Adevărul
holding

Redactor: Ioana Bogdan Design copertă: George Măcriş Corectură: Cristina Teodorescu, Gabriela Nicolescu Traducere şi tehnoredactare: www.cameleon-traduceri.ro

Editura Adevărul Holding
Str. Fabrica de Glucoză nr. 21, sector 2, Bucureşti Director general: Răzvan Corneţeanu Director executiv: Ioana Voicu Director de proiect: Daniel Eberhat OGIUNTI © 2002 Giunti Editore S.p.A Via Bolognese, 165 - 50139 Florenţa - Italia Via Dante, 4-20121 iMilano - Italia www.giunti.it Tipar executat de Grafîca Veneta S.p.A Comenzi la: carte@adevarul.ro; Telefon: 021.407.76.38, 021.407.76.51; Fax: 021.407.76.42; www. ade var ul. ro © 2009 Grafica Veneta S.p.A Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GALLUZZI, FRANCESCO Picasso / Francesco Galluzzi; trad.: Cameleon. - Bucureşti : Adevărul Holding, 2009 ISBN 978-606-539-082-9 I. Cameleon (trad.) 75(460) Picasso,P. 929 Picasso,P.
by imKobra ©

Portretul Dorei Maar
Paris, Muzeul Picasso

Francesco Galluzzi

f r Picasso
adevarul
^//ibiblioteca de artă by imKobra ©

ţ0rr %. •Jfr ■ by imKobra © .

hcriA^ ^ 6 1904-1913 34 1914-1931 78 1932-1952 108 1953-1973 130 152 Inceputurile lui Picasso Cine era Picasso? Educaţia spaniolă Barcelona-Paris-Barcelona Boema pariziană Bateau-Lavoir Aparitia cubismului Primii sustinători Gertrude Stein Succesul Războiul Baletul rus şi perioada „neoclasică" Intâlnirea cu suprarealismul Glasul secolului al XX-lea Guernica Bucuria de a trăi Porumbelul păcii O bătrânete monumentală > Celebrările oficiale Picasso „d'apres" Ultimii ani Cronologie Index analitic Bibliografie .iO Picasso 1881-1903 I ICTORI niGI:NILJ yc:oL.

! > by imKobra © .

„Picas. acel nume era destinat să devină unul dintre cele mai faimoase ale secolului al XX-lea. dar niciunul nu a reuşit ca el (cel puţin în prima parte a secolului al XIX-lea) să by imKobra © . odată ce a devenit conştient de talentul său mai puţin obişnuit. Barcelona. talentat. Mai târziu a susţinut că impulsul i-1 dăduse sunetul exotic al acestui nume. Indiferent de motivul alegerii sale. tot ceea ce presupunea revoluţionarea artei contemporane. pseudonime precedate uneori de incontestabilul „Io".ar fi preferat să îndepărteze posibilele influenţe negative din memoria sa (chiar dacă.. a rămas foarte legat de amintirea figurii paterne pentru tot restul vieţii). avusese o carieră mediocră. Muzeul Picasso literei „s".1881 1903 începuturile lui Picasso CINE A FOST PICASSO? Picasso şi-a facut apariţia în lumea artelor între anii 1898 şi 1899. marcat de dublarea Ştiinţă şi caritate (1897).era un nume prea comun în Spania. „Chiar şi în numele Matisse. semnându-şi desenele cu „Picaz". în timp ce numele tatâlui Ruiz .. în realitate. Alţi artişti ai secolului ce abia se sfârşise au pus în practică experimente mult mai radicale decât cele ale lui Picasso.. Conform altei versiuni însă. în bine şi în rău. când tânărul pictor spaniol. Nu se cunosc foarte bine motivele acestei alegeri. declara el fotografului Brassai. iar tânărul artist . Poussin şi Rousseau există litera «s» dublă".".şi adoptă definitiv numele mamei — Picasso . încetează a se mai semna cu numele de familie al tatălui Ruiz . şi el pictor. a ales numele de Picasso din superstiţie: tatăl lui. care a fost oricum rezultatul unei lungi perioade de meditaţie — pe tot parcursul anului 1897 experimentase variante ale numelui de familie matern.în dorinţa de a alunga ghinionul . evocând. alegând să nu folosească niciunul dintre cele 14 prenume primite la naştere.

Arhiva Picasso Pictor şi model (1926). Muzeul Picasso by imKobra © . Paris.8 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO Picasso la lucru în biroul din Antibes (1946).

era un permanent du-te-vino de prieteni. îl avea în Montmartre (se spune că în acea perioadă a dobândit straniul obicei de a picta noaptea. Autoportrete în m* care adesea se înfăţişa pictând. pictorul s-a preocupat mereu de îmbunătăţirea acesteia. la începutul secolului. Picasso a fost întotdeauna conştient de valoarea sa. Barcelona. admiratori şi aspiranţi. printr-o lungă serie de desene şi picturi. Muzeul Picasso by imKobra © . cămăşile aspectuoase . pe atunci necunoscut. prin Autoportret (1896). în atelierul său aflat la numărul 7 din Rue des Grands-Augustins. Acelaşi lucru se întâmplase. chiar şi sub masca anonimatului Pictor şi model. pentru a evita ca vizitele să-i întrerupă lucrul).C I N E A F O S T PICASSO? 9 obţină un succes de asemenea anvergură. dorind parcă să sublinieze fiecare transformare a artei sale cu ajutorul corpului. de exemplu — sunt tot mai încărcate de tensiuni erotice. ca şi cum. şi în atelierul pe care artistul. cum se spune în spaniolă).să devină un model în publicaţiile de mare tiraj. pe care pictorul îl foloseşte începând cu anul 1937. Inainte ca propria-i imagine privirea intensă („mirata fuerte".

care participa pentru prima oară la Salon des Independants. by imKobra © . 11 Juan Gris. Pe de altă parte. Muzeul de Artă. Portretullui Picasso (1912). ar fi vrut să dezvăluie încărcătura emoţională deosebită ce stătea la originea picturilor sale. Institutul de Artă identificarea dintre dorinţa sexuală şi pictură. expune un Portret al lui Picasso pentru a-şi declara în mod explicit apartenenţa la mişcarea cubistă. Intr-adevăr. analizând atent evenimentele secolului al XIX-lea. printr-o operă din anul 1998. tânărul pictor spaniol Juan Gris. artistul Maurizio Cattelan a introdus. Philadelphia. pag. Chicago. stabilit la Paris.10 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO Autoportret cu paleta de culori (1906). In anul 1912. imaginea trupului lui Picasso dobândeşte imediat o valoare simbolică pentru comunitatea artiştilor.

CINE A FOST PICASSO? 11 by imKobra © .

aceea de pictori". fiind foarte conştient de propria valoare şi mult prea ocupat să-şi trăiască (conform spuselor sale) „viaţa de pictor". C u m devine Picasso simbolul excelenţei artistice contemporane? Viaţa acestui artist este în aparenţă lipsită de evenimente importante. Helene Parmelin. ea fiind dedicată trup şi suflet picturii. Aceştia ştiu doar să ducă o existenţă eternă şi mizerabilă. Paris. citează într-o carte de memorii din 1966 afirmaţia lui Picasso: „Pictorii autentici nu se pot culca niciodată pe lauri. Bătrân şezând pe scaun (1970-1971).12 ÎNCEPUTURILELUIPICASSO | / M /Z f: 'V\ Imagine din Capodopera necunoscută. soţia pictorului Edouard Pignon. Suita Vbllard (1924) o caricatură a lui Picasso în galeria sa deraimătoare a miturilor secolului al XX-lea. Muzeul Picasso. este chiar lipsită de o reală recunoaştere oficială — ca şi cum Picasso nu ar fi căutat confirmări de ordin administrativ din exterior (invitaţii la expoziţii sau la manifestaţii de gen). pag. 13 by imKobra © . Până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

CINE A FOST PICASSO? 13 by imKobra © .

al cărui subiect preferat erau porumbeii —. specializat în scene generale. a căror faimă este legată de o serie de anecdote care evidenţiază însuşirile viitorului geniu. unde deţinea funcţia de restaurator. de exemplu. era profesor de desen la şcoala locală şi conducea muzeul municipal. în Malaga. In acelaşi timp. pe coasta atlantică a Spaniei. că numai sugestiile exercitate de talentul său artistic în plină formare au convins-o pe bătrâna şi aspra mătuşă Pepa să pozeze pentru portretul din 1896. din 1890 (care zugrăveşte o altă pasiune insuflată de tatăl său. Tatăl său.un pictor mediocru. corida). Primul său tablou adevărat este considerat a fi Picador. Se pare. Din anii imediat următori datează câteva dintre portretele rudelor. Tradiţia biografică a lui Picasso menţionează precocitatea uimitoare a tânărului artist.14 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO Porumbel andaluzian (aproximativ 1890-1895) EDUCAŢIA SPANIOLĂ Pablo Ruiz Picasso s-a născut la 25 octombrie 1881. contrar aşteptărilor celorlalţi membri ai familiei. Jose Ruiz Blasco . sub atenta îndrumare a tatălui. pictat cu doi ani înainte ca Picasso să înceapă studiile artistice şi după mutarea familiei în La Coruna. care îi cunoşteau caracterul îndărătnic. trebuie spus că anecdotele acestea au fost adesea redimensionate de cele mai by imKobra © .

Barcelona. destinat să dobândească calitatea de „ritual de învestire". pare să fi avut loc un alt episod important al legendei picassiene. în faţa manifestărilor tot mai evidente ale talentului excepţional al lui Pablo. în dorinţa de a estompa acea aură mistică cu care Picasso s-a învăluit în mod voit. Ştiinţă şi caritate (1897). Jose îi cedează acestuia pensulele şi paleta de culori. în 1894. Se pare că atunci.EDUCAŢIA SPANIOLA 15 recente biografii. C u doi ani înainte. Muzeul Picasso by imKobra © .

. abia mutat într-un oraş... Anul următor are loc un alt ritual de iniţiere al neobişnuitei ucenicii a lui Picasso. în limitele în care putea să înţeleagă succesul artistic un pictor de provincie mediocru. în căutarea unui trai mai bun). Dacă abandonarea picturii de către Jose trebuie înţeleasă în sens metaforic. în timpul mutării din La Coruria la Barcelona (mutare care-i marchează copilăria şi prima parte a tinereţii pictorului şi care sunt legate de transferurile tatălui de la o şcoală la alta. în faţa talentului deosebit al lui Pablo. x : fi . Mulţumindu-se cu rolul de profesor la by imKobra © partea . el a renunţat şi la orice pretenţie de succes pentru a se dedica cultivării şi planificării viitorului fiului său. Este o experienţă care îl marchează profund: El Greco şi Velâzquez au rămas puncte constante de referinţă. Barcelona.! >l V . iar în 1936 a acceptat cu satisfacţie funcţia de custode al muzeului madrilen.16 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO l .v "■ Casa natală a lui Picasso din Malaga.. este adevărat că. v. iar tânărul are pentru prima oară ocazia să viziteze Muzeul Prado şi să se confrunte cu măreţia picturilor din trecut.'. familia Picasso poposeşte pentru câteva zile la Madrid. Piata Merceded Ss . \ v^ \_hi Hercule buzduganul său (1890). în vara lui 1895. care se dorea a fi unul dintre centrele cele mai active ale culturii moderne spaniole. din guvernului republican spaniol. ':?. Muzeul Picasso W- abdicând în favoarea sa şi abandonând pictura. Barcelona.

Barcelona.EDUCATIA SPANIOLĂ 17 Prima împărtăşanie (1896). Muzeul Picasso by imKobra © .

pentru că era situată la etajul al doilea al clădirii Bursei din Barcelona). în iarna anului 1896. Barcelona. în stilul uşor complicat al picturii religioase contemporane. iar tânărul artist primeşte o comandă pentru o mănăstire din Barcelona două aripi ale altarului inspirate de Portretul mătuşii Pepa (1896).t. Voia ca Pablo să poată lucra cât mai lejer şi căuta să-1 îndrume către o carieră mult viitor. realizată în stil della coeva pittura devota (n. care are loc în aprilie.de mare amator de artă contemporană). prima operă academică recunoscută oficial. unde chiar şi tânărul Pablo se înscrie pentru o perioadă. reuşeşte să-1 introducă pe Pablo în atelierul lui Jose Garnelo Alda. tablou acceptat la Expoziţia municipală din Barcelona. Pictura. s-a bucurat de un anumit succes. promovând examenele de admitere într-o singură zi. Jose găseşte imediat un atelier pentru fiul său. de Considerând arta sacră un domeniu de datorită numărului mare comenzi ecleziastice.18 ÎNCEPUTURILE LUI PICASSO Şcoala de Arte Frumoase (care era numită Llotja Bursa. lucrarea Prima împărtăşanie. tânărul realizează. . Aici. Muzeul Picasso (dreapta) by imKobra © . mai profitabilă decât a sa. Muzeul Picasso (stânga) Portretul mamei artistului (1896). Barcelona. colegul său la Llotja şi important pictor de scene religioase.

Pânza este foarte mare (o altă legendă picassiană spune că aceasta a trebuit să fie introdusă pe fereastră în atelierul pictorului.r. o menţiune de onoare şi o medalie de aur . A fost expus la Expoziţia naţională din Madrid şi la Expoziţia provincială din Malaga.în care se poate recunoaşte influcnţa impresiilor pe care i le-a produs vizita la Muzeul Prado din anul precedent . Obiceiul de a recicla pânzele va Portretul tatălui artistului (1896).hedonism).) Acest fapt explică poate numărul mare de subiecte religioase prezente în caietele şi schiţele din prima tinereţe picassiană . pe rând. .EDUCAŢIA SPANIOLA 19 influenţând întunecatele figuri ale aşa-numitei „perioade albastre". (Picasso susţinea că acestea erau primele sale tablouri vândute. pentru că holul era foarte îngust). Muzeul Picasso Murillo. dictată mai ales din motive de economie — ca şi cum graba de a picta ar fi trecut chiar şi peste dorinţa de a păstra urmele propriei munci. dusă în acele vremuri la apogeu de Fortuny. care prezintă un medic (pentru acest personaj a pozat tatăl artistului) şi o călugăriţă la căpătâiul unei tinere bolnave. împreună cu gustul pentru patetismul social al subiectelor răspândit în Spania ca alternativă la pictura hedonistă (n. care au dispărut într-un incendiu. o scenă de luptă. Şi acest tablou este marcat de cultura academică pe care i-o insuflaseră tatăl său şi profesorii de la Llotja. fi o constantă a tânărului Picasso până în anii primului său succes francez. Succesul obţinut cu picturile religioase 1-a îndemnat să încerce în anul următor un tablou foarte mare. iar un examen radiografic a dezvăluit faptul că sub pictura actualmente vizibilă se găseşte o schiţă pentru un tablou cu totul diferit. pictura Ştiinţă şi caritate. precum amintirea emoţionantei tensiuni artistice cu care sunt sculptaţi sfinţii lui El Greco şi care va reveni.. by imKobra © . cu aceeaşi temă patetico-umanitară. obţinând. Barcelona. în anul 1909. Şi acest tablou a avut un oarecare succes.primele recunoaşteri oficiale din viaţa sa. câtiva ani mai târziu.

20 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO în acelaşi an. concursul Academia de de 1897. pentru a-1 deosebi de un sat omonim aflat în apropierea Barcelonei (din 1970. n o ţ i u n i de poantilism şi aşa mai departe. care poate fi prima lui confesiune poetică. chiar dacă nu sunt considerate valoroase din punct de vedere artistic. datorită apropierii de fluviul Ebru.Obiceiuri aragoneze — expusă anul următor la Exposicion di Madrid. suprafeţele se intersectează prin unghiuri aparent aleatorii. pentru a-1 încadra într-un context mai cuprinzător. ca omagiu pentru sfântul protector). ci la M o n a c o .. în concordanţă cu atmosfera avangardistă catalană. unde povesteşte dezamăgirea sa. în plin apogeu la Monaco. în care tânărul pictor se integrase perfect. fără a ţine cont de d o g m e . „Dacă aş avea un fiu care ar vrea să se facă pictor. va dobândi un rol central în naşterea cubismului (n. primind apelativul de „copil-minune" împreună cu un vechi coleg de la Llotja. pe care obişnuia să îl numească Horta de Ebro. . pentru că acela este un oraş u n d e pictura se studiază cu seriozitate. astfel perspectiva caracteristică operelor Madrid şi se m u t ă în capitala spaniolă. ani mai târziu. mai mult decât către experimentele postimpresioniste pariziene — chiar dacă el ar fi preferat să trăiască în capitala franceză. curent artistic al secolului al XX-lea. interesul lui Picasso în aceşti ani era îndreptat către cultura Secesiunii moderniste. Acestei perioade îi datorăm însă o scrisoare trimisă la 3 n o i e m b r i e prietenului considerată Joaquim Bas.. unul dintre centrele Art Nouveau. Această declaraţie arată gusturile lui Picasso.t. In luna iunie a aceluiaşi an. care au alimentat studiile pregătitoare pentru o pictură (pierdută) . reprezintă mărturia primei întâlniri a lui Picasso cu un peisaj care. Rămâne la Horta câteva luni. nu 1-aş ţine în Spania nici măcar o clipă. Pallares hotărăşte să petreacă ceva timp cu familia în satul natal. pe parcursul cărora pictează scene generice. Manuel Pallares. Aceste picturi. caracterizat prin faptul că obiectele sunt descompuse şi reasamblate într-o manieră abstractă: pictorul zugrăveşte subiectul din multiple unghiuri. iar Picasso îl însoţeşte pentru a se reface după boala suferită. numele a fost schimbat definitiv în Horta de San Juan. Atmosfera madrilenă se dovedeşte a fi însă o dezamăgire.Horta. Picasso câştigă admitere San la Real din Fernando Acesta era originar dintr-un sat aflat în zona muntoasă înaltă dintre Catalonia şi Aragon . Şi nu 1-aş trimite nici la Paris (deşi acolo mi-ar plăcea să stau). şi Picasso preferă să se întoarcă la Barcelona în iarna aceluiaşi an. clasice). eliminând Adesea." Aşadar. în comparaţie cu dinamismul din capitala catalană. mizând pe avantajele oferite de viaţa la ţară.

Vivacitatea culturală făcea din Barcelona o adevărată capitală a modernismului. El decorează parterul cu arcade gotice. Combinaţia dintre clasicism şi modernism va fi una dintre principalele caracteristici ale declinului spaniol din perioada modernistă. unde tânărul arhitect Josep Puig i Cadafalch (aceasta este prima sa lucrare semnificativă). reînvie interesul pentru limba şi folclorul catalane. realizează o îmbinare între elemente clasice şi de „Art Nouveau". respingerea staticului şi prezenţa liniilor curbe expansive se apropie de tradiţia gotică ce a influenţat puternic Spania. spre deosebire de alte centre europene. sediul cabaretului Els Quatre Gats. în timp ce etajele superioare sunt încărcate cu decoraţiuni moderniste din piatră şi fier forjat. anarhico-liberale. centrul unui complex de fenomene indicat prin expresia „reinaxenca catalana" („renaşterea catalană"). intelectualii devin interesaţi de noutăţile din Europa acelei vremi: în ziarele culturale din oraş sunt publicate cronicile actualizate ale multor publicaţii străine (foarte importante. care devine ulterior unul dintre principalii reprezentanţi ai curentului romano-iberic. au fost cele din ziarul „La Vanguardia" şi din „Pel & Ploma". arhitectura oraşului este regândită cu ajutorul inspiraţiei vizionare a lui Antoni Gaudi' (perceput ca simbol al revendicărilor naţionaliste). Aceasta poate fi sintetizată chiar prin lucrările la Casa Marti. chiar şi pentru Picasso. în perioada formării lui Picasso. beneficia de o prosperitate economică solidă şi de independenţă faţă de dominaţia „castiliană". vitalismul. în această perioadă. în literatură.BARCELONA MODERNISTĂ Capitala regiunii catalane era. revista editată de către fondatorii Els Quatre Gats). care. marcată de sentimente revoluţionare. Figurinele specifice „Art Nouveau". . In această perioadă.

oscila între prerafaelismul englez şi o atitudine de viaţa boema. proiectată de tânărul arhitect Joseph Puig i Cadafalch. Nonell. anarhişti şi decadenţi care răspândeau în Spania poezia franceză. Acesta. pe seama careia tanarul Picasso se distra Prin tinerii Gats intermediul Picasso. cu ani în urmă.a căror expoziţie colectivă prezenta opere de Casas.22 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO BARCELONA . care a început să-1 frecventeze din 1897 şi a devenit în scurt timp personajul reprezentativ al grupului. Mir şi Torent . care să fîe în acelaşi timp braserie şi refugiu intelectual. Ramon Casas şi Miquel Utrillo (tatăl legal. Rusinol. Ideea de a deschide în capitala catalană un local inspirat de cabaretul parizian.căutau o by i . Utrillo. îi venise proprietarului Pere Romeu. sediu pentru expoziţii şi spectacole. întâlnirea ' Sankt OUASuron > petersrjur„ Ermitaj Casagemas. caricaturală. bazele unei mici colonii de catalani în capitala franceză. pictura germană şi prerafaelită. Casa Marti. gazduind întâlnirile unei lumi pestriţe. animată de modernişti. adesea acestei Els şi Juan dar reprezenculturi. muzica lui Wagner şi teoriile lui Nietzsche. împreună cu un grup de artişti . posibil şi cel natural al pictorului francez Maurice.PARIS BARCELONA Els Quatre Gats era un local deschis în anul 1897 (închis în 1903) într-una dintre clădirile principale ale Barcelonei moderniste. Ventosa şi Jaime Sabartes . în cazul de faţă a fost vorba de un loc central pentru formarea tânărului Pablo Picasso. Cabaretul a devenit un punct de referinţă al „Renaşterii catalane". pe care Picasso îl va întâlni ulterior la Paris) — pusese. Quatre Carlos Vidal tând-o într-o manieră care frecventau Manolo. Cultura artistică a celor care frecventau cabaretul .Santiago Rusinol.

la lumina palidă a unei lămpi. care. cu o desprindere tot mai puternică de educaţia academică. aşa cum o dovedeşte şi cazul evident al lui Carlos Casagemas (care anima un fel de cerc cultural chiar în locuinţa sa). într-o încăpere întunecată.PARIS - BARCELONA 23 cale de a se elibera de dogmele tradiţiei academice în spiritul cărora fuseseră formaţi şi realizaseră primele lucrări. Viaţa). sub o pictură din anii care au urmat. scena morţii unei tinere asistate de un preot. scoase la iveală de o cercetare radiografică. centrată pe o temă asemănătoare. a cărui operă fusese răspândită în Spania de către revistele de avangardă. în acelaşi timp. client fidel al bordelurilor. consumator frecvent de alcool şi stupefiante. cea a lui Munch. părea foarte diferită de precedenta.B A R C E L O N A . Atracţia pentru atmosfera întunecoasă şi obscură pare să fi dat tonul altei mari opere pierdute (au rămas însă urme. în permanenţă măcinat de iubiri agitate. Este vorba despre Ultimele clipe. Picasso câştiga foarte rapid o poziţie importantă în ambianţa cabaretului. Aceasta condiţiona şi alegerea comportamentului în viaţa privată. Influenţa principală pare să fie acum (ceea ce se poate înţelege din radiografie şi din desenele pregătitoare). căruia îi dedică numeroase desene. realizând chiar afişe şi Nud albastru (1902) . dacă ţinem cont de radiografie. Ştiinţă şi caritate. împreună cu cea a prerafaeliţilor.

Muzeul Puşkin by imKobra © . (1901).24 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO Portretul lui Sabartes (Le bock). Moscova.

Muzeul Picasso by imKobra © .BARCELONA 25 Autoportret (1901). Paris.PARIS .BARCELONA .

începând să se semneze simplu. Faţă de metoda tradiţională. Bal la Moara din Galette (1890). în octombrie. însoţite de trei tablouri. revistele de avangardă îl invitau în calitate de ilustrator. care trasau cu linii apăsate şi în stil expresionist fizionomiile prietenilor săi şi ai localului Els Quatre Gats. iar el (cum s-a mai spus) renunţă la numele de familie patern. Chiar dacă nu a fost un succes.26 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO meniuri. Ramon Casas. Sitges. prin realizarea acestor desene Picasso deprinde avantajele producţiei în serie. Muzeul Cou Ferrat (dreapta) Moartea lui Casagemas (1901). Picasso expune câteva lucrări în cărbune. cu aspectele ei multiple (chiar dacă ambiţia „marii opere" va fi prezentă periodic pe tot parcursul carierei sale). „Picasso". drept răspuns la expoziţia similară pe care Ramon Casas. Paris. unul dintre pictorii în vogă din oraş. o realizase într-una dintre galeriile cele mai elegante din Barcelona. Picasso era deja personajul central al scenei artistice catalane. Muzeul Picasso (stânga) — H55S/-" " by imKobra © .. Acestei perioade îi aparţine aventura primei călătorii la Paris. succesiunea de variante pe aceeaşi temă. Picasso pleacă împreună cu Pallares şi Casagemas spre capitala franceză avangardei spaţiul preferat al unde vor fi catalane . expoziţia reprezintă o etapă fundamentală în cariera sa: a fost prima personală şi a marcat începutul unui nou mod de lucru. unul dintre acestea fiind pierdut Ultimele clipe. în 1900 îi este propusă o expoziţie de portrete care urma să aibă loc chiar în local. prin care îşi finaliza studiul în vederea pregătirii unei mari opere.

prima sa operă vândută în Franţa. Punctele sale de referinţl sunt acum franceze. întors în grabă de la Paris. pe care i-a p u t u t admira în sălile pentru Expoziţiei universale pariziene de la 1900. Casagemas. iar Casas şi Rusinol pictaseră deja imagini ale sale. Cu această ocazie. La 17 februarie 1901. Muzeul Solomon R. pe urmele unei iubiri by imKobra © . Fondatorii cercului de la Els Quatre Gats locuiseră în apropiere de acest local. Chicago. New York. Localul de noapte subiectul picturii şi protagonistul multor scene ale picturii impresioniste . Isidre Nonell. Acesta a fost şi primul tablou vândut de Picasso în Franţa.era şi elementul primordial al experienţei pariziene a catalanilor. prin intermediul proprietarului de galerie Berthe Weill. inspirându-se de la cei mai importanţi reprezentanţi ai postimpresionismului. Picasso pictează unul dintre primele tablouri în care începe să-şi definească propria personalitate. Institutul de Artă (jos) colonia spaniolă şi care a achiziţionat şi câteva dintre pastelurile sale cu subiect nocturn inspirate de şederea în Franţa. care frecventa Moara din Galette (1900).B A R C E L O N A . nu a fost lipsită de urmări pentru artist. Tânărul începe să-şi definească propria identitate şi se îndepărtează de valorile abia deprinse în mediul catalan. Moara din Galette. deşi scurtă (se întorc la Barcelona în decembrie).PARIS - BARCELONA 27 găzduiţi în atelierul altui client al localului Els Quatre Gats. La Moulin Rouge (1892-1895). Pictura evidenţiază o schimbare radicală de viziune. Guggenheim (sus) Henri Toulouse-Lautrec. Vizita. cu o atracţie specială Toulouse-Lautrec.

se gândeşte la o a doua călătorie la Paris şi realizează o serie de scene generale. în urma tulburării mentale suferite. într-adevăr. pe care intenţionează să le vândă repede în Franţa. în compania lui Jaime Bonsons. pleacă din nou în luna mai a aceluiaşi an. se sinucide într-o cafenea.28 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO Două femei la bar (1902) Hiroshima. temă care se va regăsi ani întregi în picturile lui. — stil care constă în folosirea u n o r pete de culoare regulate. Drept urmare.t. el afiându-se la Barcelona în momentul sinuciderii) ce îl reprezentau pe prietenul său pe patul de moarte. cu o pictură într-un stil categoric divizionist (n. Picasso a fost profund afectat de veste. pictează câteva portrete (probabil „imaginare". stimulat de vânzările din prima călătorie şi considerând deja epuizate posibilităţile oferite de mediul spaniol. la invitaţia pictorului catalan Pedro Manzac. In acelaşi timp. sperând să by imKobra © . până la un punct realizat cu vârful pensulei). Muzeul de Artă nefericite şi marcat de o teamă fără margini. din ce în ce mai mici.

BARCELONA . Cleveland.BARCELONA 29 Viaţa (1903). Muzeul de Artă by imKobra © .PARIS .

In acelaşi timp. în poezie. Cu ocazia acestei expoziţii. Se iniţiază. cea mai prestigioasă galerie din oraş.30 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO exploateze moda exotismului iberic la Paris (care atrăsese deja alţi membri ai grupului lui Picasso. Anii care urmează îi petrece călătorind între Spania şi Franţa. comerciantul care îi susţinuse pe impresionişti şi îl descoperise pe Cezanne. Miquel Utrillo organizează la Barcelona o expoziţie cu pastelurile sale la Sala Pares. unde Picasso leagă prietenii tot mai fructuoase. Intr-adevăr. Catedrala (stânga) . în 1901. continuâ prietenia cu Berthe Weill. numele său este menţionat pentru prima dată în presa franceză şi face cunoştinţă cu poetul Max Jacob. cu ajutorul cunoştinţelor de literatură franceză modernă preluate din revistele spaniole. reuşeşte deja să deschidă o expoziţie în legendara galerie a lui Ambroise Vollard. Aceasta este doar una dintre numeroasele asocieri cu poeţi care au punctat existenţa lui Picasso. Muzeul de Artă Modernă (dreapta) by imKobra © El Greco. Inmormântarea Contelui Orgaz (1586-1588). EvocareInmormântarea lui Casagemas (1903). la rândul său. care îl va găzdui în călătoria la Paris din anul următor şi care va deveni ulterior un martor privilegiat al naşterii cubismului. In aceeaşi perioadă. Paris. precum sculptorul Manolo). Toledo.

probabil inspirată de moartea lui Casagemas. „Tragicomedia de Calisto y Melibea" (1499). în care tensiunea faţă de valoarea simbolică este declarată în mod explicit în reprezentările iconografice. unde amintiri din Spitalul Saint-Lazare se amestecă cu elemente din pictura lui El Greco. la începutul anului 1902. pentru a defini sacralitatea legăturii romantice iubire-moarte. cât şi de patetismul cu care tratase aceleaşi subiecte în primii ani spanioli. care debutează cu opere inspirate de moartea lui Casagemas şi a fost în totalitate definită de personajele întâlnite în călătoria sa la Barcelona. Se observă cu uşurinţă cum vivacitatea culorilor. o alegorie funebră. unde se poate recunoaşte influenţa compoziţiilor similare ale lui El Greco. Ultimele clipe). aproape documentată. cu o abordare realistă. In acest tablou se defineşte şi una dintre strategiile preferate de Picasso pentru a da sens operei sale: citarea transformată. şi realizează o serie de studii la faţa locului. In vara anului 1901. îndepărtânduse atât de impulsul realist. în care aceeaşi temă se explică printr-un amestec de simbolism şi autobiografie . în 1901 vizitează spitalul Saint-Lazare. dar foarte bogaţi în surse de inspiraţie artistică.. păleşte şi este înlocuită cu tonuri dominante de albastru închis. mame sărace şi prostituate în baruri. Dar când această experienţă este transpusă în tablouri. amintirea realistă depăşeşte aluzia simbolică a unei condiţii umane care se perpetuează. sau al tabloului Viaţa (pictat peste marea lucrare din tinereţe. personaj literar al unui roman picaresc al lui Fernando de Rojas. proprietara unui bordel din apropierea atelierului lui Picasso din Barcelona. care caracterizase scenele de viaţă nocturnă pariziană.PARIS - BARCELONA 31 Aceşti ani sunt marcaţi de sărăcie. Acestor opere li se alătură adevărate alegorii. Este cazul tabloului Cele două surori (adesea prezentat în mod eronat ca Două mame). deşi la început fusese gândit ca un autoportret. Tablourile. reiau teme din măreaţa operă a lui Gauguin — Cine suntem? De unde venim? Incotro ne îndreptăm? . mai târziu. pictează Evocare. a devenit principiul său călăuzitor „d'apres".bărbatul care îmbrăţişează femeia însărcinată are trăsăturile lui Casagemas. similară picturii lui Picasso. by imKobra © pentru seria de opere . Picasso pictează cerşetori. Reprezentativ pcntru acest procedeu este portretul Celestina. Aceasta este „perioada albastră". Artistul este preocupat în special de abordarea simbolică a realismului unei imagini.B A R C E L O N A . pe care spaniolul o văzuse la galeria lui Vollard şi care avea o semnificaţie simbolică. care. pe fundal. pentru care a pozat o matroană. profund simbolic. o operă intermediară. unde erau internate prostituatele care sufereau de boli venerice (loc care îl inspirase şi pe Toulouse-Lautrec).

oraşul suferise o serie de transformări radicale în plan urbanistic: introducerea timpurie a iluminatului public. aplatizarea spaţiului. înregistrarea directă a senzaţiilor trăite. Aceştia sunt anii în care este foarte puternic fenomenul cunoscut drept „criticarea poeţilor". Parisul. restructurările baronului Haussmann. cu exponenţi ca Matisse şi Derain. care se caracterizează drept „însoţitori" ai oricărei dorinţe de reînnoire. Parisul atrage pictori şi sculptori din întreaga lume. în 1905. expozanţi precum Durand-Ruel şi Vollard au susţinut inovaţiile formale care s-au succedat fară întrerupere după impresionism. Cu bine cunoscutele precedente ale cronicilor de artă semnate de către Baudelaire şi Zola. cu renumitele staţii proiectate de Hector Guimard. Muzeul Picasso Picasso ajunge la Paris în momentul în care „ville lumiere" traversa o perioadă „magică". Aceste restructurări 1-au facut pe Walter Benjamin să denumească Parisul „capitala secolului al XIX-lea".Fauvismul în pictură s-a caracterizat prin spontaneitatea de creaţie. însoţite de primele exemple moderne în domeniul criticii de artă. în timp ce frecventarea asiduă a Saloanelor anuale înregistrează şi face imediat cunoscute schimbările stilului francez. De asemenea. inventând modelele noii pieţe artistice. . pentru mulţi avangardişti. (n. construirea Turnului Eiffel. Centru important al reînnoirii artistice din Europa. In ultima perioadă. In artă. piaţa pariziană începe să-şi contureze caracteristicile distinctive. dă naştere şi se afirmă în domeniul cinematografiei. noile mişcări artistice de la începutul secolului sunt descoperite şi susţinute în presă de protagonişti ai societăţii literare precum Apollinaire şi Salmon. dornici să asiste şi să intervină în procesul de reînnoire. culorile nealterate de amestec. cu fraţii Lumiere şi apoi cu Georges Melies. în acest timp. la Salonul de Toamnă din Paris. Tablourile şocau prin violenţa exploziei de culori.r. încă de la primele expoziţii private din capitala franceză.) by imKobra © . tot în secolul al XIX-lea. Barcelona. expoziţiile naţionale oferă o imagine de ansamblu asupra situaţiei artistice din principalele ţări europene (renumita Expoziţie din anul 1900 va fi. dar şi să pătrundă pe piaţa artei care tocmai se forma. acesta este climatul în care. Aşadar.32 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO PARISUL AVANGARDELOR Femeie şezând (1902). are loc prima expunere oficială a „fauvismului". inaugurarea metroului. motivul primei vizite la Paris).

BARCELONA 33 Celestina (1904). Muzeul Picasso by imKobra © . Paris.BARCELONA .PARIS .

.

Picasso se mută definitiv la Paris şi închiriază un atelier într-o clădire din lemn. cu care sperase să obţină succesul în Franţa — reminiscenţe de pe vremea când frecventa Els Quatre Gats . Picasso a continuat să frecventeze colonia catalanilor din Paris. In acest moment. De-a lungul timpului. aici au locuit pictori. în ciuda vitregiei conditiilor de viată la care trebuiau să se adapteze. deşi locuitorii acesteia preferau să o numească „casa lui Trapper"). Incercările exotice spaniole. agitatori politici şi personaje pitoreşti.1904 1913 Boema panziana BATEAU-LAVOIR In primăvara anului 1904. oameni de condiţie modestă. Muzeul de Artă Modernă (detaliu) artiştilor mediocri. punctele de referinţă sunt pictorii francezi din by imKobra © . participă adesea la spectacolele Circului Medrano. transformând-o într-una dintre numeroasele clădiri ieftine destinate atelierelor Les Demoiseles d'Avignon (1907). aceea din care datează capodopera Cina frugală (prima încercare a tehnicii gravurii efectuate la Paris). Aceasta era clădirea Bateau-Lavoir. Alături de aceştia. New York. răspândită încă din anii impresionismului. aflată la numărul 13 de pe Rue Ravignan (se pare că numele de „spălătorie de bărci" fusese născocit de către Max Jacob sau Andre Salmon. în pictura sa se observă debarasarea de stilul simbolist din „perioada albastră". ele vor deveni teme preferate). poeţi. datorită chiriilor ieftine. care aveau loc nu foarte departe de Butte (foarte curând. o veche fabrică pe care proprietarul o restaurase în anul 1889. dovadă evidentă a aplecării sale spre stilistica de care fusese atras la El Greco. Aceştia împânzeau cartierul şi căutau să exploateze moda atelierelor situate pe colină (Butte). situată pe colina Montmartre. La început. în acelaşi timp.sunt acum definitiv depăşite.

pictori. Van Gogh. o casă veche unde locuiau studenţi. după o copilărie şi o adolescenţă tumultuoase. In fundal sunt sculpturi ale Noii Caledonii. care. La scurt timp după prima întâlnire. stânga) Picasso în Piaţa Ravignan din Montmartre. dreapta) generaţia imediat următoare. Gauguin. 1904 (sus. Picasso o întâlneşte pe Fernande Olivier. In toamna aceluiaşi an. 1908 (jos. la Bateau-Lavoir. îşi alesese un nume cu rezonanţă artistică). cei doi se mută împreună în sărăcăciosul şi by imKobra © . Locuia la Bateau. sculptori şi actori (sus. Era o tânără femeie de o frumuseţe proverbială. 1904 (jos. al cărei nume adevărat era Amelie Lang (asemenea multor alte modele din acea vreme. dar încerca. la rândul său. se alăturase mediului artiştilor. care îi va Fi iubită în următorii şapte ani.36 B O E M A PARIZIANĂ Bateau-Lavoir. dreapta) Picasso la Bateau-Lavoir. să picteze. ale căror opere le putea admira în galeriile unde şi el însuşi începea să expună. câştigându-şi existenţa ca model. stânga) Fernande Olivier şi Benedetta Canals in atelierul lui Canals.

le permitea clienţilor lefteri să consume pe credit. din care faceau parte vechi prieteni din perioada spaniolă precum Canals şi Manolo. în această dezordine.BATEAU-LAVOIR 37 Masă frugală (1904) dezordonatul atelier al lui Picasso şi. tradiţionalul loc de întâlnire al artiştilor din Montmartre (localul fusese frecventat şi de către Tolouse-Lautrec). Picasso iubea foarte mult poezia (pe uşa atelierului său de la Bateau-Lavoir scrisese: by i . De faima grupării lui Picasso este legată şi legenda tavernei „Le Lapin Agile". artişti precum Andre Derain şi Maurice Vlaminck şi scriitori precum Max Jacob şi Andre Salmon. iar proprietarul. Pere Frede. în schimbul operelor lor. noul nucleu amoros devine punctul de atracţie al unui pitoresc cerc numit „bande â Picasso".

Cei doi se întâlnesc în octombrie. chiar şi în plan personal. foarte repede. încât tânăra pictoriţă Marie Laurencin. Femande şi câinele lor . care va avea o influenţă definitorie asupra culturii din acea vreme. Muzeul Picassso „Aici se întâlnesc poeţii"). Paris. Poetul jovial şi bine fâcut. Legătura dintre cei doi devine foarte strânsă. era unul dintre protagoniştii scenei literare de atunci. şi. poetul. iar din 1904 datează prietenia cu poetul francez Guillaume Apollinaire. Ştim sigur însă că primele by imKobra © . ce a dat şi ce a primit fiecare de la celălalt.38 BOEMAPARIZIANĂ Autoportret (1906). Este dificil de apreciat vizavi de cele două personaje care era figura centrală a grupului. iubita lui Apollinaire din acea vreme. pictorul.Familia Picasso. Apollinaire devine unul dintre obişnuiţii atelierului din Rue Ravignan şi un susţinător al stilului de pictură care tocmai se năştea.în care personajele erau ea însăşi. la inaugurarea unei expoziţii în galeria lui Berthe Weill. îşi intitulează tabloul . pasionat de artă.

mult mai interesat să se situeze în centrul tuturor noutăţilor de avangardă decât preocupat de înţelegerea profundă a fenomenelor. New York. se pare că Apollinaire i 1-a prezentat lui Picasso pe unul dintre artiştii care îi vor marca profund cariera. Muzeul Solomon R.BATEAU-LAVOIR 39 Femeia care calcă (1904). Muzeul Metropolitan de Artă Modernâ opere critice ale lui Apollinaire. acele „Cronici de artă" foarte importante pentru afirmarea noii picturi franceze pe scena europeană. poetul este considerat un cronicar de artă instinctiv. Astăzi. Guggenheim Actorul (1904). New York. nume devenit caracteristic pentru toţi cei care încălcau legea între secolele al XVIII-lea şi al XJX-lea). O r i c u m . Poetul îl cunoscuse în jurul anului 1906. dedicate chiar lui Picasso. autodidactul supranumit „Vameşul" (era meseria pe care o facuse toată viaţa). sunt două texte din anul 1905. Henri Rousseau. Pictura lui Rousseau. era un amalgam by imKobra © . prin intermediul scriitorului Alfred Jarry (creatorul personajului de teatru Pere Ubu.

iar Picasso.t. - chiar instinctiv - de este cunoştinţe despre temele postimpresiopostimpresionismul curentul care a continuat impresionismul. dar. în luna noiembrie a anului 1908. în timpul petrecerii. Konstmuseum Montmartre. dar s-au axat mai mult pe formele geometrice. a cumpărat de la un anticar un important tablou al lui Rousseau. dar a exclus limitele impuse de acesta: pictorii au utilizat în continuare culorile vii. deformându-le. sărbătorind achiziţionarea acestuia printr-o petrecere organizată în atelierul său. fascinaţie pentru reprezentările populare şi tensiune onirică. Picasso a fost imediat atras de lucrările lui şi. aplicările groase cu vopsea şi tuşele distinctive. ca exponent al curentului modernist. i-a spus proprietarului casei că ei doi erau cei mai mari pictori contemporani: el. Rousseau făcea referire la o transformare radicală care avusese loc cu câtiva ani by imKobra © . ca adept al curentului cu influenţe egiptene. prin intermediul Vameşului. Vameşul. pentru a obţine efecte expresive). profund mişcat de onorurile care îi erau aduse. Predilecţia pentru naivitatea folclorică era prezentă în pictura franceză încă din secolul al XVIII-lea. pe care 1-a păstrat cu sfinţenie. Goteborg. un portret feminin.40 BOEMAPARIZIANĂ foarte rafinat niste (n. acest gen imaginativ şi îmbinarea dintre brutalitate şi sensibilitatea puerilă s-au impus ca exemple pentru noua pictură. rămasă legendară în Familie de acrobaţi şi maimuţă (1905). reprezentare privilegiată a curentului „modernist".

BATEAU-LAVOIR 41 Acrobatul si micul arlechin (1905) by imKobra © .

„Egiptean". Picasso a admirat sculptura iberică antică.r. sculptorul şi fotograful Joan Vidal Ventosa. rigidă. prin reprezentarea personajelor în atitudini convenţionale. îl îndruma către stilul romanic catalan. indica tocmai stilul plastic şi hieratic (n. Washington. cu câţiva ani înainte. solemnă. conform regulilor fixate de canoanele religioase). în limbajul criticii de artă din acea vreme.42 BOEMAPARIZIANA înainte în operele lui Picasso. Galeria Natională by imKobra © . în timpul călătoriei pe care a facut-o cu Fernande în satul spaniol Gosol din Pirinei. Acest stil era destinat oamenilor simpli. identificat generic ca „primitiv". Interesul lui Picasso pentru primitivism se născuse în Spania. în mintea tânărului Familie de saltimbanci (1905). în vara anului 1906. care traversau o perioadă tensionată. dar arătau o evidentă atracţie pentru arta plastică. când prietenul său. stilul hieratic se manifestă printr-o manieră înţepenită. Muzeul Luvru dedicându-i acesteia o expoziţie cu un an în urmă.

aşa-zisa acestei „perioadă roz". se îmbogăţeşte cu tonuri care variază de la roz la ocru. Muzeul de Artă (dreapta) pictor. Muzeul de Artă Modernă (stânga) Haremul (1906).BATEAU-LAVOIR 43 Două nuduri de femei (1906).pe care îl cunoscuse în 1905. an ce marchează începuturile epoci. Actorul datează din 1904. New York. Gauguin. unde operele pictorului din Aix erau expuse alături de cele ale lui Ingres şi ale Vameşului. de sorginte impresionistă.predomină scenele by imKobra © . iar personajele . cât şi în casa colecţionarilor americani Stein. dominată de redarea optică a luminii. Acestea sunt personajele care se vor afirma treptat şi în pictura din această epocă. Paleta artistului. aproape monocromă în perioada precedentă. pe care începuse să-i frecventeze. Cleveland. aceste opere aveau o legătură directă cu inovaţiile apărute cu câţiva ani în urmă în pictura franceză. de către noii săi idoli. dar mai ales Cezanne . Aceste influenţe îl marcaseră atât la Salonul de Toamnă (acela în care avusese loc prima expunere a fovismului).

De la decadentism Picasso a fost artistul cel mai radical în ceea ce priveşte această nouă direcpe antropologică. Pasiunea pentru „art negre" 1-a atras şi pe Picasso. dezvăluindu-i un nou univers şi o nouă faţetă ce puteau fi atribuite obiectului artistic. le-a retras. şi despre o mare pânză reprezentând saltimbanci. care însă s-a pierdut. în timp ce se îndrepta către reşedinţa familiei Stein. în sala dedicată picturii spaniole. . la care Picasso participă în urma invitaţiei primite din partea pictorului Zuloaga. In casa unuia dintre aceştia.Decadentismul este denumirea generică dată tendinţelor literar-artistice de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea de către propriii protagonişti.44 BOEMAPARIZIANĂ din lumea circului şi din viaţa saltimbancilor. care opun realităpi exterioare o lume a stărilor de spirit subiective. Acrobatulşi micularlechin. t . Picasso era pregătit cubism. Matisse povesteşte (secvenţa este confirmată apoi şi în memoriile lui Picasso) că într-o zi din toamna lui 1906. cum ar fi Ingres. Mulţi ani Picasso nu a mai participat la nicio expoziţie oficială. care până atunci fuseseră apreciate doar formal. din vara anului 1907. pe care i-o arată lui Picasso. „art negre" concentra toate influenţele întâlnite până atunci de tânărul pictor. In perioada care a urmat. n u m i p în trecut „instigatori". considerată ca singura autentică către orientalismul exotic). Picturile au fost expuse doar pentru câteva zile. In 1905. conform raţiunilor avangardiste. are loc ultima întâlnire importantă din acest moment de ucenicie frenetică. considerându-le scandaloase pentru gusturile publicului de la acea vreme. două dintre aceste opere sunt expuse pentru puţin timp la Bienala de la Venepa. o reminiscenţă a artiştilor. foarte răspândite în Franţa prin intermediul comerţului colonial. de o vagă sugestie alegorică — capătă o nouă densitate plastică. precum şi chipurile. Aceste trăsături erau regăsite şi în textele antropologice. Datorită stilului şi calităţilor protectoare faţă de duhurile rele. Musee de l'Homme. ( n . a refuzat orice invitaţie la Salon sau la alte manifestări instituţionale. De câpva ani. pictorii aparpnând fovismului strângeau din târgurile de vechituri şi de la anticari statuete şi obiecte importate din Africa. vizită care a reprezentat pentru el o adevărată revelaţie. mai ales cele feminine. care povestea adesea despre vizita sa la Muzeul de Antropologie de la Trocadero. Era vorba despre o guaşă din acelaşi an. Gertrude Stein. preferând sâ se bazeze pe galeriile şi pc colecţionarii particulari care începuseră să îl suspnă. deoarece responsabilul general al Bienalei. cumpără de la un anticar o statuetă de artă africană. precum cele ale lui Marcel (pseudonim cu care psihiatrul Reja Paul Meunier îşi semna scrierile care nu pneau de domeniul medical). Antonio Fradaletto. Ele subliniau valoarea statuetelor africane. In acest pentru moment.

BATEAU-LAVOIR 45 Mamă şi fiu (1907). Muzeul Picasso by imKobra © . Paris.

La început proiectase o scenă de bordel. artistul by im . Paris. albastru şi roz. Inotătorii (1906). Luvru Les Demoiseles d'Avignon (1907). După cum rezultă din numărul mare de studii şi desene pregătitoare.46 BOEMAPARIZIANĂ Baie turcească Jean-AugusteDominique Ingres (1862). Alături de prostituate trebuia să se afle doi clienţi. cu reprezentarea dramei u m a n e care dobândea valenţe simbolice. geneza iconogtafiei a fost una extrem de agitată. Muzeul de Artă APARIŢIA CUBISMULUI In primăvara anului 1907. un marinar şi un student la Medicină cu un craniu în mână. 47 Paul Cezanne. Picasso începe să picteze un tablou care avea să devină piatra de temelie a artei secolului al XX-lea. New York. Philadelphia. Muzeul de Artă Modernă. universale. pe modelul „tranches de vie". pag.

APARITIA CUBISMULUI 47 by imKobra © .

cu ocazia expoziţiei din 1916. Era o pictură foarte puţin cunoscută. şi a fost ulterior publicată pentru prima oară în „La Revolution Surealiste".48 BOEMAPARIZIANĂ făcând referire. Intrată în 1920 în colecţia lui Jacques Ducet. în 1937. „Cred că Les Demoiselles d'Avignon s-a născut în mintea mea în acea zi: nu prin natura formelor. mai ales la cele două personaje din partea dreaptă. îi spune lui Andre Malraux (este şi perioada în care achiziţionează de la Gery Pieret. pe care artistul începe să le colecţioneze. două sculpturi de origine iberică înfaţişând busturi. fiind acceptată definitiv ca piatră de temelie a picturii secolului al XX-lea. după vizita la Musee de l'Homme din luna iunie a anului 1907. a fost expusă din nou. a fost achiziţionată de către Museum of Modern Art din New York şi prezentată în 1939 la expoziţia Art of O u r Time. despre care vorbeau doar vizitatorii admişi. la stilul „vanitas" al picturii baroce spaniole. care. Nici evaluările tabloului nu sunt unitare. abia în anul 1906. cele două figuri masculine dispar şi rămâne doar grupul de nuduri feminine. când a înţeles dintr-odată valoarea magică a sculpturilor africane primitive. Cu această ocazie. — valoare referitoare la superstiţia apărării de duhurile rele) a artei. A fost prezentată în public la expoziţia organizată de către Andre Salmon. Les Demoiselles este considerată. se vor dovedi a fi furate de la Luvru. lucrând din nou. deoarece scena a avut ca sursă de inspiraţie un bordel din Barcelona. care de-a lungul vieţii a preferat să o numească Bordelul filosofic. secretarul lui Apollinaire. ci pentru că era prima mea pânză de exorcism". astizi tinde a fi interpretat ca un experiment asupra valorii apotropaice (n. Ulterior. situat în Carrer d'Avinyo. Les Demoiselles d'Avignon (cu acest nume este universal cunoscută) este o operă cu un destin straniu. la Paris. pe care le studiase cu câţiva ani înainte la SaintLazare). Foarte mult timp a rămas închisă în atelierul autorului. N u m e l e a fost născocit de Salmon. provocându-i poetului o mulţime de probleme de natură judiciară). „Art Moderne en France". Origine a reflecţiilor formale care au dus la cubism sau talismanul pentru îndepărtarea neliniştilor sexuale ale lui Picasso (pentru deformarea statuetelor „negre" au fost amintite şi efectele sifilisului. Intr-adevăr. în mod evident. punctul culminant al reflecţiei asupra înclinaţiei antropologice şi formale a statuetelor africane.r. facând referire la seria de tablouri La scăldat a lui Cezanne. Titlul nu îi aparţine lui Picasso. fără îndoială. un subiect ce revine în arta franceză. câţiva ani mai târziu. Picasso a modificat radical pictura. şi nu i-a plăcut niciodată autorului. Efectele acestora by imKobra © . pictorul fiind influenţat de cunoştinţele de „art negre". pe simezele de la Petit Palais. Considerat mult timp un element central al cubismului.

Georges Braque. Reacţia de consternare a primelor persoane care au văzut pânza (prietenii de la Bateau. Braque a rămas profund marcat de noutatea violentă a operei. de asemenea.APARITIA C U B I S M U L U I 49 Georges Braque. într-o serie de picturi şi desene realizate în aceeaşi perioadă cu marea pânză. acestea au avut un rol important în evoluţia cubismului. care i-a fost prezentat lui Picasso de către Apollinaire. familia Stein. Kahnweiler) a condus la crearea unei legende care atrăgea mulţi curioşi în atelierul lui Picasso. Strada Estaque (1906) se recunosc. Printre aceştia s-a aflat şi un tânăr pictor francez care se bucura de o anumită notorietate în cercurile picturii foviste. aceasta exercitând o influenţă aproape imediată asupra picturii sale (unul dintre tablourile realizate în iarna dintre anii by imKobra © . Cu siguranţă.

Cu naturile moarte. Picasso îşi continuă cercetările asupra unei transformări progresive a formelor în planuri geometrice. îşi semnează tablourile doar pe verso. Marele nud. la lumină artificială). dimensiunea by imKobra © . Având ca puncte de referinţă cultura africană şi sensul singular al culorii la Cezanne. şi de Cezanne). Din această asociere a luat naştere cubismul. pe măsură ce pictura lor intră în armonie. cei doi prieteni . evident inspirate de Cezanne. şi se concentrează pe o construcţie profund intelectuală a imaginii. ca şi cum ar fi încercat să nu distragă atenţia . născocind numele care va deveni oficial pentru noul stil de pictură. se pare) vorbeşte despre cuburi pentru a defini noul Georges Braque. utilizând câteva teme (peisaje. între timp. nuduri de femei şi naturi moarte) alese stil. ca şi cum ar fi vrut să-şi ascundă identitatea . neacordând mare atenţie efectelor luminii (nu mai este nevoie să amintim că Picasso avea straniul obicei de a picta noaptea.. pe parcursul vizitei la Estaque (peisaj pictat. încă de la început spaniolul şi francezul identifică suprafeţele cu planurile de culoare.proprie sau pe cea a spectatorului — de la examinarea radicală a conturului formei pe cale să se nască. se îndreaptă către o defîniţie tot mai riguroasă a artei comune.care. Nud masiv (1907-1908) 1907 şi 1908.50 BOEMAPARIZIANĂ dintre cele specifice picturii de şevalet. Cu această ocazie. cu câteva peisaje realizate în timpul verii. Braque inaugurează prima expoziţie personală la Galeria Khanweiler. aşa cum se observă în opere precum Driadă sau Trei femei. In anul 1908. care fuseseră refuzate de către juriul Salonului de Toamnă. criticul Louis Vauxcelles (repetând o teorie a lui Matisse. şi a început să-1 frecventeze asiduu pe spaniol. este considerat un fel de replică imediată la Demoiselles). la vremea sa.

Ermitaj by imKobra © . Sankt Petersburg.APARIŢIA CUBISMULUI 51 Nud cu perdea (1907).

manifestările cubiste de la expoziţia „Salon des Independants" (care provoacă chiar şi o interpelare parlamentară împotriva noii mişcări) şi de la expoziţia by imKobra © . mulţumită activităţii de socializare desfaşurate de Apollinaire. în anul 1912. spre deosebire de ceilalţi participanţi. se deschid câteva căi de contact între tinerii francezi şi maeştrii reprezentativi ai noii picturi. Grupul care va prezenta pentru publicul larg din acea vreme în mod oficial cubismul . primul tratat teoretic. prietenul lui Picasso. Leger. care refuză să participe la iniţiativele publice şi să-şi asume rolul de iniţiatori ai curentului. încă îngrădită de tradiţia impresionistă. în acelaşi an. Aceştia considerau cubismul drept cea mai radicală şi mai profitabilă dintre propunerile artistice pe care le căutau pentru a se conforma cerinţelor picturii franceze prezentate la Salon. devine un catalizator pentru tinerii artişti parizieni. Figură încovoiată (1907). Metzinger . în timp ce grupului cubist i se alătură noi artişti. elementul de referinţă al grupului şi. asupra metodelor de compoziţie ale noului stil. cubiştii vor contesta condiţiile impuse de regulamentul tradiţional. în anul 1910.52 BOEMAPARIZIANĂ CUBISMUL DINCOLO DE PICASSO Andre Derain. cei trei fraţi Duchamp. între timp. Gleizes şi Metzinger tipăresc cartea „Du cubisme". influenţate de interesul pentru figurile geometrice noneuclidiene. Lhote şi spaniolul Juan Gris.expune. în acelaşi timp. cerând să expună într-o singură sală. care tindea să se transforme în mişcare. In anul 1911. la „Salon des Independants". în ciuda izolării în care cei doi îşi desfăşurau activitatea. Le Fauconnier. Muzeul de Artă Exemplul lui Braque şi al lui Picasso. Viena. precum Archipenko. începând să se deosebească şi să devină o grupare de sine stătătoare în peisajul vremii.grup din care faceau parte Delaunay. pentru a prezenta o imagine de ansamblu omogenă. accentuând caracteristicile de origine matematico-geometrică ale procedurilor de descompunere a imaginii. structurat sistematic. şi de această dată cu ocazia expoziţiei de la „Salon des Independants". Gleizes.

expoziţie intitulată „La Section d'Or".mai ales în cazul iniţiativelor organizate în afara Franţei . JZmWk MJrj {.critica cea mai importanti continuă să sublinieze neparticiparea lui Braque şi a lui Picasso. chiar dacă . stabilesc definitiv hegemonia noii picturi în peisajul artistic francez. New York.53 „Galerie de la Boetie". sau dinamismul futurist.'•. Bărbat nud (1900). Cubismul (pentru care membrii grupului propun denumiri diferite. printre care se numără Portret al lui Andre Salmon (1907) (stânga) „l'orfismo" al lui Delaunay şi „tubismul" lui Leger) se afirmă precum limbajul de care fiecare avangardă nu se poate lipsi pentru a se afirma. la fel cum călătoria la Paris devine obligatorie pentru orice artist ambiţios. Muzeul Metropolitan (dreapta) T? ţfc\ tw 11 'I Ji by imKobra © i ■p °titSk JiH MVk 'jt$M . precum abstracţia lui Kupka sau a lui Mondrian. Influenţa sa se observă chiar şi la autorii şi la mişcările străine aflate la baza inspiraţiei sale. / WgL wvL Henri Matisse.

Muzeul de Artă Trei femei (1908).54 BOEMA PARIZIANĂ Nud de femeie (1910). pag. 55 by imKobra © . Ermitaj. Sankt Petersburg. Philadelphia.

APARITIA CUBISMULUI 55 by imKobra © .

în 1911. împreună cu Pallares.56 BOEMAPARIZIANĂ plastică va fi înlocuită de forme realizate prin intersectarea planurilor. care devin din ce în ce mai neclare (Nud de femeie. unde mai poposise. Ermitaj (stânga) Driada (Nud în pădure) (1908). Această operaţiune este determinată de dorinţa de a imortaliza pe Ţărăncuţa(1908). Forma reprezintă acum o intersectare de planuri geometrice. Atenţia asupra structurii conceptuale coerente a compoziţiei pune acum pe planul al doilea influenţa „africană". şi petrece o lungă perioadă la Horta de Ebro. In primăvara anului 1909. a fost interpretat ca o scară antiincendiu). Picasso se întoarce pentru câteva luni în Spania. Aici va realiza o serie de personaje şi portrete. Ermitaj (dreapta) Doamna cu evantai (1909). Muzeul Puşkin. Sankt Petersburg. împreună cu Fernande. 57 by imKobra © . dusă până la refuzul seducţiei prin culoare şi prin variaţiile acesteia (au fost critici care au vorbit despre o aşa-zisă „perioadă verde"). cu unsprezece ani înainte. manifestare care îl va încerca periodic pe parcursul vieţii. şi îl determină pe Picasso să caute rezultate similare celor artistice în sculptură. Moscova. expus la New York. Sankt Petersburg. pag.

APARIŢIA CUBISMULUI 57 by imKobra © .

unde Picasso va avea străfulgerarea din anul 1907). care îi preocupă la începutul secolului pe protagoniştii avangardei franceze. în timp ce moda spectacolului „negru" se răspândeşte în cabaret. La Paris. într-o cafenea din Argenteuil.58 BOEMAPARIZIANĂ ART NEGRE Figură în picioare (1907) Interesul pentru manifestările artistice ale populaţiilor din afara Europei. Derain văzuse deja colecţiile de artă by imKobra © . Nu se ştie cu siguranţă cine a fost primul care a adus în centrul atenţiei caracteristicile artistice şi semnificative ale statuetelor tribale care puteau fî admirate cu aceste ocazii şi cumpărate din pieţele mici sau din anticariate. menit să-i învioreze pictura. stimulate şi de politica colonială a guvernelor. este înfiinţat Muzeul Etnografîc pentru misiuni ştiinţifice (care mai apoi devine Muzeul Trocadero. In ceea ce priveşte artiştii avangardişti. în secolul următor. iar la Expoziţia universală din anul 1889 au fost construite machete ale aşezărilor din Senegal şi din Gabon. subiectele orientale abordate de diferiţi pictori. pe bună dreptate. în anul 1904. se îndreaptă. In această perioadă apar primele muzee dedicate strângerii şi catalogării obiectelor „primitive" pătrunse în Europa. în toamna anului 1906. în timp ce criticul şi comerciantul Paul Guillaume (primul expozant care a recurs la „art negre" la Paris) declară că a cumpărat prima sa statuetă africană de la un mecanic de locomotivă. către cercetarea atentă a populaţiilor exotice. acestea îşi puseseră amprenta asupra întregii lumi culturale. când a cumpărat de la Vlaminck o mască Fang. următorul va fi Paul Gauguin. aşa cum o demonstrează cărţi precum „Scrisori persane". printre care şi Delacroix sau Ingres. de Montesquieu. „fugit" pe mările sudului. Incă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. mai întâi în urma călătoriilor de explorare şi apoi a dominaţiilor coloniale. sau. în anul 1878. Cu siguranţă. în căutarea unui mit de origine vizuală şi antropologică. Vlaminck şi Derain susţineau că le-au descoperit înainte de 1906.

Paris. Gabon ttv tribală de la British Museum din Londra. în preajma anului 1920. a preferat să nege faptul că aceasta a avut o influenţă reală asupra lui. în ciuda urmelor evidente lăsate asupra lucrărilor sale după vizita la Muzeul Trocadero din iulie 1907. Picasso a pus întotdeauna pe seama anului următor explozia interesului său real pentru arta extraeuropeană şi. pentru o perioadă. by imKobra © . Oricum. Muzcul Picasso V^r^p' Figura unei racle.59 Cap de femeie (1909). în aceeaşi perioadă în care Matisse descoperise şi îi arătase lui Picasso o statuetă „neagră". Kota.

care caracterizează pictura lui Picasso şi a lui Braque. cel puţin până în 1912. Sankt Petersburg. Ermitaj. căutând să dobândească o nouă concentrare „plastică". cât şi optica prin care individul putea aprecia rolul său în lume. Până în acel moment. lui Joyce în literatură.60 BOEMAPARIZIANĂ pânză percepţia cognitivă asupra subiectului. toate aplicate pe un ton ocru. pag. Sankt Petersburg. răspândite în perioada lui Montmarte de către Maurice Princet. despre formele geometrice noneuclidiene. în cursul secolului al XX-lea. au revoluţionat radical atât limbajele. ca şi cum experimentarea unei noi picturi ar fi avut nevoie şi de o revizuire a instrumentelor cu care aceasta este realizată. Ermitaj (stânga) Rezervorul (1909). asemenea lui Chaplin în domeniul cinematografiei. uneori chiar în mod exagerat. 61 by imKobra © . şi care îi face pe cei doi artişti să se afirme (mai ales pe cel spaniol) printre cei care. lui Freud şi Einstein în domeniul ştiinţific. Concentrarea asupra dimensiunii conceptuale a operei îl determină pe artist să reducă gama de culori la câteva nuanţe fundamentale. (dreapta) Căsuţa din grădină (1908). S-a vorbit adesea în această perioadă. un matematician amator. pictura reprezentase o simplă imitare a realităţii. prin prezentarea simultană a mai multor puncte de vedere. nisipos. Fabrica de cărămizi din Tortosa (1909). Prin aceste picturi se defineşte în totalitate „cubismul analitic". marcată prin intermediul alternanţei dintre suprafeţele pline şi cele goale (care sunt prezente şi în sculptura celebră Bustul lui Fernande).

APARITIA CUBISMULUI 61 by imKobra © .

62 BOEMAPARIZIANĂ Autoportretul unui arlechin la cafenea (1905) by imKobra © .

Acesta este semnul noului statut. le garantează siguranţa fmanciară.PRIMIISUSŢINĂTORI 63 PRIMIISUSŢINĂTORI La sfârşitul verii. întorşi de la Horta. la momentul debutului. Picasso şi Fernande părăsesc clădirea Bateau şi se mută pe unul dintre cele mai exclusiviste bulevarde . spaniolul s-a apropiat de comercianţii care începeau să Portretul lui Wilhelm Uhde (1910) by imKobra © . Picasso îşi permite chiar să refuze participarea la expoziţiile oficiale. care. După sosirea la Paris. datorită cercurilor tot mai numeroase de comercianti. conştientizând noutăţile aduse de cubism.Clichy. colecţionari şi susţinători care. 1-au respins pe el şi pe Braque.

Muzeul Puşkin (sus stânga) Ambroise Vollard în 1933 (sus dreapta) Daniel-Henry Kahnweiler în 1966 (dreapta jos) Portretul lui Daniel-Henry Kahnweiler (1910). Moscova.64 BOEMAPARIZIANĂ Portretul lui Ambroise Vollard (1910). Institutul de Artă (stânga jos) by imKobra © . Chicago.

Important evaluator al picturii sale. Astfel. Sankt Petersburg. deja colecţionar al operelor lui Derain şi Matisse. oferindu-le tinerilor pictori ruşi ocazia de a cunoaşte noua creaţie franceză. se spune că îi cumpăra tablourile înainte ca vopseaua să se usuce. ale lui Berthe şi Vollard (amintiri ale acestor expoziţii sunt zugrăvite în desenele sale). foarte cunoscut în 1904. by imKobra © Prietenia (1908). Abia mai târziu întâlneşte personaje cu o cultură intelectuală şi comercială solidă. decide să o prezinte publicului. pe care. precum criticul de artă german Wilhelm Uhde. sau cu expozantul Daniel-Henry Kahnweiler. cu care a lucrat toată viaţa (a fost primul care a contractat mai mulţi protagonişti ai avangardei). îl întâlneşte pe Picasso probabil în jurul anului 1908. unul dintre primii susţinători ai Vameşului. Cele cincizeci şi una de lucrări ale lui Picasso au avut o contribuţie fundamentală la naşterea avangardismului rus. Colecţionarul rus Serghei Schukin merită o abordare separată. precum şi cele ale tinerilor artişti care trăiau în zone mizere. Ermitaj . Fiul unui bogat industriaş. cum ar fi bine cunoscutul Clovis Sagot.PRIMIISUSŢINĂTORI 65 expună operele coloniei catalane. în Palatul Troubetzkoy din Moscova (pe care statul sovietic 1-a expropriat imediat după revoluţie). acesta devine proprietarul uneia dintre cele mai mari colecţii de opere ale avangardei franceze. descendentul unei familii germane înstărite şi care a scris una dintre primele cărţi dedicate cubismului. din 1909.

a avut un rol esenţial în procesul său de maturizare. devenind astfel. pe care am amintit-o de multe ori. New York. pe care 1-a stimat întotdeauna şi pe care 1-a considerat unicul artist capabil să se măsoare cu el. scriitoarea americană Gertrude Stein. cea mai importantă persoană a fost. Muzeul Metropolitan de Artă GERTRUDESTEIN Dintre toţi aceşti susţinători ai cubismului. Leo a cumpărat primul său tablou semnat de Picasso şi şi-a dorit să-1 cunoască pe artist. De exemplu. mai ales. fraţii Leo. a avut ocazia să observe cu atentie celebrele tablouri ale by i . Gertrude şi Michael Stein s-au stabilit la Paris între anii 1902 şi 1903 şi au început aproape imediat să colecţioneze operele lui Cezanne şi ale lui Matisse. alături de membrii „grupului". un foarte asiduu participant la seratele care aveau loc în casa lor din Rues de Fleurus. In 1906. prin intermediul acesteia 1-a cunoscut pe Matisse. fără îndoială. cea mai inteligentă din familie (în salonul căreia se perindaseră ilustre personalităţi pariziene din primii treizeci de ani ai secolului). Moştenitorii unei averi impresionante.66 BOEMAPARIZIANĂ Portretul Gertrudei Stein (1906). dar. Prietenia cu Gertrude Stein.

Guggenheim Juan Gris. Muzeul de Arră by imKobra © . Philadelphia. Natură moartă cu vas de condimente II (1911-1912). Natură moartă cu fereastra deschisă (1915). Natură moartă (1895-1900). Muzeul Orsay Pier Mondrian. New York. Paris.GERTRUDE STEIN 67 Paul Cezanne. Muzeul Solomon R.

68 BOEMA PARIZIANĂ by imKobra © .

GERTRUDE STEIN 69 Acordeonistul (1911). 68 by imKobra © . Muzeul Solomon R. New York. pag. Muzeul Solomon R. Guggenheim. fructe şi dovlecei pe masă (1909). Guggenheim Vază. New York.

De exemplu. Intre timp. cât şi naturile moarte ale lui Cezanne. care le caracterizase tot mai mult operele. cu o precizie aproape iluzorie (aşa cum procedează Braque în tabloul by imKobra © . Intre sfârşitul lui 1911 şi începutul lui 1912. în 1909. prin intermediul căreia artistul reuşeşte să transforme o creaţie modelată după tradiţionalele portrete ale lui Ingres într-un mister hieratic orientat către brutalitatea tabloului Demoiselles. pentru a uşura componenBărbatul cu mandolina (1911-1912) ta geometrică dură. Din colecţie fac parte atât peisajele realizate la Horta. introducând detalii realizate în manieră naturalistă. Prin intermediul colecţiei Stein (acum împrăştiată în diferite direcţii) ar fi posibilă reconstituirea parcursului formării lui Picasso.70 BOEMAPARIZIANĂ lui Cezanne din colecţie. Portretul lui Gertrude. care au stat la baza cubismului „ermetic". reprezintă una dintre numeroasele dovezi ale interesului cultivat în timp pentru sculptura iberică arhaică. Picasso şi Braque îşi continuă explorarea. pe care spaniolul 1-a pictat în 1906. ei introduc formatul oval. Incep să echilibreze neclarităţile cu care erau create personajele. N u a fost singurul care a avut de câştigat de pe urma acestei prietenii: romanele scriitoarei reprezintă printre primele dovezi ale pătrunderii noutăţilor stilistice europene în literatura americană şi sunt considerate drept cea mai explicită transpunere verbalâ a noutăţilor introduse de Picasso în reprezentarea pluridimensională a formei.

pentru a evita ca lucrarea să devină una abstractă. Braque începe apoi (el este cel care. în care bucăţile dc hârtie nu sunt folosite ca efecte de culoare. Incep să introducă pe pânză cuvinte şi numere. imitându-le pe cele tipărite şi utilizând caracteristice artizanatului tehnicile (precum ca pete de culoare . în funcţie de dimensiunea emoţională caracteristică picturii.GERTRUDE STEIN 71 Portugbezul). by imKobra © . iar Picasso împinge experimentele către rezultate mai radicale) să lipească bucăţi de hârtie pe pânză. Guggenheim pieptenul cu care se putea întinde culoarea. Muzeul Solomon R. introduce noutăţile.. ca o paranteză. de obicei. considerată primul colaj. New York. Natură moartâ cu scaun din paie.„papier colle" . Acest gen de cercetare se va desăvârşi printr-o operă pe care Picasso a realizat-o probabil în iarna anului 1912. anii în Masa arhitectului (1912). imitând striaţiile lemnului). obţinând efecte cromatice diferite. ci ca elemente extrapolate la realitate (sunt.

72 BOEMAPARIZIANĂ by imKobra © .

GERTRUDE STEIN 73 Natură moartă pe un pian (1912) by imKobra © .

Introducând pe pânze pachete de ţigări. Picasso a obţinut în acest domeniu foarte multe rezultate pozitive. Muzeul Picasso by imKobra © . pe care este schiţat desenul unui scaun împletit din paie. Paris. preferând prezenţa unor bucăţele de „adevăr". a încercat o prezentare a acestor opere într-un spaţiu care depăşea limitele tradiţionale ale sculpturii. cei doi artişti se îndepărtează ireversibil de îngrădirile impuse de mimetism. pânza fiind înconjurată cu o sfoară. folosite ca indicii pentru a ajuta cititorul să reconstituie subiectul tabloului. folosind două braţe din hârtie. agăţate de Natură moartă cu scaun din paie (1912). prin realizarea Chitarelor (după cum arată o fotografie. de mare importanţă pentru viitor. partituri. în formă de oval. Picasso foloseşte o bucată de pânză cerată. pagini de ziar.74 BOEMAPARIZIANĂ care Marcel Duchamp realizează primele lucrări „ready-made"). In acest caz.

din 1909. devenise un limbaj comun pentru avangardă. energic şi individualist. Picasso. între timp. precum şi printr-o serie de expoziţii din capitalele străine. în diversele sale forme. redescoperea între timp bucuria culorii. cubismul (acesta era deja numele oficial al noului stil de pictură) devenise un fel de magnet pentru pictorii tineri. la care însă Picasso şi Braque preferau să nu participe (iar presa nu pierde ocazia de a sublinia absenţa lor).GERTRUDE STEIN 75 Case pe deal (1909) perete. Descompunerea cubistă. introducând şi elemente de pointilism pentru a înviora suprafaţa pânzei şi a echilibra severa austeritate conceptuală a compoziţiilor (toată viaţa sa va fi marcată by imKobra © . o gramatică de care era imposibil să nu te loveşti. rezidenţi la Paris. care să susţină o chitară adevărată). afirmându-se în cadrul Expoziţiilor din 1912 şi 1913.

76

BOEMAPARIZIANĂ

Chitara (sculptură asamblată), 1912, New York, Muzeul Solomon R. Gueeenheim

de această pendulare între

concepţii

său intim

(în

1912 se desparte

de

opuse). In luna iulie a anului 1914, pictează un tablou emblematic pentru noua etapă din cariera sa, o natură moartă, care, în urma unei publicaţii care apărea în acea perioadă, se face cunoscută sub numele de Vive la France. Acest tablou, de o amplă coloristică şi structură compoziţională, transmite liniştea momentului

Fernande şi trăieşte o nouă poveste de dragoste cu Marcelle Humbert, căreia i se spunea Eva) şi îşi mărturiseşte dragostea pentru patria sa adoptivă. Nu avea de unde să ştie că, după nici măcar o lună, la 2 august, declaraţia de război după atentatul de la Sarajevo va face ca opera sa să capete o profundă semnificaţie patriotică.

Chitaristul, compoziţie fotografică (1913)

by imKobra ©

GERTRUDE STEIN

77

Chitara (1913), New York, Muzeul Solomon R. Guggenheim by imKobra ©

V

by imKobra ©

este considerat aproape o formă de „pact cu inamicul". Picasso trebuie să-şi găsească un alt negustor. mai întâi la Avignon. iar principalul său exponent . Paris. portrete ale unor prieteni aşezaţi şi naturi moarte. redescoperită prin folosirea hârtiei de tip papier colle (în care anumite elemente fac ca lucrarea să pară un fel de imitaţie). Realizează naturi moarte şi portrete în care persistă bucuria culorii din anii anteriori. Muzeul Picasso foarte apreciat de colecţionarii şi criticii germani. pentru că trupul său slăbit nu a putut rezista bolii. Picasso nu a fost mobilizat pe front. Deoarece era cetăţean spaniol. cetăţean german. Răstignirea (1930). cu un by imKobra © . dar a luptat totuşi în felul său. în paralel cu producţia artistică.un trădător. Picasso continuă să picteze oricum. iar acesta va fi Leonce Rosenberg). Flagelul. în timp ce rigoarea geometrică a cubismului analitic se îmblânzeşte. surprins de evenimente în Elveţia. care împrăştie „grupul". este pusă sub sechestru. de unde se va întoarce rănit la cap şi va muri în anul 1918. împreună cu Eva. Aceleaşi subiecte apar şi într-o serie de tablouri. voluntar. aşa cum va face mai târziu şi Apollinaire. cubismul. unde se întoarce la sfârşitul lunii octombrie pentru a încerca să reducă pagubele pe care această situaţie le-a produs asupra lucrărilor sale (galeria de artă a lui Kahnweiler. a căror producţie creşte în aceşti ani. marchează sfârşitul unei perioade care va rămâne doar o amintire: Braque şi Derain pleacă pe front. apoi la Paris. Gertrude Stein se află în Anglia. în vreme de război. Descompunerea continuă să anime chiar şi sculpturile-construcţii. se refugiază în Italia.1914 1931 Succesul RĂZBOIUL Izbucnirea Primului Război Mondial îl găseşte pe Picasso în vacanţă la Avignon. iar Kahnweiler.

Muzeul de Artă Modernă Portretul lui Max Jacob (1914) (stânga) ftx^U- Guillaume Apollinaire soldat (dreapta) by imKobra © . George Grosz. New York.80 SUCCESUL Explozia (1917).

Paris. Centrul Georges Pompidou by imKobra © . Muzeul Naţional de Artă Modernâ.RĂZBOIUL 81 Femeie în fotoliul din faţa şemineului (1914).

precum cea a lui Matisse care. înregistrează efectele acestuia în propriile lucrări. trăind in mod direct sau indirect eveniHenri Matisse. N u se poate distinge nici măcar o reacţie directă sau indirectă. Verdun (1917). Paris. ale paletei sale. chiar şi în atmosfera de calm a Coastei de Azur. Michel (1916). Picasso nu reacţionează ca alti protagonişti ai perioadei avangardiste care. ci se manifestă ca şi când ar trăi într-un fel de indiferenţă olimpiană. Felix Vallotton. Colecţia Phillips mentele de război. va modifica în aceeaşi perioadă tonurile familiare. în culori mult mai întunecate. Muzeul Armatei by imKobra © .82 SUCCESUL stil profund clasic (Ingres continuă să fie un punct de referinţă pentru Picasso). Această atitudine reprezintă o metodă de autoapărare faţă de dramele existenţei sale (în decembrie 1915. luminoase. Washington. Eva se îmbolnăveşte şi moare în spital). Biroul de pe cheiul St. care anunţă intr-un fel revenirea „neoclasică" de după război. Lipseşte din pictura lui Picasso orice trimitere la tragedia războiului care se petrecea în jurul lui şi care îi marchează profund chiar şi viaţa personală.

Chicago.RÂZBOIUL 83 Bărbatul cu pipă (1915). Institutul de Artă by imKobra © .

84 SUCCESUL Arlechinul (1915). New York. Muzeul de Artă Modernă by imKobra © .

ocazie cu care vizitează Napoli şi Pompei. In luna februarie a anului 1917. se mută câteva luni la Roma (unde se afla compania lui Diaghilev). pe versuri de Cocteau. semnate de Rafael. apar acrobaţi din perioada roz.B A L E T U L RUS ŞI P E R I O A D A „ N E O C L A S I C A " 85 BALETUL RUS ŞI PERIOADA „NEOCLASICĂ" In vara anului 1916. încerca să-1 implice de câteva luni: realizarea decorurilor pentru unul dintre baletele ruseşti pe care impresarul Serghei Diaghilev le pregătea de un an în Europa. Este primul său contact cu originile clasicismului mediteranean. acestea devin o sinteză a situaţiei artistice avangardiste de după război. o pânză enormă pe care. cu muzică de Erik Satie. Mărturia cea mai clară a acestei străfulgerâri se găseşte pe cortina pictată pentru balet. transpuşi însă în noua sinteză Olga şi Puil Paulo (1923) by imKobra © . Este vorba despre Parade. într-o reprezentare de construcţie cubistă. Picasso acceptă să lucreze la un proiect în care tânărul poet Jean Cocteau. Prin colaborări muzicale şi literare. de la frescele din Pompei până la încăperile de la Vatican. pe care îl cunoscuse în anul precedent.

Muzeul Picasso Inotătoarele (1918). Muzeul Picasso. 87 by imKobra © . pag.86 SUCCESUL Olga in fotoliu (1917). Paris. Paris.

BALETUL RUS ŞI PERIOADA „NEOCLASICA" 87 by imKobra © .

maşini de scris —. scandate pe un fundament ritmic. datorat şi evenimentelor Biroul artistului cu cap de cretă (1925).88 SUCCESUL clasicistă. Odată cu afirmarea succesului. Muzeul de Artă Modernă by imKobra © . cu amintiri evident influenţate de Rafael şi poate câteva elemente influenţate de Caravaggio (în aceeaşi perioadă se folosea „d'apres" ale lui Le Nain). care este considerată o manifestare cubistă şi. New York. Picasso începe o relaţie cu una dintre protagoniste. cu care se va căsători în anul 1918 şi care va deveni personaj al picturilor sale. Intre timp. La 18 mai 1917. în consecinţă. are loc reprezentaţia de la Paris. motoare. de influenţă germană. care 1-a fermecat în timpul vizitei sale în Italia. în ciuda contestaţiilor din partea publicului. în timp ce costumele alegorice ale personajelor respectă criteriile compoziţiei geometrice cubiste. balerina de origine rusă Olga Kokhlova. Coloana sonoră este compusă din sunete caracte- ristice modernismului urban - sirene.

Continuă să experimenteze noul stil „neoclasic" . în Germania. un m o n u m e n t pe care ar fi by imKobra © . când oficialităţile îi încredinţează sarcina de a face o sculptură comemorativă dedicată lui Apollinaire (o provocare ce se va prelungi timp de mulţi ani). pe care însă câţiva critici le consideră a fî destinate unei alte opere nerealizate. nu este o întâmplare faptul că. Picasso se gândeşte pentru prima dată la realizarea unui monument. Sensibilitatea pictorului se orientează către dimensiunea „monumentală" a formelor. Maurice Raynal publică prima monografie dedicată artistului. plină de recunoaşteri. atât de admirat la Roma. în anul 1921. tratarea personajelor (aşa cum reiese din tablourile Ţărani adormiţi sau Femeie şezând) este realizată cu o severitate sobră. din care reiese spiritul de revoltă al lui Michelangelo. puţine călătorii şi multe aventuri care se petrec ca la carte. în sfârşit. Cei trei muzicanţi (1921).viaţa sa va deveni din ce în ce mai excentrică. iar perioada boemă din Montmartre rămâne doar o amintire . de parcă experienţele din viaţa reală s-ar fi succedat pentru a fi surprinse pe pânză. Philadelphia. perfect încadrat în elita intelectuală de după război. Muzeul de Artă De aceea.un fel de ciudată „reîntoarcere la simplitate" .în numeroasele portrete ale Olgăi şi în mici tablouri valoroase precum Inotători. De acest proiect sunt legate câteva tablouri din 1927 (ciclul Metamorfoze).B A L E T U L R U S ŞI P E R I O A D A „ N E O C L A S I C Ă " 89 mondene mijlocite de lucrul la balet. destul de des. în anul 1921. Picasso poate fi considerat.

Timp de câţiva ani se dedică realizării de schelete din metal. ridică probleme). în spaţiul tridimensional. aceasta va reveni predominant în scenă după anul 1928. înainte de a fi frumoase sau urâte. iniţial. din anul 1902) şi până la sfârşitul vieţii. funcţia de rearticulare a elementelor artistice care îl preocupă pe artist (Jean-Paul Sartre susţinea că operele lui Picasso. Muzeul Picasso începând din anii de ucenicie de la Barcelona (prima dovadă artistică pe care o cunoaştem este Femeie sezând. pentru realizarea căruia caută să colaboreze cu sculptorul spaniol Julio Gonzales. alături de care a mai folosit hârtie. folosind materiale reciclabile. formată dintr-un mâner şi o şa de bicicletă. procedând astfel şi la realizarea renumitei lucrări Cap de taur din anul 1942. începând cu sculpturi din lemn. Picasso acordă un interes. mai mult sau mai puţin redus. Paris. sculpturii.90 SUCCESUL SCULPTURILE LUI PICASSO Cap de femeie (1931). realizată între anii 1929 şi by imKobra © . pe care le realizează în anul 1906. prin care este pus în evidenţă statutul propriu-zis al reprezentării. ţesături şi alte elemente din viaţa de zi cu zi. pe mormântul poetului). care coincide cu descoperirea colajului. Insă prima operă demnă de a fi luată în seamă în acest sens datează din perioada de elaborare a cubismului. care se orientează asupra dimensiunii monumentale a formei. trecând la realizarea sculpturilor care accentuează într-o a treia dimensiune problema descompunerii formei în porţiuni pline şi porţiuni goale (cum ar fi Bustul lui Fernande din anul 1909). din anul 1912. până la asamblarea Chitării. sculptura capătă. care 1-au inspirat pe moment (unul dintre cazurile rare de opere gândite dinainte este lucrarea Cap defemeie. Dacă în anii '20 activitatea artistică pare depăşită de pictură. stimulată fiind de propunerea realizării unui monument închinat lui Apollinaire (care. trebuia să fie situat în cimitirul parizian Pere-Lachaise. aşadar.

Muzeul de Artă Modernă) by imKobra . pentru care a cumpărat în mod special o strecurătoare şi a testat diferitele efecte ale folosirii acesteia).cum ar fi ceara. caracteristică a picturii sale de după război. Este momentul căutării unor dimensiuni sculpturale monumentale. Cap de femeie (1929-1930). pe care mai apoi le transpune în lucrări realizate din tablă în atelierele meşteşugăreşti. Ultimii ani din viaţă îl surprind implicat în realizarea de machete din hârtie. Muzeul Picasso (păstrată ia New York. Va accepta să realizeze lucrări turnate în bronz. Paris.1930. Picasso consideră sculptura drept manipularea unor materialeflexibile. care să păstreze articularea în planuri geometrice. împins de cererile expozanţilor săi şi motivat de exigenţele comerciale. De fapt.

Muzeul de Artă Modernă Două femei alergând pe plajă (1922). New York.l ■ J '^SS 1 ^HJ ^^^ . -&m '4HÎ ■^UtKSLr"*' JH Hf '» £"v. Muzeul Picasso „rjM.92 SUCCESUL Ţărani adormiţi (1919). . Paris. 1 " ■ ■ ™" " ^ -^fcHB by imKobra © . - fHJ Hl r Wm ■■MB&SS&'' M.

Muzeul Tate by imKobra © .BALETUL RUS ŞI PERIOADA „NEOCLASICA" 93 Dansul (1925). Londra.

care purtau costume tradiţionale. considerate apogeul experienţei cubismului sintetic (tradiţia îl identifică pe Picasso cu Arlecchino. care-i inspiră câteva portrete ale unor prieteni şi al fiului. fară nicio tentaţie plastică. suprapuse. Paulo (născut în anul 1921). care schimbase planurile geometrice din ultimii ani. Frecventarea mediului teatral (continuă activitatea de scenograf cu Diaghilev) trezeşte interesul pentru personajele din Commedia dell'Arte.stil de pictură în care se folosesc mici puncte de culoare care.94 _ SUCCESUL vrut să-1 amplaseze pe plaja Croisette de la Cannes. costumul managerului american by imKobra © . recent convertit la catolicism. prin câteva naturi Parada (1917). Compoziţia este plasată în planuri coloristice bidimensionale. şi pe Apollinaire cu Pierrot). Tendinţa de a învinge religiozitatea cubistă continuă într-o direcţie de o exuberanţă coloristică şi decorativă care.t. . şi. eliminând chiar şi pointilismul (n. dând naştere altor culori). se întrepătrund. cele două versiuni ale tabloului Cei trei muzicanţi. privite de la o anumită distanţă. mai ales. Ambele versiuni sunt pictate în culori strălucitoare şi lucioase. pe Jacob. cu călugărul.

va culmina cu o altă mare operă. este cel al lui Ramon Pichot. Dansul. by imKobra © . la Picasso. gravat înspre fereastră. ca şi când. lucrurile ar fi întotdeauna ambivalente: profilul negru. Tocmai acest tablou ascunde sub aparenta fericire o umbră întunecată. în care articularea planurilor se transformă într-un ornament bidimensional.BALETUL RUS ŞI PERIOADA „NEOCLASICA" 95 Picasso şi asistenţii săi pregătind Parada (1917) moarte. de puţin timp dispărut în momentul realizării acestui tablou. un prieten din anii trăiţi în Spania.

96

SUCCESUL

by imKobra ©

BALETUL RUS Şl PERIOADA „NEOCLASICA"

97

Cortină pentru baletul Parada (1917), Paris, Muzeul Naţional de Artă Modernă Georges Pompidou

by imKobra ©

98

SUCCESUL

figura lui Andre Breton. Astfel, în Franţa, câştigă teren ideile referitoare la automatismul şi la cauzalitatea creaţiei artistice, care, în anul 1924, îmbinate cu sugestiile psihanalizei freudiene (care începe să fie cunoscută şi studiată chiar şi în afara domeniului clinic) dau naştere mişcării suprarealiste. Adepţii grupării îl consideră imediat pe Picasso un predecesor şi un deschizător de drumuri, prezentându-i operele la expoziţia „La Peinture Surrealiste", care, în anul 1925, susţine existenţa unui specific suprarealist în artele vizuale (sunt expuse şi lucrările lui De Chirico, ale lui Klee şi ale lui Miro). Suprarealiştii îi publică numeroase reproduceri în revista grupului, „La Revolution Surrealiste", atât după cele mai recente lucrări, cât şi după tablourile cubiste ale artistului. In realitate, apropierea spaniolului de această mişcare se dovedeşte mai degrabă limitată, inacceptabilă, în ceea ce priveşte luciditatea sa raţională, superioritatea inconştientului ca sursă a creaţiei fiind de-a dreptul ironizată, cu o gravură din anul 1933. In ceea ce priveşte Expoziţia din 1925, nu trimila te niciun tablou, limitându-se la alegerea colecţionarilor, cărora le-ar fi putut împrumuta. Doar în câteva ocazii (cum ar fi anumite tablouri din 1933) şi în scrierile cărora s-a dedicat mai târziu a experimentat metodele creaţiei automate, încercând chiar şi câteva tablouri realizate pe întuneric. Trebuie subliniată by imKobra ©

ÎNTÂLNIREA CU SUPRAREALISMUL
Poetul Tristan Tzara, susţinător,

Zurich, al dadaismului, una dintre expresiile cele mai radicale ale avangardei de început de secol, se mută la Paris, în anul 1920, şi începe imediat să promoveze Fata în oglindă (1932), New York, Muzeul de Artă Modernă manifestări la care participă, împreună cu mulţi prieteni ai lui Picasso, o nouă generaţie intelectuală, din care se distinge

Muzeul Picasso by imKobra © .ÎNTÂLNIREA CU SUPRAREALISMUL 99 Nud masiv pe fotoliul roşu (1929). Paris.

atât verbal. m. el preferă libera asociere a elementelor şi se ridică împotriva cenzurii raţiunii şi a civilizaţiei burgheze. Este rezultatul gândirii.atrage foarte repede pe orbita sa şi alte limbaje. Ca şi alte mişcări de avangardă puternic structurate într-un grup organizat. Muzeul de Artă Modernă (sus) Rene Magritte. un tânăr poet francez. suprarealismul . să ajungă la o stare de transă creativă. Andre Breton. dincolo de preocupările estetice şi morale". profund marcat de ruptura de gruparea dadaistă. prin manifestul „Suprarealismul şi pictura". Cântec de dragoste (1914). s. Breton lucrase ca psihiatru militar în timpul războiului şi căutase. funcţionarea reală a gândirii. şi. publică primul manifest al suprarealismului. Secretul dublu (1924). în special pictura. înfiinţată la Paris după sosirea lui Tristan Tzara. fără să existe niciun control exercitat de raţiune.100 SUCCESUL REVOLUTIA SUPRAREALISTA Giorgio De Chirico. din anul 1928. în anii anteriori redactării Manifestului. New York.născut ca o mişcare literară . Faţă dc poetica dadaistă. în care enunţă principiul creaţiei ca eliberare de energiile subconştiente. chiar dacă ambele sunt by imKobra © . cât şi în scris sau în alte moduri. prin cercetările sub hipnoză şi studiul fenomenelor mijlocitoare. Pictura suprarealistă se caracterizează prin două proceduri distincte. mai apoi. să îmbine teoriile lui Freud (conform căruia arta suprarealistă este o tentativă explicită de expunere în termeni creativi) pentru ca. „SUPRAREALISMUL. Muzeul Naţional de Artă Modernă Georges Pompidou (jos) In octombrie 1924. Existenţa unui suprarealism artistic este stabilită în mod oficial în anul 1925. Automatism psihic pur. Paris. prin intermediul căruia ni se propune să exprimăm. printr-o expoziţie pariziană.

cum ar fi lemnul.Tehnică ce presupune aplicarea pe şevalet a unor materiale textile. Alţii. cum ar fi picturi sau colaje. atunci când peste el se poziţionează o hârtie. „L'âge d'or".t.t. cât şi în procedurile de compoziţie. Potenţialul fantastic. tind să folosească un limbaj artistic convenţional. precum Max Ernst.) sau „collage" (n. Talentul caraghios al unui rege (1914-1915). specific caracteristicilor de limbaj cinematografic. pentru a introduce cauzalitatea şi libera asociere psihică direct în procesul de compoziţie. care izbucneşte prin introducerea unei iconografii tulburătoare şi vizionare. sau filmele suprarealiste ale lui Man Ray se numără printre cele mai reuşite realizări ale mişcării.Tehnică ce presupune obţinerea pe hârtie a impresiei unui anumit material. . Anumiţi autori. New York. produs în urma colaborării lui Dalî cu Luis Buriuel. atât în iconografie. Această tehnică era folosită de Max Ernst şi de alţi membri ai mişcării suprarealiste drept fundament pentru creaţii artistice mai elaborate. bucăţi de ziar sau tapet). Muzeul de Artă Modernă . . precum Salvador Dalf (care mai apoi va ajunge să se desprindă de grupare) şi suprarealiştii belgieni. vor descompune direct legăturile limbajului vizual. dintre care Rene Magritte. Giorgio De Chirico. adoptând şi inventând tehnici precum „frottage" (n. îi va împinge pe suprarealişti să realizeze şi filme care sunt deja nişte pietre de hotar în istoria cinematografiei de avangardă.orientate către elaborarea unor imagini puternic influenţate de dimensiunea viselor. pe care se trasează rapid linii cu un creion moale.

Muzeul Picasso influenţa exercitată de el asupra suprarealismului. Paris. Giorgio De Chirico.102 SUCCESUL Sculptorul (1931). prin medierea unui alt predecesor recunoscut. încercând să creeze. In perioada şederii sale la Paris. o versiune cumva rearticulată pe o reprezentare care devine şi orientată către tradiţionalism. Dacă o oarecare aderenţă la climatul suprarealist se poate constata la Picasso în aceşti ani. Acest mod de organizare a structurii compoziţionale a cadrului nu i-ar fi lăsat indiferenţi pe suprarealişti. între 1910 şi 1914 (ani cruciali pentru definirea caracteristicilor metafizicii). în care culorile şi formele by imKobra © . precum în tabloul Sărutul sau în Nud masiv pe fotoliul roşu. pictorul italian a resimţit profund influenţa operelor în stilul descompunerii lui Picasso. la rândul său. aceasta este identificată în violenţa expresionistă care deformează anumite figuri.

ÎNTÂLNIREA CU SUPRAREALISMUL 103 Visul (1932) by imKobra © .

Subiectul care mai presus de toate ar fi reprezentat tensiunile interogaţiilor asupra originilor. dedică un studiu picturii acestuia. mai întâi în colaborare cu catalanul Julio Gonzales. şi intenţia. cu informaţii despre sine în câteva portrete. Mai mult decât atât. cumpărat în 1930. Apare. Acest aspect nu i-a scăpat părintelui conceptului de subconştient colectiv. New York. unde începe să-şi petreacă vacanţele. care conduc din nou la tânăra lui amantă din acei ani. cum ar fi nisipul sau strecurătoarea din Cap de femeie) la care lucrează în aceşti ani. Marie-Therese Walter. care invocă subiecte mitologice. se observă o anumită dimensiune onirică. de la blândeţe până la violenţă. psihologul Carl G. apoi în atelierul pregătit în castelul Boisegeloup.104 SUCCESUL pierd orice bucurie decorativă şi par izvorâte din graba impulsurilor primitive care animă tabloul cu un fel de mânie. Combinaţia de simboluri arhetipale va deveni o constantă în opera sa din următorii ani. precum Femeie cu sculptură. opere în care îmbină aspiraţii totemice şi ingredientul unei evidente tensiuni ironice. pe care o cunoscuse în 1927. inspirate de clima meridională a Coastei de Azur. care începe să fîe prezent în câteva opere. Muzeul de Artă Modernă . este acela al pictorului din atelier cu modelul. chiar în 1932. care. animalul mitologic care dă chiar titlul unei reviste de factură suprarealistă. cum ar fi capul dublat. a temelor care ar părea să ia naştere din principiile descompunerii cubiste. legate de explicarea legăturii sale cu un erotism exprimat în toată gama sa de nuanţe. împreună cu arhetipurile şi impulsurile actului creaţiei artistice. cum ar fî în Minotaurul. Picasso începe să trateze acest by imKobra © înotător la malul mării (1932). sugerată doar. O referire la oniricul suprarealist se poate recunoaşte şi în sculpturile fîliforme (adesea realizate folosind adevărate şi frumoase „objects trouve". Aceste teme au legătură cu o serie de tablouri începute în aceiaşi ani. Jung. de asemenea.

Paris. Muzeul Picasso by imKobra © .ÎNTÂLNIREA CU SUPRAREALISMUL 105 Sărutul (1925).

106 SUCCESUL Compoziţie cu mănuşă (1930). Din nou. din cauza cercetării sale permanente a realităţii. într-o declaraţie din anul 1959." însă o nouă aventură intelectuală se arată în viaţa lui Picasso. activitatea de gravor pentru cărţi ilustrate a fost una dintre preocupările sale principale). care se apleacă asupra raportului dintre artist şi modelul său în mod aproape obsesiv. Acesta. vei cădea în întuneric. orice are legătură cu această temă. cade în cea mai profundă obscuritate. care i-a fascinat întotdeauna pe artişti (este cunoscută pasiunea sa pentru această povestire despre Cezanne şi Matisse). captează până şi imaginaţia lui Picasso. dacă doreşti să le îmbrăţişezi în totalitate. ezotericul pictor Frenhofer din secolul al XVI-lea. până la urmă. Protagonistul povestirii. Există multe realităţi diferite pe care. în sens figurat. lucrând la o ediţie ilustrată a lucrării „Capodoperă necunoscută" a lui Balzac. Muzeul Picasso subiect în mod sistematic în jurul anului 1927. artistul se înverşunează să elaboreze una dintre cele by imKobra © . „Acesta este minunatul Frenhofer: cel care. Paris. subliniază valoarea pe care o atribuie întâmplării cu Frenhofer şi. începând cu un tablou din anul 1930. nu reuşeşte să se vadă decât pe sine. comandată acestuia de Vollard (în cursul anilor următori.

pictată de Griinewald pentru altarul din Isenheim. Râstignirea.ÎNTÂLNIREA CU SUPRAREALISMUL 107 mai crude opere din istoria artei. Este primul exemplu de folosire a metodei „d'apres"-ului de către spaniol. Mathias Griinewald. sfâşiind opera reprodusă într-o dimensiune sacră a „capodoperei" pentru a o considera o problemă artistică. Comar. Muzeul Unterlinden by imKobra © . Răstignirea (1510-1515). care determină o transformare radicală. intensificând deformările şi caracterul aproape „mineral" al protagoniştilor. printre care tablourile lui Picasso expun ansamblul. o repetare obsesivă a planului compoziţional.

1932

1952 G l a s u l

secolului al XX-lea

GUERNICA
In 1932 are loc, la Galeria Petit din Paris şi la Kunsthaus din Ztirich, prima mare retrospectivă a lui Picasso, care, între timp, se ocupase intens de sculptură şi gravură, cu o schimbare frecventă a subiectelor între cele două activităţi (gravurile din aceşti ani formează aşa-zisa „Suită Vollard", cumpărată în întregime de proprietarul galeriei). In ceea ce priveşte pictura, o călătorie în Spania reaprinde interesul pentru tema coridei, realizată acum în picturi de o violenţă expresionistă extremă, în comparaţie cu desenele Minotaurului, largi şi feminine Masacru în Coreea (1951), detaliu, Paris, Muzeul Picasso decorative în care curbele ale portretelor în urmă

taurului, continuă în anii următori, cu două serii de gravuri aparţinând Suitei Vollard, Minotaurul orb şi Minotauromachia, lui Picasso. Viaţa particulară e marcată în special de criza cu Olga, în 1935, după sarcina tinerei Marie-Therese Walter. Picasso a trăit separat de ambele femei, în perioada pe care el însuşi o numeşte „cea mai întunecată din viaţa mea", la Paris, şi pentru prima dată s-a simţit incapabil să picteze, abandonând chiar şi portretele de femei adormite, cărora dificultăţile sentimentale le umbriseră orice senzualitate. Pentru a scăpa de descurajare a început să scrie poezii de inspiraţie suprarealistă, în limba franceză şi spaniolă (va rămâne mereu legat de limba maternă, păstrând ca pe un obicei pronunţarea imperfectă a limbii franceze), şi 1-a invitat în Franţa pe vechiul său prieten din boema spaniolă, Jaime by imKobra © care reprezintă sinteza tematicii complexe a

realizate cu ani

devin evocări ale m o r ţ i i şi violenţei carnale. Această căutare a valorii simbolice a coridei, prin explicarea caracterului sexual al m i t u l u i m i n o -

110

GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA

Costumul toreadorului
Toreadorul cu cel mai subţire ac pe care ceaţa îl inventă ţesu un costum de becuri electrice taurul.

SCRIERILE LUI PICASSO
Picasso s-a dedicat scrisului în diferite momente ale vieţii sale, mai ales în perioadele de criză de inspiraţie în domeniul preferat, cel al picturii. Preferata sa a fost mereu scrierea literară, nereuşind însă niciodată să explice sau să teoretizeze ideile sale poetice. Intervenţiile sale, strânse în numeroase volume şi articole, s-au limitat la scurte declaraţii, de multe ori enigmatice şi contradictorii, adunate de-a lungul anilor de la anumiţi interlocutori privilegiaţi. De remarcat sunt textele lui Picasso care ilustrează influenţa poeziei suprarealiste. Versurile sunt scrise spontan, lăsând să curgă fluxul asocierilor libere ale cuvintelor şi imaginilor, aproape întotdeauna lipsite de semne de punctuaţie. Autorul lor se lăuda des însă că ar fî fost unicul scriitor suprarealist adevărat (în rest, Andre Breton a fost un admirator al poeziei lui Picasso, dedicând câteva studii analizării textelor sale, pe care le-a inclus şi în 0 antologie a umorului negru). De multe ori, Picasso prezenta manuscrise dăruite de prietenii săi, poeţi, care îşi corectau scrierile rezultate în urma sesiunilor poetice „automate", modificând astfel esenţa creaţiei lirice suprarealiste. Prezentăm aici două dintre poeziile lui Picasso, alese dintre cele publicate în cugetarea lui Andre Breton „Picasso poetul", apărută în 1935, în revista „Cahiers d'Art" (traducerea e realizată de Mario De Micheli şi Danilo Montaldi).

Fata
Fată frumos dulgher care uneşti axele cu spinii trandafirilor nu vărsa nicio lacrimă dacă vezi lemnul sângerând. Picasso, Scrieri, Milano, 1998

^"^{jă^r
'l
U r

/HT*I*

- ?;'

Ss y**- i

/fe :/

r*" // I r l l l 1

M^mo

II1 -i y

Pagina de manuscris Dorinţa trasă de coadă

' J,.!JL:» > 3K_£ " t j î î f t - ' - - '

(1941)

by imKobra ©

GUERNICA 111 Femeie care plânge (1937) by imKobra © .

poate. Totodată. „clopotarul") până la moarte. Artistul a acceptat. după o lungă călătorie în America de Sud. în care caracteristicile picturii din ultimii ani sunt mai clare şi au o tentă propagandistică. gravurile din poemul ilustrat Somnulşi minciuna lui Franco. în acelaşi an însă a început războiul în Spania. Obsesiile multiple din această perioadă se vor regăsi sintetizate în Guernica. Jurnalist şi scriitor. cu insurecţia fascistă a generalului Franco contra Guvernului Frontului Popular. printre altele. a realizat. Guvernul republican îl invitase deja pe artist să realizeze o operă care să fie expusă în Pavilionul Naţional spaniol la Expoziţia fiind influenţat. artistul desenate. care a păstrat relaţia cu Picasso. jr fc v N^i^Fl IK^. In 1936 i-a întâlnit pe poetul suprarealist Paul Eluard şi pe tânăra fotografă Dora Maar. Sabartes. care în general era reticent cu temele politice.ffe kSS^A^ w '* J»7|v W. pentru a le vinde apoi în vederea susţinerii Republicii Spaniole. cum spunea el.112 GLASUL S E C O L U L U I A L XX-LEA Sabartes. cu care va avea apoi o relaţie (cu ea „descoperă" tradiţia ceramicii în satul lui Vallauris). \J-^»I ^ 3»* wfc W ' v ~ by imKobra . îşi exprimase cu această ocazie simpatia blicanilor. a abandonat orice ambiţie literară pentru a deveni secretarul său personal (sau. N » J&H '^KO^ -- Vj 1 i ' ^i\ * . Picasso. de vechea pasiune pentru benzile pentru noul guvern spaniol şi s-a arătat de partea repu- f Ta . care revenise de curând în Europa. şi funcţia de director al Muzeului Prado.

Când. sus Satir ce dezbracă o femeie (1936) pag. Picasso decide imediat că acest bombardament va fi subiectul picturii sale. jos Corida: Moartea toreadorului (1933). Muzeul Picasso Universală de la Paris. mijloc Minotauromachia (1935). bombardierele germane au distrus oraşul basc Guernica şi jurnaliştii francezi şi germani au încercat să impute această tragedie republicanilor. 112. care ar fi minat localitatea pentru a-i discredita pe inamici.GUERNICA 113 Minotaur orb (1934). începută la 1 mai 1937. 112. pe 26 aprilie. NewYork. pag. din iunie 1937. Frenezia lucrului in studioul din Rue des Grandsby imKobra © . 112. Muzeul de Artă Modernă pag. Paris.

în special în seria de opere Femei care plâng. este prezentată apoi. Cap defemeie şi Femeie cu vas) Portretul Dorei Maax (1937). la sărbătorirea apocaliptică a pânzei Triumful teraneene ale Europei. în teritoriile medi- . care caută propriile referinţe în monumentala pictură a trecutului. Muzeul Picasso la intrarea principală din Pavilionul Spaniol. pentru Picasso.114 GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA Augustins (aceeaşi stradă pe care Balzac a imaginat casa protagonistului lucrării Capodoperă necunoscută) este susţinută. împăcarea dintre formalismul stilistic şi participarea socială reprezintă. calul. supuse unei contorsionări devastatoare. tortura şi dezmembrarea corpurilor. este datorată cronicilor din ziare). de o serie de fotografii realizate de Dora Maar. transpuse în cronici. by imKobra © morţii. cu ocazia unui turneu internaţional. care a fost inaugurat la 12 iulie. posibilitatea afirmării unei „voci moraliste" de avangardă. ceea ce determină o reducere progresivă a compoziţiei. regândită după începerea lucrării. Opera. drept instrument de propagandă împotriva generalului Franco. în afară de numeroase studii şi desene. Paris. Incendiul din burg. opere celebre în Evul Mediu. de la severitatea „teatrală" a operei lui Rafael. Conştient de angajamentul realizării unui nou gen de operă pentru acea vreme. Cruzimea stilului său marchează pictura lui Picasso. din ultimii ani: taurul. Apelează tot la simbolurile. până la esenţial (şi alegerea cromatică. expusă (împreună cu două sculpturi.

Madrid. Museo Nacional. Centro de Arte Reina Sofia l&£T- by imKobra © .GUERNICA 115 ^^f^sH^/^7 Somnul >i minciuna lui Franco (1937) Guernica. prima etapă murală (1937).

116 GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA by imKobra © .

Centro de Arte Reina Sofia by imKobra © . Museo Nacional.GUERNICA 117 Guernica (1937). Madrid.

în schimb.r. este una dintre multele imagini pline de vitalitate ce se reunesc în operele sale din ultimii ani. dizolvarea formelor în operele „hedoniste" va fi una dintre rădăcinile expresionismului abstract american. . Intr-un anumit fel. constituie un fel de emblemă a polarizării deja definite în opera lui Picasso. by imKobra © 1939. Paris. Picasso a urmărit. în aceiaşi ani. care va determina influenţa diferită.118 GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA Caffe â Royan (1940). este ca şi cum. împreună cu Guernica. chiar dacă e evident vorba despre două tendinţe coexistente şi contemporane în activitatea artistului. accentuat de densitatea motivului . din de linii întrepătrunse care.concepţie etică potrivit căreia scopul vieţii este plăcerea. cu animale şi scene din viaţa de zi cu zi. Dacă cea de-a doua pânză reprezintă tendinţa „monumentală" a intervenţiei morale pe scena publica. în functie de succesiunea evenimentelor. să analizăm separat cele două (poate mai multe) „suflete" ale lui Picasso. este o pictură care. prima. Este important. O mărturie completă a căutărilor unui hedonism (n. de atunci. deci. caracterizau multe capete de femei. exercitată în pictura de după război: în timp ce Guernica va fi un model pentru realismul implicat. atât de diferite în aceşti ani. Muzeul Picasso BUCURIADEATRĂI Pânza Pescuit nocturn in Antibes. cultul plăcerii) vizual. coexistenţa acestei duble alternative.

cum ar Om cu miel. ca motive ce se întrepătrund. în luna octombrie. se dedică din nou scrisului şi. Muzeul de Artă Modernă WL ^ ^ ^ ^ f t '^V ^ B J ^ JH 1 ^r Jt ' "^ KE^""*** W *"* y §L_LJ k^K^. Salonul de Toamnă i-a dedicat o retrospectivă (celebrând pentru prima dată un artist care nu era francez). între timp. îl întâlneşte la Antibes pe Romuald Dor de la Souchere. ca şi alte câteva realizate folosind materiale reciclate. continuând să lucreze în pofida greutăţilor inevitabile. Dorinţa trasâ de coadă (declarând că s-a inspirat din istorisirea lui Pere Ubu de Jarry). ^JX ^L >^H by imKobra © . cât a fost ocupat Parisul. New York. Camus şi Queneau. Pictează şi sculptează câteva dintre operele sale cele mai cunoscute. Picasso îşi petrece anii de război între Paris şi deplasările către localitatea Royan.BUCURIA D E A TRAI 119 acestea alternează în viaţa sa. pe Coasta de Azur. Lacan. pe care o cunoscuse în perioada războiului. unde sunt păstrate mărturii arheologice din perioada romană. imediat după eliberare. refuzând. realizează un experiment teatral cu tentă suprarealistă. consacrându-1 definitiv în Europa. Mai mult. — ^ ^ w^m Pv jfl ^fc^-î ^n^^B» rnm^ w 111 j T ^ i JM. Acesta îi cedează Pescuit nocturn în Antibes (1939). fiind citită de interpreţi de excepţie. In acelaşi an. printre care Sartre. avantajele oferite de germani pe baza renumelui dobândit. în 1941. în 1944. se desparte de Dora Maar şi trăieşte cu Francoise Gilot. care. administratorul Muzeului Civic din Palatul Grimaldi. va fi pusă în scenă. Alături de ea.

în schimbul unei opere pe care să o păstreze în colecţia sa. Rezultatul este o mare friză compusă din 22 de panouri care tratează diferite subiecte. după citirea manuscrisului Dorinţa trasă de coadă (1944) pictorului încăperile de la etajul superior al muzelui. printre care arcada mitologică a lucrării Bucuria de a trăi (titlul face o referire evidentă la una dintre capodoperele lui Matisse. Merion (Penn. iar Picasso decide să decoreze pereţii goi ai clădirii.120 GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA Henri Matisse.). Barnes Foundation Fotografie de grup in studioul lui Picasso. pe by imKobra © . Bucuria de a trăi (1906). care astăzi este cunoscută drept Muzeul Picasso.

p r e d o m i nau în sculptura sa. pe care le ţinea agăţate pe perete). Este vorba despre bucătăria apartamentului Rue des Grands-Augustins (în varianta păstrată la Paris se identifică şi farfuriile pictate în decoruri spaniole. Francoise. Antibes. dar îl va socoti şi rival). care 1-a uimit datorită frumusetii sale. Bucătâria.BUCURIADEATRĂI 121 Bucuria de a trăi (1946). realizată imediat după război. Iconografia mitologică. Muzeul Picasso care Picasso îl va a d m i r a m e r e u . care fac t r i m i t e r e la p r o t o tipul „femeii-floare". cu ani în u r m ă . în 1848. pictată din în două variante. devine a c u m expresia fructuoasă a luminozităţii mitului mediteraneean. Rezultă o by imKobra © . Acelaşi spirit se regăseşte şi într-una dintre cele mai cunoscute opere. şi reevocă modelele feminine care. cu care artistul o identifică pe noua sa iubită. care în perioada „suprarealistă" reprezentase instinctiv frica şi animalitatea. Aceasta este p o p u lată de centauri şi figuri feminine filiforme.

care era rezultatul unui concept obsesiv. Paris. amintind de compoziţiile lui Paul Klee (dar şi de Joan Miro). Spre deosebire de cubismul analitic. care pare să atingă abstractul. Paris. cumpărând o casă şi un atelier în localitate (în by imKobra © . Muzeul Picasso (mijloc) Fetiţă care sare coarda (1946). Impresionat de posibilitatea de a experimenta o nouă tehnică. orchestrată de o grafică arabă. deşi a înregistrat un declin în Mondial.122 GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA Femeia-floare (1946) (stânga) Capra (1950). aici se observă o bucurie decorativă care sugerează liniştea emoţională. practicată încă din timpul Omcumiel (1943). Pe durata vacanţelor petrecute pe Coasta de Azur continuă să viziteze satul lui Vallauris. Picasso a început să lucreze ceramică din 1947. Paris. fascinat de tradiria ceramicii. Muzeul Picasso (dreapta) simfonie în alb şi gri. Muzeul Picasso Primului Război epoca romană.

BUCURIA DE A TRĂI 123 Bucătăria I (1948). New York. Muzeul Picasso by imKobra © . Muzeul de Artă Modernă Bucătăria II (1948). Paris.

în plus. care va fi expusă în Piaţa Bisericii). scriitoarea Helene Parmelin. realizând un fel de „schimb de experienţă". îi oferă lui Picasso ocazia de a lucra împreună cu alţii. O idee nouă pentru el. la începutul anilor '50. scrisă de femeie. şi într-o preţioasă carte de amintiri. Ceramica. lucrând în comun şi discutând. va realiza în doi ani aproape 2. în 1948. situaţie pe care nu o mai trăise de pe vremea convieţuirii cu Braque. ce nu a reuşit niciodată să stabilească relaţii adevărate cu alţi pictori. realizate de Picasso. tânărului pictor francez Edouard Pignon de a se muta la Vallauris cu soţia. într-o etapă în care era foarte concentrat şi asupra sculpturii. by imKobra © . Portretul Helenei Parmelin (1952) în portretele profunde ale lui Helene. Fascinat de mobilitatea materialului. care s-a simţit mereu un creator solitar. expunând cam 150 la Paris. Poate aceasta se datorează noutăţii aduse de posibilitatea oferită. împărţind studioul. instrument absolut special pentru a „hrăni" obsesia periodică de a da forme plastice picturii.124 GLASULSECOLULUIALXX-LEA 1950 va dona oraşului o variantă a Omului cu miel. Din această relaţie vor rămâne semne în pictura lui Pignon.000 de piese din ceramică.

125 PICTORUL CERAMIST în 1947. asupra cărora intervenţia lui este exclusiv decorativă. pot fî clasificate în două mari părţi. cât şi în gravuri. rezumându-se doar la a le picta. După cum admite însuşi Picasso. sunt obiectele de uz comun. dar. în amintirea unei tradiţii artizanale. frecventa deja de un an atelierul Madoura. ceea ce 1-a atras la activitatea de ceramist era posibilitatea de a crea forme care. vase antropomorfe şi figuri de femei vanitoase .un subiect predominant în acei ani atât în desene. care era cultivată încă din Antichitate în micul orăşel din sudul Franţei (Picasso alege să se mute acolo pentru a lucra liniştit cu noul material şi pentru a-şi regăsi interesul pentru ceramica din Vallauris). Femeie cu mantilă vas (1949). Acestea sunt. a fost introdusă şi o secţiune pentru ceramică în marile expuneri retrospective ce i-au fost dedicate). Paris. Muzeul Picasso by imKobra . ceea ce face să devină un obiect diferit". Ca de obicei. solicită utilizarea culorilor. sunt emailuri lichide ce se aplică pe aceste forme. aşa cum sunt Chitârile. In primul rând. când Picasso a început să lucreze ceramică la Vallauris. evident. există formele modelate de el pe platforma rotativă. deja modelate de alţii. obsesia sa rămâne aceea a relaţiei dintre plasticitatea formei şi raportul ei cu planurile de culoare. ultimul cuptor de ceramică rămas activ. care se colorează şi ajung astfel la pictură. Paris. în al doilea rând. realizate în anii experimentării cubismului. deşi similare sculpturii. sticlă (1950). în principal. „Este ceva foarte asemănător [cu sculptura]. Rezultatele activităţii de ceramist. ceea ce 1-a fâcut să încerce sculptura colorată. pe care le-a lucrat abandonându-se fascinaţiei date de materialul flexibil. fabrica lui Georges şi Suzanne Ramie. Muzeul Picasso Femeie îngenuncheată. dusă frenetic câţiva ani (aceasta nu va fi niciodată considerată doar un domeniu secundar al activităţii lui.

tensiune accentuată şi de creşterea faimei internaţionale. în lucrările lui apăruseră anumite naturi moarte cu cranii Orgia (1955). în care tonurile triste redau climatul prezent. fotografiat cu această ocazie de către Roberto Capa. în care tentaţia hedonistă şi senzuală coexistă cu graba de a afirma o dimensiune etică a picturii. mediat de referinţa by imKobra © . cât şi în pictură. în anii ocupaţiei. perfecţionată pe durata războiului din Spania şi a celui de-al Doilea Război Mondial .126 GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA . Paris. care îi creează un puternic sentiment de responsabilitate. Dacă. după război Picasso trăieşte momente complexe atât în viaţa particulară. Muzeul Picasso umane şi animale. Ocupanţi nazişti şi ofiţeri americani cu sediul la Paris deopotrivă au mers să viziteze studioul său. O N G R E S MONDIĂLDES PARTISANS DE LA PAIX SALLE PLEYEL 20-21-22 ET 23 AVRIL 1949 PARIS Masacrul a treia variantă (1945) PORUMBELUL PĂCII Aşa cum s-a mai spus.

Monumentul spaniolilor morţi pentru închinat Franţa. poeţii Eluard şi Aragon. in anul 1944 ia poziţie ofîcială prin aderarea la Partidul Comunist Francez (adeziune care a provocat câteva contestaţii la inaugurarea festivităţii sale de omagiere. şi prin realizarea unei serii de opere de o inspiraţie socială evidentă. In acelaşi an. suprimă ideea de ficţiune bidimensională. este cu siguranţă Masacrul (pentru care Christian Zervos a realizat un documentar fotografic în diferitele etape ale realizării). New York. o altă pictură. Muzeul de Artă Modernă by imKobra © . care a indicat drept sursă de inspiraţie ziarele care descriau războiul din Spania. Masacrul (1945). împreună cu alte picturi inspirate din drama ocupaţiei. Cea mai cunoscută. accentuând însă sensul documentar mai mult decât pe cel simbolic. organizată cu ocazia Salonului de Toamnă).PORUMBELUL PĂCII 127 Porumbelul păcii (manifest al Congresului mondial al luptătorilor pentru pace) la Vanitas şi la pictura din secolul al XVII-lea. evident amprentată ca stil şi intenţie de Guernica. după trecerea anilor. Picasso a declarat. informaţiile despre lagărele germane de exterminare nu erau încă dezvăluite. preluând exemplul prietenilor săi. că s-a inspirat din lagărele de exterminare. dat fiind că în primele luni din 1945. caracteristică unui monument clasic dedicat eroilor. dar mai credibil pare ceea ce afirma Maar. şi continuă să alimenteze aplecarea lui Picasso către operele destinate spaţiului public. perioadă în care a fost realizată opera.

porumbelul reprezenta una dintre temele favorite ale tatălui-pictor). 129 (jos) by imKobra © . Răspunsul artistului la realităţile politice ale vremii culminează cu faimosul desen Porumbelul 1949. scandat pe un ton la fel de cutremurător precum una dintre cele mai frumoase picturi cu tentă socială din istoria artei: Jurământul Horaţiilor al lui Jacques-Louis David (n. Cu o imperceptibilă precizie semantică.Luvru (stânga) Portretul lui Stalin din „Les Lettres Francaises".t. Alegerea unui erou al avangardei ca Picasso ar fi fost obiectul unei polemici dure din partea conducătorilor implicaţi Partidului Comunist Francez. un protest pictural faţă de intervenţia americană. pag. în limba spaniolă) pe fiica sa născută în timpul congresului parizian. dedicat congresului parizian al partizanilor păcii. Temple de la Paix. pag. ilustrat de fraţii Horaţiu. porumbelul nu păcii. din aprilie numai că omagiază memoria tatălui (n. 129 (sus) Războiul (1952). pentru comemorarea morţii conducătorului rus în „Les Lettres Francaises". cât şi sfârşitul tragic al acestora. Temple de la Paix pag. Jacques-Louis David. 129 (mijloc) Pacea (1952). pictorul decide să o numească Paloma („porumbel". — pictura din 1784 sugerează atât patriotismul şi curajul soldaţilor. tot la cererea lui Aragon. Muzeul Picasso.t. universal porumbelul păcii. anticipat de femeile care plâng în partea dreaptă). din martie 1953. 12-19 martie 1953 (dreapta) Masacrul din Coreea (1951). dar devine şi un simbol politic. Şi pentru a sublinia o posibilă viitoare identifîcare a vieţii de familie cu cea publică.128 GLASULSECOLULUIALXX-LEA LETTRES ) jtajifaiscs emc hour k VcT d'Hi. Vallauris. O altă experienţă considerată drept „manifest politic" ar fi fost şi portretul lui Stalin. Aragon a fost cel care a ales porumbelul pentru afişul congresului.Paris. Seria de intervenţii „politice" ale lui Picasso continuă cu Masacrul din Coreea. dar această dată a fost mai puţin norocoasă. Vallauris. Jurământul Horaţiilor (1784). desenat de Picasso. Paris.

artistul realizând aproape două sute de schiţe (ce vor rămâne însă neterminate. care realizase monumentala lucrare de decorare a capelei „Rosaire" din Vence).P O R U M B E L U L PĂCII 129 puternic în bătălia afirmării „realismului socialist" în artă. dat fiind că era prevăzut un al treilea panou) în care revin simbolurile mitului său mediteraneean. la Vallauris. Urmează o muncă intensă. pe care Picasso a decorat-o cu două panouri pe care. încă sub influenţa impactului emoţional al războiului din Coreea. by imKobra © . Insă punctul culminant al picturii civile va fi recunoscut în capela mănăstirii din Lernis. le va dedica temei Război şi Pace (un fel de confruntare la distanţă cu Matisse. din aprilie până în septembrie 1952.

f. by imKobra © . *i> - * * 'V.

pe care guvernul francez (prin voinţa ministrului Andre Malraux. în 1963. Intre timp. scriitor şi prieten al artistului) era pe cale să-1 declare monument naţional şi pe care Picasso 1-a vizitat periodic (se pare că vizita la vechea clădire din Montmartre ar fi fost un fel de ritual de început la care era supusă fiecare din noile sale iubite). moştenitoare a patrimoniului lui Gertrude Stein (dispărută. Derain şi Matisse. trebuie să menţionăm măcar Castelul Vauvenargues. Jacqueline Roque . pe care 1-a cumpărat în anul 1958.pe care a întâlnit-o în 1953 şi cu care s-a căsătorit în 1961 —. Basilea. în diferitele locuinţe cumpărate şi pe care continuă să le achiziţioneze între Coasta de Azur şi sudul Franţei (La Californie. datorită valorii simbolice a acestuia în conştiinţa lui Picasso. care cuprindea 38 de opere de Picasso. Şi-a dorit să fie înmormântat în parcul din Vauvenargues. în 1946). Castelul este poziţionat lângă Aix-en-Provence. Alice B. la rândul ei. decide să nu o mai facă după ce s-a stabilit în ţinuturile legate de memoria marelui maestru. este vândută unui grup de colecţionari care donează mare parte din ele Muzeului de Artă Modernă din New York.). Kunstmuseum Este semnificativ faptul că spaniolul. la poalele Muntelui Saint-Victoire. punctul de referinţă spiritual al aventurii cubiste. Braque. pictase o dată muntele totemic. by imKobra © .. care. ce apare de foarte multe ori în picturile lui Cezanne. Notre Dame de Vie. iar în 1970. chiar înainte de a se muta la castel.. Toklas. Fete de-a lungul Senei (1950). detaliu. un incendiu distruge Bateau-Lavoir. moare în 1967 şi colecţia ei. mor colegii şi opozanţii lui din tinereţe: în 1954.1953 1973 O bătrâneţe monumentală CELEBRĂRILE OFICIALE Picasso îşi petrece ultimii ani din viaţă alături de o nouă iubită. Dintre acestea.

îi permite să realizeze ceea ce pare a fi o ambiţie înfloritoare în mod periodic în cursul carierei sale. dar şi mai mult cu frenezia pensulei. îi aduce propuneri ce trezesc în el ambiţia realizării unui monument. în toată lumea. deseori. suportat cu nepăsare. primind vizitele prietenilor. evitând însă. scene din viaţa petrecută pe malul mării sau imagini ale atelierului. să se prezinte la inaugurări. tensiunea în ceea ce priveşte randamentul plastic al aspectelor picturale şi exigenţa asumării unei proprii valori morale. devenită stilizarea cea mai distinctă a etapei fmale din viaţa lui. expoziţii de celebrare ce-1 omagiau ca fiind un monument viu al picturii secolului al XX-lea. recunoscută universal. probabil strategic planificat. Şi în pictură prevalează portrete ale lui Jacqueline. Chiar şi acest rol de mare veteran al picturii. cu care asista la coride ori se plimba pe Coastă. Nu doar o operă cu caracter Pablo Picasso şi Jacqueline în vila lor „La Californie" într-o fotografie de Man Ray (1956) Jacqueline cu flori (1954) by imKobra © . asistând la cum se organizează. pozând pentru fotografi. ocupându-se de afacerile sale. prezentând operele.132 O BĂTRÂNEŢE M O N U M E N T A L Ă Picasso continuă să-şi petreacă timpul pictând. punctate cu exuberanţa culorilor. Faima sa. ambiţie în care reuşesc să se împace curiozitatea experimentală.

CELEBRĂRIOFICIALE

133

simbolic, ca în cazul Guernica, ci o adevărată operă — pictură sau sculptură destinată a fi amplasată într-un spaţiu public. Concepţia monumentală a formei revine în anumite opere din a doua jumătate a anilor '50, precum în seria Inotători, temă pe care a înfruntat-o din nou atât în pictură, cât şi în sculptură. Odată cu trecerea anilor, câteva dintre operele sale sculptate fuseseră deja amplasate în ambianţa urbană (este cazul deja menţionat al lucrării Om cu miel la Vallarius). însă, de ceva timp, Picasso visa, din când în când, la realizarea unei opere create special pentru o piaţă publică. O m u l care, în 1945, declarase că „pictura nu este făcută pentru a decora apartamentele" încearcă să dea un nou sens acestei afirmaţii. Proiecte similare apar în mintea sa, pentru prima dată, prin anii '20, când un comitet îl însărcinează, aşa cum s-a spus, să realizeze un monument Apollinaire pentru grădinile din Saint-Germain-de-Pres, cartierul parizian unde a trăit poetul. Povestea ar fi continuat o perioadă lungă de timp, cu mai multe propuneri neaprobate de comitetul promotor, până când Picasso a hotărât să ofere o statuetă - Cap de femeie din bronz (un portret al Dorei Maar din 1941) — care a fost inaugurată public în 1959. Unul dintre primele proiecte - o construcţie din fire, elaborată în 1928 - ar fi fost poziţionat într-un loc public în 1972, iar artistul ar fi autorizat realizarea unei opere de mari dimensiuni pentru Parcul Muzeului de Artă Modernă din New York. în 1958, după expunerea în premieră la Vallarius, finalizează grandiosul panou decorativ Căderea lui Icar, destinat a fi aşezat în sediul parizian al U N E S C O , la care a lucrat toată luna decembrie a anului 1957, acoperind o supraraţă de peste 800 de metri pătraţi pentru care, la început, se gândise să propună o compoziţie cu înotători (din care rămân urme la finalizarea lucrării). Este începutul unui experiment al raportului dintre pictură şi arhitectură, care îşi va găsi realizarea by imKobra © Femeie cu braţele deschise (1961), Paris, Muzeul Picasso

134

O BĂTRÂNETE MONUMENTALĂ

Două femei pe plajă (1956), Paris, Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centrul Georges Pompidou

completă în colaborarea cu

tânărul

că este vorba de transpunerea în mari dimensiuni a desenelor sale, lucru realizat de Nesjar, posibilităţile noii tehnici 1-au fascinat pe artistul spaniol care, contrar obişnuinţei, vrea să o experimenteze înlocuind nisipul cu pietriş, inventând şi provocând neclarităţi ceramica. cu în expresive în cursul prelucrării, cum a făcut cu ani în urmă cu Picasso a c o n t i n u a t colaborarea

sculptor norvegian Carl Nesjar, pentru decorurile faţadei sediului principal al Colegiului Arhitecţilor din Barcelona, la care începe să lucreze în 1960 şi care vor fi inaugurate în aprilie 1962. Desenele, inspirate din tradiţia folclorică spaniolă, au fost transpuse pe faţadă folosind o tehnică de gravură prin cimentare, cu sablarea nisipului, care fusese elaborată la Oslo de arhitectul Viksjo şi inginerul Jystad. Chiar dacă nu pot fi considerate adevărate opere ale lui Picasso, dat fiind

sculptorul norvegian, transpunând

metal multe dintre modelele sale, printre care Femeie cu bratele deschise, din 1961, by imKobra ©

CELEBRĂRIOFICIALE

135

Baia din Cannes (1958), Paris, Muzeul Picasso

care în 1962 ar fi fost realizată pentru parcul unei vile din Kahnweiler, şi Cap de femeie, care este preluată în 1964 după un model din 1962 pentru a fi amplasată în faţa Centrului Civic din Chicago, ce va fi apoi inaugurată în 1967. Intre timp apar şi numeroase recunoaşteri. în 1955, Henri-Georges Clouzot realizează documentarul, poate cel mai faimos dedicat operei sale, Le Mystere Picasso, proiectat la Nisa, în care sunt amintite „efectele speciale" care permit

să se vadă felul în care se naşte şi se dezvoltă pictura care stă, metaforic vorbind, pe dosul pânzei. Muzeele din toată lumea îi omagiază cariera cu mari retrospective, aniversările sale devin ocazii de celebrări publice. în 1963, la Barcelona, se naşte Muzeul Picasso, dorit mult de Sebartes, care donează opere şi documente proprii (în memoria prietenului, la moartea acestuia, în 1968, artistul va dona seria Las Meninas) şi căruia familia îi va încredinţa, în 1970, toate lucrările din tinerete. by imKobra ©

Palatul UNESCO by imKobra © . The Art Institute (dreapta) Căderea lui Icar (1958).136 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ Cap de femeie (1964) Chicago. Paris.

tablouri cu figuri de stil. ca în Baia di Cannes din 1958. vor caracteriza devenirea sa ca artist. portrete şi nuduri. în 1909. Atenţia pentru peisaje revine uneori după anii '50. . în mod evident. în anii tinereţii petrecute la Barcelona. cea a peisajelor Horta de Ebro. cenofobie). îndeosebi în momentele cruciale ale cercetării. realizând lucrări care. în timp ce imaginile Parisului. contribuie decisiv la definirea trăsăturilor cubismului.dacă se exclud exerciţiile din tinereţe şi sporadicele viziuni de ambianţe naturale sau urbane în ani de albastru şi roşu . ca în Peisaj mediteranean din 1952. Artistul a lucrat en plein air sporadic. Astfel.t. dar atenţia sa se concentra cel mai mult asupra naturii moarte. Cu toate acestea. In pictură se manifestă prin umplerea în întregime a pânzei cu detalii pentru aglomerarea de semne ce secţionează pânza în planuri de culoare. artistul încearcă să împace senzualitatea atmosferei cu obsesia . ce desfiinţează regularitatea geometrică a formelor. reunite într-un corpus autonom. de obicei noaptea. Adâncit în luminozitatea mediteraneeană a Coastei de Azur. Subiectele preferate ale artistului erau cu siguranţă bine stabilite. în mod treptat. preferând să picteze mereu în ambianţa închisă a atelierului său. s-a descoperit că Picasso a revenit periodic la peisaje. La fel se întâmplă cu câteva succesiuni de treceri violente ale pensulei.este. peisajele lui Picasso vor deveni un fel de jurnal vizual. în următorii ani. chiar şi la lumina lumânării. care adună imagini ale locurilor unde pictorul trăieşte şi înregistrează transformările care. sau Peisajul de iarnă din 1950 sunt marcate de tensiunea civică declanşată în el de evenimentele care-i perturbă obişnuita bucurie creatoare. Dar numai aparent.aproape o formă de horror vacui (n. trecând în revistă întreaga sa operă. Era un semn evident de dezinteres pentru problema realizării picturilor la lumina zilei şi a efectelor caracteristice ale peisajelor. Prima serie a picturilor de acest gen . un Peisaj de Dinardvz oferi în 1920 graţia armonioasă care va marca perioada aşa-zisă „neoclasică". permit descoperirea unui alt aspect al multiplei sale personalităţi. care. realizate pe durata ocupaţiei Peisaj mediteranean (1952) naziste.137 PICASSO PEISAGIST Peisajul este un gen destul de străin concepţiei lui Picasso despre pictură. by imKobra © .traducere literală: teama de spaţii largi. în perioada Bateau-Lavoir. însoţită de reflecţiile a căror dovadă sunt lucrări „d'apres".

în 1932.este caracteristica artei moderne.138 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ Gustave Courbet. folosind acest procedeu. a cărui carieră este plină de picturi inspirate din istoria artei. un fel de act critic realizat cu instrumentele picturii. D u p ă copiile tradiţionale. î m p r u m u t a t e de la Le Nain. primele picturi importante de acest tip se regăsesc în anii ' 2 0 . realizate pe durata scurtei perioade de studii academice din tinereţe. Ar by imKobra © . Faţă de copia tradiţională. apoi cu grandioasa serie inspirată de Râstignirea lui Grunewald. Paris. este o tentativă de reflectare critică cu mijloacele picturii a operelor pe care artistul le consideră determinante pentru reconstrucţia propriei genealogii: în loc să imite orbeşte modelul. Petit Palais PICASSO „D'APRES" numele revendicării Procedura denumită „d'apres" — realizarea unei lucrări inspirate după o operă a unui maestru . a produs în anii 1900 câteva dintre cele mai radicale copii ale operelor artiştilor din trecut. Picasso. Practica „d'apres" este deci o procedură care depăşeşte realizarea conceptuală în particularităţilor intelectuale ale artistului. Fete de-a lungul Senei (1856-1857). autorul unei lucrări „d'apres" evidenţiază deră potrivite propriei în general caracteristicile pe care le consisensibilităţi.

In anii '50 însă.PICASSO „D'APRES" 139 Fete de-a lungul Senei (1950). publicarea romanelor-supliment .nu este vorba de un fel de muzeu ideal. câtorva serii de „d'apres" dintre cele mai radicale şi mai impresionante din arta contemporană. Pictorii cu al căror spirit se hrănea Picasso. de exemplu) cu stilul manieristic medieval. Cranach. care poate clarifica acest Delacroix lucru: nu-i „Poate plăcea că nici foarte lui mult Rubens. şi deci se by imKobra © . închis în studioul său. confruntându-se cu Poussin. din timpul în care lucra la pânza Donne di Algeri. însă îi plăcea să se gândească la el". toată istoria picturii.pentru a da viaţă. Picasso descoperă în anumite opere probleme legate de pictură. Basilea. repetând o serie mereu dorită de „variaţiuni pe aceeaşi temă". dar şi (în seria de gravuri a Giocchi di paggi. în anii următori. C u m îşi alegea Picasso participanţi proprii în acest joc vertiginos de oglinzi? Există un comentariu al său apropo de Delacroix. nu sunt aleşi pe baza gustului personal al artistului . obişnuinţa utilizării procedeului „d'apres" reprezintă o insistenţă aproape obsesivă în tentativa de a-şi asimila. descoperit în ilustraţiile ce însoţeau. la care îi place „să se gândească". în ziarele cunoscute. Kunstmuseum fi continuat in ultimii ani ai războiului şi apoi după.

140 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ Jocurile (1950) încăpăţânează să le înfrunte în picturile ce 1-au inspirat. în peisajele sale contemporane „originale" apare aceeaşi tensiune între interes. preferând. La fel se întâmplă şi în seriile sale de „d'apres" cele mai renumite. la lumina artificială) şi voinţa transpunerii spiritului original într-un pictorial arăbesc opac. în anul 1950. pentru redarea atmosferei (spaniolul nu a mai fost tentat de pictura en plein air. realizează o operă inspirată de Fete de-a lungul Senei de Courbet. să lucreze mai des noaptea. dimpotrivă. pentru el aproape inedit. cele inspirate din Done di Algeri al lui Delacroix (începută în 1954. cuprinde 14 versiuni) şi cea dedicată operei Las Meninas de by imKobra © . Când.

Las Meninas e. cuprinde mai mult de 40 de versiuni).a cărei evoluţie devine evidentă dacă se confruntă realizarea diferită a cadânei aşezate. cel puţin în anii '30. Muzeul Picasso by imKobra © .PICASSO „D'APRES" 141 Velazquez (începută în 1957. versiune după versiune se evidenţiază posibilitatea reprezentării mai multor puncte de vedere în acelaşi subiect. era continuată de Picasso cu seria de opere şi desene dedicate Jocul pajilor (1951). pe care autorul o considera un fel de omagiu adus operei Odalische a lui Matisse. problemă „cubistă" pe care o înfruntase deja încă din perioada lucrării Demoiselles d'Avignon . Paris. dispărut în acelaşi an 1954. din partea dreaptă inferioară a compoziţiei. în prima. un fel de punct culminant al criticii de reprezentare care. în schimb.

Barcelona. O intervenţie care îl tenta de mulţi ani.142 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ Diego Velazquez. by imKobra © Pictura Prado e unul dintre cele mai frumoase exemple de reprezentare simbolică a argumentelor teoretice relative la actul de a picta şi a fost obiectul a numeroase lecturări interpretative care încercau să explice jocul enigmatic de priviri regăsite în pictură între autoportretul lui Velazquez. Las Meninas (1957). ci ar fi Las Meninas ale mele ".] Nu ar mai fî Las Meninas cum apar pe pânza lui Velazquez. deja în 1952. Muzeul Picasso Caracteristica lecturii lui Picasso constă în schimbarea poziţiei diferitelor personaje din complexitatea compoziţiei. îi spusese lui Sebartes: „Ce ar rezulta dacă aş muta acest personaj puţin mai în dreapta sau puţin mai în stânga? [. din moment ce. Madrid. pe care o descompune reţinând jocul dens de schimburi şi retrimiteri pe care le-a realizat Velazquez. Las Meninas (1656). personajele reflectate în oglinda aşezată pe fundal şi spectatorul indirect implicat în apogeul pânzei.. . Muzeul Prado constant tematicii pictor şi model..

Picasso revine de mai multe ori asupra Această colecţie este dedicată tabloului acestui subiect de-a lungul anilor. Le dejeuner sur 1'herbe La finalul vieţii sale se înduplecă să de Edouard Manet. poate după un desen al lui Rafael. Las Meninas (1957). Barcelona.PICASSO „D'APRES" 143 Aflat la vârsta senectuţii. inspirat de un sarcofag roman). al cărei refuz a stat la originea obiect tradiţional din pictura zilnică franceză a anilor 1800 — picnicul — şi distrugerii cubismului. reade care este legat primul scandal din lizând 27 de versiuni. Picasso creează ultima mare serie „d'apres". referinţa la resursele clasice (compoziţia este inspirată după o gravură a lui Marc-Antonio Raimondi din anii '50. Muzeul Picasso by imKobra © . arta modernă. cu care se pare că a vrut să înrădăcineze ideea că intrase deja în Istoria artei. pictură ce armoniobserve realizarea atmosferei impreza prezentarea „scandaloasă" a unui sioniste.

Femei din Alger în camerele lor (1834). Luvru Edouard Manet. Paris. Mic dejun în iarbă (1863).144 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ Eugene Delacroix. Paris. Muzeul d'Orsay by imKobra © .

PICASSO „D'APRES" 145 Femei din Alger (1955) by imKobra © .

Paris.146 O RĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ Mic dejun în iarbă (1960). Muzeul Picasso by imKobra © .

faţă de invazia sovietică în Ungaria. atât al deformării semnelor. fară evenimente importante. ce-1 va stăpâni până la final. din 1961. încărcat de amintiri şi nostalgii din Spania. este deja amintită. unde nu a mai revenit niciodată după instaurarea regimului generalului Franco. in 1956. Paris. in afara obsesiei pentru pictură. alături de alţi intelectuali militanţi ai P. căsătoria cu Jacqueline.C. evident în tablouri precum Bărbat cu pipă. In 1969 este din nou tentat de scris şi publică poemul ilustrat „înmormântarea contelui de Orgaz".F. Latura cea mai intimă a picturii sale a continuat să se manifeste în temele care 1-au însoţit toată viaţa. protestul. se poate reaminti. Acesta by imKobra © . tratate cu un paroxism violent. reprezentând una dintre cele mai cunoscute opere ale lui El Greco. aşa cum am arătat. In ceea ce priveşte activitatea socială. Muzeul Picasso ULTIMIIANI Ultimii ani ai lui Picasso trec.. cât şi al desenelor. în viaţa privată.ULTIMIIANI 147 Sărutul (1969).

mai mult decât cu alţi artişti. Reverdy. legăturile cele mai intense şi fructuoase vor fi acelea pe care pictorul va reuşi să le aibă cu Eluard. mărturie a stat intensa sa activitate de ilustrator de carte.148 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ POETII Se spune că ultimul cuvânt pronunţat de Picasso pe patul de moarte a fost „Apollinaire". Raportul cu Paul Eluard se va consolida şi în planul creativităţii: dacă poetul va scrie de multe ori despre pictor. se poate spune că atunci când Picasso s-a apropiat de vreun eveniment avangardist. Max Jacob. Picasso va fi ilustratorul privilegiat al cărţilor sale de poezii . depăşind individualismul obsesiv al căutării sale. pe care scriitorul îl considera stalinist). dar nu şi la expoziţiile cu care încercau să-şi impună propria identitate). Dimpotrivă. în mod neoficial (a participat la reuniunile lor. cel din urmă acceptând să se apropie de grupul tinerilor pictori.pentru a sublinia rolul deosebit pe care tema „viziunii" şi-o asumă în universul poetic eluardian. care 1-a introdus pe pictor în ambianţa tinerilor intelectuali parizieni. şi Braque. dar cel mai mult cu Aragon (cu Breton. când cubismul devine o mişcare afirmată cu susţinători şi texte teoretice. Pictorul şi modclul (1964) by imKobra © . a fost un alt poet. şi. cu care pare să fî reuşit să stabilească relaţii durabile şi fructuoase. trebuie amintiţi măcar Cocteau. în ceea ce priveşte raporturile dintre Picasso şi suprarealism. în acest sens. a făcut-o mai mult cu ajutorul poeţilor decât al pictorilor. şi Picasso sunt recunoscuţi ca părinţi fondatori. Viaţa lui Picasso este punctată de întâlniri cu poeţi (în afara celor citaţi deja. Alberti). Chiar mai înainte. prietenia iniţială s-a deteriorat când Picasso a aderat la Partidul Comunist Francez. Prin anul 1912. ajutându-1 să se elibereze de constrângerile culturale care caracterizau ambianţa expatriaţilor spanioli şi să revadă cu un ochi critic etapele propriei dezvoltări.

ULTIMIIANI 149 Capete mari (1969) by imKobra © .

Femeie cu vas din 1933. în care violenţa compoziţiei desfiinţează sintagma planurilor geometrice care devenise deja caracterul distinctiv şi recunoscut în pictura sa. care a fost inspirată din atelierul de pictură al lui Rembrandt şi care ar fi fost centrul atenţiei în 1970 la marea expoziţie. aleasă de această dată dintre posibilele referinţe interne ale istoriei artei. Sau în alte picturi faimoase din aceeaşi perioadă.150 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ aparţine seriei de personaje calificate. Pălăria din paie şi barba abia întrezărită reamintesc inevitabil alte autoportrete faimoase. ofensat şi „jignit" de violenţa forţei picturii . Un bătrân care însă îşi asumă un fel de mască teatrală. ca Grandi teste şi Sărutul. Pe 8 aprilie 1973. Muzeul Picasso (sus) Picasso pictorului olandez i se acordă procesul de pictură cu semne rotunjite. precum cele ale lui Van Gogh.nu prea îndepărtate de spiritul numeroaselor desene şi gravuri ale subiectului erotic realizate în aceiaşi ani. unde predomină simţul grotesc al derizoriului contra freneziei sexuale care s-a identificat mereu. precum Muschetarii. Toreador aristrocrat cu pipă (1970). organizată la Palatul Papilor din Avignon. cu mai mult de 50 de opere. pe care spaniolul le-a admirat mereu. văduva a dorit să aşeze una dintre sculpturile sale. aşa cum stilului Capul unui om cu pălărie de pai (1971). Paris. In această formă se regăsesc o serie de autoportrete. Pe mormântul său. Paris. Muzeul Picasso by imKobra © într-o fotografie de Lucien Clergue (jos) . Picasso moare şi după două zile este înmormântat la poalele Muntelui Sainte-Victoire. în care pictorul se defineşte deja ca fiind un bătrân. în viziunea sa. cu identitatea secretă a picturii.

'■'-■' ' 1« ..ULTIMIIANI 151 ^^^^^-~ ^ ■ l ■Lv | B AfeBh ¥:"'-Sg H u .•.9 1 ^■R^rE l£ ^ffi^l by imKobra © .

1897 1898 In Anglia ia fiinţă Comitetul Reprezentării Muncitoreşti care obţine adeziunea multor asociaţii muncitoreşti şi socialiste şi care va sta la originea Partidului Laburist. de către anarhistul Gaetano Bresci. la Malaga.Cronologîe EVENIMENTE ISTORICE Şl ARTISTICE Este asasinat ţarul Alexandru al II-lea. Theodore Roosevelt devine preşedinte al SUA. Revine la Barcelona în decembrie şi la începutul 1901 Picasso merge pentru câteva zile la Malaga cu Casagemas. Revoluţia de la Milano: generalul Bava Beccaris decimează mişcarea rolosind artileria. moare Giuseppe Verdi. „Estetica". Pe 12 iulie revista „Joventut" publicâ pentru prima dată o ilustraţie semnată Picasso. 1901 Odată cu pacea din Pretoria se termină şi războiul anglo-bur: Transvaal şi Orange vor fi anexate altor teritorii engleze din Africa de Sud ce vor forma Uniunca Sudafricană. succedat la tron de Alexandru al III-lea carc aderă la Pactul celor trei imperii (Germania. Pirandello publică „Răposatul Mattia Pascal". cu prietenul Pellares. Este admis în clasele superioare de desen şi pictură la Şcoala de Arte Ftumoase din Llotja. by imKobra © . Moare regina Victoria. 1904 în aprilie revine la Paris. cu care are o relaţie ce va dura până în 1912. In octombrie. fară o declaraţie de râzboi. într-o căsuţă pe Rue de Ravignan la nr. O cunoaşte pe Fernande Olivier. In ianuarie. 1896 In aprilie. Benedetto Croce. în toamnă începe «perioada albastră» cu picturile Copilă şezând şi portretele lui Jaime Sabartes şi ale lui Mateu Fernandez de Soto. în octombrie revine la Paris. La Milano. se mută în camera ocupată de Max Jacob. îl cunoaşte pe Max Jacob. în China are loc revolta xenofobă a boxerilor. Lenin fondează ziarul . revendică hegemonia autorităţii suveranului şi a puterii executive asupra Parlamentului. epuizat de lipsuri. In octombrie este inaugurată la Galeria Weill o expoziţie colectivă unde Picasso participă cu 11 picturi. Marconi realizeazâ prima conexiune fară fire. Revine la Barcelona în ianuarie.Iskra"(Scânteia). La jumătatea lui iunie revine la Paris unde expune. încercând să-1 ajute pe prietenul său doborât de o profundă criză sentimentală. urmează. Rusia). Richard Strauss compune „Aşa grăit-a Zarathustra". Cuba se revoltă la dominaţia spaniolă. Fraţii Lumiere construiesc primul aparat cinematografic. la tronul Angliei. In perioada 1-15 aprilie are loc la Paris. opera Prima impărtăşanie este acceptată la expoziţia municipală din Barcelona. Sidney Sonnino. Tabloul Ştiinţă şi caritate primeşte o menţiune favorabilâ. cabaret literar. pentru poemul „ 0 clam de las verges" al lui Juan Oliva Bridgman. în perioada verii a realizt un afiş publicitar pentru Els Quatre Gats. Merge să locuiască în Montmartre. Pablo este admis în clasele superioare la Real Academia la San Fernando din Madrid. unde locuieşte deja sculptorul Paco Durio şi unde au locuit şi Kees van Dongen. o expoziţie colectivă cu 1 5 picturi de Picasso. In februarie prietenul Casagemas se sinucide în cafeneaua Hippodrome. Freud publică „Interpretarea viselor". Sun Yat-Sen fondează Partidul Naţionalist Chinez. Freud scrie „Psihopatologia vietii cotidiene". şi Barcelona. Annunzio este ales deputat. Transiberiana ajunge în portul asiatic din Vladivostok. după asasinanrea lui MacKinley. în articolul „Sâ ne întoarcem la statut". Austria. „Aurora" publică o scrisoare deschisă a lui Zola în favoarea lui Dreyfus. urcă pe tron Victor Emanuel al III-lea. In Franţa. 1902 Râzboiul ruso-japonez: japonezii. Pierre Mac Orlan şi Max Jacob: faimosul „Bateau-Lavoir". decide sâ revină la Barcelona. Marconi realizeazâ prima legâtură telegrafică peste Atlantic. La Roma. Este ucis la Monza. un sat din provinciaTarragona. In Rusia se formează Partidul Socialist Revoluţionar. După o perioadă de sacrificii. în Galeries Vollard. are loc prima reprezentaţie a operei Tosca de Puccini. Umberto. în iunie se inaugurează la Barcelona Hostal d'Els Quatre Gats. In Italia. Roentgen obţine Premiul Nobel pentru descoperirea razelor X. la galeria Berthe Weill. Pablo merge la Paris şi începe să se semneze „Picasso". 1895 Vara. la Horta din Fibro. primul fiu al lui don Jose Ruiz Blasco şi al Mariei Picasso y Lopez. „înţelegerea cordială" dintre Franţa şi Anglia reglementează interesele coloniale. Edward al Vll-lea. înfrângerea italienilor la Adua. atacă baza rusească din Port Arthur. Revine la Barcelona şi la stârşitul lui iunie merge. 1881 VIAŢA LUI PICASSO Pe 25 octombrie. unde vizitează pentru prima dată Muzeul Prado.. La sfârşitul lui octombrie tace prima câlatorie la Paris împreună cu Carlos Casagemas şi Manuel Pallares. 13. Pablo descoperă Madridul. 1900 La 1 februarie se inaugurează o expoziţie dc desene şi picturi în sala de prezentări a cabaretului Els Quatre Gats. în 6 septembrie revista "Catalunya Artistica" publică un portret al poetului Anton Busquets i Punset realizat de el. se naşte Pablo.

1914 Braque şi Derain se înrolează. Se înfiinţează. Căderea Reich-ului. Blackton şi Courtet inventează desenele animate. Pictează cortina pentru Trenulalbastru. unde realizează peisaje şi naturi moarte. Mussolini devine director al . 1908 Pius al X-lea impune clerului jurământul antimodernist. pe Georges Braque. Bertrand Russel incepe seria „Principia Mathematica". Kahnweiler le va expune în galeria sa. Este implicat în „affaire des statues": un prieten al lui Apollinaire furase două statuete iberico-romane de la Luvru. „Revue Immoraliste" publică ardcolul lui Apollinaire. Revoluţia din Rusia. In Rusia. In aprilie. Italia intră în război alături de Austria. Uhde şi Kahnweiler. poliţia ajunge la Picasso şi la Apollinaire. Izbucneşte scandalul legat de furtul Giocondei. Incepe „cubismul sintetic". ziua de muncă pentru mineri ajunge la opt ore. Prezzolini fondează „Vocea". Marş câtre Roma şi primul guvern Mussolini. Toamna lucrează cu Braque. Bergson publică „Evoluţia creatore". Este anul în care Picasso pictează portrete ale prietenilor. Moare Cezanne la Aix-en-Provence. Eizenstein realizează filmul Nava de război Potemkin. este adoptată „Noua Politică Economică".153 Japonezii distrug flota rusească laTsushima. In Turcia. Picasso o întâlneşte pe Marcelle Humbert (Eva). peintre et dessinateur". Picasso realizează Naturâ moartă cu scaun din paie. In Anglia. Pictează cortina pentru După-amiaza unuifaun. americanii Leo şi Gertrude Stein. în bronz Cap defemeie (Fernande). Joyce scrie „Ulise". „Picasso.Avanti". Moare Apollinaire. O nouă versiune pentru sculptura Chitara. Rebeliune la bordul vasului de război Potemkin. Braque expune la „Salonul deToamnă" şase peisaje realizate la Estaque. Abordează arta neagra. 1905 1906 Cu realizarea picturii Actorul. dar juriul le refuză. primul exemplu de colaj. Se naşte fiul Paulo. începe „perioada roşie". îi frecventează pe Erik Satie şi pe Jean Cocteau. Apollinaire pleacă pe front. folosind fâşii din hârtie de decor. Se căsătoreşte cu Olga. Conferinţa de pace de la Versailles. în decembrie moare Marcelle Humbert (Eva). prin Apollinaire. are loc asasinatul arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei şi al soţiei sale: începe Marele Război. Războiul italo-turc: Italia anexeazăTripolitania şi Cyrenaica. Republica lui Weimar. Moare Lenin. Expoziţie Matisse şi Picasso la Galeria Guillaume. In toamnă îl cunoaşte la Paris pe Henri Matisse. Picasso începe seria versiunilor de asamblare a lucrării Chitara. 1918 1919 1921 1922 1924 by imKobra © . O cunoaşte pe Olga Kokhlova. Arnold Schonberg publică „Tratatul de armonie". In toamnă se întăreşte legătura de prietenie dintre Braque şi Picasso. Picasso se împrieteneşte cu Apollinaire şi cu cei doi fraţi bogaţi. asemănătoare cu cercetările lui Picasso. pe care Picasso le-a cumpărat. Realizează pentru Kahnweiler şase copii în bronz după Pahar de absint. Pictează două versiuni pentru Trei muzicanţi. „Perioada neoclasică". Gaetano Salvemini fondează revista „Unitatea". Sculptează Nebunul. 1912 La Sarajevo. Bosnia-Herţegovina este anexată de către Austria. „Home Rule" englezească acordă autonomie Irlandei şi dreptul la un Parlament bicameral. Naufragiul litanicului. printre care cele ale lui Vollard. 1917 Victoria italiană la Vittorio Veneto. Lucrează pentru baletul Parada al lui Diaghilev. „Societatea de psihanaliză". Realizează. Pacea dintre cele două naţiuni este realizată cu ajutorul lui Roosevelt. Se înfîinţează Partidului Comunist ltalian. are loc „revolta tinerilor turci" şi ia sfârşit absolutismul. Revoluţia din China: proclamarea republicii. grevă generală condusă de sovietul de la Petersburg: Nicolae al II-lea înfiinţează Parlamentul (Duma). Picasso îşi petrece vara într-un sat de lângă Paris. La Lisieux decolează primul elicoptcr. Braque realizează primul papier colle. 1910 1911 In Italia sutragiu universaJ masculin. la Viena. II cunoaşte pe Derain şi. Thomas Mann scrie „Moarte la Vencţia". Ia fiinţă Cgil în Italia. 1915 Infrângerea italiană la Caporetto. In URSS. începe să lucreze cu Diaghilev pentru baletul Paiaţa. 1907 Lucrează la Les Demoiselles dAvignon. „Salon des Independants" organizează prima expoziţie cubistă.

acuzat. Debarcarea în Normandia. Sfârşitul războiului. Rommel. fiul lui Francoise. Participă la prima expoziţie suprarealistă. Partidul nazist devine majoritar în Germania. în iulie pleacă cu Dora Maar în Antibe. Realizează gravura pentru Minotauromachia. Republica din Salo. 1934 Atacul italian asupra Etiopiei. Eliberarea Parisului şi crearea guvernului De Gaulle. Franklin D. reprezentarea privată a Dorinţei prinse de coadă. începutul relaţiei cu Francoise Gilot şi criza cu Dora Maar. Franco conduce revolta militară fascistă. Aderă la Partiul Comunist Francez. în martie. Intrarea Germaniei în Societatea Naţiunilor. Căderea fascismului şi arestarea lui Mussolini. Realizează Om cu miel. Bombe atomice la Hiroshima şi Nagasaki. Aragon alege Porumbelul. Roosevelt devine preşedinte SUA. în septembrie pictează la Boisgeloup Moartea toreadorului. în aprilie se naşte Paloma. Germania este divizată în Republica Federală şi Republica Democrată Germană. Căsnicia cu Olga este în criză. în China începe Marele Marş. Căderea bursei la New York. la Congresul Intelectualilor pentru Pace. Realizează Măcelul. fiica lui Marie-Therese. se sinucide. 1928 1929 1930 Realizeazâ Femeie in grădină şi Nud masiv pe fotoliul roşu. Pictează cele douâ versiuni ale pânzei Bucătaria. Atentat eşuat împotriva lui Hitler. primul guvern al lui Badoglio. Pe 16 aprilie este bombardat oraşul Guernica. în luna mai se naşte Claude. Fermi realizează nucleară. Hitler devine cancelarul Reich-ului. 1948 1949 by imKobra © . Realizează schiţe şi desene pe tema „Minotaurului". Lucrează la Vallauris. 1939 1943 1944 1945 1947 Constituirea republicii italiene.154 Hindenburg este ales preşedinte al republicii germane. 1925 Pictează Dansul. Participă. In URSS este implementat primul plan cincinal şi Stalin îşi afirmă puterea personală. pictura Guernica va fi expusă în Pavilionul Spaniol de la Expoziţia internaţională. Gandhi este ucis de un fanatic hindus. Este numit director la Muzeul Prado. Pentru afişul-manifest al Congresului pentru Pace de la Paris. fisiunea 1935 Victoria electorală a Frontului Popular în Spania. în octombrie se naşte Maya. O cunoaşte pe Franţoise Gilot. Anexarea Austriei la Gemania (Anschluss). Inotătoare întinsă Sculptează la Boisgeloup capete inspirate de Marie-Therese şi realizează Compoziţie cu unfluture. Moare Antonio Gramsci. Conferinţa de la Yalta. Invazia japoneză în China. înfiinţarea NATO. Capitularea Germaniei. Fondarea Statului Israel. Pictează. 1926 1927 Pictează Pictor si model. Realizează sculpturile Cap defemeie cu ochii mari. Realizează desene şi gravuri pe tema coridei. Republica Populară Chineză. 1932 1933 Asasinarea cancelarului Dollfuss. la Varşovia. Apare primul număr al revistei „Minotaurul" cu coperta desenată de Picasso. Incepe Războiul Civil. Se emit legile speciale care anulează constituirea republicii de la Weimar. Finalizată la jumătatea lui iunie. Sculpturile Figura şi Metamorfoza II. Pe durata insurecţiei din Paris locuieşte la Marie-Therese. în august merge în Spania cu Olga şi Paulo. In iunie se desparte de Olga. O întâlneşte pe Marie-Therese Walter. în octombrie merge la Barcelona. Eliberarea Romei. fiica lui Franşoise. 1936 1937 în Spania victoria de la Falange a lui Francisco Franco.

1966 Pe 19 noiembrie. începe seria pe tema Femeilor din Alger ale lui Delacroix. Franşoise Gilot îl părăseşte. 1953 înfrângerea franceză la Dien Bien Phu. 1951 Abdicarea regelui Faruk în Egipt. în luna martie. Copilă sărind coarda. In China are loc revoluţia culturală şi mobilizarea Gărzilor Roşii. O întâlneşte pe Jacqueline Roque. Este îngropat în grădina castelului din Vauvenargues. Divizarea Vietnamului în două. Retrospectiva la Avignon. Moare Stalin. Revoltă muncitorească în RDG. Lovitură de stat în Cambodgia. 1952 Realizează o serie de desene pe cu titlul Război şi pace pentru capela din Vallauris. In „Les Lettres franşaises" izbucneşte cazul portretului lui Stalin. 1973 by imKobra © . Sticla şi lumânarea. Războiul din Kippur între Israel şi statele arabe. Realizează o serie de picturi inspirate de Mic dejun pe iarbă de Manet. Donează operele familiei. atac franco-anglo-israelian în Egipt. Sculptează în atelierul din Vallauris. Craniu de capră. se inaugurează la Grand Palais şi la Petit Palais din Paris retrospectiva „Hommage â Picasso". Victoria lui Allende la alegerile prezidenţiale din Chile. Se construieşte Zidul Berlinului. Lovitura de stat a lui Pinochet în Chile şi asasinarea lui Allende. prezintă Căderea lui Icar pentru UNESCO. începe seria de sculpturi Inotătorii. Moare pe 8 aprilie la Mas Notre-Dame-de-Vie. Sculpturi: Maimuţa cupuiul. 1961 Se căsătoreşte cu Jacqueline Roque la Vallauris. începutul relaţiei cu Jaqueline Roque. 1970 Americanii părăsesc Vietnamul. Muzeului Picasso din Barcelona. Batista revine în Cuba şi instaurează dictatura. 1958 Kennedy devine preşedinte al SUA. Trăieşte la Mas Notre-Dame-de-Vie (Mougins) pe Coasta de Azur. Nasser naţionalizează Canalul Suez. Revoka naţionalistă în Algeria contra Franţei. Moare Matisse. în august începe să lucreze la Las Meninas. în Spania. Pictează Masacrul din Coreea. 1957 Revoltă în Algeria.155 1950 Realizează Femeia cu cărucior. Africa de Sud iese din Commonwealth pentru a menţine apartheidul. De Gaulle revine la putere. 1954 1956 Pictează Atelierul din California. Eisenhower este ales preşedintele SUA. Capra.

Fernando. 46.148 Brassai. 120 D o u ă femei aleargând pe plajă. 134 D o u ă nuduri de femei. 4 3 Alberti. 4 9 . Paul. 48.148 Aragon. 77 Chitara. 76 Corida: moartea toreadorului. 104. Albert. 148 Ernst. 27. 7 9 . 122 Driadă. 58. 120. by imKobra © . 129. 6 3 . 78. 26 Balzac. 2 3 . 106. 4 8 .133. 41 Actorul 39. Giorgio. 75 Căsuţa din grădină. 101 Eva (Marcelle H u m b e r t ) . 100. 100. 90 Capete mari. Ramon. 106. 22. 48. 3 1 . 148 Apollinaire. 27. 39 D Dali. 102 De Rojas. Lucien. 22. 121. 92 D o u ă femei pe plajă. 128 De Chirico. 60. 101. 31 Delacroix. 141 Derain. 121 Bunuel. 8 5 . 32. 114. 36. 98. Gustave. 139 Cronici despre artă. Max. 52. 133. 7 7 . H o n o r e de. 119 Dorinţă trasă de coadă (II). 131. 131. 81 Femeie îngenuncheată (sticlă). 106. 26. 123 Bucuria de a trăi. 5 3 . 6 5 . Eugene. 7 0 . Benedetta. Jacques-Louis. 9 8 . 50. montaj (1912). 95 David. 119. 76. 66. Maurizio. 38. 90 Diaghilev. 140. 150 Clouzot. 98 Femei din Alger în camerele lor. 74 Durand-Ruel. Guillaume. 30. 16. 39 Femeie care plânge. 10 Cei trei muzicanţi. 56 Ducet. 77. 39. (legenda). 138. 127. 10 Autoportretul arlechinului la cafcnea. 89. 138 Fetiţă care sare coarda. 7 1 . Carlos. 50. 3 8 Familie de acrobaţi şi maimuţă. 140. 26. 62 B Baia din Cannes. 32 E Els Quatre Gats. 110 Bucătăria. 131 Chaplin. 9 7 Courbet. 6 0 . 22. 8 5 . 7 8 . 7 Breton. 148 Comedia Tragica a lui Calisto şi Melibea. 82 Bonsons. 32 Biroul artistului cu cap de cretă. 50. 58. 4 3 . Luis. 120. 7 5 . 101 C Căderea lui Icar 136 Cafeneaua Royan. Charlie. 9 1 . Salvador. 70. 7 5 . 128. 35 Eluard. 118 Camus. 70 C a p de femeie. Walter. 70. 89. 60 C h i t a r a ( 1 9 1 3 ) . 130. 60 Familia Picasso. Joaquim. 66. Robert. Paul. 140 Cranach. Michel. Jaime. 70. 6 5 . 140 Femei din Alger. Andre. 40 Familie de saltimbanci. 32. Henri-Georges. 52. Georges. Romuald. 134 Femeie cu sculptură 104 Femeie în fotoliu în hiţa şemineului. 80 32. 43 F Fabrica de cărămizi din Tortosa. 94. 131 Autoportret cu paleta de culori. Jean. 53 Demoiselles d'Avignon. 31 Compoziţie fotografică cu „Chitaristul". 113 Cortină pentru baletul Parada. 60 Cattelan. 150 Casa Marti. 114 Capra 122 Capul unui om cu pălărie de pai. 78. 52. 131 Despre cubism. Sergej (Ballets Russes). 83 Bas. 48 D u c h a m p . 67. 50. 135. 111 Femeie cu braţele deschise. 127. 135 Cocteau. 26. 90. 4 2 Fata din oglindă. 90 Fete de-a lungul Senei. 135 Bal la moara din Galette. 89 Celestina. 125 Femeie şezând. 139. 12. 79. 139. 139. 144 Delaunay. 136 Cap de taur. 79. 28 Braque. 37. 118. 2 1 . 113 Bărbatul cu mandolină. 149 Capodoperă necunoscută. 80. 56 Dor. 27 Case pe deal. 82 Explozia. 3 3 Cezanne. 84 Atelierul din California. 22 Casagemas. 90.121 Bucuria de a trăi. Andre. 76 Ciclul Metamorfoze 89 Clergue. (fraţi). 148 Archipenko. 144.Index analitic A Acrobatul şi micul arlechin. Paul. 52 D u c h a m p . 2 1 . 52 Arlechinul. 37 C a p de bărbat. 31 Casas. 139 Fete de-a lungul Senei. 124. 79. 59. 20 Baudelaire. 52. 49. 110. sculptură iberică. 70 Bărbatul cu pipă. 133. 138. 20. 6 3 . 112. 101 Dansul 9 3 . 119 Canals. Marcel. Jacques. 94 D o a m n a cu evantai. 88 Biroul de pe Cheiul St. 32 Benjamin. 145 Femeia care calcă.

50. 112. 138 Leger. 30 Innotătorii. 88 L La Moulin Rouge. 52 Fradaletto. Jose. 46. 58. a treia variantă (II). Pere. 112. 99 O Obiceiuri aragoneze. 135. 58. 122 Kokhlova. 135 Klee. 135. 118. 141 Jocurile. 147 Gris. Louis. 22 Miro. 104 Greco (El). 65. Amelie.140-143 Metzinger. Alfred. 74. 44 Franco. 53. 144 Manifest al suprarealismului. Joan. 58 Figurină înconvoiată. 67 Montesquieu. 94. 132 Manet. 48 Mamă şi fiu. 7. Antonio. 114. 90. 36 Las Meninas. 76 I Incendiul din burg. 119. 100. 101 Malraux. 117. 127. Dora. Joaquim. 35. 30. Henri. 46 Inotătoarele 86 Intâlnirea (Cele două surori). Paul. 51 Nud de femeie. 37. 71. 52 Lumiere (fraţi). (în H. 137 by imKobra © . 144. 36. 99.35. Marie. 26. 114. 95. 70. 30. 85 Inmormântarea Contelui de Orgaz. 73. 43. 104 Jystad. 112. 80 GrunewaJd. Hector. Henri. 85. 16 Humbert. Piet. Julio. 59 Figurină în picioare (artă africană). Paul. 36. vezi Eva. cortina. 38 Le Fauconnier. James. 19. 23 Nud cu perdea. 42 P Pacea. 132 Jarry. 53 Lhote. 31 J Jacob. 27 Lacan. inginer. 134 K Kahnweiler. 50. 12 Meninas (Las) (serie). 98. 79. 119 Jocul pajilor (serie). 76 Nesjar. 88. 127-129 Masacrul. 10. DanielHenry.Juan. Jacques. 129 Pallares.138 Guernica. 32. 109 Minotaurul orb. 133 Guillaume. 31. 21 Gauguin. Isidre. Edouard. 74 Natură moartă cu vas de condimente II. 58 Guimard. 22. Olga. Edvard. 64. 53. 122 Moara din Galette. 59. 80. 98. 114 Ingres. 60 Jung. 36 Murillo. 124 Paulo (fiul lui Olga Kokhlova). 67 Natură moartă pe un pian. Antoni. 23. 94 Parmelin. 129. Helene. Manuel. Sigmund. 109. 97 Parada. Fernand. 104 Mir. Andre. 54. 97 Parada. 44. 143. 71. 120. 82. 52 Mic dejun în iarbă. 73 Natură moartă. 52. 12. 127 Munch. 126 Matisse. 36. 58 Gilot. 22 Nonell. 102 Nud masiv. 82 î Incăperile de la Vatican. 43. 141 Memorii. Charles de. 32 M Maar.129 Masacrul. 37 Frenhofer. 140 Joyce. 38 Masa arhitectului. 27 Moartea lui Casagemas 26 Moartea toreadorului 113 Mondrian. 147 înmormântarea lui Casagemas. 119 Gleizes. Paul. 100 Manolo (sculptor). 45 ManRay. 94. 20 Olga în fotoliu. Rene. 16. Francisco. 22. Andre. 52 Le Nain. 37 Masacrul din Coreea. CarlJ. 38. 52 Gonzales. Max. 115. 127. Bartolome Esteban.. 131. 106 Freud.157 Figura unei racle (artă africană). 134 Nietzsche. 19 N Natură moartă cu fereastra deschisă. 67. 71 Masă frugală. 100 G Garnelo Alda. George. 140143 Laurencin. 101. 60. 44. 58 Monumentul spaniolilor ucişi pentru Franţa. Balzac Capodoperă necunoscutâ). 65. 80 H Haremul 43 Haussmann (baron). 26. 115 Frede. Marcelle. 106. 146 Minotauromachia. Jean-AugusteDominique. costumul managerului american. 21. Jean. Albert. 86 Olivier Fernande. 94 Peisaj de Dinard. 148 Jacqueline cu flori. 133 Magritte. 30. 27 Nud albastru. 107. 56 Paloma (fiica lui Francoise Gilot). 56 Nud masiv pe fotoliul roşu.67 Grosz. 119 Lang. 18 Gaudi. Matthias. 20. Francoise. 128 Parada. 31. Carl. 32 Hercule cu buzduganul său. 52. 67 Natură moartă cu scaun din paie. 109 Minotaurul.

22. Erik. 118. 119 Sărutul 102. Joan. 109.22 Q Queneau. 147. 27. 100 U Uhde. Gertrude. Alice B. 58 Vollard. 64. 1935). 39 Pescuit nocturn in Antibes. arhitect. 124 Portretul lui Max Jacob.142 Verdun. Maurice. Maurice. Maurice. Michael.64. 27. 143 Raimondi Marcantonio. Vincent. Miquel. 139 Prietenia. 79 Rousseau. Ambroise. 10 Pichot. 23. 150 Vauxcelles. 56 Ş Ştiinţă şi caritate. Pierre. 64 Portretul lui Andre Salmon. 128. 89 Războiul. 66. 131 Rosenberg. Richard. 24 Portretul lui Stalin („Scrisorile Iranceze"). 60 Puig i Cadafalch. 65 Ultimele clipe. 22. 85.65 Rubens. 50 T Talentul caraghios al unui rege. 134 Visul. 50. 18 Picasso Poet ("Cahiers d'Art". Andre.158 Peisaj de iarnă. (1964)148 Pieret. 14 Porumbelul. Ignacio. 30 V Vallotton.32. 119 R Rafael. 140. 17. 103 Vlaminck. H. 82 Viaţa 23. la casa del. 150 Toulouse-Lautrec. de. 30. 124 Portetul tatălui artistului. Henri (Vameşul). 35. 126-128 Poussin. 37. 79. 125 Ramie. 119 Picador. 131 Stein. Clovis. 114 Portretul Gertrudei Stein. Marcel (pseudonim al lui Paul Meunier). 139 Ruiz Blasco. 49. 15. 48 Pignon. Jean-Paul. 106. 148 Stein. 79. 44 by i . Edouard. 105. 26. Joseph. Wilhelm. Maurice. 88. fructe şi dovlecei pe o masă. 18 Princet. 69 Velazquez. 53 Portretul lui DanielHenry Kahnweiler. 114 Tzara.23 Strada Estaque. Marie-Therese. 39. 65 Salmon. 82 Van Gogh. 150 Reverdy. Leonce. 32. 19 Portret al lui Picasso. 22 Walter. 44. 98. 92 Tokks. 14 Picasso (mama).65. 44 Rembrandt van Rijn. 56 Ţărani adormiţi. 109 W Wagner. 143 Ramie. 71. 18 Portughezul. Raymond. 29 Vidal Ventosa. 137 Pere Ubu (personaj teatral). 58 Sculptorul. 16. 110 Scrisori persane.31. 40. Suzanne. Felix. George. 85 Scrieri. 71 Porumbel andaluzian. 107 Raynal. 89. 43. 102 Secretul dublu. Christian. 42 Viksjo. 63 Portretul mamei artistului. 38 Z Zervos. 22 Roque. 19. 67. 140 Somnul şi minciuna lui Franco. 148 Rezervorul. 112 Sagot. 69. 18 Portretul mătuşii Pepa. 10 Portretul Dorei Maar. Pere. 90. 7. 30. poet decadent. Louis. 75. 14 Rusinol. 50 Vază. Josif. 127 Zuloaga. 12. 7. Jose (tatăl). 107 Răstignirea. Berthe. Jacqueline.. 104. Sartre. 115 Stalin. 31 Utrillo. Ramon. 63. 21. 129 Reja. 66 Portretul lui Ambroise Vollard. 80 Portretul lui Sabartes. 128 Portretul lui Wilhelm Uhde. 8. 36. 131 Toreador aristocrat cu pipă. 100 Senna. 35 Trei femei. 95 Pictor şi model (1926). 101 Ţărăncuţa. 114. 7. 79. 60 Romeu. Diego. 65 Prima împărtăşanie. 54 Triumf asupra morţii. 31 Trapper. 137 Peisaj mediteranean. Tristan. 22 S Sabartes.24. 109 Weill. 7. Gery. 65 Portretul lui Helene Parmelin. 150 Satie. 125 Răstignirea. 12. Santiago. 22 Utrillo. 112. 14.

F. Florenta In ceea ce priveşte drepturile de reproducere. Picasso. Cabanne. Apollinaire. revizuit de W. Ferrara. Picasso 1900-1906. Florenţa. Parmelin. Cowling e J. o nouă donaţie. ed. Chemarea la ordin. Paris. Idem. 1980. Milano. P. Cocteau. vol. Scrieri. J. 19331968. Paris. Paris. Picasso. 1948. Portrete si amintiri. 1981.. celelalte opere fac parte din colecţii private.. 1923. Torino. 1965. P. Bozo. H. Leymarie. 3 vol. I. metamorfoze si unitate. Picasso spune. New York. Carandente. Regnier şi de A. G. Picasso. Clair (Veneţia 1998). Milano. revizuit de J. 1979. Picasso. Corpuri crucificate. 1940. 1963. P. Paris. Picasso. Minervino. 2000. B. Richardson. Boudaille şi R. REFERINŢE FOTOGRAFICE Arhiva Giunti. P. P. Brassai. W. Barcellona. Picasso 1937-1953. Jacob. 1972. P. revizuit de D. Daix e J. Pablo Picasso. 2 vol. revizuit de G. W. Confesiuni estetice. Geneva. D. by imKobra © . Amintiri despre Picasso. revizuit de M. 1968. Seckel. Diehl. 1998. 1966. Paris. Anii apogeului în Italia. Paris. Rosselet. Bloch. Larrea. 1998. Picasso creatorul. 1990. H. Palau i Fabre. Piot. In afara cazurilor în care se specifică „legenda". Londra. Cataloage ale expoziţiilor: Picasso. Olivier. Paris. G. revizuit D. Paris. Daix. revizuit de J. 1979. opere primite ca plată a drepturilor de succesiune. Paris. Pablo Picasso. 1998. Torino. Dupuis-Labbe şi W Spies. Michael. 1938). Cocteau. Picasso. Paris. J. Picasso sculptor. 4 vol. J. Stein. Paris. P. Paris. Paris. Paris. opere din 1895-1971 din colecţia Marinei Picasso (Centrul de cultură Grassi. Documente iconograjice. Tzara. Lecaldano. Capul de obsidian. Bernadac e A. Picasso.Bibliografîe Printre cataloagele generale: C. Bernadac. revizuit de M. Mourlot. L. Milano.. L. 1954. Paris 1996. Printre mărturii: G. 1926. 1961.. revizuit de M. revizuit de W. Picasso: SculptorlPictor. 1974. Barr. Paris. Picasso 1881-1906. Paris. 1995. 1927. 1924. Paris. 1964. Penrose. P. W Uhde. 1938 (ed. Paris. Rubin. Sculpturile lui Picasso. Picasso 19171924. Daix. Picasso si tradiţia franceză. 1992. revizuit de B. Sculptura si pictura ceramicii. it. 1973). Paris. revizuit de G. 1973. G. Regnier. 19981999). Picasso în Cataluna. 1944. 1961. Paris. Daix. A. 1928. 1964. Pablo Picasso. Sutherland Boggs e M. Picasso si obiectele. Pablo Picasso. 1946. Picasso. Paris. Vicasso. 1996. 1971. 1988. 1991. Război si pace. Viaţa pictorului Pablo Picasso. Paris. Cataloage ale muzeelor: Muzeul Picasso. Picasso Vallauris. Picasso din 1916 pănă în 1961. Paris. 1960. Spies. Picasso litograf. Bozo. Milano. 1971. Richet e H. 1949-1964. revizuit de G. Dialoguri cu Picasso. Printre monografii se pot indica: J. Geneva. Paris. Paris. R. Forest. Picasso. Tinerii: Picasso pictorul. Pablo Picasso. Omul si opera. Grazioli. 1992. Paris. Viaţa cu Picassso. Paris. „Riga". Cincizeci de ani ai artei sale. 2 vol. Bernadac e C. 19681972. Boeck şi J. Picasso pictor-gravor. it.. 1932-1978. Picasso. Berna. J. Sabartes. Sabartes. P. 1975. it. 1946. 1994. it. 12. G. Picasso. Cassou. Lui Pablo Picasso. W. 1971. Paris 1985. L. 1962. Picasso. M. 1934 (ed. 1955-1956. Picasso. Picasso 1881-1973. Geiser. Eluard. 1977. New York. 2 vol. Catalogul colecţiilor. în „La Plume". Paris. Dicţionarul Picasso. T. Berna. Stein. o retrospectivă. Paris. New York. 1988. Salmon. 33 vol. Daix şi G. Amintiri fără sfărşit. Londra. Călătoria în Italia. Paris. George. 1966 (ed. P. Maltirolo şi A. F. J. Picasso. Picasso. Lake. Milano. Golding. Picasso. Paris. Moulin. editorul se declară pe deplin disponibil în rezolvarea anumitor drepturi pentru acele imagi ni a căror provenienţă nu a putut fi găsită. Reverdy. A. Autobiografia lui Alice Toklas. 1979. Baldassarri. Guernica: Pablo Picasso. 2000. revizuit de E. Operele complete ale lui Picasso din perioada cubistă. Losanna. 1933. revizuit de E. F. Cocteau. 1924. Geneva. 1955. 1989. naturi moarte. Paris. Milano. G.. Picasso si portretul.. Operele complete ale lui Picasso din perioadele albastră şi roşie. Bernadac. Paris. 1938).. A. Neuchatel. Secolul lui Picasso. F. Picasso: opere primite ca plată a drepturilor de succesiune. R. A. Veneţia). P. Montecarlo. P. Viaţa si opera lui Picasso. Lacambre şi D. Catalogul gravurilor şi litografiilor. Kahnweiler. M. Paris. 1905. Penrose. D. Cubismul lui Picasso (1907-1916). Daix. Paris. L. J. J. New York. Picasso şi drumul cunoaşterii. Roma. revizuit de J. Picasso şi prietenii săi. J. Rubin. Paris. Boudaille.. Propuneri pentru artâ. Villari (Roma. 1947. Paris. Zervos. Mantura. Malraux. Gilot şi C.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful