P. 1
6584138 Alfred Adler Cunoasterea Omului

6584138 Alfred Adler Cunoasterea Omului

|Views: 85|Likes:
Published by ihug

More info:

Published by: ihug on May 11, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as TXT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/11/2011

pdf

text

original

Coordonatorul colecţiei: dr.

LEONARD GAVRILIU Coperta: VENIAMIN & VENIAMIN ISBN 973-97229-6-2

MICA BIBLIOTECĂ DE PSIHOLOGIE ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA OMULUI Traducere, studiu introductiv şi note de dr. LEONARD GAVRILIU EDITURA mi 1996

Coperta reproduce: Salvador Dali, Autoportret moale cu slănină prăjită, 1941 Traducere după volumul Alfred Adler, Menschenkentnnis, Rase her Verlag, Fischer Bu cherci, Zurich, 1966

CUPRINS

Studiu introductiv Alfred Adler — o revanşă a socialului asupra biologismului freudian (Dr. Leonard Gavriliu) Cuvânt înainte Partea generală Introducere Capitolul I Viaţa psi hică a omului (1. Noţiunea de psihic şi condiţia vieţii psihice; 2. Funcţia organului psihi ; 3. Finalitatea în viaţa psihică) Capitolul II Esenţa socială a vieţii psihice (1. Adevăru bsolut; 2. Necesitatea vieţii în comun; 3. Securitate şi adaptare; 4. Sentimentul de c omuniune socială) CapitoluHII Copilul şi societatea (1. Situaţia sugarului; 2. Influenţa dificultăţilor; 3. Omul ca fiinţă socială) Capitolul IV Amprentele lumii exterioare (1. G eneralităţi privind concepţia despre lume; 2. Elementele dezvoltării concepţiei despre lum e: a) Percepţiile; b) Amintirile; c) Reprezentările; 3. Fantezia; 4. Visele (general ităţi); 5. Transpunerea afectivă (Einfiihlung); 6. Influenţa omului asupra celorlalţi (hip noza şi sugestia) Capitolul V Sentimentul de inferioritate şi tendinţa de a se impune (1. Situaţia din prima copilărie; 2. Compensarea sentimentului de inferioritate; asp iraţia de a se pune în valoare şi de a dobândi superioritatea; 3. Linia directoare şi conc epţia despre lume) 7 39 41 51 59 65 74 95

Capitolul VI Pregătirea pentru viaţă (1. Jocul; 2. Atenţia şi distragerea ei; 3. Delăsarea uitarea; 4. Inconştientul; 5. Visele; 6. Aptitudini, talent) 113 Capitolul VII Rel aţiile dintre sexe (1. Diviziunea muncii şi cele două sexe; 2. Supremaţia bărbatului în civ lizaţia actuală; 3. Prejudecata inferiorităţii femeii; 4. Fuga de rolul de femeie; 5. Te nsiunea dintre cele două sexe; 6. încercare de reformă) 136 Capitolul VIII Fraţi şi surori 160 Caracterologie Capitolul I Generalităţi (1. Esenţa caracterului şi formarea sa; 2. Importanţa sentimentului de comuniune socială pentru dezvoltarea caracterului; 3. Di recţii ale dezvoltării caracterului; 4. Delimitări faţă de vechea şcoală psihologică; 5. Te mentele şi secreţia endocrină; 6. Recapitulare) 168 Capitolul II Trăsături de caracter de natură agresivă (1. Vanitatea; 2. Gelozia; 3. Invidia; 4. Avariţia; 5. Ura) 191 Capito lul III Trăsături de caracter de natură neagresivă (1. Izolarea; 2 Angoasa; 3. Laşitatea; 4. Impulsii neînfrânate, ca expresie a unei adaptări deficiente) 224 Capitolul IV Alte forme de expresie ale caracterului (1. Voioşia; 2. Moduri de gândire şi de exprimare; 3. Atitudinea şcolărească; 4. Oameni cu principii şi pedanţi; 5. Subordonarea; 6. Infatua rea; 7. Susceptibilitatea; 8. Ghinionişti şi pieze-rele; 9. Religiozitatea) 240 Capi tolul V Afectele (A. Afecte disociante: 1. Mânia; 2. Tristeţea; 3. Folosirea abuzivă a afectelor; 4. Dezgustul; 5. Frica (spaima); B. Afecte asociante: 1. Bucuria; 2. Compasiunea; 3. Ruşinea) ... 251 Anexă Observaţii generale privind educaţia Cuvânt de înch iere Indice de nume 262 268 271

Chaplin şi T. cu toate că într-o vreme a îndeplinit funcţia de preşedinte al Asociaţiei Ps nalitice din Viena. doctrina sa. cunoscându-se că etimonul „para înseamnă în greceşte „în afara" sau „pe lângă". care pentru mulţi n u este de conceput fără faimosul ei „triumvirat: Freud. Ne . Adler „never practised psychoanalysis" („nu a practicat niciodată psihanaliza"). J. stabilind cu aceasta şi relevante puncte de contact. străd uindu-se să le travestească într-o terminologie diferită. nici ca practică. Dar cum concepţia lui Adler s-a dezvoltat paralel cu psihanaliza.O REVANŞĂ A SOCIALULUI ASUPRA BIOLOGISMULUI FREUDI AN De obicei numele lui Alfred Adler este asociat cu psihanaliza. P. Adler. atunci când nu încerca să-şi revendice idei manifest freudiene. susţin apodictic. „vecin". Jung. pe drept cuvânt. fără a fi şi un psihanalist în adevăratul al cuvântului. aşa cum lucrul este în bună măsură posibil cu „psihologi nalitică" a lui Carl Gustav Jung. Adevărul este că „psihologia indi uală" profesată de Alfred Adler 3 nu se încadrează şi nici nu s-ar putea încadra în psihana nici ca teorie. că el a avut încă de la început propriul său „sistem". pe care încerca să o tituie psihanalizei.STUDIU INTRODUCTIV ALFRED ADLER . în realitate însă ambi sul concetăţean al părintelui legitim al psihanalizei nu a fost mai mult decât unul din efemerii „tovarăşi de drum" ai lui Sigmund Freud. F reud însuşi s-a văzut obligat să facă precizarea că Adler „nu are nimic comun cu psihanaliz 2. S. ea poate fi c onsiderată foarte bine drept o concepţie parapsihanalitică. Krawiec 1 .

să-şi joace propriul rol. înainte de a emig ra în America. Moreno — a fost îndepărtat în favoarea teatrului spontaneităţi Acest teatru îi oferă pacientului nostru posibilităţi noi. pe ca re el o consideră mult mai grăitoare şi mai eficientă în plan psihoterapeutic. Alfred Appelt şi mulţi alţii) sau al lui Roger Mucchielli. Sophie Lazarsfeld. Ida Lowy. Când stătea întins pe divan şi i pla să se gândească la mama sau la sora sa. să includem în parapsihanaliză(termen care exclude orice tangenţă cu aşa-numita parapsihologic. a lături de Adler. într-un fel sau altul. Arthur Holub. Ferdinand Birnbaum. aşadar. disciplină care îşi reclamă drept obiect de cercetare fenomenel e psihice „paranormale") pe toţi cei care dovedesc. tot aşa descoperire Adler privind inferioritatea constituţională a unor organe. la un moment dat a trecut în opoziţie. Aşa cum despre F reud s-a spus că a descoperit „complexul lui Oedip" pentru că el însuşi a avut o mamă cu do decenii mai tânără decât tatăl său şi a crescut într-o familie în care el era unchi al unor ne mai în vârstă decât dânsul (copiii unora dintre fraţii săi vitregi). vorbea despre ele. „Parapsihanaliză" se dovedeşte şi iza lui Jacob L.LEONARD GAVRILIU putem permite. Moreno nu scapă nici o ocazie de a-şi revendica meritul „inversării tehnici i psihanalitice". L. a fost pusă pe seama deficienţelor organice ale . asta era tot ce putea f ace în poziţia culcat. Dar datorită noului vehicul. raporturi d e „vecinătate" cu freudismul. cultivând la început cu dezinvoltură teze psihanalitice. să ze. aceste raporturi (de obicei rele) putând merge până la o ant iteză net exprimată. Otto Ka us. „Vechiul div n psihanalitic — scrie J. faptul de a fi terminat cu „era verbală" simbolizată de „divanul freud ian". Ermin Wexberg. care . Moreno. cum este cazul lui Alfred Adler şi al adepţilor săi (Cari Furtmtiller . acesta fiind. desigur în felul său. în timp ce toată lumea are putinţa să asiste la reprezentaţie Este ceea ce azi se cunoaşte sub numele de „psihodrama" lui Moreno. spre a orienta personalitatea „totală" a pacientului spre acţiunea spontană. făcând chiar exces de zel în această direcţie. mama şi sora pot să apară pe scenă. care i-a şi fost elev lui Freud la Viena. care dezvoltă în suprastruc tura psihică un „sentiment de inferioritate" declanşator al luptei pentru obţinerea supe riorităţii. Ernst Jahn. cel mai notabil „parapsihanalist".

un „spiritus rector" 7 . Repetând clasa. sa u Anette Kellermann. Adler pare a se aşeza în nia unor celebrităţi ca Homer. pe când el se v nconştientul său. Beethoven. de exemplu. Studie Liber Minderwerli it von Organen (Wicn. Demostene. nu . când a expus un fel de „tablă de legi" a psihologiei individuale. în ciuda recomandării unui profesor care-i sfătuia să-şi dea fiul uce ic la o croitorie. din 1913. aş fi evenit probabil un bun croitor. Clifford Allen este de părere că. aşa încât în mintea lui s-a înfiripat copilărie gândul de a se face 5 medic pentru a „lupta contra morţii" . Un alt adlerian observă şi el că. Alegând exemple care să ilustreze teoria sa a „sentimentului de inferioritate " şi a „compensării" subsecvente (şi chiar a „supracompensării"). că în prima carte de răsunet a magistrului său. într-adevăr. Dorind cu tot dinadinsul să pună un „fundament de nezdruncinat" concepţiei sale. atingea tocmai punctele ne vralgice ale psihanalizei freudienc din acel timp. explicaţie pe care el. Dar nu numai „infer iorităţile" fizice I-au stimulat la „compensări" ambiţioase. „Dacă tata — spune Adler — ar fi ascultat de povaţa profesorului. o autorizează. Dostoevski. La liceu. de altfel. nu fără temei. Adler „nu a mai progresat n ici măcar cu un deget în anii următori. dar toată viaţa aş fi crezut că 1 anumiţi oameni au cu ade vărat «darul» matematicii'^ . „este conţinută în germene to tă teoria adleriană'*. dar Adler nu era omul care să se mulţumească cu „compensări" nore. Smetana. în 1911 el a iniţiat o îndrăzneaţă mişcare strategică. ci şi unele considerente de or in spiritual. Un discipol al lui Adler afir mă. primită cu neîncredere de Freud. iar la sfârşitul vieţii sale. Intuindu-i ambiţiile. după un sfert de seco predica exact acelaşi lucru ca în 1913'1*. 1907). fiind foarte slab la matematică. elevul „nedotat" a devenit cel mai bun matem atician. peste măsură de bolnăvicios. Paavo Nurmi etc. redactând o acerbă critică a t aliste a vieţii psihice. tatăl său I-a obl igat să repete clasa. la drept vorbind. de Freud se va separa (o primă te ntativă a făcut şi în 1904 !) pentru că avea senzaţia că îi este subaltern. Milton. u n copil firav. Adler a fost. De altfel. rahitic. critică în care. „în stilul fug r lui Johann Sebastian Bach. Pe de altă parte. Adler reia adesea aceeaşi idee sub forme diferite"10.STUDIU INTRODUCTIV autorului. Freud I-a înscăunat preşed e al Societăţii psihanalitice.

ca şi conceptul de refulare. Aces este punctul de vedere pe care îl susţin eu şi asupra căruia insist în toate lucrările mele referitoare la nevrotici. departe de a stabili între fenomenele lumii opoziţii rigidie. iar psihoticul caută să-i confere o existenţă reală. omul sănătos încearcă mai degrabă să-şi detaşeze gândirea şi activitatea de o linie de ori ală". domină limbajul şi gândirea noastră. iar psihoticul merge şi m i departe. Arătând că. după care sentimentul de plăcere a r fi expresia unui sentiment de putere. în care autorul arată valoa rea pe care o reprezintă în gândirea 10 . nici sub raport biologic. Adle r subliniază: „Simbolul. dimpotriv se agaţă de ficţiuni ca înecatul de un fir de pai.. reificându-le. Die Philosophie der Als Ob (1911). în vreme ce sentimentul de neplăcere ar decu rge dintr-un sentiment de neputinţă"'2. Wien. La acestea se adaugă influenţa ficţionahsmului lui Hans Vaihingcr. pe când nevroticul. 1933 —.LEONARD GAVRILIU este de mirare că nu de puţine ori Adler simplifica şi dogmatiza. făcând din ficţiuni forţe antropomorfice irezistibile („Acţionează ca şi cum ai rtit pierzării. la speculaţii metafizic e. Dar nevroti ul îl ia ca literă de evanghelie. ca şi cum ai fi cel mai tare. Pe când Fre ud a preluat de la Nietzsche mai ales ideea primatului sexualităţii şi afectivităţii. se apr de aceea a lui Fere şi de a câtorva autori mai vechi. un sentiment sau o acţiune nu vor fi considerate juste decât dacă ele sunt astfel sub specie aeternitatis"". rămânând prizonierul prop iilor sale limite şi recurgând. mai mult decât s-ar putea crede. conformându-le realităţii. „O idee — citim în DerSinn des Lebens. nici sub raport social. Şi numai printr-o fericită întâmplare am luat cunoştinţă de carte enială a lui Vaihinger.. Voinţa de putere şi voinţa de a se face remarcat ale lui Nietzsche — scrie el în Ober den Nervosen Chara cter — exprimă în fond acelaşi lucru ca şi concepţia noastră care. legilor şi exigenţelor acesteia şi servindu-se de ficţiuni ca punct de plecare comod în abordarea realităţii şi vieţii. adaptând-o la propria sa teorie a căutării obstinate a superio rităţii şi a aşa-zisului „protest viril" caracteristic femeilor care nu-şi acceptă condiţia nferioritate. pe de altă parte. ca şi cum ai fi cel mai duşmănit" etc). ca modus dicendi. Adler şi-a axat concepţia pe teoria nietzscheeană a „voinţei de put ere" (Wille zur Macht).

ştiut fiind că din anul 1920 el a luat conta ct cu Institutul pedagogic din Viena. unele aspecte controversate privind „psihologia individuală". „PSIHOLOGIA INDIVIDUALĂ" ŞI INCONŞTIENTUL. opera de psiho log şi de practician a lui Adler în domeniul curei psihoterapeutice sau pur şi simplu în domeniul demersurilor psihopedagogice. în cele ce urmează. şi că. trăirea interioară a unor satisf acţii visate etc. adică un studiu al proceselor psi hice conştiente. din moment ce vedea în viaţa psihică un torent continuu. îndeosebi atunci când sunt făcute sub semnătura unor autorităţi. fondatorului . ţinând cont de opera sa. ci în general orice om are. Wilhelm Dilthey pare.. potri vit concepţiei adleriene. De îndată ce Freud a emis părerea c area lui Adler Ober den Nervosen Character inconştientul apare doar „ca o curiozitat e psihologică".psihologiei individuale" fiindu-i indiferent dacă un fenomen psihic este conştient sau nu 1 6 . Se impune să examinăm. Ficţionalismul lui Vaihinger îi va servi lui Adler în special la respi ngerea determinismului cauzal pe care îl promova Freud şi căruia îi va opune un finalism contradictoriu. de asemenea. de fapt indeterminabile. nimic"15. fără nici o legătură cu ansamblul „sjsfe/nu/ui"adlerian'4. actele de răzbunare imaginare. pentru el. să-şi fi exercitat influenţa asupr a lui Adler. de altfel er era prea puţin apt să opereze cu materialele furnizate de inconştient. aceasta nu înseamnă.STUDIU INTRODUCTIV ştiinţifică acele construcţii intelectuale care de mult mi-au devenit 13 familiare prin studierea nevrozelor" . Se pare totuşi că psih l englez cunoaşte concepţia adleriană mai mult din cărţile 11 . Englezul este de părere că psihol ogia lui Adler este esenţialmente o egopsiholo^ic. Aserţiunile de acest fel pot să deconcerte ze. tendinţa de a-şi disimula sentimentul de inferioritate îndărătul nor ficţiuni ca puterea. Dar nu numai nevroticul. adesea a fos t pusă la îndoială dimensiunea abisală a „psihologiei individuale". Clifford Allen va afir ma categoric că dacă Adler „recunoaşte inconştientul (pe când. nu s-o fi tăcut). unde mai târziu a ţinut o suită de prelegeri în ca re îşi propunea să demonstreze posibilitatea aplicării concepţiei sale în educarea şcolaril problemă. constând din acte de voinţă orientate teleologic. 1.

Cineva oate crede un om brav. Vanitatea. ci şi de studenţi. cu ocazia unei reuniuni de societate. ale cărei lucrări s-au desfăşurat în Olanda în anul 966 . pe când tot ceea ce face el izvorăşte din egoism etc. Aici sunt de căutat şi de găsit forţele care configurează linia de mişcare a omului. se cuvine să arătăm că în Mensch nis. Acesta este în întregul său un produs al organului psihic. 12 . problema a constituit tema generală de dezbatere a Conferinţei Uniunii Intern aţionale pentru Psihologic Individuală. într-o manie ră care nu conteneşte să suscite admiraţia psihologilor. unul dintre discipolii de marcă ai teoreticianului „complexului d e inferioritate". trăind într-o totală ignoranţă de sine. vor duce la urmări g ave. cu toate că se re feră la opera acestuia din urmă. de cele mai multe ori habar n-au că sunt cum sun t.LEONARD GAVRILIU lui Ermin Wexberg. frivolul. pe care îl citează mult mai frecvent decât pe Adler. într-o anumită m rângere. şi. Dat fiind că în rândul adlerienilor se vădea o flagrantă l de unanimitate în a-i considera pe Adler un psiholog abisal autentic („Tiefenpsychol oge"). Este episodul în care o doamnă. Aceste fo ientului influenţează viaţa oamenilor şi. în conştiinţă — ne mai spune Adler — astfel de forţe motivaţionale nu sunt decât reflect conştientului. „Aşadar — scri Adler — mulţi oameni dezvoltă în ei forţe care intră în acţiune fără ştirea lor. Există indi u-şi cunosc nici calităţile. Abstracţie făcând de concluziile acestei conferinţe. cel mai puternic factor al vieţii psihice. „Cu toate că — scrie el — atenţia conştientă se obţine. forţa propulsivă a atenţiei nu rezidă în conştiinţă. dacă nu vor fi identificate. Un asemenea caz a fost descris de Dostoevski în romanul său Idiotul. audiate nu numai de marele public. contestând chiar şi atenţiei (privită e drept expresia cea mai pură a actului conştient) caracterul ei de proces psihic pr opriu conştiinţei. carte alcătuită pe baza unei largi serii de prelegeri ţinute după primul război mondi al la Universitatea populară din Viena. ci în interes. prelegeri în care Adler urmărea să-şi expună cât mai clar şi exact concepţia. iar acesta ţin mare parte de sfera inconştientului. nici defectele. Vanitosul. el mod explicit existenţa şi funcţiile inconştientului. totodată. frivolitatea nu înseamnă şi conştiinţa vanităţii şi frivolităţii. planul său (inconştient) de via *.

dacă nu ar introduce f cţiuni în imaginea pe care şi-o face despre lume şi propria viaţă. ca toate me ismele psihice pentru care ele nu constituie decât imagini verbale''20. făcând prin aceasta imposibilă influenţa sa asupra vieţii active"22. De unde şi cerinţa de bază a psihoterapiei (ca şi la Freud) de duce în conul de lumină al conştiinţei „monştrii" generaţi de inconştient. Câteva minute mai târziu însă vasul zăcea fărâme pe podea. libcrulu i-arbitru. generat de întregul caracter al 19 acestui om. pentru a-i anihi ihoterapia poate să înceapă aici prin aducerea în conştiinţă a ideii directoare de exagerar propriei importanţe. în afara acestor momente. „planul de viaţă" al individului structurându-se în inconştientul acestuia. în Praxis un d Theorie der Individualpsychologie. în momentele de nelinişte şi de nesiguranţă e anifestă ca o putere deosebită. Nefăcând par e termenul 13 . pe care le cataloghează drept „superficiale" 23 . N cei care au asistat Ia scenă nu a văzut în ea un efect al hazardului. ste limpede că Adler profesează o „Tiefenpsychologie". fiind chiar încredinţat că a sa este mai „profundă" decât altele. pe un ton cam răutăcios.STUDIU INTRODUCTIV îi spune unui prinţ. la care e l dă asigurări că va fi atent. să bage d e seamă să nu cumva să răstoarne vasul chinezesc de valoare din apropierea sa. atât recunoaşterea ca atare. devenind imperative ale credinţei. Adler admite că numai existenţa d imensiunii abisale a personalităţii face posibile comportamentele nevrotice şi psihoti ce. personajul principal al romanului. „Chiar om tim aici — ar trebui să renunţe la speranţa de a se orienta în lume. Am şi văzut că aceste fi sprijină pe experienţe vechi («regresiune»). referindu-se la inconştient şi într-un capitol di stinct („Zur Rollc des Unbewussten in der Ncurose"). idealului. cât şi po nderea acordată inconştientului în viaţa psihică sunt în afară de orice îndoială. el face relevanta precizare că inco nştientul se manifestă în „neputinţa pacientului de a-şi înţelege impulsurile în raport cu social în care trăieşte'-1. în inconştient. ci un act absol ut logic. Prefaţând v nea în limba engleză a acestei importante scrieri. ele acţionează în surdină. care se simţise jignit de c uvintele doamnei" . în Ober den Nervosen Character.

şiretlicurile şi perfidiile. într-adevăr. fiind un fel de antiteză la ceea ce r eprezintă psihologia socială.LEONARD GAVRILIU „inconştient". Această posibilitate de inducere în eroare constituie un pericol imens pe ntru societate. Este neîndoilenic faptul că oamenii s-ar comp orta mai bine unii faţă de alţii. pe c are vrem să-i iniţiem într-ale vieţii. nu numai în mediile vaste ale societăţii. în acest fel câmpul ei de aplicare devine mult mai în tins. vorbindu-şi fără a putea stabili reale puncte de contact şi comunicare. Ei trebuie să devină capabili să recunoască tot ce e nconştient în viaţă. spre a-i a avertiza pe cei pândiţi de 14 . dacă citeşti cărţile lui Adler. „Cercetarea de psihologie individuală — va sublinia el în prefaţa la prima ediţie a lucrării Praxis un Theorie der Individualpsycho logie — caută să obţină o aprofundare a cunoaşterii omului. toc mai la polul opus sensului sugerat de simpla percepere a termenului „psihologie in dividuală". că ei s-ar apropia mai mult daca s-ar înţelege mai bine u ii pe alţii. ai din ce în ce mai mult impresia iplina cultivată de el este sociopsihologia. cum se întâmplă a ea. în realitate însă trebuie să ne referim la sensul etimo logic al cuvântului (individuere). Scopul mărturisit al operei lui Adl er este acela de a face ca oamenii să nu mai treacă unii pe lângă alţii ca nişte monade eta . „Chiar şi cuvântul german Individualpsychologie — scrie Madel ine Ganz — dă uşor loc la interpretări greşite. dându-i importanţa de rigoar DE CE „PSIHOLOGIE INDIVIDUALĂ?" Neavizaţii sunt imediat tentaţi să creadă că o asemenea ps logie pune accentul pe individul ca individ. el îl subînţelege în majoritatea textelor sale. e aşa-numitul aspect social al acesteia. toate deghizările. de ordinul fami iei. la fel de importantă.. „Cunoaşterea omului — arată Adler — comportă însă încă o latură. posibilă doar prin înţelegerea individului faţă de misiunea sa socială distinctă"2''. ci şi în grupurile restrânse. prin urmare. disimulările. căci eşti înclinat să înţelegi prin aceasta ie care s-ar aplica individului. Acest pericol trebuie să-i demonstrăm noi colaboratorilor noştri. Este vorba de o psihologie a unui «tot indivizibil» şi care se raportează în acelaşi imp la individul în sine 4 şi la relaţia sa cu comunitatea". Iată-ne.

cuprinzând în cele din urmă cosmosul universal"30. are în vedere o tablă de valori morale şi îşi propune să-i asigure promovarea. Psihologia adlenană îşi anexează. este implantat de natură în sufletul copilului şi nu părăseşte individ l decât sub acţiunea celor mai grave maladii ale vieţii psihice. umanitatea. „Sentimentul solidari comuniunii sociale. Cosmosul este. Poat e să depăşească chiar şi aceste limite şi să iradieze asupra animalelor. iar la scara maximă — dezvoltarea sentimentului cos micităţii omului. 26 conştient practi cată. nativ. pentru ca în cele din urmă această psihologic să-i vească pe om ca fiinţă cosmică. nu este altceva decât „Eros"-ul freudian. în cazurile favorabile d epăşind cercul membrilor familiei. cât şi cele dificile din punct de vedere psihoter apeutic au un singur remediu valabil. care îi uneşte pe oameni între ei şi întreaga umanitate cu infi nitul cosmic. animată de un s entiment înnăscut de comuniune umană20. o etică ogie. Este uşor de înţeles că cosmosul dispune în această rela e o putere creatoare. spre a cuprinde tribul. ci s e extinde larg la societate. p sihologia individuală nu se mărgine'şte la studiul individului ca entitate socială. în consecinţă. Numai cunoaşterea omului. se restrânge sau se amplifică. Pe de altă parte însă prin „psihologia individuală" adleriană socialul îşi ia o s culoasă revanşă asupra biologismului 15 . psihologia individuală va considera că atât cazurile dific ile din punct de vedere educaţional. tatăl întregii vieţi.STUDIU INTRODUCTIV asemenea primejdii şi a le veni în ajutor. recte dezvoltarea s entimentului de comuniune socială. De-a lungul întregii vi eţi. neînsufleţite. Iar viaţa în t litatea ei este în luptă continuă pentru satisfacerea exigenţelor cosmosului"2S. definind omul ca fiinţă eminamente socială. ca să spunem aşa. Ca psi ologie axiologică şi pedagogică („einer Art von ărtzlichen 27 Pădagogik"= „un soi de pedago medicală" o va numi Freud) . plantelor sau a al obiecte. cu caracter universal. ne va sluji în acest sens" . având de îndeplinit un rol în Cosmos. Aşadar. poporul. acest sentiment este nuanţat. „A căuta sensul vieţii — scrie el — nu are valoare şi importanţă decât da de sistemul de relaţie om-cosmos. Freud are drep tate când denunţă plagiatele adesea abil travestite ale lui Adler: acest „sentiment al c omuniunii sociale". un „alter ego" al libidoului u niversal.

generat de sesizarea (nu neapărat conştientă) a insuficienţelor cutărui sau cutărui organ. ca re cere o compensare permanentă 33 . ori de câte ori a fost somată. semnele periferice de degeneresce ntă care trădează inferiorităţi mai profunde. n. inconvenientele organice şi ps ihice cauzate de vegetaţiile adenoide.) în între acceptate de Freud" . aspect minimalizat de Freud la un moment dat . Sentimentul de inferioritate.LEONARD GAVRILIU freudian. malformaţiile şi urâţenia. „psihologia individuală" aduce psihanalizei zise „or todoxe" un amendament capital. „Sentimentul de inferioritate şi complexul de inferioritate — aceste concepte fundamentale ale psiho logiei individuale.rahitismul. inc ontinenţa persistentă anală sau uretrală. căil or respiratorii şi digestive. d efecte ale cordului. pes varus sau pes valgus)^4. Conceptele invocate sunt cu adevărat fundamentale pentru doc trina adleriană. caz în care legăturile care ataşeaz anul inferior de lumea exterioară trebuie să-şi găsească o întărire în suprastructură. „impun traiectelor nerv oase corespondente şi suprastructurii psihice un efort de natură să aducă din partea ace steia o compensaţie. fotofobiile. în linii mari. hidrocefalia. logonevroza şi alte tulburări de vorbire. hipoacuzii le. existenţa unui organ deficitar ca formă şi funcţie. ale glandelor endocrine. „COMPLEXUL DE INFERIORITATE" LA SCARĂ MONDIALĂ. de exemplu. Aşa. genu valgum sau genii varum. anomaliile scheletu lui (scolioză. ce înţelege Adler prin acestea. anomaliile de acomodare ale organului vizual. oricum. asemenea protestului viril. s trabismul. viciile de conformaţie ale organelor genitale. n. Am şi văzut. care altădată. care s-a dovedit ulterior perfect asimilabil de căt re o concepţie care. Orga 31 . pentru care a fi om înseamnă a avea un sentiment de inferioritate. Repunând în drepturi dimens iunea socială definitorie a omului. mutismul. arterelor. cifoză. nu a ezitat să-şi legitimeze f undamentele sociale. îi făceau pe psihanalişti să vadă negru înaintea ochilor — sunt astăzi (constată Adler cu n satisfacţie. evine pentru individ un factor stimulator al dezvoltării psihice. 3. ca şi alte nenumărate anoma lii. legea vieţii fiind triumful asupra dificultăţilor. pe scurt. afecţiunile frecvente ale organelor de simţ. în cazul în care ea este posibilă.

trebuie căutat punctul de plecare al i anumit număr de trăsături de caracter. pe când cei înţărcaţi prea devreme vor deveni beţivi. se vor întări spiritul de economie şi 36 avariţia" . în asemenea cazuri se impune ca „stilul de v iaţă" să fie modificat radical. un aparat digestiv atins de inferioritate va avea drept corolar o intensif icare a activităţii psihice. de regulă invariabil. ca adulţi devin nişte certăreţi şi sarcastici. încă din fragedă copilărie. „Acest sentiment de inferi te — specifică Adler — este cauza neastâmpărului copilului. într eaga educabilitate a copilului depinde de acest sentiment de insuficienţă (Insuffici enzgeftihl). cu ambiţia afirmării superiorităţii faţă de ceilalţi. 17 . printr-un proces inconştient. copiii care. generat de imaturitatea organelor sale. muşcă sânul mamei. n. ca şi cauza viziunilor sale anticip atoare privind viitorul. în raport cu tot ceea ce priveşte sau are tangenţă cu alimenta . întotdeauna în afara sentimentului de comuniune socială. în imentul de inferioritate al copilului. căci. în sensul integrării sociale a individului deviant. poftă de câştig şi.STUDIU INTRODUCTIV nului vizual atins de inferioritate originară îi corespunde o percepţie 35 vizuală exace rbată . prin intermediul ec alentului reprezentat de bani.n. foarte generale. bunăoară. Cu a tari explicaţii suntem în imediata „vecinătate" a psihanalizei freudiene. ca şi cum ar fi vorba de pregătirea unui act subversiv. ţinteşte la aparenţa unei superiorităţi personale"3ii. după Freud. a dorinţei sale de acţiune. d e lipsa de independenţă în relaţiile cu părinţii etc. în aceeaşi manieră „parapsihanalitică". această intensificare se va transpune în lăcomie.) printr-un complex de superioritate care. la baza căruia stă conceperea unui „plan se t". deoare ce „a fi om nu este doar un fel de a vorbi. a pregătirilor sale pe plan fizic şi psihic în acest sens. în felul acesta viitorul devine pentru el o ţara a făgăduinţei în ceea ce priv e compensaţiile"37. „Tendinţa infatigabilă spre su perioritate încearcă să ascundă acest complex (de inferioritate. ve de scandaluri. de a-şi măsura puterea cu alţii. care fac din copil un indivi d agresiv. încercând să înlocuia ol laptele de care au fost privaţi intempestiv. se trasează l ile unui „stil de viaţă". Adl r va susţine că în privaţiunile şi senzaţiile de inconfort din primii ani ai copilăriei. de uca diverse roluri.

chiar şi definitiv. cel mai redutabil dintre animale. „Gorila — s crie el altundeva —. constând în consolidarea sentimentului de comun une socială.LEONARD GAVRILIU ci a fi o parte dintr-un întreg. nevralgia t rigemenului şi accesele epileptoide. Freud se străduieşte să demon treze că la originea unor fenomene sociale. alambicând o idee a lui Darwin. fără cooperare. Achiziţiile cele mai preţioase ale omului i-au venit de la inferioritatea sa'42. panaceul său 40 universal . ar fi f ost pierdut încă din prima zi. acolo unde tulburările organice lipsesc — ne asig ură Adlerîn ultima sa carte — vor putea fi vindecate. printr-o scădere a tensiunii psihice. Observaţia noastră ne du departe. printr-o lărgire a sent imentului de comuniune socială. tigrul. astă inferioritate constitutivă. Omul. ci şi specia u mană în întregul ei s-a dezvoltat tot datorită slăbiciunii sentimentului de inferioritate faţă de celelalte specii. „Tehnologia" punerii în practică a acestei pârghii nu este de obicei descrisă. acţionează permanent ca un stimulent în direcţia descoperirii unei căi de adaptare la viaţă. despuiat de toate mijloacele pe care i le-a procurat inteligenţa. în pădurea virgină. în special desprinderea omului din „hoarda primi 18 39 . Complexul de inferioritate este a stfel pre/entat ca un fenomen universal care a prezidat geneza omenirii. dacă ni-1 reprezentăm lipsit de toate binefacerile c ulturii. printr-o modif icare a stilului de viaţă. migrena. Caracterul „parapsihanalitic" al acestei speculaţii de antropologie este evid ent. căreia îi admirăm forţa. unde să-şi creeze situaţii în care să fie echilibrate dezavantaj oziţiei omului în natură. compensarea supremă având loc prin constituirea societăţii omeneş „în ceea ce priveşte structura sa naturaiă — scrie Adler — omul este o fiinţă inferioară. Dar. nu au nevoie de comunitate. în Totem şi Tabu (1913). în fond. pe care şi-o conştientizează ca pe un sentiment de neîmpli ire şi de insecuritate. Este vorba. susţine pe de altă part e întemeietorul „psihologiei individuale". care arc capac itatea de a realiza adaptarea şi securitatea"41. nu numai individul ca atare. ci numai prescrisă. Chiar şi suferinţe cum sunt cefaleea nevrotică. a te simţi parte dintr-un întreg" . Pârghia modificării „s ilului de viaţă" este mereu una şi aceeaşi. tot despre organul psihic.

fără urechi. femeia îl stoarce de bani şi. Prostituţia ar fi un mijloc prin care femeile. în vederea răsturnării în favoarea sa a raportului forţe. de exemplu. un adversar al puterii stabilite. Organismul îşi continuă viaţa şi în cazul unor 19 . fără amigdale. Un organism uman. îi umilesc pe bărbaţi. cadetul ar fi inamicu l jurat al principiilor şi regulilor. INDIVIZIBILITATE ŞI STRUCTURĂ. Dacă matematicienii admit. ergodivizibilitatea ca o consecinţă nu numai logică. dintre copii. în lumea reală nu există şi nu pot exista sisteme „compuse" dintr-un singu lement. Criminalitatea nu ar fi decât rezultatul exhibării sentimentului de superiorita te. care le socotesc inferioare. 4. dar şi ontologică. în timp ce Adler pune întregul Univers sub stăpânirea nui „complex de inferioritate" primordial. îşi poate continua viaţa fără ape .STUDIU INTRODUCTIV tivă". în rest. dar pe de altă parte nu ezită să vorbească la fiecare pa despre „structura psihică" sau despre structura „organului psihic". îl degradează starea de mijloc de subzistenţă (!) Numai la dogmaticii pansexualismului se mai pot întâlni interpretări atât de siluite. f deşi toate acestea sunt elemente (şi nu toate apendiculare !) ale organismului ca st ructură sistemică. pe de o parte ideca indivizibilităţii pe rsonalităţii umane (individuus !). animate de proverbialul „protest viril". în lumea construcţiilor abstracte. Sistemul psihoetic -pedagogic al lui Alfred Adler este logic (până la absurd !) în articulaţiile sale numai dacă se are în vedere teoria „complexului de inferioritate". fără splină. de exemplu. El susţine. Astfel. în felul acesta. „mu " compuse dintr-un singur element (caz în care copula „compuse" este o absurditate) şi „mulţimi vide". fără un rinichi sau fără un plămân. Cum are loc această paradoxa lă umilire? Foarte simplu: pe când bărbatul care se serveşte de o prostituată crede a-şi do edi superioritatea faţă de ea. Structură indivizib ilă însă nu poate exista. pe care ar e tendinţa s-o atace în orice condiţii. ar sta „complexul lui Oedip". adică structurate şi în acelaşi timp indivizibile. în acest demers el este de o perseverenţă car e adesea frizează artificiul şi stridenţa. fără ochi.întrucât o structură presupune ce uţin două elemente şi raporturile dintre ele. contradicţiile cele mai elementare abundă.

Tinzând. ni elul cel mai de jos al deficienţei mintale. să reducă rolul determinismului biolo gic şi al eredităţii. spre a face cât mai mult loc 20 . de pildă.. ca şi cum ar fi vorba d e înlocuirea mecanică de tipuri de motoare în caroseria unui automobil. inclusiv ideea divizibilităţii structurii. ar determina caracterul ca trăsătură a personalităţii omului) 4 5 .LEONARD GAVRILIU imense lacune în structura psihicului. este veridic. un copil ca re la început este coleric va deveni mai târziu melancolic şi poate în cele din urmă flegm atic. să se tragă concluzia că toţi sanguinicii sunt sor tiţi să devină nişte nulităţi. proba făcându-ne-o existenţa idioţilor. ne asigură Adler. opil. postulând dislocarea facilă a acestor a. ar trebui. după Adler. „temperament". în termenii psihologiei clasice. De exemplu. trecerea fără dificultăţi insurmontabile de la un tip la altul. dar în contradicţie cu propria sa concepţie despre „inferiorităţi" înnăscute . Daca ar fi să se respecte întocmai fundamentele „psihologiei individ uale" adleriene. La drept vorbind. înseşi ideile adleriene de inferioritate a organelor şi de compensaresupracompensare presupun stări de structură şi transformări de structură. deoarece le lipseşte imboldul magic al „sentimentului de inf itate". dimpotrivă.. — sc l — ca diferitele temperamente sa se detaşeze unul de altul. mai conforme cu integrarea socială. în legătură cu sanguinicul trebuie să constatăm că în el se manifestă individul care. El nu numai că neagă 44 orice potenţial sau substrat înnăscut pentru trăsăturile de caracter (ceea ce. a fost cel mai puţin expus să-şi exercite sentimentul de inferioritate. aşa cum bine observă Josef Rattner. i deea indivizibilităţii psihicului vine în flagrantă contradicţie cu optimismul pedagogic a l acestui oculist 43 convertit la psihologie şi psihoterapeutică . desigur. în care nu s-au produs câtuşi de puţin deficienţe organice şi care n-a suferit de pe urma excitaţiilo puternice. „Seîntâmplă. aşa încât s-a putut dezvolta în linişte. în cazurile în care din „stilul de vi trebuie eliminate şi. obişnuindu-se să iubească viaţa şi să cu paşi siguri"^6. de fapt se şi ajunge la eliminarea unor compon ente antisociale din concepţia despre lume şi viaţă a individului şi la „înlocuirea" unor t i de caracter prin altele. i neagă şi caracterul nativ a ceea ce noi numim „tip de activitate nervoasă superioară" sa u. de fapt.

în care se demonstrează rela48 ţiile dintre temperament şi sistemul endocrin . chiar da că s-ar ajunge să se demonstreze că au temperament flegmatic doar cei la care s-a dove dit o tulburare patologică în secreţia glandei tiroide. temperamentul flegmatic nu este niciodată altceva decât „o mască artificială". ci avem de-a face aici cu un întreg fascicul de cauze şi de scopuri. nu există nici un aspect al vieţii psihi care să se poată raporta direct la funcţiile glandelor sexuale. dintr e care una poate fi protejarea. că nu există aspecte care să rezulte dintr-o situaţie determinată „glande sexuale-boală". care generează mai întâi un senti ent de inferioritate organică. cu ajutorul unui temperament flegmatic. de xemplu. Adler scrie: „Nu putem trece uşor peste această observaţie semnificativă. „o m nieră de securizare. un element nativ nu ar consti ui în acelaşi timp şi o „posibilitate individuală" !). înseamnă că şi aici ne lips solidă pentru o fundamentare psihologică. numai că acum trebuie să specificăm că pe primul pl an trec inferioritatea organică a glandei tiroide şi consecinţele ei. a sentim entului personalităţii. un răspuns semnificativ la întrebările puse de viaţă" şi că. un „dar". cum este nepăsarea"50.STUDIU INTRODUCTIV posibilităţilor individuale (ca şi cum o „vocaţie". impulsuri care pun bazele poziţiei copil ului în mediul său specific. Nu aceasta este esenţa fenomenul ui. Putem să stabilim doar că şi de la glandele sex uale emană anumite impulsuri necesare vieţii. inferioritate ca re determină situarea pe opoziţie mai modestă în viaţă şi pe care acum încearcă să o compen tr-un artificiu psihic. După ce ne arată că tipurile sunt de o rară flexibilitate şi că. Iar mai departe: „Dat fiind apoi fapt ul că suntem obligaţi să admitem că. împotriva lezării acestuia. Dar aces t lucru îl face numai pentru că găseşte din nou material apt să-i ilustreze teoria „complex lui de inferioritate". în realitate. de unde pornesc apoi tentativele individului. ne regăsim aici în faţ nui tip despre care am mai discutat. sprijinindu-se în mod critic — din punctul său de vedere pe cunoscuta lucrare a lui Ernest Kretschmer. Charakter und Temperament (1921). prin urma u greu s-ar putea admite rolul secreţiilor endocrine 4y în determinarea temperamentu l u i . Adler se angajează până la urmă pe o ivergentă faţă de propria sa cale. dar 47 . Cu alte cuvinte. cu un întreg complex de funcţiuni organice şi de influenţe exterioare.

Aceste concluzii generale şi tendinţele corespunzătoare. Dar deja în acest stadiu el începe să-şi dezvolte f ormele generale ale conduitei. formate într-o perioadă în care cuvintele conceptele lipsesc. „sentimentul de inferioritate". afirmând câteodată că diviziunea psihicului în 52 conştient şi inconştient este artif încercând să estompeze colţurile şi scizurile structurii psihicului (mitica indivizibilit ate a personalităţii). votul nostru. când simţul comun intervine ca factor mai mult sau mai puţin corectiv şi când îi poate îm dica pe oameni să se bizuie prea mult pe reguli. „sen de comuniune socială" etc. reeducarea neputând fi decât restructurare. pe potriva a nenumărate pagini din opera su prasaturată de motive iterative a lui Adler: „Plan de viaţă şi opinie se completează recipr c. cu toate că se modifică şi se denaturează. continuă să acţioneze ulter . adesea de la e venimente inconsistente sau de la experienţe inefabile. el o face în semn de reacţie. „stilul de viaţă". divizibilitatea personalităţii. dar Adler o face în favoarea monoideismului său abso utizant prin definiţie. pe fraze sau principii. puternic afective. adesea necontrolată logic. Iată în acest sens un citat foarte edificator. de fapt. Amândouă îşi au rădăcinile într-o perioadă în care copilul este incapabil să formuleze î concepte concluziile experienţei sale. făcând frec vent uz de sirrtagma „structură psihică" şi distingând un conştient şi un inconştient. cu sadismul teoretic de rigoare. şi demonstrând astfel. dar pentru care mai convenabil ar fi termenul monolilism psihic). împotriva f eudismului. Cum vom v edea 22 . toate faptele la acest „pat all uiProcust". Dacă Adler accentuează caracterul unitar şi de unicat al fiecărei persoane u mane. cu osebire în cazurile de reeducare. în realitate însă Adle r îşi subminează propria poziţie teoretică (pentru care s-a propus denumirea de monism psi hic53. pornind de la concluzii neverbale. Critica absolutizării determinismului biochimic al vieţii psihice trebu ie să aibă. punând la baza întregului comportament uman „complexul de inferi oritate" şi adaptând. aces n urmă incluzând „planul de viaţă".LEONARD GAVRILIU care pot să provină şi de la alte organe şi care nu conduc în mod 51 necesar la o structură psihică clară" . bineînţeles. care legitimase o viziune structuralistă în psihologie.

„stilul de viaţă" corespunde „Supraeului" (da s Uberich). Eul (conştiinţa de sine) se dezvoltă ca o putere de previziune. „Limbajul — scrie Adler — prezintă o semnificaţie din ce mai profunde pentru dezvoltarea vieţii psihice umane. datorăm simţului comun. chiar în citatul de mai sus se pot distinge o serie de „mecanisme de apărare" ale „Eu lui". daca vom spune că acest câine a continuat să facă progrese în dresajul său. despre care Herbert Schafl er ne spune că reprezintă motivaţiile inconştiente proprii fiecărei fiinţe umane. pentru că ajunsese la o concluzie generală. „idealul de personalitate" corespunde „Eului ideal". corespunde „Sinelui" freudian (das Es). o lege in onştientă care guvernează personalitatea. Pericolul te pândeşte totdeauna din acelaşi loc. „Planul de viaţă". dovedeşte între altele că acelaşi proces eronat se produce şi la animale: un căţeluş a fost dresat să-şi urmeze stăpânul pe stradă. de asemen a. El nu se temea nici de stradă. Mulţi oameni procedează ca acest câine. întărit de sentimentul comuniunii sociale. dar că era cu n tinţă să-i mai duci Ia locul accidentului. Era destul de avansat în această e. pentru care nu putea avea de-a gata un răspuns înnăscut. Nu este prea greu de identi ficat în structurile psihice descrise de Adler corespondenţi ai structurilor „aparatul ui psihic" descris de Freud. nu rezistă impulsului de a sări asupra unui automobil în mers. ca o ficţiune premeditată. desigur. Structuri analoage găsim adesea în nevroză"54. într-o zi. fără a fi rănit. nici de vehicu le. Nu s-ar putea vorbi decât cu greu de un răspuns condiţionat. din acelea din ca re trag uneori şi oamenii: locul este de vină. nu propria neatenţie şi lipsa de experienţă. Cazul care urmează. această el iberare de sub tirania unor încercări exagerate de securitate şi apărare.STUDIU INTRODUCTIV mai departe. care sunt expr esia unui penibil sentiment de inferioritate şi insecuritate. o experienţă singulară. când. de adaptare anti cipativă. Conştiinţa ca atare prinde consistenţă pe măsură ce se c nstituie şi se rafinează limbajul. Era. în n prejudecăţi asemănătoare şi reuşesc cel puţin performanţa de a nu mai putea fi prejudicia anumit loc». generat de permanen tul sentiment de insecuritate 55 . după cum. „simţul comun" este echivalentul „principiului realităţii". de exemplu. de stul de obişnuit. Gândirea logică 23 . ca un fel de „organ al gândirii". Fu izbi t lateral. ci de locul întâmplării.

car e. care. Princ ipiul economic adlerian (analog „libidoului") se numeşte voinţă. Fiecare v ector al nevrozei. elan vital. servind în ultimă analiză la protejarea individului faţă de un conta dur cu viaţa şi exigenţele acesteia. poate deveni conştient sau poate fi făcut accesibil conştiinţei cu ajutorul unei imag ini-amintire („Erinnerungsbild")61. din viaţa pulsională" . al ambiţiei şi vanităţii. fireşte. căutare mai febrilă decât la ceilalţi indivizi. deoarece nu s-a ţinut seama de rectificările duse de sentimentele altruiste. pun evidenţă marcante structuri specifice în acest sens. un simbol. fapt care nu-i scapă lui Adler. destinată să ne ofere un mijloc de orientare superficială. ca şi mecanismul psihic pe care acesta se sprijină. Nevroticul. permite 56 formarea noţiuni lor" .LEONARD GAVRILIU nu este posibilă decât dacă dispune de limbaj. cei mai mulţi indivizi având în general mai mult decât o inferioritate. după Henri Be rgson. pe care ne-o explică într-o term inologie structuralistă (componente. din reflex sau din instinct. schemă care se potriveşte mai mult psihicului abstra ct al individului nevrotic decât structurii concrete şi reale a psihicului sănătos. fiecare fiind determinată de o inferioritate organică d istinctă. cu siguranţă incompletă. un mare număr de nuanţe. c a expresie a căutării perfec58 ţiunii . în Ober den Nervosen Character se trage o concluzie care calchiază concepţia fr eudiană a filiaţiei materiale a psihicului: „ceea ce noi numim viaţă psihică. Psyche. ne pune chiar şi în faţa unei scheme grafice a „idealului de person alitate ca scop" („Personlichkeitsideal als Zweck")^. care poate să-şi aibă sursa în experienţa infantilă sau ate fi doar un produs al imaginaţiei. iar uneori. Iată aici o schemă provizorie. naşte n viaţa organică. Această 24 . un fel de etichetă care desemnează un anumit mod de reacţie. Psihonevrozele nu sunt decât un produs al amorului-propriu. la un moment dat. ne spune Adle r. asociaţii posibile între „elementele componente" e t c ) . cel puţin în majoritatea urilor. 57 obiectivă. singur. care îşi structurează un „ideal de person tate" ca un complement al dorinţei de securitate şi la care primează voinţa de putere. trebuie s e gândim la nenumăratele asociaţii posibile între elementele care o compun"60. „Idealul de personalitate — scrie el — prezintă. Cons ultând această schemă.

cel puţin. î rea evenimentelor. conceput din toate perfecţiunile imaginabile. acelui Fr eud care cercetează prin excelenţă cauzalitatea. spre a da cuvântul. rezultă din t endinţa de economie a gândirii. Aşa cum apar lucruril e din discursurile sale teoretice. pe care le combate pur şi simplu formal.STUDIU INTRODUCTIV imagine care. nu mai este cu putinţă să se ia 25 . unei probabilităţi statistice. Adler se arată un adversar neîmpăcat al de terminismului cauzal şi chiar al determinismului în genere. avertizează. divinizată — scrie Adle r —. cercetează în primul rând fi itatea. pe când individul îşi impune un efort voluntar durabil „spre a urmări cu ochii închişi. apare adesea ca un al doilea Eu. „într-o s ituaţie de inferioritate psihică. ideea directoare. „întreaga cauzalitate aparentă din viaţa psihică — scrie el în Der Sinn des Lebens — ezultatul înclinaţiei a numeroşi psihologi de a-şi prezenta dogma sub o înfăţişare mecanică zică. motivaţia inconştientă a comportamentului. plasat la o altitudine maximă. 5.. De când fizica însăşi le-a luat apa de la moara cauzalităţii. asemenea demonului lui 63 Socrate. După Adler. Avem aici un calc cât se poa e de străveziu al Supraeului definit de Freud. prin int ermediul căruia s-a realizat la un moment dat voinţa de putere. scopul şi direcţia diferitelor acte ale individului 64 . id eea directoare 62 reprezentată de voinţa de putere" . O serie de „încercări de tatonare" a u drept scop realizarea compensării sentimentului de inferioritate primitiv. din raţiuni de polemică prog ramată afectiv. atribuită îndeosebi refulării instinctelor. ca o voce interioară care. le adoptă sub travestiri lesne de străpun s.. invocând în sprijinul atitud inii sale concepţiile indeterministe care aveau într-o vreme mare trecere în fizica mo dernă. dimpotrivă. acuză" . copiind un model indiscutabil. încurajează. personificată. fiind vădit faptul că Adler nu a putut evita eşafodajul structural al aşa-numitelor „instanţe ale psihicului" descrise de părinte le psihanalizei. dorinţa de d ominaţie apare din cea mai fragedă copilărie. cu o ascultare oarbă. pe de altă parte. pedepseşte. nu este decât reziduul unui eveniment psihic. Adler. dar pe care. CAUZALITATE SAU FINALISM? Opunându-se lui Freud — arată Ernest Aeppli —. conform principiului efortului minim al lui Avenarius.

este întru totul adevărat). putem pretinde că întreaga din mică a părţilor sale constituente va coincide cu scopul sau cu planul de viaţă"72. voi sau acţiona fără să avem în minte un scop"70. simţi. ca transformabil sau ca unul integral substituibil. dirijate de un scop care îi stă în faţă"69. în altă parte. oricum. Cauzalităţii reliefate de S. fără ca toate aceste a să fie determinate. ci variabil. Scopul poate fi conceput ca fix. Concepţia despre om ca totalitate axată pe o teleologie imanentă — observă M. P ovând o asemenea concepţie asupra vieţii psihice. „am dori să propunem următoarea regulă: de îndată ce scopul une ctivităţi psihice sau planul ei de viaţă a fost identificat. departe de a bănui că finalitatea însăşi se defineşte ca un raport cauzal 6 inelar şi că. Po trivit concepţiei adleriene. Când însă 26 . cu toată „imanenţa" invoca tă. care neagă 65 cauzalitatea în dom eniul psihicului" .LEONARD GAVRILIU în serios atacurile împotriva psihologiei individuale. numai Dumnezeu i-ar putea da de capăt. este cu neputinţă să ne reprezentăm o viaţă psihică în absenţa p (ceea ce. desigur. iraţional. căruia. Iar. limitate. Adler formulează o serie de „legi" şi „re i". „orice fenomen psihic. avertizează categoric: „Toţi cei care cred că viaţa ihică umană se bazează pe 66 cauzalitate se înşeală" . Nici un om nu poate gândi. „Psihic ul — subliniază Adler — nu se supune nici unei legi naturale. „ Viaţa psihică a omului — scrie el — esfe deter ată de un scop. vom descoperi următoarea lege care guvernează dezvoltarea oricărui eveniment psihic: nu putem gândi. simţi. dar scopul conceput de dânsul este un determinant nedeterminat. neexcluzându-se unul pe altul. cele două concepte se implică r eciproc. cum ar fi următoarele: „Dacă privim mai îndeaproape problema. dacă este să ne ofere ea persoanei respective. un impuls obscur. da r. direcţia mişcării acestor fenomene fiind eminamente viitorologicâ. poate fi sesizat şi descifrat numai dacă este privit ca o p regătire pentru un scop"71. condiţionate. Gan z — îl apropie pe Adler de psihologii ger68 mani Eduard Spranger şi William Stern . deoarece scopul care îi stă î ainte nu este imuabil. voi sau chiar visa. prin urmare. Freud e une finalismul. „psihologia individuală" priveşte toate fenomenele psihice ca fiind îndreptat e spre un scop.

sentimentele. atât de fecundă î domeniul materiei — notează Madeleine Ganz —. pe urmele lui Jung & Comp. mişcarea psihică are loc în mod necesar. Totuşi. nu spune adevărul. ea se întreabă nu numai «care este cauza minciunii?». „Individul — scrie el. el îşi autoamendează de fap ropriile teorii. pentru că. în contradicţie cu declaraţiile sale ritoase. ca 27 . „Cauza eficientă. trăsături de caracter şi o concepţie asupra lumii. nu ar putea face faţă în acela al psihicului De aceea psihologia adleriană face apel în plus la cauza finală. emoţiile. eleine Ganz nu greşeşte deloc atribuindu-i lui Adler asocierea explicaţiei finaliste c u cea cauzală. obligat de logica naturală a faptelor. ci 73 în acest domeniu omul însuşi îşi face legile" . de pildă — este determinat de structura stilului său de viaţă. De legile acestuia ascultă de acum îna inte şi pe durata întregii existenţe. impresia cea mai cl ară pe care ne-o lasă formulările obişnuite ale lui Adler este aceea că el se situează ferm pe poziţiile finalismului şi determinismului intrapsihic. O schemă bine determinată a apercepţiei se stabileşte. dar în mod independent de şcoala aceasta „cu 74 antec edente teologice" . deşi î propune acest lucru. principii. d upă cum nici în perimetrul fantezist al determinismului intrapsihic nu poate rămâne. de exem plu. reînviind concepţia liberului-arbi tru. Ceea ce în conştien e ca nefiind factor de perturbaţie. în viaţa psihică nu exi lege naturală. acţiunile sunt diviz ate în plină concordanţă cu această formă finală ideală la care aspiră. Astfel Adler (cel puţi cazul de faţă. gândurile şi acţiunile. de care am luat ac t mai sus. ca şi cum ar guverna i o lege a naturii după care suntem constrânşi să acţionăm. Ca şi în cazul problemei individualităţii. Fără îndoială. iar concluziile. în mod conştient sau inconştient"15. el nu renunţă şi nu poate renunţa la explicaţiile cauzale cele mai autentice. ci şi «care e scopul pe care îl urmăreşte el în felul acesta ?» Deoarece tot ceea ce face un individ o face spre a atinge un scop pe care şi-i dă el însuşi. Activ tea creatoare a stilului de viaţă îşi începe opera. Când un copil. Pentru a se facilita această activitate sunt elaborate reguli. a „psihologiei analitice" jungiene. căci vom vedea că el nu este consecvent) taie legăturile care conexează psih cul la mişcarea şi transformarea universală a materiei.STUDIU INTRODUCTIV cineva întrezăreşte un scop..

O primă observaţie care se impune este aceea că Adler admite de fapt refularea î forma descrisă şi teoretizată de Freud. 1894). „ Viaţa psihică a omului — scrie el de data aceasta — nu este în stare să se gu neze în mod liber. că ne aflăm în faţa u de determinism strict intrapsihic. Examinând în mod pertinent esenţa socială a vieţii psihice („soziale Beschaffenheit des Seelenlebens"). Cum sublinia ză şi Josef Rattner. Breşele determinist-cauzale.) şi minimalizând utilizarea testelor 7 7 şi a metodelor de investigaţie psihologică obiectivă în general. în al doilea rând. fără carburantul relaţiilor interperson ale şi. fie că întăreşte liniile dinamice c onştiente. ci „facultatea de divinaţie". Restul este uitat. Goethe. diminuat sau acţionează ca un model inconştient. Nu es te atunci de mirare că. Observăm. Rezultatul( final al acestei scheme. fără intervenţia unor cauze exogene.LEONARD GAVRILIU acţionând în conformitate cu acest sens. sustras mai mult decât de obicei criticii sau c omprehensiunii. a existenţei sociale a omului. PRIMATUL DIMENSIUNII SOCIALE. pentru diagnosticarea fenomene lor psihice. fenomenele psihice fiind explicate prin ele în sele în interiorul unuia şi aceluiaşi individ. pe „empatie". fie că le anihilează sau le paralizează printr-o reacţiune. este menţinut aici. foarte largi în definitiv. care infirmă precara construcţie teoreti a determinismului intrapsihic. autocreatoare de variabile dependente. Dostoevski etc. Adler preconizează o cunoaştere a omului bazată pe pura „comprehensiun ". Ibsen. Adler pare să uite toate aserţiunile sale finaliste. ci se găseşte în permanenţă înaintea . pe care Adler însuşi le face în teoria sa declarat finalistă. â 7a Wilhelm Dilthey (Ideen iiber eine beschreibende und zergliedernde Psycholo gie. deci. pentru înţelegerea individului. conducând astfel la onflicte prin inhibiţie. Adler invocă nu metodele ştiinţei. în societate indivizii nu se po t mişca numai pe baza „motoarelor" lor interioare. este întotdeauna determinat mai 76 dinainte de către stilul d e viaţă" . îşi găsesc explicaţia în abordarea fenomenelor prin sma realităţilor sociale. care îşi fixează scopurile şi „stilul de via tate de variabilă absolut independentă. indicând drept ajutoare în această direcţie pe marii scriitori ( Shakespeare. 6.

el se străduieşte să descopere „cauzele adevărate" ale acţiunilor greşite. fără îndoială. Rattner. desc hizând prin aceasta câmp de acţiune determinismului social în practica psihoterapeutică. încât ele au 79 apăru bun început ca un «adevăr absolut» . deci cauze eficiente. antisociale 82 Din cazurile descrise şi discutate în această carte reiese că aşa-numitul „stil de viaţă" n e nicidecum o construcţie arbitrară a individului (o „liberă determinare". Adler mărturiseşte că. ci o structură subiectivă rezultată din i nteracţiunea cauzală cu un mediu de viaţă dat. condiţia esenţială care acţionează neîntrerup pra individului şi care nu se 78 lasă influenţată de el decât într-o anumită măsură" .STUDIU INTRODUCTIV unor sarcini stabilite de undeva din afară. el chiar susţine că este necesar să se aibă în vedere „natura factorului 81 exogen care a declanşat simptomele morbide" . axiomatic. Nicăieri oamenii nu au apărut altfel decât în 80 societ DerSinn des Lebens. la antipodul finalismului exclusivist. sinteză a întregii sale opere. bineînţeles refractate prin „stilul de viaţă" a cărui remediere se are în vedere. de la sine înţeles. sau mai curând o „autodeterminare"). în Psihologia şcolarului greu educab il. Toate aceste sarcini sunt inseparabil legate de logica vieţii în comun a oamenilor. ceea ce. E xtrem de semnificativ în acest sens este faptul că. „Educatoarele — scrie el — iau în primire copii pe care nu-i putem compara cu o pagină nescrisă. Sunt r. Iar ceva mai încolo Adler arat erinţele colectivităţii au reglat în aşa fel relaţiile dintre oameni. Din felul care lucrează în această direcţie Adler şi colaboratorii săi. cum se exprimă J. Adler neezitând acum să recunoască faptul că v iaţa psihică a omului este determinată de existenţa socială. oricând i se prezintă un caz dificil (un nevrotic. precum şi din structura dialogului psih peut—pacient. un criminal) . este înt rezonabil. Ca să nu mai vorbim de faptul că atunci când escrie acţiuni pedagogice de reprofilate a „stilului de viaţă" Adler are în vedere factori i generatori ai unui alt comportament. La o anumită vârstă copiii posedă deja o individualitate'*3. Deoarece societatea a reexistat vieţii individuale a oamenilor. Nu există în istoria culturii umane nici o f ormă de viaţă fără caracter social. determinând la copil „prize d iinţă" şi lăsându-i iniţiativa corijării conduitei. înţelegem că „psihologia individuală" este 29 .

soluţionând c ucces numeroase cazuri dificile (a se vedea. prin diviziun ea muncii. între altele. cu toate că şi aici el opune în mod tranşant probabilitatea şi cauzalitatea. Adler pune problema probabilităţii statistice a comportamentului uman. mai evident decât în cazul freudismului. ci pe formaţie (. ca şi faptul de a răsfăţa un copil. deoarece — ne explică el — „fiinţa umană privită ca produs al acestei plane şi-a putut menţine şi dezvolta relaţiile cu restul lumii decât prin încorporarea în comuni e. găsindu-le incompatibile. pe necesitatea in tegrării sociale a individului. întocmai ca Montaigne. „Aşa cum a arătat — scrie el —. Ca şi pent ru Pestalozzi. ambiţia originalităţii şi a surclasării adversarilor ducându-1 la unele inc ngruenţe şi inconsecvenţe flagrante. Marile probleme ale vieţii sunt. trei: viaţa în societate. că punctele de maximă rezis le operei lui Alfred Adler sunt de fapt situate în afara psihologiei propriu-zise. nu pe informaţie („tete bien pleine" ). mu nca şi iubirea. pe linia de forţă a unui sănătos „sentiment de comuniune so ială". pentru Adler mama este aceea care are datoria sacră de a-şi educa cop iii în acest spirit. după Adler.. în consecinţă. Centrele de consultaţii psihopedagogice înfiinţate de el la Viena şi acel e „Childhouses" organizate mai târziu în S. în schimb el a avut vocaţie de educator. prin efort susţinut şi printr-o propagare suficientă a speciei"86. în concluzie. există şi alte handicapuri care. pe linia integrării sociale. cele două volume Heilen u nd Bilden. pe care o prescrie încă din prima copilărie 8 5 . .A. de-a lungul întregii sale cariere 84 a privit problemele om i în legătură cu sarcinile vieţii" . în etica sa socializantă şi în pedagogia sa. prin aportul material şi spiritual pe care i-1 furnizează acesteia. Este de remarcat că. urmăreau să imprime copiilor un solid comp ortament social.U. Mosak — că omul nu poate fi înţel fiinţă socială. „Adler simţea — remarcă pe bună dreptate Harold H. Pestalozz i sau Froebel. Rousseau. Dacă „descoperirile" şi „inovaţiile" sale în e nu sunt adesea decât simple reformulări sau travestiri terminologice ale unor idei ale lui Freud.LEONARD GAVRILIU în realitate o psihologie centrată pe problematica socială a omului. scrise în colaborare cu Cari Furtmiiller şi E. Wexberg sau Individualpsyc hologie in der Schule). tete bien faite'"). Putem spune. punând accentul nu pe instruire.

„Coeficientul mai mare sau mai mic de certitudine în cadrul probabilităţii — observă Ion Tudosescu — variază direct proporţional cu funcţia de distribuire a parametrilor cau zali şi condiţionali. să respingem orice principiu fundamental. o dată mai mult. având pesemne în vedere imponderabilele pe care le-a introdus în analiza dete rminării multiple („supradeterminare") a comportamentului. dar. direcţional sau cauzal. O manifestare de felul acesta este expresia p uterii creatoare. caracteristică stării iniţiale. cauzalitatea este manifest implicată. în acest raport cauzal. Luând în considerare aceste obst acole. într-o mai mare sau mai mică măsură (aici apare probabilitatea. Oricum. Deşi se impune să nu confundăm noţiunea de probabilitate cu ac de posibilitate. cât şi de complexele ulterioare de interacţiune şi factorii aleator care însoţesc procesul respectiv"89. cu caracter probab ilist. în care totuşi Norbert Wiener vedea un reprezentant al probabilismului mode rn 9 0 . pentru că există realmente raporturi cauzale statistice. 31 . Diversitatea şi singularitatea fiecărei manifestări individuale nu trebuie să ne scape. necoinci denţa relativă a cauzei şi efectului). gradul de probabilitate f iind în funcţie de realitate. şi încă din exterior (răsfăţar copilului de către părinţi). efectul nu a depins numai de cauza iniţială care I-a produs. văzând în manifestarea lor numai un element înşelător care poate fi exprimat î ermenii unei probabilităţi statistice. 87 a copilului în formarea legii sale dinamic e" . deşi aceasta arc un rol primordial în producerea sa. Cu toate acestea. o dată desfăşurată (realizată) u a din posibilităţile sale. aproape arbitrare. trebuie. Nu putem pr cu certitudine absolută starea viitoare a sistemului. necesari şi întâmplători. această stare (finală) constituie efectul stării iniţiale cu car se găseşte într-un raport cauzal (genetic) obiectiv. Adler are meritul major de a fi luat în considerare problema legilor probabiliste ale comportamentului uman. efectul este generat deopotrivă atât de cercul iniţi l de condiţii şi cauze. nu riscăm atunci când admitem corelaţia cauzalităţii cu stati citatea.STUDIU INTRODUCTIV împiedică dezvoltarea sentimentului de comuniune socială. depăşind din ac est punct de vedere determinismul de fapt nestatistic al psihanalizei lui Sigmun d Freud. cu toată marea 88 asemănare dintre ele .

la urma urmei. mesajul major al întregii sale opere. Zur Geschichte derpsychoa lalitischen Bewegung. la Adler cunoscutul precept Gnothi seauton (Cunoaşte-te pe tin e însuţi f) căpătând pe parcurs dimensiuni de profundă şi amplă rezonanţă socială: Cunoaşte ! Acesta este. Krawiec. Dincolo de teorie şi de „sistem". Rineha rt & Winston. „Oamenii — scrie A dler — ar duce o viaţă în comun mult mai bună dacă cunoaşterea omului ar fi mai profundă. de perpetuă litate. cu cunoaşterea semenilor cu care avem de-a face şi care au de-a face cu noi. după cum va g o sănătoasă pedagogie a integrării şi a colaborării. P. 61. esigur. S. forme care 91 su nt astăzi posibile pentru că nu ne cunoaştem unii pe alţii" . Miinchen.LEONARD GAVRILIU Unii exegeţi I-au comparat pe Alfred Adler cu Socrate. din moment ce până şi simpla cunoaştere de sine este. LEONARD GAVRILIU NOTE 1 J. ca fiinţă prin excelenţă socială. în favoarea „s ocratismului" său fiind invocate. 2 Sigmund Freud. Werner Fritsch. în definitiv. esenţialmente condiţionată de descifrarea propriilor relaţii s ociale definitorii. unele similitudini superficiale (pasiunea cu care Adler dialoga în agora. după cum o demonstr ează studiile moderne 9 2 . Holt. mult mai mult decât acela al lui Socrate în orizontul existenţei reale şi al con duitei realiste. „socratismul" său este unul mai de adâncime. 32 . p. pe lângă adoptarea imperativului cunoaşterii de sine. bazată pe etica datoriei. d ce anumite forme perturbatoare ale vieţii în comun ar fi suprimate. T. 1968. lipsa sa de entuziasm pentru exprimarea în scris e t c ) . Systems und Theories of Psychology. 1966. p. cititor ul găseşte în cărţile lui Alfred Adler extrem de penetrante şi exacte observaţii caracterol cele o mare utilitate în orientarea practică pe planul relaţiilor sociale concrete în ca re fiecare om se află necesarmente angajat. Preceptul adlerian înseamnă. Chaplin. în realitate. 403. New York.ceea ce echivalează. dr.

STUDIU INTRODUCTIV 3 Alfred Adler a văzut lumina zilei Ia7 februarie 1870. s-a separat cu mare vâlvă. căruia. constituise de urgenţă ai întâi o „Asociaţie pentru psihanaliza liberă" (. unde în cele din urmă se şi stabileşte. având de crescut patru băieţi şi două fete. ul terior creează „Societatea de psihologie individuală" (1912). ca urmare a preocupărilor sale de larg orizont social. orientare care a rămas definitivă. Punând apoi în practică p lanul „cuceririi Americii". u il foarte plăpând. rahitic. Alfred era al doilea născut.. Verein fiir freie Psychoanalyse"). care locuia la periferia Vienei. pe care el dorea din toată fiinţa s-o poat i-au trezit de timpuriu interesul pentru medici şi medicină. în 1911. ca şi sănătatea mereu şubredă a mamei sale. Un rol aparte în evoluţia pe plan profesional a tânărului oftalmolog vienez I-a avu t însă Freud. pe care Adler a propagat-o cu o rară râvnă până la sfârşitul vie n amul 1912 începe să organizeze în zeci de şcoli vieneze centre de consultaţii psihopedag ogice. unde Freud căilcase victorios încă în anul 1909. în 1898. Din 1927 ( anul apariţiei cărţii Cunoaşterea omului) i se oferă posibililtatea de a line un curs de p sihologie medicală la 33 . De mic I-au impresionat puternic boala şi moartea. publică o broşură de sfa turi medicale pentru croitori (Gesundheisbuch fur c/as Schneidergcwebe). în anul 1895 absolvea cu succes facultatea de medicină din Viena. bazate pe propria sa concepţie asupra naturii umane şi a educabilităţii copiilor. Tatăl său se ocupa cu comerţul de cereale . între aceştia. între anii 1902-1908. ţinând conferinţe în mai mu orraşe din Statele Unite ale Americii. în patul în care dormeau împreu apt. împreună cu adepţii săî. într-o familie mic-burgheză. adleriene. Chiar el afirmă că încă de pe atunci a luat hotărârea de a deveni medic. începând din 1 Adler întreprinde to>t mai frecvente călătorii peste Atlantic. După ce. precum şi concepţia sa despre om ca „produs social" („als Gcselschaftsproduk t"). Nu avea decât 4 ani când unul din fraţii săi a murit lângă dânsul. respingân a exagerat sexuali stă a freudienilor „ortodocşi"şi trasând treptat coordonatele aşa-numite „psihologii individuale". în care s emnificative sunt relaţia pe care o stabileşte între starea de sănătate şi „starea economic a populaţiei. i-a fost un discipol mai mult sau mai puţin cr edincios şi de care. puiblicaţie care a cont ribuit asiduu la cristalizarea orientării noii şcoli. ca reacţie imediată la rupturai cu psihanaliza freudiană. iar doi ani mai târziu (19 14) Internationale Zeitschrift fiir Individualpsychologie. specializându-se în oftalmologie .

P ayot. 1919. Paris. 1970.316. Fischer Tasch enbuch Verlag. Cf. p. p. 12 Alfred.p. Moare la 28 mai 1937. nu-i putea recunoaşte p e acesta drept autoritate paternă. Einleitung. cu 14 ani mai tânăr decât Freud. Psihologia şcolarului greu educabil (1930) şi Sensul vieţii (1933). să vadă în el un frate ma mare"(Manes Sperber.. Ober den Nervosen Character. 9. când devine cetăţean american cu drepturi depline. A decedat în plină stradă. Avant-propos la Alfred Adler. Le sens de la vie. Adler. P. în Alfred Adler. Cunoaşterea omului (1927). A vindeca şi a educa (1914. Fischer Biicherei. 9. 10 M. Ps ihologia individuală în şcoală (1929). 1971. p. Payot. Grundzuge einer verg leichenden Individualpsychologie und Psychotherapie. Paris. p. 7 Manes Sperber crede că „ruptura" cu Freud a fost determinată de un „important element caracterologic": „Adler. Wiesbaden. p. p. pentru ca în anu l 1932 să ocupe un post de „ visiting professor" la Long Island College for Medicine . Cu privire la caracter ul nevroticilor (1912). Verlag von J. F. 9 Clifford Allen. Practica şi teoria psihologiei indi viduale (1920). 8 Herbert Schaffer. 7. la Aberdeen. Trei ani mai târziu. unde venise să conferenţieze pe teme de psihologie individuală. Alfred Adler oder das Elend der Psychologie. răpus de un fulgerător atac de apoplexie. Moreno. Principalele sale scrieri sunt: Studiu asupra inferiorităţii organelor (1907). u Ibidem. 1! Alfred Adler. 5. p.U. Laignel-Lavastine. în A.LEONARD GAVRILIU Columbia University şi la New York Medical Center. Avertisment du traducteur. nu departe e hotelul la care trăsese. El era mai degrabă înclinat. în Alfred Adler. Adler. L. în Scoţia. în colaborare cu Cari FurtmiiHer ).F. Le temperament nerveux. 4 J. Mens chenkenntnis. Fondements de la sociometrie. Frankfurt am Main. 6 /fc>i dem. 1966. 195 l..p. Bergmann. 1968. vezi şi Oliver Brachfeld. 40. Preface a 1 'editio n francaise. 108. 5 34 . 128. Les decouvertes modernes de la psyc hiatric Payot. Hamburg. Le sens de la vie. 1970. Paris. 40). Paul Plottke.7. 6. Le sens de la vie.. Frankfurt am Main. p. Paris. fondează Journal of Individual Psychology. p.

cu genunchii la distanţă unul de altul. 18 Alfred Adler. 22. Bergman. Praxis und Theorie der Individualpsychologie. p. 193. cit. Leipzig. V. op. 27 Sigmund Freud. New York... Le sens de la vie. 35 14 . Verlag von J. Uberden Nervosen Character. bolnavul are picioarele în X. Hirzel.. op. op. F. 38. Neuchâtel. p.79-80 . 1927. în aşa fel încât ele formează un ungh deschis în afară. u genunchii lipiţi. 30 /fcidem.. 15. p. în cazul că diformitatea este bilaterală. p. diformitate a piciorului constând din deviaţia sa în afară faţă de axa gambei. Pes valgus. op.în textul original. p. The Practice and T heory of Individual Prychology. 138.pp.p.77-78. Menschenkenninis. 35 „eine verstărkte vi syche". Le se ns de la vie. 29 Idem. cit. 34 Genu valgutn. p. p. 33 ibidem. 16 Ibidem. 32 Alfred Adler. 10. Brace and Company. cit.32-33. 19 /6/dem. bolnavul având picioarele în O. Genu varum. 7. p.p. Delachaux et Niestle. 164. diformitate constând din devierea axei gambei în afară faţă de axa femurului. p. Harcourt. p. 28 Alfred Adler. 20 Alfred Adler. 26 Idem. pe când pes rus constă într-o deviaţie înăuntru a piciorului faţă de axa gambei. 1924. op. 17 Oliver Brachfeld. Praxis und Theorie der Individualpsychologie.. cit. 59. 8. Trench. p. cit. p. 56. 6 1 . p. 16. p. 21 Idem.. Me nschenkenntnis. London. Vorwort zur ersten Auflage. 32 . 11. Verlag von S. op. Menschenkenntnis.STUDIU INTRODUCTIV Sigmund Freud. La psychologie d'Alfred Adle r et le developpement del'enfant. 25 Alfred Adler. Kegan Pau l. Miinchen.cit. p. 1936.pp. 23 Apu d Paul Plottke. 24 Madelaine Ganz. 66. 31 Sigmund Freud. diformitate în care devierea este inversă faţă de genu val gum. Trubner & Co Ltd. 1932. 15 Clifford Allen.pp. 22 Idem.

aproa elaşi în d e c u r s u l vieţii i n d i v i d u a l e . p. Idem. 147. Idem. Menschenkenntnis. fie p s i h i c e . Editura Medicală. Seele des schwehrerziehbaren Schulkindes. 2 1 . Praxis und Theorie der Individualpsychologie. Frankfurt am M a i n . cum este şi cazul lucrării de faţă.ţy. Die I d e m . Miinchen/Basel. Fischer T a s c h e n b u c h Verlag. p. 48 aceluiaşi sex cu privire la t e m p e r a m e n t — scrie şi Dimitrie T o d o r a n u — trebuie căutată în faptul că structura temperamentului este strâns conexată de c h i m i s u l o r g a n i s m u l u i şi de structura lui s o m a t i c ă c o n s i d e r a t ă în totalitatea sa. Paul Plottke. Rinehardt. Adler este mai degrabă prolix decât prolific. Idem. 8. în mod greşit vorbeşte dr. Ibidem. 3 2 . 1 9 2 1 . Alfred Adler. 13. p p .p. 17.LEONARD GAVRILIU 36 37 38 39 Alfred Adler. „ C a u z a micilor vari aţii care se găsesc între vârstele apropiate ale 1963. mul te din ele de dimensiuni reduse. 1987. Acest c h i m i s m r ă m â n e . p. 16.^. Menschenkcnntsis. 145-146. p. Josef R attner. Constantin Gorgos despre „neurologul şi psihiatrul austriac" Alfred Adler {Dicţionar enciclopedic de psihiatric. p. voi. candel nu a publicat mai mult de 17 cărţi. cir. C l u j .?. Die Technik der Individualpsy chologie. Idem. Le sens de la vie. p. Individualpsychologie. p . Zweiter Teil. p o t aduce o transformare radicală a chimismului interio r şi prin aceasta a configuraţiei t e m p e r a m e n t u l u i " (Psihologia temper amentului.. 128-129 Cf. Bucureşti. 79). Uberden Ncrvosen Character. „salvat ntru posteritate de un anume Broser. 40 41 42 43 I d e m . 9. Unele din cărţile sale au apărut numai datorită faptului că s-au găsit auditori care să stenografieze conferinţele. I. în condiţii normale de viaţă. 118). Gratuită este şi afirmaţia că Adler este „un aut prolific". 49 50 Alfred Adler. Di e Seelc des schwerczichbaren Schulkindes. fie fiziologice. Le sens de la vie. Menschenkenntnis. p p . 59.. din care trei în colaborare. p. op. El nu se apuca cu plăcere de scris şi nu-i preocupa ţinuta stilistică a textului pe care îl sem na. 44 45 46 47 Alfred Adler. 1974. 147-148. Cunoaşterea omului. cir. N u m a i bolile. op. 51 .

p./bide/n. . 149.

194. La psychologie des profondeurs Alfred Adler. Editura Ştiinţifică. năchsten kommt. p. 104. ist die Gemeinschaft" este. p p . Alfred A dler. Menschen kenntnis. lfred Adler. 12. 1971. Ion T u d o s e s c u . Menschenkenntnis.50. 75 76 77 78 79 M a d e l e i n e G a n z . p. 1 6 1 . p. 65. 4 8 . p. p. 22-23. Alfred A d l e r . Paris. 14. 68 69 70 71 12 73 74 Benegung. op. Determinismul şi ştiinţa. „Es gibt heine absolute Wahrheit. Social Merest. Psychologie du c onscient el del'inconscient. p .p. op. p. Praxis u nd Theorie der Individualpsychologie. p p . 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 Paris. Die Seek des schwererziehbaren Schulkindes. I d e m . după Oliver Brachfeld (op. 39. 1960. op. 21 -22. Madeleine G a n z . 97. cit. 7b/dem. I d e m . des origines a nosjours. p.p.STUDIU INTRODUCTIV 52 53 Alfred Adler. p p . p. Le sens de la vie . Ober den Nervoscn Character. was aber einer solchen no ch am 12. Sigmund Freud..p. p. 65 6h 67 Bucureşti. I d e m . Alfred Adler. Payot. p..41. p. 14. 101. 2. p. tipică pentru ansamblul concepţiei sale. Menschenkenntnis. 9. p. Zur Geschichtc der Psychoanalytischen 13.4. Ibidem. 40.p.?. p.3. 1938. 37 . JosefRattner.p. 56. Payot.. cit. cit. Ibidem. una din tezele adleriene cardinale. Le sens dc la vie. Ibidem. Ibidem. 22. 7). Menschenkenntnis. 18-19. Ibidem. p. Die Seele des schwere rziehbaren Schulkindes. Ernest A c p p l i . Herbert Schaffer. Alfred Adler. 1953. Alfred F a r a u .. Faber B Faber. Alfred Adler. Ibidem. 7 6 . cit.p. Ibidem. /5jdem. p.

p.53. Paris. Park Ridgs. Wien. p. Editura Ştiinţifică. 82 Idem.op. Die Seek des schwerernehbaren Schulkindes.). Union Generale d'editions. p. p. Cybernetique et societe. 10-11. Mosak ( ed. 1962. 1971.LEONARD GAVRILIU Alfred Adler. L'usage humain d es autreshumaines. 81 Idem. 39. 36. 87 Ibidem. New Jersey. 88 Anton Dumi triu. 85 Leonard Gavriliu. 83 Ibidem.60-67. 92 Vasile Pavelcu.276. 89 IonTudos escu. p. 86 Alfred Adler. 80 38 . comunicare la Ses iunea de comunicări ştiinţifice a Institutului Pedagogic din Constanţa. Bucureşti. 1973. 90 Norbert Wiener. 22-23 octombrie 1971. Alfred Adler: His Influence o n Psychology Today. 1933. a se vedea paragraful „Paradoxul cunoaşterii de sine" pp. 19.. p. 33. 91 Alfred A dler. Bucureşti.p. Logica polivalentă. Menschenkenntnis. Le sens de la vie. p. Alfred Adler şi problema integrării precoce a copilului. Editura Enciclopedică Română.p. Noyes Press. p. Invitaţie la cunoaşterea de sine. V. 1970. Der Sinn des Lebens.pp. 182. Le sens de la vie. 84 Harold H. 24. 20.cr't.

ele sunt însă de-a dreptul periculoase. Sper că acei conştiin cioşi colaboratori care contribuie la progresul ştiinţei noastre vor ţine seama câtuşi de p n de constatările şi experienţa prezentate aici. cartea aceasta numai cu gr u ar fi putut vedea lumina tiparului. problema care se pune este ca acesta să-şi recunoască erorile şi să obţină o mai bună integrare a sa în mediul s Fără îndoială. 39 . Principala sarcină a aces tei cărţi constă în a ne face să înţelegem neajunsurile activităţii şi creaţiei noastre pe . fără ajutorul său. cum au făcut-o şi în cazul lucrărilor mele terioare. Nu exagerez afirmând că.CUVÂNT ÎNAINTE Cartea de faţă încearcă să prezinte celor mai largi cercuri de cititori bazele de nezdrunc inat ale psihologiei individuale şi valoarea acestora pentru cunoaşterea omului. într-un cămin cultural popular din Viena. erorile sunt regretabile şi dăunătoare în profesie şi în domeniul cercetării domeniul cunoaşterii omului. ca şi însemnătatea pe care o au pe planul relaţiilor interumane şi al organizării propriei noas tre vieţi. Am adunat aici prelegeri pe care le-am ţinut în faţa unui public de mai multe sute de persoane. arătând cum decurg acestea din conduita eronată a individului. Mă simt dator să aduc mulţumirile mele cele mai profunde domnului doctor în ştii nţe juridice Broser.

de asemenea. a textului. psihologia ividuală fiindu-i deosebit de recunoscătoare pentru aceasta. ALFRED ADLER . Prelegerile noastre urmăr esc să aprindă o lumină pe drumul pe care înaintează umanitatea. în acelaşi timp. Alexandra Adler.ALFRED ADLER îi mulţumesc. Londra. pentru revizuirea corec turilor şi pentru finisarea. fiicei mele. dr. 24 noiembrie 1926 dr. Hirzel a favoriz at într-un mod exemplar apariţia cărţii şi i-a pregătit o discretă publicitate. Editorul S.

Se poate afirma că niciodată oamenii nu au trăit mai izolaţi decât a încă din copilărie avem prea puţine raporturi între noi. Această situaţie ţine de existenţ oastră individualistă.PARTEA GENERALĂ INTRODUCERE „Caracterul omului este destinul său. care au dispus de o mai bună cunoaştere a omului în comparaţie cu media. Familia ne izol ază. o slabă coeziune. care est de o absolută necesitate în elaborarea unei arte cum este cunoaşterea omului. constatăm că majoritatea subiecţilor îşi declină competenţa în această mate meni nu se poate lăuda cu o profundă cunoaştere a omului. Atingem aic i un punct sensibil: dacă verificăm pe neaşteptate gradul de cunoaştere a omului într-un eş ntion oarecare. în lipsa unei mai bune comprehensiuni mutuale. ei ne dau impresia a ceva cât se poate de străin. la a cărei îndeplinire u ea lucrează chiar de la începuturile civilizaţiei. ad unoaştere a omului nu poate să inspire decât o anumită modestie." HERODOT Principiile cunoaşterii omului sunt de aşa natură încât să nu permită generarea unei prea mari infatuări şi trufii. întregul nostru mod de viaţă ne refuză contactul mai intim cu semenii noştri. fără a o fi abordat în mod sistematic. 41 . Dimpotrivă. c o clară conştiinţă a scopului. prin aceea că ne demonstr ează că avem de-a face cu o sarcină de o excepţională însemnătate. în aşa fel încât vedem mereu ieşind în faţă numai câţiva oa lo. Cele do uă elemente se află în interdependenţă: nu putem restabili contactul cu ceilalţi oameni pen ru că.

42 . Este necesar acum să vedem de ce tocmai din partea medicinei are loc încercarea de a constitui în acest vast domeniu o disciplină aparte denumită cunoaşterea omului şi ca re sunt premisele acestei ştiinţe. Este un fapt adesea dovedit şi subliniat că oamenii trec unii pe lângă i şi îşi vorbesc fără a putea găsi un punct de contact. Se impune. sarcinile care îi incumbă.în cel mai scurt timp posibil. rezultatele pe care le put em aştepta de la ca. aprecierea corectă es e. Oamenii ar duce o viaţă în comun mult mai bună dacă cunoaşterea s menului ar fi mai profundă. după cum. Superficialitatea este aici absolut contraindicată. forme care sunt astăzi posibile pentru că nu ne cunoaştem unii pe alţii. în condiţiile fundamentale ale vieţii umane colective se face simţită o v ie înclinaţie spre comprehensiunea reciprocă. înainte de to ate. un examen riguros şi neîntârziat în acest sens. ei tratându-se e străini. putem emite o judecată utilă şi putem insti tui sau propune intervenţii curative numai în cazul în care ne este clar ce se petrece în sufletul pacientului. cel mai adesea.ALFRED ADLER Consecinţa cea mai gravă a acestui neajuns este renunţarea care survine aproape întotdea una atunci când se impune să ne comportăm într-un anumit fel cu semenii noştri şi să ducem ei o viaţă în comun. în viaţa socială ne putem foarte lesne înşela în ceea ce priveşte aprecierea un om. în acest domeniu al medicinei. coeziunea necesară. expunându-ne pericolului de a ne lăsa amăgiţi de aparenţe şi de a cădea pradă ipocriziei c alţi. să-şi facă o idee despre viaţa psihică a bolnav lui de nervi. urmată de succes. ci chiar şi în sânul grupului celui ma estrâns care este familia. Pentru medicul neurolog est e necesar ca. se poate totuşi ca reacţia să se producă e târziu încât. pretinde o extrem de operativă cunoaştere a omului. pe de altă parte. Desigur. pentru că întreaga noastră comportare faţă de apele depinde de aceasta. de fiecare dată greşeala se plăteşte. aşadar. Foarte frecvent suntem confruntaţi cu plângerile părinţilor car e nu-şi înţeleg copiii şi cu acelea ale copiilor care se consideră neînţeleşi de către pări u toate acestea. eroare a fiind urmată de o sancţionare imediată. Medicina neurologică1 este de-acum o disciplină care. deoarece anumite forme perturbatoare ale vieţii în comun a r fi suprimate. nu numai în vastele cadre ale societăţii.

t erea pe plan verbal a aparenţelor din viaţa psihică. se vede cu o surprinzătoare claritate că nu a intervenit nici o modificare din punc tul de vedere al activităţii psihice. atât de frecvent i nerente cazurilor patologice. fie şi după un deceniu. Nu este vorba de o descoperire formidabilă. dat fiind că asemenea constatări au fost făcut e de cercetători în toate timpurile. să nu mai fim în măsură să sesizăm conexiunile şi să ne tulbure c rea că o inexactitate în judecarea unui om a dus. Vom putea profita de aceste cunoştinţe şi. Pe scurt. Asemenea împrejurări nu încetează de a ne reaminti necesitatea şi obligaţ de a dobândi şi de a aprofunda cunoaşterea omului. conflicte şi eşecuri pe plan psihic. că. acestea nu pot fi înţelese decât ca părţi component unui ansamblu indivizibil şi numai dacă încercăm să descoperim linia de orientare a indiv idului. aceleaşi condiţii. mai desluşit manifestate şi mai uşor de identificat. la grele eşecuri şi vicisitudini. fenomenalul este susceptibil de 43 . în continuare avem nevoie de exerciţiu. Deosebit e important este faptul că fenomenele izolate ale vieţii psihice nu pot fi niciodată c onsiderate ca un întreg închis în sine. stilul său de viaţă. Prima constatare care ni se impune este aceea că stimulenţii cei mai putern ici pentru edificarea vieţii psihice a omului provin din cea mai fragedă copilărie. prin comparaţie cu viaţa psihică normală. numai că mai relief ate. să acumulăm o experienţă care în c e permită să aruncăm o privire mai pătrunzătoare asupra raporturilor normale. asociat cu acea dăruire şi cu acea stăruinţă pe care le cere ori e vocaţie. fără îndoială. efectuând o comparaţie între a numite trăiri din prima copilărie şi anumite situaţii şi atitudini de mai târziu. impresiile şi luările de atitudine din copilărie. în cercetările noastre am ajuns repede la concluzia că aceste anomalii. Sunt aceleaşi elemente. convingându-ne clar că scopul secret al conduitei in fantile este identic cu acela al comportării omului în viaţa sa de mai târziu. Elementul nou constă în strădania de a corela în mod o ganic trăirile. tiparul. cu alte cuvinte. concretizarea. de fapt nu au în structura lor nimic străin vieţii psihi ce a omului aşa-zis normal. în măsura în care ele se identificate cu fenomenele ulterioare ale vieţii psihice.CUNOAŞTEREA OMULUI în majoritatea cazurilor. forma exterioară.

Există o de lucrări consacrate studierii primilor ani de viaţă. omul ne dez uie aceeaşi linie de mişcare {Bcwcgungslinie) şi ne permite să ghicim acelaşi ţel în cele d erioade de vârstă. în felul acesta. iar dacă proiectăm o modificare. nu este greu de stabilit că aceleaşi tendinţe îl caracterizau de pe când avea doar trei sau patru ani. Iar dacă. drept urmare. Consideram ceea ce vedeam la el ca pe o expresie a primelor sale trăiri din copilărie. viaţa lor psihică se manifestă în alte aţii de viaţă şi. numai că trăsăturile sale de caracter aveau pe atunci simplitatea proprie acelei fragede vârste şi erau lesne de sesizat. să-i înţelegem modul personal de a fi3 şi. la vârsta adultă. când sunt corect interpretate. Puţini sunt cei care izbutesc să se abat e la acesta. de exemplu. Când. cineva ce evenimente din copilărie i s-au păstrat în memorie. fără a f supuse unor investigaţii mulţu44 . de asemenea. şi o altă constatare. înregistrează impresii diferite. trăiri care îl influenţau până şi în plină maturitate. chiar şi atunci când. fiind marcat mereu de suspiciune şi înclinând să se ţină de-o parte. pe de o parte. un pacient face dovada unui c racter anxios. Utilizăm. Aceasta nu echivalează cu chimbare a tiparului de viaţă. în copilărie ca şi la maturitate. tot ceea c entează viaţa psihică în direcţia scopului. nu este necesar să luăm în seamă to nenumăratele trăiri şi impresii ale unui om. ne-am dat silinţa să ne concentrăm matic atenţia în primul rând asupra copilăriei pacientului. lată de ce se impune să situăm copilăr trul atenţiei noastre. bizarele fenomen patologice care ne interesează. acestea ne dau. anume aceea că oamenii se detaşează extrem de greu de t iparul2 în care au crescut în primii ani de viaţă. o imagine a tipului de om cu care avem de-a face. Materialele se acumulează. viaţa psihică are întotdeauna acelaşi fundament. în consecinţă. invariabile rămânând însă bazele înseşi. examinarea vieţii psihice infantile devine cheia de boltă a ştiinţei noastre. de unde ea îşi trage forţa instructivă. scopul şi dinamica acestuia. ci mai întâi să-i descoperim tiparul de viaţă rnind de aici.ALFRED ADLER schimbare. în acelaşi timp. Ba chiar am reuşit să presupune multe lucruri cu privire la copilăria unui om fără ca cineva să ne fi vorbit despre ace asta.

să-i însoţeşti pe om în bucuriile şi temerile sale. dispunem deci de rezerve pentru o cercetare îndelungată şi oricine poate găsi a ici fapte inedite. să nu se con sidere buni cunoscători de oameni. dacă am cultiva o ştiinţă care să nu aibă r sa de a fi decât în ea însăşi. să-i retrăie forul intim. Aceasta trebuie să ne servească în primul rând la îmbogăţirea cunoştinţelor. cam la fel cum un bun pict r nu poate întruchipa în trăsăturile celui căruia îi face portretul decât ceea ce a filtrat in propria sa fiinţa. un mijloc de a preveni greşelile. să concepem cunoaşterea omului ca pe o artă care dispune de multiple instrumente. tuturor posibilitatea unei mai bune şi mai mature dezvoltări pe plan psihic. într-un fel sau altul. s-au folo sit din plin. au ajuns să recunoască valoarea cunoaşterii omului fie prin ex perienţa propriilor amărăciuni. Puţini sunt cei care. Consimt la aceasta doar ce e. Pe baza cunoştinţelor n e înaintăm într-un chip absolut natural pe terenul muncii de educaţie. cu toate că nu au făcut studii în acest sens. prin urmare. ci una care nu poate fi învăţată decât în sfera practicii. Educaţia este o mină de aur pentru oricine concepe cunoaşterea omului ca pe o ştiinţă importantă şi doreşte să şi-o însuşească. importante şi demne de interes. pe care o slujim de ani şi ani. suntem extraordinar de sensibili când vine vorba de competenţa noastră în materie de cunoaştere a omului.CUNOAŞTEREA OMULUI mitoare. de e nicidecum o ştiinţă livrescă. fie datorită capacităţii lor de a se transpune în trăirile lalţi. să i se consacre. Este cazul. să o trăiască. nu am ajunge la cunoaşterea omului. Rezultă de aici. dar şi ca pe o artă care se juxtapune tutur or celorlalte arte de acelaşi rang şi de care o anumită clasă de oameni. poeţii. prin faptul că noi. ca să spunem aşa. pentru a ne atinge scopul. O dific ultate intervine foarte adesea în acest domeniu. să participi la dinamica fiecărui fenomen al vieţii psihice. necesitatea adoptării unei tactici bine determinate. totodată. Pe toţi cei care 45 . şi încă şi mai puţini sunt cei care să nu se declare ofe dacă vrem să-i îndemnăm să facă progrese în cunoaşterea omului. oamenii. Căci nimic nu este mai supărător şi nu este privit cu mai multă aversiun e decât faptul de a proiecta pe neaşteptate sub ochii cuiva informaţiile dobândite cu pr ivire la viaţa sa psihică. Ştiinţa aceasta constituie pentru n oi.

le opunem cutare sau cutare atitudine. ca să putem emite decată. de pildă. pentru efinitiv. Ce un mijloc de a căpăta o proastă reputaţie constă în a te comporta neprevăzător. să tragă ncluzie practică. ceea ce am spus la înc put.ALFRED ADLER nu doresc să devină antipatici îi vom consilia să se arate prudenţi în această privinţă. o ricât de exactă. de înţeles oamenilor că le ghiceşti gân entimentele. Repetăm. dăunând scopului ei. aşadar. abţinerea de a se lăuda în faţa cuiva cu cunoştinţele ite pe planul cunoaşterii omului. mai presus de toate. La fel de periculos este să-i 4 prezinţi unui profan drept adevăruri defi nitive concepţiile de bază ale acestei învăţături. lezaţi. căci ar trebui să ne împovărăm in l cu greşelile generate de imprudenţa unor novici. utilizând î ziv ştiinţa cunoaşterii omului. se poate naşte în mintea multora. cu sig ranţă. înseamnă a aduce mari preju ainte de a continua aceste consideraţii. excluzând cunoştinţele superficiale sau de pri acele atitudini care amintesc de vanitatea copilului care crede că totul îi stă în putinţă. trebuie să avem în faţa noastră un tot împlinit şi că o asemenea judecată nu trebui ecât dacă suntem siguri că aducem prin ca un beneficiu cuiva. se impune să preîntâmpinăm o obiecţie care. Nu orice păţanie ne face mai înţelepţi. Să remarcăm. Să fim m ai degrabă circumspecţi şi să nu uităm niciodată că. pe drept cuvânt. din una şi aceeaşi experienţă de viaţă. de-a 46 . oricât de entuziaşti ar fi ei. lucrul acesta trebuie să pară de neînţeles pentru mulţi. că un fapt de viaţă nu are doar o singură se caţie. Dar linia după care ne orientăm rămâne neschimb ată. Când facem afirmaţia că linia vieţii (d/e Lcbensli unui om rămâne neschimbată. Altfel nu am face decât să ridicăm noi dificultăţi în faţ stei ştiinţe pe calc de constituire. dându-le. Vorn vedea. Chiar şi cei care mai cunosc câte ceva î tă materie se simt atunci. care determină modifică ale comportamentului său. Este greu de găsit doi oameni care. De aceea respingem pripeala şi recomandăm autocontrolul. Mult mai îngrijorătoare este o atare atitudine în cazul adultului. fiecare trăieşte în viaţa sa o multitudine de experienţe. într-o formă supărătoare şi la loc nepotrivit. Dacă învăţăm să evităm cu succes . Căci a formula o judecată. totuşi. anume că această ştiinţă cere modestie.

Un altul va riposta că. sau că a fost tratat cu prea multă indulgenţă. arătând că ei înţeleg să dispună de o acoperire. Poate că va opera. în felul acesta. ceea ce arată că fiecare este st pe aprecierea pe care i-o aplică. sau. Se pare că lucrul cel mai greu pentr u om este acela de a se cunoaşte pe sine însuşi şi de a se schimba. ei persi stă. din masa experienţelor sale. un om care face în mod obişnuit o greşeală oarecare. o al anţă. prea aspru. Chiar dacă reuşim să-i convingem că . nu parentă motivare. ultimii doi se dau d e gol. a reuşit cumva . dat fiind faptu l că de atâta amar de vreme acţionează astfel.CUNOAŞTEREA OMULUI lungul expunerilor noastre. Limba a „sesizat" bine situaţia. ca şi până atunci. crezând că din moment ce lucrul a luat un nou aspect. Se poate ca unul să tragă concluz ia că ar fi timpul să se dezbare de obişnuinţa sa. căc e spune că noi înşine suntem cei care ne facem experienţa. s-ar găsi într-o mare încurcătură în cazul în care nu ar d e de experienţa şi faptele acumulate ca urmare a cunoaşterii omului. rezultatele vor diferi de la individ la individ. el rămâne la modul său de a proceda. de exempl u. Zilnic putem constata că oamenii trag de fapt din experienţele pe care le trăiesc concluziile cele mai diverse. în aceasta. că. Dacă cineva ar dori să erce să formeze oameni mai buni. Să presupunem. pe când educaţia deficitară nu se face vinovată de compor tul lor decât în măsura în care o vor ei. La drept vorbind. Un al trei va imputa părinţilor săi greşeala educaţiei primite: va susţine că nimeni nu s-a îngrijit dată de dânsul. Semnificaţia multiplă a experienţelor de viaţă. Neluând în considerare faptul că nu fac nici un efort ca să evite greşeala. îi este imposibil să facă altfel. privită mai îndeaproape. Ei n r fi niciodată vinovaţi. p tatea de a trage din ele concluzii divergente ne fac să înţelegem de ce un om nu-şi schi mbă felul său de a li (seine Gangart). omul nu extrage decât o m orală strict limitată şi că. nu fără ardoare. ice ar fi. ei pot totdeauna să se sustragă în mod prevăzător de la autocritică. vina pentru tot ceea ce nu au reuşit ei să facă revenind mereu al tora. această morală se adaptează într-un f tul la linia vieţii sale. întărind-o în tiparele sale. la suprafaţă. dimpotrivă. de justificare. ci mai degrabă îşi suceşte şi răsuceşte în aşa fel t cestea ajung să se ajusteze cu felul său de a fi.

şiretlicurile şi per spre a-i putea avertiza pe cei pândiţi de asemenea primejdii şi a le veni în ajutor. în acest caz. înţelegerea lor. fie ea cât de apetisantă. Dar nu putem însufleţi cu adevărat această ştiinţă dacă nu pătrundem în vi ficăm şi nu aplicăm în practică principiile desco48 . Num ai cunoaşterea omului. Simpla însuşire a tuturor regulilor nu este suficientă. disimulările. Prezintă. în afară de aceasta. nu poate fi vorba decât de pură aparenţă epede spulberată. de menea. p ntru ca ochiul să înveţe să privească mai în profunzime decât ne-a îngăduit-o experienţa an ceasta este forţa propulsivă care ne determină să abordăm din punct de vedere teoretic cun oaşterea omului. Procesul schimbării unui om nu este deloc uşor. daca şi-ar înţelege mai e resorturile interioare.ALFRED ADLER să introducă o schimbare. la drept vorbind. măştile. că ei s-ar apropia mult mai mult. este necesar ca proce sul să fie în aşa fel condus încât să fie asimilabil pentru celălalt. cerând chibzuinţă. înlăturarea oricărei vanităţi personale. Prezentând cazurile reale. le-ar fi cu neputinţă să se înşele unii alţii. interes întrebarea cine este indicat. Această posibilitate de inducere în eroare constituie un pericol imens pentru s ocietate. răbdar mai presus de toate. ne va sluji în această direcţie. necesară fiind tr anspunerea acestora în practică şi studierea aprofundată a conexiunilor. să dobândească şi să exercit cunoaşterea omului. atât timp cât linia de mişcare a individului nu a suferit ea însăşi o modificare. din moment ce nu-i este oferită aşa cum se cuvine. Pentru că. Am şi arătat că nu este posibil ca această ştiinţă să fie cultivată do plan teoretic. Ei trebuie să devină capabili să recunoască tot c e este inconştient în viaţă. Acesta este pericolul pe care trebuie să-i demonstrăm noi semenilor noştri p e care vrem să-i iniţiem într-ale vieţii. Este neîndoielnic faptul că oamenii s-ar compo rta mai bine unii faţă de alţii. Cunoaşterea omului comportă încă o latură. conştient practicată. întrucât celălalt nu are nic m obligaţia de a fi obiectul vanităţii noastre. toate deghizările. Pentru că este de la les că oricine poate refuza o mâncare. la fel de importantă rezentată de aşa-numitul său aspect social. ne vom putea convinge cât de puţin du c la transformarea practică a unui om asemenea procedee.

astfel. Fi re copil este lăsat în voia sa în ceea ce priveşte gradul de dezvoltare. în consecinţă. Dacă n e întrebăm cum de stau lucrurile aşa. dintre acei pe care pesimismul încă nu i-a dus la resemnare. cât şi al celor rele ale vieţii. rămânând. cunoaşterea omului găsindu-se cam în situaţia chimiei pe timp l când încă mai era alchimie. acel tip căruia i s-a conferit cea mai înaltă valoare şi care stă mai presus de o mie de oameni integri. nu este atribuită de fapt decât unui singur tip de om. întrebarea de mai sus ni se impune şi datorită faptului că noi am reţinut. sau cel puţin s-a găsit a proape de o asemenea situaţie. nu este indicată să ne furnizeze o utilă cunoaştere a omului. în afara contactului social. mai înainte de toate. într-un fel au altul. Dar. care a găsit puterea să lase toa te acestea în urma lui şi să se înalţe. Din acest punct de vedere nu-i întrece nimeni şi. din pe rioada în care am fost educaţi. mai păstrează contactul cu semenii şi viaţa. în haosul care domneşt niul educaţiei. îndeosebi cazul oa menilor capabili să înţeleagă ceva din exemplul altora sau al celor dotaţi cu o rară sensib litate. trebuie să recunoaştem că un om care s-a ridicat deas pra vicisitudinilor existenţei. Dacă îi trecem în revistă pe cei care. de altfel. optimişti s pesimişti militanţi. mai este necesară şi o experienţă de viaţă. ci şi pentru timpurile în care au luat fiinţă religiile. chiar şi în prezent. acela re a trecut prin toate meandrele vieţii psihice şi s-a lecuit.CUNOAŞTEREA OMULUI peri te. . desigur. smulgându-se din mocirlă. acela care el însuşi a trăi t toate aceste patimi omeneşti. Nu există în acest domeniu nici o concepţie sistematică. cât şi extragerea nor principii de morală practică din lecturile sau din experienţele sale de viaţă. nici o tradiţie în cultivarea cunoaşterii omului. Ajungem. Dar cel mai bun cunoscător de oameni va fi. Bineînţeles capot exista şi alte cazuri. date fiind lacunele educaţiei noastre . mult prea puţine şi uneori inexacte date. „păcătosul care se căieşte". nu omul integru. va fi în mod necesar cel mai bun cunoscător atât al bune. aşa încât educaţi stră. Păcătosul care se căieşte pare să fie nu numai pentru vremu ile de azi. Nu exis tă. au cea mai favorabilă ocazie de a se iniţia întrucâtva în cunoaşterea omulu constatăm că sunt oameni care încă nu s-au rupt din angrenajul social şi care. la u mătoarea concluzie: adevărata cunoaştere a omului.

. Căci este sigur că determinismul cauzal devine cu totul altceva. nu vor admite lesne est considerent. Din acel moment el devine un alt om.) 4 „als fertiges Produkt". (Nota trad. de car e niciodată nu va putea face abstracţie. el arc se igur al direcţiei în care a eşuat. pentru că. Dar se va recu oaşte că adesea punctul de reper ferm (der Standpunkt) constituie prin el însuşi un ajut or enorm în viaţa celui care colindă şi rătăceşte.) „seine Eigenart".NcrvenheilkumIc". (Nota trad.în textul or iginal. că e fectele unei experienţe de viaţă se transforma radical în cazul în care în om există o forţ otiv viu. dar unul în care sentimentul comuniunii sociale să joace rolul predominant.) 2 3 50 . cadrul care se dovedeşte impropriu u viaţă. care fac ca tot ceea ce i se înt lă omului să depindă de interacţiunea permanentă dintre cauză şi efect. pe scurt. în rătăcirile sale. anume cunoaşterea de sine. Nu intenţionăm deloc să ajungem la o configuraţie ideală a dezvoltării psihice. Determiniştii riguroşi. o misiune care. înţelegerea din ce în ce mai profundă a ceea ce se pe trece în sine şi a surselor generatoare.în textul original. NOTE ' . în textul original. un alt cadru d e viaţă.ALFRED ADLER Din cunoaşterea psihicului uman rezultă în mod automat o îndatorire. constă în a sfărâma cadrul care-i înăbuşe pe om. ca să fim mai modeşti. (Nota trad. înlăturând falsa perspectivă care îl face să rătăcească şi prezentându-i o altă pe rabilă vieţii colective şi posibilităţilor de fericire pe care le oferă acest mod de existe o economie intelectuală (einc Denkokonomic) sau.în textul original.) „von der Schablone". (Nota trad.

dată fiind absenţa au prezenţa vieţii psihice. făcându tile pentru practica dinamică a existenţei. raţiunea plantei ar rămâne veşnic sterile. aşteptându-se la vreo suferinţă. nu ar putea să se deplaseze în nici un fel spre a s pune la adăpost. Să reflectăm numai ce abs urditate ar reprezenta faptul de a atribui sentimente şi gânduri unei plante imobile care. Putem stabili astfel. să acumuleze experienţă. absolut de prisos. cât de netă este deosebirea dintre plantă şi animal. în primul rând. să dezvolte o memorie. V edem. Faptul de a fi animate nu-i atribuim p ropriu-zis decât organismelor vii mobile. cum să admitem că planta ar avea raţiune sau liberă voinţă. e care şi stimulează dezvoltarea tot mai 51 . aceasta fiindu-le. şi observăm numaidecât uriaşa însemnătate pe care o are conexiu intre mişcare şi viaţa psihică. că dezvo ltarea vieţii psihice este corelată cu mişcarea şi că progresul funcţiilor psihice este con iţionat de această liberă mobilitate a organismului. Psihicul1 stă în cea mai intimă relaţie cu mişcar a liberă. NOŢIUNEA DE PSIHIC ŞI CONDIŢIA VIEŢII PSIHICE. prin urmare. ceea ce poate fi legat de dificultăţile unei deplasări şi că viaţa psi te chemată să elaboreze previziuni. în cazul organismelor imobile.Capitolul I VIATA PSIHICĂ A OMULUI 1. întrucât mobilitatea este excitantă. din moment ce estea sunt din capul locului excluse? Voinţa. de altfel. Rezultă că în dezvoltarea vieţii psihice trebuie inclus tot ce ţine de mişcare. solid înrădăcinate. cu greu s-ar putea vorbi de o viaţă psihică.

ALFRED ADLER

intensă a vieţii psihice. Să ne imaginăm o persoană căreia i s-a interzis orice mişcare; în a sa viaţă psihică ar fi condamnată la stagnare. „Numai libertatea zămisleşte coloşi, pe câ trângerea perverteşte şi ucide." 2. FUNCŢIA ORGANULUI PSIHIC. Dacă privim din acest punct de vedere funcţia vieţii psihice, devine limpede faptul că ne găsim aici în prezenţa dezvol ii unei capacităţi native, menită să reprezinte un organ de atac, de apărare sau de securi tate, un organ de protecţie, după cum situaţia organismului viu impune ofensiva sau de fensiva. Aşadar, nu putem vedea în viaţa psihică decât un complex de măsuri ofensive şi def ive, prin care se acţionează asupra lumii spre a se asigura menţinerea organismului um an şi dezvoltarea sa. Această condiţie fiind stabilită, survin altele, importante pentru înţelegerea a ceea ce vrem noi să definim a fi psihicul. Nu ne putem imagina o viaţă psih ică izolată, ci numai una legată de tot ceea ce o înconjoară, receptând excitaţiile venite afară şi răspunzându-le într-un fel sau altul, dispunând de posibilităţile şi de forţele n sigurării organismului, în luptă sau în alianţă cu mediul ambiant, pentru a-i garanta exist nţa. Conexiunile care ni se deschid acum în faţa ochilor sunt multiple şi diverse. Ele p rivesc în primul rând organismul însuşi, specificul omului, corporalitatea sa, avantajel e şi inconvenientele. Dar acestea nu sunt decât noţiuni relative, deosebirea fiind mar e, după cum cutare sau cutare forţă sau un anumit organ prezintă un avantaj sau un incon venient, ca rezultat al situaţiei în care se află individul. Este astfel cunoscut că, într -un anumit sens, piciorul omului este o mână atrofiată. Pentru un animal căţărător, de exem , faptul acesta ar fi un grav inconvenient, dar pentru om, care umblă pe sol, avan tajul este de aşa natură încât nimeni nu ar dori să aibă, în loc de picior, o mână ca toate în general constatăm,în viaţa personală, ca şi în viaţa tuturor popoarelor, că inferiorită ce (Minderwertigkeiten) nu sunt de interpretat ca şi cum ele ar ascunde în ele toate inconvenientele, totul depinzând de situaţie. Bănuim că un teren extrem de vast se desc hide investigaţiilor referitoare la raporturile existente între viaţa psihică a omului şi ansamblul cerinţelor 52

CUNOAŞTEREA OMULUI

naturii cosmice, cum sunt alternanţa zilei cu noaptea, intensitatea radiaţiei solare , mobilitatea atomilor etc. înseşi aceste influenţe se află în cea mai intimă relaţie cu or nalitatea vieţii noastre psihice. 3. FINALITATEA ÎN VIAŢA PSIHICĂ. Ceea ce putem sesiza în ainte de toate din impulsurile psihice este tocmai mişcarea însăşi, îndreptată spre un scop De aceea trebuie spus că am comite un paralogism dacă ne-am reprezenta psihicul omu lui ca pe un tot static; dimpotrivă, ni-1 putem reprezenta doar sub forma unor forţe dinamice care pornesc de la o bază unică şi tind spre un scop unic. Chiar şi în noţiunea d adaptare găsim această năzuinţă spre scop. Viaţa psihică este de neconceput fără un scop c are loc mişcarea, dinamica, scopul fiind parte componentă a vieţii psihice. Aşadar, viaţa psihică a omului este determinată de un scop. Nici un om nu poate gândi, simţi, voi sau chiar visa fără ca toate acestea să fie determinate, condiţionate, limitate, dirijate d e un scop care îi stă în faţă. Acesta rezultă aproape de la sine în legătură cu trebuinţele ului faţă de lumea exterioară şi în legătură cu răspunsul pe care organismul îl are de dat cesar în această privinţă. Fenomenele corporale şi psihice ale omului corespund acestei vi ziuni fundamentale. O dezvoltare psihică nu este de conceput decât în cadrul pe care I -am descris, ca o dezvoltare îndreptată spre un scop oarecare, generat de forţele arătat e. Scopul poate avea un caracter mobil sau poate fi un scop fix. Toate fenomenel e psihice pot fi concepute drept o pregătire pentru ceva ce trebuie să se întâmple. Se p are că organismul psihic (das seelische Organ) nu poate fi altfel considerat decât c a având în faţa sa un scop, psihologia individuală privind toate fenomenele psihicului u man prin prisma dirijării lor spre un scop. Dacă cunoaştem ţelul unui om şi suntem informaţ întrucâtva asupra lumii în care el trăieşte, atunci cunoaştem şi semnificaţia actelor sale esive şi le putem interpreta în contextul pregătirii pentru atingerea acelui ţel. Ştim ce acţiuni urmează să întreprindă acest om, aşa cum ştim ce drum urmează o piatră când o lăsăm me dată. Numai că psihicul nu se supune nici unei legi naturale, deoarece scopul car e îi stă înainte nu este imuabil, ci 53

ALFRED ADLER

schimbător. Dar când cineva întrezăreşte un scop, mişcarea psihică are loc în mod necesar, um ar guverna aici o lege a naturii, după care suntem constrânşi să acţionăm. Cu toate aces ea, în viaţa psihică nu există nici o legitate naturală, în acest domeniu omul însuşi făcân e. Dacă ulterior acestea îi apar drept nişte legi ale naturii, este o iluzie de ordin cognitiv; crezând în stabilitatea lor, în modul lor determinat de a acţiona, voind să le c onfirme ca atare, însăşi mâna omului intră aici în joc. Dacă, de exempllu, cineva intenţion icteze un tablou, vom putea observa la el întregul comportament al omului care are în faţa ochilor un asemenea scop. El va face toate operaţiile cu o consecvenţă absolută, c şi cum ar fi vorba de o lege a naturii. Este el însă constrâns să picteze acest tablou? E xistă, prin urmare, deosebire între actele naturii şi acelea ale vieţii psihice a omului . Decurg de aici litigiile cu privire la libertatea de voinţă a omului, care astăzi pa r a-şi găsi rezolvarea în admiterea faptului că voinţa umană nu ar fi liberă. Este drept că ierde libertatea de îndată ce se leagă de un scop. Şi cum scopul provine atât de adesea di n condiţionarea cosmică, animală şi socială a omului, fireşte că viaţa sa psihică trebuie s ca supunându-se unor legi inflexibile. Dar atunci când, de exemplu, se neagă şi se comba te conexiunea sa cu colectivitatea, când se refuză adaptarea teoriei la fapte, toate aceste conformităţi la lege pe care le prezintă viaţa psihică sunt suprimate şi apare o no legitate, condiţionată chiar de noul scop. într-un mod analog, legea colectivităţii nu mai acţionează asupra unui om care şi-a pierdut speranţa în viaţă şi care caută să lichideze c nii săi. Se impune, deci, să subliniem că numai stabilirea unui scop face ca în viaţa psih ică să se producă cu necesitate mişcarea. Este posibil şi procedeul invers, anume ca, porn ind de la scopuj aflat în faţa unui om, să tragem concluzii cu privire la acţiunile sale . La drept vorbind calea aceasta este mai importantă, deoarece mulţi oameni încă nu şi-au clarificat scopul. De fapt aceasta şi este calea obişnuită pe care trebuie s-o urmăm în ed ificarea ştiinţei noastre, care are ca obiect cunoaşterea omului. Ea nu este însă la fel d e simplă ca prima, dat fiind faptul că acţiunile oamenilor comportă 54

CUNOAŞTEREA OMULUI

interpretări multiple. Putem, de altfel, să luăm în considerare şi să comparăm mai multe ac ale unui om, să trasăm vectori. Putem ajunge la descifrarea caracterului unui om încer când să legăm printr-o linie atitudinile, formele sale de manifestare în două puncte difer ite ale vieţii acestui om. Punem în felul acesta stăpânire pe un 2 sistem a cărui aplicare dă impresia unei orientări unitare . Putem astfel descoperi că o structură infantilă de c omportament se regăseşte, adesea într-un mod surprinzător, până la vârste foarte înaintate. xemplu ne va lămuri: Un bărbat în vârstă de 30 de ani, extraordinar de zelos, a obţinut, în fida greutăţilor întâmpinate, bune rezultate şi a devenit o persoană de prestigiu. Prezentâ -se la medic într-o stare de accentuată depresiune psihică, el acuza dezgustul faţă de mun că şi viaţă. Era pe cale de a se logodi, dar privea viitorul cu o mare neîncredere, îl chin ia o cumplită gelozie şi exista riscul de a strica logodna. Faptele invocate de dânsul nu erau prea convingătoare; fetei nu-i putea de fapt aduce nici un reproş. Bizara n eîncredere pe care o manifesta ne dădea de bănuit că făcea parte din acei oameni, nu puţini la număr, care se confruntă cu semenii lor, se simt atraşi de ei, dar în acelaşi timp adop tă o poziţie ofensivă şi, otrăviţi de suspiciune, distrug tocmai ceea ce vor să edifice. Ca ragem vectorul de care am vorbit mai sus, este necesar să punem în evidenţă o întâmplare di viaţa sa şi să încercăm să o comparăm cu poziţia sa actuală. Potrivit experienţei noastre, esar să avem în vedere impresiile din prima copilărie, ştiind prea bine că ceea ce aflam în legătură cu aceasta nu suportă totdeauna rigorile unui examen obiectiv. Prima sa amint ire din copilărie era următoarea: era la piaţă, cu mama şi cu fratele său mai mic. în îmbul mama I-a luat în braţe pe el, cel mai mare. Când şi-a dat apoi seama de greşeală, I-a lăsat s şi I-a luat în braţe pe celălalt, pe când el, tulburat, abia se ţinea în urma ei. Avea pe unci patru ani. După cum se poate observa, evocând această amintire, el face să răsune coa rde similare cu acelea pe care le-am auzit atunci când îşi descria suferinţa: el nu-i si gur că este cel preferat şi nu poate suporta ideea ca preferatul să fie altcineva. Când i se atrage atenţia asupra acestei stări de lucruri, este extrem de surprins şi recuno aşte îndată relaţia stabilită. 55

ALFRED ADLER

Scopul spre care sunt îndreptate acţiunile prin care se exprimă un om ni se conturează c u claritate dacă ţinem seama de impresia produsă copilului de lumea exterioară. Idealul, ţelul existenţial al omului se formează încă din primele sale luni de viaţă, dat fiind fap că acele impresii primare, cărora copilul le răspunde fie cu bucurie, fie cu nemulţumir e, îndeplinesc un rol cardinal în evoluţia sa, prefigurându-i imaginea despre lume. Cu a lte cuvinte, bazele factorilor vieţii sale psihice, accesibili pentru noi, se şi pun pe când copilul mai este încă în scutece. în continuare, acestea sunt necontenit perfecţio ate, fiind transformabile şi susceptibile de a suferi multiple influenţe. Schimbările cele mai diverse au loc ca urmare a faptului că îl obligăm pe copil să ia anumite atitud ini, ca răspuns la cerinţele vieţii. Nu se poate să nu dăm dreptate, aşadar, acelor cercetă i care susţin că trăsăturile de caracter ale unui om se recunosc de pe când copilul este în sugar, de unde mulţi trag concluzia că avem de-a face cu un fenomen psihic ereditar. Să ne fie însă permis să considerăm că este prejudiciabilă pentru colectivitate ideea după caracterul omului ar fi moştenit de la părinţi, ceea ce îl împiedică pe educator să se con re cu încredere misiunii sale. Observaţie întărită prin faptul că ideea caracterului înnăsc rveşte cel mai adesea celui care o invocă pentru a se degaja de responsabilitatea ce -i revine, contravenind astfel, fireşte, îndatoririlor educaţiei. O condiţie esenţială care participă la structurarea scopului este aceea care acţionează prin intermediul influenţe i exercitate de cultură. Ea instituie, ca să spunem aşa, o barieră de care forţa copilului nu încetează de a se lovi, până ce găseşte o cale care i se pare practicabilă, făgăduinduzarea dorinţelor şi, pentru viitor, securitatea şi adaptarea. Curând vom putea recunoaşte cât de trainică este securitatea la care copilul râvneşte şi câta securitate îi garantează ficarea pe altarul culturii. Nu este pur şi simplu o asigurare împotriva pericolului , ci, ca într-o maşină bine pusă la punct, se adaugă şi un alt coeficient de securitate, ca e poate garanta încă şi mai bine menţinerea organismului uman. Copilul şi-i procură pretinz , în afară de cota de securitate dată, de satisfacerea instinctelor sale, un anumit su pliment care depăşeşte necesarul simplei sale 56

întocmai ca un adult. tipul de om care. fie că încearcă să se refugieze în vre liniştit. de exemplu. a flat la ananghie. Optimismul se va manifesta prin trăsături de c aracter proprii omului care consideră că sarcinile sale sunt rezolvabile. Linia de orientare pe care o 3 observăm aici foarte desluşit este aceea a v anităţii . în felul acesta el tălăzuie şi în viaţa sa psihi aţie care adesea se accentuează. conformarea la cerinţele care i se impu n. înţelegem clar că aceste manifestări ale forţe ale nu reflectă altceva decât hotărârea sa mai mult sau mai puţin fermă de a se adapta defi itiv la prezent şi viitor. în cazul copilului. trebuie să privim mai departe şi să ne reprezentăm unde l-ar putea duce forţa pe care o vedem acţionând în el ar dacă ne transpunem în sufletul copilului. care nu pot revendica o deplină exactitate. să obţină mai mult decât toţi ceilalţi. Prin aceasta îşi face loc în viaţa sa psihică o uă dinamică. 4 Sau când. fie că dă înapoi cuprins de teamă. ele neputând fi decât răspunsuri provizorii. Se poate întâmpla ca în acest caz fixarea scopului să ai bă loc în aşa fel încât individul să încerce prin aceasta să scape de dificultăţi. vom observa din nou scădere de tonus. al dezvoltării sale armonioase. aflat în faţa prim iei. obţin prin constrângere o reacţie mai puternică. O direcţie o constituie optimismul. eventual. necrezându-se la înălţimea misiunilor sale. 57 . îndeosebi în ceea ce priveşte dezvoltarea psihicului copilului. se cuvine să luăm aminte că avem d e cu fixarea unor scopuri absolut provizorii. Copilul vrea. Starea de spirit inerentă acestei tendinţe poate fi orienta tă diferit. omul se înfricoşează . Se poate apariţia unui om care să întruchipeze ceva cât se poate de omenesc. aspi superioritate care va trebui să-i aducă acea securitate şi adaptare şi să i le garanteze. De partea opusă se situează trăsăturile care ţin de pesimism. că influenţele cosmice . căr uia nu trebuie să-i aplicăm aceeaşi măsură ca adulţilor. aşa cum i s-au înfăţişat iniţial ca scop.CUNOAŞTEREA OMULUI conservări. spre a evita. cel puţin provizoriu. Aceasta ne dă posibilitatea să înţelegem că reacţiile psihicului uman nu au nicidecum un caracter definitiv. ceea ce înseamnă că se afirmă încă şi mai limpede nevoia de superioritate Forderung nach Uberlegenheit). Ne putem reprezenta. copilul având încredere în puterea sa de a se achita de sarcinile care-i revin.

) „einer einheitlichen Richtung". în textul original.ALFRED ADLER Dacă reflectăm asupra scopului unui copil care nu se crede capabil să-şi du că la bun sfârşit sarcinile.în or iginal. NOTE „die Seele". închiderea în sine. (Nota trad. departe în spatele frontului vieţii. Scopul său es afara graniţelor posibilului. (No ta trad. neînc rederea şi toate celelalte trăsături prin care cel slab încearcă să se apere. în textul original. Descoperim aici şovăiala. (Nota trad. (Nota trad. în t extul original.) 2 3 1 .) 4 „die Seele sich ăngstigt".) „Uberhebung". ne putem reprezenta în acelaşi timp ceea ce se petrece în sufl tul unui astfel de copil. timiditatea.

este limpede că nu ne găsim n iciodată în situaţia de a elucida complet obscurităţile unei vieţi psihice cu care avem deface. Toate aceste sarcini sunt inseparabil legate de logica vieţii în comun a oa menilor. dacă ţinem seama de faptul că nu putem alitatea condiţiilor vieţii umane în societate. sunt susceptibile de modificări. dar ele se încadrează şi în relaţii structurate c nform unui plan. 59 . 1.Capitolul II ESENŢA SOCIALĂ A VIEŢII PSIHICE Ca să înţelegem ceea ce se petrece într-un om. dificultate cu atât mai mare cu cât ne îndepărtăm de relaţiile sociale care ne sunt amiliare. Raporturile interumane sunt în parte date în mod natural şi. ADEVĂRUL ABSOLUT. în general în colectivităţi. este necesar să supunem examenului atitudin ea acestuia faţă de semeni. condiţie esenţială care acţionează neîntrerupt asupra individului şi care nu se la fluenţată de el decât într-o anumită măsură. dat fiind că ele sunt prea numeroase. c a atare. şi că aceste condiţii stau totuşi la baza unei anumite conduite. aşa cum se observă în special în viaţa politică a popoarelor. Viaţa psihică a omului nu poate fi înţeleasă fără a cer timp asemenea conexiuni. ci se găseşte în permanenţă în faţa unor sarcini stabilite de un din afară. Aşadar. Viaţa psihică a omului nu este în stare să se guverneze în mod liber. în formarea telor.

aşa cum se manifestă ele de la sine pe această planetă în organizare imitată a corpului omenesc şi în performanţele sale. adesea după ce am depăşit o serie de greşeli şi rătăciri. Drumul nostru către „adevărul absolut" trece prin nenumărate erori. Cerinţele colectivităţii au reglat în aşa fel relaţiile dintre oameni încât e părut de la bun început ca un „adevăr absolut". Nicăieri oamenii nu au apărut altfel decât în societate. în celălalt caz ele sunt determinate pe plan social. . Dacă în primul caz condiţii e vieţii sunt determinate pe plan cosmic. înainte de toate. ca o cerinţă fundamentală a promovării cunoaşterii omului. ceea ce am numit psihologia in dividuală (Individualpsyetiologic). Pentru că societatea a existat vieţii individuale a oamenilor. protecţia împotriva frigului construcţia de locuinţe şi altele de felul acesta. ne învaţă că viaţa psihică umană răspunde adesea prin e pulsurilor determinate de principiile economice. ca pe un adevăr absolut.ALFRED ADLER Rezultă. Nu există în istoria culturii umane nici o for mă de viaţă fără caracter social. Potrivit acestei teorii. Deşi într-o formă încă neinteligibilă. dată fiind existenţa colectivă a oamenilor. adevăr absolut de care nu ne putem ap ropia decât încet. regulile imanente de exist enţă ale 1 unui grup . Există până aici concordanţă cu concepţia noa gicii active a vieţii umane în comunitate". în locul gândirii comprehensive. gândirea şi comportamentul oamenilor. a „adevărului absolut". că se ne să includem în calculul nostru. baza economică. Obligativitatea vieţii în comun este tot atât de naturală ca obligativităţile pe care le impun oamenilor bunăoară climatul. elab tă de Marx şi Engels. o asemenea constrângere la viaţa în comun în cazul religiei. Dar istoria şi. pe de altă parte. de care ea nu se desprinde decât cu mare greutate. mijloacele tehnice cu a jutorul cărora un popor îşi asigură existenţa sunt cele care condiţionează „suprastructura ogică". NECESITATEA VIEŢII ÎN COMUN. O parte import estor cerinţe fundamentale este pusă în evidenţă de concepţia materialistă a istoriei. regulile şi normele legale care rez ultă de aici. unde sanctificarea formelor sociale serveşte drept liant. viziunea noastră asupra vieţii individuale. 2. de la sine înţeles.

nedispunând nici de forţa musculară a animalelor puternice. la un grad de dezvoltare deosebit de ridicat nu acumulează noi forţe decât prin as ociere. din moment ce el nu este îndeajuns de puternic ca să poa tă trăi singur. fie şi numai spre a-şi asigura dreptul la existenţă şi a evita pieirca. de înţe l că omul nu s-a putut menţine decât situându-se în condiţii extrem de favorabile. deoarece numai viaţa colectivă îi permite omului. un sugar — ceea eşte 61 . toat bunurile de care avea trebuinţă spre a supravieţui. El nu ar fi capabil să-i opună naturii decât o slabă rezistenţă. care s-a dovedit o necesitate. Hrana sa es te pretenţioasă şi modul său de viaţă cere o protecţie excesivă. pe care individul izolat nu le-ar putea lua fie şi cu preţul celor mai mari osteneli. organul psihic al omului fiind în t otalitatea sa impregnat de condiţiile unei vieţi în comunitate. dacă ţinem seama de mulţimea bo lilor şi infirmităţilor care ameninţă o fiinţă umană şi. Ge nul uman serveşte şi el acestui scop al asocierii. să-şi asume sarci ni care pe individul izolat l-ar fi dus în mod fatal la dispariţie. c uri absolut speciale sunt de luat în asemenea împrejurări. principiul potrivit căruia toate speciile care nu se dovedesc a fi ajuns. într-un context natur al. Acestea u i-au fost date decât de viaţa în grup. Numai diviziunea muncii a fost capabilă să-i procure omului arme de atac şi de apărare şi. prin urmare. în rândul ace rebuie trecut îndeosebi omul. nici de fineţea auzului sau de agerimea văzului unora dint re ele. nici de dinţii fiarelor de pradă. Este. cale care le permite apoi să acţioneze în exterior într-un mod nou. printr-un fel de diviziune a muncii. Dacă luăm în considerare în ce condiţii dificile vin pe lume copiii. Să ne imaginăm un om în situaţia de a trebu eţuiască singur într-o pădure virgină. lipsit de mijloacele oferite de civilizaţie. în general. El ne-a apărea incomparabil mai ameninţat decât orice altă specie de vieţuitoare. cu atât mai mult. bunuri pe care le includem astăzi în noţiunea de cultură.CUNOAŞTEREA OMULUI Fenomenul este lesne de explicat. original. aşa încât să scape teafăr din situaţii critice. având nevo mulţime de resurse ca să-şi asigure existenţa. El este nevoit să facă eforturi ext inare. în întregul regn animal predomină legea. neputând nici al rga destul de repede. Darwin remarcase la ti mpul său că niciodată nu sunt de găsit animale slabe care să trăiască izolat.

care are capacitatea de a realiza adapt area şi securitatea. Este cu neputinţă să facem abstracţie de faptul că unui asemenea fenome cum este limbajul i se aplică întru totul noţiunea de valabilitate generală. Numai organul psihic putea să-i vin or realmente rapid. fireşte că încă de la început organul psihic s-a ructurat în funcţie de condiţiile societăţii. care poartă în sine cerinţa validării gen erale. Un alt rezultat clar al vieţii sociale îl identificăm în limbaj. Ar fi fost mult mai greu să se facă din animalul uman originar 3 . Este logic numai ceea ce este universal valabil. Fiecare gând al omului trebuie să se fi constitu t în aşa fel încât să fie ajustat la societate. tot despre organul său psihic. SECURITATE ŞI ADAP TARE. afectivităţii şi acţiunii um îl găsim astăzi. un exemplar în stare să înfrunte natura vrăjmaşă. pe ca e şi-o conştientizează ca pe un sentiment de neîmplinire şi de insecuritate. direcţia descoperirii unei căi de adaptare la viaţă. acţionează ca stimulentpermanenfm. cum sunt coarnele. Este v rba. cu ajutorul unor produse de evoluţie biologică. Şi dat fiind faptul că în aceste demersuri. de unde co ncluzia că el îşi are originea în viaţa socială a oamenilor. Dacă ne reprezentăm acum modul în care s-a esat mai departe. o operă minunată. 3. în fond. Toate capacităţile sale s-au dezvoltat pe o b are poartă în ea influenţa vieţii sociale. se impune să afirmăm că. înlocuind ceea ce omului îi lipsea ca valenţă organică. omul este o fiinţă inferioară. care îl distinge pe om de toate elalte vieţuitoare. cale pe care să-ş creeze situaţii în care să fie echilibrate dezavantajele poziţiei omului în natură. în aceste eforturi de adapt societatea a jucat şi ea un rol esenţial. în ceea ce priveşte s a sa naturală. Având în vedere cele expuse până aici. Dar această inferioritate constitutivă. ajungem la originea logicii. Limbajul este absolut de priso pentru o fiinţă 62 . atunci înţelegem cât de mare este grija pe care o solicită men ea societăţii omeneşti şi intuim clar necesitatea coeziunii sociale. ghearele sau co lţii.ALFRED ADLER nicăieri în regnul animal —. Şi tocmai stimu entul degajat de permanentul sentiment al neîmplinirii I-a făcut pe om să-şi dezvolte pr eviziunea şi a adus psihicul său la stadiul de organ al gândirii.

CUNOAŞTEREA OMULUI

care ar vieţui într-o totală izolare. El are sens doar în cazul vieţii în comun a oamenilor caz în care este şi produsul şi liantul unei asemenea vieţi. O dovadă puternică a acestei oeziuni constă în faptul că oamenii care au trăit în condiţii care le-au limitat sau le-au nterzis contactul cu semenii suferă aproape fără excepţie de carenţe de limbaj sau de inca pacitatea de a comunica pe această cale. Este ca şi cum această legătură nu s-ar putea for ma şi menţine decât atunci când contactul cu umanitatea este asigurat. Limbajul, deci, a re o importanţă cu totul deosebită în dezvoltarea vieţii psihice a omului. Gândirea logică este posibilă fără premisa limbajului, care, permiţându-ne formarea noţiunilor, ne face cap bili să operăm distincţii şi să elaborăm concepţii care nu sunt proprietate privată, ci, di ivă, bun comun. De asemenea, gândirea şi sensibilitatea nu devin inteligibile decât dacă p resupun o valabilitate generală, iar bucuria pe care o trăim în faţa frumosului nu-şi are î temeierea decât dacă admitem că sentimentul frumosului şi al binelui şi recunoaşterea acest ra constituie în mod necesar un bun comun. Ajungem astfel la concluzia că noţiunile de raţiune, logică, etică şi estetică nu au putut fi generate decât în condiţiile vieţii cole oamenilor şi că, pe de altă parte, ele constituie mijloace de coeziune destinate să pre vină decadenţa culturii. Luând în considerare situaţia omului izolat, înţelegem de asemenea este voinţa. Voinţa nu reprezintă altceva decât un impuls de a trece de la un sentiment de neîmplinire la sentimentul împlinirii. Să simţim această orientare şi să-i dăm curs, ac se numeşte „voinţă". Orice act de voinţă se bizuie pe sentimentul de neîmplinire, de infer itate, năzuind spre o stare de satisfacţie, de mulţumire, de împlinire axiologică. 4. SENT IMENTUL DE COMUNIUNE SOCIALĂ. înţelegem acum că regulile privind jocul, educaţia, superstiţ a, totemul şi tabuul, legislaţia, necesare pentru a asigura dăinuirea speciei umane, t rebuie de asemenea să figureze cu prioritate în ideea de comunitate. Am văzut aceasta în instituţiile religioase, după cum găsim cerinţele comunităţii şi în funcţiile cele mai imp ale organului psihic, regăsindu-le în cerinţele vieţii individului, ca şi în acelea ale 63

ALFRED ADLER

colectivităţii. Ceea ce numim justiţie, ceea ce considerăm drept latura luminoasă a caract erului omenesc, nu este în esenţă decât transpunerea în realitate a imperativelor care dec urg din viaţa în comun a oamenilor. Ele sunt acelea care au generat organul psihic. Aşa se face că încrederea, fidelitatea, sinceritatea, dragostea de adevăr etc. sunt de f apt cerinţe stabilite şi menţinute printr-un principiu comunitar de o valabilitate gen erală. Ceea ce numim un caracter bun sau rău nu poate fi judecat decât din punctul de vedere al comunităţii. Caracterele, ca şi orice realizare ştiinţifică, politică sau artisti u se vor dovedi niciodată mari şi valoroase decât dacă au o valoare pentru obşte. Un portr et ideal (Idealbild), după care măsurăm individualul, nu poate fi luat în considerare de cât prin prisma valorii sale, a utilităţii pentru obşte. îl comparăm pe individ cu portretu ideal al omului comunitar (Gemeinschaftsmensch), omul care se achită de sarcinile care i se încredinţează într-un mod general valabil, omul care a dezvoltat la sine sent imentul de comuniune socială (Gemcinschaftsgefiihi) în aşa fel încât — după o expresie a lu urtmiiller4 — el „urmează regulile de existenţă ale societăţii omeneşti". După cum se va ve rsul expunerii noastre, nici un om nu se poate dezvolta pe deplin fără a-şi cultiva şi p une în valoare îndeajuns sentimentul de comuniune socială. NOTE 1 trad.) trad.) „immanentcn Spielregeln einer Gruppe", în textul original. (Nota „als ein fortwâhrender Reiz", în textul original. (Nota trad.) „aus diesem urspr^ncglichen Tiermenschen", în original. (Nota 2 3 4 Cari Furlmiiller, unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai lui Adler, împreu nă cu care a redactat cele două volume intitulate Heilcn und Bilden, primul (1914), purtând subtitlul Ărzrlich-padagogische Arbcilen des Vereins fiir Individualpsycholo gie. iar cel de-al doilea (1922), la care colaborează şi Ermin Wexberg, subtitlul Gr undlagen der Erzichungskunst fiirĂrzte und Pădagogen. (Nota trad.)

Capitolul III COPILUL ŞI SOCIETATEA

Comunitatea instituie un anumit număr de cerinţe şi, prin ele, îşi exercită influenţa asupr uturor normelor şi formelor vieţii noastre, ca şi asupra dezvoltării organului nostru de gândire. Ea este de asemenea întemeiată din punct de vedere organic. Punctele de legătu ră cu comunitatea se constată chiar şi în bisexualitatea omului, tocmai comunitatea, şi nu izolarea, fiind capabilă să satisfacă elanul vital (Lebensdrang) al individului, să-i g aranteze securitatea şi bucuria de a trăi. Dacă examinăm lenta dezvoltare a copilului, c onstatăm că nu poate fi vorba de o dezvoltare a vieţii umane decât dacă există o comunitate protectoare. în afară de aceasta, legăturile vieţii aduc cu sine o diviziune a muncii, c are nu operează o dezbinare a oamenilor, ci, dimpotrivă, determină coeziunea lor. Fiec are are datoria să muncească umăr la umăr cu ceilalţi, trebuie să se simtă asociatul lor şi fel, iau naştere raporturile esenţiale care, într-o formă sau alta, preexistă ca tendinţe î ufletul oamenilor. Vom urmări, în continuare, câteva dintre aceste legături, pe care cop ilul le găseşte gata formate. 1. SITUAŢIA SUGARULUI. Copilul, care are atâta nevoie de a jutorul comunităţii, se află inclus într-un mediu care ia şi dă, cere şi duce la îndeplinir se vede pe sine, cu impulsurile sale, în faţa unor anumite dificultăţi insurmontabile p entru dânsul. Curând va învăţa să cunoască suferinţa generată de situaţia sa de copil, situ

ALFRED ADLER

care structurează acel organ psihic ce are drept funcţie să prevadă şi să distingă linia di toare de safisfacere lesnicioasă a impulsurilor sale, de asigurare a unei vieţi supo rtabile. El observă mereu oameni capabili să-şi satisfacă mult mai uşor impulsurile şi care deci, au un avantaj oarecare faţă de el. Ajunge astfel să aprecieze înălţimea care îţi per să deschizi o uşă, puterea care altora le dă posibilitatea să ridice o greutate, poziţia so ială care îi autorizează pe unii să dea ordine şi să se facă ascultaţi. în organul său psih e ca un torent dorinţa de a creşte, spre a fi egalul sau superiorul celorlalţi, spre a -i depăşi pe cei care, grupaţi în jurul său, se poartă cu dânsul ca şi cum le-ar fi subordo dar care, de asemenea, se şi pleacă în faţa slăbiciunii copilului care este el; aşa încât e două posibilităţi de a proceda: pe de o parte, să-şi impună acele mijloace pe care el le s sizează la adulţi ca instrumente de putere, iar pe de altă parte să-şi manifeste ostentati v slăbiciunea, ca să-şi atragă solicitudinea celorlalţi. Regăsim mereu la copii această bif are a tendinţelor sufletului omenesc. Chiar de aici începe o conturare a tipurilor d e personalitate. Pe când unii se dezvoltă în direcţia imperativului de a se face recunos cuţi, adunându-şi forţele şi punându-le la lucru, la alţii găsim ceva care aduce cu o specu ropria lor slăbiciune, ei prezentându-şi slăbiciunea în cele mai diverse ipostaze. Dacă rem morăm atitudinea,expresia şi uitătura anumitor copii, vom găsi întotdeauna din cei care se lasă clasificaţi într-o categorie sau alta. Toate aceste tipuri nu dobândesc un sens de cât atunci când le înţelegem raportul cu lumea din jur. Cea mai mare parte din actele lo r sunt, într-adevăr, împrumutate de la mediul care le este propriu. Pe aceste condiţii s imple, pe această tendinţă a copilului de a-şi depăşi starea de slăbiciune, tendinţă care, i, declanşează imboldul către dezvoltarea a o mulţime de capacităţi, se bazează educabilita . Situaţiile copiilor sunt extrem de variate. Sunt cazuri în care un anumit anturaj îi lasă copilului impresia de ostilitate, ceea ce face ca lumea să-i apară ca fiind duşmănoa să. Această impresie se explică prin insuficienţa organului infantil de gândire. Dacă educa nu ia măsuri preventive, sufletul unui asemenea copil se poate dezvolta în asa fel în cât mai târziu el să vadă în lumea exterioară un domeniu 66

CUNOAŞTEREA OMULUI

absolut ostil. Impresia de ostilitate se amplifică de îndată ce copilul se confruntă cu dificultăţi mai mari, cum se întâmplă în special cu copiii handicapaţi fizic. Aceşti copii vea despre mediul lor ambiant o impresie diferită de a acelora care au venit pe lu me cu organe relativ integre, rezistente. Inferioritatea organică (Organminderwert igkeit) se poate exterioriza în dificultăţi de locomoţie, în defecte ale anumitor organe, î slaba capacitate de rezistenţă a organismului, în aşa fel încât copilul este expus la nume oase boli. Dar cauza dificultăţilor nu constă întotdeauna în imperfecţiunea organismului in antil, ci poate de asemenea să stea în greutatea sarcinilor pe care un anturaj lipsi t de înţelegere le impune copilului, sau în modul imprudent în care i-au fost prezentate sarcinile, într-un cuvânt, în deficienţele mediului ambiant al copilului, care dau lumi i exterioare un caracter insuportabil. Aşadar, copilul care vrea să se adapteze la m ediul său întâlneşte deodată obstacole care fac dificilă această adaptare. Astfel se prezin tuaţia, de exemplu, în cazul în care copilul creşte într-un anturaj care este el însuşi cot it de un pesimism care, lesne, se poate transmite copilului. 2. INFLUENŢA DIFICULTĂŢIL OR. în ceea ce priveşte dificultăţile pe care copilul le întâmpină din diferite părţi şi ca ze de asemenea diferite, în special în cazul în care se observă că viaţa psihică a copilulu fost lipsită multă vreme de momente prielnice pentru dezvoltare, este limpede că va t rebui să avem în vedere reacţii eronate atunci când la copil se instaurează necesitatea ac omodării la condiţiile imperioase ale lumii exterioare. Trecând în revistă un număr de eşec (Verfehlungen), se impune ideea că avem de-a face aici cu un stil de dezvoltare p sihică care nu încetează de-a lungul întregii vieţi şi care consta în încercări permanente ogresa, de a da situaţiilor reale răspunsuri tot mai exacte. Ceea ce avem de observa t în mod deosebit în evoluţia manifestărilor la copii, este forma luată de răspunsul dat în o situaţie determinată de individul în plină devenire, care se apropie de maturitate. Răsp unsul, atitudinea adoptată de un om ne va oferi puncte de sprijin pentru caracteri zarea psihicului său. Se cuvine să nu uităm că formele de 67

ALFRED ADLER

manifestare ale unui om — ca şi acelea ale masei — nu pot fi nicidecum judecate după şablo n. Dificultăţile cu care copilul are de luptat în cursul dezvoltării vieţii sale psihice şi care, aproape fără excepţie, îl împiedică să-şi cultive sentimentul de comuniune socială în inătatea sa, pot fi clasificate în dificultăţi care, generate fiind de deficienţele societă , se vor manifesta în situaţia economică a familiei şi a copilului şi dificultăţi generate deficienţele organelor copilului, în faţa unei lumi create pe potriva unor organe fără cus ur şi în care întreaga cultură care-i înconjoară pe copil face apel la forţa şi sănătatea u e perfect dezvoltate, vedem un copil care prezintă mari deficienţe la unele organe i mportante şi care, prin urmare, nu poate răspunde aşa cum trebuie exigenţelor vieţii. Aşa s nt, de exemplu, copiii care sunt daţi la şcoală mai târziu sau, în general, cei care au gr eutăţi în executarea unor mişcări sau cei care învaţă să vorbească mai târziu, fiind timp î aci în această privinţă, pentru că activitatea lor cerebrală se dezvoltă mai lent decât la copii pe care se bizuie societatea noastră. Se cunoaşte cum asemenea copii continuu supuşi şocurilor sunt lipsiţi de supleţe, găsindu-se în chip fatal pradă suferinţelor corpo psihice. în mod vădit ei nu sunt plăcut impresionaţi de o lume care nu prea este făcută pe tru dânşii. Dificultăţile condiţionate de insuficienta dezvoltare pur şi simplu îi copleşes sigur, rămâne posibilitatea ca în decursul vremii să aibă loc de la sine o echilibrare, făr ersistenţa unui prejudiciu de durată, dacă nu cumva între timp amărăciunea cauzată de mizer morală în care cresc asemenea copiii şi la care, cel mai adesea, se adaugă şi o condiţie ec nomică precară, nu le-a zdrobit inima, punându-şi astfel statornic amprenta pe viaţa acest or copii. Este lesne de înţeles că regulile de convieţuire umană, date în mod absolut, sunt anevoie respectate de aceşti copii. Ei vor privi cu neîncredere la agitaţia din jur şi v or înclina sa se ţină de-o parte, sa se sustragă de la sarcinile ce le revin. Cu o susce ptibilitate cu totul ieşită din comun, ei vor adulmeca şi simţi o ostilitate a vieţii, pe care o exagerează. Interesul lor pentru părţile întunecate ale vieţii este mult mai mare d ecât acela pentru părţile ei luminoase. De obicei, le supraestimează şi pe unele şi pe alte e, adoptând în consecinţă o 68

acriţi şi speriaţi. să se retragă din micul cerc al rajului lor. încă din copilăria lor.CUNOAŞTEREA OMULUI permanentă poziţie de luptă. înfruntând evenimentele cu o precauţie exagerată. Nu rareori vedem copii înclinaţi să asocieze afecţiunii o impresie de ridicol. Dacă totuşi se găseşte vreo persoană în acest are să facă posibilă legătura cu copilul. care îi face să considere drept ridicolă şi neomeneasca orice emo şi orice manifestare de dragoste pentru alţii. de realitate şi se rcă mereu în noi situaţii dificile. Ei se îndepărtează tot mai mult de adevăr. reprimând orice manifestare de tandreţe. Comportamentul său va avea de suferit ca urmare a faptului că el nu învaţă să cunoască iubirea şi nu ştie să facă uz de ea. Această împrejurare are şi ea conse cinţe importante pentru dezvoltarea copilului. Sunt oameni care. revendicând pentru ei înşişi măsuri speciale de atenţie şi fii să se gândească mai mult la sine decât la alţii. Lipsa de afecţiune care. Iar când aşa stau lucrurile în familie. există pericolul c ai târziu să fie foarte greu pentru un om crescut în asemenea condiţii să participe la un schimb viu de manifestări afective. Este îndeosebi cazul copiilor care adesea au fost obiect de luare în râs. Excluderea emoţiilor şi a raporturilor tandre face de-acum parte constitutivă din fiinţa sa. Aşa cresc adesea oamenii care nu s-au bucurat decât de relaţiil e cu o singură persoană 69 . între dânşi jul lor se cască o prăpastie. i-a determinat pe aceşti copii să se închid e timpuriu faţă de asemenea porniri şi. ceea ce — cred ei — îi subjugă altora şi îi ară în ochii acestora. duce la o educaţie dură. Cum ei consideră exigenţele vieţii drept d ltăţi şi nu drept stimulente. ed catorii sau alte persoane apropiate copilului îi inculcă acestuia unele maxime pedag ogice care îl fac să resimtă ca impracticabile sau ca rizibile pornirile afective. au impus o barieră tuturor relaţiilor afective iminente. lucrul acesta va avea loc în virtutea unei intim ităţi absolut particulare. ceea ce ar fi avut cea mai mare importanţă pentru evoluţia lor normală. deoa lsul său afectiv nu îmboboceşte. Dificultăţi similare pot surveni atunci când afecţiunea mbrilor familiei copilului rămâne sub un anumit nivel. Ei se arată dominaţi de aver siunea faţă de sentiment. în linii mari. în loc să-i integreze în propria lor viaţă psihică. Acelaşi efect se poate produce dacă părinţii.

Sau va uza de presiuni. pentru ca cel puţi n să fixeze asupra sa atenţia părinţilor. nedându-se îndărăt de la nici un mijloc care să-i arcat. este un caz care arată ce dificultăţi pot întâmpina în existenţa lor a oameni. sau folosind alte procedee. dezvăluindu-le cu viclenie răutatea. în aşa fel încât se ataşează prea strâns de una sau mai multe persoane şi nici nu v dă de o despărţire de ele. Se pot petrece atunci fenomene ca. Şi în direcţia opusă se pot întâlni eşecuri atunci când. totul numai şi numa i spre a străluci în ochii părinţilor iubitori. Se întâmplă adesea ca în sânul unei familii să crească astfel de buruie Aceşti copii sesizează cu uşurinţă înclinaţia celorlalţi şi în viitor ei vor supralicita. Ca urmare a diverse greşeli. acela în care un copil. de cele mai multe ori fratele sau sora . spre a atrage luarea aminte a celorlalţi. de exemplu. Se declanşează atunci în viaţa copilului un asemenea proces încât devine evident că orice 70 . sub influenţa unei călduri su osebite care însoţeşte educaţia. Va deveni leneş sa iţios ca să-i determine pe ceilalţi să se ocupe mai mult de dânsul. Trebuie întotdeauna avută edere asemenea afecţiune înflăcărată pentru una din persoanele din familie. fă c sau cutare lucru". sensibilitatea afectivă a copilulu i poate lua adesea asemenea proporţii încât să-i impună anumite angajamente faţade ceilalţi um uşor se poate întâmpla atunci când. Este categoria acelor oameni a căror educaţie s-a desfăşurat sub o anumită presi une. Exemplul copilului şocat de constatarea că afecţiunea mamei sale se adresa frat elui său. pentru a -şi păstra afecţiunea din partea unei anumite persoane. şi care de atunci a rătăcit prin viaţă în căutarea căldurii sufleteşti care lui î in fragedă copilărie. Este indubitab il faptul că o educaţie atât de unilaterală exercită o influenţă nocivă asupra destinului u m. dependenţa acestora faţă de propria lor afecţiune.ALFRED ADLER şi cărora le-a fost peste putinţă să-şi extindă înclinaţia spre comuniune dincolo de un sin tener. sau se va întrece în cu nie. care să-i confere mai multă importanţă în comparaţie cu ceilalţi. recurge la mijloacele cele mai reprobabile. copilul răsfăţat îşi dezvoltă dincolo de orice limită încl cţiune. eaşi mijloace. de exemplu. căutând să-şi discrediteze rivalul. ca pe o recompensă. adulţii spun: „Pentru că te iubesc.

fără a se lovi de vreo rezistenţă în adevăratul înţeles al cuvântului.CUNOAŞTEREA OMULUI mijloc poate fi folosit din momentul în care o orientare s-a cristalizat în acest se ns în viaţa sa psihică. pe când un altul. Ameninţaţi de izolare sunt şi copiii care cre condiţiile unei educaţii deosebit de 71 . Ei au aproape întotdeauna de îndurat reculuri. fie închizându-se dispreţuitori în propriile lor jocuri e care le practică într-o ursuză singurătate. caută să obţină acel rintr-o supuşenie fără seamăn. respingându-1 eve ntual cu totul. el să evolueze în rău. se ţin departe de jocurile celor de-o vârstă c u dânşii. ei sunt extrem de prost pregătiţi s inue viaţa. copiii al căror aparat digestiv prezintă deficienţe se vor comporta alt fel în ceea ce priveşte alimentaţia şi. Ei nu-şi pot găsi camarazi. Cum nu li se ofe ră prilejul de a se exersa în depăşirea dificultăţilor. în consecinţă. după a fel de posibil este ca. îi va împinge la izolare. fie privindu-le cu pizmă. De exemplu. urmărind aceeaşi ţintă. Copiii cu organe deficiente vor avea un compor tament ieşit din comun. Toat ele de genul acesta au în comun faptul că un copil devine mai mult sau mai puţin izola t. cu timpul. fii atât mai puţin capabili să se ataşeze de oameni care. s-ar putea dezvolta cu totul altfel copiii normali sub acest raport. el să devină un copil peste măsură de aşe esea se întâmplă să observăm cum unul dintre copii încearcă să atragă asupra sa atenţia pri rdălnicie neobişnuită. mai mult sau mai puţin şiret. cei de ale căror năzbâtii se surâde amical şi care îşi po otul. întru atingerea scopului. Tot în categoria celor răsfăţaţi se includ şi copiii cărora ate toate dificultăţile din drum. de îndată ce ies din micul spaţi în care domneşte atmosfera de seră şi dau piept cu o existenţă în care nimeni nu-şi mai ex ază obligaţiile faţă de dânşii. care. Se poate ca. cum o făceau educatorii lor peste măsură de afectuoşi. rătăciţi ei înşişi din cauza dificul în propria lor copilărie. Aceşti copii s de orice ocazie care să le permită de a se pregăti prin acele exerciţii preliminare în ve derea ataşării ulterioare de oameni dispuşi să le vină în întâmpinare cu corectitudine. ridică obstacole în calea acestei apropieri. Vom avea atunci în faţa ochilor copii care nu percep clar legătura lor cu mediul ambiant.

OMUL C NŢĂ SOCIALĂ. este faptul că se gândesc mai mu lt la ei înşişi decât la ceilalţi. tip care se conturează din ce în ce mai net. Am stabilit pe această cale că impresii le care îl asaltează pe om din partea mediului său ambiant influenţează încă de la început dinea faţă de existenţă a sugarului.ALFRED ADLER constrângătoare. Ne-am străduit să arătăm că numai atunci putem trage o concluzie asupra person unui individ când îl judecăm şi îl înţelegem în situaţia existenţială care îi este proprie. relaţiile. Chiar şi la capătul a numai câteva luni de existenţă se e determina cum se comportă sugarul în faţa vieţii. De la această vârstă înainte nu mai poţ nda între ei doi sugari. Viaţa nu le apare nici lor într-o lumină favorab lă. Aceşti copii privesc viaţa şi sarcinile lor ca p nişte dificultăţi extraordinare şi este uşor de înţeles că un asemenea copil se va îngriji l rând „să-şi păzească graniţele". de o severitate excesivă. cum sunt cele privind activitatea profesională. ituaţie existenţială poziţia omului în ansamblul lumii şi în raport cu mediul apropiat. fără a pierde direcţia luată de la bun 72 . care arată totodată clar cât de ezvoltat este la ei sentimentul de comuniune socială. luând seama ca nici o daună să nu survină şi fiind purur aţă de cei care îl înconjoară. poz sa faţă de problemele cu care se confruntă în permanenţă. O altă caracteristică comună acestor copii. Avem astfel un tablou cuprinzător al întregii dezvoltări aceşti oameni înclină în general către o concepţie pesimistă despre lume şi nu pot fi satis existenţa lor fără a se elibera de falsele tipare de viaţă care îi încorsetează. 3. dat fiind că fiecare din ei manifestă deja în mod pronunţat apart enenţa la un tip de om. Sub povara acestei precauţii nemăsurate el îşi dezvoltă mai naţia de a adulmeca mari dificultăţi şi primejdii decât de a se expune cu uşurinţă destinul ei înfrângeri. pe sistând de-a lungul întregii vieţi. fie că se consideră luptători gata totdea să se bată cu un mediu resimţit ca ostil. Ei fie că se si rtiri care primesc cu umilinţă toate încercările. iar mai târziu atitudinea copilului şi a adultului. raporturile cu semenii. pentru că se aşteaptă să primească mereu şi de pretutindeni semne rele.

al comuniunii sociale este propriu sufletului copilului şi nu-i părăseş e pe om decât în cazul unor grave degenerări maladive ale psihicului. care merg atât de departe încât copilul caută să se apropi de adulţi. Se poate face oricând observaţia că copilul îşi orientează râvna sa afectivă as tuia. se restrânge sau se amplifică. până înflorirea pornirilor afective. La copiii care au trecut de vârsta de doi ani se poate constata această diferenţiere şi în exprimările verbale. unor obiecte neînsufleţite. . Strădaniile sale sunt diferenţiat nu anţate. iar în cazurile fav bile se extinde nu numai asupra membrilor familiei. ba chiar şi Cosmosului. în efortul nostru Je a aj unge la cunoaşterea fiinţei umane am câştigat un important punct de sprijin: înţelegerea ne esităţii de a examina omul ca pe o fiinţă socială. cum este de părere Freud. adresându-se animalelor. variind în raport cu persoanele cărora se adresează. Sentim ntul solidarităţii. poporulu i. Dezvoltarea psihică a copilului va fi întotdeauna impregnată de raporturile soc ietăţii cu el. De-a lungul întreg ii vieţi acest sentiment rămâne nuanţat. începând cu primele semne ale sentimentului nativ de comuniune socială. asupra întregii umanităţi.CUNOAŞTEREA OMULUI început. plantelor. ci asupra tribului. nu asupra lui însuşi. El poate chiar depăşi aceste limite.

nu gata formate şi într-o structură sesizabilă. Actele psihice nu pot avea loc decât atun ci când este întrezărit un scop. Asemenea impresii. Condiţionate de necesitatea de a se adapt a la societate. s -a ridicat copăcel. intră din acea clipă într-o lume cu totul nouă. Un copil care. asupra formării concepţiei sale despre lume. capacitatea de a percepe lumea exterioară şi caracteristica mecanism ului psihic de a urmări întotdeauna un scop ne conduc la ideea că atât concepţia despre lu me cât şi linia ideală de orientare (Ideale Leitlinic) ale unui om apar de timpuriu în s ufletul copilului. dar evoluând cumva în sf rele care ne dau plăcuta impresie a cunoscutului. copiii care întâmpină dificultăţi în locomoţie vor avea de obicei în faţa ochilor o ideală puternic 74 . Iar câştigul care rezultă din dep lina libertate de acţiune nu trebuie subestimat. exercită o enormă influenţă asupra psihice a copilului şi. poate fie să a grade de dificultate. A stfel. eveni mente care pentru adulţi par insignifiante mărunţişuri. riscând primele încercări de locomoţie. fie să nu întâmpine nici o dificultate. înainte de toate.Capitolul IV AMPRENTELE LUMII EXTERIOARE1 1. După cum este cunoscut. El poate simţi în puterea cu care stă pe propriile picioare o speranţă c cută în legătură cu viitorul său şi. întotdeauna în an titeză cu sentimentul de inacccsibilitate. GENERALITĂŢI PRIVIND CONCEPŢIA DESPRE LUME. pentru prima dată. simţindu-se oarecum înt atmosferă ostilă. atingerea acestuia presupune în c hip necesar posibilitatea sau libertatea de a acţiona. a inteligibilului.

sentiment care poate fi extrem de intens atunci când copiii se dezvoltă lent sau maladiv. în mare parte. Tot aşa. de a ajunge într-o situaţie în care să nu mai resimtă o inferioritate. (Psyche cu caracter acustic). O pr nare a simţului mirosului sau a celui al gustului duce la configurarea altor tipur i. conductor de tren. este nefavorabil situa t în civilizaţia noastră. Omului i se impune în s ecial lumea perceptibilă predominant vizual. limba şi.CUNOAŞTEREA OMULUI impregnată de mişcări rapide. Printre organele prin intermediul cărora copilul caută să stăpânească mediul înconjurător se numără în princ le de simţ care stabilesc cu lumea exterioară relaţii trainice. invariabile. Se constituie astfel imaginea vizuală a lumii. cum sunt urechea. iar mai târziu sunt constrânşi la o perpetuă acţiune. iar copiii cu o sensibilitat e auditivă deosebită adesea nu manifestă înţelegere şi predilecţie decât pentru anumite ton care sună mai încântător. Dintre acestea trebuie să nu mim mai întâi ochii. în alte cazuri organul auzul ui este acela care predomină şi creează o capacitate psihică pentru care contează în primul rând lumea audibilă. ei sunt mereu în mişcar e. cu aptitudinea sa olfactivă. ca urmare a unor defecte oculare. Numeroşi sunt. furnizându-i principalele elemente ale experienţei sale. Unii vin pe lume dăruiţi cu o mai mare sprinteneală. Răspunsul (vizitiu. din care cel dintâi în special. pe scurt. nasul. copiii la care organele de mişcare joacă un ol important. nici o umilire. Mai rari sunt chinestezicii2'. ei sunt firi muzicale (Beethoven). pielea. Ele sunt acelea care p articipă nemijlocit la edificarea concepţiei despre lume. fapt uşor de constatat dacă aceşti copii sunt întrebaţi ce jo preferă sau ce meserie şi-ar alege. apoi. contrar celorlalte orga ne de simţ care. cel mai adesea.) va arăta că în sufletul lor se face simţită aspiraţia de a depăşi toate difi insuficientei libertăţi de mişcare. aceştia înclină îndeosebi spre per care implică utilizarea 75 . taxator la autobuze etc. în faţa cărora se deschide larg lumea din jur. nu pot vedea lumea decât lacunar se străduiesc să p rindă mai complet şi mai intens imaginea vizuală a lumii. sunt legate de surse pasagere de excitabilitate. adesea se constată că acei copii care. a cărei importanţă fără eg constă în aceea că dispune de obiecte permanente. oa meni reglaţi în aşa fel încât sensibilitatea lor este axată pe procesele motricităţii.

Dar percepţia nu este nicidec um comparabilă cu fotografia realizată de un aparat fotografic. influenţând structurarea concepţiei despre lume şi. ci conţine totdeauna c eva ce ţine de specificul individului. Astfel. u există copii care să nu abordeze viaţa atât cu ochii şi urechile. cât şi cu organele lor mişcare. Căci toate relaţiile au aici impor or. de asemenea. percepţiile copiilor la care plăcerea de a privi s-a dezvolt at în mod deosebit sunt de natură preponderent vizuală. a mediului ambiant. Alţii îşi vor satura imaginea lor 76 . să-şi asambleze o i ine globală a lumii. convine individualităţi ale de până atunci. iar noi nu putem descifra firea unui om decât dacă ştim cu ce organ de simţ stă el în faţa vieţii în modul cel mai spontan. din impresiile şi cu posibilităţile ce li se oferă.ALFRED ADLER din plin a musculaturii. Aşa se explică faptul că un individ dat nu percepe decât o anumită parte a vieţii. 2. precum şi lumea amintirilor. acuitatea şi influenţa lor sunt determinate de scopul pe care omul îl întrevede. Chiar în somn impulsul spre acţiune nu se linişteşte şi adesea se poate observa cum ei se rostogolesc încoace şi încolo în pat. pe o bază oarecare. al căror neastâmpăr adesea este considerat drept infirmitate. Acele aptitudini s peciale ale organului psihic care participă în prima linie la realizarea concepţiei de spre lume au în comun faptul că alegerea. Nu tot ceea ce cineva priveşte este şi perceput cu adevărat. ELEMENTELE DEZVOLTĂRII CONCEPŢIEI DESPRE LUME. Din aceste urme se constr uieşte lumea reprezentărilor. pentru ca. Copilul. a unui eveniment etc. în general. Aparţin aceleiaşi categorii opiii „agitaţi". dezvoltarea ulteri oară a copilului. a) Percepţ Impresiile şi excitaţiile primite din afară prin intermediul organelor de simţ dau crei erului un semnal. De aceea nu pute m sesiza această latură a psihicului uman decât dacă ne facem o imagine despre scopul se cret al omului şi înţelegem că tot ceea face el stă sub înrâurirea acestui scop. pot să dea cele mai diverge nte răspunsuri. ceea ce este cazul la majorita tea oamenilor. dacă li se pun întrebări în legătură cu aceasta. prin aceasta. din care se pot conserva unele urme. nu p epe din lumea care îl înconjoară decât ceea ce. iar când doi oameni au privit aceeaşi imagine.

circumsta nţele. Importanţa unei amintiri o putem aprecia numai dacă ne-am lămur it în privinţa intenţiei finale care îi stă la bază. Este important de ştiut de ce un om îş eşte anumite lucruri. Propulsat de tendinţa e a se dirija în mod corespunzător spre un scop. aceste percepţii nu sunt str ict identice cu realitatea. este posibil să se tragă concluzii pro unde cu privire la viaţa sa interioară. Percepţia este mai mult decât un simplu fenomen fizic. este o funcţie psihică şi. cum se întâmplă de obicei în 77 . Putem stabili că organul psihic . Este acum clar că răspunsul personal al organului psihi c la problemele vieţii lasă în mod necesar urme în procesul de dezvoltare psihică şi că. iar acesta. şi înglobând. luând în considerare natura acesteia. Omul este obligat să concentreze şi să ordon eze în organul său psihic toate relaţiile cu lumea exterioară. b) Amintirile. iar altele nu. funcţiile memoriei şi evaluării sunt obţinute prin constrângerea exercitată de tendinţa adaptare. ca organ al a daptării. s prevadă. Aceasta înseamnă că şi mem este integral pusă în serviciul adaptării corespunzătoare la scopul întrevăzut. fie ea şi eronată. ceea ce un om percepe şi cum o face . Putem trage concluzia că toate amintirile poartă în ele o intenţie finală (inconş ntă). Ne amintim de acele evenimente a căror evocare este importantă şi utilă pentru menţinerea unei anumite orientări psihice şi le uităm pe ac a a căror uitare este. este constrâns să dezvolte şi toate acele capacităţi necesare securităţii individ care ţin de propria sa existenţă. avantajoasă în acelaşi timp. Aşa după cum am menţionat. ale cărui elemente sunt înnăscute. organul psihic este intim legat de capacitatea de mişcare a organismului uman. că ele nu au în noi o existenţă neutră. Tocmai stocul de amintiri îl determină pe om să se îngrijească de viitorul său. Omul este capabil să dea contactelor sale cu lumea ext erioară forma cerută de individualitatea sa. modalitatea şi conţinutul percepţiei unui om. în aceasta constă individualitatea sa distinctă.CUNOAŞTEREA OMULUI despre lume cu percepţii auditive. că vorbesc o limbă avertizatoare şi stimulato există amintiri inerte. O amintire tatornică. Aşadar. în ceea ce priveşte capacitatea sa de dezvoltare depi nde de cerinţa imperioasă de activitate şi de realităţile percepute. as l. de asemenea.

zentările. rechemată doar pe planul gândirii. Cu azia căsătoriei tatăl se 78 . Relaţiile fuseseră atât de strânse între ta fiică. atunci când favorizează scopul urmărit. Tânăra a ajuns cu timpul la convingerea c i ei procedaseră injust faţă de dânsa. Examinarea superficială a situaţiei nu a fi putut duce la concluzia că tânăra îşi ratase viaţa şi nu ar fi existat nici un motiv de linişte cu privire la soarta ei dacă. O tânără inteligentă se măritase împotriva voinţe r ci. încă şi mai desluşit se manifestă individualitatea omului în reprezentările sale n reprezentare înţelegem reactualizarea unei percepţii. fără ca obiectul însuşi să fie prez Este. în sentiment şi intuiţie. Şi halucinaţiile sunt rezultatul activităţii creatoare a organulu i psihic. Prin căsătorie tânăra. Condiţiile sunt similare cu cele descrise mai sus. Nu este vorba pur şi simplu de repetarea percepţiei realizate anterior şi deja influenţate de puterea cre atoare a psihicului . ar fi realmente de faţă. Vorbim atunci de halucinaţii. încât o asemenea ruptură trebuie să fi părut cum nu se poate mai surprinzătoare. ci de reprezentarea pe care omul şi-o face şi care este din no u în întrgime rezultatul specificului său. de reprezentări care iz bunesc de parcă ar fi determinate de prezenţa obiectului. apărând atât de tranşant de parcă nu ar fi reprezentări. o percepţie reprodusă.ALFRED ADLER copilărie. nu s-ar fi produs fenomene cu tot ul stranii. o nouă operă de artă care îi este caracteristică stă reprezentări care depăşesc cu mult gradul lor de claritate şi care se manifestă ca perc pţiile. Un exemplu ne va lămuri mai bine. să dispar domeniul inconştientului şi să treacă în întregime în atitudine. formându-se în funcţie de scopurile şi intenţiile pe care le urmăreşte persoana r ectivă. a ajuns într-o situaţie cu totul mizeră. aşa încât multiple încercări de reconciliere au eşua u-se de orgoliul şi îndărătnicia ambelor părţi. Aversiunea acestora faţă de decizia fetei a fost atât de mare încât a dus la ruperea completă a raporturilor dintre părinţi şi fiică. prin urmare. Ea era copilul preferat al tatălui. de câtva timp. ci ca şi cum obiectul abse xcitator. care provenea dintrde vază. poate. o judecată unilaterală. în circumstanţ care reflectă din nou capacitatea creatoare a organului psihic.

Era vorba de o halucinaţie. dominată de un puternic simţ al onoarei. are dialoguri cu aceasta. în calitatea lui de descendent masculin şi de viitor moştenitor al numelui st imat. după cum au stabilit cercetările. te vestesc că la mijlocul lui decembrie vei pleca dintre cei vii. Cu to ate acestea. nici s ropie în vreun fel de fiica lor. cum este cazul la cei care se 79 . fără ca prin aceasta să-şi piardă demnitatea. care. părinţii nu s-au înduplecat nici să-i vadă. iar aceasta. nu se cade să fii nepregătită". într-o chestiune în care dreptatea era de partea ei. înclină să se considere superioară tuturo te de înţeles că o fiinţă omenească de felul ei. Mama sa era o femeie severă. orgolioasă şi. Chiar şi după ce ea a dat naştere unui copil. ea înţelegea rdoneze soţului. desigur dotată lităţi deosebite. La o pri ma privire este aici ceva de neînţeles. tânăra femeie se găseşte la strâmtoare. femeia stăruia în convingerea că a văzut şi auzit ceea ce povestise. necunoscute de ea până atunci. Dificultăţile de minate de căsătorie. Dezbinarea cu părinţii dăinuie. Faptul că în familie s-a născut şi un t. a întărit şi mai mult orgoliul acesteia. a dezavuat cu atât mai mult atitudinea părinţilor cu cât mai dureroasă era impresia de a fi fost tratată nedrept. cearta fiind lipsită de orice menajament.CUNOAŞTEREA OMULUI purtase din cale afară de rău cu fata. Este nec esar să avem clar în minte faptul că starea de spirit a tinerei femei era totalmente d ominată de simţul onoarei. Ca Maica Domnului să apară şi să rămână la nivel de reprez are. era mai preţuit decât fata. năzuieş itate. o făcuseră să se gândească cu şi mai ma la nedreptatea suferită din partea părinţilor. A doua zi a fost încunoştinţat medicul. Faptul nu a înspăimântat-o. dar care îşi trata fiica cu duritate. Numai folosind cifrul nostru vom putea obţine unele clarificări. Ba chiar accentua această su ere cu o oarecare mândrie şi se fălea cu purtarea ei. Tocmai această trăsătură de caracter explică de ce a fost ea atâ afectată de învrăjbirea cu părinţii. spunându-i: „Pen tru că îmi eşti atât de dragă. în aparenţă cel puţin. Şi iată că într-o noapte. dar ea şi-a trezit soţul ş ovestit totul. predispusă să iasă din sfera dată. cinstită. înainte de a adorm avut următoarea viziune: uşa s-a deschis şi Maica Domnului a venit la ea.

în plus. anume acea mamă despre care poporul admite că este o mamă bună a tuturor. Tânăra femeie era totuşi în continuar de vreme ce ea susţinea că era ceva teatral în . în care ei devin mai prietenoşi. una faţă de cealaltă. Şi nu poate fi lipsit de o anumită import anţă faptul că ea i-a comunicat soţului acest lucru cu o mină de bună dispoziţie. faptul nu ar fi mirat pe nimeni. Avem din nou de-a face cu fa ptul că nu fusese atins scopul afirmării superiorităţii faţă de mamă. De îndată ce înţelegem că psihicul uman este capabil de tot fe lul de artificii. evestirea iese din cercul familiei. Este perioada în care în viaţa oamenilor au loc manife tări afective mai deschise. Dar acest lucru n-o mulţumea. să ţinem seama de faptul că în acel moment orgoliul ei era zgândă e un sentiment de umilire. A rezultat o scenă înduioşătoare.ALFRED ADLER roagă. apare pentru a doua oară Maica Domnului şi-i spune aceleaşi cuvinte. într-o anumită antiteză. La întrebarea referitoare la fe lul în care a decurs întâlnirea cu propria mamă. a doua zi fiind înştiinţat medicul. u vestirea apropiatei morţi a tinerei femei. Tânăra femeie este în mod vădit în căutarea modalităţi care să-şi acuze cel mai bine părinţii. o altă mamă vine pur şi simplu la dân a. Omul care visează nu se găseşte oare într-o situaţie analoagă? Singura deosebire este că femeia aceasta visează cu ochii d eschişi. Mijlocul lui decembrie nu este o dată calendaristi că cu totul lipsită de semnificaţie. bineînţele . Mamele în cau ză trebuie să fie. S-a făcut atunci înce de a-şi pune clar pe părinţi în faţa stării de fapt. posibilităţile de reconciliere devin mult mai mari şi. Ceea ce este deocamd ată straniu este faptul că amicala vizită a Maicii Domnului se însoţeşte cu ceva disonant. La câteva zile după aceea. pe neaşteptate. de asemenea. Maica Domnului apare din propria mamă a tinerei femei nici nu se gândeşte să vină la ea. ea având nevoie de argumente mai puternice. perio ada în care. Trebuie. scop în care a avut loc o întâlnire cu euşită întru totul. Şi atunci. Era de-acum uşor să se determine o vi/ită a mamei tinerei femei. Persistă vechiul laitmotiv. tânăra femeie a spus că acesteia îi era gr ecunoască că nu are dreptate. problemă îşi pierde caracterul enigmatic. îşi fac cadouri e t c . momentul are o certă legătură cu problema vitală a tinerei femei. Apariţia face aluzie la car nţa de afectivitate a propriei mame. Mai mult.

reanimă forţele celui şovăitor. aşa cum le cunoaştem din scrierile unor călători.a reprezentării însăşi şi printr-o excludere a spiritului critic. aşad aţia de a nu le da dreptate altora şi de a se erija pe sine în învingător. că halucinaţia are loc în momentul în care tensiunea psihic nge punctul maxim. Putem afirma. tăgăduit într-un mod caracteristic. tind să scape de un sentiment de slăbiciune. care se impune puterii de reprezentare a celui care suferă. de de oboseală. Este o tensiune a trăirii celei mai mari mizerii. al unui narcotic. la oamen are. în cazul unor populaţii înapoiate. este atunci posibil ca organul psihic să-şi învesteas treaga energie în apariţia reprezentării sub forma halucinaţiei. care se deosebeşte de cea dintâi prin existenţa unui punct de contact exterior. cu atât se ţine seama mai puţin de glasul criticii. omul temându-se de ratarea scopului său. câ d nu are efectul unui balsam. întâmpină dificultăţi. Cu halucinaţia se înrudeşt luzia. prin depăşirea situaţiei. în lumina celor arătate până aici. se referă la v nii pe care le au cei care. Am vrea să subliniem că lanşarea lor este întotdeauna determinată de situaţii extraordinare. străbătând pustiuri. asemenea halucinaţii pot exercita o înrâurire i rtantă. Asemenea fapte surv in într-o stare de mare suferinţă morală şi sub impresia unei ameninţări cumplite. adi că starea de criză psihică.îl face pe individ mai puternic sau mai neimpresionabil. Unele halucinaţii. Astfel de fenomene se pot produce cu uşurinţă printr-o exacerbare . Cu cât tensiune este mai mare în asemenea situaţie. C onform principiului „scapă cum poţi". Aceasta îi înviorează pe cei istov . 81 . ca de exemplu în Craiul ielelorde Goethe.CUNOAŞTEREA OMULUI conduita tatălui ei. după cum urmează să găsim asemenea s litudini cu visele. rămâne aceeaşi. amintirea şi reprezentarea. şi astăzi.pentru că am şi găsit similitudi ni esenţiale cu percepţia. Şi de ce a făcut-o el pe dânsa să aştepte atât de mult!? Stăruia. Ni se impune constatarea că fenome nul halucinaţiei nu prezintă de fapt nimic nou pentru noi. făcându-1 să se înalţe foarte clar e la deprimarea sufletească actuală la o stare euforică. Fără îndoială că odinioară. de dezorientare. suferă de foame. Baza.

Dacă ar fi renunţat la băutură. era alimentată şi de reproşurile venite in partea anturajului său. Când. Tensiunea sa psihică era aceeaşi ca odinioară. care i-a adus uitarea şi o justificare a cazului său. fusese alungat de acasă şi îşi câştiga existe ncitor cu sapa. ca să vadă dacă are de-a face cu un om în carne şi oase. el îşi suprapunea halucinaţia pe un om eal. era un neisprăvit. O dată. fie o iluzie. în 3 cazurile de delirium tremens . dar pot să apară şi alte forme. c însă. cât şi rudele sale. cu alte suferinţe. care apăsa greu asupra conştiinţei sale. ceea ce nu făcea decât să amplifice puternica sa tensiune psi hică. ca alcoolic delirant. şifi putut exercita prima profesiune. să producă fie o halucinaţie. dar după aceea s-a întors şi I-a stâlcit în bătaie. ocupaţie pe care atât el. Ulterior a revenit la spital. într-un asemenea caz nu vorbi de nălucire sau de halucinaţie. în fun e exemplu. Pacientul nostru a încăput pe mâna unor medici care erau adversari neîmpăcaţi ai alcoolului şi care i-au impus un regim sever. Explicaţia este uşor de dat: chiar dacă halucina. S-a constatat că. Un bărbat de familie bună. Căzu astfel pradă beţiei. în sc timp a fost internat în spital. o socoteau cât se poate de u milă. omul se apuca se apoi din nou de băut. acasă. Delirurile sunt esenţial înrudi te cu halucinaţiile.ALFRED ADLER Un alt caz ne va arăta cum este în măsură forţa creatoare a organului psihic. i se făceau reproşuri. a l altă şi a aruncat-o în el. însemna un enorm avantaj. îşi pierduse slujba. pentru că vedenia avea nişte pumni cu totul reali . Ac isperare. El nu mai nutrea nici o speranţă ca în viitor să ajungă la o situaţie demnă de stimă. spunân82 . A-I priva de alcool. forma obişnuită a halu inaţiei constă în a vedea şoareci sau animale negre. El a scăpa t completamente de alcoolism. a obţinut un amărât post de co t. de profesiunea pacientului. Povestea că la locul lui de muncă (era acum muncitor agricol) vedea mereu apărând un ins care îşi bătea jo de dânsul. a părăsit spitalul vindecat şi timp de trei ani n-a pus în gură picătură de alcool. când asta I-a mâniat peste măsură. care însă echivala cu a-i lipsi de consolare. în condiţiile ei stări de criză. Se ştie că. Vedenia făcut nevăzută. ca urmare a unei proaste educaţii. deşi vindecat de alcoolism la ieşirea din spital. făcând tot felul de strâmbături.

s-a structurat în ci. a pe o componentă esenţială. Neputându-se redresa. Fantezia este de altfel legată de mobilitatea organismului . nefiind ea însăşi d ecât o formă a previziunii. ca o izbăvire. întreţinerea acestui sentiment. avem de-a face cu aceleaşi reprezentări referitoare la vii torul care-i interesează pe 83 . prin c o motivare consolatoare. Pe ac tă cale el îşi putea exalta sentimentul personalităţii. Urme de această natură putem găsi în toate fenomenele de care ne-am ocupa t până acum. era pentru el un lucru mai important decât munca însăşi. dacă nu l-ar fi păscut nenorocul beţiei. nelăsându-se îndepărtată. practicată fără nici o tragere de inimă. nefiind obligat să ia el însuşi o deci această privinţă. readucându-1 le din urmă în spital. acea previziune pe care un organism aflat în mişcare o poartă u sine. în cazul fantazărilor copiilor şi adulţilor — denumite şi iurne — se plăsmuiesc himere. în cazul în care nu l-ar fi lovit acel nenoroc. FANTEZIA. 3.CUNOAŞTEREA OMULUI du-i-se că nu e bun de nimic. imaginea bărbatului car e făcea grimase. S-a găsit în situaţia de mai înainte şi privea lucrurile în a parcă dintotdeauna ar fi fost un beţivan. O altă activitate productivă a organului psihic o consti tuie fantezia. a unei si uaţii care nu era cu nimic mai puţin grea decât precedenta. Imaginaţia comportă şi ea. putea să scape de noua şi umila i ocupaţie. Ca bolnav. în condiţiile acestei mizerii psi hice reapărură halucinaţiile. De-acum încolo el îşi putea spune. aluzia la alcoolismul său i se părea mai puţin dureroasă decâ aceea la incapacitatea sa. în această stare de spirit. Aşa se face că suspomenita vedenie a persistat multă vreme. în felul acesta a atins el linia de forţă (Machtlinie) şi putea susţine că ceilalţi nu erau mai buni decât el. a c ingerii de a fi fost apt de realizări mai mari. că ar fi fost ca abil să parvină la o situaţie mult mai bună. drept consolare. s-a găsit din nou în faţa realităţii. dar ui o piedică i-a stat în drum. După vindecare. Când. Este ceva analog cu ceea ce se întâmplă în acele activităţi psihice în care an mintiri trec în prim-plan sau când se construiesc reprezentări. a recu rs din nou la alcool ca pretext pentru decăderea sa. zicându-şi că şi-a ratat viaţa din cauza excesul de băutură şi că nimic nu se mai putea îndrepta.

pe care viaţa îi copleşeşte cu necazuri. prefigurându-1 în propria sa manieră. ci aceasta are un mare rol şi în geneza sentimentului de comuniune socială. au o fantezie mai bogată şi înclinaţia de a se ocupa de lu imaginare. a imaginaţiei. într-un fel. adesea survine un stadiu de dezvoltare în care imaginaţia este chemată în ajutor pentru evadarea din viaţa reală. copiii bolnăvicioşi. Astfel. cu alte cuvinte. de p ildă. sunt unele situaţii în care nu se poate proceda în acelaşi mod. şi în acest domeniu trebuie să evităm căderea în greşeala generalizării dacă cele spuse mai sus se aplică la un număr mare de cazuri.ALFRED ADLER om şi pe care el încearcă să-i edifice. Nu numai linia de forţă poate fi stabilită cu ajutorul imaginaţiei . puterea aceasta intervenind. Aproape niciodată fantazările infantile nu au în vedere punerea în valoare doar a puterii copilu lui. ca factor esenţia l. Cele mai mu antazări încep cu cuvintele: „când voi fi mare". cazul fantazărilor al căror conţinut culminează în dorinţa de a fi . Nu se rămâne aproape niciodată la scopuri ne utre. în favoarea altora. în consecinţă. din c re rezultă jindul de 4 superioritate şi dorinţa de a ieşi victorios în competiţie . Cât priveşte sfera acestor reprezentări. după cum ea este utilizată şi pentru con narea vieţii reale. Celui revoltat împotriva micimii existenţei ea îi dă senzaţia de beţie uterii (Machtrausch). Este uşor de înţeles că imaginaţia va fi mai puternic voltată la acei copii care privesc viaţa cu ostilitate. nu se poate stabili nici o regulă sa u. De acee este explicabil faptul că acele forme de previziune pe care le găsim în produsele ima ginative ale copiilor sunt de regulă reprezentări de putere (Machtworstellungen). Acesta este. în societatea umană scopul este acela al obţinerii valorii. deoarece viaţa comună a oamenilor se asociază cu o neîncetată măsurare de sine. găsim că jocul puterii (das Spiel derMacht). ocupă un spaţiu larg şi că în el se reflectă întotdeauna scopuri ambiţioase. Dacă examipăm ele fanteziei copiilor. atitudine la care se asociază de obicei un mai puternic spirit de prevedere. şi altele de felul acesta. Există şi adulţ e mai trăiesc ca şi cum ei încă ar trebui să mai crească. Reliefarea liniei de forţa arată psihică se poate dezvolta doar dacă în prealabil a fost stabilit un scop.

CUNOAŞTEREA OMULUI salvator. ca şi cele diurne. au demonstrat că v sele omului permit dezvăluirea cu uşurinţă a caracterului acestuia. este profund implicat în gândirea omului. de a fi învingătorul vreunui monstru dăunător oamen ilor şi altele de felul acesta. din toate timpurile. în general. Adesea asemenea idei de grandoare se manif estă chiar şi în atitudinea exterioară a copiilor. în azuri acest refuz merge destul de departe şi atunci se pare că imaginaţia lipseşte aproa pe cu totul la asemenea copii. la umilinţe sau care nu se bucură de suficie ntă afecţiune din partea anturajului lor. Sunt visele care se produc în timpul somnului. putem constata că regăsim aici la copil acelaşi mod de a v isa ca şi în cazul viselor diurne. dacă este vorba de o fată. Visul este de fapt u n fenomen care. o concluzie eron tă. Mulţi copii nutresc convingerea că în realitate ei provin dintr-o altă familie. acestor copii imaginaţia li se pare nebărbătească sau infantilă. VISELE (GENERALITĂŢI). expuşi la privaţiuni. Fie că asemenea copii nu-şi exteriorizează imaginaţia. 85 . experimentaţi. dorinţa sa de a-şi roi un drum spre viitor şi de a merge sigur pe acesta. există şi un alt fenomen. aşa încât o resping. însoţesc dorinţa de previziune a omului. care apare foarte de timpuriu şi care reflectă şi. ca de pildă predilecţia unui copil pent ru pălării cu boruri tari sau pentru mucurile de ţigară sau. Sunt multe fete care preferă o ţinută sau o îmbrăcăminte băieţe istă şi unii de care ne plângem că au prea puţină fantezie. în afară de visele diurne. Este. Găsim şi forme cvasimaladive ale fanteziei. în strădania lor de a se adapta la realitate . str niile ei de a părea bărbat. de a veni în ajutorul cuiva. Visel e nocturne. Este îndeosebi cazul unor copii cu un puternic sentim ent de inferioritate. de asemenea. care se comportă de parcă ar fi de-acum dulţi. Se poate ca în felul ace sta un copil să trăiască sentimentul puterii. Este frecventă la copii ideea fantezistă că ei nu fac pa rte din familia care îi creşte. că într-o zi adevărul va ieşi la iveală şi că tatăl adevărat (întotde nă de vază) va veni să-i ia la el. Psihologi de altădată. stă la baza unei intense activităţi psihice. fie că motive temeinice i-au det rminat să lupte împotriva dezvoltării produselor fanteziei lor. desc rise mai sus. desigur. 4.

în curs de evol umai adunând într-un mănunchi ceea ce gândim. TRANSPUNEREA AFECTIVĂ (EINFUHLUNG). care să se poată degaja din situaţia actuală. P rin funcţia sa de previziune. Transpunerea are loc şi atunc ntactăm verbal pe cineva. Fenomenul acesta îl numim „transpunere" . organul psihic dispune şi de c apacitatea datorită căreia nu numai că sesizează ceea ce există în realitate. sau să o evităm în chip prevăzător. simţim şi intuim în legătură cu o situaţie pe a urmează s-o trăim. asupra cărora vom reveni. pentru că ele sunt mereu puse în faţa unor probleme privind viitorul. deşi personal omul nu este în pericol. Obscuritatea viselor nocturne este o caracteristică distinctă a acestora şi suntem lesne tentaţi să presupunem că tocmai acesta este semnul inutilităţii unor asemenea fenom ene. ghiceşte ceea ce va exista mai târziu. e face involuntar gesturi de apărare. necesitate esenţială a organismelor mobile. să fo rmulez o judecată întemeiată. dacă nu ne transpunem în s ituaţia lui. în asemenea împ transpunerea este uneori atât de puternică încât. să gând cum mă voi comporta în cazul în care se va pune o problemă.ALFRED ADLER Deosebirea netă între visele diurne şi cele nocturne este aceea că pe când cele dintâi sunt la nevoie. pentru celelalte faptul acesta nu este posibil decât extrem de r ar. în treacăt. sensul său fiin tindeni necesitatea de a prevedea. Este apoi cunoscută mişcarea de retragere pe care o facem cu mâna atunci când cineva a . Al te manifestări ale transpunerii se referă la cazurile în care oamenii ajung să trăiască un entiment aparte atunci când observă că pe alţii îi ameninţă vreo primejdie. Este imposibil să comunicăm cu un om. ci. faptul că în aceste vise se vădeşte acea linie de forţă a om rea sa întrezărească viitorul şi care aspiră să-i domine. simte. căci atunci când mă văd obligat să-mi reprezint. De o configuraţie specială se bucură transpunerea în cazul artei teatrale. înţelese. putem dobândi un punct de vedere care să ne îngăduie să ne concentrăm într-o anumită direcţie. Această capacitate este extrem de puternic dezvoltată la oameni. 5. Fenomenul este atât de larg răspândit. se impune. Să menţionăm. de asemen a. Observarea vieţii psihice ne ofer mente importante. încât îl găsim în orice compartiment al vieţii psihice. de asemenea.

în general. vom găsi explicaţia în sentimentul de comuniune socială. anticipând-o prin pantdmima. de exemplu. transpunerea afectivă comportă şi ea gradare. influenţa celorlalţi oameni. ori la ce simţim când un orator are nenorocul să se împotmole ască. Sau să ne gândim la ceea ce simţim când vedem pe cineva curăţând fereastra un etaj înalt al unui bloc. Există copii care se ocupă de păpuşi de parcă a estea ar fi fiinţe vii. se poate ca asemenea copii să ajungă să se intereseze de lucruri fără nici o importanţă pentru dezvoltarea lor în colectivitate. ca şi cum ar voi să-i infl uenţeze cursul. un pahar. insignifiante ca valoare. Dacă ne întrebăm în ce fel se poate realiza. Cazurile de torturare a animalelor. un reflex al coeziuni i întregului Cosmos. Dacă cercetăm originea acestei funcţii. fapt observabil chiar şi la copii. 6. jucând în interiorul nostru diversele roluri din piesă. Toate acestea sunt determinate de gradul s e transpunere afectivă. a ace sibilităţi de a ne transpune în simţămintele celorlalţi. pe când alţii poate că nu sunt interesaţi decât să vadă ce se află cestora. INFLUENŢA OMULUI ASUPRA CELORLALŢI (HIPNOZA ŞI SUGESTIA).CUNOAŞTEREA OMULUI scăpat. dezvoltarea unui om poate să eşueze cu t otul. La popice adesea se poate observa cum unii jucători ti nd să participe la mişcarea bilei. stă itul psihologiei individuale (Individualpsychologie)6 să răspundă că în 87 . în cele din urmă lipsa transpunerii afective conduce la refuzu l categoric al colaborării. de care nu ne putem înstrăina şi care ne face cap bili să asimilăm afectiv lucrurile situate în afara corpului nostru. Iniţial acesta este un sentiment cosmic. nu sunt de conceput decât dacă admitem absenţa totală a transpunerii în simţămintele altor fii Drept urmare. transpunerea afectivă d epinde de întreaga noastră experienţă trăită. să nu dea nici o atenţie intereselor altora şi să nu se gândească decât la ei înşişi. Aşa cum sentimentul de comuniune socială pune în evidenţă diferite grade. Aşadar. pe care le observăm adesea la copii. Când raporturile de comuniune socială sunt comutate de la semeni către lucrur ile lipsite de viaţă. La teatru nu vom putea nicidecum să evităm împărtăşirea sentimentelor exprimate de ac i. care dăinuie în noi.

Ne aflăm uneori în faţa spectacolului unei fiinţe groteşti. Există. Gradul acestei influenţabilităţi depinde însă de m în care apare întemeiat dreptul celui care influenţează asupra celui influenţat. Ne vom convinge însă în scurt timp că această supuner nici o valoare practică. anume la sentimentul d e comuniune socială.ALFRED ADLER această privinţă intervin fenomenele de solidaritate. un om care pururea aşteaptă să-i comanzi ce şi cum să f le pericol pe care îl aduce cu sine această supunere dusă atât de departe poate fi aprec iat prin faptul că acei copii care . influenţă fiind acceptată şi urmată. desigur. întreaga noastră viaţă se desfăşoară l posibilităţii primordiale a influenţării reciproce. îndeosebi pentru educaţie acest punct de v edere este important. în cazul în care acesta este supus unui prejudiciu Influenţa va fi maximă în cazul în care ne aflam într-o stare de spirit care ne dă sentime tul că propriul nostru drept este garantat. părinţi şi copii. numeroase cazuri în care presiunea din afară este atât de puternică încât înlătură orice rezistenţă. să manifeste o slabă capacitate şi înclinaţie de a da ascultare educatorilor lor. Este posibil să se propună sau chiar să se practice o altă formă de educaţie. Avem deci toate motivele să ne aşteptăm ca unii copii. Ea nu ar da rezultate decât în cazul în care un om ar încerca să se su tragă în mod deliberat influenţei societăţii. cum sunt raporturile dintre profesor şi elev. făcută tă pentru viaţă (ascultarea oarbă). Iar lucrul acesta nu se face fără complicaţii buie dusă în prealabil o lupta mai îndelungată. Aceasta este deosebit de accentuată î anumite cazuri. A ce influenţă exercitată asupra sa întâmpină rezistenţă sau chiar devine imposibilă şi avem ea unui om care la orice tentativă de a se acţiona asupra lui răspunde printr-o acţiune în sens contrar (spirit de contradicţie). Este exc lusă o influenţă de durată asupra cuiva. O educaţie care ar ţine seama de acest punct de vedere ar fi eficientă tocmai pentru că s-ar conecta la ceea ce este absolut fundamental. în cursul căreia să slăbească legăturile sa iul şi el să se găsească într-o opoziţie totală faţă de sentimentul de comuniune socială. venirea î pinarea acţiunii exercitate de celălalt. într-o anumită măsură. care se simt mai mult sau mai puţin oprimaţi de mediul lor. soţ şi soţ Sub influenţa sentimentului de comuniune socială are loc.

se găseşte orice medium8. Acestuia trebuie doar să-i fie indusă intenţia de a fa ce câtva timp tot ceea ce . e impregnate de astfel de idei de grandoare. într-o situaţie similară cu a acelora care. Năzuinţa intensă spre putere (das intensive Streben nach Machf) este a stfel invers proporţională cu educabilitatea. în pofida acestui adevăr. lovindu-se de asemenea dificultăţi. Dacă ne limităm însă numai la cazurile normale în care are loc influenţa utem stabili că indivizii cei mai dispuşi să se lase influenţaţi şi să coopereze în acest s unt cei al căror sentiment de comuniune socială a fost cel mai puţin contrariat şi că. ca urmare a înclinaţiei lor de a se supune necondiţionat. Când părinţii s un copil. încât în fami lie. refractari sunt cei la care înclinaţia de a parveni. iar examinarea unor astfel de copii ne arată că ei cad pradă impulsulu i de a scăpa de chingile mediului lor şi că. tarea vieţii psihice poate să eşueze. în s himb. astfel 7 de indivizi sunt instrumentele de execuţie . aspiraţia la superioritate au atins cote deosebit de înalte. se conformează aproape fără excepţie cerinţ mediului. depăşindu-i pe toţi ceilalţi.CUNOAŞTEREA OMULUI ascultă de oricine îi ia sub puterea sa pot comite. dacă se străduiesc să frângă normele vieţii lo . o fac extrem de rar pentru a-i reproşa ascultarea oarbă. chiar crime. în aproape toate actele de pedepsire răsunătoare puse la cale de asemenea bande. Ac asta nu din nu ştiu ce nechibzuinţă. generează asemenea impulsuri. în ul în care vom trata despre infatuare vom arăta mai pe larg cât de necorespunzătoare est e această metodă educaţională bazată pe ambiţie şi cum. Asemenea oameni dau dovadă de o ascultare neverosimilă prin proporţiile ei şi pot simţi în aceasta chiar o satisfacere a propriei ambiţii. la ordin. pe când capul bandei se ţine în general de-o rte. Observaţia ne oferă zi de zi învăţăminte. ci pentru că întreaga noastră cultură şi civilizaţie. este pentru că un tratament eronat i-a făcut inabordabili în ceea ce priveşte intervenţi ile pedagogice. educaţia noastră fa ilială tinde în principal să incite ambiţia copilului şi să-i inculce idei de grandoare. pe ei neliniştindui neascultarea. pe cât posibil în toate privinţele. preocuparea primordială este aceea de a-i face pe tânăr să păşeasc o strălucire aparte. ca şi în societate. în bandele de răufăcători ei îndeplinesc roluri sinistre.

După cum este posibil ca un altul să opună hipnozei o rezistenţă categorică cu toate acestea. du pă cum s-a menţionat. să fie sufleteşte pregătit la supunere. orice posibilitate de acest fel. pentru că în hipnoz vem cel mai adesea de-a face cu oameni care se împotrivesc. cea mai importantă cucerire a orga nului psihic în condiţiile societăţii noastre. aşa încât rezultatele hipnozei diferă de l a om la om. ci de dispoziţia psihică a med/um-ului. Decisive în privinţa aceasta sunt. pe când. în legătură cu ace a sunt de făcut. în definitiv. o prelungi e a mâinii hipnotizatorului. Din somnul normal rămâne doar un fel de stare crepusculară. ea este înrudită cu starea de somn. este deconectat de capacitatea de acţiune voluntară proprie. ca să spunem aşa. ei sunt înclinaţi să îndeplinească cerinţele hipnotizatorului. aşa încât medium-ul nu poate aminti din cele ce se petrec în timpul hipnozei decât ceea ce vrea hipnotizat orul. Comandă care este eficientă numai dacă se adresează unui individ pregătit s-o accepte. mai mult decât somnul na tural. Cât priveşte natura hipnozei. Hipnoza se realizează exclusiv pe baza atitudinii psihice a medium-ului.ALFRED ADLER i se cere. Un medium este. un organ care funcţionează la ordinul acestuia. cu toate că lui îi lipseşte starea de pregătire psihică f bilă supunerii. în aşa măsură încât fin te individul poate fi pus în mişcare de centrii motori ai hipnotizatorului care dă com anda 9 . Este eliminat în primul rând spiritul critic. Enigmatic este doar faptul că pentru ca acest somn să se producă este necesară o comandă din partea altcuiva. următoarele observaţii: este posibil ca un om să declare sau să creadă că poate fi hipnotizat. în general. Majoritat ea oamenilor capabili să-i influenţeze pe alţii atribuie această capacitate şi. Numai atunci când c va este în aşa fel structurat încât să se conformeze fără spirit critic influenţei altora. care. nu pe baza spuselor sau credinţelor ace stuia. Dar în nici un caz disponibilitatea în faţa hipnozei nu depinde de voinţa hi pnotizatorului. esenţa şi dezvoltarea personalităţii medium-ului. în general. Iată procesul care stă la baza predispoziţiei pentru hipnoză. posibilitatea de a provoca în el acest somn specific. unui 90 . Această stare de disponibilitat Bereitswilligkeii) poate avea diferite grade. Din greşita înţelegere a acestui fapt a rezultat multă confuzie.

un aşa-numit medium. Nimeni până astăzi nu a practicat telepatia sau hipnotismul cu bune rezultate pe termen mai lung. plecându-se în faţa autorităţii. Foarte adesea s -a întâmplat ca hipnotizatorul să dea peste un om. dat f iind ca oamenii în majoritatea lor sunt dispuşi să se supună. lăsându-se intimidaţi şi captaţi. Nu trebuie să se înţeleagă de aici că fenomenele pe care le prezintă au la bază şarlat Nicidecum. unei puteri extraordinare. un înşelat înşelător. fără să verifice cum stau luc ile. în jchimb. cineva e ste obişnuit să ducă o viaţă întru totul după chibzuinţă sa şi nu-şi însuşeşte fără discern atunci în mod firesc un astfel de om nu va putea fi hipnotizat şi nici nu va prezen ta straniile fenomene ale telepatiei. ci că ş tă în permanenţă sub influenţa lor. subordonaţi fără cr fireşte. în acest context este de menţionat şi sugestia. în sfera impresiilor (Eindriick e). ci de extrao rdinara pricepere a hipnotizatorului de a pune în scenă farsa. ca să spunem aşa. se poate afirma că ei înjosesc în aşa măsură demnitatea umană încât nu ocolesc nici o posibilitate de a lucra cl tin. Dacă. Este de la sine înţeles că omul nu numai că primeşte la un moment dat impresii. Aceasta duce la nemaipomenite scandaluri. care u voit să-şi exercita forţa asupra unor indivizi sugestionabili. în cel mai larg sens. Dar puterea care ni se pare a intra în acţiune ai ci nu este niciodată aceea a hipnotizatorului. nu este vorba de nici o putere magică. Receptarea de impresii nu este cu totul insignifiantă. La drept vorbind. Acest lucru s-a petrecut şi cu oameni de ştiinţă importanţi. niciodată nu a putut să pună ordine în viaţa colectivă a oamenilor. 1 . care le-ar fi proprii. îndeosebi la revoltătoare excese din partea celor care practică telepatia şi hipnotismul. Putem înţelege senţa acesteia numai dacă o inserăm. De multe ori survin eşe curi când medium-ul se dovedeşte a fi. ci totdeauna avem de-a face cu înclin aţia medium-ului de a se supune. ci a condus în auna la un supliment de revoltă din partea celor supuşi. la abuzuri. Dar creatura umană este atât de înclinată la îngenunchere încât poate deveni vi ma unui individ care are tupeul să se prezinte drept unul care supralicitează. Deci toate aceste fenomene nu sunt decât fen omene ale ascultării oarbe. care pur şi simplu I-a „interiorizat" 10 .CUNOAŞTEREA OMULUI fluid misterios. pe de o part pe de alta îngenuncheat de sine însuşi.

„Zum Cott zu stieben. încercări de a ne convinge. Iar când acestea sunt demersuri din partea unui alt om. a se identifica cu el. Pe de altă parte.) „die Motoriker". aşa încât este greu schimbare de optică de la ei. Ei sunt cu totul apţi pentru su gestionarea în stare de veghe sau pentru hipnoză. de a ne îndupleca. aşadar nu ţin prea mult la îndreptăţirea or lor concepţii. în acest caz putem vorbi de sugestii. care se man ifestă desluşit la posesorul ei. unde nici un rău — şi în primul rând moartea — să nu-i mai poată atinge. Unii supraestimează cu uşurinţă opinia celorlalţi. influenţa depinde de gradul de independenţă al persoanei respective. ca supremă expresie a jindului omului de a se situ a pe un plan al superiorităţii absolute. lâ faptul că ele sunt corecte sau false. unde să se poată. în textul original. Problema dificilă constă propriu-zis în faptul că oamenii eacţionează diferit la impresii dinafară. (Nota trad. Celălalt tip va considera drept o of ensă tot ceea ce vine din afară. (Nota trad. seinem Rufzu folgen". Ei îşi întăresc însă această părere numai pentru a nu deveni receptivi. Foarte adesea întâlnim oameni care intră lesne în conflic t. in ihm zu sein. euforic din perfecţiune. Sunt de luat în considerare îndeosebi două tipuri. aşa încât se adaptează lesne la opinia acestora. NOTE 1 Titlul capitolului în original: Eindriicke der Aussenwelt.) Aceeaşi capacitate incoercibilă de fantazare I-a dus pe om la năs cocirea zeilor. cel de-al doilea neîmpăcându-se cu ideea că ar av a ceva de primit de la ceilalţi.ALFRED ADLER acestea continuând să acţioneze asupra noastră. în textul or iginal. Ambe tipuri degajă un sentiment de slăbiciune. undeva unde să se bucure de o protecţie infinită. a-i urma chemarea" 3 4 2 . fără a-i păsa de justeţea sau injusteţea ideilor lor. socotind că doar propria sa opinie este justă şi respingân orice contribuţie a celorlalţi. Ei exagerează importanţa altor persoane. adică „a se strădui întru Domnul. (Nota trad. nutrind în sinea lor părerea că ar fi prea accesibili la sugestionarea de către alţii. a lui Dumnezeu.) * „Săul'erdelirium". Are loc modificarea sau consolidarea unei concepţii active.

de exemplu. adesea scăpat din vedere. care — după cum relevă Adler — pretindea că nu există decât singur sex. Atrăgând atenţia asupra acestui fapt. cit. din moment ce efectul hipnotic se obţine prin comenzi verbale. Aceeaşi aspiraţie spre o „virilitate cât mai complet posibilă" o trăiesc. 1968. Verlag dr. pe un accentuat fond nevrotic.) 9 Punerea în mişcare a hipnotizatului direct de către centrii motori ai hipnotizatoru lui este exclusă. pentru care nu sau putut găsi capete de acuzare împotriva lui (I.) 5 Este aşa-numitul „protest viril" sau „aspiraţia la virilitate".) 6 Denumirea completă a disciplinei fundamentate de Alfred Adler este ac eea de „verglcichende Individualpsychologie". p. 93). la „superioritate vi rilă" a femeilor. „demasculinizaţi". (Nota trad. Ober den Ncrvosen Charakler. de numire care apare în subtitlul uneia din lucrările sale capitale. Alfred Adler.) 7 Folosind cu un diabolic sânge rece astfel de „instrumente de execuţie" a pus Alfonso (Al) Capone la cale şi a şi comis nu mai puţin de 227 de asasinate. lesne de hipnotizat sau care răspunde cu uşurinţă inducţiei parapsihologice.CUNOAŞTEREA OMULUI (Ernst Jahn. comparând manifestările sale psi hice cu datele normelor sociale" (op. 1912): „Griindziige einer vergleichenden Individua lpsychologie und Psychotherapie" (Principii de psihologie individuală comparată şi de psihoterapie). Rolf. din care s-au născut fantasmele tuturor religiilor. bărbaţii care se cred „devirilizaţi". de natură psihopatologică (a se vedea Alfred Ad er. Alfred Fa rau şi Herbert Schaffer precizează că termenul de psihologie individuală comparată „defineş o psihologie care studiază individul în totalitatea sa. car e au acces la cel hipnotizat prin acele „puncte vigile" 93 . Editura Politică. Cu privire Ia cara cterul nevroticilor (Wiesbaden. Interpolul în acţiune. Bucureşti. în al căror inconştient — arată Adler — mocneşte aversiunea faţă de rolul pentru care au fost biologic destinate. Leipzig. capitolul 4 din partea de „Aplicaţii practice"). (N ota trad. 58) reflectă semnificativ această aspiraţie spre perfe cţiune şi superioritate. Religion und Individualpsychologie. adică psihologic individuală comparată. pp. (Nota tra d. 124-125). lăsându-s regulă dominaţi de o „agresivitate virilă". (Nota trad.. Passer. 1933. (Nota trad. p. „Protestul viril" a atins un punct culmina nt la George Sand.) s Persoană extrem de sugestibilă. Aszody. Wien.

(Nota trad.ALFRED ADLER de pe cortex. rămase ca atare pe fondul inhibiţiei generalizate repreze ntate de somn. (No ta trad. în funcţi e de conţinutul „instrucţiei" date de hipnotizator. aşa cum o analizează Freud. în esenţa sa. este de acelaşi ordin cu structurarea Supraeului.) 10 Proces care.) . Drumul până la centrii motori este apoi mai lung sau mai scurt.

de fapt. exteriorizează mai pu ternic decât ceilalţi copii un sentiment al aşteptării. nepreocupându-i interesele altora. în principiu. deci îndreptăţiţi de a le căuta prietenia şi a face cauză comună cu dânşii. c eea ce îi duce la o sugrumare a sentimentului de comuniune socială. otrivă. Se poate statua. încă din al doilea an de viaţă putem constata că aceşti cop sunt prea puţin înclinaţi să se simtă la fel de înzestraţi ca alţii. că toţi copiii cu organe deficiente (mit minderwertigen Organen) se angajează pe negândite într-o luptă cu viaţa. dacă luăm în considerare fizicul plăpând şi neajutorarea copilului. dominaţi de un sentiment al insuficienţei (Verkiirztheit). de aceeaşi condiţie şi ri egale cu ei.Capitolul V SENTIMENTUL DE INFERIORITATE SI TENDINŢA DE A SE IMPUNE 1. Dacă ne gândim că. Cotitura de ivă are loc foarte de timpuriu. aşa încât aceşti oameni adoptă lesne un model egoist al grijii exclusive de sine şi faţă de impresia pe care o p roduc asupra anturajului. fiecare copil se situează pe o poziţie de inferioritate în faţa vieţ că nu ar putea exista fără a avea într-o măsură apreciabilă sentimentul comuniunii cu cei opiaţi. putând determina o atitudine ostilă faţă de mediu. Ca şi deficienţele fizice . influenţele exterioare exercitate asupra copilului sunt resimţite ca o povară mai mu lt sau mai puţin apăsătoare. copiii pe care natura i-a tratat cu vitr egie sunt înclinaţi să adopte o altă atitudine faţă de viaţă şi oameni decât cei care au cu timpuriu bucuriile existenţei. După cum ştim. un drept de a emite pretenţii. acea stare de 9 . SITUAŢIA DIN PRIMA COPILĂRIE.

pe când celălalt este un scop. ca obiecte de amuzament. egalitatea. Abia atunci când analiză mai exact toate aceste date putem aprecia inevitabilitatea unei dezvoltări sinuoa se. sunt trataţi ca jucării. aşa cum i se pretinde. atunci trebuie mitem că la începutul oricărei vieţi psihice se află un mai mult sau mai puţin profund sent ment de inferioritate (Minderwertigkeitsgefiihl). în schimb. se cred dezavantajaţi de na ură şi adesea. de la a cărui realizare el aşteaptă liniştea şi securitatea existenţei sale viitoare. sau sunt priviţi ca bunuri ce trebuie păstrate într-un chip cu totul deosebit. ci generează o aspiraţie la putere (Streben nach Macht). Cerându-i-se copilului prea mult. Integrat în societatea adulţilor. prin însuşi acest fapt fiece copil este îndemnat să se considere mic şi slab. umiliţi de către cei mari. imaturi taţii şi capaci or modeste. Oricât de general ar fi sentimentul e inferioritate la fiecare copil. Aceasta este forţa propulsivă.în consecinţă. i se . care nu pur şi simplu garantează calmarea. deoarece toţi copiii se afla în situaţii de felul acesta.ALFRED ADLER dependenţă care-i dă impresia că numai cu greu va fi capabil să vieţuiască. îi va fi cu neputinţă să se creadă ca de a se achita de sarcini uşor şi impecabil. când nu sunt cons ideraţi un balast supărător. care în mod categoric este destinată să ducă la dobândirea superiorităţii într-un anumit mediu soci Copiii sunt întotdeauna angajaţi pe acest drum. Unul este tocmai acest puternic intens şi stăruitor sentiment de infer ioritate. Aflat în această stare de spirit. secu ritatea. orice copil este expus acestui p ericol. educabilitatea va fi pusă la încercare în special de doi factori. rezidă baza cducabilităţii sale. însoţită de tot felul de eşecuri. Ba chiar sunt cazuri în care u nor copii li se atrage în permanenţă atenţia asupra insignifianţei. în a stă atitudine specifică copilului. n isprăvit. La drept vorbind. Ceea ce complică educabilitatea lor e ste faptul că ei se simt desconsideraţi în toate împrejurările. strâns legată de capacităţile sale organice şi care este fluenţată de acestea. pe drept sau pe nedrept. pun ctul de la care pornesc şi se dezvoltă toate strădaniile copilului de a-şi fixa un scop. se determină încolţirea î letul acestuia a unui acut sentiment al nulităţii sale. De obicei încă de aic i intervin în educaţie greşeli. inferior. Alţii. iar copilu . Adesea toate aceste tendinţe se întâlnesc laolaltă.

ceea ce uşor îi poate face să se îndoiască de seriozitatea colectivităţii în care trăiesc şi chiar de seriozitat eţii. Profundul sentiment de inferioritate. 97 . că niciodată nu trebuie s-o ia înaintea ad ulţilor. înclin unora de a nu-i lua pe copii în serios. COMPENSAREA SENTIMENTULUI DE INFERIORITATE. Teama de ridicol a unor asemenea oameni poate fi identificată până târziu în viaţa lor. S-au văzut cazuri de copii care. de ins ecuritate şi de insuficienţă este acela care constrânge la fixarea unui ţel în viaţă şi la rea acestuia. a esea ei neputând să scape de ea nici la bătrâneţe. motiv de decepţie. poate cunoaşte o exacerbare. Foarte prejudiciabilă este. Sunt cele d intâi semne ale năzuinţei născânde a omului de a se pune în valoare. încă din primele zile de viaţă se face observată pornirea copilului de a se situa în prim-plan. ASPIRAŢIA DE A S E PUNE ÎN VALOARE ŞI DE A DOBÂNDI SUPERIORITATEA. pe care vorbă să o ia în serios. d ocazional că pentru dânşii toată chestiunea cu şcoala este o glumă a părinţilor. în afară de aceasta. fie. de a le vârî în cap deea că sunt un nimeni. Sentimentul de inferioritate. care se dezvoltă sub i uenţa sentimentului de inferioritate şi care îl obligă pe copil să-şi fixeze un scop. o mulţime de copii trăiesc cu team ermanentă ca nu cumva ceea ce fac ei să devină motiv de batjocură pentru toată lumea. în prima zi de şcoală.CUNOAŞTEREA OMULUI va atrage atenţia fie în sensul că el constituie o bucurie pentru adulţi. cu ca e el porneşte să-şi manifeste superioritatea asupra mediului său. date fiind anumite particularităţi ale vieţii noastre . şi aşa mai departe. că nu au nici un drept. Fixarea scopului cu pr ivire la dobândirea superiorităţii va fi făcută prin intermediul măreţului sentiment de com une socială. că trebuie să stea la locul lor. încât nu este de mirare că le stârneşte iritarea. dimpotrivă. de a le spune neadevăruri. lucrurile le sunt prezentate copiilor într-o manieră atât de grosolană. apoi. Chiar când este ceva adevăr î stea. Pros tul obicei de a-i ridiculiza pe copii este extrem de dăunător pentru dezvoltarea lor . cultivat în acest mod la c opii. de a atrage în mod coercitiv asupra sa atenţia părinţilor. 2. Printre acestea se numără obiceiul de a nu-i lua pe copii în serios. s-au aşezat zâmbind în bancă.

rezultat al unei anumite intenţii secrete. evocăm amintirile sau le înăbuşim. Procedăm î să în acest fel numai spre a obţine o orientare în haosul vieţii. Din acest c orp de idei proprii psihologiei individuale se degajă o metodă euristică. vor evolua spre structura lor de mai târziu. ne agăţăm de un punct stabil. de asemenea. care î realitate nu există. dacă nu facem o compa raţie între sentimentul de comuniune socială existent în ei şi ponderea năzuinţei spre pute spre superioritate asupra celorlalţi. că n ici reprezentările nu au o valoare absolută. Iar dacă seama de faptul că senzaţiile nu sunt nicidecum mărimi absolute. Scopul va fi în aşa fel stabilit încât atingerea sa să-i ofere posibilitatea de a-şi simţi superioritatea sau de a-şi înălţa în aşa măsură pro alitate încât viaţa să-i apară demnă de trăit. este transferat de noi într-un domeniu al calc ulabilului. nu pierdem din vedere că perc le noastre sunt totdeauna selective. ci sunt influenţate de scop şi că. în care putem să acţionăm. cercetarea şi înţ legerea în primul rând a vieţii psihice a omului prin prisma unor potente ereditare ca re.ALFRED ADLER Nu putem risca nici o apreciere privind copilul sau adultul. acela care conferă are senzaţiilor. apoi. Expe rienţa şi observaţiile noastre ne întăresc însă convingerea că 98 . în toate cazur de ficţiune avem de-a face cu un fenomen caracteristic: admitem un punct fix. noi căutăm în permanenţă să ne orientăm în aşa fel trăirile încât să nu ne îndepărtăm de mpede că şi aici toate sunt relative. suferind şi ele influenţa urmăririi scopului care domină viaţa psihică. începând cu senzaţiile. sub influenţa fixării unui scop. Acesta este avantajul pe care ni-1 oferă — aşa după eiese din examinarea vieţii psihice a omului — admiterea unui scop ferm. dar având o mare importanţă ca ipoteze. cu toate că la o cercetare mai atentă ni se impune convingerea că acesta nu există. care dirijează şi influenţează percepţiile. Scopul este. pentru a putea ţine o con abilitate. Totul. ceva de felul divizării globu pământesc în meridiane inexistente. pe deasupr a. şi dacă. pe planul imaginaţiei creatoare. d forţei creatoare cu care formăm reprezentările. configurează reprezentările. condiţionată de fapt de o deficienţă a vieţii psihic ne. Această ipoteză. este similară multor încercări ale ştiinţei şi practicii. neavând decât aparenţa unor valori trainice şi sigure într-un sens fictiv.

pentru a o ameliora. Ei evită pudic să fie prinşi asupra faptului. docilitatea poltronerie. sunt în primul rând î i de a-i croi copilului. de a-i ajuta pe copil să iasă din insecuritatea sa. ci o tăi nuiesc şi încearcă s-o pună în practică pe ascuns. ci şi un fapt f undamental. Cât priveşte problema felului în care aspiraţia către putere. care ută să se intensifice. conştient sau inconştient. de a-i înzestra cu deprinderi şi priceperi. iar afecţiunea viclenie. dacă stăruim în direcţia dezvoltării sentimentului de comuniune socială existent la fieca e copil. străduinţa centra cop a vieţii psihice nu reprezintă pur şi simplu forma concepţiei noastre. că princi iile sale acoperă în mare măsură procesele active ale dezvoltării psihice. altă parte erupând din inconştient. sub masca bunăvoinţei şi a manifestărilo ase. Gradul de efici enţă al sentimentului de insecuritate şi de inferioritate depinde. produce degenerări în dezvoltarea vieţii psihice a copilului şi. difi tatea constă în faptul că în perioada-în care această aspiraţie apare este greu să te înţel pilul. Aşadar. cu cunoştinţe. Abia mai târziu devine posibilă o clarificare şi o intervenţie într-o dezvoltare gr eşită. Nestăpânita aspiraţie către putere. parte din ele t răite la nivelul conştiinţei. pe măsură ce el creşte. Vieţuirea împreună cu copilul oferă totuşi o asemenea posibilit .CUNOAŞTEREA OMULUI această metodă euristică constituie mai mult decât un instrument de investigaţie. aju să la paroxism. O altă d e este aceea că mulţi copii nu vorbesc deschis despre aspiraţia lor către putere. de oriunde ar veni. poate fi remediată şi convertită în modul cel mai profitabil. cu o înţelegere şi afectivitate co punzătoare faţă de ceilalţi. Educaţia dirijată are loc din im oldul.în principal. să se obţină de la ei cultare şi supunere. Ceea ce se petrece acum în copii urmează drumul trasat de trăsăturile sale de caracter. 99 . poate face ca curajul să devină impertinenţă. noi căi de a se elibera de sentimentul său de insecuritate şi de inferioritate. este reflexul psihicului său. destinate să-i determine pe ceilalţi să cedeze. de conce pţia (Auffassung) copilului. 2 acest rău fără al societăţii omeneşti . toate aceste trăsături de caracter putând astfel să-şi adauge la natur lor evidentă un mijloc de abilă goană după superioritate. în aşa fel încât aspiraţia către putere să nu poată deveni preponderentă. Toate aceste măsuri.

ei se vor avâ ta în acţiuni măreţe. are o analogie în viaţa organică. în mod corespunzător. va progresa fixarea scopului. Astfel. astfel. care zilnic fluctuează până când. dacă circulaţia sanguină întâmpină di ima lucrează cu puteri sporite. Va avea loc apoi echilibrarea. apare pericolul ca. copilul să nu mai fie mulţumit cu o simplă mpensare. Asemenea copii nu vor fi satisfăcuţi de condiţiile obişnuite ale vieţii lor. în acest fel ei devin 100 . mobilizează potenţialul întregului organism şi prin aceast a îşi va mări volumul. să devină stăpânul acestui sentiment şi să-i înlăt că sentimentul de inferioritate este deosebit de apăsător. se consolidează într-un recare şi se exteriorizează ca estimare de sine (Selbsteinschătzung).împinşi de puternice impulsuri. din cau za fricii de a rămâne handicapat pe toată viaţa. c c cu mult măsura obişnuitului. Cu o insolită impacienţă. Aspiraţia la putere şi la superior itate se va exacerba şi va atinge patologicul. La fel.potrivit căruia organul psihic îi răspunde sentimentului de inferi oritate prin efortul de a neutraliza acest sentiment chinuitor. în linii mari însă este de luat în considerar entimentul copilului. uluitoare. orga nul psihic caută ca. sub presiunea fizicului firav. atunci când intervine v reo debilitare. d ltăţi enorme. ei caută să-şi asigure ia poziţie. compensarea pe care copilul o caută pentru sentimentul său de inferio ritate şi. fără a se sinchisi de cei apropiaţi. Un copil poate să crească în condiţii atât de complexe încât erorile cu privi radul său de inferioritate şi insecuritate să fie aproape de la sine înţelese. ci să meargă mai departe (supracompensare).ALFRED ADLER Fără îndoială că gradul obiectiv de inferioritate este important şi că va fi sesizat de cop Dar nu trebuie să ne aşteptăm ca estimările făcute de copil în această privinţă să fie exa tât mai puţin cu cât nici adulţii nu izbutesc să facă asemenea estimări. Este fapt dovedit că organele vitale importante. Rezultă. în măsura în care ele sunt viabile încep să riposteze printr-o extraordina ră amplificare a capacităţii lor funcţionale. în conformitate cu scopul lor ambiţios. a becisniciei. depăşindu-1 pe acela al unei inimi care lucrează normal. a sentimentului de inferioritate. Mecanismul psihic al te ndinţei de compensare. Un alt copi l va putea să-şi aprecieze mai bine situaţia. prin mari eforturi. în sfârşit.

aceşti copii vin în contradicţie cu scopurile comune ca e îi pun în mişcare pe oameni. l acunele corporale şi psihice. desigur. Nu toţi o sfârşesc în mod necesar cât se poate de ră te posibil ca un asemenea copil să meargă timp îndelungat pe căi care să pară normale. ci este supărătoa e şi pentru purtătorul ei. pe ca re în cursul copilăriei nu o struneşte şi n-o fructifică aşa cum se cuvine. de regulă. al căror scop este depăşirea tuturor celorlalţi. nu neapărat în se a urca el însuşi pe trepte mai înalte. Intră în sfera acesteia. saturându-1 într-atât de laturile întunecate ale vieţii încât în i germinează nici o bucurie autentică. că ele nu produc nici un efect cu adevărat util. pentru că drumul urmat este inadmisibil pentru societatea noastră. care îl fac să înţeleagă că în cazul respectiv a avut loc o d tare dificilă a vieţii psihice. înseamnă deja ostilitate. îi constrânge să se apere. Ceea ce este important este distanţa. aroganţa şi năzuinţa de a-i învinge pe toţi cu orice preţ. dimpotrivă. marea deosebire dintre el şi ei. Comparând tipul omului setos de putere cu idealul omului social şi dacă dispunem şi de o oarecare experienţă în materie de apreciere. Privirii cunoscăto ului de oameni îi este astfel. Mai târziu. Dată fiind ambiţia sa. în măsura în car propriul nostru sentiment de comuniune socială este suficient de dezvoltat. înainte de toat e. fireşte. vom f i conştienţi de faptul că nu aducem nici un prejudiciu. în accepţiunea organismului social pe care trebuie să-i reprezinte umanitatea. satisfacţia putând fi obţinută pur şi simplu prin d a altora. Aceasta mai întâi în sensul că nu facem răspunzători de fiinţa lor pe 101 . O a semenea atitudine în faţa vieţii nu este incomodantă doar pentru anturaj. el va deveni întotdeauna incomod pentru ceilalţi oameni. se asociază şi alte aspecte care.CUNOAŞTEREA OMULUI bizari. ci.îngăduit să examineze. iar răsătura sa de caracter care se dezvoltă cu prioritate — ambiţia — să se manifeste în aşa f u-i ducă la un conflict deschis cu ceilalţi. Prin eforturi cu totul neobişnuite. că putem fi utili. provoacă perturbaţii în existenţa altora şi. ci de obicei o xagerează. putem stabili ce măsură un individ s-a înstrăinat de sentimentul de comuniune socială. Ei ontra tuturor şi toţi sunt contra lor. infatuarea. cu cea mai mare precauţie. Dacă nu pierdem din vedere aceste aspecte. Dar vom constata mereu că procedeele sale nu bucură de fapt pe nimeni.

în cursul cărora acuzaţiile reciproce au devenit tot mai grave şi ins portabile. Amândoi operau cu înverş într-o direcţie care. în final. spre a ajunge noi înşine în armonie cu sentimentul a solut de comuniune socială. De aici certuri. în aceeaşi situaţie sunt copiii la care deficienţa unui organ nu este de fapt chiar atât de izbitoare. Este de la sine înţeles că tocmai cei veniţi pe lume cu organe deficitare şi care ime diat ajung să simtă o apăsare a vieţii de care alţii sunt scutiţi îşi formează cu uşurinţă pre lume pesimistă. Exemplu: un pacient lăsa impresia frapantă că este mereu ap de o povară şi nu contenea să sublinieze că este pătruns de conştiinţa datoriei şi de impor cupaţiilor sale. vom putea fi capabili de atenuări.ALFRED ADLER purtătorii unor desfigurări sau ai unor trăsături de caracter antipatice. să creăm acel climat care să facă posibilă de ltarea lor liberă. suntem conştienţi de vina comună că în ace privinţă nu am arătat destulă prevedere şi. în anumite situaţii. de care e ste cu neputinţă să te ataşezi. D acă ne gândim cât de neplăcut ne impresionează adesea priveliştea unui om al cărui complex inferioritate este deacum vădit. Cu soţia se afla în relaţii cât se poate de rele. cu alte cuvinte. înlesnindu-le integrarea pe picior de egalitate în mediul social. nemaitratându -i pe asemenea oameni ca pe nişte căzături. p oartă în ei un sentiment de inferioritate. trebuia să ducă la superioritatea unuia asupra altuia. ne-am făcut complici la mizeria socială ornind de la acest punct de vedere. ci le apărăm până apăt dreptul de a fi indignaţi. ca pe nişte produse de degenerare a umanităţii. atitud inea de răceală de care s-au lovit determinând irosirea încercărilor de a se mai apropia d e oameni. cum ar fi perioadele de educaţie severă. dar care. de asemenea. până când legătura s-a rupt şi convieţuirea a încetat. omul acesta mai a ceva din 102 . astfel. ceea ce face ca în final să se creadă în faţa unei lumi neprietenoase. înainte de toate. vom putea mai întâi cumpăni ce demersuri educative avem de întreprins în ceea ce ne priveşte. această viziune va trebui. Desigur. bătăi. acest sentiment se poate accentua în aşa măsură încât să aibă efecte incal Ei nu mai pot să scape de spinul cu care au avut de-a face în prima copilărie. pe drept sau pe nedrept. înţelegând totodată cât de datoare a rămas societatea faţă de a eni.

de barbă nici vorbă. pe când ea. Chiar şi pe s oţia sa încerca necontenit s-o convingă că de fapt el este mai valoros decât îl crede ea şi se cuvine mai multă consideraţie decât i se acordă. care şi aşa avea conştiinţa de sine zdrobită. simţim că se str urează o corelaţie. Eroarea pretinsei sale inferiorităţi îi marca întreaga existenţ DIRECTOARE ŞI CONCEPŢIA DESPRE LUME. Are în prezent 36 de ani. toate acţiunile şi mijloacele de expresie fiind puse în slujba strădaniei sale de a se impune . înfăţişarea l bat fiind fără cusur. în felul acesta relaţiile dintre ci nu puteau fi deloc amicale şi căsătoria se rupse cu totul. fiind acum puternic zdruncinat de eşecul său. prietenilor şi lorlalţi din preajma sa era înăbuşit de pornirea sa de a-şi impune superioritatea. în felul acesta se reuşeşte ca în multe cazuri să fie trasă li spirituală pe care a evoluat până la un moment dat un om. devenea important. el încerca într-una să d treze că nu este copilul ce pare a fi. sta că de fapt este mai neînsemnat decât s-ar putea bănui. începând cu o impresie din copilărie şi p starea de lucruri existentă. nu crescuse cât trebuia.CUNOAŞTEREA OMULUI sentimentul său de comuniune socială. ca să e greşeli a făcut în viaţă. El a treb uit să înceapă să practice împreună cu acesta cunoaşterea omului (Menschenkenntnis). Acest om. cu timpul. Este linia de mişcare 103 . De îndată ce avea ocazia. Dar el suferise timp de opt ani această stagnare a dezvoltării şi nu putea pe atunci să ştie că lu rurile se vor rezolva de la sine. cât despre talie era ca a unui puştiulică. făcută din acelaşi aluat. se prezentă la medic. au prins contur însuşirile pe care i le vedem astăzi. încă de atunci se manifestau în el predispo are mai târziu aveau să devină evidente. Astfel. Nimic la el nu şochează. obsedându-1 ideea că va rămâne un întârziat pe planul dez oltării fizice şi că toată viaţa va fi „copil". Natura I-a înzestrat cu tot ceea ce îi lipsise până la 17 ani. avea o voce de băieţel. însă ceea ce putea el să ofere soţiei. Dându-şi mereu importanţă. el povestea următoarele: până la vârsta de 17 ani nu se dezvoltase corpo ral. Legat d e biografia sa. deznodământ prevestit încă de mnele de disensiune din perioada logodnei. ca şi cum s-ar trasa o linie. Când efectuăm asemenea investigaţii.

Po mulţi vor avea impresia că au de-a face cu o încercare de bagatelizare a destinului om enesc. Faptele sunt însă fapte. nu este surprin zător faptul că. în această privinţă. cu o înclinaţie de a nega liberul arbitru. Dacă. reacţiile au loc în mod automat. situaţia sa socială sonalitatea educatorului 3 . dar ale cărei conţinut esenţial. încă din copilărie. energ e şi sens rămân neschimbate din copilărie. chiar dacă exteriorizările acesteia diferă foarte mult de ce din prima perioadă de viaţă. iar presiunile la care a fost supus la vârsta când era sugar vor exercita o primă influenţă asupra felului său de privi viaţa. reflex. Este momentul în care el este deja conştient de faptul că se află într-un raport soli d cu mediul său ambiant. faţă de ce erau în scutece.ALFRED ADLER (Bewegungslinie) pe care se desfăşoară ca pe un şablon viaţa omului. asemenea copii se smulg de sub tutela educator ului şi îi devin adversari. Ceea ce funcţionează efectiv este întotdeauna linia de mişcare a omului. Aşadar. asupra concepţiei despre lume pe care şi-o formează. oamenii nu se schimbă prea mult în ceea ce pri atitudinea lor faţă de viaţă. De aceea este important ca încă din leagăn copilul să fie pus emenea condiţii. De isive sunt. nu fără legătură cu mediul ambiant al copilului. când copilul începe să vorbească despre sine sau să întrebuinţeze pronum eu. de iar şi impresiile din leagăn îi imprimă copilului o anumită orientare şi îl determină să ră n mod bine definit la întrebările puse de viaţă. mai târziu se va detaşa de mediul mai vast reprezentat de societatea omenească. îndeosebi starea organică a copilului. raport care nu 104 . Fenomenul se produce în perioada aşa-numitei descoperiri a E ului (Ichlindung). care să nu-i faciliteze dobândirea unei concepţii eronate despre viaţă. Acest răspuns va utiliza tot ceea ce aduc e cu sine copilul ca posibilitate de desfăşurare a existenţei. tristeţea sau f rea sa nu vor mai depinde exclusiv de factorii externi ai necesităţii. făurirea propriului destin. Totde auna se impune să căutăm să urmărim biografia unui om până în cea mai fragedă copilărie. a cărei configurare suferă desigur anumite modificări. ci mai târziu v a fi capabil să se sustragă prin propriile sale puteri presiunii acestor factori. în s trădania lor de a se pune în valoare. în curând ele se vor modifica în aşa fel încât copilul să tindă spre un scop. la început.

Există copii al căror comportament la şcoală este cu totul op us celui din familie şi. Dacă menţinem cele spuse cu privire la f inalitatea vieţii psihice a omului. să înţelegem un om în calitatea lui de personalitate omogenă. rezultă cu claritate că liniei de mişcare trebuie săi fie inerentă. unui final condiţionat şi direcţionat. Când doi indivizi se comportă la fel. Numai ştiinţa va aduce aici lumină şi ne va da posibilitatea să cuprind m întregul proces. de a semenea. 105 . să se comporte aşa cum o cere bunăstarea s . obligându-1 pe copil să ia poziţie. în realitate esenţa acestui c omportament poate fi cu totul diferită. utilizându-le pentru consol idarea şabloanelor sale. Faptul este posibil numai pentru că el lasă totul în afara examenului critic. se impune să le luăm în considerare nu unul câte unul. în mod iz lat. ca semnalment. Se p de asemenea. să-i înţelegem şi. a liniei sale directoare (Lcitlinie). pentru ca la o ce rcetare mai aprofundată a liniei de mişcare care îi animă să descoperim că unul este exact ontrariul celuilalt. ci exact invers. în conexiunea lor şi ca fiind în ansamblu dirijate spre un scop comun.CUNOAŞTEREA OMULUI este neutru. să vedem că mimica a doi oameni este absolut identică. v om înţelege totodată ce uriaşă sursă de erori poate fi pentru om faptul că el raportează fă rice triumf şi orice câştig personal la individualitatea sa. Acest lucru ne permite. în fine. şi în viaţă întâlnim oameni ale căror trăsături de cara atât de frapant contradictorii. de altfel. ceea ce este extrem de important când avem de-a face cu un om ale cărui gesturi expresionale par a se c ontrazice unele pe altele. Importantă este semnificaţia căpătată de un asemenea fenomen în întregul complex uni al vieţii unui om. o unitate indestructibilă. încât ne înşelăm asupra adevăratei fiinţe a acestora. înţelegând că gândur unile oamenilor sunt subordonate unei finalităţi. văzută prin prisma concepţiei sale despre lume. după cum posibil este ca doi indivizi să exter iorizeze în chip divergent un conţinut psihic identic 4 . Tocmai înţelegerea clară a faptului că totul trebuie raportat la o dir ecţie unică netezeşte calea spre descifrarea vieţii psihice a unui om. să producem şi schimbări. în obscuritatea conştientului s au inconştientului. Având în vedere ambiguitatea f enomenelor vieţii psihice.

cineva n anturajul ei spunea că „totdeauna ca a făcut mofturi". fără aroganţă. că ea nu ar mai suporta noi poveri. pr ferabilă fiind calea ipotezelor şi a dialogului. în realitate. Dacă această ultimă posibilitate există — a şi fost. putem înţe e că totul a început cândva şi undeva.ALFRED ADLER încheiem discuţiile noastre asupra acestei chestiuni cu un exemplu. 106 . crede ea. O tânără pacientă acuză o insurmontabilă stare de . Aflăm de la cei care-i sunt apropiaţi că ia totul în serios şi că pare a se prăbuşi povara treburilor ei. cazul — treptat descifrăm în întreaga ei purtare intenţia de a da înţeles cuiva. cu gingăşie. Dar ceea ce ştim despre această femeie este insuficient. Acum înţelegem mai bine comport rea ei. Trebuie să încercăm s-o d eterminăm să ne facă şi alte dezvăluiri. Impresia generală pe care ne-o lasă este aceea a unei persoane asaltată de obligaţii. în mod semnificativ. în multe privinţe. utilizând cunoştin hologie individuală dobândite până aici. fiindu-i rivală. al cărei motiv ar fi. ca un efort de a evita revenirea unei situaţii în care dorinţa ei de afecţiune a r putea fi strivită. căci altfel s-ar suscita imediat animozitatea pacientei. pe cât se pare. că pret nde să fie tratată cu menajamente. faptul că zilnic este copleşită de o mulţime de treburi de tot felul. Am reuşit s-o convingem c fost o vreme în care tandreţea însemna totul pentru dânsa. Ea ne-a ovestit despre o prietenă care. accentuându-se pe parcurs. să ne rep rezentăm ce ar însemna o asemenea purtare într-un grup sau în familie. cu ajutorul căruia vrem să încercăm să analizăm şi să explicăm fiecare fenomen particular. Ca să examinăm cum se cuvine încli aţia de a aprecia ca deosebit de grele şi de importante sarcinile ce-ţi revin. cum se întâmplă cu foarte mulţi oameni. din moment ce abia te poţi descurca cu treburile pe care le ai. Mergând mai departe cu sondajul. în asemenea investigaţii se impune să procedăm cu eţea de rigoare. viitorului soţ. Se pot observa la ea agitaţie şi o privire speriată şi se plânge că o cuprind neliniştea ori de câte ori are de făcut un drum sau este obligată să se apuce să facă oric ltceva. caz în care nu pute m evita impresia să această înclinaţie echivalează cu un apel adresat anturajului de a nu-ţ mai pune şi altele pe cap. Constatarea noastră va fi confirmată şi de o altă dezvăluire.

se va face aşteptată. care. într-u cuplu. Sarcina cea mai măruntă ia în ochii ei proporţii colosale. Până şi acceptarea unei invitaţii este dânsa o problemă dificilă. Şi acum să fiu silită să abandonez a stă metodă?" Iată ce se petrece în mintea acestei femei. ceva nu este găsit. se obligă la preparative anevoioase. Astfel. ceea ce pe el I-a iritat atât de tare încât s-a dezlănţuit în critici violente la adresa consoartei. după cum se poate ca el să facă parte dintr-un cerc de amici. intervin o mulţime de relaţii caic. în asemenea caz est aproape sigur că invitaţia va fi refuzată sau că. că nu ştie dacă prânzul va fi ga p. Dacă mi s-ar întâmpla să nu p la timp masa de prânz.. cu o voce plictisită. o pledoarie pentru un tratament şi o existenţă pline de afecţiune. Se ponte ca soţul să fie nevoit să absenteze n raţiuni profesionale . situarea deasupra oricărui reproş. Apelul la gingăşie. care îi cere ore şi zile de pregătire. în definitiv.CUNOAŞTEREA OMULUI trăia o căsătorie nefericită. pentru că necontenit ea îşi face griji şi ează. Nu va fi vătămată nevoia de gingăşie şi de menajare. apar într-o lumină deosebită. în viaţa unor astfel de oameni sociabilitatea nu va depăşi anumite limite. numai spre a-şi scoate în evidenţă extenuarea. să aibă de tăcut vizite de unul singur sau să asiste la reuniuni ale unor asociaţii. este şi o are a superiorităţii faţă de ceilalţi. cel puţin. Incidentul i-a inspirat pacientei noastre următoarea reflecţie: „Dacă nu mă înş metoda mea este mult mai bună. o . rezultă o dezordine. g e a renunţa apare de neînţeles pentru ea. în est complex intervin elemente contradictorii din cele mai diferite. Ceva este pi erdut. într-o zi îşi găsise prieten carte în mână. niciodată nu este suficient de insistent. Ca să-i dea curs. pe care ar fi dorit s-o desfacă. împiedicând-o să doarmă liniştită. iar faptul de a face o agreabilă vizită este o treabă foarte complicată. cum este acela al căsătoriei. dacă tenieia este lăsată singură acasă? în p am fi poate 107 . într-o manieră de relativă nevinov e încearcă obţinerea unui anumit ascendent. deoare ce de dimineaţă şi până seara nu-mi mai văd capul de treburi. sosind târziere. dat fiind apel ul la afecţiune.harababură" care îi dă dureri de cap t inerei femei. declarându-i soţului. Dat fiind că aceasta îi reuşeşte. nimeni n-ar avea ce să-mi zică. Mie nu mi s-ar putea face un asemenea reproş.

să nu întindă coarda prea tare. Acum. o imag ine a desăvârşitei amabilităţi. avem de-a face de obicei c u următorul scenariu: când bărbatul este obligat să-şi petreacă o seară în afara casei. ca în cazul de care ne ocupăm ca bărbatul întors acasă noaptea târziu şi încercând să intre cu băgare de seamă în dormit soţia încă trează şi întâmpinându-1 cu o mină plină de reproşuri. nouă pentru noi. Pe de altă parte. Ea este m partea care conduce. ne frapează imediat faptul că întreaga ei viaţă trebuie să fie păt rmidabilul impuls de a nu 108 . pe când dacă bărbatul ar fi acţionat din proprie iniţiativă. Nu este necesar să descri iu situaţiile destul de cunoscute de acest gen. cu toate că nu face decât să îndeplinească o îndatorir pecială. contr azicând în aparenţă tabloul zugrăvit până aici. pentru că există to t atât de mulţi bărbaţi care se prezintă la fel. Dereglările sunt inevitabile şi se poate întâmpla. Exterior. fără a medita la aceasta.ALFRED ADLER înclinaţi — ceea ce de fapt se întâmplă de cele mai multe ori — să admitem că mariajul are să-i lege cât mai tare posibil de casă pe partener. a devenit dependent de dorinţa şi voinţa femeii. Este însă locul să arătăm aici că nevoia d oate lua şi un alt drum. Deşi rostite pe un ton glumeţ. ofensa e r fi fost nemăsurată. Dacă facem legătura între trebuin perioasă de afecţiune şi descoperirea. ea oferă. iar bărbatul. din toate punctele de vedere. pentru un om angajat într-o îndeletnicire profesională ea comportă dificultăţ montabile. soţ lară că el merge atât de rar în societate. Dar dacă privim lucrurile mai îndeaproape. că această femeie nu suportă decât ce a comandat ea însăşi. Cazul este în sine ireproşabil şi ne preocupă prin prisma i lui pur psihologic. Femeia este destul de inteligentă pentru ca. în cazul în care ne preocupă pe noi. Declaraţia ei aruncă un fel de văl asupra întregii situaţii. încât de data aceasta i se poate îngădui să nu v me acasă. Semnificaţia reală a cuvintelor adresate bărbatului constă în faptul că de-acum încolo femeia este aceea care şi-a impus dictatul. vorbele ei au un fond extrem de serios. absenţ lui este autorizată. nu este de neglija t faptul că aici nu avem de-a face doar cu mici cusururi feminine. Oricât de atrăgătoare ar putea să apar astă cerinţă. rim concordanţa. că ea a îngăduit-o.

Căci dacă cineva şi -a orientat cu toată energia întreaga sa viaţă spre obţinerea căldurii sufleteşti. Orientarea aceasta o vom găsi la dânsa. rolul tău este insignifiant. Există indivizi cărora le este silă să se urce în tramvaie. unde. indiferent de situaţia în care s-ar afla. Dacă cercetăm perioada c opilăriei pacientei noastre. vizibil preocupată de a-şi menţine obişnuita supremaţie şi faţă de noua menajeră. de exemp se pune problema schimbării menajerei. în general. ci şi să determine anturajul să o deconsilieze totdeauna cu blândeţe. aşadar. Asemenea fenomene se prezintă adesea în tipar e atât de atrăgătoare. cazul de mai sus se prezintă ca un exemplu instructiv cu privire la retro acţiunea permanentă exercitată de impresiile din copilărie asupra vieţii unui om. An tinuare. în cele din urmă. femeia aceasta are dreptate. să iasă din casă şi să se ducă „între străini". să o ajut s-o scutească de tot ce i-ar putea deregla echilibrul psihic. când se pregăteşte să i e altceva pentru ea să trăiască într-o sferă în care dominaţia sa apare cu totul asigurată. pe stradă. O vedem în mare agitaţie. agitaţie extraordinară. de a fi mereu în centrul micului ei anturaj. de a-şi păstra totdeauna superioritatea. La fel. de a nu-şi părăsi poziţia nici unui reproş. atunci mijlocul de a simula necontenit supraîncărcarea şi nervozitatea nu este chiar atât de rău. Trebuie să examinăm mai îndeaproape tensiuni de ul acelora din cazul care ne interesează. încât la o primă privire nu sesizăm că este vorba de un om suferind astă suferinţă poate atinge un grad înalt. Nu se po ate nega că. Aşa procedează când.CUNOAŞTEREA OMULUI îndeplini rolul secund. Această silă poate merge atât parte încât. Originea şi importanţa acestei tensiuni nu se clarifică decât dacă reflectăm la deplina put re pe care această femeie o revendică acasă. unde trebuie să te fereşti de vehicule. vom afla că încă la şcoală. neputându-şi pune acolo în valoare propria voinţă. să-şi părăsească locuinţa. constrângându-1 prin aceasta pe învăţător să o 109 . când nu reuşea să-şi facă temele. din moment ce nu numai că izbuteşte cu ajutorul acestuia să îndepărteze ce critică. din punctul sau de vedere. unde deodată nimic nu se mai sup ale. a adoraţ gingăşiei. ei să nu mai vrea.

în felul acesta a reuşea mult mai bine să atragă atenţia. Căut prin nereuşite şcolare. La şcoală a făcut în aşa fel încât să devină o elevă slabă. De aici vor rezulta tot deauna noi emoţii şi noi eforturi nu vor înceta să contribuie la formarea caracterului o mului respectiv. înţelegem acum că fata aceasta aspira la e itate. numa i spre a atrage cu mai multă putere atenţia părinţilor asupra sa. nu într-un sens moral superior. Se impune să s bliniem că eşecul unei lupte pentru egalitate nu face niciodată să intervină un moment de repaus în acest proces. că încă din copilărie ea trebuie să fi avut un puternic sentiment de inferioritate. sora avea calificative proaste la purtare. Aşadar. de care încerca să scape. întrucâtva aceste procese au fost conştiente. în intenţia de a-i constrânge pe părinţi să-i acorde şi ei atenţia pe care o acordau c alte surori şi. Cu fratele avea me eva de împărţit. întrucât notele proaste la purtare au un cu totul alt efect social. ci. Faptul se întâmpla tocmai în momentul în care sora sa cea mică intrase în scenă zar.ALFRED ADLER trateze cu multă delicateţe. Acestea presupun măsuri speciale. înţelegem acum ceva mai bine mofturile. agitaţia. Toate acestea se adresau mei. de un frate şi o soră. care de la înc put fusese o şcolăriţă bună. îşi vedea primite cu indiferenţă rezultatele bune la învăţătur gă capul pentru a găsi cauza acestei inechităţi. din moment ce astăzi ea afirmă răspicat că voia să devină o elevă slabă ată că nici de aceste proaste rezultate la învăţătură părinţii nu s-au arătat câtuşi de puţ tunci s-a petrecut din nou ceva semnificativ: deodată ea a început să obţină iarăşi note bu la şcoală. supărând-o peste măsură faptul că pări deauna un interes mai mare faţă de performanţele lui şcol a r e l e când ea. în acelaşi timp. I se părea că el este cel preferat. lupta pentru egalitate eşuase deocamdată. care îi constrâng pe părinţi să se îngr ască îndeaproape de copii. Avea şi ea note proaste. dar de dânsa mama se îngrijea aproape tot atât de mult ca şi de fratele ei. în judecata ei infantilă. strădania de a se pre zenta mereu în faţa celorlalţi ca o fiinţă asuprită şi împovărată. Mai aflăm de la dânsa că era cea mai mare dintre cei trei cop ii câţi erau la părinţi. în ordine. Nimeni nu suportă o asemenea situaţie.pe când pacienta noastră avusese note proaste la disciplinele de învăţământ. fiind urmată. în intenţia de a le reproşa aces110 . dintr-un motiv aparte.

cât de adânc se imprimă în viaţa p ihică a omului linia de mişcare.J .die Zidstrebigkeit cler Psyche''. Dar acesta nu are deloc înfăţişarea unui bărbat. fata aceasta descoperise încă de atunci că pr icina desconsiderării ei era pur şi simplu faptul că era lată. s-a păstrat până în ziua de azi. în texlul original. FI nu mai este însă bărbatul s rior care fusese la timpul său fratele. unind două puncte din viaţa psihică a unui om. Ba îşi aminteşte cu exactita că în acel timp trăise de nenumărate ori dorinţa de a deveni băiat. a ajuns eu timpul la metoda de a simul a totdeauna surmenarea.. formată încă de pe atunci.) 2 1 . Nici o diferenţă de nivel nu mai persistă între ei. am descoperit lini sa de viaţă (Lcbcnslinic).diesem herv orstechendsten Ubel in derKulturderMenschkeiV'. Un vis ne va arăta. ci înfăţişarea de femeie. acasă rbire. linia sa directoare şi putem obţine despre el o imagine unit ară. Prin naşterea fratelui. Astfel. de fapt. Ha a obţinut în vis ceea ce. Cu un simţ extraordinar de fin. de asemenea. ci aproape o femeie. Putem face o retrospec mai profundă în biografia tinerei femei. Starea de spirit fundamentală a aceste i femei. Această tânără femeie visează că arc cu bărbatul ei. ci spiritul i-a fos tulburat îndeosebi de constatarea că băiatului i se rezerva un tratament absolut priv ilegiat. (Nota trad. Acest det ată pe plan simbolic tiparul în care se inscrea/ă pentru dânsa evenimentele şi relaţiile. NOTE . în râvna sa de a compensa această lipsă. V sul semnifică faptul că ca a obţinut egalitatea cu bărbatul. pe care o putem rezuma după cum urmează: avem în faţa noastră un om care. a vrut să-i lovească cu o bucată d lemn pe fratele ei abia venit pe lume şi că numai precauţia mamei a împiedicat o mare n enorocire. (Nola trad. încă din copilărie dorise deauna să obţină. cu mijloace nofensive"1. aspiră să joace un rol superior.în textul original.CUNOAŞTEREA OMULUI tora faptul că o tratau mai rău decât pe sora sa. nu numai că s-a văzut scoasă din căldura de până atunci a cuibului ci. pe când avea trei ani. Ea prezintă ca pe o amintire din copilărie deo sebit de impresionantă faptul că..

(Nota trad.) 3 iî . (Nota trad. is es nicht dasselbe.ALFRED ADLER „die Eigenart derErzieher". wenn aber zwei nicht dasselbe tun. cel puţin dacă ar fi să-i transpunem în româneş chip fidel: „ Wenn zwei dasselbe tun.) 4 Textul ad lerian este mai laconic.m textul original.) 5 „mitliebenswiirdigen Mitteln". so kann es doch dasselbe sein". (Nota trad.în textul original. dar şi mai confuz.

iar un ecou al acestei nost algii a umanităţii răsună în toate religiile. stimulente pentru spirit. Este un fenomen general uman. basme şi legende care vorbesc despre o stare ideală care va veni cândva sau care a fost odinioară. Se înscriu în aceas eră felul în care copilul abordează 113 . 1. Ţine de aceasta convingerea tuturor popoarelor cu privire la paradisul pierdut. Există în viaţa copilului un fenomen care arată cu maximă clari tate că avem de-a face cu pregătirea pentru viitor: jocurile. credinţa care atribuie sufletului puterea de a lua mereu o confi guraţie nouă. Ele nu sunt nicidecum de considerat ca nişte toane amuzante ale părinţilor sau ale celorlalţi educatori.Capitolul VI PREGĂTIREA PENTRU VIATĂ Un principiu al psihologiei individuale spune: toate fenomenele vieţii psihice sun t de conceput ca pregătiri pentru un scop întrezărit. în joc transpare în mod firesc pregătirea pentru viitor. JOCUL. care propovăduiesc un viitor în care toate gr e vor fi învinse. toţi oamenii conformându-se acestui p roces. ci dr ept nişte auxiliare ale educaţiei. pentru imaginaţie şi dexter ităţi motorii. Toate poveştile depun mărturie că niciodată nu s-a stins speranţa omenirii în viitor fericit. Structura vieţii psihice descrisă pân ici are pentru noi sensul pregătirii pentru un viitor în care dorinţele individului ap ar ca îndeplinite. Nu am putea interpreta altfel concepţia despre mântuire sau despre e terna reîntoarcere. Este ceea ce ne spun vechile mituri.

Descoperirea acestor fa pte. care la co pii este atât de accentuat încât el încearcă să-i satisfacă în orice împrejurare. sa joa un rol dominant. semnificaţia pe care el i-o atribuie. ne arată cât de accentuată este la el tend domina. Există în un alt factor pus în evidenţă de joc. performanţele sale fiind în mod obligatoriu obţinute în colaborare cu ceilalţi. în consecinţă. alegerea jocului. potrivit cărora jocul copiilor este de conceput ca o pregătire pentru viitor. fiind put obilizat de acest sentiment. totuşi. în general. modul în care se structurează raporturile copilului cu mediul său. Pe d e altă parte. Copiii care evită jocul sunt totdeauna suspectabiii d e trăirea unui eşec. în joc copilul este mai mult sau mai puţin liber. se va putea determina cu multa cer titudine intensitatea sentimentului de comuniune socială la copii. Observaţiile făcute asupra copilului care se joacă ne permit. intră cul altora sunt de obicei doar spărgători de joc. Există puţine jocuri care sa nu favorizeze cel puţin unul dm aceşti tre i faeton: pregătirea pentru viaţă. Un alt factor c are apare clar în joc este dorinţa de superioritate 2 . care de regulă preferă locurile ce Ic permit să-şi satisfacă asemenea tendinţe. îndeosebi. Aceasta poate li recunoscuta la copiii care caută să se imp ună. jocul arc o extraordinară importanţă pentru copil.ALFRED ADLER jocul. observăndu-se felul in care se joacă. Trăsături Ic lor fundamentale sunt org oliul. profesor de pedagogie. teama de a nu-şi putea îndeplini bine ro . atitudinea amicală sau ostilă faţă de semeni şi. sentimentul de comuniune şi setea de dominare. să t ragem concluzii cu privire la modul în care este el pregătit sufleteşte pentru viaţă. care a arătat că accas'ă tendinţă stă şi la ba/a lui animalelor'. Jocul devăluie. autoevaluarea deficientă şi. de a domina. care se manifestă in înclinaţia de a comanda. o datorăm lui Groos. de as emenea. înainte de toa te. jocurile reprezintă şi o exersare a sentimentului de comuniune socială. îndeosebi jocurile c are îi oferă copilului un câmp larg de 114 . Sunt însă de luat în considerare şi alte puncte de vedere. Sunt cei care se retrag cu plăcere şi care atunci când. de asemenea. Sunt numer oase jocurile care situează în pnm-plan tocmai elementul creator. Este posibilitatea pe care o are copilul de a d esfăşura o activitate sub formă de ioc.

Atenţia înseamnă pentru organul psihic instalarea unei stări de pregătire.în primul rând. dintr-o situaţie neobişnuită şi care uie să mobilizeze întreaga noastră energie în serviciul unui anumit scop. cu condiţia de a nu fi bolnav sau deficient mintal. 2. Ţinând seama de ţelul pregătirii pentru viitor. aceasta implică o inhibare simultană a celorlalte tensiun i. există oameni la care lipsa de 115 . dintr-o mulţime e cauze. de altfel. în fiecare copil se sădeşte cev intr-un adult. care rezultă dintr-o trebuinţă. avem senzaţia unei tensiuni a parte care nu cuprinde întregul corp. este atenţia. Aşa se explică de ce. ATENŢIA ŞI DISTRAGEREA EI . C u toate acestea. Avem sentimentul că în acest domeniu se pregăteşte ceva. se poate întâmpla ca la unii oameni atenţia să lipsească. Cunoaşterea copilăriei unui om înseamnă o mare 3 înlesnire în ceea ce priveşte caracterizarea acestuia. de îndată ce ne îndreptăm atenţia asupra unui lucru. Capacitatea de a fi atent o posedă orice om.o conectare absolut specială la realitate. văzul. Şi. Nu este un lucru chiar atât de inofensiv să tulburi un copil care se joacă. Jocul este indisolu legat de dezvoltarea psihică a copilului. situată în prim-planul capacităţii de acţiune a omului. Este. bunăoară. O facultate a organului psihic. într-adevă poate afirma că avem aici de-a face cu fenomene de mişcare (în cazul nostru. Dacă starea de atenţie suscită tensiunea unei zone determinate a organului psihic şi a aparatului nostru motor. ca ei să fi începu a coase hăinuţe pentru păpuşi. ceva ce cândva va prinde contur.CUNOAŞTEREA OMULUI exersare a înclinaţiei sale creatoare conţin un element semnificativ pentru viitoarea profesiune. copilul aşa o şi concepe. tindem să înl e element care ne-ar putea tulbura. prejudiciază procesul de r ealizare a atenţiei. în viaţa multor oameni s-a întâmplat. Pe de altă parte. Jocul nu trebuie să fie nicidecum privit ca pierde re de timp. pentru ca mai târziu să devină croitori. de exemplu. desigur. Când manifestăm atenţie în punerea în relaţie a organelor noastre de simţ cu nomen care se petrece în afara sau în interiorul nostru. ci se limitează doar la domeniul unui anumit s imţ. activitatea sa prof esională şi. ca să spunem aşa. o pregătire pentru at ac sau pentru apărare. Oboseala şi boala sunt factorii care. direcţia d e orientare a axei ochilor) care ne prilejuiesc senzaţia acestei tensiuni deosebit e.

într-un fel oarecare. oameni care văd şi aud totul. pe când alţii doar cu cel de auz. nu iau notă de nimic. Iată. îndeosebi la copii se poate observa clar . cei dintâi. fără a necesita nici un fel de influenţă educaţională. Cel mai important factor al deşteptării atenţiei este un interes realmente profund. Aşa este. atenţia sa nu v a putea fi comutată atât timp cât locul interesului pentru putere nu va fi luat de un alt interes. Există. d e a reconcilia. şi alte motive pentru care atenţia este atât de des ab sentă de acolo unde ar fi de aşteptat ca ea să se manifeste. dovedindu-se că el este atent mai ales la ceea ce priveşte interesul său pentru putere. orice schimbare. sau dacă nu cumva puterea sa este ameninţată. care percep orice fenomen. De altfel. nu cadrează în linia lor de acţiune. Bineînţeles că răspunzător de această atitudine eronată a unui om va fi tot interesul său e se poate orienta spre lucruri care nu au importanţă în ceea ce priveşte pregătirea sa pe ntru viaţă. Este singurul mijloc de a intra în stăpânirea unui domeniu. atâta timp cât au de-a face cu lucrur perceptibile vizual. ca să spunem aşa. în vederea unui scop determinat. Dacă interesul este prezent. Nu trebuie să ere posibilitatea de a face paradă de opoziţia lor. pe copil cu conţinutul instruirii. Mai ales copiii înclină cu uşurinţă spre opo întâmplă ca asemenea copii să spună un „Nu" oricărei iniţiative sau cerinţe. de exemplu. Un alt motiv pentru ate nţia lacunară poate fi tendinţa spre opoziţie. Dat fiind însă faptul dezvoltarea unui om nu are loc în mod impecabil. revine metodei de învăţământ şi tactului pedagogic sarcina de a restabili legătura dintre disciplinele de planul de viaţă inconştient (unbewusste Lebensplan) şi linia directoare ale copilului. atenţia va veni de la sine. atenţia lor se trezeşte de îndată ce este vorb ceva care. aşadar. Alţii stau în faţa lumii doar cu aparatul lor de văz. interesându-1 în special puterea pe care o posedă. la ceea ce ar avea el de câştigat pe acest plan. se întâmplă mereu ca atenţia să rătăcească . d pildă. concordă cu linia lor de viaţă. în asemenea cazuri. nu înregistrează nimic. Acesta se implantează într-un s trat psihic mult mai profund decât atenţia. de asemenea .ALFRED ADLER atenţie se explică prin faptul că unele obiecte nu convin atitudinii lor faţă de viaţă. omul al cărui interes este monopolizat de propria pers oană. în schimb.

în fiec caz se poate admite că deficienţa se explică doar prin faptul că este urmărit un alt obie ctiv. chiar sub ameninţarea cu pedeapsa un om nu se va 117 . Tratarea unor asemenea cazur nu este uşoară. Atenţia deficientă are la bază interesul deficient faţă de semeni. Se pot întâlni aici cele ma diverse şi bizare asocieri. constituind o povară pentru alţii. se poate vedea dacă ei se gândesc mai mult la sine decât la ceilalţi. 3. Dacă sentimentul de comuniune socială este slab dezvoltat. Fenomenele de acest fel sunt un cert instr ument de evaluare a simţului colectiv. a sentimentului de comuniune socială al omulu i. Lipsa de atenţie nu înseamnă de fapt nimic altceva decât că om l preferă să se sustragă bucuros unei împrejurări care era de aşteptat să-i suscite atenţia ierea atenţiei are loc pur şi simplu prin faptul că aceasta este dirijată asupra altui l ucru. DELĂSAREA ŞI UITAREA. Din semnele de de lăsare care pot interveni în jocurile copiilor. Este. Delăsarea este un fenomen care ne înfăţişează totala lipsă de atenţie i om. Reuşita presupune descoperirea întregului plan de viaţă al omului. Se spune de obicei că este vorba de delăsare atunci când secur itatea sau sănătatea unui om sunt primejduite din neglijenţă sau neatenţie în administrarea grijirilor necesare. dar pe care o refuză într-un mod oarecare sau o îndepline c defectuos. La mulţi oameni neatenţia este o trăsătură de caracter. Foarte frecvent întâlnim oame cărora le revine o anumită muncă. Şi în aceste cazuri găsim de obicei o voinţă de-a dreptul inflexib ilă şi o energie inepuizabilă. care survine de îndată ce ei trebuie să se consacre activităţii ce li se impu e. de exemplu. dar orientate în altă direcţie. lucrurile se petrec la fel ca şi în lipsei de concentrare. incorect să se spună despre cineva că nu se poate „concentra". numai că în legătură cu altceva. Se va c onstata întotdeauna că el o poate face foarte bine. Trăsătura lor de caracter definitorie es te neatenţia. deci.CUNOAŞTEREA OMULUI cum ei devin atenţi de îndată ce cred că vor avea ceva de câştigat. pentru ca atenţia lor s stingă rapid atunci când au sentimentul că nu vor obţine nimic. în caz le de aşa-numită lipsă de voinţă sau lipsă de energie.

de exemplu.ALFRED ADLER putea interesa de alţii decât cu mare greutate. Cu toate acestea. pe când la un om cu un dezvoltat simţ co lectiv acest lucru se va face fără efort. capacităţi ale organului psihic care nu sunt de găsit în domeniul conştiinţei. Uitucii sunt oameni care nu se revoltă făţiş. o intoleranţă exagerată ar fi aici nel alocul ei. cazul copiilor care îşi pierd manualele. Un infatuat. posibilitatea unei atenţii mai conc entrate. comportamentul său exprimând. de exemplu. de exemplu. cel mai pu ternic factor al vieţii psihice. menajere care mereu îşi rătăcesc sau îşi pierd cheile. prin urmare. într-o anumită măsură. Cu oate că atenţia conştientă se obţine.explica de ce vede imediat totul. forţa propu i nu rezidă în conştiinţă. iar acesta ţine în cea mai mare parte de sfera in ntului. o modestie care sare tuturor în ochi. De cele mai multe ori este uşor să se stabilească faptul că ei încă nu s-au adaptat cum se cuvine cerinţelor vieţii şcolare stă. Există. dar care prin uitare vădesc o anumită lipsă de interes pe u îndatoririle lor. dimp otrivă. desigur. totodată. ci suferind perturbări din partea unei anumite aversiuni care aduce. nu este nicidecum 118 . de cele mai m ulte ori nu are nici o bănuială despre infatuarea sa. 4. Cititorul a şi fost frapat de acele descrieri al e noastre în care adesea am relatat despre procese şi fenomene asupra cărora purtătorul lor de multe ori nu ne poate spune decât puţine lucruri. totdeauna se impune să cercetăm de ce un om nu are interesul pe car e noi îl aşteptăm de la dânsul. prin constrângere. de asemenea. Există. O persoană cu spirit de obser vaţie rareori ne va putea. Acesta este. Aşadar. planul său (inconştient) de viaţă. favorizează sau produce pierderea sau uitarea. dar nu fără lacune. o deficienţă a sent imentului de comuniune socială. ci în interes. în conştiinţă găsim doar o ima dă a acestora. INCONŞTIENTUL. Acesta este în întregul său un produs al organului psihic şi. Şi în acest caz se stata că este vorba de femei care nu se pot împăca cu profesia de menajeră. interesul. Aici sunt de căutat şi de găsit forţele care configurează inia de mişcare a omului. uneori chiar contrariul lor. Uitarea. ca şi pierderea obiectelor mai importantele reali zează printr-o reducere a atenţiei. Ca să fii înfumurat. Delăsarea este. prin urmare.

mai mare sau mai mică. Refer aspectele particulare ale vieţii. adesea se poate observa că un individ nu ştie nimic despre capacităţile sale. oameni care se concentrează asupra unui sector mai restrâns al vieţii. sfera lor de conştiinţă fiind. după cum nu este suficient edificat asupra defectelor sale. în raport cu media. re se descurcă bine 4 . De asemenea. nu vor vedea dintr-o chestiune vitală decât o mică parte. ci poziţia de ansamblu pe care şi-a cucent-o în sânul societăţii umane. pent ctivul înclină să se fofileze. Ei nu vor putea pricepe subtilităţile şi. dacă ajungi să ai de-a face cu dânsul mai îndeaproape. îndeosebi 119 . pe când. interesându-sc de sectoare mai largi ale vieţii umane şi a e lumii. să eludeze tema abordată. considerându-se un om de ispravă. Având în vedere modul lor de comportare. ei sunt atât de dezorientaţi încât nu pot vedea cu aceeaşi claritate problemele vieţii ca ceilalţi. putem înţelege că de obicei cei care se simt asupriţi aparţin celei dintâi dintre aceste două categorii. Adesea el îşi dobândeşte graţioasa sa certitudine teatrală atunci când nu vede nimic infatuarea sa şi îşi îndreaptă atenţia aiurea. în gen l. având un interes limitat . pentru că altfel el nu ar putea acţiona în direcţia scopulu i său. putem clasifi a oamenii după cum ştiu mai mult sau mai puţin. pe când alţii au relaţii multiple. nu pot examina cum se cuvi ne ansamblul lucrurilor. despre procesele ce se petrec în interiorul lor. pe când în realitate pe toate le face din egoism sau. Un asemenea om vrea să-şi ontinue jocul şi pe oricine încearcă să ridice vălul îl socoate un tulburător de linişte. nu contează ceea ce cineva gândeşte despre sine (sau ce gândesc despre dânsul ceilalţi). ca şi cum ar dori să nu fie deranj Acest comportament nu face decât să confirme concepţia noastră. se socoate un egoist. ţi se impune concluzia că este un om cu totul de înţeles.f CUNOAŞTEREA OMULUI necesar să fii conştient de aceasta şi să-ţi explici o asemenea trăsătură. dimpotrivă. că le subestimează. Ba chiar nici nu în favoarea omului respectiv. Mare parte din acest proces psihic se desfăş bscuritate. î a căruia trebuie să te pui în gardă. deci. E xistă. Dacă încercăm să discutăm despre aceasta. astfel. observăm că discuţia lâncezeşte. limitându-se la un orizont îngust al vieţii. pentru că evită să-şi irosească forţele în această direcţie.

Ave face. personaju l principal al romanului. de exemplu. Cât eva minute mai târziu însă vasul zăcea fărâme pe podea. Aşa. Un asemenea caz a fost descris de Dostoevski în romanul său Idiotul. să bage de seamă să nu cumva să răstoarn asul chinezesc de valoare din apropierea sa. orientarea şi argumentele lor având un caracter inconştient. în aprecierea unui om nu ne putem limita să tragem concluzii doar din actele şi manifestările sale conştiente. şi are şi argumente în acest sens. mulţi oameni dezvoltă în ei forţe care intră în acţiune făr ceste forţe ale inconştientului influenţează viaţa oamenilor şi. fără a purta ochelari e cal. cu ocazia unei reuniuni de societate. Faptele îns t şi se constată că în realitate abia dacă cineva poate spune o vorbă fără a fi atacat din şi fără a i se da replica. pr in prisma unei opinii preconcepute. îl orientează şi îl defineşte. cazul nu este rar şi probabil că frec venţa sa nu este depăşită decât de cazul în care ambele părţi se găsesc într-o permanentă o ectivul nu pricepe nimic. Este episodu l în care o doamnă. generat de întregu l caracter al acestui om. într-o manieră care nu conteneşte să suscite admiraţia psihologilor. cu două tipuri de oameni. ne călăuzesc mult mai bine şi mai sigur. Este astfel posibil ca doi oameni care trăiesc împreună să întâmpine dificultă fiind faptul că unul din ei este mereu în opoziţie. oricât de insignifiantă şi de discretă ar fi aceasta în aparenţ d lucrurile mai îndeaproape.ALFRED ADLER ceea ce vrea el în această lume. de fapt. belicoasă. la care el dă asigurări că va fi atent. pe când o altă categorie este a acelora care privesc trunchiat viaţa şi lumea. pe un ton cam răutăcios. ci un act absolut logic. el crede chiar. ceea ce îl interesează. detaliile neînsemnate ale gândurilor şi acţiunilor sale . De cele mai multe ori. îi spune unui prinţ. Nimeni din cei care au asistat la s enă nu a văzut în ea un efect al hazardului. rezultă că atitudinea aceasta decurge dintr-o stare de sp irit ostilă. care se simţise jignit de cuvintele doamnei. 120 . dacă nu vor fi identificat vor duce la urmări grave. Aşadar. O categorie îi include pe cei care trăiesc în c hip conştient. confruntându-se în mod obiectiv cu problemele vieţii. care lui îi scapă. că acţionează otdeauna în favoarea păcii şi că preţuieşte mai presus de toate bunaînţelegere.

de fapt. adică preţuire şi o anumită supunere. ei necunoscând ce conexiuni duc la aceste necuviinţe. habar n-au că prin aceasta îşi dezvăluie caracterul sfidător şi a t. Cucerise o poziţie c u totul privilegiată în mica familie şi lupta cu ea era pentru tânăr foarte dificilă. atunci în legătură cu toate gesturile unui om am putea trage cele mai sur prinzătoare concluzii. Căci. s cobitul în nas şi altele. adică de a face ca un l ucru să devină conştient. ne v arăta că sufletul omenesc are capacitatea de a dirija conştiinţa. în toate a ceste mărunţişuri se află împlântată întreaga sa fiinţă. Educarea băiatului i-a revenit tatălui. Din p rtea ei nu reuşea să obţină ceea ce din partea altora simţea că obţine atât de uşor. invers. ceea ce. pe care respectivul nici nu le bănuieşte. care s-a str enţă să cultive şi să stimuleze ambiţia fiului său. nu se dez băra de ele. u n bărbat foarte inteligent. trebuie să fie un individ sfidător. Examinarea a două cazuri ne va ară tant este ca procesele descrise mai jos să rămână inconştiente. Tatăl a observat curând 121 . ceva să fie lăsat în subconştient sau să devină inconştient când faptul pare n în acelaşi scop. la moartea mamei lui. totuşi. Acesta. datorită calităţilor sale morale şi intelectuale. care de mult îi hără ise un rol important în viaţă. aspirând el însuşi să se situez s-a dezvoltat admirabil şi. avea zece ani. sporindu-şi importanţa pe socoteala fratelui ei. realmente a ocupat mereu primul loc în domeniul său. i se acorda tot deauna din partea colegilor lui. cum sunt roaderea unghiilor. când faptul este necesar din punctul de vedere al mişcării psihic şi. după cum. în atitudinea faţă de viaţă a tânărului au apărut însă unele rătoare pentru tatăl său.CUNOAŞTEREA OMULUI oamenii care etalează surprinzătoare proaste maniere. care a încercat să le modifice. ca urmare a progreselor sale. Primul caz se referă la un tânăr care a crescut împreună cu sora sa mai m care. de asemenea. plin de bunăvoinţă şi având o înaltă ţinută etică. Dacă spiritul nostru de observaţie ar fi mai exersat. Căci este clar că un copil care este admonestat în repetate rânduri pentru asemenea impoliteţi şi care. spre marea bucurie a tatălui. Tânărul şi-a găsit în sora sa o r Se dezvoltase şi ea foarte bine şi se străduia totdeauna să învingă cu ajutorul armelor pro rii celor slabi.

în c hip anormal el căuta să îndepărteze din viaţa sa tot ceea ce i se părea a fi de prisos. Cum a ajuns el însă la asemenea argumentaţie. Pe lângă acestea. mai ales de la vârsta pubertăţii. s-au stabilit următoarele: tânărul e persecutat de ideea că are urechile prea mici şi că din această cauză lumea îl socoate urât um nu acesta era adevărul şi cum. El ar fi putut spune formal conştient: „Deoarece vreau să devin celebru şi 122 . el susţinu că şi dinţii săi. hărnicia etc. Până atunci el fusese mereu primul şi voia să-şi păstreze pe mai departe poziţia.ALFRED ADLER că băiatul. cu semenii. îi stăteau la dispoziţie diferite mijloace. acestea nu-i erau suficiente. cum sunt mobiliza rea de sine. s-a vădit. că era s it de o extraordinară ambiţie. în schimb.încât tânărul aproape că nu mai ieşea din casă. el ar fi fost cu totul îndreptăţit să că în viaţă cu o anumită prudenţă şi timorare. Când lucrurile au ajuns până într-acolo că era cu neputinţă să-i mai scoţ atăl s-a adresat medicului şi. Planurile sale de viito decizia de a se consacra ştiinţei. la riposta că argumentele sale nu erau valabile (căci pe acestea îşi baza el refuzul de a comunica cu societatea). de-a dre ptul puerilă? Dacă argumentele ar fi fost întemeiate. fără îndoială că urâţenia îţi poate uneori p tigaţiile ulterioare au demonstrat că tânărul îşi fixase un ţel deosebit şi că îl urmărea c mbiţie. Nu-i de mirare că a înclinat în continuare să evite cont ctul cu societatea. El se închisese în sine atât de tare încât ajunsese să nu-şi mai salute cuno Situaţia sa şcolară şi atitudinea faţă de tatăl său au rămas însă ireproşabile şi se putea calităţile sale. manifestând aversiune faţă de întâlnirea cu persoane cunoscute chiar necunoscute şi luând-o de-a dreptul la fugă când era vorba să facă cunoştinţă cu fete put tatălui i s-a părut că totul e-n regulă. deve d pur şi simplu nesociabil. adoptase o purtare ciudată în societate. Asta o ştia şi el şi şi-o explicase prin faptul că tatăl său sălogit mereu să se străduiască să ocupe în viaţă o poziţie înaltă. nu era exact). până şi plimbările făcute sea u-i neplăcute. c l ar fi nişte urâţenii (ceea ce. de asemenea. P atingerea acestui scop. după câteva convorbiri. Dar mai târziu aceste fenomene au luat asemen ea dimensiuni. Evident.

spre a deveni primul. vom găsi că este aici un fenomen general omenesc. Cu toate că gândul situa în prim-plan îi era familiar. Dacă şi-ar fi propus în mod conştient să sacrifice totul pe tru ţelul său. ca să-şi poată urmări ţelul. nu era de găsit şi în conştiinţa sa. pe care nici el însuşi nu şi-ar permite s-o clarifice. Dacă s-ar pune în lumină motivaţia esenţială a unui om. D u şi-a spus. ca să-şi atingă scopul. Oriunde se ducea. nici n-a gândit aşa. nu ar fi ajuns nici pe departe să fie atât de sigur de sine când susţinea că te un ins urât şi că nu-i era îngăduit să. Trebuia să aibă doar verva necesară pentru falsa argumentare. pentru că altfel nu şi-ar mai p utea menţine comportamentul. Intervine. al cărui educator era chiar tatăl său. pe drept cuvâ plat şi cu gândurile tânărului nostru. şi-a îndreptat atenţia asupra sei sale urâţenii. meargă în societate. care îşi îmboldea cu sever fiul să fie totdeauna cel dintâi. rămân în obscuritate. Pe de altă parte. nu există om care să nu ia în considerare de obicei acele lucruri care convin concepţie i şi dispoziţiei sale psihice. el era cel care se dovedea cel mai 123 . Sunt gânduri de nemărturisit. Lucrurile ar fi fost clare pentru oricine dacă el ar fi de larat că. întrucât nu se gâ crifice totul pentru acest ţel. ci. Există ide atât pentru alţii. Deci va pătrunde în conştiinţă ceea ce ne este avantajos şi în inconştient ceea ce poate să ne tulbure argumentarea. adoptându-le pe acelea care sun favoarea luării sale de poziţie. să ştie să exager ze. trebuie să renunţ la orice relaţie socială". să afirmi că vrei să fii primul şi că de aceea renunţi la contactele cu semenii este a deveni ridico l în faţa societăţii. Şi în acest al doilea caz întâietatea tânărului era de n estat. ceea ce nu-i surâde nimănui. intenţionează să ducă o viaţă de ascet. Aşadar. Dacă avem în ved faptul că omul înlătură acele gânduri care îl stingheresc. adică limpezirea u nor gânduri de negândit şi a căror conştientizare i-ar perturba proiectul. Acest moft avea pentru dânsul valoarea că îi permitea să obţină ceea ce realitate. ceea ce.CUNOAŞTEREA OMULUI să mă dedic în întregime muncii ştiinţifice. cât şi pentru tine însuţi. atunci fireşte că întregul său mecanism psihic s-ar deregla. tocmai ceea ce trebuia neapărat împiedicat. prin urmare. Al doilea caz se referă tot la un tânăr foarte capabil.

pac se lovise de opoziţia surorii sale. era ursuz şi descurajat. Voia să dovedească prin aceasta că el n-a suferit nici o înfrângere. că nu mai avea încredere în sine şi nici un fel de curaj de a d a piept cu viaţa şi că nu-i mai rămăsese decât să trăiască în singurătate. după cum spera el. inclusiv tatăl tânărului. care judeca viaţa retrasă a fiu său ca fiind potrivită în măsura în care. Toţi au fost sc andalizaţi de comportamentul său. Dădea îndărăt la toate. Amândoi s-au trezit în aşa fel la realitate din entuziasmul lor eroic. s-a râs de slabele sale cunoştinţe de literatura modernă. pentru că alţii mă depăşesc. Asemene situaţii repetându-se. tânărul se plângea într-una că tatăl său iut existenţa de nesuferit. După cum relatează el. Abia lega o prietenie. el s-a izolat tot mai mult. nimic nu-i i bucura. Am greşi însă dacă am crede că ultimul şi-a spus într-o zi: „Dat fiind că nu mai pot eastă existenţă de erou. Raporturile ei se înrăutăţeau zi de zi. asupra căreia insista atât. în primul caz. că o şi rupea. Era stăpânit de ideea că tatăl său poartă vina eşecurilor. Cam pe la vârsta de 18 ani a survenit însă o mare schimbare. Dar este de mirare că el n-a v stă educaţie proastă. putând să arunce m asupra tatălui său vina pentru dezastrul în care se afla. schimbarea începuse înt -o zi când. în societate era unul dintre cei mai amabili şi avea şi câţiva prieteni. el avea un trecut străluc t şi dacă marşul său 124 . însă prin faptul că îmbrăţişa acest punct enunţând necontenit educaţia sa greşită. Supus tratamentului. l-ar fi putut determina să se nsacre mai bine studiului. el voia ca retragerea sa să fie considerată ca înt tă.ALFRED ADLER bine pregătit. Astfel a reuşit să salveze o par te din conştiinţa sa de sine şi din prestigiul său. în cel de-al doilea este vorba de o comportare o stilă faţă de tată. pentru ca apoi să se ţină la distanţă d rice relaţie umană. în societate. mă retrag şi îmi voi trăi întreaga vi lă că tatăl său a greşit şi că educaţia dată a fost eronată. încât au preferat să arunce flinta cât colo şi să se retragă în sine otul. Ambele cazuri se aseamănă în multe privinţe. Progresele lui l căzut la examenul de admitere în facultate. Amândoi pacienţii aveau ca linie directoare un ideal pe care obişnuim s enumim idealul eroului (Heldenideal). în orice caz.

El nu-şi putea spune că este un incapabil. în inconştientul său a răma proximativ următorul raţionament: „întrucât mă aflu acum mai aproape ca oricând de linia în rontului vieţii şi văd că nu-mi mai este atât de uşor să fiu cel dintâi. Şi ast fel îşi oferea ocazia ca prin comportamentul său să facă oarecum dovada proastei educaţii p imite de la tatăl său. VISELE. Preocupat în pemanenţă de greşelile pedagogice ale tatălui său. Această idee este însă de nemărturisit. în una şi aceeaşi persoană. care ne situăm pe poziţia potrivi t căreia fenomenele izolate sunt de luat în considerare cu toată precauţia. acuzator şi acuzat.CUNOAŞTEREA OMULUI victorios fusese stopat. deoarece avea un trecut strălucit . iar noi. Lichtenberg 5 . 5. un contemporan al lui Goethe. aceasta se întâmplase în mod fatal din cauza educaţiei contrain dicate pe care i-o dăduse tatăl. voi face totul spr retrage din faţa vieţii". cum a renunţe la această poziţie? El trecea cu vederea peste faptul că tatăl lui nu era vinovat decât în măsura în care o voia fiul. dat fiind faptul că nici om nu-şi va spune aşa ceva. 125 . spunea să esenţa şi c aracterul unui om pot fi mult mai bine deduse din visele. făurit conform planului. interpretare a lor putând fi făcută doar în conexiune cu alte fenomene. suntem de părere că din visele u ui om putem trage concluzii cu privire la caracterul său numai dacă interpretarea vi sului îşi găseşte o confirmare mai largă. Şi el îl înfăptuieşte în aşa fel de parcă ar dispune argumente. folosind pârghia pe care o avea în mână. în t s-a făcut afirmaţia că este posibil ca din vise să se tragă concluzii cu privire la viaţa psihică a oamenilor. Desigur că este o exagerare. Astfel. decât din vorbele sau ac tele acestuia. barându-i dezvoltarea. el izbuteşte să e societatea şi verdictele vieţii. Era judecător. nu el putea fi socotit vinovatul. Conştientizarea gândului menţionat mai sus n-ar fi făcut decât să tulbure proiectul său secret (seinem gehcimen Vorhaben) şi de aceea trebuia să răm nconştient. Dacă în prezent nu mai obţine nici un triumf. Un om poate totuşi proceda ca şi când ar avea în faţa ochilor u semenea gând.

Fireşte. ca şi de faptul că Cicero a scris despre vise o carte. Un ii au în 126 . Un om preocupat intens de-ale lui nu are nici noaptea linişte. în ipotezele noastre. Să ne amintim de rolul enorm pe care I-a avut visul în Grecia. iar Bibl ia povesteşte vise şi le interpretează cu o extraordinară agerime. a ieşit numai în pierdere. Ne vom referi aici doar la acei fantaşti care merg atât de departe încât se lasă călăuziţi de visele lor. pe atunci vis ele erau şi mult mai bine înţelese. De mai mult timp însă.ALFRED ADLER Cercetarea viselor datează din vremuri străvechi. De asemenea. Noi mergem numai pe calea veri ficată a experienţei şi ne vom sprijini pe datele extrase din vise numai atunci când ele vor fi întărite. multă vreme. trebuie precizat că suntem departe de acele orientări fantastice care presupun intervenţia în vis a unor forţe supranaturale. era pentru că nu dăduse curs ndicaţiilor visului. putem conchide că visele aveau odinioară putere probatoare. ne fac să admitem că în an tate oamenii erau mult mai preocupaţi de vise decât astăzi. Dacă ne preocupă descoperirea în vise a unor puncte de sprijin pentru cunoaşterea psihic ului omenesc. visul lui Iosif. Este evident că nu visa despre nimic altceva decât despre ceea ce se afla mereu în centrul atenţiei sale în starea de veghe şi că. Cu alte c uvinte. de observaţii provenind din alte domenii. Diversele momente din dezvoltarea civilizaţiei şi urmele acestora. îndeosebi în mituri şi legende. Era chiar capabil să aducă dovezi „istorice" că. cu snopii. sau pur şi simplu evocă n vis şi toată lumea ştie de îndată despre ce este vorba (de exemplu. generată de o cu totul altă civilizaţie. nu-i la mi nici un miracol. asta se poate întâmpla şi fără vise. Aşa că poate afirma că. în cazul în care împrejurările nu-i erau întotdeauna favorabile. Este s urprinzător faptul că până în zilele noastre s-a menţinut tendinţa de a atribui viselor o s ificaţie deosebită cu privire la viitor. visele sale nu mai valorează nimic. pe cât se pricepea. sub influenţa viselor a câştiga e bani. spre a juca la bursă. de exemplu. în vi l îşi dădea indicaţii. pe care el I-a povestit fraţilor săi). spune el. Aşa a ajuns unul din pacienţii renunţe la orice profesiune onorabilă. Din legenda Nibelungilor. El a făcut lucrul acesta co nformându-se viselor pe care le-a avut.

aşadar. Interogând-o cu privire la primele sale impresii din c opilărie. fiind şi în visele aţi în planurile care îi frământă. Visul trădează. pe când soţul ei nici vorbă de aşa ceva. a scăpat-o în gârlă şi dusă a fost. primise de la o mătuşă a ei o lingură de lemn sculptată. Pe când avea trei ani.f CUNOAŞTEREA OMULUI general insomnii şi meditează fără încetare. în lumea gândurilor . Ceea ce se petrece. în cursul dialo gului însă ea a arătat că în realitate nu se întâmplase nimic de felul acesta. Şi că ştim ce atitudine faţă de viaţă are un om. luând forme atât de bizare. Chiar şi privit în sine. Jucându-se într-o zi cu ea. astfel. O tânără povesteşte următorul vis: bărbatul ei a uitat de aniversarea zilei nunţii şi ut reproşuri în legătură cu aceasta. în legătură cu visul. Ea a fost însă aceea care şi-a amintit în cele din urmă de eveniment. Am rămâne însă în incertitudine perpetuă. ea ne-a povestit o întâmplare care i-a rămas pentru totdeauna în memorie. E posibil ca bărbatul ei să uite de aniversarea zilei nuntii! 127 . dacă nu am avea la îndemân care să ne confirme deducţiile. să se „ducă pe apa sâmbetei" . Apariţia unei asemenea probleme ne spune că în acea căsnicie există anumite d ificultăţi. A jelit-o zil aşa de tare că a atras atenţia celor din jurul ei. cum obişnuieşte el să arunce punţi spre viito de asemenea înţelege ciudata sa construcţie de pontoane efectuată în vis. putem conchide că femeia aceasta era cu surgie. care i-a produs o mare bucurie. Adaugă că şi ea uitase de ersarea zilei nunţii. că înclina să avanseze argumente inconsistente. Deci avantajul este de partea ei. să observăm doar ea vede din nou posibilitatea ca un anumit lucru. La baza visului. nu este altceva decât o punte aruncată între o zi şi alta. bărbatul ei d niciodată de aniversarea nunţii. pe când alţii dorm sănătos. acest vis poate semnifica un numit lucru. pe când dormim. în sensul că femeia cu pricina se simte subapreciată. căsătoria. stă atitudinea faţă de viaţă (Stellungsnahme zum Le en). Mai departe. teama pentru viitor: s-ar put ea ca o dată faptul să se petreacă. trăgând concluzii care se impun. reproşându-i bărbatului ceea ce poa e avea să se întâmple.

Este indiferent în ce fel de elemente se materializează lumea de gânduri şi de sentimente a omului în timp ce el visează. în vis el este preocupat de problema căsătoriei. ia atitudine faţă de situaţia sa prezentă. dată fiind trebuinţa pe c are o simţea. Urc la gândul că ar fi putut să urce prea sus. Era ca şi cum i-ar fi întărit propriul său gând. Există în acest vis elemente pe care le cunoaştem. în ce fel dă el expresie problemei sale. caz în care se manifestă nu atât frica de înălţime. aşadar. se desprinde net impresia că avem de-a face cu o femeie care se t eme să nu cadă într-o prăpastie. cât frica de a cădea în a em legătura între acest vis şi primul şi contopim ceea ce ele conţin din punct de vedere i deatic şi afectiv. în cursul unei scene conjugale. Pe fun al se ascunde negreşit propria amintire a poetului privind momentul în care el însuşi er a preocupat de problema căsătoriei. O senzaţie de acest fel se poate trăi şi în stare de veghe. Ceea ce a văzut în miniatură n-a întârziat să se realizeze la scara realităţii. când cineva suferă de înălţime. care se teme. care să sfârşească cu o prăbuşire a femeii într-o stare vecină cu moartea? De asta s-a şi întâmplat o dată. adi că să-i exprime. i s-a făcut fri -a prăbuşit. important este ca aceste elemente să-i fie într-un fel oarecare de ajutor. mici făpturi.el se întinde în pat şi în vis îi apar. Vedem cum autorul visului. ca să nu cazi cu atât mai jos!). de o nenorocire. sau altele asemănătoare. 128 . chiar sub patul în care . Un cavaler se întoarce acasă şi îşi găs stelul în părăsire. el ce u-şi în scurt timp propria nuntă. Cu aceasta ne-am apropiat d e înţelegerea visului. că arc nevoie alături de el meie.ALFRED ADLER Altădată pacienta noastră a visat că bărbatul ei a pus-o să urce într-o clădire înaltă. Ostenit. Visul îl impre nează plăcut. o luare de atitudine care înseamnă unea pentru căsătorie 7 . în vis problema vieţii (das Lebensproblem) unui om se dezvăluie ca într-o arabolă (nu urca prea sus. Ne amintim de reproducerea poetică a unui vis într-un epitalam al lui Goethe. vede astfel desfăşurându-se sub ochii săi o nuntă de pitici. a apucat-o o ameţeală teribilă. Ce s-ar întâmpla dacă băr . ar călca pe delături? Ar putea avea loc acte de disperare. Putem bănui ce fel e nenorocire: că soţul nu o va mai iubi. nu tocmai apt pentru viaţa matrimonială.

de a obţine superiori atea. Sus. El m-a întâmpinat cu cuvinte de reproş. în care trebu să cobor. sar într-un loc ferit din mare şi imediat dau de fund. un drum protejat de un parapet. p că sunt foarte subţiri. plutesc mai departe şi dau de o prăpastie adâncă. reflectând viaţa interioară a acestui om. în timpul nopţii vine vestea că vaporul se scufundă şi că i sunt chemaţi să pompeze apa ca să împiedice scufundarea. Alunec acolo — pe însoţitorul meu nu I-am mai văzut de la părăsirea vaporului —. în sfârşit. alunec din nou tot mai jos. ale cărei suişuri alternează cu borâşurile. de care atârnau frânghii. care îmi place foarte mult. î vâr în buzunar. La încercările mele de a mă căţăra. Fac to t ce pot ca să mă eschivez de la această muncă şi caut magazia de bagaje. suntem obligaţi să coborâm într-o staţi ermediară şi să înnoptăm în oraş. e tot mai periculoasă şi mi-e frică să nu fiu omorât. abruptă. ca şi cum ar fi ştiut că i-am lăsa ananghie pe ceilalţi de pe vapor: „Ce cauţi fu aici?" Caut să ies din prăpastie. Oamenii trec pe lângă mine şi mă salută cu amabilitate. îmi amintesc că în bagajele mele lucruri de valoare şi zoresc spre vapor. împreună cu un cunoscut. de parcă am vrut s-o omit. Da t fiind că vaporul cu care călătorim este prea mic. arată ca o curbă de temperatură. Reuşesc să-mi sco e fereastră rucsacul. unde văd că toată lumea se află la pompe. cu un grup numeros. în in urmă — habar n-am cum — iată-mă sus. le ce urmează. Era un tânăr. Aici digul portua r este prea înalt. peste care am dat întâmplător. 129 . care pest e tot avea pereţi abrupţi. Deodată zăresc în apropiere un briceag. El povesteşte: Fac o excursie. pe când vaporul se unda mereu. Nu mă încumet să mă folosesc de ele. din nerăbdare. mi se pare că această parte a visului intenţionat n ai visat-o. Linia. se recunoaşte clar aici. din care emană strădania de a atinge înălţimile. pe marginea prăpastiei. în conducerea căreia el fusese foarte activ şi când am fost plăcut impresionat de purtarea sa prietenoasă. ajung jos şi cad chiar î alt cunoscut.r CUNOAŞTEREA OMULUI pentru ca a doua zi să decidă că lucrul cel mai bun ar fi ca el însuşi să se căsătorească. Sent ul de inferioritate. visul unui om în vârstă de 28 de ani. pe care de altfel abia îl cunoscusem în timpul unei greve.

aflăm în primul rând că pân vârsta de 15 ani a suferit mereu de boli grave şi că mai târziu adesea a zăcut la pat. Cauza a fost o nesupunere. pedeapsa a fost repetată până când şi-a găsit o vină oarecare. î elul acesta. într-adevăr. motiv pentru care refuzase să îndeplinească un ordin al mamei sale. sentimentul său de inferioritate. La şcoală. ca şi acasă. Când voia să se apropie de adulţi. Dat fiind că părinţii vegheau cu îngrijorare asupra şubredei sale sănătăţi. te că părinţii nu conteneau să-şi sublinieze bunăvoinţa. „Copilul trebuie să ştie ce trăsnaie a făcut !". O altă urmare a fost aceea că a rămas mult în urma camaraz ilor săi de aceeaşi vârstă. fără ca el să poată arăta motivul pe care era bătut. Nu este de mirare că ei I-au socotit ost. viaţa sa era un lanţ aproape neîntre130 . dar peste măsură de autoritară. Dar când a fost. motivată — mama o ştia prea bine. în aceste împrejurări. a fost lipsit de ceea ce nu se poate dobândi decât prin pe rmanentul contact cu semenii. Educaţia sa a fost dirijată de un tată blajin însă irascibil (militar) şi de o mamă firavă. şi era pus pe fugă. părinţii îi puneau în vedere ii nu au voie să fie indiscreţi. neîntârziind să facă din el ţinta ironiilor şi a zeflemelilor. ordinar de pronunţat. de timpuriu.ALFRED ADLER Dacă ne informăm cu privire la antecedentele autorului visului. Aşadar. pentru că băiatul i-o mărturisea — de teama un cavalerist imaginar. fusese bătut cu un gârbaci din piele de câine şi asta nu fără ca apoi să fie pus să-şi ceară iertare şi ce i s-a aplicat pedeapsa. de t s-a instalat o stare de spirit de ostilitate între părinţi şi copil. în care un rol deosebit îl avea jignirea. a ajuns la paroxism. Sentimentul de inf erioritate al acestuia a căpătat asemenea proporţii încât. îi era cu neputinţă 8 . Şi cum într-o zi a fost biciuit pe nedrept. Aceasta I-a împiedicat aute sau să-şi găsească prieteni. el nu a avut aproa un contact cu alţi copii. nepricepută. Propriu-zis snopit în bătaie nu fusese decât rareori. trebuie să spunem despre această e era una destul de severă. Semnificativă este o întâmplare care constituie prima sa amintire din copilărie: nu avea decât trei ani când m ama sa I-a pus să stea o jumătate de oră în genunchi pe nişte boabe de mazăre. îi spunea totde una tatăl. că locul lor nu este printre adulţi. neputând ţine pasul cu ei.

Ca să încheiem. era m i târziu pe cale să întreprindă o călătorie pe mare. să povestim încă s. se ajunsese la situaţia ca nimeni să nu i se mai adreseze. a dat citire un din lucrările lui tâmpite. înăbuşindu-i sentimentul de comuniune socială. A devenit un însing urat total. pe când toţi cei care plecaseră au pierit în urma naufragiului (a se vedea Enne Nielsen.CUNOAŞTEREA OMULUI rupt de umiliri. care îi impregna întreaga fiinţă. cu atât mai mult se agita în viaţa sa interioară. avertizându-1 că dacă va pleca în acea călătorie va pieri într-un naufragiu. Verlag Langewiesche-Brandt). Dând asculta sului. Mai târziu au eşuat — pricinuindu-i grele lo vituri — toate încercările de relaţii erotice. treptat. Profundul sentiment de inferioritate. a visat visul redat mai sus. recun . neînţeles. O rice tentativă de a-i readuce la normal eşua. Cu c i puţin vorbea. Mut. zi şi noapte visând la iz şi triumfuri de tot felul. Ebenhausen b. Aceasta s-a întâm plat o dată până şi din partea unui profesor. în scurt timp n-a mai putut conversa cu nimeni. Asemenea păţanii I-au împins tot m lt în izolare şi. Das Unerkannte aufseinem Weg durch die Jahrtausende. Miinchen. enunţând la orice comunicare verbală. S-a lipsit astfel de cel mai important mijloc de contact social. Aşa cum a fost relatat. 131 . atunci în vis i-a apărut mortul. a rămas cel care mereu era luat peste picior. însă plin de grele consecinţe pentru dânsul. unul din faimoasele vise profetice: Poetul Simonide 9 . în faţa întregii clase. în aceste condiţii. batjocorindu-1 fără cruţare. până la de 28 de ani. care o dată a găsit la o margine de drum leşul unui necunoscut şi s-a îngrijit de înmormântarea lui onorabilă. în lupta cu p el a recurs la un mijloc într-adevăr eficace. în care se reflectă limpede linia de evoluţie a vieţii sale psihice. Până şi cea mai mică izbândă — în sensul în care o înţelegea el — îi era r ar şi la vârsta de 18 ani. o inflexibilă aspiraţie la superioritate şi preţuir care nu-i lăsa nici o clipă de linişte. în felul acesta s-a scurs viaţa sa. care. a avut drept urmare o ambiţie nemăsurată. a început să se ţină dinadins departe de ceilalţi. poetul s-a salvat. eveni mentul acesta şi corelarea sa cu visul trebuie să fi avut un enorm răsunet de-a lungul secolelor şi să fi exercitat o profundă impresie asupra oamenilor.

cele uşor de explicat fiind extrem de p ne. potrivit experienţei. Profeticul în vis este de înţeles în măsura în ca ul cât şi realitatea includ aceeaşi atitudine a omului. grijuliu faţă de bunăstarea sa trupească. el s-a agăţat de ceva ce putea să-i întărească pornirea spre omoditate. Bineînţeles că nu s-a ostenit să plece în călătorie. verva de c are cineva are nevoie pentru a rezolva o problemă într-un sens determinat. în afară de cazul în care. am stud nterpretarea viselor.ALFRED ADLER Luând atitudine faţă de acest caz. pe când noi interpretăm visul cu luciditate: poetul nostru. fie că atunci când a lăsat în mintea noastră o anumită urmă cei nu înţelegem ce se ascunde sub aceasta. întâmplător. care ne dau de înţeles că între cer şi pământ se asc i multă înţelepciune decât am putea visa. Sensul fundamental al unei parabole este acela că ne introduce într-o situaţie în care noi vibrăm la unison. în asemenea împrejurări. Visul este cât se poate de apt să întărească afectivitatea. Ceea ce ne dă de gândit este şi fap ul că nu toate visele sunt atât de uşor de înţeles. Este suficient ca el să aibă materialul şi impulsul. Visul va înregistra într-un fel oarecare urma pe care o imp rimă ideaţia autorului visului. trebuie în primul rând să arătăm că în acele timpuri nau erau extrem de frecvente şi că. atunci. Chiar şi acestor vise li se aplică cele spuse mai sus cu privi re la caracterul de parabolă al visului. nu a manifestat niciodată o plăcere deosebită pentru călă cum ora deciziei se apropia. Se înţelege c care sunt înclinaţi să discearnă conexiuni misterioase au o slăbiciune aparte pentru asem enea povestiri. Iar dacă vasul nu s-ar fi scufu robabil că niciodată lumea nu ar fi aflat nimic de toată această istorie. Dacă ne preocupă rezolvarea unei probleme şi dacă p onalitatea noastră înclina într-o direcţie determinată. era posibil ca mulţi oameni să vis că se impunea să renunţe la o călătorie şi ca printre aceştia să se găsească unul al cărui onfirmat de realitate şi care să fi transmis posterităţii această ciudăţenie. Căci noi nu înreg străm decât lucrurile care ne zguduie. Lucrul nu se schimbă cu nimic dacă autorul visului nu înţelege conexiunea. A recurs la convocarea în vis a mortului care trebuia să se arate recunos cător. avem evoie de un impuls. care reproduce în chip simbolic linia de mişc are a unui om. lăsând astfel să se 132 . Fie că uităm imediat visul.

Dintre fenomenele psihice care ne dau posibilitat ea să tragem concluzii asupra firii unui om. să retuşeze imaginea sa în faţa celorlalţi. O altă obiecţie împotriva adoptării acestor teste se referă la f că gândirea logică nu se dezvoltă uniform. Am atribuit o valoare minimă celor gândite sau afirma te de cineva cu privire la propria sa persoană. Până în prezent aceste teste nu au corespuns aşteptărilor. care se referă la c apacitatea omului de a cunoaşte. deşi de fapt aceasta dovedeşte că testele sunt. pentru că avem convingerea că fiecare se poate înşela şi că fiecare se simte împins de diferite interese şi considerente egoiste e natură morală etc. c atitudine ia el faţă de aceasta. în vis intră în joc îndeosebi cei doi factori care se lasă cunoscuţi fie şi numai prin urmele lor. să emitem judecăţi cu privire la personalit atea lui. după fumul pe care îl vede. care sunt cunoscute în special din încercările de a stabili ce este inteligenţa la copii şi la adulţi. situaţie care la început a fost admisă cu multă tru ie de psihologii experimentalişti. ne este mis şi este posibil. Există în legătu cu capacitatea de judecată a omului — ceea ce în general obişnuim să numim „aptitudine" — o lţime de observaţii. le-am neglijat pe cele care ţin de sfera gândirii umane. Cu toate acestea. analize. 6. controverse. în anumite limite. factori care influenţează atitudinea reală faţă de iul ambiant a autorului visului: sentimentul de comuniune socială şi aspiraţia sa către putere. Un om exper imentat va putea chiar să spună. să tragem concluzii cu privire la unele proces e de gândire şi la expresia lor verbală. TALENT. Mă refer la testele de aptitudin i. Este ca fumul care arată că undeva arde un foc. putem spune că visul arată că autorul său este preocupat de o problemă de viaţă. aşa încât la mulţi copii la care testele de apt ni au dat rezultate proaste după câţiva 133 . Căci dacă le aplicăm unui lot lari constatăm că rezultatele obţinute sunt de regulă identice cu cele pe care educatoru l le-a stabilit fără ajutorul testelor. de prisos. într-o anumită măsură. APTITUDINI. Dacă vrem să ne formăm o opinie judicioasă despre om.CUNOAŞTEREA OMULUI întrevadă linia sa de mişcare. ce fel de esenţă lemnoasă arde ezumând. nu putem exclude din cercetarea noastră domeniul gândirii şi limbajul.

ca adult. totodată. ulterior. psihopedagog şi estetician german de orientare neokantiană. în mod surprinzător. nu sa ajuns prea departe'cu testele de aptitudini. cercetările de psihologie individuală îşi confirmă pe deplin valabilitatea. ci o examinează în contextul acesteia. autor al unor importante studi i asupra jocului la animale (Die Spiek der Tiere. ci să pună în evidenţă temeiul. considera acest fenomen drept un exerciţiu fundamental de dezvoltare a instinctelor şi predispoziţiilor ereditare. 1896) şi la om (Die Spiek deiMen schen. cauzele acesteia şi. de regulă. cauza fiind doar antecedentele diferite. atunci este necesar. Este cunoscut că. (Nota tra d. Aceasta nu pledează însă pentru aptitudini super ioare la cei dintâi. 1922). văzând în joc un katharsis. să pună la dispoziţie mijloace de îndreptare. cei mai mulţi dintre ei nu au mai corespuns ev aluărilor făcute. unde copiii care au trecut cu succes acest e teste. pentru că ele nu urmăresc doar să stabile o concepţie despre dezvoltare. ulterior şi-a revizuit teoria.) 2 „das Ziel der Uberlegenheit". prin reacţiile lor prompte. psihologia individua lă nu izolează capacitatea de gândire logică a copilului de ansamblul vieţii sale psihice. Karl Groos (1 861-1946). Influenţat de psihanaliza freudiană. determinate p ur şi simplu de o anumită exersare. în sensul pregătirii pentru existenţa de ma i târziu. în felul acesta. 1899). punându-i în umbră pe copiii care nu dispun de un asemenea fond de pregătire.ALFRED ADLER ani se dovedeşte că aptitudinile lor s-au dezvoltat deodată extrem de bine. mai ales dacă ţinem seama de tristele rezultate obţinute la Berlin şi Hamburg. în textul original. dau iluzia unor aptitudini superioare. copiii din mediile burgheze dispun de o promptitudine în răspunsuri mult mai m are decât copiii din mediile proletare. al cărui nume este uneori grafiat Gross. care duc o viaţă mai cuprinzătoare. Aceasta ne arată că testele de aptitudini nu ne pot da nici o garanţie s igură cu privire la buna dezvoltare a copilului. un mijloc de „purificare" (Das Spiel. (Nota trad. Jena. NOTE 1 Filosof. în schimb. Un alt fac tor demn de luat în considerare este acela că copiii din marile oraşe sau cei din anum ite medii.) 134 .

pot fi emise judecăţi valabile a caracterului acestuia. o faimoasă original. în Poet liric grec (556-467 î. care a scris.). l curtea tiranului de la Siracuza.) 135 .CUNOAŞTEREA OMULUI 3 4 „derBeurteilung". (Nota trad.) 8 textul original. fizician şi sc riitor german.) 5 profesor la Universitatea din Gottingen.) 6 7 „davonschwimmen" . die gute Mitspieler si nd". în textul „dass es ein Gefiihl des Obenscins iiberhaupt nicht konnte". foarte preţuită. La bătrâneţe a trăit în Sicilia.) „wie andere. care susţinea că. pentru care i s-a acordat p remiul la un concurs la care participa şi marele Eschil. die nach ei ner Hochzeit schreit".) „e/ne Stellungsnahme. între altele. A criticat fiziognomonia lui J. în textul original. (Nota trad. (Nota trad.\n textul original.). analizând trăsăturile feţei unui om. (Nota trad.) 9 elegie dedicată eroilor bătăliei de la Maraton (490 Î. în textul original. trad. Din opera sa. (Nota trad.Chr.Chr. (Nota trad. Lava ter. s-au păstrat până astăzi d ar unele epigrame şi fragmente din poemele lirice. C. (Nota Georg Cristoph Lichtenber (1742-1799).

Cine nu dă curs acestei cerinţe n ntinuitatea vieţii sociale. Căci existenţa aces tor doi factori determină măsura în care un om este capabil să sesizeze logica vieţii uman e colective şi să se integreze în diviziunea muncii impusă de aceasta. iar în cele mai grave de excentricitate. DIVIZIUNEA MUNCII ŞI CELE DOUA SEXE. aspiraţia la putere şi la sup itate. în cazurile mai benigne vorbim de proaste maniere. Va trebui să ne obişnuim să apreciem fiecare fenomen psihic prin prisma raportu rilor cantitative şi calitative ale acestor doi factori şi. decădere şi. ind isciplină. prin îndeplinirea celor trei îndato iri capitale ale vieţii (dragoste. vocaţie. care influenţează toate procesele psihice. să-şi satisfacă atât sentimentul de comuniune socială.Capitolul VII RELAŢIILE DINTRE SEXE 1. dacă vrem să ne apropiem de înţ legerea psihicului. Diviziunea muncii este un factor absolut necesar pentru menţinerea societăţii omeneşti. rin realizarea şi asigurarea condiţiilor sale de viaţă. a genului uman în general. Aceasta presupune ca fiecare să-şi aibă locul său într-o funcţie oarecare. 136 . Condamnarea unor atari fenomene se explică prin faptul că ele sunt incom patibile cu exigenţele vieţii în comun. Din cele expuse până aici rezultă că în viaţa psihi evalează două linii directoare. abdică de la rolul său de om între oameni şi devine un zurbagiu. să-i cercetăm totdeauna potrivit acestei reguli. capriciu. în cele din urmă delincventă. cât şi străduinţa de a se pune în valoare. făcând ca omul. societate).

Cunoaşterea rolul ui imens pe care îl joacă în această privinţă aspiraţia către putere ne permite să înţelege cesul diviziunii muncii nu a avut niciodată o evoluţie nelipsită de accidente. Femeia. pe de altă parte.if CUNOAŞTEREA OMULUI Valoarea unui om este dată de felul în care îşi onorează locul atribuit de societate în div ziunea muncii. pofta de dominare şi tot felul de alte rătăciri stânjenind sau zădărni accesul la diviziunea muncii sau stabilind false criterii de judecare a valorii omului. a admis şi ea logica acestui punct de vedere. Dificultăţi pot fi generate. pe când. Prin integrarea în viaţa comună el devine important pentru ceilalţi. Alte complicaţii îşi au cauza în stratificarea societăţii în clase. pentru alţii un mod de oprimare. Capacităţile individului sunt acelea pe care i le desemnează locul său în procesul de producţie comun al societăţii omeneşti. de asemenea. pun piedici vieţii şi mu ncii colective. Fireşte. O asemenea diviziune a muncii este transmisă şi prin situaţia cel or două sexe. Această diviziune a muncii ar fi fost realizată fără nici un fel de idei preconcepute şi. sunt acordate umitor grupuri sociale. care conferă mai multă putere. situaţi re puterea personală şi interesele economice influenţează distribuirea domeniilor de mun că. pentru că ei nu dau aici un randament bun. Forţa a i ntervenit mereu spre a face din muncă pentru unii un soi de privilegiu. în aşa fel încât posturile cele mai grase. de apetitul de putere. este una din verigile unui lanţ cu nenumărate articulaţii. nefiind de fapt acolo la locul potrivit pentru dânşii. este din capul locului exclusă de la anumite activităţi. pe când altele sunt excluse de la acestea. intervin pe acest plan multe încurcături. după cum încurcături intervin şi atunci când un individ ocupă un loc pentru care es e inapt. există munci care nu sunt repa tizate bărbaţilor. în măsura în care mişcarea feministă nu a întins prea tare coa în focul luptei. în profitul intereselor lor egoiste. pe care se bazează alcătuirea vieţii umane şi pe care nu ni le putem imagina în număr mai mare înlăturate fără ca viaţa socială ască. Ea este departe de a defeminiza femeia sau de a distruge raporturile naturale dintre bărbat şi femeie în c eea ce priveşte convenabilitatea locurilor de muncă. ca urmare a conformaţiei ei corporale. de ambiţia c alpă a unor indivizi care. iraţia către putere. Pe parcursul evoluţiei 137 .

ca şi toate regulile tradiţionale. care. prescnindu-i acesteia orizontul vieţii şi fiind în m ră să impună forme de existenţă care corespund în primul rând viziunii masculine. o permanentă nemulţumire a femeii faţă de privilegiile bărbaţilor. Este edificator. Ele pătrund până în camera copiilor şi o extraordinară influenţă asupra psihicului acestora. Dat fiind faptul că civilizaţia s-a dezvoltat în direcţia aspiraţiei către puter deosebi datorită eforturilor unor indivizi sau puteri sociale care au vrut să-şi asigu re privilegii.ALFRED ADLER umane. încât asigură prerogative grupului privil giat al bărbaţilor. este evident ca o asemenea tensiun e conduce la o continuă subminare a armoniei lor psihice. 2. Diviziunea muncii este de aşa natură. încât femeia a preluat o parte din a cele activităţi pe care de obicei le efectuau şi bărbaţii. făcând ca societatea omenească să se caracterizeze prin importanţa preponderentă acor bărbatului. Desigur că nu putem arăta cu exactit ate ce înţelege copilul din aceste raporturi. diviziunea muncii s-a configurat în aşa fel. în mod corespunzător. diviziunea muncii a fost orientată pe căi specifice. când i serut să îmbrace haine de fată. dar se impune să simţim că fondul său afectiv este înrâurit în adâncime. pe care o ajustează şi o fac să dureze. la ample perturbaţii din c are rezultă un climat psihic general 1 resimţit ca extrem de chinuitor pentru ambele părţi ale neamului omenesc. Toate instituţiile. Aşa cum s ucrurile în prezent. 138 . dăinuie o permanentă aspiraţie la superioritate a bărbaţilor faţă de f . Această diviziune a muncii nu poate f i numită neraţională atât timp cât nu lasă neutilizate forţele de muncă şi nu va conduce la rea abuzivă a forţelor spirituale şi fizice ale omului. care predomină şi as tăzi. moravurile şi obiceiurile noastre depun mărturie cu privire la poziţia privilegiată a bărbatului. ca urmare a hegemoniei. SUPREMAŢIA BĂRBATULUI ÎN CIVILIZ A ACTUALĂ. în acest sens. lo de strânsa solidaritate dintre cele două sexe. legile . stabilesc în propriul lor interes po ziţia femeii în procesul de producţie. pentru ca aceştia din urmă sa ai sibilitatea să-şi valorifice forţele mai cu folos. cazul bărbatului care.

El remarcă repede rolul dominant pe care îl deţine tatăl. educaţia care se pra tică azi în familie este axată pe aspiraţia către putere şi pe înclinaţia de a preţui privi masculine şi de a le promova.pe t tă. înainte de legiferarea hegemoniei masculine. pentru că întreaga povară a casei pare a se sprijini pe umerii să pe când în realitate numai diviziunea muncii îi dă bărbatului posibilitatea de a-şi pune ma bine în valoare forţele. ei întărindu-şi adesea propriile afirmaţii doar cu precizarea că tat spus-o. drept cel mare şi puternic. Este vorba. ca. Aceasta îns eamnă. femeia. Bărbatul îi apare copilului. îndep linea în viaţă rolul principal. care dă ton l. conduce totul. pe o altă cale. în toate privinţele. A fost necesar ca mai întâ se instituie o serie de legi. ceea ce dovedeşte că supremaţia bărbatului. ceea ce arată clar ca lumina zilei că avem tot teme iul să cercetăm aceste raporturi. Sunt copii cărora tatăl le pare atât de competent în toate. Chiar şi acolo unde influenţa patemă nu iese clar în evidenţă. la problema aspir aţiei către putere. faţă de care şi toţi bărbaţ veau o anumită datorie. copiii ajung la ide a superiorităţii tatălui. pe care el le sesizează peste tot. obiceiul nostim potrivit căruia copilul se adresează cu „nene" fiecărui bărbat. d e exemplu. că. pentru ca dominaţia bărbatului să fie asigurată. vede că toţi se supun poruncilor sale şi că mama face tot eauna referire la ele. După cum am menţionat. totodată. Dacă tendinţa băiatului de a se pune în valoare a atins un anumit grad. Al său enigmatic du-te-vino stârneşte mult mai mult interesul copilului decât mama. face rânduială. Faptul ne readuce. el va apuca de predilecţie pe acel drum care i se pare că îi garantează privilegiile mas culinităţii. de o perioadă istoriceşte atestată. Trecerea de la matriarhat la patriarhat a fost precedată de o straşnică luptă. când mama. ca simbol al puterii. 139 . Cât priveşte originile istorice ale poziţiei hegemonice a bărbatu ui. A fost vremea matriarhatului. încât tot ce spune e trebuie să fie sfânt. faţă de copil înainte de toate. trebuie să fi fost o vre me în care privilegiul masculin nu era un lucru atât de sigur. Căci de obicei copilul îl are în faţa ochilor pe bărbat. pe care el crede că o deţine de la natură. de fapt. trebuie să arătăm că aceasta nu a apărut ca un fapt natural.CUNOAŞTEREA OMULUI a ripostat prin accese de furie. Acest lucru îl sugerează şi unele moravuri şi datini de azi.

Superioritatea principiului masculin îi apa re de asemenea în situaţia femeilor din casă. încât partea care agoniseşte şi posedă este de regulă bărbatul. ca şi în faptul că. îl fac să înţeleagă zi de zi importanţa mai mare a rolului bărbatului. Există izvoare istorice care arată că ea a apărut în mod neces r abia în cursul luptelor neîntrerupte între popoare vecine. încă de la naştere el este primit cu mai multă bucuri o fată şi este sărbătorit ca un prinţ. lupte în care bărbatului i-a revenit un rol important. Copilul care e nu are nevoie să lectureze cărţi pe această temă. Mână în mână cu 3 această evoluţie istorică a mers dezvoltarea proprietă te şi a dreptului ereditar la moştenire. Băiatul ajunge să-şi dea seama la fiecare pas cât de avantajat este descendent masculin şi îşi supralicitează valoarea. care sunt folosite la munci considerate ordinare.nici femeile din anturajul copilului nu nutres c totdeauna convingerea că sunt egale cu bărbaţii. de care la urma urmei el a profitat spre a acapara def initiv conducerea. Chiar dacă nu ştie nimic despre aceste ruri. Ele îndeplinesc de cele mai multe ori un rol subaltern şi inferior. Este un fapt arhicunoscut că părinţii doresc să dea mai degrabă la băieţi. va rămâne fără nici un răspuns atâ importanta întrebare pe care femeia o are de pus bărbatului înaintea căsătoriei: ce 140 2 . Este foarte greu să-i lămureşti pe copil că mama.în definitiv. Victoria bărbatului a echival at cu subjugarea femeii şi în special înscrisurile făcute de legislaţie de-a lungul timpul ui aduc despre acest proces de subjugare o mărturie elocventă. Să ne imaginăm ce înseamnă aceasta pentru un băiat căruia. este partenera egală turi a bărbatului. Aşadar. ci a trebuit s-o cucerească. el sesizează din practica vieţii că bărbatul este partea care agoniseşte şi care este favorizată. care până într-atât a fost elaborat pe baza suprem ei masculine. începând din upremaţia bărbatului îi sare în ochi.ALFRED ADLER nu a avut-o de la început . în favoarea egalităţii în drepturi. Diversele cuvinte care i se adresează sau pe care ocazional le prinde din zbor. fie şi atunci când nişte părinţi cu judecată sunt gata să renunţe cu plăcere la iile moştenite din vremuri vechi. care îndeplineşte treburile gospodăreşti. în majoritatea cazurilor. cu privire la sine. supremaţia mascul ină nu este un fapt natural.

în alte cazuri un soi de resemnare. dacă comparăm starea hică a băieţilor cu aceea a fetelor şi găsim argumente în favoarea acestei clasificări. ca. Dezvoltarea psihică a bărbatului capătă în acest fel u caracter masculin. nu putea totuşi vorbi de fapte naturale. aproape fără excepţie. Se deg ajă pentru el o mulţime de imagini şi de puncte de vedere asupra existenţei femeii. Judecata noastră cu privire la viaţa ps ihică a unui individ este adesea complicată de faptul că. cineva poa te fi capabil să uzeze de putere. Anumite trăsături de caracter trec drept „masculine". conform căreia. 141 . mai mult sau mai puţin pronunţată. în calitatea sa de bărbat. are de jucat un rol mai însemnat şi. care încă de c crescut cu convingerea că. însuşiri şi atitudini masculine. la înt rebările puse de viaţă şi de societate. De cealaltă parte a baricadei stă bărbatul. ascultarea şi supunerea. care ea însăşi îşi dezvălui ime originea. Distincţia între trăsături de caracter masculine şi feminine nu este deci îndrep Vom vedea cum ambele categorii de trăsături pot satisface cerinţele aspiraţiei către pute re. Datorită avantajelor de care se bucură un copil ascu ltător.îndeosebi î adrul familiei. el simte ca un fel de datorie. Căci. de exemplu. în unele cazuri urmarea va fi o manifestare mai puternică a aspiraţiei către o poziţie de egalitate cu bărbatul. cum şi cu mijloace „feminine". cu toate că în ambele c zuri la lucru este aceeaşi aspiraţie către putere. pentru a se impune.I CUNOAŞTEREA OMULUI gândeşti tu despre copleşitorul principiu al supremaţiei masculine în societate. altele drept „femini ne". Din laţiile de putere evocate se dezvoltă un fel de virtute virilă. tatăl. din care. Ceea ce. va răspunde totdeauna în favoarea privilegiilor mas uline. fără ca vreun fapt fundamental să justifice aceste taxări. în virtutea acestei convingeri. constituie. Aceste relaţii de putere au fixat în mod imperios spaţiul în care ei trebuie să încerce să dezvolte. Copilul trăieşte toate situaţiile care rezultă din aceste relaţii familiale. el poate percepe drept ţel de mn de a fi urmărit. în general. femeia iese prost. de vreme ce aceste fenomene le constatăm la o ameni care sunt de-acum cuprinşi în cadre bine determinate şi ale căror plan de viaţă şi li directoare sunt de-acum îngustate de judecăţile lor unilaterale cu privire la putere. el poate eventual să o ia mult înaintea unuia neascultător. în aspiraţia sa către putere.

setea sa de putere şi de superioritate se asociază total. Este. băiatul îşi va însuşi trăsături al căror model el îl e. se ştie. Băiatul va fi de timpuriu ademenit să u rmărească a-şi asigura un surplus de putere şi privilegii. în primul rând de la tată. cum sunt curajul. iar pe de altă parte încercând. Peste tot putem descoperi urm le acestei grandomanii cultivate artificial. Ambiţia. înainte de toate. să-şi demonstreze superioritatea fie p in încăpăţânare sau revoltă nestăpânită. ranguri soc e şi titluri.ALFRED ADLER aspiraţia către putere recurge la cele mai diferite trăsături de caracter. ci vor să arate şi să dovedească în permanenţă că sunt bărbaţi şi că. ca şi superioritatea faţă de ceilalţi. predilecţia de a se căli împotriva emoţiilor „feminine" şi aşa mai departe. el însuşi îl ia ca instrument de . dârzenia. Fiindcă fiece individ t în raport cu etalonul masculinităţii privilegiate. Acestea echivalează pentru dânsu cu „bărbăţia".m du-se şi întrebându-se în permanenţă dacă cursul vieţii lui este acela al unui bărbat. devin de-a dreptul identi ce cu datoria faţă de masculinitate (der Verpflichtung zur Mănnlichkeit). dacă te suficient de bărbătesc în manifestări şi altele de acest fel. ceea ce sat isface amorul propriu. fie prin rafinată viclenie. pe de o parte. purul egoism. în această perspectivă. simţul invincibilităţii (îndeosebi în faţa femeilor). întâietatea. nu este de mirare că băiatului i se p une mereu în faţă acest etalon şi că. ei tre ii. mân dria. în această calitate. să se opună anturajului fem nin şi. toate acestea în ntextul unor impresionante trăsături de caracter active. să se evidenţieze şi să-şi exagereze trăsăturile de caracter ma . în maniera tuturor tiranilor. după gradul de rezistenţă de care se lovesc. deoarece a fi superior este apanaju l bărbatului. sublinierea masculinităţii sale devine pentru el aproape o datorie. Mulţi dintre c opiii care aspiră la putere nu se mulţumesc doar cu conştientizarea masculinităţii. E bătălie neîntreruptă pentru superioritatea personală. Pe măsură ce cop lul creşte. accesul la funcţii. 142 . exclusiv de la bărbaţii adulţi. în cazurile patologice se ajunge adesea la o degenerare a „bărbăţiei" până brutalitate. Ceea ce înţelege toată lum ilele noastre prin „bărbătesc". în cele din urmă. căutând.

spune: „mulier est ho minis confusio"5. 143 4 . fiece femeie va voi să fie bărbat"). oferă o tristă mărturie despre aberaţiile. Acestei categorii aparţin acele fete care. Vedem aici clar cum lupta pentru o poziţie p roeminentă. Adesea femeia era socotită pricina tuturor nenorocirilor. pentru ca popoare întregi să cadă în dezastru. de exemplu. secole de-a rândul. în favoarea bărbatul i se mai invocă ideea că femeia ar fi o fiinţă inferioară. cu a sa ardere pe rug a vrăjitoarelor. în ceea ce priveşte capacitatea izică. în istorie şi literatură des operim mereu referiri de acest fel. bunăoară. cum aspiraţia la superioritate vizează mai mult speranţa decât realitatea şi si uaţia reală în viaţă. Toate aceste fenomene trebuie înţelese ca un efect al privilegiilor pe care le comportă calitatea de bărbat. 3. fie ca o dorinţă irealizabilă sau ca etalon de evalua re a propriei conduite. ca în povestea biblică a păcatului originar sau ca în Iliada lui Homer. le place să societatea băieţilor şi refuză ca pe o ocară orice ocupaţie feminină. Un scriitor latin. când într-a devăr femeia reprezenta pentru bărbat un motiv de îngrijorare. Legende şi b e din toate timpurile vorbesc despre inferioritatea morală a femeii. Nu-şi găsesc mulţumir oluri masculine. La sinodurile bisericii s-a discutat aprins dacă femeia are sufl et. preferă tocmai jocurile şi activităţile care. iar în tratatele învăţaţilor s-a pus problema dacă ea este sau nu o fiinţă omenească*1. cu un aprig elan. ele se caţără în copaci. răutatea. Această idee este atât de larg r tă. care s-ar putea trage încă de pe timpul luptei împotriva matriarhatului.CUNOAŞTEREA OMULUI Avantajele pe care le oferă de multe ori masculinitatea sunt extrem de seducătoare. PREJUDECATA INFERIORITĂŢII FEMEII. fie ca mod de a se prezenta şi acţiona („în societatea civilizată. convin mai degrabă băieţilor. Nu trebuie să ne surprindă faptul că şi la fete găsim adesea cazuri când linia lor directoa e are în vedere un ideal masculin. La aceasta se asociază o anumită nelinişte a ului. încât apare ca un bun comun al umanităţii. unde se povesteşte cum a fost de ajuns să intervină o femeie. întru justificarea hegemoniei s afară de argumentul potrivit căruia situaţia sa provine de la natură. iluzorie în vrăjitorie. enorma nesiguranţă şi confuzia care domneau pe atunci această privinţă. Aşa. inconstanţa şi neseriozitatea ei. prefăcătoria. despre perver sitatea.

de exemplu. iar rândurile misoginilor — ne gândim la S trindberg. în general. încă de la început nu va manifesta ul necesar. îl pierde pe parcurs. s-a constatat că pent ru anumite materii. Tot aşa. în imposibilitatea ei infantilă de a verifica adevărul unor asemene a judecăţi. în resemnarea lor. prostia („minte scurtă. imputându-i-se arţagul. Eroarea are două cauze. dovada inca feminine pare evidentă.S-a făcut uz de o nemaipomenită ingeniozi tate ca să se dovedească inferioritatea femeii. se va supune ea însăşi acestui pretins destin. f ia a fost subapreciată în ceea ce priveşte rezistenţa. haine lungi"). auxiliare. va socoti ca pe un destin implacabil incapacitatea feminină şi. apte doar pentru munci mai uşoare. Este a bsolut clar că fetiţa. cât şi cea interioară îi lipsesc. în cele din ur mă. este mult mai slab plătită. S-a demonstra t că de fapt băieţii au un plus de înzestrare. O fată aude zi de zi. pe toate tonurile. Moebius. orizontul l imitat. în asemenea circumstanţe. fireşte. Aceeaşi subestimare se reflectă în retribuirea muncii fem eii care. indiferent dacă este sau nu echivalentă cu aceea a bărbatului. faţă de fete. destoinicia şi randamentul ei. Ceea ce o favorizează 144 . ca de exemplu studiul limbilor. Schopenhauer. la acele obiecte de studiu car pregătesc pentru profesiunile masculine (Mănnerberufe). anecdotele. zicalele. mai apte se arată fetele. nu se întâmplă —. Dacă examinăm mai îndeaproape situaţia fetel ezultă că afirmaţiile privind slaba capacitate a femeii sunt născociri. repetându-se că fiinţele de sexul ei sunt incapabile. Dar faptul acesta numai în ap arenţă pledează pentru dotarea lor superioară. matematica. dacă cumva abordează studi e specialitate — ceea ce.ALFRED ADLER „Uşurătatea feminină" a fost chiar luată ca argument în fundamentarea unor legi. Comparându-se rezultatele la testele de aptitudini. nepunctualitatea. La t oate popoarele. la fiece pas. pe când pent ru altele. sau dacă manifestă un asemenea interes. Demoralizată. Atât motivaţia e xterioară. mai dotaţi se dovedesc băieţii. Weininger — au fost îngroşate de un număr deloc neglij abil de femei care. proverbele şi glumele sunt saturate de criti ci înjositoare la adresa femeii. o minciună cu mască de adevăr. au împărtăşit concepţia despre inferioritatea femeii rolul secundar ce-i revine.

ele se puteau dezvolta mult mai liber şi mai independent. deoarece fetele vedeau cu ochii lor cum mama îşi câştiga existenţa prin propriile ei rădanii. desigur. Când toţi şi toate îi întăresc această când ea vede cum femeilor le sunt distribuite doar roluri subordonate. Cercetări ulterioare au arătat că toate acele fete erau din familii unde şi femeia. punct de vedere din care. Aşadar. întreaga lume îi iază urechile cu o prejudecată care nu face decât să-i zdruncine încrederea în sine şi să-i ineze speranţa că ar fi capabilă să realizeze ceva. apro ape neinfluenţate de toate acele inhibiţii legate de prejudecata la care ne referim. 145 . sau numai ea exercita o profesie în mod independent. insuflându-i respe datorat vocii colectivităţii 8 . îi nimicim cutezanţa. în final. s păimântată din faţa îndatoririlor vieţii. atunci este de înţeles că îşi pierde curajul. ci să recunoaştem că noi provocat întregul dezastru. chiar cu prilejul aplicării unor teste de apti tudini a ieşit în evidenţă un fapt remarcabil: o grupă de fete. inclusiv cele de băieţi . ma ma. ce-i drept. şi când îi răpim orice speranţă de a putea înfăptui ceva. că nu mai vrea să muncească cumsecade şi că. încă din copilărie. ea este inaptă şi nefolositoa ar când înţelegem că noi suntem cei care am deformat o fiinţă omenească. dintr-un punct de vedere comercial. Prin urmare. ca apoi să constatăm că această fiinţă omenească nu este bună de nim i să nu ne permitem să spunem că dreptatea este de partea noastră. pur egoiste — apreciem valo area omului după propriile noastre performanţe. De altfel. în vârstă de 14 până la 18 nut rezultate superioare celor ale tuturor celorlalte grupe. am distinge şi cealaltă cauză principală a concepţiei eronate potrivit căreia ra damentul mai redus al femeii s-ar datora în cea mai mare parte naturii sale 7 exis tenţiale .f CUNOAŞTEREA OMULUI este faptul că — adesea pe baza unor mobiluri unilaterale. Dacă am acorda mai multă atenţie ac ui aspect. Atunci. în societatea noastră nu este uşor pentru o fată să-şi crederea în sine şi îndrăzneala. înseamnă că în acele familii prej udecata cu privire la incapacitatea femeii nu avea trecere sau abia dacă se făcea si mţită. Pierdem adesea din vedere faptul că femeii. putem omite să ne punem întrebarea în ce măsură perform anţele şi randamentul corelează cu dezvoltarea psihică.

dar avem încredere în capacitatea noas tră de a-i înnobila aptitudinile. există bărbaţi pentru care nu poate fi ofensă mai supărătoare decât a spune că au î de femeie. dar ştim că alţii au reuşit. ci se arată incapabili cel mai înalt grad. în societatea noastră. Pe de altă parte umărul bărbaţilor care nu numai că nu fac dovada vreunor realizări. faptele care pledează atât de clar în favoarea acest ei prejudecăţi se dovedesc a nu fi decât efectele unei dezvoltări psihice inhibate. în mod la fel de nedrept. şi invocând acelaşi număr de dovezi. astăzi. Am avut ocazia să vedem copii aşa-zis „neînzestraţi"' care. manifestată în obişnuinţa de a identifica pur şi simplu în noţiunea de m ceea ce este valoros-viguros-biruitor. tehnică şi medicină. fireşte. de parcă ar fi suferit o întreagă metamorfoză. devenit înzestraţi într-o asemenea măsură. Una din consecinţ importante ale fenomenului este faptul. pe când c ea ce este mai puţin valoros şi demn de respins este considerat feminin.ALFRED ADLER Un alt argument împotriva acestei prejudecăţi este numărul destul de mare de femei care. într-o bună zi. 4 DE ROLUL DE FEMEIE. artă. tot ceea ce este excelent are o coloratură masculină. în diferite domenii. în timp ce a spune despre o fată că este băieţoasă nu înseamnă nimic dezavantaj ccentul cade în aşa fel încât ceea ce aminteşte de femeie este totdeauna privit ca fiind m ediocru. Ce-i drept. beneficiarele un emenea destin. La o examinare mai atentă. care pot sta fără nici o rezervă alături de acelea ale bărbaţilor. Această concepţie s-a implantat atât de adânc în gândirea uma cât. că această prejudeca tă cu privire la inferioritatea a tot ce este feminin conduce la o bipolaritate no tională specifică. îndeosebi în literatură. iar în noţiunea de feminin ceea ce este supu nere-servilitate-subordonare. este atât de mare încât s-ar putea vorbi de o inferioritate a bărbaţilo . au obţinut realiz inente. După cum este ştiut. Importanţa capitală a bărbatului a provocat o gravă perturbaţie în dezv ltarea psihică a 146 . Nu v rem să spunem că din fiecare copil putem face un om „dotat" în adevăratul înţeles al cuvânt care să treacă drept capabil într-un grad ridicat. pe care I-am şi menţionat. Mai ales fetele sunt. nu ne putem lăuda cu reuşite personale în ac eastă privinţă.

adică la formarea unui ideal de fe meie care. Sunt acele fete care în dezvoltarea lor adoptă o orientare activă. Faţă orice îndeletnicire gospodărească îşi manifestă totala aversiune. întreaga istorie a civi lizaţiei ne arată însă că asuprirea femeii şi restricţiile la care încă şi astăzi este supu suportat pentru 147 . tot acolo duce. aventurile galante. care cel puţin au aparenţa unor avantaje. prin faptul că da u iluzia înaltei consideraţii de care s-ar bucura femeia şi. în definitiv. Câteodată i se aplică expresia „femeie bărbătoasă" (Mannweiber). luxul. încearcă să-şi depăşească fraţii şi c asculin. O femeie a făcut o dată această obser vaţie exactă: virtutea femeii este o frumoasă născocire a bărbatului. ambiţioase şi tind să culeagă lauri. ca un element agravant. eventual. Se adaugă. Acesta este tipul de femeie care. este în profitul bărbatului. Aceasta se bazează pe rie greşită. Ades ea manifestă opoziţie faţă de relaţiile erotice şi faţă de căsătorie. Una din trăsăturile ei principale este atitudinea de respingere a rolului de feme ie. faptul se datorează educării caracteru lui. fie că o declară tăţiş. a unei anumit e idealizări care. practică tot felul de sporturi etc. o s ubstanţă masculină care le constrânge la o atitudine de acest fel. Dacă. caută să îndrepte l. ceea ce demonstrează clar că o greşeală atrage imediat după ea o altă greşeală. anumitor privilegii. la urma urmei. două tipuri de femei. inteligenţei lor şi. f u-şi orice talent în materie şi încercând uneori să aducă şi dovezi privind incapacitatea l -ale menajului. poziţia sa inspirându-i un puternic sentiment de inferioritate. în opoziţia faţă de r femeie se pot distinge. Dacă intră totuşi în e perturbă prin străduinţa de a-şi impune dominaţia. Primul tip a şi fost schiţat. cu toate a cestea. propriu-zis. cu un fel de bărbăţie. având drept consecinţă o insatisfacţie aproape generală faţă de rolul de femeie. Privilegiile cu pricina sunt libertinajul. multe fete găsesc oarecum o compensare. în general. Ele sunt foarte energice. prejudecata pretinsei sale inferiorităţi naturale. potrivit căreia se admite că la asemenea femei există un factor ereditar. preferă ocupaţiile rezervate bărbaţilor.If CUNOAŞTEREA OMULUI femeii. „masculină". de a fi superioare partenerului. Vi sihică se mişcă pe aceleaşi coordonate şi în aceleaşi condiţii în care evoluează şi aceea a aţilor.

Dacă femeia adoptă o orientare percepută ca fiind „bărbătească" bazează pe faptul că există doar două posibilităţi de a se orienta în lumea aceasta. Ele ar fi. şi invers. sunt bolnave şi în neputinţă de a răspund tenţiilor care se manifestă faţă de persoana lor. ci pentru că în spaţiu şi pe plan psihic nu există ibilitate. dar care. dar. în consecinţă.în acelaş timp. reclamând pentru el 148 . cu reali cietăţii noastre şi cu formele vieţii noastre obşteşti. sunt chinuite de conştiinţa faptului că t nişte fiinţe inferioare. socotind că numai bărbatul ar fi chemat să realizeze lucru ri de ispravă. Nu pentru că ar interven i aici nu ştiu ce substanţă misterioasă. chipurile. fie în aceea a bărbatului. de regulă. cu sufe rinţe nervoase şi cu incapacitatea de a trăi în societate. de supunere şi smerenie. Celuilalt tip îi aparţin femeile care îşi trăiesc viaţa cu un fel de resemnare n în evidenţă un incredibil grad de acomodare. Deci ele întăresc corul acelor voci care atribuie doar bărbatului capacitatea de a obţine perfor manţe. simptome prin care. revoltă care pare să spună răspicat: asta nu i o viaţă plină de bucurie. prin urmare. osândite să joace un rol secundar. aşa încât să nu ne aşteptăm la o deplină reconciliere a femeii cu viaţa. De aceea trebuie avute în vedere dificultăţile inerente dezvoltării psihice a fetelor. fie î iera femeii. vor dovedi cum un asemenea dresaj şi siluire se pedepsesc. Ele nu sunt în stare să aducă celor aprop vreo mulţumire de durată. din păcate. De aceea ele avizează favorabil poziţia privilegiată a bărbatului. luate ca ideal. să apară ca masculină. aşa încât trebuie să a bănuială. Pe de altă parte. pot să prezinte simptome de patologie nervoasă.ALFRED ADLER om şi îl împing la revoltă. Un al treilea tip pare să includă acele femei care de fapt nu refuză rolul lor feminin. cele ma i bune fiinţe omeneşti din lume. prind rădăcini pretutindeni. dar vădind o ata re inaptitudine şi mărginire încât nimic nu le mai face să progreseze. După cât se pare. Fiecare deviere de la rolul de femeie trebuie. e e se adaptează pretutindeni şi. Ele sunt pe deplin convins e de inferioritatea femeii. umilinţei şi a autorestricţiilor stă aceeaşi r ltă ca şi la semenele lor din prima categorie. atâta timp cât nu i se acordă egali u bărbatul. La baza supunerii. de asemenea. determinate chiar de slăbiciunile lor şi de nevoia de a fi luate în seamă.

manieră însoţită de declaraţia măgul un bărbat poate face treaba cum se cuvine. îi revine în cea mai mare parte tocmai femeii. din când în când. va fi doar o dresură fără nici o valoare. făcând totul după bunul lor plac. dă avertismente şi. Ţinând seama de faptul că una din cele mai i mportante şi mai dificile îndatoriri ale vieţii. ele manifestă atâta scepticism încât copiii. în aceste împ rejurări deosebirile se reliefează şi mai mult. astfel. sc andalul şi agitaţia produc un efect cu totul negativ şi există pericolul ca fetele să fie incitate să copieze acest stil. se manifestă în încărcarea bărbatului cu acele tre pe care ea însăşi ar trebui să le ducă la îndeplinire. pe când băieţii vor fi marcaţi pentru totdeauna de groaza de a avea de-a face cu femeile. Femeile aparţinând primului tip. în cel mai b un caz. care sesizează numaidecât lipsa de încredere în sine a mamei. foarte mulţi vor ocoli cât de colo femeile. Zarva.CUNOAŞTEREA OMULUI o poziţie excepţională. ca şi cum ar st fel o certificare şi o protecţie. îndreptându-şi însă privirea spre autoritatea pedagogică 149 . vor proceda uranic. educaţia. a ne totul tatălui. Ele îşi arată atât de deschis sentimentul debilităţii.în pofida prejudecăţii predominan cu privire la inferioritatea femeii. Ceea ce se va obţine. îi scapă de sub control. Această atitudine nu este însă decât expresia unei rev lte mocnite şi care. Impresia produsă de obicei asupra copi ilor este aceea că asemenea mame nu se simt de fapt capabile să facă educaţie. să vedem acum cum se comportă ca educatori tipurile pe care le-am descris. fireşte. ei nu ar mai putea acorda nici o încredere unei fiinţe feminine. cunoscând de-acum amărăciun a traiului cu ele. la femeia măritată. ap d mereu pedepse cu mare tărăboi şi exercitând. Celelalte două tipuri sunt şi ele la fel de infru ctuoase în materie de educaţie. deşi şi în această privinţă se găsesc dintre cei care vorbesc despre o „proastă dist substanţei masculine şi feminine" 9 . Acea ta îşi reînnoieşte tentativele de a trece la cârmă. vor căuta să scape de acest tratament. căreia îi sesizăm clar tenta pa ogică. Dintre bărbaţii care au stat sub dominaţia unor asemen ea mame. Pe de o parte. ca şi cum. o puternică presiune asupra copiilo r care. cu atitud inea lor masculină în faţa vieţii. Aşa se ajunge la o dezbinare continuă între cele două sexe.

Căsnicia părinţilor nu mergea bine. ca şi cum de datoria ei ar fi să justi ice punctul de vedere potrivit căruia bărbatul este singurul capabil în toate şi. se poate întâmpla ca ulte fete să se grăbească să ocupe o slujbă. Ea se silea să-şi conducă gospodăria după un principiu pe care ea însăşi îl instituise trebuia socotit inviolabil de către toţi ceilalţi. rezultată din căsător unui bărbat mai în vârstă cu o femeie extrem de dornică de a domina. i ntrând de pildă într-o mănăstire sau adoptând o profesiune legată de celibat. de ase menea. a ceeaşi aversiune faţă de rolul tradiţional al femeii. Şi mai izbitor se manifestă insatisfacţia faţă de rolul de femeie l a fetele care. Femeia conducea casa într-un mod strigător la cer. Era fiica cea mai mare. indispensabil în educaţie. „superioare". caz în care ne-am putea gândi că acest rol a fost acceptat benevol. ca factor propulsor. Ele aparţin a tip de femeie care. spre a hni. adesea se do vedeşte că încheierea căsătoriei nu este în realitate o probă de reconciliere cu rostul tra nal al femeii. a guvernantelor etc. are în vedere o linie defensivă în educaţie. din motive deosebite. în neîmpăcarea lor cu rolul de femeie. impunându-şi cu brutalitate voinţa. se retrag din viaţa de familie. Pe de altă parte. spre a-şi apăra astfel independenţa şi spre a ge prea uşor la căsătorie. Şi în cazul acestei atitudini intervine. acceptase să se căsătorească cu un bărbat mai în vârstă presupunerea că avea oroare de rolul de femeie şi că aceasta a influenţat alegerea soţulu i. pacienta noastră a crescut în condiţiile unui răsfăţ exagerat din partea tatălui. ajung de fapt să abandoneze orice pregătire în sensul propriei lor vocaţii profesionale. Dimpotrivă. Chiar şi în cazul în care s-a ajuns l orie. Ea a venit să se plângă de diferite tulburări nervoase. ea îşi trădează din nou lipsa de încredere în succesul activităţii sale educa Astfel. Soţul bătrân a fost repede pus la locul său. Iată exemplul tipic al unei femei în vârstă de vreo 36 de ani.ALFRED ADLER a bărbatului. Fiica pove a că adesea mama sa nu-i permitea tatălui să se întindă din când în când pe o bancă. Tot aşa. mama nu era mu 0 . sentimentul de neputinţă le va face pe aceste femei să respingă activitatea pedagogică şi s-o treacă în responsabilitatea bărbatu . Chiar şi faptul că mam care fusese o fată foarte frumoasă. Copil foarte dotat.

Dacă copilul nu-şi cultivă decât însuşiri menite s-o scoată din sărite pe mama sa. ajunsese s-o urască. a cărei pedanterie mergea până într-acolo încât. de exemplu. Deve nt pentru fată să umble încolo şi-ncoace totdeauna jegoasă şi şleampătă. Pe când f ra în vârstă de 8 ani. preferatul şi răsfăţatul mamei. în confli i înverşunate cu mama. s-a cufundat în religie. a fost lovit de o afecţiune a valvulelor cardiac e. credea ea. Suferinţa consta în aceea că ea se simţea mereu torturată de gânduri le îndreptate împotriva mamei. După câtva timp aceste ri au regresat. Una din ţintele preferate ale agresivităţii fet i era ripofo10 bia mamei. Fata era conştientă de faptul că are un sprijin în tatăl ei. pe neaşteptate. obraznică. ceea ce a intensificat şi mai mult grija maternă pentru dânsul. în acest context a apărut grava tulburare nervoasă a fetei. în linii mari. în cele din ur mă. Nu rămăsese. cu o faţă severă şi încruntată. Cum mai târziu ea a adus pe lume şi un băiat. Ostilităţile î tre cele două continuă şi astăzi şi cu greu se poate concepe o mai mare duşmănie. făcea observaţii necruţătoa la reproşuri. relaţiile dintre mamă şi fiică au devenit complet insuportab le. gânduri care. î ea îşi dezvolta doar însuşirile care erau tocmai contrariul a ceea ce aştepta de la dânsa m ma sa. Acest fapt pledează foarte clar împotriva ipotezei trăsăturilor de caracter înnăscut . mama. la baz stui mod de a proceda nu poate sta decât un plan. situaţia se prezenta. nu-i găduia servitoarei să atingă clanţa uşii. în felul următor: tatăl se situ ariabil de partea fiicei. Aceasta. în asemenea condiţii scut fata. pe care nimeni nu şi-o putea explica. pe când fata. fără ca apoi să o şteargă cu o cârpă curată. conştient sau inconştient. promptă în riposte şi cu un nemaipomenit umor. care. murdărind totul. fără nici un rezultat. probabil însă că mama bătuse puţin în retragere. Situaţia a devenit şi mai grea din momentul în care fratele mai mic. Să se remarce continu a interferenţă a strădaniilor părinţilor pentru copiii lor preferaţi. paral za toate ostenelile mamei. efect care a fost atribuit unui medicament. o acaparau total. decât o bizară teamă de 151 . oricât de moale şi î tor.CUNOAŞTEREA OMULUI mită de ea şi îi era în permanenţă opozantă. trata cu mult mai multă grijă. putea să opună o rezistenţă îndârjită când la mijloc era fiica lui. ca sechelă a tulburării nervoase.

ferm co nvinsă că în acest om dobândise un sclav. insuportabilă. poziţia care o avantaja: Purtările mamei o aţâţaseră şi o orientaseră spre vânar şi noi triumfuri. Se reflecta aici vanit atea fetei. ea a explicat în repetate rânduri că simte o mare aversiune împotriva lui şi că o căsăto u dânsul nu ar putea ieşi bine. în taină ea spe e să găsească în el o a 152 . a sfârşit prin a spune da. Atitudinea ei „masculină" se trăda în preferinţa pentru acele jocuri în care av a posibilitatea să înfrângă un adversar. La 26 de ani a făcut cunoştinţă cu un bărbat foart bil. cu care va putea face ce doreşte. Lupta era comportarea ei de pr edilecţie. Cearta la cuţite era domeniul ei preferat. dar pentru dânsa însemnau: dacă vrei să-fi i ceva. Această interpretare a avut drept urmare dorinţa de a continua lupta împotriva mamei sale. deoarece nu se cunoştea trecutul fetei. o asemenea prezicere nu era. numai să vrea. Dar limba ei ascuţită tăia mereu orice itate de relaţie. A venit vârsta pubertăţii şi ea s-a făcut o fată moasă. Dar până at s-a retras după câtva timp şi fata a rămas fără pretendent până la 26 de ani. După ce s-a opus timp de doi ani. Numai un bărbat mai în vârstă a izbutit să se apropie de dânsa şi ea se s tât de atrasă de el. care nu s-a arătat deranjat de firea ei arţăgoasă şi care i-a cerut în mod serios mâna l s-a dat drept foarte modest şi supus. în cercul aparţinea ea faptul trecea drept surprinzător şi nimeni nu şi-i putea explica. încât a existat temerea că s-ar fi putut căsători cu dânsul. bună de măritat şi a avut mulţi pretendenţi. e imposibil să nu ai succes. greu de făcut. Ase uvinte sunt în ele însele lipsite de importanţă. Lupta dură pe care o dusese încă din copilărie împotriva ma ei sale făcuse din ea o fiinţă gâlcevitoare. La presiunile rudelor ei de a-i lua de bărba t. desi gur. Fata a continuat să se dezvolte şi la un mo ment dat a părut să-i surâdă un viitor frumos. Vedem cum copilul însuşi făcea eforturi să se elibereze de ura împotriva mamei sale. Dată fiind firea ei. O impresie deosebită a făcut asupra ei vorba unei învăţătoare care spusese: fata asta va putea să reuşească în toate.ALFRED ADLER Fata îşi închipuia că furtuna nu putea veni decât din pricina cugetului ei încărcat şi că î avea să se întâmple o nenorocire din cauza aceasta.

se înrăutăţeau continuu. Să trăiască singură şi independentă. Comportarea bărbatului era o consecinţă a propriei ei inaccesibilităţi şi neîmpăcări cu ro femeie. Dimineaţa dispărea în biroul său. cu atât mai puţin îi îndeplinea el dorin e şi. iar femeia avea în acest caz dreptatea de partea ei. Dete soţul 153 . De altfel nu pierdea ocazia să-i amintească în permanenţ fapt el nu are nici un drept la asemenea revendicări. pentru c egătită în acest sens. La numai câteva zile după nuntă soţul putea fi văzut şezând lui. lucruri care nu-i stăteau în obicei. Discordia existentă între ei nu s-a atenuat când femeia a devenit mamă. în scurt a fost limpede că se înşelase. duioşie. cu pipa în gură şi citindu-şi confortabil ziarul. Cu cât i-o cerea mai mult. raporturile ei cu propriai mamă. invers. Viaţa îi era un chin. Aceasta însă nu-i impresiona. vanitatea. Dar ce era acum de făcut? Trebuia să divorţeze. Pe de altă parte. ve punctual la masă şi bombănind dacă nu era totul gata. bărbatul îi ceruse mâna într-un acces de uitar e de sine. să se întoarcă la ama sa şi să se declare învinsă. pătruns de sentimentul datoriei. Pretindea curăţenie. a a trebuit să ia asupra-şi noi îndatoriri.CUNOAŞTEREA OMULUI doua ediţie a tatălui ei. uitare de sine care s-a risipit repede. din moment ce ea îi spusese c ategoric că nu-i este drag. cu atât i puţin o vedea îndeplinindu-şi-1. Cinstit. Visu rile i se spulberaseră. punctua ate — lucruri exagerate. Relaţiile nu erau nici pe departe comparabile cu acelea care existaseră între ea şi tatăl ei. cu o neînduplecare care ei îi deschidea o perspectivă foarte tulbure pentru viitor . de îndată ce s-a considerat stăpân pe o poziţie sigură. Probabil că în acest ca rdul ar fi fost posibil. Iniţial ea îşi imaginase că nu va fi greu să ocupe o poziţie de suverană şi că va p viaţa alături de un sclav care să-i îndeplinească toate dorinţele. nu se putea. Neîntreruptul ră i domestic se ducea cu arme de asemenea calibru încât nu este de mirare că bărbatul se p urta uneori urât şi fără menajamente. după cum gândea ea. care trecuse energic de partea ginerelui. care îi făcea concesii totdeauna şi în toate privinţele. El îşi etala mai departe pretenţi le. cu cât mai mult îi atrăgea el atenţia asupra rolului ei de gospodină. Divorţul i-ar fi rănit mândria.

aceas re de multe ori nu este obţinută. aranjâ rile. şi depunea atâta zel încât fiecare era stânjenit de dereticările ei şi. Toate aceste femei. în societatea noastră inferioritatea femeii. că o reconciliere rea lă cu rolul de femeie este cel mai adesea o simplă aparenţă. predicând fără încetare cură ia şi spiritul de ordine. Această aşa-numită manie a spălat i (Waschkrankheit) este un fenomen extrem de frecvent. dintr-o dată. în fiecare zi. Dar se poate şi exagera. Ea spăla. freca. S-a a ucat să spele şi să cureţe. Ce ea ce o interesează nu este curăţenia. deşi nu are o existenţă reală şi toţi oamenii cu judecată o tăgăduiesc. până şi în condiţiile cele mai favorabile. Iat-o şi pe ea.la un om atâta murdărie ca la o asemenea femeie. ilalţi o stânjeneau pe dânsa. Se pare că înţelesese. curăţa şi lustruia atât de stăruitor. cu ajutorul a numeroase cazuri. sunt în război împotriva rolului lor de f ie. că nu se înţelege cu nimeni şi nu are vreo consideraţie pentru careva. Căci astăzi nu constatăm decât că. de alta mama cu artileria ei grea. Dacă auzim că o asemenea femei nu are în general prietene. golind şi rânduind sertarele. Motiv pentru care trebuie să fim mereu cu ochii deschişi şi să identificăm î eaga tehnică a acestor conduite greşite ale orânduirii noastre sociale. este sistematic stabilită prin prin tradiţie. lecţi a îi împuiase urechile. spre 154 . toate acestea decurg din firea ei. Dacă spălase ceva şi cineva se şi atinsese de acel lucru treb să se apuce să-i spele din nou şi numai ca o putea face. care în cearcă în felul acesta să afişeze un soi de perfecţiune şi să le privească de sus pe altele e nu spală atât de des ca dânsele.de asemenea. La urma urmelor însă rar se vede. Am putea demonstra. adepta curăţeniei şi ordinii. ci perturbarea pe care o poate determina pe ace astă cale. cât era ziua de lungă. La început mama desigur că a putut surâde binevoitor. până ce în întreaga casă ne praf. ceea ce s-a şi întâmplat în ca nostru.ALFRED ADLER care o boscorodea într-una. în sfârşit. iar bărbatul -a bucurat întrucâtva văzându-şi soţia devenită deodată atât de iubitoare de ordine. Ceea ce trebuie să ne dea viitorul apro piat este o cale de educare a fetelor care să le conducă la o mai bună reconciliere cu viaţa.

în condiţii care de-acum se resc. Urmarea este o aordinară 155 . într-o manieră care în cazul femei i bătrâne degenerează de-a dreptul în batjocură. Ceea ce cineva a realizat în deplinătatea forţelo sale. care se manifestă cam pe la 50 de ani. Dacă în societatea noastră de azi principiul dominant al retribuirii după muncă lucr ează în general în defavoarea oamenilor în vârstă. pentru timpul în care forţele şi influenţa îi vor fi lt scăzute. în aşa fel încât valoarea vieţii noastre nu de apreciat după numărul zilelor trăite. Deteriorarea care survine la femeile în vârstă şi care le subminează cu totul area. Fapt de a fi femeie (das Weib-Sein) nu este mai puţin valabil la vârsta de 50 de ani. Totul nu pentru o exagerată venerare maladivă a femeii. De îndată ce o prejudecată şi-a fă drum aici. pe care le-am examinat. ea înce rcă tot ce i-ar putea fi de folos în menţinerea poziţiei sale. să fie de acum încolo pur ş plu exclus de la beneficiile spirituale şi materiale. trudnic păstrate. Nu este admisibil ca un om. Se cuvine să ne reprezentăm cu ce anxietat e poate gândi o adolescentă la o asemenea perioadă a vieţii. într-o altă formă atinge universalitatea. care şi pe ea o aşteaptă. Sub influenţa decăderii fizice.CUNOAŞTEREA OMULUI a o combate. se află distorsiuni ale civilizaţiei noastre. anume aroganţa bărbatului. aducând cu sine modificări ale psihicului. faptul este însă şi mai alarmant în priv or în vârstă. ca şi cu complementul acestei prejude căţi. pentru că a îmbătrânit. TENSIUNEA DINTRE CELE DOUĂ SEXE. femeia este persecutată de gândul că a venit timpul când ea va pierde şi ultimele resturi de valo are. ea se extinde şi este de regăsit pretutindeni. întrucât prilejuieşte adesea o critică înjositoare a femeii. care tulbură în permanenţă armonia sexelor. ci pentru că o at are situaţie distruge viaţa noastră socială. va trebui trecut în contul său. anume vârsta pericul asă. Aşa stau lucrurile cu preju decata referitoare la inferioritatea femeii. dem nitatea umană persistă în toată deplinătatea ei şi dincolo de acest moment şi ea trebuie pă . în sensul exacerbării anumitor trăsături de caracter. Cu mare cheltuială de energie. care şi aşa sunt neînsemnate. în această ordine de idei se cuvine menţionat fenomen. La baza tuturor acestor fenomene.

în consecinţă. din cauză că societatea noastră i-a tra sat copilului misiunea de a-şi alege poziţia în viaţă ca rezultat al antagonismului faţă de lălalt sex. Dificultăţile şi poverile generate de ambele părţi sunt atât de mari. Aşa se explică faptul că rar căsnicie armonioasă. Să n i la acele fete. care consideră căsătoria doar ca pe un fel de „ieşire î de incendiu". care se infiltrează îndeosebi în relaţiile erotice şi care ameninţă continuu. orice posibilitate de a fi fericit. Dificultăţile generate de această tensiune dintre sexe au căpătat astăzi proporţi riaşe. lipsa unor principii pedagogice realmente corespunzătoare şi îndeosebi concu renţa care impregnează întreaga noastră viaţă pătrund până în camerele copiilor şi le trase orientare pentru mai târziu. iar de pe urma acestui fapt suferă 156 . cân o distruge pur şi simplu. să-şi dovedească bărbăţia prin uceriri" care distrug candoarea şi încrederea care sunt proprii iubirii. Pericolele. al unui echilibru psihic al sexelor este colegialitatea. Cu siguranţă că D on Juan este un ins care nu se crede suficient de bărbat şi care. în toate împrejurările. O educaţie paşnică poate lichida aceste dificultăţi. întreaga noastră viaţă erotică se usucă şi se pustieşte. crescând cu atât mai mult cu cât la fete încă din copilărie se manifestă înclinaţia evolta împotriva rolului la care sunt constrânse. la acei bărbaţi şi la acele femei care o privesc pur şi simplu ca pe un rău necesar. în pofida oricărei logici. Ritmul trepidant al zilelo noastre. şi cu cât la bărbat devine mai puternică ofta de a se bucura de privilegii. Prejudecăţi ca acelea pe care le-am înfăţişat şi succesiuni de ide acelaşi ordin îi împiedică adesea pe copii să ajungă la o corectă înţelegere a vieţii.ALFRED ADLER tensiune. Domeniul este atât de vast. nu puţin la număr. încât toată lumea t să acorde atenţie acestei probleme. înveninată de această tens iune. care îi fac pe atâţia să dea înapoi în faţa dragos constau în aceea că bărbatul caută. iar copiii cresc cu ideea că o căsătorie este ceva nemaipomenit de co mplicat şi de periculos. prin cuce ririle sale. în r elaţiile dintre sexe subordonarea este la fel de puţin suportabilă ca şi în viaţa popoarelo . Semnul caracteristic a l unei reconcilieri. încearcă să-şi aducă mereu noi dovezi în această privinţă. încât cuprinde viaţa fiecăr individ. Iar aceasta s-a complicat atât de mult. Neîncrederea care d sexe subminează orice apropiere.

că opoziţia dintre băieţi şi fete. în definitiv. Adversarii susţin. având adversarii ş partizanii săi. Aceasta corelează cu faptul că în această perioad voltarea psihică a fetelor progresează mai rapid. care se sparg în faţa realităţii. adesea extrem de puternică chiar în momen care ei intră la şcoală. în condiţiile coeducaţiei. ceea ce contrazice condiţiile naturale ale vieţii umane în comun . Argumentaţia este valabilă în cazul în care coeducaţi concepută în sensul unei concurenţe a sexelor. se impune să o sprijinim mult mai energic. Dintre încercările întreprinse până acum în direcţia unei îmbunătăţiri a relaţii . înţeleasă în acest mod de către dascăli şi elevi. băie timoraţi în faţa fetelor şi îşi pierd conştiinţa de sine. deoarece băieţii se simt aici oprimaţi. 6. fericirea şi bucuria de a trăi a întregii omeniri depind de creare a unor condiţii care să permită femeii să se reconcilieze cu rolul ei. cu consecinţele lor nefaste. care poartă întreaga p rivilegiilor lor şi trebuie să demonstreze cât de grozavi sunt ei. pentru laurii unei mai mari destoinicii . o poziţie privilegiată. Nu încape îndoială că în aceste stă argumentaţie este şi ceva adevăr.CUNOAŞTEREA OMULUI întreaga umanitate. o pregătire pentru 157 . făcând din xersare. Nu este o instituţie necontestată. Idealul excesiv al masculinităţii înseamnă provocare. aşa încât băieţii. iar bărbatului să-i ea posibilitatea de a rezolva problema raporturilor sale cu femeia. satisfacţii unilat . din care nu 1 rezultă decât pretenţii ale vanităţii. Aceştia din urmă accentuează ca principal avantaj al coeducaţiei faptul că sexele au în acest fel prilejul de a se cunoaşte din timp. în principal. coeducaţia este cea mai importantă. p entru că. Unii cercetători pretind a fi stabilit că. fireşte că educaţia mixtă va fi dăunăto or găsi oameni competenţi care să determine o mai bună înţelegere a coeducaţiei. putându-se preveni cel mai bine apariţia acelor prejudecăţi nedrepte. nu face decât să se accentueze şi mai mult în condiţiile educaţiei . Neavând nici un motiv de a contesta ţelurile de până acum ale mişcării feministe neferito re la libertate şi egalitate în drepturi. permanentă seducţ veşnic neastâmpăr. sunt deodată puşi în sit aţia de a recunoaşte că privilegiile lor sunt doar nişte baloane de săpun. ÎNCERCARE D E REFORMĂ.

în textul original. De acest lucru şi-a t seama până şi conservatorul Aristofan. Fata aflată în plin proces de creşter e se comportă adesea ca şi cum ar fi handicapată şi în cazul ei este valabil ceea ce s-a s pus despre compensarea sentimentului de inferioritate. Adversarii nu vor vedea în eşecuri decât confirmare faptului că luările lor de poziţie sunt întemeiate. egalitatea tuturor. atragerea celor două sexe în vâltoare oliticii prestigiului. Deosebirea stă doar în aceea că credinţa fetei în inferioritatea ei provine din afară. citat şi de Adler mai sus — a fost pecetluită subjugarea femeii de către bărb at. găsim în cartea lui August Bebel Die Frâu und der Sozialismus. la satisfacerea cu idei preconcepute. ambele părţi jucând un rol care nu convine nici uneia din ele şi care conduce la sofisticarea naivităţii lor.ALFRED ADLER colaborarea viitoare a sexelor. apariţia patriarhatului a însemnat domnia pro prietăţii private şi. Trebuie să ne mulţumim cu indic a punctelor principale. oprimarea şi înrobirea femeii. cu detaliile de rigoare. în comedia sa Adunarea populară a femeilor. în vederea unor misiuni comune. Ar trebui să ai forţa creatoare a unui poet ca să zugrăveşti lucrurile în toată complexitatea lor. Se poate face legătura cu tipurile descrise mai sus şi unii îşi vor aminti cum şi în acest caz ies la suprafaţă aceleaşi succesiuni de idei ca în descriere acelor copii veniţi pe lume cu organe deficiente. (Nota trad. oamen i care să pună această concepţie la baza activităţii lor pedagogice. în cele din urmă. 3 „Prin instaurare* domniei proprietăţii private — scrie acelaşi ugust Bebel. Viaţa ei este atât de canalizată est sens. încât până şi oameni de ştiinţă avizaţi au subscris uneori la această prejudecată eneral al acestei prejudecăţi este. la risipirea spontaneităţii relaţiilor recipr oce. el ar ată că. care fac să piară orice perspectivă de feri cire. NOTE „eine allgemeine Psyche". A început perioada în care femeia era desconsiderată şi chiar dispreţuită. ele introduc 2 1 158 . o dată cu aceasta. Matriarhatul a însemnat comunism. atunci încercările de e mixtă vor suferi întotdeauna eşecuri. atunci când femeile ajung să deţină puterea în stat.) O bună descriere a acestui proces de dezvoltare.

(Nota trad.. în textul original. cit. în t xtul original.CUNOAŞTEREA OMULUI comunismul" (August Bebel.\n textul original. (Nota trad. care s ar manifesta cu o forţă de destin implacabil în viaţa oamenilor. (Nota trad. p. ceea ce dovedeşte. inconştiente. care în secolul al VI-lea a pus în dis cuţie dacă femeia are sau nu suflet şi s-a pronunţat afirmativ cu o majoritate de numai un v ot. 67). op. Femeia şi socialismul. ) 7 8 9 „seincn Dasein". Jung referitoare la „anima" şi „animus" ca principii arhetipale. (Nota trad.) „Conciliul din Mâcon. prin care se urmărea crearea unei tagme preoţeşti pe care nici un fel de interese familiale să nu o sustragă de la slujirea bisericii. (Nota trad.) 11 159 . de orice amprentă socioculturală.în textul original.) „femeia este motiv de tulburare pentru bărbat". p. (Nota trad.) Aluzie transparentă la concepţia biologizantă a lui C. Bucureşti. înnăscute. Editura Politică. că biserica nu prea a avut o atitudine favorabilă femeii.) Mutter".) 10 Ripofobie — teamă de gunoaie. „Die Reinlichkeit der „Selbstbereicherung". dincolo de orice experi enţă existenţială.. în textul o riginal. de murdărie. (Nota trad. G. a fost posibilă numai fiindcă la temelia bisericii stătea co ncepţia despre păcătoşenia poftelor trupeşti" (August Bebcl. (Nota trad.) „der Stimme derGesamtheit". 94).) 4 5 6 „diemânnlickes Wesen". Int roducerea celibatului pentru cler de către Grigore al VII-lea. 1983.. (Nota trad.

Pentru un copil nu este deloc o situaţie plăcută să se vadă totdeauna tratat ca un i.a. Se pare că oamenii ştiu de mult că prâslea e de cele mai multe ori un tip deosebit. pe când ceilalţi fraţi şi surori se descurcă de-acum. sunt copii mari. Aşa se vede dintr-o mulţime de basme. în care nimeni nu are încredere şi căruia nu i se încredinţează nimic. Asta îl 160 . în care ultimul născut este totdeauna prezentat şi descr is în acelaşi mod. dacă avem suficientă experienţă. el creşte într-o atmosferă familială mai caldă decât ceilalţi. De fapt el creşte în cu totul alte împrejurări decât toţi ceilalţi copii u părinţi el este un copil aparte şi. ca atare. sau mezinul ş. Din această situaţie rezultă l anumite trăsături de caracter care îi influenţează în mod deosebit atitudinea faţă de via u-se ca o personalitate distinctă. are parte de un tratament deosebit. ca mezin. O împrejurare de acest fel este poziţia pe care copilul a ocupat-o în rând ul fraţilor şi surorilor sale. vom fi în stare să recunoaştem că cutare este prim-născut e unicul copil la părinţi. Se adaugă la acestea o circumstanţă contradictorie în a parenţă. pentru aprecierea unui om. Ca mezin. De aceea.d. este important să se cunoască împrejurări le vieţii sale. legen de. el este totodată şi cel mai mic şi.m.Capitolul VIII FRAŢI SI SURORI Am amintit adesea că. Oamenii pot fi clasificaţi şi din acest punct de vedere şi. cel care are cel mai mult nevoie de grijă. din istorisirile biblice.

mezinul va fi de cele mai multe ori u n individ nesatisfăcut decât de o situaţie optimă. Există o categorie de mezini c depăşesc pe toţi. deşi au avut aceeaşi tendinţă. Ştim cu ce nespusă uşurinţă se comit eror aţa copilului. iar experienţa ne învaţă c totul depinde de a fi primul. De fapt ni se şi face rău de ei. precum şi experienţa noastră. Cum se să se comporte educatorul? Să invoce el noi stimulente. Mai bine este ca. Cazul poate să nu stea aşa în realitate. Un 61 . dar este o ambiţie din cele care îi fac pe oameni doar să se descurce. dezvoltând în sine tendinţa de a-i depăş ceilalţi. în care se poate identifica un puternic impuls pentru dezvoltarea psihică. Ne aflăm în faţa a o mulţime de probleme. Dacă aceştia nu se lasă depăşiţi. Astfel. Mulţi au fost surprinşi de constatarea că un mezin se comportă de obi ei ca şi cum ar fi handicapat şi ar purta în el un sentiment de inferioritate. ceea ce li se poate trage.f CUNOAŞTEREA OMULUI întărâtă foarte mult pe copil care. nu au desfăşu at o activitate bogată şi nu au manifestat încredere în sine. Dacă trecem în revistă i toria. care au realizat mult mai mult decât fraţii şi surorile lor. să dea bir cu fugiţii din faţa îndatoririlor ce-i revin. care să suscite mai departe v anitatea unui asemenea copil? A insista doar asupra necesităţii ca un asemenea copil să fie mereu primul ar fi mult prea puţin pentru o viaţă de om. ci de ceea ce simte omul. de asemenea. laş şi plângăreţ. se poate ca mezinul. în cursul cercetărilor noastre am constatat întotdeauna acest sentiment chinuitor şi alarmant. de obicei. să se spună: nu avem nevoie de primi-clasaţi 1 . încercând s o satisfacă pe un teren alături de îndatoririle vieţii şi evitând riscul de a trebui să fac ba capacităţilor lor. El nu este mai puţin a mbiţios. să f căutarea unui pretext de a se eschiva de la aceste îndatoriri. nu este aici vorba de existenţa obie ctivă a inferiorităţii. Acest tip se întâlneşte foarte frecvent în viaţă. exagerându-se întrucâtva. din relaţiile cu fraţii mai mari. Mai puţin fe it este cazul acelei categorii de mezini care. în acest se ns. trebuie să constatăm că fenomenul nu este benefic. se străduieşte să arate că el poate face tot spiraţia sa către putere se intensifică. posibilităţi şi consecinţe. mezinul este perfect comparabil cu un copil care a venit pe lume cu organe d eficiente.

vom găsi toate acestea descrise într-un mod absolut uimitor. înainte de toate. egenda lui Iosif. necrezându-se capabil să-i escaladeze. 1 62 . ultimul născut este încli devină recordman. că este prea fira v. să-i întreacă în performanţe pe toţi ceilalţi. Prin însăşi poziţia sa.ALFRED ADLER astfel de principiu face din copil un unilateral şi. de cele mai multe ori. faptul că el se gândeşte numai la sine şi cum să procedeze ca alţii să nu i-o ia înainte. Prima consecinţă este. îl macină u teama de a nu fi întotdeauna cel dintâi. de e xemplu. care de obicei nu bat la ochi dacă nu cunoşti întregul angrenaj al acestei vieţi psihice. Include adesea oameni energici. Un asemenea copil se va sili. la istoria biblică. Asemenea destine se pot complica atunci când respectivul are realme nte o infirmitate. Acest tip de mezin. Alergătorul de cursă se tr a sa conduită. că a fost neglijat sau răsfăţat. cu o intenţionalitate şi o claritate de aşa natură încât s-ar spune că autorul acelei legende di nea de toate acele cunoştinţe pe care noi. Alături de acesta există încă un tip. Pentr insuccesele sale vor fi invocate tot felul de pretexte.îl ocoleş Când un asemenea mezin îşi pierde curajul. de pildă. îl împiedică să devi un bun semen. poate fi de asemenea găsit în toată puritatea sa. îl găsim totdeauna d bir cu fugiţii. Spiritul de competiţie este pe departe caracteristic pentru marea majoritate a mezinilor. Să privim în trecut şi să ne referim. ca o derivaţie a celui dintâi. socotiţi salvatori i întregii lor familii. n u îndrăzneşte să abordeze nimic şi aşa îşi iroseşte timpul. El devine invidios. are pentru toate scuze. adesea în aspecte insignifiante. le obţinem cu atâta osteneală. care uneori degenerează. Imaginaţi-vă că rul nostru dă deodată peste un obstacol şi. Cu sigura decursul secolelor s-a pierdut mult material valoros şi că acum trebuie găsite lucrur i noi. astăzi. că fraţii şi surorile nu i-au permis să se afirme şi al felul acesta. orice treabă este pentru dânsul prea grea. să meargă totdeauna în fruntea unui grup sau nu va putea suferi ca vreun altul să se aşeze în faţa sa. bunăoară. De cele mai multe ori va da gre u chiu cu vai va găsi el un domeniu în care orice concurenţă să fie dinainte exclusă. el devine cel mai mare laş. Pe tema aceasta el va bate multă monedă pentru evaziunile sale.

cei care constituie primul tip se descurcă mai bine într-o perioadă în care concurenţa se mai bucură de o oarecare apreciere. de regulă. care cresc cu sentimentul că va sosi şi ziua în care vor trebui să părăsească casa părint în alte părţi. Nu este de trecut cu vederea faptul că. Această sit aţie privilegiată s-a păstrat ca o tradiţie la multe popoare şi pături sociale. Acest tip îşi va găsi echilibrul doar în dauna celorl alţi. primul-născut este în orice caz cel căruia i se atribuie destulă putere şi înţelepciune. Şi primul-născut are ca risticile sale. de aceea trebuie să fii mai deştept decât ce lalţi etc. anume că i el va prelua gospodăria şi că.CUNOAŞTEREA OMULUI Nici unul din aceste două tipuri nu include de obicei oameni de nădejde. Aceasta v era în el o stare de spirit care se va exprima aproximativ în gânduri de felul: tu eşti cel mai mare. în multe familii se contează pe faptul că fiul cel mai mare va fi la un mom nt dat stăpânul casei. Cunoaştem din istorie că este o poziţie aparte. pe când cel de-al doilea va trăi toată viaţa sub apăsarea sentimentului de inferiorit te şi va suferi de pe urma imposibilităţii de a se împăca cu viaţa. Ce-i drept. favorizată. Ne putem reprezenta ce înseamnă pentru un copil să fie în permanenţă învestit cu întreaga încredere a celor din jurul său. 163 . asemenea oameni sunt conservatori. ceva de maximă importanţă şi de trebuie să se pătrundă. va avea o situaţie mult mai bună decât ceila . cât şi ideea de putere ca atare. cel mai tare. P entru primii-născuţi puterea este ceva de la sine înţeles. emplu. ca de exemp lu în familiile burgheze modeste sau în cele proletare. înainte de toate el are avantajul unei poziţii excelente pentru dezv oltarea sa psihică. Chiar şi acolo unde tradiţia aceasta nu are greutate. încât să se facă din el un ajutor oană capabilă să-i supravegheze pe cei mai mici. vom găsi la primul-năs răsăturile caracteristice apărătorului ordinii existente. La ţărani. Dacă dezvoltarea în această direcţie nu este stingherită. în mod indiscutabil primul-născut îşi cunoaşte încă din copilărie chemarea. Asemenea oameni apreciază în mod u totul deosebit puterea. prin aceasta. cel mai în vârstă. atât puterea lor personală.

în posesia puterii sale. Fireşte. care socot că viaţa este deosebit d rea şi. d i va porni cu tot elanul înainte. ei aruncându-se cu tot elanul lor peda gogic asupra acestui singur copil. pentru o ficţi une. totuşi. fie că se bate în retragere după eşec. 2 Acest portret ni-1 mod expresiv legenda despre Esau şi Iacob. Secu ndul se simte puternic îmboldit de faptul că cineva este înaintea lui şi se pune în valoar e. se străduiesc să ajungă în prim-plan. a faptului că şi-a sacrificat viaţa pentru o idee. încât luările de ati e greşite sunt aproape inevitabile. Starea de spirit a secundului este comparabilă cu pizma claselor neposed ante. îngrijorarea perma164 . va fi în permanenţă în căutarea unui sp in. Adesea părinţi extrem de circumspecţi. drept urmare. până când fie că ţelul este atins că înaintaşul este depăşit. fac toate lucrurile cu o prudenţă exagerată. com portamentul lor fiind de asemenea al unui concurent intrat în cursa pentru viaţă. Ei stau tot timpul sub presiune. deoarece înto deauna i-a fost netezit drumul. Părinţii nu au. în timp ce primul-născut. Cum se află mereu în centrul atenţiei. el nu este obişnuit să se aştepte la nici o dificultate. Acesta va fi cu totul lipsit de independenţă. Poziţia sa este atât de delicată. cu nuanţe e de rigoare. va aştepta mereu ca cineva să-i arate drumul de urmat. influenţează în acest se sensibilitatea copilului. Copilul unic are şi el o situaţie specifică. cât mai ales în atitudini incoercibile. încât să sufere întreaga viaţă din cauza aceasta şi ca armonia sa interioară să fie dist rmare a acestui lucru.ALFRED ADLER La secunzi (Zweigeborenen) găsim aceeaşi aspiraţie către putere şi superioritate. Dacă este în stare să-şi mobilizeze forţele şi să accepte competiţia cu primul-născut. Vedem aici neastâmpărul. dacă părinţii ştiu ce importanţă au asemenea s . se simte relativ sigur. ceea ce adesea se termin ală nervoasă. strădania. şi ce pericole ascund. pentru o himeră lipsită de valoare. Adesea răzgâiat. El e ste expus cu totul demersurilor pedagogice ale celor din jurul său. nici o posibilitate de alegere. mai puţin e vidente în fapte. ca să spunem aşa. el capătă cu uşurinţ timentul că are o valoare deosebită. până când celălalt ameninţă să i se urce în cap. atunci există posibilitatea contracarării lor. Rămâne. dominată de sentimentul umilirii. Se poate ca el să-şi fi fixat un scop atât de înal t. o p oblemă dificilă.

ce-i drept. Uneori existenţa lor seamănă cu aceea a unor p care nu fac decât să savureze plăceri. dimpotrivă. după cum există mai mulţi copii de acelaşi sex. Ce va deveni în final un asemenea băiat depind e de condiţiile şi împrejurările vieţii. Amândo zurile sunt generate de aceeaşi situaţie. el să esimtă ca mai slabă poziţia bărbatului faţă de aceea a femeii. cazuri are influenţa eredităţii este în afară de orice îndoială.CUNOAŞTEREA OMULUI nentă pentru sănătatea copilului îl va face pe acesta să privească lumea ca pe o realitate stilă. mai ales dacă este cel mai mic dintre copii şi se trezeşte în faţa unei falange feminine solidare. Există. uneori. pentru că nu a fost lăsat să guste decât ceea ce este agreabil. De aici complexitatea judecării şi eval fiecărui caz particular. nepregătit. Aseme copii vor întâmpina dificultăţi în cazul oricărei activităţi independente şi vor deveni in ru viaţă. în faţa cărora el stă l perienţă. băiatul fiind împins pe ultimul plan. Intimidarea poate merge atât de departe încât. sau fraţi şi sur . Tendinţa sa de a se pune în valoare se izbeşte de mari obstacole. concurându-se într-un fel sau altul între dânşii. într-o asemenea casă. în familii sun ibile diferite combinaţii. dacă 165 . Nu se poate însă să nu se observe la el persistenţ trăsături tipice. atât de dăunătoare pentru activitatea pedagogică. ca de exemplu atunci când un copi scut în afara oricărei relaţii cu părinţii săi manifestă totuşi trăsături similare sau iden irea în faţa acestui fapt face loc imediat unei mai bune înţelegeri. dominantă este influenţa feminină. el nu va ajunge niciodată propriu-zis conştie nt de privilegiile pe care societatea noastră anacronică le rezervă bărbaţilor şi va arăta ertitudine în acţiunile sale. Curajul şi încrederea sa în ung să se clatine sau. un puternic impuls îl împinge la mari înfăptuiri. Deosebit de dificilă este situaţia băiatului unic care creşte în ijlocul mai multor surori. în acest fel copilul evoluează cu veşnica teamă de greutăţi. Ei sunt sortiţi să sufere eşecuri. După cum vedem. Această constatare face să pălească doc na eredităţii. pe când ceilalţi le poartă de grijă. Atacat din toate părţile. tot ceea ce aduce în viaţă copilul se formează şi se colo conformitate cu poziţia sa în constelaţia familiei.

El va fi pentru noi mai m ult decât o simplă siluetă şi vom obţine o altă idee despre valoarea sa decât ideea care ar desea curs în societatea noastră. Cum însă în vremea noastră reuşitele în acest sens sun ativ rare. Din acest punct de vedere. şi torul său. în consecin udinea lor faţă de viaţă este greşită. O profilaxie pedagogică în a cest domeniu întâmpină dificultăţi care reclamă o înţelegere mai profundă a situaţiilor. Pentru educaţie. o judecată asupra v rii (morale) a omului. Din expunerea de mai sus rezultă că dintre distorsiunile care intervin în dezvoltarea copilului cea mai gravă pri veşte aspiraţia sa de a se ridica deasupra celorlalţi şi de a tinde la o poziţie de forţă. care să ne ajute la înlăturarea tuturor dificultăţilor. de asemenea. în trăsăturile pe care le examinăm putem discerne nu numai trecutul. dificultăţile atârnă greu în balanţă. întrucâtva. ex fiind dură pentru ei. Având o viziune cuprinzătoare şi profundă a dezvoltării psihice a i. stare care determină o ten siune între el şi cerinţele mediului. Dacă această tendinţă proprie societăţii noastre pune stăp sufletul omului. Dacă lucrul acesta reuşeşte. exact ca la tatăl său. să nu fie o judecată morală. nu ne vom mai m tâlnim atâţia oameni care se luptă de-a lungul vieţii să se menţină pe linia de plutire. de exemplu. teoria transmiterii ereditar e a trăsăturilor de caracter se dovedeşte lipsită de întemeiere. mai presus de orice. vine pe lume cu deficienţe corporale. acesta s e referă la cultivarea sentimentului de comuniune umană. care şi el poate că a venit pe me cu organe deficiente. De aceea judecata noastră referitoare la ei trebuie e foarte reţinută şi. 166 . Şi punct de vedere coerent. Ştim că ei sunt victimele unei dezvoltări greşite şi că. Recunoscând faptul acesta. dezvoltarea sa ia un curs obligatoriu. ci. deoarece cunoaşterea surselor de eroare ne oferă multiple posi bilităţi de intervenţie. rezultă importa nte puncte de vedere. dat fiind că acum suntem în stare să ne facem o imagin mult mai exactă despre viaţa sa interioară. e să-i aducă avantaje personale.ALFRED ADLER ne amintim cât de uşor de interpretat sunt anumite distorsiuni în dezvoltarea copilulu i care. Mai degrabă se impune să încercăm să valorificăm cunoştinţele pe car am dobândit. toat e dificultăţile devin insignifiante. să abordăm altfel omul. Numai aşa omul devine pentru noi cu adevărat viu.

CUNOAŞTEREA OMULUI NOTE „wirbrauchen keine Ersten".în textul original. fratele mai mare al lui Iacob. (Nota trad. după cum spune Biblia.) 2 1 . şi-a vândut pe un blid de linte dreptul de prim-născut.) Fi ul lui Isac şi al Rebecăi. (Nota trad. care.

Prin trăsătură de caracter înţelegem o anumită formă ifestare psihică a omului. ar fi lips it de importanţă să ştim ce caracter are.CARACTEROLOGIE Capitolul I GENERALITĂŢI 1. bunăoară. modul în ca re omul se raportează la mediul său. modul de a fi. dirijând gesturile care îl exprimă. Ca atar e. Scopul influenţează concepţia despre lume. faţă de semeni. t iparul de viaţă al omului. o linie directoare impregnată de impulsul de afir mare asociat cu sentimentul de comuniune socială. ESENŢA CARACTERULUI ŞI FORMAREA SA. a puterii. exterioare ale liniei de mişcare a omului. în încercarea sa de adaptare la sarcinile vieţii. 168 . Am şi stabilit că întregul comportamen t al omului este axat pe un scop care nu vizează altceva decât obţinerea superiorităţii. Avem de-a face cu fenomene care ni se înf ca mijloace de a pune în valoare personalitatea. aşadar. în general f e comunitate şi faţă de problemele sale de viaţă. în cazul unui Robinson. Trăsăturile de caracter sunt e aceea. elemente care se asamblează într-o me todă de viaţa (Methode des Lebens). o noţiune socială. învingerea altora. „Caracterul" este. doar formele aparente. ele ne mijlocesc cunoaşterea atitudinii sale faţă de mediu. Caracterul este luarea de atitudine. Putem vorbi de o trăsătură de caracter numai dacă ţinem se e conexiunea omului cu mediul său specific.

Este forţa diriguitoare. fără a medita prea mult. un caracter teleologic. angajat într-o luptă continuă cu anturajul său. formativă. Căci — într-un anumit sens — aspiraţia către putere se fa m chiar şi atunci când el evoluează pe o linie a trândăviei. Nu putem nimic concepe şi pune în aplicare.CUNOAŞTEREA OMULUI Trăsăturile de caracter nu sunt înnăscute. obţinuţi în virtutea scopului secret al individului. din păcate însă ns". Ele u corespund unor forţe sau substraturi native. pe când la o examinare mai aprofundată reiese că ele sunt necesare doar pentru linia de mişcare a individului şi au fost adoptate ca atare. să-şi exprime în orice situaţie propria personalitate. de a acţiona. Acesta se întrezăreşte încă în contururile confuze ale psihicului infantil şi di ează dezvoltarea întregii sale vieţi psihice. cum sunt ambiţia. având. nu sunt date de la natu iind comparabile cu linia directoare. Nu sunt factori primari. având un caracter nati şi irevocabil. o personalitate diferită. Să ne amintim de cele expuse mai sus. ci el este leneş pentru că această însuşire i se pare mijlocul convenabil de a viaţa şi de a-şi da importanţă. în aşa fel înc ru noi el este inconfundabil. invariabil. şi altele de felul acesta. S-ar cred e că asemenea fenomene sunt topite laolaltă în magma personalităţii. Se impune să părăsim u totul ideea importanţei eredităţii cu privire la fenomenele psihice şi îndeosebi în ceea e priveşte geneza trăsăturilor de caracter. la care îl împinge o sălbati piraţie către putere. fără a prefigura un a numit ţel. Un altul. ci secundari. care fac e ca fiecare individ să fie o unitate distinctă. ci sunt dobândite încă în primii ani de viaţ determinând un mod constant şi bine definit de a fi. acolo unde îşi urmează propria sa cale. care intră în constituţia omului ca un şablon şi îi p rmite. invidia. prin urmare. cam în felul următor: „Dacă nu aş ea această deficienţă. de a-şi stabili o poziţie este în chip necesar legat de fixarea unui scop. El se poate referi mereu la a ceasta ca la o deficienţă nativă şi atunci valoarea sa interioară apare ca intactă. îşi va dezvolta trăsături de caracter necesare susţinerii unei astfel lupte. Rezulta ul final al unei asemenea introspecţii arată. nu es te înnăscută. potrivit căror a modul uman de a trăi. de pildă. dat fiind că toate actele şi formele de expresie se îndreaptă spre unul şi acelaşi punct. aşa cum mulţi consideră. Lenea unui copil. mi-aş putea desfăşura în mod strălucit capacităţile. Nu există nici un argument care să poată 169 . suspiciunea.

La fel se petrec lucruril e îndeosebi în ceea ce priveşte tendinţa de a se pune în valoare (Geltungsstreben). ajungem. şi altele de acest fel. Faptul că există trăsături de caracter comune unei întregi familii. par ităţi psihice şi gesturi expresive care în societatea noastră îi incită pe tineri la imitar Aşa. Formele în care apare tendinţa sunt. î ceea ce priveşte trăsăturile lor de caracter. concepţia de viaţă şi exemplul negativ merg mână în mână şi că. copiii seamănă cu părinţii. Dar în realitate nu este vorba de o necesitate imperioasă a dezvoltării acestei trăsături de caracter. în civilizaţia de azi aseme oameni sunt expuşi unor riscuri extraordinare. fireşte. Dificu ltăţile cu care se confruntă fiece copil fac ca această tendinţă să fie indispensabilă pent zvoltare. copilului rezintă de-a dreptul ca o modalitate de a-şi duce existenţa. La afirmaţia că. Sau ar devora cărţile. este de înţeles faptul că aj ung să nutrească sentimente ostile. ceea ce favo izează dezvoltarea unui caracter suspicios. Procese similare au loc în privinţa eîncrederii în oameni de care suferă cei cu infirmităţi de auz. care adesea se exteriorizează sub forma curiozităţii . Ei devin. Dacă urmărim retrospectiv un fenome oarecare din viaţa unui om. setea de cunoaştere. unui po sau rase se explică pur şi simplu prin aceea că oamenii trăiesc unii lângă alţii. dacă ar cere-o linia di rectoare a copilului. la copiii care au de luptat cu anumite deficienţe ale aparatului vizual conduc l a formarea unei veritabile trăsături de caracter.ALFRED ADLER susţine acceptarea teoriei eredităţii în acest domeniu. interşanjabile. Acelaşi lucru se poate spune referitor la ipoteza nativ ităţii trăsăturilor de caracter care ţin de criminalitate. să le demonteze sau să le spargă. ele alte rnând. că trăsă care ei şi le cultivă sunt învăţate de la ceilalţi. în sfera setei sale de cunoaştere s-ar putea dezvolta o trăsătură de caracter care l-ar determina să cerceteze toate lucrurile. ţinta a tot f elul de înţepături (luare în râs. cum ar fi netot e t c ) . trebuie să 170 . imitate. Există anumite realităţi. Ipoteza transmiterii ereditare a caracterului lo r suspicios este neîntemeiată. la prima zi de viaţă şi avem iluzia că toate sunt înnăscute. la urma urmei. Argumentului că în una şi aceeaş ie s-a constatat prezenţa a mai multor criminali trebuie să i se opună argumentul că tra diţia. de pildă. Cum sunt ocoliţi. de asemenea. modificându-se. luând aspecte diferite de la un individ la altul. taxări peiorative. de exemplu.

iar şcoala nu a realizat prea multe până astăzi. Trăim într-o ţesătură complicată de relaţii socioculturale. în tendinţa sa de a se pune în valoare. Intraţi în viaţă cu această lacună. să distingem lucru rile unul de altul. Trebuie totuşi să arătăm că el nu ar putea evolua într-o e transfigurată în cazul în care ne-am cunoaşte mai bine unii pe alţii. acceptăm puncte de vedere cât se poate de dăunătoare unei veritabile cu noaşteri a lucrurilor. pentru că. Ca urmare a influ enţei sentimentului de comuniune socială. Căci a noastră cunoaştere a omului nu n us prea departe. chiar şi în perioadele cele mai vi implicată în complicaţiile extreme la care conduce aspiraţia către putere. mijloacele esenţiale de cultivare a perspicacităţii le sunt refuzate celor mulţi. Vălul aspiraţiei către putere ar trebui a unci să cadă. dar fără a recurge la verificarea n ecesară. nu se poate desfăşura decât în taină. Adulţi. Până în prezent s-a pus mult prea puţin accentul pe premisa majoră a obţinerii cunoaşterii omului. rămâne întotdeau cele învăţate. persistăm în ea. Fiecare gen eraţie învaţă în felul acesta de la premergătorii ei şi. copilul este ispitit de modelul repr ezentat de cineva din anturajul său. să le categorisim în bune şi rele. în afară de răspândirea unui anumit volum de cunoştinţe pe care copiii cum pot. în aceste şcoli. nu numai că s-ar proteja mai bine. fără ca acestea să le suscite interesul. ascunzânduermanenţă sub o mască prietenoasă. încât i-ar anula orice avantaj. antrenaţi în vârtejul acestei ilizaţii complexe. Acolo am învăţat noi. ci în acelaşi timp ar face atât de anevoioasă ost neala celorlalţi. aşa cum sunt ele. care ridică ob le în calea unei corecte pregătiri pentru viaţă. De aceea merită cu prisosinţă să privim mai în profunzime aceste structuri şi căm o utilizare practică a cunoştinţelor dobândite. ca şi cum ar fi legi scrise. care revendică şi posedă aceeaşi valoare. Dacă am progresa at de mult în acest sens încât fiecare să fie în măsură să discearnă cu claritate caracterul s i său. am primi noi etaloanele de evaluare a oamenilor. Şi chiar şi o asemenea şcoală rămâne pen oritatea populaţiei un pios deziderat. Nu observăm că. ne conducem după prej nii copilăriei. La drept vorbind. nu le privim decât din 171 . în ultimă instanţă.I CUNOAŞTEREA OMULUI răspundem că. cumva. Scopul de a obţine superioritatea este un scop secret.

ALFRED ADLER unghiul de vedere al exacerbării sentimentului propriei noastre personalităţi. anume sentimentul de comuniune socială. cel dintâi proces al vieţii sale psihice. Fiinţa umană este e traordinar de sensibilă la sentimentele de inferioritate de tot felul. propriu-zis. 172 . care fac ca un asem enea copil să nu fie apt pentru un mod de viaţă normal. aşa că nu vom f să le recapitulăm pe scurt. recunoscându-i-se privilegii şi tr ebuind a fi luate măsuri speciale de asigurare a existenţei sale. cu urmarea ca sentimentul său de comuniune să fie ameninţa e pericolul degenerării. de a-i feri de părţile întunecate ale ex enţei şi de a-i prezenta. Ca şi tendinţa de a se pune în valoare. în sensul de a ajunge să ocupăm o poziţie care să ne permită un surplus de putere. Din momentu l în care apare sentimentul inferiorităţii începe. ac est sentiment apare o dată cu primele impulsuri psihice ale copilului. Cu condiţiile de dezvoltar e ale sentimentului de comuniune socială am făcut cunoştinţă în altă parte. care culminează în cer inţa generală de a nu-i face acestuia viaţa amară. exprimându-se mai ales în actele de tandreţe. ceea ce nu putem împiedica este ca un asemenea copil să resimtă viaţa ca pe o povară. Mai înainte de toate el stă sub influenţa constantă a sentimen ului de inferioritate şi a aspiraţiei către putere care derivă de aici. pe cât posibil. Pe cunoaşterea sentime i de inferioritate se bazează regulile de comportare faţă de copil. generatoare de fenomene care se impun remediate: deformări. IMPORTANŢA SEN IMENTULUI DE COMUNIUNE SOCIALĂ PENTRU DEZVOLTAREA CARACTERULUI. nepr icepere şi mizerie. Un rol important joacă deficienţele corporale. care jinduieşte după securitate şi împl . care îl fac pe copil să crească în cadrul uno necorespunzătoare. în căutarea de contacte umane. părţile luminoase ale vieţii. Chiar şi atunci când d ispunem de toate posibilităţile. La acestea se adaug altă grupă de condiţii. 2. alături de aspiraţia către putere. în dezvoltarea carac terului un rol proeminent îndeplineşte. un al doilea fa ctor. spre a putea să aibă parte de o viaţă tihnită şi plină de bucurie. de natură economică. neliniştea care îşi caută echilibrul.

să înfăţişăm în cele ce urmează câteva cazuri întâlnite î tră. supuşi logicii convieţuirii umane. Faptul că ne aflăm în mijloc angrenajului vieţii. Nu există nici o cale de a ne degaja de îndatoriril e noastre faţă de semeni. Posibilitatea de a ne înşela face dificilă eval uarea dimensiunilor sentimentului de comuniune socială. gândirii şi acţiunii r ltând din faptul că vrem să fim totdeauna cuplaţi la sentimentul de comuniune socială. Sentimentul de comuniune socială ne aduce întotdeauna în conştiin cea sa avertizatoare. ceste analize trebuie să ne arate că există un fel de fantomă a sentimentului de comuniu ne socială 1 . 173 . câteodată uimitor de clar. Nici un om nu ar fi capabil să conteste în mod serios aderenţa sa la sentimentul de comuniune socială. Pe scurt. Nu vrem să spunem că am merge mereu pe drumul indicat de senti mentul de comuniune. Cunoaşterea omului este însă o t reabă grea şi tocmai de aceea trebuie s-o ridicăm la rangul de ştiinţă. pe de altă parte. care ascunde ca un văl cealaltă tendinţă. nimeni nu poa te întreprinde vreo acţiune fără a se justifica într-un fel oarecare în faţa acestui sentim .CUNOAŞTEREA OMULUI Nu putem aprecia un om decât raportând ideea de sentiment de comuniune socială la atit udinea sa de ansamblu. să invoce temeiur i. Ace st punct de vedere reflectă faptul că situaţia fiecărui individ în societate pretinde un s entiment profund al structurii vieţii. De aceea oamenii sunt înclinaţi ca. Pentru a arăta ce a uri pot surveni în acest domeniu. ceea ce datorăm celorlalţi. fie că vrem doar să producem aparenţa acestei cuplări. care ne face să intuim mai mult sau mai puţin l impede. a cărei dezvăluire abia ne-ar da p bilitatea să apreciem în chip corect omul. la gândurile şi actele sale. iar pentru aceasta nu am putea cunoaşte altă măsură decât chiar dimensiunile sen timentului de comuniune socială. dată fiind valabilitatea sa universală. dar că e nevoie de cheltuirea unei anumite energii ca să înăbuşi aces t sentiment şi că. fie că o credem cu adevărat. tehnica specifică a vieţii. pentru tot ceea ce gândesc şi fac. ne obligă la certitudine în judecăţ noastre. Ne este imposibil să negăm dependenţa noastră spirituală d acest sentiment. prin prisma unei cuantificări. sau cel puţin circumstanţe atenuante.

cunoscând antecedentele. va recunoaşte aici lesne carenţa sentimentului de comuniune socială. acest om se erijează în judecător al alto ra. Tânărul nostru. despre care am vrea să putem sp era că este doar o anecdotă. aplecându-se şi el. în fine. un o umsecade. Reflectând mai târziu asupra acestui fapt.ALFRED ADLER Un tânăr povesteşte că într-o zi a înotat în mare cu mai mulţi camarazi spre o insulă. El se imagina într-o căsuţă din inima codrului. d rte de toţi oamenii. simulând sentimentul de comuniune socială. Cine se price pe să interpreteze reveriile. în treacăt fie spus. o bătrână a alunecat ş zăpadă. I-a văzut pe camaradul său duc fund. fără a face paradă de morală. trebuie să conchidem că el este în bună parte lipsit de sentiment ul de comuniune socială. S-a întâmplat ca unul din ei. O altă istorie. Se vede clar aici cum. s-a găsit cineva s-o ridice. în viaţa lui n-a făcut nimă nici un rău. Chiar dacă auzim mai apoi că. încercând să urce în tramvai. fără ca el însuşi să fi mişcat vreun deget. 174 . Dar. de fapt. în ceea ce îl priveşte pe povestitor. aplecându-se la marginea stâncii. până când. unde câtva timp. ne va arăta încă şi mai clar deosebirea dintre sentimentul de omuniune socială autentic şi cel fals. Sunteţi primul care i-a sărit în ajutor". în aceeaşi clipă a sărit şi un altu ci se ţinuse ascuns în mulţime. de cinci minute stau aici şi aştept să văd dacă cineva o va ridica pe această doa nă. fără a-i veni or. ba chiar că se întâmplă să fie în bune raporturi cu câte cineva. în sfârşit. Să mai examinăm. Ea nu se putea ridica şi o grămadă de oameni s-a adunat în jurul ei. distribuind laude şi mustrări. în acest scop. nu vom fi departe de adevăr. printr-un soi de tr ufie. Fireşte că pentru o asem a concluzie riscantă este necesar să ne mai informăm. accidentul nu a fost mortal. împiedicând dezvoltarea sentimentului comuniuni sociale. să-şi piardă e brul şi să cadă în mare. a înţeles că nu a simţit atunci nimic altc va decât curiozitate. Acesta era şi motivul preferat al desenelor sale. o sec enţă preferată a reveriilor sale zilnice. gratulându-1 pe salvator cu cuvintele: „Iată. Şi dacă. aceasta nu n dică să socotim că sentimentul său de comuniune socială este slab. constatăm că asu a influenţat o formare întrucâtva eronată.

în felul în care îi întinde mâna sau îi vorbeşte. întreaga sa fiinţă ne va produce pur intuitivă. spre a putea emite judecăţi corecte. unde nu putem exercita nici un control şi nu avem nici o posibilitate de revizuire. ca factor esenţial. Astf l nu ne vom mai lăsa conduşi pe drumuri greşite de idei preconcepute. prea puţin înclinaţi să vedem în el omul realmente preocupat de semenii săi. Dim ensiunile sentimentului de comuniune socială vor apărea în toate manifestările omului. E le se vor exprima foarte clar. într-adevăr.CUNOAŞTEREA OMULUI Există cazuri atât de complicate încât nu este deloc uşor să ne pronunţăm asupra dimensiuni entimentului de comuniune socială. Dacă adoptăm acest punct de vedere. pe ace stă cale. cu toate că socoate că războiul este aproape pierdut. Pentru noi acest pun ct de vedere este acela al utilităţii pentru obşte. Din comportamentul unui om tragem uneori în mod cu totul inconştient c oncluzii de care după aceea depinde propria noastră atitudine faţă de dânsul. nefiind suficientă examinarea unor fenomene izolate. avem nevoie de un punct de vedere care să prezinte o valabilitate generală. de exemplu. orice mo iv ar invoca el. spre a aprecia caracterul unui om. doar mediul sau doar educaţia. se pune problema să judecăm cazul unui comandant suprem de armată care. în felul în care cineva se uită la un semen al său. Stabilind această metodă. fără a avea a ne teme de erori. al binelui general. în asemenea cazuri. în expunerea oastră nu facem decât să transpunem acest proces în sfera conştiinţei. atunci. Nu ne rămâne decât să-i căutăm rădăcinile. scutim lumea de un coşmar. Noi sun azi. foarte rareori vom întâmpina dificultăţi în formularea unui verdict. de asemenea. să facem analizele şi evaluările de rigoare. şi mulţi vor fi de acord cu dânsul. c um ar fi doar substratul corporal. este posibil să acţionăm cu succes asupra 175 . Fir l va susţine că a acţionat în interesul obştei. mână încă mii de soldaţi la moarte. spre a putea. Nu vom pluti de exemplu. idei care apar m ult mai uşor atunci când procesul are loc în inconştient. dacă reuşim să stabilim şi să perfectăm met nind conştienţi de faptul că printr-o mai profundă autocunoaştere ajungem să ne şi comportă un mod mai corespunzător. întotdeauna trebuie să avem în vedere poziţia sa totală. Se cuvine să insistăm asupra fap tului că.

influenţe care reprezintă o irezistibilă forţă pedago gică. 3. fie sub forma uneia cu cotituri. evitând ca destinul lor să devină un fatum orb. aşa încât copilul nu poate ajunge la superioritate în lini e dreaptă. de dincolo de limitele familiei. în primul caz. pe una şi aceeaşi li ie. De aceea drumul pe care apucă copilul întru atinger ea scopului său privind puterea 2 se va abate mai mult sau mai puţin de la linia dre aptă. Aceste dificultăţi. evitân d ca ei să rămână pe veci nefericiţi. Această orientare se va înfăţişa fie sub forma linii drepte. într-un fel oarecare. gândurile şi sentimentele educatorului î orientează în aşa fel activitatea pedagogică încât aceasta să concorde cu viaţa socială şi ra dominantă. va avea loc şi formarea trăsăturilor sale de caracter. El va încerca să facă ocoluri. Importante sunt. atitudinea copilului este neclintită. să evite. curajos. Dificultăţile de tot felul constituie totdeauna un pericol pentru dezvol tarea rectilinie a caracterului. în această perspectivă. Coresp unzător cu orientarea pe care copilul o va urma în dezvoltarea sa psihică. DIRECŢII ALE DEZVOLTĂRII CARACTERULUI.ALFRED ADLER altora. Dacă vom fi în stare să facem acest lucru. în special asupra copiilor. în primul caz copilul va tinde la r ealizarea rectilinie a scopului său şi îşi va dezvolta. ca re 176 . Căci viaţa publică se reflectă în cerinţele. Se poate spune că dezvoltarea iniţială a caracterului are totdeauna ce va din această agresivitate şi fermitate. aceste dificultăţ -a lungul acestei căi cu ocolişuri el va dobândi. greutăţile fiind înfruntate direct. apoi. influenţele mediului mai la rg. dar că dificultăţile vieţii ajung uşor să facă ac ie mai flexibilă. civilizaţia umană a face un pas decisiv înainte. anumite trăsături de caracter. în timp ce. pentru că au avut nenorocul să se tragă dintr-o famil are atmosfera era tenebroasă. jignirile suferite din partea anturajului copilului şi altele de acest fel. sunt determinate de putern ica împotrivire a adversarilor. iarăşi. va exista posibilitatea de a creşte generaţii conştiente de a fi stăpâne pe propriul lor destin. în al doilea caz apare un cu totul alt copil. cum sunt deficienţele organelor. în aşi mod acţionează asupra formării caracterului şi toate celelalte dificultăţi cu care am ş cunoştinţă. un caracter resiv. după cum este cunoscut.

ţelul privind punerea sa în valoare şi situarea pe o poziţie de forţă. Comportamentul diferă. aşa asta să nu devină o povară apăsătoare pentru copil. de asemenea. Alt tip de copil. Tot aşa.CUNOAŞTEREA OMULUI de-acum a învăţat că focul te arde. Iar conflictul în interiorul familiei este evitabil doar dacă educatorii îşi pot înfrâna propria lor aspiraţie către putere. nu va mai spune adevărul. dar. mijlocit sau nemijlocit. de concordanţa cu n evoile vieţii sau de abandonarea lor. vor putea evita apariţia unor trăsături de caracter unidirecţionate. Copilul poate fi uşor făcut să se adapteze. Ambele direcţii de dezvoltare sunt. Chiar dacă ar acţiona asupra copilului. pentru că se teme de urmările sincerităţii. cu toate acestea. acelaşi scop. fie pentru că adulţii din preajma copilului 177 . totdeauna în sufletul acest uia va răzbate un reflex al situaţiei generale. imprudent. au o bună înţeleg ezvoltării copilului. El v atingă pe căi ocolite. Nu-şi va mai aborda direct îndatoririle. determinată de o autor itate care uzează de mijloace violente. fără spiritul ritic de rigoare. a independenţei în egoism brutal. ci are suficientă iniţiativă şi supleţe pentru a gă nci când cealaltă s-a dovedit infructuoasă. Căci constrângerea practicată adesea î e este un procedeu temerar şi determină cel mai adesea numai o falsă adaptare. va deve ni poltron sau timid. până la un anumit punct. dimpotrivă. că există adversari. o viaţă în comun armonioasă. nu te va mai privi în ochi. Adaptarea la cerinţele colectivităţii presupune aşadar. vor pute să preîntâmpine trecerea de la adaptare la o ascultare de sclav. dacă principiile sale sunt încă flexibile încât să nu bătătorească aceeaşi cale. Dezvoltarea sa ulterioară va depine de gradul de diviere de la linia dreaptă. că trebuie să fii prevăzător. nu însă şi 3 intenţio alitatea . de faptul că este prea prudent sau. caz în care copilul se închide în sine şi ocoleşte devărul. atâta tim a adoptat o atitudine ostilă faţă de anturajul său. degenerarea curajului în impertinenţă. asculta rea obţinută cu de-a sila fiind doar una aparentă. fie pentru că copilul nu izbuteşte aceasta. Dacă ei. valabile. luând forma corespunzătoare. prin viclenie. toate dificultăţile imaginabile. mai ales dacă copilul nu a adoptat încă forme rigide.

pentru că se autoestimează în chip judicios şi nu se simt frustraţi. sau nu le înţeleg. Putem clasifica oamenii şi altfel. O dată int ita concepţiei pesimiste despre lume. La polul opus găsim tip ul pesimiştilor. ca urmare a evenimentelor şi impresiilor din copilărie. Există însă diferite gr de optimism şi de seninătate. fără a le lua în tragic.ALFRED ADLER ignoră cu totul aceste procese psihice care au loc la copil. care totdeauna găsesc motive să se considere slabi şi neputincioşi. Ei nu se arată temători. o direcţie lips ită de ocoluri. Sunt cei care. care pun cele mai dificile probleme pedagogice. conştienţi decât optimiştii cu privire la greutăţile vieţii. cu care ne putem declara mulţumiţi. alimentată de tratamentul nedrept care li se a plică. în ansamblu. ţinuta şi umbletul le sunt naturale. dificultăţile de tot felul dându-le senzaţia că viaţa nu este uşoară. Ei înfruntă cu curaj toate greutăţile. privirea pesimiştilor va cădea fără încetare asupra părţilor întunecate ale vieţii. calină. vorbesc deschis şi libe . situaţiile critice ei rămân fermi în convingerea că răul poate fi îndreptat. Au o stator edere în sine şi îşi formează cu uşurinţă o atitudine favorabilă vieţii. caută un sprijin. fără a se jena. Acest tip nu se întâlneşte decâ areori în stare pură. Circumspecţia deosebită a acestui tip se vădeş titudinea sa. De multe ori acest strigăt dup ama poate persista până la vârste înaintate. Ad ub imperiul unui sentiment de incertitudine. pentru că nu sunt cioşi. Vorbesc cursiv. au rămas cu un sentiment de infe rioritate. prudent 178 . Contactează cu uşurinţă pe ceilalţi şi se împrietenesc repede. Ei nu sunt peste m enţioşi. temătoare. Suportă mai u azurile decât ceilalţi. Optimiştii po recunoscuţi şi după aspectul lor exterior. aproape exclusiv în primii ani ai copilăriei. ca în cazul copiilor car e încearcă să se agate de fusta mamei sau o strigă într-una. adică potrivit modului în care înfruntă dificultăţile. ei îşi pierd lesne curajul.'ceea ce de obicei s e manifestă în exterior prin imposibilitatea de a rămâne singuri. Ar putea fi zugrăviţi plastic ca nişte oameni care îşi întâmpină semenii deschise. care de cele mai multe ori este sfioasă. Optimiş unt acei oameni la care dezvoltarea caracterului urmează.

în amplitudinea mişcărilo ndivizii respectivi sunt curajoşi. Ei îşi trădeaz profundul sentiment de insecuritate care. Chiar şi în poziţiile pe care le ia în timp ce doarme este de recunoscut ac est tip. de asemenea. făcându-i să se umfle în pene de mândrie. înainte de toate. ca să se apere cât mai bine contra o stilităţilor vieţii. apariţia în vis a unor hoţi care rg casa etc. în fond. Se poate vedea de aici. Somnul va fi agitat. putem clasifica oamenii în agreso ri şi agresaţi. Dar grosolănia u care fac totul. cât de puţin înţeleg ei viaţa şi relaţiile ei. ot afişa o atare înfumurare. în general. ei neîmpărtăşind preocupările celor din jur. Dacă ar avea realmente dreptate. Es te ca şi cum aceşti oameni ar sta tot timpul de pază. atunci nu le-ar fi permis să doarmă. Autoestimarea conştientă poate ating a ei un grad considerabil. adesea cu o grosolănie frapantă. nesi tizând cu aceştia şi opunându-se tuturor în mod ostil. Tulburările de somn sunt întotdeauna un semn de prudenţă şi incertitudine exagerate. Atitudinea agresivă se vădeşte. curajul lor va căpăta proporţii. ei voind să-şi demonstr ze lor înşile şi să le demonstreze şi altora că sunt capabili de fapte mari. Pornind de la un alt punct de vedere. Uneori nu se semnalează tulburări de somn. nu numai că perturbă viaţa în comun. ci alte manifestări i nsignifiante. superficialităţile lor. atunci somnul ar fi de fapt 4 un fenomen dăunător .CUNOAŞTEREA OMULUI calculată. Tipul agresorului va prezenta de multe ori şi trăsături cum sunt brutalitatea şi cruzimea. ci lasă să s vadă că totul în 179 . în încli de a lua atitudine împotriva unor asemenea fenomene naturale se trădează incapacitate a vitală a acestui tip. ades toate relaţiile lor cu mediul se schimbă. cât de puţin stăpânesc pesimiştii de a trăi. Dacă înclină spre pesimism. Ei vor voi totdeauna s -o facă pe grozavii. Dacă viaţa a r fi într-adevăr atât de grea. cum ar fi grija ca uşa să fie bine închisă. cât timp nu pot avea parte măcar mn bun. de parcă ar fi obţinut realmente mari izbânzi. care le apar drept semne de slăbiciune. somnul este un excelent instrument de măsurare a gradului de dezvoltare psihică la o m. pentru că mereu sunt adulmecate pericole. îi stăpâneşte. aroganţă şi infatuare. Alţii vor încerca să repr ei blândeţea şi afecţiunea. Adesea asemenea oameni se strâng covrig pe o palmă de loc sau îşi trag plapuma peste cap.

Bat atunci repede în retragere. unii din aceşti oameni pot reuşi să realizeze în această situaţie lucruri care nu su lipsite de utilitate pentru societate. Sigur că această atitudine nu se instituie fără ca mai întâi să fi e şi pentru scurtă vreme. Mulţi reuşesc să-şi ascundă lor înşile aceste dezertări. pentru a-şi depăşi s ntimentul de slăbiciune. „Agresaţii" sunt curând atât de zdrobiţi de experienţe nefericite şi trag din acestea concluzii atât de sumb e. Când ei se cuf trecut. D fericire. intră repede în conflict cu ceilalţi. vor găsi adesea acest tip printre artişti. iar când. Cei care se interesează de psihologia artis tului. devin nespus de suspicioşi şi se aşteaptă din partea celorlalţi doar la duşmănie. ridicată pe o temelie nesigură şi clătinătoare. 180 . Societatea omenească nu este favorabilă un or astfel de fiinţe. le este greu să mai rev ină în primplan.ALFRED ADLER ei nu este decât o construcţie artificială. ci pe aceea a anxietăţii. Dezvoltarea ulterioară a uno asemenea oameni nu este lipsită de asperităţi. cum este aproape de neînlăturat. Acest al doilea tip. care se desprind de realitate pent ru a-şi clădi o a doua lume în imaginaţie. De asemenea. înfiripă atitudinea lor agresivă. Prin perm anentele lor strădanii de a obţine supremaţia. de fapt nu fac decât s pe de o realitate care le apare ameninţătoare. ei se fac antipatici. include pe cei care. înspăimântaţi. de linia primului tip. evocând din belşug amintiri şi dând frâu liber imaginaţiei. încât iau lesne drumul fugii. Fie şi numai prin faptul că şochează. a pre cauţiei şi a laşităţii. pe care am descris-o. la care ei suscită spiritul de concurenţă. Viaţa lor va fi un lanţ rerupt de lupte. acela al oamenilor care se simt totdeaun a atacaţi. în imperiul ideilor. Eşecurile încep să-şi pună pecetea pe existenţa lor şi evoluţia lor sfârşe acolo unde începe aceea a celuilalt tip. Se tem de totul şi e toţi. unde nu există nici un obst col. deosebit de fecundă. suferă înfrângeri. al „agresaţilor". Dacă nu şi-au pierdut orice spirit de iniţi ativă. Cei mai mulţi eşuează. îşi pie tea şi numai cu mare greutate pot depăşi stagnarea. adesea linia lor ofensivă se prăbuşeşte cu totul. Dar aceste cazuri ţin de sfera excepţiilor. au adoptat nu linia atacului. p şi cum în faţa lor s-ar fi deschis o nouă perspectivă. în spe l cu tovarăşii de idei. care se menţine câtva timp.

care meditează mai puţin şi fac mai puţin apel la imagi aţie. sunt greu de pus la treabă. î egoria celor activi prin excelenţă. Aceste tipuri umane exist . DELIMITĂRI FAŢĂ DE VECHEA ŞCOALĂ PSIHOLOGICĂ. pe de o parte. Unora dintre ei le reuşeşte de obicei trucul de a se simţi superiori altora. şovăit e. înveninân permanenţă climatul social. pe de altă parte. Sunt exclusiv critici. Suspiciunea îi constrânge la o atitudine de expectativă. De regulă oamenii care nu au încredere în ei înşişi înclină să nu aibă încredere n . de aceea. oamenii ar putea fi clasificaţi. pornindu-se de aici. perspicacitatea cu care sesizează imediat orice neajuns.CUNOAŞTEREA OMULUI societatea noastră favorizează nu de puţine ori această atitudine şi cei care o adoptă ajun să nu mai vadă însuşirile pozitive ale oamenilor şi nici părţile luminoase ale vieţii. la o primă privire. să nu se distingă nici urmă litate. Ca să ne reprezentăm în chip simbolic acest tip. înainte de a-şi asuma o sarcină. aşa încât e te greu să le zdruncini acest sentiment. dar care sunt mereu ocupaţi. ei simţindu-se de-a dreptul răniţi în amorul p u. angrenaţi în viaţă. laborioşi. tergiversează. O t caracter frecventă la aceşti oameni este extraordinara dezvoltare a spiritului crit ic. în acest fel. fără a fi contribuit cu ceva în folosul colectivităţii. în c ategoria celor la care predomină gândirea sau imaginaţia. de exemplu. ca şi cum ar spingă luarea deciziei. în dorinţa lor de a se arăta superiori pot inte rveni simţăminte atât de complicate încât. iar. în scop de ori entare. sunt bântuiţi de îndoială. Ei se erijează în judecător i. oameni prea puţin înclinaţi să in vină activ în viaţă şi care. se încearcă stabilirea de tipuri. De obicei se ia un moment particular al dez voltării psihice şi. 4. Asemenea oameni au şi alte trăsătur ipatice. ni-1 putem imag ina ca pe un om care întinde în faţă mâinile pentru a se apăra şi care uneori îşi întoarce pentru a nu fi obligat să privească în faţă primejdia. Această atitudine se asociază însă în mod inevitabil cu trăsături ca invidia şi zgârcenia rea în care adesea trăiesc arată că ei nu sunt dispuşi nici să facă. Nu se poate realiza şi exercita cu erea omului fără o orientare conştientă clară. nici să împărtăşească Adesea bucuriile celorlalţi îi îndurerează.

obţinem un rument de măsură care ne permite să stabilim dacă un fenomen psihic se caracterizează prin tr-o importantă proporţie a sentimentului de comuniune socială. noi ave m nevoie să ne facem o imagine clară asupra modului în care s-a ajuns la această stare d e lucruri. Stabilind acestea însă am ajunge la sfârşitul cercetărilor 5 noastre. cu toate că asemenea tipuri întâlnim mereu. iar la alţii forţa de acţiune. cu ajutorul căreia poate să analizez e şi să clasifice cu destulă precizie pe fiecare om. Pe această bază nu ne este greu să distingem cu mai multă claritate o anumită trăsătură de caracter. fie pe aceea a aspiraţiei către putere. 5. cu stabilirea faptului că la unii se dezvo ltă mai puternic activitatea imaginativă. care vrea să-şi demonstreze sieşi şi celor din jurul său cât de rece el pe ceilalţi. în care nu se amestecă decâ în mică măsură aspiraţia către putere şi prestigiu politic. Presupunând îndeplinită această condiţie elementară. trebuind să e mulţumim.ALFRED ADLER efectiv. Cu aceasta psihologia ind ividuală se vede pe neaşteptate în posesia unei chei. Psihologia indiv duală a sesizat direcţiile dezvoltării studiind comportamentul expresiv acolo unde est e el de găsit în stare iniţială. TEMPERAMENTELE ŞI SECREŢIA ENDOCRINĂ. De aceea astfe l de clasificări arbitrare. poartă fie pecetea sentimentului de comuniune socială predominant. Cu greu ne-ar put ea satisface. asemenea rezultate. în realitate. să ţinem seama de ea. nu sunt utile pentru o cunoaştere raţională a omului. dacă ea era necesară şi cum ar fi putut fi evitată sau amendată. dispunem de mijloacele de a clasifica un om şi de a acţion a asupra lui. cum face psihologia superfluă . în acelaşi timp. s-o înţelegem prin prisma unităţii pe respective şi. sau dacă nu cumva individul ce t are o natură ambiţioasă. Nu este uşor de spus ce anume trebuie să înţelegem prin temperament: viteza c u care 182 . dintr-o perspectivă mai largă. făcute după criterii superficiale. 6 în anii celei mai fragede copilării . fireşte făcând uz întotdeauna de acel rit de prevedere propriu psihologului conştient de faptul că operează într-un domeniu ex trem de vast şi de complex. Ea a stabilit că a t comportament expresiv. în întregul său. Una din cele mai vechi distincţii făcute în psihologie cu privire la formele de expresie ale psihicului se referă la te mperament.

el este descris ca un om care. ştiinţa care examinează viaţa psihică nu a trecut dincolo de stabilirea c elor patru temperamente. n tă de suferinţe grave. Despre celelalte trei tipuri nu se poate face aceeaşi afirmaţie. coleric. păstrându-se până în ziua de azi psihologie ca un principiu sacru şi venerat ca atare. pentru ca apoi să le preia romanii. şi prin procedee agresiv-rectilinii. într-o veche parabolă. „îşi aduce aminte de toate păcatele sale". cu s-a spus. care nu este sigur că va birui greutăţile şi că va merge înainte. Psihologia individuală vede în acest tip omul manifest şovăitor. furios. cum se vede la ei încă din prima copilărie. ca un om care. Şi astăzi se vorbeşte despre oameni care „varsă fiere" 7 . nu ia lucrurile în tragic şi. alegând în toate împrejurările partea cea m umoasă şi mai agreabilă a lucrurilor. Colericul este înfăţişat. la vede rea pietrei. ate demonstraţii de forţă. Analiza detalia tă arată că oamenii aparţinând acestui tip de temperament au o sănătate aproape perfectă. ci vor să şi-i dea pe faţă. degrabă să 183 . pe când sanguinul trece liniştit pe lângă ea. Dacă trecem în revistă ex licaţiile psihologilor asupra esenţei temperamentului. în parabola menţionată. din cele ma i vechi timpuri. forţa sau ritmul proceselor sale interioare etc. dar fără a se lă rât. dând tristeţii ce este al tristeţii. ei sunt oameni cu o gesticulaţie excesivă. în realita e. oameni care nu numai că au un sentiment de forţă. Melancolicul o cu totul altă impresie. Tălmăcind cele de mai limbajul psihologiei individuale. Clasificarea oamenilor în oameni cu temperament sanguin. melancolic sau flegmatic îşi are originea în Grecia antică şi Hippocrate a fost c el care le-a denumit. O inioară acest temperament a fost pus în legătură cu secreţia hepatică (bila) şi s-a vorbit temperamentul bilios. aruncă cât colo o p are îi barează drumul. bucurându-se de evenimentele fericite. Temperamentul sanguin este a tribuit omului care manifestă o anumită plăcere de a trăi. trebuie să spunem că. dar fără a ajunge la excese. măsurându-şi cu mare precauţie paşii.CUNOAŞTEREA OMULUI cineva gândeşte. nu lasă uşor să-i crească peri albi. să-i ia pe toţi cu asalt. vom spune că tipul coleric este acela la care as piraţia către putere este atât de intensă încât el trebuie totdeauna să facă gesturi ample. e cuprins de gânduri negre şi face ale întoarsă.

aşa încât s-a dezvoltat armonios. întreagă această ştiinţă este încă uturile sale 9 şi nu dispunem de date absolut pozitive în acest domeniu. producân d efecte de stimulare şi dezintoxicare şi fiind. de asemenea. S unt glande lipsite de canal excretor. hipofiza. Se întâmplă. absolut necesare întreţinerii vieţi i. aşa încât nici aces are căi de acces la marile posibilităţi ale vieţii. fără a ge concluzii deosebite din impresiile trăite. paratiroidele şi glandele sexuale (gonadele). Cele mai importante din acestea sunt tiroida . un copil să fie la început coleric. Pri n urmare. Trebuie arătat însă că temper amentele nu se întâlnesc decât extrem de rar în formele pure descrise mai sus: de cele m ai multe ori întâlnim nişte mixturi. mai târziu melancolic şi să sfârşească pr deveni flegmatic. numai sanguinul poate fi considerat un om ideal. decât să rişte. trebuie arătat că în copilărie el a fost cel mai uţin bântuit de sentimentul de inferioritate. un om la care predomină îndoi care de obicei înclină să se gândească mai mult la sine decât la alţii. pe scurt. ceea ce face ca tipurile definite ca atare să-şi piar dă valoarea. prin sânge. Este astăzi unanim admisă concepţia potrivit căreia toate organele şi ţesuturile cor ui sunt influenţate de aceste secreţii care. Rolul „glandelor endocrine" nu este complet elucidat. structuri tisulare care îşi varsă sucul direct în sânge. Aici intervine ştiinţa. îl împovărează propriile sale griji. . fi i caracteristice retrospecţiile sau introspecţia. Este. capsulele suprarenale. Noile cercetări în domeniul medicinei se ocupă de aşa-zisele glande cu secreţie internă. ca diferitele temperamente să treacă unul în altul. fără a depune nu ştiu ce eforturi. iubind vi aţa şi păşind în ea cu încredere. ajung la fiecare celulă. lămurindu-ne că temperamentul omu de de secreţiile glandelor endocrine 8 . este poate cel mai departe de viaţă. Flegmaticul paie străin de viaţă. putându-se clari fica 184 .ALFRED ADLER stea locului sau să se retragă. aşadar. Cum însă se pre tinde că pe baza acestora se poate determina o orientare psihologică. prea puţin afectat de deficienţe organice şi n-a fost îngenuncheat de excitaţii puternice. Cât priveşte sanguinul. deci. de exemplu. fără a se lăsa prea impresionat sau intere sat.

Nu putem trece uşor peste această observaţie semnificativă. ale căr ui temperament şi caracter se detaşează de fapt prin antecedentele psihologice. Bolnavii nu numai că au un aspect de buhăială. mod de a proceda pentru ca re are. Tipul patologic al flegmaticului este deci c u totul diferit de acela pe care îl considerăm flegmatic în viaţa de toate zilele. Dacă comparăm hipotiroidismul cu trăsăturile temperamentului flegmat c. Este mai întâi necesar să exprimăm o temere serioasă. o soluţie ingenioasă la problemele vieţii şi. chi ar dacă s-ar ajunge să se demonstreze că au temperament fleg185 . Aceşti f legmatici. în general nu există flegma tici care să nu-şi dea în petic şi vom constata nu o dată că acest temperament nu este altc va decât o mască artificială. de exemplu. inerţia şi insuficienţa unui om lipsit parţia tregime de glanda tiroidă. Dacă ne aflăm în faţa unui ca lnăvire reală. constitutivă. Nu putem însă merge atât de departe încât să identificăm temperamentul flegmatic citul de secreţie tiroidiană în sânge 1 0 . probabil. nu sunt tipuri imuabile şi a desea suntem surprinşi de reacţiile lor profunde şi vehemente. vedem că aceste cazuri nu sunt deloc asemănăt are. că avem în faţă tablouri total diferite. se impune să mai spunem câteva c uvinte. o înclinaţie originară. pielea deosebit de aspră şi prezintă tulburări în creşterea pă sunt extraordinar de lenţi în mişcări. care intră în discuţie pentru noi. fireşte. Sensibilitatea lor psihică este puternic diminuată iniţiativa este slabă.în acest sens. intercalându-1 între dânsul şi lumea din afară. pe care îl definim ca atare fără a putea spune că avem de-a face cu o pierdere patolo gică de substanţă din partea glandei tiroide. Deci s-ar putea spune: probabil că există în reţiile pe care tiroida le varsă în sânge ceva care contribuie la o funcţionare psihică ire roşabilă. un dispozitiv de siguranţă pe care şi I-a făurit un om extrem impresionabil. funcţionarea deficientă a tiroidei. ca. otul discrepantă faţă de lentoarea fără rost. ca psihologi. Temperamentul flegmatic este un mecanism de siguranţă. este desigur exact că în nim şi manifestări psihice care par să ţină de temperamentul flegmatic.CUNOAŞTEREA OMULUI problemele caracterului şi temperamentului la oameni.

în special ale mâinilor. starea de agitaţie şi o anumită incapacitate priv ind activităţile spirituale sau corporale. Faptele psihologice observate în as emenea cazuri sunt. ca în cazul bolii lui Basedow. sufer e o stare de excitaţie şi de anxietate. precum şi tremurături mai mult sau mai puţin permanente ale întregului corp. Dar comparaţia cu oamenii care. Bolnavii sunt agitaţi. a sentimentului personalităţii. Nu aceasta este esenţa fenomenului. inferioritate care determină situarea pe o poziţie mai modestă în vi pe care acum încearcă să o compenseze printr-un artificiu psihic. nervoşi şi suferă adesea de stăr anxioase. de unde pornesc ap oi tentativele individului. condiţionată atât pe plan organic. Din punct de v edere corporal. putem spune că prezintă fenomenul unei intoxicaţii cro186 .ALFRED ADLER matic doar cei la care s-a dovedit o tulburare patologică a secreţiei glandei tiroid e. în afară de agitaţie. o stare de slăbiciune. oameni cu o secreţie tiroidiană excesivă. împotriva lezării acestuia. care generează mai întâi un sentiment de inferioritate organică. Concepţia noastră se consolidează dacă luăm în considerare şi alte anomalii ale creţiei endocrine şi examinăm temperamentele „corespunzătoare". dintre care una poate fi protejarea. cât şi pe plan psihic. pune în evidenţă o mare deosebire. ne regăsim aici în faţa unui tip despre care am mai discutat. hipertrofierea glandei tiroide. cu ajutorul unu i temperament flegmatic. ieşirea ochilor din orbite. cu un întreg complex de funcţiuni organice şi de influenţe exterio are. Există şi oameni la care se a glandei tiroide se dovedeşte în exces. Se transpiră cu uşurinţă şi adesea survin tulburări digesti robabil sub influenţa pancreasului. cum este nepăsarea (da s Phlegma). Faţa unei persoane suferinde de boala lui Basedow oferă aspectul neîndoieln ic al unui om anxios în cel mai înalt grad. Cu alte cuvinte. Cine va găsi însă aici o identitate cu aspectu l psihologic al anxietăţii va comite o gravă eroare. în special o creştere a frecvenţei pulsului. Pe când despre h pertiroidieni. numai că acu m trebuie să specificăm că pe primul plan trec inferioritatea organică a glandei tiroide şi consecinţele sale. cum am şi menţionat. ci avem aici de-a face cu un întreg fascicul de cauze şi de scopuri. la asemenea bolnavi se observă o intensificare a activităţii cardiace.

baza care corespunde acestei inferiori tăţi. că nu există aspecte care să rez lte dintr-o situaţie determinată de raportul glande sexuale-boală. în general. în aşa fel încât nu există anomalie a unei glande o recare care să nu fie în acelaşi timp asociată cu anomalii ale glandelor sexuale.w CUNOAŞTEREA OMULUI nice. acolo unde există astfel de fe nomene patologice. Aşadar. pe lângă iritabili tate. situaţia fiind cu totul alta. Dat fiind apoi faptul că s untem obligaţi să admitem că. (A se vedea şi Adler.) Această constatare reprezintă astăzi un verit abil principiu al cercetării biologice. Constatându-se că anomaliile substanţei glandelor sexuale cu urmări mai importante nu sunt. corespunzătoare caracterului şi temperamentului. înseamnă că şi aici ne l eşte baza solidă pentru o fundamentare psihologică. Ceea ce putem stabili este doar fa ptul că şi de la glandele sexuale emană anumite impulsuri necesare vieţii. adică acela al unui om cu orga ne deficiente. pe când elemen tele de planificare^^. evelopa antecedente psihice. similar cu starea de beţie. aşa încât. greşelile în această privin vea consecinţe de-a 187 . lipsesc. manifestă o nerăbdare specifică şi cad uşor pradă angoasei. nu există nici un aspect al vieţii psihice care să se poată raporta direct la funcţiile glandelor sexuale. impulsuri car e pun bazele poziţiei copilului în mediul său specific. avem de-a face doar cu analogii. sunt şi oameni care. s-a tras în mod necesar concluzia că. Studie iiber die Minderwertigkeit von Organen. avem de-a face cu cazuri excepţionale. Se cuvine să menţionăm şi alte glande cu secreţie internă. Dar nici referitor la aceste glande nu putem vorbi despre influenţe psihice. în realitate. Caracteristice sunt raporturile din re toate aceste evoluţii glandulare şi glandele sexuale. încă nu s a identificat esenţa acestei interdependenţe. care întâmpină greutăţi în ceea ce priveşte orientarea sa în viaţă şi. în co rge la o mulţime de artificii psihice şi supape de siguranţă. Cunoscân cât de delicată şi de dificilă sarcină este evaluarea unui om. S-a crezut că secreţia endocr nă a glandelor sexuale influenţează în special caracterul şi temperamentul. tab loul la care ajungem fiind acela pe care îl şi cunoaştem. frecvente la om. dar care pot proveni şi de la al te organe şi care nu conduc în mod necesar la o structură psihică clară (Carlyle).

ceea ce este altceva. să-şi păstreze drepturile sale. vizând o dezvoltare psihică particulară. a căror sterilitate am constatat-o nu o dată. fie el şi într-o perpetuă stare de inferioritate.ALFRED ADLER dreptul dezastruoase. Puncte de vedere ca acelea menţionate mai sus pot să persiste numai pentru că nimeni nu s-a gândit să pună capăt de la bun început dificultăţilor întâmpinate în dezvoltarea copiilor cu defi ganice. 6. revenind la utilizarea unor mijloace l arg răspândite. pe măsură ce cunoaştem tot mai îndeaproape un om. Dacă. Ne mţim pe un teren solid. Este imperios necesar să comparăm şi să aducem la un numitor comun cel puţin două fenomene. Această indicaţie practică s-a dovedit foarte utilă. Dacă ne-am întemeia judecata pe un fenomen singular. dar ea poate fi în vinsă. Un principiu important se referă la faptul că u putem realiza cunoaşterea omului pe baza unui fenomen izolat. supuse unei evaluări sistematicele condensează într-o judecată m ai sigură. împotriva p enţiilor unei noi psihologii de dispoziţie (Dispositionspsychologie). să recapitulăm s ccint punctele de vedere însuşite până aici. se impune să formulăm o avertizare: ispita copiil or care vin pe lume cu debilităţi corporale congenitale de a uza de artificii specia le. ne-am găsi în aceeaşi încur ca psihologii şi pedagogii de alte orientări. De aceea va trebui să avem grijă ca psihologia de atitudine (Positionspsyc hologie). Ea ne permite să cumulăm un mai ma e număr de impresii care. Fireşte. în loc să se intervină pentru a favoriza o dezvoltare cores punzătoare. apare ne esitatea de a ne modifica mai mult sau mai puţin judecata făcută . Nu există nici un organ. îl instigă numai. la drept vorb sistă pasiv la acest proces. între care să se întindă un interval de timp cât mai lung po il. înainte de a trece la examinarea în detaliu a trăsăturilor de caracter. care să-i constrângă pe un om la un comportament determinat. avem în faţă un sistem ale cărui linii de forţă ne permit să ne facem despre un om o impresie clară şi unitară. pentru că aceştia sunt lăsaţi să cadă în greşeli uşor de depistat şi. reuşim să o cât mai multe puncte de sprijin posibile. dimpotrivă. este mare. RECAPITULAR E. legându-le apoi între ele. întemeiată pe psihologia individuală. desprins din compl exul de conexiuni psihice.

de asem enea. în a cest scop. Urmărind această succesiune de idei. Nu este suficient să consid erăm fenomenele vieţii psihice pur şi simplu prin prisma individului. formulăm un principiu de o mar importanţă pentru convieţuirea umană: caracterul unui om nu constituie niciodată pentru n oi baza unei judecăţi morale. făcând-o vie şi roditoare. Este unul din etaloanele pe care le-am aplicat fenomenelor vieţii p sihice şi care ne permite să determinăm intensitatea sentimentului de comuniune socială. ci o cunoaştere socială a modului în care omul acţionează asu mediului său şi se raportează la acesta. este indispensabil să ne f acem în prealabil o imagine absolut clară a obiectului educaţiei. prezent pre tutindeni. Având aceste două p te de sprijin. ci trebuie să le înţe egem în conexiunea lor cu viaţa socială. constituind fermentul marilor realizări ale culturi i şi civilizaţiei. Oricum. Reuşim să ne facem o impresie plastică despre psihicul uman dacă ştiim cum intră cineva în laţie cu semenii. Mergând mai departe. am apelat la fenomene aşa cum le găsim în noi înşine sau cum am dori ca ele să e iste la omul ideal. aju acesta este cel de al doilea etalon de judecare a unui caracter — la constatarea că acele forţe capabile să exercite cea mai puternică influenţă negativă asupra sentimentului e comuniune socială sunt aspiraţia către putere şi către superioritate. înainte de orice intervenţie pedagogică. factori care se influenţe ază reciproc. 189 . adică factorii sociali. înţelegem că deosebirile dintre oameni sunt condiţionate de intensitatea sentimentului de comuniune socială şi de aspiraţia către putere. despre diferite mijloace şi procedee de a ajunge la un astfel de sistem şi. în sfârşit. am cerut ca din acest sistem elaborat de noi să nu poată lipsi anumiţi factori. Este un joc de forţe a cărui manifestare vizibilă este ceea ce numim carac ter. cum îşi manifestă omenia 1 2 .CUNOAŞTEREA OMULUI despre dânsul. în cele ce urmează. descoperim două fenomene general umane: unul este sentimentul de comuniune socială. Am discutat. unindu-i pe oameni.

omul are o psihologie individuală. (Nota trad. dein Sc hicksal. făcându-ne fericiţi u nefericiţi" (p.) 4 5 6 7 „oameni pe care îi podideşte fierea". După cum este cunoscut. temperamentală.) 8 9 mondial a fost cea intitulată Secreţiile interne (1909). (Nota trad. so kann es doch dasselbe sein".) 12 190 .) „in den friihesten Kindheitstagen". cu un destin propriu. Acelaşi autor. Parhon în colab orare cu M. (Nota trad. Miracol ul acestor funcţii se aseamănă voinţei zeilor sau mersului stelelor.) „die ubrige Psyc hologie". ci spunem că miracolul funcţiei glandelor endocrine făureşte acest destin. I. Funcţiile sunt aceleaşi. Brucăr care.. în textul original. în „eine schădliche Einrichtung". (Nota trad. (Nota trad. adică Vezi Kretschmer. (Nota trad. în textul original.. 1947). Goldstein.) 2 3 textul original. scrisă de C. dar o dozare în plus sau în minus a secreţiilor creează o indi idualitate aparte. conchide speculativ: „Nu mai spunem că stelele şi zeii pot să făurească destinul n stru. în textu l original. (Nota trad. (Nota trad. în a sa Psihologie (Editura de Stat.în textul original. în textul original. în textul „seinem Machtziel".) 1 ' Este vorba de acea planificare în care se include aşa-numitul „plan „seine Mitmenschil chkeit". (Nota trad.) „Menschen.) „ Wenn zwei nicht dasselbe tun. după ce citează cartea lui Gerhard Wentzmer Deine Hormone. prima carte de endocrinologie pe plan original. (Nota trad. Charakter und Temperament. Datorită funcţiei gla ndelor endocrine destinul fiecăruia nu se amestecă şi nu este identic cu destinul altu ia.în textul original. Berlin... 1921. susţine pur şi simplu că „datorită funcţiilor glandelor sale endocrine. 40). 41). (Nota trad. denen die «Galle ubergeht»".) al vieţii" (Lebensplan) invocat de teoria adleriană a psihicului.ALFRED ADLER NOTE 1 „etwas wie einen Schein des Gemeinschaftsgefuhl". Aceasta înseamnă că omul se naşte cu norocul sau nenorocul de a avea o funcţionare normală sau anormală a glandelor endocrine" (p..) 10 Foarte departe în această direcţie merge L.

intensificându-şi totodată acţiunile acest sens. fiind în permanenţă preo de impresia produsă altora. cel mult. Se poate afirma că nu există om la care vanitatea să nu fie prezentă. Când vanitatea depăşeşte un anumit grad. ceasta determină o tensiune crescută în viaţa psihică. de cele mai multe ori aceasta se camuflează. Şi dat fiind faptul că nu te poţi impune dacă îţi afişezi o anitatea. Un asemenea om devine în mod necesar neobiectiv. deoarece îşi pierde legătura cu viaţa. Viaţa sa devine un fel de speranţă a marelui triumf. Un om poate fi atât de vanitos încât să nu-i pese de felul în care îl judecă ceilalţi. Poţi fi v s şi sub masca unei anumite modestii. tocmai în virtutea atitudinii sale. ceea ce face ca omul să-şi contureze i limpede scopul de a obţine putere şi superioritate. fie şi doa r sub o formă puţin pronunţată. de ceea ce gândesc ceilalţi despre dânsul. care vizează mai mult aparenţa decât fiinţarea autentică şi care ace să se gândească mai mult la sine şi să nu ţină seama decât. să-i captiveze să caute să-i folosească avid în profitul său. sau. VANITATEA (AMBIŢIA). luând diferite înfăţişări. de felul în care decat 191 . De îndată ce tendinţa de a se pune în valoare devine predominantă. ea extrem de periculoasă.Capitolul II TRĂSĂTURI DE CARACTER DE NATURĂ AGRESIVĂ 1. Făcând abstracţie de faptul că îl constrânge pe om la tot felul de d rsuri şi eforturi inutile. Libertatea sa de acţiune este astfel inhibată la maximum şi în caracterul său îşi face loc cea mai răspândi anitatea.

a îndatoririlor sale de om. termenul vanitate sau trufie fiind înlocuit prin cel de ambiţie. avantajul său.ALFRED ADLER de alţii. Adesea se foloseşte şi termenul de „tenacitate". în genera . tânguirile lor. Ca nici un alt viciu. creat după capriciul lor. atunci ei s-ar afla — pe cât o a firmă ei — la loc de vază. în definitiv. vor încerca să-şi satisfacă vanitatea cu flecuşteţe lipsite de noimă şi v să-şi mulţumească tendinţa de a se impune alături de marile arene ale muncii. iar ceilalţi nu. susţinând că ceilalţi le sunt îndatoraţi. Sunt de găsit aici cei care se plâng m ereu de povara vieţii. cât se poate de rău. Oricine se află în preajma lor se simte. Comportame ntul său trădează o lipsă de înţelegere a relaţiilor interumane. pe câte un te u de operaţii secundar. Ei găsesc întotd na pretexte pentru a nu se situa în linia întâi a vieţii. ci mai degrabă nişte oameni care pun beţe-n roate. în visurile lor însă îşi făuresc magini care să le mulţumească vanitatea. El are totdeauna dreptate. o puternică etalare a propriei valori şi o demonstraţie de forţ spinarea celor slabi. De multe ori oamenii sunt î jaţi în această direcţie. îndepărtarea de viaţă. adesea se observă. caută cel puţin să facă în aşa fel încât c copiii la care vanitatea este în plină dezvoltare. Vanitatea face de timpuriu d in asemenea oameni nu nişte parteneri corecţi. dat fiind că nu-i face decât să se gândească în permanenţă care este. uit or acesteia. între altele. atunci când ei îşi v serios ameninţată situaţia. Ţin de aceasta şi cazurile de cruzime faţă de animale. Aşa se face că există o mulţime de oameni care declară cu mândrie că e t ambiţioşi. vanitatea este capa bilă să-i stopeze pe om de la orice dezvoltare spontană. 192 . De regulă însă ace expresii nu fac decât să ascundă o nemaipomenită vanitate. Unii. Dacă nu ar fi fost atât de educaţi sau dacă nu ar fi intervenit nu ştiu ce impasuri. Ei sunt expuşi în cel mai înalt grad criticii celor din jur. ceva mai demoralizaţi. are sună mai frumos. Când ei îşi văd nesatisfăcută vanitatea. Cam acestea sunt. Acest mod de a proceda este acceptabil în măsura în care rezultă vreun avantaj pentru colectivitate. vanitatea îl duce cu uşurinţă la pierderea contactului cu realitatea. De obi cei vanitosul se străduieşte să-şi absolve propria persoană de responsabilitatea oricărui e .

Aceasta ne va face să descoperim cu r egularitate cât 193 . în fel ta ei intră uşor în conflict cu realitatea. ca nimic să nu-i clatine. un avantaj prin ea însăşi. la care putem recurge atunci când vrem să ajungem la descifrarea unei personalităţi complexe. urmărind să pară mai mult decât sunt. Avem aici de-a face cu artificiile spiritului omenesc. comunitatea. Cum nici un om nu este lipsit de vanitate. Fără îndoială că va atea este o prezenţă stingheritoare. ci aceea de a-ţi face datoria cum se cuvine şi d a contribui la progresul general. încotro se orientează şi care sunt mijloacele de care uzează. în toate marile complicaţii pe care le-a cunoscut omenirea. din gura vanitosului auzi nu mai căinări şi justificări. Cunoaşterea fenomenului constituie. Asemenea oameni vor fi cel mai bine abordaţi doar pe latura vanităţii lor. Este însă o apare oc. este de găsit ca factor fundamental încercarea nereuşită a unora de a-şi satisface vanitatea. Un proce deu important.CUNOAŞTEREA OMULUI pe când în viaţă nu aceasta este problema. care nu-şi găses c locul în viaţă. O asemenea operă presupune întotdeauna o legătură cu obştea. faptul că ea aduce decăderea atât r oameni. iar influenţa ei pozit ivă nu poate fi mare. totuşi. lucruri care pot fi generate doar de sentimentul c omuniunii sociale. în loc de aceasta. o falsă perspectivă. desigur că fiecare este întrucâtva şi ambiţios. căreia nu-i pasă de înalta idee pe care cineva o face despre sine însuşi. este acela de a stabili până unde merge vanitatea sa. în climatul nostru social actual o lichidare a vanităţii este însă ir alizabilă. într-un f u altul. cu înce rcările sale de a-şi proteja vanitatea împotriva a ceea ce o lezează şi de a-şi menţine ast intact sentimentul superiorităţii. Altfel nu am reuşi să-i atribuim vreo valoare. O operă de geniu nu este cu putinţă fără a fi avută în vedere. aceşti oameni găsindu-se totdeauna tocmai acol o unde apare nenorocirea. pentru că au alte obiective. Oameni care nu se mai acomodează cu ceilalţi. Dar cu siguranţă că nu aceasta dă orientarea şi nu aceasta îi rţa de a realiza lucruri utile. voinţa d a-i promova interesele. Ni se ripostează adesea că m arile realizări ale umanităţii nu ar fi avut loc fără existenţa ambiţiei. nefericirea lor pe toată viaţa. Cu aceast atingem deodată punctul nevralgic al societăţii noastre. inhibitoare pe acest plan.

avem în faţa ochilor un vanitos. Se spune că Socrate. constatăm un abis de vanitate dorinţa fierbinte de a-i depăşi pe toţi. faţă de soc aţă de îndatoririle ce le revin. ţinându-se de-o parte. reflectată în toate formele posibile. de a vorbi. Atitudinea lor va fi aceea de oameni ca re se apără şi care sunt gata să sară la bătaie. Cum asemenea manifestări nu stârnesc simpatie şi cum vanitoşii. suspicioşi clinând să-şi considere semenii drept inamici. s-o ia pe căi ocolite. neglijându-şi în bună măsură aspectul exterior. care încântă prin logica lor impecabilă şi în care ei par să aibă dreptate. Aceasta se ace simţită în atitudinea lor. Pe scurt. purtăt orul ei neîncetând să resimtă îndoieli neliniştitoare privind faptul dacă el va ajunge să r ctorios prin viaţă. nu stă să-şi aleagă acele. Iată de ce se constată că de timpur iu este necesar ca vanitatea să se ascundă. întrucât vanitatea nu se poate subordona principiului comunităţii. care se sileşte să fie mai sus ca toţi şi care. în felul de a se îmbrăca. pur şi simplu pentru a demonstra c nt vanitoşi. ei fac tot ce pot spre a se acomoda. între ti ratează din nou actele esenţiale ale existenţei lor. prind repede de veste că au greşit intrând în conflict cu societatea. care se dezvoltă de la sine în viaţa so ca un adevăr absolut căruia nimic nu i se poate opune. de a se purta cu semen i. când nu sunt proşti. Adesea îi găsim împotmoliţi în dubii. Vanitatea însă îşi găseşte în ea însăşi propriu-i destin. Când totul s-a du cel mai bun caz el invocă scuza că nu mai are nici un prilej nimerit de a trece la acţiune. Şi pe când el visează şi speculează în felul acesta. timpul trece. pe post de observatori. Vanitatea şi sentimen tul de comuniune socială sunt incompatibile. dacă va cuceri atâta triumf şi strălucire cât pare să ceară satisfacere sale. din orice unghi de vedere I-am privi.ALFRED ADLER de mult prejudiciază vanitatea sentimentul de comuniune socială. Căci ex permanenţă şi logic ameninţată de factori contrari. de cele mai multe ori. ataşamentul faţă de viaţă. să se deghizeze. văzând o dată pe un orator păşind la 194 . E posibil atunci ca unii dintre ei să se arate extraordinar de modeşti. emiţ funde. De obicei un asemenea caz se manifestă după cum urmează: oamenii cu pricina cau tă mereu o poziţie privilegiată. Dacă privim mai îndeaproape.

îşi vor face un punct de onoare din a frecv nta orice societate. Să nu ne îngăduim să considerăm că asemenea fenomene sunt fleacuri lip ite de importanţă. ba chiar se poate ca ei să nu iasă societate şi s-o evite. Alţi vanitoşi nu apar în general în primplan. se arată extrem de „exclusivişti" în lor. Alţii nu apar în societate decât în anumite condiţii. măcinat de sentimentul insuficienţei. de exemplu. în judecarea succesu lui unei reuniuni. neînţelegând că vanitatea zace în adâncuri. Să ne fie permis să presupunem că omul la care vanitatea s e vede cât de colo nu are oprea bună părere despre sine. La drept vorbind. Ei au în vedere doar aparenţele. Dar această cunoaştere este prea p uţin lucru pentru ca ei să-i poată da o întrebuinţare fructuoasă. Situaţiile care pot conduce la fo rmarea acestei trăsături de caracter sunt dintre cele mai diverse. fiind mai degrabă înclinat s-o tulbure decât s-o stimuleze. fapt de care de cele mai mult e ori el nu este conştient. Descrie rea completă a tuturor acestor tipuri umane ar cere forţa poetică a marilor noştri scrii tori. ea comportă totdeauna ceva infan til. în realitate un asemenea om nu este prea util pentru viaţa socială. aproape întotdeauna vanitoşii ni se par copilăroşi. Alţii. drept urmare a unei educaţii deficiente. în cazul vanităţii apare cu claritate acea linie directoare ascensională care arată că omul.I* CUNOAŞTEREA OMULUI tribună în haine roase. în încercarea de a monopoliza conversaţia în societate. există şi oameni conştienţi de faptul că această autoa ciere constituie punctul de pornire al vanităţii lor. Această evaziune poate lua şi ea diferite forme. se umflă uneori în pene. prin prisma faptului dacă el a luat sau nu cuvânt ul acolo. de către vanitos. se lasă rugat în mod special. îl apasă ideea că e ste mic de statură. i-a strigat: „Tinere atenian. vanitosul nu se duce. sau soseşte cu întârziere. Dacă este invit at undeva. Cutare copil se c rede desconsiderat pentru că. La 195 . vanitatea dă afară prin toate găurile alelor tale!" Mulţi dintre aceşti oameni sunt convinşi că nu au nici umbră de vanitate. Desigur. Ea se poate mani . Ele au rădăcini profunde. şi-a fixat un scop exagerat şi că el vrea să situeze deasupra celorlalţi. Vanitatea îşi face apariţ te devreme în viaţa psihică a omului. în schimb.

aşa încât odinioară marele cunoscător de oameni care era La Rochefoucauld a putut să facă următoarea remarcă: lor le este uşor să suporte durerile altora. Condiţiile pe care ei le un societăţii. Din gura unor ase menea oameni adesea putem auzi că şi părinţii lor aveau o asemenea ţinută „aristocratică" c rebuia să-i distingă de ceilalţi. care se trage dintr-o famili e „cât se poate de bună". Exigenţe gălăgioase. în aceşti oameni se ascunde multă duşmănie. au într-una pe buze zeflemeaua şi dojana. Printre ei se găsesc adesea oameni foarte capabili. fie luaţi în râs. aşa încât trebuie să recunoaştem că nu avem aici de-a face decât cu scuze neînte având efectul unui narcotic. Dacă şi-ar valorifica potenţialul. ca să nu mai trebuiască să gândeşti la ocaziile pe care le-ai pierdut. Ei nu găsesc nimic bun. un fel de tradiţie familială va favoriza dezvoltarea trufiei. 196 . b a chiar să şi-o intensifice. modul de a acţiona şi formele de exprimare. ducând o viaţă de e timp cât stau acasă. cu o cult ură dintre cele mai înalte. se retrag în sine. ei pot persista în iluzia lor. Naturile v mulţumesc. Dat fiind însă aptul că viaţa favorizează prea puţin dezvoltarea unor asemenea tipuri de oameni. Ei susţin că odinioară li s pretins lucruri irealizabile la acea vreme sau pe care nu le-ar fi putut realiz a decât pe o anumită bază. Revendicarea de privilegii este acee a care îi determină orientarea. ei fiind înclinaţi să ia uşor durerile . se im e să te întrebi întotdeauna ce ai de făcut fu însuţi spre a îmbunătăţi situaţia. dau dovadă de încăpăţânare şi împart osânde în stânga şi-n drea ceasta. văzându-se fie duşmăniţi. ideea că este în cel grad predestinat să se bucure de privilegii. Aceste aspiraţii generoase nu ascund însă decât tentaţia se simţi un om cu totul excepţional. nutrind trebuinţe şi simţăminte superioare. gândindu-se la tot ce ar fi putut dobândi dacă lucrurile s-ar fi petrecut altfel. altfel decât ceilalţi. unde nimeni nu le cere socoteală. este necesar să spunem că este prea puţin doar să vezi răul şi să-i condamni.ALFRED ADLER alţii. cărora nici cea mai puternică voinţă nu lede capăt. ar obţine realizări importan Ei abuzează însă de această situaţie numai pentru a se iluziona. nu sunt neînsemnate. pentru o activă colaborare. ignorându-le. Adesea ostil tatea lor se exprimă într-un spirit critic ascuţit. mulţi di ntre ei.

al cărei i tiv este colaborarea. pe care asemene a oameni le supralicitează. nu mai este loc pentru aspiraţiile personale dictate de vani tate. la artă. într-o vreme ca a noastră. Cum operează vanitatea. pe un plan pozit iv. Mama. Nu că am dori să devenim oameni de o cu totul altă factură s să avem de-a face cu astfel de oameni. de asemenea. să ne asociem şi să cooperăm. O tânără femeie. că trebui măcar să-şi găsească forme mai atrăgătoare pentru conţinutul pe care îl are sau săisfacţia în concordanţă cu ceea ce este util pentru colectivitate. Recunoaşterea unei valori ar pra sa efectul unei ofense personale. este posibil ca ironia şi combativitatea să ducă la abuzuri. un senti ment de slăbiciune profund ancorat în fiinţa omului vanitos. Găsim printre ei persoane dotate cu o ironie dintre cele mai ascuţite şi cu o uimitoare promptitudine în ripostă. Ei nt experţi în această materie. cum este cazul marilor satirici. Tocmai într-o asemenea vreme se arată mai necruţătoare opoziţiile în care se implică enii cu astfel de atitudini şi care eşuează extrem de uşor. fusese răsfăţată încă din leagăn. Aceasta arată ca re este de fapt ţinta atacurilor vanitosului: valoarea. am putea prea bine să folosim aceste cunoştinţe pentru a ne aplica nouă înşine o normă de comportament. Dat fiind că nimeni nu este scutit de astfel de manifestări. Deoarece nu putem stârpi de la o zi la a lta tot ceea ce a sădit în noi o cultură de mii de ani. vom vedea din cazul pe care îl înfăţişăm mai jos. care era cea mai mică d i şi surorile ei. Ca în toate cele. sfârşind prin a fi combătuţi sa pătimiţi. Dispreţul şi denigrarea. importanţa celorlalţi. era mereu la cheremul linindu-i orice dorinţă. pe care noi îl numim tendinţa de devalorizare. ar fi desigur un progres dacă vo m încerca să ne mai legăm la ochi şi nu ne vom mai lăsa pradă judecăţilor care chiar în mom rmător se dovedesc dăunătoare. El încear că să obţină sentimentul superiorităţii prin doborârea altora. dar legea care ne guvernează ne cere să ne întind em mâinile unii altora. 197 . Putem distinge aici. arzându-i cu acidul unei critici corozive.CUNOAŞTEREA OMULUI într-adevăr. Se pare că tocmai în vremea noastră vanitatea este deosebit de dezavantajoasă. îndeosebi. să-i îndemne pe alţii la treabă. sunt în cazul acestei trăsături de caracter expresia unui fe nomen extrem de răspândit. la proaste maniere sau.

O atare poziţie se cucereşte uşor dacă te declari bolnav sau ţi i ameninţări oarecare. pândiţi de o boală sau de nu ştiu ce altă nenorocire. ne-o arată visele. Asemenea oameni reuşesc să invoce atât de bine sentimentul bo lii. Aceşti oameni sunt în sta să vomite cu adevărat sau să manifeste în aşa măsură frica. impresionabili. de unde exercită o dominaţie" nelimitată asupra celorlalţi. situându-se în prim-planul familiei. ceea ce pe ceilalţi îi impresionează. simt cum le creşte influenţa. pentru ceilalţi ea era de fapt mereu bolnavă.ALFRED ADLER Aşa se face că dorinţele fetiţei. Aceste forme ale sentimentului bolii (Krankheitsgefiihl) sunt foarte frecvente la copii şi la adulţi. Ţi se deschide as l pofta de a avea mereu pe cineva care să-ţi stea la dispoziţie. care. vanitosul învaţă aidecât să facă din grija celorlalţi pentru propria-i persoană un motiv de savuroasă satisf cţie. în felul acesta. de prefăcătorie sau de iluzie. încât nici vorbă nu poate fi să-i acuzi de minciună. ceea ce îţi poate aduce destule profituri: lipsa de poftă de mâncare te fa ce să slăbeşti. care era şi foarte plăpândă. iar ceilalţi trebuie să-ţi ofere tot soiul de delicatese. ca şi cum chiar ei s-ar afla î -o situaţie periculoasă. să se îmbolnăvească. luară proporţii nemăsurate. s-ar găsi realmente în pericol. a descoperit că puterea pe care o exercita asupra celor din jur creştea atunci când se întâmpla să cadă bolnavă. Cât de capab te omul de o asemenea transpunere empatică. din când în când. Procedeul poate fi potenţat în fel şi chip. trădându-şi ocedeele. De obicei însă ei se dau de gol. Du m am şi arătat. Curând boala a început să i se pară un lucru cât se poate de bun mai simţit faţă de boală aversiunea pe care o au oamenii sănătoşi şi nu-i era deloc dezagre ca. Când are de-a face cu oameni slabi. îndeosebi atunci când voia să obţină ceva. în scurt timp a căpătat atâta experienţă în acea îmbolnăvi ori de câte ori o dorea. ca de exemplu atunci când începi să faci uri la mâncare. fireşte. de parcă ar suferi realmente de au. Dar cum totd avea ceva de obţinut. respectiv. 198 . din transpunerea într-o situaţie poate rezulta un efect echivalent cu ac ela obţinut în cazul trăirii în realitate a situaţiei cu pricina. Asemenea oameni nu su feră să fie lăsaţi singuri. unde ai impresia că trăieşt i aievea o anumită situaţie. acest procedeu cucereşte un câmp larg şi.

Aceasta s-a obişnuit. aceşti oameni numai cu greu pot lua parte a bucuriile şi necazurile semenilor. cum se întâmplă cel mai adesea. să fie ate cu el. care pretinde o deplină consi aţie faţă de semeni. e n-a putut face altceva decât să devină punctual. de multe ori moartă de frică. mobilizându-şi toat e resursele culturii şi educaţiei în comun primite. în asemenea situaţie. de prieteni şi care. A fost de ajuns ca mama să-i ad o zi micul dejun la pat cu o jumătate de oră întârziere. Altminteri comportamentul lor nu are la bază altceva decât egoism şi vanitate. Poate că mulţi vor obiecta că. sau. tânăra noastră femeie declara că de multe ori o apuca în aşa hal frica. Cam la fel s-au petrecut lucrurile şi cu soţul ei. Iar cu aceasta se întemeiază poziţia de forţă a unui asemenea bolnav. vor reuşi turul de forţă de a fi întruc utili. procedând a emeia aceasta nu obţine triumfuri prea mari. ceilalţi se vor vedea obligaţi să nu-i piardă din vedere. ori de câte ori venea acasă mai târziu ra stabilită. cu timpul. Nu s-a putut linişti fără ca soţul ei să coboare să vadă dacă nu cum i i s-a întâmplat ceva rău. să lase cel puţin impresia că se interesează în cu totul special de vreunul dintre semeni. că nu le este greu să le aducă prejudicii. pentru ca ea să fie cuprinsă de ce mai mare îngrijorare. un „Ia seama !" 199 . tr ebuia să ţină seama de clienţi. să-i intre în voie. într-o stare de-a dre mentabilă.CUNOAŞTEREA OMULUI Astfel. Va să zică se face apel la sentimentul lor de comuniune soci ală. orice limită. Dacă cineva reuşeşte pe această cale să reproducă simptome de boală sau de dereglare psihică. plângându-se că a îndurat cele mai îngrozitoare chinuri. „de parcă î următoare ar fi trebuit să fie victima unui atac apoplectic". cu preţul unor eforturi maxime. ca om de afaceri. Există oameni care îşi pot reprezenta atât de viu aceste stări încât să-şi piardă cu adevărat echilibrul. Vom constata că. în aparenţă. care. Poate că. în aceste împrej e reliefează clar opoziţia faţă de legea existenţei în comun. şi cu atât ai puţin le pot fi de folos. de regulă. Dar să avem în vedere că procedeul ei const ituie doar o mică parte dintr-un întreg. să fie de o punctualitate ire proşabilă. Aşa stăteau lucrurile şi în cazul pacientei noast Grija ei pentru ai săi depăşea. fără a li se puta că simulează. îşi găsea femeia abătută.

care nu concepea să nu i se înd e dorinţă i-ar fi trecut prin cap şi care era cu totul pătrunsă de aspiraţia de a-şi dovedi terea şi de a-i umili pe ceilalţi. Aşadar. care ar fi fost bucuroasă să se afle în bune raporturi cu dânsa. iată că ţi I-am adus". Această atitudine merge atât de departe încât pentru un om ajunge să devină mai import ntă impunerea propriei sale voinţe decât lucrul voit. Ea nu ar putea trăi liniştită dacă cuvintele ei nu ar fi respectate punct cu punct şi necondiţionat. ident. Dacă reflectăm.ALFRED ADLER aplicat tuturor relaţiilor vieţii. Este cel mai 200 . că. încât i se face în mod necondiţionat pe voie. numai să fi ştiut „cum". cafea sau lapte. în definitiv. dar o mulţime de alte raporturi sunt reglate pri n această conduită imperativă a femeii. nu le mai vreau. Să nu uităm însă că mulţi nu-şi dezvăluie gândurile în felul acesta şi c e copil zace ceva din acea trăsătură care îl împinge să desfăşoare o extraordinară energie a-şi impune voinţa. la care copilul s-a oprit în uşă. care îşi susţine ordinele prin stările sale de anxi te. Fata însă a aruncat dulciurile pe po ut din picior şi a strigat: „Tocmai pentru că mi le-ai adus. murmurând absolut perceptibil: „Dacă zice lapt . acum. a făcut o dată î de a-i face o surpriză plăcută. o să beau lapte". ceea ce se şi întâmpla totdeauna. extraordinar de încăpăţânată. Mama. această femeie este animată de o neînfrânată s dominaţie. atunci beau cafea. Desigur că o convieţuire nu se bazează doar pe punctualitatea celuilalt. aducându-i desertul favorit şi adresându-i cuvintele: „Pen că ştiu cât de mult îţi place. căci eu le vreau pentru că le vreau". Altădată mama a întrebat-o ce ar vrea să aibă la gustare. Este ceea ce demonstrează cazul un ei fetiţe în vârstă de 6 ani. Ea se arată atât de îngrijorată. chiar dacă aceasta nu-i aduce nici un folos sau nu-i aduce decât pag ubă. câte efort stă pe un asemenea om să-şi impună voinţa. a purta astfel de grijă altuia este un mijloc de a-ţi satisface propria vanit ate. a cărei satisfacere îi mulţumeşte şi vanitatea. iar dacă zice cafea. înţelegem că pentru această femeie un astfel de ament a devenit aproape o necesitate. că în felul acesta ea are un rol de dirijor şi realizea ză o dresare a celorlalţi. Era un copil care îşi exprim a clar capriciile.

trebuia să se le mereu câte ceva care s-o readucă aici. avea de anxietate şi de agitaţie. când ar trebui să spună „da". Asta pentru că. Urmarea este că p rintre adulţi găsim mult mai mulţi oameni care vor să-şi impună propria voinţă. Permanen punere a propriei voinţe nu reuşeşte de fapt decât în cadrul familiei. chiar dacă este vorba de lucrul cel mai de la sine înţeles din lume şi chiar dacă este spre propriul lor bine. curând sunt întrerupte şi. în afara familiei. în curând. pentru ca apoi să le pună de îndată pe toate pe jărat oape întotdeauna aceşti oameni tind să se limiteze la cercul familiei. repede simţea nevoia de a se reîntoa Tendinţa de a reveni în familie şi-o trăda în diferite chipuri. Nu mai putea merge la teatru şi. mulţi dintre ei spun „nu". ceva care. de altfel. într-un fel. Ce-i drept. problema vanităţii. decât din c se străduiesc să-şi ajute aproapele. nici n-au fost dorite. Dat fiind faptul că femeia aceasta nu-şi putea rezolva problema ei vitală. nici măcar pe stra nu mai putea ieşi. în orice conversaţie. Mulţi sunt atât de vanitoşi încât nu sunt capabili să rs recomandărilor venite din partea altora. Dar ori de câte ori ieşea de acasă. Ocazii pentru exersarea acesteia nu lipsesc în zilele noastre. Sub pintenul vanităţii. nu rareori se poate vedea câte unul care câştigă toate inimile. De cum ieşea în societate. dispun de privilegiul unei voinţe propr ii. a fost pretu tindeni îndrăgită. Situa după care jinduia ea nu se găsea în afara familiei şi în special nu pe stradă. Ca urmare a amabilităţii pe care o manifesta în societate. De obicei aparţin acestui tip oamenii care. o tulbura.r CUNOAŞTEREA OMULUI adesea cazul acelor copii care. Aşa se expl versiunea ei faţă de orice ieşire de 201 . în raporturile cu străinii. pândesc într-una momentul prielnic unei intervenţii în contradictori . oferă i maginea unei extraordinare amabilităţi şi complezenţe. şi nici aici în toat azurile. Era şi cazul paci entei noastre. Aici ea îşi pierdea sentimentul că ceilalţi se supun voinţei sale. aceste raporturi nu s unt de durată. Viaţa fiind îns cum este şi punându-i mereu pe oameni în legătură unii cu alţii. de fiecare dată când se afla printre străini. Luc rurile au evoluat până într-acolo încât. în afara familiei. nu vea acelaşi sentiment al superiorităţii ei absolute. sunt oameni care. decât în familie. pucau durerile de cap şi era nevoită să plece acasă.

în forul ei interior n u era gata pentru o schimbare. a trebuit să fie înconjurată de afecţiune. că voia să se bucure de avantaje. Pradă unor stări de spirit din cele mai penibile. conduce prăbuşire. mai exact vanitatea. adevereau că. rea problemei vanităţii sale. Simptomele au fost în fina l atât de chinuitoare. Soluţia era greşită. în final.ALFRED ADLER acasă. Dar nu s-a prezentat. care îi plăcea: să aibă oameni în jurul ei. ea se angajase pe o cale greşită. Astfel. acesta era un şablon pe care-i purta cu e din frageda copilărie. Ea era cea mai mică. Un bărbat în vârstă de 25 de ani avea de susţinut ultimele sal xamene universitare. care să se ocup anenţă de dânsa. inhibă dezvoltarea omului şi. deşi se adresase medicului. pentru că ajunsese la concluzia că pierdu se orice interes pentru ele. Ar fi acceptat cu dragă inimă perspectiva de a contin ua să domine în familie. dacă în acest demers nu s-ar fi lovit d diţiile vieţii. Neliniştea şi crizele sale de anxietate. încet-încet. cu excepţia cazurilor în care era însoţită de cineva din „suita" sa. are erau atât de violente încât ceilalţi nu îndrăzneau să i se împotrivească. neobservând că această trăsătură îi face pe oameni veşnic nemulţumiţi. Era însă i să ai una fără cealaltă. De fapt aceasta a pentru dânsa situaţia ideală. Privirea nu sesizează această relaţie. este o însuşire loroasă. Au fost de înfrânt m ri rezistenţe. firavă şi bolnăvicioasă şi de aceea. Să expunem şi un alt caz. s-a s upus unor auto202 . încât s-a apelat la medic. ea a trebuit să-şi d uie întregul plan de viaţă pe care şi-i construise de-a lungul anilor. generate de faptul că. S-a complăcut în această sit copil răsfăţat şi ar fi prelungit-o pe toată viaţa. mai mult cât ceilalţi copii. cu care a intrat în contradicţie. atâta timp cât este aţintită doar asupra elor. De aceea atâţia oameni sunt convinşi că ambiţia. fără a mai fi urmărită pe stradă de stări de anxietate. S-a reuşit să i se arate că este prizoniera propriului ei plan de nconştient. pentru lipsea voinţa de a se supune condiţiilor vieţii umane în comun. După cum a reieşit din cercetări. dar că îi era frică de dezavantajele acestuia Exemplul de mai sus arată cât se poate de limpede că orice grad de vanitate exagerat constituie o povară pentru întreaga viaţă. răpindu-le l.

Din cele relatate de dânsul reiese că a fost de f apt întotdeauna aşa. El se gândeşte în pri rând la prestigiul pe care un eşec l-ar face pierdut şi începe a se îndoi de capacităţile e. Recunoaştem în această atitudine. Trecându-şi în revistă irile din copilărie. şi că nu prezintă interes pentru dâns l. De fiecare dată când i se impunea să ia o hotărâre. care îl reduceau la neputinţă. persecutat de gândul că a ajuns un incapabil.CUNOAŞTEREA OMULUI critici necruţătoare. s-a oprit asupra unor vehemente reproşuri aduse părinţilor săi. de asemenea. dădea înapoi. la stagnare. de asemenea. o altă formă a vanităţii. Din moment ce acum nu mai realiza nimic. osci tru noi cei preocupaţi de studierea liniei directoare a demersurilor unui om aceas ta nu înseamnă altceva decât a recurge la frâne. Iată secretul celor care nu-şi pot asuma riscul unei decizii. Şi aici tot vanitatea era forţa impulsiv scunsă care stătea la baza comportamentului. în care se puseseră mari speranţe. sent mentul personalităţii era salvat. Tatăl său nu înceta loc să-i aţâţe ambiţia. capul lu minat al familiei. aşa că ajunsese repede să nu aibă decât ţel în faţa ochilor: să-i întreacă pe toţi. exact în momentul î a pe cale să treacă printr-o încercare care să-i ateste aptitudinile. El era cel mai mare şi singu rul băiat într-o casă cu patru fete şi. ca acrobaţii de la circu ri. dându-i trac. care nu-i îngăduie omului să se riscurilor. prorocindu-i ce va deveni. exact înaintea examenelor i-au venit acele gân duri. Uneori. o puternică aversiune. Se putea consola cu ideea că este bolnav. ca să spunem aşa. Avea acum o plasă de salvare. că un destin mister ios îl făcuse incapabil. Şi acum iată-1 cuprins de incertitudine. Ea îl determină să facă un viraj. a căro lipsă de înţelegere a însemnat o piedică în calea dezvoltării sale. Acestei categorii d e oameni îi aparţine pacientul nostru. Aşadar. putând scăpa de critică. singurul sortit să studieze. între 3 . furnizându-i pretexte şi subterfugii pentru a nu trebui să se supună probelor. Toate acestea av eau însă pentru dânsul o importanţă decisivă. Asemenea gânduri au sfârşit prin a-i însingura. e utrea gândul că de fapt oamenii nu au nici o valoare.

El e mereu să-i prindă pe alţii cu ocaua mică şi să le demonstreze că au greşit. vanitoşii nu tează să lupte împotriva sentimentului comuniunii sociale. ca apoi. d evenind pe deplin conştient de mediocritatea sa. nimerind într-o fundătură. Se poate întâmpla. Artificii ieftine. Este o luptă nesfârşită care. făcând impracticabil drumul. în dezvoltarea principiului ambiţiei. dar care niciodată nu-i zdruncină credinţa în superi ritatea şi dreptatea sa. Vanitatea I-a silit să bată în retragere Vedem cum. să vrea să găsească fiecare edificiu acolo unde el I-a localizat pe planul său bizar. fie cu de-a sila. în toate relaţiile sale cu semeni i el încearcă să-şi impună principiul. să renunţe la a se supune înţelepciunii unei cărţi sau ar la un examen prin care trebuie să se verifice adevărata stare a capacităţilor sale. de ambiţie şi 204 . Din perspectiva falsă din care priv eşte el lucrurile. Vanitatea intră într-o contradicţie insolubilă cu sentimentul de comuniune. situaţia capătă proporţii exagerate. totul îi apare ca şi cum întreaga f re a vieţii sale şi întreaga valoare ar fi puse în joc. Este fericit uşeşte să arate — cel puţin să şi-o arate sieşi — că este mai deştept sau mai bun decât alţ eştia din urmă nu prea iau seama şi acceptă această luptă intermitentă. fiece cuvânt sunt interpretat e sau evaluate de dânsul din punctul de vedere al propriului său triumf sau al propr iei sale înfrângeri. Fireşte că niciodată el nu găseşte ce doreşte şi învinuită este realitate esta este destinul omului vanitos. al vanităţii. Fiecare alocuţiune. Ei seamănă cu omul care în întocmirea planului unui oraş se lasă ghidat de fantezie. în felul acesta oricine îşi poate închipui cee a ce îi place. încă din copilărie. fie prin viclenie şi şiretlic. Orice altă confruntare capătă pentru dânsul proporţiile unui eveniment deosebit. fireşte.ALFRED ADLER dacă va putea realiza toate cele ce îşi propusese. încercând să-şi croiască o cale ie. se duce în tiparul de viaţă fix itate. ba la înfrângerea lui. Cu toate acestea. ca un om să-şi ab oneze deodată studiile obligatorii. De aici acea tensiune implacabilă. ca în cazul în care I-am expus mai sus. colindând oraşul. care duce ba la vic ia vanitosului. plin de ciudăţenii. pe care nimeni n-ar fi în stare s-o suporte. zarurile cad de la sine.

permanent a încercare de a-şi înălţa propria personalitate. în ace st caz valoarea sa se impune în chip firesc. obscură şi absolut incertă. Dar când cineva procedează de-a-ndoaselea. Nici un om nu ieste biruitor în felul acesta. anume înclinaţia de a d de a sprijini. şi chiar dacă este contestată. Este ca şi când omul acesta ar fi obligat să pară mereu măreţ şi superior. în cel mai bu caz. Ajungem astfel la o concepţie pe care popoarele au intuit-o cu toată certitudinea cu mii de ani în urmă şi pe care cuvântul biblic o exprimă după cum urmează: mai fericit cel ce dă. Având asemenea pretenţii. Nimic de făcut în această privinţă. Persoana respectivă poate fi absolut liniştită. Pentru că aceste bucurii nu le poţi avea decât dacă răspunzi afirmativ condiţi r pe care ţi le oferă viaţa. o armonie a vieţi i psi205 . pentru că nu a mizat totu pe cartea vanităţii sale. pe când adevăratele bucurii a sunt răpite. este greu s uccese reale sau să le fii de folos semenilor. va constata că tot ceea ce pentru alţii înseamnă satisfacţie şi succes iaţă. Vanitosului i se opune tipul de om care demonstrează un sentiment de com uniune socială dezvoltat şi care de-a lungul vieţii îşi pune în forul său interior întrebar e pot eu da? Vom recunoaşte numaidecât o enormă diferenţă de valoare. Pe fondul sentimentului său de grandoare va reuşi. Da medităm la sensul acestor cuvinte. lui îi este refuzat. îi stă în caracter să rămână în expectati ate fi înhăţat. contestaţia nu stă în picioare. de a veni în ajutor. ci constituie ţinta atacurilor şi este în permanenţă expus riscului de a fi doborâ . barându-şi calea sp bucurie şi fericire.CUNOAŞTEREA OMULUI orgoliu. s-ar găsi destui oameni c se amuze pe această temă. care sunt expresia unei extrem de îndelungate exp erienţe a omenirii. Esenţială pentru vanitos este orientarea egocentrică. decât cel ce ia. pentr meni nu poate fi constrâns să recunoască superioritatea cuiva. Chiar dacă ar reuşi vreodată. dar niciod ată şi în nici un fel în realitate. pe plan imaginar. să obţină superioritatea asupra celorlalţi doar în vis. Altfel stau lu rile atunci când valoarea unui om se legitimează prin utilitatea pentru ceilalţi. contestându-i valoarea. recunoaştem că aici este vorba de o înclinaţie. îi rămâne doar propria sa ju ecată despre sine însuşi. vanitosul întâmpinând în permanenţă noi dificultăţi. care aduce cu sine echilibrul.

Alţii au ace senzaţie atunci când se arată duri. un primitiv oarecare o va face pe grozavul purtând în păr o pană lungă cât toate zilele. Efigiile şi diferitele bijuterii pe care le poartă aceşti oameni dezvăluie. fie şi prin neruşinare.o voinţă de a se impune. Cel mai rău lucru pe care I-am putea face ar fi să apelăm la sentimente în cazul oamenilor stăpâniţi de o astfel de vanitate şi care cu dragă inimă îi 206 . la fel. insensibili. nemulţumirea şi lipsa sa de modestie sunt la fel de monstruoase ca tot c e am găsit la el. Uneori aceasta poate să nu fie decât o aparenţă. vanitatea lor. cu totul ext rioare şi primitive. de pildă. El doreşte ca toată lumea să se supună legilor inexorabile dictate de capriciu l său. o atitudine ostilă faţă de manifestările generate de sentimentul de co muniune socială. întâlnim la oameni şi alte forme de manifestare a vanităţii. îndeosebi la băieţi întâlnim adesea un soi insensibilitate. ca la cei care se îmbracă în aşa fel încât să-şi dea importanţă sau ca e exagerează. pe când cel înclinat să ia rămâne oritatea cazurilor nesatisfăcut. de asemenea. împopoţonându-se ca nişte filfizoni. pe când în realitate aceşti oameni sunt mai mult otivi decât brutali şi de un cavalerism grobian. de exemplu. d evizele pline de ifos. în conştiinţa sa nu există loc pentru recon re şi pace. veşnic frământat de gândul ce ar mai putea el lua ca să fi pe deplin fericit. jinduieşte după un alt cer decât cel care ne este dat. după ultima modă. ori desene. emblemele belicoase sau armele. Toate acestea îi fa să simtă o ambiţie nemăsurată. care la primitivi erau de stinate să-i bage în sperieţi pe duşman. Există o mulţime de oameni pentru care cea mai înaltă satisfa este să se îmbrace totdeauna frumos. vrea să gândim şi să simţim a tr-un cuvânt. Pentru că u i cred că o astfel de comportare impudică le conferă măreţie şi superioritate. inflexibili sau impenetrabili.ALFRED ADLER hice care seamănă cu un dar al zeilor pentru cel care dă. oamenii de mai de mult sau ca popoarele primitive care şi astăzi încearcă să se distingă în est fel şi unde. Cum nu are niciodată ochi pentru nevoile altora şi cum fericirea lui este să constate că alţii sunt nefericiţi. să strălucească. îndeosebi la aţi. care îi încântă pe frivoli. Sau figurile cu semnificaţie erotică. cum sunt tatuajele e t c . voind să facă senzaţie.

Această at itudine iniţial ademenitoare. Dar de îndată ce lumea o cunoşti. că decepţionează. care aproape de la sine îi poate duce la triumf. Fireşte că se cuvine să tratăm cu prudenţă această interpretare. Ei pot să peroreze pe tema celu i mai pur umanitarism şi aparent să-i ilustreze prin fapte. a i prieteneşti. care urmează. Şi Goe îmbrăţişează această concepţie în una din epigramele sale veneţiene. Ar fi să nu facem decât să-i întărâtăm să-şi intensifice şi mai ea respectivă.CUNOAŞTEREA OMULUI fac pe ceilalţi să sufere. Aceşti oameni lasă impresia unui spirit de sacrificiu nemaipomen it. iar în continuare belicos. ne arată că ne-am înşelat. poţi fi lesne tentat să crezi că ai de-a face cu un om animat de sentimen tul comuniunii sociale. Dar de cele mai multe or i o vor face într-o manieră atât de demonstrativă încât un cunoscător de oameni va fi prevă Un specialist italian în psihologie criminalistă spune: „Când atitudinea ideală a unui om depăşeşte o anumită măsură. Căci prima fa unei asemenea bătălii constă tocmai în a-i da adversarului iluzia securităţii şi în a-i îmb atât de bine încât acesta să renunţe la orice spirit de prevedere. insinuantă. de gestur amicale şi de avansurile unui om. când bunătatea şi omenia sa iau forme surprinzătoare. Spre a-i putea domina pe alţii. este cazu totul bănuitori". vanitoşii sunt nevoiţi să-i atragă în plasa lor. în asemenea cazuri vedem de obicei pe câte cineva. pe bună dreptate. invocând propria lor durere în faţa unei fiinţe care în faţa durerii ia nu face decât să aibă sentimentul superiorităţii sale. care la început se arată amabil. Sunt oameni despre care se spune. De fa t au unul singur. pentru că deodată se poate vădi că sub această mască ave e-a face cu un agresiv care se străduieşte să le impună celorlalţi voinţa sa. escrocul nu ţi se mai p un şugubăţ". 207 . poate merge atât de departe încât să devină un fe e capcană de suflete. Dar actul al doilea. Să nu ne lăsăm deci imediat captaţi şi induşi în eroare de amabilitatea. să-i scineze. dar nu ate să nu recunoaştem că ea este întemeiată din punct de vedere teoretic şi practic. în această primă fază. că au două suflete. de exemplu părinţii. int ervenind cu rugăminţi. Am şi arătat că vanităţii îi plac zeze. unde spune: „La treiz i orice entuziast mă răstigneşte.

la eşecuri şi chiar la prăbuşirea personalităţii. atât în basme. care în societatea noastră generează în chip automat alsă ambiţie care. ca pe un camarad. cel mai bun lucru fiind acela de a-i trata pe copil nu ca obiect. din prima parte a cărţii. în asemenea cazuri. acţiun urile noastre de caracter. Este interesant de observat cum. datorită unui sentiment de oprimare şi retractilitate copiii să adopte o poziţie agresivă. se amestecă în proporţii diferite în toate gândurile. basmele. nici nu mai să audă de pescar. Dacă educatorul îşi cu noaşte îndatoririle sale. noaştem. o ambiţioasă veşnic nemulţumită. ba regină. ne oferă o mulţime de exemple care ne arată ce este vanitatea şi ce primejdii ascunde ea. lesne de recunoscut. întemeiate pe logica vieţii. la rându-i. situaţiile care pot conduce la eşecuri în dezvoltarea ps hică. ele sunt respingătoare şi ne punem repede în gardă faţă de cei care le actică. ca pe un semen cu drepturi absolut egale. Singura soluţie ar fi să evităm pe cât posibil situ conflictuală. vrea să fie ba contesă. la urmă. Nu ne plac linguşelile. cât şi în realitate. î n de recunoştinţă. acele izvoare din care noi toţi extragem în primul rând cunoştinţe d espre om. determinând de regulă o înăsprire a vieţii şi ducând uneori la c mai grave complicaţii. şi chiar Dumne imiţându-şi mereu bărbatul la peşte care. în viaţa psihică înfierbân208 . Atunci nu s-ar mai întâmpla atât de uşor ca. de cele mai multe ori. nu avem posibilitatea să facem obli gatorie şi pentru copil această logică. Evoluţia ambiţiei nu cunoaşte limite. exasperat de ultima dorinţă. Un pescar aruncă înapoi în apă un peşte şi acesta. Fapt cât se poate emnificativ. E i Andersen intitulat Urciorul cu oţet.îi îngăduie pescarului să-şi exprime o dorinţă. ci ca subiect. avem de-a f ce cu copii care au o atitudine agresivă faţa de cei din jurul lor. acest tip de om va fi. Dificultăţile de ordin pedagogic constau în aceea că.ALFRED ADLER în general. Ambiţioşii ar trebui mai degrabă consiliaţi să nu mai recurgă la asemenea mijloace. carului. Se cuvine să menţionăm aici în mod deosebit un basm care ne înfăţişează într-o matică manifestarea nestăpânită a vanităţii şi prăbuşirea care îi urmează în mod automat. Dorinţa i se împlineşte.

un rol important îl are aici faptul că o mare par te din omenire îşi trage primele sale cunoştinţe despre esenţa omului din acele cuvinte al e Bibliei care spun că omul a fost creat „după chipul lui Dumnezeu". Acesta era. să intre în legătură cu spiritele celor morţi. de exemplu. Este însă uşor de înţeles că tendinţa cu pricina are rădăcini adânci în fii bstracţie de temeiurile psihologice. prin care să-i învăţăm să fie modeşti. ca. va fi citită cu admira r dacă vrem să le-o facem cunoscută copiilor. înrudit îndeaproape cu această sete de divinizare şi foarte răspândit este idealul descris în basmul Ţara trântorilor. dincolo de timp şi spaţiu. Toate aspiraţiile şi interesele care se grupează în jurul spiritismului şi telepatiei trădează oameni nerăbdători să iasă d tele condiţiei umane. idealul suprem al educaţiei religioase. Nu ne poate decât îngrozi ceea ce a rezultat de pe urma unei astfel de educaţii şi se impune să căutăm un id al mai omenesc. odinioară. este punctul extrem al tendinţei de a depăşi limitele propriei personalităţi. de îndată ce cineva şi-a maturizat înţelegerea. al aspiraţiei la similitudinea cu Dumnezeu. în zilele no stre faptul este deosebit de frecvent şi de manifest. creaţi după chi ul lui Dumnezeu. ascensiunea aspiraţiei către putere poate ajunge până la idealul ident ificării cu divinitatea. atunci când încearcă. unde toate 209 . Acest fenomen. ceea ce lasă în sufle tul copilului o impresie puternică şi adesea plină de grele urmări. Nu trebuie să căutăm prea îndelung ca să descoperim că un asemenea — cum se întâmplă în cazurile cele mai grave — se comportă ca şi cum ar fi Dumnezeu sau iacestuia locul. chipurile. Fireşte că Biblia este operă superbă care. atunci trebuie să le oferim cel puţin un com entariu adecvat. Dacă aprofundam investigaţiile n constatăm că o bună parte dintre oameni înclină să-şi asigure cel puţin un locşor lângă Du stă încă un mare număr de şcoli în care educaţia are drept ideal să-i facă pe om asemenea l ezeu. care vor să se ridice uneori deasupra timpului. care îşi atribuie puteri pe care oamenii nu le au. fie concepe deziderate şi îşi fixează scopuri a căror realizare ar urma să i transforme într-un zeu. să nu-şi atribuie nici un fel de fo nu creadă că totul şi toate li se pot supune pentru că ei ar fi.CUNOAŞTEREA OMULUI tată a vanitosului.

dialogând cu el. Pe urmele aspiraţiei de a fi asemenea lui Dumnezeu. de exemplu. Este calea pe care un individ poate ajunge lesne să aibă sentiment ul 210 . capabil fiind ca. de pildă. prod ucând o impresie de patologic. pentru un care a suferit un dezastru sufletescsă se poată izola. la credinţa unora că f meia ar exercita o influenţă magică asupra bărbatului. este în afară de orice îndoială că ei vor fi cel puţin ispitiţi ploreze mai profund în această direcţie. prin acte pioase şi p rin rugăciuni. situându-se deasupra celorlalţi. de exemplu. în tâlnim fenomenul satisfacerii trebuinţeireligioaseîntr-un mod abuziv. prin care se cau tă mulţumirea propriei vanităţi. putând st cu Dumnezeu între patru ochi şi simţindu-se astfel în intimitatea lui. Aşa sunt cei care. Desigur. s-ar putea întâmpla ca pe unu de-ai săi aflat departe să-i pască o nenorocire. Aceasta ne aminteşte de vremea când această credinţă era încă mult mai răspândită e mai neînsemnate pretexte. ci le putem compara doar cu procesele Inc hiziţiei sau cu războiul mondial. Mă gândesc. atunci nu putem vorbi pur şi simplu de rătăciri lipsite de importanţă.ALFRED ADLER dorinţele ajung să se îndeplinească. declară că nu pot adormi d acă nu au rostit o rugăciune oarecare. o femeie risca să fie acuzată că este vrăjitoare sau zripţuroai ceea ce a făcut ca Europa întreagă să trăiască un coşmar ce a lăsat urme adânci în istoria acă ne gândim că un milion de femei au căzut jertfă acestei iluzii. într-un fel. p că nici un om nu este scutit de asemenea idei. Ideea magiei şi a influenţelor magice asupra alto ra este foarte puternică şi adesea nu e abandonată nici la adânci bătrâneţe. înţelegem sensul acestei pălăvrăgeli goal ai dacă avem în vedere negativul unei atare comunicări: dacă îmi rostesc formula. Se mai găsesc încă destui bărbaţi ca omportă în aşa fel de parcă s-ar afla sub 1 înrâurirea puterilor magice ale partenerei lor e viaţă . luând contact cu Dumnezeul său. nimic nu i se poate întâmpla. Uneori asemenea manifestări se află foarte departe de ceea ce putem numi religiozitate autentică. copiii nu cred aproape niciodată că asemenea magini de poveste ar reprezenta realitatea. căci dacă n-ar face-o. să orienteze voinţa divină pe căile dictate de propria necesitate. Dar dacă ne gândim la interesul nemărginit al copiilor pentru magie. Să ne gândim cât de important este.

împiedicându-1 pe autorul lor să se acomodeze cu realitatea. să se simtă superior. după un început de confuzie mentală a sfârşit prin a măr i: „Da. dar mulţi nici nu îndrăznesc să privească înăunt sesiunea puterii este azi atât de strâns legată de bani şi avere. care îl face pe un individ să adune to t mai mult. care ne ademeneşte fără încetare". acţiuni care nu d termină nici o schimbare în natura lucrurilor. pentru a avea în mână ceva din acea mult dorită putere magică şi. Pentru că el crede că de fapt a reuşit să împiedice în tim util o nenorocire care îl pândea pe cineva! Se poate constata că şi în reveriile lor asem enea oameni depăşesc orice limită umană. încât multora setea de bo şi de proprietate li se pare naturală. fratele mai mic trecea drept incapabil. deşi dispunea. în acelaşi ti p. Unul din acei bogătaşi care. Din copilărie i se tot repetase că sora sa putea învinge cu uşurinţă dificultăţile vieţii. neobservând că o mulţime din cei care vânează banii sunt puşi în mişcare de nimic altceva decât de vanitatea lor. Omul acesta euşit să-şi conştientizeze comportamentul.CUNOAŞTEREA OMULUI propriei sale dimensiuni magice. ce el era sortit să facă doar lucruri neîn211 . într-un fel sau altul. încă de la început el a fost desconsiderat şi. deşi acum se încerca să e netezească drumul. în civilizaţia noastră un ucru îndeplineşte un rol pe care. prin aceasta. pe când sora sa avea faima unei dotări dintre cele mai strălucite. de destulă a ere. ştiţi. E ste vorba de bani. în care vom reîntâlni toate acele detalii care ne sunt cunoscute şi care. desigur. Cum fratele nu a mai putut susţine concurenţa cu ea. Este vorba de o perec he de fraţi. az. Să prezentăm. a abandonat cursa. propriu-zis. anume starea de decădere. aceasta este tocmai puterea. ne va permite să examinăm mai îndeaproape şi să înţelegem un alt fenomen care joacă un r portant în ceea ce priveşte vanitatea. continua să alerge după bani. nu de puţine ori îl putem percepe ca magic. Mulţi cred că având bani poţi face totul şi nu este de mirare că ambiţio vanitoşii sunt preocupaţi. ci se constituie doar în planul imaginaţi ei. Ni se dezvăluie gesturi inutile. în încheiere. de bani şi avere. în realit ate nu avem de-a face decât cu fenomenul vanităţii. Aproape că s-ar putea crede că setea de proprietate se întemeiază pe factori patologici sau rasiali. asupra sa apăsa greaua povară de a şti că probabil este un incapabil.

să studieze era o pronunţată stare de d racţie. într-o zi aşii I-au dus în lumea prostituţiei. ceea ce în nici un caz nu putea admite. Dată fiind poziţia mai avantajoasă a surorii sale. Un profund sentiment de inferioritate îl îmboldea mer eu să se întrebe cum să procedeze ca să poată juca de-acum rolul unui domn mare. e juns până acolo încât să pândească ocazia de a şterpeli banii de care avea nevoie. Aşa s-a scurs ziua şi aptea şi. obosit. Prin aceasta situaţia i s-a atenuat. s-a dus la culcare. unde a evoluat ca un copil orientat spre pesimism. care îl constrângea în permanenţă să se gândească la altceva. care nu i se potrivea deloc. i se părea că procedează ca un bărbat în toată firea. aşa încât toată ziu fost somnoros şi obosit. nu se interesase deloc de îndatoririle sale. avea o scuză atât pentru sine cât şi pentru alţii. creştea în el dorinţa u fi luat drept un prostănac. nu i se putea pretinde să concureze cu sora mai destoinică. după cum declara. Căci dacă s-ar fi întâmplat să cadă la examene. Cum aceasta era legată de mari cheltuieli şi cum grandomania nu-i îngăduia să ceară bani de la tatăl său. Cu această stare de spirit împovărătoare a încep t şcoala. încă de pe la 14 ani căuta adesea să fie în compania adulţilor. Această situaţ durat până în ziua în care. nimic nu i se putea întâ pla. de asemenea. Ceea ce îl împiedica. I-a ajutat să-şi joace mai departe rolul. A trebuit să se scoale cu noaptea-n cap.ALFRED ADLER semnate. ar o dovadă a incapacităţii sale. Iată ce curs au lu at lucrurile. Unui om în asemenea stare. apărat din toate părţile. la şcoală. A-I suferi. Pe măsură ce anii treceau. Ceea ce a urmat. remuşcările care îi răpiseră liniştea tfel înarmat pentru orice eventualitate. avea circumstanţe atenuante şi 212 . lui i s-a dat iluzia unei insuficienţe. Nu incapacitate a sa era de vină. Dacă eşua. împăcat în conştiinţa sa că a vrut să studieze. ci împrejurările fatale. El avu brusc mustrări de conştiinţă. Aceste f i nu-i pricinuiau nici o remuşcare pentru că. incapabil să-şi concentreze atenţia. s-a văzut ameninţat de un grav eşec. ci de a fi tratat ca om matur. pe care de atunci n-a mai părăsit-o. pe câ alitate. căinţa sa. care are la dispoziţie casa de bani a tatălui său. care încerca să evite cu orice preţ dezvăluirea incapacităţii sale. gândea el. care au sfârşit prin a-i încolţi atât de I-au împiedicat cu totul să mai studieze. mu de conştiinţă torturându-1 în aşa măsură încât oricine s-ar fi aflat într-o astfel de situa ea să nu eşueze.

concomitent cu ambiţia îşi va manifesta şi gelozia. Părinţii. Până unde poate merge un copil în această dire e. săvârşise trei omorur . Vedem din acest caz până unde poate ajunge omul. ci o întâlnim în toate celelalte relaţii umane îndeosebi în copilărie. atestând cu aceasta o poziţi ostilă. ar fi fost o do a aptitudinilor pe care nu voiau să i le recunoască. Asemenea complic aţii şi viraje aduc ambiţia şi vanitatea în viaţa unui om. Era un copil cu un anumit grad de arieraţie. La copii gelozia este de găsit aproape întotdeauna. spre a se ridica deasupra fraţilor şi suro ilor sale. Devin lesne geloşi îndeosebi acei copii care de la încep ut s-au bucurat de o afecţiune confortabilă. Acea ituaţie s-a schimbat brusc când. asupra căruia se îndreaptă mai mult atenţia părinţilor. Privind lucrurile mai îndeaproape. găsim că l acestor rătăciri nu stă nimic altceva decât o banală greşeală. GELOZIA. poate inexistentă. numai pen tru a evita descoperirea unei aşa-zise incapacităţi. De gelo zie nu este vorba doar în relaţiile erotice. aplicându-i corecţii copilului pentr care greşeală. cu o constituţie destul de firavă ca să f ie scutită de orice efort fizic. în familie s-a născut o altă fetiţă -a petrecut atunci o transformare radicală şi a început să-şi urmărească surioara cu o ură tă. la cei opt ani ai ei. Iar dacă reuşea. Din sentimentul de a fi desconsiderat. când unul dintre copii. el dezvoltă o altă formă a ambiţiei. dezorientaţi. O trăsătură de care se impune atenţiei noastre prin extraordinara sa frecvenţă este gelozia. au ales calea severităţii. La asemenea acrobaţii îl instigă pe o m vanitatea. riscând să decadă. bucuria de a trăi şi fericirea. mai ales când se naşte un altul mai mic. într-o zi s-a întâmplat că în pârăul care curgea pe lângă sat să fie 213 . belicoasă. răpindu-i candoarea şi plăcerile vărat omeneşti.w CUNOAŞTEREA OMULUI nimănui nu-i era îngăduit să afirme că el ar fi incapabil. ea împlinind şase ani. ne-o arată cazul-limită al unei fetiţe care. aşa încât copilul re apare ca un rege detronat. neglijat. gelozia. 2. aşa încât se afla într-o situaţie relativ favorabilă. trăsătură care adesea persistă la omul respectiv de-a lungul înt ii sale vieţi.

fireşte. pentru ca. de a se lua la întrecere. de care fetele se văd lipsite. societatea noastră nu e ste prea ispititoare pentru o fată. nu rareori reuşe ca. Aşadar. a fost pus bservaţie într-un azil de alienaţi şi. S-a stabilit că ea nu manifesta nici un fel de ostilitate faţă de băieţi. încă şi mai uşor se pot trezi manifestări de gelozi în familiile cu copii de ambele sexe. în final. făcând totul după bunul ei plac. ge ia acestei fete se transferase de la sora ei mai mică la toate fetiţele de aceeaşi vârstă. aşa cum se obişnu astăzi. O altă formă larg răspândită a acestui relaţii. Ea şi-a mărturisit crimele. impulsionată de sentimentul că este desconsiderată. care se poate revolta uşor văzând că. mnă că ea se situează pe o poziţie de superioritate. în puţine zile cazul s-a repetat. predată unei case de reeducare. nu d ră de primul caz. Când o soră mai mare adoptă o atitudine maternă faţă de fratele mai mic. atât din punct de vedere corporal cât şi spiritual. înclinaţia de a spiona. pentru că este ştiut că la pubertate fetele se dezvoltă mult mai rapid decât bă . Care formă va predomina. adesea în complicitate cu natura ca în ajutor. geloasa să supra faptului. Se poate întâmpla ca sora mai mare să aibă o mare afecţiune pentru frăţi ei şi să se îngrijească de el ca o mamă. Dintr-o asemenea stare de lucruri nu rezultă. care pot să genereze manifestări de gelozie. îşi satisfăcea setea de răzb pentru umilinţa de care avusese parte. Era ca şi cum în tiţele omorâte ea vedea imaginea surorii sale şi. Gelozia se manifestă în forme din cele mai diferite. prin hărnicie şi voinţă. După cum este cunoscut. ceea ce însă. pe când arunca în apă o altă fetiţă. Fata. în mod necesar o put ernică ostilitate. venirea pe lume a unui băiat este salutată cu o bucurie deosebită. este rivalitatea excesivă dintre fraţi şi surori. O sit periculoasă a fost transformată în una avantajoasă. în sfârşit. O recunoaştem în trăs ri ca suspiciunea. din punct de vedere psihologic. omorându-le. depinde de pregătirea de 214 . pentru ca ulterior această diferenţă dispară treptat. să-şi depăşească fratele.ALFRED ADLER găsită o fetiţă moartă. precum şi în permanen tă teamă de a nu se vedea desconsiderat. el fiind tra tat cu mai multă grijă şi dragoste şi având tot felul de alte avantaje.

Autoevaluându-se cu zgârcenie şi fiind mere atisfăcut. Ca trăsătură de caracter. ale voinţei de a avea mereu mai mult. prescriindu-le unde şi ce să privească. de exemplu. invidia este indisolubil legată de aspiraţia către put re şi superioritate. orientându-le întreaga gândire ia poate de asemenea să-şi servească scopul denigrându-1 pe celălalt. de a-i îngrădi libertatea. nesatisfăcute. Toate aceste forme de manifestare ale sentimentului frustrării sunt semne ale unei vanităţi mascate. 3 . de a măsu ra succesele altora. Gelozia este. ce şi cum să facă. Se înţelege că sentimentul invidiei. Poate exista o gelozie c re se mistuie pe sine sau una care se revarsă într-o comportare temerară. el ajunge de cele mai multe ori în situaţia de a se compara cu alţii. după cum este ştiut. Desigur că asemenea oameni nu declară că ei ar vrea să aibă totul. O metodă prefe cei geloşi este aceea de a le fixa reguli de conduită partenerilor. 215 . La f emeia înclinată să joace tare se poate manifesta în încercarea de a-şi doborî rivalul sau î inţa de a-i încătuşa. izolându-i de lume . Urmând o linie ps ihică proprie. Acesta îl apasă şi-i preocupă în aşa măsură încât. dar în fapt ei procedează ca şi cum ar voi să aibă to ul. prin urmare. instaurând o dominaţie abs tă asupra ei. ei le impun celorlalţi o lege a iubirii. având în vedere atitudinea şi modul său că omul acesta este încă departe de ţelul său. exprimat prin această permanentă evaluare a situaţ ei proprii în raport cu succesele altora. pentru că de obicei instanţa sentimentului de comuniune socia lă interzice o astfel de mentalitate. unde un bărbat ajunge în acest fel să-şi oprime soţia. făcându-i reproşuri e admirabilă descriere a acestui comportament găsim în romanul Netocika Nezvanova de Do stoevski. Poate proceda în felul acesta şi în cazul în ca re el este cel care are mai mult decât alţii. simţindu-se frustrat. INVIDIA. de a-i impune dominaţia ei. sub forma unui sentiment de inferioritate. de a avea totul 2 . o formă particulară a aspiraţiei spre putere. energică. Distanţa care îl desparte pe om de ţelul său supraomenesc devine pent ru dânsul perceptibilă.CUNOAŞTEREA OMULUI care s-a beneficiat până atunci în ceea ce priveşte viaţa socială.

i se impune să conchidem că. nu ar manifesta invidie. puşi în aceeaşi situaţie. ar t rebui să se demonstreze că alţi oameni. sunt puţini oamenii capabili să nu o manifeste î tr-un fel oarecare. Sigur că în şuvoiul vieţii lucrul acesta nu transpare în chip desluşit. să nu se trezească forţe c i contracareze iniţiativele. în asemenea cazuri. trebuie să spunem că nu cunoaştem nici un mijloc de a e limina. când vede că îi lipsesc banii. deoarece lucrul acesta ar putea să-i lezeze. de partea opusă. alimentele. când perspectiva sa asupra viitorului se îngustează şi nu vede nici o ieşire din situaţia sa critică. fie la indivizi. că nu trebuie provocate. . Aşa interpretăm invidia celor neavuţi. care se află abia la începutul unei ivilizaţii veritabile. ori cât de antipatică este în general invidia. pe cale raţiona cum şi intui216 . din moment ce ea este determinată de sărăcie. Invidia ne împinge la acţiuni şi la măsuri care ţintesc la sta ilirea egalităţii. atunci este de înţeles că omenirea de azi. Dar oricât de respingătoare sunt manif estările de invidie dacă le privim prin prisma sentimentului de comuniune socială. a echivalenţei între oameni. că se impune să avem destul tact pentru a n u le întărâta şi accentua atunci când îşi fac apariţia. Suntem astfel în măsură ca. trebuie să ţine eama de acest factor. Dar omul suferă şi se simte asuprit. fi e la mase. dă curs unor manifestări de invidie. Pentru a o considera de neînţeles. Trebuie să recunoaştem că nimeni dintre noi nu este scutit de atar i manifestări. Cu toate că nu putem încuviinţa fo mele respingătoare ale invidiei. Nimeni nu se poate evidenţia în afara societăţii şi nimeni nu-şi poate extind puterea asupra altora fără ca în acelaşi timp. dată fiind structura psihică actuală a omului. chiar dacă morala şi religia l e interzic. Este inevitabil ca invidia să izbucnească. Această trăsătură de caracter ne face să vedem legătura indisolubilă dintre individ olectivitate. invidia şi ura care adesea i se asociază. este minimum pe care îl putem cere unui om: să nu facă p aradă de superioritatea sa momentană faţă de ceilalţi. îmbrăcămintea. Se cuvine să fie a bsolut clar pentru oricine trăieşte în societatea noastră că asemenea impulsuri nu trebuie puse la încercare. Deşi acest mod de a proceda nu înse a stării de lucruri existente.ALFRED ADLER nu poate favoriza posibilităţile de a fi fericit.

a unui stricător de chef. El se va arăta mereu dornic să pună mâna pe ce este al altuia. să-i denigreze într-un fel arecare. după cum va înclina să invoce pretexte pentru reuşitele s să aducă altora acuzaţii. El ne oferă imaginea unui luptător. să formulăm o axiomă a societăţii omeneşti. Cum nu-şi dă osteneala să se transpună în sufletul altora. fără ca viaţa psihică să sufere mari zguduiri. Expresia invidiei este uşor de recunoscut în mimică şi îndeosebi în privir Manifestările individiei îşi găsesc de asemenea o expresie pe plan fiziologic. va rebui să căutăm să le oferim copiilor posibilitatea unor activităţi care să le determine ri area conştiinţei de sine. Invidia îl poate duce până acolo un om încât să simtă o anumită satisfacţie în cazul că aproapele său este în suferinţă. dat fiind că nu putem extirpa invidia din lumea ac easta. Pe plan individual. trebuie cel puţin să ne străduim să o facem utilă din punct de vedere general. de asemenea. el nu este nici tă un bun cunoscător de oameni şi îi va jigni pe aceştia cu judecăţile sale. Lucrul acesta reuşeşte atât pentru indivizi cât şi pentru mase. ceea ce înseamnă că sentimentul invidiei influenţează circulaţia noastră sang Din punct de vedere organic aceasta corespunde unei contracţii periferice a vasel or capilare. în viaţa popoarelor cu greu se poate face altceva decât în cazul elor ce se simt umiliţi şi care poate. privesc cu infructuoasă invidie cu m îşi ridică bunăstarea alte popoare. a u ui om prea puţin apt să întreţină relaţii cu semenii şi care nu este pregătit să se facă ut viaţa în comun. calea de urmat fiind aceea de a facilita valorific area forţelor neutilizate. Se vorbeşte despre tenul galben sau despre paloa rea invidiei. Nu se va arăta când un altul suferă de pe urma felului său de a acţiona. Nu ne gândim do r la acele forme de 217 .CUNOAŞTEREA OMULUI tiv. fapt care se traduce prin anumite locuţiuni. Această axiomă este: să fie lege egalitatea a tot ce poa tă chip omenesc. ea să p că. să-i pună beţe în roate. care nu poate fi ştirbită fără ca altundev imediat în mişcare forţe contrare. 4. să în căm să o canalizăm în aşa fel încât. Un om veşnic invidios este nefolositor pentru viaţa în comun. tă strâns cu invidia şi de cele mai multe ori asociată cu ea este avariţia. Pe plan pedagogic.

ci la acea formă generală care. dar care. s nt în mod 218 . realizează o operă măreaţă. va susţine că sunt prezente şi celelalte. Aşa este. ştiinţifică şi morală. Cu acest principiu dobândit pe c ale teoretică se va ajunge de cele mai multe ori doar la abuzuri. Omul civilizat al zilelor noastre dă la iveală cel puţin câteva aspecte ale avariţiei. ea poate să pa ră chiar o însuşire valoroasă. o încercare destinată ca prin gesturi generoase să exalte sentimen tul propriei sale personalităţi. El poate cel mult să o tăinui sau să o disimuleze în spatele unei generozităţi duse până la extrem. Nu putem evalua şi preţui o astfel de concepţie decât în măsura în care ea este u obştei. ca at nci când avariţia este pusă în slujba unor interese sociale determinate 3 . Nu vom exagera dacă vom afirma că toate aceste trăsături de caracter există la om simulta n. Există în epoca c nă o orientare. numai pentru a fi sigur de bietele sale comori. cerând ca fiecare să procedeze „economic" cu timpul şi cu puterea de mu ncă (la fel cu „forţele de muncă"). în ceea ce priveşte viaţa în comun a oamenilor. de exemplu. poate. Recunoaştem aici cu uşurinţă afini tatea cu ambiţia şi cu vanitatea. care pesemne că nu es altceva decât o pomană. pe de o parte. Dar de îndată ce principiu este pus undeva în practică se poate vedea cum totul este aici pus exclus iv în serviciul aspiraţiei către putere şi superioritate. că pregetă să ertfească pentru colectivitate sau pentru o anumită persoană. în cazul în care un om îşi economiseşt sau forţa sa de muncă şi prin aceasta. aşa încât cineva nu trebuie să treacă drept un ghicitor de gânduri dacă. Este un atribut propriu întregii dezvoltări a erei noastre tehnice să trateze om ul ca pe o maşină şi să-i impună principii de viaţă care poate că îşi au într-o măsură oare ea în ceea ce priveşte tehnica. stabilind exist unei anumite însuşiri. exprimă în faptul că cineva nu este preocupat să-i facă altuia vreo bucurie.ALFRED ADLER zgârcenie care se limitează la adunarea de bani. Aceasta sună foarte frumos în teorie. care aşază de-a dreptul în prim-plan această utiliza enie a timpului. cei care foloses c cu zgârcenie timpul şi puterea de muncă încercând să pună pe umerii altora sarcinile ce l evin lor. precum şi cu invidia. că ridică în jurul său un fel zid. în esenţă. în anumite împrejurări. pe de altă parte. în detrimentul altor oameni.

Să nu uităm însă că stările de ură nu sunt totdeauna directe şi făţişe. trebuie să ne gândim mai puţin la un adevăr nestrămutat. Punctele de atac vizate de ură pot fi diferite. putând de exemplu. Nu rareori la oamenii agresivi descoperim trăsături specifice urii. Ura îi conferă nuanţă individuală. care era scutită de mobilizarea pe front. de care să nu ne permitem să abuzăm. ca în ra chiună. Câteodată. Aşa se întâmplă cu acea formă c sentiment de ură intensă. iar când Grillparzer. spunea o dată că în arta poetică se t răieşte furtunos cruzimea omului. Multe din aceste manifestări sunt de găsit în sfera crimei. generatoare de izolare şi frustrante. caracteristică. Aceasta se întâlneşte adesea încă din copilărie. De aceea ar fi mai bine să o rânduim în aşa fel lucrurile încât mai degrabă să dăm decât să economisim. mizantropia. ci se maschează uneori perfect. forma mai rafinată a atitudinii critice. cât mai 219 . de asemenea. lucru de altfel imposibil atunci când a vem în vedere folosul semenilor. sau manifestându-se sub o formă mai blândă. la o persoană. la un popor sau la o clasă socială. vedem până unde poate merge ura unui om. Poate lua. într-un grad mai moderat. principiu care n denaturat. acela exprimat de el. atingând uneori intensitate. dar fără a îmbrăca în mod necesar forme revoltătoare.CUNOAŞTEREA OMULUI fatal dizolvante. la celălalt sex sau la o rasă de oameni. Ura se poate raporta la sarcinile pe care le are de îndeplinit un om. de exemplu. Firea unui om va fi foarte pătrunzător caracterizată prin această prismă şi se va c foarte mult în evaluarea sa ştiindu-se până la ce punct este capabil de ură. Există chiar orientări filosofice care sunt în aşa ură pătrunse de ostilitate şi ură faţă de oameni încât se poate considera că au aceeaşi ori actele duşmănoase mult mai dure şi făţişe. 5. ştirile despre nem aipomenitele pierderi în oameni şi despre mutilările grave. fărădelegile capătă extindere în tate. Este cazul unei paciente care relata cu ce bucurie citea ea. o for mă atât de radicală încât omul să respingă orice integrare socială. URA. ca sub lumin lger. ca în accesele de furie. în biografiile oamenilor mai importanţi vălul es ri dat de-o parte.

4 pot sălăşlui. prin aceea că făptaşul pierde din vedere orice consideraţie impusă de sentimen de comuniune socială. în momentul în care u ndivid înclinat spre mizantropie se hotărăşte să îmbrăţişeze o asemenea profesiune. în jurisprudenţă are loc o amplă dezbatere pe această temă. exemplu. Dimpotrivă. concluzia 2 20 .ALFRED ADLER degrabă la faptul că într-un artist. pentru că am merge prea departe prezentând toate raporturile cu ura de oameni a fiecărei trăsături de caracter luată izolat. Nu le vom urmări însă aici. Jurisprudenţă admite în ac caz circumstanţe atenuante. în ambele cazuri avem de-a face cu oameni ca vedesc o carenţă a sentimentului de comuniune socială. Nu se poate însă să nu recunoaştem că actele unor oameni imprud pot să aibă la bază aceeaşi ostilitate ca o crimă cu premeditare. pune neglijent un ghiveci de flori pe marginea ferestrei. comise din imprudenţă. Este uşor de dovedit că în special un profesiuni nu pot fi îmbrăţişate fără o anumită ostilitate. ceea ce nu este tot una cu afi a că nu ar putea fi exercitate fără o anumită ostilitate. care trebuie să se afle în relaţii strânse cu umanitat dacă vrea să fie capabil de realizări artistice. Ramificaţiile sentimentului de ură sunt uimitor de numeroase. acest mod neglijent de a acţiona oferindu-ne un punct de sprijin în înţelegerea unui om. de exem riera militară. reprezentările legate de servici ul militar şi necesara solidaritate cu ceilalţi care fac aceeaşi carieră. totdeauna putem observa că unii din ei nu sunt prea atenţi cu ceilalţi. Dacă luăm seama la jocurile copiilo r. Este de la sine înţeles că un delic din imprudenţă nu este tot una cu o crimă premeditată. între altele. dat fiind că făptaşul nu a săvârşit actul cu un scop conştient e însă neîndoielnic că un act duşmănos în chip inconştient poate să aibă la bază acelaşi gâ act de rea-credinţă săvârşit în mod conştient. sentimente ură şi cruzime . aşa încât la cea ma i mică trepidaţie acesta cade în capul unui trecător. O formă de manifestare extrem de bine camuflată a sentimentului de ostilitate priveşte actele care aduc prejudicii unui om sau unei valori materiale. dezbater are până astăzi nu a adus nici o elucidare a problemei. sau dacă ghiveciul de flori este aru ncat în capul trecătorului. toate manifestăr ile de ostilitate se vor orienta în aşa fel încât cel puţin în aparenţă să se adapteze în c unităţii. date fiind organizarea de ansamblu. că nu-i acelaşi lucru dacă cineva.

CUNOAŞTEREA OMULUI pe deplin îndreptăţită fiind aceea că ei nu sunt oameni de omenie . chiar dacă au la bază o intenţie malignă perfect co ntă. în ultimii ani am putut vedea adesea asemenea fapte şi consecinţele lor. Căci acte e care au loc în sfera afacerilor demonstrează în general că nu există nici urmă de conside aţie pentru aproapele. Dar cum manifestă este cel puţin acea absenţă a sentimentului de comuniune socială. în loc s-o complice. că nu-i stă în caracter să aibă în vedere binele şi necazurile semenului. în acea ectivă. Dar şi psihologia trebuie să abordeze acest enomene. De regulă asemenea acte nu atrag după ele nici o sancţiune penală. Şi astfel se trece cu vederea pes te faptul că această apărare a propriei persoane este întotdeauna legată de prejudicierea altuia. ci şi prin prisma 5 . Dar dacă de fiecare dată constatăm că participarea la joc a cutărui copil determină c n incident nefericit. deoarece spiritul maselor nu doa rme niciodată şi se apără cât se poate de bine. întrucât astfel ne putem da s eama cât de greu este în atari situaţii să satisfacem acele cerinţe care. aşa cum se întâmplă astăzi ce adesea. întreaga noastră viaţă socială va fi otrăvită. Aceast u prea este dispusă să ne convingă că imprudenţa nu are de-a face cu ostilitatea. E te necesar să găsim şi în acest domeniu soluţii care mai degrabă să înlesnească colaborarea a în sensul favorizării binelui general. Uneori au loc reacţii cu totul automate. ni se par ca fiind de la sine înţelese şi în regulă. atunci se impune să spunem că acesta nu este înclinat să ţină cont de ceilalţi. Desigur că niciodată nu ebuie să ne grăbim cu aprecierile.cum ar fi de dorit să fie. ci să aşteptăm ca ipoteza să ne fie confirmată şi în alt rări. ca cazul imprudenţei. în virtutea senti entului nostru de comuniune socială. Este numai spre binele nostru să fim atenţi la aceste fenomene. nu doar pentru a face mai bine înţelese relaţiile economice. de multe ori merită să acordăm o atenţie deosebită vieţii noastre economice. Există o întreagă scrie de demersuri şi ac ni în viaţa noastră de afaceri din care se vede limpede că acela care execută aceste lovit uri ca de trăsnet Ic face totdeauna în detrimentul altora. pentru că până şi cei ca t binevoitori vor nutri convingerea că în asemenea situaţii nu-ţi rămâne altceva de făcut d să-ţi aperi cu ghearele şi cu dinţii interesul personal.

ALFRED ADLER aparatului psihic care-şi aduce contribuţia sa în acest domeniu. oarecum. atât de legătura între fapte nu poate fi sesizată. prin urmare. Se vor auzi tânguieli pe tema unui destin nemeritat. de cele mai multe ori nu le înţelege. Fireşte că faptul nu rămâne nesancţionat. (Nota trad. După cum putem vedea. ul original. partenerul ale cărui brutalităţi a trebuit să le suporte. conducând nebuneşte autovehiculul. modul de a proceda al unui om lipsit de m najamente având de cele mai multe ori drept urmare o schimbare neîmbucurătoare pentru dânsul. după câtva timp a aband t orice efort personal. (Nota trad. în şcoală şi în viaţă în general. O Mereu apare undeva în prim-plan un tip care nu arată nici o consideraţie pentru semen ul său.) „einesimmer-mehr-haben-Willens. susţinând apoi. Este. în sensul de a şti ce put em în general pretinde şi la ce ne putem aştepta din partea indivizilor sau a colectiv ităţilor. einesAlles-haben-Willens ". Imprundenţa este larg răspândită în familie. cazul şoferului care. că se grăbea la o întâl care o fixase şi de la care nu putea întârzia. în textul origin al. nu le supune c ontrolului şi.) 4 Tot Franz Grillparzer. descrie şi un sentiment de ură încărcat de 2 1 222 . în Autobiografia sa. încât neglijează pericolele la care îi expun pe aceştia datorită comportamentului lor. insuccesele fiind puse adesea pe seama împrejurării că celălalt. putem sesiza întregul lor con ut de ostilitate faţă de ceilalţi. D pă distanţa care desparte propriile lor interese de binele colectivităţii. evocând intrarea fran cezilor în Viena în anul 1809. (Nota trad. NOTE „i/ires Geschlechtspartners". în apărarea sa. dacă le examinăm mai îndeaproape. pentru că respectivul le ignoră.) 3 „aufgewisse Formen des Lebens". se poate recu noaşte lămurit gradul lor de duşmănie faţă de ceilalţi. Câteodată acest proces durează mult timp — morile Domnului macină încet —. striveşte pe cineva. există oameni care p un micile lor interese personale atât de sus deasupra vieţii şi binelui celorlalţi oamen i. în textul original. aşa că a rupt-o cu el. Deşi actele comise din imprudenţă îşi găsesc ată o aparentă justificare.

p.) . 1976. în textul original. Napoleon mă atrăgea cu o forţă magică.) 5 „sie ni cht die besseren Menchenfreunde sind". (Nota trad. nu pierdeam nici una n inspecţiile sale de la Schonbrunn sau de pe câmpia aşa-zisei Schmelz. mai mult alergând decât mergând" ( plări din vremea mea. 59). Parcă-1 mai văd şi stăzi coborând scara exterioară a castelului Schonbrunn. (Nota trad. Editura Univers. cu toate astea.CUNOAŞTEREA OMULUI nuanţe contradictorii: „Eu însumi nu eram duşman al francezilor în mai m că măsură decât tata. Cu sufletul cu e ură şi fără să fi fost vreodată amator de parăzi militare fastuoase. Bucureşti.

Este ca şi cum întregul flux de ostilitate s-ar arc ui şi ar lua o cale ocolită. IZOLAREA. în toate relaţiil chiar şi în cele mai simple. nu ascultă sau nu sunt atenţi atunci când li se vorbeşte. decât printr-o activitate în comun. Să examinăm în primul rând: 1. Aceasta se poate m anifesta în diferite moduri. Aceasta se simte în întreaga lor atitudine. în ton. în asemenea cazuri avem de cele mai m ulte ori imaginea unui om care. Dar cum obiectivele pe care şi le fixează umanitatea nu pot fi realizate. din care vrem să supunem analizei mai detal iate câteva fenomene frapante. dar se ţine la distanţă de oameni şi de viaţă. Oamenii care se izolează vorbesc puţin sau deloc. în felul lor de a da mâna. evită orice contact şi. desigur. ci observa torului din afară i se lasă impresia unei izolări ostile. în marea lor majoritate. un om care se izolează este suspect de aceeaşi ostilitate ca unul care atacă şi păgubeşte făţiş şi direct colectivitate ortamentul pasiv sustrăgându-i acesteia mijloacele necesare de conservare. le refuză altor area sa. nu te p rivesc în ochi. Se deschi de aici un imens domeniu de cercetare. se face simţită o răceală de natură să-i îndepărteze pe oameni alţii. în ce ce 224 .Capitolul III TRĂSĂTURI DE CARACTER DE NATURĂ NEAGRESIVĂ în această grupă de trăsături de caracter se includ acele forme de manifestare prin care a gresiunea împotriva semenului nu evoluează pe o linie directă şi clar vizibilă. nu face pe nimeni să sufere. în singurătatea-i.

Nu de puţine ori li se oferă astfel unor indivizi posibilit tea de a exploata opoziţiile latente şi de a incita aceste grupuri să se încaiere. cu si ngurul scop de a pune mai uşor mâna pe frânele conducerii şi de a-şi satisface vanităţile p onale. După cum vedem. care aici ia forma detaşării de ce lalţi. aspiră către superioritate şi independenţă. Procedând astfel. o ilustrare cu totul edificatoare în acest sens o constituie cutare oraş străin. vanitatea. Un fenomen adânc înrădăci cietatea noastră priveşte instigarea oamenilor de a se izola în naţiuni. unde locurile de promenadă. ostilitatea belicoasă se poate travesti în atitudinea aparent inofen sivă a însinguratului. care după câtva timp devin tra diţie cronică şi neputincioasă. pe care caută să le obţină în detrimentul al larea este destinul unor asemenea indivizi. ca războiul mondial cu urmările sale. în propria sa insecuritat e. mai nobile decât celela te făpturi omeneşti. 225 . întotdeauna lucrurile se petrec în aşa fel. nu se apleacă urechea decât la anumiţi agitator care încearcă să aţâţe ostilitatea prin prisma propriilor lor convingeri şi interese. Posibilitatea unei accentuări periculoase a ostilităţii vine de acolo că. de exemplu. confesiuni şi cla se. câteodată chiar şi arhitectura caselor dezvăluie m odul în care unele pături sociale se închid unele faţă de altele. Dacă le privim mai îndeaproape. Ostilitatea nu lipseşte niciodată în asemenea cazuri. astfel de clase sau popoa re considerându-se eminente.CUNOAŞTEREA OMULUI spun. prin aceasta individul voind să demonstreze că este diferit de ei şi că se ţine la d stanţă. Tendinţa de izolare poate cuprinde clase. de parcă între ei şi ceilalţi s-ar întinde o distanţă. vom observa că niciodată nu lipseşt stilitatea şi nici înclinaţia de a se închipui fiinţe mai sus-puse. Există un tip de om care. Fiecare di ntre noi a luat desigur cunoştinţă de familii întregi caracterizate de faptul că se izolea ză ermetic de ceilalţi. rase şi naţiuni înt egi. religii. preamărindu-şi spiritualitatea de elită şi necunoscând despre lte clase şi popoare decât ceea ce au ele rău. Fenomenul apare şi în sânul unor mari grupuri de oameni. Când vin evenimente nefericite. de regulă. de unde nu rezultă altceva decât conflicte reciproce. atunci nimeni nu se socoate implicat în cauzarea lor. în toate aceste manifes lare regăsim trăsătura de caracter cunoscută. aceşti oameni nu fac decât să-şi imagineze o superioritate inexis tă. în modul de a saluta sau de a răspunde la salut.

Desigur că frica nu este întotdeauna una cu a începe să tremuri şi a o lua la fugă. tot aşa se poate teme să rămână cu el însuşi. amărân nabilă măsura existenţa. această concepţie dânceşte şi se consolidează prin asocierea sa cu anxietatea. Dar ritmul activităţii scade şi sunt găsite elul de pretexte şi de subterfugii. să se înspăimânte de propria sa l erioară.ALFRED ADLER pecetea însăşi a întregii lor vieţi. de spre faptul că atitudinea sa anxioasă este rezultatul presiunii exercitate de o nouă s ituaţie existenţială. De îndată ce el şi-a fixat drept principiu ocolirea greutăţilor vieţii. Se poate ca cineva să aibă teamă de lumea exterioară sau. când pleacă de acasă. care conferă un colorit pa ticular caracterului acestui om. care îi face frică. dimpotrivă. Orientarea atitudinii anxioase diferă de la om la om. De asemenea. Căci teama se poate extinde asupra tuturor rela lor vieţii umane. Atât de slabă este legătura lor cu viaţa şi cu semenii. Uneori cel în cauză nu ştie nimic despre acestea. se despa de cineva care îi însoţea. Anxietatea este un fenomen extraordinar de răspândi t. nu are timp pentru ceilalţ . progresul civilizaţiei şi culturii. încât orice schimbare în obiş lor îi înfricoşează. Interesant este că adesea. ca o confirmare a acestei concepţii. făcându-1 incapabil să-şi facă prieteni şi să pună prin aceştia o iaţă senină şi pentru o activitate rodnică. 2. Există de fapt oameni care su nt cuprinşi de anxietate de îndată ce au de întreprins ceva. ANGOASA. în atitudinea ostilă a nui om faţă de mediul său găsim adesea manifestări de anxietate. ceea ce are apro ximativ acelaşi efect. printre anxioşi vom întâlni tipul bine cunoscut care se simte c onstrâns să se gândească mai mult la sine şi care. cons tatăm că aceşti oameni se gândesc cu predilecţie la trecut sau la moarte. care îl însoţeşte pe om din frageda copilărie şi adesea până la adânci bătrâneţe. Se înţelege de la sine că aceşti oameni nu sunt capabi orizeze propăşirea. Aşa cum omul evită societatea. drept urmare. Pe de altă parte. A te gândi la trecut 226 . li se propune să ocupe o funcţie sau au de făcut curte unei feme etc. într-o asemenea stare de spirit întreaga dezvoltare ersonalităţii şi capacitatea de acţiune rămân blocate.

Un asemenea cop il nu va fi însă satisfăcut doar de simpla prezenţă a cuiva lângă sine. Dacă. în g se întâmplă ceea ce am şi arătat mai sus: copilul îşi exprimă şi alte dorinţe. face d ificil contactul cu lumea exterioară sau cu persoana dorită. de exemplu. să le ţină pe acestea la dispoziţia sa. Sau ei vor accentua că totul e pur şi simplu deşertăciune. ca să spunem aşa. ca pe o fază insignifiantă a propriei dezvoltări. de exemplu. Dacă vine cineva repede. Strigătul fricii restabil eşte. legătura ruptă de întunericul nopţii. ceea ce nu înseamnă decât că pe el îl interese a mama să stea pur şi simplu lângă dânsul. aplicându-i-se un tratament pedagogic erona t. că viaţa e atât de scurtă sau că nu se poate şti ce ne va aduce ziua d . Ceea ce vrea el cu adevărat este ca ea să fie la eremul lui. prin instruire sau iluminare. noaptea. Dacă primul tip de om evită orice activitate pentru că orgoliul nu-i permite să se lase pus la încercare . Aceasta devine deosebit de netă atunci când stingerea luminilor. în cazul celui de-al doilea constatăm că. cu totul primitivă. Acelaşi efect îl pot avea amăgirile religiei cu privire la viaţa de apoi. acelaşi Dumnez eu spre care aspiră. Cât timp i se face pe voie. să o poată domina. Tea ma de moarte sau de boală este. Dar din clipa în care acest 227 . acelaşi orgo iu îl fac incapabil să-şi trăiască viaţa. să aibă cu cine se juca şi altele de felul acesta. acelaşi ţel de a obţine superioritatea asupra celorlalţi. în cazul oamen ilor al căror ţel este de fapt viaţa „de dincolo" şi care consideră viaţa terestră ca pe o ie absolut de prisos. Manifestările exterioare ale angoasei infantile sunt în general cunoscute. ci va căuta să expl alte scopuri faptul de a se găsi împreună cu cineva. în prima sa formă. angoasa se a copii. frecventă la oamenii care se află în căutarea unor pretexte ca să renunţe la orice activitate. de asemenea. ci. care prezintă semne de teamă ori de câte ori sunt lăsaţi singuri. Asemenea manifestări arată de obicei că copilul nu a fost lă at să evolueze pe calea independenţei. a fost determinat să se agate de alte persoane.CUNOAŞTEREA OMULUI este un mod discret şi de aceea foarte agreat de a te „preocupa" propria persoană. teama este evaporată. vrea să i se nu fie lăsat singur. mama îl lasă singur el o va rechema manifestându-şi clar teama.

ameninţată de un destin trist. în manifestările patologice. trebuie ca totul să se subordoneze angoasei sa le. de exemplu. Un număr de pacienţi au declarat pe n eaşteptate că sunt împiedicaţi să vină la consultaţii. degenerate ale angoasei. Impunând legea ca toată lumea să vină la dânsul. Căci la mulţi oameni angoasa nu emnifică altceva decât că cineva trebuie să stea lângă dânşii. în cazul e nu-şi mai poate părăsi nici măcar camera. ori acest sentiment se exprimă prin idei fantasmagorice. Ei sunt încredinţaţi că ceva anume îi face să difere cu totul de ceilalţi. privind în jurul lor sau st înlemniţi de spaimă. Nu sunt oameni propr u-zis bolnavi. Angoasa umană nu poate fi suprimată decât pr n restabilirea legăturii între individ şi societate. Adesea îi putem vedea pe stradă crispaţi de frică. La unii fenomenul este atât de accentuat încât sunt cuprinşi de insecuritate şi teamă de îndată ce pun piciorul afară din Formele de manifestare ale acestei agorafobii (Platzangst) prezintă un interes deo sebit prin faptul că la aceşti oameni descoperim sentimentul că ei ar fi ţinta unei prig oane nemiloase. Va putea să-şi trăiască viaţa fără a f t de teamă numai acela care are conştiinţa apartenenţei la societate. rugându-vă 1 s-o ajutaţi să traverseze strada . ei cred că ar putea să cadă. teama revine şi consolidează dominaţia copilului . să se ocupe de ei. din zilele revoluţiei din 1918. când nu aleargă ca puşi pe fugă de un duşman fioros. ei au da ul răspuns: timpurile de azi sunt atât de tulburi că nu se 228 . ei suferă imediat o criză de angoasă. puşi în faţa unei dificul semnate pentru alţii. ceea ce pentru noi nu înseamnă altceva decât că ei se cred si pe o poziţie foarte înaltă. adesea având o sănătate mai bună ca a altora. Fenomene analoage există şi în viaţa adulţilor. Este cazul oamenilor care refuză să iasă ri din casă. o ase soană vă poate aborda. dar. Câteodată. el se comportă ca un rege care îi domină. Inserăm aici încă un mplu interesant. scopul de a obţine puterea şi superioritatea este prin urmare oscilant şi vedem cum şi în aceste cazuri viaţa este oprimată. ca atunci când. întrebaţi asupra motivelor. pe când el nu este obligat să meargă l eni.ALFRED ADLER comportament de suveran pare ameninţat.

ste nicidecum apt pentru profesiunea pe care a trebuit s-o îmbrăţişeze. diversele preparative e t c . Psihologia individuală a definit drept problemă a distanţei (Pro blem der Distanz) întregul complex de aspecte privind acest 229 . ţine de lipsa de contact social a acestor indivizi. De regulă. care se socoteau mai integraţi în cole tivitate. El îşi va găsi tot ul de cusururi şi îşi va silui în aşa fel propria logică. Intră această categorie acei oameni care nu sunt de găsit imediat acolo unde toată lumea are de rezolvat o problemă de viaţă şi de moarte. nu simţeau nici o teamă şi mergeau ca de obicei la lucru. uşor poţi să ai ne nemulţumirea şi revolta erau atunci mari. preocuparea exagerată privind măsurile de securitate. Această trăs cter este proprie celor care percep ca fiind deosebit de dificile sarcinile ce l e revin şi care nu cred că dispun de forţa necesară învingerii greutăţilor. ceea ce inhibă plăcerea de a întreţine legături cu alţii. Forme de manifestare a laşităţii sunt. bunăoară. ceea ce nu le putea da sentimentul securităţii. LAŞITATEA. pe lângă încetineal reacţii. acea ră de caracter se va manifesta sub forma unor mişcări de înaintare lente. şi când eşti cumva mai bine îmbrăcat. O formă de angoasă mai inofensivă dar nu mai puţin demnă de atenţie este timiditatea. Dar ceea ce şochează este faptul că numai anumiţ oameni au tras concluziile menţionate mai sus. de asemenea. ba chiar rămâne constantă. pe când alţii. încât îmbrăţişarea profesiunii re pară de nesuportat. De ce tocmai ei au gândit astfel? Fa ptul nu este întâmplător. toate acestea având scopul de a-şi declina răspunderea pentru abandonarea unei sarcini care îi revine. 3. ceea ce am spus despre a nxietate fiind valabil şi pentru aceasta. datorită cărora d stanţa dintre individ şi problemele vitale nu prea scade. timiditatea le va oferi posibilitatea să evite sau să rupă contactul cu ceilalţi. dând în acest fel curs sentimentului lor de inferioritate sau de a fi dif eriţi. Oricât de simple ar fi relaţiile în care se af lă implicaţi copiii. Un asemenea om descoperă deodată.CUNOAŞTEREA OMULUI poate şti ce ţi se poate întâmpla.

Să admitem că un individ şi-a fixat atitudinea doar în raport cu partea lum inoasă a situaţiei. cade pe moale. Când unul bi ne pregătit şi harnic îşi realizează sarcinile. problema raportului său cu semenii (der Beziehung des Ich zu m Du) şi aceea a modului în care are loc contactul dintre sine şi ceilalţi oameni. pe lângă umbre. în general. aceea că omul pune între sine şi datoria sa o distanţă mai mare sau mai mi Dacă examinăm situaţia mai îndeaproape. reuşita iind de la sine înţeleasă. Prima din aceste probleme vitale priveşte profesiunea. de asemenea. nu se omoară cu treaba este absolut nepregătit şi. sarcina ar fi fost dusă la îndepli mod strălucit. tot aşa. nimeni nu vede ceva deosebit aici. sentimentul personalităţii nu este icol. Ea a elaborat o concepţie care ne permite să emitem judecăţi bine întemeiate asupra atitudinii fundamentale a unui om. sentimentul de sine şi vanitatea personală rămânând ntacte. Nu este la mijloc un neajuns al propriei personalităţi. cu atât mai mari sunt meritele sale. Situaţia devine însă mult mai sigură şi lucrezi ca un dansator pe sârmă care ştie c l se află întinsă plasa de protecţie. deoarece poţi să-ţi spui că nu ai putut face mai mult din diverse motive ţinând de pr gătire şi că. şi cu e luminoase. ai circumstanţe atenuante. într-adevăr. dacă te apuci să îndeplineşti o sarcină fiind total nepreg ru aceasta. Da că. în cazul în care aceasta nu era neglijată. să măsurăm distanţa la c se ţine faţă de rezolvarea celor trei mai probleme ale vieţii: problema îndeplinirii îndat ririlor sale sociale. cea de-a doua viaţă erotică (iubirea şi căsătoria). Dar dacă cineva a început lucrul târziu. după distanţa care îl desparte e un om de rezolvarea acestor trei probleme. constatăm că avem de-a face. treaba a reuşit. totuşi.ALFRED ADLER fenomen psihic extrem de răspândit. de care cel în cauză nu este nicidecum responsabil. Dacă se prăbuşeşte. Principala trăsătură care ni se dezvăluie în asemenea cazur ste. cu toate acestea. vom fi în stare să adăugăm câte cev cunoaşterii omului în general. dacă te a treabă fără pregătirea necesară şi treaba nu iese bine. când ac est contact nu este pur şi simplu zădărnicit. asupra personalităţii sale şi. După mărimea acestor trei probleme. putem trage concluzii asupra indivi dualităţii. îi dă de 230 . ci de vină este o circumstanţă de ordin secundar. enunţul celei de-a treia n d nevoie de explicaţii.

CUNOAŞTEREA OMULUI

capăt, ceea ce nu este cu neputinţă, atunci este cu totul altceva, avem de-a face, ca să spunem aşa, cu un erou în toată legea, care a făcut cu o singură mână ceea ce alţii nu p decât cu amândouă. 2 Acestea sunt, aşadar, părţile luminoase ale acestei acrobaţii . O ase ea atitudine trădează atât ambiţia, cât şi vanitatea omului, ea arată că respectivul vrea s cel puţin atenţia asupra sa. Totul se învârteşte în jurul supraaprecierii, voindu-se a se l impresia că se dispune de forţe deosebite. Ne apropiem astfel de înţelegerea acelora ca re vor să evite problemele care li se pun, care îşi creează aceleaşi dificultăţi artificial din faţa cărora fug sau de care ezită să se apropie. Tocmai pe aceste căi ocolite, de sust ragere din faţa datoriei, întâlnim lenea, indolenţa, fluctuaţia profesională („instabilitat ), decăderea etc. Există oameni la care această atitudine se face vădită chiar şi în compor entul exterior, ei având câteodată un mers atât de unduitor încât i-ai putea compara cu şer . Acest fapt nu este o întâmplare şi, cu precauţiile de rigoare, putem diagnostica la ei înclinaţia de a trece pe lângă problemele importante pe care le au de soluţionat. Un caz luat din viaţă ne va demonstra limpede cele afirmate mai sus. Este vorba de un bărbat care în tot ceea ce făcea trăda o mare amărăciune, care era dezgustat de viaţă şi se gândea e zilele. Nimic nu-i mai producea bucurie şi întreaga sa conduită dădea de înţeles că de fa el îşi încheiase conturile cu viaţa. Din convorbirea cu dânsul a reieşit că era cel mai mar intre trei fraţi şi că tatăl său, un om extrem de ambiţios, progresase impetuos în cariera obţinând rezultate apreciabile. Pacientul nostru fusese copilul său preferat, destina t să-i calce pe urme. Mama decedase de tânără. Cu mama vitregă era în bune relaţii, probabi in cauză că se bucura de întreaga protecţie din partea tatălui său. Ca prim născut, el era flăcărat adorator al forţei şi constrângerii. Totul la el purta o amprentă de imperialism. a şcoală s-a situat repede în fruntea clasei. La absolvirea studiilor a preluat ocupaţia tatălui său şi faţă de neiniţiaţi se comporta acum ca un distribuitor de graţieri. Se expr otdeauna în termeni amicali, muncitorii săi nu o duceau prost, le plătea cele mai ridi cate salarii şi era mereu accesibil la rugăminţile lor. 231

ALFRED ADLER

După revoluţia din 1918 însă în felul său de a fi a intervenit o schimbare vădită. Nu conte se plângă cât de mult îl înveninase comportamentul necuviincios al salariaţilor săi. Ceea c i mai înainte solicitau şi li se dădea, acum revendicau. Amărăciunea sa era atât de mare în e gândea să se retragă din afaceri. Pe planul îndatoririlor sale s-a produs o cotitură. Se comportase până atunci ca un şef plin de bunăvoinţă. Dar din momentul în care poziţia sa d or al puterii fusese lezată, a întors foaia, iar concepţia sa despre lume de acum s-a dovedit perturbatoare nu numai pentru întreaga întreprindere, ci îndeosebi pentru prop ria-i existenţă. Dacă nu ar fi fost atât de ambiţios încât să arate că este stăpân în casa r fi putut rămâne liniştit dinspre această parte. Nimic însă nu-i interesa mai mult decât s monstreze puterea personală. Dezvoltarea logică a relaţiilor sociale nu a făcut posibil acest lucru şi, acum, întreaga afacere ajunsese să-i deprime profund. Dorinţa sa de a se retrage exprimă, aşadar, un act agresiv, o acuzaţie la adresa salariaţilor săi refractari . Vanitatea sa nu-i putea duce prea departe. Aspectul contradictoriu al întregii s ituaţii, dezvăluit pe neaşteptate, I-a şocat în primul rând pe el însuşi. Principiile sale putut trece proba de rezistenţă la care erau supuse. Dată fiind dezvoltarea sa unilat erală, îşi pierduse posibilitatea de a găsi alte căi şi de a pune în valoare un alt princip El nu mai era capabil să evolueze, pentru că îşi fixase ca unic ţel obţinerea puterii şi a periorităţii, aşa încât, în mod surprinzător, pe planul trăsăturilor de caracter lăsase să el vanitatea. Dacă trecem în revistă restul vieţii sale, constatăm că relaţiile sociale îi de-a dreptul sărăcăcioase. Este clar că, date fiind concepţiile sale, nu putea strânge în j -i decât oameni care îi recunoşteau superioritatea şi se înclinau în faţa voinţei sale. Dis de un ascuţit spirit critic, ca şi de perspicacitate, era în stare de observaţii surprin zător de exacte, de obicei minimalizatoare. Aceasta a dus la îndepărtarea de sine a cu noscuţilor. Nu a avut niciodată prieteni adevăraţi. Ceea ce nu-i putea da contactul cu o amenii, căuta să înlocuiască prin tot felul de amuzamente. 232

f CUNOAŞTEREA OMULUI

Dar el nu a eşuat cu adevărat decât atunci când şi-a pus problema dragostei şi a căsătoriei tinul său a fost de aşa natură în această privinţă, încât i s-ar fi putut prezice cu mult t te. Dat fiind că dragostea presupune o legătură de profundă camaraderie, ea reduce la mi nimum setea de dominaţie a unuia singur. Voind însă să fie suveran, omul nostru a făcut pr in această prismă şi alegerea partenerei sale de viaţă. S-a orientat spre alegerea unei co nsoarte cu un caracter tare, a cărei cucerire trebuia să-i apară, iarăşi, ca un triumf per sonal. S-au reunit astfel doi oameni structuraţi la fel, a căror convieţuire este un şir neîntrerupt de conflicte din cele mai grave. Cea pentru care el optase avea o ori entare care, în multe privinţe, o arăta mai însetată de dominaţie decât era el însuşi. A fo sar ca amândoi să recurgă la tot felul de mijloace pentru a-şi impune şi menţine dominaţia ută de principiile lor. Fireşte că astfel nu încetau să se îndepărteze unul de altul, fără tea totuşi despărţi cu totul, pentru că asemenea oameni speră mereu să obţină în cele din u ria şi de aceea cu greu pot părăsi câmpul de bătălie. Omul nostru ne-a povestit şi un vis d acea perioadă. Visase că stătea de vorbă cu o fată care avea înfăţişarea unei servitoare şi a în mod izbitor cu contabila sa. El îi spunea (în vis): „Eu sunt, cu toate acestea, de viţă princiară". Nu este greu de înţeles ce succesiune de idei se reflectă în acest tablou ric. Mai întâi este vorba de modul de a privi la oameni de sus. Fiecare îi apare în prim ul rând ca subaltern, incult şi neînsemnat, cu atât mai mult în cazul unei femei. Dacă ne a intim că el se află în conflict cu soţia, este plauzibilă ipoteza că tocmai aceasta se ascu de sub chipul persoanei văzute în vis. în felul acesta, el este o enigmă pentru toată lume a, şi pentru el însuşi mai mult decât pentru oricine, deoarece nu-i ajunge nimeni cu prăji na la nas, fascinat cum este de un ţel plin de vanitate. îndepărtarea sa de semeni mer ge mână în mână cu aroganţa, el pretinzând pentru sine o poziţie înaltă de nejustificat, pe a le contestă orice valoare, ceea ce denotă o concepţie de viaţă şi un comportament care nu lasă nici un loc pentru prietenie sau pentru dragoste. Argumentele invocate pentru justificarea unor asemenea evaziuni sunt absolut caracteristice. Sunt cel mai a desea motive care par 233

ALFRED ADLER

valabile şi de la sine înţelese, numai că ele nu se pot aplica în cazul respectiv. Aşa, cut re va descoperi, de exemplu, că trebuie să frecventeze societatea şi se va exersa în ace st sens intrând, să spunem, într-o şleahtă de beţivani, unde îşi va pierde timpul bând, juc cănind vrute şi nevrute şi crezând că în acest fel se va înconjura de prieteni şi cunoscuţi t caz se va întoarce acasă la ore târzii din noapte, nu se va putea scula devreme şi va conchide avertizator: dat fiind că trebuie să frecventezi societatea, nu poţi totdeaun a să... etc. Treacă-meargă, dacă şi-ar duce la îndeplinire îndatoririle. Dar dacă, dimpotri parat de cultivarea sociabilităţii, omul nu este de găsit la locul său de muncă, atunci, f ireşte, dreptatea nu mai este de partea lui, deşi argumentele invocate sunt în sine ex acte. Un altul, cum se întâmplă îndeosebi la tinerii care se află în perioada opţiunii prof onale, îşi descoperă deodată aptitudini pentru politică. Desigur, politica este o chestiun e importantă. Ar fi însă curată prostie ca în loc să-ţi alegi o meserie şi să te pregăteşti tru viitoarea ta profesie să nu faci nimic altceva decât să discuţi politică. Vedem clar d in aceste cazuri că nu experienţa noastră obiectivă este aceea care ne face să ne abatem d e la calea cea bună, ci concepţia personală pe care o avem despre lucruri, felul nostr u de a cântări şi aprecia faptele. întreg spaţiul rătăcirilor omeneşti stă aici înaintea no menea cazuri avem de-a face cu un întreg lanţ de erori şi de posibilităţi de eroare. Se im pune să integrăm argumentele unui asemenea om în întregul său plan de viaţă, să definim ero să le învingem printr-o consiliere adecvată 3 . Aceasta este, de altfel, activitatea care defineşte acest gen de educaţie. A educa nu înseamnă nimic altceva decât a înlătura gr le. Este necesar, totodată, să cunoaştem acele relaţii care ne arată că dezvoltarea eronată unui om, făcându-1 să rătăcească drumul, se poate transforma pentru el într-o tragedie. Tre e să recunoaştem cu admiraţie înţelepciunea popoarelor din vechime, care au cunoscut sau c el puţin au intuit aceste relaţii, despre care vorbeau ca despre o Nemesis, zeiţa răzbunăr ii. O astfel de dezvoltare ne arată cum se declanşează ca de la sine prejudiciile pe c are un individ şi le aduce ori de'câte ori, în loc să acţioneze în sensul şi spre folosul c ctivităţii, caută, orientat 234

CUNOAŞTEREA OMULUI

cum este spre cultul puterii propriei persoane, o cale care îl constrânge cel mai ad esea să-şi atingă scopul pe ocolite, neţinând seama de interesele semenilor şi tremurând fă re la gândul înfrângerii. Se instalează, de asemenea, şi fenomene nervoase, care au scopul şi semnificaţia lor aparte, constând înainte de toate în a-i împiedica pe individ de la or ce acţiune despre care experienţa sa îi spune că l-ar putea duce pe marginea abisului. în societate nu este loc pentru transfugi. O anumită maleabilitate şi adaptare sunt aic i necesare în vederea colaborării şi întrajutorării, nu pentru a acapara conducerea şi a-i omina pe ceilalţi. în ce măsură lucrurile se petrec astfel, mulţi au putut s-o observe la ei înşişi sau la persoane din anturajul lor. Un astfel de om va face vizite, va fi foa rte prevenitor, nu va tulbura pe nimeni. Nu va degaja însă nici un fel de căldură suflet ească, pentru că aspiraţia sa către putere îl împiedică de la aceasta, după cum nici alţii manifesta afecţiune faţă de dânsul. Adesea îl vom vedea stând tăcut la masă, fără fizionomi înclinat spre bună dispoziţie, nefăcând mare lucru ca să favorizeze integrarea lui în soci te. Unei conversaţii într-un cerc mai larg el îi va prefera dialogul. Trăsătura sa caracte ristică se va arăta în fapte discrete, de exemplu, în aceea că el ţine să aibă întotdeauna e, chiar în chestiuni care nu prezintă nici o importanţă pentru nimeni. Aceasta demonstr ează că lui îi este perfect egal ce argumentează, important pentru dânsul fiind faptul de a-i dovedi celuilalt că greşeşte. Sau manifestă oscilaţii enigmatice, se arată obosit, fără şti de ce, sau îl apucă zorul, ca să nu avanseze nicăieri, ori nu poate dormi, nu-şi poate reface forţele, are tot felul de neplăceri, într-un cuvânt, auzim din gura lui o mulţime d e lamentaţii, în legătură cu care el nu ne poate da de cele mai multe ori nici o explicaţi e corectă. El este, pe cât se pare, un om bolnav, un nevropat4. în realitate, aceste m anifestări sunt doar şiretlicuri menite să deturneze propria atenţie de la situaţia reală. doptarea unor asemenea mijloace nu se datorează hazardului. Iar dacă ne gândim la revo lta îndărătnică implicată, de exemplu, în frica omului în faţa acestui fenomen natural care lăsarea nopţii, vom înţelege că manifestarea nu poate fi a unuia care s-a adaptat la viaţa terestră. Căci la baza fasoanelor sale nu stă nimic altceva decât 235

mestecă. cei ca re se simt împinşi de nu ştiu ce forţă interioară să se scobească mereu în nas. pe care noi le percepem drept semne de proastă educare. caracteristice.ALFRED ADLER dorinţa de a desfiinţa noaptea. de regulă nu su ntem în stare să stabilim cu exactitate aceste raporturi şi să tragem învăţăminte spre a-i povăţui cum se cuvine pe alţii. El soarbe zgomotos. aducând daune în primul rând celor care îi sunt apropiaţi egii lumi. ca şi oamen e reped cu asemenea lăcomie la mâncare încât comportamentul lor lasă impresia unei patimi dezlănţuite. fie pe a-şi părăsi cu totul postul. Există oameni la care se fac remarcate anumite forme de manifestar e. Bucăţile 236 . Dat fiind că acest interval de timp este adesea c onsiderabil şi dat fiind faptul că adesea intervin nenumărate complicaţii. 4. devine limpede de înd observăm cum un om se aruncă asupra mâncării ca un lup flămând şi nici o ruşine nu-i poate a să-şi satisfacă pofta. CA EXPRESIE A UNE PTĂRI DEFICIENTE. imanente ale vieţii în societate şi destinul tragic care adesea. IMPULSII NEÎNFRÂNATE. De fapt asta e ceea ce pretinde el. Numai după ce cu multă osteneală am reuşit să derulăm într e de viaţă şi să aprofundam biografia omului. clefăie. drept condiţie a i ntegrării într-o viaţă normală! Punând o astfel de condiţie imposibilă. Toate fenomenele nervoase de acest fel au luat naşte re din momentul în care un asemenea om s-a speriat de îndatoririle sale şi a căutat un p retext fie pentru a-şi încetini activitatea şi a o desfăşura în condiţii mai uşoare. Aceste probleme ar fi fost de mu lt rezolvate. suntem capabili să trecem în revistă ansamblu să spunem în ce moment a fost săvârşită eroarea. Este un negativist. îşi are aici originea. Intră în ac eastă categorie. după cum se con stată mai târziu. de exemplu. dacă avem în vedere o perspectivă mai largă. oamenii care nu se pot abţine să nu-şi roadă unghiile. Că astfel de manifestări trebuie să aibă o semnificaţie. El se sustrage astfel de la îndeplinirea obligaţiilor necesar e menţinerii societăţii omeneşti. dacă am fi dispus de o mai bună cunoaştere a omului şi am fi fost întotdeaun a capabili 5 să sesizăm acea formidabilă cauzalitate care există între atacarea regulilor logice. el îşi trădează în a intenţie.

argumentele de această natură neavând nici o influenţă asupra proastelor lor obişnuinţe. ci şi cantitatea şi frecvenţa meselor. îşi roade unghiile. Oamenii care ctică asemenea proaste maniere ne lasă întotdeauna impresia că au prea puţină consideraţie tru semenii lor. o ciufuleală şi o necuviinţă scandaloase. Şi cu greu se poate găsi un mai bun motiv de a fi ocolit decât în cazul individului care. voind să se ţină departe de societate. cât faptul că de cele mai mul te ori astfel de maniere necuviincioase îşi au originea în copilărie. De altfel. totuşi . Un alt tip de proastă creştere se 6 manifestă prin r-o izbitoare lipsă de igienă . ca într-un abis. Având faţă de viaţă atitudinea pe care un asemenea om are propriu-zis dreptate când. descoperim tendinţa mai mult sau mai puţin pronunţată e evitare a semenilor şi de sustragere de la îndatoriri. Asta nu-i scuteşte. apare în mod regulat. vor să se ţină departe de viaţă. de fapt. de exemplu. aproape că nu există copil care să se dezvolte cum scrie la carte. ba chiar. nici de dezordinea exterioară. nu se mai dezbăra toată viaţa. de exemplu.r CUNOAŞTEREA OMULUI oricât de mari dispar aproape nemestecate. Ele semnifică limpede faptul că respectivii nu procedează corect şi vor să se înalţe deasupra celorlalţi. şi care sunt atât d caracteristice pentru individul respectiv. Aceşti oameni. Este în aceasta ceva apr oape studiat. Frapante nu sunt însă numai aceste forme de manif estare. nici de aspectul neîngrijit. cu gulerul 237 . Tipul de om la care ne referim nu prestează de obicei o m uncă anevoioasă. s-ar prezenta altfel. Nu atât manifestările ca atare ne uimesc. Nu este vorba de lipsa de formalism pe care o vedem la oamenii care au mult de lucru şi nici de dezordinea firească întâlnită uneori la oameni i care muncesc din greu. Aceste forme de manifestare sunt de aşa natură încât ne o feră o caracterizare exterioară a oamenilor prost crescuţi. ei refuză colaborarea. cum arată observaţiile noastre. este departe de orice muncă. vreodată. încât nu I-am mai recunoaşte în cazul în care. adesea. Acest punct de vedere ne permite să înţele e ce ei nu pot fi impresionaţi de discuţiile morale. greu de imitat. Dacă estigăm cauzele acestor manifestări. Nu exagerăm spunând că există oameni pe care ni-i putem reprezenta decât înfulecând. unii dintre ei formându-şi dep rinderi urâte de care. fiind de-a dreptul fanta stică viteza cu care sunt îngurgitate.

Toate aceste trei simptome — incontinenţa ur inară. Pentru noi ele sunt grăitoare şi ne spun 238 . în culmea disperă mama i-a jurat să nu se mai despartă de ea. care nu cunoştea sensul real al acestei suferinţe. aşa încât a trebuit să fie con tă. când crescuse.ALFRED ADLER murdar sau într-un veston uzat. Cum însă situaţia materială a familiei nu o permitea. căreia ea îi arăta un devotam ent ieşit din comun. Ca expus mai jos ne va arăta cum un asemenea obicei este folosit la autoapărare. Deosebit d nxioasă se arăta când trebuia să iasă de acasă şi chiar şi mai târziu. Dr ept urmare. Mama. moartă rică acasă. Sigur că la început a fost o izbândă pentru dânsa. trecea printr-un adevărat chin. povestind prin ce primejdii înspăimântătoare trecuse. prietenie şi societate în general. ca şi încercarea de sinucidere — sunt orientate s re unul şi acelaşi scop. incontinenţa urinară. c are suferea de incontinenţă urinară. s-a plănuit să e o slujbă. criticii şi concurenţei altora. un post. fata a încercat să se sinucidă şi a fost internată în spital. i-a făcut reproşuri amare. Mama. în schimb. atât din cauza răului ei obicei. Este uşor de înţeles că t te simptome ne dezvăluie pur şi simplu faptul că fata aceasta nu dorea decât să stea în per anenţă lângă mama sa. o supraveghea zi şi noapte. Ce te-ar putea feri mai sigur şi mai bine de obţinerea unui loc de muncă unde eşti supus luării aminte. copil plăp . decât să te prezinţi în halul sta? Astfel se exclude el însuşi de la orice concurenţă şi are pentru aceasta şi un bun pre ext: ce n-aş putea eu realiza. S-a reuşit ca ea să accepte. servi nd şi ca mijloc de tiranizare a celor din jur. în cele din urmă. sau ce a r putea pune mai bine pe fugă pe un pretendent la căsătorie. care se bucura de o grijă deosebită din partea mamei sale. Era penultima dintre fraţii şi surorile ei. dacă nu aş avea obiceiul acesta respingător? îl am. Se întorcea epuizată. şi er meargă seara după cumpărături. un balsam pentru vanitatea ei fap ul că o avea lângă sine pe mama ei mai mult decât o puteau avea ceilalţi copii. Definitori e era pentru ea şi aversiunea faţă de şcoală. cât şi din cauza stărilor de anxietate şi a ţipetelor pe care le scotea în timpul opţii. însă. Este vorba de o fată în vârstă de 22 ani. teama de noapte şi de singurătate. Dar nu după mai mult de două zile i-a revenit vechea meteahnă.

punând -i pe copiii cu pricina într-o lumină mai bună. cât şi în ai cel i puternici. Setea de dominaţie şi vanitatea se ascund sub aceste man stări care. caz în care se manifestă tendinţa de a nu părăsi locuinţa. asemenea inşi nu vor pregeta să exploateze astfel de b zarerii pentru a se sustrage de la exigenţele vieţii în comun sau pentru a încerca cel p uţin să pună altora beţe în roate. adică al fricii de spaţiile deschise.) b „SchmutzigkeiC'.) 239 .) 3 „sic durch Belehrung zu iiberwinden". (Nota tr ad. Deveniţi adulţi.în textul original. (Nota trad. în acelaşi sens este de interpretat obiceiul multor copii de a se face remarcaţi prin ţinuta lor bizară în faţa persoanelor străine venite în vizită. rămân adesea necunoscute în ceea ce e adevărata lor semnificaţie. (Nota trad. permiţându-ne. sau: „Mama trebuie să aibă mereu grijă de mine". NOTE 1 Simptom clar al agorafobiei. ca urmare a î gerii integrale a omului respectiv. atunci când îmbracă forme atât de stranii.) 4 „nervos". făcându-ne posibilă înlăturarea principalului simptom. Asemenea oameni se strec ară temători pe lângă zidurile caselor.CUNOAŞTEREA OMULUI cam aşa: „Trebuie să rămân lângă mama". (Nota trad. de străzi largi.) 2 „dieses Bogengăngert în textul original. iar în încăperi preferă colţurile retrase.) 5 „jene furehtbareKau salităt". în textul or iginal. constatăm că la copii actele de pro astă creştere tind să atragă asupra lor atenţia celor din jur.în textul original. Copii care d cei sunt foarte cuminţi se poartă ca apucaţi de toţi dracii de îndată ce un oaspete intră î Copilul vrea să joace un rol şi nu se va lăsa până când nu-şi va fi atins scopul într-o ma are să-i satisfacă. (Nota trad. făcându-i să joace un rol de t. să evaluăm omul iar pe de altă parte. în linii mari. de pieţe. să le demonstreze adulţilor slăbiciunea şi incapacitatea acestora de a da poveţe. rămân ţintuiţi locului când au de traversat un spaţ sau un câmp. Ia enea manifestare are o semnificaţie profundă. (Nota trad. atât în propriii lor ochi.în textul original. pe de o parte.

dacă au cumva vreun necaz.Capitolul IV ALTE FORME DE EXPRESIE ALE CARACTERULUI 1. Pe omul bun îl recunoaştem nu numai după actele sale. Această aptitudine de a aduce bucuria face ca toţi cei care o p osedă să fie întâmpinaţi cu mai mare interes. c m ne vorbeşte. fie şi datorită înfăţişării lor exterioare. după fizionomia şi gesticulaţia sa. N cu uşurinţă şi pe o bază pur intuitivă îi socotim a fi mult mai simpatici decât ceilalţi. Am şi subliniat faptul că este uşor de măsurat sentimentul de comuniune socială al omului după cât de dispus se dovedeşte acesta de a-şi ajuta semenii. ci şi după într iinţă. Există chiar oameni care în general nu sunt în stare să râdă şi care sunt atât parte de legătura mai strânsă de la om la om. Sunt oameni de o seninătate imperturbabilă care. VOIOŞIA. agresive. după înţelegerea pe care o arată faţă de interesele noastre. de a-i încuraja. ca de exemplu în cazul bucuriei răutăcioase în lui altora. după felul în care ne abordează. Profundul psiholog care Dostoevski spune că pe un om îl vom putea cunoaşte şi înţelege mult mai bine după felul în râde.în relaţiile cu aceştia iradiind seninătate. după felul în care râde. încât le lipseşte aproape cu desăvârşire încl face bucurii altora şi 240 . d e a le face bucurii. C instinctiv simţim că trăsăturile lor sunt definitorii pentru sentimentul de comuniune s ocială. decât după îndelungate cercetări psihologice 1 . nu şii varsă pe ceilalţi. Căci râsul are atât nuanţe de amabi cât şi subînţelesuri duşmănoase. înfrumuseţând viaţa şi făc t.

fel de parcă ar vrea să stingă orice lumină. cunoscute de toată lumea. se indispun dacă pe undeva prin jurul lo e manifestă bucuria şi în orice relaţie umană încearcă să introducă părţi întunecate. Auzim expresii 241 . viitorul îl privesc dintr-o perspectivă sumbră cu orice prilej de bucurie lasă să răsune strigătul lor de Casandră. pentru ei înşişi. dimpotrivă. Sunt eminamente pesi mişti. Aceşti oameni fie că nu pot să râdă. c em bine cunoştinţă cu ea. ceea ce atestă doar o aparentă bucurie de a trăi.CUNOAŞTEREA OMULUI de a determina o stare de spirit senină. aşa încât întotdeauna ştii dinainte ce vorbe l ieşi din gură. ei gândind şi vorbind excl v în fraze-şablon. Stilul este cunoscut din naraţiunile specifice apărute prin gazete sau d in romanele de duzină. fie că n decât forţat. Modul de a gândi şi a se exprima al unor oameni produce un eori o impresie atât de plastică. Acum ne este limpede de ce faţa unui om poate trezi simpatie: aceasta se întâmplă atunci când omul este capabil să la e impresia unui aducător de bucurie. în orice situaţie în care intervin. încât nu putem trece cu vederea faptul. rămânem stupefiaţi. Este o frazeologie care aduce cu un buchet de floricele din acelea ce se vând la toate colţurile. ca şi pentru toată lumea. ne obligă să-i considerăm nu numai incapabili de a produce altora bucurie. destui la număr. Nu nu ci şi prin acţiunile şi provocările lor ei tulbură viaţa senină şi exuberanţa semenilor. Să vedem mai întâi cu ce fel de personaje ave face. Cutezanţa lor merge atât de departe încât. dându-ni-se posibilitatea unei interpretări exacte. La antipodul acestui tip se situează acei oameni pe care i-am putea numi tulburător i de seninătate (Friedensstorer). în felul acesta se risipeşte ceaţa care înconjura sen timentul de simpatie şi antipatie. A gândi şi a vorb este la aceşti oameni tot una cu „a încălţa cizme spaniole" 2 . înclină să otrăvească viaţa celorlalţi. 2 I DE GÂNDIRE ŞI DE EXPRIMARE. Există oameni vădit înclinaţi să parcurgă viaţa ca şi cum ar duce pe umeri o enormă p ice dificultate cât de mică ei o exagerează. dar ca re. cei care sunt înclinaţi mereu să prezinte lumea ca pe o „Vale a plângerii" şi care incită la durere. Ca să nu mai vorbim de cei care.

ca şi cum ar aştepta să li se dea o notă bună pentr ta. în viaţă. trag într-una cu urechea. în cazu ile mai puţin simpatice întâlnim oameni seci. care fie că ştiu totul. fiind derutaţi de îndată ce sunt puşi într-o situaţie în care nu mai pot folos lonul şcolar. 3. îi vedem silindu-se totdeauna să aibă prompt un răspuns ce problemă care se pune undeva în societate. Stă în firea unor asemenea oameni să se simtă în siguranţă numai dacă viaţa li se prezi e familiare. întreaga banalitate a stilului de speţă joasă răsună aici şi r oratorul care le rosteşte poate fi şocat. Căci există forme de gândire şi moduri de exprimare pe care nu trebuie sa u nu se cuvine să le practici. ca să vadă dacă au voie să spună ceva.ALFRED ADLER ca: „să ţii cont". Acasă. în care se înt eni străini de tot felul. Foarte des întâlnim oameni care ne lasă impresia că s-au oprit l n anumit punct al dezvoltării lor. sau oameni care vor să treacă drept erudiţi. „să-i citeşti Leviticul" sau „lovitură de stilet" e t c . dar care aminteşte de atitudinea şcolărească. desigur.pe calea cea 242 3 . ca şi cum ar vrea să devanseze pe cineva. este ac care încearcă să subsumeze unui principiu oarecare toate manifestările vieţii. cu convingerea că nu te poţi simţi bine în viaţă dacă totul nu decurg e făgaşul obişnuit. fie încearcă să clasifice toate lucru după reguli şi formule. Sunt mulţi cei care nu se pot elibera de acest mod de a vorbi şi care astfel îşi atestă mentalitatea retrogradă. neputând depăşi stadiul şcolarităţii. Se arată prea puţină consideraţie pentru judeca a şi spiritul critic ale celorlalţi atunci când li se serveşte mereu câte un proverb sau câ d orice gând sau spusă sunt împănate cu citate din autori celebri. î profesia lor ei sunt mereu ca nişte şcolari. Şi în limitele acestui tip există mai multe niveluri de diferenţiere. la înţele gerea unui om. Aceste moduri de exprimare pot contribui. ATITUDINEA ŞCOLĂREASCĂ. stau la pândă. puţin sociabili. OAMENI CU PRINCIPII ŞI PEDANŢI. prozaici. 4. Un tip de om care de fapt nu are totdeauna ceva şcolăresc în sine. să arate că ei sunt informaţi în toate. dând în ori situaţie prioritate principiului pe care I-a pus la punct odată pentru totdeauna şi de la care nu se abate.

invocând lipsa de pre crezând că nu-i pot da de capăt fără vreo regulă. le va provoca dificultăţi. ei vor fi de găsit. de cele mai multe ori.CUNOAŞTEREA OMULUI justă. în toată n i. de exe mplu. pe cât posibil. orice schimbare. Acest tip de oameni nu au nici o disponibilitate pent ru viaţa largă cu neprevăzutul ei. Se simt jigniţi dacă sunt puşi într-o situaţie nefamiliară pentru dânşii. cuprinşi de anxietate. în câteva reguli şi formule. în posturi care nu le cer prea multă iniţiativă şi tocmai aici şi este locul lor. De cele mai multe ori astfel de oameni sunt şi pedanţi. Ei sunt gata să intre în joc numai dacă regulile le sunt cunoscut e dinainte. făcând dintr-î site de orizont. Se înţ toda aceasta le dă posibilitatea de a-şi exercita din plin puterea. în momentul în care au a s ta cu o situaţie nouă. refuză s-o accepte. care face să se fice relaţiile umane. Nu ne va fi greu să descope rim că aceşti oameni sunt animaţi de o neînfrânată sete de dominaţie şi de vanitate. Unor asemenea oameni venirea primăverii. Unii dintre ei vor contracta mania de a merge totdeauna pe marginea trotuarului sau de a nu pune piciorul decât pe anumite pavel e. la numeroasele cazuri de scrupulozitate nesocială. fără o formulă magică. în demersurile lor ei risipesc adesea o groază de timp. Sunt oamenii care se plâng că primăvara niciodată nu se simt în apele lor. Căci trebuie să luăm bine aminte că nu avem d -a face cu însuşiri înnăscute. îi înspăi tă şi îi indispune circulaţia în aer liber. atâta vreme cât nu se pot schimba. Neputându-se adapta decât cu mare greutate la o situaţie nouă. dând bir cu fugiţii din faţa unei situaţii în care nu pot să aplice reguli bine cunoscute. neobişnuită pentru dânşii. Un altul numai cu mare greutate se va lăsa convins s-o ia pe alt drum decât pe ce l pe care merge de obicei. pur şi simplu pentru că altfel. nu p t merge mai departe. că aceste însuşiri nu sunt 243 . pradă capriciilor. punându-se în dezacord atât cu ei înşişi cât şi cu cei din jur. Să ne gândim. favorizată de vremea frumoasă. Adesea aceste trăsături inhibă în ei orice iniţiativă. de pildă. De aceea ei vor c . deoarece au avut destul timp să se acomodeze cu iarna. Ei ne lasă impresia că sunt nişte oameni care se simt atât de nesiguri încât încearcă să încorseteze viaţa. Chiar emenea oameni sunt muncitori sârguincioşi. caracteristice rămân pentru ei pedanteria şi us căciunea sufletească.

ni rbă să se poată elibera de viziunile eronate care îi domină. O consecinţă obişnuită a aceastui fapt este că ea încearcă. chiar şi în înfăţişarea exterioară a omului. SUBORDONAREA. Pentru un sobordonat nu există decât legi şi reguli de respectat. Este frapant pentru noi faptul că o mulţime de oameni se pare că şi-au făcut di n subordonare o lege a vieţii. Ei cred că femeia nu există decât spre a se aservi. pe care mulţi oameni o respectă ca pe o dogmă. încât acesta. dimpotrivă. Nu ne referim la clasele aservite. să se su neze. c icei îşi îndoaie şira spinării şi care mereu e gata să se încline şi mai mult. Trebuie totuşi să clarificăm pă le obscure ale vieţii acelora care văd adevărata soluţie a îndatoririlor ce le revin doar î supunere.ALFRED ADLER nemodificabile. toate pe lumea aceasta a r fi fost mai bune. dar care au p us cu atâta putere stăpânire pe întreg psihicul omului. este ca o lege nescrisă însă profund întipărită în min or. atent la vor periorului. care se cred puse sub puterea unei legi eterne. 5. Nu vrem să spunem prin aceasta că idealul unor ase enea oameni ar fi prin excelenţă acela de a se supraordona. lăsat în voia lui. Pute bserva lucrul acesta în diverse împrejurări. Aceasta atinge uneori un grad incredibil. 244 . Că femeia trebuie să se supună. ele fiind rezultatul unor atitudini eronate faţă de viaţă. ci la sexul femi nin. Un tip de om la fel de puţin indicat pentru profesiunile care cer iniţiativă este acela dominat de un fel de slugărnicie şi care nu se simte bine decât acolo unde are de dus la îndeplini re porunci. stăruie în acest sens o superstiţie deosebit de rezistentă. Cu toate că asemenea concepţii au otrăvit şi tulburat relaţiile oamenilor în general. Nu se cunoaşte însă nici un caz în care cineva să fi tras vreun folos de pe urma acestei concepţii. Pentru unii est e o adevărată plăcere să se subordoneze. Sunt oameni pentru care mai mult decât or ice valorează supunerea. care are adepţi chiar în rândur femeilor. Va veni timpu l să se vadă că dacă femeia nu s-ar fi aservit cum s-a aservit. ci pentru a se pune cât mai bine de acord cu ele şi a sări să aducă la îndeplinire ordinele primite. Acest ti p de om caută cu toată fiinţa sa un loc de muncă în care să-şi manifeste servilitatea. nu pentru a le cântări.

încât îşi aută drept soţi bărbaţi dominatori sau brutali. în scurt timp această relaţie contrară natu uce la o gravă ciocnire de caractere. Dacă faptul nu a degenerat în dificultăţi mai mari. pentru care nu exista nimic decât datoria. unde nimeni nu este subordonat. Unele femei au un spirit de supunere atât de dezvoltat. Şi dacă cele spuse aici nu reprezintă deocamdată decât un ideal. o feme ie ţinută în astfel de condiţii va ajunge de cele mai multe ori la pustiire interioară şi l totală dependenţă. a fost pentru că lucrurile se pet receau într-un mediu relativ supus. avem cel puţin un etalon u care putem măsura progresele sociale făcute de un individ. Convieţuirea dintre bărbat şi feme trebuie să fie o camaraderie. Orice pornire spre independenţă era nimicită din faşă. respectiv regresele sal e. Problema supunerii nu interesează doar relaţi dintre sexe. putându-se identifica greşelile săvârşite. ea nu-i împovărează doar pe bărbat cu o puzderie de dificultăţi cărora nu est apabil să le facă faţă. Căsătorită din dragoste cu un at care avea o importantă poziţie socială. Anturajul. care se obişnuis cu situaţia. pentru că o asemenea subordonare este de fapt imposibilă. atât ea cât şi soţul ei credeau orbeşte în dogma rii femeii. dacă n e reprezentăm faptul că s-au scurs secole în 245 . vom recunoaşte că există aic i din abundenţă material pentru conflicte. ceea ce nu avantaja pe nim eni. Noi cunoaştem de pe acum ca lea pe care se poate ieşi din această situaţie dificilă. o comunitate de muncă. Cu timpul ea a devenit o maşină perfectă. fireşte că nu vedea nimic scandalos în aceasta. el va avea mereu scandaluri. ci joacă un rol important şi în viaţa popoarelor. Dar dacă avem în vedere faptul că pentru foarte mulţi oameni subordonarea femeii constituie destinul ei firesc.CUNOAŞTEREA OMULUI Abstracţie făcând de faptul că nici un suflet omenesc nu ar suporta uşor supunerea. Avem uneori impresia că aceste femei iau în derâde re subordonarea femeii şi vor să-i dovedească lipsa de sens. Căci dacă bărbatul socoate că această subordonar ste de la sine înţeleasă. cum ne va arăta cazul expus succint aici. dacă ne gândim te cei mai mulţi dintre oamenii care trăiesc azi se trag din familii de sclavi. Dacă ne gândim că ichitate îşi baza situaţia economică şi relaţiile de dominare pe sclavagism.

a cărui viaţă nu reprezintă altceva decât eterna întrebare: „Cum voi putea eu să-i depăşesc pe toţi rol se asociază în existenţa sa cu tot felul de eşecuri şi decepţii. aşadar la cei aserviţi. fie şi numai faptul că suntem în pos sia acestui punct de vedere ne poate fi de ajutor şi ne poate feri de mari erori. 6. Un tip de om opus cel ui precedent este înfumuratul. cuvântul grecesc „arist os"însemnând şi una şi alta. care revenea sclavilor. acela care vrea să joace totdeauna primul rol. Să nu uităm că până şi mar tor Nietzsche a revendicat dominaţia celor mai buni şi supunerea celorlalţi. că el era nu numai cel care porunceşte. aristocraţia. Este cunsocut că antichitatea considera munca drept o ocupaţie relativ ruşinoasă. astăzi numite popoare spiritul de castă este principial predominant. Un exame n şi o clasificare aveau loc cel mult la sclavi. abia atunci putem înţele ge că principiul supunerii şi revendicarea acestuia îi animă necontenit pe oameni şi poate duce la formarea unui tip ca atare. agresive. încât ar fi fericiţi dacă cineva i-a ua la un moment dat în seamă. Vom găsi astfel de oameni ac olo unde este necesară imprimarea unei direcţii. ci monopoliza toate însuşiril bune. Atitudinea aceasta o p tem tolera întrucâtva dacă nu comportă acte ostile. Clasa dominantă era aceea a „celor mai buni". Căci există oameni care au devenit atât de slugarnici. pe ei care în permanenţă par să-şi ceară scuze pentru vina de ista pe lume. Până în zilele noastre şi-a întins influenţa concepţia armonizarea celor două forme de existenţă a fiinţei umane. Cel mai bun însă era acela care avea în mână puterea. de unde nu se cuvine să admitem că această atitudine le-ar prii. când se tinde la o apropiere a oamenilor unii de alţii. INFATUAREA. Nici astăzi nu a încetat să fie greu să ne scoatem din cap ideea împărţirii oamenilor în stăpâni şi sl să ne simţim cu toţii absolut egali. nu prin vreun examen al virtuţilor şi meritelor.când ei de fapt adesea se simt de-a dreptul nefericiţi. unde 246 . adică dominaţia celor mai buni.ALFRED ADLER care cele două clase au cunoscut o opoziţie atât de radicală una faţă de alta şi că. pierzându-şi însă orice sens şi astăzi. că stăpânului nu-i era îngădui murdărească muncind. Această concepţie triumfa însă exclusiv cu ajutorul forţei. Cu toate acestea.

cu o anumită ostentaţie şi insistenţă. aspiraţiil e şi. nd într-o tensiune extremă. atitudinea. Susceptibilitatea lor este ca o antenă avertizoare. SUSCEPTIBILITATEA. 247 . susceptibile. Ei sunt întotdea una în prim-plan. atât în lucruri mari cât şi în mărunţişuri. fie cu un caracter social mai larg. apar deodată asemenea firi are se situează în prim-plan ca de la sine. când poporul clocoteşte. Cât timp nu tulbură prea tar ieţii în comun. care cu siguranţă nu ocupă un loc în rând cu lumea şi nu sunt cei mai buni. Aceştia intră cu toţii în categoria caracterelor peste măsură de a se şi. care în copilărie nu îndrăgeau decât jocurile în care puteau fi l care mână caii. Şi în ce-i priveşte meni a căror atitudine faţă de viaţă şi faţă de îndatoririle lor depinde în mod exagerat de or de spirit. psihologia ar porni pe un drum greşit dacă ar considera că avem de-a fac e cu fenomene înnăscute. în timpuri frământate. nu reuşesc să ajungă în turi de conducere. fie profesionale. ori se enervează atunci cân u de executat un ordin. înainte de a lua o poziţie. Sunt acei oam eni care comandă şi acasă. 7. cu ajutorul căreia încearcă să p eze în prealabil situaţia. care poate sunt mai bine pregătiţi. chiar şi pregătirea şi aptitudinile necesare.CUNOAŞTEREA OMULUI se impune un comandament. de aceea. Există printre aceştia oameni care vădesc o comportare de o voi oşie copilărească. punând la baza acesteia bucuria şi veselia. Există oameni animaţi de o permanent ună dispoziţie. o organizare. de cele mai multe ori. Şi aici găsim toate nivelurile e diferenţiere posibile. nu avem nimic de obiectat. să valorifi enină a vieţii. pentru că se vâră în faţă şi îi dau cu gura. cu toate că noi socotim nelalocul ei suprae stimarea de care au parte azi asemenea caractere. Căci ei au gesturile. care în consecinţă tind. voind mereu să-şi demonstreze superio atea. Şi pe timp de pace găseşti totdeauna asemenea oameni în fruntea a div erse grupări. care încearcă diverse soluţii pentru insatisfacţia lor faţă viaţă. Căci şi ei sunt oameni care stau în faţa unui abis. ei nu-şi găsesc liniştea. Mulţi dintre ei nu ma pot realiza nimic dacă un altul le dictează ce şi cum să facă. în asemenea locuri ei vor ieşi la suprafaţă apro ape de la sine. conductor de tren sau general pe câmpul de bătălie. Alţii.

înspăimântătoare. Uneori ei chiar înclină să se fălească cu înfrângerile lor acestea s-ar datora unei puteri sinistre. pentru că ei nu-şi ocolesc îndatoririle. când ei înşişi nu le evită. Poate că nu există tip de om care să-i întrea cesta în comportare frumoasă şi simpatică. pe furtună. trebuie să spunem că ne este plăcut să întâlnim a p. se îndepărtează atât de mult itatea vieţii încât nu ne pot face o impresie bună. incapabil să vadă altceva decât partea întunecată a lucrurilor. Dacă reflectăm puţin asupra ac ui punct de vedere. pe scurt. să trimită trăsnetul drept în ei. pe care ni-1 putem mai uşor ralia decât pe acela care. Ei îşi irosesc timpul ca să demonstreze cât nenoroc au mereu. ca pe un nenoroc care îi u rmăreşte.ALFRED ADLER în definitiv îmbucurătoare. g întreaga nenorocire ca pe un ghinion personal. ci le abordează şi le a îndeplinire într-o manieră ludic-artistică. De obicei aceşti oameni nu se pricep să tragă nici o învăţătură din aceasta. 8. sau să le trimită un are să-i bage în sperieţi. recunoaştem şi aici influenţa malefică a vanităţii. Nu ne putem totuşi despăr acest tip fără a-i acorda şi câteva cuvinte care să exprime simpatia noastră. Căci faţă de mulţime de posaci care predomină în lume. o impresie de om pe care nu te poţi biz ui. este mereu trist şi descurajat. Aceşti oameni îşi î că toate câte li se întâmplă se petrec ca şi cum o zeitate necurată s-ar ocupa numai de dân având alt gând decât ca. nedrept. cum este de obic cazul. îi vom ţine pe il departe de îndatoririle de mare răspundere. pentru că vor să treacă prea uşor peste dificultăţi. Sunt însă unii care împing prea departe concepţi senină despre viaţă şi care tratează cu seninătate şi acele situaţii care trebuie luate re în serios şi faţă de care ei. GHINIONI ŞI PIEZE-RELE. că nimic nu le reuş toate dau greş dacă pun ei mâna. dimpotrivă. adoptâfid o atitudine puerilă. Cunoscând acestea. Rareori îi vom găsi asumându-şi sarcini cu adevărat grele. 248 . Avem întotdeauna un sentiment de insec uritate când îi vedem pe aceşti oameni la lucru. Este un truism psihologic afirmaţia că acela care intră în contradicţie cu devărul absolut al vieţii sociale la un punct oarecare al existenţei sale va suferi co ntralovitura.

de îndată ce pun ei mâna. şi care cred că strigoii şi stafiile nu au nimic altceva de făcut decât ască pe dânşii. or i jertfele religioase. condamnate să proptească. u făcători siniştri. într-un el oarecare. Este un fel de infatuare. ci t rebuie să i se atragă atenţia. o privesc ca şi cum ei ar fi cei vizaţi de nenorocul care îi c aută peste tot. RELIGIOZITATEA. înfăţişarea lor ne aminteşt ariatide. ci şi altora. Oameni i de felul acesta reuşesc uneori să-şi găsească un refugiu în religie. ca toată lumea să înţeleagă ce enormă povară îi apasă. Sunt oameni care iau totu foarte în serios. fără a-şi modifica c mentul. cum ar fi îndeosebi rugăciunile rostite cu ardoare. Cobeala nu le înven inează doar lor înşile viaţa. me e spate. 9. pe când în realitate fiinţa sa musteşte de itate crezând că toate puterile duşmănoase nu fac decât să-i urmărească pe el în mod specia enea oameni încă din copilărie îşi otrăvesc zilele. imaginându-şi că-i urmăresc bandiţii. îl plictisesc pe bunul Dumnezeu cu necazurile lo r. că poartă întrea răspundere pentru tot ce li se întâmplă şi că. ca şi în cazul precedent. Iar la baza acestei conduite nu se află decât v tatea. bunul Dumnezeu nu ştie ce are de făcut. se socoate buricul pământului. poate fi înduplecat să le uri. Ei se tânguie şi se lamentează. Ei arată deprimaţi. dorind ca acesta să nu se ocupe de nimic altceva decât de propria lor persoană. este limpede de ce totul iese pe dos. De obicei ei sunt convinşi că Tatăl Ceresc este propriu-zis în serviciul lor. Ei se poartă cu bunul Dumnezeu 249 . prin diferite artificii. Trebuie să admitem că în această modalitate de adoraţie reli se manifestă o atât de înspăimântătoare erezie. Uneori s-ar părea că este vorba de modestie când cineva se crede veşnic urmărit de nenoroc. încât dacă s-ar instaura din nou vechea Inc tocmai aceşti oameni ar fi arşi cei dintâi pe rug. cât trăiesc. o imensă povară. Adesea această stare de spirit se exprimă în ţinută. Cu această stare de spi rit. Asemenea exagerări nu pot lua naştere decât în capul unui om care. judecând lucrurile dintr-un unghi pesimist. pe lângă aceasta. Cu alte cuvinte.CUNOAŞTEREA OMULUI orice neplăcere s-ar ivi.

Foarte cuminte şi harnică. Asta ei o şi numai din partea celorlalţi. în sensul de a-i face cuiva morală. ai binelui şi răului. ea se d ingea şi prin importanţa acordată religiei.) 3 „Lewite n lcscn". îndeplinindu-şi cu scrupulozitate toate îndator rile religioase.p.) 2 „spanische Stiefel" — cizmă de tortură. Nu necesar să examinăm în continuare cazul de mai sus. aşa încât cei apropiaţi au începu erios de starea sănătăţii psihice a fetei. Mereu era de găsit într-un colţ. (Nota trad. că a violat poruncile biblice şi că a nutrit gânduri nelegiuite. La un moment dat a ajuns ca ziua întreagă să nu facă decât să se autoacuze. NOTE 1 A se vedea capitolul „Dostojewski" din Praxis und Theoric der Individual-psychol ogie. 214. Un nic a avut ideea s-o scutească de toată această povară a păcatelor imaginare şi i-a explica că nu are nici o vină şi că este fără pată. A doua zi. fata i-a strigat acestui mai este demn să calce în biserică. pe stradă. (Nota trad.) 250 . ai inocen şi falsităţii. Căci. ce-i drept. acuzându-se că nu este îndeaju ioasă. în realitate. Până unde pot merge lucrurile. întro zi ea a început să-şi facă reproşuri. şi foarte ambiţioasă. plângând şi acoperindu-se de păcate. (Nota trad. ne arată cazul unei fete în vârstă de 18 ani. Vedem cum şi în acest domeniu răzbate a biţia. nimeni nu avea să-i aducă ni l mai mic reproş.ALFRED ADLER exact cum o fac ceilalţi oameni. dar. cum vanitatea îi face pe purtătorii ei judecători ai virtuţii şi viciului. nefăcând decât să se jeluiască şi să-i pisălo ca ei înşişi să mişte un deget pentru îmbunătăţirea situaţiei în care se găsesc. dat fiind că a luat asupră-şi atâtea grele păcate.

Printr-o mobilizare maxim nergiei. care. Nu sunt f nomene enigmatice. nu crede. ele apar totdeauna atunci când au un sens. um. care să fie în favoarea sa. bunăoară. Sunt manifestări intense. ori nu mai crede în alte posibilităţi. Accesele de mânie ar fi 251 .Capitolul V AFECTELE Afectele reprezintă exacerbarea acelor fenomene psihice pe care le-am denumit trăsătur i de caracter. când corespu nd metodei de viaţă. de neînţeles. să-şi adjudece victoria. liniei de conduită a omului. Ele au scopul de a determina o schim bare în situaţia omului. Este o metodă preferată. nu există furie fără a exista duşman. şi încă posibilă în societatea no eea de a te impune prin astfel de reacţii supradimensionate. Ele sunt forme de activitate delimitate în timp ale organului psihi c. la sentimentul de insuficienţă (Gefiihl der Unzulăngichkeit) care îl constrânge pe purtătorul său să-şi a ate forţele şi să execute mişcări mai ample decât cele obişnuite. sunt orientate spre un scop. mai bine zis. sub presiunea unei necesităţi conştiente sau inconştiente. nu se poate ca acest afect să nu aibă d scop biruinţa asupra duşmanului. unul din aspectele afectelor se referă la acelaşi sentiment de inferioritate. se manifestă printr-o descărcare bruscă şi. Aşadar. ca şi trăsăturile de caracter. care nu pot avea loc decât la un om care a renunţat la alte posibilităţi de a-şi realiza obiectivul s au care. persoana respectivă încearcă să se situeze în prim-plan.

vom constata că de fapt nu renunţă la ţelul lor. AFECTE DISOCIANTE 1. adică de efecte asupra circulaţiei sanguine şi organelor respiraţiei (accelerarea pulsului. A. utorul forţei. ne putem reprezenta ce a fecte ţin de natura sa. Afectele sunt şi ele strâns lega senţa personalităţii şi nu sunt caracteristice pentru individul izolat. modificări funcţionale în respiraţie). Sunt fenomene adânc înrădăcinate în firea omului şi fiecar noi poate dispune de ele. cu ajutorul afectelor. Pe baza cunoştinţelor dobândite până acum. se străduieşte să obţină superi ia 252 . roşire. la mulţi oameni. Această formă de manifestare trădează desluşit scopul de a înfrânge rapid. Aşadar. dacă nu ar exista posibilitatea de a te impune pe această cale. recunoaştem în mâniosului un individ care. paloare. Un afect care simbolizează clar aspiraţia către putere şi setea de dominaţie a om lui este mânia. c or să-i atingă prin mijloace forte. MÂNIA. în mod necesar un atât de zguduitor proces psihic. care îl determină în mod imperios pe om să-şi adune puterile şi caute să se impună într-o manieră brutală şi necivilizată. ci sunt de găsit. Afectele sunt însoţite de fenomene fizice secun dare. fără să le fi sesizat pe viu. cum este afectul. Este o metodă generată de sen timentul de inferioritate. orice rezistenţă. îşi ex teriorizează efectele asupra corpului. Iar dacă cunoaştem întrucâtva un om. Fiecare individ intră în aceeaşi categorie în m ra în care el se implică în situaţia la care participă ceilalţi. Dată fiind perfecta fuziune dintre p sihic şi corp.ALFRED ADLER mult mai puţine. desfăşurându-şi întreaga forţă. Numim aceasta starea de al rmă afectivă a organului psihic. cu o anumită regularitate. la cei care nu se cred destul de capabili să-şi atingă ţelul obţinerii superiorităţii şi c imt că le fuge pământul de sub picioare.

care îi determină să nu se încreadă în nimeni ai adesea la astfel de oameni găsim şi alte trăsături de caracter. încearcă în mod serios să se dezvinovăţească. Deducem din aceasta că asemenea procedee sun t în mod necesar rezultatul unui plan premeditat. a putut ieşi dintr-o situaţie dificilă. Dacă i se refuză ceva. după aceea. Sunt oameni aroganţi. dar care se pierd de îndată ce se iese din cercul respectiv. susţinând că nu ştie ce a de a fi vrut să lovească în cei apropiaţi era prea evidentă.CUNOAŞTEREA OMULUI de a se impune degenerează uneori într-un fel de beţie a puterii (Machtrausch). într-un cerc restrâns această metodă duc e. care mereu stau la pândă să vadă dacă nu va cineva le impietează domeniul. e trem de susceptibili. p rintr-un acces de furie. la cea mai mică lezare a sentimentului puterii. care nu suportă ca nimeni să fie mai sus ca ei. în general. Există. indicate mai sus ca l imitrofe. bunăoară. La asta se asociază o doză maximă de suspiciune. persoane la care mânia se dec lanşează în mod obişnuit. un om atât de ambiţios se va retrage înspăimântat din faţa or îndatoriri serioase şi se va integra greu în societate. printr-un acces de furie. Aceasta nu igur. desigur. dar în cele mai multe cazuri are efect şi cine nu-şi poate aminti cum. ajung cel mai uşor să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa. Va sparge o ogl indă. care au mereu nevoie să se simtă superiori. ori la nivelul lor. într-o manieră de obicei intre cele mai dureroase pentru persoanele care îi sunt apropiate. nu lucruri fără importanţă. în cazurile mai grave. Avem în vedere o afectivitate care se afişează nestăvilit. o metodă elevată. la anumite rezultate. Acest afect va viza întotdeaun ceva de valoare. Există oameni care îşi fac din aceasta un sistem de reacţie şi ca aracterizează prin faptul că. dacă nu cumva cineva nu le cântă îndeajuns în strună. fără îndoial tuaţii în care un acces de mânie este în bună măsură îndreptăţit. nu recurg la altă metodă. Ei au impresia că prin această conduită. Nu ne ocupăm aici de asem . probabil probată adese a de dânşii. el nu cu noaşte de fapt decât un singur mod de a proceda: să facă scandal. sau va deteriora obiecte de valoare. Căci un asemenea om va intra în mod fatal cu uşurinţă în conflict cu toată lumea 53 . Nu este cu putinţă să i se dea dreptat dacă. vădită în c zul în care asemenea oameni răspund.

Tocmai în accesul de furie ni se dezvăluie cu o deosebită claritate exacerbarea sentimentului de slăbiciune orientat în scopul obţineri i superiorităţii. de inferioritate.sentiment de slăbiciune. Este cunoscut că alcoolul are în primul rând drept efect slăbirea sau abolirea frânelor impuse de societate. este suficient să-i spunem pe nume ca să şi ave în faţa ochilor imaginea furiosului. dar nu au realizat. apare mai pronunţată 254 .ALFRED ADLER Cât priveşte expresia atitudinală a furiei. La copii constatăm accese de furie mai frecvent decât la adulţi. Dintre factorii care facilitează considerabil de clanşarea accesului de furie. în detrimentul altor oameni. La asemenea reacţii ample. la beţie capătă o expresie degajată. Aspiraţia către putere a unui om poate me rge până la nimicirea adversarului. Este un artificiu ieftin de exaltare a sentimentului propriei pers onalităţi. pe cei furioşi din fire trebuie să-i trecem în categor a acelora care au o atitudine ostilă faţă de viaţă. Adesea este suficient un motiv dintre cele ma i neînsemnate pentru ca un copil să se înfurie. care apare î rim-plan cu toată intensitatea şi claritatea. o u ceea ce le-ar fi plăcut să realizeze. aceste manifestări ne pot înlesni rezolvarea unor probleme legate de cunoaşt erea omului. Un individ intoxicat de alcool se comportă într-o manieră total necivilizată. Nu trebuie să pi rdem niciodată din vedere această relaţie. ca u rmare a puternicului sentiment de slăbiciune. adevărate măsuri de forţă. Nu întâmplător tocma a căror existenţă şchioapătă devin alcoolici. Este atitudinea ostilă faţă de ceilalţi. Fenomenul ţine de faptul că la copii. în măsura în care afectele scot în relief caracterul in ividului. este de menţionat îndeosebi alcoolul. ei căutând în alcool uitare şi consolare. El îşi pierde stăpânirea de sine ectul faţă de ceilalţi şi ceea ce pe când era treaz numai cu greu îşi putea înfrâna şi ascu atitudinea ostilă faţă de semeni. Acest efect dovedeşte abolirea aproape i ntegrală a sentimentului de comuniune socială. Dar exigenţele sistemului pe care vrem i construim nu ne permit să trecem peste faptul că orice năzuinţă către putere se bazează p n. nu poate recurge un om liniştit în ceea ce priveşte puterea sa. în această perspectivă. Pentru mulţi oameni adesea sunt suficiente doar câteva pahare.

TRISTEŢEA. care să răzbune eşecurile şi umilinţele suferite. Dar şi aici sesizăm aceeaşi linie spre obţinerea uperiorităţii. Iniţial însă procesul echivalează cu o descărcare. dăunător pentru cei din jur. Că trist este de fapt un acuzator şi. Este cun oscut faptul că oamenii întristaţi îşi găsesc adesea uşurarea atunci când cineva se pune în iul lor. spre a restabili o situaţie mai bună. furiosul nevoie de satisfacerea urgentă a sentimentului de redresare şi de înfrângerea adversaru lui. deoarece omul trist tinde către sentim entul de redresare şi satisfacţie. dar supralicitarea aceste i stări comportă un element de ostilitate. Un copil irascibil ne dovedeşte m ereu că luptă pentru a se pune în valoare şi că rezistenţele de care se loveşte îi apar. se pare că prin aceasta nu numai că se iniţiază un atac upra mediului. Aici este de căutat linia care conduce la expl icarea sinuciderii. Tristeţea poartă şi ea în sine germenul voinţei de a înlătura neplăcerea sentimentul de slăbiciune. este dirijată împotriva persoanelor apropiate.CUNOAŞTEREA OMULUI linia strădaniei lor de a-şi afirma propria valoare. în această privinţă ea est a fel de valoroasă ca şi un acces de furie. prin aceasta. Dacă tristeţea descarcă prin lacrimi şi tânguiri. da nsurmontabile. iarăşi. Redresarea celui cuprins de tristeţe este determinată de atitudinea pe care o ia anturajul. numai că se instalează în alte împrejurări. ci şi o 255 . tristeţea este implantată în natura omului. care în mod ne cesar şi în scurt timp conduce la o expansiune. cu o cţie care. în timp ce în cazul furiei reacţia este dirijată împotriva altora. sub altă atitudine şi face uz de alte metode. fireşte. el stă în opoziţie faţă de anturajul său. actele de violenţă merg atât de departe încât aduc prejud i chiar şi celui care recurge la ele. Se face aici simţită tendinţa de a le provoca alor săi sau altora di n anturaj o durere. 2. situaţie în care el nu se p oate uşor consola. în cazul tristeţii avem de-a face cu o limitare a activităţii psihice. le dă ceva. în afară de injurii. îi compătimesc. Acest a ect survine atunci când un om suferă o privaţiune. cest fel. le vin în ajutor. deşi sub o altă formă. în orice caz deosebit de mari. care formează conţinutu l obişnuit al acceselor de mânie. le insuflă curaj etc. o pierdere.

Mai târziu. şi dacă are ocazia să vadă că metoda lui dă rezultate. o extrem de largă paletă de utilizări în viaţa a omului.ALFRED ADLER situare a celui mâhnit deasupra celor din jurul său. FOLOSIREA ABUZIVĂ A AFECTELOR. atitudinea de reclamant. Adesea se întâmplă ca eţea. tristeţii sau a altor afecte. până când s-a dov că ele ne oferă posibilitatea şi ne indică o cale care duce la depăşirea rapidă a sentiment i de inferioritate şi la punerea în valoare a propriei personalităţi. într-un fel sau altul. fiindcă se crede negli . Aceasta face şi mai brutală atitudinea de 256 . în totdeauna se vor manifesta. de slăbiciune. în viaţa adultă. să fie manifestată atât de zgomotos şi de ostentativ ca şi când ar însemn titlu de glorie. Asemenea reacţii au loc mereu atunci când individul vede că i se re fuză ceva sau când dominaţia sa este ameninţată de vreun prejudiciu. aşadar. 3. Când un copil îşi manifestă furia sau plânge şi se jeluie. ceea ce produce un efect respingător. în faţa căruia tr buie să te pleci. prin urmare. urmează o linie ascendentă. Tristeţea es te ca un argument menit să-i înduplece pe ceilalţi. asemenea indivizi vor recurge cu regularitate la folosirea abuzivă a afectelor. de exemplu. spre a obţine ceva. pretenţii faţă de anturaj. el va ajunge lesne să adopte aceea itudine chiar şi în numele unor motive lipsite de importanţă. Acelaşi abuz poate avea loc ş ce priveşte manifestările pe plan fizic ale afectelor. ca un fel de acuzator. Se ştie că există oameni la care a fectul furiei asupra tractului digestiv este atât de puternic încât în accesele de furie ei vomită. Multă vreme existenţa afectelor a fost de neînţeles. fenomen minor şi dăunător. Pot fi net recunoscute spiritul revendicativ. Afectivitatea şi ati tudinile emoţionate îşi găsesc. având drept scop menţ rea echilibrului şi compensarea sentimentului de neputinţă. numai spre a-şi atinge scopul. Punerea în practică a acestor afecte poate deveni obişnuinţă şi poate lua o configuraţie pe care să n-o mai percepem ca f ind normală. judecător şi critic. argument irezistibil. când are loc o punere în scenă c aracter ludic a furiei. Şi acest afect. Este interesant de remarcat că uneori se desfăşoară o veritabilă competiţie a tristeţii.

Cu toată simpatia pe care ne-o câştigă într-o măsură sau alta. Manifest area acestui sentiment este de cele mai multe ori în stare să potolească un afect. Asemenea forme de abuz nu ne pot lăsa deloc indifer enţi. dacă este mai îndelungată. provocând o senzaţie de dezgust. DEZGUSTUL. celorlalt e afecte. dezgustul poate fi trezit în mod intenţionat. debaras a de o situaţie dezagreabilă. Exi stă însă oameni care au o atât de mare nevoie de sentimentul de comuniune socială al altor a încât. Datorită unui antrenament spec ial. Tocmai pe acest plan devine vizibil caracterul disociant al acestui afect. Fireşte. dar nu pe o cale normală. deşi într-o măsură mai slabă. o rezolvare a situaţiei în sensul unei repudieri. 257 . un individ poate merge până acolo încât să nu-i fie greu să se desprindă pe această ca anturaj sau să întreprindă un atac împotriva acestuia. Manifestările care rezultă ne dau o confirmar e în acest sens.CUNOAŞTEREA CHEULUI ostilitate. Grim emnifică o condamnare a anturajului. ca atunci când sentimentul de comuniune socială este împărtăşit de ambele părţi. Cunoaştem o mimică în stare să te facă să-ţi întorci privirea aiurea. ofe du-ne o adevărată „imagine a jalei". Voma semnifică o condamnare şi o umilire a celorlalţi. Contrar. Există eacţii de a ejecta ceva din sfera psihicului. de exemplu. prin acest afect ne putem. Din punct de vedere f c. ci printr-o manevră care aduce anturajul în situaţia de a usiv partea care are de dat ceva. Tristeţea ca afect du ce adesea la abţinerea de a se hrăni. eventual. Ca urmare a unei folosiri abuzive. greaţa se produce atunci când pereţii stomacului suferă o excitaţie determinată. 4. Ele nu-i unesc pe oameni. lezând sentimen tul de comuniune socială. poate. Elementul disociant este de găsit şi într-un afect ca dezgustul sau greaţa. ci îi opun. aşa încât omul mâhnit pare pur şi simplu emaciat. tristeţea determină o apropie tre oameni. fur risteţea sunt afecte disociante. dat fiind faptul că personal tatea lor are parte de o extraordinară reconfortare prin dovezile de prietenie şi co mpătimire care i se dau. deoarece ele interesează sentimentul de comuniune socială al celorlalţi . ei nu vor să iasă din starea de tristeţe.

descoperim începutul unei contraacţiuni. conduce. De exemplu. ci dă în primul rând impresia frapantă a unei înfrângeri. Copilul ia cunoştinţă intuitiv de aceste dificultăţi. Uneori asemenea manifestări evoluează în sens patologic şi în ulte cazuri avem posibilitatea să examinăm cu uşurinţă mecanismele psihice. ca să fie capabil să facă faţă pericolului şi ca să triumfe.ALFRED ADLER 5. alţ i trebuind să intervină pentru a-i satisface trebuinţele. Avem atunci im presia netă că anxiosul întinde mâinile spre ceilalţi. pe lângă că este un afect disociant. nu se poate descurca singur. La om. el poate să ajungă la o concepţie despre viaţă pesimistă. de exemplu. care î u este rectilinie. poartă în acelaşi timp în sine un plan de retragere. Pe de altă parte. de îndată ce vine pe lume şi se află integrat în condiţiile existenţei. în special în mimică. cu un fenomen profund organic. Prudenţa care rezultă de aici poate fi atât de mare încât să-i îndepă e la îndatoririle impuse de viaţă. dar aleargă în alta. un l din afectele lor cele mai frecvente şi mai izbitoare fiind frica. Acest afect se comp ică prin faptul că. iind pericolul permanent care îl pândeşte şi riscul eşecului strădaniilor sale de a ieşi di tarea de insecuritate. din slăbiciunea sa în faţa naturii. îndeosebi. ca şi tristeţea. atavică. în cazul a i afect. spre a căpăta protecţie. el încearcă să se fort ce. De aici începe partea sociantă a afectului. la o leg ui-generis cu ceilalţi. la dezvolt rea unor trăsături de caracter care îl fac să se bizuie mai mult pe ajutorul şi consideraţi celor din jurul său. în acest fel. FRICA (SPAIMA). Dacă asemenea copii sunt totuşi obligaţi să progreseze. Atitudinea este aceea a unei defăimări. Avem de-a face. un copil înfricoşat se smulge dintr-o situaţie. Ceea ce se reflectă aici este frica origin ară (Urangst). proprie tuturor vieţuitoarelor. ca să şi-i apropie şi ca să-i ţină l . O importanţă covârşitoare în viaţa omului are frica. mecanismul fricii nu conduce di ect la o demonstraţie de superioritate asupra anturajului. Cunoaşterea dificultăţi vieţii este atât de deficitară încât copilul. ea emană din ins ecuritatea generală a acestuia. găsindu-se mereu pe picior de fugă. Până şi în expresia fi zică a acestui afect. agresivă. care include în acelaşi timp şi setea de superioritate: fricosul f uge spre a se pune la adăpostul unei alte situaţii şi.

în absenţa unui c rect cu viaţa. AFECTE ASOCIANTE 1. anxietatea duce la obţinerea pentru sine a unei poziţii privilegiate. apare înclin omunicare. ca să spunem aşa. reprezentând oarecum cheia de boltă a acestui afect. în cele din urmă frica se infiltrează în toate relaţiile vieţii ne. o căldură ce iradiază asupra celorlalţi. în manifestările sale exterioare: căutarea celorlalţi. expresia autentică a biruirii dificultăţilor. bucuria vizează să obţină simpatia celorlalţi. la evitarea exigenţelor vieţii şi la punerea ce lorlalţi în serviciul său. îmbrăţişări e t c . confesiune şi savurare în comun a plăcerii. Mână în mână cu ea merge râsul l său eliberator. B. în bucurie. Dacă forăm şi mai în adân onstatăm că aceşti oameni au pretenţia să ne ocupăm în primul rând de ei. în fond. BUCURIA. Astfel. ajungem la aceleaşi concluzii pe care le-am desprins din analiza anxietăţii ca trăsătură de caracter. ca afect. Avem de-a face cu oameni care ca ută să se sprijine pe cineva în viaţă. fiind vorba de un om care trece de la un sentiment de insatisfacţie la unul de superioritate. Bucuria e ste. Linia ascendentă nu lipseşte nici de aici. r ectându-se în egală măsură asupra celui de la care emană. trebuie ca cineva să le stea totdeauna la dispoziţie realitate este vorba de încercarea de a stabili un raport de dominaţie. se remarcă limpede forţa asociantă. Dar oricât de stăruitor ar căuta ei să se afle în preajma al entimentul lor de comuniune socială este slab. Acest afect include toate valenţe comuniunii sociale. 259 . Ea devine un instrument eficient de dominare a celor din jur. ei şi-au pierdut în aşa măsură independenţa încât reclamă acest privilegiu c ordinară ardoare şi vehemenţă. atitudinea braţelor deschise. Dincolo de prop ria personalitate.CUNOAŞTEREA OMULUI Aprofundând cercetarea acestui fenomen. Şi atitudinea este asociantă. ca şi când ceila lţi nu ar exista decât ca să le ofere anxioşilor un suport moral. este. Ea nu suportă izolar ea.

marele cunoscător de oameni care era La Rochefoucauld spunea: „în nenoro cirea celor mai buni prieteni ai noştri. în mod greşit s-a încercat să se explice prin acest fenomen simţământul de plăcere pe ca vem în faţa spectacolelor tragice. ţinându-se sc i de acesta. Căci prin acest afect omu ne arată cât este de capabil să se transpună în situaţia semenului său. nu voiau ca prin mâhnire să la e să transpară un sentiment de slăbiciune. ci din dorinţa de a-şi face pe gratis publicitate. Aceasta constă în tentativa un ora de a se prezenta drept oameni cu un sentiment de comuniune socială deosebit de puternic. Interesul nostru faţă de întâmplăril ragice este de obicei generat de dorinţa de a ne autocunoaşte şi de a ne autoinstrui. S-ar spune că ne bucurăm că nu suntem în pielea victimel r. Deosebit de frecventă este şi bucuria răutăcioasă. Dacă o identificăm la un om. încercând să îndepărteze mâhnirea. unii oameni se vâră în fa ar fără a face ceva util. Referitor la ace st tip de om. în sensul că acesta nu-i lipseşte. Celor mai mulţi oameni aceasta nu li se potriveşte. ign orând şi lezând sentimentul de comuniune socială. care survine nelalocul ei. 2. La o cerce tare mai atentă s-a dovedit că ei râdeau pentru că. Aceşti binefăcători aferaţi vor ca prin ceea ce fac să-şi asigure. în primul r sentimentul de superioritate faţă de cei aflaţi în nenorocire şi mizerie. Cu prilejul vreunei nenorociri. PASIUNEA. Unii pacienţi arătau clare semne de bucurie şi râdeau la ştirea cutremurului de la Messina. condiţionate de firea omului respectiv. găsim totdeauna ceva care nu ne displace" 1 . există oameni care adulmecă cu o adevărată voluptate nenorocirea altuia. de fapt. Pe de altă pa rte. Compasiunea (mila) este expresia cea mai pură a sentimentului de comuniu ne socială. prin care cineva încearcă să-şi afirme superioritatea faţă de ceilalţi.ALFRED ADLER Există şi aici manifestări abuzive. ei adoptaseră contrar. denaturată. Această bucurie maliţioasă este de fapt u fect disociant. bineînţeles exagerând. în general putem fi liniştiţi cu privire la sentim ntul său de comuniune socială. Nu pierdem din vedere faptul că avem 260 . Poate că o mai mar ire decât acest afect are folosirea sa abuzivă.

de obicei. Societatea umană nu ar fi posibilă fără acest ct. Din punct de vedere anatomofiziologic. RUŞINEA. 3. c re ne arată limpede caracterul disociant al acestui afect. la aceşti oameni predomină tendinţele disociante. lăsarea îri jos a ochilor sunt reacţii de fugă. p. note şi indice analitic de Aurel T ita. le dăm semne de compătimire ca să-i facem să înţe em mai presus decât ei" (p. Distingem şi forme abuziv e. de ce le mai multe ori vizibil pe faţa omului. ruşinea se exprimă prin puternice reacţii corporale.CUNOAŞTEREA OMULUI de-a face doar cu o ficţiune. Este un gest retractil legat de o proastă dispoziţie. Grăitoare este. (Nota trad. întoarcerea spatelui. Un afect atât asociant. care este mai degrabă o înclinaţie de a o lua la fugă. traducere. în acest context. Editura Minerva. la care ţine orice om. Com portamentul exterior caracteristic în asemenea situaţii este detaşarea de cei din jur. ca urmare a unei intervenţii în universul i rior al unui om.Bucureşti. La unii oameni chiar şi pieptul se înroşeşte. în care are loc un flux crescut de sânge. cât şi disociant. 1972.) 261 . este înjosită personalitatea acestuia. Maxime şi reflecţii. Se va putea constata că. Este şi ta o structură psihică din sfera sentimentului de comuniune socială şi ca atare nu ar pu tea fi expulzată din viaţa psihică a omului. în r laţiile lor cu semenii. din acest punct de ved ere. riscându-se să fie pierdută îndeose i demnitatea. Ruşinea se manifestă în situaţiile în care. 132. fenomenul constă într-o dil atare a vaselor sanguine periferice. este ruşinea. Există oameni care roşesc surprinzător de uşor. A roşi este pent ru dânşii un mijloc de a scăpa de societate. mai ales următoarea reflecţie: „Adesea dăm dovadă mai mult de orgoliu decât de bunătat eplângând nenorocirile duşmanilor noştri. din care sperăm să extragem învăţăminte pe viaţa noastră. 111). NOTE 1 La Rochefoucauld.

care dispun de perspicacitat ea necesară recunoaşterii de la bun început a devierilor psihice ale copiilor lor şi com baterii acestora printr-un tratament adecvat. în această privinţă oate da sfaturi. buni educatori. Tocmai în cazurile de îmb olnăvire familia se dovedeşte mediul cel mai potrivit în ceea ce priveşte conservarea ge nului uman. Este neîndoielnic faptul că educaţia care se face astăzi în familie favorizează aspiraţia către putere. bazate pe propria sa experienţă. Acesta pretinde în mod ostentativ dreptul ca propriii copii să fie îngrijiţi aparte. Ce-i drept. familia prezintă avantaj e incontestabile şi cu greu se poate recomanda o instituţie în care copiii să fie mai bi ne crescuţi decât în familie sub raportul conduitei judicioase1. dezvoltarea vanităţii. Ne referim la influenţa educaţiei făcute în familie pra dezvoltării organului psihic. aşa încât vom admite fără rezerve că nu exist instituţie mai convenabilă decât familia pentru creşterea unei umanităţi apte pentru o exi tenţă mai bună. Părinţii sunt. Din păcate însă nu putem afirma că părinţii sunt buni psihologi sau buni pe Ceea ce deţine astăzi rolul principal în educaţia familială este un egoism de familie dez articulat.ANEXĂ OBSERVAŢII GENERALE PRIVIND EDUCAŢIA Am vrea să adăugăm aici câteva cuvinte cu privire la o temă care până aici nu a putut fi at decât în treacăt şi în mod întâmplător. ca nişte fiinţe care trebuie să se bucure 262 . manifestat în diverse grade. de asemenea.

de la care el învaţă să-şi recunoască şi să-i simtă apr enul său.CUNOAŞTEREA OMULUI de o consideraţie deosebită. inoculându-le. La aceasta se adaugă însuşi modul de organizare a familiei. Nietzsche spune că 263 . dorind ca ceilalţi să le arate aceeaşi ascultare şi supunere pe care s-au obişnuit s-o vadă faţă de c ai puternice persoane din jurul lor. care nu vrea să se desprin dă de concepţia cu privire la rolul de dirijor al tatălui. manifestă înclinaţia de a se retrage din lumea devenit ribilă pentru dânşii şi de a duce o existenţă solitară. Consecinţa cea mai gravă este aceea că li se ofe piilor un model de aspiraţie către putere. intrând astfel în conflict cu părinţii şi cu mediul s ocial în general. Primele mani festări de afecţiune sunt urmarea relaţiilor cu mama. ca să spunem aşa. cărora le place s-o facă pe grozavi i. dato rită atitudinii lor. fenomenul persistând la adulţi. Drept urmare . atunci când. date fiind cele arătate cu privire la aspiraţia către putere şi autoritate. ambiţioşi şi vanitoşi. Această autoritate. Mama este pentru copil cea mai r elevantă întruchipare a aproapelui. Aşa se ajunge la situaţia că toc educaţia familială săvârşeşte cele mai grave erori. Aşa se face că răul îşi urmează cursul. Desigur. dar numai până la un anumit punct. legat de demonstrarea plăcerii asociate cu exercitarea puterii. care. pe planul educaţiei familiale care se face la noi e ste aproape inevitabil ca în mintea copilului să se înfiripe ţelul obţinerii superiorităţii ceasta se poate constata şi la copiii mici de tot. împinşi uneori de amintirea inconştientă (unbewusste Erinnerung) a situaţiei în familie tratează întreaga umanitate ca şi cum aceasta ar fi familia lor. ei vor merge atât de departe încât să pretindă consideraţie din partea tuturor. familia este de asemenea c indicată să dezvolte sentimentul de comuniune socială. suferă eşecuri. o concepţie a autorităţii patern . copii ea că ei trebuie să se situeze totdeauna mai sus decât ceilalţi şi să fie consideraţi mai b . întemeiată doar în foarte sla ntimentul de comuniune socială. ceea ce îi face lacomi de putere. sau. pe acel „tu" demn de încredere. în felul acesta. Desigur că nu-şi face niciodată loc fără dificultate. până şi în perioade din cele mai avansate din viaţ or. determină rapid o rezistenţă făţişă sau secretă. fie şi în detrimentul altora.

în afară de relaţiile cu mama. pentru că acestea îi dau copilului o orienta re pe care el nu va face decât s-o aprofundeze şi s-o continue.ALFRED ADLER fiecare îşi făureşte imaginea ideală a celui iubit după raporturile care au existat între e mama sa. aşadar. Dacă ţinem seama de fapt ul că mulţi copii vin pe lume bolnăvicioşi şi nu au parte decât de amărăciune şi suferinţă. Această lacună este foarte importantă şi are drept urmare o m ulţime de necazuri. foarte frecventă. nu-i dezvo mentul de comuniune socială. odinio bandonat. Şi acestor copii. ea copiilor nici nu au o cameră a lor sau. p e când restul lumii este exclus. drept urmare. vom înţelege atunci importa ordinară a primelor impresii din copilărie. îndeosebi amenajarea pentru copil a unei ca mere confortabile îi va permite acestuia să se simtă în largul său în această lume. calea pe care se poate face din el un om p e deplin integrat în societate. Rolul mamei include posibilitatea dezvoltării la copil a sentimentului de comuniune socială. Aceasta înseamnă că interesul copilului este axat pe mama sa. Din aceste relaţii cu mama rezultă şi acele stranii personalităţi pe care le întâlnim deja la copii şi care ne frapează prin anumite deficienţe n punct de vedere social. le lipseşte baza spre a se pu tea forma ca oameni sociabili. Aceasta este. în special două greşeli pot fi comise pe acest plan. Dacă cineva vre educe un asemenea copil. Copilul creşte ca şi cum s-ar afla într-o ţară inamică. constă în aceea că. Cealaltă mare eroare. Mama procedează în aşa fel încât de acest sentime să beneficieze numai ea. Pestalozzi a arătat de mult că mama este aceea care îi dă copilului lumina călăuzi oare în relaţiile lui cu ceilalţi oameni. ca să spunem aşa. că relaţiile cu mama formează în general cadrul 2 turor manifestărilor sale. în educaţie sunt de luat în c nsiderare multe alte elemente esenţiale. Una con stă în aceea că mama nu-şi îndeplineşte rolul ei faţă de copil şi. o face cu atâta exagerare încât transmiterea sentim ui de comuniune socială nu este posibilă. dacă o au. Dacă ne cu ce greutăţi au de luptat cei mai mulţi copii şi cât de puţin dat le este în primii lor de viaţă să simtă că lumea este un loc agreabil pentru dânşii. deşi mama îşi îndeplineşte cumva rolul. nu găsesc în ea nimic care să le tre zească bucuria 264 . nu-i rămâne de făcut decât să-şi asume rolul corespunzător.

pentru că este obligat să urmeze o programă analitică. în forma sa de astăzi. Dacă ne întrebăm acum ce altă instanţă ar putea fi în m dieze deficienţele dezvoltării copiilor. îl poate face incapabil să înfrunte mai târziu climatul aspru al i. ducaţie dură. climat care domină în afara familiei. O examinare riguroasă ne arată însă că nici şcoala. educaţia familială nu concordă cu cerinţele societăţii de azi. nu este potr tru această misiune. cu un comportament colegial. să căutăm în altă parte o instanţă capabilă să înlăture neajunsurile educ e. că el recunoaşte în esenţa lor deficienţele unui copil şi că le poate elim El nu este nicidecum pregătit în acest scop şi nici nu are posibilitatea să fie. înconju cu o căldură exagerată . Chia n cele spuse până aici în această carte reiese destul de clar că viaţa nu este în stare să be un om. Cu greu vom găsi un profesor care să se poată lăuda.CUNOAŞTEREA OMULUI de a trăi. integru. pă cum o educaţie care netezeşte până în cele mai mici amănunte drumul 3 copilului. de aceea. Unii se vor gândi. severă. nefiind saturaţi de acel sentiment de comuniune socială ca e ar putea să înflorească şi să se desfăşoare într-o comuniune umană veritabilă. deşi uneori aparenţa este alta. de aspiraţii vanitoase. să ţinem seama de faptul că greşelile pedagogice pot avea o influenţă considerabilă. atenţia noastră se va îndrepta în primul rând spre lă. bine sudat. neputând realiza ceea ce aşteptăm noi de la ea. Trebuie. neajunsuri care ne împiedică să devenim un popor unit. dată fiind situaţ de azi a şcolii. Dar şi ea are propriile sale limite. Căci chi ar şi atunci când a pornit-o în mod vădit pe o cale greşită. în schimb. Ea îl saturează. Vanitatea omului. el va avea 265 . poate. atunci este limpede că cea mai mare parte a copiilor nu se dezvoltă ca prie teni ai vieţii şi ai societăţii. ambiţia sa se opun. Pe de altă parte. în felul acesta. că însăşi viaţa este o asemenea instanţă. numărul prea mare de elevi grupaţi într-o clasă face cu neputinţă ca el să îndeplinească această s rebuie. pe care trebuie s-o transpună în practică f fi îngăduit să se intereseze cu ce material uman are de lucrat. p arte. este de natură să suprime bucuria de a trăi şi colaborarea copilului. adică un om în inătatea facultăţilor sale mintale.

Oameni care au viziunea lor bine consolidată şi care sunt puşi în mişcare de ţelul obţinerii superiorităţii. de obicei vanitoas e. în şcoală fiecare copil este pus într-o situaţie care urmăreş zvoltarea sa psihică. iar din punct de vedere psihologic faptul este de înţeles. (Să ne amintim şi de expunerea noastră cu privire la valorificarea celor trăite. La ce va sluji o autoritate care. nu are r are să ne înveţe de două ori unul şi acelaşi lucru. se cere restabilirea în şcoală a autorităţii de altădată. copilul vine la şcoală cu conştiinţa clară a fap dascălul este un slujbaş al statului. lăsându-ne s Examinând acum ansamblul problemei. când în general ea există a fi recunoscută fără rezerve. Dimpotrivă. deşi ea va fi nu o dată recunoscută de la sine. oricum. reflectând la ce este de făcut. nu ne rămâne decât să formulăm următoarea concluzie: si ra instanţă capabilă să ne ajute este şcoala. prin urmare. Iar când. Este imposibil să-i impui copilului o autoritate fără ca aceasta să aibă consecinţe păgubitoare pentru dezvoltarea sa psihică. în t impurile mai noi. o autoritate trebuie impusă prin constrângere. nu poate determina schimbări esenţi ale. acea autoritate. pentru că viaţa ia în prim ire oameni gata formaţi (schon fertige Menschen). ci trebuie să se întemeieze pe sen imentul de comuniune socială. Şi. Aceasta nu poate duce în continuare la rezultate pozitive. nu se ajunge în cele din urmă decât la revolta tuturor îm riva ei? în afară de aceasta. nu ne avertizează. unde condiţiile sunt mai favorabile edu aţiei judicioase şi unde. dacă nu ar avea eşelile şi practicile ei abuzive. vi iar un rău dascăl. Nu este perm ca sentimentul autorităţii să se bazeze pe constrângere. a fost nocivă chiar şi în familie. ci ne respinge cu răceală. fie că nu poate să facă altfel Rareori este de găsit cineva care să se fi poticnit în viaţă şi care să se oprească asupra ii sale. totuşi. ambiţioase.) Viaţa. deoarece nu este deloc dispusă la toleranţă. trebuie să ne î e a realizat bun. du pă cum am văzut. De aceea ea trebuie să satisfacă cerinţele unei 266 . Până şi în şcoală autoritatea. de fapt. Ea ar fi capabilă de aceasta.ALFRED ADLER mereu sentimentul fie că vina pentru aceasta o poartă alţii. Căci până în prezent acela care ajunge să conducă şcoala n ea un instrument pentru realizarea propriilor sale planuri.

Va fi pos ibil să vorbim de o şcoală bună doar atunci c â n d ea va fi în concordanţă cu imperativele oltării organului psihic. NOTE 1 2 3 „unterrichtigerFiihrung". Numai o asemenea şcoală o vom putea noi numi şcoală socială. (Nota t rad. (Nota trad.CUNOAŞTEREA OMULUI dezvoltări psihice avantajoase pentru copil şi societate.) „mit einer tropischen Wărme". în textul original.) . (Nota trad. în t extul original.în textul original.) „derFunktion der Mutter".

analizând capacitatea de pe rcepţie.CUVÂNT DE ÎNCHEIERE Am încercat să explicăm în lucrarea de faţă faptul că organul psihic rezultă dintr-o substa nală înnăscută. procesele memoriei. ci se dezvoltă ca şi cum. ar ur linie directoare. reprezentarea. spirituală şi corporală. am urmărit această dezvoltare. sunt dirijate şi modelate pe o cale determinată. într-o nu anţare gradată a dezvoltării pentru fiecare caz concret. de aspiraţia către putere şi superioritate a fiecărui individ. Am văzut că scopul omulu e a obţine superioritatea. de la începutul eţii psihice şi până când omul şi-a conturat mai mult sau mai puţin conştient scopul. şi că dezvoltarea sa are loc în întregime în condi ea ce înseamnă că atât cerinţele organismului. pe când 268 . sensibilităţii şi gândirii şi aducând în discuţ le din urmă. în continuare. Am discutat în detaliu despre o serie de trăsături de caracter şi de a fecte care ne sunt un ghid valoros în înţelegerea omului. că pe de o parte ele se supun unei legi a comuni sociale şi că. în conexiune cu sentimentul său de comuniune socială. cât şi acelea ale societăţii omeneşti trebui satisfacerea. pe de altă parte. Am stabilit că toate aceste fenomene se leagă între ele într-o structură coerentă. conduc la configurarea anumit or trăsături de caracter. specifi că. trăsăturile de caracter şi afectele. Acesta este cadrul în care se dezvoltă organul psihic şi de care va depi nde evoluţia sa. care nu sunt înnăscute.

CUNOAŞTEREA OMULUI altele au fost abia schiţate. ci năzu ieşte să-şi edifice în chip conştient destinul. făcând să eşueze strădaniile sa ege a dezvoltării psihice ni se pare incontestabilă şi o socotim cel mai important mij loc de orientare pentru oricine nu vrea să cadă pradă impulsurilor sale obscure. dar care nouă ne pare de o extremă importanţă. Perspectiva care ni s-a deschis ne arată că. Iniţiem cu aceste cercetări cunoaşterea omu iinţă care abia dacă este cultivată. 269 . Am arătat cum tocmai exacerbarea ambiţiei şi a vanităţii împiedică progresul ritmic al individului. indispe lă pentru toată lumea. ale căror for manifestare pot fi recunoscute clar în tendinţele şi modurile sale de acţiune. potrivit cu aspiraţia către putere a fiecărui. în om se acumulează ambiţia şi vanitatea. î rânează sau face imposibilă dezvoltarea sentimentului de comuniune socială şi cum tulbură m reu colectivitatea omenească şi în egală măsură pe individ.

11.37.23.159 BEETHOVEN. 26.L.34.33. Hans C hristiai APPELT.Oliver: 34.28.39 BRUCĂR.M. Marcus Tullius: 126 D DARWIN.8.61 DEMOST ENE: 9 DILTHEY.34.28 DOSTOEVSKI.30. Ant on: 38 E ENGELS.9. Alfred: 8 ARISTOFAN: 158 ASZODY. Ludwig van: 9. Ferdinand: 8 BRACHFELD.Ernest: 25.28 120.:93 AVENAR1US. Thomas: 187 FARAU.34 ANDERSEN. 17.35 BROSER:36.:93 CARLYLE.A.Wilhelm: 11.75 BERG SON. 35.: 190 CAPONE.F. Richard: 25 CHAPLIN. Alexandra: 39 AEPPLI. Charles: 18.AL.30. L.INDICE DE NUME ADLER. Johann Sebastian: 9 BEBEL.25.Fr. Cliford: 11.18.Sigmund: 7. Henri: 24 BIRNBAUM.W.Carl: 8.August: 158.: 7. Charles: 10 FREUD.F.32.:60 ESAU: 164 ESCHIL: 135 BACH.12.240 DUMITRIU. P.32 CICERO.37 ALLEN.13. 16. 215.:9.64 271 . J. Alfred: 37 FERE.:30 FURTMULLER.94 FROEBEL.73.

272 .

Ermin: 8. Manes: 34 VAIHI NGER.Eduard:26 STERN. Ion: 31.64 WIENER.SHAKESPEARE.12.32. Norbert: 31. William: 28 TODORANU.38 SMETANA. Hans: 10. Dimitric: 36 SIMONIDE din Chios: 131 TUDOSESC U. August: 14 4 WEXBERG. William: 26 W STRINDBERG.11 SPRANGER.30.38 T WEININGER: 144 TITA.Gerhard: 190 273 .37.194 V SPERBER. Aurel : 262 WENTZMER.Bedrich:9 SOCRATE: 25.

Ribot .Voinţa şi patologia ei Th.500 lei 16.900 lei 16.900 lei 15.900 lei 16.Evanghelia după Luca Rudolf Steiner .900 lei 32.G.Oameni de hârtie Iris Murdoch Dilema lui Jackson Eugen Simion .Dicţionar de cinema îndreptar ortografic. J ung Leonard Gavriliu .900 lei 22.500 Ici 14.900 lei 14.500 lei 24.Dicţionar de psihiatrie Larousse .500 lei . ort oepic şi de punctuaţie Larousse . Cristina Corciovescu .900 lei 17.Dicţionarul spaţiului Jacques Derrida .900 lei 19.900 lei 24.în cău tarea unei paradigme a complexităţii William Golding .Filosofia şi mistica numărului Jeanne Ancelet-Hustache .900 l ei 18.Dicţionar de civilizaţie egip teană Larousse .900 lei 7.Logosul platonician Marcel Gauchet .90 0 lei 17.00 !! ici 7.Omul suprasensibil in concepţia antropos ofică Jeanne Guesne .Dimineaţa poeţilor Petru Creţia. Gând uman.900 lei 14.900 lei 11.Organon (voi.LAEDHURILE ffil ŞI UNIVERS ENaCLOPEDIC AU APĂRUT: Bujor T.900 lei 26.Apa divină Francois Brune .900 lei 24.Introducere în psihologia lui C.900 lei 32.Diseminarea Brice Parain .900 lei 16.900 lei 19.Meis ter Eckhart şi mistica renană Patricia Hidiroglu . 1) Aristotel-Organon (voi.Poveşti 47.000 lei 26.900 lei 24 . Dumezil .Mistica.Personalita tea nevrotică a epocii noastre Frieda Fordham .900 lei 3.000 lei 26.%()lei 30.000 lei 11.Dicţionar de civilizaţie musulmană Larousse .000 lei 46. Ribot .000 lei 22.Zeii suver ani ai indo-europenilor Rudolf Steiner .900 lei 18.Logica sentimentelor Karen Horney . Rîpeanu.900 lei 14.900 lei 32.Inconştientul în viziunea lui Lucian Blaga Vasile Tonoiu .Corpul spiritual W.900 lei 27.Hristos şi Karma Georges Dumezil .Inconştientul c erebral Matila Ghyka .900 lei 43. Shakespeare-Regele Lear Platon-Dialoguri (tiraj nou) Aristotel . gând cosmic Rudolf Stei ner . 1!) Th.Uitarea omului şi onoarea zeilor G.Dicţionar de filoso fie Larousse .Norii Tudor Opriş Zoologia Copacul fermecat .Dicţionar de psihanaliză Larousse .

Gândirea filosofică română Album .900 lei 13.900 lei 8.222 54 20 .900 lei 22.900 lei 19.1956 .O istorie sinceră a poporului român (tiraj nou) Mihai Retegan.Florin Constantinii» .900 lei 16.Tehnici de med itaţie Rudolf Steiner-Creştinismul esoteric William Shakespeare .Optimismul nostru Mircea Rebrea nu .900 lei 27.900 lei 3. România Teiyfax: (401) 222 62 86.900 lei 9. Bucureşti.222 53 52.900 lei 9.Berthelot şi România 44.Amintirea palidă a munţilor Aristotel .830 lei 22.Explozia Mircea Rebreanu .000 lei LA EDITURILE IRI ŞI UNIVERS ENCICLOPEDIC VOR APĂREA: Alfred Binet .000 lei Comandând prin poştă o carte apărută la una din editurile IRI sau UNIVERS ENCICLOPEDIC obţi eţi o reducere de: 15% Pentru comenzi cu o valoare mai mare de 60 000 lei obţineţi o reducere de: 20% Costul expedierii prin poştă e suportat de edituri.Dedublarea personalităţii şi inconştientul Marc de Smedt .Semnificaţia secolului nostru Mircea Rebreanu .Macbeth Kazuo Ishi guro .în spaţiul cultura] al Carpaţilor M ircea Rebreanu . Adresa: CP 33-2. Cornel Lungu .Poetica 24.900 lei 32.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->