stadiul neclar al jurisprudentei si lipsa de ratiune a criteriul strict patrimonial – pentru ca orice litigiu de acest gen are pâna la urma o natura patrimoniala – Curtea a formulat. § 18. § 65-67. 64 [64] CEDO. Argumentele ar putea continua. 6. între atributii. § 21. hot. Niegel din 17 martie 1997. Acest nou criteriu a facut obiectul unei critici serioase atât din partea unor judecatori ai Curtii. însa ne rezumam la acestea. hot. 1997. Potrivit acestuia. deschizând calea arbitrariului în administratia publica.acest criteriu face ca o parte importanta a persoanelor aflate sub jurisdictia unui stat sa nu beneficieze de drepturi procesuale elementare. Couez din 24 august 1998. 6 litigiul dintre mai multi reprezentanti diplomatici si stat cu privire la drepturile lor salariale66[66]. a fost ulterior frecvent aplicat. cât si din partea doctrinei. însa daca se decide ca paza sa fie realizata de o companie privata de profil. 66 [66] CEDO. Abenavoli din 2 septembrie 1997. hot. Cazenave de la Roche din 9 iunie 1998. Pellegrin din 8 decembrie 1999. . . s-a decis ca nu intra în cadrul art. Fara a insista aici asupra subiectului. numit criteriul functional. 6. . Criteriul Pellegrin. participarea directa sau indirecta la exercitarea puterii publice65[65]. s-a decis inaplicabilitatea art.este singura situatie din jurisprudenta sa în care Curtea formuleaza principii general aplicabile. toate litigiile opunând administratia si functionarii publici sunt scoase din câmpul de aplicabilitate al art. urmatoarele: . § 25. 6. un criteriu general valabil pentru materia litigiilor între functionarii publici si administratie. 6 litigiul opunând un portar de la o scoala publica si administratia scolara cu privire la contactul sau de munca67[67]. . cum este denumit atât în doctrina cât si în jurisprudenta. hot. hot. daca se decide ca paza unor obiective sa fie încredintata politiei. în opinia lor dizidenta. în afacerea Pellegrin. Le Calvez din 29 iulie 1998. hot.formularea criteriului si aplicarea sa ulterioara duce la concluzia ca aproape orice angajat al unui institutii publice care depaseste stadiul de portar sau de femeie de serviciu realizeaza exercitarea puterii publice. § 16. În schimb. hot. intra în câmpul de aplicabilitate al art.criteriul este ilogic. Spre exemplu. ceea ce e cel putin absurd. Spre exemplu. 65 [65] CEDO. § 29-30. nefiind obiect al prezentei lucrari. 6 atunci când functionarul în cauza are. Benkessiouer din 24 august 1998. hot. vom preciza doar ca consideram aceste obiectii ca fiind foarte serioase si speram într-o revenire a jurisprudentei Curtii. în esenta. Nicodemo din 2 septembrie 1997. litigiul dintre politist si administratie nu intra în cadrul art. litigiile între administratie si agentii de paza intra în domeniul de aplicabilitate al art.

Benthem din 23 octombrie 1985. Le Compte din 10 februarie 1983. § 32. este inutila consacrarea unor garantii de menite. contradictorialitate etc. având acest caracter orice act cu caracter contradictoriu fata de o alta parte71[71]. însa taxele legale sunt prea mari pentru persoanele în cauza. hot. hot. s-a judecat ca exista o contestatie asupra unui drept. ci au un interes comun. – nu sunt le sunt aplicabile. Asa cum vom vedea în cele ce urmeaza. se poate referi atât la chestiuni de fapt. Astfel. contestatia poate sa se refere atât la existenta unui drept. dec. independenta instantei. atunci când partile nu se afla în conflict. Sa ne imaginam spre exemplu ca sotii doresc sa divorteze. ca. fiind vorba de concedierea unei persoane. 67 [67] CEDO. 71 [71] CEDO. Ratiunea acestei limitari consta în aceea ca. de asemenea. fara ca macar instanta europeana sa verifice daca acest functionar public exercita puterea publica sau nu. I. Le Compte.Nici macar Curtea nu este coerenta în aplicarea criteriului Pellegrin. § 45. în cadrul unei proceduri necontencioase. s-a decis cu privire la un litigiu având ca obiect concedierea directului camerei de comert italiene din Madrid. competenta materiala a Curtii în examinarea atingerilor aduse dreptului la un proces echitabil este limitata de si de caracterul contencios al procedurii incriminate. Ne referim în special la accesul la justitie. § 29 si 36. Cât priveste întelesul notiunii de contestatie. în spiritul jurisprudentei Curtii privind notiunile autonome utilizate. Quadrelli din 11 ianuarie 2000. daca este evident ca anumite garantii procedurale – precum contradictorialitatea sau impartialitatea instantei – nu pot ridica probleme în cazul procedurilor necontencioase. 68 [68] CEDO. . Van Leuven et De Meyere din 23 iunie 1981. astfel încât principiile procedurilor contencioase reglementate prin Conventie – publicitate. cât si la întinderea acestuia sau la modalitatile sale de exercitare. § 35. Autorii Conventiei nu au dorit sa oblige statele sa extinda garantiile procedurale si asupra procedurilor necontencioase. litigiul în cauza este a priori civil68[68].1979. ceea ce confirma rezervele noastre. Chiar si Curtea a analizat. oralitate. 72 [72] CEDO. cât si la chestiuni juridice72 [72]. Procaccini din 30 martie 2000. 69 [69] Avem unele rezerve fata de optiunea autorilor textului Conventiei. prin lipsa altor garantii ale unui proces echitabil pot fi lezate drepturi fundamentale ale persoanei. Spre exemplu. aceasta a refuzat sa ofere o definitie formala70[70]. § 67). hot. însa a facut urmatoarele precizari: - termenul de contestatie nu trebuie înteles în sens tehnic. întrucât.10. sa asigure egalitatea acestora în fata judecatorului69[69]. s-a decis ca dreptul de acces la justitie poate fi lezat si atunci când conditiile exercitarii acestuia sunt prea oneroase.2. chiar si atunci când acest drept nu exista. Notiunea de „contestatie asupra drepturilor si obligatiilor de natura civila” Pe lânga natura dreptului alegat. 70 [70] CEDO. în esenta. hot. în ciuda prevederii exprese care se refera la contestatie o astfel de cauza sub aspectul accesului la justitie (a se vedea hot. Airey din 9.

din 17 decembrie 1976. § 94. În cursul procedurii. societatea reclamanta avea un litigiu cu o alta societate. cheltuieli de transport etc. § 31. Spre exemplu. hot. pentru ca nu aveau cunostintele si experienta necesara. Spre exemplu. Curtea verifica daca exista o legatura între dreptul de esenta civila invocat în cadrul procedurilor interne si contestatie. Tot în sensul lipsei unei „contestatii” asupra unui drept de natura civila s-a pronuntat Curtea si într-o alta cauza. hot. astfel încât nu exista contestatie (CEDO. p. Curtea a decis ca nu poate vorbi de o contestatie. dobândire prin nastere sau prin patrunderea în familia regala. 164). Benthem din 23 octombrie 1985. § 47. pentru ca nu implica fondul cauzei. întrucât pericolele de care se plângeau ramâneau ipotetice75 [75]. cu motivarea ca decizia guvernului nu le punea sanatatea în pericol. adica daca aceasta poarta asupra unui drept sau obligatie civila. contestatia trebuie sa vizeze acele drepturi si obligatii care au un caracter civil în sensul celor expuse mai sus74 Mai trebuie precizat ca. hot. Curtea a decis ca uneori aceasta legatura este inexistenta. DR 7. Legea olandeza permitea însa recunoasterea acestui fapt doar în anumite situatii: mostenire pe linie paterna. 74 [74] CEDO. Van Leuven et De Meyere din 23 iunie 1981.. atunci când o cauza are un caracter complex. Le Compte. dec. în domeniul penal Curtea trebuie sa lucreze cu sisteme juridice ce contin reguli de drept substantial si procedural extrem de eterogene77[77]. Curtea a considerat ca acestia nu se pot plânge de nerespectarea art. Wolff Metternich din 18 mai 1999). (Comis. spre exemplu atunci când s-a atacat. chiar daca expulzarea are si repercusiuni patrimoniale. desi problema nu ridica de regula controverse între stat si reclamant. Curtea a revenit totusi la o atitudine mai usor de acceptat si a decis ca exista contestatie si atunci când instanta este chemata sa se pronunte cu privire la existenta unui interes public legat de o expropiere (CEDO. hot. pretinzând ca detine 50 % din actiunile acesteia din urma. I. situatie în care Curtea se raporteaza la aceasta calificare. La scurt timp. [74]. . hot. Ipoteza cea mai facila este aceea în care fapta care a constituit obiectul procedurii interne este calificata de dreptul intern ca fiind penala. ce a implicat o masura provizorie. Exista si situatii în care Curtea considera ca nu se poate vorbi de o contestatie serioasa atunci când reclamantului nu îi este recunoscut nici un drept subiectiv în dreptul intern. Boden din 27 octombrie 1987. Van Marle si altii din 26 iunie 1986. în conditiile în care centrala situata în apropierea locuintelor lor pare sa fi avut probleme tehnice. si s-a declarat incompetenta material sa examineze plângerea societatii reclamante76 [76].- contestatia trebuie. § 32). sa fie reala si serioasa73 [73]. În fapt. dec. prin pierderea locului de munca. le era pusa în pericol sanatate. hot. plg. Pudas din 23 octombrie 1987. Curtea a considerat ca litigiul având ca obiect aceasta cerere de a se dispune o masura provizorie nu este o contestatie asupra unui drept. litigiul opunând statul si o persoana privata relativ la autorizarea acesteia pentru a distribui produse petrolifere (CEDO. Curtea a constat lipsa unei contestatii serioase si deci incompetenta sa materiala (CEDO. Spre exemplu. reclamanta a cerut instantei sa interzica societatii pârâte sa vânda actiunile în litigiu pâna la rezolvarea pe fond a cauzei. Notiunea de „materie penala” Daca în materie drepturilor cu caracter privat. legislatia statelor contractante are o omogenitate destul de pronuntata. § 81. mama sa provenind dintr-o familie de nobili. Pe de alta parte. nr. Ringeisen din 16 iulie 1971. hot. în schimb. s-a decis astfel cu privire la o procedura prin care mai multe persoane s-au plâns de faptul ca nu au fost angajate într-o universitate. o persoana a solicitat statului olandez sa îi fie recunoscuta originea nobiliara. Cum reclamantul nu se încadra de departe în nici una dintre situatii.3. 73 [73] CEDO. Reclamantii invocau faptul ca. § 32). Sporrong si Lönroth din 23 septembrie 1982. fara succes. decizia guvernului de a prelungi dreptul de exploatare al unei centrala nucleare. s-a decis ca o procedura prin care se contesta expulzarea unei persoane nu este o contestatie asupra unor drepturi cu caracter civil. 7729/76. însa atunci când chestiunea litigioasa nu poate fi supusa aprecierii judecatoresti. § 36). Curtea a considerat ca o instanta nu poate sa se pronunte asupra acestui subiect. 6. intrând în discutie mai multe drepturi si obligatii.

a fost nevoie de crearea unor criterii în baza carora art. din 10 ianuarie 2000. Destul de devreme în jurisprudenta sa. Frümer. Russo. 75 [75] CEDO. Les droits relatifs à l’administration de la justice disciplinaire dans la jurisprudence des organes de la Convention européenne. pe de alta parte. 6 sa poata fi aplicat unei palete de situatii mult mai largi decât a înteles legiuitorul intern sa subordoneze exigentelor procedurii penale. ea a stârnit critici puternice si. Walsh. fiscale ori disciplinare. RTDH 1995. adunâns acelasi numar impresionant de opinii dezidente si critici ale doctrinei (CEDO. Le vom analiza pe rând în cele ce urmeaza. § 80-82. ramânând neschimbate. 77 [77] Mai trebuie precizat în acest context ca. p. sistemele juridice interne sunt construite pentru a proteja eficient drepturile procesuale în cadrul unui „proces” în sensul clasic al termenului. dec. Curtea nu mai poate accepta calificarea extrapenala întrucât în acest caz statele ar putea ocoli controlul supranational transferând infractiuni în afara sistemului penal. manifestata si cu alte ocazii. credibile. în esenta arestul si carcera. Engel si altii din 8 iunie 1976. p. asa cum este situatia centralelor nucleare. Lopes Rocha si Jambrek sau P. hot. de a evita sa atinga probleme politice si sociale delicate. cit. Pentru o analiza mult mai exhaustiva a acestor criterii. daca art. Apis a.. De aceea. Protection de l’environnement et droits procéduraux de l’homme: des relations tumultueuses?. Balmer-Schafroth si altii din 26 august 1997. Decizia pare influentata de dorinta Curtii. Athanassoglou si altii din 6 aprilie 2000). rutiere ori disciplinare. Lambert. dec. s. dec. 161 si urm. A se vedea opinia dizidenta a judecatorilor Pettiti. § 40. economice. Decizia a fost ulterior reluata de nenumarate ori. p. legislatiile moderne tind sa depenalizeze sistemul de sanctiuni. 80 [80] CEDO. RTDH 1998. negând caracterul penal al acestora78[78]. În speta. Cu toate acestea hotarârea a fost reluata ulterior. cum sunt multe dintre acelea care au ca urmare aplicarea unor sanctiuni fiscale. iar. a se vedea P. Valticos. fara echivoc. De aceea. cel al natura faptei incriminate si cel al scopului si severitatii sanctiunii80[80]. Curtea a raportat definitia notiunii de „materie penala” la trei criterii: criteriul calificarii interne. De aceasta data. Quilleré-Majzoub. iar aceasta ar însemna o atingere grava a principiului protectiei efective a drepturilor conventionale79[79]. Göclüklü. op.Realitatea probeaza însa ca situatiile cele mai frecvente care ajung în fata Curtii sunt acelea în care dreptul intern califica sanctiunile aplicate ca fiind rutiere. era vorba de câteva sanctiuni disciplinare militare. . cele trei criterii formulate de catre Curte în urma de 25 de ani. 79 [79] F. 78 [78] Frecventa acestor cauze în fata Curtii deriva din doua aspecte: pe de o parte. 76 [76] CEDO. 30-31. însa sunt vulnerabile în cazul procedurilor care nu se desfasoara în fata unei instante ordinare. 6 este cel mai invocat text în plângerile introduse în fata Curtii – peste 67 % din acestea – marea majoritate a plângerilor se raporteaza la protectia drepturilor procesuale în cadrul unui proces penal. 818-822.

Spre exemplu. sa decis ca întra în domeniu penal o contraventia la regimul confidential al anchetei penale reglementata de dreptul elvetian si sanctionata cu 500 de franci elvetieni. cit. suntem în prezenta penalului sau doar unei anumite categorii – avocati. astfel încât Curtea a adaugat o precizare suplimentara. privarea de libertate – exceptând situatia în care durata si modalitatea de executare o transforma într-un fapt vadit lipsit de importanta – este o sanctiune penala. indiferent daca în fapt aceasta transformare a avut loc sau nu85[85]. 32. – caz în care.. Quilleré-Majzoub. 85 [85] CEDO. 83 [83] CEDO. 84 [84] Curtea a afirmat ca într-o societate atasata principiului preeminentei dreptului. în caz de neplata. hot. Öztürk din 21 februarie 1984. lipsa unei privari de libertate nu implica obligatoriu inexistenta penalului. p. § 53. cauza iese din sfera dreptului penal. . § 71. op. Campbell si Fell din 28 iunie 1984. atunci exista un indiciu important al prezentei caracterului penal al faptei83[83]. § 53. Criteriul naturii faptei incriminate reprezinta un element de diferentiere între dreptul penal si cel disciplinat extrem de frecvent utilizat de catre organele de la Strasbourg. daca scopul acesteia are mai repede un caracter punitiv sau preventiv. Astfel. în special pentru a verifica „criminalitatea” unor delicte calificate în dreptul intern ca fiind administrative sau a faptelor calificate ca fiind delicte disciplinare. datorita valorii pe care o atribuie Conventia libertatii fizice a persoanei. Asa cum am spus si mai sus daca raspunsul este pozitiv. În primul rând. de cele mai multe ori. se pot transforma într-o sanctiune privativa de libertate.. § 82). Criteriul scopului si severitatii sanctiunii aplicate împinge în notiunea de „materie penala” acele fapte în cazul carora scopul si gravitatea sanctiunii este apropiata de dreptul penal clasic. precum si a traditie tuturor statelor contractante (CEDO. În al doilea rând. fiind suficient sa amintim faptul ca exista numeroase infractiuni cu subiect activ special. Engel din 8 iunie 1976. poate cel mai important indiciu al existentei materiei penale este severitatea sanctiunii. hot. militari. Aceasta regula nu rezolva însa toate problemele. însa daca raspunsul este negativ. Pe de alta parte. de regula. este implicat dreptul disciplinar81[81]. luând în calcul si gravitatea faptei comise pentru a decela linia destul de subtire ce desparte penalul de disciplinar82[82]. însa. Öztürk din 21 februarie 1984. Este de înteles ca un militar este obligat la un comportament mai obedient fata de stat decât o alta persoana sau ca un avocat trebuie obligat la mai multa discretie fata de obligatiile confidentiale care intra inevitabil în posesia sa. hot. Chiar daca suma nu 81 [81] F. întrucât s-a judecat ca au caracter penal si acele sanctiuni de natura pecuniara care au o valoare exorbitanta sau care.Criteriul calificarii interne presupune faptul ca instanta europeana cerceteaza prima data daca textul care defineste comportamentul sanctionat face parte din dreptul penal al statului în cauza. medici etc. orice sanctiune privativa de libertate va intra în domeniul dreptului penal84[84]. hot. Curtea admite calificarea interna. aceasta va utiliza celelalte doua criterii. 82 [82] CEDO. Prima regula utila pentru a distinge penalul de disciplinar este cea de a sti cui se adreseaza norma în discutie: întregii populatii si atunci. daca scopul sanctiunii aplicate este mai degraba reparator.

chiar daca se adreseaza doar unei anumite categorii de subiecti. 89 [89] Comis. În baza acestuia s-a decis. În acelasi timp. s-a decis ca art. Or. 86 [86] CEDO. Bendenoun din 24 februarie 1994. 6 sa intre în discutie. care putea fi transformata în închisoare în caz de neplata. Cu toate acestea. într-o situatie aproape identica. Aceasta deoarece Curtea admite faptul ca anumite comportamente calificate în dreptul intern ca fiind delicte administrative ori disciplinare ies de sub incidenta art. p. Ravnsborg din 23 martie 1994. în caz de neplata. nu este suficient ca unul dintre ele sa releve existenta penalului pentru ca garantiile prevazute de art. ar fi o sanctiune penala (CEDO. Practica Curtii în materie. se putea transforma în zile de detentie86[86]. spre exemplu. Aceste ultime doua criterii nu se aplica extrem de strict. Weber din 22 mai 1990. prin încalcarea celei mai elementare reguli de disciplina militara. op.. iar potrivit criteriul calificarii interne. 91 [91] F. Tomasi din 27 august 1992. hot. DR 15. p. Daca soldatul în cauza ar fi insultat un persoana privata. Pare bizar ca o sanctiune cu amenda – care ar fi fost foarte probabil pedeapsa aplicata pentru insulta – sa fie mai „penala” decât privarea de libertate pe 5 zile – în conditii de carcera – si ca insultarea unei persoane private sa fie o fapta mai grava decât insultarea unui ofiter al armatei de catre un soldat. Aceasta desi caracterul faptei comise se apropia semnificativ de dreptul penal – neglijenta grava a unui avocat britanic care a angajat ca si contabil un fost condamnat pentru frauda. Curtea a negat faptul ca o sanctiune de 1000 de coroane suedeze. hot. desi nici unul dintre ele nu era îndeplinit. rap. Spre deosebire de afacerea Weber. fara nici o motivatia convingatoare90 [88] [89] [90]. a contat în mod esential în calificarea data de Curte. 6 nu este aplicabil. Brown din 24 noiembrie 1998. hot. 35. vizeaza o fapta destul de grava – insulta fiind infractiune în Elvetia la acel moment. existând situatii în care Curtea a decis aplicabilitatea art. 90 [90] Asa cum afirmam si mai sus. 6. Quilleré-Majzoub. ca o procedura pentru un delict disciplinar într-un penitenciar. 6 ni se pare o optiune cel putin discutabila. dec. excluderea unor proceduri judiciare din câmpul de aplicabilitate al art.este mare. chiar daca regula enuntata în hotarârea Oztürk este reafirmata în numeroase rânduri. este destul de confuza. . care s-a soldat cu sanctiunea pierderii dreptului reclamantului de a fi eliberat conditionat pe o perioada lunga de timp. 87 [87] CEDO. Posibilitatea transformarii sanctiunii pecuniare într-una privativa de libertate este foarte importanta în aprecierea caracterului penal de catre Curte. aceasta decizând ca o sanctiune de 10 000 de lire sterline – o suma importanta în opinia noastra – dar care nu se poate transforma în închisoare nu este o sanctiune suficient de grava pentru a fi socotita penala87[87]. însa evaluarea de ansamblu prin prisma ambelor criterii a permis identificarea naturii penale a procedurii în cauza88 . 88 [88] CEDO. 35. fapta sa ar fi fost infractiune potrivit dreptului elvetian. § 12. § 35). § 31-34. În practica organelor jurisdictionale din cadrul Consiliului Europei cel mai important rol si cel des utilizat criteriu este cel al scopului si severitatii sanctiunii. daca utilizam exemplul unei spete judecate de catre fosta Comisie89 în care un militar a fost condamnat la 5 zile de carcera pentru insulta adresata superiorului – fapta care în dreptul elvetian nu este infractiune – observam ca ambele criterii sunt îndeplinite. cit. Exemplul prezentat mai sus este un argument în plus pentru a afirma aceasta. are caracter penal91 sau ca o procedura disciplinara care a condus la sanctionarea unui militar cu detasarea într-o unitate disciplinara pe o perioada de 4 luni are acelasi caracter92 [91] [92]. 6. Eggs din 4 martie 1978. Norma în discutie.. hot. ca si în mai toate statele europene – iar sanctiunea este privativa de libertate. Curtea l-ar fi inclus în notiunea de „materie penala”. faptul ca aceasta amenda.

Daca mult timp Comisia100 . în fine. DR 20. Tot astfel.. dec. jurisprudenta este destul de ferma în a exclude din câmpul de aplicabilitate al art. 40. prevazute în paragrafele 2 si 3 ale textului. a fost analizata de catre Curte ca fiind de natura penala102 . ea ramâne circumscrisa disciplinarului. aplicabile oricarei proceduri care intra în câmpul de reglementare al art. . aceiasi concluzie fiind valabila si pentru o amenda judiciara aplicata [106]. sanctiunea avea un cuantum ridicat si putea sa conduca la privarea de libertate a persoanei în caz de neplata. nu întotdeauna Curtea recunoaste unor sanctiuni fiscale – precum aplicarea unui impozit majorat pentru rea-credinta – caracterul penal. Totusi. 6 delictelor de aceasta natura care nu sunt calificate ca fiind infractiuni. 96 [96] Comis. În materie fiscala s-a putut constata o evolutie a jurisprudentei europene cu privire la aplicabilitatea art. Argumentele au fost dezvoltate de catre Curte în hotarârea Bendenoun101 : norma fiscala franceza care sanctiona anumite nerespectari ale Codului general al impozitelor cu penalitati era de aplicabilitate generala. 6 si în garantii speciale în materie penala. Marea Britanie din 8 octombrie 1980. 6 delictele rutiere. c. s-a decis ca atâta timp cât amenda pentru delictele de audienta nu are un caracter excesiv. în considerarea naturii faptei si a scopului sanctiunii. RFG din 5 iulie 1985. acesta fiind reparat prin impunea de dobânzi. 97 [97] Comis. p. DR 21. o procedura disciplinara care a condus la concedierea unui politist pentru deturnarea unor [95]. s-a decis ca procedura în urma careia o persoana a primit o amenda judiciara pentru [104]. 34. ulterior jurisprudenta a evoluat în sensul includerii în notiunea de materie penala si a acestor cauze. Belgia din 5 mai 1980. ca mijloc de a-l constrânge sa plateasca creanta. Spre exemplu. p. ce a fost amendat pentru încalcarea deontologiei profesionale întrucât a „umflat” preturile unor medicamente foarte solicitate98 [98]. În acelasi timp. sanctiunea avea un caracter vadit punitiv si preventiv cât timp nu era destinata pentru a acoperi un eventual prejudiciu. sanctiunea existenta în dreptul francez – contrainte par corps – si care consta în privarea de libertate a debitorului. sustinuta de catre Curte. împartind garantiile procedurale în garantii generale. o procedura disciplinara contra unui avocat. dec. 6 din Conventie urmatoarele proceduri: o procedura disciplinara dintr-un penitenciar. sanctiunea fiind pierderea timp de o luna a dreptului de vizita93 condus la trecerea în rezerva a unui ofiter94 bunuri ale administratiei95 [93]. DR 26. 5. p. p. în afara domeniului penal107[107]. M. 44. 98 [98] Comis. Tot astfel. De asemenea. 262. o procedura care a condus la aplicarea unei amenzi unui profesor care a facut greva96[96]. pentru ca el nu a contestat elementele „penale” ale sanctiunii103 nerespectarea secretului urmaririi penale are caracter penal104 [100] [101] [102] [103]. 237. 95 [95] Comis.. dec. dec. dec. DR 43. p. c. unei cai de atac nu constituie un element al „materiei penale” în sensul Conventiei106 unui avocat pentru neprezentarea la un proces105 . întrucât Curtea admite ca cea mai mare parte a 92 [92] Idem. c. S. datorita scopului diferit al sanctiunii – care poate fi interpretat în acest caz ca având un pronuntat caracter reparator – obligarea unui avocat la plata cheltuielilor de judecata provocate de culpa sa în promovarea [105] CAPITOLUL II. 6 pentru delictele de natura fiscala. 168. DR 20. prevazute în primul paragraf. în baza aceluiasi criteriu s-a decis ca nu apartin materiei penale în sensul art.. care a primit drept sanctiune un avertisment97[97]. Acest capitol al studiului nostru este dedicat garantiilor generale. s-a decis ca nu are caracter penal procedura prin care reclamantul a contestat numai cuantumul impozitului suplimentar aplicat. dec. 93 [93] Comis. însa trebuie precizat de la bun început ca aceasta clasificare – pe care am utilizat-o si noi din ratiuni de facilitate a prezentari – este mai degraba formala. RFG din 5 iulie 1984. Otelo Saraiva de Carvalho din 10 iulie 1981. GARANŢII PROCEDURALE GENERALE Autorii Conventiei au sistematizat textul art. o procedura disciplinara militara care a [94]. Din aceleasi ratiuni. 94 [94] Comis.Pe de alta parte. o procedura deschisa de catre organizatia profesionala din care facea parte contra unui farmacist. p. utilizând aproape exclusiv criteriul naturii si gravitatii comportamentului sanctionat.. a refuzat aplicarea art. McFeely din 15 mai 1980. X. chiar si dupa hotarârea Bendenoun. 6. p. în statele în care acestea nu sunt reglementate ca infractiuni de natura penala99 [99]. DR 39. X c.

Comis. . a început cu analizarea unei cauze de catre Comisie. 85. din delictele rutiere sunt infractiuni (a se vedea F.06. 13013/87. 216. Benham din 10 iunie 1996. a. Unul dintre mijloacele utilizate pentru atingerea acestei finalitati este recursul la notiuni autonome de calificarile date de catre sistemele juridice nationale. 101[101] CEDO. în contextul unui proces semnificativ de depenalizare a anumitor domenii. 427 si urm. RTDH 1995. Quilleré-Majzoub. 6 se margineste la a reglementa dreptul la un proces echitabil într-o procedura deja pendinte sau recunoaste si dreptul de a 99 [99] CEDO. Ooms si Versyp din 18.. dec. Pe de alta parte. Curtea a fost pentru prima data chemata sa se pronunta cu privire la existenta unei obligatii pozitive din partea statelor contractante de a asigura accesul la justitie. desi a respins plângerea. Doctrina a criticat aceasta optiune a instantei supranationale. Escoubet din 22 octombrie 1999. din 24 februarie 1994. foarte ferm exprimata pâna atunci. iar nu eterogenitatea sistemelor de drept ale acestora. DR 57. § 48. Yernault. nr. în majoritatea statelor europene. 36). Procesul de alterare a acestei pozitii. ses amendes et la matière pénale. din 8 iulie 1980. în ideea crearii unor valori europene comune care sa împiedice repetarea unor „greseli” ale trecutului.1971 – iar conducerea în stare de ebrietate nu. precum prezumtia de nevinovatie. hot. desi textul Conventiei nu o prevede expres. Or. încurajând uniformizarea juridica a statelor membre.. 246. din 14 iulie 1988. p.. hot. cit. De Wilde. Pentru un excelent comentariu cu privire la hotarârea Bendenoun si la consecintele acesteia. DR 21. plg. Tentatia Curtii de a exclude astfel de delicte este cu atât mai criticabila cu cât. intrând în notiunea mai larga de „egalitate a armelor”108[108]. a se vedea D. notiunile autonome create de catre Curte ar trebui sa convearga în acea directie. dec. a se vedea CEDO. unul dintre obiectivele sistemului jurisprudential al Curtii europene a drepturilor omului este acela de uniformizarea sistemelor juridice nationale. daca nu în totalitate. dec. DR 53.garantiilor speciale în materie penala. p. 8903/80. amintind în argumentare ca. Von Sydow din 12 mai 1987. în care unui contribuabil i s-a aplicat cu titlul de sanctiune fiscala o amenda reprezentând de doua ori cuantumul impozitului neplatit. cât timp imensa majoritate a statelor europene dau o anumita calificare unui delict. dec. sunt aplicabile si în materie civila. Curtea exclude din domeniul de aplicabilitate a drepturilor fundamentale domenii – extrem de vaste prin frecventa cu care se regasesc în viata de zi ci zi – carora cele mai multe state europene le acorda garantii procedurale. statele ar putea abuza de portita legala permisa de Curte pentru a nega drepturi procedurale unor întregi ramuri de drept. în acelasi sens. hot. plg. prin aceste procedeu. p. p. § 34. § 54 si urm. op. Curtea a raspuns problemei de a sti daca art. cel putin o parte. Aceasta cu atât mai mult cu cât.. Ne alaturam si noi acestor critici. 100[100] Comis. cu toate ca firesc ar fi reactia sa fie inversa. dreptul la aparare sau drepturile privind administrarea probelor. acuzând Curtea si fosta Comisie de o oarecare lipsa de consecventa: este inexplicabil de ce vagabondajul are caracter penal – a se vedea CEDO. nr. A se vedea. Accesul la justitie Cu prilejul unui litigiu privind protectia unor drepturi si obligatii de natura civila109[109]. p. Le fisc. Comisia a considerat pentru prima data ca o astfel de sanctiune ar putea fi calificata ca fiind penala.

Marea Britanie din 13 martie 1980. 107[107] CEDO. în opinia noastra – în jurisprudenta Curtii. O astfel de ipoteza. hot. X c. în conceptia Curtii. detinut într-un penitenciar britanic. De ce penalitatea aplicata pentru nerespectarea disciplinei financiare tine de dreptul penal – hot. ar conduce la consecinte grave. În domeniul delictelor de audienta. 103[103] CEDO. Erkner si Hofauer din 23 aprilie 1987. hot. Golder din 21 februarie 1975. dl. dec. Cu atât mai mult cu cât în ambele situatii sanctiunea patrimoniala putea fi transformata în detentie. Bendenoun.introduce o actiune civila afirmând ca110[110]: daca acest text ar privi exclusiv doar derularea procedurilor angajate în fata unei instante. în caz de neplata.. 105[105] Comis. potrivit caruia astfel de norme si sanctiuni deriva din puterea. spre exemplu. Gantzner din 5 octombrie 1999. 109[109] CEDO. 213. dec. Golder. toate celelalte garantii de 102[102] CEDO. c. Argumentul Curtii. fara a putea fi sanctionat. Marea Britanie din 3 iulie 1984. datorita valorii pe care Conventia o atribuie libertatii fizice a persoanei – a se vedea. de a asigura desfasurarea corecta si disciplinata a procedurilor din fata sa. hot. dorea sa introduca o actiune în repararea prejudiciului contra unuia . § 41. p. Engel si Öztürk – Curtea a consideram ca nu au caracter penal doua amenzi judiciare de aproximativ 1800 si respectiv 900 $ si care puteau fi convertite. § 33. în caz de neplata. § 67. iar sanctiunile aplicate se apropie mai mult de exercitiul prerogativelor disciplinare decât de aceea a aplicarii sanctiunilor penale. în sanctiuni privative de libertate de pâna la 10 zile (CEDO. hot. În realitate. DR 38. cu titlu de exemplu. § 33). În fapt. hot. Putz din 22 februarie 1996. Jamil din 8 iunie 1995. Rezulta din cele afirmate de catre instanta de control europeana ca dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent al tuturor garantiilor procedurale prevazute în Conventie. § 32. un stat contractant ar putea. contrare principiilor pe care Curtea nu le poate pierde din vedere111[111]. Ravnsborg – iar amenda aplicata pentru nerespectarea disciplinei în cadrul unei proceduri judiciare nu are acelasi caracter ni se pare o întrebare fara raspuns. sa suprime toate jurisdictiile sale sau sa sustraga din competenta lor diverse categorii de litigii cu caracter civil pentru a le conferi spre judecare unor organisme guvernamentale. 104[104] CEDO. mai veche doar cu o luna decât hot. 106[106] Comis. inseparabila de aparitia unui risc de arbitrariu. hot. B. hot. mai mult sau mai putin etatizate. Ravnsborg din 23 martie 1994. orice norma penala protejeaza corectitudinea si disciplina cu care se desfasoara anumite evenimente.. nu este convingator. constatam din nou o inconsecventa – grava. Weber din 25 mai 1990. DR 18. inerenta oricarui organ jurisdictional. În lipsa accesului la justitie în materie civila. p. 108[108] A se vedea. În ciuda afirmatie frecvente potrivit careia o posibila sanctiune cu privare de libertate. 223. dec. CEDO.

cât dreptul de ca orice acuzatie îndreptata împotriva sa sa îsi gaseasca finalul în fata unei instante114[114]. p. Mai trebuie spus ca dreptul la acces liber la justitie nu se circumscrie decât domeniului de aplicabilitate a art. beneficiarul dreptului la un tribunal nu poseda atât dreptul de initiativa. James si altii din 21 februarie 1986. hot. p. Lawless din 1 iulie 1961. a cerut Ministerului de Interne sa autorizeze consultarea unui avocat. 111[111] A se vedea si CEDO. Slovacia din 21 martie 2000. A se vedea si CEDO. Chiar daca reclamantul avea posibilitatea teoretica de a sesiza un tribunal. dupa sanctionarea sa contraventionala. implicând mai degraba dreptul de a supune analizei unui judecator acuzatie de natura penala. 7116/75. . plg. În consecinta. § 35-36. Mai mult. dec. Cu alte cuvinte. 6 absenta unei instante abilitate cu dreptul de a anula sau cenzura o norma juridica în vigoare (CEDO. Campbell si Fell din 28 iunie 1984. nr. În acest scop. Asa cum vom vedea în cele ce urmeaza. hot. R. K. întrucât ele se grefeaza pe liberul acces la o instanta. DR 7. imposibilitatea consultarii unui avocat. constituie o atingere adusa dreptului de acces la justitie (CEDO. 114[114] J. § 41. Delcourt din 17 ianuarie 1970. 115[115] Comis. În acelasi timp. c. într-un caz aproape similar. conduce la aceiasi concluzie. hot. nu avea nici o posibilitate de a contesta în instanta comiterea delictului. 112[112] De aceea. 6: „contestatii asupra unor drepturi si obligatii civile” si „acuzatie în materie penala”113[113].. combinata cu lipsa pregatirii juridice a reclamantului si cu importanta pe care o prezinta în sistemul englez de drept rolul avocatului în pregatirea si desfasurarea unui proces. decât dreptul de acces la un judecator. nu este însa suficienta posibilitatea formala de a angaja o actiune. în mod efectiv. La Convention européenne des droits de l’homme. Chiar daca Curtea nu a ajuns la o condamnare a statului. 91. în materie penala. J. însa cererea sa a fost respinsa. reclamantului ia fost negat dreptul de acces la justitie. 110[110] Idem. accesul la justitie cunoaste o acceptie diferita fata de accesul la justitie în materie civila. astfel încât reclamantul nu a putut introduce actiunea în instanta. a condus instanta europeana la concluzia ca. pentru a ramâne tot în dintre gardieni care îl acuzase de calomnie. în care reclamantul s-a plâns de faptul ca. hot. nu constituie o violare a art. Conventia nu recunoaste dreptul unei persoane de a angaja o procedura penala judiciara contra unui tert115[115]. din 4 octombrie 1976. implicând tot un detinut într-un penitenciar britanic. § 78. 113[113] În consecinta. ci este necesar ca accesul la justitie sa fie efectiv112[112]. dec. Ergec. § 81). 401-402. Curtea a decis condamnarea Marii Britanii în cauza Golder. § 105-107).procedura sunt inutile. În materie penala însa. faptul ca acesta a admis reglementarea amiabila a situatiei. s-a decis ca si o întârziere semnificativa în autorizarea consultarii unui avocat. Velu.

Pe de alta parte. si respectiv la plata de catre inculpat a unei amenzii compozitorii cu scopul de a evita procesul penal117[117].. Bramelid si Malmström din 12 decembrie 1983. p. procedura trebuie sa îndeplineasca toate garantiile procesului echitabil. evitarea în acest mod a unei proceduri judiciare nu aduce constituie o violare a art. § 25. Digest II. DR 38. privând persoana în cauza de dreptul ca situatia sa fie analizata de un tribunal116[116]. 18). Colozza din 12 februarie 1985. 7. Khalfaoui din 14 decembrie 1999). B. proceduri de apel sau recurs în mai toate domeniile si trebuie sa respecte dreptul de acces la acestea. reluata de nenumarate ori în hotarâri sau decizii ulterioare. Deweer din 27 februarie 1980. Curtea a condamnat însa statul italian pe motiv ca nu existau elemente din care sa rezulte cu certitudine faptul ca reclamantul renuntase la accesul sau la justitia penala.. Aceasta nu înseamna însa ca existenta unei tranzactii sau a unei hotarâri arbitrale lipseste persoanele în cauza de accesul liber la justitie. de mai multe ori în jurisprudenta recenta. 119[119] Comis. reclamantul a fost judecat penal în contumacie. acest din urma drept fiind introdus doar în materie penala prin dispozitiile Protocolului aditional nr. 120[120] CEDO. § 29. hot. § 49. considerându-se ca a renuntat benevol la drepturile sale procedurale. Deweer din 27 februarie 1980. în conditiile în care toate statele europene au. în general. Desi Curtea nu a renuntat niciodata expres la aceasta afirmatie. hot. Este adevarat ca instanta europeana afirma adeseori ca. p. Accesul efectiv 116[116] CEDO. decizându-se ca daca tranzactia sau arbitrajul au fost liber consimtite. Curtea a acceptat sa judece pe tarâmul accesului liber la justitie. 6 (Comis. condamnând statul belgian pentru faptul ca o tranzactie care a evitat o procedura penala a fost încheiata sub amenintare. hot. În alta ordine de idei. 117[117] CEDO. 269. Singura precizare a Curtii se raporteaza la faptul ca renuntarea trebuie sa fie lipsita de echivoc118[118]. 118[118] CEDO. afirmatia citata trebuie completata cu faptul ca daca statele aleg totusi sa instituie cai de atac si în civil. hot. § 48 si urm. În speta. hot. considerându-se ca a fugit. Sutter din 22 ianuarie 1984. exista un drept de a ataca si o decizie civila. 6200/73. Delcourt din 17 ianuarie 1970. Totusi.domeniul circumscris materiei penale. cât si în materie penala. exista indicii care ne fac sa avem rezerve fata de valabilitatea afirmatiei la aceasta ora. limitarile aduse dreptului la apel sau recurs (a se vedea cu titlu de exemplu. prin posibilitatea recurgerii la arbitraj. hot. accesul liber la justitie nu implica dreptul nelimitat de a alege instanta careia sa îi fie prezentata cauza119[119] sau dreptul de a ataca decizia unei instante judecatoresti120[120]. . nr. instanta nationala tragând concluzia fugii acestuia din simplul fapt ca nu s-a prezentat la un termen procedural. rap. Curtea admite posibilitatea renuntarii la accesul la justitie atât în materie civila. dec din 13 mai 1976. § 28. Curtea pare sa impuna ca orice solutie privind o acuzatie sa provina din partea unei instante. implicit. Astfel. plg. se poate spune ca.

§ 54. dec. notiunea de acces efectiv la justitie implica în primul rând obligatia statelor de a acorda tribunalului o competenta de plina jurisdictie pentru a-i permite sa examineze cauza pe fond. Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981. § 35. separarea faptica dintre ea si sotul sau. citate mai sus. 124[124] CEDO. atât asupra aspectelor de fapt. O. Curtea a decis ca lipsa oricarui ajutor judiciar oferit de catre statul irlandez a adus o atingere grava dreptului la acces efectiv la justitie al reclamantei. 177. din 3 martie 1982. 9261/81. pronuntând o decizie de rezolvare a conflictului. hot. de Geouffre de la Pradelle din 16 decembrie 1992. atunci când modalitatile si caile de atac a unei decizii administrative sunt lipsite de claritate si previzibilitate126[126]. p. § 86. doamna Airey dorea sa obtina. accesul efectiv la justitie implica obligatia pozitiva a statelor de a asigura în mod real posibilitatea oricarei persoane de a-si sustine cauza în fata unui judecator. 127[127] CEDO. Sporrong si Lonroth din 23 septembrie 1982. În al doilea rând. Pe de alta parte. un control de legalitate122[122]. 126[126] CEDO. 6. DR 28. 6 atunci când legea permite contestarea în instanta doar a unor aspecte privind efectele unei exproprieri si nu regularitatea emiterii deciziei de expropriere124[124] sau atunci când legea nu permite instantei de control al unui act administrativ sa analizeze cauza pe fond. 123[123] CEDO. . § 63. pe cale judecatoreasca. legea engleza care prevedea posibilitatea controlului jurisdictional al deciziilor organelor administrative cu privire la dreptul de vizita al unui parinte privind un copil plasat sub asistenta publica violeaza dreptul la acces liber la justitie. în conditiile în care legea irlandeza nu permite divortul. iar recurenta nu îsi permite financiar angajarea unui avocat. hot. În speta. hot din 9 octombrie 1979. 125[125] CEDO. În conditiile în care procedura este extrem de complexa. Instanta europeana a precizat imediat însa ca solutia de mai sus nu presupune extinderea dreptului la avocat si în materie civila. hot. nu sunt respectate imperativele art.În acceptiunea data de organele jurisdictionale create prin Conventie. obligativitatea unui control de oportunitate. § 51. pentru a fi respectate dispozitiile art. Dincolo de aspectele privind contactarea unui avocat relevate de cauzele Golder sau Campbell si Fell. ci îi permite doar sa dispuna redeschiderea procedurii administrative de emitere a actului în discutie125[125]. Curtea a apreciat chiar ca se poate discuta despre lipsa accesului efectiv la justitie. c. nr. hot. Le Compte. 122[122] Comis. plg.. întrucât instanta putea sa verifice doar daca administratia nu a actionat într-o maniera nerezonabila si inechitabila123[123]. Boden din 27 octombrie 1987. hot. Marea Britanie din 8 iulie 1987. Într-o hotarâre mai recenta. fiind subordonat unei necesitatii evidente a sprijinului 121[121] CEDO. cel putin în materia actelor administrative. fiind suficient. una dintre hotarârile cele mai interesante în materie este cea din cauza Airey127[127]. cât si a celor de drept121[121]. Aceasta exigenta nu implica însa. Tot astfel.

aplicabil si în materie civila. hot. hot. § 40. § 57. p. Comisia a considerat ca plângerea este în mod vadit nefondata. 131[131] Comis. din 10 iulie 1980. motivând în esenta ca reclamantul putea alege un avocat dintr-un alt barou. dec.. Astfel. . ca element al dreptului la un proces echitabil. De exemplu. plg. cel putin la prima vedere. introducerea actiunii într-un anumit termen sau alte conditii de forma si de fond – cât timp acestea sunt rezonabile132[132]. 595). DR 21. actiunea civila nu a mai fost introdusa. din 6 octombrie 1982. § 14. Tot astfel. dec. nr. 133. p.. instanta europeana multumindu-se sa verifice daca prin limitarile stabilite de catre state nu se afecteaza însasi substanta dreptului si daca scopul urmarit prin limitarile respective este proportional cu mijloacele utilizate. a decis ca impunerea unei autorizatii ministeriale pentru ca un detinut sa poata comunica cu un avocat nu este o limitare rezonabila a accesului liber la justitie133[133]. RTDH 1993. 9707/82. A se vedea si CEDO. reclamantul a dorit sa introduca o actiune în repararea prejudiciului contra fostului sau avocat. 130[130] CEDO. cum avocatul în cauza se expunea unor sanctiuni disciplinare daca ar fi trecut peste avizul decanului. 129[129] Comis. dec. Lambert. hot Airey din 9 octombrie 1979.judiciar128[128]. Lithgow din 8 iulie 1986. statele pot sa impuna anumite conditii pentru introducerea unei actiuni judecatoresti – precum plata unor taxe de timbru. RTDH 1993. plg. de o autorizatie a decanului baroului pentru a redacta si sustine o actiune contra unui confrate. Astfel.. În fapt. dec. 132[132] CEDO. 8158/78. însa avocatul pe care l-a angajat avea nevoie. De Virgiliis din 20 aprilie 1999. DR 33. din 11 mai 1983. P. dec. Curtea le recunoaste acestora o anumita marja de apreciere. s-a decis nerezonabila conditia impusa de legea spaniola pentru declansarea anumitor cai 128[128] CEDO. Comis. macar pentru faptul ca o astfel de motivare neglijeaza respectarea dreptului persoanei de a alege avocatul pe care si-l doreste. 603 si urm. p. iar. Nicholas din 14 martie 2000. Ashingdane din 28 mai 1985. În reglementarea la nivel statelor contractante a dreptului la acces la un tribunal. Golder din 21 februarie 1975. p. Consideram cel putin criticabila decizia Comisie. conform unei legi belgiene. § 26. plg. s-a decis ulterior ca lipsa ajutorului judiciar nu presupune o violare a art.. Broers din 6 aprilie 1992. 9353/81. 95. Curtea este uneori destul de exigenta în analiza caracterului rezonabil al acestor limitari. 133[133] CEDO. pare contrara hotarârii Golder (Comis. L’autorisation d’assigner un confrère avocat. Pentru detalii a se vedea. În acelasi context trebuie semnalata o decizie a Comisiei care. § 194. p. 6 atunci când actiunea ar fi fost oricum lipsita de orice sansa de succes129[129]. § 43. atunci când reclamantul a avut un avocat care i-a pregatit toata apararea chiar daca nu a fost asistat de acesta în cursul audierii130[130] sau atunci când judecatorul a vegheat la derularea echitabila a procedurii131[131]. hot. 223. Acest aviz nu a fost obtinut. DR 21. dec. dincolo de contradictia posibila cu hotarârea Golder a Curtii.

dec. la peste un an de la data deciziei. De asemenea. 6 legea britanica care. § 34. Annoni di Gussola din 6 ianuarie 2000. în care mai multe persoane s-au plâns de faptul ca nu au putut ataca o decizie judecatoreasca prin care li se restrângeau anumite drepturi financiare care nu li se comunicase direct. s-a decis ca este compatibila cu art. dec. În aceasta situatie. Curtea a condamnat statul spaniol pe motiv ca partile la Conventie trebuie sa regleze accesul la justitie prin caile de atac astfel încât orice persoana sa îsi poata apara drepturile depunând diligente rezonabile. hot. care sa introduca si sa sustina actiunea în numele tuturor139[139]. Curtea a admis faptul ca statele trebuie sa lupte pentru a asigura executarea hotarârilor penale. Miragall Escolano si altii din 25 ianuarie 2000. 136[136] CEDO. Alteori. § 46. De asemenea. Sa apreciat ca. Curtea a considerat ca citirea fiecarui numar din jurnalul oficial al unui stat este o diligenta mai mult decât normala. În acelasi sens.de atac civile – anume consemnarea sumei de bani la care fusese condamnata partea care dorea sa atace decizia – cu atât mai mult cu cât reclamanta obtinuse un sprijin financiar judiciar. Ulterior. Garcia Manibardo din 15 februarie 2000. Khalfaoui din 14 decembrie 1999. s-a decis ca nu violeaza art. în considerarea situatiei sale economice134[134]. Milan I Tornes din 17 noiembrie 1998. dec. 137[137] CEDO. Tot astfel. Tot în sensul unei marje de apreciere restrânse lasate statelor s-a pronuntat Curtea si într-o alta ipoteza. reclamantii trebuiau sa execute decizia din apel care îi obliga la plata a 80 000 franci francezi. însa modalitatea aleasa de catre legiuitorul francez este excesiva si a condamnat statul francez pentru violarea accesului liber la justitie136[136]. Or. decizia Curtii a fost mentinuta si pentru situatia în care procedura era civila. ci doar prin intermediul publicarii hotarârii în jurnalul oficial. care astfel le-a violat dreptul de acces la justitie138[138]. s-a judecat ca depasind limitele marjei de apreciere lasate statelor conditia acceptului procurorului pentru ca inculpatul sa poata ataca cu recurs o decizie de condamnare135[135]. Afacerea s-a finalizat cu o reglementare amiabila între parti. În consecinta. când au formulat recurs contra acesteia. ci doar unui reprezentant al acestora. 135[135] CEDO. Curtea a decis ca este lipsita de proportionalitate si deci nelegitima conditia pe care trebuie sa o îndeplineasca un condamnat penal pentru a formula recurs în fata Curtii de Casatie franceze. § 62. 6 legea britanica care. Desbordes si Omer din 6 ianuarie 2000. hot. nu permitea fiecarui fost proprietar sa introduca o actiune în instanta. CEDO. . iar pentru declansarea recursului. însa. aceea de a fi început executarea pedepsei. Spre exemplu. în materia retrocedarii unor bunuri nationalizate sau expropriate. astfel încât prezumtia ca reclamantii au cunoscut decizia de la data publicarii ei depaseste marja de apreciere lasata statului. hot. cu doi copii în îngrijire137[137]. 138[138] CEDO. pentru a evitarea 134[134] CEDO. în conditiile în care venitul lor lunar era de 862 franci. tinând cont de scopul acestei limitari – evitarea unui numar mare de proceduri costisitoare si evitarea pronuntarii unor solutii diferite – exista proportionalitate cu mijloacele utilizate. acesta a fost respins ca fiind tardiv. marja de apreciere lasata statelor este destul de larga.

Fayed din 21 septembrie 1994. A se vedea opinia dizidenta a judecatorilor Tulkens si Loucaides. 143[143] CEDO. în opinia noastra. M. Totusi. Puechavy. Uneori însa pare ca marja de apreciere a statelor este prea larga. § 58-59. iar acesta nu îsi respecta obligatia. Philis din 27 august 1991. De remarcat faptul ca legea engleza a acordat atributia de a da acest aviz instantei superioare celei care ar fi judecat în prima instanta cauza. pentru a nu se pune problema unei antepronuntari. existenta unor ipoteze în care nu este permisa deschiderea unei proceduri judiciare. ci doar sa intervina ca tert în cursul procedurii. echivalent al tribunalului în sistemul român. Atunci când însa legea cedeaza dreptul persoanei de sesiza instanta unui anumit organism. impunea introducerea unei actiunii pentru obtinerea onorariilor stabilite în contractele de antrepriza de catre un anumit organism. hot. Vandernoot. la prééminence du droit et quelques autres considérations. § 60. § 40. creata cu scopul de a proteja inginerii si consultantii în raporturile lor cu clientii. Organele de jurisdictie de la Strasbourg admit totusi. 142[142] CEDO. 1072). În speta. În fapt. 141[141] CEDO. atingeri grave ale accesului la justitie. . fiind astfel 139[139] CEDO.introducerea unor actiuni repetate si abuzive de catre persoane care au fost internate în clinici de boli psihice cu privire la tratamentele suportate. legea olandeza care nu permitea unei persoane bolnava psihic sa introduca o actiune în instanta prin care aceasta urmarea tocmai constatarea faptului ca are discernamânt aduce o atingere însasi substantei dreptului de acces liber la justitie si încalca dispozitiile art. Ashigdane din 28 mai 1985. Persoana prejudiciata nu avea calitate sa introduca o astfel de actiune. Lithgow din 8 iulie 1986. hot. p. În acelasi timp însa. Gnahoré din 19 septembrie 2000. pe de o parte. § 83. Curtea a atenuat mult din jurisprudenta sa Airey permitând statelor sa refuze cereri de ajutor financiar judiciar pe motiv ca procedurile pe care doresc sa porneasca nu au nici o sansa rezonabila de succes143[143]. RTDH 1992. § 194. Curtea a constatat legitimitatea unei legi britanice care a împiedicat mai multe persoane sa sesizeze o instanta pentru a contesta concluziile unui raport al politiei care aducea atingere reputatiei lor142[142]. 500-504. desi a solicitat acelui organism de mai multe ori introducerea unei actiunii contra mai multor firme care nu îi platisera onorariile pentru munca de consultanta realizata. reclamantul nu a reusit sa aduca litigiile în fata unei instante. hot. hot. Aide juridictionnelle et moyens sérieux de cassation. În alte doua afaceri. hot. limitele marje de apreciere în penal sunt mai reduse decât în civil (Comis. permite statelor o ante pronuntare. RTDH 2001. L’accès au juge. A se vedea. § 64. exista o atingere grava a accesului liber la justitie. în acest sens. impunea obligativitatea unei autorizatii din partea High Court140[140] pentru introducerea actiunii141[141]. 6144[144]. p. fapt considerat de catre Curte ca fiind incompatibil cu exigentele art. 6. 140[140] Instanta apartinând celui de-al doilea grad de jurisdictie în sistemul britanic. în situatii exceptionale. Acordarea în favoarea statelor a unei marje de apreciere atât de largi a fost criticara pe motiv ca. o norma legala greaca. aducând. A se vedea si P. CEDO. hot. Aerts din 30 iulie 1998. De pilda. dec. Dewer din 26 februarie 1997 cit. iar pe de alta parte pentru ca nu suporta nici o motivare serioasa..

judecate conforme cu art. 6958/75. Pentru o decizie usor diferita. hot.. p. desi cu numai un an înainte au fost declarate ca în mod evident nefondate o serie de plângeri ce vizau lipsa accesului la justitie datorita imunitatii de jurisdictie de care se bucura fostul angajator al reclamantilor. magistratului nu mai exercita puterea de stat. dec. plg. dec. a se vedea Comis. dec. plg. 74. p. hot. DR 1. dec. nr. 3374/67.. nr. Beer si Regan din 18 februarie 1999). § 45. De aceea. într-un viitor apropiat. la data litigiului. Georgiadis din 28 martie 2000. Dat fiind ca. Curtea admite posibilitatea de a suspenda temporar executarea silita a unor hotarâri civile. daca e cazul. 66. nr. Un semn în acest sens este declararea ca admisibile a mai multor plângeri ce vizau acest aspect (CEDO. Winterwerp din 24 octombrie 1979. din 28 februarie 1979. Agentia Spatiala Europeana (CEDO. se poate pune problema lipsei accesului efectiv la justitie147[147]. 6 legea care impune pentru pornirea unei actiuni judecatoresti depunerea unei cautiuni care sa acopere plata cheltuielilor de judecata. DR 17. McElhinney. la admisibilitatea oricarei imunitati. hot. litigiul intra în câmpul de aplicabilitate al art. spre deosebire fata de situatia în care acesta era înca în exercitarea functiilor sale la momentul litigiului. 7973/77. Rec. rap. dec. întrucât acest drept ar deveni iluzoriu daca ordinea juridica a unui stat nu ar permite executarea unei decizii judecatoresti. Curtea a admis faptul ca dreptul de a sesiza un tribunal este doar unul dintre aspectele dreptului de acces la justitie. 6. Curtea a admis de mult timp faptul ca executarea unei hotarâri civile intra în notiunea de proces atunci când se analizeaza durata rezonabila a acestuia (CEDO. cel putin partial. dec. 155. 148[148] CEDO. 29. Tot astfel. deoarece acestea sunt admise de principiile de drept recunoscute de toate natiunile civilizate145[145]. De altfel. dec. § 16-20). Curtea a admis fara rezerve ca dreptul la acces liber la justitie implica si dreptul de a obtine executarea silita. 332. a hotarârilor instantei148[148]. din 9 decembrie 1981. Digest II. Curtea sa renunte. Nu este însa exclus ca. p.. § 75. 6202/73. anume al aplicarii criteriului Pellegrin. p. din 6 februarie 1969. litigiul opunea un fost magistrat si statul grec si avea ca obiect drepturile la pensie al reclamantului. 29. 147[147] Comis. dec. Al-Adsani. într-o situatie asemanatoare. plg. daca aceasta cautiune impune costuri excesive sau daca taxele de timbru sunt exorbitante. p. În fapt. plg. . Di Pede din 26 septembrie 1996. însa numai daca suspendarea este fondata pe 144[144] CEDO. § 40. Aceasta din urma hotarâre este interesanta si sub un alt aspect. daca procedura deschisa nu va fi încununata de succes146[146]. Fogarty din 1 martie 2000). Hornsby din 19 martie 1997. din 16 martie 1975. 6 imunitatile de jurisdictie parlamentara sau diplomatica. dec. din 10 decembrie 1975. DR 3. dec. 145[145] Comis. 146[146] Comis. A se vedea si CEDO. Pe de alta parte. hot. Golder din 1 iunie 1973. s-a decis ca raspunde exigentelor art. Totusi. Waite si Kennedy din 18 februarie 1999. § 93. asa cum vom vedea mai jos..

motive de ordine publica. Conventia nu impune statelor obligatia de creea instante de apel sau de recurs154[154]. iar intervalul de timp în care opereaza este rezonabil si proportional cu motivele care o determina149[149]. 151[151] CEDO. cel putin în materie civila. § 64. penala. Garanteaza Conventia accesul la orice instanta? Sunt instante. II. din jurisprudenta acesteia se poate deduce. În consecinta. „tribunal” în acceptiunea europeana a termenului. însa. chiar daca au între atributii un numar foarte limitat de cauze (CEDO. Nu conteaza în viziunea Curtii cum se numesc respectivele organe – tribunal. pe cale de interpretare. fara îndoiala. 150[150] CEDO. Lithgow din 8 iulie 1986. în acceptiunea europeana. Pe de alta parte. § 55. daca instantele clasice care statueaza în prima instanta sunt. Spre exemplu. 6 nu se înteleg doar jurisdictiile în sens clasic. § 50. constitutionala sau administrativa153[153]. 387). § 76. Într-o prima situatie usor speciala se afla instantele de apel si de recurs. pe baza unor norme juridice si în cadrul unei proceduri organizate. prima problema care apare în mod logic este de a sti ce înseamna „justitie”. – însa daca. Van der Hurk din 19 aprilie 1994. un „tribunal” se caracterizeaza prin rolul sau jurisdictional: acela de a transa. A se vedea. hot. impartialitate etc. 152[152] CEDO. Le Compte. doar acele organe care primesc în mod traditional aceasta denumire? Acestea sunt întrebarile la care organele Conventiei au fost chemate sa raspunda. în cadrul unei proceduri nici unul dintre organele care au transat litigiul nu îndeplinesc conditiile de impartialitate si independenta impuse de Conventie.1 Notiunea de tribunal Dupa ce am vazut determinarile si caracteristicile accesului la justitie. 153[153] Chiar daca Curtea nu afirmat niciodata expres. comisie etc. Imobiliare Saffi din 28 iulie 1999. de asemenea. § 44. op. § 39. hot. – care figureaza în chiar textul art. hot. orice chestiune privind cauza ce i-a fost adusa spre rezolvare150[150]. Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981. aplicabilitatea art. § 43. p. integrate într-o structura judiciara ordinara din statul în cauza152[152]. comitet. hot. c. cit. ramâne de analizat în cele ce urmeaza situatia celorlalte organe care transeaza diverse litigii de natura civila. Demicoli din 27 august 1991. prin „tribunal” în sensul art.. 6 instantelor de arbitraj privat (H. . § 201). hot. în masura în care statele membre au ales sa creeze astfel de instante. 6 prin lipsa accesului la justitie. hot. hot. hot. partile contractante trebuie sa se asigure ca în fata acestora sunt respectate exigentele dreptului 149[149] CEDO. Tribunalul trebuie. însa. Belgia din 30 noiembrie 1987. CEDO. Belilos din 29 aprilie 1988. exista o violare a art. sa îndeplineasca anumite conditii – independenta. Potrivit jurisprudentei Curtii. H. în acest sens. instantele create în Marea Britanie pentru a transa probleme privind retrocedarea unor bunuri trecute în proprietatea statului sunt „tribunale” în sensul Conventiei. Reamintim ca. Campbell si Fell din 28 iunie 1984. 6 pentru a putea fi numit astfel151[151]. Mock.

nu trebuie sa uitam ca instanta europeana este rodul unei institutii politice – Consiliul Europei – si. § 30-33). 156[156] CEDO. pozitia Curtii este destul de ambigua. Cu cât rolul acestora este mai redus. § 26. 6 procedurilor deschise în fata unor instante de contencios constitutional. într-o serie 154[154] CEDO. 159[159] În acest context. trebuie reamintite ezitarii Curtii în problema respectarii dreptului de proprietate – prima decizie de condamnare a unui stat apare abia 1982. organele de la Strasbourg au recunoscut totusi anumite particularitati ale procedurilor în apel sau în recurs. Elementul de care trebuie sa se tina seama în aprecierea respectarii exigentelor procesului echitabil în fata instantelor de apel sau de recurs este rolul pe care acestea îl au în cadrul ansamblului procedurii. cit. Initial fosta Comisie a afirmat constant. o procedura exclusiv scrisa sau o procedura lipsita de publicitate îndeplineste exigentele art. care devine. are o tendinta permanenta de a evita solutii transante si clare în domenii sensibile din punct de vedere moral si social sau în materii foarte strânse de suveranitatea statelor. Declcourt din 17 ianuarie 1970. hot. s-a decis ca. § 25. op. 155[155] Ibidem. inclusiv hotarâri judecatoresti – Tribunalul Constitutional Federal din Germania. Spre exemplu. procesul trebuie privit în ansamblu si nu distinct pe fazele sale156[156]. Sutter din 22 ianuarie 1984. asa cum vom vedea mai jos. iar multe solutii actuale par usor bizare – sau al responsabilitatii pentru actele unei organizatii internationale ori cu privire la litigiile fiscale. a eutanasiei sau a drepturilor religioase. ambiguitatea jurisprudentei se regaseste. de multe ori.. Sutter din 22 ianuarie 1984. cât si din evolutia jurisprudentei în materie care nu si-a atins înca la punctul final159[159]. între altele. Ambiguitatea deriva atât din eterogenitatea atributiilor si structurii instantelor constitutionale din statele membre158[158]. Curtea evita sa se pronunte cu privire la procedurile în fata instantelor constitutionale. precizând ca pentru a verifica echitabilitatea procedurii. 6 (CEDO. hot. Tot astfel. variind între un control doar anterior de promulgarii textelor legislative – Consiliul Constitutional din Franta – pâna la verificarea constitutionalitatii oricarui text juridic. În ceea ce priveste aplicabilitatea art. procedura în fata acestor instante raspunde cu greu unei analize privind respectarea unora dintre garantiile din art. Delcourt din 17 ianuarie 1970. hot. în chestiunea avortului. Credem ca aceasta este una dintre explicatiile pentru care. Ergec. cu atât exigentele pe care trebuie sa le îndeplineasca procedura din fata lor sunt mai reduse157[157]. . astfel încât deciziile privind un stat nu pot fi generalizate. Pe de alta parte. în consecinta. însa. R. 6. tinând cont de atributiile specifice unei instante de casare. hot. 351. 158[158] Ajunge sa precizam ca paleta locului pe care îl ocupa instantele constitutionale este extrem de larga.la un proces echitabil155[155]. Spre exemplu. 157[157] J. în special cu privire la independenta judecatorilor fata de executiv. ultima instanta de recurs. p. cât timp în cea mai mare parte a statelor membre. Velu. § 28.

8595/79. p. plg. § 35. a revenit asupra jurisprudentei fostei Comisii. în conditiile în care jurisprudenta Comisiei a devenit mai elastica. dec. p. ca astfel de instante nu sunt chemate sa transeze litigii de natura civila. în acelasi sens. însa. Curtea hotarând sa ia în calcul la stabilirea duratei procesului si intervalul de timp în care Tribunalul Constitutional german a analizat constitutionalitatea ultimei decizii a instantelor ordinare164[164]. pastrându-si jurisprudenta. ca principiu general aplicabil. Mai recent. Curtea a dat senzatia ca. nr. de nenumarate ori. din 7 iulie 1980. nr. 7759/77. Concluzia dupa care Curtea tinde cel putin sa includa în notiunea de tribunal macar instantele constitutionale care functioneaza în anumite sisteme de drept si ca un fel de instanta de recurs – precum în Germania sau Spania – este sustinuta si de o alta decizie potrivit careia refuzul de a permite unei persoane sa sesizeze cu 160[160] Comis. 216. DR 18. § 37. Digest II. § 48. obiectul litigiului constitutionala nu a fost de natura civila. 163[163] CEDO. § 34. În primele doua situatii care au ajuns în fata sa. declarând admisibile câteva plângeri referitoare la jurisdictia constitutionala. întrucât nu se ocupa decât de „drepturi de natura constitutionala” ce apartin dreptului public. Curtea a inclus în domeniul de aplicabilitate a art. p. DR 7. 164[164] CEDO. 161[161] Comis. . 118. hot.. § 94. nr. in casu. Bock din 29 martie 1989. chiar daca nu au afirmat-o niciodata expres. într-un caz care viza durata excesiva a unei proceduri civile.de decizii de inadmisibilitate. plg. motivând. CEDO. § 77. 5767/72. 5573/72 si 5670/72. A se vedea. dec.. Comisia a precizat într-o decizie de inadmisibilitate161[161]. Decizia a fost reluata. tot într-o hotarâre contra Germaniei. rap. în care dreptul penal apartine dreptului privat si nu celui public. hot. 8. 165[165] CEDO. 6 instantelor de contencios constitutional163[163]. plg. Curtea a adoptat însa o pozitie mai putin ferma. plg. Rec. Curtea s-a marginit sa constate ca. Gast si Popp din 25 februarie 2000. hot. 6 o procedura în fata tribunalului constitutional. cel putin partial. întrucât nu vizeaza nici temeinicia unei acuzatii în materie penale. 46. hot. prin faptul ca o decizie de declarare neconstitutionalitate a legii poate conduce. Sramek din 23 octombrie 1984. nr. evitând însa sa faca afirmatii de ordin general cu privire la inaplicabilitatea art. dec. 92. p. din 31 mai 1874. hot. nici o contestatie asupra unor drepturi sau obligatii de natura civila. plg. în dreptul german. A se vedea. foarte convingator. 6.. astfel încât procedura din fata instantelor de contencios constitutional nu trebuie sa realizeze exigentele art. din 14 mai 1980. din 16 iulie 1976. Ulterior. Deumeland din 29 mai 1986. în care a fost implicata si instanta constitutionala germana. cu titlu de exemplu: Comis. ca litigiile aflate în fata unei instante constitutionale nu fac parte din domeniul de aplicabilitate al art. 8410/78. Bucholz din 6 mai 1981. la redeschiderea procesului penal165[165]. 162[162] Mentionam si ca. din 13 decembrie 1979. dec. Ulterior. organele jurisdictionale de la Strasbourg tind sa adopte o clasificare a ramurilor de drept dupa model francez. si nu celui privat162[162]. 6160[160].

asa cum am vazut mai sus. nu ne referim la acele organe care analizeaza chestiuni incidentale – cum ar fi o expertiza balistica sau topografica – sau cele care iau anumite decizii din oficiu – cum ar fi declararea starii de faliment de catre un judecator sindic în acele sisteme în care nu e necesara cererea creditorilor. comisiile de disciplina a federatiilor sportive. dec.. În al doilea rând. plg. ni se pare o distinctie lipsita de orice baza între situatia în care constitutionalitatea unui act administrativ. rap. poate „cel mai patrimonial drept”. 6 nu li se aplica. Kaplan din 17 iulie 1980. s-a judecat astfel în ipoteza existenta în dreptul italian. 198. 6. 6 acelor organe administrative sau cu o natura asemanatoare chemate sa transeze diverse litigii. R. nr. Austria din 21 decembrie 1999. iar în cel de-al doilea nu se poate aplica conduce la crearea unei inegalitati nejustificabile. – organele administrativ jurisdictionale – cum ar fi Curtea de Conturi – autoritatile care examineaza recursurile gratioase sau alte asemenea organisme – spre exemplu. întrucât ni se pare lipsita de justificare.. cum ar fi emiterea unei autorizatii de constructie. DR 21. iar. nr. din 9 mai 1978. DR 13. în sistemul român. nu intra în discutie acele organe care. 166). daca obiectul litigiului este de natura civila sau penala. p. plg. în acelasi sens. în sensul Conventiei. este garantat ca interes de natura constitutionala în majoritatea legilor supreme din statele europene. În primul rând. W. DR 24. 6. departe de a transa litigiul. de foarte multe ori de natura patrimoniala sau cu implicatii patrimoniale. Preexistenta litigiul este o conditie de aplicare a art. se verifica de catre instantele ordinare – precum în sistemul român – si situatia în care legea acorda aceasta atributie unei instante constitutionale – precum în sistemul german. CEDO. dec. respectiv. hot. 8988/80. iar art. O alta problema delicata este cea a aplicabilitatii art. 6 (Comis. Consiliul de Disciplina a la barourilor etc. Milan I Tornes din 17 noiembrie 1998. Totusi. în care o parte dintre actele administrative pot fi atacate pe calea unei proceduri 166[166] CEDO. Intra în aceasta categorie diversele organele disciplinare – cum ar fi. excluderea de plano a procedurilor constitutionale din domeniul de aplicare al art. A se vedea. 81 si. Spre exemplu. 8847/80. aceasta nu presupune excluderea faptului ca aceste drepturi pot avea si o natura civila. prin „tribunal” Curtea nu întelege doar instantele clasice. cum ar fi. ar putea intra în discutie art. astfel de organe ar putea fi socotite tribunale. DR 24. din 5 mai 1981. emiterea sau refuzul emiterii unei autorizatii. Benthem din 23 octombrie 1985. în baza unor norme si a unei proceduri. ci orice organ care transeaza litigii. A se vedea Comis. plg. p. Este suficient sa reamintim ca dreptul de proprietate. 167[167] Mentionam ca ne referim aici doar la acele organe care sunt chemate sa analizeze diverse litigii. dec. p. sunt chemate sa emita un aviz consultativ cu privire la un litigiu (CEDO. cât timp obiectul procedurii este identic. § 52. hot. si nu la acelea care emit decizii administrative sau de alta natura. De asemenea. Consideram ca aceasta este directia spre care ar trebui sa se îndrepte Curtea. c. 5. chiar daca litigiile constitutionale au la baza drepturi de natura constitutionala. A declara ca în primul caz este aplicabil art. din cel putin doua motive. 6167[167]. p. dec. Consiliul Medicilor. în sensul dat notiunii de catre Curte.recurs instanta constitutionala spaniola poate fi o atingere adusa dreptului de acces la justitie166[166]. 8000/77. atunci când aceste organe examineaza numai recursuri „strict gratioase” ele nu sunt „tribunal”. Întrucât. creând astfel un litigiu virtual. spre exemplu. § 39). . din 19 martie 1981. Tot astfel.

obisnuite în contencios sau pe calea unui recurs extraordinar la Presedintele Italiei care poate sa anuleze decizia administrativa. Aceasta din urma procedura nu este acoperita de art. 6 pentru ca Presedintele republicii italiene nu este un tribunal, recursul în fata sa fiind strict gratios în opinia Curtii168[168]. Principala problema pe care o ridica astfel de proceduri, este aceea a independentei si impartialitatii judecatorilor, care, de aproape fiecare data, se identifica cu o parte a procesului, fiind astfel departe de a fi independenti fata de parte si, de cele mai multe ori, fata de executiv. Ar însemna, în aceste conditii, ca pentru aproape orice astfel de procedura, Curtea sa constate o violare a Conventiei. Instanta europeana a infirmat însa o astfel de analiza, stabilind, printr-o jurisprudenta constanta, ca exigentele unui proces echitabil sunt respectate în masura în care decizia unei astfel de instante poate fi atacata în fata unui tribunal care sa respecte toate garantiile prevazute de art. 6169[169]. Decizia este motivata de interese de ordin practic, fiind greu de sustinut teoretic. Daca definitia data de Curte notiunii de „tribunal” se aplica fara probleme unor astfel de organe, aceasta înseamna ca ele sunt cele judeca litigiul în prima instanta. Dupa cum am aratat mai sus, Curtea impune strictete în respectarea garantiilor procedurale tocmai primelor instante si mai putin celor de apel sau recurs, ceea ce contravine solutiei adoptate. Pe de alta parte, ratiunea consta însa în evitarea supraîncarcarii instantelor ordinare cu toate litigiile date spre rezolvare acestor organisme. În plus, asa cum am mai afirmat, Curtea încearca sa evite luarea unor decizii transante în unele probleme care ar putea afecta sensibil sistemul judiciar din statele membre. Or, condamnarea procedurilor desfasurate în fata acestor organe de decizie ar conduce la necesitatea modificarii unei parti semnificate a legislatiei oricarui stat european, ceea ce Curtea a evitat de fiecare data170[170]. În fine, chiar daca pare absurd si foarte departe de spiritul Conventiei, s-a decis ca exigentele art. 6 nu se aplica organelor jurisprudentiale instituite prin aceasta, deoarece doar statele membre si-au asumat obligatiile înscrise în textul european171[171].
A. Calitatea tribunalului

168[168] CEDO, dec. Nardella din 28 septembrie 1999. 169[169] CEDO, hot. Le Compte, Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981, § 51; hot. Öztürk din 21 februarie 1984, § 58; hot. Lutz din 25 august 1987, § 57. 170[170] Aceasta nu înseamna însa ca jurisprudenta Curtii devine justificabila. Nu trebuie uitat faptul ca, în imensa majoritate a cazurilor, recursul gratios este inutil, reprezentând doar o pierdere de timp si de resurse financiare. Tot astfel, în conditiile în care organele disciplinare se auto-sesizeaza sau sunt sesizate de catre institutia care le-a creat, solutia este aproape întotdeauna de condamnare a celui acuzat de un delict disciplinar. Probabil ca situatia cea mai greu de acceptat este cea care exista în domeniul litigiilor disciplinare ale sportivilor, judecati de catre federatiile respective si care nu permit, prin statut, recursul la o instanta judecatoreasca. Este cert ca legislatia nationala a oricarui stat permite persoanei în cauza sa se adreseze unui tribunal de drept comun, însa clubul sau sportivul sanctionat risca excluderea din federatia respectiva pentru nerespectarea statutului acesteia. În aceste conditii, este greu de vorbit de acces la justitie.

Asa cum aratam mai sus, Curtea afirma deseori ca mecanismul de garantare al Conventiei vizeaza protectia unor drepturi efective si concrete, si nu a unor drepturi teoretice si iluzorii. În acest context, este insuficient faptul ca statele permit accesul la justitie, ci trebuie obligatoriu ca tribunalul în cauza sa îndeplineasca anumite calitati pentru a putea fi numit tribunal. Curtea a precizat acest lucru într-una dintre deciziile sale dintre cele mai importante afirmând ca rolul jurisdictional al unui organ nu este suficient pentru ca acesta sa fie apelat ca tribunal, ci trebuie ca acest organ sa raspunda unei serii de garantii procedurale, între care cele mai importante sunt independenta si impartialitatea membrilor care îl compun172[172]. Însasi ideea de justitie conduce la aceasta concluzie fiind greu de imaginat echitatea în lipsa celor doua aspecte care trebuie sa caracterizeze activitatea jurisdictionala173[173]. Vom analiza separat cele doua calitati ale tribunalului, chiar daca ele sunt apropiate. Independenta tribunalului este calitatea acestuia de a nu primi ordine ori sugestii, de orice natura, sau, cu alte cuvinte, capacitatea de a decide singur asupra litigiului174[174]. Impartialitatea, la rândul sau, este calitatea celui care statueaza dupa cum îi dicteaza constiinta, pastrând balanta egala între acuzare si aparare175[175]. Pe scurt, independenta presupune absenta oricarei subordonari – sau nici o legatura cu vreun tert – pe când impartialitatea se analizeaza doar în raport de magistrat – adica fara a face vreo referire la vreun tert. Pe de alta parte însa, se observa astfel ca cei doi termeni sunt apropiati, pentru ca o justitie independenta are toate sansele sa fie si impartiala, independenta fiind una dintre conditiile prealabile pentru impartialitate176[176]. De aceea, vom analiza mai întâi conditiile care sunt cerute unei instante pentru a fi socotita independenta, în raport de exigentele Curtii.
171[171] Comis., dec. din 23 martie 1972, plg. 5459/72, Rec. 40, p. 75. Daca s-ar fi decis altfel, s-ar fi ridicat probleme importante cel putin cu privire la durata rezonabila a procedurii – sunt cauze complexe care ajung sa fie solutionate de catre Curte si în perioade care depasesc 7 ani – cu privire la publicitate, contradictorialitate sau independenta judecatorilor, în conditiile în care judecatorul numit de catre statul pârât face parte obligatoriu din completul de judecata. Situatia nu este totusi nemaiîntâlnita, întrucât nu am întâlnit niciodata vreo instanta constitutionala care sa verifice respectarea garantiilor procedurale prevazute în legea suprema pentru propria-i procedura. 172[172] CEDO, hot. Le Compte, Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981, § 55. 173[173] R. Koering-Joulin, La notion européenne de tribunal indépendant et impartial au sens de l’article 6 par. 1 de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme, RSC 1990, p. 765. Totusi, Curtea face de multe ori distinctia între independenta si impartialitate. A se vedea, în acest sens, CEDO, hot. Debled din 22 septembrie 1994, § 36. 174[174] J. Pradel, La notion européenne de tribunal indépendant et impartial selon le droit français, RSC 1990, p. 693. 175[175] Ibidem. 176[176] CEDO, hot. Piersack din 1 octombrie 1982, § 27.

Mai înainte însa trebuie precizat, ca o conditie fundamentala, ca tribunalul trebuie sa fie prevazut de lege, exigenta care vizeaza în principal instantele extraordinare, Conventia interzicând astfel crearea de tribunale ad hoc177[177]. Legea trebuie sa fixeze nu doar competentele instantei si procedura, ci însasi modul de creare al acesteia. Totusi, Comisia a declarat compatibila cu art. 6 legea austriaca care, dupa ce stabilea principiile de baza în functionarea unui tribunal de munca, lasa la dispozitia executivului crearea, în caz de nevoie, a unei astfel de instante178[178].
B. Tribunal independent

Caracteristica fundamentala a independentei, prevazuta expres si în textul Conventiei, este aceea ca tribunalul sa fie prevazut de legea interna, cu alte cuvinte sa existe o suita de norme procedurale care sa îi guverneze existenta179[179]. Conditia este respectata de catre toate statele parti la Conventie, majoritatea lor având prevederi constitutionale prin care se interzicere instituirea unor instante pe alta cale decât prin lege, astfel încât nu a ridicat probleme deosebite în jurisprudenta180[180]. În opinia Curtii, pentru a determina daca organul jurisdictional este independent, trebuie luate în considerare urmatoarele elemente: lipsa oricarei ingerinte – sau aparente de ingerinta – din partea altor puteri ale statului sau a partilor, precum si existenta unor garantii reale contra oricaror eventuale presiuni exterioare181[181]. Independenta judecatorilor – indiferent daca este functionala sau organica – priveste întreaga activitate jurisdictionala, în întregul sau. În consecinta, ea nu priveste numai procedura publica, ci si activitati anterioare – precum stabilirea termenului de judecata – sau posterioare acestei faze – precum deliberarea si redactarea hotarârii182[182]. Astfel, din punct de vedere functional, independenta se verifica în raport de alte organe ale statului183[183] si fata de parti184[184]. Independenta puterii judecatoresti fata de puterea legiuitoare si, în special, fata de cea executiva este un principiu ce rezulta din teoria separatiei
177[177] J. Velu, R. Ergec, op. cit., p. 453. 178[178] Comis., rap. Zand din 12 octombrie 1978, DR 15, p. 70. 179[179] CEDO, hot. H c. Belgia din 30 noiembrie 1987, § 50. A se vedea si F. Tulkens, H. D. Bosly, La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. La situation en Belgique, RSC 1990, p. 680. 180[180] Aceasta conditie nu trebuie interpretata în sensul în care procedura interna din starea de fapt dedusa judecatii trebuie sa fi respectat procedurile stabilite în lege, întrucât ea priveste doar existenta unei norme interne în baza careia sa functioneze tribunalul. 181[181] CEDO, hot. Campbell si Fell din 28 iunie 1984, § 78. Trebuie specificat ca aceasta hotarâre aduce o evolutie fata de formula anterioara a Curtii. Daca în hotarârea Le Compte si altii (citata mai sus) raporteaza independenta doar fata de executiv si parti, în hotarârea din cauza Campbell si Fell Curtea precizeaza ca independenta trebuie verificata în special în raport de executiv si parti.

p. refuzul de a aplica o lege contrara unor dispozitii de natura constitutionala. 188[188] CEDO. rap Bramelid Malmström din 12 decembrie 1983. 734. A se vedea T. 744.. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. subordonati ierarhic. Tribunalele nu au totusi o independenta absoluta fata de legiuitor. Ringeisen din 13 octombrie 1974. Weigend. întrucât nu pot refuza aplicarea unei legi emise de acesta.. în opinia Comisie. Pozitia puterii judecatoresti de independenta fata de legislativ înseamna ca legiuitorul nu poate sa intervina în procesul de judecata în alta forma decât cea a emiterii unor legi pe care instantele de judecata sa le puna în aplicare186[186]. DR 38. DR 22. RSC 1990. justitiabilii pot sa se îndoiasca. dec.. p. în mod legitim. 184[184] O situatie speciala a independentei fata de parti apare în situatie instantelor arbitrare. 27). p. 187[187] Singura exceptie ar putea fi. întrucât ea se analizeaza sub raportul autoritatii lucrului judecat în sistemul continental si în raport de regula precedentului în sistemul britanic. hot. chiar daca o parte dintre ei sunt numiti de catre fiecare din partile litigiului (Comis. Une approche à partir du droit portugais de procédure pénale. La notion de tribunal impartial et indépendant en République fédérale d’Allemagne. Le Compte si altii din 23 iunie 1981. 8603/79. hot. § 57). În acelasi timp. nr. ceea ce aduce atinge 182[182] T. . prezenta unor magistrati profesionisti în cadrul instantei este un semn de independenta (CEDO. Totusi. Curtea verifica daca în special existenta unor functionari. independenta acestora existând. în ciuda erodarii contemporane a acestei conceptii. În esenta. Pentru detalii. Antunes.puterilor în stat dezvoltata de Montesquieu si. Weigend. 147. în masura în care arbitrii sunt alesi prin acord mutual. Figueiredo Dias. RSC 1990. apare în majoritatea textelor de natura constitutionala din statele europene prin formula sintetica: judecatorii se supun doar legii185[185]. p. Figueiredo Dias. 183[183] Nu vom examina aici independenta justitiei fata de puterea fata de puterea judecatoreasca. alaturi de impartialitatea sa. Antunes. a se vedea J. de independenta instantei. în anumite sisteme nationale. § 95-97. Curtea a estimat ca simpla lor prezenta în cadrul tribunalului nu este incompatibila cu independenta acestuia188[188].. Une approche à partir du droit portugais de procédure pénale. op. prevalându-se de independenta lor187[187]. 185[185] J. trebuie semnalat faptul ca independenta tribunalului. cit. în cadrul tribunalului. 736. M. este o garantie procedurala care priveste numai faza de judecata propriu-zisa. În ceea ce priveste independenta fata de executiv. Cu toate acestea daca unul dintre membrii tribunalului este subordonat uneia dintre parti. J. p. plg. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. M. 746. RSC 1990. din 18 decembrie 1980. 186[186] Comis. p.. fara sa ridice problem în fata Curtii de la Strasbourg. J.

250. precit. Sramek din 22 octombrie 1984. Piersack. § 42. A se vedea si CEDO.încrederii de care trebuie sa se bucure justitia într-un stat democratic. § 49) ca în sistemul polonez – identic cu cel român – procurorul care conduce faza de instructie nu poate fi socotit a fi independent cât timp exista posibilitatea ca acesta sa reprezinte acuzarea în procesul penal. Curtea a precizat ca în conditiile în care membrii acestei comisii erau functionari superiori ai politiei. a se vedea J. probabil ca situatia cea mai interesanta este cea a justitiei militare disciplinare. 191[191] CEDO. O astfel de situatie risca si stirbeasca încrederea pe care justitia trebuie sa o inspire într-un stat democratic192[192]. 769-770. din 29 aprilie 1988. fiind formata din ofiteri ai armatei care. caracterul echitabil al procedurii. existând asadar o violare a art. . 192[192] Idem. Curtea se raporteaza adeseori în examinarea independentei tribunalului la aparenta creata.. Un exemplu elocvent este cel din cauza Belilos191[191]. potrivit codurilor militare. Bolle. a cin Conventie si. Engel din 8 iunie 1976. În cauza Eggs c. fara a cerceta daca. it must also seen to be done190[190]. 189[189] CEDO. de Jong si altii din 22 mai 1984. precum si L. integrati într-un sistem ierarhic si solidari cu colegii lor. Comisia de Disciplina a federatiilor sportive etc. Strasbourg. în consecinta. § 23). indiferent daca litigiile intra în domeniul de aplicabilitate al art. Potrivit hot. dintr-o comisie care analiza litigiile dintre stat si particulari în materie de tranzactii imobiliare facea parte si primarul. hot. 6189[189]. p.-H. RSC 1990. în care instanta a carei independenta a fost pusa în discutie de catre reclamant a fost o comisie a politiei din cantonul elvetian Lausanne care avea ca atributie aplicarea si solutionarea litigiilor privind sanctiunile contraventionale aplicate de politie. 6. hot. În acest context. A se vedea. în « Le droit pénal du Conseil de l’Europe ». Les droits de l’inculpé et de la défense selon la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme. sanctiunii militare disciplinare. E. lipseste independenta acestuia si. justitiabilii au tendinta de a vedea în acestia membrii ai politiei. sunt forme de privare de libertate prevazute la art. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial selon le droit français. RSC 1990. trebui pronuntate de catre un judecator. Senatul Universitatii. În acelasi sens. facând astfel aplicarea adagiului Justice must not only be done. 1992. p. A se vedea mutatis mutandis CEDO. Cu titlu de exemplu pot sa apara aproape toate procedurile administrativ-jurisdictionale prealabile sau cele ale unor organe disciplinare. Pettiti. hot. hot. La notion helvétique de tribunal indépendant et impartial. Niedbala din 4 iulie 2000. în realitate. Elvetia – care a condus la o întelegere amiabila între parti – raportul fostei Comisii a precizat ca curtea martiala care a pronuntat hotarârea de condamnare nu este independenta. 5 lit. § 31. Curtea a decis (hot. Delcourt din 17 ianuarie 1970. precum Consiliul Baroului. p. membrii organului jurisprudential au primit ordine ori recomandari de la una dintre parti. se supun ordinelor superiorilor. Cel putin în dreptul român astfel de situatii nu sunt putine. numiti de catre Ministerul de Interne si carora li se putea da în orice moment alte sarcini. 760. În speta. Pentru mai multe detalii. § 67. fiind un organ al acesteia. hot. Toate aceste decizii conduc însa indubitabil la concluzia potrivit careia întotdeauna când judecatorul se confunda cu partea. Pradel. P. § 30. 190[190] A se vedea CEDO. precum arestul sau carcera. pe în consecinta.

O decizie identica s-a luat si într-o situatie asemanatoare. Asa cum aratam mai sus. situatia se schimba radical. în care era vorba despre independenta unei jurisdictii administrative austriece. hot. din 1 martie 1979. § 37 si urm. Curtea considera în mod constant ca facând parte din procesul civil si executarea a hotarârii judecatoresti. dec. într-o serie de hotarâri având ca obiect plângeri îndreptate împotriva Turciei. 197[197] CEDO. în afacerea celor 13 plângeri turcesti (Gerger. hot. Elementul care a condus Curtea catre decizia de condamnare a Austriei a fost faptul ca apelul contra primei decizii. p. Din contra. aceasta instanta s-a pronuntat în defavoarea reclamantului rasturnând decizia data în prima instanta de catre o alta institutie. jurisprudenta este ferma în a le recunoaste independenta cu conditia ca legea sa impuna ofiterilor aflati în exercitarea atributiilor judiciare sa se sustraga de controlul ierarhic exercitat de superiori195[195]. . între care si cele îndreptate contra statului sau ordinii publice. acesti judecatori pot fi considerati instanta disciplinara si. autoritatea regionala de tranzactii imobiliare din Tyrol. De aceea. Delcourt din 17 ianuarie 1970. iar numirea lor în functie se face prin interventia semnificativa a armatei. în conditiile în care judecatorii militari ramân militari de cariera. Ozdemir. § 53). deci gradul de independenta cerut scade. Çiraklar din 28 octombrie 1998. în sistemul turc. Kaysin din 27 ianuarie 2000. În plus. în deciziile careia un rol cheie îl avea un functionar care juca rolul de raportor. 166. Cu atât mai mult sunt interzise interventii ale executivului în activitatea instantelor. dec. hot. cu titlu de exemplu. faceau parte alaturi de judecatori civili din completul de judecata al instantelor care aveau competenta de judecata o serie de infractiuni. instanta europeana a condamnat Turcia pe linie în toate cauzele de acest gen194[194]. plg. hot. a carei activate este perturbata grav de executiv197[197]. favorabila reclamantului. Karatas. Baskaya. planând astfel un dubiu de independenta cu privire la continutul raportului acestuia. Cu privire la instantele militare pure. în cazul în care judeca delicte de natura pur civila. o decizie a ministerului privatizarii ucrainean prin care se suspenda executarea silita unor decizii judecatoresti împotriva unui combinat industrial reprezinta atât o atingere grava a dreptului de acces la justitie – reclamantii neputând sa obtine în mod real satisfacerea intereselor – cât si o lipsa de independenta a justitiei. Incal din 9 iunie 1998. hot. CEDO. fiind supusi avansarii în grad prin ordin al executivului. DR 16. suficient pentru a se putea vorbi de lipsa independentei193[193]. daca în cauzele care vizeaza delicte militate. Sramek din 22 octombrie 1984. în ceea ce priveste juratii. Sürek) din 8 iulie 1999. fapt care nu s-a constatat întotdeauna196[196]. a fost formulat de catre un functionar care era superiorul direct al raportorului de la instanta care urma sa examineze apelul. Curtea a analizat independenta judecatorilor militari care. De aceea. 8209/78. nu se poate pune problema lipsei lor de independenta cât timp nu sunt legati în nici un fel de parti (CEDO. Tot astfel.. 196[196] A se vedea supra. 195[195] Comis. Curtea a precizat ca. Curtea a considerat ca nu se poate vorbi de independenta instantei fata de executiv. Sürek. Okçouglu. 193[193] CEDO. 194[194] A se vedea. În speta.

tribunalul este independent. În raport de independenta fata de partii. Daca chestiunea prejudiciala a fost rezolvata de un organ administrativ.. hot. 200[200] Comis. Campbell si Fell. Campbell si Fell. dec. sunt considerate a fi indicii de dependenta fata de organul care desemneaza judecatorii202[202]. judecatorii erau numiti de un ofiter care exercita si functia de acuzator. mai ales daca acesta poate fi reînnoit. acestia bucurându-se de o quasiinamovabilitate198[198]. 199[199] CEDO. Le Compte si altii. hot. ci admite numirea judecatorilor pe durate determinate de timp cu conditia existentei unei inamovabilitati în timpul exercitarii mandatului. Conventia nu impune obligativitatea numirii judecatorilor pe viata sau pâna la împlinirea unei anumite vârste. simpla existenta a unei aparente a interventiei executivului în activitatea de judecata nu este suficienta pentru a conchide la violarea art. 455. însa exista norme legale care interzic în mod expres Ministerului sa ofere functionarilor recomandari cu privire la activitatea lor. În aceste conditii. A se vedea. Findlay din 25 februarie 1997. În cadrul acesteia. Din punct de vedere organic. Spre exemplu. Mai mult. acelasi ofiter putea sa dizolve instanta. Ettl din 23 aprilie 1987 privind comisia de reforma agrara – în cazul careia pe timpul mandatului de 5 ani al functionarilor. 6. 201[201] CEDO. 11761/85 apud.. CEDO. ceea ce contravine independentei fiind posibilitatea de revocare discretionara a judecatorului199[199].. precit. în conditiile în care 198[198] CEDO.. numiti pe 6 ani de catre parlament. hot. s-a decis ca nu exista nici un indiciu de dependenta atunci când o parte din instanta este formata din judecatori neprofesionisti. numirea judecatorilor de catre organe administrative si un mandat limitat în timp. J. precit. § 79. independenta instantei se pastreaza cât timp contra deciziei acelui organ partile puteau formula un recurs în fata unui tribunal independent si impartial200[200]. Tot astfel. nr. la stadiul actual al jurisprudentei Curtii. independenta judecatorilor se verifica dupa modul de numire a judecatorilor si durata mandatului acestora. R. Spre exemplu. . ea fiind înlaturata atunci când norme exprese interzic amestecul autoritatii superioare în activitatea jurisdictionala a functionarului. Curtea a infirmat din punct de vedere al conformitatii cu Conventia procedura din fata curtii martiale britanice. hot. este cert faptul ca o instanta nu poate fi socotita ca fiind independenta. atunci când una dintre parti este si judecator. Hood din 18 februarie 1999.Cu toate acestea. daca comitetul de disciplina al unui penitenciar este format din functionari ai Ministerului de Interne. Concluzia ramâne valabila si atunci când o parte are un rol determinant în cadrul procedurii. Totusi. op. plg. faptul ca o instanta este tinuta de rezolvarea data unei chestiuni prejudiciale rezolvata de catre o alta instanta nu îi poate afecta independenta. Curtea a constatat de mai multe ori încalcare a dreptului de a fi judecat de un tribunal independent si impartial201[201]. acestia nu putea fi detasati sau retrogradati decât pentru abateri disciplinare – hot. În esenta. în acelasi sens. Velu. si pe cale de consecinta impartiala. Ergec. asa cum se întâmpla de multe ori în situatia procedurilor administrativ-jurisdictionale. iar executarea deciziei judecatorilor era supusa aprobarii acestuia. cit. p. hot. precit. § 80. De asemenea. din 10 iulie 1987.

De aceea. Pradel. 735. Casaroli. în cauza Campbell si Fell. Pentru detalii. dar si din punct de vedere obiectiv. prin încercarea de a determina convingerile personale ale unui anumit judecator la un anumit moment. J. . Ninn-Hansen din 18 mai 1999. M. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. precum si de a exercita o suma de alte functii publice204[204]. 205[205] T.mandatul acestora nu poate fi retras de catre legislativ203[203]. Sramek din 22 octombrie 1984. s-a considerat ca poate constitui o atingere la adresa independentei judecatorilor posibilitatea nelimitata de a raspunde delictual pentru erorile judiciare. p. atitudine reverentioasa etc.. RSC 1990. hot. 768. durata maxima a mandatului persoanelor care faceau parte din consiliu disciplinar al penitenciarului era de 3 ani. Figueiredo Dias. Curtea a precizat constant ca aceasta trebuie sa aprecieze din punct de vedere subiectiv. 204[204] J. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial et le système italien. p. Conventia nu interzice existenta unui control jurisdictional – prin posibilitatea de a se casa hotarârile de catre instantele superioare în grad – ori disciplinar al activitatii judecatorilor – prin posibilitatea sanctionarii judecatorilor pentru lipsa punctualitatii. 751. it must seen to be done. De asemenea. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial selon le droit français. Weigend. 719. hot. în considerarea faptului ca functia aceasta nu era retribuita. La notion de tribunal impartial et indépendant en République fédérale d’Allemagne. Une approche à partir du droit portugais de procédure pénale. Aceasta din urma notiune. În acelasi timp. În acest context. pentru ca altfel imperativul independentei s-ar întoarce împotriva scopului sau – acela de a asigura o justitie impartiala. însa Curtea a estimat acest fapt normal. 203[203] CEDO. examenul problemei alegate trebuind sa continue pentru a determina toate circumstantele de fapt. p. potrivit caruia aparentele pot capata o importanta deosebita. RSC 1990. § 38. independenta judecatorilor impune statelor obligatia de a interzice acestora sa fie membrii ai unor partide politice sau grupuri de interese sau de presiune. seful statului – sau de catre legislativ nu presupune lipsa de independenta a acestora (CEDO. RSC 1990.. § 78 si urm. Spre exemplu. Aceste elemente ramân însa simple indicii. a se vedea G. Astfel.). precit. Trebuie asadar sa ne continuam demersul analizând separat impartialitatea subiectiva si cea obiectiva. independenta de care trebuie sa se bucure judecatorii nu poate antrena lipsa oricarui control al activitatii acestora. verificând daca acesta ofera suficiente garantii pentru a exclude orice banuiala legitima ce s-ar putea arunca asupra sa206[206]. s-a precizat frecvent în jurisprudenta ca simplul fapt ca judecatorii sunt numiti de catre reprezentanti ai executivului – de regula. De asemenea. proprie sistemul european de garantare a drepturilor fundamentale. deriva tot din adagiul britanic The justice must not only done. p. Campbell si Fell. chiar si atunci când lipseste dolul sau reau-credinta. Antunes.205[205] C. RSC 1990. dec. este important de determinat nu doar daca judecatorul chiar a 202[202] J. Tribunal impartial Cu privire la impartialitatea care trebuie sa caracterizeze un tribunal.

Chiar daca presedintele juriului nu a avut nici un rol în desfasurarea urmarii penale si în cursul fazei de judecata. s-a decis ca judecatorii trebuie sa fi jucat roluri diferite în aceiasi cauza. § 73). p. § 29 si urm.. neexistând nici un motiv pentru a decela impartialitatea atunci când acelasi judecator a rezolvat în trecut cauze identice sau asemanatoare (CEDO. plg. Fey din 24 februarie 1993. 211[211] CEDO. Astfel. atunci când între membrii unui tribunal suedez care judeca litigii privind închirierea unor bunuri sunt 2 judecatori numiti de sindicatul proprietarilor si respectiv de cel al chiriasilor. 209[209] Comis. p. 207[207] CEDO. A se vedea si J. 212[212] Pentru a se pune problema impartialitatii. 208[208] Comis. Tot astfel. Evolution et assouplissement de la notion d’impartialité objective.dat dovada de partialitate. cât timp juratii nu au fost influentati de o companie de presa declansata contra acuzatului sau de modul în care a înteles judecatorul sa îi instruiasca209[209]. 8603/79 si 8729/79. 6213[213]. însa. de-a lungul procedurii roluri diferite212[212]. din 16 mai 1977. § 24. dec. De asemenea. dec. 700. plg. hot. 701. DR 22. Gillow din 24 noiembrie 1986. conducator al parchetului din care facea parte procurorul ce a formulat acuzarea. De Cubber din 26 octombrie 1984. simplul fapt ca solutia unei cauze este lasata la discretia unui juriu.. 182. nu s-a constatat lipsa impartialitatii nici atunci când un acuzat de culoare a fost judecat de un juriu compus în totalitate din albi210[210]. 7470/76. iar o persoana solicita instantei sa anuleze o clauza contractuala favorabila celor doua sindicate. Aceasta forma de impartialitate poate fi deci semnalata în baza unor elemente obiective. § 33. Cel mai adesea însa impartialitatea obiectiva intra în discutie atunci când judecatorii unei cauze au jucat. hot. hot. însa simplul fapt ca judecatorii unei instante sunt desemnati în functie de anumite afinitati politice nu conduce neaparat la lipsa impartialitatii obiective208[208].. dec. instanta europeana a apreciat ca aparenta de partialitate a acestuia a fost suficient de puternica pentru a determina existenta unei violari a art. p. nu presupune partialitate. Curtea a constat lipsa de impartialitate obiectiva a instantei211[211]. nr. Pe de alta parte. plg. ci si daca se putea crea un dubiu legitim cu privire la impartialitatea sa207[207]. § 34. Sainte-Marie din 16 decembrie 1992. Saraiva de Carvalho din 22 aprilie 1994. 5568/72. hot. Frecvent a aparut problema impartialitatii obiective atunci când judecatorul a cumulat functia de instructie penala cu cea de judecator de fond. hot. Digest II. Curtea a decis condamnarea statului belgian pentru ca persoana care a prezidat juriul ce a decis condamnarea reclamantului era. din 31 mai 1977. . s-a decis ca faptul 206[206] CEDO. RTDH 1994. hot. Van Compernolle. din 18 decembrie 1980. 210[210] Comis. 440. p. Langborger din 22 iunie 1989. § 28. Digest II. în acelasi timp. În mod identic.

6 a fost încalcat. dec. § 6. Curtea europeana a decis ca art. Solutia a fost pastrata si atunci când judecatorul raportor al unei proceduri de reorganizare judiciara a unei societati comerciale care a propus. hotarând lipsa violarii Conventiei atunci când o cauza privind un minor a fost judecata pe fond de judecatorul care decisese de 4 ori anterior mentinerea inculpatului în arest (CEDO. în situatia ajunsa în fata Curtii. W. în alta cauza îndreptata contra Belgiei. Elvetia din 23 martie 2000. § 29. 215[215] CEDO. o instanta daneze a verificat legalitatea arestarii reclamantului si a dispus de mai multe ori prelungirea acesteia. faptul ca în cauzele belgiene judecatorul în cauza a exercitat un „cumul de functii” în timp ce în aceasta speta. Curtea a decis în sens contrar. hot. În conditiile în care faza de urmarire era secreta si lipsita contradictorialitate. § 43). Daca plecam de la jurisprudenta evocata mai sus. de Cubber din 26 octombrie 1984. Nortier din 24 august 1993. evitând însa sa atace problema „cumulului de decizii” (CEDO. a ajuns ulterior sa judece pe fond cauza respectiva. P. 214[214] CEDO. La aceasta concluzie a ajuns si Comisia (rap. lichidarea societatii.ca judecatorul unei cauze este avocat al partii adverse într-o alta cauza care îl implica pe reclamant pune mari probleme sub aspectul impartialitatii obiective a judecatorului214[214]. existând astfel o aparenta de partialitate suficient de puternica pentru a putea vorbi de violarea Conventiei217[217]. 216[216] CEDO. Hauschildt din 16 iulie 1987. hot. . daca magistratul de instructie l-a arestat. § 39. judecatorii au pastrat functia neprezentând relevanta. c. Curtea a reactionat diferit. acesta si-a format deja o opinie despre vinovatia sa. 6 pentru lipsa de impartialitate în considerarea faptului ca într-una din deciziile de prelungire a arestarii. Cu o alta ocazie însa. dec. hot. Piersack din 1 octombrie 1982. sensibil diferita de fata de cea din cauzele Piersack si de Cubber. § 35). devine ulterior unul dintre membrii completului de judecata care analizeaza dispozitia de lichidare a întreprinderii216[216]. Hauschildt din 24 mai 1989. s-a constatat o violare a art. hot. Curtea a preferat sa decida violarea art. 6 atunci când presedintele instantei care examina un recurs contra deciziei unei autoritati administrative era si unul dintre consilierii judiciari ai acelui organ administrativ – anume presedintele comisiei care realiza activitatea jurisdictionala a autoritatii administrative – fara sa prezinte importanta faptul ca. § 45. concluzia violari art. judecatorul de instructie care decisese arestarea reclamantului. Astfel. hot. H. iar apoi acelasi complet a judecat cauza pe fond. cât timp este firesc ca reclamantul sa aiba în minte faptul ca. § 50-53). 6 este evidenta. Trebuie remarcata o posibila evolutie a jurisprudentei în materie. instanta s-a antepronuntat precizând ca arestarea trebuie prelungita datorita existentei unor indicii de vinovatie evidente si de necombatut. hot. § 31. Castillo Algar din 23 aprilie 1998. Totusi. activitatea jurisdictionala fusese realizata de catre un alt membru al comisiei215[215]. În speta. atunci când a fost pusa în fata unei situatii evident identice. într-o decizie mai recenta Curtea pare sa fi revenit putin asupra 213[213] CEDO. Morel din 6 iulie 1999. în raportul sau. McGonnell din 8 februarie 2000. De asemenea. 217[217] CEDO. Tot astfel.

dec. § 11. Într-o alta ipoteza. 15. 219[219] CEDO. Lipsa impartialitatii subiective se poate totusi constata atunci când judecatorul. printr-o decizie la limita – 4 voturi contra 3 – Curtea a decis lipsa unei violari a Conventiei într-o cauza în care aparenta lipsei de partialitate a fost intens discutata. devine incompatibil cu rolul de a judeca echilibrat cauza aflata în fata sa. iar altii au fost schimbati. sa evite plângeri pe acest temei. Piersack din 1 octombrie 1982. hot. În plus. Garrido Guerrero din 222 martie 2000. însa. Problema impartialitatii subiective apare mai rar în jurisprudenta de la Strasbourg.acestei jurisprudente. Curtea a constatat lipsa unei violari a dreptului la un tribunal impartial într-o ipoteza în care un judecator care participase la judecarea unui recurs penal. § 72. 66). 221[221] Impartialitatea se prezuma pâna la proba contrara (CEDO. statele reusind. s-a constat o violare a Conventiei în situatia în care presedintele completului de judecata a afirmat ca sistemul de aparare ales de catre inculpat este „scandalos”. în mare parte. admis finalmente de instanta suprema. Academy Trading si altii din 4 aprilie 2000. În litigiul care a urmat. § 30). 218[218] CEDO. „ignobil”. Rec. astfel încât la luarea deciziei nu a fost prezent decât un judecator dintre cei care initial trebuiau sa decida asupra recursului. rap. din cauze obiective. instanta crescând pedeapsa de la închisoare timp de 2 ani la închisoare timp de 30 de luni. timp în care un judecator s-a retras. Lie si Bernstein din 16 decembrie 1999. În aceiasi ideea de a conferi statelor o marja de apreciere mai larga. „mincinos” si „repugnant”. a afirmat ca instanta de apel pe care o prezida va analiza daca pedeapsa pronuntata în prima instanta este suficient de aspra tinând cont de sistemul de aparare adoptat. amenintând cu retragerea de pe piata greaca în caz de insucces. constatând lipsa unei violari a Conventiei atunci când unul dintre judecatorii de fond a facut anterior parte dintr-un complet de judecata care respinsese apelul reclamantului contra ordonantei de trimitere în judecata218[218]. iar banca a denuntat contractul si a executat garantiile constituite. hot. compania debitoare a cerut condamnarea bancii pentru lipsa moralei în afaceri. a fost temporar în imposibilitate de a restituita ratele creditului. a judecat ulterior o cerere prin care acestia cereau plata unor despagubiri pentru durata excesiva a procedurii penale în care fusesera angajati219[219]. Belgia a ales sa încheie un acord amiabil cu reclamantul pentru retragerea plângerii (Comis. 222[222] De aceea. . Partialitatea instantei într-un asemenea caz este evidenta222[222]. Procedura a durat mai bine de 5 ani. din cauza unor convingeri subiective care trebuie probate221[221]. 220[220] CEDO. Boeckmans din 17 februarie 1965. fiind si singurul care s-a opus reducerii pedepsei pentru reclamanti. o firma contractase un credit important de la o banca. p. iar Guvernul a oferit explicatii pertinente pentru aceasta220[220]. Banca a declansat procedura recursului la Curtea de Casatie greaca. Spre exemplu. Pentru a decide lipsa unei violari a Conventiei. În speta. dec. lucru obtinut în prima instanta si în apel. Curtea a luat în calcul faptul ca reclamantii nu au probat ca schimbarea judecatorilor este o practica neobisnuita în Grecia..

227[227] CEDO. § 5. instanta europeana a condamnat statul maltez pentru lipsa de impartialitate a tribunalului. Curtea a decis posibilitatea unei atingeri grave a adusa art. În aceste conditii. o importanta extrema pentru o buna administrare a justitiei226[226]. hot. Acest din urma text impune punerea în libertate a inculpatului începând cu momentul în care mentinerea în detentie provizorie înceteaza a mai fi rezonabila. Curtea a decis ca lipseste în mod evident impartialitatea subiectiva atunci când judecatorul are un interes în cauza.) 226[226] CEDO. din care faceau parte si victimele eventualei infractiuni. 225[225] „Justitie întârziata. hot. în opinia Curtii. 6223[223]. § 5). § 40. s-au constat indicii serioase de partialitate într-o afacere privind o plângere îndreptata împotriva Marii Britanii de catre un reclamant de origine asiatica ce fusese condamnat de catre un juriu britanic pentru înselaciune. 224[224] CEDO. 6 nu trebuie confundat cu imperativele art. Tot în acest context. Aceasta desi. Sander din 29 iunie 1999. Demicoli din 27 august 1991. a fost judecat penal de catre Parlament. însa s-a aparat sustinând ca a glumit si a dovedit ca are mai multi prieteni între persoane de origine asiatica. Stögmüller din 10 noiembrie 1969. Matznetter din 10 noiembrie 1969. hot. hot. justitie negata” (eng. § 19. § 38. dec. II. § 12). chiar dupa ziua de reflectie. putem avea o situatie în care sa se depaseasca durate rezonabila a procesului în sensul art. fara a avea si o lipsa de celeritate a procedurii în sensul art. continând invective grave la adresa a doi parlamentari. 6 (CEDO. Wemhoff din 27 iunie 1968. Dreptul prevazut în art. 223[223] CEDO. Altfel spus. fara sa conteze faptul ca acestea nu compuneau majoritatea instantei224[224]. în care aparenta de partialitate este destul de evidenta. unul dintre jurati a facut anumite remarci interpretabile cu privire la asiatici.2. adica depaseste limitele sacrificiului care poate fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumate a fi nevinovata (CEDO. Celeritatea procedurii În baza principiului britanic „justice delayed. Judecatorul le-a reamintit juratilor juramântul prestat si le-a lasat timp o zi pentru a reflecta asupra propriei constiinte. tinând cont de consecintele de natura psihica pe care o incertitudine îndelungata cu privire la solutia procesului le produce asupra acuzatului227[227].De asemenea. În cursul procesului. însa importanta sa se releva în special în materie penala. însa a refuzat sa îi înlocuiasca. Guincho din 10 iulie 1984. 5 § 3. Spre exemplu. cu prilejul unei cauze în care un jurnalist care a publicat un articolul. justice denied”225[225] dreptul oricarei persoane de a fi judecat într-un interval de timp rezonabil prezinta. 5 § 3 care impune dreptul celui arestat de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii. . unul dintre juratii a spus judecatorului ca o parte dintre colegii sai din juriu sunt rasisti si îl judeca pe inculpat pe baza originii sale si nu a probelor produse. hot.

În materie penala. ci. Deewer din 27 februarie 1980 p. Olanda.. 24. 31. dec. p. Astfel. 190. plg. hot.. plg. instituind doar proceduri extrajudiciare. constând de regula într-un moment anterior începerii fazei de judecata a procesului232[232]. jurisprudenta fostei Comisii si a Curtii au stabilit ca acesta acela din care banuielile îndreptate împotriva reclamantului pot produce repercusiuni importante asupra acestuia231[231]. § 64. din 13 decembrie 1979. Neumister. 231[231] Comisia. hot. 9132/80. dec. din 16 decembrie 1982. Velu. 237[237] CEDO. exista decizii sau hotarâri prin care s-a luat în considerare: momentul primului interogatoriu233[233]. DR 31. p. Neumister. hot. spre deosebire de domeniul drepturilor si obligatiilor civile. p. p. Eckle din 15 iulie 1982. seria B. Atunci când procedura interna impune un recurs gratios catre organul care a emis decizia contestata sau cel superior acestuia. § 32. Wemhoff din 27 iunie 1968. 33. dec. dec. Corigliano din 10 decembrie 1982. nº 6. Erkner si Hofauer din 23 aprilie 1987. 31. de regula se pleaca de la un moment anterior acestei date230[230]. p. nº 6. § 19. 439-440. Poiss din 23 aprilie 1987. cit. 236[236] CEDO. 228[228] CEDO. în principiu. 6. 232[232] CEDO. cel al notificarii oficiale cu privire la banuiala de a fi comis o infractiune235[235]. König din 28 iunie 1978. 33. op. § 35. 31. seria B. hot. cel al primei perchezitii234[234]. p. 7987/77. p.. nr. jurisprudenta pare sa se orienteze spre a lua în calcul ca moment de la care începe sa curga termenul procedurii momentul la care reclamantul a introdus contestatia contra deciziei în discutie229[229]. p. 233[233] Comis. Cu privire la momentul începerii perioadei care trebuie luata în considerare. X c. statele ar putea evita condamnarea pentru nerespectarea principiului celeritatii. Solutia este logica cât timp. foarte rar este luat în calcul ca punct de plecare momentul sesizarii instantei. Ringeisen din 16 iulie 1971. În materie civila. § 98. data arestarii236[236] sau data începerii anchetei preliminare237[237]. 233-237. DR 18. Eckle din 15 iulie 1982. DR 27. dec. hot. Golder din 21 februarie 1975. 229[229] CEDO. p.Punctul de la curge termenul care trebuie luat în consideratie pentru a-i verifica rezonabilitatea difera în functie de obiectul procedurii. daca s-ar lua în calcul doar durata de timp în care procedura se desfasoara în fata unui organ care îndeplineste exigentele art. hot. . R. hot. Comis. 230[230] J. punctul de la care curge termenul este acela al sesizarii instantei competente228[228]. Aceasta înseamna ca se poate lua în calcul pentru a estima durata procedurii si intervalul de timp în care aceasta se desfasoara în fata unor organe care nu sunt „tribunale” în sensul Conventiei. hot. hot. 234[234] Comis.. § 32. 235[235] CEDO. Ergec. 45. Exista însa în jurisprudenta organelor de la Strasbourg si situatii în care s-a luat în calcul un moment anterior celui al sesizarii instantei. hot.

astfel încât procesul nu poate fi redus doar la faza de judecata atâta timp cât o decizie neexecutata nu ofera o satisfacere completa a drepturilor reclamantului242[242]. C. În materie civila momentul final al perioadei care trebuie luata în considerare este. fiind indiferent daca aceasta a fost în favoarea sau în defavoarea reclamantului (CEDO. statul în 238[238] CEDO. hot. în raport de circumstantele speciale ale fiecarei cauze243[243]. potrivit unei jurisprudente constante cel al punerii în executare a deciziei judecatoresti241[241]. CEDO. 22-23. CEDO. cel al ultimei decizii cu privire la cauza dedusa judecatii. indiferent daca apartine unei instante de fond sau al unei de casare239[239]. C. Poiss din 23 aprilie 1987. exorbitant. p. hot.Atunci când cauza este si penala si civila în acelasi timp – asa cum se întâmpla atunci când procedura penala este deschisa de o plângere penala a partii vatamate care solicita si repararea unui prejudiciu civil – Curtea a preferat sa considere ca punct de plecare al calcului termenului rezonabil pentru partea vatamata momentul în care se realizeaza constituirea de parte civila. 242[242] În acest context trebuie precizat ca nu prezinta nici o importanta pentru analizarea celeritatii procesului. iar nu acela al introducerii plângerii penale238[238]. CEDO. hot. Silva Pontes din 23 martie 1994. hot. Comisia. c. din 6 aprilie 2000. iar nu drepturi iluzorii. atunci când reclamantul invoca violarea dreptului sau de a fi judecat într-un termen rezonabil. 239[239] CEDO. M. Vallon din 3 iunie 1985. existând si jurisprudenta în sensul în care se ia în calcul momentul în care persoanei în cauza i se comunica hotarârea240[240]. Comingersoll S. hot. Caracterul rezonabil al termenului astfel calculat se analizeaza in concreto. dec. C. 243[243] CEDO. În acelasi sens. din 15 ianuarie 1998. Asa cum precizam mai sus. hot. § 50. hot. acesta este. § 33-36. sarcina de a probei este rasturnata. Dewicka din 4 februarie 2000. Trebuie însa precizat de bun început ca. se include în aceasta perioada si un eventual recurs constitutional ulterior procedurii de fond. H. Santos din 22 iulie 1999. § 24. decizia ei poate avea consecinte asupra fondului afacerii (CEDO. solutia adoptata la capatul acestuia.A. Marea Britanie din 8 iulie 1987. § 23. hot. § 24. . § 77). Maini din 26 octombrie 1999. De aceea. Zimmermann si Steiner din 13 iulie 1983. Cu privire la momentul final al termenului care trebuie luat în consideratie. acesta este exceptat de la regula epuizarii cailor interne de recurs. 241[241] CEDO. atunci când termenul apare. Engel si altii din 8 iunie 1976. Ratiunile includerii fazei executarii în durata procesului sunt evidente: Conventia garanteaza drepturi concrete si efective. de regula. 240[240] CEDO. întrucât chiar daca instanta constitutionala nu statueaza asupra fondului cauzei. § 19. prima facie. hot. § 46. § 89. Deumeland din 29 mai 1986. hot. § 81). hot.

în cursul unei proceduri penale. Spre exemplu. 246[246] CEDO. § 32.251[251] Spre exemplu. hot. § 15. afacere în care era vorba de o procedura privind capacitatea persoanei. hot..cauza fiind chemat sa ofere explicatii cu privire la motivele care au stat la baza întârzierii244[244]. 250[250] CEDO. Spre exemplu. § 27. Marea Britanie din 8 iulie 1987. Ventura din 15 decembrie 1980. cauzele privind dreptul la vizita al copiilor de catre parinti trebuie rezolvate de urgenta de catre organele judiciare interne data fiind importanta morala a obiectului cauzei249[249]. Tot astfel. hot. 249[249] CEDO. hot. § 80. § 66. aceasta este atestata. gradul de complexitate inerenta cauzei. § 49. Marea Britanie din 8 iulie 1987. comportamentul autoritatilor. Erkner si Hofauer din 23 aprilie 1987. Neumister din 27 iunie 1968. Zimmermann si Steiner din 13 iulie 1983. DR 23. ci ansamblul concluziilor care rezulta din examinarea criteriilor conduce la decizia instantei europene. urmatoarele: complexitatea cauzei. Huber din 8 februarie 1973.. p. hot. hot. nu pot prezenta o complexitate considerabila cauzele având ca 244[244] CEDO. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. este dificil de exprimat o cifra de la care sa se poate afirma ca durata procesului a depasit termenul rezonabil. hot. importanta pe care o prezenta cauza pentru reclamant si. § 34. . hot. § 71. Criteriul care prezinta cea mai mare importanta în examenul Curtii este cel al naturii cauzei. 6 cu privire la o procedura ce durat o perioada asemanatoare247[247]. H. X c. hot. 247[247] CEDO. Criterii retinute de catre Curte pentru a aprecia rezonabilitatea termenului sunt. p. Vallée din 26 aprilie 1996. De aceea. Bock din 29 martie 1989. H. Comis. hot. § 20 si urm. de volumul dosarului. precum si contextul si implicatii cauzei pentru situatia recurentului245[245]. într-o cauza. Cu privire la complexitatea cauzei. Eckle din 15 iulie 1982. A se vedea. pe de alta parte. c. în principal. rap. în timp ce într-o alta cauza s-a constat respectarea exigentelor art. c. de regula. hot.. 11. în principiu. de investigatiile care trebuiau desfasurate etc. În acelasi timp însa. 245[245] CEDO. cu privire la cel dintâi aspect se ia frecvent în calcul ca un element în favoarea statului faptul ca. 248[248] CEDO. Laino din 18 februarie 2000. de numarul celor acuzati si al martorilor. § 49. s-a decis ca statul trebuie sa rezolve prioritar cauze ce au obiect reintegrarea în munca a unei persoane concediate250[250]. pe de o parte. hot. Bucholz din 6 mai 1981. DR 2. § 37. § 32. rap. comportamentul reclamantului. inculpatul nu a fost arestat preventiv248[248]. Curtea a decis ca un proces care a durat 3 ani si jumatate nu respecta cerinta celeritatii246[246]. întelegându-se prin aceasta. în acelasi context CEDO. § 85. 5. hot. Milasi din 25 iunie 1987. hot. Corigliano din 10 decembrie 1982. 251[251] CEDO. § 52. Comis. Franta din 31 martie 1992. Nici unul dintre aceste criterii nu este însa privit izolat de catre Curte.

DR 16. Astfel de actiuni au fost socotite cererile repetate de amânare. în materie civila. 8610/79. determinând actiuni ce vizau extradarea sa (Comis. dec. DR 32. DR 34. 253[253] CEDO.. plg.. hot. pentru nimeni nu poate sa-si invoce propria culpa. nr.. ridicarea unor exceptii în mod vadit nefondate. nu numai de fapt. hot. În schimb. 576. sa probeze faptul ca a actionat cu o „diligenta normala” pentru ca procedura sa ajunga la final256[256]. invocând în favoarea sa neclaritatea unei norme juridice emisa de el însusi. se va avea în vedere la aprecierea caracterului rezonabil al termenului în care s-a desfasurat procesul actiunile dilatatorii sau obstructioniste de care a uzat reclamantul258[258]. nr. Curtea îi impune acestuia. statul îsi invoca propria culpa. § 33. În schimb. Digest II. § 32. Cu privire la comportamentul reclamantului. § 28. 257[257] CEDO. din 10 octombrie 1980. Aceasta complexitate a afacerii poate fi uneori si o complexitate de drept. 5).. s-a stabilit ca inculpatul nu este tinut sa coopereze activ cu autoritatile judiciare pentru a accelera cursul procesului257[257]. p. De asemenea. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. întrucât consideram ca. atunci când judecatorul este chemat sa aplice o lege relativ recenta care nu continea dispozitii precise cu privire la starea juridica dedusa judecatii255[255]. În acelasi sens s-a decis ca nu se poate reprosa reclamantului ca nu a actionat în vreun fel timp de 3 ani cât timp un proces penal deschis împotriva sa si-a suspendat cursul datorita faptului ca parchetul a uitat de acest dosar (Comis. rap. Eckle din 15 iulie 1982. nu poate invoca lipsa de celeritate inculpatul care a fugit din tara în cursul procesului. 258[258] CEDO. p. Mai trebuie precizat ca reclamantul este raspunzator si pentru lentoarea indusa procedurii din cauza avocatului sau. din 11 iulie 1979. Martens Moreira din 17 octombrie 1987. p. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. p. 225). p. statul neputând raspunde pentru acesta. Avem rezerve serioase fata de solutia Curtii. dec. datorita principiului disponibilitatii care guverneaza procedura civila a tuturor statelor europene. § 42. hot. 92). 9429/81. Capuano din 25 iunie 1987. 254[254] Comis. rap. § 58. se poate aprecia ca o cauza relativa la o infractiune economico-financiara poate fi socotita ca având un caracter deosebit de complex254[254]. 17. § 36. 256[256] CEDO. plg. Aceasta însa nu presupune faptul ca se poate reprosa reclamantului 252[252] Comis. hot. plg. hot. mai ales daca a fost ales de catre reclamant (Comis. dec. În materie penala însa. Foti din 10 decembrie 1982. 7984/77. hot. 255[255] CEDO. din 2 martie 1983. dar care implicau întreruperea sau suspendarea cursului judecatii etc.. Coriglianodin 10 decembrie 1982. DR 19.obiect o actiune în repararea prejudiciului produs printr-o accident de circulatie252[252] sau o infractiune flagranta comisa în public253[253]. Fulton Orchin din 9 octombrie 1982. cât timp nu rastoarna prezumtia de culpa ce apasa asupra sa. .

p. 260[260] CEDO. hot. impus pe motiv ca nu exista autorizatie. urmata probabil curând de România. Foti si altii din 10 decembrie 1982. 264[264] J. Marea Britanie din 8 iulie 1987. § 71. Curtea verifica numai lentoarea imputabila statului. Exemplul cel mai facil de dat este cel al Italiei. Desi lipsita de orice complexitate. cit. hot. Aceasta situatie speciala a Italiei. 263[263] CEDO. 447-448. însa se manifesta deosebit de severa atunci când viciile care afecteaza celeritatea sunt structurale264[264]. § 53. În principiu. hot. H. 262[262] CEDO. atunci când durata procedurii nu era chiar spectaculos de lunga. în care era vorba despre un litigiu în care o persoana a solicitat ridicarea unui sechestru pe o constructie. imputabilitatea nu se confunda cu culpa statului în cauza260[260]. Baraona din 8 iulie 1987. la decizii usor ciudate. dec. § 59. Curtea motivându-si decizia prin faptul ca reclamantul a cerut o data amânarea cauzei. . cel putin în raport de numarul imens al plângerilor introduse recent pe acest temei. Velu. în care. en Italie. p. R. 261[261] CEDO. Pentru un comentariu al deciziei. Vendittelli din 18 iulie 1994. cât timp atacarea unei decizii nefavorabile nu poate fi socotita abuziva259[259]. cu precizarea ca. op. executivului sau aparatului judiciar. în anumite situatii. procedura a dura peste 4 ani. Danovi.. cu privire la obligatiile sale internationale statul este privit ca un tot unitar261[261]. hot. a se vedea hot. Le délai raisonnable de la procédure et le droit au respect des biens. 447. Ergec. § 20. c. § 63. Într-un act fara precedent la acel moment. a se vedea R. Curtea si-a permis chiar sa recomande implicit statelor sa adopte un sistem prin care cauzele sa fie judecate nu neaparat în ordinea cronologica a introducerii actului de sesizare. Este indiferent daca întârzierea în desfasurarea procesului s-a datorat legislativului. ceea ce oricum nu justifica lentoarea luarii deciziei. Spre exemplu. RTDH 1995. în opinia instantei europene. pentru ca. Relativ la comportamentul autoritatilor. doctrina vorbind de „lentoarea cronica a justitiei italiene”. care detine recordul absolut al condamnarilor cu privire la lipsa de celeritate. hot. a condus Curtea. ci mai degraba 259[259] CEDO. data fiind avalansa de plângeri cu privire la durata procedurilor. în doctrina s-a constat ca instanta de control de la Strasbourg priveste cu mai multa îngaduinta situatiile determinate de diverse situatii exceptionale. Poiss din 23 aprilie 1987. din cauza unor erori structurale ale legislatiei procedurale. desi daca speta ar fi incriminat un alt stat probabil ca solutia era contara. De exemplu.faptul ca a uzat de caile de atac legale. Capuano din 25 iunie 1987. s-a angajat responsabilitatea statului deoarece Parlamentul a întârziat în procesul de ridicare a imunitatii parlamentare unui membru al sau262[262] sau atunci când legea nu îi oferea judecatorului aproape nici un mijloc de a obliga un expert sa îsi depuna raportul la termenul stabilit263[263]. a considerat ca are un caracter rezonabil. § 104. instanta trebuind doar sa verifice existenta sau inexistenta autorizatiei. Martens Moreira din 26 octombrie 1988.

Corigliano din 10 decembrie 1982. § 53. hot. § 47. din contra. în circumstante exceptionale analizate cu strictete. 267[267] CEDO. Publicitatea procedurii Art. Guincho din 10 iulie 1984. . Martins Moreira din 26 octombrie 1988. fara însa ca statele sa reactioneze la aceste schimbari de optica a publicului. transparenta procesului judiciar constituie unul dintre mijloacele care contribuie la pastrarea 265[265] CEDO. cea mai buna dovada fiind faptul ca peste 50 % din deciziile actuale ale Curtii se raporteaza si la acest subiect. recomandarea a ramas fara ecou în legislatia statelor contractante. este determinata. 268[268] CEDO. din ce în ce mai semnificativ. 6 prevede ca orice persoana are dreptul ca cauza sa sa fie judecata în public. însa accesul în sala de sedinta poate fi interzis presei sau publicului în timpul totalitatii sau a unei parti a procesului pentru a proteja morala. al plângerilor adresate la Strasbourg care vizeaza acest aspect266[266]. iar Italia continua sa suporte sute de condamnari anual. § 29. Publicitatea procedurii realizeaza transparenta justitiei sustragând justitiabilii din ghearele unei justitii secrete. de doua elemente: numarul. ceea ce conduce la un numar din ce în ce mai important de cauze care sunt judecat la nivel. Moreira de Azevedo din 23 octombrie 1990. § 36. hot. dominata de arbitrariu si permite publicului sa vegheze la buna administrare a justitiei. daca interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor o impun. Curtea verifica daca în cursul procedurii au existat momente lungi de inactiune din partea organelor judiciare268[268] – în special. peste 50 % din cauzele rezolvate de catre Curte aveau. II. hot. în materie penala unde se urmareste intervalul între actele de urmarire – sau. cel putin ca un capat de plângere între altele. în esenta. se prevede în fraza a doua a primului paragraf ca „pronuntarea hotarârii trebuie facuta în public.tinând cont de importanta si de urgenta care o prezinta obiectul acesteia265[265]. ordinea publica sau securitatea nationala întro societate democratica. hot. dar si pentru întarirea încrederii publicului în justitie. § 74. atunci când se raporteaza la vicii structurale. Zimmermann si Steiner din 13 iulie 1983. 269[269] CEDO.3. ori în masura în care instanta considera. În plus. În principiu. importanta particulara pe care o prezinta celeritatea procedurii nu doar fata de litigiile în cauza. legatura cu durata excesiva a procedurilor interne. Dupa stiinta noastra. ca publicitatea poate sa aduca atingere intereselor justitiei”. Bock din 29 martie 1989. hot. Statisticienii dreptului au constat o tendinta generala la nivelul de Europei de „juridizare” a vietii. Strictetea Curtii. pentru o imagine pozitiva a activitatii de jurisdictie267[267]. § 47. acestea s-au concentrat excesiv asupra unui singur aspect269[269] – interogatorii consecutive cu acelasi obiect etc. atunci când se examineaza comportamentul autoritatilor. 266[266] În jurisprudenta ultimilor 5 ani. hot.

1. § 27. ci si probleme de fapt relevante pentru litigiul în cauza. 272[272] CEDO. de regula. Asan Rushiti din 21 martie 2000. atunci când în apel se discuta nu doar probleme de drept. 278[278] CEDO. în cauzele respective. Totusi. Curtea admite regularitatea procedurii.1. hot. 271[271] CEDO. se poate vorbi de violarea art. în ciuda unei formulari imperative în special în varianta engleza a textului . hot. procedura desfasurata în fata unui organ administrativ. 6 impune publicitatea procedurii si a pronuntarii deciziei în toate fazele procesuale si indiferent daca tribunalul facea parte din structura juridica ordinara sau era un organ administrativ cu atributii jurisdictionale272[272]. art. hot. 277[277] CEDO. Helmers din 29 octombrie 1991. Sutter din 22 februarie 1984. Totusi. hot. hot. hot. Sutter din 22 februarie 1984. publicitatea nu este scop în sine. este cert ca exista o violare a principiului publicitatii procedurii278[278]. § 3. § 34-37. 276[276] CEDO. atunci când în prima instanta se pronunta un astfel de organ. în special daca ne raportam la ideile exprimate în paragraful anterior276[276]. Serre din 14 septembrie 1999. Curtea ignora lipsa de publicitate care caracterizeaza. 6: un proces echitabil271[271].1 274[274] CEDO. 273[273] Supra. asa cum am precizat mai sus273[273]. § 35. în fata unei instante care sa aiba un control de plina jurisdictie. hot. Cu privire la publicitatea pronuntarii deciziei.1. daca instanta ordinara în fata careia se atacata decizia administrativa nu beneficiaza de o plenitudine de jurisdictie.1. § 59-61. § 26. Le Compte si altii din 23 iunie 1981. ci un mijloc prin care se poate atinge obiectivul art. . Axen din 8 decembrie 1983. § 28. Astfel. între parti277[277].încrederii publicului în justitie270[270]. 6 daca procedura administrativa a fost secreta275[275]. în masura în care contra deciziei acestui tribunal se poate face recurs. Helmers din 29 octombrie 1991. A se vedea si supra § 3. hot. 275[275] CEDO. Curtea a admis lipsa publicitatii. În principiu. Plecând de la ideea dupa care. În schimb. Scarth din 22 iulie 1999. § 38. daca aceasta conditie este îndeplinita. § 30. instantele superioare se pronuntau doar în drept. Daca însa publicitatea lipseste în cadrul procedurii din fata tuturor organelor de jurisdictie sesizate.Judgement shall be pronounced publicly – Curtea a preferat o 270[270] CEDO. publica. hot. § 30 si urm. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. Curtea impune dezbaterea contradictorie. Astfel privita. hot. Solutia a fost identica si atunci când s-a invocat lipsa publicitatii în fata instantelor de apel sau recurs. dezvoltând o motivatia usor sofistica. hot. Le Compte si altii din 10 februarie 1983.1. § 31-34. § 2. adica asupra tuturor problemelor de drept si de fapt ridicate de obiectul afacerii274[274].

Le Compte. o alta exceptie de la regula publicitatii. de a permite renuntarea licita la publicitatea procedurii. RTDH 1991. care. Pe lânga situatiile prevazute expres în art. Curtea subsumeaza valabilitatea renuntarii la publicitatea procedurii la trei conditii: renuntarea sa fie liber consimtita. 6 § 1. acceptându-se 279[279] CEDO. . Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981. 496-498. H. Chiar daca la o prima vedere aceste exceptii se raporteaza doar la publicitatea pronuntarii deciziei. C. c. sa nu aduca atingere unui interes public superior si sa fie neechivoca282[282]. Daca primele doua conditii impuse de Curte nu ridica în practica acesteia probleme deosebite. precizam doar faptul ca. a ordinii publice. A propos de la renonciation à la publicité des débats judiciaires. 280[280] CEDO. 6. Brozicek din 19 decembrie 1989. A se vedea J. Belgia din 30 decembrie 1987.-F. a securitatii nationale. renuntarea la publicitate trebuie sa rezulte din acordul neechivoc al partilor. O parte a doctrinei. § 45. a intereselor minorilor. 282[282] CEDO. regula publicitatii poate suferi exceptii. § 25 si urm.. § 69. problema lipsei de echivoc a renuntarii a fost de mai multe ori abordata de catre organele jurisdictionale de la Strasbourg283[283]. B. A se vedea opinia dizidenta a judecatorului Walsh la hot. § 66. sustinuta de unele opinii dizidente ale judecatorilor Curtii. § 54. Flauss. nu poate fi decelat. în mod indirect ea urmareste un scop superior litigiul în discutie. Håkansson si Sturesson din 21 februarie 1990. § 79. este renuntarea partilor281[281]. admitând lipsa violarii Conventiei atunci când hotarârea este depusa la o grefa accesibila publicului279[279]. hot. chiar daca vizeaza direct doar partile. Fara a intra în prea multe detalii. Curtii Håkansson si Sturesson din 21 februarie 1990. Or. daca o procedura are cel putin doua parti. hot. anume pastrarea încrederii publicului în general si realizarea transparentei justitiei. Håkansson si Sturesson din 21 februarie 1990. c. chiar daca textul Conventiei nu o prevede expres. afirmând ca. Potrivit partii finale a art. considerând-o periculoasa deoarece s-a estimat ca aceasta garantie procesuala. § 66. 281[281] CEDO. Campbell si Fell din 28 iunie 1984. CEDO. hot. 283[283] A se vedea. exceptii ar fi trebuit sa fie de stricta interpretare si sa fie justificate de un scop legitim. P. admisa de catre Curte.interpretare supla a continutului acestei obligatii. a vietii private a partilor sau a intereselor justitiei – se raporteaza la întreaga desfasurare a procedurii280[280]. hot. daca pâna la un moment dat Curtea a fost foarte riguroasa în aprecierea caracterului lipsit de echivoc al unor posibile renuntari tacite la publicitate. Italia din 7 mai 1990. este unanim admis faptul ca exceptii respective – protectia moralei. precum si autorii citati. odata cu hotarârea Håkansson si Sturesson jurisprudenta a devenit mult mai permisa. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. rap. în considerarea acestei finalitati. a criticat tendinta Curtii de a se raporta doar la renuntarea la publicitate de catre reclamant. în cazul unei simple renuntari la publicitate. O parte a doctrinei a criticat însa optiunea Curtii. hot. hot. § 89. p. hot. Comis.

în cadrul unei procedurii secrete. Comis.existenta unei renuntari tacite prin simplul fapt ca. chiar daca acestea nu apar explicit enuntate în art. în acest sens. care poarta aceasta denumire marginala – cu cea în sens restrâns – incluzând doar acele garantii procedurale generale neprecizate expres în textul Conventiei. II. dezvoltate pe cale jurisprudentiala de catre Comisie si Curte. Preferam aceasta notiune pentru a nu exista riscul de a se confunda echitabilitatea procedurii în sens mai larg – incluzând toate garantiile procedurale din art. Aceasta implica faptul ca orice parte a unei proceduri. ca si garantie inclusa în structura sa. 6. notiunea de „egalitate a armelor”. § 67. chiar daca art. Aceasta nu înseamna ca imperativele înscrise în acele texte nu se pot aplica si materie civila. preferam sa utilizam pentru a analiza celelalte garantii generale incluse în art. trebuie sa aiba posibilitatea rezonabila de a-si prezenta punctul de vedere în fata tribunalului în conditii care sa nu o dezavantajeze fata de 284[284] CEDO. p. DR 27. 286[286] În acest context trebuie însa subliniat ca marja de apreciere pe care Curtea o lasa statelor pentru a regla probleme procedurale este mai întinsa în materie civila decât în materie penala. iar doctrina mai veche ar fi numit aceasta sectiune echitabilitatea procedurii. A se vedea si CEDO. fiind consacrate în materie penala. 6. Notiunea este acceptata ca atare de doctrina mai recenta si credem ca poate fi utilizata pentru a include garantiile neprevazute expres în Conventie. se poate observa ca poate exista o violare a art. art. p. 6 § 3 nu a fost încalcat. 287[287] CEDO. ca acestea nu sunt proprii doar materiei penale. indiferent daca este în materie civila sau penala. § 32). hot. prezinta avantajul ca exprima exact scopul garantiilor incluse în ea: partile sa se afle în aceiasi pozitia în fata instantei si sa aiba sanse egale. pe de o parte. Borges din 30 octombrie 1991. a) Egalitatea armelor în sens restrâns.. hot. 6 § 1. § 26. hot. Vom analiza pe rând imperativele consacrate de catre instanta europeana ca elemente ale egalitatii armelor. 6 § 3 nu enumara decât cu titlu exemplificativ anumite garantii. motivarea deciziilor etc.4. . din 27 octombrie 1993. 6 care vorbeste de faptul ca „orice acuzat are în special dreptul …”286[286]. pe de alta parte.Egalitatea armelor285[285] Vom analiza în aceasta sectiune mai multe garantii generale. Conv. § 25. Ann. 346. De aici Curtea a tras concluzia ca. datorita implicatiilor speciale ale dreptului penal în persoana inculpatului (CEDO. IV. 6 § 1.V. 285[285] Chiar daca textul art. 288[288] Comis. ci pot fi consacrate si în materie civila287[287]. garantiile din primul paragraf fiind generale288[288].6 vorbeste de procedura echitabila. În plus. O parte dintre ele sunt prevazute în paragrafele 2 si 3 ale art. Dombo Beheer B. hot. cum ar fi cele privind contradictorialitatea. ideea desprinsa chiar din formularea § 3 a art. iar. 6 notiunea de egalitatea armelor. reclamantii nu au solicitat expres publicitatea284[284]. cu privire la o cauza de natura penala. Nielsen din 15 martie 1961.. Håkansson si Sturesson din 21 februarie 1990. rap. rap. În plus. Colozza si Rubinat din 12 februarie 1985. 61. Jespers din 14 decembrie 1981.

Daca însa rolul procurorului nu este atât de important în cadrul procedurii încât sa poata influenta decizia. chiar daca cealalta parte lipseste (CEDO. 1763/62. Peschke din 13 octombrie 1981. DR 25. fostului proprietar. Spre exemplu. În schimb. cu foarte putin timp înainte de judecarea unei cauze privind o infractiune de înselaciune. Ofner si Hopfinger din 23 noiembrie 1962. în care îsi prezinta în rezumat argumente. În fapt. în conditiile în care. dec. 733. VI. din 19 iunie 1963. nr. Din fericire. Potrivit legislatiei procedurale. p.celelalte parti ale procesului sau fata acuzare289[289]. VI. 293[293] Comis. rap. s-a decis ca nu exista o violare a art. dec. 381. înainte de audienta publica. 290[290] Comis. procurorul nu era parte la proces si beneficia de independenta fata de parti (CEDO. 6 daca în cadrul procedurii din fata Curtii Supreme austriece. hot. rolul procurorului general se rezuma la a pune mentiune „de acord” pe raportul magistratului raportor291[291]. procurorul general al Belgia juca rolul de raportor. s-a hotarât lipsa unei încalcari a Conventiei cu prilejul analizarii unei cauze civile ce si-a gasit finalizare în fata Curtii de Casatie belgiene.. rezultata din vânzarea unui tablou fara achitarea unor sume de bani cuvenite fostului proprietar. plg. Conv. 291[291] Comis. XI. Inculpatul nu a cunoscut existenta acestei expertize. principiul este respectat. Kuopila din 27 aprilie 2000. Curtea a constatat lipsa unei violari a principiului egalitatii armelor. § 29 si urm. Pataki si Dunshirn din 28 martie 1963. în civil. nr. iar sumele de bani nu mai erau datorate. 1446/62. Ann. p. Conv. faptul ca în urma caii de atac se poate înrautatii situatia inculpatului conduce instanta europeana la o analiza stricta a posibilitatilor egale de a declansa procedura de casare294[294]. VI. se remarca o idee bizara a fostei Comisii care a decis ca problema egalitatii armelor nu se pune daca o cauza penala a fost rezolvata fara participarea procurorului la faza de judecata (Comis. În acest context. p. iar acuzatul nu are acces la acel document290[290]. Atunci când se depune la dosarul cauzei un document important pentru solutionarea acesteia. § 41. 260. 294[294] Comis. dec. este însa obligatoriu ca partile sa aiba cunostinta de continutul sau. p. § 62).. p. 459). s-a depus o expertiza dupa care tabloul era un fals. Ann. în acest caz. 681. din 22 iulie 1963. Delcourt din 17 ianuarie 1970. hot. 182. indiferent daca instanta utilizeaza sau nu documentul în motivarea hotarârii292[292]. s-a decis ca exista o încalcare a principiului egalitatii armelor în situatia în care acuzarea depune la dosar un document. plg... hot. în cazul procedurilor ajunse în fata instantei supreme. Tot astfel. rap. Conv. p. în ciuda faptului ca jurisprudenta Comisiei era constanta în acest sens. din 16 iulie 1968. plg. 2804/66. . Ann. nu si inculpatului sau avocatului sau293[293]. exista 289[289] Comis. Conv.) 292[292] CEDO. Monnell si Morris din 2 martie 1987. VI. atunci când legea nu o permite o reformatio in pejus. Conv. rap.. Curtea a decis contrariul precizând ca un proces nu poate fi echitabil daca se desfasoara în conditiile în care o parte este plasata într-o pozitie dezavantajoasa. Ann.. Astfel. De asemenea. s-a constat o violare a exigentelor egalitatii armelor procedurale în situatia în care legea austriaca nu permitea participarea si expunerea orala a argumentelor în fata instantei de apel decât a reprezentantului parchetului. Ann. În acelasi sens.

tendinta de a analiza mai elastic egalitatea în declansarea procedurii în caile de atac295[295]. Contradictorialitatea. nr. dec. dec. VI. Spre exemplu. 296[296] CEDO. 830 si urm. rap. De asemenea. În acelasi context. 297[297] CEDO. p. dar si aceea de a lua la cunostinta si de a discuta orice proba sau concluzie prezentata judecatorului cu scopul de a-i influenta decizia298[298]. partile trebuie sa aiba facultatea de a participa la activitatile pe care acesta le desfasoara si sa primeasca concluziile 295[295] Comis. din 7 februarie 1968. 204-210. Callewaert. care însa nu poate afecta solutia procesuala în cauzele deja rezolvate. RTDH 1992. hot.. s-a decis ca atunci când se numeste un expert în cauza. fara nici un fel de limita temporala la acel moment. Nideröst-Huber din 18 februarie 1997. 413. op.. a se vedea pentru prezentarea stadiului jurisprudentei la momentul afacerii Borges. 299[299] Comis. . Cu privire la rolul Ministerului Public în declansarea sau judecarea unor recursuri extraordinare în statele în care acesta joaca un rol special. hot. Vermeulen din 20 februarie 1996. chiar si în aceasta din urma situatie. 3147/67. a se vedea J. RTDH 2001. b) Principiul contradictorialitatii. Au-delà des apparences… d’un revirement. Rec. § 33. Curtea a precizat ca se poate vorbi de o atingere serioasa a principiului egalitatii armelor atunci când pentru declansarea unei proceduri de atac statul beneficiaza de suspendarea termenul de apel pe perioada vacantei. hot. 681. s-a decis într-o cauza privind statul român ca daca doar procurorul general poate declansa un recurs în anulare.-P. Platakou din 25 mai 1999. judecatorul fiind obligat sa impuna discutarea lui299[299]. Le droit de se défendre soi-même contre les conclusions du parquet de cassation. R. Brumarescu din 28 octombrie 1999. p. A se vedea si J. Oscilatia sinusoida a jurisprudentei a continuat cu hotarârea Voisine din 8 februarie 2000. p.. oscilând de-a lungul timpului între o atitudine destul permisiva cu privire la rolul procurorului (hot. Borgers din 20 octombrie 1991. Marguénaud. Ofner si Hopfinger din 23 noiembrie 1962. impune judecatorului sa vegheze ca orice element susceptibil sa influenteze solutia privind litigiul sa faca obiectul unei dezbateri contradictorii între parti. Pentru o analiza pertinenta a evolutiei jurisprudentei si o critica a cesteia. Lobo Machado din 20 februarie 1996. urmata de alte hotarâri în acelasi sens). Ann. § 24. p. Spre exemplu. jurisprudenta Curtii este destul de confuza. Ergec. J. plg. în care Curtea pare sa revina la ideile enuntate initial în afacerea Delcourt. cit. intim legata de ideea de egalitate a armelor. hot. Delcourt din 17 ianuarie 1970). exista o violare a art. nu se pune problema de încalcare a Conventiei daca doar reprezentantul parchetului poate declansa un recurs în interesul legii. 6 § 1296[296]. urmata de o atitudine mult mai ferma care parea sa impuna statelor renuntarea la aceasta practica (hot. 298[298] CEDO. Velu. Conv. Fiecare parte a procesului trebuie sa aiba nu numai facultatea de a-si face cunoscute elementele pe care se bazeaza pretentiile sale. Nu prezinta nici o relevanta daca elementul susceptibil sa conduca la o anumita decizie este adus în discutie de catre parti sau sesizat din oficiu de catre instanta. în timp ce cealalta parte nu beneficiaza de aceasta posibilitate de prelungire a termenului297[297]. § 31. 119. § 62. În consecinta. p. 27.

§ 42. 304[304] CEDO. Isgro din 19 februarie 1991. DR 31. Mantovanelli din 18 martie 1997. hot. fiind acuzat de catre acesta. ca fiecare parte sa raspunda la orice memoriu al partii adverse. 301[301] CEDO. în sensul propriu al termenului. § 76-85. în materie penala. s-a constatat o violare a art. în fata judecatorului304[304]. hot. 6 atunci când expertiza efectuata prezenta un caracter atât de tehnic încât scapa cunostintelor judecatorului. de însusirea unor bunuri din averea sa prin falsuri. ca element al egalitatii armelor. se poate afirma ca contradictorialitatea. pentru a realiza contradictorialitatea în materie penala. G. pentru ca altfel s-ar ajunge la perpetuum mobile de raspunsuri si contra-raspunsuri. 10938/84. chiar daca formal nu era tinut de concluziile expertului. Stefanelli din 8 februarie 2000. Cum raspunsul administratiei casei de 300[300] CEDO. În opinia Curtii. printr-o plângere penala. sa constatat o încalcare a art. fie prin posibilitatea de a obtine interogarea acesteia în faza de judecata303[303]. chiar daca si în cadrul acelei procedurii inculpatul a putut sa le conteste305[305]. În fapt. legea belgiana nu permitea citarea acesteia în fata instantei. a fost influentat decisiv de acestea. A se vedea si raportul Comisiei privind cauza Bricmont din 15 octombrie 1987. Mai mult. hot. Charles. existând însa obligatia ca fiecare parte sa aiba posibilitatea sa îsi dezvolte argumentele cel putin într-un memoriu302[302]. contradictorialitatea impune. fiind insuficienta administrarea lor în fata magistratului de instructie. Refuzând sa dispuna refacerea expertizei sau efectuarea uneia noi la cererea unei parti. S-a precizat. trebuie sa existe si atunci când nu exista o parte adversa.. De asemenea.expertului pentru a le putea pune în discutie300[300].. cele testimoniale trebuie produse în fata judecatorului de fond. dreptul la contradictorialitate al partilor301[301]. p. statele sunt obligate sa îsi regleze procedurile interne astfel încât probele existente sa fie produse în cadrul audientei publice. în opinia Curtii. posibilitatea inculpatului de a combate declaratiile partii vatamate fie printr-o confruntare cu aceasta. Mai mult. 327. hotarâre care ilustreaza faptul ca principiul egalitatii armelor se aplica si în raporturile între inculpat si partea civila. din 9 decembrie 1986. astfel încât acesta. 305[305] CEDO. instanta a violat. în cadrul unei proceduri scrise. Spre exemplu. p. în special. 303[303] CEDO. hot. în acest context. Bricmont din 7 iulie 1989. 302[302] Comis. hot. § 28. reclamantul neputând sa combata prin întrebari adresate printului afirmatiile acestuia din urma. dec. plg. Contradictorialitatea nu impune însa obligatia instantei de a permite. Kerojärvi din 19 iulie 1995. 6 într-o ipoteza în care o persoana a solicitat statului acordarea unor drepturi financiare rezultând din asigurarea de sanatate. Datorita statutului partii civile. Le droit à la comparution personnelle et son application en cas de pluralité de degrés de jurisdictions. § 33. RTDH 1992. ca hotarârea citata trebuie interpretata în sensul în care probele si. . reclamantul a fost avocatul personal al printului mostenitor al Belgiei. 393. Closset-Marchal. nr. pentru a putea sa faca obiectul dezbaterii contradictorie între acuzator si inculpat. § 31-34.

hot. 847. c) Motivarea hotarârilor. 310[310] CEDO. Bulut din 22 februarie 1996. Werner din 24 noiembrie 1997. Dulaurans din 21 martie 2000. § 34. s-a violat dreptul recurentei la o dezbatere contradictorie306[306]. hot. Spre exemplu. pe care reclamanta nu a putut sa le conteste. nefiind citata si nefiind invitata sa depuna concluzii scrise. Dreptul la un proces echitabil impune. Dombo Beheer B. motivarea hotarârilor judecatoresti. L’obligation de motivation des décisions judiciaires au regard de la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme. Aceasta hotarâre este unul dintre motivele care au determinat criticii din doctrina franceza sa afirme ca instanta europeana se transforma treptat într-un al patrulea grad de jurisdictie. Astfel. 6 (CEDO. trebuie în mod necesar facuta distinctia între „motivare inadecvata” si „lipsa motivarii”. în ciuda lipsei unei pârât procesual în cauza. hot. § 31). Curtea a decis ca. din 27 octombrie 1993. fara îndoiala. § 30. Astfel. publicul poate vedea ca „se face justitie”. Van der Hurk din 19 aprilie 1994. Ruiz Torija din 9 decembrie 1994. 309[309] CEDO. § 30. Feldbrugge din 29 mai 1986. 308[308] CEDO. hot. recunoscut de Curte. iar întinderea si amplitudinea pe care trebuie sa o aiba motivarea variaza în functie de natura si complexitatea cauzei312[312]. hot. hot. în care Curtea a decis ca o eroare de apreciere a Curtii de Casatie franceze – eroare care nu ni se pare chiar grosolana – constituie o violare a art. Kruska din 19 aprilie 1993. piloni de baza ai dreptului la un proces echitabil. Atunci când se discuta despre obligatia de motivare. motivarea deciziilor este singurul mijloc prin care tertii pot sa cunoasca jurisprudenta. p. hot. § 47. Dreptul ca o decizie judecatoreasca sa fie motivata nu este însa absolut311[311]. în conditiile în care în majoritatea statelor europene cel putin jurisprudenta instantelor superioare este.V. § 31. . § 63. Foucher din 18 martie 1997. ca aceste observatii si argumente sa fie examinate în mod efectiv309[309]. În plus. reclamanta s-a adresat unei instante care a decis doar în baza a doua expertize medicale. Curtea arogându-si competenta de a examina numai situatiile care se pot încadra în cea de-a doua ipoteza. Exista si o hotarâre care daca nota discordanta fata de jurisprudenta citata. 307[307] F. hot. § 59. s-a decis ca instanta care respinge un apel poate 306[306] CEDO. ci numai daca acesta a raspuns într-o maniera suficienta si explicita argumentelor partilor litigiului310[310]. un izvor de drept important307[307]. Kuty. § 44. combinat cu dreptul partilor. formal sau real. iar obligatia de motivare a hotarârilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor mentionate anterior. ea nu cerceteaza daca judecatorul national a stabilit corect faptele sau daca a interpreta corect faptele. Obligatia de motivare a hotarârilor judecatoresti îsi are izvorul în dreptul oricarei parti în cadrul unei proceduri sa prezinte judecatorului observatiile si argumentele sale308[308]. RTDH 1998.asigurari de stat a fost negativ. hot. iar pentru parti motivarea hotarârii este esentiala pentru a-si evalua sansele de succes ori de a vedea modul în care le-au fost acceptate argumentele si pe ce s-a bazat judecatorul în solutionarea cauzei lor.

Digest II. d) Administrarea echitabila a probelor. 5460/72. p. reclamantul a solicitat reînscrierea sa pe lista de avocatii din cadrul unui barou. Digest II. însa a admis o motivare sumara. XVI. din 15 octombrie 1981. cu alte cuvinte. hot. 427. 317[317] CEDO. Curtea nu are competenta de a verifica daca 311[311] Exemplul cel mai facil de dat este cel hotarârilor unui juriu. Curtea a decis ca nu exista nici o atingere a drepturilor recunoscute în art. § 53. dec. 312[312] CEDO. 426. hot. § 42.. Digest II. Ann. 6: echitabilitatea procedurii sau. iar norma juridica care reglementa ipoteza conditiona admiterea cererii de existenta unor „circumstante exceptionale”. Acest dublu standard. o decizie de 2 pagini a Curtii de Casatie franceze este fireasca. în spatiul intrat sub jurisdictia Curtii. Belgia din 30 noiembrie 1987. De asemenea. Curtea a impus obligatia de motivare detailata a deciziei atunci când norma juridica a carei aplicare se solicita este ambigua în continut316[316]. . firescul procedurii.. plg. din 10 martie 1981. 8884/80. nr. Conventia permitând statelor sa reglementeze fara oprelisti semnificative regulile de admisibilitate si forta probanta a mijloacelor de proba318[318]. Un al indicator luat în consideratie de Curte este cel al cutumelor cu privire la continutul. care variaza. 315[315] Comis. cât timp ea a atins toate punctele esentiale ale argumentelor dezvoltate de parti317[317]. nr. în timp ce o hotarâre franceza în care raspunsul este la fel de laconic poate fi socotita ca îndeplinind exigentele Conventiei. p. Tot astfel. § 55). cu exceptia situatiei în care mijlocul respectiv de aparare era de natura sa influenteze definitiv solutionarea cauzei315[315]. Higgins din 19 februarie 1998. 318[318] Comis. În speta. De asemenea. 6 atunci când. § 60. întinderea si redactarea hotarârilor judecatoresti (CEDO. dec. p. Domeniul administrarii si aprecierii probelor este o materie în care statele membre se bucura o marja de apreciere foarte larga. nr. plg. 401. Or. Conv. hot. hot. care exista doar în câteva domenii reglementate de Conventie se explica prin obiectul art. § 27. din 2 octombrie 1979. 313[313] Comis. dec. 316[316] CEDO. Comis. Spre exemplu. 152. Helle din 19 decembrie 1997. c. plg. dec. Hiro Balani din 9 decembrie 1994. 9223/80. H. hot. între laconismul specific deciziilor din state precum Franta si cutuma unei jurisdictii precum cea engleze în cazul careia deciziile pot avea zeci de pagini. nr. care nu trebuie motivate. În consecinta. plg. Helle din 19 decembrie 1997. 8512/79. din 2 aprilie 1973.. 314[314] CEDO. o decizie englezeasca în care s-a raspuns foarte sumar la argumentele partilor poate fi calificata ca fiind nemotivata.sa se margineasca la a relua motivarea instantei de fond313[313]. motivarea care sta la baza deciziei nu trebuie sa trateze separat fiecare dintre problemele punctuale ridicate de fiecare parte314[314].. p. în opinia Comisiei. în timp ce una a Camerei Lorzilor este anormala.

În schimb. Messegué si Jabardo din 6 decembrie 1988. ci doar de a stabili daca mijloacele de proba au fost administrate într-o maniera echitabila319[319]. a constat ca. § 46. 324[324] CEDO. J. Aceasta nu înseamna însa ca partile unui proces au dreptul sa obtina administrarea oricarei probe. plg. Curtea examineaza procedura în ansamblul sau si nu se opreste doar la un moment punctual pentru a decide încalcarea sau respectarea art. Schenk din 12 iulie 1988. Spre exemplu. § 68. hot. Curtea impune statelor obligatia ca acuzatul sa poata solicita judecatorului dezbaterea contradictorie a raportului de expertiza. Cu privire la expertize. 319[319] CEDO. Totusi. 6. Scheichelbauer din 16 decembrie 1970 cit.. 322[322] CEDO. cit. martorul si-a schimbat marturia printr-o noua declaratie sustinuta si în fata judecatorului. § 31. care a ignorat-o în cursul procedurii324[324]. În fapt. s-a hotarât în favoarea statului pârât atunci când. procesul s-a desfasurat in concreto în conditii echitabile322[322]. . din 10 iulie 1981. Comisia anticipase solutia data de Curte. 323[323] CEDO. nu doar pe acea înregistrare321[321]. 321[321] CEDO. analizând ansamblul conditiilor în care s-a desfasurat procesul. reclamantul fusese acuzat de trafic de droguri întrun penitenciar pe baza marturiei unui detinut care ar fi cumparat droguri de la inculpat. hot. s-a admis cenzura Conventiei atunci când judecatorul national a apreciat probele administrate într-o maniera evident injusta si arbitrara (Comis. op. dec. 405). în special în materie penala dar si în materie civila. într-un proces penal s-a administrat o proba – înregistrarea unei convorbiri telefonice – obtinuta fara aprobarea magistratului competent. admitând o astfel de proba.instantele nationale au apreciat corect sau nu probele administrate în cauza. p. dincolo de problema prezentarii acelei probe. Curtea si-a bazat decizia de a nu condamna statul pentru utilizarea unei probe obtinuta ilegal si pe faptul ca. Velu. 425). § 48. dec. Asa cum afirmam mai sus. hot. Krcmàr din 3 martie 2000. Schenk din 12 iulie 1988.. afirmând ca era sub imperiul drogurilor. s-a constatat o violare a Conventiei atunci când instanta si-a fondat aproape în mod exclusiv decizia pe o proba obtinuta în mod ilegal323[323] sau care nu a fost niciodata adusa la cunostinta partii. 8654/79. cu atât mai mult cu cât ea demonstra nevinovatia unui alt inculpat (Comis. rap. Khan din 20 aprilie 1999. hot. Ergec. Camilleri din 16 martie 2000). care însa a ignorat-o. p. elementul determinant al examenului efectuat de catre instanta europeana este maniera în care sunt probele sunt prezentate în fata judecatorului national320[320]. Digest II. Asadar.. hot. § 46. Curtea si Comisia lasând o marja având în fata doua marturii contradictorii decisive pentru stabilirea vinovatiei unei persoane. în considerarea faptului ca decizia de condamnare a fost întemeiata si pe alte probe. instanta nationala alege sa ia în considerare numai una dintre ele (CEDO. Ulterior. în materia administrarii probelor. inclusiv prin posibilitatea de a obtine audierea ca martor a unei persoane susceptibila sa combata evaluarea expertului325[325]. Barberà. R. 320[320] CEDO. dec. Schenk din 12 iulie 1988.

care facea secret acel raport. În fapt. 327[327] CEDO. A se vedea si CEDO. fapt interzis de catre legea germana ca fiind contrara evidentelor istoriei si a demnitatii umane (Comis. în cursul procesului de divort al reclamantului. De asemenea. sotia sa. hot. pentru care a renuntat de asemenea la caracterul sau secret. valorile si interesele morale care sunt puse în joc în materie civila. Ulterior. Pe de alta parte. sa renunte la privilegiul clientului. În realitate. dec. din 16 iulie 1982. în legatura cu atribuirea cresterii copiilor. Reclamantul a introdus o actiune în repararea prejudiciului contra soferului vinovat de accident. ca regula generala în materie. reclamantul a fost nevoit. p. precum si principiul disponibilitatii conduc catre o apreciere mai elastica a obligativitatii prezentei unui interpret. problema limbii procedurii în materie civila a ramas în sarcina jurisprudentei. în conditiile în care este evident ca egalitatea armelor poate intra în discutie atunci când una dintre parti nu cunoaste limba în care se desfasoara procesul. s-a constat lipsa încalcarii dreptului la un proces echitabil si atunci când partea este însotita de o persoana. la divortul acestuia. dec. care cunoaste limba 325[325] CEDO. în care se afirma ca starea sa de sanatate s-a ameliorat semnificativ.. soferul vinovat de accidentul de circulatie a obtinut redeschiderea primului proces. Barberà. între altele. 9235/81.6. hot. e)Alte aspecte ale egalitatii armelor.. § 20. Messegué si Jabardo din 6 decembrie 1988. Curtea a decis lipsa unei violari a art. în posesia acestui document. 6 într-o afacere extrem de interesanta în opinia noastra. DR 29. 212. Tot astfel. plg. mergându-se pâna la admiterea interzicerii de a încerca probarea unor fapte326[326]. probarea inexistentei lagarelor de concentrare naziste. 328[328] A se vedea infra. inculpatul a adus ca si proba un alt raport psihiatric. . nr. iar în cursul procesului a produs ca si proba o expertiza psihiatrica care a relevat probleme complexe si serioase de sanatate mintala. urmare a unui grav accident de circulatie reclamantul a suferit serioase probleme psihice ce au condus. Pentru a putea utiliza raportul medicului. § 32. DR 27. cel putin în jurisprudenta fostei Comisii. Materie reglementata expres în materie penala. § 89. nr. Intrând. încalcând privilegiul clientului si fara consimtamântul sau. conform preceptelor dreptului britanic. dec. Astfel. 6 nu este violat atunci când o persoana este citata în cadrul unei proceduri desfasurata într-o limba pe care nu o cunoaste. Vernon din 14 septembrie 1999. 9099/80. Bönisch din 6 mai 1985. § 78. nu primesc aceiasi recunoastere în civil. Reclamantul s-a plâns în fata Curtii de faptul ca judecatorul national a utilizat al doilea raport de expertiza psihiatrica. în conditiile în care reclamantul a renuntat de privilegiul respectiv în ambele proceduri327[327]. 329[329] Comis. însa dispune de timpul si facilitatile necesare pentru a asigura traducerea documentelor329[329]. § 4. pe cai ramase necunoscute. 194). multe din regulile impuse în materia dreptului la un interpret în penal328[328]. s-a decis.de apreciere larga judecatorului national pentru a verifica oportunitatea si necesitatea unei probe. Curtea a respins însa plângerea pe motiv ca instanta nationala nu a depasit limitele marjei de apreciere pentru a determina utilitatea si legalitatea probei. plg. din 9 decembrie 1981.3 milioane lire sterline drept despagubiri. Olsson din 24 martie 1988. în urma careia a obtinut reducerea sumei datorate la „numai” 600 000 lire sterline. ca art. p. 326[326] În speta. obtinând suma de 1. hot.

op. O alta problema legata de egalitatea armelor care merita o scurta prezentare este cea a dreptului persoanei de a asista la judecata. p. nr. s-a decis ca statele au obligatia de a depune diligente rezonabile 330[330] Comis. Acest drept nu este prevazut în Conventie nici macar în materie penala. a se vedea si CEDO. Sutter din 22 februarie 1984. hot. Conv. p. 66. Ergec. 1169/61. hot.-P. p. dec. 6 se aplica cu mai putina strictete decât în cazul judecatii în prima instanta.. cât timp Curtea este constanta în a afirma ca în cazul procedurii în apel sau în recurs art. În acelasi sens. 6 § 3 din Conventie recunoaste celui acuzat „dreptul de a se apara el însusi”.. cit.procedurii si i-a fost permis sa îi traduca330[330] sau atunci când avocatul partii cunoaste limba în care se desfasoara judecata331[331]. Mai mult. dec. Situatia este însa sensibil diferita în materie penala.. s-a admis regularitatea unor proceduri de apel sau recurs în care audienta se desfasoara fara participarea celui acuzat336[336]. din 24 septembrie 1963. hot. Luând în calcul faptul ca dreptul inculpatul de a fi prezent la judecata este recunoscut în Pactul international relativ la drepturi civile si politice si ca art. J. cum ar fi cauzele privind dreptul la vizita al copiilor de catre parinti divortati sau despartiti332[332]. rap. în principiu. IX. 8893/81. 412. 829-831. În acelasi sens. VI. Ann. „dreptul de a interoga martorii” si „dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret”. 521. hot. Voisine din 8 februarie 2000. obligatorie la judecarea cauzei335[335]. spre deosebire de legislatia imensei majoritati a statelor membre. cu privire la o cauza civila în care comportamentul partilor era irelevant pentru solutia judecatorului. Mai mult. L. Ekbatani din 26 mai 1988. § 31-33. nr. Comis. 7952/77. R. Totusi. plg. 6 din simplul fapt ca într-o astfel de cauza – având ca obiect acordarea dreptului de vizita al copilului – instanta nationala a refuzat audierea partii333[333]. într-o cauza mai recenta. 335[335] CEDO. p. Curtea a constatat violarea Conventiei în ipoteza în care legislatia franceza nu a permis unei parti a unei cauze ajunse în fata Curtii de Casatie sa puna concluzii si sa consulte motivele de casare depuse de procurorul general. 336[336] CEDO. 422. § 28. dec. din 5 martie 1983. p. . acest lucru fiind rezervat doar avocatului sau334[334].. op. Marguénaud. § 27. nr.. c. dec. Axen din 8 decembrie 1983. din 10 decembrie 1979. 334[334] CEDO. p. Velu. § 29-33.. Colozza si Rubinat din 12 februarie 1985. Digest II. cit. 333[333] CEDO. plg. Curtea a dedus ca prezenta inculpatului este. Ann. J. s-a constatat o violare a art. însa a fost recunoscut de organele jurisdictionale instituite prin Conventie în anumite situatii.. hot. s-a admis ca prezenta partilor la judecata este un element implicit al egalitatii armelor în acele cauze în care comportamentul personal al partilor contribuie esential la solutia data litigiului. 179. Finlanda din 27 aprilie 2000. a se vedea. 332[332] Comis. plg. § 30. Comis. DR 31. Pentru detalii si comentarii ale deciziei a se vedea. § 34. plg. hot. 331[331] Comis. din 23 mai 1966. În materie civila. nr. 1794/63. Glaser si altii din 17 decembrie 1963 cit. Conv.

. crezând ca acesta a fugit. Conv. Curtea a retinut o posibila violare a art. 6 atunci când inculpatul nu a fost prezent la procesul sau penal din motive independente de vointa sa. Astfel. pe motiv ca este singurul medic care îl putea trata. notiunea de egalitate a armelor sau cea. putând exista o violare a art. se admit exceptii de la regula prezentei inculpatului. p. 6 chiar daca nu exista. în temeiul unei norme legale austriece care nu permitea prezenta condamnatilor aflati în detentie la judecarea recursului. De asemenea. într-o cauza îndreptata tot contra Austriei. reclamantii au declansat o greva a foamei care. desi în opinia noastra ea tine mai degraba de independenta tribunalului.pentru a verifica. Dupa ce anuntase autoritatile elvetiene ca va fi prezent la proces. din 8 iulie 1978. mai larga. în cursul judecarii unei cauze civile. nr. pentru ca. au considerat insuficient faptul ca acesta a fost reprezentat de aparatorul sau numit din oficiu339[339]. Mai recent însa aceasta pozitie pare sa se atenueze. XXI. de profesie medic. 7587/76. suferind de cancer. unul dintre pacientii sai. ca element al lexicului juridic. al urmarilor comiterii infractiunii – omor – asupra sa etc. inculpatul a fost doar reprezentat în fata instantei de recurs care analiza cererea sa de atenuare a pedepsei si cea a acuzarii de agravare a acesteia. i-a împiedicat sa fie adusi la judecata). materie nefiind susceptibila de clasificari sau definitii stricte. fara a verifica însa aceasta ipoteza337[337]. Într-o astfel de zona a împins Curtea o situatie dedusa judecatii ei.. o notiune care sa exprime exact „dreptul” violat de catre statul în culpa341[341]. inculpatul. printr-o alta hotarâre din aceiasi zi. hot. plg. În fapt. acesta trebuia sa fie prezent la judecarea recursului pentru ca judecatorii sa îl poata vedea si analiza din punct de vedere al personalitatii sale. s-a decis lipsa unei violari atunci când recursul a vizat înlaturarea unei sanctiunii cu internarea psihiatrica pentru o persoana declarata iresponsabila penal din cauza unei boli psihice. în conditiile în care aprecierea cuantumului pedepsei se face si în baza personalitatii inculpatului. În speta. iar cererea sa de amânare pâna la înlaturarea cauzei ce a impus lipsa sa a fost respinsa338[338]. hot. Ann. de data aceasta Curtea considerând ca lipsesc argumentele expuse mai sus340[340]. locuia si profesa în Statele Unite în perioada în care a fost trimis în judecata în Elvetia pentru înselaciune. Asa dupa cum precizat la începutul acestei sectiuni. ajunsa în 40-a zi. § 53. legiuitorul grec a emis 337[337] CEDO. hot. În fapt. 418. s-a constat o violare a caracterului echitabil al procedurii atunci când. Aceasta hotarâre nu trebuie însa generalizata. a obtinut din partea unei instante americane o interdictie aplicata reclamantului de a parasi teritoriul american. Cooke din 8 februarie 2000. atunci când asigurarea prezentei acestuia ar conduce la amânarea nejustificata a procedurii. Colozza si Rubinat din 12 februarie 1985. Totusi. motivul acestei absente. Pot exista asadar si alte situatii în care sa se constate violarea art. § 57. mai ales daca inculpatul are o culpa în absenta sa (Comis. 7572/76. în cazul absentei acuzatului. 7586/76. 338[338] CEDO. de aceea. 6 si atunci când statele l-au judecat pe inculpat în contumacie. de procedura echitabila se verifica în functie de circumstantele speciale ale fiecarei cauze. 340[340] CEDO. dec. dec. Medenica din 16 decembrie 1999. § 28 si urm. 339[339] CEDO. Prinz din 8 februarie 2000. si. Instanta europeana a considerat ca.

hot. cei doi jurnalisti au fost în imposibilitate sa produca acele decizii. atunci când judecatorul l-a indus în eroare pe inculpat cu privire la continutul acuzarii care i se aduce (Comis. 341[341] Spre exemplu. a se vedea.o lege de aplicare imediata care. Antonakopoulos si altii din 23 februarie 1999. 346[346] CEDO. lipsita de implicatii de ordin practic. intens mediatizat în epoca. În aceste conditii. Tot astfel s-a întâmplat si cu o speta în care Curtea a fost chemata sa se pronunte asupra legalitatii unui proces penal. O astfel de practica din partea Curtii. iar o interventie legislativa de acest gen intervine în cauza. a se vedea P. aceea de a muta sub tarâmul egalitatii armelor cea mai mare parte a cauzelor care ridica o suma de probleme relative la art. 581 si urm. La scurt timp. instanta a respins cererea acestora de a fi ascultati ca martori niste persoane care realizasera un studiu asupra cazurilor civile respective345[345]. instanta de la Strasbourg a considerat ca o interventie legislativa care rastoarna solutiile instantei este compatibila cu art. 6 este constanta si. rap. Zielinski si altii din 28 octombrie 1999. pâna la urma. dec. În plus. 343[343] CEDO. cu atât mai mult cu cât una dintre parti este statul344[344].. de Fontbressin. În cursul procesului penal. În speta. Rafinaries greques Stran & Stratis Andreadis din 9 decembrie 1994. 6343[343]. în baza careia se calculeaza salariile. DR 34. § 47. Curtea a considerat ca s-a violat principiul egalitatii armelor. viza fara urma de îndoiala litigiu pendinte. 345[345] Pentru detalii si comentarii privind respectarea dreptului la libertatea de expresie. desi cauza putea fi analizata si în raport de impartialitate sau dreptul de a convoca martori346[346]. 342[342] CEDO. tocmai pentru ca motivul divortului ar fi fost relatiile incestuoase. Jurnalistii declansasera o campanie de presa împotriva a patru magistrati acuzati de a fi favorizat incestul si pedofilia prin câteva decizii de atribuire a custodiei unor copii în urma divortului parintilor. Preda si Dardani din 23 februarie 1999. § 58. în special prin raportare la faptul bizar ca o instanta de judecata sa ceara unei parti o hotarâre judecatoreasca pronuntata de o instanta din acelasi stat. dec. În acelasi sens. Liberté d’expression. hot. p. p. vie privée et impartialité du juge. în care doi jurnalisti au fost condamnati penal pentru calomnierea unor magistrati belgieni. însa cum procedurile civile la care s-a facut referire au fost secrete. Daca însa procesul este înca pendinte. § 71. De Haes si Gijsels din 24 februarie 1997. RTDH 1998. desi nu o mentiona explicit. li s-a cerut inculpatilor sa produca hotarârile civile incriminate. atunci când nu s-a putut proba un interes particular al statului fata de un litigiu anume. . doi profesori italieni obtinusera în instanta recunoasterea faptului ca perioada de stagiu militar intra în vechimea în munca. s-a vorbit despre încalcarea dreptului la un proces echitabil. 138). exista o violare a egalitatii armelor. Spre deosebire de aceasta situatie. În aceste conditii. Curtea a constatat o violare a art. 344[344] CEDO. 6342[342]. CEDO. Colak din 6 octombrie 1987. a intrat în vigoare o lege potrivit careia stagiul militar nu se ia în considerare la stabilirea vechimii în munca. cu privire la o lege prin care se prescriau anumite sume de bani ce trebuiau platite de catre statul grec. hot. lege care s-a aplicat cu titlu retroactiv si reclamantilor.

în mod complet si expres drepturile omului este. jurisprudenta referitoare la punerea în practica a CEDO a retinut adesea:"Conventia are ca scop protejarea drepturilor neteoretice sau iluzorii. fie asupra legitimitatii oricarei acuzatii în materie penala îndreptata împotrivaei". de fapt. titlul acestui document important este mai exact în limba engleza.). adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite în data de 10 decembrie 1948. ci cu o scrupuloasa neutralitate care îl îndeparteaza de orice militantism si îl conduce sa se sprijine numai pe elementele determinante ale dosarului. ci concrete si efective" . fie asupra drepturilor si obligatiilor sale. se subliniaza ca. posibilitatea pentru cetatean de a face apel la tribunal. Independenta presupune dispozitii apte sa asigure libertatea de decizie (conditie de numire. care prevad. nu numai enumerarea. necesitatea procesului echitabil este mentionata în dispozitiile articolului 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. similar celui din tarile anglo-saxone. fondata pe principiile si pactele internationale în materie. care va decide. Aceste dispozitii constituie expresia conceptului de proces echitabil. În acelasi timp. Printre drepturile cu caracter general figureaza accesul la justitie. caci scopul sau este. în realitate. ARMONIZAREA LEGISLATIEI ROMANESTI CU CERINTELE EUROPENE Statul de drept reprezinta un element fundamental al democratizarii autentice a regimurilor politice. . necesitatea unei proceduri juste si echitabile care sa garanteze un echilibru în drepturile partilor. Notiunea de stat de drept constituie una dintre trasaturile definitorii ale constitutionalismului european. la rigoarea sa intelectuala si morala. Prin urmare.CAPITOLUL III. pentru a-s realiza drepturile si interesele sale legitime înseamna instituirea de drepturi-garantii. În comentariul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (în continuare. Declaratia Universala a Drepturilor Omului. aceasta fiind ideea cardinala care caracterizeaza Conventia cu intentia declarata " de a crea mijloacele practice sa fie respectate". a carui influenta în lumea zilelor noastre este incontestabila. În cadrul drepturilor la aparare. el trebuie adesea sa o interpreteze nu în functie de valorile sale personale. de catre un tribunal independent si impartial. stabilind ca "orice persoana are dreptul. în deplina egalitate. în zilele noastre. La nivel european. într-un mod sensibil diferit. a facut sa apara. de retributie. drepturile la aparare si dreptul la securitate juridica. Dispozitiile articolului 10 din acest document contureaza regula cunoscuta sub notiunea de proces echitabil. de desfasurare a carierei etc. practica jurisdictionala a Curtii de la Strasbourg subliniind de mai multe ori "locul eminent pe care dreptul la un proces echitabil îl ocupa într-o societate democratica". acelasi drept. El comanda stabilirea. cunoscut sub denumirea de fair trial. la audierea echitabila si publica a cauzei sale. Primul pact international care consacra. ci protectia acestor drepturi si libertati. CEDO reprezinta legatura naturala între libertatile fundamentale ale individului si exigentele unei societati democratice. pe tot parcursul procesului. alaturi de protectia constitutionala asigurata din oficiu de un avocat. intrata în vigoare în data de 3 septembrie 1953. având sarcina sa aplice legea. a unui ansamblu de reguli de procedura destinate instaurarii unui echilibru între partile în proces si aplicarea unei organizari capabile sa garanteze independenta si impartialitatea judecatorilor. Impartialitatea face apel la calitatile personale ale judecatorului. În dreptul constitutional modern. CEDO). practica jurisdictionala franceza.

Numai Consiliul Superior al Magistraturii poate promova. în cadrul dispozitiilor comune specificate în Titlul II. nefiind absolut necesara existenta mai multor grade de jurisdictie). cu pactele si alte tratate la care România este parte. în conformitate cu articolul 20. reglementarile internationale au întâietate". cu un grad accentuat de centralizare) si la nivel international. Tot în acest domeniu. în acest caz. dispozitiile constitutionale cuprind reglementari precise care asigura cadrul adecvat pentru respectarea drepturilor cetatenesti în materie de justitie. accesul liber la justitie (articolul 21) este reglementat în felul urmator: "Orice persoana poate sa se adreseze justitiei pentru protejarea drepturilor sale. "dispozitiile constitutionale referitoare la drepturile si libertatile cetatnilor vor fi interpretate si aplicate în acord cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului. faptul ca "fiecare din partile în proces sa-s poata sustine cauza. De asemenea. se mentioneaza ca ea se înfaptuieste în numele legii si ca judecatorii sunt independenti si nu se supun decât legii (art. În plus. în conditii care sa nu o dezavantajeze în mod substantial. într-un mod general. numai la propunerea sa poate Presedintele sa faca numiri de judecatori în oricare tribunal sau curte si de procurori (cu exceptia stagiarilor). si legile interne. Nici o lege nu poate sa limiteze exercitarea acestui drept Cât despre justitie. acelasi articol 124 prevede ca ea este facuta de Presedintele României si ca ei sunt inamovibili. în mod real. Astfel. ci o aplicare deosebita a exigentei echitatii". a libertatilor sale si a intereselor sale legitime.În acest sens. În ceea ce priveste izvoarele la nivel international. În caz de neconcordanta între pactele si tratatele referitoare la drepturile fundamentale ale omului. În ceea ce priveste numirea judecatorilor. toate dispozitiile referitoare la dreptul la un proces echitabil continute de conventiile internationale de orice fel se regasesc în dreptul intern si beneficiaza de un regim special.123). în raport cu dispozitiile acestuia din urma. în acest sens. acces) si la procesul însusi (de exemplu. Mai mult. în raport cu partea adversa". impartiale. lucrarile sunt conduse de . de asemenea. În acest mod. specificând ca "publicitatea procedurilor îi apara pe justitiabili împotriva unei justitii secrete care scapa controlului publicului". pe tot parcursul procesului. Constitutia României cuprinde dispozitii aliniate la standardele internationale. trebuie sa subliniem exigentele referitoare la instanta de judecata (care trebuie sa aiba caracteristicile necesare care se impun unei instante. dezbaterea contradictorie în cadrul unui proces public. si pentru un proces echitabil. statul român fiind unitar. consacrat drepturilor si libertatilor fundamentale.124). la care România este parte. de la începutul activitatii sale (iunie 1992) pâna în prezent. Conceptia constituantului român este aceea de a crea un sistem de categorii binare care sa includa doua serii de izvoare: la nivel national (eliminând pe cele locale. articolul 11 prevede ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. într-un mod special. Sistemul român care asigura punerea în practica a dispozitiilor articolului 6 al CEDO contine mai multe trepte: constitutionala. supra-constitutionala si jurisprudentiala. functia de judecator fiind incompatibila cu orice alta functie publica sau privata. fapt care constituie unul dintre mijloacele ce contribuie la pastrarea încrederii în tribunale. acelasi Consiliu exercita rolul de consiliu de disciplina al judecatorilor. Pe de alta parte. cu referire la deciziile date de Curtea Constitutionala. articolul 37 prevede ca magistratii nu pot sa apartina partidelor politice. transfera si sanctiona pe judecatori. în special. în conformitate cu dispozitiile continute în Sectiunea I a Capitolului VI. la care justitiabilul trebuie sa aiba. Astfel. fiind semnificativ. cu exceptia functiilor pedagogice din învatamântul superior (art. independente si stabilite de lege. trebuie sa subliniem faptul ca aceeasi prezumtie de nevinovatie "nu este un principiu în întregime distinct.

6/199232. Pentru asigurarea corectitudinii actului de justitie. care este separarea puterilor. fara drept de vot. în pofida perioadei scurte de când instanta noastra de contencios constitutional si-a început activitatea. acelasi articol este valabil pentru libertatile fundamentale si garantiile acestora (articolul 148. primul alineat. ea este româna. Desfasurarea sa va fi mult mai accentuata. si anume Decizia nr. lucrarile sunt conduse. care au dreptul de a-si pastra identitatea lor lingvistica (articolul 6 din Constitutie).). acest proces de constitutionalizare fiind în curs.. în special prin adoptarea. Dar independenta justitiei este aparata si în alt mod.. de catre Ministrul justitiei . sunt foarte importante dispozitiile articolului 148. dar tinînd cont de protectia speciala a minoritatilor nationale existente. În ceea ce priveste limba în care se desfasoara procedurile judecatoresti. Parlamentul nu are dreptul sa intervina în procesul de realizare a justitiei (. O imixtiune a puterii legislative care ar face ca autoritattea judecatoresaca sa fie în imposibilitatea de a functiona(. Dupa cum este cunoscut. . de catre cele doua Camere ale Parlamentului în sedinta comuna. Într-una din primele decizii date de Curte în aceasta materie. dar jurisprudenta Curtii constitutionale l-a aplicat în numeroase cazuri30. trebuie sa remarcam o serie de dispozitii constitutionale privitoare la desfasurarea procesului propriu-zis. pentru o durata de 4 ani. pe buna dreptate. articolul 127 alineatul 2 prevede ca cetatnii care apartin acestor minoritati (precum si cei care nu înteleg limba româna) au dreptul sa ia cunostinta de toate actele si documentele dosarului. pe calea unuia dintre cele mai importante principii supraconstitutionale. 133).. alineatul 2). referitoare la anumite cauze determinate. astfel încât. precum si la anumite garantii procesuale destinate sa-i asigure cadrul necesar la nivelul standardelor internationale mentionate. Cât despre anumite aspecte concrete ale caracterului echitabil al procesului la care ne-am referit mai sus. a unui cod de procedura penala al carui proiect este în curs de redactare. în sensul ca ea nu poate face obiectul revizuirii Legii fundamentale. de exemplu.. acesta poate fi considerat ca "un principiu structurant si functional în ordinea constitutionala româna".presedintele Curtii Supreme de justitie (în rest. invocând într-un mod categoric violarea principiului separarii puterilor: "În virtutea acestui principiu. precum si alte materii enumerate la acest articol. prin intermediul unui interpret. a fost declarata neconstitutionala o lege prin care Parlamentul suspenda cursul judecatii si executarea deciziilor judecatoresti definitive. Bineînteles ca numarul deciziilor date de Curtea constitutionala cu privire la constitutionalizarea normelor procesului penal. cât si a procesului civil. este mult mai mare. conform carora independenta justitiei face parte din "nucleul dur" al Constitutiei. În ceea ce priveste Consiliul Superior al Magistraturii. în cauzele penale acest drept este asigurat gratuit.) ar avea drept consecinta crearea unui dezechilibru constitutional între aceste autoritatti". articolul 132 al Legii fundamentale prevede ca el este compus din magistrati alesi. sa vorbeasca în instanta si sa depuna concluziile. Dar noi am selectionat pe acelea care prezinta cel mai mare interes. acest principiu nu este consacrat tel quel în Constitutia româna.art.

P. RTDH 1993 18. La jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme. G. L’impartialité des jurisdictions nationales. 6. de Codt. Tendances récentes. del Tufo. R. 2001 20. Ed... RTDH 1995 10. une simple apparence?. RSC 1991 Bouloc.-H.. De Valkeneer... Bouloc. de Béco. I. La notion helvétique de tribunal indépendant et impartial. CLR 1996 11. Le droit disciplinaire et les détenus en Belgique. L’audition des témoins lors du procès pénal dans la jurisprudence des organes de la Convention européenne des droits de l’homme. RTDH 1997 3... L’infiltration et la Convention européenne des droits de l’homme. B. Fiandaca. RSC 1995 9.. de Fontbressin. 5. RTDH 19995 . CLR 1999 Berger. M. Violation des droits de l’homme par une organisation internationale et responsabilité des Etats au regard de la Convention européenne. La preuve par témoignage anonyme et les droits de la défense.. J. Paris. Le délai raisonnable de la procédure et le droit au respect des biens. V. Arad. M.. Delmas-Marty.. Les nullités de l’instruction préparatoire et le droit de la preuve. Présomption d’innocence et droit pénal des affaires. en Italie. Deleanu..BIBLIOGRAFIE 1. Déclaration à la presse et devoir de réserve des magistrats à l’épreuve du principe de l’impartialité. Economica. RTDH 2000 19. Servo-Sat.. Réflexions sur le pouvoir disciplinaire. de Codt. P. Liberté d’expression. M. RTDH 1990 12. 2.. Le compte-rendu d’audience et l’autorité et l’impartialité du pouvoir judiciare. Article 6 and the Fairness of Trials. R. RTDH 1998 15. Danovi. Ashworth.. Apraxine. A. Les abus en matière de procédure pénale. De la responsabilité professionnelle de l’avocat à l’obligation de statuer à « bref délai » sur la légalité d’une détention.. C. RTDH 1995 13. A. Danovi.. vie privée et impartialité du juge. RTDH 1995 14. RSC 2001 16. R.. 1998 Berthe. P.. RTDH 1995 Arrend. RSC 1990 7. 8. Bourmanne. RTDH 1998 17.. 4. Institutii si proceduri constitutionale. B. P. RTDH 1998 Bolle. J. Ed.

Ferrad. J. M. Autorité de la chose jugée au pénal et procés civil équitable. Le droit de récusation en droit disciplinaire du barreau. J. RTDH 1990 33. R. F.-P.-F.-F. J.. Flauss.. J. A propos de la renonciation à la publicité des débats judiciaires. G.. P.. J. Granada. J.. RTDH 1992 36. RTDH 1991 32. 1998 26. Delpérée. L’extradition et la Convention européenne des droits de l’homme. J. RTDH 1995 22. F.. RTDH 1990 . 2000 28. J.. L’accès à un tribunal lors du classement de terres agricoles en site protégé. RTDH 1998 34. Flauss. M. R. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. Comares. G. M. RSC 1990 30.-F. Procession d’Echternach à Strasbourg ? Le droit des fonctionnaires à un procès équitable et l’exercice de la puissance publique. RIDC 2000 29.. Les procédures de garanties et leurs limites dans les Constitutions francophones africaines. Ed. du Bois de Gaudusson.-F. W.. Flécheux.. RTDH 1998 37. Ed. Observation. Ergec. Le droit à la protection juridique. Extraits clés d’une sélection des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme et des décisions et rapports de la Commission européenne des droits de l’homme. RTDH 1999 35. Une approche à partir du droit portugais de procédure pénale. Antunes. La Convention européenne des droits de l’homme et la jurisprudence pénale française.. RTDH 1991 23. Le droit à un recours effectif contre les nuissances d’un aéroport. Flauss. RTDH 1991 31. RTDH 1990 24. Derechos fundamentales y garantias individuales en el proceso penal. Strasbourg. Ganshof. Figueiredo Dias. du Conseil de l’Europe. RTDH 1993 27. J. J. Franchimont. R. Le droit disciplinaire: unité ou diversité?. Doucet. Frümer.. Dutertre. Protection de l’environnement et droits procéduraux de l’homme: des relations tumultueuses?. van der Velde..21... RTDH 1995 25. Flauss.. Dumont... Le principe contradictoire et l’expertise en droit comparé européen.. Fernandez.

Transparence et poursuites disciplinaires à charge d’un magistrat.38. Girard. Kohl. L’étendue du droit au silence en procédure pénale.. D. Jung. Droits de l’homme et sanctions pénales. F. De l’obligation de témoigner au droit au silence.. 1997 41. R. D. R. E. Harris. Kuty. Jeandidier. D.. Garapon.. RSC 1999 52.. 1992 49. RSC 1998 42. Koering-Joulin. La présomption d’innocence ou le poids des mots. L’obligation de motivation des décisions judiciaires au regard de la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme. RTDH 2000 . Culpabilité et silence en droit comparé. în Le droit pénal du Conseil de l’Europe. Gérardine-Sellier. Klees. Harris. La recevabilité du pourvoi en cassation d’un condamné fugitif devant les cours de cassation belge et française. Le droit disciplinaire dans la magistrature française : quis custodeit custodes ? . Harmattan.. J. A. Jakhian. Ed. 1º de la Convention européenne des droits de l’homme.. Zwaak. Le dépassement du délai raisonnable et les jurisdiction d’instruction.. RTDH 1992 51. L’indemnisation des personnes injustement détenues ou condamnées. Ed. N.. H. 1 de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme.. O. The European Convention on Human Rights and English Law.. Convention européenne des Droits de l’Homme et Charte sociale européenne: droit et pratique. CLR 1966 44. 1997 43.. RTDH 1993 45... RTDH 1995 39.. Koering-Joulin. RSC 1991 46.. A . L.. Strasbourg. W. RTDH 2001 40.. Kuty. F. Kuty. RTDH 1994 47. Gomien. du Conseil de l’Europe. Strasbourg. Paris. RTDH 1994 48. F. La chambre criminelle et les droits reconnus par la Convention européenne des droits de l’homme a l’accusé avant jugement. Giudicelli. La composition des jurisdictions à l’épreuve de l’exigence d’impartialité de l’article 6. C. Salas. A. D. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial au sens de l’article 6 par. RTDH 1998 53. RSC 1990 50.

RSC 1990 . Decaux. 1992 70. RTDH 1993 56.. Les amendes fiscales et la Convention européenne des droits de l’homme.. C.. în „Droit pénal” Ed.. J. Ed.. Christopher. P.). Mackarel.. E. Juris-Classeur. 1995 61. La Convention européenne des Droits de l’Homme. Martens. CLR 1997 59. L. L. Paris.. E. L. E. P.. Pettiti. în Le droit pénal du Conseil de l’Europe. Economica. Lombardini.. Le droit du détenu de communiquer librement avec son conseil. RTDH 1996 63. Louis. Mock. Incidences de la Convention européenne des droits de l’homme sur la procédure de suspicion légitime. E. H. Flecheux. L. Les droits de l’inculpé et de la défense selon la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme.-J.-P. Droit au silence. Le droit de se défendre soi-même contre les conclusions du parquet de cassation. Pradel. G.. J. M. Marguénaud.-E. P...54. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial selon le droit français.-H. Pettiti. La tyrannie de l’apparence. RTDH 1994 67.. RTDH 2000 69. E.. RTDH 2000 65. Maro. Massis.. J. Mella.-J. J. Pettiti. RTDH 1995 66.. RTDH 1991 55. La discipline des magistrats en Belgique et les droits de l’homme. RTDH 2001 60. Martens. L’évolution de la défense et du droit de la défense à partir de la Déclaration universelle des droits de l’homme. Amendes fiscales et droits de l’homme. Imbert. Du coût de la copie des dossiers répressifs en Belgique. RTDH 1995 62. Le cumul des fonctions d’instruction et de jugement dans la jurisprudence suisse. Strasbourg. C. în „Documentaçao e Direito Comparado” 1998 68. A. T. Lombardini. Louis. (coord. RTDH 2000 64. G. RTDH 1998 58.. Admitting Irregularly or Illegally Obtained Evidence from Abroad into Criminal Proceedings – A Common Law Approach. Muller. La requalification de l’infraction pénale. Cambi.. L. A. Les validations législatives au regard du droit à un procès équitable. RTDH 1995 57. Le droit à un procès équitable en matière civile. 1995 71..... Pettiti.

CLR 1999 . F. La demande en révision d’un arrêt. 1999 77. Puechavy. H. Tigroudja. Puechavy. Sace. D. J. Torfs. Article 6 and the Disclosure of Evidence in Criminal Trials.. Sharpe. F... RTDH 1995 86. Bruxelles. van Elkema Hommes. Le test ADN et la procédure pénale en Europe. M. RSC 1995 73.. Bruylant. S. M. L’article 6 de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme et les contentieux de la répression disciplinaire. RTDH 1996 76. CLR 1999 83. RTDH 1995 87. RTDH 2001 74. Le droit disciplinaire dans les Eglises.. Tulkens.. Bosly. RSC 1994 88. The European Convention: A Suspects’ Charter?. Les limites en matière de preuve. G. Spielmann. Uglow. P. A.. D. Covert Surveillance and the European Convention on Human Rights. S. Le plaignant et les garanties de l’article 6 de la Convention européenne des droits de l’homme. Tak. Sharpe. D. Aide juridictionnelle et moyens sérieux de cassation. D.. P.. Puechavy. RTDH 1992 81. Spencer.. H. Rebut. Szafran. J. RTDH 1999 82. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. Pralus-Dupuy. S. RTDH 1995 79. Le droit disciplinaire du sport.72.. Rigaux. D. RTDH 1997 75. F. La situation en Belgique. Saroléa. RSC 1998 78. R. L’audition contradictoire des témoins. R. F. L’immunité de juridiction des organisations internationales et le droit d’accès à un tribunal. RTDH 2000 89. Ed. Roggen. Quilleré-Majzoub. Aspects actuels. RSC 1990 91.. Procès équitable et présomption d’innocence... La défense du droit à un procès équitable. RSC 1992 85.. J. CLR 1997 84.. La remise de copies du dossier pénal par l’avocat à son client poursuivi... S. Le droit à un tribunal impartial devant la Chambre criminelle. RTDH 1995 90... M.. RTDH 1995 80.. Les droits procéduraux du demandeur d’asile au sens des articles 6 et 13 de la Convention européenne des droits de l’homme. J. L’application de l’article 421 du code d’instruction criminelle belge face à l’arrêt Poitrimol.

Velu. Vigroux. RTDH 2000 98.. Yernault. D. Universul Juridic. Bucuresti. RTDH 2005 Autorii romani : Marin Voicu. RTDH 2000 100. Vandernoot. Uniunea Europeana. editia a 5-a revizuita si adaugita. RSC 1994 99. ALL Beck. Wagner. revizuita. L’accès au juge. van de Kerchove. Wachsmann. 2006 Florian Coman. editia a III-a.2007 Augustin Fuerea. Ergec..... Weigend. Editura Universul Juridic. Le contrôle de la qualification juridique des faits dans le contentieux français de l’expulsion des étrangers. Introducere in dreptul european. D. Institutii. RTDH 2001 94. B. J. R. J. M. Bucuresti. Ed. Mecanisme. Pro Universalis. La preuve en droit douanier et la Convention européenne des droits de l’homme (A propos de trois arrêts du 25 février 1993 de la Cour européenne des droits de l’homme). RTDH 1994 93. Ed. RTDH 1994 101. Bucuresti. P. Ed CH Beck.. editia a II-a. Drept Comunitar european. la prééminence du droit et quelques autres considérations. 1990 97. Evolution et assouplissement de la notion d’impartialité objective. La preuve en matière pénale dans la jurisprudence de la Cour et de la Commission européenne des droits de l’homme. Bruxelles. 2006 . Van Compernolle. Bucuresti . J. La Convention européenne des droits de l’homme. van Compernolle. 2006 Octavian Manolache.. editia a III-a. P. Manualul Uniunii Europene... Un nouveau critère de l’applicabilité de l’article 6 de la Convention européenne des droits de l’homme au contentieux de la fonction publique. RSC 1992 95. Bruylant.92. RTDH 1992 96. ses amendes et la matière pénale.. Bucuresti.. La notion de tribunal impartial et indépendant en République fédérale d’Allemagne. Ed. Impartialité et cumul du fond et du provisoire devant le Conseil d’Etat : une heureuse clarification. RSC 2007 102. T. Tratat de drept comunitar. Le fisc. Viriot-Barrial. 2005 Cosmin Dragos Dacian. M.. L’indemnisation d’une détention provisoire suivie d’un acquittement. Ed..

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->