Criza financiara

"Criza economica si financiara in Romania.

Cauze, provocari si remedii pe termen scurt si lung"

Prof.univ.dr.Gheorghe Zaman Membru corespondent al Academiei Române Cauze Specialiştii consideră că declanşarea crizei financiare în luna octombrie 2008, în SUA şi alte ţări, reprezintă cea mai serioasă zguduire a finanţelor internaţionale de la Marea Depresiune din 1929-1933. Efecte a actualei crize se răspândesc, dincolo de sfera financiară, la nivelul economiei mondiale în ansamblu, afectând creşterea economică şi piaţa muncii şi generând o serie de alte efecte conexe cu implicaţii de natură conjuncturală sau pe termenele mediu şi lung în ceea ce priveşte structura sistemului financiar mondial şi interfaţa acestuia cu economia reală. Transmiterea efectelor nefavorabile ale crizei dintr-o ţară de talia SUA în alte ţări, mai mari sau mai mici, are la bază interdependenţa crescândă a economiilor naţionale în cadrul intensificării globalizării pieţelor inclusiv a celor financiare. Dacă sistemul financiar al unei ţări se blochează sau este paralizat, atunci economia acesteia nu mai poate funcţiona normal date fiind multiplele sale interferenţe cu sistemele financiare naţionale şi internaţionale. Pentru a acţiona asupra efectelor nefavorabile ale crizei financiare este absolut necesar să se cunoască în profunzime cauzele care au generat-o şi să se instrumenteze politici şi mijloace organic racordate pe termenele scurt, mediu şi lung, la nivelurile locale, regionale, naţionale şi internaţionale. Actuala criză financiară pe care o traversează economia mondială relevă împletirea unor cauze comune, tradiţionale ale fenomenelor de criză economico-financiară, în general, cu altele netradiţionale, specifice. Printre cauzele tradiţionale principale ale crizelor economico-financiare menţionăm: perioada de boom a creşterii creditării în proporţii foarte mari; creşterea puternică a preţurilor activelor, mai ales pe piaţa imobiliară; creditarea în proporţii necontrolate a

dar mai ales în SUA cât şi în ţările cu economii emergente. dincolo de contribuţia efectivă a acestora la sporirea performanţei muncii în producţie şi a eficienţei economico-sociale în consum nu înseamnă decât valoarea adăugată falsă. să prevină (early warning) producerea unor astfel de zguduiri financiare. Această exacerbare a avut la bază componenta speculativă a modelului economiei de piaţă concurenţială liberă. proliferarea intermediarilor în relaţia producţie – consum. Aceste cauze specifice se întâlnesc în măsuri diferite atât în ţările dezvoltate. dincolo de limitele admisibile şi controlabile ale acesteia. Creşterea numărului de interpuşi financiari. cu evidente caracteristici parazitare. desigur în proporţii mai scăzute. ca şi a diferitelor agenţii de rating care nu au fost în măsură să tragă la timp semnalele de alarmă. cauza generală a actualei crize financiare constă în exacerbarea rolului instrumentelor financiare. d) guvernarea neadecvată a corporaţiilor şi stimulente manageriale necorespunzătoare în instituţiile financiare. legate de derivative şi operaţii creditdefault swaps. În opinia noastră. dorim să menţionăm şi neajunsurile majore în activitatea sistemelor naţionale şi internaţionale de audit financiar contabil intern şi extern. în primul rând. inflaţioniste. a economiei nominale (monetare) în raport cu economia reală în ceea ce priveşte asigurarea premiselor unei dezvoltări durabile. de entropie în economie şi societate. bazate pe ipotecă. amploarea şi profunzimea crizei sub-prime care vizează: a) Extinderea necontrolată a unui model sui generis de origine şi distribuire a riscului transferabil (origine-and-distribute model). ireală. şi în economia reală. ale pieţelor de capital. c) ignoranţa ex-ante şi incertitudinea ex-post privind caracteristicile riscului hârtiilor de valoare. De altfel. b) un apetit exagerat pentru profit care a alimentat creşterea cererii pentru active cu grad ridicat de risc. e) rolul factorilor de reglementare şi al agenţiilor de rating. 2 . În ceea ce priveşte cauzele netradiţionale particulare ale crizei financiare declanşate în octombrie 2008 menţionăm. Fără a ne propune o inventariere detaliată a cauzelor.agenţilor economici mai puţin sau deloc solvabili (este vorba de debitorii ipotecari subprime). a derivativelor a neglijat adevărul matematic potrivit căruia derivata de ordinul 10 din 0 nu reprezintă decât zero.

Turbulenţele de pe piaţa financiară internaţională vor afecta creşterea economică şi în anul 2009. fără îndoială. Mai mult pentru a fundamenta măsurile necesare în vederea contracarării efectelor negative care subminează sustenabilitatea creşterii economice. Aceasta a generat o scădere bruscă şi uneori dramatică a capitalizării bursiere. direcţi şi/sau indirecţi ci pentru înţelegerea mecanismelor şi cauzalităţilor complexe ale fenomenului care. Ne vom referi la câteva aspecte privind efectele pe termen scurt. neîncrederea în solvabilitatea acestora a antrenat o bulversare gravă pe piaţa bursieră astfel că valoarea acţiunilor la diferitele burse din lume pentru societăţi importante tranzacţionate. Cel mai important efect. va trebui făcută nu atât pentru identificarea şi sancţionarea vinovaţilor individuali şi/sau colectivi.dolari şi în aprilie una de 945 mild. o enumerare fie chiar şi succintă a efectelor din punctele de vedere economico-financiar oferă o bază pentru aprofundarea cercetării în acest domeniu ca şi pentru clarificarea şi coroborarea acestora după mai multe criterii şi metode de analiză. FMI consideră că pierderile cauzate de criza financiară la nivel mondial vor fi de circa 1400 mild. Această cifră reprezintă a doua revizuire de către FMI care în septembrie 2008 estima o pierdere de 1300 mild. până în prezent. supusă în continuare revizuirii. a scăzut în unele cazuri într-atât încât s-a recurs la măsura extremă de suspendarea tranzacţiilor la bursă pe anumite perioade de timp. În acest sens. Efecte şi consecinţe ale crizei financiare Efectele crizei financiare internaţionale sunt multiple şi afectează în măsuri diferite una sau alta din ţările implicate. va avea efecte pe diferite orizonturi de timp.dolari. reprezintă falimentul unor instituţii bancare şi de credit din SUA şi din ţările membre ale UE ca urmare a intrării în incapacitate de plată şi a imposibilităţii de recuperare a creanţelor mai ales în domeniul imobiliar. prin reducerea fără precedent a preţului acţiunilor.Dar analiza atentă a cauzelor. având în vedere amploarea şi profunzimea fenomenelor de criză. cifră care desigur este preliminară. ca urmare a creditelor neperformante şi activelor negarantate. Ca urmare a acestor pierderi. a banilor virtuali.dolari. ceea ce a făcut ca o bună parte a societăţilor tranzacţionate la bursă să-şi reevalueze capitalul şi să-şi calculeze pierderile ca urmare a crahului financiar prin care au trecut. analiştii economici previzionează o încetinire a creşterii economice globale ca urmare a declinului producţiei în statele dezvoltate şi a încetinirii dinamicii economice în economiile emergente. Falimentul bancar şi retragerile de bani din bănci. ceea ce impune măsuri decisive la nivel naţional şi internaţional pentru a evita o 3 .

6% în anul 2008 şi 4. în cadrul diferitelor reuniuni ale reprezentanţilor statelor. devalorizarea monedelor naţionale şi mărirea deficitelor de cont curent şi a datoriei publice. Italia şi Lituania. În ceea ce priveşte România. comparativ cu alte ţări din zona europeană. iar activele slabe deţin o proporţie relativ mică în totalul activelor (sub 1%). în condiţiile în care inflaţia va fi 2. menţionăm că. potrivit declaraţiilor persoanelor oficiale din cadrul BNR ca şi al altor instituţii financiare. UE etc. 4 . Estonia.Euro vor trebui plătiţi între 1-2 ani şi circa 2. va avea drept consecinţe deteriorarea sectorului credite. Banca Mondială. Măsuri de contracarare a efectelor crizei Ţinând seama de impactul global al actualei crize financiare cu potenţial clar de declanşare a unei crize economice de proporţii.5% şi respectiv 13. la nivel naţional şi internaţional (între care FMI. Potrivit prognozelor FMI. Astfel se preconizează o stagnare/scădere a PIB în unele ţări membre UE îndeosebi în Germania. înăsprirea condiţiilor de creditare şi stagnare economică. ceea ce va conduce şi la ieftinirea locuinţelor.3%. ca urmare a efectelor crizei financiare internaţionale. iar deficitul de cont curent de 14. Aceste măsuri vizează atât termenul scurt şi pe cel mediu şi lung. Împrumuturile subordonate. Franţa.8% în anul 2009. instituţiile decizionale competente. Solvabilitatea bancară se află la un nivel bun (de 13%).8% şi respectiv 6. pentru asigurarea în continuare a lichidităţii pe pieţele financiare. Prognozele pentru România relevă o încetinire a dinamicii economice care se menţine totuşi la niveluri superioare. Alte efecte ale crizei financiare se referă la creşterea presiunii inflaţioniste. au analizat şi convenit în mod preliminar o serie de măsuri pentru a contracara agravarea efectelor crizei şi a restabili încrederea în pieţele financiare. nu are probleme de lichidităţi. nici o bancă nu se află în situaţie gravă. creşterea delictelor care au ca obiect ipotecile şi tranzacţiile imobiliare (credite de retail sau pentru corporaţii) va influenţa şi economia europeană. depozitele şi creditele atrase pe care băncile din România le-au primit de la acţionari străini.5 mild.6%. creşterea economică în România se prelimină la 8. în proporţie de 50% au scadenţa la peste 2 ani.încetinire şi mai puternică a creşterii economice şi/sau declinul mai accentuat al unor economii. Căderea pieţei imobiliare în SUA care se va continua. Euro între 6 luni şi un an. a ratei dobânzii şi şomajului. iar 3 mild.).

a fost obligată odată în plus (dacă mai era cazul!). În cadrul acestor remedii entitatea instituţională a statului naţional sau cea supranaţională a ocupat un loc central. ţinând seama că măsurile fragmentare la nivelul fiecărei ţări s-ar putea dovedi ineficiente. Efectele crizei financiare care induc recesiune şi declin economic. mai ales în condiţiile în care se agravează problemele de mediu. regionale. apare oportună o cooperare cât mai largă a părţilor implicate (stakeholders) în procesul de stabilizare şi consolidare a pieţelor financiare. pe cale de consecinţă.Odată cu creşterea prudenţialităţii în materie de creditare. prin intervenţia statului. inclusiv pe baza educaţiei financiare şi a aplicării eficiente a principiilor bazate pe bunele practici ale 5 . Belgia şi Olanda. În acest sens. Germania. îndeosebi în Spania. să ţină seama de faptul că singure mecanismele pieţei concurenţiale nu sunt în măsură să rezolve problemele sustenabilităţii economice. în ceea ce priveşte asigurarea lichidităţii. Atât la nivel mondial. băncile româneşti şi-au închis una celeilalte limitele de expunere pe piaţa interbancară. mai ales pentru implementarea reformelor privind reglementarea şi supravegherea principalelor pieţe financiare şi reducerea dimensiunii eşecului şi neajunsurilor acestora. Un alt argument în sprijinul opiniei potrivit căreia piaţa locală financiară a României va resimţi doar indirect efectele crizei internaţionale se referă la rezerva valutară a României de 26 mild. ca urmare a reducerii cererii de forţă de muncă în ţară şi în străinătate. în cadrul numeroaselor întâlniri la vârf din ultima perioadă pe plan internaţional. Din acest motiv. cel puţin temporar. Economia de piaţă. După cum se ştie. în condiţiile actualei crize financiare. un important factor tampon de contracarare a acestor efecte chiar şi în cazul înăspririi condiţiilor din sectorul de creditări (credit crunch). în Anglia. starea de faliment sau jenă financiară a unor societăţi bancare şi nu numai. se vor resimţi şi pe piaţa muncii în România. naţionale şi internaţionale. o serie de bănci europene aflate în dificultate au fost salvate. ale producţiei şi consumului de bunuri publice. s-a manifestat dorinţa de a găsi în comun o serie de remedii pentru a contracara efectele crizei şi a reforma sistemul financiar naţional şi internaţional. prin creşterea ratei subocupării. dar şi naţional.Euro. ceea ce semnifică existenţa unor planuri de rezervă consistente. scăderea valorii de bursă a acţiunilor acestora a generat o serie de operaţiuni de fuziune şi preluări ca şi o creştere a tranzacţiilor bursiere stimulate de preţul redus al cumpărării de acţiuni. Italia şi Germania. Aceasta sugerează necesitatea începerii unui plan sistemic pentru Europa destinat consolidării instituţiilor financiare.

Luarea unor măsuri de urgenţă cum ar fi limitarea creditării prin mijloace specifice ţine mai degrabă de depăşirea pe termen scurt a crizei financiare. favorizând o minoritate socială. în beneficiul tuturor şi nu în scop speculativ. Adâncirea şi extinderea crizei financiare declanşate în luna octombrie 2008. unele puncte de vedere comune ale specialiştilor se referă la abordarea consistentă. . monitorizării şi reglementării instituţionale din care transpare clar rolul parteneriatului public privat în domeniul financiar.creditării.separarea activelor toxice (bad assets). pe de alta. Realizarea reformelor structurale pe termen lung ale sistemului global financiar vizează prevenirea repetării în viitor a unor astfel de fenomene de criză şi necesită măsuri speciale. în prezent. a unor reforme în politicile structurale. . pe de o parte. pentru a evita o recesiune globală prelungită. reprezintă evenimentul care preocupă în cel mai înalt grad factorii de decizie din economie şi societate. clară şi coordonată a următoarelor probleme: . mezo. Cadrul de reglementare şi supervizare mai bun va trebui astfel conceput încât să contribuie la accelerarea inovării financiare. Evoluţia acestei crize iniţial ca o problemă de insolvenţă alimentată de lipsa de încredere în sistemul de creditare. riscă să devină treptat un factor de turbulenţă pentru economia mondială. recentele întâlniri ale şefilor de stat dar şi ale reprezentanţilor instituţiilor financiare internaţionale au fost consacrate identificării de soluţii pentru a reface credibilitatea sistemelor de creditare şi a reîncepe funcţionarea normală a acestora. Se acreditează tot mai mult ideea unor planuri de salvare sistemică a pieţelor financiare prin creşterea prudenţialităţii. 6 . a luării unor măsuri de urgenţă şi. reducându-se cota exclusivismului reglementării numai pe baza mecanismelor pieţei. micro şi mondo.garantarea pasivelor. Din acest motiv. Actuala criză financiară internaţională a atras atenţia asupra necesităţii. Recentele scăderi ale preţurilor mărfurilor vor impulsiona veniturile reale ale ţărilor importatoare.recapitalizarea instituţiilor afectate. la nivelurile macro. dar spectrul incertitudinii pe termen mediu înclină către ameninţări grave în ceea ce priveşte dinamica acestora. Deşi nu se poate afirma că există o soluţie panaceu (one-size-fits all). în SUA şi alte ţări. Orice amânare a implementării reformelor în acest domeniu se poate dovedi contraproductivă pe termenele mediu şi lung.

Această măsură este menită să sporească încrederea populaţiei în economisire şi să evite retragerile în masă de la băncile comerciale. O altă măsură întreprinsă de băncile româneşti se referă la creşterea ratei dobânzii cu 4-6 puncte procentuale peste dobânda de politică monetară de 10. Printre cauzele majore ale crizei şi eşecurile economiei de piaţă se numără şi inadecvarea şi slăbiciunile eticii în afaceri. îmbunătăţirea educaţiei financiare şi guvernarea corporativă. se află în proporţii diferite. încetinirea creşterii economice în altele.Pe agenda de lucru a guvernelor. a avut loc la Paris Forumul European al Eticii în Afaceri sub egida OECD. Costurile economice şi sociale ale crizei internaţionale. Factori de decizie în domeniul economicofinanciar. ETICA ÎN AFACERI – O NOUĂ ABORDARE IMPUSĂ DE CRIZA ECONOMICĂ ŞI FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ La 20 ianuarie 2009. 2. cu bătaie lungă în timp. protecţia consumatorului. În cadrul forumului au fost dezbătute problemele de fond ale eticii în afaceri în condiţiile actualei crize economice şi financiare internaţionale.). Recurgerea la vânzarea certificatelor de trezorerie cu scadenţă de 6 luni şi cu randament mediu de circa 13%. În ceea ce priveşte România. la nivel naţional şi internaţional. după cum se ştie. inclusiv în ceea ce priveşte rezervele minime obligatorii şi planurile privind asigurarea lichidităţii. în scopul creşterii încrederii deponenţilor. O serie de ţări membre ale UE garantează depozitele bancare până la 100 000 Euro sau integral (vezi Spania. nu înseamnă doar pierderi de trilioane de dolari în anul 2008 dar şi reducerea producţiei în multe ţări. Slovacia etc. cercetători şi oameni politici se pronunţă pentru o 7 . o recrudescenţă a problemelor legate de polarizarea şi tensiunile sociale. menţionăm ca măsuri de primă urgenţă creşterea plafonului de garantare pentru depozitele bancare la 50 000 Euro faţă de 20 000 Euro. pierderea locurilor de muncă şi de credibilitate a pieţelor financiare. conform deciziei comune a Ministerelor de Finanţe din ţările membre ale UE. reprezintă o altă măsură pentru a preveni turbulenţele pieţei financiare în România. Desigur că măsura presupune cheltuieli suplimentare pentru bănci. BNR monitorizează în permanenţă situaţia lichidităţilor şi a băncilor în general. ceea ce ar putea conduce la falimentarea acestora. problemele financiare referitoare la concurenţă.25%. ca provocări de dezbatere şi schimb de experienţă. stimulente pentru o comportare prudentă.

în anumite cazuri. neajunsuri şi eşecuri pe termen scurt. să se imprime afacerilor mai multă responsabilitate socială. Oricât ar părea de straniu. pentru mulţi economişti etica în afaceri trebuie considerată ca factor de primă importanţă pentru o economie sănătoasă care practic reflectă direct capacitatea relaţiilor de piaţă de a stimula concurenţa loială. Luarea în considerare a factorului eticii în afaceri presupune managementul acestora în condiţii de: responsabilitate economico-socială şi financiară la diferite niveluri ale ierarhiei decizionale. Practic. transparenţa activităţilor în ceea ce priveşte relaţia dintre eforturile şi rezultatele activităţii economice şi sociale. obiectivitate în sensul respectării cerinţei de a reflecta corect (nedeformat) în economia nominală activele şi fluxurile economiei reale.revizuire fundamentală a sistemului economic şi financiar internaţional. pot destabiliza economii naţionale cu efecte propagate la nivel internaţional. distorsiuni ale cooperării şi networking-ului în cadrul lanţurilor valorice naţionale şi internaţionale. Etica în afaceri impune în prezent reconfigurarea sistemelor economico-financiare internaţionale pe baza garantării unor scheme de factori manageriali stimulativi şi transparenţi. economistul american Joseph Stiglitz sublinia că noul cadru al sistemului financiar internaţional trebuie să se debaraseze de „orice încurajare perversă pentru înregistrări contabile perverse. transparente şi solide privind deformarea fenomenelor şi proceselor economico-sociale. 1. 8 . comportament miop şi asumarea excesivă a riscului”. Laureatul Premiului Nobel. monopol. de a diminua la dimensiuni tolerabile fenomenele nesănătoase de corupţie. O serie de excese. Criza actuală ne-a arătat clar că agenţii economici şi piaţa nu se pot guverna singure şi că primatul profitului exorbitant şi al unor inovări financiare nu pot şi nu trebuie să înlăture cerinţele minime necesare şi suficiente ale eticii în afaceri. mediu şi lung ale capitalismului de piaţă (market capitalism) pot fi evitate sau substanţial reduse pe baza unui set de reguli fundamentale. pentru stimularea de noi reguli şi comportamente astfel încât să se reechilibreze raportul dintre piaţă şi reglementările autorităţilor publice. este vorba de comportamentul unor corporaţii care se află în opoziţie cu statul ca şi de practicile incorecte ale unor bănci care. etică şi morală.

Acest ghid a fost convenit de către statele membre ale OECD şi semnat de 11 ţări membre ale OECD şi include principiile generale şi recomandări care promovează compatibilizarea cu legile. un nou set exigent de standarde etice ale mecanismelor economico-financiare implică asumarea nu numai de drepturi (avantaje) ci şi responsabilităţi astfel încât îmbogăţirea. ştiut fiind că o economie mondială tot mai interdependentă pentru a funcţiona eficient are nevoie de reguli şi instrumente internaţionale de reglare bazate pe principiul „win-win”ca şi pe o serie de cerinţe de natură etică ale dezvoltării durabile la nivel local şi global în sensul reducerii impactului externalităţilor negative (costurile marginale externe induse terţilor) ca şi al promovării externalităţilor pozitive (beneficii marginale externe generate terţilor). Încrederea (trust) sau lipsa acesteia în cadrul unui sistem financiar sunt direct legate de respectarea unor norme etice statornicite formal sau informal în ceea ce priveşte funcţionarea pieţelor şi a societăţilor comerciale. îmbunătăţirea situaţiei unora (better off) să nu se realizeze pe seama înrăutăţirii economice şi sociale a altora (worse off). Direcţii ale consolidării eticii în afaceri La nivelul OECD a fost elaborat un Ghid al Întreprinderilor Multinaţionale (Guide for Multinational Enterprises) care acoperă o serie largă a problematicii eticii în afaceri. respectarea drepturilor omului. incluziune. coeziune şi solidaritate socială. 2. Persoanele fizice şi juridice îşi pun banii la bănci numai dacă au încredere în capacitatea acestora de a-şi respecta condiţiile contractuale de a se angaja în tranzacţii financiare cu grad ridicat de siguranţă. grija faţă de ocupare. Din anul 2000 până în prezent au fost soluţionate jumătate din cele peste 135 de plângeri privind ghidul menţionat utilizat de către o proporţie de 40% din întreprinderile multinaţionale ca model pentru a-şi stabili 9 . avantajului reciproc intra şi intergeneraţional atât pentru ţările dezvoltate cât şi pentru cele în curs de dezvoltare. Fenomenul globalizării impune în prezent crearea unui cadru de reglementare a sistemelor financiare internaţionale mai sigure şi solide. Pornind de la criteriile de optim paretian.- încredere. precum şi a obiectivelor de echitate. protecţia mediului. siguranţă şi onestitate în activităţile economico-financiare în palierele decizionale şi executive. soliditatea băncilor respective. cu protecţia intereselor consumatorilor. Etica în afaceri presupune şi luarea în considerare a beneficiului. pe baza eforturilor multilaterale de cooperare a factorilor implicaţi. relaţiile de muncă. Întotdeauna o dobândă exagerat de mare la depozitele bancare a stârnit anumite îndoieli şi neîncredere în ceea ce priveşte bonitatea.

10 . Dacă standardele etice ridicate sunt de dorit prin însăşi natura lor.Ghidul a fost utilizat de către Agenţiile de Rating şi Burse atunci când au elaborat recomandări pentru responsabilitatea corporaţiilor (corporate responsability). În octombrie 2008. Convenţia OECD privind Combaterea Mitei a contribuit de asemenea la îmbunătăţirea eticii la nivel global. Desigur că este nevoie de o mai mare amploare a investigaţiilor în acest domeniu având în vedere gradul de extindere a corupţiei în economia de piaţă. Un alt instrument multilateral se referă la Principiile Guvernării Corporative (PGC) elaborat de OECD ca parte a Forumului de Stabilitate privind standardele cheie ale pieţelor financiare sănătoase. Potrivit lui Transparency International acest mecanism de monitorizare a controlului a căpătat statutul unui „standard de aur”. În ultimul deceniu ca urmare a aplicării Convenţiei au fost efectuate peste 150 de investigaţii asupra a 60 de indivizi şi companii care au comis delicte de mită cu străinii şi alte prejudicii. urmând a fi definitivată Convenţia respectivă. Principiile guvernării corporative rezolvă structura şi calitatea sistemelor de reglementare evidenţiind importanţa unor standarde înalte de etică atunci când desfăşurăm o afacere sau în relaţiile cu stakeholderii. Deşi multe burse şi participante la piaţa de capital au utilizat principiile respective pentru a-şi elabora propriile lor coduri naţionale. PGC fac o legătură directă cu performanţa corporaţiilor. astfel că se subliniază ideea potrivit căreia etica generează performanţă (profit). Aceste principii conţin o serie de politici şi practici care şi-au dovedit eficienţa la nivel internaţional în prevenirea riscurilor faţă de integritate pe întregul ciclu al achiziţiilor publice. Convenţia consideră drept crimă luarea de mită de către un funcţionar public în schimbul obţinerii sau reţinerii unor foloase în afacerile internaţionale. criza curentă ne arată că au existat o serie de probleme de implementare cum ar fi managementul riscului şi remunerarea. Principiile subliniază rolul Consiliului de Administraţie (Board of Directors) în stabilirea standardelor etice ale unei companii care nu se referă doar la compatibilizarea cu sistemele legii ci la un cod deontologic „de conduită” care poate fi o modalitate eficientă de a face cunoscut „tonul de vârf”. în anul 2009. OECD a adoptat Principiile pentru Consolidarea Integrităţii Achiziţiilor Publice. În 2007 s-au sărbătorit 10 ani de la Semnarea Convenţiei Anti Mită.

În acest sens. este de menţionat. OECD îşi va intensifica eforturile şi în alte domenii între care se menţionează: 1. Îmbunătăţirea şi actualizarea Ghidurilor OECD pentru Întreprinderilor Multinaţionale elaborate în urmă cu 9 ani. Cooperarea pentru a construi un nou cadru de reglementare pentru o economie globală mai sigură şi globală. impozitarea şi pensiile. La Summit-ul G-20 de la Washington din 2008. 11 . 4. drepturile acţionarilor. remunerarea. asistenţa pe care o poate acorda OECD ţărilor pentru a întări transparenţa în domenii cum sunt transparenţa. competiţie sau alte aspecte ale comportamentului responsabil în afaceri. practicile consiliilor de administraţie. Implementarea Principiilor Guvernării Corporative în sectorul financiar în care restabilirea încrederii a devenit un imperativ major. Anul 2009 va reînnoi etica în afaceri Însănătoşirea creşterii economice şi edificarea unui sistem financiar internaţional nou a intrat în sfera preocupărilor factorilor de decizii la nivelurile naţional şi internaţional. ţinând seama de elementele noi şi schimbărilor pe care le-a adus criza actuală. OECD împreună cu G-20 schiţează un plan de acţiune în domeniul „Întăririi Cooperării Internaţionale şi al Promovării Integrităţii pe Pieţele Financiare”. concurenţa. Aceste ghiduri oferă întreprinderilor repere de comportament adecvate sistemelor de conformitate şi management şi interpretează situaţii concrete pentru sistemul financiar. concomitent cu promovarea unei educaţii financiare mai bune şi identificarea domeniilor în care se urmăreşte grave neajunsuri ale instrumentelor de reglementare. anticorupţie.OECD lucrează intens pentru a îmbunătăţii înţelegerile multilaterale menţionate astfel încât anul 2009 să ofere şanse sporite pentru reconfigurarea şi consolidarea mediului eticii în afaceri pe diferite canale. 3. Astfel OECD a elaborat Răspunsul Strategic la Criza Economică şi financiară menit să întărească etica în afaceri în diferite modalităţi. Se vor oferta mecanisme perfecţionate de peer review în domenii cheie cum ar fi investiţiile deschise şi responsabile. guvernarea corporativă. ţările membre ale OECD s-au angajat să formuleze un plan de acţiune pentru a soluţiona slăbiciunile guvernării corporative legate de criza financiară mai ales privind: managementul riscului. În acest sens. 2.

∗  Vezi „Business ethics and OECD principles: What can be done to avoid another crisis” (Gurría – OECD president) (http://www. de asemenea. Aceste reguli trebuie să contribuie la crearea unui cadru economic şi financiar. 12 .G-8 are în vedere elaborarea la nivel mondial a unor standarde privind regulile de guvernare a viitorului globalizării. Decidenţii nu-şi mai pot permite luxul de a genera din nou eşecuri atât de grave pentru popoarele lor. Criza a scos la iveală.org). Elaborarea unor noi reguli pentru economia globală în perioada post-criză reprezintă o cerinţă care impune un efort colectiv şi un răspuns convenit pe plan internaţional. solid şi sigur cu antrenarea tuturor jucătorilor ceea ce presupune o creştere a importanţei organizaţiilor multinaţionale/multilaterale). Acest sistem creat până acum a permis o „combinaţie toxică dintre comportamentul neetic al unor companii şi reglementarea şi supervizarea defectuoase ale activităţii acestora. Criza globală se datorează unui eşec de sistem (systemic failure) şi nu unor şocuri ale actelor de terorism sau manipulării preţului petrolului de către un grup de ţări. deficienţele instituţiilor internaţionale” .oecd.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful