DEMONUL

Mihail Lermontov (1814-1841)

Mâhnitul Demon singuratic Peste p mânt zbura t cut i fruntea lui ca de j ratic Î i amintea despre trecut Când în lumina orbitoare Ca heruvim el str lucea i când cometa c l toare Schimba cu el o s rutare i-alint tor îi suradea. Când dintre neguri de vecie Setos de-a ti sta urm rind To i a tri-n caravan vie Prin necuprinsuri pribegind. i fericit putea s fie Ca-ntâia lumii creatur Str in de indoieli i ur i veacuri sterpe-n lânced ir Nu-i încruntau senina minte i multe, multe, dar ce-a fost Nu mai putea i n-avea rost În voie s - i aduc -aminte. Demult, proscris el r t cea Prin trista lumilor risip i veacul dup veac trecea Cum trece clipa dup clip În uniform ireag nefrânt St pân pe-acest m runt p mânt Cu ura-n neagra lui pornire El uneltea - si-n drumul sau N-avea nicicand impotrivire Si s-a scarbit de-atata rau Peste Caucaz cu nori-alaturi Cel izgonit din rai plutea Sub el Cazbecul in omaturi Ca diamantul scanteia Si-adanc, cu povarnisuri sterpe

Ca unduirile de serpe Cotea Darialul furios Iar Terecul ca leu-n salturi Sburlindu-si coama viforos Urla, si pasari din innalturi Si fiara-n munti cu raget crud Al apei vuiet il aud Si norii auriti in zare Plutind alene dinspre sud Il insotesc spre nord spre mare Iar stancile ce-n grea gramada In mrej de taine pirotesc Si-apleaca fruntile sa vada Cum valuri repezi licaresc Era divina lume toata Atat de simpla minunata Dar mandrul duh cu mult dispret Privi ce domnul sau creease Si-nalta fruntea ta ramase Incremenita sub inghet. Sub el cu vie frumusete Privelisti noi rasar din zbor E Gruzia si vai marete Se-astern cu un bogat covor Rai fericit, rai pamantesc Par plopii piramizi semete Paraie-n zor rostogolesc Pe fund prundisuri colorate Prin tufele de trandafiri Privighetorile-nfocate Slavesc frumoasele furate De glasul dulcei lor iubiri E totul rai si stralucire Si frunzele de-un framat bland Si mii de ierburi respirand Si mii de glasuri in vorbire Dar vai, splendoarea-ntregii firi Nu poate-n inima pustie A demonului sa invie Nici glasuri noi, nici noi simtiri La toate-acestea cel semet Privea cu ura si dispret

Tamara Coboara sprintena la rau De ani puternicul castel Priveste mohorat seninul Dar azi e chef si larma-n el Zurnaua canta curge vinul Gudal azi fata si-o marita Toata rudenia-i poftita Sus pe terase pe covoare Mireasa. fetele petrec Ascund de munti e rosul soare Si imbrele-nserarii trec Umpland de cantec vesel casa Din palme ritmic bat pe loc Prinzand zurnaua-n maini. zboara Piciorul ei dumnezeiesc De-o dulce voiosie plina Surade gingasa. senina Cand luna raza si-o destrama Jucand in abur straveziu Abia-i cu-acel suras de-o seama Ca viata tineretea viu Ma jur pe-al stelelor noian .Cu truda robilor pe munte Gudal batranul a durat Castel de ziduri aparat Ca veacurile sa le-nfrunte Pe culmi si-n vaile-i adanci Cad umbrele-i inalte drepte In colt catre Aragva-s trepte Serpuitor taiate-n stanci Pe ele cu ulciorul seara Cu cedra fluturand pe brau Printesa tanara. se-nfioara Acum sprancenele-i vorbesc De pe pamant se-nalta. mireasa Se-avanta sprintena la joc Deasupra capului o salta Mladie zvelta si inalta Acum ca vantul a pornit Acum oprindu-se priveste Si ochiul ei adans sclipeste Sub negre gene ca vrajit Acum se-nclina.

Din nou a ainteles ca-s sfinte Iubirea. binele. Deodata O tulburare ne-asteptata Simti in el. frumosul. el. ca niciodata Iar sufletu-i pustiu si mut De-un cantec gingas s-a umplut. Si mult timp. intunecosul .Pe rasarit si asfiintire Ca nici slavitul sah persan Si nici un rege pamantean N-a sarutat asa privire Nici-o fantana tasnitoare In vechi haremuri pe caldura Cu pulbere racoritoare N-a dezmierdat asa faptura Si nici-o mana asa par N-a mangaiat intr-adevar Nici chiar in visele-ndraznete Si decand raiul l-am pierdut Ma jur c-atata frumusete Pe lume nu s-a mai vazut E ultimul ei dans sub soare A lui Gudal mostenitoare Din leagan libera traia Dar maine vai o astepta O alta tara-n departare Robia crancena haina Si o familie straina Si-ades o tainica-ndoiala Umbrea obrazu-i luminos Miscarile-i cu-ncetineala Cresteau atat de-armonios Atat de graitoare toate Atat de simple minuante Ca demonull de-ar fi trecut Si-ar fi vazut faptura-i clara Si-ar fi adus aminte iara De faratii lui de-odinioara Si fara voie-ar fi oftat Si Demonul zari.

Ca steaua dupa stea treceau Sub fermecata lui privire De-o forta tainica cuprins Tristete noua cunoscuse Simtirea-i sa vorbeasca-a prins Un glas in care se nascuse Ca va renaste e vre-un semn? Nici un cuvant marsav nedemn Sa afle-n mintea-i nu-i in stare Uitarea? Domnul nu-i daduse Dar nici n-ar fi primit uitare..Privi cu drag. pe-ngustul mal Urmand Aragva ca s-ajunga Sosit aici din cale lunga La nunta pe-nspumatul cal Zoreste mirele s-ajunga Cu daruri scumpe incarcate Pe urma sa pasind greoi Vin pe poteci in stanci taiate Camilele in lung convoi Cu pasul linistit si-l tin Le suna clopoteii lin El insusi print de Sinodal e-n frunte Zvelta lui statura La mijloc prinsa-i in centura Manerul latului pumnal Si-al sabiei sclipind de stele Cu-ncrestaturi de-argint pe pusca Fosneste ciuha peste ele Cu dungi de aur la vipusca Matasea cerne flori pe sa Capastr-n perle ca sub nea Sub el fugarul sarg in spume Din Carabah urmas focos Al celor mai iuti cai din lume Urechea-si misca sperios Si sforaind piezis priveste Cum raul jalnic clocoteste .. In asfintit. privi cuminte Privelistea ce-i sta nainte Si veacuri care-i aminteau Despre trecuta fericire.

se-nzecesc Ce e? S-anfipt in scari sub munte Viteazul print strangand de frau Papaha si-o-ndesa pe frunte Si-a scos pistolul de la brau Trosni nagaica. De-odata umbre se ivesc Sunt doua.. patru. Razbubui un pocnet nou Si-un sunet sparse departarea Stingandu-se-n treptat ecou Curand sfarsi inaciera. si spre ceata Se napusti ca o sageata.. inghesuite Camilele privesc cu teama La lesurile risipite Si pacea noptii o destrama Cu clopoteii lor de-arama Intreg convoiul e pradat In preajma mortilor sub stele . tot mai noapte Convoiu pasul si-a sporit In fata lor un paraclis Aici demult dormindu-si somnul Se odihneste intr-u Domnul Un print de-un brat vrasmas ucis De-atunci orice drumet trecea Dup-o strabuna cuviinta Langa altar ingenunchea Rugandu-se cu umilinta Si ocrotit era de cer De-al musulmanilor jungher Dar mirele n-a pus temei Pe stramosescul obicei Caci Demonul l-a prins curand In mreaja dulce a ispitei Iar el cu patima in gand Sorbise buzele iubitei... Loviti de-al luptei viclesug Inspaimantati gruzinii fug E pace iar.La dreapta zid adanc de stanci La stranga apele adanci E ceas tarziu. necontenit Din munti si codri plini de soapte Se face noapte.

Flamanzii corbi s-au adunat Cei morti n-aflavor somn usor In preajma lespezilor grele Nu vor veni cernite mame Surori in negrele marame Jelindu-i mainile sa-si franga Deaspura raclelor sa planga De-aceea cand de-aici i-or duce Pioase maini vor ctitorii In aminitirea lor o cruce Si edera sub soare cald Alintator o va-nflori Ce-mbratisare de smarald. Napraznic pe carari abrupte Zoreste calul sforaind Si napustindu-se ca-n lupte Apoi pe-o stanca zabovind Nelinistit asculta-n vant Izbind de-odata in pamant Cu tropot aprig de copite O ia-nainte cu turbare Pe el un calaret tacut Din cand in cand in sa tresare Si-n coama fruntea i-a cazut Lasand darlogii in nestire Picioarele si-anfipt in scari De pe vesmant fara oprire Se scurge sange pe carari Tu aprig cal ca o sageata L-ai scos din lupta pe stapan Dar l-a cuprins prin bezna-ndata Un osetin cu-n glont pagan Tot neamul lui Gudal e-n jale Norodu-n curte sta mahnit Al cui fugar lovit de cale Pe-al curtii prag s-a prabusit? Si cine-i calaretul care Pe dansu-i fara de suflare. Al liptei iures si avant In dunga fruntii sunt pastrate I-s hainele insangerate Si-n sange-i scumpul sau vesmant .

. mii de stele Trec prin linisti de noian Peste sesurile-ntinse Peste-al lumii vis stingher Nori-n palcuri necuprinse Fara urma trec pe cer Nu-i ingenuncheaza lutul N-au dorinta n-au nici dor Nu pot regreta trecutul Nu viseaza-n viitor Tu la orice-ncercare . lacrimile tale Nu-l pot trezi pe cel ce-i stins Zadarnic te topesti de jale Si ochii mari sunt greu de plans Sa puna pret el nu e-n stare Pe chinul tau de un s-a dus Priveste-acum cu desfatare Lumini ceresti. Cazu napasta fulgerand Peste familia tihnita Pe-al ei divan e prabusita Tamara-n hohote plangand De lacrimi pleoapa i se-ncarca Se zbate pieptu-i furtunos Cand iata langa dansa parca Se-aude-un glas misterios: Nu plange. Venit-a el pasind ca gandul Dar cat e lumea si pamantul El nu va mai sari pe cal. si-acolo sus Asculta-al ingerilor grai Marunte chinuri si regrete Si vaietele unei fete Ce-nseamna pentru cel din rai? Fara carma si vantrele Pe-al vazduhului ocean Mii de astrii.In cea din urma opintire Si-anfipt in coama mana-i grea Scurt timp mireasa pe-al tau mire La asteptat privirea ta! Dar printul si-a tinut cuvantul La nunta lui din Sinodal ..

. o soarbe-o teama Se pierde-n negrait extaz Fierbinte-i gingasul rasuflet Privirea-i arede si-al ei suflet A rupt catusele lui vechi Prin vene valvatai se-aduna Iar glasul minunat rasuna Mereu aproape de urechi Abia spre ziua. Tristetea inima-i destrama O fur-un dor.. somnul greu O dobori pe ne-asteptate Caci mintea-i deapana mereu Profetice visari ciudate Un tanar cu tacerea geaman De-o frumusete fara seaman Se apleca spre dansa-ncet . Si glasul conteni. In zare Cuvant dupa cuvant muri. Ea tresarind in jur privi O nestiuta-nfiorare Urca spre rumenu-i obraz.Fati din pilda lor temei Calma si nepasatoare Si-mpacata fii ca ei Si-ndata ce a noptii umbra Va revarsa tacerea-i sumbra Cand ca vrajit de un cuvant Va adormi acest pamant Cand vantu printre stanci va bate Starnind si frunzele uscate Iar pasarile-ascunse-n ele In zbor zbucni-vor usurele Cand dintre vitele de vie Din roua band cu lacomie In noapte flori vor inflori Cand luna-nctet se va ivi De dupa muntii ce par temple Ca dinadins sa te contemple Atunci eu voi veni din hau Sa priveghez la capul tau Si peste pleoapele lasate Voi tese visuri minunate.

. O tata drag cu vorbe grele De ce o certi pe fica ta? Eu plang: vezi lacrimile mele De cate ori am plans asa? Zadarnic mirii vin in cete Din departate Cetatui.. O nu. ca jertfa-s data. In gruzia-s destulu fete Eu nu voi fi a nimanui!. O nu ma dojenii iar tata Tu vezi de mult cum ma topesc Din zi in zi ma ofilesc Ma sting incet.Era in trista lui privire Atata jale si iubire Era atat de mult regret Dar nu e ingerul de paza Ce catre cer dureaza punti Caci nu straluce nici o raza In jurul mandrei sale frunti Nici duh din iad ce-ar ingrozi. Si-o grea otrava sorb avan Ma chinuieste-un duh viclean Cu-n vis ce-n ispitiri ma tine Eu pier.. indura-te de mine! O du la sfanta manastire Pe fica-ti cea cu gand nebun Hristos sa-mi fie ocrotire Si lui amaru-ntreg sa-i spun La o sihastra manastire O duc parinti ei bartani Si rantia de pocaire Cuprinde tinerii ei sani Dar si sub negrele vesminte Cu si sub scumpul strai deschis Tulburator ca mai nainte O urmarea paganul vis Langa altar cand liturghia Se nalta in solemnu-i ceas . faptura lui divina Parea si bezna siu lumina Si noapte-n miez si miez de zi..

Ii destrama cucernicia Soptirea unui tainc glas Prin fumul de tamaie iata Din cand in cand. mocnita Lumina candelei ardea Migdalii tristi. Inalte piscuri zimtuite Se zugravesc pe cerul clar Si-n asfintitul straveziu Se invesmanta-n purpuriu . Atunci pe crestete zburlite. Purtandu-si neaua de clestar. in cimitir Umbreau troitele de straja De pe mormintele in sir Si pasarile ca-ntr-o vraja Isi impleteu sonora mreaja Izvoarele sopteau cu-alint Jucandu-si solzii de argint Pe langa lespezi povarnite Se infrateau in vagauni Saltandu-si undele zorite Printre-ale florilor cununi La nord vedeai doar munti ca norii In stralucirea aurorii Cand fumul printre vai latit Se pierde-n pulberea luminii Si intrunati spre rasarit La ruga cheama muezini Cand de pe munti cu-al ei ulcior Gruzina ca un vis all vietii Coboara zvelta la izvor. dar unde? Sedea-ntre maguri manastirea Ca-n adancimea unei gropi Ii privegheau nezaticnirea Sireaguri de cinari si plopi Si langa ei abia zarita Cand noaptea pulberea-si cernea La geamul schivnicei. un chip stiut Se apleca spre ea tacut Si pe sub bolta ntunecata Sclipea ca steaua-n slavi afunde Si-o imbia mereu.

domn peste Caucaz. Privin departe cu ochi grei Tamara sade la fereastra Oftand asteapta ceas cu ceas El va veni sopteste-un glas Doar nu degeaba el in visuri Ii aparea mangaietor Cu ochii mari si plini de-abisuri Vorbindu-i bland. oftand usor Tot dorul care-n piept se-atine Sa-l talmaceasca n-are cui La sfinti incearca sa se-nchine Dar inima se roaga lui Iar cand adoarme istovita De zbuciumul din piept si gand . Dar inima tamarei plina-i De ganduri grele si staraina-i De-al bucuriilor senin Ea vede lumea ca-mbracata In umbra mohorata toata Nimic in lume nu-i senin Ci toate-i sunt prilej de chin Si raza zorilor sublime Si-a noptilor intunecime Si cand in nopti racoarea ceata Cuprind pamantul ca-n povesti Ea cade in genunchi in fata Icoanelor dumnezeiesti Suspinu-i tot mai greu se face Tot mai aprins.Deasupra lor maret irumpe Si sparge norii de atlaz Cu alb turban si straie scumpe Cazbecul. mai prins de dor Si strabatand a noptii pace Il tulbura pe calator El cugeta: vre-un duh din munte Cu-amar se zbate-n lanturi crunte Si cu auzul incordat Zoreste calul inspumat Cu zbuciumul si jalea ei In trista liniste sihastra.

starnit de pas Frunzisul fara vant da glas Dar el privea in noapte stand Fereastra ei in zid taiata De-o candela e luminata Un oaspe parca asteptand Si strabatand tacerea lina Cingarul zumzetand suspina Din cantec sunete se scurg Asemeni unor lacrimi curg Curg molcom. cat sovaieste Din ochii-ntunecati si reci Intaia lacrima porneste .imbratiseri Dormeau in noapte muntii grei Si Gruzia si-ntraga fire Cand Demonul ca de-obicei S-a pogorat la manastire Dar nici o clipa cel trufas N-a cutezat sa se atinga De pacea sfantului locas Si-ades aprinsul gand vrasmas Ar fi dorit fugind sa-l stinga Nelinistit si ros de ganduri Sub zidul cu chilii in randuri El da ocol. Si bratete . unul dupa altul Iar cantecul cernea mister De parca nascocit din cer Vreun inger au lasand inaltul Ca vechi prieten a-nceput Sa-i cante-aici despre trecut Voind sa-i potoleasca dorul Tristetea dragostei. Fiorul Azi demonul intaia oara Il simte-n suflet cum coboara.Se-nabusa si ingrozita Din somn tresare tremurand Ard ochii ei peste masura Tot trupu-i vad de framantari Caci gura-i cere-o alta gura. Sa fuga-ar vrea de spaima multa Dar aripile nu-l asculta Is toate gandurile seci Minune-apoi.

El intra dornic sa iubeasca Spre bine-i sufletul deschis Gandind de-acum o sa traiasca In viata noua sa renasca Se-nfaptuieste al sau vis A asteptarii clocotire Si spaima cea de nestiut Asa. Era o trista prevestire! Si intra. cata.Sub zidul cel de vremi infrant Si azi i-o lespede ascunsa De lacrima de foc patrunsa Ce nu-I de om de pe pamant. vai Un heruvim. iata. ca-n prima-i intalnire Cu sufletu-i s-au cunoscut. spre-a mea iubire Opreste-ti pasul pacatos Ai fost chemat? Raspunde-n data! Ranjind a zambet duhul rau Strafulgera de gelozie Veninul urii din vecie Din nou tasnii in pieptul sau Ea este-a mea! Racni el groaznic In laturi las-o este-a mea Tarziu I te-ai ivit ca paznic N-ai dreptul a ne judeca . orbitoare Fu pentru duhul necurat Si-n loc de-o blanda-ntampinare O grea mustrare-a rasunat Duh desfranat. duh fara pace Ce-n miez de noapte te cobori Au cine te-a chemat in coace? Pe-aici tu n-ai incantatory N-a respirat ce-I rau in fire Nicicand acest lacas pios Spre ce mi-I sfant. un sol din rai Pazind frumoasa pacatoasa Cu fruntea luminand statea Si sub privirea manioasa El de vrasmas o apara Cereasca raza.

Asculta-ma macar din mila! Doar un cuvant atata-ti cer! Cu el poti sa ma-ntorni coplia Din nou la bine si la cer. spune cine esti ! Sunt cel pe care-n miez de noapte L-ai ascultat necontenit Al carui gand l-ai auzit Umplandu-ti sufletul de soapte A carui jale o ghiceai A carui fata o visai Sunt cel al carui ochi striveste Orice nadejde si avant Pe care nimeni nu-l iubeste Sunt biciul greu care loveste Pe robii mei de pe pamant Al libertatii imparat Si al constiintei. Si-ntaia lacrima ce-am plans. a ta iubire Sa ma-nvesmante iar sa fiu. . primejdioasa E vorba ta si ma-ngrozesti Din rai sau iad aici pornesti Ce vrei cu mine? Esti frumoasa! Dar spune. Cu valu-i sfant. cine esti. nempacat Dusman al cerului cel sfant Al firii rau fara crutare Si iata-acum ti-s la picioare! A mea iubire fara nume. Umil eu ti-am adus si stins Intaiu-mi chin de-aici din lume. Patruns de-o noua stralucire. Acolo inger nou si viu.Pe mandra-I inima fierbinte Mi-am pus pecetea si-o-ntaresc De-acum aici n-ai rosturi sfinte Eu sunt stapanul. O. eu iubesc ! Si Heruvimul pliin de jale La biata jertfa a catat Si lin pe aripile sale Spre slavi ceresti s-a inaltat.

Racita inima pustie Mi-o rencalzi o rana vie. Si ca un sarpe-nveninat. nu-l ascult O Doamne buzele mi-s mute La rugaciunea de demult Simt o otrava ce omoara Cum mintea-mi slaba o-nfasoara Au spune-mi . Un templu vast dar fara zei ! Viclene duh o taci si du-te Nu cred in dusman. sa ma pierzi voiesti? Cuvantul ti-i venin si para De ce raspunde-mi ! Ma iubesti? De ce? Nu stiu!. Ma doare ca nu-s viu cum esti Mi-e groaza sa te stiu departe. Sunt robul tau si te iubesc! De cand ti-am intalnit privirea Am inceput ca sa urasc Puterea mea si nemurirea. Ce-i vesnicia-mi fara tine Si nesfarsita-mi forta ce-i ? Cuvinte goala si straine. Tristetea-n rana-mi s-a miscat. Eu bucuriile lumesti Le pizmuiesc. desii-s desarte.. Dar am simtit Ca-s plin de-o viata noua. numai sa m-asculti cersesc.O. buna De pe-al meu cap nelegiuit Zmulgand a spinilor cununa Trecutul l-am zvarlit in vant Nadejdea-n pieptul meu tresalta Si-n ochii tai vad laolalta Si iadul crud si raiul sfant Sit e iubesc cum niciodata N-a mai iubit vre-un muritor Cu vis ce din vecii s-arata Cu vis ce-l stiu nemuritor De cand exista universul Menit-ai fost sa mi te-arati Etern calauzindu-mi mersul Prin negrele-mi eternitati ..

. . Si pentru veci Imbratiserile naturii Ramas-au pentru mine reci Priveam nemarginirea-n fata Toti sorii din albastra ceata Ii cunosteam ca soarta mea Curgeau in nimb de aur iarasi Dar vai pe fostul lor tovarasi Nici unul nu-l recunostea. incotro nu stiu Prietenii de-o dinioara M-au renegat.De mult imi usura povara Un nume murmurat in vis Si numai tu-mi lipseai Tamara Pe cand eram in paradis. O de-ai pricepe-a mea durere Ca-n veci sa n-ai vre-o mangaiere Sa ratacesti din hau in hau Rapus de deznadejdi haine Sa n-astepti lauda la rau Si nici rasplata pentru bine Tristetea mea sa n-aiba soare Sa tac stand singur si semet In lupta fara de-npacare Si fara de nimic maret Sa n-ai dorinti ci doar regrete Nimic san u mai mai desfete Si tot ce-I sfant sa pangaresc Sa tac sa simt sa cuget toate Si-n ura pieptul meu se zbate Si tot ce-I sfant sa pangaresc Se implini blestemul gurii Dumnezeiesti. Si-atunci batand din aripi iarasi Zburai cu spaima in pustiu Dar unde. Fu surd si mut Tot universul plin de stele Precum edenul disparut Precum purtat de valuri grele Un vas sfarmat de uragan Ce fara carma si vantrele Pluteste-n voie pe ocean..

Lipsit de tinta si de urma. Doar sangele curgea tacut Dar desfatarile aceste Nu multa vreme mi-au placut.Ca-n zori pe cer fara furtuna. Scurt timp usor orice credinta Innabusii in ei pe veci Dar meritau a mea silinta Fatarnicii nerozii seci? Si m-am ascuns prin munti usor Si rataceam ca meteor Prin intuneric singuratic Mergea cate-un drumet noptatic Momit de-o flacara ce-ardea Cu calu-n gol se prabusea Ragnind zadarnic iar pe creste. Ce-i stradania umana Cu toata truda ei sarmana Si plansul lumii milenar Pe care domnitoare huma-i In fata unei clipe numai Din chinul meu fara hotar? Ce-s oamenii ? Ce-i truda lor ? Au fost vor fi se nasc si mor . Scurt timp i-am invatat pacatul Manjeam sublimul si curatul Huleam tot ce era frumos. De unde si-ncotro mereu O stie numai Dumnezeu! Scurt timp pe oameni si-a lor turma Am carmuit-o cu folos. Un nour negru ce detuna Stingher si ne-ndraznind sub zari Sa se opreasca nicaieri Goneste-n larg ce nu se curma. Cu uraganele cumplite Ma-ncaieram adeseori In roi de fulgere starnite Zburam cu spaima printre nori Prin vijelii de vifor dornic Aripa-nvoie ma purta Sa uit de chinul meu statornic Sa uit ce n-o sa pot uita! O.

.Nadajduiesc de-o fi sa-i certe Judecatorul cel slavit Chair dupa ce i-a osandit Se poate indura sa-i ierte Fara liman tristetea mea Ca mine n-are rost. nici capat Cu neputinta-i pentru ea Hodina lutului s-o capat ! Ea cand ca serpii vrea s-alinte. Cand ca sa-si bata joc ma minte Cand sfarma-al gandului avant Cand frige.. cu jale multa. La ce sa stiu a ta-ntristare? De ce tanguiesti asa? Tu ai gresit In fata-ti oare? Sa nu ne-auda careva Suntem doar noi. Sunt oare cerului mai scumpa Ca altele ce sunt de dor Si nevinovatie pline Si-s mai frumoase decat mine Si nici un brat de muritor Nu s-a atins de patul lor Nu! Jura-mi ca cinstit ti-e gandul Ma vezi cum sufar cercetandu-l Cunosti ce-I al femeii vis Nasti spaima-n pieptu-mi ce se zbate ..arde. Eu suferinta ti-o ascult. E-a fericirii mele racla. Dar Domnul sfantu. Si linistea pe veci pierduta. Si-a moartelor nadejdi mormant !.. N-as vrea credinta-mi. ca o facla. Prieten prins de greu tumult. Vicleana de-i a ta vorbire De-s prada la minciuna eu Opreste-te ca nu-I marire Sa pierzi un suflet ca al meu.sa se rumpa. Oricine-ai fi. Spre noi n-o sa priveasca El Caci uita pentru cer pamantul.

durerei Au tainicele juraminte Nu se mai afla nicaieri? Ma jur pe-ntaia zi a firii Ma jur pe ultimu-i azur Pe blestemul neleguirii Pe vesnic adevar ma jur Ma jur pe clipa intalnirii Pe sacrul biruintei dor Pe-amenintarea despartirii Pe visul meu nepieritor Ma jur pe chinul prabusirii Ma jur pe duhuri. Si tot ce-i viu nestingherit Va inflori de rau lipsit! O crede-ma : sunt primul care Te-a pretuit si te-a-nteles. . pe fire Pe tine jur ca sa-mi ramai Ma jur pe ultima-ti privire Ma jur pe lacrima-mi dintai Pe rasuflarea ce-n tacere Revarsa-al buzelor prinos Pe parul lung si matasos Pe fericire si durere Ma jur sa fug de razbunare Ma jur sa nu mai fiu trufas De azi din lume va dispare Cel ce-I al raului faptas Vreau sa ma rog. Ti-am pus panamtul la picioare Si drept icoana te-am ales. pe infrangeri Pe goanna lor din loc in loc Ma jur pe veghetorii ingeri Vrasmasi cu palose de foc Ma jur pe iad. vreau sa iubesc In bine iar sa cred voiesc Cu lacrimi de cainta-alerg Vrand de pe fruntea mea sa sterg Stigmatul flacarii divine Sa fie vrednica de tine.Dar tu-ntelegi le stii pe toate Si nu ma vei zvarli-n abis Deci jura-mi ca de azi nainte N-ai sa mai semeni rau. pe cer.

Ori poate tu nu stii ce-nseamna Iubirea unui muritor? E-al tanarului sange zbor O zi-nsorita-n rece toamna Cine infrunta despartirea Ispita unui chip frumos Ori plictiseala istovirea Si visul van si mincinos. Privi-vom lumea de departe Neincercand compatimiri Pamantul fara fericiri Si frumusete fara moarte Pe care crima-i si tortura Pe care nici un suflet nu-i Sa-si duca fara teama ura Ori subreda iubire-a lui.Da-mi dragostea ce se-nfiripa Dau toata viata mea pe-o clipa Tamara. Prietena ca pasnic stand. Nu afla nu ti-e dat de soarta. crede-mi sfantul tel Ca-n dragoste precum si-n ura Eu sunt statornic. Tu sa te ofilesti curand Ca jertfa-a pizmelor de rand In lumea-ti stramta si desarta Intre nepasatori. Tu intre ziduri reci si moarte Cercand al patimilor greu Ai sa te stingi in rugi mereu Deopotriva de departe De oameni si de Dumnezeu. teama vie Prieteni falsi si dusmanie Si-n truda fara de temei. eu nu-nsel Eu fiul haurilor reci Spre stele te-oi purta de mana Vei fi pe univers stapana Si draga mea vei fi pe veci. tu splendida fiinta O astfel de osanda ai . misei Sperante sterpe. O nu.

duhul rau e-n izbandire! Sarutul buzelor lui arse Prin buzele spre el intoarse Otrava mortii-au raspandit Si-un sunet slab si chinuit Tacerea noptii reci o sparse.Te-asteapta-o alta suferinta Si altfel de tristeti si trai Caci duhurile mele toate Smerit te-or asculta atunci Si servitoare minunate Vor astepta sa dai porunci Luceafarului eu cununa Zmulgand-o ti-o voi da in dar Si roua ce-oglindeste luna Pe-a ta cunun-am sa presar Cu melodi a ta ureche Necontenit o voi vraji Din nestemate-ti voi cladii Palate fara de pereche M-oi cufunda in mari ca vantul. Atinse gura-I arzatoare De gura ei care ardea Cu glasururi ademenitoare La rugaminti ii raspundea Arzand-o apriga privire Privea in ochii rumpti din cer. Ti-oi darui intreg pamanul Iubeste-ma! Si-atunci usor. suferinta Dojana dragoste cainta Si-o lume-ntreaga de tristeti Si rugamintea ce se curma Si bun ramasul cel din urma Al tinerei sfarsitei vieti. Deasupra chipului stingher Sta-n bezna plin de stralucire Necrutator ca un jungher. Era-n el totul. Vai. . Voi sageta spre stele-n zbor.

Parea o zana adormita Asa cum sta-n sicriu sub giulgi Mai alba decat alibi fulgi E fata ei incremenita Inchise pleoapele erau Privind-o ar fi spus oricine Ca ochii ei adanci dormeau Sau ca in taina asteptau Sau zorii sau o sarutare.Atunci strajerul colindand In preajma zidurilor grele La miezul noptii printre ele Din toaca lui de tuci sunand. porneste-apoi. Canonul sfant in gandul sau Porni cu spaima sa-l rosteasca Ca de pe-aici sa izgoneasca Lucrarea spiritului rau Cu degete tremuratoare Isi face cruce si greoi Pe cunoscuta lui careare Spre zidul vechi. Si-un sunet slab. Din zarea toata Doar vantul freamat aducea De printre crestele carunte Si-n pacea noptii se-auzea Soptitul unui rau de munte. Ah! Soarele pe ei zadarnic Aluneca stralucitor Iar rudele plangand amarnic In van saruta noaptea lor Pecetea moarte cand ti-o pui . si-un geamat stins O presimtire necurata Batranu-I piept i-a strabatut Dar inc-o clip-a mai trecut Si iar nimic. Sub geamul fetei s-a oprit Cu pieptul napadit de teama Si mana cu ciocan de-arama Bataia-n tuci si-a contenit Caci in tacerea uriasa Auzul lui parc-a surprins O sarutare patimasa.

cum stranse sunt Si-au bun ramas de la pamant Pe chipul ei incremenitul Nimic nu-I amintea sfarsitul Sub foc de taina si de chin De-asupra adormitei fete Plutea nespusa frumusete Al marmorei acel senin Ce-I mai presus de simt si minte Ca moartea tainic si cuminte Strafulgerand pe buze-abia Sarutul ei incremenise Dar unui ochi ce-atent privise De multe lucruri triste ea Cu-a ei tristete povestea Era in ea tristetea rece A sufletului ce curand Ca frunzele incet cazand Se ofilesc cand vara trece Al gandului din urma semn Si-al vietii duse-n van indemn Si-adio lumii ce-o-nconjoara Era cu mult mai moarta deci Si-n inimi ochi morti pe veci Nasc deznadejdea grea amara Cum in solemnul ceas sihastru Al asfintirii pe cand clar Topindu-se-n ocean albastru S-a si ascuns al zilei car Zapada naltului Caucaz Doar pentru-o clipa mai pastreaza Reflexu-i rumen pe obraz Si-n departari sub cerul treaz Prin amurgire lumineaza. nespus de rare Cern dupa datina straveche Mireasma lor fara pereche.Putere s-o sfarame nu-I ! In nici o zi de sarbatoare Strai mai frumos si mai bogat Tamara-n viata-I n-a purtat Si flori din munti. Iar albe maini. Dar raza asta care bland Atat de vie se rasfata .

Tamara. . suferinta Biserica a juruit Sa fac-n semn de pocainta Pe culmea nalta de granit Pe unde vulturii s-aduna Si doar furtuile detuna Sus pe Cazbec. Batranul lui Gudal candva Talhar prin locurile-aceste Cu ascutisul printre creste Drumet ori sat arar cruta. Dar ros de boala.. S-au pregatit de jalnic drum Prieteni si vecini su rude Toate privirile sunt ude Zmulgandu-si plete sure-acum Batandu-si pieptul mut Gudal A-ncalecat cu greu pe cal Domol pornii inmormantarea Si-ncet in departari s-a sters Trei zile-s si trei nopti de mers Pana s-o face ingroparea . din lespezi groase Dura lacas de ruga deci In el truditele lui oase Aflara liniste in veci Pe stanca ce lupta cu vantul Crescu un cimitir stingher Dar oare e mai cald mormantul Cand mai aproape esti de cer? Sau somnul vesnic Fi-va paza la larma pieritoarei vieti? Zadarnic. Lang-un strabun de veacuri frant Al carui nume-l stie tara In piarta i-au sapat mormant Printesei tinere.In largi singuratati si-n ceata Nu se rasfrange lunecand Si calea nimanui nicicand N-o lumineaza izvorand Din inaltimile-i de gheata!. mortii nu viseaza Nici bucurii si nici tristeti..

ce-n grozit De nesfarsita vrasmasie Raceala de mormant adie De pe obrazu-i impietrit Piei duh al indoielii crunte Cerescul spirit i-a raspuns Destul ai triumfat. deajuns Dar judecat sa te-n frunte In clipa asta a sosit Si Domul sfant a osandit Ea-i dintre-acei a caror viata O clipa-i doar de chin si vai. In bucurii nu se rasfata Pe care Dumnezeu anume I-a plamadit pe voia lui De-aceea nu sunt pentru lume Nici lumea pentru dansii nu-i .Prin vinetele spatii clare Zbura un inger luminos De pe pamantul sters in zare Purtand un suflet pacatos El indoielile. cu faptura-i rasculata. Tasni ingrozitoul duh Puernic sta ca o furtuna Si ca un fulger lumina Si-n cutezanta lui nebuna Ragni cumplit: Ea este-a mea! Inabusindu-i spaiman care-i Cu-o ruga catre Domnul drept Lipit de-ocrotitorul piept E bietul suflet al Tamrei Se hotara cu dansul ce-i El sta din nou in fata ei Dar Doamne cine sa-l cunosca Ce crud mai stie sa priveasca Ce plin de iad e. Cand. Taindui calea prin vazduh. Din bezna iadului deodata. oftatul Le risipea vorbindu-i bland Cu lacrimi ii spala pacatul Si chinul i-l gonea din gand Dar tocmai incepu ca visul Sa se auda paradisul.

Si demonul.Cu lacrimi si dezamagire Spasii Tamara tristu-i vis Si prin durere si iubire Spre rai ea calaea si-a deschis! Si ingerul privi cu-asprime La spiritul viclean si mut Apoi voios. pe-aripi sublime Catre cereasca inaltime Cu sufletul a disparut. . Lipsit de tel si de iubire Si parasit de nazuinti. infrant. salbatic Isi blestema nebunul vis Din nou trufas si singuratic. Pribeag ramase prin abis... Din nou infrant porni-n nestire Incrancenat scrasnind din dinti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful