1. Sistem informatic bancar 1.1. Obiectivele S.I.B.

SIB are obiective manageriale şi funcţionale pentru următoarele activităţi principale: deschiderea de conturi bancare; constituirea şi actualizarea depozitelor bancare; plăţi şi decontări în lei sau valută; acordarea şi rambursarea creditelor bancare; închiderea unei zi de activitate bancară.

Pentru fiecare tip de activitate şi obiectiv managerial sau funcţional au fost identificate, în concordanţă cu reglementările financiar-bancare, ieşirile şi intrările folosite de sistemul SIB, elemente ce sunt descrise în tabelul următor. Tabelul 1.1. Obiective SIB manageriale A. Deschidere de Supervizare cont bancar deschidere de cont bancar Activitate Obiective SIB funcţionale Ieşiri solicitate - Extras de cont cu rulaje zilnice - Jurnal contabil - Balanţa de verificare - Recapitularea deschiderilor de cont - Extrasele de cont cu rulaje zilnice - Confirmarea deschiderii de cont bancar - Fişa de cont client Intrări necesare

- Actualizare registru de conturi deschise - Înregistrare operaţiuni de depunere - Eliberare mijloc de plată pentru persoane fizice - Confirmare operaţiuni B. Constituire şi Verificare, actualizare constituire şi depozite bancare actualizare depozite bancare

- Cerere de deschidere cont bancar - Contract de depozit bancar - Dosar cu actele agentului economic

- Extrase de cont cu rulaje zilnice - Jurnal contabil - Balanţa de verificare - Foaie de vărsământ - Extras de cont cu rulaje zilnice credite - Înregistrarea efectuării depunerilor sau restituirilor în/din depozitele bancare - Confirmarea
1

- Contract de depozit bancar - Cerere convenţie

realizării operaţiunilor C. Încasări şi plăţi prin casă Verificarea legalităţii încasărilor şi plăţilor - Înregistrarea cronologică a încasărilor şi plăţilor prin casieria băncii D. Acordare si rambursare de credite bancare Urmărirea activităţii de creditare - Jurnal contabil - Balanţa de verificare - Extras de cont cu rulaje zilnice - Fişa de cont client - CEC de numerar - Situaţie credite în execuţie - Grafic de rambursare Situaţia ratelor scadente - Informatizarea activităţii de creditare - Realizarea şi actualizarea graficelor de rambursare - Situaţia creditelor acordate sau rambursate - Situaţia creditelor în execuţie - Contract de creditare - Documente creditare pt. persoane juridice : bilanţ contabil, BVS, documentaţii pentru persoane fizice: adeverinţă de venit, garanţii - Dovada plăţii - Dispoziţii centralizatoare de plată/încasare - Borderou DCI, DCP - Formular compensare prezentat la deschiderea şedinţei - Formular compensare complet - Ordin de plată - Extras cont Idem E - Dispoziţie de încasare - Chitanţa - Notă contabila

E. Decontări interbancare

Realizarea operaţiilor de decontare interbancară pentru instrumente de debit şi de credit

- Înregistrarea şi centralizarea documentelor de incasare/plată supuse compensării interbancare - Realizarea documentaţiei pentru şedinţa de compensare - Confirmarea operaţiilor şi actualizare baze de date Idem E

- Ordin de plată, CEC - Refuzuri încasare/plată propuse + justificare - Fişă rectificare refuz - Fişă rectificare plaţii + justificare

F. Decontări intrabancare G. Închidere activitate zi bancară

Idem E Verificarea rulajelor şi soldurilor pe client şi pe total bancă

Idem E - Jurnal contabil - Balanţa de verificare - Situaţia ratelor scadente
2

- Actualizarea conturilor clienţilor care au efectuat operaţiuni în bancă în ziua curentă - Salvarea / restaurarea datelor aferente operaţiunilor derulate într-o zi de activitate bancară 2. Sistem informatic pentru Casa de Economii 2.1 Funcţiile sistemului C.E.

- Jurnal contabil - Balanţa de verificare - Situaţia creditelor acordate - Situaţia creditelor rambursate - Situaţia creditelor în execuţie - Extrase de cont cu rulaje zilnice

Sistemul C.E. este o parte a sistemului financiar-bancar şi îndeplineşte următoarele funcţii principale:
a)

Reglarea circulaţiei monetare se realizează prin stimularea dezvoltării spiritului de economisire

în rândul populaţiei şi atragerea disponibilităţilor băneşti temporare (economii) ale populaţiei pentru constituirea de noi surse de finanţare aflate la dispoziţia statului (C.E. având ca acţionar principal statul) sau prin plasamente avantajoase la alte bănci. Realizarea acestei funcţii este determinată în principal de activitatea de economisire şi creditare a populaţiei de către C.E.
b)

Execuţia de casă a bugetului de stat este realizată prin activitatea de încasare de la populaţie a Controlul financiar al activităţii unor organizaţii economice şi sociale care îşi păstrează

impozitelor, taxelor, amenzilor etc.
c)

disponibilităţile băneşti la C.E. Sistemul C.E. prezintă şi avantajul deloc neglijabil (mai ales acum, în perioada nedeterminată a tranziţiei şi restructurării economiei către o economie de piaţă) că sumele depuse sunt garantate de stat şi au un caracter imprescriptibil. 2.2. Organizarea sistemului C.E. Casa de Economii este o instituţie bancară componentă a sistemului financiar bancar cu unităţi distincte în teritoriu (operative şi de coordonare în fiecare judeţ) sub conducerea nemijlocită a Centralei C.E. (figura 12.1). întreaga reţea C.E.C este compusă din două mari grupe de unităţi:

3

Figura 2.1 Diagrama de structură a sistemului C.E. unităţi proprii: sucursalele judeţene; Sucursala de economii a municipiului Chişinău; Sucursala de credite a municipiului Chişinău; Centrul de calcul electronic al sistemului C.E.; filialele C.E. agenţiile C.E. unităţi mandatare: unităţi PTTR; ghişee C.E. cu gestiune; ghişee C.E. fără gestiune.

Centrala C.E. organizează, coordonează, îndrumă şi controlează activitatea unităţilor C.E., elaborează norme metodologice şi tehnici de lucru pentru toate activităţile desfăşurate de unităţile C.E. din reţea, asigurând totodată şi aplicarea acestora. Sucursalele judeţene C.E. sunt organizate în fiecare judeţ al ţării, fiind subordonate Centralei C.E. Au următoarele atribuţii: - coordonarea activitatea unităţilor C.E. în judeţ; - aplicarea normelor metodologice, a dispoziţiilor Centralei C.E. cu privire la activităţile de ghişeu, organizarea şi ţinerea evidenţei analitice şi sintetice pentru unităţile proprii şi cele subordonate;
4

nu au personalitate juridică. Atribuţiile agenţiilor sunt următoarele: servirea clientelei în legătură cu primirea şi restituirea economiilor băneşti ale populaţiei. amenzi. fiind aprovizionate cu numerar.asigurarea condiţiilor de desfăşurare a tuturor activităţilor în unităţile operative subordonate. subordonate sucursalelor judeţene sau filialelor C. şi al reţelei mandatare din subordinea sa. Sucursalele judeţene nu au personalitate juridică şi nu întocmesc buget propriu.întocmirea de balanţe de verificare. consemnaţiuni).E.E.. întreprinderi şi instituţii. Agenţiile C. Toate fişele de cont aferente libretelor emise de agenţiile subordonate se păstrează şi se actualizează la acest nivel. pe lângă activitatea proprie de ghişeu se execută şi activităţi de evidenţă analitică şi sintetică în fişele de cont aferente agenţiilor direct subordonate (pentru care este sediu contabil). şi funcţionează în oraşe.E. Filiala este sediul contabil pentru toate unităţile subordonate.E. într-un judeţ pot exista maximum 3 filiale.E. Filiala transmite sucursalei datele de centralizare. - analitică şi sintetică în fişele de cont aferente agenţiei proprii şi ale celor subordonate din punct de vedere contabil. cu volum de operaţiuni mare. Reţeaua mandatară este formată din câteva categorii de unităţi care execută şi operaţiuni pe librete de economii prin convenţii încheiate cu C. Agenţiile C. (oficii poştale. se execută activităţi de evidenţă confirmări de sold). cooperative de credit). imprimate şi alte materiale de către acestea.E. alte activităţi de ghişeu (încasări de impozite. Funcţionează în oraşe mai mari.E. acordarea de credite şi alte operaţiuni de ghişeu. pe lângă activitatea proprie de ghişeu. Filialele C. sunt unităţi operative. organizarea şi întreţinerea contabilităţii sintetice şi analitice a operaţiunilor efectuate de la ghişeul controlul activităţii agenţiilor C. taxe. propriu şi ale unităţilor operative legate pe linie contabilă. Acestea au următoarele atribuţii: servirea populaţiei în legătură cu economiile băneşti. 5 . în prezent funcţionează 36 de filiale în toată ţara şi 6 în Chişinău. sunt unităţi operative subordonate sucursalelor şi care nu au personalitate juridică. Din prezentarea acestei structuri rezultă: - La nivelul agenţiilor se execută numai operaţiuni de ghişeu sau legate de acestea (solicitări de La nivelul filialelor. . comune. sunt direct subordonate din punct de vedere contabil sucursalelor sau filialelor în raza cărora sunt amplasate din punct de vedere administrativ-teritorial. precum şi activităţi de centralizare a datelor pentru toate unităţile din judeţ în vederea întocmirii balanţei de verificare şi a predării acesteia la Centrala C. dar există judeţe în care nu funcţionează nici o filială. - La nivelul sucursalei.

în funcţie de condiţiile de depunere şi păstrare a sumelor şi de avantajele ce decurg din aceste condiţii (rata dobânzii şi diverse premii).E. . . se vor trece în evidenţă principalele activităţi C. Această activitate constă din atragerea disponibilităţilor băneşti temporare ale populaţiei şi reprezintă unul din domeniile de bază ale circulaţiei monetare. librete de economii cu dobândă pe termen. cu câştiguri. în funcţie de fondurile utilizate: - din fondurile atrase de C. b) Activitatea de creditare desfăşurată de către unităţile C. C.3. Tipurile de librete de economii sunt: librete de economii cu dobândă la vedere.E. obligaţiuni C. . ponderea cea mai mare în cadrul activităţii de economisire o au libretele de economii care sunt de mai multe tipuri.3 Principalele activităţi şi fluxuri informaţionale 2. foi şi timbre de economii. .librete de economii. . a acordat populaţiei în principal două categorii de credite. s-au acordat credite pentru construirea sau completarea avansului din fondurile puse la dispoziţie de către stat se acordă credite pentru aceeaşi destinaţie. Pentru familiarizarea cu baza informaţională primară din spaţiul C.E. constă în acordarea şi urmărirea rambursării creditelor pentru construirea şi cumpărarea de locuinţe proprietate personală sau bunuri de folosinţă îndelungată.1 Activităţile desfăşurate de sistemul C.E.conturi curente personale. Operaţiunile în libretele de economii sunt operaţiuni de ghişeu care se execută în cadrul unităţilor operative şi se reflectă în compartimentele de contabilitate ca operaţiuni contabile.2.librete de economii cu câştiguri în materiale de construcţii.E.librete de economii cu dobândă şi câştiguri. Dintre aceste instrumente.librete de economii pentru turism. . Acestea sunt: a) Activitatea de economisire este activitatea de bază a C. constituind însăşi "raţiunea de a fi a acestuia.E.librete de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme.. librete de economii cu câştiguri. - .E.certificate de economii şi depunere la purtător. dar cu 6 minim necesar contractării sau cumpărării de locuinţă proprietate personală'. Economisirea se realizează prin instrumente ca: .E.

Conturile curente se deschid la unităţile C. din dispoziţia titularilor. d) Alte activităţi ale unităţilor C.E. sunt prelucrate informaţii şi date primare al căror ansamblu.R. apă..) de care aceştia au beneficiat. .E. Casa de Economii desfăşoară şi activitatea de păstrare a sumelor în consemnare şi de încasare de impozite.E. depunerile în aceste conturi fiind similare depunerilor pe librete.E. agenţii). cât şi pentru cele juridice.dobândă foarte mică. . efectuează. respectiv.operaţiuni efectuate în conturile organizaţiilor.E. Sistemul informaţional al C.E. În fluxurile informaţionale din cadrul C. Pe lângă activităţile prezentate mai sus. atât pentru persoanele fizice. (execuţia de casă a bugetului de stat). deţin o pondere relativ însemnată în volumul operaţiunilor efectuate de unităţile C. acoperirea procentului până la valoarea normală realizându-se compensat de către C. gaze etc. Referitor la activităţile endogene.E.C. amenzi şi taxe. . unităţile C. exogenă). c) Activitatea privind conturile curente.E. deşi nu formează obiectul activităţii de bază a C. 2. constituie baza informaţională primară (endogenă şi. Aceste conturi se deschid numai la sucursalele şi filialele C. desfăşoară o activitate cu caracter bancar deschizând conturi curente colectoare şi speciale pentru unele unităţi şi organizaţii. în totalitatea sa reprezintă un ansamblu de subsisteme aferente fiecărei activităţi în parte. .acordarea de credite şi încasarea ratelor de împrumuturi la creditele acordate în numerar. în funcţie de provenienţă (din sistemul informaţional sau din afara lui).E.E. unităţile C. Aceste activităţi.E. lumină.primirea spre consemnare şi restituirea sumelor consemnate. Conturile persoanelor fizice sunt denumite „conturi curente personale”. (sucursale. Operaţiunile de consemnare şi încasare de taxe şi impozite se realizează în cadrul tuturor unităţilor proprii ale C. Corespunzător acestui macroflux se utilizează în principal suporturi de date folosite pentru informaţiile 7 .primirea şi restituirea economiilor băneşti ale populaţiei pe diferite instrumente de economisire. filiale. Fiecăreia din activităţi enumerate îi corespunde un flux informaţional bine stabilit. Din aceste conturi. plata unor servicii (abonamente radio-TV. reflectat in evidenţele operative statistice şi contabile (sintetice si analitice) organizate la unităţile C. taxe etc.E. În afara activităţii de economisire în conturile curente personale. din punct de vedere informaţional se pot distinge două macro fluxuri: a) Macrofluxul informaţional al activităţilor de ghişeu generat de: . atât endogene cât şi exogene.2 Descrierea fluxurilor informaţionale specifice sistemului C.E. Aceasta activitate se defăşoară numai în cadrul sucursalelor şi filialelor C.încasarea populaţie a diferitelor impozite.3.

toate activităţile de ghişeu se realizează prin parcurgerea următoarelor faze principale de prelucrare: . după cum urmează : .prelucrate în cadrul ghişeelor C.efectuarea depunerii/restituirii şi eliberarea actului justificativ al operaţiunii sau al suportului (libret) împreună cu actul de identitate. urmărirea rambursării creditelor.recipise de consemnare. restituire şi lichidare pentru instrumentele de economisire.închiderea prin totalizare a jurnalului de operaţiuni de la ghişeu şi a situaţiei de casă (cu întocmirea monetarului).jurnale de operaţiuni. . rechizite.buletin de vărsământ şi cecuri pentru conturile curente. salari pensii.buletin de cumpărare/vânzare pentru operaţiuni.foile de depunere. casele de operaţiuni contabile privind gestiunea proprie ca: întocmirea balanţelor de verificare.E.jurnale de casă.primirea documentelor primare de la solicitanţii operaţiunilor şi a documentelor de identificare.. . realizarea investiţiilor şi reparaţiilor capitale etc. ADAS şi bugetul statului.E. reciproce cu administraţiile financiare.chitanţe şi cecuri pentru conturile de credite. Principalele suporturi de date utilizate pentru informaţiile prelucrate în cadrul compartimentelor de contabilitate ale unităţilor C. cu creşterea sau scăderea soldului din situaţia de casă.înregistrarea operaţiunii în jurnalul de operaţiuni de la ghişeu şi în suportul de date aflat la solicitant (libret) şi predarea documentelor primare la casierie. pe de o parte.verificarea identităţii solicitantului şi a disponibilului din contul în care se solicită efectuarea operaţiunii şi acordarea vizei în acest sens.verificarea diferenţei între rulajul debitor şi creditor din jurnalul de operaţiuni. iar pe de altă parte cele specifice cum ar fi: 8 . imprimate. Fazele din cadrul macrofluxului informaţional de ghişeu se realizează atât manual cât şi automat. sunt. . . realizarea operaţiunilor de decontări interne. cele întocmite la ghişeu. . În general. - zarea personalului. . .E. . . b) Macrofluxul informaţional al activităţilor de contabilitate constă din: - ţinerea evidenţei contabile sintetice şi analitice pentru toate conturile deschise la unităţile C. . . cu ponderea mare a prelucrărilor la nivel local. aprovizionarea cu materiale.

jurnalele notelor de decontare. Trebuie menţionat că fluxurile informaţionale exogene. avem în vedere două aspecte principale şi anume: activităţi din afara spaţiului C.. însăşi. Referitor la activităţile exogene ale C. centralizarea operaţiunilor efectuate în conturile analitice. facturi.şi post analitice pe zile de întocmirea situaţiilor statistice.E. a balanţelor de verificare etc. situaţii statistice. extrase de cont. Dacă din punct de vedere al gradului de complexitate.E. centralizatoare sintetice. fişele conturilor analitice. Perfecţionarea sistemului informaţional al C. nu pot fi influenţate de către C.E. determinate de relaţiile sistemului C.E. carnete cu note de decontare. sunt următoarele: - primirea şi verificarea documentelor primare care determină înregistrări în contabilitate. cu alte entităţi bancare. dat fiind volumul foarte mare al informaţiilor prelucrate în unitatea de timp. dispoziţii de plată. este direct condiţionată de existenţa unui sistem unitar 9 . înregistrarea documentelor primare sau cumulative în contabilitatea sintetică.E. jurnalele de operaţiuni în conturile analitice etc.E. între compartimentele organizatorice din care este compusă aceasta. dări de seamă. activitatea de creditare prezintă cea mai complexă metodologie.E. înregistrarea centralizatoarelor în fişele grupă de maestru şi în contabilitatea sintetică. Fluxuri de tip exogen există şi în cadrul Centralei C.- fişele conturilor sintetice. fişele grupă de maestru. precum şi cu cele subordonate. fiind stabilite prin efectul unor legi sau al unor acte normative.E . Ca şi în cazul macrofluxului de ghişeu aceste faze sunt realizate atât manual cât şi automat. contabilizare.E. activităţi din interiorul spaţiului C. în cadrul celor două macrofluxuri informaţionale. a dărilor de seamă. în raport cu celelalte unităţi C. balanţe de verificare. Principale faze de prelucrare în contabilitatea unităţilor C. stabilirea şi rezolvarea diferenţelor intre înregistrările pre. ambele macrofluxuri ridică probleme specifice. borderouri cu note de decontare.

deci stabilirea exactă a conturilor cu care se lucrează.).E. conţinutul şi gradul de detaliere sau agregare a informaţiilor fiind diferit de la un nivel la altul. formatul.de codificare. b) obiective faţă de propria necesitate de perfecţionare. determinat de principiul separării activităţii de ghişeu de cea de contabilitate.4. modificări condiţionate de noul statut de 10 . Dezvoltarea sistemului informatic SICE se orientează în principal pe două direcţii principale: a) obiective în raport cu rolul SICE în cadrul sistemului C. în SICE contabilizarea economiilor este corelată cu necesităţile financiar-contabile. SICE prelucrează datele pentru a asigura furnizarea de informaţii pertinente (exacte. cât şi cele de dezvoltare ulterioară a întregului SICE. principiu care caracterizează fluxurile informaţionale în unităţile C. Baza de date constituită ca fond centralizat de date utilizate în comun de aplicaţiile sistemului asigură atât conducerea activităţilor de bază în sistemul C. Una din restricţiile majore realizate de SICE o reprezintă accesul la informaţii şi dreptul de dispoziţie asupra prelucrării datelor. cât şi legăturile acestuia cu sistemele de acelaşi nivel şi de nivele superioare.E. precum şi din evidenţele contabile şi statistice. cât şi din exteriorul său domenii exogene).E. algoritmi de combinare a câmpurilor numerice şi alfabetice care. precum şi al relaţiilor economico-financiare cu caracter patrimonial. Caracterul bancar al operaţiunilor C. care realizează gestiunea datelor din toate activităţile desfăşurate de C. complete şi la timp) la toate nivelele sistemului de decizie. în acest scop. mai ales în condiţiile create de noul statut de funcţionare ca bancă.. Dat fiind caracterul specific al unor instrumente de economisire (cu care se pot efectua operaţii în orice unitate C. deziderat realizabil numai printr-un sistem de identificare (codificare) corespunzător şi care foloseşte.E. propriu Casei de Economii. din teritoriu).. (domenii endogene)..E.E. (reflectate în activitatea de decontări reciproce între sediile contabile C.4. 2.E. deşi sunt simpli.E. informaţiile care se prelucrează sunt identificate (codificate) printr-un sistem care asigură atât necesităţile actuale. a) Dezvoltarea SICE conţine ca element central realizarea unei baze de date în care se stochează informaţii provenite atât din interiorul sistemului C. cu conexiuni facile în sistemul informatic financiar-banrar.E. Prezentare de ansamblu a sistemului informatic al C. SICE. în locul cheilor multiple şi al cifrelor de control. 2. trebuie să asigure continuitatea în proiectarea şi dezvoltarea ariei de cuprindere a sistemului informatic o dată cu modificările ce vor apărea în cadrul C. denumire şi clasificare.1. în afara celor rezultate din activitatea de economisire care apar între unităţile C. şi volumul mare al acestora impun eliminarea posibilităţilor de eroare în adresarea operaţiunilor. asigură o securitate mai bună a bazei de date. b) Obiectivul major în realizarea SICE îl constituie crearea unui sistem informatic cu un grad ridicat de integrare.E.E. Obiectivele sistemului informatic al C..E.

care poate fi în orice moment un barometru exact al modului de a decide şi acţiona eficient în spaţiul C. este conceput astfel încât să urmărească fidel. 2. cheltuielile materiale şi timpul de realizare a modificărilor ce apar pe parcursul exploatării SICE. subsistemul activităţilor secundare. Caracterul evolutiv. generalizabile în spaţiu! C.E.2. subsistemul conturilor organizaţiilor.E. - distributivitatea conţine subsisteme informatice unitare. pentru a obţine informaţiile necesare pentru stabilirea performanţelor fiecărei activităţi în raport direct cu cerinţele mecanismului economiei de piaţă. impuse de eventuale modificări ale fluxurilor informaţionale.funcţionare ca bancă.E. subsistemul mijloacelor fixe.4. distribuit şi flexibil al SICE Sistemul informatic al C.E. evoluţia 11 .E. sub toate aspectele.3. 2. statistice şi contabile necesare stabilirii sistemului de indicatori.E. Caracteristicile principale specifice sistemului informatic al C. SICE este format din următoarele subsisteme informatice: - subsistemul economiilor. SICE va trebui să includă şi următoarele subsisteme informatice: subsistemul resurselor umane. claritatea asigură difuzarea pachetelor de programe şi implementarea subsistemelor până la o viitoare etapă de conectare la nivel naţional (nu neapărat de tipul reţelelor extinse) fără o asistenţă tehnică a proiectantului etc. în consecinţă. şi legăturile dintre subsistemele sale Corespunzător activităţilor C. - maxim efortul uman. sunt următoarele: - adaptabilitatea îi oferă posibilitatea efectuării „din mers” a modificărilor în sistemul modularitatea are rolul de a asigura posibilităţile de implementare etapizată şi de a reduce la (subsistemele) informaţional. subsistemul creditelor. subsistemul mijloacelor circulante..4. subsistemul execuţiei de casă a bugetului de stat. Activităţile C. - Toate aceste subsisteme au ca element comun automatizarea unor evidenţe operative. sunt însă urmărite şi din punct de vedere al eforturilor (cheltuielilor) de realizare.E. Structura sistemului informatic al C. subsistemul conturi lor curente personale.

în paralel cu satisfacerea propriei necesităţi de informaţii. Prin bursa privită ca instituţie se concentrează cererea şi oferta de valori imobiliare prin intermediul unor operaţiuni de negociere. aferent Centralei C. Sisteme informatice aferente agenţiilor C. există posibilitatea reală de a se implementa noi funcţii noi ale acestuia care. prin definiţie. în concordanţă cu un regulament acceptat şi cunoscut de către agenţii economici. pornind de la situaţia existentă. În ceea ce priveşte sistemele informatice ale sucursalelor şi filialelor C. Sistem informatic pentru bursele de valori 3.E.E.E..E. cu un efort minim.. 3. Deci acest sistem nu este proiectat în mod rigid.E. este. Bursele de valori mobiliare (BVM) sunt elementul 12 . precum şi sarcinile ce îi revin acesteia. faţă de sucursalele sau filialele C. în calitate de organ central coordonator.sistemului obiect .E. În acelaşi timp.E... Sisteme informatice ale sucursalelor şi filialelor C.Casa de Economii. în acest context se realizează o centralizare a tranzacţiilor prin intermediul unui mecanism de acces continuu.E.E.E. Caracterul distribuit al SICE rezultă şi din faptul că este alcătuit din următoarele elemente structurale: Sistemul informatic central al C. total şi direct al tuturor clienţilor la informaţiile de piaţă. ca nivel superior de conducere. elemente urmate de realizarea efectivă a operaţiunilor prin concentrarea ordinelor de vânzare (OV) şi de cumpărare (OC) în sala de negociere a bursei de valori prin intermediul căreia se efectuează tranzacţiile de către agenţii de bursă.1. un sistem evolutiv. Întrucât din punct de vedere conceptual şi funcţional SICE reprezintă un sistem modularizat. pe de o parte.. acestea sunt concepute astfel încât fiecare în parte să asigure cerinţele informaţionale ale Centralei C. SICE este conceput astfel încât să cuprindă o arie cât mai largă din sistemul informaţional al C.E. sistemul informatic al C. Datorită modificărilor ce au loc în dimensiunile şi natura subsistemelor sale fizice. de care aparţin. Altfel spus. el este realizat în ideea acoperirii nivelului maxim posibil de informatizare. Flexibilitatea SICE rezultă implicit şi din concepţia de structurare şi perfecţionare a acestuia. precum şi în cadrul activităţilor sale. o dată pentru totdeauna.E. pe de altă parte. şi a propriei dezvoltări în cadrul sistemului informaţional al C. Organizarea şi funcţiile bursei de valori Bursa este piaţa pe care se oferă şi se vând mărfuri sau valori mobiliare în funcţie de anumite proceduri speciale. Sistemul informatic central are ca problematică domeniile fizice proprii (materiale şi activităţi) ale Centralei C. În aceeaşi ipostază se situează si sistemele informatice ale agenţiilor C. contractare şi executare a unor contracta într-un sistem deschis. să permită satisfacerea unor viitoare cerinţe informaţionale..

bănci.).SVM. contracte la termen. Intermedierea de valori mobiliare Această intermediere are la bază un sistem stabilit de derulare. prin precizarea rolului participanţilor şi a modului apelativ de derulare a tranzacţiilor. agenţii economici îşi pot folosi. În sinteza. Intermedierea de vaioi i mobiliare se desfăşoară în raport cu cumpărătorii şi vânzătorii de valori mobiliare. Intermedierea de valori mobiliare se realizează de către societăţile de valori mobiliare .2. - reflectarea operativă a cursului valorilor mobiliare înregistrate zilnic la cota bursei. în forme juridice de societăţi pe acţiuni. persoane fizice). capitalurile proprii pe piaţa primară. Piaţa bursieră este urmărită şi analizată prin intermediul a doi indicatori fundamentali: cursul valorilor mobiliare şi indicele bursier. - valori mobiliare. SVM acţionează la bursă în două moduri principale: 13 . Funcţiile bursei de valori mobiliare sunt următoarele: - sincronizarea pentru o anumită piaţă şi o dată calendaristică a ofertei şi cererii de valori gestiunea ordinelor de vânzare/cumpărare emise de către clienţi prin derularea tranzacţiilor de cotarea şi circulaţia liberă a valorilor mobiliare la un curs dependent de interesul clienţilor pentru mobiliare. prin plasarea efectuată de către agenţii de schimb datorită caracterului negociabi al acestor hârtii de valoare. SVM realizează practic activitatea de intermediere prin agenţi de valori mobiliare.preponderent al pieţei secundare de capital deoarece asigură mobilitatea şi lichiditatea capitalurilor. evidenţierea conjuncturii economice în raport cu factorii specifici şi externi ai pieţei de valon mobiliare. persoane ce acţionează în numele şi pe contul SVM de Ia care au primit ordine de tranzacţii. ce guvernează cererea şi oferta de titluri mobiliare (firme. într-o fază iniţială. indicatori ce evidenţiază starea conjuncturală a economiei naţionale. elemente corelate cu valoarea de piaţă a titlurilor mobiliare. 3. obligaţiuni. putem spune că o bursă de valori are rolul principal de a tranzacţiona cu hârtii de valoare emise de către agenţii economici. urmând ca acestea să fie ulterior negociate pe piaţa secundară. opţiuni etc. cu obiectul de activitate constând exclusiv în intermedierea de valori mobiliare (acţiuni. fapt dependent strict de competitivitatea economico-financiară a clienţilor emitenţi. autorizate de către CNVM. în acest mod. Aceşti operatori economici nu au acces Ia bursă decât prin intermediul membrilor acesteia: societăţi de intermediere şi agenţi de schimb. - achiziţia unor anumite valori mobiliare.

3 Procesele specifice cotării la BV Procesele specifice cercetării BV au în vedere restricţia potrivit căreia înscrierea la cota Bursei din 14 . D . I .- intermediar. C .transmiterea OV/OC către agenţii de bursă. comunicând acestora cursurile titlurilor negociate şi modul de exercitare al acestor ordine de vânzare-cumpărare. pe obţinând în schimb un comision practicat. prin operaţiuni de vânzare/cumpărare. B . SVM are obligaţia de a asigura cu prioritate ordinele clienţilor săi în condiţiile optime existente pe piaţă. K – vrarea sumelor necesare decontării tranzacţiilor din contul curent (CC) şi contul de decontare (CD).trimiterea OV/OC cu informaţiile aferente tranzacţiei.Departamentul Decontare.verificarea RT şi RD. H . E . M – trimiterea extraselor de cont (EXC). In situaţiile de brokci sau dealer.transmiterea (primirea ordinelor de vânzare [cumpărare (OV/OC)]. Rezultatul acestei intermedieri este dat de diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare al acţiunilor tranzacţionale. - care le poate tranzacţiona în contul propriu. în conformitate cu uzanţele internaţionale. În aceste condiţii. la BV . cu rol de intermediari. prin primirea ordinelor de vânzare/cumpărare de la aceşti clienţi. fluxurile informaţionale existente la o SVM sunt următoarele: A . G .elaborarea şi transmiterea Raportului de tranzacţionare (RT) şi Raportului de decontare (RD). agenţii de schimb. 3. La rândul lor. F . poziţie în care aceasta deţine un act propriu de acţiuni. cont propriu: SVM se numeşte dealer. în cazul societăţilor plătitoare. SVM se numeşte broker şi poate vinde sau cumpăra în contul clienţilor bursei.transmiterea RT şi RD şi Ordinului de plată (OP).introducerea OV/OC în sistemul de tranzacţionarea al bursei.trimiterea OV/OC către Departamentul Tranzacţiei. Brokerii specialişti deţin un portofoliu de valori mobiliare şi fonduri băneşti utilizate în scopul menţinerii stabilităţii titlurilor tranzacţionale. L – informarea clienţilor asupra elementelor tranzacţiei bursiere. J – transmiterea RD şi OP la banca de decontare.înregistrarea şi contabilizarea SVM a RT şi RD. - brokeri specialişti: centralizează ordinele de vânzare şi/sau cumpărare şi derulează tranzacţionarea acestora. pot fi de două tipuri: - brokeri: acţionează în numele şi contul clienţilor.

3. Dacă toate aceste elemente sunt îndeplinite. Emiterea deciziei de tranzacţionare: este luată de către Directorul general al BV dacă sunt în-trei condiţii: a) b) c) existenţa Deciziei de înscriere Ia Cota Bursei. membră a Asociaţiei Bursei (AB). pentru care se primeşte un comision pentru verificarea Registrului Acţionarilor (CR). Îndeplinirea cerinţelor cotării: eminentul şi SVM colaborează pentru realizarea documentaţiei ne-otării (DNC) în vederea trimiterii acesteia Ia BV. Decizia privind înscrierea la cola: SVM iniţiator prezintă activitatea trecută. care iniţiază aceste procese în piaţa bursieră. In acest spirit. în situaţia în care comisia constată că toate cerinţele şi documentele necesare cotării sunt îndeplinite şi complete.reprezintă permisiunea acordată de BV. Cotaea la BV se realizează prin intermediul unor procese complexe asigurate prin cooperarea Societate de Valori Mobiliare (SVM). înscrierea la Cota B V . Serviciul EMITENŢI emite nota de recomandare (NR) către COMISIA DE ÎNSCRIERE LA COTA BURSEI (formată din 5 membri şi un preşedinte). dar mai ales de perspectivă a emitentului în faţa Comisiei de înscriere Ia Cota Bursei (prezentarea se face în prezenţa conducerii societăţii eminente). Acest serviciu verifică corelaţia dintre capitalul social şi numărul acţiunilor emise. cât şi depunerea tuturor documentelor. 5. 2. inclusiv a comisionului de procesare (CP). 15 . unei societăţi emitente de a avea valorile mobiliare tranzacţionale prin intermediul mecanismului specific al Bursei. atunci se emite Decizia de înscriere la cotă (DIC) a valorilor mobiliare ale eminentului respectiv. Furnizarea Registrului Acţionarilor şi plata comisioanelor: societatea eminentă înscrisă la Cota Bursei transferă discheta cu Registrul Acţionarilor (DRA) către Serviciul REGISTRU. Verificarea asigurării condiţiilor cotării la bursă: se face prin intermediul Serviciului EMITENŢI prin care se verifică îndeplinirea cerinţelor de cotare. 4. numită societate iniţiatoare şi BV. Procesele descrise prin MCC sunt următoarele: 1. încheierea Contractului de Registru (COR). SVM ce reprezintă eminentul în proces. 6.Chişinău se face în concordanţă cu legea privind valorile mobiliare şi bursele de valori inclusiv cu reglementările Comisiei Naţionale Mobiliare (CNVM) şi ale Bursei de Valori Chişinău. plata comisionului de înscriere la Cota Bursei. inclusiv pe baza altor criterii prestabilite de tătre BV. prezentă. Selecţia societăţii iniţiatoare (SVM iniţiatoare): eminentul va realiza această selecţie în funcţie de activitatea generală desfăşurată de SVM.

Practic. SVM şi BV organizează o conferinţă de presă ia care participă reporteri de presă. Tipologia tranzacţiilor bursiere Tranzacţiile bursiere sunt reprezentate prin contractele de vânzare-cumpărare ce au ca obiect titlurile şi 16 CR . SVM iniţiatoare si B V Notaţii folosite: DNC .registrul BV CBV .contract de registru RBV . cu descrierea perspectivei de dezvoltare.7. Fluxurile informaţiilor existente între emitentul VM. Informarea prin mass-media asupra începerii tranzacţionării. este redată în continuare: Figura 3.comision pentru registru DRA . Corelaţia dintre aceste procese în concordanţă cu formalismul specific MCC.4. La finalul acestei conferinţe de presă se începe tranzacţionarea valorilor mobiliare ale emitentului la BV. acest proces se desfăşoară astfel: Emitentul. urmată de derularea acesteia: se face prin comunicate de presă destinate publicului larg.documente de înscriere la cotă CP -comision de procesare NR . acesta fiind informat asupra datei începerii tranzacţionărilor valorilor mobiliare ale emitentului în cadrul BV.1.decizie de înscriere la cotă 3.discheta cu registrul acţionarilor COR .notă de recomandare CIC . Comisia de înscriere la Cotă.comision de înscriere la cotă DIC .documentaţie necesară cotării DIC . La această conferinţă de presă se prezintă activitatea societăţii. membrii CNVM.cota BV .

În cadrul burselor de tip european se disting următoarele tipuri de tranzacţii: - tranzacţii la vedere: livrarea titlurilor şi plata acestora au loc imediat sau eventual la câteva zile de la data tranzacţiei la bursă. prin intermediul contului de CASH deschis de către client la firma de broker. - tranzacţii la termen: sunt derulate la bursă la o dată fixă. plătită de vânzătorul şi cumpărătorul implicat în tranzacţia negociată.obiectivele financiare derulate pe piaţa financiară secundară (prin intermediul burselor sau pieţelor interdealeri). decizie ce implică plata unui avans către vânzător). Tranzacţiile cash se desfăşoară la BV în următoarele etape: Tabelul 3. sau chiar în lunile următoare. ca urmare a folosirii acestui mecanism Se poate executa sesiunea de deschidere astfel: • OC cu menţiunea "la cursul cel mai bun. 3. Aceste tranzacţii bursiere fac referire la contractele încheiate în interiorul burselor de valori prin intermediul agenţilor de bursă ce îşi desfăşoară activitatea în consonanţa cu reglementările pieţei bursiere. In aceeste condiţii. eventual în finalul lunii în curs. persoana care adresează Ordinul de vânzare/Ordinul de cumpărare îşi asumă obligaţia ca imediat (sau eventual în câteva zile de la date încheierii tranzacţiei) să transmită cumpărătorului titlurile vândute sau preţul tranzacţiei.4. Tranzacţii la vedere (cash) Prin intermediul acestor tranzacţii. - tranzacţii condiţionale: sunt executate la termen şi permit cumpărătorului să decidă între două alternative (executarea contractului sau renunţarea la acesta. clientul vinde "cash" valorile mobiliare contractate în cadrul unui termen şi primeşte suma integrală în contul său.1 Eiapa 1 2 3 Denumire Transmiterea OV/OC către brokeri Determinarea preţului de deschidere al acţiunilor Executarea ordinelor Descriere Brokerii primesc OV/OC de Ia clienţi în scopul tranzacţionării acestora Refoloseste mecanismul de licitaţie la preţ unic Ia alocarea valorilor mobiliare. având limita mai mare decât preţul de piaţă" • OV cu menţiunea "la cursul cel mai bun" Aceste tranzacţii sunt derulate ca urmare a plăţii unei taxe de brokeraj. de maxim 8%. Comisioanele plătite de către client sunt 17 .1.

deci să-şi anuleze debitul faţă de broker. 6 luni. Pentru garanţia bursei şi a clienţilor săi. se pot calcula următorii indicatori: unde prin m am notat marja returnabilă. comisionul datorat băncii de decontare este de 0.3.următoarele: comisionul general este de 0. ce constituie diferenţa ană la valoarea contractului. în acest mod. reglementările de conturi şi trimiterea titlurilor se vor face la o dată ulterioară finalizării tranzacţiei.3% din valoarea tranzacţiei. numai pentru perioada în care clientul are rolul fie de vânzător. Clientul nu trebuie să acorde firmei broker întreaga contravaloare a ordinelor de cumpărare. fiind de fapt un împrumut pe care îl primeşte clientul de la broker sntru tranzacţia respectivă. titluri ce rămân la dispoziţia brokerului. Titlurile folosite drept garanţie se numesc colateral. 3. Astfel se creează o capacitate financiară suplimentară în favoarea clienlului.175%. Tranzacţii în marjă Tranzacţiile în marjă sunt variante ale tranzacţiilor la vedere.125%. cu precizarea expresă că dreptul de proprietate asupra titlurilor se transmite de la vânzător la cumpărător. 2. datoria clientului faţă de broker (DAT-BROK) şi marja absolută (MARJAABS). intermediarii bursei solicită constituirea unor depozite în numerar sau sub formă de titluri blocate. neluându-se în seamă evoluţia cursului de piaţă înregistrat la momentul efectiv al derulării tranzacţiei. din momentul încheierii contractului. reprezentând cumpărări de titluri prilare pe datorie. Astfel. 3.4. fie de cumpărător. 18 . nu mai mult) de la data încheierii tranzacţiei. dar acesta trebuie să ofere o garanţie reprezentată prin titlurile ce fac obiectul contractului. Valoarea titlurilor tranzacţionale se face prin intermediul cursului la termen prestabilit. acesta trebuie să restituie creditul şi dobânda aferenă. dar epune în termenul prescris o sumă acoperitoare (denumită marjă-margine). comisionul cuvenit BV este de 0. caracterizate prin: valoarea colateralului (VDL-CO). Tranzacţii la termen Principala caracteristică a tranzacţiilor la termen constă în faptul că partenerii tranzacţiei înţeleg în mod deliberat să-şi îndeplinească obligaţiile peste o perioadă (de l. prin care brokerul acordă clientului un credit pentru realizarea tranzacţiei bursiere.4.2. în situaţia în care investitorul doreşte să intre în posesia titlurilor.

Tranzacţiile la termen fix pot fi urmate de răscumpărarea titlurilor. înaintea ultimei zile lucrătoare a lunii. în funcţie de evoluţia ulterioară a cursului valori lor mobiliare tranzacţionale.Negocierile la termen pot fi de două feluri: a) Operaţiuni la termen fix (ferm): în momentul negocierii. în raport cu care se stabileşte dacă iniţiatorul operaţiunii a înregistrat câştig/pierdere. dar finalizarea acestora depinde de decizia operatorului. în timp ce vânzătorul cedează titlurile ce au făcut obiectul vânzării. momentul finalizării tranzacţiei se face la cursul zilei. 3. Tranzacţii Ia termen ferm În cadrul acestor tranzacţii. Executarea angajamentelor va avea loc în această perioadă de lichidare ce începe cu cea de a şasea zi bursieră. cumpărătorul plăteşte titlurile cumpă rate. b) Operaţiuni condiţionate: sunt efectuate la termenul stabilit.4. cumpărătorul şi vânzătorul sunt ferm angajaţi în două momente: • momentul iniţierii operaţiunii prin care se stabilesc valoarea şi termenul tranzacţiei prin intermediul unui curs predeterminat. • Tranzacţiile la termen ferm sunt redate în continuare: 19 . în cadrul acestui tip de tranzacţii. sau poate să-şi înde plinească situaţia de cumpărător/vânzător de titluri. prin intermediul unui depozit de garanţie. în timp ce contul de nu merar va fi debitor/creditor. 3. care are dreptul de a renunţa la contract suportând un cost.5. vânzările şi cumpărările efectuate în orice zi (inclusiv în ziua de lichidare general) au scadenţa chiar în luna respectivă. Astfel. Aceste operaţiuni la termen de o lună sunt asemănătoare din punct de vedere tehnic cu tranzacţiile în marjă.4. dar lichidarea tranzacţiilor se va face la o dată ulterioară. contul de titluri asociat fiecărui operator se va solda. la scadenţa tranzacţiei.4 Tranzacţii pe piaţă cu reglementare lunară Acest tip de tranzacţii se finalizează din punctul de vedere al momentului plăţii şi livrării titlurilor către cumpărători într-o perioadă denumită perioadă de lichidare.

pot fi cu caracter speculativ sau pot fi o metodă de protejare a investiţiei împotriva pentru lenta dată. Acţiunea este specifică atunci când se doreşte obţinerea unui câştig din tranzacţia la men şi nu introducerea titlurilor în portofoliu.încasarea contravalorii tranzacţiei Operaţiunile de cumpărare la termen sunt caracterizate prin faptul că un cumpărător intră direct posesia valorilor mobiliare la termenul tranzacţiei. ♦ pentru ipărător în cazul renunţării la contract. ♦ ♦ riscului de bursier. fiind la nivelul dat de cursul la termen prestabilit relaţia dintre cumpărător şi vânzător: există o primă reprezentată de pierderea maximă tranzacţiile cu primă se încheie pentru o cantitate de 100 de titluri. CVţ .2 20 .Ordin de vânzare cash OVTL .4.tranzacţiile la termen fix. PL . Tranzacţii la termen ferm Notaţii: OCTL . OVC .6. Astfel. acesta fiind posibil avantajat de creşterea ulte-ară a cursului. Tranzacţii cu primă Aceste tranzacţii cu primă sunt operaţiuni bursiere de tip condiţional. această scadenţă fiind fixă. atunci cumpărătorul poate adresa brokerului un Ordin de vânzare la vedere pentru acţiunile liziţionate.Ordin de cumpărare termen l iună. dacă la momentul iniţierii tranzacţiei cursul cash este mai mare decât cursul termen.Figura 3. 3. caracterizat prin următoarele: ♦ preţul tranzacţiei este predeterminat. Principalele tipuri de tranzacţie cu primă sunt redate sintetic în tabelul următor: Tabelul 3. Operaţiunile de vânzare la termen sunt derulate de către clienţii bursei în situaţia în care se imează o scădere viitoare a cursului titlurilor mobiliare tranzacţionare.plata efectivă TTF .4.Ordin de vânzare termen l lună.

achitând o primă în momentul încheierii tranzacţiei sau în finalul lunii curente. P* . iar pentru a înţelege acest mecanism folosim următoarele notaţii: PV .3) • dacă P..cursul înregistrat de acţiune.primă.4. Situaţiile rezultate din aceste tranzacţii pot fi: • dacă PC>P.= P2= P. în aceste condiţii rezultă: a) pierderea la vânzarea primă: P* = 1 00 acţiuni • (Pv-Pc) dacă CURS > Pv (13.primă/acţiuni.variante aJc cursului de piaţă.7. denumite bornele stelaju-ui. atunci P*2 = (PC-P2) • i 00 aciiuni (13. operaţia de stelaj fiind validă pe un termen de 6 luni. P2.6) • dacă PC<P2.preţul de contract.preţ de cumpărare.preţ de vânzare/acţiuni. Pentru a explica acest tip de tranzacţie.) • 100 acţiuni (13.5) • dacă PC<P|. la finalul scadenţei.(100 acţiuni • PR) (13.preţ de cumpărare prin primă. PR .) • 100 acţiuni (13. indici bursieri. La scadenţa celor 6 luni operatorul economic poate să-şi tabilească poziţia în raport cu evoluţia cursului bursier al acţiunilor. Stelaju! este de fapt o tranzacţie fermă deoarece. PC. operatorul poate acţiona în două moduri: ♦ prin cumpărarea de valori mobiliare tranzacţionale Ia preţul cel mai mare prevăzut în stelaj. P*c .pierderea înregistrată. pentru care cursul de piaţă poate înregistra mai multe variante de cursuri de piaţă. PVT . CURS . în funcţie de aceste fluctuaţii ale acestui curs de piaţă.. fără a depăşi scadenţa inală. rata Dânzii. în cai e vânzarea trebuie să se realizeze la un curs superior în raport cu un contract cu primă.7) • dacă PC<P3. atunci R=0 (13.rezultatul contractului.9) Această cumpărare cu primă este asociată cuu o vânzare fermă pe piaţă cu reglementare lunară. P.p»*(13 . în aceste condiţii rezultă: P*c = Pc-PR(13. P.13) c) pierderea reală diminuată: p = p*. Stelajul foloseşte două cursuri: cursul superior şi cursul inferior.preţ de vânzare la termen. atunci C*2 = (PtP2) • 100 acţiuni (13. = (PC-P. .12) )) pierderea din' tranzacţiile cu primă: P** = 100 acţiuni • (CURSPc-PR) . PR . la preţ de exercitare (preţ presta-it).. valute etc. ♦ prin vânzarea de valori mobiliare tranzacţionale la preţul cel mai mic înregistrat în stelaj. R .H) Stelajele sunt acţiuni la termen ce folosesc elemente din tranzacţiile erme combinate cu tranzacţiile de tip condiţionat. de a achiziţiona un număr de titluri mobiliare la scadenţă.10) C = 100 acţiuni • (PVT-P*c)-(IOO acţiuni • PR) (13. atunci P*. operatorul economic este obligat să execute contractul.8) . Pentru a înţelege acest mecanism folosim următoarele notaţii: Pe . atunci C*. atunci C*3 = (PC-P3) • 100 acţiuni (13. în cadrul acestor contracte cu opţiuni. dar operatorul economic poate executa contractul chiar în prima (una de la încheierea tranzacţiilor sau în următoarele 5 luni. Astfel. Tranzacţii cu primă de tip arbitraj Tranzacţii cu primă de tip hedging A Stelaje 3. mărfuri.4) • dacă PC>P3.Tipul tranzacţiei cu primă Tranzacţii cu primă determinate de obţinerea unui câştig Descriere sintetică Au la bază cumpărarea unui contract cu primă pemru o anumită lună de scadenţă. Contracte de opţiuni Contractele de opţiuni sunt contracte standardizate pentru acţiuni. atunci P*3 = (PC-P3) • 100 acţiuni (13. dacă PC=P. folosim următoarele notaţii: Pe.>P2. = (PC-P. dar nu şi iaaţia. C . cumpărătorul are dreptul. obligaţiuni.câştigul. C* câştigul înregistrat.11) Aceste tranzacţii limitează pierderea în situaţia unei evoluţii de curs nefavorabil. Această primă î suportată de cumpărător şi este 21 .preţ de cumpărare/acţiuni.

Vânzătorul unui "put" este obligat de a ipăra activul de bază de la cumpărătorul acţiunii la un preţ prestabilit. ca urmare a influenţei raportului cerere-ofertă. rezultatele contractului de opţiuni fiind evidenţiate în continuare: 22 . clientul îndeştc o poziţie pe opţiuni. Vânzarea unei opţiuni de vânzare (investitorul are o poziţie short pe put). ceea ce conduce la patru situaţii posibile derivate din poziţia pe care o va lua investitorul în raport cu anticipaţia sa. tru fiecare tip de operaţiune. Cumpărarea unei opţiuni de vânzare (investitorul are o poziţie long pe put). data' finală a exercitării opţiunii denumindu-se preţul expirării. Opţiunile de tip "call" sau "put" pot fi cumpărate (vândute). Este diferenţa dintre preţul de exercitare al opţiunii şi preţul activului suport Este reprezentată de valoarea suplimentară peste cea intrinsecă pe care acţiunile le pot avea pe piaţă. în timp ce vânzătorul are obligaţia de icra solicitarea cumpărătorului prin vânzarea actului suport. în urma executării acestui ordin. prestabilit şi în schimbul unor prime plătite. Este reprezentat de prima ce se achită din momentul încheierii contractului. dacă opţiunea este exercitată un interval de timp. executarea contractului depinde de evoluţia cursului activului sună la scadenţă.privită de acesta ca un cost necesar indiferent dacă respectivul itract se încheie sau nu.. într-o anumită perioadă de tinpp.3 Element Mărimea opţiunii Durata de viaţă Preţul de exercitare Preţul opţiunii Valoarea intrinsecă Valoarea timp Descriere Entitate de 100 titluri suport Intervalul de timp pentru exercitarea opţiunii. Vânzarea unei opţiuni de cumpărare (investitorul are o poziţie short pe caii). care poate fi: "long" pentru cumpărare şi "short" pentru vânzare. Este reprezentat prin mărimea la care se poate vinde (cumpăra) opţiunea determinată în momentul încheierii contractului după o procedură bursieră standardizată. Contractele de opţiuni pot fi de două feluri: ♦ opţiunea de cumpărare ("caii"): contract de structură negociabilă prin care cumpărători. după care emite un ordin pe piaţa acţiunilor. Elementele specifice ale unui contract c. Aceste tranzacţii cu opţiuni pot fi iniţiate dacă clientul deschide un cont la o ă-broker.u opţiuni având ca suport valorile mobjliare elementare următoarele: Tabelul 3.! achizi-lează acţiuni la un preţ prestabilit într-o perioadă prestabilită. Aceste patru situaţii sunt: Cumpărarea unei opţiuni de cumpărare (investitorul are o poziţie long pe caii). dedusă practic din diferenţa dintre preţul opţiunii şi valoarea sa intrinsecă. m preţ. ♦ opţiunea de vânzare ("put"): contract cu structură negociabilă prin care se acordă dreptul pentru ipărătorul acţiunii de a vinde activul suport către partenerul său.

mecanisme adecvate. în aceste condiţii. SIBV trebuie să realizeze sincronizarea. principii. taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”.) prin care se evidenţiază starea conjuncturală a economiei naţionale. pentru o anumită piaţă şi o dată calendaristică. în timp ce „impozitele şi taxele e se stabilesc de Consiliile locale sau judeţene. precum şi reflectarea conjuncturii economice în raport cu factorii specifici si externi ai pieţei de valori mobiliare.1. folosite integral şi eficient pentru dimensionarea şi perceperea impozitelor necesare pentru realizarea obiective socialeconomice urmărite prin politica fiscală. 4. astfel încât bursa de valori să îndeplinească funcţiile sale esenţiale. Infrastructura sistemului fiscal Constituţia Moldovei precizează că ”impozitele. aparat propriu. indicele bursier etc. cerinţe. câştig nelimitat câştig important câştig limitat câştig limitat 3.5. în timp ce conducerea generală a activităţii executive în sfera finanţelor publice este realizată de Guvernul Moldovei. în funcţie de competitivitatea economico-financiară a clienţilor bursei de valori.Tabelul 3. în corelaţie strictă cu valoarea de piaţă a titlurilor mobiliare. în limitele şi în condiţiile legii”. e şi alte venituri ale statului. SIBV va reflecta operativ cursul valorilor mobiliare înregistrate operativ Ia cota bursei. De asemenea. inclusiv cotarea şi circulaţia liberă a valorilor mobiliare la un curs dependent de interesul clienţilor. elemente legislative. Organul de decizie în domeniul finanţelor publice este Parlamentul. ce stabileşte şi aprobă prin lege impozitele.4 Opţiunea cumpărare cumpărare vânzare vânzare Tipul CALL PUT CALL PUT Anticiparea cursului creşterea cursului scăderea cursului scăderea cursului creşterea cursului Riscul posibil risc limitat limitat risc nelimitat risc important Tipul de câştig. Sistem informatic privind veniturile statului 4. SIBV va permite şi gestiunea ordinelor de vânzare/cumpărare emise de către clienţii bursei de valori prin urmărirea accentuată a derulării tranzacţiilor de valori mobiliare. Reglementările cu caracter fiscal sunt realizate prin intermediul unui sistem fiscal. a ofertei şi cererii de valori mobiliare. 23 . format dintr-un ansamblu de concepte. Obiectivele SIBV SIBV trebuie să furnizeze indicatorii fundamentali (cursul valorilor mobiliare.

2 Elementele comune specifice veniturilor bugetare Impozitele reprezintă modul de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului. 4. aparatul fiscal este format din totalitatea organelor specializate care implementează mecanismecanismul fiscal este alcătuit din totalitatea procedeelor. plătitorul de impozit nu are dreptul de a solicita statului un contraserviciu. conceptelor şi mul fiscal în vederea urmăririi şi perceperii veniturilor bugetare. sancţiunile aplicabile persoanelor fizice sau juridice ce nu achită impozitele la termenele stabilite. metodelor.1. mărimea relativă a impozitului. Astfel. titlu nerambursabil şi care nu necesită o contraprestaţie din partea statului. în scopul asigurării cheltuielilor sale. Impozitele şi taxele sunt denumite generic venituri bugetare. privite drept elemente fundamentale ale veniturilor statului prin care se instituie dreptul de creanţă al statului asupra contribuabilului. 2. legislaţia fiscală. Impozitele pe venit sunt plătite de către următoarele categorii de persoane fizice sau juridice: Tabel 4. această reglementare fiscală trebuie cunoscută şi respectată de subiectul impunerii şi organele fiscale. instrumentelor fiscale prin care se realizează acţiunile de urmărire şi percepere a impozitelor şi taxelor. termenele de plată. prin intermediul căreia se reglementează nivelul. În schimbul acestor plăţi. legea prin care se instituie un impozit trebuie să precizeze: • • • • • persoanele fizice/juridice plătitoare de impozit. fiind caracterizate prin următoarele elemente comune specifice: 24 . tehnicilor. aceste impozite sunt plăţi efectuate de plătitorul de impozit către stat. modul de determinare şi perceperea impozitelor şi taxelor. Persoana fizică / juridică agentul economic proprietarul funciar deţinătorii de hârtii de valoare micii meseriaşi liber profesioniştii muncitorii şi funcţionarii Obiectul impunerii profitul realizat renta funciară venitul obţinut de aceste hârtii de valoare venitul realizat din activitatea prestată venitul realizat din activitatea prestată salariul Obiectul impunerii este stipulat prin lege. cu caracter nerambursabil şi definitiv.Infrastructura sistemului fiscal este formată din trei elemente independente: 1. Practic. sursa impozitului sau baza de calcul. prelevare cu caracter obligatoriu. 3.

venitul sau bunul impozabil sau taxabil. spre exemplu. impozitul pe dividendele. • dezbaterea succesiunii. Persoană fizică (ce are capacitatea de exerciţiu) sau persoană juridică (cu personalitate juridică) definită prin lege ca fiind obligată să plătească taxă sau impozit. taxa de timbru etc Este elementul pe care se bazează calculul venitului bugetar. • bunurile aflate în proprietate. Element Denumirea impozitului Subiectul sau plătitorul Suportatorul sau destinatarul impozitului Obiceiul impunerii Particularitate Denumirea şi semantica impozitului sunt prevăzute expres în legea care le declară ca fiind operaţionale pentru sistemul fiscal. Unitatea monetară (pentru impozitul pe profit).2. Elementul concret care stă la baza impunerii. paşaportul. în situaţiile în care suportatorul impozitului este o altă persoană decât subiectul. pe baza căruia se percep impozitul pe profit. de regulă.Figura 4. fie în cota procentuală. cum ar fi: • venitul. Metoda utilizată pentru încasarea veniturilor bugetare. • venitul obţinut din activităţi individuale (salarii. progresiv sau regresiv Complexul măsurilor luate de către organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil. profitul sau tariful • valoarea clădirii pentru obiectul impozitului care este clădirea. în scopul stabilirii obiectului impozabil. dreptul de autor etc. pentru care se percep taxa de succesiune. alte venituri asimilate. valoarea. acest element poate face parte din mai multe categorii. impozitul pe clădiri. metrul pătrat de suprafaţă utilă (pentru impozitul pe clădiri). calculată proporţional. a mărimii materiei impozabile şi a determinării impozitului datorat statului. kilogramul. pentru care se percep. fiind. bucata etc.) pe baza căruia se determină impozitul pe venit. divorţul.1 Elemente comune specifice veniturilor bugetare Particularităţile elementelor comune specifice veniturilor bugetare sunt detaliate în tabelul următor: Tabelul 4. aşa cum exemplificam în continuare: • TVA. • profitul obţinut din diverse acţiuni economice. (pentru unele taxe de consumaţie) Impozitul asociat unei unităţi de impunere. după cum urmează: 25 Suma impozitului sau baza decalcul Unitatea de impunere sau unitatea de măsură Cota impozitului sau cuantumul unitar Asieta sau modul de aşezare a impozitului Perceperea sau încasarea . taxa asupra mijloacelor de transport etc. capacitatea cilindrică pentru autovehicule. hectarul (pentru impozitul funciar). obţinerea unor autorizaţii. Persoană fizică sau juridică care plăteşte efectiv impozitul. litru. stabilit fie în cotă fixă..

în spiritul acestei metode. patrimoniale şi penale de plată pentru abateri administrative prin intermediul unor amenzi sau majorări de întârziere. în condiţiile legii. pe care o varsă. administrative. Bugetul asigurărilor sociale şi Bugetele locale. ceea ce conduce la aceeaşi materie impozabilă. prin sau de la unităţile economice specializate. Folosirea unor criterii unitare pentru aceiaşi obiect impozabil. pentru situaţii excepţionale. fie scutiri. religios Funcţiile fiscalităţii sunt următoarele: a) sau etnic.  înlesnirile prevăzute de lege au în vedere fie reduceri procentuale de impozit. e) Fiscalitatea asigură echitatea prin intermediul justiţiei sociale fără discriminare de ordin politic. paşaport etc. subiective Fiscalitatea are un rol universal datorită faptului că un impozit va fi plătit de către toate persoanele care în proporţie de 90 % în Bugetul de stat. contribuabilul va plăti majorări de întârziere (stabilite expres prin textul legii).  drepturile şi obligaţiile plătitorilor suni reglementate pentru respectarea legalităţii şi încasarea obligaţiilor bugetare.  4. iar în cazul nerespectării acestei date. metoda aplicării de timbre fiscale: utilizată pentru diferite taxe (exemplu: dezbateri succesorale. drepturile şi obligaţiile debitorilor Răspunderea plătitorului metoda plăţii directe: folosită pentru perceperea impozitelor aferente veniturilor provenite de la persoanele juridice. b) element realizat prin procesul de planificare. urmărire şi percepere a impozitelor. Formele răspunderilor juridice. în contul bugetului statului la termenele prevăzute (exemplu: impozitul pe profit)  metoda reţinerii şi vărsării (denumită şi stopajul la sursă): utilizată pentru veniturile impozabile realizate de către persoane fizice. Data limită până la care se poate achita impozitul sau taxa. d) realizează venituri din surse similare sau au în proprietate acelaşi gen de avere. Funcţia socială.). fără discriminări sociale.3. obţinerea de autorizaţii. prin care sunt favorizate categoriile de contribuabili cu venituri mici şi 26 . deoarece impozitele şi taxele sunt concentrate Asigurarea unui control asupra economiei naţionale prin intermediul unui aparat fiscal specializat. c) etc.Termenul de plată Înlesnirile. divorţ. Rolul şi funcţiile sistemului fiscal Rolul sistemului fiscal este concretizat în următoarele elemente definitorii: a) Procurarea resurselor necesare finanţării acţiunilor statului. prin solicitarea din partea debitorilor de a se admite înlesniri legale. din proprie iniţiativă. debitorul stabileşte singur suma datorată.

organizând pe principiul mutualităţii un număr mare de asiguraţi.greutăţi materiale. înlesniri pentru investitorii şi reinvestitorii de capital. în scopul asigurării unei creşteri economice importante. pe seama fondului comun constituit din primele încasate”. Această operaţie de asigurare are la bază un contract de asigurare cu următoarele trăsături caracteristice (figura 15. Conceptul de asigurare Yvonne Lambert-Faivre arată că „sub aspectul său tehnic. îi indemnizează pe aceia dintre ei care suferă un sinistru. Sistem informatic pentru asigurări şi reasigurări 5. expuşi la producerea unor anumite riscuri.1.2 Rolul şi funcţiile fiscalităţii 5. realizată prin acordarea de facilităţi fiscale pentru agenţii economici aflaţi în primii ani de activitate. b) Funcţia stimulativă. Rolul şi funcţiile sistemului foca! sunt sintetizate în continuare: Figura 4. asigurarea este operaţia prin care un asigurător. precum şi agenţii economici care utilizează şomeri sau personal cu capacitate redusă de lucru.) 27 . care este fundamental.1.

3. care se realizează în vederea acoperirii unor pagube provocate de evenimente/fenomene viitoare şi aleatoare. Acest fond de asigurare este utilizat pentru: a) b) c) acoperirea pagubelor provocate de evenimentele asigurate la asigurările de bunuri. Astfel. părţile nu cunosc existenţa sau amplitudinea definite astfel: a) producerea sinistrului. prin Contract aleatoriu: la încheierea contractului. asiguratul beneficiază de protecţia dată de asigurător în schimbul unei plăţi denumite primă de asigurare. Contract cu titlu oneros: asiguratul şi asigurătorul urmăresc să obţină un folos. respectiv finanţarea unor activităţi impuse de prevenirea pagubelor. deoarece asigurătorul acceptă preluarea unui risc în baza datelor furnizate de către solicitantul unei asigurări. în cazul producerii acestui risc. Conceptul de asigurare este corelat cu cel de fond de asigurare. 2. 5. realizarea unui fond de rezervă pentru societăţile comerciale sau organizaţiile mutuale de plata sumelor asigurate la asigurările de persoane. ceea ce permite eşalonarea primei de asigurare pe o perioadă calendaristică determinată/nedeterminată. contractul fiind valabil din momentul în care asigurătorul şi asiguratul şi-au exprimat acordul de voinţă într-o formă scrisă solicitată expres de leguiitor cu scopul de a proteja interesele asiguraţilor şi ale terţilor. 6. atât la încheierea contractului cât şi la Asigurătorul se obligă să acopere riscul asiguratului. părţi. Contract succesiv: asigurătorul acoperă un complex de riscuri pentru o perioadă îndelungată de timp.1 Trăsăturile caracteristice ale contractului de asigurare 1. o contraprestaţie în schimbul obligaţiei asumate prin contractul de asigurare. b) acordarea indemnizaţiei cuvenite. 5. ce pot fi Asiguratul este obligat să facă declaraţii de risc veridice. Contract consensual: se încheie prin simplul consimţământ al părţilor.Figura 5. 7. fără a putea verifica integral aceste date. exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru fiecare parte din derularea contractului de asigurare. deoarece obligaţiile asumate de către asigurat şi asigurător sunt dependente de un eveniment viitor incert 4. Contract sinologmatlc: părţile contractante au obligaţii reciproce şi interdependente. asigurare. deşi acesta este redactat şi exContract de bună credinţă: executarea acestui contract se face în mod corect de către ambele primat de către asigurător. Funcţiile asigurării 28 . Contract de adeziune: contractul este acceptat de ambele părţi.2. Acesta se obligă să achite primele de asigurare datorate asigurătorului.

pe baza primei de asigurare plătite de persoanele fizice sau juridice cuprinse asigurarea ex contract sau ex lege. finanţarea unor activităţi cu caracter preventiv. fiind structurate în raport cu următoarele criterii: Tabelul 5. în mod automat sunt incluse în asigurare toate persoanele fizice aflate într-o situaţie prevăzută de lege. b) Funcţia de control: are în vedere modul în care se încasează primele de asigurare şi alte venituri a|e firmei de asigurare. Există obligaţia din partea asigurătorului de a plăti 29 Asigurări de răspundere civilă . onorarea obligaţiilor de răspundere civilă ce revin persoanelor fizice sau juridice faţă de terţi. cheltuielile administrativ-gospodăreşti. protecţia persoanelor fizice împotriva unor evenimente. inclusiv calculul corect al drepturilor cuvenite asiguraţilor. Tipologia şi elementele definitorii ale asigurărilor Asigurările pot fi de bunuri. Asigurările îndeplinesc următoarele funcţii: a) Funcţia de repartiţie: se realizează în procesul de formare a fondului de asigurare. deces etc. Asigurarea ex contract se face pe baza principiului facultativităţii. Au ca obiect persoanele fizice şi ca scop diminuarea consecinţelor diverselor evenimente (calamităţi naturale. modul în care sunt efectuate plăţile cu titlu de indemnizaţie de asigurare.). Asigurarea ex lege are la bază principiul obligativităţii.3. Funcţia de repartiţie se manifestă şi în procesul de dirijare a fondului de asigurare către destinaţiile sale legale: plata indemnizaţiilor de asigurare. împlinirea unei vârste.Asigurarea exprimă relaţii de distribuire şi redistribuire a PIB. încheindu-se din proprie iniţiativă către persoanele fizice sau juridice interesate de protecţia împotriva unor evenimente distructive. cheltuielile de prevenire a riscurilor. asigurarea integrităţii bunurilor asigurate. apărute în procesul constituirii şi utilizării fondului de asigurare pentru continuitatea activităţii economice. îndeplinirea integrală şi la termen a obligaţiilor financiare ale firmelor de asigurări către stat şi către terţi. constituirea unor fonduri de rezervă sau pentru asigurarea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti ale firmei de asigurare. Criteriul folosit Domeniul/ ramura de referinţă Tipul de asigurare Asigurări de bunuri Asigurări de persoane Particularităţi Au ca obiect valori materiale aparţinând persoanelor fizice sau juridice. de persoane şi de răspundere civilă. accidente.1. la dispoziţia firmei de asigurare. 5. gospodărirea legală a fondului de asigurare. acţionând fără consimţământul prealabil al asiguraţilor şi fără încheierea unui contract între părţi. boli) sau plata sumelor asigurate în cazul producerii unor evenimente privind viaţa persoanei asigurate (pierderea capacităţii de muncă. ce pot fi supuse acţiunii unor fenomene naturale sau unor accidente.

asiguratorul. obiectul asigurării se află pe teritoriul altei ţări sau riscul asigurat se poate produce pe teritoriul altei ţări. Pentru stabilirea modului şi condiţiilor în care se foloseşte asigurarea. despăgubirile şi sumele asigurate se exprimă în moneda naţională. Este persoana fizică/juridică ce îşi asigură bunurile contra calamităţilor naturale sau accidentelor. astfel încât una din părţile contractante sau beneficiarul asigurării are domiciliul în altă ţară. in limitele legale. Este persoana ce încasează despăgubirea sau suma asigurată fără să fie participant la contractul de asigurare. continuitatea procesului de producţie şi protejarea victimelor unor accidente. de asemenea. Asigurări externe Apar în raport cu persoanele. De asemenea. Sunt dedicate unei persoane sau unui domeniu de activitate strict.Obiectul de activitate Forma juridică de realizare Se datorează interesului economic şi social pentru apărarea avuţiei naţionale. De asemenea. pe baza unor prime de asigurare plătite de către asigurat. poate plăti. asiguratul poate fi o persoană fizică ce se asigură pentru anumite evenimente nedorite ce pot apărea în viaţa sa. de multe ori indicată în mod explicit 30 Asigurări de: • persoane • autovehicule • maritime şi de transport aviatice • incendii şi alte pagube de bunuri • răspundere civilă • credite şi garanţii •  pierderi financiare din riscuri asigurate • agricole Asigurări prin efectul legii despăgubirile pentru prejudiciul adus de asigurat unei terţe persoane. despăgubiri pentru prejudiciul de care asiguratul se face vinovat. răspundere civilă sau bunuri aflate în afara graniţelor ţării.2. răspundere civilă sau riscuri necuprinse în asigurările prin efectul legii. Asiguratul 3. Asigurări facultative Au la bază contractele de asigurare încheiate între asigurător şi asigurat privind bunuri. în timp cuprindere ce bunurile. persoane. Sfera de Asigurări interne Părţile contractante îşi au reşedinţa în aceeaşi ţară. Asiguratorul Descrierea sintetică a elementului Este societatea de asigurare care îşi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate împotriva unor evenimente naturale sau accidente. Beneficiarul asigurării . o persoană fizică/juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate cauza altor astfel de persoane. Asiguratul poate fi. este necesară cunoaşterea elementelor definitorii ale unei asigurări. primele de asigurare. In cadrul acestor tipuri de asigurări. Elementul asigurării 1. elemente descrise sintetic în continuare: Tabelul 5. 2. pentru care plăteşte o sumă asigurătorului. persoanele şi răspunderea civilă care (ac obiectul lor se află pe teritoriul aceleiaşi ţâri.

Durata asigurării de către asigurat în contractul/poliţa de asigurare. fie despăgubirea stabilită. Conceptul de risc asigurat are mai multe sensuri: a) riscul este înţeles ca probabilitate a producerii evenimentului/fenomenului contra căruia se face asigurarea b) riscul poate fi privit ca posibilitatea de distrugere totală/parţială a bunurilor de către fenomen/eveniment c) riscul poate fi privit în sensul de proporţie a răspunderii asumate de asigurător prin încheierea asigurării Este operaţiunea prin care se determină valoarea bunurilor pentru evidenţierea în asigurare. părţile au următoarele obligaţii: a) asigurătorul poate plăti asiguratului despăgubirea pentru pagubele produse bunurilor cuprinse în asigurare sau plăteşte beneficiatului asigurării la producerea evenimentului asigurat b) asiguratul achită prima de asigurare la termenele stabilite şi întreţine bune 31 . Este stabilită în mod expres prin lege şi reprezintă suma asigurată pe unitatea de obiect asigurat numai în cazul asigurărilor de bunuri prin efectul legii. Evaluarea în vederea asigurării 8. care deşi încheie o asigurare. Contractantul asigurării 5. fiind un element de bază al calculului primei de asigurare. Valoarea menţionată în asigurare trebuie să fie cât mai reală. prin producerea sa. Norma de asigurare 10. Această sumă asigurată este limita maximă a răspunderii asigurătorului. Prima de asigurare 11 . fiind un element specific asigurărilor facultative. Este nivelul din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea în situaţia producerii evenimentului/fenomenului pentru care s-a încheiat asigurarea. Riscul asigurat 7. Contractul de asigurare 6. numai la producerea riscului asigurat. în aceste condiţii. contractantul asigurării poate fi şi beneficiarul acesteia.  Se foloseşte în cazul asigurărilor facultative şi este un înscris juridic încheiat între asigurat şi asigurător. asiguratul va plăti prima de asigurare. fie suma asigurată.4. De multe ori. în baza contractului de asigurare. şi poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea contabilă a respectivului bun. produsul dintre numărul unităţilor de obiect asigurat şi norma de asigurare reprezintă suma asigurată pentru bunul respectiv. Este persoana fizică/juridică. în decursul perioadei de asigurare. nu are calitatea de asigurat. Este suma de bani stabilită anticipat pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului pentru constituirea fondului de asigurare destinat achitării despăgubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat Volumul primelor de asigurare încasate de la asiguraţi se determină prin ponderarea sumei asigurate cu cota de primă tarifară determinată pentru 100 sau 1000 unităţi monetare sumai asigurată Este reprezentată de perioada de timp în care sunt active raporturile de asigurare între asigurat şi asigurător. Contractul de asigurare prevede:  drepturile şi obligaţiile părţilor contractante  data începerii şi data încetării răspunderii asiguratului  precizările referitoare la riscul asigurat  are caracter sinologmatic şi oneros are caracter aleatoriu şi de adeziune a părţilor contractante Este un eveniment/fenomen sau un grup de astfel de situaţii care. fie despăgubirea. Suma asigurată 9. îl obligă pe asigurător să plătească asiguratului/beneficiarului asigurării fie suma asigurată. iar asigurătorul va achita asiguratului sau beneficiarului asigurării.

2. în practică se folosesc două concepte: paguba totală. 12.suma asigurată DA .paguba înregistrată. Pentru asigurările de bunuri se folosesc trei principii aplicate pentru acoperirea pagubelor şi anume: a) principiul răspunderii proporţionale are în vedere calculul despăgubirii de asigurare în aceeaşi proporţie în care se află suma asigurată faţă de valoarea bunului asigurat. de unde rezultă că: DA/PG = SA/VA.despăgubirea de asigurare PG .2 Tipurile şi elementele definitorii ale asigurării 5. Contractul de reasigurare Reasigurarea este un mijloc de divizare a răspunderii între mai mulţi asiguraţi. folosim următoarele notaţii: VA . Paguba/dauna Figura 5. survenită atunci când pierderea înregistrată este mai mică decât valoarea bunului. iar DA = (SA x PG)/VA b) principiul primului risc determină despăgubirea la nivelul pagubei înregistrate c) principiul răspunderii limitate indică faptul că despăgubirea se acordă numai în situaţia în care paguba produsă de riscul asigurat depăşeşte o limită determinată anterior.valoarea bunului asigurat SA .condiţii bunurile asigurate Reprezintă expresia bănească a pagubelor suferite de un bun asigurat datorită producerii unui fenomen distructiv prevăzut în mod explicit în contractul de asigurare.4. Pentru a reflecta acest principiu. Despăgubirea de asigurare Reprezintă suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului pentru compensarea pagubei produse de riscul asigurat. şi paguba parţială. 13. înregistrată în situaţia în care bunul a fost distrus integral. despăgubirea fiind egală sau mai mică decât paguba. în scopul menţinerii unui echilibru între primele încasate şi despăgubirile datorate 32 . răspândiţi din punct de vedere geografic. redă sintetic tipurile şi elementele definitorii ale asigurării: Figura 5.

Având în vedere aceste elemente cu caracter metodologic. este prezentată schema corelaţiilor specifice reasigurării. arbitrajul. Figura 5. prin cedarea acelor riscuri care depăcontractul de reasigurare conţine în principiu. prin următoarele elemente definitorii:   raporturile de reasigurare sunt declanşate ca urmare a existenţei unui contract de asigurare. reasigurare.      tractului. operaţie denumită relrocesiune. aceasta neputându-se înprin operaţia de reasigurare. reasiguratul împarte riscul. decăderea din drepturi etc. durata concontractul de reasigurare poate fi obligatoriu. putem să prezentăm n continuare obiectivele sistemului informatic privind asigurările şi reasigurările. sunt prezentate funcţiile de asigurare. până la limita în care riscul existent în asigurarea originală va fi minim pentru diferitele societăţi de asigurare. la rândul său reasiguratorul poate ceda o anumită proporţie din riscul acceptat în reasigurare. următoarele elemente obiectul reasigurării răspunderea preluată de asigurător răspunderea preluată de asigurător pentru contul său propriu condiţiile de reasigurare (costul reasigurării.  şesc posibilităţile sale de acoperire. În continuare. facultativ sau mixt.fiecărui asigurător în parte. iar aceea care primeşte se va numi reasigurator.4. Operaţia de reasigurare se caracterizează. cheia pentru o sumă mai mare decât cea asigurată prin contractul de asigurare. iar în figura 15. coasigurare şi retrocesiune. decontarea primelor şi a daunelor. în figura 15. Prin reasigurare.3 Funcţiile de asigurare-reasigurare-coasigurare-retrocesiune 33 . reasigurarea produce efecte numai între reasigurat şi reasigurator. firma de asigurare care cedează se numeşte reasigurat/cedent.3.  Pentru a sintetiza elementele specifice reasigurării.

plăţile în străinătate erau făcute fie în aur. convertibilitatea s-a practicat folosind forma clasică de aur sau argint.1. Importanţa convertibilităţii a fost de ordin primordial în relaţiile internaţionale şi în domeniul formării cursurilor valutare. fie în devize.Contract de asigurare D2 . Manageriale Urmărirea nivelului şi dinamicii contractelor de asigurare şi a nivelului despăgubirilor plătite Funcţionale Intrări necesare Ieşiri solicitate SI. Asigurarea unui nivel al asigurărilor încheiate.4 Schema corelaţiilor specifice asigurărilor 5. în monedă. cursul nu putea depăşi 34 .Figura 5. S1 . suma înscrisă pe bilet..Situaţia contractelor încheiate pe perioada . banca de emisiune plătind la cerere.. privite printr-un proces evolutiv.. S2 .Situaţia despăgubirilor plătite pe perioada ... bancnota este reprezentanta aurului. S3 . Proprietatea bancnotelor de a putea fi oricând transformate în aur reprezintă convertibilitatea.. Obiectivele sistemului Tabel 5. Activitatea de schimb valutar Înţelegerea convertibilităţii impune adoptarea unor soluţii şi criterii sistemice. Convertibilitatea este o noţiune cu caracter istoric al cărei conţinut se modifică. La baza funcţionării sistemelor monetare înainte de anul 1914.. Situaţia despăgubirilor plătite pe perioada . Convertibilitatea s-a manifestat o dată cu crearea biletelor de bancă..Proces-verbal de stabilire a despăgubirii 6.5.3.Borderoul încasărilor pe luna .. Situaţia contractelor încheiate pe perioada . de aur. Sistem informatic pentru gestiunea tranzacţiilor valutare la casele deschimb valutar 6. cursul valutar crescând în situaţiile de cereri masive. S3. urmărirea ritmicităţii încasărilor şi a nivelului despăgubirilor plătite D1 . în cadrul acestui sistem..Chitanţă D3 . Cu toate acestea.Dispoziţie de plată D4 . devenind sesizabil doar în cadrul evoluţiei relaţiilor monetare.

existenţa unui raport relativ stabil între valoarea monedelor diferitelor state. reprezentând baza sistemului monetar naţional când acesta se sprijină pe aur sau argint. i) contribuie la realizarea echilibrului balanţei plăţilor curente. moneda naţională putea fi convertită în aur şi valute. convertibilitatea liberă şi nelimitată a bancnotelor în monezi de aur. Punctele aurului se determină ca diferenţă între preţul aurului. iar în situaţia în care cursul valutar nu putea să scadă sub limita de intrare a aurului în ţară. determinată de convertibilitate. de asemenea. asigură stabilitatea relativă a sistemului monetar. furnizându-le lichiditatea internaţională. O formă hibridă a etalonului aur a constituit-o etalonul aur-lingouri. baterea liberă a monezilor. asigură reglarea spontană a cantităţii de bani în circulaţie în raport cu nevoile economiei. stabilirea parităţii ca raport între valorile paritare a două monezi diferite. având un anumit titlu şi fiind divizată în părţi alocate stabilite prin legislaţia monetară: de exemplu. o bază a sistemului monetar naţional. a fost numită „punctul de aur superior”. El se caracterizează printr-o serie de trăsături: a) b) c) d) e) f) g) h) monetară j) impune o disciplină internaţională în materie monetară k) a asigurat stabilitatea cursurilor valutare ale punctelor aurului şi posibilitatea efectuării de plăţi prin intermediul aurului. În condiţiile etalonului aur. 6. asigurare şi transport. Etalonul aur este o formă pe care a cunoscut-o etalonul metal. l) a contribuit la întărirea economiilor mai dezvoltase.paritatea legală plus cheltuielile de circulaţie. Etalonul aur-monezi a reprezentat. respectiv cursul de schimb şi cheltuielile ocazionate de ambalare. acesta reprezentând o primă etapă a restrângerii convertibilităţii în aur. băncile de emisiune creându-şi în acest scop un „stoc de acoperire” în proporţie de 30-40% din suma bancnotelor aflate în circulaţie. convertibilitatea era denumită „punct de aur inferior”. cu o anumită greutate. intrările de aur sporind masa . Convertibilitatea în condiţiile etalonului aur Etalonul reprezintă o cantitate de metal fin.2. libera circulaţie a aurului în interiorul unei ţări şi între diferite ţări. Limita superioară de fluctuaţie a cursului valutar. un dolar se divide în o sută de cenţi (l $= 100 cenţi). 35 stabilirea prin lege a valorii paritare.

monezi şi etalonul aur .devize.devize este o formă a etalonului aur adoptată în cadrul conferinţei monetare internaţionale din 1922. Raportul de valoare X marfă A = Y gr. valute de rezervă ca mijloace de plată internaţională. având următoarele caracteristici: a) b) definirea unităţii monetare printr-o cantitate de aur sau o monedă mai convertibilă.Woods. În anul 1967.4. locul principal îl ocupă relaţia valorică dintre monedă. Unul din principiile fundamentale ale sistemului monetar internaţional a fost acela de înlăturare rapidă a restricţiilor şi discriminărilor din calea plăţilor şi transferurilor determinate de tranzacţiile curente. absenţa aurului din circulaţia internă a unei ţări şi folosirea altor instrumente monetare.devize. Convertibilitatea în condiţiile etalonului aur . cum ar fi: bani de cont. degradarea şi falsificarea banilor de aur au reprezentat cauzele înlocuirii treptate a circulaţiei libere a aurului. insuficienţa metalului preţios. România a adoptat acest sistem în 1949. în anul 1944. Convertibilitatea a încetat să mai fie o operaţie de verificare a rambursabilităţii în aur şi un prilej de alegere între o formă de plată sau alta. bancnote. Conversia se făcea în aur ori valute convertibile. O dată cu instituirea sistemului monetar internaţional. apărând ca o soluţie în condiţiile insuficienţei meiului preţios. în sistemul etalon aur . Aur exprimă doar capacitatea mărfii aur de a măsura valoarea oricărui bun sau serviciu.6. etalonul aur . Dezvoltarea monedei de hârtie. etalonul aur . convertibilitatea era redusă la promovarea unor mijloace de plată necesare achitării valorii mărfurilor care se importau. monedă divizionară. Istoria conceptului de putere de cumpărare etalon a parcurs un şir de etape succesive: etalonul . o constituie puterea de cumpărare a monedei. devenind un mijloc prin care debitorii îşi procură la scadenţă valutele străine pentru plata datoriei.devize Etalonul aur . 36 . Etalonul putere de cumpărare este cea mai recentă formă a cărei geneză a făcut obiectul unor analize pertinente în lucrările marilor gânditori englezi Adam Smith şi David Ricardo. cu profunde implicaţii în politica economică a unei ţări (în politica monetară în special).3. 6.lingou. iar transferarea era liberă sau cu unele mici stricţii ale fondurilor: se formau rezerve din aur. s-a schimbat şi atitudinea faţă de problemele relaţiilor monetare internaţionale. acest sistem a stat la baza sistemului monetar internaţional de la Bretton . În explicarea puterii de cumpărare a monedei. Convertibilitatea monedelor naţionale Una din problemele cele mai controversate. concentrarea acestuia în câteva mari ţări producătoare.aur. Fondul Monetar Internaţional a adoptat un instrument internaţional denumit „drepturi speciale de tragere” pentru acoperirea nevoilor globale de lichiditate internaţională.

respectiv puterea ei de cumpărare.preţul bunurilor şi serviciilor şi veniturile obţinute de un subiect sau altul. iar preţul produselor necesare subzistenţei este diferit. Determinarea valorii unei monede în raport cu toate bunurile sau în raport cu cele mai reprezentative se poate reflecta cu ajutorul unui „coş” de bunuri. cu ajutorul căruia se exprimă produsele şi serviciile reprezentative . Formarea cursului de schimb valutar 6. în care fiecare bun particular este ponderat cu un coeficient. puterea ei de cumpărare va fi de lungă durată. Considerând acest „coş” ca un produs nou. Indicii de preţ ce se utilizează pot fi de trei tipuri:   ale economiei. el va 37 indici speciali. folosiţi într-un anumit sector economic. al masei monetare în circulaţie. indicele general al preţurilor. decurge din nivelul preţurilor. Puterea de cumpărare a monedei poate fi internă sau externă. 6. Putem spune. preţul. Conceptual.5. în concluzie.datorită variaţiilor condiţiilor conjuncturale ale pieţei. iar pe un plan mai larg. numai pe fundalul unei economii sănătoase. că atâta timp cât moneda este stabilă. cu potenţial economic ridicat. Putem admite însă că puterea de cumpărare a monedei este o variabilă dependentă de un complex de factori care intră în structura sa internă.reprezintă o sumă de bani p . moderne.cumpărării influenţează nivelul cantităţii de bani. relaţia nu este concludentă. constantă şi rezistă oscilaţiilor de natură economică. Puterea de cumpărare a monedei Valoarea monedei.5. puterea de cumpărare a unei cantităţi de monedă este variabilă. Relaţia dintre cantităţi variabile de bunuri şi servicii şi o masă monetară fixă se evidenţiază prin fluctuaţiile de preţ. deoarece valoarea bunurilor şi serviciilor ce pot fi achiziţionate cu această cantitate nu este constantă . se poate asigura o monedă capabilă să exprime puterea de cumpărare a fiecărui subiect. De asemenea. volumul şi calitatea bunurilor supuse vânzării .1. Puterea de cumpărare este reciproca unui indice de preţ.este preţul unei mărfi sau unei grupe de mărfuri. care exprimă evoluţia puterii de cumpărare. a populaţiei şi economiei luată în ansamblu. conjuncturală şi juridică. calculat în funcţie de locul ocupat în tranzacţiile comerciale.  indici de consum. Pentru a determina puterea de cumpărare internă a unei monede se poate folosi relaţia: P = S/p unde: S . deoarece se referă la un singur produs.

cursul de revenire poate fi calculat ca raport al preţurilor interne din fiecare ţară pentru fiecare produs: unde PjA şi PjB sunt preţurile de vânzare exprimate în moneda naţională a ţărilor (A şi B) realizate.avea un preţ „P” egal cu media ponderată a preţurilor monetare ale fiecărui bun component. Acest curs real nu se calculează în mod curent.cursul de revenire realizat la produsul "i" în relaţiile cu ţara de referinţă La rândul său.2. 6. Cursul de schimb Prin valută se înţelege moneda naţională a unui stat deţinută de persoanele fizice şi juridice aparţinând unui alt stat. Această valoare poartă denumirea de „nivelul absolut al preţurilor” sau simplu „nivelul preţurilor” şi se calculează pe baza relaţiei: în care: ai .ponderea produsului "i" în volumul tranzacţiilor internaţionale Cri. Cursul nominal este concept monetar care măsoară preţurile relative pentru două monede naţionale. de echilibrarea pieţelor pe termen scurt în regimul cursurilor flexibile. devizele reprezintă toate instrumentele utilizate pentru efectuarea de plăţi între ţări şi anume: 38 . Cursul real de schimb se calculează ca medie a cursurilor de revenire ale mărfurilor comercializate de o ţară în tranzacţiile cu altă ţară. Cursul real se fundamentează pe teoria parităţii puterii de cumpărare. În practica internaţională se face deosebire între cursul nominal şi cursul real. folosind relaţia: în care: ai . Cursul nominal rezolvă unele probleme aţe de datoria externă. puterea de cumpărare a monedelor naţionale este utilizată pentru stabilirea cursurilor reale de schimb.preţul monetar al produselor Pe plan internaţional. deci nu este operativ în tranzacţiile comerciale şi valutar . iar cel real este un concept care măsoară preţurile relative pentru două bunuri.ponderea fiecărui produs în totalul tranzacţiilor pi . utilizată efectiv în plăţi şi plasamente internaţionale. Pe de altă parte.financiare.5.

dar şi la convertibilitatea internă reliefează posibilitatea schimbării monedei contra valutei numai de convertibilitatea curentă se foloseşte numai pentru operaţiunile derivate din schimburile de convertibilitatea totală se referă la toate operaţiunile comerciale şi de capital. Pe piaţă se mai întâlnesc termenii de curs de schimb la vânzare sau curs de schimb la cumpărare. Cursul oficial este stabilit fix. Astfel. denumit uneori şi curs valutar liber.    valuta în cont sau efectivă. În ţările cu monedă neconvertibilă se mai utilizează cursul oficial cu primă. Cursul valutar de piaţă este stabilit pe pieţele valutare pentru monedele convertibile. Aceştia indică preţul la care se poate cumpăra. Cursul valutar oficial este stabilit de către autorităţile monetare ale unui stat.  către rezidenţi.3. Cursurile valutare pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii. există cursul valutar oficial şi cursul valutar de piaţă.  bunuri şi servicii. o valută !a o bancă sau casă de schimb valutar. In cazul în care acesta este aproape de raportul parităţilor. sau cotaţie indirectă în cazul invers. Tipologia cotării Cursul pieţei exprimat pentru anumite momente când variază în urma cererii şi ofertei pe piaţă se numeşte cotaţie. pe cale unilaterală. 6. adică preţul unui mijloc de plată străin exprimat în moneda unei ţări. Cotaţia se exprimă prin acelaşi raport al cursului valutar şi poate fi o cotaţie directă. este o expresie a raportului valoric între monede. nerezidenţi pentru toate tipurile de operaţiuni efectuate. Cursul de schimb la vânzare este mai mare decât cursul valutar 39 . cu scopul de a stimula intrările de valută în ţară.  Cursul valutar. unităţile monetare artificiale. În practica internaţională se cunosc multe tipuri de convertibilitate:  convertibilitatea deplină. instrumentele de plată exprimate în valută. alte instrumente de credit pe termen scurt exprimate în valută. respectiv vinde. în afara pieţei valutare deci distinct de cursul real. denumit şi curs de schimb. Noţiunea de valută este strâns legată de cea de convertibilitate.5. când suma necesară pentru cumpărarea unei unităţi monetare străine se exprimă în moneda naţională. Dacă el rezultă în urma unui acord internaţional cu o anumită ţară. Cursul valutar stabilit unilateral de către autoritatea monetară se numeşte curs oficial. ce se referă la rezidenţii din ţara emitentă a monedei. care se obţine prin adăugarea la cursul oficial a unei prime valutare de către autorităţile monetare din ţara respectivă. primeşte numele de curs oficial paritar. prin legea monetară. se numeşte curs oficial convenţional. după modul de formare.

care pot flota numai între anumite limite. În funcţie de modul de variaţie. dar şi evoluţia în timp a acestora conform unor indici economici. dar şi de stabilitatea pe termen scurt a preţurilor bunurilor şi salariilor. 40 . Se apreciază influenţa factorilor economici. FMI stabilind că acestea pot pe piaţa valutară. B şi momentele t0. Cursul valutar central este o noţiune introdusă de FMI prin acordul din 1971.  pieţei. s-a renunţat la menţinerea cursurilor fluctuante şi a fost adoptat principiul flotării libere a valutelor. Faţă de paritatea puterii de cumpărare. cursurile valutare au fost. Începând din anul 1976. acord prin care se cerea ţărilor membre o evaluare cât mai realistă a raporturilor valorice dintre principalele monede occidentale.1). de mai multe feluri:  cursuri fixe. Cursul real de schimb oferă o bună aproximaţie pentru gradul de competitivitate a mărfurilor pe piaţa străină. productivitatea) şi unor cauze conjuncturale.economic. Abaterile cursurilor reale de schimb de la nivelul puterii de cumpărare se datorează unor cauze structurale (progresul tehnic. stabilite de autorităţile monetare ale statelor sau apărute în urma unor intervenţii cursuri libere sau flotante.fluctuaţiile cursului de schimb sunt determinate de amploarea anticipată a mişcărilor de capitaluri şi a valorilor creanţelor. iar cel la cumpărare este mai mic decât acesta.5. 6. Ca urmare. de-a lungul anilor. Cursul valutar economic este stabilit efectiv pe piaţă şi are diferenţe ( + ∆ ) faţă de paritatea puterii de cumpărare (fig.25% faţă de paritate. s-au elaborat nişte modele de abordare şi studiere a factorilor de influenţă: Modelul evolutiv . 6.4. aici intervenind comisioanele practicate de casa de schimb valutar. raportul cerere/ofertă în momentul t„. stabilite ca urmare a funcţionării neinfluenţate a mecanismului cursuri fluctuante. precum şi factori externi şi psihologici. Stabilirea cursului valutar Metodele actuale pe piaţa internaţională pentru determinarea cursurilor valutare au în vedere nu numai stabilirea dimensiunilor puterilor de cumpărare. Modelul Fleming . t1 şi tn plecându-se de la puterea de cumpărare în momentul tn ţinându-se seama de influenţele provenite din partea unor factori financiari. O creştere în termeni reali duce implicit la creşterea competitivităţii. cursul de schimb variază pe o curbă care oscilează în jurul unei axe.  varia între ± 2.se iau în considerare două ţări diferite A.

în scopul creşterii eficienţei economice. de urmărire şi control al întregii activităţi. • • mentare. evitarea nerespectării cerinţelor de evidenţă şi raportare impuse de BNR. eficiente. relevante şi în timp util atât conducerii. astfel încât unitatea plătitoare să-şi cunoască exact rezultatele economice şi să poată beneficia de implementarea sistemului informatic în activitatea de zi cu zi. se foloseşte metoda coşului valutar. 6. Elaborarea documentelor de ieşire (Buletinul de Schimb Valutar. reprezintă un alt obiectiv important. Borderoul de Cumpărări. a fluxurilor de valori materiale sau băneşti. Obiectivele funcţionale presupun: • ieşire.6 Obiectivele SICSV Obiectivul fundamental al SICSV constă în furnizarea de informaţii corecte. cât şi nivelelor operaţionale specifice unei unităţi economice. precum şi transmiterea acestora în situaţiile de elaborarea programelor cu o utilitate maximă. . Borderoul de Vânzări. Aceasta presupune creşterea calităţii şi operativităţii informaţiilor contabile. facilitând munca departamentului contabil. a rezultatelor financiare obţinute. pentru a se asigura cunoaşterea în detaliu a proceselor economice.1 Variaţia cursului valutar în funcţie de paritatea puterii de cumpărare Pentru determinarea cursului valutar al etalonului DST emis de FMI. cu posibilitatea obţinerii informaţiilor supli- ducând costul informaţiei. • asigurarea integrală a controlului asupra activităţii caselor de schimb valutar. Realizarea de sisteme informatice financiar-bancare creează condiţii pentru introducerea unor metode moderne. Fişa tranzacţiilor valutare şi Lista de cursuri) pe baza datelor de intrare. reasigurarea unei interfeţe utilizator prietenoasă.Figura 6. Obiectivele manageriale constau în realizarea evidenţei şi gestiunea tranzacţiilor valutare. Valutele liber convertibile („valutele forte”) cotează zilnic pe pieţele valutare internaţionale. 41 preluarea corectă a informaţiilor de la tastatură.

ieşiri. de a avea la dispoziţie un puternic sistem de indicatori specifici pentru facilitarea luării deciziilor.1. Obiectivele manageriale şi funcţionale ale SICSV pot surprinde şi alte aspecte ce decurg din: • • cumpărare. creşterea vitezei de circulaţie a informaţiei şi reducerea timpului de răspuns. Tipul obiectivelor manageriale Intrări necesare Ieşiri solicitate Raport selectiv Registru de casă Raport BNM Totaluri mişcări Jurnal cumpărări Jurnal vânzări Borderou cumpărări Borderou vânzări Registru de casă Raport BNM Totaluri mişcări mărimea casei de schimb valutar. • cota de piaţă ce revine casei de schimb valutar respective. gradul de participare a casei de schimb valutar la derularea operaţiunilor de vânzare- funcţionale Buletin de cumpărare Buletin de vânzare Buletin de mişcare (intrări. Un obiectiv derivat este şi acela de a da posibilitatea managerului firmei (al casei de schimb valutar) de a cunoaşte în orice moment evoluţia cumpărărilor şi vânzărilor de valută. Obiectivele SICSV asigură utilizarea eficientă şi pe scară largă a calculatoarelor. aplicarea lor în practică şi urmărirea efectelor acestora. sold iniţial) 42 . Obiectivele SICSV pot fi sintetizate astfel: Tabel 6.Ţinând cont de aceste obiective SICSV facilitează evidenţa şi raportarea documentelor referitoare a gestiunea tranzacţiilor valutare efectuate de casa de schimb valutar respectivă.