Romanul MOROMETII volumul I a fost publicat in anul 1955 si este o adevarata capodopera a genului opera care l-a consacrat pe Marin

Preda. Valoarea de excepţie a "Moromeţilor" constă în densitatea epică, in profunzimea psihologică şi în problematica inedită a satului românesc ante şi postbelic, surprins la răspântia dintre două orânduiri sociale. Cand in 1967, dupa o lunga gestatie, apare volumul al II-lea, critica nu mai arata acelasi entuziasm. Se aud glasuri care cearta pe autor pentru ideea de a continua o carte intrata deja in constiinta publicului. Indignarea nu este prin nimic justificata, "Morometii" II este in unele aspecte mai dens, mai profund decat primul, insa puterea prejudecatii e mare. La acset punct si spiritele criticecare s-au obisnuit cu un stil si o tipologie accepta cu greu aceeasi tipologie vazuta dintr-un unghi diferit si tratata cu alta metoda epica. Cele 2 parti formeaza totusi o unitate, ele se sustin si se lumineaza reciproc, impunand o tipologie necunoscuta pana la Marin Preda in proza romaneasca. Intaiul volum este in intregime concentrat asupra unui singur personaj, intrega desfasurare epica este subordonata lui Ilie Moromete. Cartea este scrisa intr-un stil pe alocuri ironic, personajele au timp sa gandesasca si sa se exprime, gesturile lor sunt libere, existenta in orice caz nu-i terorizeaza. Spatiul este intins, viata nu-i tukburata de intamplari care sa precipite un ritm vechi, calm, de existenta. Ritmul epic se schimba in volumul al II-lea. Existenta sociala este aici mai concentrata, oamenii apar invadati de intamplari, satul asezat pe tipare arhaice, intra intr-un proces rapid de destramare. Proza care nareaza toate acestea este cu necesitate mai crispata, pagina mai densa, sub puterea faptelor dinafara personajele apar micsorate, gesturile lor nu mai au spontaneitatea din prima faza. Moromete, care ramane si aici un simbol, se retrage de pe "podisca" in locuri mai obscure, sfera lui de observatie se micsoreaza, bucuria interiara incepe sa fie conditionata de elemente pe care nu le mai poate stapani. Stilul epic se adapteaza acestor schimbari de perspectiva Structura romanului morometii "Moromeţii". VOLUMUL I Acţiunea romanului se desfasoara cu trei ani înainte de începerea celui de-al doilea război mondial (1937) într-un sat din "câmpia Dunării", Siliştea-Gumeşti, într-o perioadă în care "timpul .ivea cu oamenii nesfârşită răbdare", iar viaţa ţăranilor "se scurgea aici fără conflicte mari." Axa fundamentală a romanului o constituie ideea timpului care, îngăduitor cu oamenii la începutul operei, revine simetric în final, răsturnând imaginea "vieţii tihnite", când "timpul nu mai avea răbdare". Romanul se bazează pe relaţia omului cu timpul, a umanităţii cu istoria, la răspântia dintre epoci, când societatea se află sub presiunea unor evenimente zguduitoare. Autorul conturează imaginea dramatică a satului românesc surprins în tragismul evenimentelor ce vor sparge tiparele existenţei sale străvechi, prin dispariţia ţărănimii tradiţionale, a clasei sociale fundamentale aflate în declin şi supusă destrămării de către istorie'. Acţiunea volumului I se petrece în timpul răbdător cu oamenii, majoritatea întâmplărilor desfâşurându-se de la început"! până către sfârşitul verii, interval ce ar putea fi structurat în trei mari episoade epice: un sfert din volumul I cuprinde fapte din viaţa familiei Moromete şi a satului, ce se petrec de sâmbătă seară până duminică noaptea, adică de la întoarcerea Moromeţilor de la câmp până la fuga Polinei Bălosu cu Birică; *al doilea episod epic este ilustrat de unul din cele mai importante momente din viaţa satului: secerişul;

Ungheanu): Ilie Moromele. Paraschiv. Paraschiv. Catrina îi crescuse de mici. Atmosfera este tensională. mezinul de doisprezece ani. că era prea tânăr să fie luat militar. în jurul unei mese mici. Catrina Moromete mai fusese măritată înainte. aşezaţi "unul lângă allul. este o "familie hibridă". cărora li se adaugaseră două fete. la rândul ei. '"prin ignorarea realităţilor sufleteşti individuale" (M. venise în această a doua căsătorie cu trei băieţi. din ce în ce mai insistent. care insa începuseră s-o urască. stăruind asupra fiecărui amănunt. ce se derulează după o ordine prestabilită. Romanul începe cu întoarcerea de la câmp a lui Ilie Moromete. Moromete îi promisese în schimb că îi face acte . deoarece "Moromete stătea parcă deasupra tuturor". Tita şi Minca. împreună cu cei trei fii. în limpul foametei de după primul război. ca să poată avea pretenţii asupra casei părinteşti şi a locului din spatele casei. cu zece ani mai mare decât soţia lui. Nilă şi Achim. aproape de oalele cu mâncaree stătea "întotdeauna" Catrina. care evoluează paralel. cu care însă Catrina "nu se avea bine". Coi trei fraţi vitregi stateau spre partea dinafară a tindei. generatoare de conflicte în interiorul ei. "pe nişte scăunele cât palma". tatăl. "copii făcuţi cu Moromete". pe cei trei băieti ai lui Moromete. strânşi "în tindă". destinele familiilor ţărăneşti nu se intersectează şi nu se determină reciproc. un pogon de pâmânt pe care Moromete îl vânduse din lotul ei. Paraschiv şi Achim. Principalul conflict este între Catrina Moromete şi cei trei fii vitregi.zisa Cinica -nemulţumita. Alt conflict se naşte între Ilie Moromete şi nevasta lui. erau "vesele şi vioaie" şi li se strângea zestre pentru măritiş într-o ladă ce stătea încuiată şi la care nimeni n-avea voie să umble. "ca şi cum ar fi fost gata în orice clipa sa se scoale de la masă şi să plece". ducând la destrămarea ei. Morometii se află la cină. Băieţii cei mari sunt din ce in ce mai înverşunaţi împotriva Catrinei. Nilă şi Achim. Ea ar fi vrut să îngrijească de gospodăria Morometilor şi de copii. întrucât ele îşi făceau "ţoale" noi. ăşă cum se întâmplă în romanul "Ion" al lui Rebreanu. Planurile de acţiune sunt paralele. Din această căsătorie mai avea ea o fată.*ultimul episod prezintă conflictul dintre Mic Moromete şi fiii săi. Nilă. dar bărbatul îi murise în timpul războiului. stăpânind "cu privirea pe fiecare". de această căsătorie. deoarece Catrina revendica. Măria . îmbolnavindu-se de "apă la plămâni". după un cod ancestral. Tita şi Ilinca. pe Ilinca şi pe Tita. poreclit Parizianul. ci acasă. având lângă ea pe Niculae. autorul având şi el nesfârşită răbdare. dar şi a surorilor vitrege. tot pentru locul de casă şi o rudă mai îndepărtată a lui Moromete. Autoritatea capului familiei esle sugerată încă de acum. apoi între Ilie Moromete şi fiul său. construind o scenă monumentală . după fire şi neam*. lăsând familia fară mijloacele zilnice de trai.cu o simplitate desăvârşită a mişcării personajelor. şi încă un băiat.aceea a cinei . în partea dinspre vatră. Pe Catrina o mai duşmănesc şi Tudor Bălosu. sa înveţe. Niculae. pe care o lăsase s-o crească foştii socri.să studiem". fiecare dintre membrii sai având nemulţumiri ce mocnesc să izbucnească în conflictele ce aveau să zguduie puternic familia. care este centrul întregii naraţiuni şi un plan al celorlalte destine şi familii din sat. nu pe front. care ar fi vrut sa se ducă la şcoală. alcătuită din copii proveniţi şi din alte căsătorii. iar aceste resentimente erau alimentate de sora mai mare a lui Moromete. replică sau gest. joase şi rotunde. Niculae. Familia Moromoeţilor este numeroasă. Există aici un plan al familiei Moromete. cu greu. dar tatăl îl trimitea cu oile la păscut pentru ca "alta treabă navem noi acuma! Ne apucăm . Catrina. veghindu-şi familia . care fugiseră la oraş cu caii şi cu oile.

stă toată ziua". iar pe ei îi scoală cu noaptea în cap să plece la muncă şi nu-i slăbeşte toata ziua cu ordine şi porunci. cu opriri care scormoneau înţelesuri nemărturisite (. pe când "alţii. Unul dintre ei era Jupuitu.. bucurându-se nespus că nu le dăduse toţi banii pe care-i luase pe salcâm de la vecinul său. După ce îi dusese la exasperare pe cei doi agenţi. apoi se întoarse brusc "pe călcâie şi strigă: . dar acum chiar glumea când ea aducea vorba despre asta. dar dacă ei veneau fără ziare. care-l priveşte buimac: "Glumea Moromete? Îşi bătea joc de el?". încercând să scape şi de data aceasta. Chemat să vină acasă de la fierărie.) cu grosimi şi subţirimi ciudate. Foncierea sau Plata dărilor către stat constituie principalul motiv de îngrijorare pentru Moromete. locul unde se adună gospodarii. II acuză pe Moromete că nu e în stare de nimic. citesc ziarul şi comentează politica ironic şi cu umor. agent de urmărire. la o adică. ca în fiecare duminică: "Ce e. dar "dacă de la ele lipseau Moromete şi Cocoşila. să-i taie chitanţă pentru trei mii de lei. Se hotărăşte să vândă lui Tudor Bălosu salcâmul din curte. ca simbol al trăiniciei şi al stabilităţii satului. Deşi era singur acasă. vorbele răstite. care se miră..N-am!" Moromete îi aduce pe cei doi în stare să-i ia din casă "ţoalele". Gesturile. deşi acesta "străjuia prin înălţimea şi coroana lui stufoasă toată partea aceea a satului". Cocoşilă şi Dumitru al lui Nae. în faţa fierăriei lui Iocan "se afla o poiană mare". numai de ei ştiute. apoi.pe casă. ce v-ati adunat aicea?!" El citeşte apoi ziarul "cu glas schimbat şi necunoscut. calculele teoretice pe care le fac îl conving chiar şi pe Moromete că familia s-ar alege cu un câştig important. ca alde Bălosu". fa. aveau loc "adunările cele mai zgomotoase". (. Moromete strigă la toţi ai casei ("Catrino. Moromete era abonat la "Mişcarea". îi dă o mie de lei. ştiu să câştige băni din vânzarea produselor şi-1 silesc să plece şi el la munte cu cerealele. "Paraschive. să se-mpinga şi să se certe cu Catrina şi cu Paraschiv. fără să vândă din pământ.. iar Cocoşilă la "Dimineaţa". dar acesta nu numai că nu se ţinuse de cuvânt. pentru a părea un om ocupat. ia. "toţi gălăgioşi şi parcă nerăbdători". însemna că erau supăraţi "şi n-aveau chef să discute politică". . însă nu avea suficienţi bani pentru a plăti taxele pentru pământ şi ratele împrumutului luat de la bancă.. după legi anume. taxă restantă în valoare de 2863 de Iei. care are de rezolvat probleme mult mai importante decât cele pentru care veniseră cei doi. două". Moromete "joacă" scena "foncierii" cu o gamă inepuizabilă de tertipuri. care trebuie să se descurce cumva.) mi vezi ca furca aia stă acolo lângă gard de cinci săptămâni!"). între care Moromete. concluzionând fără drept de apel: "trei chestiuni se desprinde de fapt din această situaţie". pe care-i ignoră cu desăvârşire. Datoriile la bancă. întâmpinându-l "de departe cu exclamaţii" entuziaste pe Moromete. care venise după "foncierea pământului". dar slab de parcă "mânca numai miercurea şi vinerea". plata "foncierei" şi traiul zilnic al unei familii numeroase îl sufocă pe Moromete. ca să facă bani. cei care sunt "nici săraci. Moromete văzu pe prispa casei doi oameni care-1 aşteptau. împăciuitor. dar nu iese nimic din această călătorie. în fiecare duminică. urmând să-i mai plătească ceva "peste o săptămână. mă. Iocan la "Curentul. Băieţii se află în conflict şi cu tatăl lor. (. unde.. secerile astea". deoarece acesta "nu face nimic. agitaţia lui fără rost construiesc un moment unic în literatură.) care trebuiau să zdrobească de convingere pe cei care ascultau". se laudă lui Bălosu: "l-am păcălit cu două sute de lei". Băieţii cei mari plănuiesc să plece cu oile la Bucureşti. nici bogaţi". îmbrăcat orăşeneşte. ca ea să nu rămână "pe drumuri". spre satisfacţia cinică a lui Moromete.. Poiana era plină de oameni. nu erau prea reuşite". deşi avea acum "vreo şase pogoane de pământ şi-şi făcuse o casă frumoasă".. Inima adevărată a satului era Poiana lui Iocan.

intai. Vazand modul hotarat in care conduce ostilitatile intre tata si sot. au nevoie uneori de suporul unei mari tenacitati. indirect. iar pe Polina o iubeste cu o duiosie de liceean. reluând personajele principale. lasand locul altora. Nu este in intentia lui Marin Preda de a studia feminitatea rurala in raport cu psihologia varstei. sub lumina zilei. care peste putin timp. si in cele din urma sa moara. Anghelina si Botoghina se luasera din dragoste si. cealalta fata (barbateasca. fata tanara pe care prejudecatile sociale o impiedica sa se insoteasca cu barbatul care ii place. structural. Marioara Fantana (Morometii II) asteapta cu rabdare ani intregi barbatul pe care l-a ales si recurge la stratageme pentru a-l castiga. in ea se trezesc energii nebanuite. femeia. avem pentru o clipa impresia ca nevasta lui Birica face. prozatorul aduce imediat alte elemente care lumneaza fata sufletului taranesc. . Pilduitoare in acest sens este povestea cuplului Birica-Polina. Barbatul. Lupta pentru existenta. insa. femeia de la sat. pana atunci intelegatoare si blanda. Devenind nevasta. Alte istorii vin sa coloreze viata unui sat de campie in care oamenii. traind sub amenintarea unui timp capricios. iar cand. o simpla unealta in mainile barbatului. va pune mana in gatul socrului. istoria Morometilor nu acopera toata suprafata romanului. Nimic din violenta triviala a altor acuplari campenesti descrise de literatura. Birica e sfios. insa. se poate deduce o schita de tipologie in acest sens. Odata cu rapirea fetei rolul lui Birica se incheie. insa schimband sensul strategiei si umanizand timpurile. Demonstratia epica s-a facut. numai o sursa de pamant si copii. Marin Preda inlatura din viziunea lui imagine omului inlantuit de instincte. tema tanarului taran care se foloseste de fata unui ominstarit pentru a pune mana pe avere. si pentru a se implini. si dupa ce isi duce barbatul pe miriste pentru a smulge cu forta graul ce i se cuvine si a da tatalui nedrept o lectie. E pe cale de a se resemna fata de refuzul socrului de a-i da zestre Polinei. tanara lui femeie care dovedeste o energie extraordinara. nu desfigureaza pe indivizi. intreprinzatoare) a tipologiei traditionale. este aici invadat de un mare sentiment. Pasiunile izbucnesc fioros. e simbolica. sa treaca prin intamplari vesele si triste. asculta cu respect de parinti. Polina nu-i ca Ana o victima intre avaritia tatalui si lacomia inumana a sotului. si gestul impreunarii simple. din desfasurarea naratiunii. Nevasta lui Botoghina reprezinta cazul femeii mature care isi apara copiii. nu-i in orice caz. parte di familia Marei si a Victoriei Lipan. risca totul dand curs liber sentimentului. in linistea si complicitatea sesului. pentru o clipa. cand barbatul hotaraste sa vanda o parte din pamant. si aici crancena ca peste tot.Desi cea mai importanta. in viziunea lui Preda. continua imperturbabil sa se nasca. asemanatoare in latura ei sociala cu cea a cuplului Ion-Ana din romanul lui Rebreanu. Polina e. MOROMETII VOLUMUL II Al doilea volum din romanul "Moromeţii'" a apărut dupa 12 ani faţă de primul. e de o religiozitate poetica. cum s-a afirmat. femeia de la tara. pentru a-si ingriji sanatatea. în anul 1967. Scena posesiunii pe pamantul reavan. si atunc. Polina nu lupta insa decat pentru zetsrea ei. intervine. Drama lumii taranesti este tema celui de-al II-lea . iar taranul tanar si sarac nu cauta cu obstinatie sa parvina calcand in picioare legea si sentimentul. se retrage cu discretie in umbra barbatului. ambitios si posesiv. nu-i. Preda reia. Criza erotica are o anumita complexitate. devine crancena si calculata. adăugându-le altele noi. instinctele ies la suprafata textului. neasteptat. urmărindu-le evoluţia destinului până în deceniul al şaselea. astfel.

) se . rămăsese "doar capul lui de humă arsă". pierduseră tot şi îşi găsiseră serviciu la "ucebe".. Moromete este îngândurat. El este si aici. ca nai poate trai ocolit de evenimente. "dar asta nu miră pe nimeni .volum al "Morometilor". bani. "nu i se mai auzea deloc gura prin faţa casei". hotarat sa refaca unitatea pierduta a familiei. Ilie Moromete nu se duse la înmormântarea ei. Marin Preda a reuşit. lucrurile se schimba. mediocra. amortire. să dea celor două volume o unitate de reconstituire a imaginii vieţii ţăranului român înainte şi după al doilea război mondial. scris dupa ce prozatorul se familiarizase (in "Risipitorii") cu procedee epice noi. că numai "nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva". cunoscut ca "Bloc-Algiu". insa. iar cand tatal. iar Moromete se schimbase. "poli galbeni îi umpleau buzunarele". si el nedreptatit. nici "nu mai fu auzit răspunzând cu multe cuvinte la salut . personajul unei proze superioare. "beneficiu". Este evident ca autoritatea lui nu mai are asupra cui se exercita. se simte ca multumirea eroului nu mai e aceeasi. la care n-are cine sa-i răspundă: "în bine sau în rău se schimbase Moromete?". "cei care îl duşmăneau (. fiind un loc "unde ajungeau în cele din urmă cei care cădeau jos". iar când muri. acum. din care.. nu-i mai dau siguranta dinainte. Dar toţi ceilalţi ţărani îşi schimbaseră atitudinea. Acţiunea primului volum se sfârşeşte înainte cu trei ani de începerea războiului. Indata ce. cu intenţia de a-i aduce înapoi acasă. aşa cum autorul prevăzuse în prezentarea personajului principal. de cotele impovaratoare. statura lui ia proportiile fabuloase pe care le stim. si in iluzia personal ca mai poate face ceva. când "timpul nu mai avea răbdare" cu oamenii. Moromete se apucase de negoţ. Tudor Bălosu deveni "chiar binevoitor faţă de vecinul său". dar pe Niculae nu-l mai lasă la şcoală. Constrans de fonciire. Moromeţii primiră o scrisoare de la băieţii mai mari. Achim era singurul care "reuşise totuşi în comerţ" şi avea un mic magazin de "Consum alimentar". mama şi fetele încercau să ghicească "şi ceea ce în scrisoare nu se spunea". obisnuiti cu personajele din primul volum. Rolul lui de stapan absolut in familie ii fusese retras. ii cheama cu o nefireasca duiosie. câştigase bani buni. Autorul începe volumul al doilea cu o întrebare. ca să te pomeneşti pe urma că răspunsurile pe care ţi le dădea veneau din altă parte". care acum dădeau pentru prima oara detalii despre viaţa lor în Capitală şi puseseră şi o lotogralie. isi recapata placerea de a medita. Ilie Moromete plecă la Bucureşti să-şi vadă feciorii. nu mai era văzut stând ceasuri întregi pe stănoaga de la drum. acceptam cu greu ipostaza lor (mediocra social) de acum. de pe urma ta. băieţii care fugiseră la Bucureşti cu oile şi cu ani nu se aleseseră cu nimic. Moromete incearca atunci sa-si recastige fiul ce-i mai ramasese (Niculaie). speriat ca intr-o zi si acestia ii vor fi refuzati. refuzul lor ia forme neasteptate. In spatele replicilor formulate cu aceeasi dezinvoltura. feciorii plecati la Bucuresti nu se mai intorc. La inceput idee mare a cartii (disparitia unei civilizatii stravechi) nu se vede limpede. Din Moromete cel cunoscut de ceilalţi. iar Ilinca amuţise. Nilă era portar la un bloc. Ea sta. iesit dintr-o lunga. sub semnul unui hotarat tragism. Cand pe scena cartii reapare Ilie Moromete. Avea acum un alt cuvânt. pe care-l folosi şi când îi răspunse băiatului: "Şi ce beneficiu o să am eu. Paraschiv lucra acum ca sudor la tramvaie. totuşi. . "spuneai una şi el asculta şi ai fi zis că înţelegea. ma. cuvânt pronunţat ameninţător de către tată. de a ironiza. sta maretia tragica a acestui batran taran idealist. Marin Preda semnalează prin Niculae schimbările ce se produsesem cu tatăl său. Stilul este eseistic si. dacă te las să te duci mai departe la şcoală?". potoliră". Moromete ii solicita. loturile in parte refacute.

anunţată de scrisoarea neagră: "Moromete rămase nemişcat în pridvor. dar n-o pricepe. cu Dumitru lui Nae şi cu locan nu mai vorbise de multă vreme. nemulţumită că Moromete nu trecuse casa pe numele ei şi nici nu-i dăduse înapoi pogonul de pământ pe care i-1 datora. Mâna mea asupra voastră nu mai există". Plotoagă . ambiţia celor obscuri de a veni la putere şi de a schimba lumea. Cu prietenii vechi rupsese legătura. să-l asulte cu atenţie. Zdroncan secretarul sfatului şi unul din cei 13 copii ai lui Traian Pisică. iar Niculae observă că oamenii nu-l mai ascultă ca altădată: "îl vezi cum îi ia altul vorba din gură. Personajele nou introduse de autor întruchipează prostia. Conflictele sunt numeroase şi greu de aplanat: pe aria de la Cotigeoaia se iscă o agitaţie agresivă pentru ca s-a zis că "baza de recepţie" nu primeşte grâu cu "corpuri străine" (neghină). din cauza tuberculozei.preşedintele consiliului popular ("mai prost decât ceilalţi"). Era în anul în care începuse războiul şi încercarea nereuşită a Iui Moromete de a-şi aduce acasă fiii izvorăşte din dragostea lui dureroasă pentru copii. Vasile al Moaşei. însuşit prin tradiţie. insalubră şi plină de şobolani. îşi pedepseşte rudele. Trimis cu sarcină de la "judeţeană" ca să supravegheze strângerea cotelor şi predarea lor către stat. ci o lume fals-rurală.cel care.. Catrina îl ameninţă că îl părăseşte şi că se va duce la "ailaltă în vale". Bilă îl loveşte cu "goga' pe Nae Marinescu. Niculae se orientează cu dificultate în ţesătura. Nae Cismaru instiga oamenii să fugă de pe arie. rugându-i să se întoarcă acasă. După un moment de tăcere semnificativă din partea celor trei flăcăi.deoarece acum pusese la loc pogoanele vândute şi ar avea pământ de muncit pentru fiecare dintre copii.U. adunaţi în odăiţa lui Nilă. pe care Moromete o acultă. care nu observară cum pe chipul încordat "ca de lemn" al tatălui "se rostogoliră broboane de sudoare". Autoritatea lui llie Moromele scade atât în familia sa. cât şi în sat. pentru funcţii. fară nici un respect şi el lasă fruntea în jos şi nu zice nimic". între care se dă o luptă acerbă pentru putere. pentru că o să le spună "o singura dată" şi le propune să uite cu toţii de greşelile pe care fiecare dintre ei le-au făcut. o dată ajuns la putere. reprezentantul A. Le vorbeşte cu acelaşi glas autoritar de altădată celor trei băieţi. prezentaţi cu ironie. Acestea sunt noile personalităţi ale satului. în timp ce acesta descărca din . ca Gae. Niculae Moromete ajunge activist de partid şi crede acum într-o "nouă religie a binelui şi a răului". de intrigi pusă la cale de oportuniştii de profesie. buna funcţionare a primelor forme colective de muncă.R. Destrămarea familiei continuă cu moartea lui Nilă în război. cu hârtia în mână. paralizat parcă de mişcarea nevăzută a aripilor morţii care se opriseră şi deasupra casei lui".L. care ameninţă cu o bâta "ascuţirea luptei de clasă". Ouabei. despre căutarea "eului" său. lipsită de codul spiritual al ţăranului adevărat. llie Moromete le strigă "cu un glas înalt": "Mi-am luat mâna de pe voi. ei nu sunt ţăranii autentici. venetici şi oameni pripăşiţi în sat.S. pentru familia care însemna tot rostul lui în viaţă. promovaţi din raţiuni politice. Anii '50 aduc în viaţa satului schimbări profunde. moldoveanul Mantaroşie ("nenorocitul ăla"). provocate de "evenimente pline de viclenie" şi Siliştea-Gumeşti este acum "o groapă fără fund din care nu încetau să mai iasă atâţia necunoscuţi". pentru casa lui risipită. vorbeşte o limbă "nouă" despre "umanism". cu Cocoşilă "nu se mai împăcase nici până azi". ocupă acum locurile importante: Bilă -. lipoveanul Adam Fântână. în bătălia de la Cotul Donului. precum şi cu sfârşitul tragic al lui Paraschiv. Isosică.

îşj continuă studiile şi ajunge inginer horticultor.. taraneasca. o moarte lentă. "mergea el. ca şi Moromete. după spusele Ilincăi. de. răsufla rău de tot. miscat mai mult de instincte. si profunzimea creatiei.şi se lăsa în jos". înainte să se lumineze.. Ultimele capitole reprezintă cele mai frumoase pagini din literatura română care ilustrează moartea unui ţăran. Marin Preda inlatura imaginea acestui mecanism simplu. chipul lui era aureolat de o lumină. care "se dă la fund". si face din taranii sai indivizi cu o viata psihica normala. asistentă medicală. discursul despre destrămarea satului tradiţional. apti prin aceasta de a deveni eroi de proza moderna. intai. şi ea. dur i s-a scurs viaţa. Faulkner) Preda prezinta niste tarani inteligenti si ironici. fară patetism. "a început să tragă. cata deosebire! Sufletul rural este acolo rudimentar. totusi. obsedat de acumulare in ordine materiala si numai dupa ce acest proces s-a incheiat. Insă într-o noapte. epicul este dispersat. previzibil. speriat de ameninţările celor veniţi să strângă cotele.căruţă grâul netreierat. aşa.. o dezbate.". Toate aceste întâmplări atrag după sine destituirea activistului Niculae Moromete. ci acum este importantă ideea. ca la Slavici si Rebreanu.) o lua cu ciomagul în mână pe lângă garduri".. Sub influenta probabil si a romanului american (Steinbeck. împuţinat la trup. el îşi exprimă crezul său de viaţă. Se va însura cu Mărioara Iui Adam Fântână. faţă de care autorul. fără zbucium.. el poate sa auda si alte glasuri ce vin din interiorul lui. el nu creează o lume nouă. eu totdeauna am dus o viaţă independentă!". Ultima oara a fost adus acasă cu roaba. nu mai este esenţa epicului. se simte străin. dar pe urmă chiar dacă îl ţineai se făcea greu ca un pietroi . Marin Preda pierde din coerenţa narativă. (. care este. Tipologia este. Căzut la pat. a murit. in masura prin aceasta sa-si reprezinte si sa traiasca in modul lor caracteristic marile drame ale existentei . se arunca în râu şi se îneacă. doi. şi din ziua aia na mai cunoscut deloc pe nimeni. fără dramatism.. fragmentat şi sinuos. parcă cu o profunda înţelegere a propriei existenţe: "Domnule. spunându-i doctorului. ci o comentează.. Moromete avea acum aproape de 80 de ani. Problema timpului. trei paşi. zice doctorul. complecsi ca stare morala. Şi alaltăieri dimineaţa. "avea slăbiciunea asta ca nu-i venea neam sa stea acasă.. nu mai este ţărancă. răbdător sau nu cu oamenii. a tipologiei.". ţăranul Gheorghe. nu se mai putea ţine pe picioare. venită ca un firesc al vieţii: "bătrânul nu şuieră de vreo boală. Judecat in ansamblu "Morometii" e un mare roman prin originalitate. în volumul al doilea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful