Potenţialul de acţiune Se realizează în urma modificării polarizării membranei.

Rezultă o variaţie a potenţialului electric de membrană prin efluxul de ioni K+ şi influxul de ioni Na+. Restabilirea echilibrului iniţial se face cu consum de energie. Excitaţia apărută într-un loc pe suprafaţa membranei celulei excitate este difuzată pe întreaga ei suprafaţă. Fibrele nervoase se bucură cu predilecţie de această proprietate. Transmiterea influxurilor nervoase între doi neuroni se face prin intermediul sinapselor care au proprietatea de a lăsa fluxul nervos să treacă numai într-o singură direcţie. Tipuri de răspunsuri celulare la stimularea electrică Fazele potenţialului de acţiune:  depolarizarea  vârful de potenţial  repolarizarea

1

2. Perioada refractară Este de două feluri: refractară şi absolută. 3. Acomodarea Mecanismul generării potenţialului de acţiune: 2 . Legea „totul sau nimic” • În cazul fibrei musculare striate cardiace. • Perioada refractară relativă este perioada în care se generează potenţialul de acţiune dacă stimulii sunt îndeajuns de puternici. unde răspunsul este în funcţie de intensitatea excitantului. când membrana se găseşte în perioada de inexcitabilitate. 4. răspunsul este acelaşi. adică nu mai este capabilă să primească noi stimuli. dacă aceasta este stimulată (excitată) cu stimuli liminali. • Perioada refractară absolută este perioada potenţialului de vârf.Caracteristicile potenţialului de acţiune: 1. Relaţia amplitudine-durată • Pentru măsurarea excitabilităţii unui nerv sau muşchi se folosesc stimuli electrici rectangulari. fibra dă un răspuns maxim şi. Obs. însă amplitudinea şi viteza de depolarizare şi de declanşare a depolarizării sunt diminuate. Pentru a primi răspuns la o excitaţie. oricât am mări intensitatea stimulului. Această lege nu poate fi aplicată sistemelor cu un grad înalt de organizare ca la receptori sau neuroni. deci nu se pot genera potenţiale de acţiune (depolarizări). trebuie ca excitantul să aibă o anumită intensitate şi curentul să dureze un anumit timp.

o Zona excitată B este caracterizată printr-o inversare a polarizării. o Aceşti curenţi tind să excite dintr-o zonă excitată şi zonele vecine. o Propagarea se face din aproape în aproape în sensul indicat mai sus. deoarece zona C care a fost excitată înaintea zonei B nu mai este sensibilă la depolarizare pentru că ea se găseşte într-o perioadă refractară. o Ca urmare a acestei inversări apar curenţi locali atât în interiorul fibrei cât şi în exterior. 3 .A B C EXT INT Sens de propagare Propagarea potenţialului de acţiune de-a lungul membranei excitabile: • Mecanismul propagării excitaţiei este explicat cu ajutorul teoriei cablului. o Excitaţiile se propagă deci într-un singur sens o Viteza impulsului nervos atinge zeci de metri pe secundă în cazul fibrelor amielinice.

4 .o La fibrele mielinice conducerea (propagarea) excitaţiei se face în salturi şi mult mai repede decât în cazul fibrelor amielinice. o Stratul de mielină este de natură lipo-proteică şi deci este un bun izolant. prin lichidul interstiţial. fapt ce determină o creştere a conducţiei. În acest caz curenţii locali trec în afară.

5 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful