CARACTERIZAREA PERSONAJULUI NICULĂEŞ din opera literară „UN OM NĂCĂJIT, de Mihail Sadoveanu

Tipul de caracteriz are 0 DIRECTĂ Mijlocul de caracterizare 1 realizată de către autor Trăsături morale şi fizice 2 I. Trăsături fizice Date de identificare a personajului: nume, vârstă, înfăţişare 1. Niculăeş e un băiat scund Exemplificare 3 “Băiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onişor ieşise cu şase oi la mugurul proaspăt al primăverii” “...intrase în a opta primăvară a vieţii lui “ “Era un copilaş [...] mărunţel”... “Copilul cel mărunţel îmi vorbea cu seriozitate şi cu durere”... ...”flăcăul cu care vorbeam era numai de-o şchioapă” ...” măruntul meu tovarăş” “ Era un copilaş palid şi mărunţel”... “Amintirea Irinei noastre trăia numai în copilul cel palid” “Ridică spre mine ochii trişti învăluiţi ca-ntr-o umbră cenuşie:” “Îmi dădu bună-ziua cu un glas moale în care parcă suna o suferinţă timpurie.” “Glasul lui dintr-o dată scăzuse într-un tremur de lacrimi.” ...”îmi răspunse serios cu un glas subţirel şi peltic”... “Copilul vorbea încet”... ...“glasul lui trist îmi suna necontenit în urechi.” ...”mă întrebă el ridicand spre mine fruntea pe care sta zimţuit, în neorânduială , păru-i buhos”... ...”o dezmierdare cu mâna pe fruntea lui cu păr zbârlit nu era o mângâiere pentru aces tom.” ...”târa pe pământul reavăn nişte ciubote grele ale unui frate mai mare .” ...”scoase cu anevoie din cap pălărioara veche şi pleoştită”...

formulată directC A R A C T E R I Z A R E

2. Copilul era palid la faţă, semn al condiţiilor de viaţă precare în care trăia 3. Băiatul avea o privire tristă, semn al unei premature suferinţe 4. Glasul copilului era moale, subţirel şi peltic

5. Părul îi era ciufulit, zbârlit, în neorânduială,

6. Poartă îmbrăcăminte sărăcăcioasă 7. Gesturile lui sunt specifice vârstei.

” “Duioşia şi înţelepciunea ei şi ceea ce era în sufletul ei vis trecuseră în măruntul meu tovarăş de drum..”apoi. sale plecată dintre cei vii prea devreme..Însănătoşirea mioarei îl bucură (nu e un copil resemnat. după puterile lui la rezolvarea treburilor gorpodăriei ieşind cu oile la păscut.Are suflet duios şi minte înţeleaptă ca ale mamei. deşi intrase în a opta primăvară a vieţii lui. 7. A dat-o jos. 6..Trăsături morale 1.” „Copilul cel mărunţel vorbea cu seriozitate şi cu durere.” “Îmi dădu bună-ziua”... Are să se ducă şi asta.” .Suferinţa lui este adâncă şi serioasă ca a unui adult. Niculăeş contribuie şi el.”smârcâi din nas şi-şi trecu deasupra buzelor mânica lungă a antireului.La supărarea cauzată de moartea mamei se adaugă cea provocată de moartea oilor şi de fapta Realizată de către personajul însuşi „M-a trimis tătuca să le mai port. Din felul în care vorbeşte reiese că în sufletul băiatului şi-a făcut loc o suferinţă timpurie. “Îmi dădu bună-ziua cu un glas moale în care parcă răsuna o suferinţă timpurie. întorcându-mă.. d′acuman-am ce purta”.” 0 DIRECTĂ 1 Realizată de către autor 2 II. îl găsii înseninat căci mioara i se înviorase. El îi privea cu luare aminte.Are deprinderi ce dovedesc bunăcuviinţă salutând prin descoperirea capului.„scoase cu anevoie din cap pălărioara veche. 2.Greutăţile vieţii l-au călit. 4.” „Târziu. acoperindu-se. îndemnându-le spre crâng. Înţelege tainele şi rostul muncii.” formulată directC A R A C T E R I Z A R E 3. sunt eu vrednic...Încearcă să înţeleagă rostul a tot ceea ce-l înconjoară.” “Deşi “flăcăul” cu care vorbeam era numai de-o şchioapă. l-au maturizat încă de la această vârstă fragedă. necazul lui era adânc şi serios. Cu o custură cerca să-şi facă o trişcă dintr-o rămurică de răchită.” .” „He.” . 2. Acuma abia umblă şi abia suflă. pesimist).. 3 .. 1.  „Când ieşeam din sat a ieşit unul repede cu căruţa şi mi-a pălit o oaie... 5.”năcazul lui era adânc şi serios..” „Ofta ca un om năcăjit şi plin de griji ce se afla. pleoştită ca o ciupercă..” „Cocostârcii clămpăneau în smârcul de peste apă. ridică deasupra oilor toiegelul alb.

10. 3. da parcă eu ce-s vinovat ?” „Apoi nu ştii ? Eu n-am mamă.. Să nu mori că numai tu mi-ai mai rămas de la mama...Acu n-are [. 9.” „Tu eşti bucuros şi fără grijă.” „Cănd era mămuca bolnavă stăteam lângă dânsa să-i dau apă când îi era sete. 8.Dovedeşte spirit justiţiar dorind să-l oblige pe făptaş la despăgubire.Moartea mamei sale i-a produs o adâncă supărare în suflet.” 0 DIRECTĂ 1 Realizată de către personajul însuşi autocaracterizare 3 „Cum îţi mai este ? Te mai doare piciorul? Oaia răspundea behăind uşor şi dulce..Lipsa afecţiunii materne îi provoacă în suflet cea mai adâncă durere.În ciuda vârstei fragede. 4. A murit în postul Crăciunului şi ne-a lăsat singuri. (vorbeşte cu oile şi cu păsările) 6. îmi zise el cu hotărâre.. mărturisindu-şi greutăţile întâmpinate în relaţiile cu alţii.” formulată directC A R A C T E R I Z A R E . sunt eu vrednic.] ?Aşa-i că te doare ? Hai încet c-apoi în dumbravă te-i odihni. Avea arşiţă mare.Niculăeş se comportă ca un om mare. d-acuma n-am ce purta.Nevoia de tandreţe şi de ocrotire se revarsă asupra oilor... 7. 2 5. dar şi în cele familiale. sunt supărat .” „.” „He.” „-He dac-aş fi fost eu batăr ca bădiţa Mihai l-aş fi apucat de piept şi l-aş fi scuturat: Măi.Băiatul simte nevoia de a-şi uşura sufletul..” „Apoi eu mă duc să-mi mai port oile .Da tu de ce mergi aşa de moale [.autocaracterizare nerecunoscută a străinului.”parcă nu mi-ar ajunge mie supărarea pe care o am. cum să-mi calci tu mie oaia?” . Dovedeşte sensibilitate şi bunătate sufletească „Tătuca întruna blastămă şi suduie când cade câte-o oaie.] vorbă bună. Lipsa comunicării interumane îi creează băiatului predispoziţie pentru joc...

.. cât şi sensibilitatea faţă de frumos .” „Şi de bună seamă [..” „ ..” „De la un loc [ .] cu oile lui..Băiatul este sensibil la vederea semnelor naturii primăvăratice.Trece de la o stare sufletească la alta în funcţie de starea oiţei sale şi de aspectul naturii. .” .. prin acceptarea îndatoririlor inerente asigurării unei existenţe precare. 4.” rezemându-se înaintea mea în băţ..”începu a-şi târî iar ciubotele grele îndemnând cu băţul oile spre dumbrăvioara de la malul Siretului. gingăşia sentimentelor faţă de mamă şi faţă de oile sale... astfel. deşi aflat la o vârstă atât de fragedă..Copilul manifestă semnele apariţiei conştiintei de sine.. traversează necazuri cu nimic mai prejos decât cele ale adulţilor. „ – Uite cocostârcii.Tu eşti bucuros şi fără grijă !” . care. ca ciobanii.Din întreg comportamentul său se desprinde sensibilitatea şi bunătatea lui sufletească.” „-Da'tu de ce mergi aşa de moale? [.. ] necontenit cântecul.. Mihail Sadoveanu conturează cu duioşie portretul fizic şi moral al unui copil. sensibilitatea lui sufletească.CARACTERIZARE INDIRECTĂ Rezultă din atitudine şi comportament 1.” „Eram singuri [ . ] să nu spui la nimeni.. blândeţea copilului.. comportându-se ca un adult 3. maturitatea gândirii.]ravă te-i odihni.” Concluzii În schiţa „Un om năcăjit” . (comuniunea cu natura) 2. Scriitorul surprinde..

regretul că nu-l poate trage la răspundere pe străinul care i-a „pălit” oaia. Gheorghe Bîscă . se datorează situaţiei că însuşi scriitorul a fost orfan de mamă . care-i produce o imensă supărare. mai ales de mamă. prof.Băiatul este înfăţişat trecând de la o stare sufletească la alta : moartea mamei . tristeţea produsă de rănirea mioarei şi apoi. înseninare având drept motiv înzdrăvenirea mioarei lăsate de mama sa . specifică vârstei. între care numai femeile sunt aproape 500. personajul principal al schiţei „Un om năcăjit”. A dat naştere la peste 3000 de eroi. înseninarea sufletească din final. Mihail Sadoveanu se dovedeşte a fi un mare creator de personaje. iar un asemenea fapt nu putea fi neglijat de către un scriitor care a trăit el însuşi o asmenea dramă în coplărie . între care şi Niculăeş. Prin numeroasele sale scrieri. Prezenţa în operele sale a peste 200 de copii orfani.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful