Antoine de Saint-Exupéry

Micul prinţ
Cu ilustraţiile autorului Lui Léon Werth Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten din câţi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copii. Am şi al treilea motiv: acest om mare trăieşte în Franţa, unde suferă de foame şi frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înşirate nu sunt de ajuns, ţin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, căci şi acest om mare a fost cândva copil. Toţi oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte.) Aşa că fac următoarea îndreptare: Lui Léon Werth pe când era băieţel

I Odată, pe vremea când aveam eu şase ani, am dat peste o poză minunată, într-o carte despre pădurile virgine, numită „Întâmplări trăite”. Înfăţişa un şarpe boa care înghiţea o fiară sălbatică. Iată copia acestui desen.

În cartea aceea se spunea: „Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm întruna, timp de şase luni, cât ţine mistuitul“. M-am gândit atunci îndelung la peripeţiile din junglă şi am izbutit să fac la rându-mi, cu creion colorat, primul meu desen. Desenul numărul 1. Era aşa:

Le-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie. Ei mi-au răspuns: - De ce să te sperii de-o pălărie? Desenul meu nu înfăţişa o pălărie. Înfăţişa un şarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci şarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe şi oamenii mari. Ei au întotdeauna nevoie de lămuriri. Desenul meu numărul 2 era aşa:

Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa, fie întregi, fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degrabă de geografie, de istorie, de aritmetică şi de gramatică. Aşa s-a făcut că, la vârsta de şase ani, am părăsit o strălucită carieră de pictor. Nereuşita cu desenul meu numărul 1 şi

cu desenul meu numărul 2 îmi tăiase orice curaj. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri. Astfel că a trebuit să-mi aleg altă meserie şi am învăţat să conduc avioane. Am zburat mai pretutindeni în lume, iar geografia, ce-i drept, mi-a fost de mare ajutor. Puteam, dintr-o privire, să deosebesc China de Arizona. Lucru foarte folositor, dacă te rătăceşti în timpul nopţii. Aşa că eu, de-a lungul vieţii mele, am avut o sumedenie de legături cu o sumedenie de oameni serioşi. Mi-am petrecut multă vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte îndeaproape. Ceea ce nu mi-a îmbunătăţit părerea despre ei. Când întâlneam pe câte cineva care-mi părea mai dezgheţat la minte, îl puneam la încercare cu ajutorul desenului meu numărul 1, de care niciodată nu m-am despărţit. Voiam să ştiu dacă avea o minte într-adevăr pătrunzătoare. Numai că răspunsul erau mereu acelaşi: „E o pălărie”. Atunci eu nu-i mai pomeneam nici de şerpii boa, nici de pădurile virgine, nici de stele. Căutam să fiu pe înţelesul lui. Stăteam cu el de vorbă despre bridge, despre golf, despre politică şi despre cravate. Iar el era încântat că făcuse cunoştinţă cu un om atât de aşezat. II Aşa am trăit eu, stingher, fără să am cu cine sta într-adevăr de vorbă, până când, o dată, acum şase ani, am rămas în pană în pustiul Sahara. Mi se stricase ceva la motor. Şi cum nu luasem cu mine nici mecanic, nici călători, mă pregăteam să-ncerc de unul singur să duc la bun sfârşit o reparaţie anevoiasă. Era pentru mine o chestiune de viaţă şi de moarte. Apă de băut, abia dacă aveam pentru o săptămână. În prima noape, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe depărtare de orice aşezare oamenească. Eram mai singur chiar decât naufragiatul pe o plută, în mijlocul oceanului. Aşa că vă închipuiţi uimirea mea, când deodată, în revărsat de zori, m-am pomenit că mă trezeşte un glăscior ciudat. Rostea: - Te rog... desenează-mi o oaie! - Cum? - Desenează-mi o oaie... Am sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. M-am frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte. Şi-am văzut un omuleţ cu totul nemaipomenit, care mă scruta cu gravitate. Iată cel mai bun portret pe care, mai târziu, am izbutit să i-l fac.

Desenul meu e însă, bineînţeles, mult mai puţin fermecător decât modelul. Nu e vina mea. Pe când aveam şase ani, oamenii mari mă făcuseră să-mi pierd orice încredere în cariera mea de pictor şi, în afară de şerpi boa întregi şi de şerpi boa spintecaţi, nu mai învăţasem să desenez nimic altceva. Prin urmare, priveam cu ochi mari de uimire la arătarea aceea. Nu uitaţi că mă aflam la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Or, omuleţul meu nu părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mort de foame, mici mort de sete, nici mort de frică. Nu avea deloc înfăţişarea unui copil pierdut în inima pustiului, la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Când, în sfârşit, am fost în stare să vorbesc, l-am întrebat: - Bine, dar... ce cauţi tu aici? Iar el rosti atunci din nou, încetişor, cerându-mi parcă un lucru din cale-afară de însemnat: - Te rog... desenează-mi o oaie! În faţa unei taine prea copleşitoare, nici nu mai cutezi să te împotriveşti. Oricât de nefiresc mi se părea mie lucrul acesta acolo, la mii de leghe depărtare de orice aşezare omenească, şi cu toată primejdia de moarte în care mă aflam, mi-am scos din buzunar stiloul şi o foaie de hârtie. Însă mi-am adus atunci aminte că studiasem îndeosebi geografia, istoria, aritmetica şi gramatica şi i-am spus omuleţului aceluia (cam posomorândumă) că nu mă pricep să desenez. El mi-a răspuns:

- Nu-i nimic. Desenează-mi o oaie. Cum eu niciodată nu mai desenasem o oaie, i-am făcut unul dintre desenele acelea două, singurele de care mă ştiam în stare. Cel cu şarpele boa întreg. Şi-am încremenit, auzind că omuleţul îmi spune: - Nu! Nu! Nu vreau un elefant în pântecele unui şarpe boa! Un şarpe boa e foarte primejdios, iar un elefant te încurcă foarte mult. La mine acasă-i foarte strâmt. Eu de-o oaie am nevoie. Desenează-mi o oaie! Aşa încât am desenat.

El s-a uitat atent, apoi a zis: - Nu! Asta-i tare bolnavă. Fă-mi alta! Am desenat alta:

Prietenul meu a zâmbit cu drăgălăşenie şi îngăduinţă: - Numai că... vezi şi tu... aceasta nu-i oaie, e berbec. Are coarne... Am făcut, prin urmare, desenul din nou.

El însă mi l-a dat înapoi, ca şi pe cele de mai înainte: - Asta-i prea bătrână. Eu vreau o oaie care să trăiască mult. Atunci, pierzându-mi răbdarea, deoarece mă zoream să mă apuc de demontarea motorului, i-am făcut la repezeală desenul următor.

Şi i-am spus, într-o doară:

de pildă.Cum? Ai căzut din cer? .Nici o bazaconie..Chiar aşa mi-o şi doream! Crezi că oaia asta are nevoie de multă iarbă? . A clătinat încet din cap. . Micul prinţ. adăugă: .Da. şi asta datorită unor cuvinte pe care le rostea întâmplător.Negreşit îi va ajunge.. uitându-se la avionul meu: .Nu chiar aşa de mititică. Şi micul prinţ izbucni într-un drăgălaş hohot de râs.Pentru că la mine acasă-i tare strâmt. Şi aşa l-am cunoscut pe micul prinţ. Apoi şi-a scos oaia din buzunar şi s-a cufundat în contemplarea comorii sale.De ce mă-ntrebi? . Asta zboară. Ia te uită! A adormit.Ce bazaconie mai e şi asta? . că eu zbor.Ce-i drept.... când a dat cu ochii de avionul meu (avionul nu vi-l desenez. Dar am văzut cu uimire cum chipul micului meu judecător se luminează: .. Nu m-am lămurit deplin decât încetul cu încetul. Ţi-am dat o oaie mititică. l-am întrebat numaidecât: . cu mândrie....Atunci şi tu vii tot din cer! De pe ce planetă eşti? Întrezărind pe loc o licărire în taina care îl învăluia. Aşa. Atunci el a exclamat: . care pe mine m-a supărat destul de mult. părea că niciodată nu le aude pe-ale mele. i-am întors-o eu cu modestie.O! asta-i bună. E un avion. Şi i-am adus la cunoştinţă. Apoi. Avionul meu. Şi multă vreme s-a pierdut în visare. Mie nu-mi place să râdă nimeni de nenorocirile mele.. cu ăsta nici nu poţi să vii prea de departe. e un desen mult prea greu pentru mine).Aceasta e lada! Oaia care-ţi trebuie se află înăuntru. care îmi punea o mulţime de întrebări. .Va să zică. III Mi-a trebuit un timp îndelungat. El s-a aplecat asupra desenului: . până când să pot pricepe dincotro venea. m-a întrebat: . .. tu vii de pe altă planetă? El însă nu mi-a dat nici un răspuns.

Şi din nou prietenul meu izbucni într-un hohot de râs: . cuprins de-o uşoară melancolie. Venus. să se îmbrace ca europenii. . cărora li s-a dat câte un nume. de către un astronom turc. cu telescopul. cu prilejul unui Congres Internaţional de Astronomie. aşa. după cât mi s-a părut. uneori atât de mici. în afară de marile planete precum Pământul. din pricina hainelor pe care le purta. Din fericire pentru faima asteroidului B-612.Dincotro vii tu. De pildă. Aşa sunt oamenii mari. Acesta a făcut atunci. ca s-o priponeşti în timpul zilei. dacă n-o priponeşti. Şi dacă eşti cuminte..? Micul prinţ rosti atunci cu multă seriozitate: ..Vă închipuiţi cât de mult m-a putut nedumeri crâmpeiul lui de mărturisire în legătură cu „celelalte planete”. se duce cine ştie unde şi se pierde. De aceea m-am străduit să aflu mai multe. Când un astronom descoperă vreuna din ele.Unde-oi vedea cu ochii nu poţi ajunge prea departe. sub pedeapsa cu moartea. am să-ţi dau şi-o funie. La mine-acasă e atât de strâmt. IV Aflasem astfel încă un lucru foarte însemnat: anume că planeta lui de baştină abia de întrecea mărimea unei case! Ceea ce nu prea avea cum să mă mire. Am temeinice motive să cred că planeta de pe care venea micul prinţ era asteroidul B-612. Marte. Unde-o vedea cu ochii. încât numai anevoie le poţi zări cu telescopul. îi zice: „Asteroidul 3251”. o mare demonstraţie a descoperirii sale. în 1909.Sigur că da. .Păi. Jupiter.Oriunde.. pe lume se mai află o puzderie de alte planete.. . Ştiam bine că. după o tăcere îngândurată: . un dictator turc a poruncit poporului său. adăugă: .. Acest asteroid nu a fost zărit decât o singură dată.Nu-i nimic. Propunerea asta.Şi unde-ai vrea să se ducă? . Şi..S-o priponesc? Ce idee năstruşnică! . Şi-un ţăruş. Nimeni însă nu i-a dat crezare. îi dă în loc de nume. prichindelule? Unde e „acasă la tine”? Unde vrei tu să-mi duci oaia? Mi-a răspuns. îl miră pe micul prinţ: .E bine că mi-ai dat şi-o ladă. un număr. va avea şi ea o casă peste noapte.

a fost de aceeaşi părere cu el. . din cărămizi trandafirii. Şi toată lumea. Dacă v-am povestit aceste amănunte cu privire la asteroidul B-612 şi dacă v-am destăinuit numărul lui. ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Lor trebuie să le spui: „Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci”. „Ce frumoasă e!” vor exclama atunci..Astronomul a mai făcut o demonstraţie. Când le vorbiţi despre un nou prieten.” ei nu sunt în stare să-şi închipuie cum arată o asemenea casă. Nu vă întreabă niciodată: „Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac mai mult? Face colecţie de fluturi?” Ci întrebă: „Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui?” Numai atunci ei cred că îl cunosc.. în 1920. Dacă le spui oamenilor mari: „Am văzut o casă frumoasă. cu muşcate la ferestre şi cu porumbei pe acoperiş. îmbrăcat de astă dată întrun frac foarte elegant. am făcut-o din pricina oamenilor mari. Oamenilor mari le plac cifrele. acum.

” Astfel. dacă le spui: „Drept mărturie că micul prinţ a existat întradevăr stă şi faptul că era o fiinţă încântătoare.. că râdea şi că-şi dorea o oaie. e o mărturie că există”. . atunci vă vor crede şi vă vor lăsa în pace cu întrebările lor. Aşa sunt ei. care trăia pe o planetă doar cu puţin mai mare decât el şi care simţea nevoia unui prieten. acelora ce ştiu censeamnă viaţa. celor care ştiu ce-n-seamnă viaţa. ei vor ridica din umeri şi vor socoti că nu eşti decât un copil! Dar dacă le spui: „Planeta de pe care venea micul prinţ e asteroidul B612”. Când cineva îşi doreşte o oaie.. Nu trebuie să le-o luaţi în nume de rău. Mi-ar fi plăcut să spun aşa: „A fost odată un mic prinţ.Micul prinţ pe asteroidul B612 Tot aşa. Copiii se cuvine să fie foarte îngăduitori cu oamenii mari. puţin ne pasă de cifre! Mi-ar fi plăcut şi mie să încep această povestire în felul basmelor. Fireşte însă că nouă. totul le-ar fi apărut cu mult mai plin de adevăr.

Credea. în privinţa unor amănunte mai de seamă.Ar trebui puşi unii peste alţii: Dar adăugă deîndată. V Descopeream în fiecare zi câte ceva în legătură cu planeta.E-adevărat. când mai rău. E lucru trist să uiţi un prieten.Căci mie nu-mi place să-mi citească nimeni cartea în chip uşuratic. luându-şi oaia. când mai bine. e pentru că nu vreau să-l uit. Dar asta trebuie să mi-o iertaţi. Aici. când niciodată n-ai mai încercat să desenezi altceva în afara de un şarpe boa întreg şi de un şarpe boa spintecat. la vârsta mea. Şi atunci bâjbâi când aşa.Da. turma asta nu i-ar putea veni de hac nici măcar unui singur baobab. pe când aveai şase ani! Voi văuta. cu plecarea. O mare amărăciune mă cuprinde în timp ce povestesc aceste amintiri. fireşte. Sunt şase ani de când prietenul meu. Ideea cu turma de elefanţi îl făcu pe micul prinţ să râdă: . căci deodată micul prinţ m-a întrebat. E greu. apoi. prea mic. un altul însă nu mai seamănă defel. am aflat de năpasta baobabilor. . micul prinţ e prea mare. în cea de-a treia zi. de asemenea. nu-i aşa. Nu oricine a avut un prieten. Nu sunt însă tocmai sigur că voi izbuti. Trebuie să fi îmbătrânit şi eu. ci nişte arbori cât bisericile de mari şi că. Voi mai greşi. Poate sunt întrucâtva asemeni oamenilor mari. când altminteri. dacă ar lua el chiar şi o întreagă turmă de elefanţi. Prietenul meu nu dădea niciodată explicaţii.Aha! Îmi pare bine. nu sunt în stare să desluşesc oile prin scândura lăzilor. când ajung la culoarea veşmintelor sale. pe măsură ce-i scăpa întâmplător câte un gând. că oile mănâncă arbuşti? . Şovăi. Eu însă. Aşa că iată încă un motiv pentru care mi-am cumpărat o cutie cu vopsele şi creioane. Dacă încerc să-l zugrăvesc aici.Atunci înseamnă că mănâncă baobabi? I-am explicat micului prinţ că baobabii nu sunt arbuşti. cu înţelepciune: . din nefericire. cuprins parcă de-o mare îndoială: . poate. Colo. E adevărat. Lucrul acesta se petrecea încetul cu încetul. Aşa se face că. A fost tot datorită oii. să te apuci de desenat. a plecat. că-i semăn. Mai greşesc câte puţin şi când e vorba despre înălţime. Dar micul prinţ adăugă: . Şi s-ar putea să ajung asemeni oamenilor mari. să fac portretele cele mai asemănătoare cu putinţă. care nu se mai gândesc decât la cifre. Nu înţelegeam de ce era atât de important ca oile să mănânce arbuşti. Câte un desen mai treacă-meargă. cu călătoria lui.

îl poţi lăsa să crească-n voia lui. ca pe toate planetele. de ierburi bune şi seminţe rele. într-adevăr. până când i se năzare câte uneia să se trezească. şi ierburi bune şi ierburi rele.Baobabii înainte de a creşte mari sunt şi ei mici. seminţe bune. Ele dorm în tainiţa pământului. Atunci începe să se întindă şi scoate la soare. pe planeta micului prinţ se găseau. Prin urmare. Şi a trebuit să-mi pun mintea la grea încercare.Chiar aşa! Dar de ce vrei tu ca oile să mănânce puieţii de baobab? Mi-a răspuns: „Păi dar! Vezi bine” ca şi când ar fi fost vorba de un lucru foarte limpede.. . un firicel plin de farmec şi nevătămător. ca să aflu singur dezlegarea. Dar dacă-i vorba . Numai că seminţele n-ai cum să le vezi. mai întâi cu sfiiciune. Dacă e vorba despre un fir de ridiche ori de trandafir. de ierburi rele. Şi.

am desenat această planetă. nu-i nici o pagubă. am fost însufleţit de simţământul că nu e nici o clipă de pierdut.E ceva ce ţine de disciplină. ca să te desfeţi. ca să le dau de veste prietenilor mei că-i paşte o primejdie pe lângă care trec de multă vreme. Or. o fac să sară-n aer. chiar din clipa în care ai descoperit-o. de laşi o treabă pentru mai târziu. Şi.. După ce te-ai dichisit de dimineaţă. nu-mi prea place să fac pe moralistul. nu te mai poţi descotorosi niciodată. Năpădeşte întreaga planetă. cu care se aseamănă mult.. mi-a mărturisit mai târziu micul prinţ. şi dacă baobabii sunt prea mulţi. sub îndrumările micului prinţ. încât. Uneori. m-a povăţuit să-mi dau silinţa şi să fac un desen frumos.s-ar putea să le fie de folos.despre o plantă rea. decât farmecul apusurilor de soare. cu ajutorul căruia lucrul acesta să le intre bine în cap copiilor de pe meleagurile mele. Povaţa merita atâta osteneală. Când am desenat baobabii. pe planeta micului prinţ se aflau nişte seminţe îngrozitoare. Însă primejdia baobabilor e atât de puţin cunoscută şi neajunsurile care îl pândesc pe acela ce s-ar rătăci pe un asteroid sunt atât de mari. trebuie s-o smulgi numaidecât. seminţele de baobab. când mi-ai spus: . dar n-am izbutit.. Nu luase seama la trei copăcei. dar foarte uşoară. ca desenul cu baobabii?” Răspunsul este foarte simplu: am încercat. fără să-şi dea seama. Poate vă veţi pune întrebarea: „Oare de ce în cartea asta nu se găsesc şi alte desene. puţin câte puţin. ca şi mine. Baobabii VI O! Prinţ micuţ.” Iar eu. trebuie să te străduieşti să smulgi întotdeauna baobabii. O străpunge cu rădăcinile. „Dacă vor călători cândva . când sunt foarte mici. de dimineaţă. într-una din zile. Şi spun: „Copii! Fiţi atenţi la baobabi!” Doar de aceea m-am trudit atâta cu acest desen. descopeream aşa. la fel de măreţe. întotdeauna se întâmplă o groaznică nenorocire. de îndată ce-i deosebeşti de tufele de trandafir. Ştiam undeva o planetă locuită de un trândav. Când e însă vorba de baobabi. Iar de un baobab. Timp îndelungat tu n-avuseseşi. Un proaspăt amănunt. trebuie să dichiseşti cu grijă şi planeta. Pământul planetei era plin de ele. taina micii şi însinguratei tale vieţi. E o treabă foarte plicticoasă.îmi spunea el . pe care l-am aflat în cea de-a patra zi. de astă dată. decă prinzi de veste prea târziu. mă abat de la tăcerea mea.. Şi dacă planeta este prea mică. Mie unuia. .

. apoi ai râs de tine însuţi. când eşti trist.Ştii.Erai deci atât de trist în ziua celor patruzeci şi trei de asfinţituri? Dar micul prinţ nu mi-a răspuns.. tot datorită oii. pe atât de mica ta planetă n-aveai decât să-ţi muţi scaunul cu câţiva paşi mai încolo. La început ai fost nedumerit. Deodată. VII În cea de-a cincea zi. Haide să vedem un apus de soare. am văzut cum asfinţeşte soarele de patruzeci şi trei de ori! Şi ai adăugat.Ce să aşteptăm? .Să aşteptăm ca soarele să apună. fără nici o pregătire. cum prea bine se ştie.. ca să priveşti apusul soarelui. Ar fi de-ajuns dac-ai putea să mergi pentru un singur minut în Franţa. Chiar şi florile cu spini. rod al unor gânduri multă vreme frământate în tăcere: .Chiar şi florile cu spini? . Din nefericire..O oaie mănâncă tot ce nimereşte. .Mereu mă cred la mine-acasă! Într-adevăr.. . apune peste Franţa.Într-o zi. Şi.Dar trebuie să aşteptăm.... . îţi place să priveşti apusul soarelui. . Franţa-i prea departe. mănâncă şi florile? . Şi mi-ai spus: ..Tare mult îmi plac apusurile soarelui. spinii la ce folosesc? .. soarele. priveai apusul soarelui.. mi se dezvălui şi această taină din viaţa micului prinţ. . puţin după aceea: . dacă mănâncă arbuştii.. ori de câte ori doreai.Păi atunci. Însă tu.O oaie. mi-a pus o întrebare.Da. Când în Statele Unite e amiază.

O ce? .Ba deloc! Ba deloc! Nu cred nimic! Ţi-am spus ce mi-a trecut prin minte! Eu. Şi oare nu e lucru serios. Nu i-am răspuns nimic.Nu te cred! Florile-s plăpânde. iar apa de băut. nu renunţa niciodată la ea. mi-a strigat. Care n-a mirosit niciodată o floare. de sare câtcolo!” Micul prinţ din nou mă tulbură din gândurile mele: .. după o tăcere. florile-şi făuresc spini. împuţinându-se. mănâncă florile. . de vreme ce punea o întrebare. Eram. oile. cu ciocanul în mână şi cu degetele negre de ulei. e o ciupercă! . Sunt neştiutoare. Necăjit din pricina bulonului..Vorbeşti întocmai ca oamenii mari! Cuvintele acestea m-au făcut să mă ruşinez puţin.Spinii. de milioane de ani. îi dau una cu ciocanul. niciodată. mă îndeletnicesc cu treburi serioase! El se uită încremenit la mine: . Sunt curată răutate din partea florilor! .Ştiu undeva o planetă pe care se află un Domn roşcovan. . aplecat asupra unui lucru care lui i se părea foarte urât. la ce folosesc? Micul prinţ. adăugă: ..Nu ştiam. Îşi fac şi ele curaj cum pot. cu un fel de duşmănie parcă: . în clipa aceea. când vrei să înţelegi de ce-şi dau ele atâta osteneală să-şi făurească nişte spini care nu le folosesc la nimic? Nu e ea mai serioasă şi mai importantă decât socotelile unui Domn gras şi roşcovan? Şi dacă ştiu o floare care-n lume n-are seamăn . unul. decât socoteli.De milioane de ani. mă făcea să mă tem de tot ce poate fi mai rău. . Se cred grozave cu spinii lor.. atunci. Acela însă nu e om. Şuviţele-i de aur tremurau în vânt: . foarte supărat. toate le amesteci! Era. tocmai îmi spuneam: „Dacă bulonul ăsta se mai încăpăţânează mult.Şi tu crezi că florile.Toate le încurci. N-a privit niciodată o stea. În clipa aceea. N-a iubit pe nimeni niciodată. Mă cuprinsese îngrijorarea.Cu treburi serioase! Mă vedea aşa. neîndurător. El însă. Şi toată ziua spune ca şi tine: „Eu sunt un om serios! Eu sunt un om serios!” şi nu mai poate de trufie. căci pana se dovedea deosebit de gravă. . N-a făcut nimic altceva. într-adevăr. mă căzneam cu deşurubatul unui bulon din cale-afară de înţepenit. foarte ocupat cu motorul meu. Cu toate acestea..O ciupercă! Micul prinţ se făcuse palid de mânie.Vai! Însă.. i-am spus şi eu ce mi-a trecut prin minte: .Spinii nu folosesc la nimic.

fără să-şi dea seama de ceea ce face. Puţin îmi păsa acum de ciocan. Se aşternuse noaptea. toate stelele s-ar stinge! Şi nici asta nu e important! N-a mai putut rosti nici un cuvânt. Nu prea ştiam ce să-i spun. Eu îmi lăsasem sculele deoparte. Pe planeta micului prinţ crescuseră dintotdeauna flori ca toate florile. Am să. pe urmă spuse mai departe: . pe o planetă. Am vorbit cu el: . e undeva. cum să-i mai intru în voie. pentru el e ca şi cum. să cunosc această floare mai în amănunt. Am să-ţi desenez o botniţă pentru oaia ta.Floarea pe care tu ai îndrăgit-o nu-i în pericol. dintr-o dată... nici ăsta nu-i un lucru important? Se îmbujoră-n obraji. lucrul acesta e de-ajuns pentru ca el. Dar dacă oaia îi mănâncă floarea. se afla un prinţ micuţ care trebuia alinat! L-am luat în braţe.. Pământul. Pe o stea. împodobite doar cu câte o singură cunună de petale. să fie fericit.. dintr-o lovitură. pe planeta mea.Când cineva a îndrăgit o floare cum numai una singură se află între milioanele şi milioanele de stele.. Nu ştiam cum să-l împac. „Floarea mea. VIII Aveam. A izbucnit deodată în hohote de plâns. acolo”.. Mă simţeam tare neîndemânatic. Într-atât de tainic e tărâmul lacrimii.... de sete şi de moarte.. îşi spune el. şi care se mulţumeau cu . aşa. privindu-le. Florii am să-i desenez o armură.. şi dacă într-o bună dimineaţă o oaie mititică e în stare s-o nimicească. de bulon.şi care nu trăieşte-n altă parte decât numai pe planeta mea. în scurtă vreme.. L-am legănat.

Răsăreau de dimineaţă. nu mai isprăvea. potrivindu-şi petalele una câte una. Micul prinţ. iar micul prinţ luase foarte îndeaproape seama la creşterea mlădiţei celei noi. N-am apucat nici să mă pieptăn. şi pe urmă. Micul prinţ descoperi că floarea aceasta nu prea ştia ce-i modestia. Nu voia să se arate decât în deplina strălucire a frumuseţii sale. ducându-se în căutarea unei stropitori cu apă proaspătă.. văzând bobocul uriaş ce se împlinea sub ochii lui. printre ierburi. Şi tocmai ea.. Şi micul prinţ.. Micul prinţ atunci nu-şi mai putu stăpâni admiraţia: . căscă şi zise: . se ivi şi dumneaei. seara. fâstâcit.adăugase ea numaidecât . la puţină vreme. care nu se asemuia prin nimic cu celelalte mlădiţe. care atât de migălos trudise. Îşi alegea culorile cu grijă.foarte puţin loc. Se îmbrăca pe îndelete. şi care nu supărau pe nimeni. se opri din creştere şi prinse a făuri o floare.. dornică a fi cât mai frumoasă. Şi m-am născut o dată cu soarele. însă era atât de tulburătoare! . se stingeau..Cât eşti de frumoasă! .. da! era foarte cochetă! Găteala ei cea tainică ţinuse astfel zile şi zile de-a rândul.. bine. Aceasta însă încolţise într-o bună zi dintr-o sămânţă adusă de nu se ştie unde. la adăpostul încăperii sale verzi. Şi iată că într-o bună dimineaţă.Nu-i aşa? îi răspunse cu gingăşie floarea. Se putea să fie un nou soi de baobab! Tulpiniţa însă. simţea că trebuie să se ivească dinlăuntru o minune de făptură.. Ei. chiar la răsăritul soarelui. ospătase floarea. Nu voia să se înfăţişeze mototolită. cu pregătirile. .. însă floarea..Mi se pare că e ora micului dejun . Te rog să mă ierţi.Vai! Abia m-am trezit. ca macii.de-ai avea bunătatea să te gândeşti şi la mine.

Pe planeta mea nu se află tigri . . N-ai avea cumva un paravan? . îi spusese micului prinţ: .Eu nu sunt o iarbă .. într-o zi.Nu mi-e deloc frică de tigri. . în curând.o corectase micul prinţ . de pildă. pe când îi vorbea despre cei patru spini ai săi. .. tigrii nu mănâncă iarbă.răspunsese cu gingăşie floarea.Astfel ajunsese ea să-l chinuiască.N-au decât să poftească tigrii cu ghearele lor! . dar mi-e groază de curent.şi-apoi.Te rog să mă ierţi. cu vanitatea ei niţel bănuitoare. Aşa.

Să mă acoperi.. nu după vorbe.. E foarte frig aici la dumneata. Povestea aceea cu ghearele. să-i ghicesc duioşia. dar eram prea mic ca să ştiu cum s-o iubesc. Pusese preţ pe nişte vorbe fără însemnătate şi ajunsese foarte nefericit.mi-a mărturisit el într-o zi.. Floarea mea înmiresma planeta.. . ca să arunce vina asupra micului prinţ: . care m-a necăjit atât de mult. îşi pierduse curând încrederea în ea. Florile sunt atât de ciudate. cu un clopot de sticlă.îşi zise micul prinţ.” .N-am fost în stare să pricep nimic! Trebuia să o judec după fapte...Nu trebuia să-mi pun mintea cu ea .M-aş fi dus să-l caut. nici o pricopseală pentru o plantă . Acolo. Trebuie doar să le priveşti şi să le miroşi. Floarea asta e tare sucită.. seara. ar fi trebuit să mă înduioşeze. însă eu n-am ştiut să mă bucur de lucrul acesta..Şi paravanul. în ciuda bunăvoinţei şi a iubirii sale..? . de unde vin eu. IX . Mireasma ei mă îmbăta şi mă însenina.„Groază de curent. Ea venise din sămânţă. Nu avea de unde să ştie cum e pe alte tărâmuri. Astfel micul prinţ. Ruşinată că se dăduse de gol cu o minciună urzită atât de stângaci. tuşise de câteva ori. dar vorbeai cu mine! Şi-atunci floarea îşi înteţise tusea pentru ca el să se simtă totuşi cuprins de remuşcări. Nu trebuie să-ţi pui niciodată mintea cu florile. Eşti rău aşezat. N-ar fi trebuit să fug de acasă niciodată! Trebuia ca dincolo de bietele ei şireticluri. Aici însă se oprise.. Mi-a mai mărturisit: .

De aceea ne şi pricinuiesc o mulţime de neajunsuri. Îţi cer iertare. Iar pe când stropea. spuse el din nou. în dimineaţa aceea. Vulcanii. cu clopotul de sticlă în mână. . când a fugit de-acasă. după cum spunea el: „Nu se ştie niciodată!” Aşa încât a curăţat deopotrivă şi vulcanul stins. floarea. . dacă sunt bine curăţaţi. a făcut o mare rânduială pe planetă. s-a slujit de pribegirea unor păsări călătoare. Toate acele treburi obişnuite i se părură însă. Însă. Numai buni pentru a-şi încălzi gustarea de dimineaţă. A curăţat cu grijă hornurile vulcanilor activi. cuprins de o uşoară tristeţe. . descumpănit. şi se pregătea să o pună la adăpost sub clopotu-i de sticlă. Deoarece credea că nu se va întoarce niciodată. A curăţat cu grijă hornurile vulcanilor activi Micul prinţ. suntem mult prea mărunţi pentru a ne curăţa vulcanii. smulse apoi şi ultimii puieţi de baobab. fără erupţii. se pomeni că-i vine-a plânge.Rămâi cu bine. Caută să fii fericit. ard domol şi liniştit. Avea doi vulcani activi. . nespus de dragi.Rămâi cu bine. De bună seamă. Erupţiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe horn. Rămase locului. Floarea tuşi.Cred că micul prinţ. Ea însă nu-i răspunse. pentru cea din urmă oară. Mai avea şi un vulcan stins. cei de pe Pământ.Am fost o proastă. îi spuse florii. dar nu din pricina răcelii. noi. În dimineaţa plecării. îi zise ea în cele din urmă. Micul prinţ se miră că nu-l mai dojeneşte. Nu ştia ce să mai creadă despre această blândeţe.

cei patru spini ai săi. Şi tu ai fost la fel de prost ca şi mine.Bine. Nu mai am nevoie de el.Bine. .Şi n-o mai lungi atâta. Pleacă! Deoarece nu voia ca el s-o vadă plângând. dacă vreau să aflu cum arată fluturii. ..Nu sunt chiar atât de răcită ..Ei bine.. X Se afla prin părţile asteroizilor 325. dar fiarele . da. Aşa încât se apucă să-i viziteze. Apoi adăugă: . Cât despre fiare. 326. Cred că micul prinţ. Şi-i arătă.. N-ai bănuit nimic. . nu mă tem deloc. 329 şi 330.. Doar sunt o floare ..Trebuie totuşi să rabd vreo două-trei omizi. Lasă clopotul de sticlă-n pace. cine să mai treacă pe la mine? Tu o să fii departe .. Aerul proaspăt al nopţii are să-mi priască. Caută să fii fericit . s-a slujit de pribegirea unor păsări călătoare. când a fugit de-acasă. dar în acelaşi timp măreţ. pe un tron lipsit de orice podoabă. . ca să-şi caute de lucru pe-acolo şi ca să se instruiască.. . cu nevinovăţie.. atât era de mândră floarea .. te iubesc. Dar n-are nici o importanţă. 328. zise floarea. Pare-se c-ar fi ceva nespus de frumos. dar vântul . din vina mea... Altminteri.. înveşmântat în purpură şi în hermină.. Am ghearele mele. e enervant! Te-ai hotărât să pleci. Pe cel dintâi asteroid trăia un rege.. Regele şedea. 327.

Hm! Hm! făcu regele. de vreme ce niciodată nu m-a mai văzut? Dar nu ştia că lumea.. deosebit de mândru că e rege pentru cineva.Mi-e ruşine. Viu de la drum lung şi sunt nedormit. . ba să. dar falnica hlamidă de hermină încurca întreaga planetă. îţi poruncesc ba să caşti. Nu-ţi dau voie să caşti. Şi micul prinţ se întrebă: .. Se cam bâlbâia şi părea jignit... . . pentru regi. e un lucru foarte simplu. .Nu mă pot opri. .Datina la curte nu îngăduie să caşti când e regele de faţă. răspunse micul prinţ.A! Iată un supus! strigă regele când îl zări pe micul prinţ.. Oamenii sunt. îţi. rosti micul prinţ roşind.Vino mai aproape. îi spuse monarhul. nu mai pot. E o poruncă. . Rămase de aceea în picioare şi. Haide! Mai cască.. Dacă e aşa. îi spuse regele. să te văd mai bine. zise regele. nişte supuşi. obosit cum era. îţi poruncesc să caşti! De ani de zile n-am mai văzut pe nimeni căscând. Căscatul e o raritate pentru mine.. fâstâcit.Dacă e aşa... începu să caşte. toţi. .. ca să se aşeze.Cum poate oare să mă recunoască.. Micul prinţ căută cu privirea un loc.

Asemenea atotputernicie îl minună pe micul prinţ. Îţi poruncesc să te aşezi! răspunse regele.. Numaidecât m-ascultă. Fiind însă foarte cumsecade. .. peste cine domneşti? . .Peste toate astea? zise micul prinţ.. Era un monarh absolut. Căci nu era numai un monarh absolut.Căci regele ţinea cu străşnicie ca nimeni să nu-i încalce autoritatea. . îi arătă planeta lui.. celelalte planete şi stelele. avea obiceiul să spună. ori să scrie o tragedie. zise regele. Dacă el ar fi avuto. cu un semn uşor. Autoritatea se bizuie.Dacă eu i-aş porunci unui general să zboare din floare în floare.” . sau chiar douăsute de apusuri de soare într-o singură zi.Măria ta. ci şi un monarh universal.Măria ta. cine-ar fi de vină? El sau eu? . . . nu dădea decât porunci chibzuite. ar fi putut să privească. cuteză a-i cere regelui să-i facă un hatâr: .Peste tot? Regele. zise cu hotărâre micul prinţ. dacă eu i-aş porunci unui general să se prefacă într-o pasăre de mare. Cer iertare că întreb. „Dacă i-aş porunci. Căci nu îngădui nesupunerea. zise el...Peste tot. . înainte de orice. spuse mai departe regele. n-ar fi vina generalului. răspunse regele cu aerul cel mai firesc.. trăgând cu măreţie o pulpană a hlamidei sale de hermină. cu sfială. şi dacă generalul nu s-ar supune.Aş vrea să văd un asfinţit de soare.Peste toate astea! răspunse regele. . şi dacă generalul nu mi-ar îndeplini porunca. Ar fi vina mea. pe raţiune. . Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea. Planeta era mică de tot. Dacă-i porunceşti poporului tău să se azvârle în mare.. Fă-mi această plăcere.Aş putea să mă aşez? căută să afle.Măria ta.. sau chiar o sută. peste cine domnea regele? . Porunceşte soarelui să asfinţească.De bună seamă. asemeni unui fluture. fără a mai fi nevoie să mute scaunul din loc! Şi fiindcă la amintirea micii lui planete părăsite îl cam încerca tristeţea. micul prinţ. Nu îngăduia nesupunerea..Întocmai. Atunci.Şi stelele te-ascultă? .Îţi poruncesc să întrebi! se grăbi să spună regele. Micul prinţ avea însă o nedumerire. el se va . ori să se prefacă într-o pasăre de mare. nu doar patruzeci şi patru. ci şaptezeci şi două.

Dar n-am pe cine judeca aici! . Dacă ajungi să te judeci cum trebuie. Nu e decât unul.. Astfel. care începu să caute într-un calendar gros. justiţie! . care era nespus de mândru să aibă un supus.Ei! Dar am văzut chiar eu. Şi apoi.. pe tine însuţi.Vei avea şi-un asfinţit de soare. zise regele. cred că pe planeta mea se află pe undeva un guzgan bătrân. zise regele. .răzvrăti. zise micul prinţ. nu voia să-l mâhnească defel pe bătrânul monarh: ... să plec într-un minut. . nu uita niciodată de ea. Îl vei condamna din când în când la moarte. pe la. atunci. Voi da această poruncă. Ai putea să-l judeci pe acest guzgan bătrân. Am dreptul de a cere supunere.Eu. te fac ministru! . .. Îi părea rău după apusul de soare.Nu mai am nici o treabă pe-aici. Nu-i nevoie să rămân aici. .Nu se ştie. pentru că poruncile mele sunt înţelepte.De. pe la ora şapte şi patruzeci de minute! Şi vei vedea cât sunt de ascultat. mi-ar putea da o poruncă înţeleaptă.Hm! Hm! răspunse regele. Dar cunoscând legile ocârmuirii. aş putea să mă judec pe mine însumi oriunde maş afla. Mi-ar porunci. Mi se pare că împrejurările sunt prielnice. . va fi astă-seară. Am să plec mai departe! . Nu pleca.Nu pleca.. .Şi asta cam când va fi? vru să afle micul prinţ... Încă nu mi-am străbătut regatul tot. . zise micul prinţ aplecându-se. Hm! Va fi pe la.Hm! Hm! făcu regele. atunci când punea o întrebare. Însă micul prinţ. locul era cam plictisitor. .Dacă măria ta ar dori să mă supun numaidecât. A te judeca pe tine însuţi e mult mai greu decât a-l judeca pe altul. . voi aştepta până când împrejurările vor fi prielnice. E lucrul cel mai greu.Ce fel de ministru? . îi spuse regelui. Micul prinţ începu să caşte. spuse regele.Te vei judeca. ca să mai arunce o privire de partea cealaltă a planetei.. înseamnă că eşti cu-adevărat un înţelept. de pildă. loc pentru caleaşcă n-am şi ostenesc dacă umblu pe jos. ca să-l ai mereu.. Îl aud noaptea. viaţa lui va atârna de felul în care vei împărţi dreptatea. . închind cu pregătirile de plecare. Să-l graţiezi însă de fiecare dată. Sunt tare bătrân. Nici acolo nu e nimeni.Şi asfinţitul meu de soare? îi aminti micul prinţ care.

Căci. Din nefericire.Da? făcu micul prinţ.Te fac ambasadorul meu! Se grăbi atunci să strige regele. Nostimă pălărie mai aveţi! . care nu înţelegea. . cu un oftat. . de îndată ce-l zări pe micul prinţ. Salut cu ea când sunt aclamat.Loveşte-ţi palmele una de alta. . oamenii ceilalţi nu sunt decât nişte admiratori. Era plin de măreţie şi de autoritate.Aha! Aha! Iată că vine un admirator! strigă de departe vanitosul. . zise micul prinţ. . . apoi.Cum regele nu-i dădu nici un răspuns. porni la drum. pe aici nu trece nimeni niciodată.Pentru salut. îl sfătui atunci vanitosul. mai întâi micul şovăi.Bună ziua. continuânduşi călătoria. XI Pe cea de-a doua planetă trăia un vanitos. răspunse vanitosul. pentru vanitoşi. „Ciudaţi mai sunt oamenii mari!” îşi spuse micul prinţ.

„Oamenii mari. .Mă admiri într-adevăr atât de mult? îl întrebă el pe micul prinţ. întrebă el. . cel mai bogat şi cel mai inteligent de pe planetă. XII Pe planeta următoare trăia un beţiv. Vanitosul începu şi el să salute. Vizita fu aici foarte scurtă.Te admir. zise micul prinţ ridicând uşor din umeri.Şi. însă ea îl cufundă pe micul prinţ într-o adâncă amărăciune.Dar tu eşti singur pe planeta ta! .Micul prinţ îşi lovi palmele vanitosul salută cu modestie. de bună seamă. .. pe micul prinţ îl obosi monotonia jocului.. Vanitoşii nu aud niciodată decât laudele. cel mai bine îmbrăcat.Fă-mi această plăcere. Şi iarăşi începu să-şi lovească palmele una de alta. dar la ce-ţi poate folosi lucrul acesrta? Şi micul prinţ plecă. pentru ca pălăria să cadă jos. Admiră-mă totuşi! . sunt tare ciudaţi”. îşi spuse el cu nevinovăţie. ridicându-şi pălăria. îşi zise micul prinţ. „E mai cu haz aici decât la rege”.Ce înseamnă „a admira”? . . ridicându-şi pălăria. ce-ar fi de făcut? Vanitosul însă nu-l auzi. . După ce trecură astfel cinci minute. continuându-şi călătoria.A admira înseamnă a recunoaşte că eu sunt omul cel mai frumos.

N-am timp s-o aprind. . . deci.. încheie beţivul. lăsându-şi capul în jos.Beau. doisprezece. de bună seamă. continuându-şi călătoria. Şi micul prinţ plecă.Bună ziua. spuse micul prinţ.Ca să uit că mi-e ruşine. răspunse beţivul. şapte sute treizeci şi una. treizeci şi unu. cincisprezece. încât nici nu-şi înălţă capul când sosi micul prinţ. Douăzeci şi şase şi cu cinci. . XIII Cea de-a patra planetă era locuită de un businessman. Vi s-a stins ţigara. cinci sute unu milioane.Şi de ce bei? îl întrebă micul prinţ. şase sute douăzeci şi două de mii.Şi de ce să-ţi fie ruşine? întrebă micul prinţ. pe care îl găsi şezând tăcut în faţa unei grămezi de sticle goale şi a unei grămezi de sticle pline. căruia i se şi făcuse milă de el. răspunse beţivul cu un aer jalnic. . . sunt foarte ciudaţi”. Doisprezece şi cu trei. Uff! Face. Douăzeci şi doi şi cu şase. Cinci şi cu şapte. . douăzeci şi doi.Ce să uiţi? îl cercetă micul prinţ. Bună ziua. .Ca să uit.Trei cu doi fac cinci. îşi spuse el. mărturisi beţivul.Ruşine că beau. „Oamenii mari. . care se ferecă pentru totdeauna în tăcerea lui. . Cincisprezece şi cu şapte.Ce faci acolo? îi spuse beţivului. dorind să-i vină în ajutor. douăzeci şi opt. năucit. . Omul acesta era atât de ocupat.

iacă-t-o! Cum ziceam. acum unsprezece ani. . nu mă ţin de baliverne! Doi şi cu cinci.Cinci sute de milioane de ce? stărui micul prinţ. Eu însă sunt un om serios! Nu mai am timp să mă pierd în visări. acum douăzeci şi doi de ani. A doua oară. Făcea un zgomot îngrozitor. Dumnezeu ştie de unde.. Şi am greşit de patru ori la o adunare. Sunt un om serios! A treia oară. Eu nu fac mişcare. din pricina unei crize de reumatism.Ba nu.În cincizeci şi patru de ani. n-am fost deranjat decat în trei rânduri. nu mai ştiu. un cărăbuş.Cinci sute de milioane de ce? ..Milioane de ce? Businessmanul înţelese că nu era nici o speranţă să fie lăsat în pace: . Mărunte.. care se văd câteodată pe cer. cinci sute unu milioane. de când trăiesc pe planeta aceasta.Chiar aşa... Prima oară.Albine? . .. când a picat. .Aha! Stele? ..Muşte? . . Nu am timp de hoinăreală. care în viaţa lui nu renunţase la o întrebare. .. aurii şi care-i fac pe alde pierde-vară să viseze. Am atâta treabă! Eu sunt un om serios. Businessmanul îşi înălţă capul: . de vreme ce-o pusese.Hai? Tot aicea eşti? Cinci sute de milioane. ..Milioane de lucruri din celea mărunte..Ba nu.. şapte. Stele. mărunte şi care strălucesc.

Ale cui stele? răspunse morocănos businessmanul. pot să-l pun la gât şi să-l iau cu mine. . hârtia asta o încui într-un sertar.Da.Atunci sunt ale mele. Dar nu e prea serios.. . gândeşte cam ca beţivanul de-adineauri. Când găseşti un diamant. o brevetezi: e a ta.Dar abia am cunoscut un rege. Nu-i deloc uşor.” Îi mai puse totuşi câteva întrebări: .” .. se gândi micul prinţ. Daca am o floare. „Ăsta. care nu-i al nimănui. Şi pe urmă. care. Şi ce faci cu ele? . Tu însă nu poţi să culegi stelele! .E de-ajuns! „Are haz. E cu totul altceva. zise businessmanul. Eu sunt un om serios. deoarece eu m-am gandit primul la lucrul asta.Asta aşa e.Nu ştiu.Şi ce faci cu cinci sute de milioane de stele? .Şi ce faci cu stelele astea? .Şi e de ajuns? . nu s-a gândit vreodată să le stăpânească. . pot s-o culeg şi s-o iau cu mine. şase sute douăzeci şi două de mii.Nu. . dacă am un fular. Le stăpânesc.Nimic.Şi asta-i tot? . . . .Le administrez. Ale nimănui.Regii nu stăpânesc. dar pot să le depun la bancă. când cineva le descoperă. . .Eşti stăpânul stelelor? . Aşa că eu sunt stăpânul stelelor. .. e al tău.Eu.Cinci sute unu milioane. . şapte sute treizeci şi una. Când ai cel dintâi o idee. înaintea mea.Da. un om precis. . Când găseşti o insulă. Ca să cumpăr alte stele. Eu sunt însă un om serios! Micul prinţ nu se mulţumi cu atât.Şi la ce-ţi foloseşte dacă eşti stăpânul stelelor? . care nu-i a nimănui.Îmi foloseşte ca să fiu bogat. zise micul prinţ.. .Bineînţeles.Cum adică? . Ei „domnesc” peste.Adică scriu pe o bucată de hârtie câte stele am. pentru că nimeni.Cum poate cineva să stăpânească stelele? .Ce fac cu ele? . E destul de poetic. Le socotesc şi iar le socotesc. îşi zise micul prinţ. e a ta..

de bună seamă. Căci îl curaţ şi pe cel stins.Cum aşa consemnul? . îşi adoarme floarea sau steaua. Vulcanii trag folos. Cu adevărat folositoare de vreme ce-i frumoasă. continuându-şi călătoria. îşi spuse: „Se prea poate ca omul acesta sa fie un nerod. Tu însă nu le eşti de folos stelelor. foarte deosebite de părerile oamenilor mari. XIV Cea de-a cincea planetă era cu totul neobişnuită. pe care o stropesc în fiecare zi. „Oamenii mari. De ce-ai stins felinarul? . E totuşi mai puţin nerod decât regele. e ca şi cum ar face să se mai nască o stea sau o floare. Era cea mai mică dintre toate.. .Eu. micul prinţ avea părerile lui. O îndeletnicire foarte frumoasă.Consemnul. Cuprindea numai atâta loc cât să încapă pe ea un felinar şi un lampagiu. Micul prinţ nu izbutea să înţeleagă la ce putea fi de folos un felinar şi-un lampagiu undeva. Businessmanul deschise gura.Bună ziua. iar micul prinţ plecă. îl salută cuviincios pe lampagiu: . răspunse lampagiul. Munca lui măcar are o noimă. Am trei vulcani.” Când ajunse pe planetă. pe o planetă fără case şi fără locuitori. Bună dimineaţa. pe care-i curăţ în fiecare săptămână. decât businessmanul şi decât beţivul.. dar nu găsi nici un raspuns. Când îşi stinge felinarul. Când îşi aprinde felinarul. îşi spuse el cu nevinovăţie.Cu privire la lucrurile serioase. pe cer. după cum trage folos şi floarea mea din faptul că eu sunt stăpânul lor. Cu toate acestea. am o floare. sunt nemaipomenit de ciudaţi”. . mai zise el. Nu se ştie niciodată. decât vanitosul.

planeta s-a învârtit din ce în ce mai repede.Şi pe urmă s-a schimbat consemnul? . pentru că acum se învârteşte o dată pe minut. Bună seara.... Tocmai asta e nenorocirea! De la an la an. eu nu mai am o clipă de odihnă. A trecut o lună de când stăm de vorbă. Îmi rămânea restul zilei.. zise lampagiul. Apoi îşi şterse fruntea cu o batistă cu pătrăţele roşii. iar seara aprindeam.. iar consemnul nu s-a schimbat! .Consemnul nu s-a schimbat. zise lampagiul. .Planeta ta e atât de mică. astfel încât sa fii mereu în soare.Asta-i nostim! La tine zilele ţin un minut! .Dar de ce l-ai aprins iar? .Ba nu e nostim deloc. Vru să-şi ajute prietenul: . încât dacă faci trei salturi. şi restul nopţii. zise lampagiul. Consemnul e consemn. zise micul prinţ. . . Dimineaţa stingeam. . Şi iar aprinse felinarul. Cândva. cunosc eu un mijloc prin care să te odihneşti ori de câte ori vei vrea.. iar ziua are să ţină cât ai să vrei tu. Şi iar îl aprinse. ca să dorm. . . avea şi ea o chibzuială. ca să mă odihnesc. ai înconjurat-o. Treizeci de minute.Nu-i chip.Consemnul.. răspunse lampagiul. Micul prinţ se uita la el.Nu-i nimic de priceput. Îi era drag lampagiul acela atât de credincios consemnului.Da. zise lampagiul. Ceea ce îmi place mie la viaţă e să dorm. . Când vei vrea să te odihneşti. Micul prinţ adăugă: .Ştii.O lună? . mutându-se cu scaunul din loc. în căutarea cărora el însuşi se ducea odinioară.Nu-mi ajută mare lucru.Am o meserie cumplită. zise lampagiul. . Aprind şi sting o dată pe minut! .Şi-atunci? zise micul prinţ. zise micul prinţ. Căci poţi să fii credincios şi leneş totodată. Şi îşi stinse felinarul. .Consemnul să-mi sting felinarul. . N-ai decât să umbli mai încet.Şi-atunci. umblă.Totdeauna vreau. . Treizeci de zile! Bună seara.. Bună dimineaţa..Nu pricep. Îşi aduse aminte de apusurile de soare.

Sunt geograf.” Oftă cu părere de rău şi îşi mai spuse: „E singurul cu care puteam sa mă împrietenesc. zise micul prinţ.. Planeta lui e întradevăr atât de mică. beţivul şi businessmanul. pe acesta l-ar dispreţui toţi ceilalţi: regele.Ce-i cartea asta groasă? zise micul prinţ. mai cu seamă din pricina celor o mie patru sute patruzeci de apusuri de soare în douăzeci şi patru de ore! XV Cea de-a şasea planetă era o planetă de zece ori mai mare. ..Ce este un geograf? . Trăia pe ea un Domn bătrân care scria nişte cărţi uriaşe. Micul prinţ se aşeză pe masă. Ce faceţi dumneavoastră aici? .Nu-i chip. . e singurul care nu mi se pare caraghios. „Pe acesta.” Lucrul pe care micul prinţ nu îndrăznea să şi-l mărturisească nici sieşi era că lui îi părea rău pentru această binecuvântată planetă. zise şi lampagiul. zise Domnul cel bătrân. vanitosul. ca să mai răsufle puţin. Şi îşi stinse felinarul.. Nu e loc pentru doi inşi. în vreme ce îşi urma călătoria.Dincotro vii? îl întrebă Domnul cel bătrân. Călătorise până acum atât de mult! . . Bună dimineaţa. Poate fiindcă se îngrijeşte de altceva decât de sine însuşi.Ia te uită! Vine un explorator! strigă el când îl zări pe micul prinţ. Cu toate acestea.

zise micul prinţ. Povestirile exploratorilor sunt însemnate mai întâi cu creionul. numai că eu nu sunt explorator. . .Oh! (Micul prinţ era dezamăgit) Dar munţi? .Se duce cineva acolo. zise geograful. zise geograful. se aşteaptă până când exploratorul vine cu probele. Se găsesc şi oceane peaici? .Ei. . oraşele. acolo unde de fapt nu se află decât unul singur. În sfârşit. munţii şi pustiurile. dacă moralitatea exploratorului pare mulţumitoare. geograful pune să se facă cercetări cu privire la moralitatea exploratorului. a mărilor. de pildă. şi fluvii. Deodată. . .Pentru că dacă un explorator ar minţi. Dacă. El nu-şi părăseşte biroul..Întocmai. I se cere însă exploratorului să aducă probe. .Cum aşa? întrebă micul prinţ. Duc mare lipsă de exploratori. îşi ascuţi creionul. Nu geograful e acela care face numărătoarea oraşelor. în cărţile de geografie s-ar produce catastrofe.Nici asta n-aş putea să-ţi spun. dar tu vii de departe! Tu eşti explorator! Fă-mi o descriere a planetei tale! Şi geograful.Se poate.Este tare frumoasă planeta dumneavoastră. La fel şi în cazul unui explorator care ar bea prea mult. Iar dacă amintirile vreunuia i se par demne de luat în seamă. Le pune întrebări şi îşi face însemnări după amintirile lor. o meserie adevărată! Şi aruncă o privire de jur-împrejur pe planeta geografului. Cum ziceam. . Geograful. geograful se tulbură: . .Foarte interesant.Aşadar? întrebă geograful.Şi de ce.N-aş putea să ştiu. care ar fi un prost explorator. . . ci vin exploratorii la el. după ce-şi deschise registrul. a oceanelor şi a pustiurilor.Dar dumneavoastră sunteţi geograf! . mă rog? . E prea multă bătaie de cap. zise geograful. . Nu mai văzuse niciodată o planetă atât de măreaţă. fluviile. Geograful e un om prea important ca să hoinărească. se trece la cercetări în legătură cu descoperirea lui.E un savant care ştie unde se află mările. ca să vadă? . .Pentru că beţivii văd dublu. ar însemna doi munţi. zise micul prinţ. Ca să fie însemnate cu cerneală. atunci. e vorba despre descoperirea unui munte. a fluviilor.Nu. şi pustiuri? .Dar oraşe.Ştiu pe cineva. i se cere să aducă nişte pietre mari.

sunt cărţile cele mai de preţ dintre toate cărţile. . Doi vulcani activi şi un vulcan stins.Nu se ştie niciodată. Foarte rar un ocean se goleşte de apă.Nouă ne e tot una dacă vulcanii sunt stinşi sau dacă sunt treji. Am trei vulcani. . nouă sute de mii de businessmani. Însemnătate pentru noi are numai muntele. zise micul prinţ. Ca să vă puteţi face o părere despre întinderea Pământului. trei sute unsprezece milioane de vanitoşi. gândindu-se la floarea lui.Pe unde mă sfătuieşti să mai merg? întrebă el. .Dar vulcanii stinşi se pot trezi. . . răspunse geograful.Floarea mea e ameninţată oare să piară în curând? . . zise geograful. zise geograful.Bineînţeles! „Floarea mea e efemeră”.Pentru că florile sunt efemere.. zise geograful. Pământul.. îşi zise micul prinţ. adică vreo două miliarde de oameni mari. bineînţeles. Însă nu se ştie niciodată.Cum aşa? E tot ce poate fi mai frumos! .Pe planeta Pământ. Are o faimă bună. .Şi micul prinţ plecă. care în viaţa lui nu renunţase la o întrebare.Mai am şi o floare. El nu e schimbător. şapte mii de geografi.Geografiile. . . trebuia întreţinută acolo.Dar ce înseamnă „efemer”? stărui micul prinţ. am să vă spun că. prin urmare. . .. înainte de născocirea luminii electrice. pe . Pământul nu e o planetă oarecare! Poţi număra pe el o sută unsprezece regi (fără a-i uita. pe regii negri).Noi nu însemnăm florile. de vreme ce-o pusese. ca să se apere de lume! Iar eu am lăsat-o singură acasă!” Aceasta a fost cea dintâi tresărire a căinţei sale. XVI Ce-a de-a şaptea planetă a fost. Noi scriem despre lucruri eterne. Ce înseamnă „efemer”? . Îşi regăsi însă cumpătul: . Se întâmplă foarte rar ca un munte săşi schimbe locul. nu prea ai ce vedea.O! La mine. Ele nu se învechesc niciodată. zise geograful. şapte milioane şi jumătate de beţivi. îl întrerupse micul prinţ. „şi nu are decât patru spini.Ce înseamnă „efemere”? . e loc puţin de tot.Înseamnă „ceva ameninţat să piară în curând”.

. pe Pământ. Oamenii mari. rosti şarpele.Bună seara. ca la un miting. Aşa că ar trebui sfătuiţi să calculeze singuri. rosti micul prinţ. Era măreţ! Numai lampagiul singurului felinar de la Polul Nord şi confratele său.Bună seara. .. zise şarpele. lampagiii din China si Siberia. al celor din America de Sud. Venea mai întâi rândul lampagiilor din Noua Zeelandă şi din Australia. Apoi. răspunse şarpele. Voi însă nu vă pierdeţi vremea cu pedepse scolăreşti. În pustiuri nu e nimeni. oarecum la întamplare. o adevărată armată de patru sute şaizeci şi două de mii cinci sute unsprezece lampagii. Omenirea ar putea fi îngrămădită pe cea mai măruntă insuliţă din Pacific. Apoi. duceau un trai trândav şi de nepăsare: lucrau de două ori pe an. Aveţi încredere în mine. XVII Când vrei să faci o glumă. ca baobabii. Intrau atunci în dans. când ajunse pe Pământ.întreg cuprinsul celor şase continente ale sale. aveai în faţa ochilor o privelişte încântătoare.Aha!. E de prisos. la rândul lor. Apoi şi ei se furişau pe nesimţite în culise. când un inel de culoarea lunii se mişcă pe nisip. Micul prinţ. al celor din America de Nord. se miră foarte mult că nu vede pe nimeni. Tocmai începuse să se teamă ca nu cumva să fi greşit planeta. aceştia plecau la culcare. Apoi. al celor din Africa şi Europa. Va să zică nu se află nimeni pe Pământ? . Atunci venea rândul lampagiilor din Rusia şi din Indii. Mă tem ca nu cumva aceia care n-o cunosc să-şi facă o părere greşită despre planeta noastră. în Africa. niţel înghesuiţi. Pământul e mare. Apoi. se întâmplă să mai şi minţi câte puţin.Pe Pământ. Căci nu mai pot de dragul cifrelor: lucrul acesta le va fi pe plac. Dacă te uitai la el ceva de mai departe. Oamenii. . Dacă cele două miliarde de locuitori care împânzesc Pământul ar sta în picioare. . nu vă vor crede. Se socotesc grozavi. ei ar încăpea cu uşurinţă într-o piaţă publică de douăzeci de mile lungime. pe douăzeci de mile lăţime. Micul prinţ se aşeză pe-o piatră şi-şi înălţă ochii către cer: .Pe ce planetă am căzut? întrebă micul prinţ. . cel cu singurul felinar de la Polul Sud. Şi niciodată nu stricau rânduiala intrării lor în scenă. Mişcările acestei armate erau diriguite ca acelea ale unui balet de operă. aşadar. ocupă foarte puţin loc. după ce-şi aprindeau felinarele.. Nam fost nici eu prea cinstit când v-am vorbit de lampagii.Aici e pustiu. Îşi închipuie că ocupă mult loc. de bună seamă.

Te simţi cam singur în pustiu. Şi tăcură amândoi... zise şarpele. îi spuse el într-un târziu. zise şarpele. Ce cauţi tu pe-aici? .Unde sunt oamenii? vorbi în cele din urmă micul prinţ. . Micul prinţ zâmbi: ..Aş putea să te duc mai departe decât o corabie... . . .Singur te simţi şi printre oameni..E frumoasă. Dar cât e de departe! .. .Prea puternic nu eşti tu.. . . zise şarpele.Am nişte necazuri cu o floare. zise şarpele. cândva. nici măcar nu poţi călători.. Micul prinţ îl privi îndelung.. E chiar deasupra noastră. Subţire ca un deget.. n-ai nici măcar labe. zise el.Aha! făcu şarpele.Eşti un animal ciudat. dacă nu cumva stelele sunt luminate numai pentru ca astfel fiecare. să poată găsi propria lui stea.Mă întreb.. Priveşte planeta mea.Sunt însă mai puternic decât degetul unui rege. zise micul prinţ..

. Singurii munţi pe care-i văzuse el vreodată erau cei trei vulcani ai lui. văzuse trecând pe-acolo o caravană.Bună ziua. dacă-ţi pare prea rău după planeta ta. cândva. . Aş putea. Micul prinţ nu răspunse nimic. Şi tăcură amândoi.Unde sunt oamenii? întrebă cuviincios micul prinţ. i-am zărit o dată.Bună ziua. cred. zise micul prinţ.Mi-e milă de tine. . . îl redau pământului din care a ieşit. ca o brăţară de aur. zise floarea.Eu pe toate le dezleg. zise şarpele.Oh! Am înţeles prea bine. zise floarea. XVIII Micul prinţ străbătu pustiul şi nu întâlni decât o floare.. O floare doar cu trei petale. rosti micul prinţ. Tu însă eşti neprihănit şi vii de pe o stea. dar de ce vorbeşti mereu în enigme? .. Nu se ştie însă niciodată unde-i poţi găsi. XIX Micul prinţ se urcă pe un munte înalt. Floarea.Pe acela pe care-l ating.Te du cu bine. .. eşti atât de plăpând pe Pământul ăsta plin de granit! Aş putea sa te ajut într-o bună zi.. pe glezna micului prinţ: . şi asta-i stinghereşte mult. .Se încolăci. Ei nu au rădăcini. mai zise. vreo şase-şapte la număr.. Cu ani în urmă. . Îi poartă vântul. .. rosti micul prinţ.Oamenii? Să tot fie.Rămâi cu bine. . o floare atât de neînsemnată. care-i ajungeau doar până la genunchi.

îşi zise el atunci. . sunt singur. Acasă.. . . ... într-un sfârşit.. eu am o floare: vorbea întotdeauna ea întâi. Toţi erau aidoma cu floare lui. Cine sunteţi voi. Iar drumurile. răspunse ecoul.Sunt singur. .Bună ziua. Iar oamenii n-au nici un pic de fantezie.. toate. Numai uscăciune. micul prinţ. „De pe un munte ca ăsta de înalt. „Ce planetă caraghioasă! se gândi el atunci.Iar de vulcanul cel stins se folosea ca de un scăunel. răspunse ecoul. .Bună ziua....Bună ziua. Se afla într-o grădină de trandafiri înfloriţi. am să văd dintr-o privire toată planeta şi pe toţi oamenii”.” XX Iata însă că veni şi clipa când. descoperi un drum. spuse el. . numai sare. zise el. numai piatră colţuroasă..Cine sunteţi voi? zise micul prinţ. ziseră trandafirii.. pe stânci şi prin zăpezi. . zise micul prinţ oarecum la întâmplare.Cine sunteţi voi...Fiţi prietenii mei. Micul prinţ îi privi. Nu fac altceva decât să-ngâne ceea ce le spui. . după ce umblă o vreme îndelungată prin nisip... Cine sunteţi voi. duc spre oameni.. sunt singur..Cine sunteţi voi? îi întrebă el înmărmurit. Însă nu zări decât colţuri de stâncă. răspunse ecoul. foarte ascuţite. Bună ziua. Bună ziua... sunt singur. ...Bună ziua...

Iar eu aş fi. şi iată că n-am decât o floare de rând. ca să scape de ruşine..” Şi. îşi zise el. . în univers. într-o singură grădină! „Tare s-ar mai socoti jignită.Vai! făcu micul prinţ. culcat în iarbă. ziseră trandafirii.. nevoit să mă prefac c-o îngrijesc.Noi suntem trandafiri. desigur. Şi iată că se mai aflau aici cinci mii.. ca să ma îndurereze şi pe mine. Cu asta numai şi cu trei vulcani. care-mi vin doar până la genunchi şi dintre care unul e poate stins pe vecie. Şi se simţea foarte nefericit. singura în felul ei.. nu prea sunt un mare print.. pentru că altminteri. plânse. Floarea lui îi povestise că era. dacă ar vedea una ca asta. nu s-ar mai opri din tuse şi s-ar preface chiar că moare..” Apoi îşi zise mai departe: „Mă credeam înavuţit cu o floare fără seamăn. .. toate semănând cu ea. s-ar lăsa să moară cuadevarat.

zise vulpea.Ce înseamnă „a îmblânzi”? . Eşti tare frumoasă. zise vulpea. Sunt atât de trist. zise micul prinţ..Nu. rosti micul prinţ. Înseamnă „a-ţi crea legături”. zise vulpea.A-ţi crea legături? ..E un lucru de mult dat uitării. dar nu văzu pe nimeni.A! Iartă-mă.Desigur.. Dar după un răstimp de gândire.Nu pot să mă joc cu tine. .. zise vulpea.Vino să te joci cu mine. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţaş. . zise vulpea. aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi.Sunt o vulpe.Bună ziua. răspunse cuviincios micul prinţ întorcându-se. Dar dacă tu mă îmblânzeşti.. Nu sunt îmblânzită. vom avea nevoie . . Ce înseamnă „a îmblânzi”? . .Nu eşti de prin partea locului.Cine eşti tu? zise micul prinţ. aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. zise glasul. o pofti micul prinţ. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. zise vulpea. E singurul folos de pe urma lor. zise vulpea. E foarte neplăcut! Mai cresc şi găini. Iar eu nu am nevoie de tine. . Ce înseamnă „a îmblânzi”? .Oamenii.Sunt aici. .. sub măr.. . Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe.Bună ziua.XXI Chiar atunci sosi şi vulpea: .Caut oamenii. au puşti şi vânează. Caut prieteni. . Cauţi găini? . adăugă: . zise micul prinţ.. ce cauţi pe-aici? .

. . . .. fără seamăn în lume. Vulpea însă se întoarse la gândurile ei: .. Dar găini? . . Ai tăi mă vor chema din vizuină. lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine. Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut.unul de altul..Nu. pe mine mă vânează oamenii. pe zi ce trece.Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. iar tu nu vei zice nimic. pentru mine. să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine. Pe Pământ întâlneşti tot soiul de lucruri.Nimic nu e desăvârşit. .Pe altă planetă? . Vulpea tăcu şi se uită la micul prinţ. . A doua zi. zise vulpea. Eu voi fi.O! Dar nu e pe Pământ. numai că nu prea am timp. Toate găinile se aseamănă între ele. . îmi va aminti de tine.Bucuros aş vrea. zise apoi. . ca o melodie. .Trebuie să ai foarte multă răbdare. te vei aşeza ceva mai departe de mine. colo. răspunse micul prinţ. în iarbă. micul prinţ veni din nou. Şi-apoi.. de aceea. Eu vânez găinile.Ce trebuie să fac? zise micul prinţ. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. minunat când mă vei fi îmblânzit! Grâul. Şi asta-i trist! Tu însă ai părul de culoarea aurului.. Mie grâul nu mi-e de folos. uite-aşa.. şi toţi oamenii se aseamană între ei. de la neguţători. E undeva o floare. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. răspunse vulpea. La început.Te rog. Graiul e izvor de neînţelegeri. Vulpea se arătă foarte nedumerită: . Cumpără lucruri de-a gata.. Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten. zise vulpea. Însă vei putea. Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu. fără seamăn în lume. pentru tine... îmblânzeşte-mă! . priveşte! Vezi tu.Interesant. .Viaţa mea e veşnic aceeaşi..Se prea poate. Dar dacă tu mă îmblânzeşti. viaţa mi se va însenina. zise micul prinţ.Nici. auriu şi el. Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc nici o amintire. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora. zise micul prinţ.. suspină vulpea. Eu te voi privi cu coada ochiului.Încep să înţeleg. . Aşa că mă cam plictisesc. Tu vei fi. mi se pare că m-a îmblânzit. oamenii nu mai au prieteni. Cum însă nu există neguţători de prieteni. Va fi.. îmblânzeşte-mă.Da.Pe planeta aceea sunt vânători? ..

Din vina ta. . cu fetele din sat.Ar fi fost mai bine dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră. de pildă. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile. . Şi-aşa micul prinţ îmblânzi vulpea. cu-atât mai fericită mă voi simţi. Şi cu cât va trece timpul. .Ce-i acela rit? zise micul prinţ.Vai! zise vulpea. Joia. iar eu n-aş mai avea niciodată vacanţă. mă va cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării.E încă un lucru de mult dat uitării. . niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. . vânătorii mei au un rit. până la vie. eu nicidecum nu-ţi voiam răul. . De pildă. e o zi minunată! Mă plimb şi eu atunci.. eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. . Ne trebuie rituri. Iar când ora despărţirii fu aproape: . zise vulpea. zise vulpea.. Dacă tu. ci numai tu ai vrut să te-mblânzesc. zise micul prinţ. toate zilele ar fi la fel. joia.. La ora patru.Aşa e! zise vulpea.Dar ai să plângi! zise micul prinţ.. vii la ora patru după-amiaza. de celelalte ore.. Se duc să joace. zise vulpea. Dacă vânătorii s-ar duce la joc la voia întâmplării. Am să plâng. prin urmare.Aşa e. o oră.

. E foarte simplă: Limpede nu vezi decât cu inima. Şi se duse înapoi la vulpe. Fiindcă ea e floarea mea.Oamenii au dat uitării adevărul acesta. ..Ba dobândesc. . Fiindcă pe ea am ascultat-o cum se plângea.Te du cu bine. Tu eşti răspunzător de floarea ta.Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. .Şi-atunci nu dobândeşti nimic din asta! . le mai spuse el.Eu sunt răspunzător de floarea mea. iar ea acum nu are în lume seamăn.. ori câteodată chiar şi cum tăcea. spuse după dânsa micul prinţ. zise vulpea. ca să ţină minte. să-ţi iei rămas bun.Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor. . Ea însă singură e mai de preţ decât voi toate laolaltă. precum nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni.Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Micul prinţ se duse să mai vadă o dată trandafirii. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit. Fiindcă pentru ea am ucis omizile (în afară doar de câteva. . Iată care-i taina mea. . Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. fiindcă pe ea am adăpostit-o sub clopotul de sticlă. pentru fluturi). ca să ţină minte. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.Rămâi cu bine.. Întoarce-te apoi la mine.. fireşte.. Sunteţi aşa cum era şi vulpea mea. aidoma cu altele o sută de mii. zise vulpea. Apoi adăugă: . le spuse el. Şi florile se ruşinară. zise el. un trecător de rând ar crede că e asemeni vouă. Floarea mea. Fiindcă pe ea am ocrotit-o cu paravanul. . iar eu îţi voi dărui o taină.Numai timpul împărţit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă. Nu era decât o vulpe. ori cum se lăuda. datorită culorii grâului.Numai timpul împărţit cu floarea mea. dar sunteţi deşarte.. făcu micul prinţ.Sunteţi frumoase. voi încă nu sunteţi nimic. spuse după dânsa micul prinţ. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten. zise vulpea. . Tu însă nu trebuie să-l uiţi. . . ca să ţină minte.

. în partea cealaltă. zise micul prinţ..Aceştia au pornit în urmărirea călătorilor dintâi? întrebă micul prinţ. zise acarul. zise acarul. Dau drumul trenurilor. .Erau nemulţumiţi acolo unde se aflau? . bubuind ca tunetul. . aş porni în linişte spre o fântână. care potolesc setea. zise acarul.Fiecare face ce vrea.Se şi întorc? întrebă micul prinţ.Au noroc.Bună ziua. . Economiseşti cincizeci şi trei de minute pe săptămână. Ce anume caută? . . Şi bubui tunetul celui de-al treilea rapid străluminat. care-i poartă când la dreapta. zise acarul. .Sunt tare grăbiţi. ori poate stau şi cască.Triez călătorii în pachete de câte o mie. rosti micul prinţ.Niciodată nu eşti mulţumit unde te afli. Şi al doilea rapid străluminat trecu.Nu sunt aceiaşi. zise acarul. . îşi spuse micul prinţ. . înăuntru. Ei îşi împart timpul cu o păpuşă de cârpă şi ea devine foarte preţioasă. Înghiţi câte unul pe săptămână şi nu mai simţi nevoia să bei.Bună ziua. Şi un rapid străluminat. zise acarul.” .Şi ce poţi să faci cu aceste cincizeci şi trei de minute? .Aduc o mare economie de timp. . zise neguţătorul. . „Eu. bubuind.Pentru ce le vinzi? zise micul prinţ.Bună ziua. dacă aş avea de irosit cincizeci si trei de minute.. încep să plângă. zise neguţătorul. zise micul prinţ. .Bună ziua.Nici chiar omul de la locomotivă nu ştie. zise acarul. Dorm acolo. . . zise micul prinţ. Experţii au făcut un calcul.XXII . Numai copiii îşi turtesc nasul de ferestre. XXIII .Numai copiii ştiu ce caută. .Ce faci aici? zise micul prinţ.Nu urmăresc nimic. Era un neguţător de hapuri perfecţionate. şi dacă cineva le-o ia. Aceştia vin în locul celorlalţi.. . cutremură cabina acelor.. când la stânga.

. în timp ce ascultam povestea cu neguţătorul. . căci din pricina setei mă cuprinsese o uşoară ameţeală. . Nu înţelegeam ce vrea să spună. . Nu auzi nimic.. la undele nisipului bătut de lună.E bine să ai un prieten. pornirăm la drum.E frumos pustiul... prin pustiul fără de sfârşit..” El însă s-a uitat la mine şi mi-a răspuns chiar la ceea ce gândeam: .. la voia întâmplării. Eu.Şi mie mi-e sete. sorbisem şi cel din urmă strop al proviziei mele de apă. Pentru el e de ajuns un strop de soare.XXIV Ne aflăm în cea de-a opta zi. Şi. chiar dacă e să mori. ceva străluceşte în liniştea lui. să căutăm o fântână. nu mai e vorba de vulpe! .. Atât a zis: . vulpea.. Ştiam prea bine că nu trebuia să-i pun întrebări.. El însă nu mi-a dat răspuns la întrebare... Ostenise. dar eu încă nu mi-am reparat avionul. după o tăcere.. Cu toate acestea.. Şi cu toatea astea. fiindcă undeva ascunde o fântână. Eu le zăream ca prin vis... Şi-am mers astfel ore de-a rândul. . mi-a mai spus: ..Cum aşa? . şi m-am uitat.Vai! i-am spus micului prinţ. adăugă el. „Nu-şi dă seama de primejdie.. tăcuţi. Cuvintele micului prinţ îmi jucau în minte: . zise micul prinţ.. M-am aşezat şi eu alături. mi-a răspuns: . mi-am spus.De aceea e frumos pustiul. până când se lăsă noaptea şi începură să se-aprindă stelele. dar am tăcut. fără să spun nimic.Stelele sunt frumoase datorită unei flori pe care nimeni nu o vede. unul. El nu m-a înţeles. nu mai am nimic de băut şi aş fi la rândumi fericit de-aş putea porni în linişte spre o fântână! .Dragul meu băiat. Se aşeză.. Nu vezi nimic. Şi era adevărat. Mă încercă o moleşeală: n-are nici un rost să cauţi o fântână. zise el.Pentru că avem să murim de sete. sunt foarte frumoase amintirile tale. Lui niciodată nu-i e foame şi nici sete. de când rămăsesem în pană în pustiu şi.Adica şi ţie ţi-e sete? l-am întrebat. sunt tare bucuros că m-am împrietenit cu o vulpe. Te aşezi pe o dună de nisip.Apa mai poate fi bună şi pentru suflet.Prietena mea. Întotdeauna mi-a fost drag pustiul.. I-am răspuns: „De bună seamă”. .

Cum micul prinţ adormi. Aşa că se frământă şi se sucesc de colo-colo. . Eram înduioşat.. Bineînţeles că nimeni nu i-a dat de urmă niciodată. XXV .. Şi tot mergând aşa. peste fântână.Da. Mi se părea chiar că niciodată pe pământ nu se aflase ceva mai gingaş. Mi se părea că port o gingaşă comoară.” Cum un surâs uşor aluneca pe buzele-i întredeschise. sunt toate gata pregătite: scripetele.. Fântâna pe care o descoperisem noi nu semăna deloc cu fântânile sahariene. . casa mea ascundea o taină. A noastră era aidoma unei fântâni de ţară. Şi adăugă: .. în revărsatul zorilor.Mă bucur.Am fost uimit că înţeleg deodată tainica strălucire a nisipului. iar mie mi se părea că visez. Fântânile sahariene sunt nişte simple gropi săpate în nisip. ceea ce le dă frumuseţe rămâne nevăzut. locuiam într-o casă străveche şi legenda spunea că acolo s-ar afla ascunsă o comoară. Pe vremea când eram copil. Căci în adâncul inimii ei.. Mă uitam. e icoana unei flori ce străluceşte înlăuntru-i. Prin părţile acelea însă nu se afla nici un sat. Şi bănuiam în el o gingăşie şi mai mare. la fruntea-i palidă.. .. fie că e vorba despre o casă. chiar şi atunci când doarme. în lumina lunii. îi spusei micului prinţ. îl luai în braţe şi pornii din nou la drum..Ciudat. . Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile: orice adiere e în stare să le stingă. se înfundă în trenurile lor rapide. ciutura şi funia. că eşti de aceeaşi părere cu vulpea mea. fie despre stele sau pustiu. zise micul prinţ. Lucrul cel mai preţios rămâne nevăzut... dar nu mai ştiu nici ei ce caută.Nu merită atâta osteneală.. m-am gândit: „Ceea ce mă înduioşează atât de mult la acest prinţ adormit e credinţa lui faţă de o floare. poate nici n-a căutat-o nimeni. zise el. am dat. Ea însă fermeca întreaga casa.. i-am spus eu micului prinţ. la ochii lui închişi.Oamenii. ca flacăra-ntr-o lampă. îi priveam şuviţele de păr ce-i tremurau în vânt şi mă gândeam: „Ceea ce văd eu aici nu e decât învelişul.

după ce vântul a adormit o vreme îndelungată.Nu găsesc.. Iar eu atunci am înţeles ce căutase! I-am dus ciutura la gură. cumpănind-o bine. şi tot nu găsesc ceea ce caută. zise micul prinţ.. până-n dreptul ghizdului. Se născuse din drumul străbătut sub stele. Cântecul scripetelui îmi stăruia în urechi... Nu voiam ca el să se ostenească. Apa aceasta era cu totul altceva decat o hrană oarecare. zise micul prinţ. i-am răspuns. cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină.. . din cântecul scripetelui. pentru tine e prea greu.I-auzi. Am tras afară ciutura. Era precum un dar de bună pentru suflet.. din truda braţelor mele. Am aşezat-o deasupra. melodia liturghiei de la miezul nopţii şi duioşia zâmbetelor alcătuiau întreaga strălucire a darului ce-l primisem.Lasă-mă pe mine. vedeam cum tremură soarele.Mi-e sete de apa asta. aşa cum geme o morişcă veche. iar în apa care tot mai tremura. Era dulce ca o sărbătoare.. .. . . apucă de funie şi puse scripetele în mişcare. zise micul prinţ. El închise ochii şi bău. pe vremea când eram copil. am rostit. .El râse. Şi scripetele gemu. încet. Tot astfel. lumina pomului de Crăciun. . noi trezim fântâna şi ea cântă. dă-mi să beau.Oamenii de pe meleagurile tale.

copiii ştiu.. Rosti: .Nu din întâmplare. Şi se îmbujoră... se iscă o întrebare: ... fără să înţeleg de ce. râzând: .. Răsuflasem uşurat.Vulpea ta. în revărsatul zorilor.Poate fiindcă se-mplineşte anul?. mâine e un an de-atunci. .. Şi micul prinţ adăugă: . mă făcea de asemeni fericit.Am căzut pe-aici.. de unul singur.. Nisipul.Ochii însă sunt orbi. ..Şi totuşi ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare sau într-un strop de apă.Trebuie sa-ţi ţii făgăduinţa.Vai! Şi eu care eram aşa de mândru de baobabii mei! . zise el.. .Baobabii tăi cam seamănă cu nişte verze. Aşa că desenai o botniţă. adăugă: . Iar eu adăugai şovăitor: ... Apoi.. după o lungă tăcere. . băieţaş. . . În mine. acum o săptămână.Ce făgăduinţă? . De ce oare eram cuprins de nelinişte.... simţii cum mi se frânge inima.. la mii de leghe de orice aşezare omenească! Te întorceai la locul căderii? Micul prinţ se îmbujoră din nou. . pe-aproape. urechile.. mă încercă o amărăciune ciudată... îmi spuse cu blândeţe micul prinţ. El însă nu-mi răspunse. i-am răspuns eu. Cu inima trebuie să cauţi! Băusem şi eu. te plimbai aşa.Nu înţeleg ce ai de gând. în dimineaţa când te-am cunoscut. ca de miere. aşadar.. o botniţă pentru oaia mea. cam seamănă cu nişte coarne.De bună seamă. . dându-i-o. Şi iarăşi.Ştii.. eu sunt răspunzător de floarea aceea! Am scos schiţele desenelor din buzunar. sunt prea lungi! Şi iarăşi râse. da! merge şi-aşa. care din nou se aşezase lângă mine.. când am căzut eu pe Pământ.Ştii tu. totuşi. Culoarea aceea. Şi.. e de culoarea mierei. Micul prinţ le zări şi zise.A. eu nu mă pricepeam să desenez nimic altceva în afară de şerpi boa întregi şi şerpi boa spintecaţi.Eşti nedrept.

N-ai decât să mă aştepţi acolo. Micul prinţ mai spuse. se aflau ruinele unui vechi zid de piatră.. Cu toate acestea micul prinţ vorbi din nou: . mi-e teamă.. fără să se prea grăbească. El însă îmi spuse: .Ai venin bun? Eşti sigur că n-ai să mă faci să sufăr multă vreme? M-am oprit cu inima strânsă. înălţat spre micul prinţ. la zgomotul pe care-l făceam.Micul prinţ din nou se-mbujoră. scurgându-se ca o fântână ţâşnitoare care moare. ca să-mi scot revolverul. Şi l-am auzit vorbind: ..Acum du-te. pe când mă înapoiam de la treburile mele. dar tot nu pricepeam nimic. El niciodată nu răspundea la întrebări. Ai să vezi unde încep urmele mele pe nisip. şezând acolo.Ba da! Ba da! Ziua e aceasta. Fără îndoială. dacă te-ai lăsat îmblânzit. Încă nu vedeam. bineînţeles. vreau să cobor! M-am uitat atunci în jos. Vedeam acolo. Eşti în pericol să mai şi plângi puţin. se furişă printre pietre... cu picoarele atârnând în gol. Nu e chiar aici. care te răpun în treizeci de secunde. Trebuie sa te întorci la maşina ta. şi. i-a răspuns un glas de undeva... Am să vin la noapte. XXVI În preajma acelei fâtâni.. Căutândumă prin buzunar. spre zid. se lăsă uşor la vale. un şarpe boa din aceia galbeni.. am început să alerg. cu un foşnet mărunt şi metalic. . însă şarpele. căci el din nou s-ampotrivit: . nu-ţi aduci aminte? zicea el. dar locul nu-i aici... nici n-auzeam pe nimeni. Am mers mai departe.Cum adică.Vai! am rostit eu. Mă aflam la douăzeci de metri depărtare de zid şi încă nu vedeam nimic. Eu te aştept aici. zise el. după o tăcere: . . Vino înapoi mâine seară.Acum trebuie să lucrezi.. sus. l-am zărit încă de departe pe micul meu prinţ. nu-i aşa? .. dar dacă te îmbujorezi înseamnă „da”. A doua zi spre seară. Mie însă nu-mi trecu neliniştea. pe nisip. Îmi aminteam de vulpe..

.Ce năzbâtie mai e şi asta? Acuma-mi stai de vorbă şi cu şerpii! I-am desfăcut nelipsitul fular de aur. Îmi vorbi: .Am ajuns la zid. ca-ntr-o genune. că lunecă în jos. abia în clipa când să-l prind în braţe pe prostuţul meu de prinţ micuţ. când ai împuşcat-o. izbutisem să-mi repar avionul! Nu-mi dădu nici un răspuns la întrebare. privindu-mă cu ochi pătrunzători. Vei putea să te întorci acasă.. gânditor: .Mă bucur că ai descoperit ce-i trebuia maşinii tale. L-am udat cu apă pe la tâmple şi i-am dat să bea.. Îmi dădeam seama că se va întâmpla ceva cu totul neobişnuit.. Şi nu mă mai încumetam să-i pun nici o întrebare. .De unde ştii? Voisem tocmai să-l înştiinţez că. . şi nu puteam să fac nimic ca să-l opresc. Simţeam cum îi bate inima. ci adăugă: .E mult mai departe. El. e mult mai greu. Avea o privire adâncă. cu toate astea.Azi mă întorc şi eu acasă. în ciuda tuturor aşteptărilor. Pe urmă... Îl strângeam în braţe ca pe un copilaş şi-mi părea. care se făcuse alb ca zăpada. asemeni unei păsări care moare. pierdută-n depărtări: . îşi petrecu braţele pe după gâtul meu.

.La noapte e un an.La fel e şi cu apa. Pentru mine..Desigur. Şi botniţa.. Simţeam cum se înviora încetul cu încetul. .. datorită scripetelui şi funiei.. Şi surâse cu tristeţe. Apa din care mi-ai dat tu să beau era asemeni unei melodii.Lucrul cel mai preţios rămâne nevăzut. ţi-aduci aminte... era bună.. râsul lui era ca o fântână în pustiu. puişor. El însă n-a răspuns la întrebare.La fel e şi cu floarea.. că nu-i decât un vis urât....Desigur. povestea ta cu şarpele.Ţi-a fost frică. Steaua mea se va afla atunci chiar deasupra locului unde-am căzut anul trecut. Dacă te-ai îndrăgostit de-o floare. ...Am cu mine oaia. puişor. ţi-e drag... Fireşte că-i fusese frică! Dar a râs încetişor: . . şi cu steaua. .. . Am aşteptat aşa. Dar el mi-a spus: .. Din nou mi-a dat fiori de gheaţă simţământul că avea să se întâmple ceva de neînlăturat. şi cu întâlnirea. Şi-am înţeles atunci că niciodată n-aş putea să mă împac cu gândul că n-am să-l mai aud râzând.Desigur.. . ..Diseară o să-mi fie şi mai frică.Nu-i aşa. . noaptea.. Toate stele sunt înflorite.. ci mi-a spus: . un timp îndelungat. care se găseşte pe o stea.. mai vreau să te aud râzând. .... să te uiţi pe cer. Şi lada pentru oaie.Puişor..

Pentru unii. erau bucăţi de aur. îmi place când aud râsul ăsta! . Pentru alţii. Vom fi de-a pururi prieteni. .Stelele nu sunt la fel pentru toţi oamenii.. cei care călătoresc. fiindcă pe una dintre ele voi râde.Ce vrei să spui? . văzându-te că râzi de câte ori te uiţi pe cer. întotdeauna stelele mă fac să râd!” Iar ei te vor crede nebun. Iar prietenii tăi se vor mira. fiindcă eu voi locui pe una dintre ele. E mai bine aşa. aşa. când te vei uita pe cer. Din nou a râs. stelele sunt călăuze.. Savanţii văd în ele doar probleme.. tu singur. Şi vei deschide uneori fereastra. sunt numai nişte luminiţe. Şi-a râs din nou.Chiar el va fi şi darul meu....Noaptea. vei fi fericit că m-ai cunoscut.. Tu singur vei avea. aş vrea să-ţi fac un dar.. Atunci... Va însemna că ţi-am jucat un renghi grozav.. Şi-apoi. Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul. noaptea. Steaua mea e prea micuţă. ca să-ţi arăt unde se află.. stele care ştiu să râdă! Şi-a râs din nou. . puişor. .Iar după ce-ţi va fi trecut durerea (durerea întotdeauna trece).. Însă toate stelele acestea nu au grai.Ce vrei să spui? .Te vei uita la stele.. ... Îţi va fi dor să râdem împreună. va fi aşa cum e apa. Aşa încât te vei uita cu drag la toate stelele. tu le vei spune: „Da.. . numai de drag.Ah! puişor. Toate vor fi prietene cu tine. oricare dintre stele va fi steaua mea. Pentru businessmanul meu. atunci va fi pentru tine ca şi când ar râde toate stelele. Pentru tine.

Când am izbutit să-i dau de urmă.La noapte. Eu nu spuneam nimic. pentru a doua muşcătură. A fugit pe nesimţite. Eu nu spuneam nimic. Nu pot că car cu mine trupul acesta.. e din pricina şarpelui. . .Dacă-ţi spun aceste lucruri. Eu nu spuneam nimic.. Toate stelele-mi vor da să beau..Ţi se va părea că sufăr. eu voi avea în schimb cinci sute de milioane de fântâni. Şi m-a luat de mână. Apoi din nou s-a tulburat: . În noaptea aceea nu l-am văzut când a plecat. Nu e bine să te muşte. Nişte lighioane care pot să te muşte numai din plăcere.. Şi eu voi privi la stele.Va fi întocmai ca şi când..... .. nu mai au venin.N-am să mă despart de tine. A mai rostit: . Nu mi-a spus decât: . Îţi va părea că am murit. Te va îndurera... se mai osteni să-mi spună: .. dar nu va fi adevărat.. .... E prea greu. Lasă-mă să fac un pas numai eu singur! Şi s-a aşezat. că..Am ajuns.. Un înveliş vechi nu e ceva trist...Va fi însă ca un înveliş vechi şi părăsit. Pe urmă iarăşi a devenit serios: . Eu nu spuneam nimic. Lui îi cam pieri curajul.N-am să mă despart de tine.. ştii. cu pas grăbit. Totuşi.. Dar el era cuprins de-ngrijorare: ... Însă ceva îl linişti: .. Şi-a râs din nou...N-am să mă despart de tine.. voi părea întrucâtva că mor. Nu veni să vezi.E drept. va fi plăcut. deoarece plângea.. ţi-aş fi dăruit o sumedenie de clopoţei ce ştiu să râdă.Înţelegi. nu merită. . . .. Şerpii sunt nişte lighioane răutăciose. E prea departe.Rău ai făcut. Aşa se-ntâmplă. cu câte un scripet ruginit. Toate stelele vor fi nişte fântâni.Ştii. mergea întins. deoarece i se făcuse frică.. să nu mai vii.A! eşti aici. Şi a tăcut şi el.Va fi atât de frumos! Tu vei avea cinci sute de milioane de clopoţei. în loc de stele. .

. S-a prăbuşit încet. precum se prăbuşeşte un copac. XXVII Iar de-atunci au trecut. . precum se prăbuşeşte un copac. şase ani. M-am aşezat şi eu. eu sunt răspunzător de ea. când m-au văzut. Şi mi-e drag... asta-i tot.. Şi e atât de plăpândă! Şi e atât de neştiutoare! Nu are decât patru spini.. Camarazii mei. A rămas o clipă nemişcat. să ascult stelele. apoi s-a ridicat. S-a prăbuşit încet... A făcut un pas.. A mai şovăit puţin...... n-a mai fost nimic decât o fulgerare galbenă pe lângă glezna lui.Iată. pe planeta lui. iată. Pe urmă. noaptea.. dar lor le-am spus: „Sunt ostenit.Ştii. nu chiar de tot... floarea mea.. în revărsatul zorilor. A zis: ... ca să se apere de lume. Ştiu însă bine că s-a-ntors acasă. au fost nespus de bucuroşi că mai trăiam. Eram îndurerat. o nimica toată. E ca şi cum aş asculta cinci sute de milioane de clopoţei. N-a ţipat. Şi nici un zgomot nu s-a auzit. deoarece. căci nu mă mai ţineau picioarele. din pricina nisipului.. Adică. Eu n-am putut să mă clintesc din loc. Întâmplarea aceasta n-am mai povestit-o nimănui. Nu era un trup atât de greu..” Acum mi-a mai trecut puţin. nu i-am mai găsit trupul.

îşi închide floarea sub clopotu-i de sticlă şi păzeşte bine oaia. pentru mine. de clopotul de sticlă.. astfel încât să fiţi siguri că o veţi recunoaşte dacă într-o bună zi veţi călători prin Africa.. Şi nimeni. floarea? Şi veţi vedea cum totul e altfel. Botniţei pe care iam desenat-o micului prinţ.. Pentru voi. a mâncat. toate. a ieşit din lada ei pe nesimţite. am uitat să-i adaug legătoarea de piele. nu! Micul prinţ. Totul.. într-o seară. peste noapte. Şi dacă veţi ajunge să treceţi şi pe acolo.. ori poate oaia.. e învăluit într-o adâncă taină. nu va pricepe niciodată că lucrul acesta e atât de preţios. se petrece un lucru nemaipomenit. ca şi pentru mine. Uitaţi-vă la cer. ori ba.” Uneori îmi spune: „De bună seamă.. ca să v-o arăt mai bine. de vreme ce undeva. Şi stelele. nu se ştie unde. zăboviţi puţin în dreptul stelei. Uitaţi-vă atent la priveliştea aceasta. dar eu am desenat-o încă o dată.” Şi-atunci toţi clopoţeii se preschimbă-n lacrimi!... vă rog din suflet. În locul acesta micul prinţ s-a ivit pe Pământ. veţi ghici desigur cine e.. cea mai frumoasă şi cea mai tristă privelişte din lume. nimic în univers nu mai rămâne cum a fost. apoi a dispărut. râd încetişor. dacă nu răspunde când e întrebat. nu vă grăbiţi. Şi-atunci. iată.. E aceeaşi privelişte pe care aţi văzut-o şi cu două pagini mai înainte. mă-ntreb: „Oare ce s-a petrecut acolo? Se prea poate ca oaia să fi mâncat floarea. acolo. Alteori îmi spun: „Te mai fură câteodată gândul şi-i de-ajuns! A uitat. care de asemeni îl iubiţi pe micul prinţ. Aşa că fiţi buni! Nu mă lăsaţi să fiu atât de trist: scrieţi-mi deîndată că s-a-ntors. dintre oamenii mari.Numai că. pe care n-o cunoaştem. o oaie. în pustiu. Aceasta este. acolo.. dacă are păr de aur. dacă râde. un trandafir. N-o fi putut s-o pună niciodată la botul oii lui. Şi-atunci.” Atunci sunt fericit. ori ba. Întrebaţi-vă: oare oaia a mâncat... în fiecare noapte. dacă vine la voi un copil. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful