37324226 Suport de Curs

ARHIVISTICĂ

ADINA BERCIU - DRĂGHICESCU

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

ARHIVISTICĂ
- Suport de cursADINA BERCIU - DRĂGHICESCU

Universitatea din Bucureşti
- 2007 -

1

Copyright DEPARTAMENT ID © 2007

ARHIVISTICĂ

ADINA BERCIU - DRĂGHICESCU

Acest material este destinat uzului studenţilor Departamentului de Învăţământ la Distanţă. Reproducerea integrală sau parţială a acestui material este posibilă doar cu acordul scris al Departamentului de Învăţământ la Distanţă.

Universitatea din Bucureşti Editura CREDIS Bd. Mihail Kogălniceanu, Nr. 36-46, Corp C, Etaj I, Sector 5 Tel: (021) 315 80 95; (021) 311 09 37, 031 405 79 40, 0723 27 33 47 Fax: (021) 315 80 96 Email: credis@credis.ro Http://www.credis.ro

2

Copyright DEPARTAMENT ID © 2007

ARHIVISTICĂ

ADINA BERCIU - DRĂGHICESCU

X. ARHIVISTICĂ 1.. Probleme generale. Terminologie arhivistică
Arhivistică este disciplina „a cărei sferă de cercetare o constituie izvoarele scrise pe suporţi friabili, pe baza cărora se efectuează cercetări fundamentale şi aplicative în vederea stabilirii soluţiilor optime de ordonare, selecţionare, inventariere, conservare şi valorificare a documentelor1. Este ştiinţa care se ocupă cu teoria şi practica muncii în arhive. Arhivele ocupă un loc de seamă în activitatea cercetătorilor din domeniul istoriei, filologiei, lingvisticii, bibliologiei, deoarece ele furnizează informaţii de primă importanţă pentru elaborarea diverselor teorii, pentru verificarea şi consolidarea ştiinţifică a unor ipoteze şi teorii existente. Aşadar, în pregătirea filologului şi a specialistului în istorie, realizarea contactului cu arhivele, cu sistemul de organizare, cu fondurile şi colecţiile constituţie este absolut necesară. Cercetătorii care-şi încep activitatea de pe băncile facultăţii trebuie să-şi facă stagiul în arhivă ca într-un laborator, realizând contactul direct cu documentele. Arhivistica, asemenea altor discipline, are o terminologie specifică atât pentru problemele teoretice cât şi pentru cele practice. Este cunoscut, însă, faptul că, în acest domeniu, în lumea arhivisticii, nu s-a ajuns la o concordanţă deplină. Terminologia arhivistică constituie o problemă vastă şi greu de rezolvat, dacă se ţine seama de multitudinea materialelor documentare create în trecut, variatele sisteme de registratură, metodele de arhivare diferite în provinciile istorice şi în instituţiile care le-au creat. Necesitatea cunoaşterii cuvintelor şi expresiilor vechi folosite în documente a determinat apariţia unor glosare separate sau anexate. Explicarea cuvintelor vechi şi a neologismelor a constituit şi obiectul unor dicţionare, glosare sau lexicoane. De-a lungul timpului, scriitorii de acte şi creatorii de arhive au întrebuinţat diferite denumiri prin care şi-au individualizat lucrările. Fiecare ţară îşi are nomenclatura sa, variabilă în timp şi loc. Acelaşi cuvânt poate avea diferite accepţiuni, nu numai în aceeaşi cancelarie şi în acelaşi timp, ci şi la acelaşi scriitor, lucruri care au constituit o serioasă piedică în studierea documentelor vechi şi în clasificarea lor. Aceste considerente au stat la baza constituirii unui capitol separat de terminologie arhivistică. încercăm astfel să venim în sprijinul studenţilor pentru a uşura înţelegerea disciplinei. Pe de altă parte încercăm să furnizăm informaţii, în manieră sintetică, fără a mai alcătui capitole separate în prezentul curs. Am utilizat o serie de tratate, lexicoane, ghiduri, dicţionare din care am extras ad literam definiţiile şi terminologia explicativă. Pentru a uşura lectura am făcut menţiunile cuvenite la sfârşit în bibliografia capitolului.
1

Dicţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei, p. 44-45.

3

Copyright DEPARTAMENT ID © 2007

precum şi b) totalitatea arhivaliilor păstrate într-un loc determinat. arcivum. Dar în terminologia germană.DRĂGHICESCU ACT — document eliberat de o autoritate. strângere laolaltă de documente acumulate în cursul activităţii desfăşurate de creatorul de arhivă. să formeze o unitate organică. ms. Pe măsura transformării acestora în sursă de informare şi pe măsura conturării arhivisticii ca disciplină ştiinţifică. (Bucureşti. 1995) 5 În limbile neolatine. consemnând situaţii de drept sau de fapt". Tratat de arhivistică. termenul de arhivă poate fi interpretat ca: 2 3 Ibidem. sau păstrată într-un loc determinat. vechimea. 6 Tratat de arhivistică.p. se foloseşte termenul de registratură (Registratur). 22-23. lucrare aflată în ms. păstrarea documentelor să fie justificată de utilizarea lor"6. noţiunea desemna nu numai locul de păstrare al documentelor. voi. p. Actul este un „termen general care se dă pentru orice înscris întocmit de persoane fizice sau juridice. de ansamblu sau totalitate de documente. În sens restrâns actul desemnează mărturii scrise în forme variabile după timp şi loc. trebuie să întrunească următoarele condiţii: „să ia naştere în urma activităţii desfăşurate de un creator de arhivă (instituţie. să fie constituită dintr-un ansamblu. identitatea cuiva (Dicţionarul Limbii Române Moderne). termenul de arhivă este tratat în accepţiunea lui de „ansamblu sau totalitate de documente"5. Termenul a fost preluat de romani sub forma: archivum. În evul mediu. o obligaţie. au apărut definiri diferite ale termenului de arhivă. rezoluţie). I. 4 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Pentru documentele păstrate de creatorul lor în scop administrativ. Unii autori susţin că acesta poate avea două accepţiuni: a) loc de depozitare şi păstrare a arhivaliilor. ci şi documentele aflate în acel loc. În epoca contemporană au apărut mai multe puncte de vedere privind termenul de arhivă. 13. în cazul termenului de arhivă nu se face o distincţie în ceea ce priveşte provenienţa. se face distincţia act/document. In lucrările de teorie arhivistică. archivium. se poate porni de la „părerile generale asupra sferei de noţiuni a termenului"3. dactilo. Cu toate deosebirile dintre definiţii. referat.arhontele care era înaltul magistrat din polis-ul grecesc numit arhonte şi locul unde se păstrau actele emise în timpul activităţii sale. Actul desemnează mai multe înscrisuri care nu pot determina o chestiune decât luate toate împreună (petiţie. ARHIVA .Termenul de arhivă este unul fundamental. termenul de arhivă se referă numai la documentele cu o anumită vechime. p. culegere. În acest sens. persoană fizică). El derivă din cuvântul grecesc archeion locul unde îşi avea reşedinţa . Arhivaliile reprezentând totalitatea materialelor arhivistice constituite organic şi păstrate ca atare. păstrate pentru valoarea lor. valoarea sau destinaţia documentelor care constituie arhiva. I. în înţeles.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Arhiva. dactilo la ANIC4. prin care se atestă un fapt. constituită după o anumită ordine. noi am mers pe linia definiţiilor şi a orientărilor date de Tratatul de arhivistică. Se pare că în legislaţia actuală termenul se foloseşte în primul rând pentru actul de natură juridică2. În prezent. 18. voi. 4 Mulţumim conducerii bibliotecii ANIC precum şi colegei Lidia Brânceanu de a ne fi pus la dispoziţie acest Tratat atât de util în elaborarea unui curs general de arhivistică. Din punct de vedere arhivistic.

inclusiv locul destinat în cadrul instituţiei respective pentru păstrarea organizată a documentelor acumulate de către un creator de fond. o 8 N. selecţionare. Paris. Bucureşti. 3) indicarea ansamblului de documente provenite de la un creator. Les archives.. materialele arhivistice socotite cu caracter permanent se predau către Arhivele Naţionale. cât şi ale întregii societăţi contemporane lor". arhivele îşi pierd actualitatea şi trec la arhivele clasate. fixate prin legislaţia arhivistică. p. Introducere în ştiinţele auxiliare ale istoriei. inventarierea. ARHIVIST . structură organizată. pe baza cărora se efectuează cercetări fundamentale şi aplicative în vederea stabilirii soluţiilor optime de ordonare. inventariere şi valorificarea documentelor"10. Aceste arhive după ce vor fi prelucrate. A. Limita maximă până când documentele se pot considera ca fiind părţi ale arhivei curente este de 2 ani. Termenul folosit la singular sau plural desemnând instituţiile specializate pentru păstrarea. capabil să se orienteze în arhivele istorice şi în orice limbă ar fi scrise documentele. 146. Edroiu. ale creatorilor) cu calificare superioară. şi Pedag.. care sunt considerate arhivă istorică sau generală8. Deţine anumite funcţii de răspundere. Sacerdoţeanu. i(Jean Favrier. organizarea şi valorificarea documentelor de arhivă cu valoare practică sau istorico-documentară. 44-45. Ea păstrează hârtiile tuturor problemelor aflate în curs de lucrare. clasarea. rezultând din activitatea lor. p. 9 A. În baza practicii arhivistice s-au fixat trei categorii de arhive: arhiva curentă. în arhivistică românească. rezultate din activitatea instituţiilor sau a persoanelor şi păstrate cu scopul de a cunoaşte bunurile materiale şi morale. Arhivistică. 1971. După acest timp. pe bază de inventar şi proces-verbal de predareprimire. a oricărui fel de înscrisuri pe material puţin durabil. Did. Arhiva curentă este aceea care se află în curs de constituire. ARHIVISTICĂ — ştiinţa auxiliară a istoriei „a cărei sferă de cercetare o constituie izvoarele scrise pe suporţi friabili. constituind arhive de depozit.cu sensul de compartiment. accepţia este următoarea: „arhivele sunt ansamblul de documente strânse sau constituite de o persoană fizică sau morală sau de un organism public sau privat.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU .DRĂGHICESCU 1) instituţie de arhivă. 5 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . sector. p. atât ale creatorilor lor. în arhivă şi are studii medii. Ea „reprezintă totalitatea documentelor grupate de o organizaţie. vor fi deschise publicului spre consultare. Cluj-Napoca. păstrarea şi folosirea materialelor arhivistice. 245. 5. organizat de acesta şi conservat în vederea unei utilizări eventuale"9. p. 1992. COLECŢIE ARHIVISTICĂ reprezintă o unitate artificial alcătuită din documente de provenienţă diferită. cu evidenţă proprie. Ed. arhiva de depozit şi arhiva istorică7. La anumite termene. ARHIVAR — specialistul care lucrează într-o instituţie. care se ocupă cu strângerea. constituire ce se bazează pe anumite reglementări şi ale cărei documente mai sunt folosite la compartimentul creat de creatorul de fond pentru rezolvarea lucrărilor curente. Sacerdoţeanu a dat o definiţie asemănătoare: Arhiva este „o strângere ordonată într-un loc determinat. 1973.lucrător din Arhive (Arhivele Naţional judeţene. Dicţionar al ştiinţelor speciale. În arhivistică franceză. 2) loc de păstrare a documentelor .

particularităţi externe.benzi de magnetofon. însă. 71/9 aprilie 1996. Dicţionar al ştiinţelor speciale. videografice.. Aşadar colecţia presupune mai mulţi creatori. hărţi. 6 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . întreprinderi. teritorial. 1. nr.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . matriţe sigilate. Totalitatea acestor elemente componente ale unui fond sau colecţie s-a numit şi „material arhivistic".) fără a se ţine seama de provenienţa unei legături organice"11. Ele constituie documente tradiţionale. 121. schiţe. El se defineşte ca fiind un text scris sau tipărit. Dicţionar al ştiinţelor speciale. documentul constituie o unitate fizică de sine stătătoare. 74. conţinut. Termenul de document de arhivă apare în literatura de specialitate arhivistică în diferite feluri. manuscrise. ori a unei familii sau persoane fizice"14. care prezintă interes pentru cunoaşterea istorică. Legea Arhivelor Naţionale din 1996 menţionează că prin documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României se înţelege: acte oficiale şi particulare. calitatea colecţionarului. actual sau din trecut redactată într-o formă clară şi cu înţeles de sine stătător. afişe. 1 1 1 2 1 3 Ibidem. formă de păstrare şi constituire. Noţiunea de document. p. Fondurile şi colecţiile arhivistice fiind alcătuite dintr-un ansamblu de documente. limbă. memorii. „arhivalii" şi „documente". Este vorba de o grupare de documente de provenienţă şi/sau existenţă izolată sau fragmentară. FOND ARHIVISTIC . Documentul este „elementul component fundamental al fondului sau al colecţiei cu caracteristici proprii şi unitate de conţinut. conform unui anumit criteriu (. fotografiei. fără legătură şi succesiune organică reunite pe baza unuia dintre următoarele criterii: tematic. După cel de-al doilea război mondial au apărut şi alte categorii de documente scrise şi imprimate pe suporţi speciali . proclamaţii. precum şi înregistrări foto video. realizate cu ajutorul grafiei.act oficial sau particular prin care se adevereşte (sau se preconizează) un fapt. înregistrărilor sonore. Termenul de fond arhivistic în arhivistică românească este definit ca fiind „totalitatea documentelor create în decursul activităţii unei instituţii. din punct de vedere arhivistic. p. „material documentar". asociaţii. p. realizate în ţară sau de către creatori români în străinătate13..termen de provenienţă franceză introdus la noi după al doilea război mondial. „Monitorul Oficial. 103-104. chemări. organizaţii. cap. Nu în toate cazurile. dischete. are o accepţie foarte largă12. DOCUMENT . O categorie numeroasă de documente o constituie acelea scrise pe pergament şi hârtie în cancelariile voievodale. suport. cinematografice. cronologic. videocasete. independentă din punct de vedere organizatoric şi operativ. inscripţie sau altă mărturie servind la cunoaşterea unui fapt real. pelicule cinematografice şi alte asemenea mărturii.DRĂGHICESCU familie sau persoană fizică. diplomatice şi consulare. planuri. se conferă un drept sau se recunoaşte o obligaţie. Definiţia însumează toate categoriile de surse ce pot transmite informaţii implicit surse pe suporţi friabili. audio şi informatice cu valoare istorică. Este definiţia dată documentului din punct de vedere juridic.

Forme de păstrare a documentelor Pentru prelucrarea documentelor trebuie să se cunoască formele acestora. făcută respectând întocmai conţinutul originalului sau numai unele părţi ale acestuia. "ibidem. p. p. 89 . copie. organizaţiile publice sau private economice. care prezintă semne de validare: iscălituri.forma de document premergătoare originalului.copie certificată de o autoritate. peceţi. 16 Dicţionar al ştiinţelor speciale. nr. UNITATE ARHIVISTICĂ (u. se referă la o problemă. care nu e făcut după un model. precum şi de către persoanele fizice15". Are valoare probatorie jurdică deplină.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Variantele ori finalurile pot fi: documentele originale reînnoite sau confirmate de acelaşi domn într-o domnie ulterioară sau de urmaşii acestuia. În actuala Lege a Arhivelor Naţionale (1996) se specifică: „constituie izvoare istorice şi alcătuiesc FAN al României documentele create de-a lungul timpului de către organele de stat. 234. se mai numeşte şi ciornă. original. Cunoaşterea şi valorificarea documentelor dintr-un fond presupune cunoştinţe temeinice despre creatorul de fond şi despre activitatea acestuia. Câteva tipuri de copii: copia autentificată . ORIGINALUL17 . este ceea ce a fost făcut primul. Termenul desemnează un element component al unui fond sau al unei colecţii arhivistice care se distinge prin formă şi conţinut. are valoare de original. indiferent de evenimentele la care ar fi supuse în decursul timpului. 2. p. militare şi religioase. materializată în documente. 71/9 aprilie 1996. CONCEPTUL .16 Unitatea arhivistică este unitate de sine stătătoare din punct de vedere arhivistic.180. cap. Documentele s-au păstrat sub formă de: concept. documente multiple.) este definită ca fiind „cea mai mică unitate arhivistică indivizibilă.DRĂGHICESCU Fondul este organic constituit din documente care provin de la acelaşi creator de fond şi corespunde cu activitatea creatorului de fond. eventual dintr-un caiet sau dintr-un volum" (Lexicon of Archive of Terminology) sau: „unitate de evidenţă şi clasificare a documentelor de arhivă care reprezintă un document distinct sau totalitatea documentelor care au o importanţă de sine stătătoare.forma cea mai completă a documentului. In paleografia latină apar denumirile: nota.pentru tipurile de copii 7 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . 18 Ibidem. minuta. sociale. COPIA18 .a. la o acţiune şi ocupă o poziţie distinctă într-un instrument de evidenţă. I. potrivit căruia totalitatea materialelor documentare create de acelaşi subiect (persoană juridică sau fizică) reprezintă un lucru în sine. În accepţiunea modernă. 15 Monitorul Oficial. Poate fi formată din una sau mai multe file. la baza conceptului de fond arhivistic stă principiul provenienţei în raport de creator. despre structura fondului. ele reprezintă componente ale aceluiaşi tot. indivizibilă cu operaţiunile arhivistice. fie după un document original fie după altă copie cu valoare de original (copii din condici de documente).formă de păstrare a documentelor. imbreviatura. astfel încât. culturale.

p. de aceeaşi valoare. după un criteriu stabilit în 1 9 20 2 1 22 Ol 19 Dicţionar al ştiinţelor speciale.a. dar în care s-au şters sau adăugat nişte cuvinte). ORDONAREA20 . INVENTARUL22 . studii. xeroxurile). Titlul inventarului este dat de denumirea instituţiei sau al personei.1. Criteriul se stabileşte de către arhivişti în funcţie de cantitatea documentelor şi de calitatea acestora. Pentru fondurile personale se menţionează Numele. Acestea pot fi: documente false total (scrise în întregime. criteriul valorii istorico-documentare. Inventarul. 143 Ibidem. p.copie făcută de orice persoană şi neautentificată.operaţie de bază din activitatea arhivistică. . 141 8 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 .DRĂGHICESCU copie figurată . pe un temei fals) şi documente false parţial (care conţin textul original. articole. p. Documentele pot exista sub următoarele forme: DOSAR .a.este principalul instrument de evidenţă într-o arhivă. a importanţei creatorului de fond. reflectă cantitatea documentelor dintr-un depozit. 2. Rezultă inventarul fondului sau al colecţiei. ş. fiind un instrument obligatoriu de evidenţă şi de cercetare În cercetare. colecţie. Se menţionează titlul ultim şi complet al instituţiei. .operaţie arhivistică constând în gruparea documentelor selecţionate în fonduri şi colecţii. nu sunt autentificate. Conţinutul inventarului reflectă complexitatea documentelor. . pentru că fals poate fi oricare dintre genurile ştiute. cronologic-structural. pe probleme alfabetic ş. .nu pot fi socotite ca un gen de documente.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Operaţiuni arhivistice SELECŢIONAREA . DOCUMENTE FALSE . din punct de vedere administrativ. structural cronologic.copie liberă . constând în stabilirea valorii documentelor în vederea păstrării celor cu valoare practică şi istoricodocumentară şi a eliminării celor fără valoare. conform nomenclatorului dosarelor. criteriul frecvenţei. p. fişele documentelor unui fond sau al unei colecţii.acea unitate arhivistică în care se grupează documente referitoare la aceeaşi problemă. El prezintă două aspecte: aspect administrativ (luare în evidenţă) şi instrument de lucru (în cercetare). _ . cu acelaşi termen de păstrare. Acestea pot fi: cronologic.operaţie arhivistică de luare în evidenţă a documentelor şi a unităţilor arhivistice dintr-un fond sau colecţie. după anumite criterii. Are ca principal obiectiv stabilirea izvoarelor documentare de importanţă ştiinţifică şi cele ce trebuie păstrate pe termen nelimitat. INVENTARIEREA21 . În baza acestei operaţiuni stau următoarele criterii: criteriul cantităţii. este un registru în care sunt transcrise într-o anumită ordine. Ibidem. criteriul valorii practice. criteriul caracteristicilor externe. 178. la o anumită dată. inventarul oferă conţinutul unui fond şi este punct de plecare în elaborarea unor lucrări. prenumele şi iniţiala tatălui. (facsimilele.copie care redă cuprinsul actului original şi caută să imite actul din punct de vedere al aspectului exterior. 211. sau al familiei creatoare de fond._ Ibidem. sunt false documentele care au fost create pentru a înşela autoritatea în scopul obţinerii unor privilegii. fond.

dar care nu a fost publicat.tipăritură pe o singură faţă.locul în care se scriu. în care se redă pe scurt conţinutul acestora"25. În acelaşi timp ele constituie şi instrumente de cercetare. / * Subcapitol realizat împreună cu d-na Măria Petre de la ANIC.1. Lucrarea este prezentată cu o introducere şi cu o serie de instrumente de lucru. Ceea ce dă caracterul unui instrument arhivistic este în primul rând cuprinsul său şi funcţia pe care o are în cadrul fondului de care aparţine. Ibidem. REGISTRU . 24 23 9 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Publicaţiille Arhivelor Statului (1978-1985). Dosarul constituie o unitate arhivistică în cazul documentelor contemporane şi se constituie conform Nomenclatorului Arhivistic. I. instrumentele acestea reflectă în mod succint conţinutul documentelor pentru care au fost întocmite. fixată pe hârtie fotografică cu ajutorul unui aparat de fotografiat. le putem clasa în categoria instrumentelor de evidenţă. 2. Publicaţiile Arhivelor Statului (1860-1977). după rolul şi comparându-le cu instrumentele de evidenţă şi informare apărute ulterior. principala modalitate de valorificare a documentelor. 198. Funcţia pe care o îndeplineau era aceea de a orienta. a unui peisaj. le putem considera ca făcând parte din instrumentele de evidenţă şi informare. 26 S-au folosit definiţiile din lucrarea: Tudor Mateescu. Bibliografie analitică. 1978. J. 1987. alături de expoziţii şi conferinţe. Ibidem. alfabetic. Bucureşti. Bucureşti.2. Aşadar. ceea ce constituie obiectivul fundamental al activităţii arhivistice. p. comercial sau de altă natură. Instrumente de lucru OPIS . se înregistrează sau se copiază operaţii sau acte oficiale cu caracter administrativ. p.text scris de mână sau dactilografiat. voi. Ioana Burlacu.„Lista tuturor actelor cuprinse într-o unitate arhivistică. Primele instrumente de evidenţă au apărut în arhivele orăşeneşti din Transilvania.imagine pozitivă a unei fiinţe. 3. 177. FOAIE VOLANTĂ . privind activitatea unei persoane juridice sau fizice24. voi.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Publicaţii arhivlstice26 Publicaţiile arhivistice constituie. Bibliografie analitică. Tipologia instrumentelor de cercetare Elaborarea instrumentelor de cercetare după principiile comune elaborate de Consiliul Internaţional al Arhivelor este condiţia care permite schimbul de date între servicii şi atunci poate asigura o mai bună informare a cercetătorului.DRĂGHICESCU prealabil: tematic. MANUSCRIS . 25 Ibidem. geografic23. a unui subiect.-g. nu numai asupra conţinutului de documente. După cuprins. 205. ci şi asupra locului pe care îl ocupă în fond pe baza cotelor. FOTOGRAFIE . După cuprinsul lor. Gabriela Mărăşoiu. care se difuzează cu un prilej deosebit. II.

• după formă: instrumente redactate (pe hârtie). p. CD.lucrare arhivistică complexă. care pune la dispoziţia cercetătorului. sistemele de arhivare folosite28. şi pe suport informatic (disc dur. permite utilizarea aceleiaşi terminologii pentru instrumente de cercetare pe hârtie şi a celor pe suport informatic. care au înlocuit inventarele de preluare folosite anterior. genul documentelor şi importanţa lor istorico-documentară. unele au cote duble şi nu au indici. Instrumente de cercetare analitice • Inventarul arhivistic este instrumentul de cercetare care cuprinde descrierea analitică a fiecărei unităţi arhivistice dintr-un fond sau dintr-o colecţie. După nivelul de descriere instrumentele pot fi analitice sau sintetice.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU .DRĂGHICESCU Diversitatea instrumentelor de cercetare folosite în arhive determină o clasificare a lor. se selecţionează documentele şi se face o listă cu acestea. Acest criteriu de clasificare. 11-12. pentru o anumită problemă. dintre care aproximativ 300 în manuscris. În introducere se dau informaţii despre istoricul creatorului de fond. este Casa Regală. De asemenea aproximativ 150 de inventare de preluare. baze de date. Paris. 29 Pentru aceasta vezi: Publicaţii arhivistice. • după ordinea cotării: instrumente de cercetare numerică (în ordinea cotelor) şi instrumente metodice (într-o logică. cantitatea. 1999. Astfel ele pot fi clasificate: • după destinaţie: instrumente destinate publicului şi instrumente interne ale serviciului de arhive. care nu respectă întocmai normele de redactare ale unui inventar arhivistic. nu au prefeţe. La sala de studiu a ANIC se găsesc 1900 de inventare. Ultimul inventar arhivistic ştiinţific editat de ANIC. dactilografiat sau imprimat). Bucureşti. ALBUM DE DOCUMENTE . • după suport: instrumente pe hârtie (manuscris. 2000. instrumente în reţea). Norme tehnice privind desfăşurarea activitpăţilor în Arhivele Naţionale aprobate de Directorul General prin Ordinul nr. Inventarul arhivistic ştiinţific este mai bogat în informaţii care ar putea interesa cercetarea ştiinţifică şi este însoţit şi de un aparat ştiinţific29. toate informaţiile pe care le conţin fondurile unuia sau mai multor depozite de arhive. Catalog (1860-2000) întocmită de Marcel Dumitru Ciucă şi Măria Ignat. 227 din 18 iunie 1996. Christine Nougaret. Bucureşti. Se redactează un text explicativ pentru orice document şi se face o descriere externă a documentului indicându-se fondul sau colecţia cărora aparţine lucrarea are scop să popularizeze documentele păstrate în Arhivele Naţionale. pe etape istorice). îndeosebi ale fondurilor ecleziastice. p. În raport cu tema aleasă. 48. după obiectivul lor: instrumente privind unul sau mai multe servicii de arhive. Documentele sunt redate sub formă de facsimil. prevăzut de norma ISAD/G. \ CATALOGUL ARHIVISTIC30 de documente . istoricul fondului sau colecţiei. 65. ele însele adervărate documente. p. 30 Ibidem. 10 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Aceasta cuprinde indici deosebit de utili pentru regăsirea informaţiilor. Documente oficiale 1866-1900. In anul 2004 au fost primite la sala de studiu a ANIC 69 de inventare arhivistice dintre care 21 aparţinând fondului Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1832-1921). diferită de cea a cotelor)27. Terminologia instrumentelor de cercetare se sprijină pe noţiunea nivelului de descriere. 1996.publicaţie arhivistică întocmită pe diverse teme (pe criterii lingvistice. Les instruments de recherche dans Ies archives.

123. destinatar. p. Bucureşti. Ediţiile de documente se întocmesc după criteriul cronologic sau tematic. 128. descrierea lui. Album.p. Au fost elaborate albume de paleografie ca şi albume de documente destinate difuzării valorilor documentare conservate în Arhive34. astfel încât să se ofere informaţii şi specialiştilor în ştiinţele auxiliare. probleme) se dau şi extrase din text. Tema şi-o alege cel care realizează ediţia. de limbă etc. documentele sunt descrise pentru ele însele şi nu sunt reamplasate în contextul unui nivel superior de descriere32. în catalog. de localităţi. toponimic. se indică şi bibliografia documentului31. 32 11 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . EDIŢIA DE DOCUMENTE . bibliografia. bibliografie generală. general. suport etc.DRĂGHICESCU Catalogul arhivistic cuprinde două părţi: catalogul documentelor . lista cu falsuri. El se constituie prin repartizarea conform criteriului stabilit a regestelor ce cuprind toate informaţiile conţinute în documente. Se alcătuieşte o fişă arhivistică cu data. • Albumul de documente reuneşte documente selectate pe diferite criterii tematice (istorice. care ar putea interesa pe cercetători (nume de persoane. apoi se face o listă de inventare. Ultimul album a fost consacrat împlinirii a 500 de ani de la trecerera în nefiinţă a domnitorului Ştefan cel Mare: Ştefan cel Mare . obiectul documentului.) şi este elaborat prin tehnica reproducerilor tehnice. de aceea este necesară o mare supleţe în redactarea lor35. • Instrumente de cercetare sintetice • Lista numerică a inventarelor de la sala de studiu este lista care cuprinde inventarele aflate în cercetare. •. La sfârşit se indică cota arhivistică. Pentru aceasta vezi: Publicaţiile arhivistice. • Catalogul de documente prezintă în mod detaliat conţinutul documentelor unui fond sau ale mai multor fonduri. 2004. atunci când ele reprezintă mostre de limbă.. op.se pot întocmi după criterii tematice diferite. cu denumirea fondului descris şi anii il Ibidem. 12-15. cit. emitentul. de limbă. Se alcătuieşte o bibliografie cu lucrările care s-au editat. extrăgând din el toate datele pe care le conţine. lista de corespondenţă a fondurilor. instituţii. 15-23 precum şi ultimele volume publicate. lista de documente. localitatea. descrierea documentului şi bibliografia. Arhivele Naţionale au elaborat fie ediţii proprii.. topografic. 27-28. Christine Nougaret op.p. în ordinea numărului de inventar. Christine Nougaret. Redarea integrală a textului în limba originală. se face descrierea diplomatică a documentului. stabilite după anumite criterii: tematic. lista de instituţii. p. urmată de traducerea în limba română. au determinat ca aceste instrumente de cercetare_să furnizeze o comunicare completă a informaţiilor aflate în Arhive. însoţită de aparatul ştiinţific adecvat. p. Prin structură.500. cit. fie ediţii de documente în colaborare cu institiute de cercetare33.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . atunci când sunt documente în limbi străine.Catalog (1860-2000). paleografice. Diferenţierile între fiecare categorie de instrumente de cercetare nu sunt stricte. indice onomastic. de cataloage care cuprind documentele ce urmează să facă parte din volum. orice document trebuie analizat.prezentare cronologică a documentelor. ™Ibidem. • aparatul ştiinţific care cuprinde: introducere.

starea civilă. cit. p. fondurile notariale. selecţionate şi sunt date spre cercetare37. Christine Nougaret. dar nu descrie un fond ci un ansamblu de surse de aceeaşi natură. • Repertoriul arhivistic este un instrument care prezintă sintetic date generale despre fonduri. • Lista alfabetică a inventarelor de la sala de studiu este o variantă a listei inventarelor ordonate alfabetic cu indicarea denumirii fondului şi anilor extremi. genurile documentelor de cercetare şi metodologia de urmat pentru a-l studia. deosebit de succintă asupra fondurilor care pot fi studiate într-o unitate de arhivă. 6-8. care prezintă istoricul unui fond. O lucrare recentă aparţinând acestui gen de instrument o constituie Repertoriul arhivistic al Arhivelor personale şi familiale36. Arhive personale şi familiale. sinteza conţinutului documentelor precum şi indicaţii asupra posibilităţilor de folosire a acestora. i Pentru acestea vezi: Publicaţii arhivistice.a. Conform tradiţiei arhivistice franceze există trei categorii de Ghiduri de cercetare: o ghid de cercetare după fonduri. • îndrumătorul arhivistic este lucrarea care dă informaţii generale asupra fondurilor şi colecţiilor din depozitele ANIC sau ale unei direcţii judeţene a Arhivelor Naţionale. 2003. 2001. Este un instrument de cercetare util pentru că asigură o privire de ansamplu.. 12 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Ghidurile de cercetare din Franţa sunt elaborate de institute de cercetare sau universitare. În Franţa un instrument de cercetare similar îndrumătorului poartă denumirea de Ghid de cercetare. p. Repertoriu arhivistic. voi. cu ajutorul ştiinţific al direcţiei Arhivelor Franţei39. Ea este completată pe măsură ce sunt primite noi inventare în cercetare. Bucureşti. p. Catalog (1860-2000). II. 48. o ghid de cercetare tematică. a inventarelor fondurilor ecleziastice. descrierea succintă a conţinutului şi genul documentelor. Pentru Arhivele Centrale există două volume editate în anul 1971 şi respectiv 1974 şi de asemenea 24 de îndrumătoare ale unor direcţii judeţene38. Cuprinde istoricul creatorului de fond. al fondurilor şi colecţiilor deţinute. o ghid de cercetare după tipul de document. aceasta grupează în cazul fondurilor complexe toate inventarele direcţiilor şi serviciilor componente. cadastru) precum şi 36 37 38 39 Filofteia Rînziş.DRĂGHICESCU extremi ai documentelor. Ele răspund în mod diversificat necesităţilor de cercetare. op. numărul inventarelor arhivistice. numărul u. a inventarelor de microfilme precum şi a inventarelor fondurilor economice administrative şi culturale. dispersate în fonduri diferite şi care pot interesa una sau mai multe probleme.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . în anul 1996 în aceeaşi ţară a apărut un nou tip de intrument de cercetare: Ghidul de cercetare pe servicii care prezintă fondurile cele mai consultate (ex.. referinţe asupra locurilor de depozitare precum şi o bibliografie şi indici. care recenzează sursele interesând aceeaşi problemă şi ajută o prezentare a principalelor fonduri şi presupune o metodologie de cercetare şi o orientare bibliografică. I. În îndrumător sunt prezentate fondurile şi colecţiile care sunt ordonate. Norme tehnice. anii extremi ai documentelor. apropiat de primul. Spre deosebire de lista numerică. limbile în care sunt scrise documentele. 134. inventariate. La sala de studiu a ANIC dispunem de o listă alfabetică a inventarelor fondurilor personale.

Documente figurative . trecut sau contemporan. Pe baza îndrumătoarelor arhivistice realizate de fiecare unitate a Arhivelor Naţionale se poate realiza un îndrumător general în Arhivele Naţionale. Prima lucrare de acest gen a apărut din iniţiativa lui CD. unei localităţi. cu prilejul aniversării a 125 de ani de la crearea Arhivei Statului (1957).specie particulară de documente în care se face o reprezentare plastică şi uşor identificabilă a unui fapt real. 28-31.lucrare arhivistică întocmită cu scopul de a evidenţia sintetic (prin cuvinte indice) toată documentaţia ce există într-un fond de arhivă. a tuturor documentelor care există într-un fond. 8-11. DOCUMENTE CARTOGRAFICE . urmată de alte două lucrări în 1995 şi 1996. iar lucrarea Din tezaurul arhivelor. elaborate de diferite societăţi. De asemenea au fost publicate o serie de micromonografii care prezintă succint arhivele conservate la direcţiile judeţene43. Nu dispunem de un astfel de instrument de cercetare şi pentru fondurile ecleziastice din Moldova. INDICI CRONOLOGICI . Periodicele editate de Arhivele Naţionale: Revista Arhivelor. Constă într-o listă completă. Catalog (1860-2000).documente figurative prin care se face o reprezentare grafică în plan orizontal a unei suprafeţe a Pământului. lipsite de indici. 4. fie teritorial41. un inventar analitic se poate transforma în catalog. înaintea demarării studiului pot cunoaşte baza documentară pe care o vor consulta. Arhiva Românească. Fonduri şi colecţii preconizată să se realizeze în 1981 nu s-a finalizat. următoarele 26 de volume sunt indici cronologici pentru fondurile ecleziastice din Ţara Românească42. 43 Ibidem. • Lucrările de prezentare a Arhivelor servesc la popularizarea documentelor deţinute de Arhivele de Naţionale şi furnizează informaţii cercetătorilor care. Hrisovul. unei clădiri etc. fie pe periodice istorice. iar un inventar (repertoriu) numeric se poate transforma în inventar analitic. Alte categorii de izvoare aflate în arhive A.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . p. care sunt în manuscris. care au o apariţie regulată. 42 Pentru aceasta vezi: Publicaţii arhivistice. cu atât mai mult cu cât de la Inventarul general realizat în anul 1939 a trecut atâta vreme. Aricescu în anul 1874. 13 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 .. Documentele figurative se împart în trei categorii: 1.DRĂGHICESCU sfaturile practice pentru alcătuirea unei cercetări utile (istoria unei familii. p. Acest instrument facilitează cercetarea inventarelor fondurilor ecleziastice din Ţara Româneasacă. deosebit de necesar. conform unei scări de proporţii. Delimitările între fiecare categorie de instrumente de cercetare nu sunt stricte. p. PERIODICE — publicaţii cu caracter ştiinţific sau tehnic. • Indicele de documente este un instrument de informare ştiinţifică care prezintă în mod concis întreaga documentare posibilă existentă într-un fond sau colecţie. Anuarul arhivistic al municipiului Bucureşti. VOLUME COMEMORATIVE . Norme tehnice.)40. La Arhivele Naţionale a fost realizată o astfel de lucrare.publicaţii arhivistice sub formă de album sau de listă de documente. A0 4 1 Ibidem. ordonată cronologic. 50.

anul XLIX. ll-Ibidem. STAŢIE MIHAI. a suprafeţei terestre. JOSIF. nr. • planul . Micrifilmarea în arhive. hârtie. Gravurile pot fi de incizie şi de excizie. culori. se foloseşte termenul de sigiliu. cât şi a amprentei sigilare.reprezentare grafică a unui obiect. la o anumită scară. 2. obţinută în urma fixării imaginii unui obiect. lingvistice etc. puncte. (I). soluţie de aur. metal etc. micşorată la o anumită scară. 14 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . un teren. DOCUMENTE FOTOGRAFICE . 2. Bucureşti. geologice.izvor de cercetare a istoriei patriei noastre. 1974 Ibidem. o efigie etc. Introducere în istorie şi ştiinţele auxiliare ale istoriei. realizat în dimensiuni reduse şi scop ornamental şi executat în culori pe vechile manuscrise şi tipărituri. a unei persoane etc.imagine pozitivă. BIBLIOGRAFIE ARVAY. pe o placă sau pe hârtie fotografică. a unei figuri. nr. în: RA. SANDALĂ. DOCUMENTE GRAFICE . pe un film sau pe o placă fotografică. sigiliul desemnează amprenta rămasă pe un material determinat în urma aplicării tiparului (a matricei sigilare). 1 BĂDĂRĂU. • fotografia . prin linii.DRĂGHICESCU În această categorie intră: • atlasul . • După tehnica de realizare. 2 BERCIU-DRĂGHICESCU. SINDELARU VALERIA. Bucureşti. o construcţie etc. • gravură . pe acte oficiale. 1974. În practica curentă. In mod curent. după materialul pe care se aplică — xilogravură (în lemn). DOCUMENTE-SIGILATE ŞI MATRICE SIGILARE SIGILIU — obiect alcătuit dintr-o placă pe care era gravat „amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară. ceva. care se aplică pe suport. Arhivele statului .reproducerea unui desen de pe placă pe o suprafaţă de lemn. • harta . a unei persoane etc.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU .reprezentare cartografică.desen tehnic care reprezintă grafic. pentru a le da valabilitate. şi care se aplică.reprezentare alcătuită din hărţi geografice. muiat în tuş. ADINA. 1994 BERLESCU. Aplicarea sistemului claselor numerelor de bază în arhiva Comitatului Trei Scaune. Editura Universităţii „Dimitrie Cantemir".documente figurative în care realitatea este transpusă printr-o reprezentare grafică pe o suprafaţă plană. a unui peisaj. în: RA. documentele grafice se împart în: • desene .213. tuş sau fum) în urma aplicării matricei sigilare ce poartă o emblemă şi un text menit a individualiza posesorul"44. nr. o emblemă. cu ajutorul unui aparat fotografic. litogravură (în piatră). atât pentru desemnarea matricei. DUMITRU. B. • stampă — imagine imprimată după o placă gravată. p.documente figurative care reprezintă fixarea imaginii unui obiect. urmând o serie de procedee optice. • miniatură — desen sau pictură. 3. în plan orizontal. 1981.

IOANA. nr. în: RA. Bucureşti. 472/1971 privindFAN al R. IOAN. Bucureşti. Dicţionar al limbii române contemporane. 1979. Bucureşti. nr. 1 Dicţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei. anul LV. în: RA. ARMANDO. Bucureşti. voi. 1964 FA VIER. Buletinul Şcoalei de Arhivistică. Aspecte privind tehnica întocmirii registrelor arhivelor personale şi rolurilor în cercetarea ştiinţifică actuală. în: RA. 1-2 CONSTANTINESCU. Probleme de terminologie arhivistică. E. 4 COHN. Registrele auxiliare de arhivă şi cele de registratură din Transilvania. V.London . Arhive personale şi familiale. XLVIII. ION.S. în: RA.. anul L. în: RA.New York. voi. în: RA. Les instruments de recherche dans Ies archives. anul LVI/1979. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1986. voi. de uz curent. 2/1963 MOCANU MARIN. anul LII 1975. anul XLIII. create pe teritoriul Transilvaniei. 1945 SACERDOŢEANU. Repertoriu arhivistic. 1980 CIOCHINA. CONSTANTIN. Arhivele existente în depozitele Arhivelor Statului şi la alţi deţinători. în: RA. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Vechile inventare. nr. Pregătirea arhiviştilor. XLIV. 1-2 BOTEZAN. In: RA. Formarea şi funcţionarea unei arhive familiale. Unele probleme privind documentele create în procesul de prelucrare automată a datelor. în: RA. LX. Arhivistică. în: RA. 1975 Elsevier 's lexicon ofarchive terminology. MARCEL. Amsterdam . 1978. JEAN. anul LX. nr. EMILIA. I. 1 COMAN. Despre arhivă. feudale transilvănene. xl. 2000 RÎNZIŞ.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Colecţia arhivistică.DRĂGHICESCU BOIERAŞ. 1974. GHEORGHE. 1973. 1957 Decretul nr. Catalog (1860-2000) întocmit de Marcel Dumitru Ciucă şi Măria Ignat.P. Bucureşti. nr. 1 PUŞCAŞ. anul LIX. voi. 2 CIUCĂ. nr. 3 SACERDOŢEANU. XXXVI. Paris. în: RA. nr. PETRE. 1982 Dicţionarul explicativ al limbii române.. Bucureşti. 20012003 15 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Principii şi criterii de selecţionare a documentelor. XXXVII. voi. 353/1957. anul LI 1974. în volumele Arhivele statului. nr.R în: RA. voi. anul L 1973. nr. VIORICA. VASILE. 2 BREBAN. 1996 Publicaţii arhivistice. voi. 1971 UNGUREANU. în: RA. AURELIAN. 2/1963 Decretul nr. Consideraţii cu privire la noţiunea de fond arhivistic. 1/1965 URSUTIU. FLOREA. în: RA.D. în: RA. voi. 2 NOUGARET CHRISTINE. Metodologia de elaborare a nomenclatorului dosarelor. nr. nr. II. 1999 Norme tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale aprobate de Directorul General prin Ordinul nr. XXV. 1978. Probleme de terminologie a materialelor documentare. XLVI. 4/1984 Consideraţii cu privire la noţiunea de fond arhivistic. Roma. AURELIAN. nr. La Diplomatica. 1982. 1 LODOLINI. 227 din 18 ianuarie 1996. IAŞI. Bucureşti. 1970 MARCUS. MARJA. Nomenclatorul de dosare şi indicatorul de termene de păstrare — instrumente de bază în activitatea arhivistică. anul LXI. voi. nr. nr. FILOFTEIA. nr. 125 de ani de activitate. voi. în: „Hrisovul". XLI. voi. Bucureşti..

Arhivele reprezintă adevărate tezaure de cultură şi viaţă românească. Scurt istoric al arhivelor din România Întreaga civilizaţie a omenirii. dar şi pentru că. Cele trei mari instituţii de cultură: arhiva păstrătoare a adevărurilor consfinţite prin acte. Exemplul cel mai convingător este al lui Vasile Alecsandri. zilnică română". p. Arhivele cuprind „mai multă viaţă vie.: îndreptări noi în concepţia epocii contemporane. în voi. Bucureşti. risipitorii de cele sfinte. este strâns legată de istoricul lor însuşi. 1830-1956. 207. în hârtiile acelea.DRĂGHICESCU 4.) n-au fost fericite. arhivele s-au păstrat pretutindeni. muzeul adăpost sigur al operei mâinii omeneşti şi biblioteca. Cu grijă şi cu respect pentru actul scris. p. 16 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . N. căci prin împrăştiere şi părăsire s-a ajuns la unitatea desăvârşită. aceasta din considerentul că „orice urmă de viaţă merită a fi păstrată pentru ea însăşi şi pentru scopul înalt la care poate contribui. deşi ne dăm bine seama că păstrarea lor n-a fost lucrul cel mai uşor de înfăptuit.. Nicolae Iorga care a fost prin faptă şi cultură un mare prieten şi preţuitor ar arhivelor afirma. În ceea ce priveşte arhivele româneşti. 25. sunt încă destul de bogate şi prezintă un interes cu totul deosebit ştiinţific şi practic. a atâtor mii de acte familiale. „Documentele prin care se vede întreaga viaţă de odinioară (. Ea este colecţia tuturor actelor publice. 1940. ca păstrătoare a gândului omenesc scris. care a dus la alcătuirea diverselor arhive şi la protejarea materialului arhivistic. afirma marele istoric român.. păstrează totul cu grijă şi le arată celor care vor să le vadă. Iorga vorbea de arhive ca despre o avere naţională „prin care se legitimează poporul nostru în faţa întregii lumi". căci multe au dispărut în decursul vremii. Bucureşti. 1 Nicolae Iorga. p. care afirma: „Arhiva unui stat este o avere publică care merită cea mai de aproape îngrijire a Cârmuirii. 5. 125 de ani de activitate. suntem aşa de lipsiţi astăzi şi ajungem.a da simple scheme cronologice atunci când s-ar cere o măiastră înviere"1. tot ce a gândit şi a înfăptuit spiritul uman stă cuprins în urmele pe care le-a lăsat omul. atât administrative.) a unei societăţi admirabile în armonia ei fără pretenţii2. ori le pun la dispoziţia celor care doresc să le cerceteze. Alături de mărturiile unor istorici. 3 Arhivele Statului. care au avut şi ele o soartă destul de tristă. 1957. mai ales răvaşe private. Noi. cât şi judecătoreşti şi politice care slujesc de temei legiuirilor şi istoriei tării"3. se adaugă şi acelea ale unor oameni de cultură care au preţuit în mod cu totul excepţional valoarea arhivelor. 2 Ibidem. de care pentru a înţelege astfel de vremuri. ca o dovadă a gradului de civilizaţie la care a ajuns fiecare popor..ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU .. colorată. Legislaţia. Istoria arhivelor este însăşi istoria civilizaţiilor creatorilor lor. Astăzi esre ştiut că vechimea şi organizarea arhivei unei ţări îi fixează definitiv gradul civilizaţiei sale. diacii de odinioară însemnau în cea mai bună limbă românească (.

Bucureşti.. în RA. p. dar foarte multe consideraţii sunt lipsite de orizontul necesar. sintetiza în cuvinte deosebit de frumoase bogăţia arhivelor statului românesc: „Arhivele noastre — spunea el — sunt mai bogate decât se credea şi de cât se poate crede. 1903. Bucureşti. Probleme ale arhivei româneşti. nr. VI. Aşa cum remarca şi Constantin Moisil. Aşa spre exemplu Dimitrie Onciul directorul acestei instituţii între 1900-1923. dar ea a constituit şi firul călăuzitor al activităţii lor în munca arhivistică. 1-29. p. 271. 1936-1937. Contribuţiuni la istoricul arhivelor româneşti. 329-353. voi. Aurelian Sacerdoţeanu cu Arhivele României™ în care suntem informaţi asupra stării de fapt a arhivelor româneşti în preajma anului 1945. 6-7. p. 6 Dimitrie Onciul. Aşadar rolul acestei instituţii este acela de a primi. aprecia că „semnul exterior al civilizaţiei unei ţări.cu bogate informaţii referitoare la Principate.DRĂGHICESCU Cunoscutul editor de documente Gheorghe Ghibănescu. La acestea am mai putea adăuga fondul Aurelian Sacerdoţeanu păstrat la Arhivele Naţionale Istorice Centrale. Arhivele României. 315-336. în RA. 1944. la lămurirea şi dezlegarea problemelor istoriei naţionale"4. Prinos lui D. De asemenea nu trebuie uitată lucrarea apărută relativ recent: Din istoria arhivelor româneşti11. 320. Ele păstrează cea mai bogată colecţie de hrisoave slavoneşti"5. 1995. deşi cuprinde depozite vechi. 9 George Potra.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . nu numai că a fost exprimată într-o formă sau alta de personalităţi de prestigiu ale culturii româneşti. 1. Această idee. Dintre studiile referitoare la istoria arhivelor menţionăm: Dimitrie Onciul: Din Istoria Arhivelor Statuluf. Moisil. probleme de legislaţie etc. servesc. unde se urmăreşte dezvoltarea instituţiei din anul 1831 înainte. în ceea ce priveşte problema legislaţiei în perioada secolului al XVIII-lea şi începutul celui de-al XDC-lea. George Potra cu Contribuţiuni la istoricul arhivelor româneşti — o sinteză interesantă prin generalizările sale şi prin unele date de noi. III. în primul rând.. în voi. hrisoave şi 4 5 C. în: îndrumări în cercetările istorice. al unui popor. director general al Arhivelor Statului (1923-1938): „o arhivă. p. Cea mai importantă sursă de informare asupra istoriei arhivelor noastre o constituie arhivele înseşi. Bucureşti. 8 Ibidem. menţionăm că materialul informativ constă din pravile. Sturdza. 1 0 Aurelian Sacerdoţeanu. Arhivele Statului şi Regulamentul Organic. 7 Constantin Moisil. nu trebuie să rămână o instituţie moartă. ca sursă de cercetare şi cunoaştere a istoriei naţionale. este dat de felul cum îşi păstrează rămăşiţele trecutului. 1 Din istoria arhivelor româneşti. precum şi tratatul său Arhivistică (1971). p. de atenţia şi îngrijirea pe care le arată pentru păstrarea şi sistematizarea lor". nr. p. 269. Din Istoria Arhivelor Statului. Personalul ei are obligativitatea de a contribui cu informaţiile sale la cunoaşterea. materialele documentare pe care le deţine. păstra şi valorifica tezaurul documentar al ţării. un bun ghid cu privire la istoricul arhivelor în diferite epoci. 269. p. în RA. A. Constantin Moisil: Arhivele Statului şi Regulamentul Organic1 şi Probleme ale arhivei româneştf. 17 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . I. 1927-1929. Ibidem. Arhivele Statului şi Regulamentul Organic. 1945.

în RA. 1 4 În acceptul de astăzi. existenţa şi activitatea unor funcţionari care erau însărcinaţi cu crearea şi păstrarea actelor. 18 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . în urma recensămintelor populaţiei şi averilor. Un act de vânzare-cumpărare a unor case din 6 mai 159 d. Librarius este termenul prin care romanii desemnau pe copistul de documente-manuscrise dar şi pe cel ce le comercializa. acte de vânzare-cumpărare. p. Adamache.. 1 6 Din istoria arhivelor româneşti. p.DRĂGHICESCU dispoziţii normative şi din diferite „ponturi" în care tangenţial apare şi interesul pentru arhivă.)"12. 2. Marcel Ciucă. 1 2 1 3 Ibidem. care timp de 1000 de ani au străbătut teritoriul carpato-danubianopontic. ms.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Plăcuţele conţin texte de diplome militare. ca organ de sine stătător. Cea mai veche datează din 17 martie 139 d. 4.H. scris pe o plăcuţă cerată ce a fost descoperită la Roşia Montană (Alburnus Maior) indică existenţa unor evidenţe censuale în sistem de registre care se realizau din 5 în 5 ani. Din nefericire. În perioada Daciei romane au existat arhive după cum au funcţionat şi în celelalte provincii ale Imperiului roman. Cu siguranţă. Arhivele Statului din România la 160 de ani de la întemeiere. Din evul mediu timpuriu aproape nu avem date despre existenţa unor arhive datorită valului de migratori. Este şi perioada arhivei la destinatar.2. Există câteva studii care tratează această problemă. 180-181. dactilografiat. Unele din ele au fost eliberate sub formă de copii şi conţin pe verso autentificarea. 1995. 1 5 A.H. p. administraţia a creat arhive.. Dovezile noastre constau în cele 25 de tăbliţe cerate de la Roşia Montană (Alburnus Maior)13. altul din 1390 pentru Ţara Românească relevă existenţa încă din secolul al XIV-lea a unor arhive de cancelarie domnească"16. şi alta care priveşte arhivele instituţiilor publice şi-n parte cele private. ale Imperiului Roman. Bucureşti. absolvent al unei facultăţi de profil. odată ce în urma unor cercetări arheologice au fost descoperite numeroase sigilii. Documentar privind instituţia Arhivelor Statului din România. Din 1831 înainte există o legislaţie care priveşte Arhivele Statului. în fostele provincii dacice. echivalând cu acela de arhivar din zilele noastre şi de „scriba tabularii" care pare a echivala cu acela de arhivist14.H. termenul de arhivar = funcţionar al unor arhive. datează din timpul stăpânirii romane (106-274 d. O inscripţie de epocă menţionează termenul de „librarius". 3. „Primele mărturii despre existenţa unor arhive organizate şi primele documente create pe teritoriul României. ele au existat. absolvent de liceu. operaţiune care se făcea într-un loc anume. pe teritoriul românesc s-au constituit statele medievale proces urmat apoi şi de constituirea cancelariilor domneşti şi mai târziu ale dregătoriilor. „Un document din 1388 pentru Moldova. care au parvenit până la noi. ca în toate celelalte provincii. Cele mai cunoscute erau cele ale fiscului imperial (tabularium provinciae). 1991. p. Din secolul al XIV-lea. 1993. Emitenţii nu păstrau copii de pe înscrisurile pe care le eliberau. Se pare că arhivele domneşti erau aşezate pe lângă autoritatea ecleziastică cea mai importantă din Principate: Mitropolia15. dintre documentele create de această instituţie nu au ajuns prea multe până în zilele noastre. Din motive practice. arhivist funcţionar superior al acestei instituţii.

actele de închinare. Este perioada din istoria arhivelor pe care istoriografia românească a numit-o a arhivei de registru. Logofeţia care elibera actele de proprietate nu păstra copii de pe ele şi nici însemnări de date şi persoane cărora li s-a eliberat actul. op. C. relatări sporadice. cit. tot din vremea lui Petru Şchiopul. printre altele. bisericile. depunerea a câte unui exemplar al actelor întocmite între particulari la edificiile ecleziastice. registre care ne-au parvenit. demonstrând existenţa unor arhive organizate la nivelul instituţiei domniei. p. diferitele categorii de locuitori. Menţionăm prima însemnare de acest fel din vremea domnului Petru Şchiopul (15841587): Catastih de cisle de tirani. Bucureşti. În secolele XV-XVI se păstrau foarte puţine dintre actele oficiale. dispoziţii şi mănăstirilor ca să-şi copieze actele în condici speciale (chartularia). cancelariile ecleziastice (mitropoliile. Primele acte de cancelarie provin din a doua jumătate a secolului al XlV-lea (Ceea ce nu înseamnă că nu au putut fi emise şi anterior acestei date). preluările de documente de după constituirea în 1831 şi 1832 a Arhivelor Statului dovedesc acest lucru prin încorporarea în fondurile proprii bisericeşti şi a unor documente eterogene sub aspectul creatorului19. condici şi însemnări în care se specifica numele şi impozitul respectiv pe care să-1 plătească statului. 1929-1930. ceea ce a făcut ca aceste arhive să cuprindă nu numai documentele create de instituţiile bisericeşti. 2. Totuşi din ele ne-au parvenit foarte puţine. precum şi daniile acordate unor ctitori şi mănăstiri din Peninsula Balcanică şi altele. 5-7. beneficiarii veneau la domnie cu martori şi obţineau altele noi17. episcopiile. Bucureşti. boierii. S-ar fi putut ca anterior să se fi constituit arhive particulare la forurile bisericeşti. 169-184.. 18 17 19 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . 19 Adrian Adamache. sugerează existenţa în târgul Hârlău a unui catastih în care se transcriu „cum este obiceiul" diferite acte privind proprietatea locuitorilor. mănăstirile) erau preferate ca loc de depunere a documentelor. Hrisovul rămânea proprietatea celui care-1 primea. dându-se. Creatorii de documente îşi păstrau copii ale actelor eliberate dar abia în perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu s-au luat măsuri ca în cancelaria domnească să se alcătuiască registre cu copii de pe actele emise şi pentru socotelile visteriei. unor oraşe etc. în îndreptarea Legii se prevedea. În secolul al XVII-lea. De la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui următor a apărut practica registrelor de copii. Curs de metodologie. însă. În această perioadă s-au constituit arhive şi în târguri. dar şi al marilor familii boiereşti. Aceasta avea o serie de scripte. C. Încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea se constată existenţa registrului de cancelarie. Idem. având grijă să-1 păstreze. mai ales cu privire la fisc. Singura dintre instituţiile administraţiilor publice care se pare că avea registre în această perioadă şi păstra copii de pe anumite acte era visteria18. Dacă se pierdeau. tratate politice şi comerciale încheiate cu suveranii străini. de la toate ţinuturile şi curteni şi vătafi şi neamişi şi popi. dat fiind că înscrisurile de cult aveau un regim privilegiat chiar şi în cazul conflictelor armate. Giurescu.DRĂGHICESCU În acelaşi timp. Un document din anii 15841587. Ne-au parvenit. oamenii de ţară. Organizarea financiară a Ţării Româneşti în epoca lui Mir cea cel Bătrân. De fapt. p. de asemenea.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . O a doua mare categorie de acte o constituie scrisorile adresate de voievozii Ţărilor Române unor personalităţi din afara graniţelor lor. O primă categorie de acte emise în cancelariile domneşti aveau ca beneficiari: mănăstirile. ci şi alte acte ale unor instituţii civile. 1927. p.

episcopi etc). Constantin Brâncoveanu a decis ca pentru toate actele ce se făceau de către administraţia ţării să se păstreze copii. altele numai sub formă de regest.. 175. s-au constituit condici (protocoale) la instituţiile care emiteau documente şi unde erau transcrise în întregime (in extenso) sau în rezumat actele. şi o condică din 1741 în care se treceau toate actele „ce s-au dat din partea Divanului". de asemenea. Constantin Mavrocordat a introdus sistemul copiilor în condică după toate actele. Istoria Românilor. care are o notă tergală laconică: „al mitropoliei". Depunerea documentelor de interes obştesc la Mitropolie. Unele condici au păstrat copiile integrale ale actelor emise. mănăstiri. V. Către mijlocul secolului al XVIII-lea. în anul 1776. şi a evidenţei tuturor satelor (Tabla vistieriei) şi al privilegiaţilor (boieri. În Pravilniceasca Condică din 1870 se hotăra. pentru desfiinţarea rumâniei.. instituţie modernă creată în 1831. în general.DRĂGHICESCU Marele vistier avea în această perioadă. în 1741. Manuscrisul nr. „trecerea zapiselor şi altor asemenea cărţi de vânzare-cumpărare în condici.). ca să fie întărite oficial. se poate observa din analiza hrisovului lui Matei Basarab din 18 ianuarie 1652. Ulterior. apoi trei. din 5 august 1746. în ambele ţări. De la sfârşitul secolului al XVIII-lea avem documente care specificau că ispravnicii judeţelor trebuie să ţină separat „condici de porunci domneşti de la vistierie şi să le amestece cu cele ce sunt pricini ale divanului domniei mele. Mitropolia Ţării Româneşti. Colecţia Suluri. episcopii. Bucureşti. Din vremea sa s-au păstrat pentru Moldova 12 condici şi o Samă a Visteriei. a constituit o adevărată arhivă generală sau garant al păstrării principalelor condici de legi. Se constituia astfel nucleul viitoarei Arhive a Statului. „Iar în condicele acestea să fie deosebite şi supt păstrare la Mitropolie şi la episcopii. ecleziastice. cu pecetea şi iscălitura V. noile condiţii economice şi sociale au impus o reorganizare a cancelariilor. s-a legiferat obligativitatea unei condici la toate instanţele de judecată. curteni. atribuţii financiare. În secolul următor. ispravnicii erau obligaţi să aibă două condici. biserici. a fost depus de asemenea la Mitropolie21. Aici urmau să fie trecute hotărârile şi rânduielile ce se vor face în ţinutul respectiv. 19. care s-au făcut în vistierie să se scrie toate dajdiile şi orânduialele câte ies în ţară şi alte obiceiuri de vămi şi pârcălabii.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . S-au păstrat şi condici judeţene. ° Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea se constată prezenţa a numeroase condici de acest fel în Ţările Române. nr. le puneau în siguranţă faţă de eventualele pierderi sau furturi în timpul îndelungatelor litigii de proprietate şi înlăturau posibilitatea falsificării lor. Tot în timpul lui menţionăm Condica de venituri şi cheltuieli ale visteriei de la 1694-1704. mitropoliţi. Însemnarea indică precis tocmai unde a fost dat spre păstrare. Urechia. constituindu-se. astfel valoroase arhive de registru.. se ştie că hrisovul lui C. 2 1 ANIC. mitropolii. Condicile constituiau un gen de registru în care erau copiate începând din secolul al XVIII-lea documente din Ţara Românească şi Moldova. p. voi.. înfiinţată în 1359. Pentru a preîntâmpina falsificările de acte (plastografiile). Mitropolia a continuat să joace acelaşi rol. 20 20 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . precum şi ţinerea evidenţei veniturilor şi cheltuielilor vistieriei. porunci domneşti. Astfel. A. copii de pe actele de proprietate sau de judecată etc. 1695". 1571 de la Biblioteca Academiei Române este o condică de acest fel: „Anafter. Ele cruţau actele originale de o prea intensă întrebuinţare. Condicele cuprind. (. Mavrocordat. în Moldova. Actele s-au păstrat în următoarele locuri: cancelaria domnească. 1893. S-au păstrat.

La depunerea documentelor fie de către particulari sau de organele de stat se elibera din partea Mitropoliei o adeverinţă de primire. atât la depunere cât şi la ridicarea lor era nevoie de o poruncă specială din partea domnului ţării. domnul Moldovei. Bucureşti. la ieşirea din isprăvnicie să facă predare (teslim) de condici împreună cu toate cărţile de porunci către ispravnici noi numiţi. „Arhivele din Transilvania au beneficiat de un sistem de organizare mai stabil şi mai riguros aplicat. În timp. Pentru documente. acte cu caracter juridic. tranzacţii. Bucureşti. fond Mitropolia Ţării Româneşti. Sturdza. p. în R. Acestea conţin acte diplomatice (hrisoave domneşti.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU .Mănăştur şi Alba Iulia. în caz contrar. S-a păstrat în copie o astfel de adeverinţă din anul 182523. 21 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . În 1832 Mitropolia din Bucureşti continua să aibă în păstrare actele cele mai importante ale ţării. Procopovici. În 1818 în Legiuirea Caragea era menţinută în continuare Mitropolia ca „arhivă generală". f. Aceste «locuri de adeverire» aveau dreptul legal de a emite acte juridice şi de a elibera copii autentificate". 136. 1924-1926. Despre necesitatea înfiinţării în ţinutul Olteniei a unei arhive cu sediul la Craiova se aduc lămuriri într-un act din anul 183826 În Moldova lucrurile au stat în aceeaşi situaţie. În acest sens stau mărturie relatările episcopului de Roman şi Huşi.copie. ca să nu mai rămâie bănuiala de schimbare de acele cărţi şi de vicleşug"22. documentele nu puteau fi ridicate. 29. Procopovici. foi volante din anii 1437-1890. A. 22 23 24 25 26 Pravilniceasca Condică. cercetător al trecutului românesc care în peregrinările sale a găsit depozite întregi arhivistice în mănăstirile şi reşedinţele episcopale unde a locuit.. zapise şi tot felul de acte particulare). În 1795 Mihail Şuţu. Sistemul „loca credibilia a funcţionat mult mai eficient încă din epoca voievodatului (până în anul 1526). 1955. doc. Legiuirea Caragea. în volumul Prinos lui D. I. Adunarea şi tipărirea izvoarelor. G. A. Al. 14 . N. Domnul Caragea poruncea ca Anaforaua obştească să se tipărească la sfârşitul pravilei că toate iscăliturile ce sunt în anafora şi „împreună să se dea în păstrare la Sfânta Mitropolie"24. donaţii etc. E... Bulat. moşteniri. pachet 937. şi acolo principala păstrare a documentelor a fost instituţia Mitropoliei. lucru pe care boierii îl raportau generalului Kiseleff: „ştiut va fi Excelenţei Voastre că arhiva acestui Principat din vechime au fost la Sfânta Mitropolie de aici"25.DRĂGHICESCU mitropolitului sau a episcopului. fondul arhivistic al Mitropoliei Ţării Româneşti cuprindea cea. A. Critică de Al. în 1818. ANIC. Prezentarea acesteia era obligatorie în cazul restituirii actelor respective. trecute în colecţia „Manuscrise". hotărnicii. ed. 31. 191. 1287 de dosare din anii 1806-1890 şi încă 44 de condici şi copii de documente din anii 1364-1861. hotăra ca ispravnicii.: 9184 de documente. documentele deosebit de importante pentru epoca aceea — diplomele de înnobilare şi de proprietate erau încredinţate pentru păstrare la conventele Cluj . 1957. bisericile şi mănăstirile. cărţi de judecată. Iorga. A. p. Melchisedec. E. ed. 1-3. nr. p. Aici persoanele particulare puteau să-şi depună spre păstrare acte mai importante cum ar fi hotărniciile. precum şi reşedinţele episcopale. O arhivă la Craiova. T.

ms. nr. Ciucă. p. deşi legătura cu vechiul regat nu era în totalitate ruptă. o arhivă care în concepţia iniţială trebuia să aibă şi funcţia de stat a principatului. 28 27 22 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Rusiei. în secolele: XVII-lea. Alba Iulia. p. Este cunoscut faptul că majoritatea actelor şi documentelor din Arhivele din Transilvania. introducerea registrelor pentru acte curente. cât şi la instituţiile şi societăţile particulare. la sfârşitul secolului al XVIII-lea. 6-8. judeţene şi comunale. indici pentru arhiva veche. Manipularea corectă. sunt o problemă tot atât de importantă a ordonării şi clasării care se opera în arhiva Consistoriului. 30 Arhivele Statului . toate inovaţiile aplicate de gubern încă de la începutul secolului al XVIII-lea29. M. 2) Guberniul Regesc din Transilvania (1693-1848 şi 1860-1867) cu sediul la Sibiu lângă care se organizează încă din anul 1698.125 de ani. urmaşa Tablei de odinioară a principatului. dar multe din ele se refereau la populaţia românilor ardeleni. Aiud. Sacerdoţeanu.DRĂGHICESCU Provinciile româneşti încorporate Austriei sau Austro-Ungariei. Banat şi Bucovina nu exista Arhivă a Statului30. După anul 1875. care erau majoritari şi care erau implicaţi în diferite acţiuni administrative. fond A.1937-1938. Sighişoara. sociale. a cercetătorilor. politică şi culturală dependentă de aceea a marilor imperii. al XVIII-lea şi al XlX-lea. religioase şi culturale. Conţinutul arhivelor din Transilvania era diferit de acela al arhivelor din Ţara Românească şi Moldova28. 1-46. 182. dominată de habsburgi în epoca Guberniului (1691-1867). rând pe rând la registratură şi arhiva sa. aveau o viaţă administrativă. Tezauriatul. în Transilvania rolul de arhivă generală l-au avut: cancelaria voievodală şi locurile de adeverire (Cluj-Mănăştur. în Transilvania. la unele familii vechi şi la colecţionari. cit. la Sibiu. Problema arhivelor româneşti. cel mai înalt for economic financiar. Moisil. economică. din 1786. cu sediul. odată cu cancelaria provincială. La sfârşitul secolului al XlX-lea. Pe teritoriul lor funcţionau arhive publice. dactilo. cea mai mare parte a arhivei vechi transilvănene a fost concentrată la Budapesta când s-au înfiinţat Arhivele Statului Ungar27. vom observa aceeaşi influenţă directă a arhivisticii de stat". Dej. existau arhive foarte vechi şi bogate în documente. instanţa judiciară de apel. Existau arhive şi depozite de acte şi documente atât de la autorităţile de stat. Cluj. Alba Iulia). 31 Const. Supremum Consistorium-ul bisericii reformate şi-a încetăţenit. Dezvoltarea arhivelor bisericii reformate arată totodată şi drumul. Arhiva oraşului Sibiu şi a naţiunii săseşti era singura arhivă publică. 3) Tabla Regească. nu erau scrise în limba română31. O arhivă a statului nici nu a existat până în 1920. „Fie că citim regulamentul institutului teologic greco-catolic Sancta Barbara din Viena. repertorii. dosar 49. Bistriţa. 1) Cancelaria Aulică Transilvană cu sediul la Viena ce a funcţionat între anii 1693-1848 şi 1860-1872. calea pe care s-au răspândit noile concepţii arhivistice în societatea ardeleană. Istoria arhivelor româneşti. creatoare de arhivă 2 3 . înfiinţat în 1693 şi unit în 1875 cu gubemiul. dar nu erau puse la dispoziţia publicului. ca şi ceva mai înainte pentru guberniu. Sighet. La Braşov. fie că urmărim istoria arhivelor mai mari ale bisericii reformate din Transilvania. sistemul de organizare al arhivelor de stat austriece şi maghiare având la bază principiul centralizării arhivelor la Budapesta şi Viena. Transilvania. militare. III. op. a avut urm ătoarele organe centrale ale administraţiei de stat. p. p. 13. 29 ANÎC.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . în RA. de proprietate. 22-23.

Scopul arhivei era de a concentra toate documentele istorice din oraşele şi judeţele acestei provincii29. la Mitropolia ortodoxă din Sibiu. strângerea imensului material istoric a fost anevoioasă. la Biblioteca Universităţii din Cluj. 3 1 Inventarul Arhivelor Statului. iar în anumite epoci. 1939. Depozite de arhivă importante existau la Muzeul Brukental din Sibiu.DRĂGHICESCU Mici arhive s-au constituit la toate prefecturile comitatelor şi la instanţele judecătoreşti. Preluări de documente s-au făcut şi din arhiva comitatului Cluj (16061893). Din lipsă de local propriu. la început. După constituirea dualismului austro-ungar (1 ianuarie 1868) importante arhive pentru istoria acestui ţinut şi a trecutului poporului român au fost transportate la Budapesta în 1876 şi 1882. 359. la Muzeul ardelean. În 1876 au fost transportate arhiva guvernului ardelean (Cluj) în timpul stăpânirii austriece (1690-1872) care cuprindea material vechi şi Arhiva Fiscului Ardelean (Sibiu) din aceeaşi epocă. Altele proveneau de la domnii şi dregătorii acestor ţări. regiuni din Ardeal au fost stăpânite de domnii munteni. Banatul a avut multă vreme arhivă proprie datorită faptului că a beneficiat de administraţie separată. la stăruinţa Consiliului Dirigent şi susţinută de către Dimitrie Onciul. În Austria. merită să fie amintite cele ale familiei Bâtthyany (Alba Iulia) şi Teleki (Târgu Mureş). iar dintre arhivele familiei. p. în primul rând materiale şi documente medievale (actele şi statutele breslelor. relaţiile lor cu Ardealul au fost strânse şi frecvente. ca direcţie regională28. atât în evul mediu cât şi în timpurile mai noi. mai însemnate. p. unele arhive provinciale au fost organizate în legătură cu Arhiveje Statului din Viena. Noua instituţie a îuat fiinţă în 1920. la Muzeul secuiesc din Târgu Mureş etc. După 1868 această arhivă a fost ridicată şi depusă în Arhiva Statului 32 28 Ibidem. Regionala Cluj urma să primească şi marea arhivă din Budapesta ce ne revenea de drept. 9-12. 166. politice şi judiciare. 1939. Situaţia arhivelor după primul război mondial era grea. 23 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . ori moldoveni. dar acestea nu aveau direcţii şi depozite regionale. 359. p. deoarece.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Arhivele Statului .125 de ani. p. din arhivele particulare ale unor familii nobile. nu s-au întors în ţară nici după Marea Unire din 1918. directorul general al Arhivelor Statului.125 de ani. p. arhiva scaunului Odorhei (15771867)30. pe baza tratatelor de pace încheiate de Transilvania cu autorităţile ungureşti (Tratatul de la Trianon. procese verbale ale consiliului orăşenesc şi socotelile oraşului). Trebuiau luate măsuri rapide şi hotărâte pentru salvarea şi împiedicarea distrugerii lor. 30 Arhivele Statului . acte economice. In acest scop s-a pus problema înfiinţării la Cluj a unei Arhive a Statului. după 1895. la mitropoliile unite din Blaj şi Oradea. în 1882 transportul a cuprins arhiva capitolului episcopesc din Alba Iulia şi Arhiva conventului mănăstirii din Cluj-Mănăstur32. articolul 17) însă acestea nu au fost înapoiate31. 29 Inventarul Arhivelor Statului. 166. s-a trecut la preluarea de materiale arhivistice. în depozitele acestei arhive se găseau acte şi documente referitoare şi la românii din Ţara Românească şi Moldova. După obţinerea unui local şi a recrutării primelor cadre. Arhivele concentrate la Budapesta după anul 1875 data înfiinţării Arhivelor Statului Ungar.

un judeţ al Galiţei. începând cu anul 1775 până la 1918. Biroul său purta denumirea de „Comitetul Ţării". Izvoare 1. prin articolele 2 şi 3 prevedea că la direcţiunea din Chişinău se vor depune actele şi dosarele fostei instituţii ruse. adică Administraţia Cercului Bucovinei.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Arhiva Mitropoliei Ţării Româneşti. Alături de guvernator se afla mareşalul ţării. 35 Inventarul Arhivelor Statului. de la organizarea ei în 1918. (împărţită) în atâtea secţiuni câte instituţii ruseşti existau şi care îşi depuseseră arhiva. Basarabia. care avea în grijă administrarea satelor bucovinene. 1) Craisantul. BIBLIOGRAFIE I. Bucureşti. op. 1931. 32 33 Const. regiune a Moldovei. adică administraţia centrală galiţială. 14. 341. Bucovina. Arhiva Basarabiei. Acte juridice din Ţara Românească. Hrisoavele legislative din secolul XVIII. II. Edit. Indice cronologic nr. existau numeroase acte vechi româneşti34. în Lemberg se găsea Guberniul. Dobrusa şi la unele familii boiereşti: Catargi (Cobâlnea). 2. 2) Administraţia autonomă a Bucovinei. în fruntea administraţiei bucovinene a stat un general asistat de mai mulţi ofiţeri-auditori. sub numele de Arhiva Ţării din Cernăuţi. „Legea de organizare a Arhivelor Statului". Moisil. se aflau şi dosarele administraţiei ruseşti din Ţara Românească şi Moldova din timpul ocupaţiei militare de la 1808-1812. Bucovina. 24 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . după anexarea la Austria (1775). adică Căpitan Cercual.. 3. 1961. era organizată. 1973. avea pe teritoriul său arhive şi depozite de material arhivistic de o mare importanţă. iar în cele 13 cercuri se afla câte un kreishauptmann. Ibidem. Haşdeu (Cristineşti). a lucrat pentru salvarea materialului arhivistic al fostelor instituţii din Basarabia. Bucureşti. Acest guvernator reprezenta toate ministerele de la centru. BERECHET. Căpitanul cercului Bucovinean avea sediul la Cernăuţi. Aceasta care cuprindea acte şi documente. p. Direcţia Generală a Arhivelor Statului a făcut intervenţii permanente către instituţii şi persoane particulare. prefect. 15. Istoria vechiului drept românesc. Sturdza (Noua Suliţă). 1) Administraţie militară. voi. (a ceda) materialul arhivistic pe care îl deţin. a avut diferite administraţii" O arhivă proprie pentru Bucovina s-a înfiinţat în 1907. p. la câteva mănăstiri: Capriana. :33. 1 (1365-1890). ™ Ibidem.DRĂGHICESCU din Budapesta. p. De asemenea. ŞTEFAN. care deţineau posturi la instituţiile desfiinţate din Basarabia pentru a depune. 1771-1786. Arhiva Statului din Chişinău35. în arhiva Senatorilor din Chişinău lângă acte privitoare la Basarabia după anexarea la Rusia. 1786-1849. în fruntea ei a fost un guvern care depindea direct de Ministerul de Interne din Viena. Iaşi. 1933. GRIGORE. Acad. adică ofiţeri-judecători. 13. p.1918. în 1925. anexată la Rusia în 1812. reuşind să concentreze un bogat material arhivistic. Idem. unită din punct de vedere administrativ cu Galiţia în 1786.. 1775-1781. 4. cit. 1849. De o deosebită importanţă a fost arhiva administraţiei bănăţene dintre 17171778 care a fost dusă la Budapesta în 188932. devine un cerc. Iaşi. Existau şi numeroase copii după documente vechi moldoveneşti.

3. II. în: RA. MOISIL. 10. 1958. AURELIAN. AURELIAN. 14. nr. Unde se păstrau vechile acte normative în Ţara Românească. Valoarea documentară a condicilor mănăstireşti de socoteli (secolul XVIII). 17. MIHAIL.A. CONSTANTIN. Bucureşti. GIURESCU. Arhivele. 633. în: RA. 22. AURELIAN. în: „Hrisovul". Reguli vechi pentru organizarea Arhivelor Statului. SACERDOŢEANU. 14. Bucureşti. iunie.nr. 1982.. 49/66. Din istoria arhivei româneşti. nr. în:RA.C. REGLEANU. nr. 1981. şi extras cu Regulam. Arhivele Statului şi Regulamentul Organic. 626. 27. 314 f. CIUCĂ MARCEL. GEORGE.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . 1971. 100. Bucureşti. Din istoria arhivelor româneşti. îndrumător în Arhivele Statului din Iaşi. 1962. X. în: „Hrisovul". AURELIAN.. 471 f. AURELIAN. Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului XVIII. 1970. MARCEL. SACERDOŢEANU.. A. 5.. 2. 11. Arhivistică. 1-3. MATEESCU.'(1992). 287 f. în: RA.I. ANTONIU. Editat de Seminarul de istoria românilor. 274 f. 4. 20. 9. în: RA. 13. 1947. 1944. REGLEANU. nr. Arhive judeţene şi şcoli de arhivari. GEORGESCU. Arh. URSUŢIU. St. 1947-1970. Bucureşti. GORE. Introducere în arhivistică. 7. 602. voi. 2. Norme din anul 1803 privind ordonarea şi păstrarea arhivelor familiale. Bucureşti. dosar nr. 1973. Edit. Arhivistică. voi. CIUCĂ. 393. 180 f. Curs de introducere în studiul istoriei (curs de metodologie). 1971. 613. c) Fondul Mitropoliei Ţării Româneşti/pach. nr. CONSTANTIN. Arhivele Statului şi Regulamentul organic. LIVIU. 24. 584 (82). 1945. 1924-1926.. Bucureşti.).S. 1-4. 1980. Edit. Arhivele Statului.S. nr. SACERDOŢEANU. Un diplomatar manuscris al Ţării Româneşti. 341 f. Instrucţiuni arhivistice. 1930. SACERDOŢEANU. 1994. 1947. în: „Hrisovul". 18. ANIC: a) fondul Aurelian Sacerdoţeanu.A. 1948. îndrumări în cercetările istorice. ALEXANDRU. III. MOISIL. nr. nr. 1929-1930. docum. IV. Didactică şi pedagogică. Arhiva generală la mitropolie. 212 f. 2. MIRCEA. nr. 26. 1. REGLEANU. fond M. Vechile noastre arhive. 4. Arhiva generală a Ţării Româneşti. Bucureşti. În: RA. Din istoria Arhivelor Statului. Ordonarea şi inventarierea documentelor feudale din Ţara Românească şi Moldova. VANGHELIE. Nicolae Iorga în mişcarea arhivistică românească. f. 398 f. d) fond Sever Zotta.G. în RA. 1985. 1950. Iaşi. 2. AURELIAN. 312 f. 1982. f. docum.1. EMIL. SACERDOŢEANU. 1992. ONCIUL. 173 f: nr. MOISIL. CONSTANTIN. b) fond D. 401. 1968. 16. 1943. 6. în:RA. Arhivele statului din România la 160 de ani de la întemeiere. SACERDOŢEANU. în RA. Aspecte din trecut privitoare la munca de evidenţă a fondurilor arhivistice la Arhivele Statului din Bucureşti. 3. MIHAIL. 1995. MIHAIL. nr. 1903.G. nr. Lucrări speciale 1. (D. nr. nr. 1. AURELIAN. 588 (9A). Sturdza.: Prinos lui D. SACERDOŢEANU. I. PAUL. Bucureşti. Introducerea sistemului de registratură în instituţiile din Ţara Românească. VII. în: RA. 2. 1971. VÂRTOSU.1. 1. 10. 29.DRĂGHICESCU 5. în voi. nr. AURELIAN. 3.nr. CONSTANTIN. 637 FD. 587/1953-1968. pach. în RA: 1927-1929. 13. 1927-1929 2. în: RA. 23. în: RA. SACERDOŢEANU. POTRA. Acad. 8. 15. 1966. AURELIAN. în: RA.. II. DUMITRU. VALENTIN. 1. nr. nr. 17. 28. nr. 1963. 1991. 21. 25. 4-5 12. 19. în „Boabe de grâu". VII. 23. 2. în: RA. 6. 25 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . nr. SACERDOŢEANU. 606. GROSU.P. TUDOR. 1944. Contribuţiuni la istoricul arhivelor româneşti. în: RA. 1930.

ARHIVISTICĂ

ADINA BERCIU - DRĂGHICESCU

5. Legislaţie arhivistică şi organizarea arhivelor naţionale
Până ce Arhivele Naţionale au devenit ceea ce sunt în prezent, păstrătoarele tezaurului arhivistic naţional au fost necesare mai multe etape. Ideea unei „arhive generale", care să adune spre păstrare şi folosire toate arhivele create de către instituţiile statului, a pornit de la Pavel Kiselef care, din 1829, se străduia să organizeze serviciul Divanului şi să uşureze „urmărirea pricinilor" printr-o bună păstrare a arhivelor. Încă din 1828 se prefigurau schimbări în ceea ce priveşte arhivele instituţiilor din cele două Principate, în sensul începerii unei organizări mai temeinice a acestora. Prima organizare în sens modern a Arhivelor Statului datează din perioada Regulamentului Organic, act care a fost pus în aplicare la 1 mai 1831 în Ţara Românească şi la 1 ianuarie 1832 în Moldova. Instituţia Arhivelor Statului şi-a început activitatea la aceste date. Modernizarea vechilor instituţii şi crearea unora noi potrivit Regulamentului Organic a adus după sine necesitatea obiectivă de reorganizare a sistemului de lucru din cancelariile Ţărilor Române. Nevoia acestei reorganizări este consemnată de una din instrucţiuni prin următoarele constatări a stărilor de fapt: „Canţelariile unde se scriu toate hârtiile, care până la o vreme ea aflându-se în ţara noastră într-o stare neîngrijită şi prin întunericul lucrărilor se înfiinţează cotituri în care pururi se tăinuiau mulţime de abuzuri nu mai pot fi lăsate întru acea vătămare de mai înainte vreme"1. Măsurile de modernizare preconizate erau impuse de însăşi dezvoltarea social-politică economică a ţării, de creşterea volumului actelor, de multiplele şi variatele forme care impuneau o evidenţă clară şi uniformă. Existau de multă vreme şi la Bucureşti şi la Iaşi după cum s-a prezentat mai sus — depozite centrale de arhive, care se păstrau la mitropoliile respective şi cuprindeau actele şi documentele mai importante. Dar în aceste depozite nu se depuneau arhivele tuturor dregătoriilor centrale, iar materialul arhivistic nu era orânduit sistematic pe de altă parte, deşi în alte ţări funcţionau pe lângă autorităţi registraturi bine întocmite ce constituiau izvoare principale de alimentare ale arhivelor statului, la noi astfel de registre nu se găseau nici pe lângă cancelariile domneşti, nici pe lângă cele dregătoreşti. De aceea depozitele statului nu primeau în mod constant materialele cuvenite de la arhiva dregătoriilor ci numai ocazional şi fără nici o regulă stabilită. Arhiva Statului a apărut ca o „necesitate stringentă" în 1831 şi 1832, deoarece trebuiau preluate şi protejate materialele arhivistice ale instituţiilor desfiinţate în urma intrării în vigoare în Ţara Românească şi Moldova a prevederilor Regulamentelor Organice.
1

C. Moisil, Arhivele Statului şi Regulamentul Organic, p. 269.

26

Copyright DEPARTAMENT ID © 2007

ARHIVISTICĂ

ADINA BERCIU - DRĂGHICESCU

Punerea în practică a modului de organizare şi funcţionare a arhivei s-a făcut odată cu Regulamentele Organice ale Ţării Româneşti şi Moldovei. Arhivele Statului din Bucureşti au luat fiinţă la 1 mai 1831, iar cele din Moldova, la Iaşi, la 1 ianuarie 1832.Înfiinţarea acestei instituţii în Principate a devansat cu mult pe altele din Europa: Anglia 1838, Irlanda 1867, Grecia 1914, Ungaria 1915, Olanda 1918. Regulamentul Organic al Ţării Româneşti conţinea următoarea dispoziţie generală privitoare la arhive: „păstrarea Arhivelor Statului fiind un obiect care merita toată luarea aminte a stăpânirii va fi sub privigherea Ministerului din Lăuntru" (capitolul III, litera A 22). Personalul arhivei era un şef al arhivei (nacealnic), un subşef, doi scriitori şi două slugi. Lipsesc orice fel de dispoziţii asupra modului de funcţionare, în afara indicaţiei ca aici să se depună şi condicele de înscriere a nobililor (articolul 351)2. Regulamentul Organic pentru Moldova dat la 1 ianuarie 1832 arată mai mult întru această instituţie numită „masa arhivelor" care depindea de Înaltul Divan, cea mai înaltă instituţie judecătorească. În art. 366 şi 410 se dădeau amănunte chiar despre modul de funcţionare a instituţiilor şi despre îndatoririle „arhivistului statului"3. Astfel în articolul 336 „Cancelaria Înaltului Divan va fi împărţită în trei mese supuse privigherii directorului ei. Masa arhivelor unde se vor ţine toate actele publice (precum anaforale, hrisoave, hatişerifuri, atingătoare de dreptate şi privilegiile Moldovei). Arhivarul în a cărui privighere se încadrează toate aceste acte se va îngriji de a le aduna din orice parte se vor afla şi le va ţine în bună păstrare. Tot la această masă vor fi păstrate toate planurile ridicate de comisia hotărâturei şi copiile mărturiilor hotarnice dată fiecărui proprietar precum se orâriduieşte la secţia obşteştei hotărâturi, iar pentru singura păstrare şi îndemânarea aflării actelor va fi curtea domnească o înadinsă cuviincioasă zidire întru îngrijitoare pază a osebitului arhivar al statului". Art. 410 specifică că: „în fiecare an la încheierea sesiilor Obşteştei Adunări, originalele semilor, precum şi a altor documente se vor depune în arhiva statului a cărei alcătuire şi păstrare va fi încredinţată unui boier cu însuşirile cerute pentru asemănarea dregătorie. Arhivistul statului ca un depozitar al actelor publice şi dregătoreşti va fi numit de către domnul, din doi candidaţi propuşi de către Obşeasca Obişnuita Adunare4. După cum se poate observa exista preocuparea pentru o bună conservare a materialelor arhivistice. De asemenea, se observă importanţa ce se acorda de către legiuitor instituţiei şi conducătorului ei. În acest scop se dă o atenţie deosebită persoanei care urma să ocupe postul de şef al Arhivelor (arhivar al Statului în Ţara Românească) (în Moldova - arhivist al Statului). De asemenea, dispoziţia Regulamentului Organic al Moldovei, ca localul Arhivelor Statului să fie în curtea domnească demonstra şi importanţa de care urma să beneficieze de acum înainte această instituţie. În urma Regulamentului Organic s-au desfiinţat vechile dregătorii şi s-au înlocuit cu altele moderne5.

2 3

ANIC, fond Aurelian Sacerdoţeanu, dosar 49, ms. dactilo. - Istoria Arhivelor româneşti, p. 3-79. Istoria Arhivelor româneşti, p. 3-19. 4 Dimitrie Onciul, din Istoria Arhivelor Statului, 1903, p. 4. 5 Const. Moisil, Arhivele Statului şi Regulamentele Organice, în RA, II, nr. 4-5, 1927-1929, p. 269-289.

27

Copyright DEPARTAMENT ID © 2007

ARHIVISTICĂ

ADINA BERCIU - DRĂGHICESCU

Materialele arhivistice urmau să fie depuse la Arhiva Statului în fiecare principat, urmând ca pe baza unor dispoziţii şi instrucţiuni să se stabilească precis modul de primire, organizare şi păstrare a documentelor; aceasta cu atât mai mult cu cât s-au înfiinţat registraturi cu menirea de a asigura o bună gestionare a documentelor, a actelor ce intrau şi ieşau, dar şi înlocuirea dosarelor. Astfel, în momentul punerii în aplicare a Regulamentului Organic al fiecărui principat se ridicau referitor la Arhivele Statului două probleme: a) strângerea materialului arhivistic de la dregătoriile desfiinţate şi de la autorităţile nou create; b) găsirea normelor cele mai practice pentru inventarierea şi clasarea acestui material. Guvernul Ţării Româneşti a căutat să soluţioneze aceste probleme încă din primele luni după introducerea Regulamentului Organic.6 Cât priveşte modul de inventariere şi clasare a materialului ce se depunea la arhivă, Jurnalul Sfatului Administrativ impunea arhivarului ca dosarele să fie înregistrate şi aşezate după dregătoriile care le-au predat şi fiecare să poarte pe lângă numărul său de origine şi un număr curent dat de arhivă. În acelaşi timp trebuia să se ţină un registru pentru toate depunerile anuale, „care va începe de la nr. 1 şi până la sfârşitul anului (art. 2, alin. 2) ca să poată controla ce dosare s-au depus de fiecare autoritate anual. Serviciul registraturii, care era diferit de cel al arhivei, se ocupa de clasarea documentelor în: „săvârşite" şi „nesăvârşite". Iordache Răsti, arhivarul statului a trimis Marii Vornicii un „Proiect de datoriile şi orânduirea eforiei Arhivei"7 care cuprindea 12 dispoziţii necesare în desfăşurarea activităţii de arhivă.
Arhivele Statului — 125 ani, anexa, p. 149. Generalul Kisselef a trimis încă în 31 Martie 1831 o adresă către Obşteasca Adunare (nr. 1378), punându-i în vedere să ia toate măsurile necesare ca până la sfârşitul lunii aprilie să pregătească dosarele dregătoriilor judecătoreşti şi administrative ce urmau a se desfiinţa pe 1 Mai, dispunând ca dosarele terminate să fie depuse la arhiva statului, iar cele cu lucrări în curs să se repartizeze la noile autorităţi ce aveau în atribuţiile lor lucrările respective. Ca urmare a acestei dispoziţii Sfatul Administrativ (Consiliul de Miniştrii) a trebuit să stabilească atât modalitatea depunerii dosarelor în arhivă, cât şi noile norme de funcţionare a acestor instituţii. în plus, pentru a nu perturba activitatea instituţiilor statului în rezolvarea problemelor cu părţile care se judeca, în art. 3 se spune: „Vel logofăt dând de la l-iu mai pomenitele pricini spre a se căuta de locurile cuviincioase, îmi va înfăţişa catastih pentru aceasta, unde ce pricine vor fi date spre a face de aceasta cunoscut părţile ce se judeca prin arătarea în gazete". 7 RA., II, nr. 4-5,1927-1929, p. 238. Primul articol din proiect privea titulatura conducătorului Arhivei Statului pe care I. Răsti îl numeşte „efor" sau „arhivar". Propunerea era ca acesta să fie numit de „stăpânire după glăsuirea Organicesului Regulament". Păstrarea documentelor în depozite urma să se facă în trei despărţiri „una se va orândui pentru păstrarea documentelor şi contracturilor; alta pentru hârtiile Administraţiei Treburilor din Lăuntru; şi cealaltă pentru hârtiile judecătorilor, (art. 5). De asemenea, primirea „înscrisurilor" era posibilă numai cu aprobarea Marii Vornicii. Nici un act nu se putea scoate din arhivă „ci oricând va face trebuinţa să se dea copie adeverinţă de arhivar". La cele 12 articole, pe care le avea proiectul alcătuit s-a adăugat al 13-lea de către Marea Vornicie (la 30 Septembrie 1831 în răspuns) care spunea: „Arhivarul este dator a pune osebit delile fiecărui an şi împărţite după dregătoriile de la care vor ieşi şi să pună la fiecare delă pe lângă numărul ei, osebit număr al
6

28

Copyright DEPARTAMENT ID © 2007

p. ţinând cu bună orânduială şi registru osebit pe fiecare an pentru delile ce primeşte". supt a căruia ascultare vor fi un secretar şi doi scriitori". La primul punct după ce erau enumerate toate actele pe care le poate depozita arhiva se stabilea că „localul arhivei va fi boltit. Încă de la început. Pentru Moldova8. de întocmire a evidenţei acestora. 410. în primul dulap se vor păstra actele pământului. Asachi a luptat să strângă cât mai mult material în arhivă şi a cerut să se aplice întocmai dispoziţiile articolelor din Regulamentul Organic la această problemă. parte din cauza lipsei de funcţionari bine pregătiţi. nr. cu uşi şi obloane de fier şi păzit de un jandarm.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Instrucţiunile date de Marea Vornicie a Dreptăţii din Moldova pentru ţinerea Arhivei Statului cuprindeau 13 puncte şi erau adresate „arhivistului Statului". O problemă importantă a fost aceea privitoare la clasarea actelor pe două categorii. supt răspunderea arhivistului. 31 -32. II. precum şi la modul numirii celui ce va fi „arhivistul Statului". referitoare la depunerile ce se vor face anual. astfel că într-un raport făcut de Sfatul Administrativ Extraordinar lui Kisselef. unde urmau să fie centralizate toate arhivele Moldovei. Astfel. ziua şi noaptea cu toată Privighierea siguranţei şi îngrijire de a nu se primejdui. Gh. scăpându-le de la distrugere şi înstrăinare". R.DRĂGHICESCU Acest regulament aprobat şi completat de Marea Vornicie poate fi considerat ca temelia noii organizări interioare a Arhivei Statului din Ţara Românească. Pe temeiul acestor prevederi Regulamentare au luat fiinţă Arhivele Statului din Iaşi. se va numi de către Domnul din doi candidaţi propuşi de către Obşteasca Obicinuita Adunare". ea îşi îndeplineşte în mare parte scopul prin faptul că a concretizat într-un singur loc toate actele publice. p. Ele cuprind dispoziţii referitoare la modul de depunere şi păstrare a actelor în Arhiva Statului. practica a arătat că organizarea arhivelor avea nevoie de lămuriri mult mai clare şi de norme de lucru mai precise întrucât cele apărute în Regulamentul Organic erau insuficiente şi prea lapidare dacă avem în vedere scopul pentru care fusese creată Arhiva Statului. din 5 ianuarie 1834. numit în funcţie la 1 ianuarie 1832 şi ocupând-o până la 27 septembrie 1849. „pricini şi legiuiri 29 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Primele instrucţiuni care reglementau activitatea arhivei au fost date la 26 ianuarie 1832 şi veneau să completeze dispoziţiile Regulamentului Organic. 4-5. la capitolul intitulat „Numiri la deosebite publice dregătorii". Omul cu „însuşirile cerute" pentru a ocupa această „deosebită dregătorie". se menţiona că Arhiva Statului nu a putut să atingă ordinea şi regularitatea dorită. A. „Cu toate acestea. Se stipulau care erau îndatoririle arhivistului statului şi construirea unei „cuvincioase zidiri" anume pentru Arhiva Statului. Greutăţile au început să apară. 238. care „ca un depozitar al acturilor publice şi dregătoreşti. 1927-1928. Asachi. 9 Arhivele Statului 125 de ani. care vor fi depozitate în dulapuri diferite.9 Arhivei care începe de la numărul unu până la acel din urmă pentru toate delile ce va primi de la verice despărţire. dar şi activitatea pe care avea să o desfăşoare ulterior. de la început şi până la sfârşitul anului. afirma Sfatul Administrativ. interdicţia de a scoate din depozite „fără" deosebita pozvolenie a stăpânirii" materiale arhivistice. Regulamentul Organic dădea mai multe amănunte. C Moisil. parte din cauza marelui număr de acte şi dosare ce s-au depus fără o regulă. Se mai aduceau precizări şi în art. de Arhivist al Statului a fost Gh.

cuprindea două departamente: a) istorică şi a aşezămintelor publice. În „Jurnalul Consiliului de Miniştrii pentru trecerea Arhivelor Statului la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii"10 din 4 aprilie 1862. judecătorească şi legislativă. Punctul 9.DRĂGHICESCU La 19 Aprilie. 34. traducerea şi transcrierea în condici a documentelor privitoare la bunurile mănăstirii".ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Se prevedea că la Arhivele Statului se depuneau „toate actele de interes public. 1 2 Arhivele Statului . se motiva: „considerând că unul şi acelaşi serviciu nu poate fi împărţit în două osebite administraţii şi că însăşi conţinutul lucrărilor reclamă a lui unificare". Asachi a intervenit pe lângă Marea Logofeţie a Dreptăţii pentru trimiterea la arhivă a actelor aflate în depozitele de la Mitropolie. A propus de asemenea să se intervină pe lângă guvernele ţărilor vecine ca să se permită scoaterea de copii de pe documentele care se refereau la Moldova. El a propus ca guvernul să se adreseze mănăstirilor şi instituţiilor publice pentru ca acestea să pună în Arhiva statului toate actele care nu se referă la drepturile lor particulare. Prin acest regulament modificat în 1869 şi apoi în 1872. care posedau acte şi documente vechi.25 ani. la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice.. Actele vor fi aşezate după iniţiala numelui posesorului actului cât şi după locul în care a locuit posesorul. iar în al doilea rând se vor depune actele referitoare la afaceri particulare. Direcţia. obşteşti" — deci acte referitoare la afacerile publice interne şi externe. cum era şi firesc o reorganizare a Arhivelor Statului. precum şi orice alte acte care „pot cuprinde materiale istorice". a căror conservare se va socoti de folos. menţiona un alt tip de registru numit paladium (adică condica de pravilele pământului) în care se vor trece „legiuirile şi orânduielile noi" ca „totdeauna să le aibă la îndemână când va cere trebuinţă". Arhivele Statului trec de la Departamentul de Interne al Ţării Româneşti şi de la Departamentul Justiţiei din Moldova. cu Arhivele Statului. 30 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . p. 124. p. 503. Această trecere s-a făcut oficial (formal) prin Ordonanţă domnească nr. şi care nu mai sunt trebuincioase serviciului Ministerelor sau dregătoriilor centrale ori generale dependente de acestea"13. La 27 septembrie 1862 s-a întocmit un Proiect de regulament pentru administrarea arhivelor din România ce a intrat în vigoare la 31 octombrie 186212. Se dădeau apoi o serie de norme despre modul în care trebuia organizată cancelaria şi procedura ce trebuia să se îndeplinească la eliberarea copiilor. şi se aflau în arhivele lor. 8 iunie 1862. să le depună pentru păstrare în arhiva statului sau măcar să trimită copii autentice de pe ele.. De Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice aparţineau şi bibliotecile naţionale şi Comisia Documentală. Unirea Principatelor din 1859 a determinat. înfiinţată în 1841 pentru „regularizarea. 183. Pentru regăsirea actelor din cele două dulapuri se vor alcătui două „repertorii" care vor avea notat indicii de recunoaştere a actelor (pct.125 de ani. Pe lângă acesta au funcţionat aproape un secol. nr. Arhiva Statului din Bucureşti era organizată ca Direcţie Generală. p. Comisia Documentală de la Mitropolia din Bucureşti. anul 1862 fiind socotit ca adevăratul început al Arhivelor Statului în organizarea lor modernă. 1 1 „Monitorul Oficial". s-au unit în acelaşi an. 398 din 1 iunie 1862"11. Se preciza personalul cu atribuţiile sale. 3-6). Gh. b) de stat sau administrative. 1 3 Ibidem. arhivistului. Arhiva Statului din Iaşi se afla în subordinea sa. 1862. 1 0 Arhivele Statului .. Serviciul Arhivelor a primit cea dintâi organizare sistematică.

Copiştii transcriau orice lucrare caligrafic şi curat şi. De asemenea. adică mici.. cu însărcinările sale speciale".. se îngrijesc de siguranţa depozitelor. Pentru fiecare se menţionau atribuţiile şi modul în care fiecare despărţire trebuia să primească spre păstrare materialele arhivistice. fiecare în parte. împreună cu secretariatul şi directorul general. numărul lor crescând la 24 de persoane. până la aceea hotărâtă prin ieşire". p. Ordinele ulterioare opreau sucursala din Iaşi să mai primească actele instituţiilor desfiinţate. cu aceeaşi răspundere". adjuncţii şefilor despărţirilor. care „adevereşte orice traducere sau lucrare. mai cu seamă. Personalul auxiliar era constituit din: secretar. iar copiştii şi oamenii de serviciu îi numeau singur. deoarece urmau să se trimită la Bucureşti. care primea dispoziţii de la director şi în lipsa acestuia îi ţinea locul în „toate atribuţiunile şi drepturile sale. se fixau atribuţiile fiecărui funcţionar. translatorul slavon. conservatorul registrelor şi contabilul. Se stabilea orarul de lucru prin care toţi funcţionarii „sunt obligaţi a se afla în cancelarie. cât şi la sucursala din Iaşi. 15 Arhivele Statului . recunoscându-se de fapt.DRĂGHICESCU atât la Direcţia Generală din Bucureşti. s-a întocmit un nou „Regulament pentru serviciul interior al cancelariei Direcţiei Generale a Arhivelor Statului". caracterul specific al muncii arhivistice şi necesitatea unei pregătiri speciale pentru funcţionarii din Arhivele Statului. Un capitol deosebit în regulament privea atribuţiile directorului general al Arhivelor Statului care coordona întreaga activitate din cadrul acestei instituţii.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU .. la Direcţie. urma să rămână „provizoriu" cu titlu de Arhivă sucursală. care „ţin registrele şi conservă în bună ordine Arhiva serviciului".125 de ani. Regulamentul propunea şi înfiinţarea la Bucureşti. fără greşeli. prin el. Arhiva Statului din Iaşi. s-a oprit temporar orice preluare. se ocupă. Acesta reglementa activitatea internă a personalului arhivelor. funcţionarii vor fi sancţionaţi corespunzător". cei care se ocupă cu descrierea documentelor „vor lucra cu coală în timp determinat. El propunea Ministerelor Cultelor şi Instrucţiunii publice toate înaintările în funcţie. La 15 februarie 186315. a unei Şcoli de Paleografie. în anul 1863. urmat de un altul în 30 august 1864. iar aceştia din urmă. pe lângă Direcţia Generală. astfel că aranjarea depozitelor nu a fost posibilă (în Moscova existau 300000 de acte). În cazul absenţelor. registratorul şi conservatorul primesc. prin subscrierea sa". Tendinţa era ca toate materialele arhivistice mai importante să fie centralizate la Bucureşti. şi respectiv la 4. precis la ora fixată şi a stărui cu lucrarea. In acest scop. 31 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . cât şi în afară. care să aibă cursuri speciale pentru „ştiinţele atingătoare de serviciu şi lucrările Arhivelor". la Iaşi. cu depozite administrative şi judecătoreşti"14. spre a descoperi actele relative la istoria ţării". Acest fapt era îmbucurător. Numărul personalului era insuficient în raport cu necesităţile. Salariile însă rămâneau aceleaşi. În mod special „face investigaţiile cuviincioase atât înăuntrul arhivelor. şi de trei ori pe săptămână. Ibidem. 187. „de trei ori pe săptămână cu lucrările pentru regularea şi transcrierea actelor proprietăţilor publice. trebuiau transportate în Capitală şi toate materialele depuse la Arhiva Statului din Iaşi afară de arhivele judecătoreşti şi administrative locale. înregistrează şi împart corespondenţa în fiecare zi la despărţirile respective.

Într-un registru special toţi funcţionarii (până la secretariat) „vor subscrie pe fiecare zi ora venirii şi ieşirii lor din cancelarie şi unde se va însemna săvârşirea lucrării de fiecare". iar pentru cei care doreau să-1 petreacă în străinătate. în secţiunile lor. calităţi mai distinse şi cunoştinţe mai speciale şi mai întinse". ANIC. Nu 1 6 1 7 1 8 Ibidem. p. În anul 1864. răspunde secretarul şef al cancelariei şi şefii de secţiuni. siguranţa localului prin serviciul gărzii militare. Secţiunea „Serviciul cancelarie" având în vedere programul de lucru al funcţionarilor. lucrările speciale unde se afla". păstrarea materialului serviciului cu inventar în regulă. comunicaţiile şi copiile.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Ibidem. astfel: „însărcinările serviciului Arhivelor de o natură cu totul diversă de celelalte servicii publice. a făcut pentru prima dată propunerea ca angajarea personalului de specialitate să se facă numai prin concurs. Cezar Bolliac.DRĂGHICESCU Nici o persoană străină de instituţie nu avea voie să intre în depozite sau cancelarii fără a fi însoţită. Acest registru era ţinut la registratură. p.lS9. era interzisă oricărui funcţionar. şi anume: supravegherea focurilor. concediu. În secţiunea „Măsuri de siguranţă" erau enumerate câteva acţiuni care determinau un „climat de siguranţă" în instituţia arhivelor. directorul de atunci al Arhivelor Statului. se acorda cu aprobarea Ministerului. indiferent de funcţia pe care o ocupau în instituţie. Şefii de secţie au sub observaţie modul în care impiegaţii înţeleg să rezolve lucrurile şi însărcinările primite. ceea ce ridica probleme. fond DGAS. Secretarul şef al cancelariei execută întocmai ordinele directorului general. f. lucrările sale deosebite. a fost mai amplu şi mai bine structurat. Următorul „Regulament de serviciu interior al Direcţiei Generale a Arhivelor Starului"16. dat la 30 august 1864. De buna desfăşurare a activităţii şi pentru ducerea la împlinire a dispoziţiilor din regulament. Copiştii îşi păstrează îndatoririle din regulamentul trecut. motivându-şi iniţiativa. Orice scoatere de acte sau copii de pe actele din arhivă. reclama neapărat de la funcţionarii ce se întrebuinţează aici. În ultima secţiune. conservarea lor. interzicerea intrării în depozit a străinilor „de nu va fi însoţit de impiegatul respectiv al direcţiunii". Translatorul ţinea un registru în care nota traducerile făcute. Directorul general acorda concediile cerute în interiorul ţării. Registratorul înregistra orice activitate avea loc în arhivă: primirea şi ieşirea de acte. aerisirea localului. 50. Aceste depozite erau aduse „în masă fără a fi deosebite după natura lor şi după secţiile Direcţiei generale". „Dispoziţii generale". 75. se încearcă protejarea arhivei de persoanele din afara instituţiei şi de scoaterea de acte sau copii de pe acte afară din instituţie. 32 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 .. unde urmau să fie conservate. La 25septembrie 186418. Fiecare impiegat participa la „inventarierea actelor. îngreunând depunerea şi primirea lor „de-a dreptul la secţia respectivă". prezenţa personalului în instituţie. dosar 1/1862. Cezar Bolliac declara că Direcţia Generală concentra în Arhivele Statului diferite arhive parţiale ale aşezămintelor publice şi ale departamentelor ministeriale desfiinţate sau existente. erau fixate orele de serviciu. Secţiunea „îndatoriri şi atribuţiuni" încadra impiegaţii serviciului în sfera fiecăruia de activitate „sub privegherea ierarhiei întocmite a serviciului şi în riguroasa conformitate cu dispoziţiile legilor sau regulamentelor în vigoare".

2) Secţia Istorică. Câţiva ani mai târziu. Copiştii erau numiţi de Ministru.DRĂGHICESCU exista un regulament privind modul depunerii şi primirii unor asemenea arhive din depozite pentru că aproape toate erau aşezate după un sistem deosebit şi „astfel cu greu s-ar putea introduce o procedură uniformă". judiciară şi legislativă. plan şi conţinut trebuie să fie prealabil autorizate de Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii publice" (art. 1 9 20 2 1 Arhivele Statului .A. dar trimiterea lor în străinătate era interzisă (!).S. copişti). p. 35-36. actele privitoare la istoria ţării în publicaţiune periodică al cărui titlu. „este dator să dea la lumină. care cu puţin timp înainte stăruise pentru organizarea direcţiei în patru secţiuni: 1) Secţia Secretariat. Noul Regulament a stabilit ca serviciul arhivistic să aibă 3 secţiuni: secţia istorică şi a secretariatului. prevedeau că „în Arhivele Starului se depuneau cu inventar actele de interes public care nu mai sunt trebuincioase ministerelor sau autorităţilor dependente de ministere". 9). În noiembrie 1868. deşi unele se încadrau la 2 din cele 3 secţiuni ale Arhivei Statului. 5). însoţite de un inventar al actelor scoase.G. s-a elaborat în 11 iulie 1872. Prin regulament toate actele de interes public de la ministere sau dregătorii se adunau la Arhivele Statului. a propus modificarea Regulamentului din 1862 de organizare a Arhivelor Statului. Directorul general al Arhivelor. 163. 3). Numărul persoanelor era de 21 de funcţionari la Arhiva din Bucureşti. Noul „Regulament pentru organizarea serviciului arhivelor"din martie 186919 s-a întocmit fără a se ţine seama de avizul D. iar ceilalţi funcţionari se promovau şi se revocau prin decret domnesc la propunerea Ministrului. D. 35. secţia de Stat sau administrativă. servitorii de directorul arhivei sau şeful serviciului. un alt „Regulament pentru organizarea serviciului Arhivelor Statului"20. în afară de „toată responsabilitatea serviciului". dar numai 4 la cea din Iaşi.125 de ani. Regulamentele din 1869 şi 1872.A.S. In Regulamentul din 1872 era prevăzută posibilitatea scoaterii provizorie a actelor din arhivă "la „cererea miniştrilor respectivi. 4) Secţia Aşezămintelor şi Bunurilor publice.. secţia aşezămintelor şi bunurilor publice. Funcţionarii noi numiţi în arhivă ocupau cel mai amic grad (adică. Documentele depuse nu puteau fi ridicate nici măcar provizoriu din arhivă „decât în puterea unei autorizaţii prealabile formale a Ministerelor Cultelor şi Instrucţiunii" (art. cu cheltuiala Statului. De aceea. 25/6 iulie 1872.2I Avansarea în funcţie a impiegaţilor din arhive se făcea după vechime şi revocarea urma să se facă prin decret domnesc la propunerea ministrului şi recomandarea directorului arhivelor (art. spre deosebire de cel din 1862. 3) Secţia de Stat. s-au căutat soluţii de primire a actelor în depozite şi împărţirea lor după problematica pe care o cuprindeau. „Monitorul Oficial".ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Arhivele Statului 225. dar în urma unui concurs. 975. 33 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . înlăturarea hârtiilor inutile urma să se facă „în conferinţa cu toţi capii de secţiune" care vor aprecia adevărata valoare a actelor şi vor hotărî păstrarea sau distrugerea lor. p. p. după care s-a condus instituţia arhivelor până în anul 1925.G.

clasare şi arhivare a actelor şi documentelor de registratură în cadrul arhivei. Funcţionarii acestui departament erau răspunzători de lipsa actelor pe care le aveau în păstrare. Suceava.10 iulie 1897. Se pare că la concursuri nu se prezentau candidaţi care absolveau vreo facultate sau măcar liceul)22. Pentru a se ţine o evidenţă strictă a Arhivei. Serviciul era încredinţat unui „birou" precizându-se modul de primire şi înregistrare a hârtiilor. Prin Decretul nr.DRĂGHICESCU Secţiunea istorică şi a secretariatului se afla sub îndrumarea secretariatului şi se ocupa cu „conservarea. Arhiva de la Iaşi a rămas ca sucursală a celei de la Bucureşti. s-a dispus înfiinţarea arhivelor judeţene. care pot servi la istoria şi cronologia ţării (art. Cluj. încerca găsirea şi obţinerea de noi'documente din ţară şi străinătate. Materialul trebuia împărţit în „partea veche şi partea nouă". materialul a continuat să fie clasat în secţiunile existente înaintea acestui regulament. Arhivele au necesitat o nouă organizare. 8). Buzău.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . În acelaşi timp. era dator „a da la lumină în fiecare an cu cheltuiala statului un indice sau un catalog de acte existente în arhive.'Sibiu (1945). Prin acest Regulament s-au impus norme stricte în ceea ce priveşte modul de primire. Ulterior. 2494 din 3 iulie 189723 se promulga un „Regulament al serviciului registraturii şi al arhivelor din administraţia centrală" a Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice. în 1920 fiind înfiinţate patru direcţii regionale: Bucureşti. s-a creat Serviciul Registraturii. 475 din 28 martie 189824. a doua pe cel ulterior acestei date. 268. În anii următori s-au creat filiale ale Arhivelor Statului la: Cernăuţi (1924). Arhiva se împărţea în două secţiuni: Istorică şi de Stat şi Bunuri publice. inventarierea actelor istorice". acestui Regulament a suferit modificări prin decretul nr. p. dispoziţie care nu a avut loc în fapt. etc. Năsăud (1937). nr. „Monitorul Oficial" nr. 203. 984 din 27 februarie 1906 s-a introdus un nou articol prin care se prevedea că „impiegaţii pentru registratură se numesc prin concurs şi dintre persoane fără studii liceale complete". 22 23 24 25 Ibidem. De data aceasta.". 79. Timişoara (1936). trecerea la arhivă. 23 aprilie/5 mai 1898. La 12 noiembrie 191225. nr. clasificarea. din 5/8 martie 1906.A. Chişinău. Practic. Secţiunea de stat condusă de un arhivist clasa I reţinea actele administrative. înregistrare. Iaşi. Prin Decretul nr. 18. dar care vor dovedi aptitudini speciale pentru acest serviciu. Arhivele Statului .G. Braşov (1938).S. Arhiva de la Iaşi a primit instrucţiuni relative la transcrierea opiselor. care „vor fi sub supravegherea şi conducerea D. Un alt arhivist clasa I conducea Secţiunea aşezămintelor şi bunurilor publice cu actele relative la proprietăţile private. Această operaţie se impunea pentru a se crea unitatea metodologică cu Arhiva din Bucureşti. Craiova (1931).. 34 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Ibidem. manevrarea lor. Deţinea materialul administrativ şi judecătoresc al oraşului şi judeţului Iaşi. judecătoreşti şi legislative.125 de ani. formarea fasciculelor şi a mapelor şi extragerea antecedentelor. Directorul legaliza copiile actelor aflate în arhive. După realizarea Marii Uniri. prima vizând materialul până la 1 ianuarie 1832. lămuririle practice sunt mult mai dezvoltate şi însoţite de formulare lămuritoare.

Toate autorităţile statului. judeţelor şi comunelor. se percepeau taxe de legalizare. În anul 1924 s-a întocmit primul proiect de Lege pentru organizarea Arhivelor Statului. de a face traduceri legalizate de pe acte vechi. Ca urmare a serviciilor prestate. personalul.A. Aceasta cuprindea întreaga arie a activităţii de legalizare. cât şi de la persoane ori instituţii particulare.G. Arhivele Statului aveau drept de control asupra creatorilor de fonduri arhivistice. cu sediul în Bucureşti. care au întocmit un proiect de lege. operaţia autentificării unui act ori document. instrumente de lucru din domeniul teoriei şi practicii arhivisticii. a convocat la 17 iunie 1924. taxe de transcriere. D. Instituţia va avea sediul central în Bucureşti. Asupra documentelor particulare dreptul de proprietate era exercitat de depunători. studiile. în funcţie de necesităţi. militare). Un regulament important pentru legalizarea actelor a fost dat la 27 mai 192426. taxe de colaţionare. în urma distribuirii lor în mod proporţional.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . activitatea ştiinţifică.DRĂGHICESCU Tot după anul 1918 mişcarea arhivistică românească a înregistrat progrese remarcabile în ceea ce priveşte lucrările. organizarea. Chişinău. Lucrările executate de funcţionari persoanelor sau instituţiilor particulare erau considerate lucrări suplimentare. Legea se baza pe următoarele principii: integritatea fondului arhivistic naţional. Cluj şi Cernăuţi. se menţiona ca în afară de Direcţia Generală. Se interzicea înstrăinarea arhivelor de orice tip sau distrugerea lor fără aprobarea Arhivelor Statului.S. dar arhivele aveau dreptul de a le utiliza în studii şi cercetări ştiinţifice. la Bucureşti. Cluj. a operaţiunilor care sunt cerute de persoane şi instituţii particulare şi care erau efectuate de funcţionarii arhivei. Arhivele Statului primeau documente atât de la autorităţi publice (autorităţi civile. În ceea ce priveşte organizarea. care a fost discutat şi votat în Iunie 1925. evitarea destrămării arhivelor şi evidenţa lor. p. iar originalele să se oprească în depozitul arhivei. 2231 din 15 Iulie 1925 s-a votat prima „Lege de organizare a Arhivelor Statului"27. să se creeze patru Direcţii Regionale cu raza de activitate respectivă: Iaşi. Principalele probleme care au făcut obiectul noii legi erau: depozitele. dispoziţii tranzitorii.14 iunie 1924. taxe de traducere. Încă din primul articol se preciza că Arhivele Statului depind" de Ministerul Instrucţiunii şi sunt conduse de un director general. 5). taxele încasate le reveneau de drept. Prin decretul nr. bisericeşti şi militare aveau obligaţia de a depune materialele arhivistice (prevăzute într-un bogat articol 2) cu o vechime mai mare de 30 de ani şi care nu mai erau necesare administraţiei curente. În acest scop. În vederea completării fondului arhivistic se aducea la cunoştinţa funcţionarilor că dacă vor sesiza acte inedite aduse spre legalizare. Arhivele Statului. organizarea sistematică a documentelor în unităţi de păstrare. se puteau constitui arhive şi în alte regiuni ale ţării (art. Cernăuţi. 125 ani. pe directorii Arhivelor din Cluj. să se facă copii autentificate după acestea. 36. În fapt. acestea se creaseră deja după cum am menţionat. şi. 35 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Iaşi şi Chişinău şi pe preşedinţii Comisiilor Arhivelor din Chişinău. cu fixarea limitelor valorii lor. articolele. bisericeşti. Arhivele Statului aveau dreptul de a elibera copii legalizate autorităţilor şi particularilor. de a păstra „copii autentice de 26 27 „Monitorul Oficial" 127.

directorul şcolii era chiar directorul Arhivelor28. În ceea ce priveşte personalul. Arhivele naţionale minoritare şi confesionale existente erau „puse sub supravegherea şi controlul directorului general al Arhivelor Statului". echivalarea funcţiilor arhivistice cu cele din administraţia de stat. ajutor bibliotecar. „un regulament va stabili modul de funcţionare al Arhivelor Statului. ce se vor prezenta spre traducere sau transcriere". Cursurile au durat până în 1907 când au fost desfiinţate. Posturile de ajutor de arhivar. Bucureşti. atribuţiunile şi îndatoririle funcţionarilor. Problema înfiinţării unor şcoli speciale pentru pregătirea arhiviştilor a fost menţionată prima oară în 1862.A. subdirector şi director regional se ocupau prin înaintare pe baza vechimii şi a meritelor. puteau fi numiţi în funcţii superioare fără să li se ceară alte titluri. „Scopul final al pregătirii arhiviştilor trebuie să fie acela de a forma un spirit al devoţiunii şi abnegaţiunii. Arhivistică. paleografi şi translatori se completau numai prin examen (această dispoziţie exista şi în regulamentele anterioare). Franz Zimmermann. Fiecare arhivist trebuie să fie pătruns de spiritul că materialul ce i se încredinţează are nevoie de protecţia lui nelimitată. cu scopul de a forma oameni speciali pentru Serviciul Arhivelor şi lucrărilor ce atârna de dânsele". Pentru securitatea depozitelor se prevedea că în localurile Arhivelor Statului nu se va putea stabili nici o altă autoritate. nici măcar temporar. normele de angajare. condiţiile de studii ce trebuiau să le îndeplinească angajaţii în funcţiile respective. În capitolul despre Activitatea ştiinţifică din legea dată în 1925 se arăta datoria directorului general „de a se îngriji de publicarea de cataloage şi indici de material existent în arhivă".paleografi. când s-a înfiinţat D.. Ulterior.S.S. E. ce se înfiinţase în anul 1924 pe lângă D. instituţie sau organizaţie. numărul serviciilor. directorul Arhivei Naţionale Săseşti a organizat cursuri de paleografie pentru viitorii arhivişti. acela din 1872 trecea sub tăcere problema. 1971. însă funcţionaseră neîntrerupt 10 ani la Arhivele Statului. atribuţiile şi îndatoririle funcţionarilor. care doreau să devină funcţionari la arhivele din oraşele săseşti. sancţiunile/pedepsele ce se vor aplica salariaţilor în caz de abateri. Dacă în Regulamentul arhivelor din anul 1862 se specifică următoarele în privinţa Şcolii de Arhivistică: „Dispoziţiuni ulterioare vor hotărî regularea acestor cursuri. această instituţie urma să-şi recruteze personalul numai din absolvenţii Şcolii practice de arhivari . precum şi A.DRĂGHICESCU pe toate actele mai vechi de anul 1881. Această idee a rămas însă în fază de proiect.A.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . numărul serviciilor. Posturile de copişti . ca orice piesă de această natură este necesar să fie socotită ca o parte din sufletul său însuşi. făcând lecţii practice de paleografie latină pe baza documentelor din arhivă. Elevii se recrutau dintre tinerii saşi cu studii liceale. ca o mărturie a unui strămoş al neamului său" 28 36 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 .D. 16 se înfiinţa un Consiliu de perfecţionare cu îndatorirea „de a propune directivele generale în activitatea ştiinţifică de a aduna şi de a administra fondurile acestei activităţi de a se pronunţa asupra materialului arhivistic ce urmează a se selecţiona la anumite intervale. La Sibiu. Cei care nu posedau titlurile cerute. arhivar. Prin art. unde se vor ţine examene de angajare.G. Art. spre a întocmi o Şcoală de Paleografie.G. precum şi modul de funcţionare al şcolii practice de arhivari — paleografi". iar pentru funcţiile inferioare absolvenţa cursurilor secundare. Sacerdoţeanu.P. erau specificate: atribuţiile personalului.caligrafi. excepţie putând face directorul arhivei şi personalul de serviciu. 17 din lege prevedea că. care să stabilească „modul de funcţionare al Arhivelor Statului. Deşi legea prevedea un nou regulament. Pentru ocuparea posturilor se cerea pentru funcţiile superioare licenţa sau doctoratul. însă din anul 1876.

celelalte organizaţii ca şi de persoanele fizice care au îndeplinit funcţii sau misiuni de răspundere ce au avut un rol deosebit în viaţa politică. 137-139. cit. el nu a fost întocmit rămânând în vigoare regulamentul din 23 iulie 1872 completat cu cel din 27 februarie 1906. Decretul a fost urmat de un HCM. S-a abrogat şi Regulamentul din 1872. culturală sau artistică a ţării. In acelaşi an s-a evitat stabilirea în mod aprioric a categoriilor de documente de valoare istorică şi documentară. Legea din 1925 a fost respectată până în anul 1951 când a fost emis Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale. p. p. S-a instituit un concept nou: Fondul Arhivistic de Stat. noua lege preciza că din F. ' Legea din 1925 a stabilit principiile unei bune conservări a arhivelor istorice. Totodată.. deoarece fiecare document. public sau particular.DRĂGHICESCU modul de funcţionare al şcolii practice de arhivar . în 1957 s-a promulgat Decretul nr. 472/1951. 29 30 „Buletinul Oficial" nr. trebuia socotit ca un bun al Statului servind istoria patriei. După reorganizarea din anul 1959 s-au creat Arhive ale Statului în toate oraşele de reşedinţă ale unităţilor administrative regionale. stabilindu-se noi atribuţii şi norme care au fost precizate ulterior prin HCM nr.P. deoarece fiecare document lipsit de valoare de la organizaţii nu pot fi incluse în sfera sa. ca o totalitate a documentelor create |i păstrate de către instituţiile de stat pe întregul teritoriu naţional. care se va putea constata practic numai prin operaţiunea de selecţionare rămasă ca un atribut al D. indiferent cine 1-a creat. Ciucă. prin care s-a creat Fondul Arhivistic de Stat. Datorită acestui fapt.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU .N.S. Câţiva ani mai târziu. ştiinţifică. „privind organizarea şi funcţionarea DGAS şi administrarea Fondului arhivistic de stat al R.R.paleograf. Noua reglementare readucea Arhivele Statului sub patronajul Ministerului de Interne (funcţionau ca direcţie în cadrul ministerului). devenit ulterior Legea nr. sfera tezaurului arhivistic al ţării s-a lărgit cuprinzând şi documente create de cultele religioase.G. fac parte numai acele documente care au caracter istoric şi documentar. 19. In acest fel. ca şi cele destinate de persoanele fizice care au doar importanţă personală şi nu au valoare de interes naţional.29. Orice document. orice document creat sau deţinut de organizaţiile economico-sociale este supus aceloraşi norme care reglementează activitatea arhivistică. din 26 iulie 1957. anterior selecţionării. In prezent ANIC are direcţii judeţene în toate reşedinţele de judeţ şi una a municipiului Bucureşti30. 20/1972 şi care au fost abrogate prin Legea Arhivelor din 2 aprilie 1996. pierderea sau sustragerea documentelor. 37 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 .A. 353/16 iulie. instituţiile administrative. important fiind să se împiedice distrugerea. Prin Decretul 472/1971 a fost înlocuită în primul rând. M. noţiunea de Fond Arhivistic de Stat cu aceea de Fond Arhivistic Naţional (FAN) ceea ce asigura ocrotirea corespunzătoare de stat a documentelor create în decursul vremii de organele de stat. dând dreptul Arhivelor Statului de „a controla şi îndruma organizarea şi conservarea documentelor încă de la creator" se asigura unitatea metodologică în crearea şi prelucrarea arhivelor. 182-183.A. în funcţie de conţinut sau de împrejurările istorice poate reprezenta o astfel de valoare. op. socială şi economică. 111 din 9/17 iulie acelaşi an. În anul 1971 s-a dat o nouă reglementare prin Decretul 472/1971. precum şi de persoane fizice.

A. consta din înscrierea în decret a obligaţiei organizaţiilor precum şi a persoanelor trimise de aceasta pentru a face studii şi cercetări în străinătate. organ cu caracter consultativ format din specialişti ai acestui minister şi ai altor instituţii centrale care au o legătură mai ştearsă cu munca arhivistică. S-a stabilit doar obligaţia de a declara documentelor de valoare istorică şi documentară care au altă provenienţă în vederea depunerii lor la Arhivele Statului. Alte prevederi de o deosebită importanţă se refereau la selecţionarea documentelor.S.S. inclusiv a celor de la organizaţiile care au dreptul de a păstra documentele cu caracter istoric şi documentar.DRĂGHICESCU Legea asigura o protecţie specială documentelor de valoare istorică şi documentară în comparaţie cu vechea legislaţie.. interzicând scoaterea lor peste graniţă fără autorizaţie legală şi stabilind sancţiuni penale pentru asemenea fapte sau chiar pentru tentativa de a le comite. De asemenea era prevăzută obligaţia păstrării în bune condiţii a documentelor atât de către organizaţiile social-economice. Nu erau prevăzute reglementări speciale cu privire la distrugerea documentelor deoarece aceste fapte se sancţionează potrivit Codului penal.N. cât şi de persoanele fizice. O altă reglementare nouă impusă de necesitatea asigurării unei evidenţe centralizate a copiilor de pe documente din arhivele altor ţări care interesa statul român. folosirea lor din arhivele organizaţiei. aceasta fiind o contravenţie cu caracter administrativ.N. inclusiv înregistrarea care nu era prevăzută în vechea legislaţie arhivistică. de a depune la D. coordona şi controla întreaga activitate privitoare la documentele din F. Exista apoi restricţia că documentele F.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . să nu poată fi donate sau vândute decât Arhivelor Statului sau organelor sau organelor autorizate în acest sens prin decret. depunerea lor spre păstrare permanentă şi din documentele depuse. stabilind şi instrumentele necesare acestei evidenţe conform modelelor anexate la decret. prevăzându-se de păstrarea şi folosirea documentelor cinematografice să se ocupe Arhiva Naţională de Filme din subordinea Consiliului Culturii şi Educaţiei. şi nici cu privire la neglijenţa de păstrare a lor. reproducerile aduse spre recopiere sau păstrare. iar de documentele fonice. Se stabileau atribuţii precise şi răspunderi pentru creatorii şi deţinătorii de documente care fac parte din F. In decret era prevăzută atribuţia Ministerului de Interne de a îndruma. Era prevăzută şi crearea în cadrul Ministerului de Interne a Comisiei ştiinţifice pentru probleme arhivistice.A. video şi filmelor de televiziune să se ocupe Comitetul de Stat al Radioteleviziunii Române.A. În România funcţionează din 1957 o Arhivă Naţională de Filme. radiodifuziunii şi televiziunii.G.A. Legea a stabilit reglementări specifice cu privire la organizarea muncii de arhivă la organizaţiile economico-sociale. Era prevăzută de asemenea obligaţia cultelor religioase de a respecta dispoziţiile legale privind evidenţa. 38 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Un loc aparte în decret era rezervat documentelor rezultate din activitatea cinematografiei.G.A. atribuţiile care se exercita prin intermediul D. Mai întâi a fost reglementată evidenţa documentelor. selecţionarea folosită şi păstrarea documentelor pe care le creează sau le deţin şi dreptul de a-şi păstra arhivele.N.

8 şi 9) să înregistreze toate documentele primite şi expediate şi să le constituie apoi în baza nomenclatorului şi indicatorului.) cărora decretul le rezerva dreptul de păstrare permanentă a documentelor pe care le creează sau achiziţionează. Organizaţiile cu atribuţii speciale în administrarea F. Arhivele Naţionale şi societatea românească. 15. de la faptul că numeroase persoane fizice deţin documente ce fac parte din F.N. de a le conecta la circuitul ştiinţific şi documentar naţional. . 39 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Este reintrodusă noţiunea de administraţie. Noua Lege a Arhivelor Naţionale a fost promulgată prin decret de preşedintele României la 2 aprilie 1996. în cazul că sunt încă convinse de necesitatea depunerii acestora la Arhivele Statului să le păstreze în condiţii corespunzătoare. Instituţiile administrative de ştiinţă şi cultură (bibliotecile de interes naţional şi universitar. se observă modificarea titlului: Arhivele Naţionale. F. ş.A. În cadrul acestei legi sunt menţionate principiile de bază din vechea legislaţie. muzeele istorice şi memoriale. În aceste condiţii se includeau în categorii de obligaţii amintite şi acelea privind constituirea fondului de asigurare pe baza unor microfilme sau alte forme de reproducere (art. supraveghere şi protecţie specială a F. care este unitate bugetară a Ministrului de Interne. a creat un sistem bun pentru acea perioadă.au obligaţia de a lua măsuri tehnicoadministrative în vederea organizării. Marin Radu Mocanii. Plecând de la o realitate. înţelegând prin aceasta conducerile respective..A. După decembrie 1989 s-a recurs la un cadru legislativ care să creeze condiţii de egalitate atât cercetătorilor români cât şi celor străini în ceea ce priveşte accesul la documente dar şi preluarea fondurilor arhivistice abandonate de foştii creatori (Legea nr.a. bazându-se pe strângerea tuturor documentelor într-un singur fond. sarcina de mare răspundere. Editura Ministerului de Interne. într-un cuvânt de întreaga muncă de argivă.N. ce trebuia să stea continuu în atenţia conducerilor respective. dar sunt deosebit de utile cercetării ştiinţifice.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . organizaţiile sunt obligate (conform art. selecţionarea.Comitetul de Stat al Radiodifuziunii Române şi Arhiva Naţională de Filme . păstrarea şi folosirea documentelor proprii şj ale unităţilor subordonate. În privinţa evidenţei. de către Arhivele Naţionale. decretul le obliga.DRĂGHICESCU Organizaţiile economico-sociale.N. Astfel este menţionat conceptul de Fond Arhivistic Naţional care este inatacabil. 3 de evidenţa. 769/1991)31.. De asemenea organizaţiile culturale şi comportamentale acestora simt obligate să depună la Arhivele Statului documentele care nu sunt produsul propriei activităţi şi care nu se mai fac utile activităţii" proprii. 1997. păstrării şi folosirii în bune condiţiuni a documentelor fonice şi video. In concluzie. instrumente indispensabile organizării arhivelor pe probleme şi termene de păstrare. p.A. răspund conform art.A. se poate spune că Legea 20/1972. Se păstrează metodologia unică de prelucrare a documentelor. 40/1990 şi Hotărârea Guvernului României nr. premergătoare preluării de către Arhivele Statului.N. în vederea desfăşurării activităţii proprii sunt obligate să asigure buna organizare şi păstrare a acestora şi să facă cunoscute Arhivelor Statului existenţa şi conţinutul lor pentru a avea totdeauna o privire de ansamblu la scara naţională asupra potenţialului documentar-informativ al tezaurului naţional. 25). Bucureşti. însumând cele mai importante şi deosebite documente.

sub forma unei Facultăţi de Arhivistică . 2 Adrian Adamache. Lucrare manuscris. • matricele sigilare confecţionate din metal se depun după scoaterea lor din uz. pentru cele de stat. Un capitol important îl constituie acela referitor la Obligaţiile creatorilor şi deţinătorilor de Arhivă. având drept de control asupra creatorilor. după 30 de ani de la crearea lor. Arhivele Naţionale urmând să asigure asistenţa de specialitate.N. până la folosirea lor în regim administrativ sau ştiinţific. Arhivele particulare ocupă un loc important în noua reglementare. • actele de stare civilă. indiferent de forma de proprietate. în condiţiile şi termenele prevăzute de lege. Principiile de bază ale noii legi sunt32: 1) Se instituie protecţia specială a statului pentru Fondul Arhivistic Naţional care se constituie din cele mai valoroase documente pe teritoriul naţional de către instituţii de stat sau particulare. după 50 de ani de la crearea lor.N. Protecţia documentelor este realizată prin sancţionarea contravenţiilor.A. Documentele pot fi consultate de români şi de cetăţenii străini după 30 de ani de la crearea lor. Legea instituind o modalitate unitară de prelucrare a documentelor. 5-6. după 100 de ani de la întocmirea lor. Se introduce perceperea de taxe pentru eliberarea de documente. p. se înţelege întregul complex de acţiuni: de la constituire. şi la solicitarea pentru cele particulare. 40 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . în sensul legii. 2) Arhivele Naţionale sunt administrator al Fondului Arhivistic Naţional (FAN). Aceasta funcţionează din anul 1992 în cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" din Bucureşti. Prin administrarea arhivelor.DRĂGHICESCU Denumirea Direcţia Generală a Arhivelor Statului se înlocuieşte cu denumirea de Arhivele Naţionale Istorice Centrale.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Pentru documentele tehnice se reglementează înfiinţarea unei direcţii de prelucrare a lor. din oficiu. S-a prevăzut reînfiinţarea Şcolii Naţionale de Arhivistică. 4) Preia de la creatorii şi deţinătorii de arhivă documentele care fac parte din F. prelucrarea şi conservarea documentelor. Prin toate aceste reglementări se urmăreşte punerea în concordanţă a arhivelor din România cu cele mai bine organizate arhive din lume cum sunt cele din Franţa.A. Filialele se vor numi Direcţii judeţene a Arhivelor Naţionale. 3) Fiecare instituţie (de stat sau particulară) îşi creează şi administrează propria arhivă din documentele intrate sau create în cursul activităţii proprii. Termenele de predare a documentelor la Arhivele Naţionale sunt următoarele: • documentele scrise cu excepţia actelor de stare civilă şi a documentelor tehnice. Arhivele Naţionale. Se reglementează constituirea şi dezvoltarea unei Bănci de date a Arhivelor Naţionale şi a unei reţele automatizate de informare şi documentare arhivistică. • documentele tehnice. Norvegia etc. Este eliminat instrumentul arhivistic „indicator al termenelor de păstrare". Arhivele Naţionale au prioritate de cumpărare de documente din F.

organizată în circa 30000 de fonduri şi colecţii arhivistice. ca instituţie specializată şi administrator unic al F.A. ci din contră. inventariere. 4) regulamente pe domenii speciale. aprobate de obicei de asociaţiile profesionale ale arhiviştilor. este asigurată de către Arhivele Naţionale. aprobate de obicei de forul tutelar. Fondul Arhivistic Naţional cuprinde astăzi numai în depozitele Arhivelor Naţionale peste 240000 metri liniari. 6) Apartenenţa documentelor la F. 5) Codurile personale deontologice (ale meseriei) cuprind principii generale de activitate ale specialiştilor în domeniu. Principiile şi metodologiile de lucru au fost detaliate în Normele tehnice de lucru ce s-au elaborat în baza dreptului de administrator al F. Din istoria arhivelor. cit.regulamentul pregătirii pentru microfilmare • Regulamentul de" funcţionare a comisiei de selecţionare. noi modalităţi de redare a acesteia (uzual. auditiv. Normele tehnice sunt de două feluri: norme pentru activitatea în depozitele Arhivelor Naţionale. 12. etc. poliţe. De exemplu: . 2) norme tehnice care detaliază legea. Ciucă. regulamente.N.DRĂGHICESCU 5) Este interzisă scoaterea documentelor din Fondul Arhivistic Naţional peste graniţele ţării. 41 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 .) şi în domeniul arhivisticii se creează o legislaţie de rang inferior.N. În prezent arhivele se află în faţa unei noi situaţii când au apărut noile tehnici de înregistrare şi conservare a informaţiilor de utilizarea de noi suporţi pentru informaţii. raft de arhivă. conservare şi folosire a arhivelor33. • Regulamentul de expertiză a patrimoniului naţional.A.. p. acordat prin lege. Aceste regulamente se pot schimba. 3) instrucţiuni specifice date de obicei pentru un anumit tip de acte referindu-se la " folosirea lor.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . iar cantitatea de arhivă neprelucrată cu peste 30%. 181 şi 183. deoarece instituţiile specializate de stat au dreptul să emită o serie de norme. Baza documentară a crescut în perioada 1990-1993 cu peste 10-15%. baza documentară a acestor instituţii a cunoscut o considerabilă îmbogăţire34. Există astfel: 1) regulamente de organizare şi funcţionare a instituţiilor specializate: cuprinde schema de organizare a instituţiei (organigrama) şi obligaţiile funcţionale ale fiecărui lucrător de sistem. microfilmare. Trebuie de asemenea evidenţiată „că în timpul evenimentelor din decembrie 1989 şi acelor care au urmat integritatea fondurilor aflate în conservarea Arhivelor Statelor nu au avut de suferit.A. şi norme pentru activitatea de constituire şi prelucrare a arhivelor instituţiilor creatoare care conţin documente potenţial cu valoare istorică. mixt). Legislaţia de rang inferior în domeniul arhivelor Pe lângă legea propriu-zisă care reprezintă o punere în acord cu situaţia existenţei unor principii (de selecţionare.N. op. p. In consecinţă se creează noi sisteme de evidenţă. 33 M.

nr.. Paris. Lucrări generale şi speciale Arhivele Statului (. 7. II. Izvoare ANIC. 472/1971. 1995. în: RA.. Pentru uzul personalului din Arhivele Statului. în: RA. 9. In: RA. 4. CĂPĂŢÂNĂ. CRISTINA. Precizări privind modul de aplicare al Decretului 472/1971 la organizaţiile de recuperare şi valorificare a materialelor refolosibile. 1926.. EMILIA. în RA. 5. nr. DORIN. 21.. 4. Arhivele Banatului.. nr. ION. 1983. DINU. Bucureşti. nr. 25. nr. 1974. 2. 3. ELENA. Arhivele Statului din Bucovina.. dosar 1/1862. nr.. CONSTANTIN.. MIHAIL. 4. 22. 24. 1936-1937. 7. LIVEZEANU. PRUNĂ. 10. nr. voi. 13. Arhivele Naţionale şi societatea românească. VASILE. Marin Radu. 4. ONCIUL. 3. 12. 6-8. 3. ŞTEFAN. NECŞA. SACERDOŢEANU. FĂNESCU. Unele concluzii cu privire la aplicarea prevederilor art.. în: RA. 1. în: RA. 14. RADU. NICULA VASILE. nr. 1977. 8. 23. FLORESCU. fond Aurelian Sacerdoţeanu. în: RA. Aspecte privind aplicarea art. Bucureşti. LIVIA. Din experienţa arhivelor Municipiului Bucureşti pe linia de îndrumare şi control la Arhive. 1979. IONESCU. Bucureşti. 1979. 4. Direcţia generală a Arhivelor Statului. 2. în: RA. în: RA. 1975. BĂLAN. Consideraţii privind aplicarea ort. 3. Mocanu. Soluţionarea cererilor adresate de oamenii muncii. Câteva probleme referitoare la eliberarea actelor de vechime în muncă. dosar 49 şi dosar 28. II. în: RA. 15. nr.. 1957.DRĂGHICESCU BIBLIOGRAFIE I. din Decretul 472/1971. 1.. nr. 13. Edit. AURELIAN. dosar 6/1831. nr. 30. Manuel d'archivistique. POŞTĂRIŢA. 3. Problema arhivelor româneşti. Aplicarea actelor normative în activitatea de arhivă. nr. 20. nr. Editura Ministerului de Interne. TEODOR. Arhivistică de peste hotare după cel de-al doilea război 42 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . 1924-1926. 2. METEŞ. Arhivele istorice româneşti din Budapesta. 1979. CIUCĂ. nr.. 1985. MOISIL. 1997. nr. în RA.. 28. nr. Bucureşti. CONSTANTIN.. copii şi extrase. 1984. 1991. nr. MOISIL. 18. II. ION. în: RA. 1927-1929. Progresele arhivisticii. nr. nr. 1983. în: RA. 2.. PRUNĂ.. în RA. DIMITRIE. 19. 49 din Decretul 472/1971. 1.. II. nr. O arhivă la Craiova în 1838. TUDOR. nr. CĂPÂLNEANU. Bucureşti. 2. BLĂNARU. MARCEL. CIUCĂ. Arhivele Statului şi Regulamentele Organice. 26 din Decretul 472/1971. Ministerului de Interne..: Culegere de referate. CONDREA. nr. Cercetarea documentelor în vederea eliberării de certificate. 1. III. 1976. nr. Arhivele Statului din România la 160 de ani de la întemeiere. 1978. 1937. 10. fond DGAS.) 125 de ani de activitate 1831-1956.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . 1903. T. în RA. în: RA. G. 1927-1929. 27. LIVIA. 1937. în: RA. CHIPURICI.. NICOLAE. DAN. 1970. Arhivele şi dreptul internaţional. BULAT. Aspecte juridice ale activităţii arhivistice juridice privind documentele secrete de stat. 26. 1978. Sancţionarea contravenţiilor. 4-5. 1.2. 6. 16. 1985. MILOIA. Din istoria arhivelor din România. în voi. Norme Tehnice .. In: RA. Obligaţiile rezultate din articolul 28 al Decretului 472/1971. în: RA. 1. Bucureşti. 29. în RA 1978. MOISIL. în: RA.. 4. CONSTANTIN. 17... în: RA. Din istoria arhivelor statului.. Masă rotundă la laşi în legătură cu prevederile Decretului nr. NICOLAE.privind desfăşurarea activităţii în Arhivele Statului. 11. CONSTANTIN. Theorie etpractique des archivespublique en France. Câteva probleme referitoare la eliberarea actelor de vechime în muncă. 1985.

2. Arhivistică. nr. 33. AURELIAN. în: RA. nr. Tratatul de la Saint-Germaine. 1971 32. Bucureşti.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . 6.DRĂGHICESCU mondial. în: RA. Tratatul de la Trianon..l. 1958. 43 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . nr.. SACERDOŢEANU. 31. în: „Gând Românesc" 1934. 1925.

Am folosit în mod deosebit cap. Primul Arhivist al-Statului la Iaşi a fost numit Gheorghe Asachi (1832-1849. a fost zadarnică încât el s-a văzut nevoit. În anul 1904 existau numai nouă funcţionari faţă de douăzeci şi unu. II din lucrarea: Arhivele Statului . de care depindeau când au fost obligaţi să-şi facă uniformă hotărâtă de aşezământ. în semnătură să intitulează „arhivar". Asachi de a se da Arhivei Statului şi un slujitor. p. Începând cu anul 1904 titulatura de arhivist s-a schimbat în aceea de arhivar. Regretăm că nu am putut obţine informaţii la zi. în septembrie 1831 „Proiectul de orânduire a efortului Arhivei Ţării Româneşti". la scurt timp. încă doi scriitori şi un ajutor. 1831-1956. aceasta necesitând noi fonduri. adică un om care să aibă grijă de curăţenie. dispoziţii care nu s-au mai aplicat. 44 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . întregul personal trebuia să fie supus Arhivarului şi fără ştirea lui nu avea voie să înstrăineze nici o hârtie. respectiv în acela depomoşnic şi registrator. Starea materială deplorabilă a funcţionarilor Arhivei Statului din Iaşi se poate observa şi din referatul pe care l-au înaintat în anul 1850 Ministerului de Justiţie. mai cuprindea şi alte dispoziţii. Cel dintâi conducător al Arhivelor Statului din Bucureşti a fost căminarul Iordache Răsti (ajutorul său a fost Teodor Sărdarul). Arhivarul trebuia să fie numit de stăpânire.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . s-au mai adăugat încă doi scriitori de documente şi „un dorobanţ pentru trimiterea hârtiilor la canţelarie". Arhivistul Palade arăta într-un raport că sporind lucrările este necesar să se mărească numărul persoanelor cu cel puţin trei scriitori. în 1835. 40-66. El a trecut la mărirea salariilor dar. la Arhivele Statului din Bucureşti. În acest an s-au schimbat şi titlurile celor doi scriitori. să angajeze un om pe care îl plătea din leafa sa. Orice stăruinţă a lui Gh. această titulatură devenită oficială la 30 septembrie 1831. Regulamentul din 1840 prevedea. Numai în anul 1840 s-a mai adăugat un „amploiat" la vechiul număr al personalului Arhivei Statului. menţinându-se astfel până în anul 1946. Departamentul Trebilor din Lăuntru nu a aprobat schema. încălzire iarna. ce lucrau în Arhive. De asemenea se mai prevedea şi un ostaş înarmat pentru pază. avea nevoie de un personal adecvat. În anul 1839. probabil. Din această cauză ei au cerut deseori mărirea salariilor şi plecau la scurt timp după angajare. în anul 1834 aceste salarii s-au micşorat.125 de ani de activitate. Personalul arhivelor* Această instituţie destinată să păstreze şi să prelucreze cel mai de preţ material documentar pentru istoria ţării. pe lângă funcţiile existente. iar în 1836 pe al doilea. Personalul a rămas tot insuficient.DRĂGHICESCU 6. referitoare la personal. 18571858). câţi erau în anul 1862 şi optsprezece cât prevedea regulamentul din anul 1872. Deşi în Regulamentul Organic funcţia de şef al Arhivelor Statului era denumită „nacialnic" totuşi Iordache Răsti. un registrator. Salariile primite de „copişti" sau „scriitori" erau cu totul insuficiente.

ARHIVISTICĂ

ADINA BERCIU - DRĂGHICESCU

După punerea în aplicare a legii Arhivelor Statului din anul 1925, pentru ocuparea posturilor, se cerea pentru funcţiile superioare, licenţa sau doctoratul, iar pentru funcţiile inferioare, absolvirea cursurilor secundare. Cei se posedau titlurile cerute, şi funcţionaseră neîntrerupt cel puţin zece ani la Arhivele Statului, puteau fi numiţi în funcţii superioare, fără a li se cere alte titluri. Ulterior, această instituţie urma să-şi recruteze personalul numai din absolvenţii Şcolii practice de arhivari-paleografl, ce se înfiinţase în anul 1924 pe lângă Direcţia Arhivelor Statului. Schema nu a fost mărită prea mult. În anul 1926 la Direcţia Statului existau numai şaisprezece funcţionari, faţă de nouă câţi erau în anul 1904. La Arhivele Statului din Iaşi, pe lângă cele trei posturi de funcţionari (cap de serviciu, ajutor de registrator şi un copist), fixate prin Regulamentul din anul 1872, s-au adăugat abia în anul 1922 încă doi şi anume: un arhivar şi un copist paleograf, iar în anul 1938 un ajutor de registrator. Numărul redus al personalului s-a menţinut atât în Bucureşti, cât şi la unităţile de pe teritoriu, înfiinţate începând din anul 1920, cu toate stăruinţele repetate ale Direcţiei. În anul 1940, la Arhivele Statului din Bucureşti existau şaisprezece funcţionari în timp ce Ministerul Culturii Naţionale, forul său tutelar de atunci, avea în schemă pentru arhiva proprie nu mai puţin de douăzeci şi nouă de funcţionari. În anul 1951, s-a trecut la reorganizarea Direcţiei Arhivelor Statului şi la mărirea numărului unităţilor din ţară, de la 10, câte funcţionau în 1945, la 70, iar numărul lucrătorilor în Arhivele Statului a crescut la 518.

6.1. Conducători ai Arhivelor Naţionale*
În Ţara Românească, cel dintâi Arhivar al Statului a fost Iordache Răsti (1831-1837) care a organizat primele depozite şi s-a îngrijit de ordonarea materialului preluat după înfiinţarea Arhivelor Statului. Ion Heliade Rădulescu (1837-1848) şi Grigore Alexandrescu (1839-1854), figuri remarcabile ale culturii şi literaturii noastre din secolul al XlX-lea, desigur ar fi dorit să dea o îndrumare nouă spre o dezvoltare aşa cum s-ar fi cuvenit unei instituţii de cultură, dar nu au găsit înţelegerea necesară şi nu au primit sprijinul material cuvenit pentru obţinerea unui local în care să fie adăpostul tezaurul arhivistic al ţării. Prin strădania lui Petrache Teulescu (1859-1862) a fost tipărită prima publicaţie a Arhivelor Statului: Documente istorice. Primul director general al Arhivelor Statului, Grigore Bengescu II (1862-1864), a stăruit înfiinţarea unui institut de paleografie şi zidirea unei clădiri pentru Arhivele Statului. Arhivistul Statului, poetul Vasile Alecsandri (1850-1853), a susţinut doleanţele funcţionarilor Arhivei Statului, prin raportul său din 2 martie 1850.
Am menţionat doar pe aceia pe care i-am socotit mai importanţi. Dăm în anexă lista tuturor, până în momentul numirii în funcţia de director general a lui Ion Paraschiv. Informaţiile în cea mai mare parte provin din cartea Figuri de arhivişti, Bucureşti, 1971.

45

Copyright DEPARTAMENT ID © 2007

ARHIVISTICĂ

ADINA BERCIU - DRĂGHICESCU

În Regulamentul pentru Organizarea Arhivelor Statului din anul 1862 se prevedeau pentru Direcţiunea Generală a Arhivei Statului douăzeci şi patru de persoane, în frunte fiind un Director General, care a luat locul Arhivarului Statului de până atunci. Faţă de modesta schemă ce a durat treizeci de ani, în anul 1862 s-a înmulţit şi numărul titlurilor funcţionarilor. Salariile copiştilor însă a rămas aceleaşi. În 1862 directorul general a înaintat un „Proiect de regulament pentru organizarea Arhivelor Statului", în care expune scopul acestei instituţii. El spunea că, misiunea acestei instituţii este „de interes public în bună stare şi în bună ordine şi de a săvârşi asupra aducerii lucrărilor cerute spre satisfacerea trebuinţelor Administraţiunei, ale ştiinţei". Înfiinţarea bibliotecii documentare curând după venirea la conducere a lui Grigore Bengescu II a deschis căi noi de dezvoltare a activităţii arhivistice. Din primele estimări aflăm că sarcinile conservării şi îngrijirii bibliotecii „care începe a se face" şi a muzeului, „ce se înfiinţează acum prin colecţia sistematică a sigiliilor vechi şi noi administrative şi istorice" a fost atribuită secretarului Arhivelor Statului1. Odată cu înfiinţarea Bibliotecii, direcţia generală a Arhivelor Statului a solicitat Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii publice să trimită câte un exemplar pentru biblioteca documentară din lucrările în fondurile statului, din prenume raţiunile Ministerului sau din depunerile generale ale cititorilor. Grigore Bengescu II a avut planuri mari cu biblioteca şi organizarea muzeelor arhivelor. În programa pentru constituirea unui local pentru arhivă, aceasta a fost prevăzută în mod cu totul special, chiar în primele rânduri fiind menţionate biblioteca cu sala de lectură; Activitatea lui în calitate de director general al Arhivelor Statului a încetat însă în 7 august 1864, prin numirea sa ca membru al Consiliului de Stat, numele lui rămânând însă legat de o nouă organizare a Arhivelor Statului, de preocuparea lui pentru completarea bibliotecii documentare, viziunea largă asupra profilului activităţii Arhivelor Statului şi asupra relaţiilor cu Arhivele de peste hotare, prin misiuni arhivistice şi schimburi paleografice cu Arhivele din statele străine2. După Grigore Bengescu II, ştafeta a fost preluată de Cezar Bolliac, care a fost una din forţele polivalente ale secolului trecut, literat, istoric, editor de izvoare istorice, arheolog, gazetar şi om politic. Ca director general al Arhivelor Statului, în perioada 7 august 1864 - 12 iulie 1866, el a fost un arhivist de seamă atât ca teoretician cât şi ca practician contribuind la progresul arhivisticii româneşti. Cezar Bolliac ia unele măsuri organizatorice ca urmare a emiterii ordonanţei domneşti nr. 1074 din 24 august 18643. Prin acest act, în acelaşi an se va desfiinţa Comisia constituită cu scopul de a reglementa problema actelor mănăstirilor secularizate, trecându-se această sarcină Direcţiei Generale a Arhivelor Statului unde se vor depune şi toate actele originale aflate în posesia comisei.

1 2

AN1C fond DGAS, dosar 218/1862, f. 77. Figuri de arhivişti, DGAS, Bucureşti, 1971, p. 109, şi p. 121-122. 3 Tr. Rus, M. Pârvulescu, Cezar Bolliac, RA, nr. 1,1966, p. 227-234.

46

Copyright DEPARTAMENT ID © 2007

ARHIVISTICĂ

ADINA BERCIU - DRĂGHICESCU

Astfel, acestea vor forma fondul important al documentelor feudale - mănăstireşti din depozitul Direcţiei Generale a Arhivelor Statului. A făcut apeluri către particulari, deţinători de documente importante, să le împrumute Arhivelor Statului spre copiere sau chiar pentru achiziţionare, prin donaţie sau cumpărare. A inaugurat astfel seria de copii de pe acte particulare. Pentru păstrarea materialelor arhivistice în condiţii bune, încă de la sfârşitul anului 1864, Cezar Bolliac cerea ca mobilierul necesar să fie special confecţionat, dulapuri pentru documente, rafturi pentru dosare, vitrină pentru sigilii, iar documentele care nu intrau în cartoane să fie puse în suluri de lemn. Cezar Bolliac a fost primul care a decis ocuparea posturilor prin concurs. In ceea ce priveşte activitatea bibliotecilor, Cezar Bolliac a arătat o grijă deosebită preocupării de cărţi şi periodice, necesare muncii arhivistice, urmărindu-se achiziţionarea de publicaţii care să înlesnească atât pregătirea arhiviştilor, cât şi cercetarea ştiinţifică. Anual se consemna suma de 12000 lei pentru achiziţionare. Procurarea acestora se făcea prin librăriile lui A. Danielopolu şi Adolf Ulrich. In acelaşi timp s-au comandat o serie de periodice şi opere din străinătate4. Pe lângă grija îmbogăţirii fondului cu publicaţii, Cezar Bolliac a acordat un interes aparte sistemului de organizare a bibliotecii documentare. În acest sens, în urma propunerilor făcute de Grigore N. Mânu, pe atunci secretar al Direcţiei Generale, publicaţiile au fost orânduite în două serii: a) seria publicaţiilor administrative; b)" seria publicaţiilor speciale. A fost organizat un inventar, publicaţiile fiind catalogate alfabetic şi pe materii, ştampilate şi s-a stabilit şi modalitatea de a împrumuta cărţi şi periodice de la bibliotecă. In acest scop s-au fixat modele pentru alcătuirea inventarului general al bibliotecii şi pentru registrul de împrumuturi. O preocupare deosebită a constituit-o alcătuirea inventarului general al bibliotecii şi a Registrului de împrumuturi. O atenţie deosebită a acordat-o procurării tuturor publicaţiilor oficiale, legi, regulamente, circulare, instrucţiuni etc, având în vedere că Arhivele Statului trebuie să păstreze mărturii ale acţiunii Guvernului"5. Grigore N. Mânu, fiind secretar şi apoi director general al Arhivelor Statului din Bucureşti, a luat parte sau a întocmit personal o serie de regulamente şi diferite alte materiale cu caracter normativ menite a contribui la modernizarea activităţii instituţiei condusă până în 1862 pe baza unor dispoziţii din Regulamentele organice ale Moldovei şi Ţării Româneşti şi a unor instrucţiuni şi regulamente ce nu mai corespundeau stadiului de dezvoltare al Arhivelor. La 4 aprilie 1862 se înfiinţează o Direcţie generală a Arhivelor Statului prin unirea Arhivei Statului din Ţara Românească cu aceea din Moldova. Înfiinţarea unei biblioteci documentare necesare pentru lucrările serviciului, s-a realizat după constituirea Direcţiei generale a Arhivelor Starului în 1862. A existat o mică bibliotecă în perioada anterioară, între anii 1838-1862, ale cărei publicaţii vor fi fost folosite
' ANIC, fond DGAS, dosar 736/1865, f. 3, 7, 388. Ibidem, dosar 277/1862, f. 128-133.

47

Copyright DEPARTAMENT ID © 2007

am onoarea a vă ruga. a lăsat Bibliotecii Arhivelor. dosar 553/1867. A colaborat la reviste şi gazete progresiste întocmind lucrări literare şi istorice în care şi-a exprimat ideile 6 Ibidem. f. Grigore N. S-a născut la 18 martie 1823 în oraşul Câmpulung Muscel. 33. arătând că este necesar să se completeze seria publicaţiilor oficiale ale statului şi să se aloce fonduri pentru seria operelor speciale. ci că trebuie să aibă mai cu seamă scopul de a înlesni funcţionarilor respectivi dobândirea cunoştinţelor necesare specialiştilor. sau a ajuta cu materiale la săvârşirea publicaţiilor ce urmează să întreprindă cât mai în grabă.210. dosar 967/1867. a adus cărţi de specialitate pentru biblioteca Arhivelor. Domnule Ministru.DRĂGHICESCU de către arhivişti la inventarierea. pentru a le păstra şi a le ţine la adăpost"6. biblioteca mai are scopul de a aduna toate publicaţiile administrative. ghiduri. 126. precum şi a mai completa biblioteca Direcţiunii. dorind de a procura însuşi şi de-a dreptul diferite opere pentru serviciul nostru. f. asupra fondului ce este disponibil Direcţiunii în exerciţiul anului curent pentru asemenea cheltuieli. organizarea împrumutului şi altele. Mânu. fondul Ministerului Instrucţiunii. În 1868 raporta următoarele. dicţionare. să binevoiţi a-mi elibera spre aceasta un mandat în sumă de 2000 lei. ştampilarea cărţilor. Cuvintele justificate vor avea onoarea a le prezenta la întoarcere"8. Grigore N. f. D. în Germania. făcându-se comenzi în străinătate. s-a preocupat şi să completeze fondul de cărţi al bibliotecii. El a susţinut „că menirea bibliotecii Arhivelor nu trebuie să fie numai aceea de a procura ştiinţele necesare spre îndeplinirea lucrărilor. făcând posibilă astfel ţinerea unei evidenţe şi îmbogăţirea fondului prin noi achiziţii şi donaţii. alcătuirea unui registru de inventar general. Ministerului Instrucţiunii: „Cu ocazia călătoriei ce am a face în cursul verii şi cercetarea Arhivelor din străinătate. 8 7 48 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Mânu. ce privea istoria naţională a României"7. Când instituţia s-a dezvoltat. Pentru folosirea bibliotecii. enciclopedii. a propus crearea unui inventar regulat care să asigure responsabilitatea bibliotecarului. El este acela care a făcut mari schimbări din punct de vedere biblioteconomie. îmbogăţind astfel biblioteca cu piese importante. Grigore N. căci o bibliotecă a statului oriunde ar fi nu trebuie să-şi piardă caracterul de bibliotecă publică. s-a simţit nevoia formării unei biblioteci pentru a folosi celor ce prelucrau materialele documentare şi pentru punerea lor în valoare pentru cercetători. Mânu s-a interesat în mod deosebit de bibliotecă. „Pe lângă acestea. un număr mare de cărţi.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . cu ocazia unei călătorii în Germania a cumpărat de la Berlin cărţi foarte importante în valoare de 9000 lei. Cu ocazia călătoriilor sale în străinătate sau prin diferite librării din Bucureşti. Devenit director al Arhivelor Statului. 210. dosar 675/1868. ci să săvârşească condiţiile ce se ocupa cu studiile arheologice sau cu istoria naţională. La moartea sa. In 1867 informa Ministerul că „a cumpărat un manuscris important. în 1903.C. traduceri uzuale. Ibidem. astfel. în 1865 a întocmit un nou inventar de cărţi şi periodice existente. Aricescu. 8 Ibidem. Rusia şi Italia dar şi în Transilvania. Printre personalităţile care au condus Direcţia Generală s-a mai remarcat .

7-9 şi 25. a intrat în vigoare. f. Pe baza acestui regulament. marele filozof. ^NIC. politician. Haşdeu. Aricescu a luat măsuri şi pentru buna conservare a cărţilor prevăzând sume de bani pentru legatul unor volume în bibliotecă13. Mărturii.A. Constantin Aricescu desfăşoară până în 1876 o intensă activitate menită să ridice prestigiul instituţiei în a cărei grijă se află tezaurul istoric al ţării. În 1875. istoric. 4) încadrarea cu personal de specialitate şi asimilarea salarizării cu ora de la alte instituţii. s-au solicitat pentru bibliotecă tabele cuprinzând comunele urbane şi rurale necesare la identificarea localităţilor în documente12.S. 75. D. după care a revenit în 1871 la acest post. întreţinerea şi lărgirea suprafeţei de depozitare. aproape în totalitate a directivelor propuse. 5) conservarea actelor. Bucureşti. 3) lărgirea activităţii de folosire a documentelor. C. Haşdeu. din 1872 rămas în vigoare până în 1925. 1993. f. prin puritatea limbii. De asemenea nu trebuie uitat că a fost primul care a adus o sistematizare în clasificarea materialului arhivistic şi a iniţiat publicarea instrumentelor de evidenţă a documentelor. Paralel cu preocuparea publicaţiilor pentru creşterea fondului de cărţi. cercetător al atâtor colecţii arhivistice din străinătate. Aricescu. Strădaniile lui de a îmbogăţi biblioteca documentară se concretizau în comenzi de lucrări la librăriile din ţară şi străinătate. II. ruga pe redactorul Revistei Contemporane să doteze biblioteca DGAS cu „un exemplar din aceste publicaţiuni aşa de interesante pentru avuţia şi varietatea subiectelor sale. În 1873. un nou regulament. introduce un nou regulament.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Arhivele Statului şi-au desfăşurat activitatea care a constat în: 1) preluarea. la 4 martie 1869. Astfel. p. De asemenea. dosar 2845/1875. A funcţionat ca director al Arhivelor Statului o perioadă mare de timp. dar în final i-a depăşit pe toţi14. 2) demersuri pentru înfiinţarea arhivelor judeţene. dosar 2303/1873. D.DRĂGHICESCU revoluţionare. face comandă pentru cumpărarea unor cărţi de specialitate la unele librării din Veneţia10. lucrare întocmită de Lidia Brânceanu. voi. 74. P.G. Ă luat legătura cu editurile din ţară pentru a se trimite exemplarele necesare arhiviştilor direct şi rapid. ceea ce i-a permis realizarea. în 18739. după ce în perioada martie-octombrie 1871 a funcţionat la Domeniile statului. 1876-1900.. 67. )2 lbidem. B. dosar 2303/1873. A urmat unei pleiade de personalităţi culturale şi ştiinţifice. f 58. f. numit pe baza decretului 841 din 15/27 mai 1876. La scurt timp după venirea la conducerea Direcţiei generale. În 1869 a fost numit director al Arhivelor Statului. fondul DGAS dosar 228/1862. După el a urmat. n lbidem. fondul Ministerului Instrucţiunii. C. u lbidem. 203. uANIC. achiziţionarea şi inventarierea materialelor documentare. prin eleganţa stilului"11. D. De asemenea. f. Viena şi Pesta. odată cu revenirea lui în 1871. s-au solicitat Ministerului Instrucţiunii sume pentru achitarea cărţilor comandate la Berlin. funcţie ocupată până în ]870. 49 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . »• P. fondul Ministerului Instrucţiuni.

f. Eminescu ieşise din sanatoriul de la Viena. B. lingvistice.G. de ocuparea posturilor prin concurs cu oameni bine pregătiţi. cunoscători ai istoriei naţionale şi a paleografiilor. cât şi în străinătate. dosar 23o3/1876. mari eforturi pentru buna desfăşurare a activităţii în cadrul D. Activitatea lui Haşdeu ca director general al Arhivelor Statului s-a concretizat în primul rând în grija pe care a avut-o pentru păstrarea în bune condiţiuni a materialelor documentare. Propunerii lui Haşdeu nu i s-a putut da curs. precum şi păstrarea în mape de carton.A. fondul DGAS.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU .. care au fost însă publicate de el. pentru ocuparea postului de şef al filialei Iaşi. de certă valoare şi încercând să o organizeze mai bine. În 1884 deşi M. 50 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . fără a fi păstrate în depozitele Arhivelor Statului. În ceea ce priveşte organizarea materialelor documentare provenite de la aşezămintele eclesiastice. directorul B. ia hotărâri ca documentele anterioare anului 1700 să nu fie scoase din Arhive ci să se elibereze copii de pe ele. după regulile stabilite în Comisia documentară. astfel încât în 1892 comandă un aparat fotografic pentru efectuarea de copii fotografice de pe unele acte istorice mai importante. Documentele de arhivă stau mărturie în acest sens. Apreciind materialele documentare la justa lor valoare.". D. Având o intensă viaţă intelectuală şi mânat de dorinţa de a înzestra biblioteca Arhivelor Statului cu cele mai de seamă opere istorice. străduindu-se să procure cele mai adecvate mijloace de conservare ce existau în acea vreme şi pentru construirea unui local corespunzător. Haşdeu a iniţiat constituirea lor în pachete. A fost cel dintâi conducător al Arhivelor Statului care a depistat materialele documentare privind Istoria Românilor în arhivele străine şi obţine copii de pe ele. iar toate condicile cu copii de acte ale diferitelor mănăstiri să fie concentrate la bibliotecă sub denumirea de „Manuscripte"16. În octombrie 1883. S-a preocupat.. dosar 7/1876. pe Mihai Eminescu foarte cunoscut nu numai ca scriitor dar posedând totodată (. geografice etc. starea sănătăţii nu i-a permis ocuparea acestui post. O atenţie deosebită a acordat Bibliotecii Documentare a Arhivelor Statului lărgind fondul documentelor cu cărţi. Haşdeu recomanda.DRĂGHICESCU În această perioadă B. 24. fie prin comenzi din alte ţări şi cu ocazia călătoriilor sale în străinătate. devenite aproape ilizibile din cauza vechimii. 16 Ibidem. Haşdeu „pe lângă activităţile desfăşurate în cadrul Academiei Române şi a însărcinărilor care îi reveneau în calitate de profesor la catedra de filologie comparată a Universităţii din Bucureşti. În 1884 când a reprezentat ţara la 15 ANIC.A. Autoritatea ştiinţifică a lui Haşdeu şi publicaţiile elaborate de el au făcut să crească prestigiul Arhivelor Statului atât în ţară. Haşdeu. f. P. cu aprobarea Ministerului.S. funcţiona în baza regulamentului din 1872 şi era organizată în două secţii: secţiunea istorică şi de stat şi secţiunea Bunurilor publice15. fondul Ministerului Instrucţiunii.S. apărute în ţară sau străinătate a cumpărat aceste lucrări fie de la librăriile din ţară. Când preia conducerea.) cunoştinţe serioase în paleografia româno-chirilică.G. a depus în conştienciozitate caracteristică. L-a preocupat foarte mult conservarea documentelor. P. de asemenea. 75. P. la numai 4 luni de la sosirea sa. pentru cele preluate de la mănăstirile închinate.

D.DRĂGHICESCU Congresul de orientalistică de la Florenţa. şi să se ridice Palatul Arhivelorimportant monument istoric. * Ibidem. La fel procedează în 1888 cu Marele Stat Major care a cerut Arhiva Istorică a României. 1644. unde a desfăşurat o activitate extrem de bogată până în 1923. f. cumpără cărţi de la Budapesta. a procurat un număr de cărţi. unde a trecut examenul de doctorat în 1884. P. angajarea unui personal cu o înaltă competenţă pentru care a luptat să se obţină un salariu corespunzător şi a fost primul director al arhivelor care a depistat documente referitoare la istoria României în arhivele şi bibliotecile din străinătate. el condiţionând trimiterea acesteia cu primirea operelor publicate de Marele Stat Major21. devine membru deplin în 1905. activitatea lui B. în 1876 trimitea preşedintelui Academiei din Cracovia19 şi preşedintelui societăţii de arheologie din Moscova20 publicaţiile Arhivelor Statului. crearea condiţiilor de conservare a lor.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Acesta venea de pe pământurile moldoveneşti şi anume din satul Straja. B. Bibliofil pasionat. 1 Ibidem. 'ibidem. Problema localului 1-a preocupat în mod deosebit22. când pleacă din nou în străinătate. şi ales preşedinte al Comisiei monumentelor istorice. la elaborarea de publicaţii ştiinţifice ale arhivelor. În urma unui concurs ţinut la Iaşi în 1895 a fost numit profesor la Catedra de Istoria Românilor la Facultatea de Istorie din Bucureşti. nu a uitat să înzestreze biblioteca arhivelor cu cărţi dintre cele noi alese. dosar 2/1884. 155. A ridicat prestigiul internaţional al arhivelor. f. 2 ANlC. Şi-a făcut studiile la Universitatea din Cernăuţi şi apoi la Viena. 169217. Viena. În acelaşi an. Un alt moment de excepţie din istoria Arhivelor şi a bibliotecii sale 1-a constituit directoratul profesorului Dimitrie Onciul. dosar 13/1876.P. 201-231. Avrile. dosar 4/1888. A insistat pentru a se trece la folosirea practică a documentelor. Onciul apare ca o personalitate cu totul deosebită atât prin concepţia sa istorică şi prin metoda sa de cercetare. 9. * Ibidem. Stuttgard şi Paris18. iar în 1919 a fost decan al facultăţii de istorie din Bucureşti. dosar 19/1879. cât şi prin însuşirile sale didactice. devenit din 1866 sediul Direcţiei Generale a Arhivelor Statului. În concluzie. Pentru dotarea bibliotecii cu cât mai multe opere. Din iniţiativa sa s-a constituit colecţia de manuscrise formată din condicele de documente în copii sau originale ale aşezămintelor ecleziastice. Onciul pentru nenumăratele sale cereri de aprobări de fonduri necesare în vederea întocmirii de planuri şi devize de n Ibidem. construirea unui local corespunzător. mai ales a celor feudale. Haşdeu ca director general al Arhivelor Statului s-a concretizat în grija manifestată faţă de întocmirea evidenţei documentelor. cerea în schimb publicaţiile acestor instituţii ştiinţifice. „Voyage en Moldavie". Fiind membru corespondent al Academiei Române din 1889. 54.p. f. f. unele din cele mai importante fiind: Bisaccioni. La Direcţia Generală s-au păstrat ciornele scrise de D. În 1900 a fost numit director general al Arhivelor Statului. Astfel. f. judeţul Suceava. 14. Haşdeu foloseşte schimbul de publicaţii. 51 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Între 1900-1916 a reuşit să refacă întreg localul de la mănăstirea Mihai Vodă. „Guerra en Moldavie". 7.

New York25. care să cuprindă atât cărţi şi reviste de specialitate. Odată cu refacerea clădirii. Pentru dezvoltarea cercetării. f. D. s-au procurat numeroase publicaţii al căror număr. introducerea luminii electrice. inventariere şi 23 ANIC. de către oricine. exproprierea terenurilor din jurul Arhivei şi crearea unui parc. D. 9-13. La 17 iunie 1924 a avut loc o Conferinţă la Bucureşti ce a dezbătut problema privind materialele documentare ce urmează să se depună la Arhivele Statului. conform Legii pentru organizarea Arhivelor Statului din anul 1925. fondul DGAS. profesor şi om de ştiinţă. anuare statistice. a interzis împrumutarea documentelor acasă. În mod special s-a ocupat de arhivistică românească ca disciplina care le sintetizează pe toate celelalte. 37-38. Figuri de arhivişti. Cluj etc. În consecinţă. a cărţilor şi documentelor luate de acesta pentru studii la Câmpina. Ca urmare a aplicării acestei legi s-au prevăzut biblioteci documentare pe lângă aceste direcţiuni regionale. Un merit deosebit i-a revenit lui Constantin Moisil în întregirea colecţiilor direcţiei cu fondurile „Bibliotecii Hasdeu". Belgia.S. era de 3930 de lucrări în 5333 volume23. Constantin Moisil a căutat să doteze Arhivele Statului cu publicaţii administrative. În timpul primului război mondial soarta tezaurului documentar al ţării. 165-298. Onciul a fost socotit unul dintre cei mai buni administratori şi organizatori ai Arhivelor. 25 ANIC. P. Iaşi. pe lângă completarea mobilierului obişnuit. modele de achiziţionare şi selecţionare. la insistenţa sa. iar ultimul după 1921 de istoricul şi criticul literar George Călinescu angajat la Arhivă în urma unui concurs ţinut în 1920. primul fiind ocupat între 1911-1919 de istoricul Ilie Minea. dosar 951/1927. creând în cadrul bibliotecilor secţii speciale pentru păstrarea lucrărilor de acest gen. Onciul a obţinut în 1907. dicţionare de localităţi şi altele. 1-a preocupat în mod deosebit. Constantin Moisil a fost o personalitate marcantă în mişcarea intelectuală românească. 24 52 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Onciul s-a preocupat de procurarea mobilierului necesar amenajării ei. metodele cele mai practice de păstrare. confecţionare de mobilier. postul de bibliotecar. 1971. f. Bucureşti. Pentru îmbogăţirea bibliotecii cu carte străine va efectua schimburi cu bibliotecile din Franţa.G. cât şi publicaţii oficiale ale statului ca: Monitorul Oficial. s-a introdus în schema Arhivelor. fondul D. Înzestrarea cu cărţi a bibliotecilor s-a făcut în mod centralizat. dosar 915/1923. Ilie Ţabrea. Praga. după moartea lui B.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . a gazului. membru al Academiei Române. astfel la 20 august 1916. p. 15. îmbogăţindu-şi patrimoniul. Haşdeu. Sub directoratul lui Constantin Moisil24 (1923-1938) bibliotecile Arhivelor Statului din Bucureşti.. Constantin Moisil. heraldist şi sigilograf punând bazele acestor discipline auxiliare. şi apoi de ajutor de bibliotecar. În 1904 cerea fonduri pentru confecţionarea de rafturi metalice în trei depozite şi dulapuri pentru bibliotecă. când era director al Arhivelor Statului. mare istoric şi numismat. În 1911. cerea funcţionarilor direcţiei să participe la „împachetarea documentelor ce vor fi transportate spre a fi puse la adăpost". bugete generale. în 1923. telefonului. solicitându-se câte 5-10 exemplare din fiecare titlu.A. restituirea pe căi juridice de la legatarii săi testamentari. instalaţii sanitare.DRĂGHICESCU restaurare. D. cunosc o perioadă de înflorire.

În 1954 s-au difuzat în întreaga ţară Instrucţiunile arhivistice ale Direcţiei Arhivelor Statului. sistemele cele mai lesnicioase de a pune acest material la dispoziţia publicului. când a fost numit director general al Arhivelor Statului. De-a lungul întregii sale activităţi se va preocupa pentru asigurarea spaţiului de depozitare. Vasile Maciu. conferenţiar universitar. Urmaşul său. În localul muzeului va organiza o expoziţie de artă bizantină şi de pictură istorică românească27 cu ocazia Congresului Internaţional de bizantinologie care a avut loc în România în anul 1924. preocupându-se de organizarea şi îndrumarea muncii arhivistice la instituţii şi întreprinderi şi de înfiinţarea în ţară a noi unităţi ale Arhivelor Statului. Ibidem.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . dodar 970/1929. În 1935 va obţine restituirea unei părţi din arhivele evacuate la Moscova. f. în funcţie de specificul instituţiei care le-a creat. Tot el va stabili norme de selecţionare a materialelor documentare. care să cuprindă studii. a fost director al Arhivelor Statului între anii 1953-1956. dispunând de un material de expoziţie foarte bogat şi interesant. În anul 1923 a luat hotărârea să editeze o publicaţie periodică „Revista Arhivelor". Va interveni pentru reluarea materialului arhivistic ce a fost evacuat şi depozitat la Moscova în cursul primului război mondial. Ulterior. * Ibidem. „Restituirea lui va constitui un eveniment cultural covârşitor în istoria contemporană a României consider că exprimă o importanţă extrem de mare nu numai pentru istoria noastră politică şi militară dar şi pentru trecutul juridic economic şi cultural al României având o mare valoare din punct de vedere paleografie şi al diplomaţiei"26. la Facultatea de Istorie. conducerea Arhivelor Statului să o deţină specialişti în domeniul istoriei. în vederea predărilor la Arhivele Statului. Prin înfiinţarea Şcolii de arhivistică în 1924 a putut să dea Arhivelor Statului cadre temeinic pregătite. dosar 1055/1934. J Ibidem. Şi-a încheiat activitatea sa de director în anul 1938. 131. Muzeul a fost inaugurat la 28 martie 1926. a iniţiat reorganizarea Direcţiei Arhivelor Statului ce a trecut în anul 1951 la Ministerul Afacerilor Interne. în cadrul marilor festivităţi organizate pentru sărbătorirea unui deceniu de la Unirea Transilvaniei cu România28.DRĂGHICESCU catalogare a materialului arhivistic. În anul 1956. 161. 53 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . la conducerea Arhivelor Statului au fost numiţi militari până în anul 1991. conducerea instituţiei a fost încredinţată „tovarăşului" Ion Paraschiv. Este primul director care a reuşit să organizeze o expoziţie de mari proporţii. cerând insistent în fiecare an confecţionarea mobilierului. f. f. profesorul universitar. ca şi o expoziţie de stampe privitoare la Transilvania. dosar 924/1924. Ioan Scurtu. când s-a revenit la sistemul anterior. 88. profesorul universitar Aurelian Sacerdoţeanu (1938-1953). cercetări şi informaţii din toate disciplinele ştiinţifice ce au ca obiect studiul documentelor.

Poetul a intervenit pentru preluarea unor materiale importante şi s-a arătat înţelegător cu doleanţele subalternilor săi. Printre aceştia. după cum arăta Gr. din contră. Alţii. Mânu într-un raport către Minister şi-a „consacrat viaţa sa întreagă muncii arhivistice". ajungând să iubească această instituţie şi să n-o mai părăsească. Măria Dumitrescu (1933-1948). adică să posede o cultură cu totul specială. Gh. arhiviştii trebuie să cunoască bine limbile în care sunt redactate documentele din arhive şi să aibă pregătirea necesară pentru a le descifra. pe care nu o pot primi decât într-o şcoală organizată în acest scop. ambii veniţi în anul 1862 de la Comisia Documentală. au muncit ani la rând. latină. Pregătirea arhiviştitor. chirilică. şi-au început activitatea ca modeşti copiştişi apoi paleografi şi alţii care mai târziu au ajuns să ocupe un rol de seamă în cultura ţării noastre. să posede temeinice cunoştinţe de istorie şi de ştiinţe auxiliare ale acesteia ca diplomatică. Pe lângă cei care au rămas în Arhivele Statului ca arhivari şi au lucrat mult ca timp. au fost devotaţi. Pe lângă universităţile din România au funcţionat seminarii de paleografie slavă. sigilografie. Sever Zotta (1912-1936) a organizat depozitarea documentelor după principiile moderne. Asachi (1832-1849 şi 1857-1858) cunoscut pentru activitatea lui în diverse domenii ale culturii moldoveneşti din secolul XIX. Amintim de asemenea pe literatul Gheorghe Sion (1853-1856) şi pe Teodor Codrescu (1856). Dintre arhivişti unii au rămas scurt timp la Arhivele Statului din diverse motive. Peşacov. 54 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . când s-a înfiinţat Direcţia Generală a Arhivelor Statului. Gr. mai târziu profesor universitar la Iaşi. Zamfir Arbore. cronologie. greacă. Ideea înfiinţării unei şcoli speciale pentru pregătirea arhiviştilor a apărut în anul 1862. cu toate greutăţile materiale. 1862. primul arhivar al Statului. Mircea Tomescu (1945) şi alţii. Scopul acestor seminarii era acela de a completa cursurile generale de istorie sau de filologie şi să dea o pregătire specială. şi a fost prinsă în Regulamentul de organizare a Arhivelor Statului. trebuie să amintim pe Nicolae Răsti. Stoica Petrescu. 7. dar mai ales din cauza salariului prea mic. A depus mari stăruinţe şi eforturi pentru reducerea documentelor româneşti evacuate în Polonia în timpul primului război mondial. autorul cunoscutei Colecţii de documente „Uricariul". Şcoala de Arhivistică Pentru a-şi putea îndeplini îndatoririle. care să poată fi suficientă viitorilor arhivişti. apoi s-au înfiinţat şi catedre de ştiinţe auxiliare ale istoriei. organizând cu multă pricepere cele dintâi depozite ale Arhivelor Statului din Iaşi.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . A adunat numeroase materiale documentare. a le transcrie şi a le traduce cu perfectă exactitate. s-a străduit să organizeze Arhivele Statului ca o instituţie de cultură unde să se poată face cercetări istorice. Ulterior a fost numit arhivar al Statului Vasile Alecsandri (1850-1853). Dintre aceştia menţionăm pe scriitorul Nicolae Filimon şi slavistul D. slavist ca şi Ilie Bărbulescu şi Ilie Minea (1911-1919). unul dintre primii arhivari care. contribuind astfel la bunul mers şi renumele instituţiei.DRĂGHICESCU La Iaşi. George Călinescu (1921).

care-i punea la dispoziţie localul. P. cu sigilografia. istoria artei şi diplomatică. obişnuind pe studenţi cu descifrarea şi traducerea vechilor documente slave.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . în care să se predea disciplinele ştiinţifice care aveau legătură cu materialele arhivistice.deschiderea cursurilor având loc la 28 noiembrie acelaşi an . diplomatică. cu citirea şi interpretarea actelor şi documentelor româneşti din diferite epoci. În schimb regulamentul din 1872 trecea sub tăcere acest capitol. Se ştie doar că intenţiona să rezerve o sală la etajul întâi pentru „predarea lecţiunilor de ştiinţe arhivistice. Haşdeu. constând din lecţii practice de paleografie latină pe baza documentelor din arhivă. Noua instituţie a funcţionat începând din noiembrie 1924 . căutând să construiască un local propriu pentru această direcţie. care doreau să devină funcţionari la arhivele din oraşele săseşti. miniştrii Finanţelor. directorul Arhivei Naţionale Săseşti. limba slavă. Regulamentul Arhivelor Statului din anul 1862 în privinţa Şcoalei de Arhivistică prevedea următoarele: „Dispoziţiuni ulterioare vor hotărî regularea acestor cursuri. O nouă încercare de a organiza o şcoală pentru pregătirea personalului pentru munca arhivistică a făcut-o directorul general al Arhivelor Statului. totuşi dintre studenţii lui s-au recrutat un număr important de arhivişti cu pregătire temeinică. organiza deja cursuri de paleografie pentru viitori arhivişti. Frantz Zimmerman.DRĂGHICESCU Primul director general al Arhivelor Statului de atunci. când au fost desfiinţate. noţiuni de lingvistică. Proiectul datează din anii 1866-1868. cu scopul de a forma oameni speciali pentru Serviciul Arhivelor şi lucrări ce atârnă de dânsele". ca profesori fiind indicaţi Răileanu. Cezar Bolliac şi N. Mânu (1866-1872). paleografie româno-chirilică cu sigilografie şi epigrafie. Printre ei s-a aflat N. Înfiinţarea Şcolii de Arhivistică s-a datorat eforturilor academicianului Constantin Moisil. 14. Grigore Mânu. Sacerdoţeanu. arhivistică şi teoria colecţiunilor publice. Proiectul pentru Palatul Arhivelor. cu diplomatica şi cronologia. numismatică. 55 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . 1942. Directorul Dimitrie Onciu (1900-1923). Informaţiile despre acest institut sunt extrem de puţine. a cărei durată urma să fie de trei ani. A. încercarea n-a avut rezultat pozitiv. Grigore N. La Sibiu. paleografice. Iorga. Deşi seminarul său nu echivala cu o şcoală specială. în anul 1876. biblioteca şi materialul didactic. B. biblioteconomie"*. Mavros. Berindei. Cursurile au durat până în anul 1907. Deschiderea oficială s-a făcut în prezenţa unui număr mare de intelectuali. a ţinut mulţi ani la rând seminarul său în localul Arhivelor Statului. p. Cultelor. fiindcă nu se ocupa de toate disciplinele legate de arhive. În 1924 pe lângă Arhivele Statului s-a înfiinţat Şcoala de Arhivistică. a încercat să înfiinţeze în cadrul aceluiaşi local şi un Institut de Paleografie. Acesta a întocmit un program de cursurile ce urmau să se predea la această şcoală. colonelul Bengescu II.sub denumirea de Şcoala practică de arhivaripaleografi şi a funcţionat pe lângă Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului. Aceştia aveau să predea noţiuni de istorie universală şi a românilor. Elevii se recrutau dintre tinerii saşi cu studii liceale. spre a se întocmi o Şcoală de Paleografie. primarul Bucureştiului şi chiar primul ministru. Bucureşti.

monumentelor heraldice şi miniaturistice şi pentru apărarea lor de distrageri ori înstrăinare". In 1947 existau unsprezece catedre prevăzute cu salariile normale. 56 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . care erau declarate şcoli de învăţământ superior. Scopul său era acela de a forma specialişti necesari arhivelor. P. 1950 acest Institut a fost desfiinţat şi cercetătorii trecuţi la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti la Catedra de Arhivistică care ulterior s-a desfiinţat şi ea. 329-331.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . heraldica. s-a editat Buletinul şcolii ce a apărut sub denumirea de „Hrisovul" (au apărut şapte volume pentru anii 1941-1947) rezervat studiilor de tehnică şi informaţie Arhivistică". bibliotecari şi experţi grafici. în scop de a pregăti personalul de specialişti necesari Arhivei Centrale şi regionale şi de a răspândi în publicul cult cunoştinţele practice necesare pentru înţelegerea şi studierea documentelor. Corpul didactic era alcătuit din cadre din învăţământul universitar (N. diplomatica. în ceea ce priveşte controlul activităţii didactice şi eliberarea diplomelor. iar în textul legii Arhivelor Statului. al Arhivelor Statului. a fost reînfiinţată prin legea învăţământului superior şi trecută în rândul şcolilor superioare speciale. Legea de organizare a Arhivelor Statului din 1925 stabilea că „pe lângă Direcţiunea generală se va înfiinţa o şcoală practică de arhivari-paleografi. Încă din anul 1940. iar pentru anul II: sigilografia. se preciza că se va înfiinţa în înţelegere cu Universitatea o „Şcoală Specială de Arhivistică şi Paleografie". În acest scop s-a înfiinţat pe lângă secţia arhivistică. Între anii 1931-1936 s-au tăiat toate subvenţiile primite de şcoală din partea statului. Conform noului regulament scopul şcolii care devenea o instituţie de învăţământ superior. una de bibliologie şi alta de expertiză grafică şi grafologie. precum şi experţi grafici cu pregătire ştiinţifică pentru instanţele judecătoreşti. era de a forma arhivişti. şcoala de arhivistică a fost transformată în Institutul de arhivistică. modificată în anul 1932. directorul general. Cartojan. Şcoala funcţiona pe lângă Direcţia Generală a Arhivelor Statului şi depindea de Rectoratul Universităţii din Bucureşti. fond Şcoala de Arhivistică. . Cancel. Maiorescu) şi secundar (Iulia Ştefânescu şi Ion Vlădescu). f. Pentru lucrările ştiinţifice ale corpului didactic al Şcoalei şi membrilor Institutului de Cercetări Arhivistice înfiinţat în baza dispoziţiilor legii din 1942 ca anexă a Secţiei de Arhivistică.1941. latină şi greacă şi izvoarele istoriei românilor. A continuat să funcţioneze numai cu anul II pe lângă facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti. instituţiile vechi româneşti şi dreptul vechi românesc. însă Şcoala de Arhivistică a fost desfiinţată*. durata cursurilor s-a prelungit la trei ani. bibliotecilor şi muzeelor. Prin reforma învăţământului din anul 1948. La 3 sept. peceţilor. La 11 octombrie 1941. dosar 29. trei posturi de asistenţi şi şase posturi administrative. Prin legea învăţământului superior din 1938 Şcoala de Arhivistică făcea parte din şcolile speciale. de atunci. ANIC. paleografia slavonă. Regulamentul şcolii din 30 mai 1931 i-a modificat titlul în acela de Şcoală Superioară de Arhivistică şi Paleografie. Elevii şcolii trebuiau să fie cel puţin absolvenţi ai învăţământului secundar. românochirilică. Sacerdoţeanu.Şcoala a continuat totuşi să funcţioneze deşi profesorii nu mai primeau nici un salariu. C. Situaţia salariilor profesorilor s-a normalizat începând cu anul 1939. În anul 1942 în urma eforturilor deosebite ale profesorului A.DRĂGHICESCU Obiectele de studiu pentru anul I erau: arhivistică.

Legea Arhivelor o menţionează de asemenea. În perioada 1980-1991. i Ibidem. la Bucureşti.. B.DRĂGHICESCU În anul 1992 reluându-se tradiţia s-a înfiinţat Facultatea de Arhivistică ce funcţionează sub egida Arhivelor Naţionale din Bucureşti şi în cadrul Academiei de Poliţie „Al. Existenţa ei este menţionată în Legea Arhivelor din 1996. la sediul ANIC. 4. nr. 26-28.A. Asociaţia îşi propune promovarea arhivisticii ca ştiinţă auxiliară a istoriei. 1993.A. 57 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . recunoaşterea statutului arhivistului în societatea românească contemporană31. În aprilie 1993 s-a constituit Asociaţia Arhiviştilor şi prietenilor Arhivelor. tot pe lângă Arhivele Statului a funcţionat Centrul de Perfecţionare Profesională care avea drept scop formarea şi pregătirea personalului de specialitate nou încadrat la Arhive.I.I. Statutul asociaţiei. p.D. Cu o durată de 4 ani aceasta va furniza personalul arhivistic necesar muncii de arhivă. loan Cuza" din Bucureşti29.D. ' B. p. 1/1992.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . 9-13.. p. 14-15. În anul 1991 acesta s-a transformat în Şcoala Naţională de Perfecţionare Arhivistică30 care asigură pregătirea şi specializarea personalului necesar activităţilor arhivistice alături de facultatea de Arhivistică. păstrarea şi promovarea patrimoniului naţional arhivistic.

Vasile Alecsandri . Vasile Moise.1870-1871 20. Director general al Arhivelor Statului -1984-1990 32.1876-1900 22. Lapedatu.1866-1869 18. Paharnic Ioan Eliade Rădulescu.1900-1923 23. Gheorghe Sion .1849-1854 8.1956-1960 28. Arhivarul statului -1859-1861 13.1862-1864 15.1991 -1996 34. Aurelian Sacerdoţeanu.1862-1864 16.1938-1953 26. Director general al Arhivelor Statului . Corneliu Lungu. Director general al Arhivelor Statului . Arhivarul statului . Arhivarul statului . Arhivarul statului . Mânu. Ion Paraschiv.1864-1866 17.1965-1973 30. Director general al Arhivelor Statului . Căminarul Iordache Răsti. Mânu. Paharnic Grigore Alexandrescu.1848-1848 6. Cezar Bolliac. Serdarul N.1996I. Ioan Munteanu.1923-1938 25.1973-1984 31. Aricescu. Ionel Gal. Director general al Arhivelor Statului . Director general al Arhivelor Statului . Arhivarul statului .Gh. Ioan Scurtu.1853-1856 10.1843-1848 5. Director general al Arhivelor Statului . Director general al Arhivelor Statului .1960-1965 29 .1990-1991 33. Moisil. Director general al Arhivelor Statului . P. Arhivarul statului .1859-1859 12. Director general al Arhivelor Statului . Paharnic Costache Bobescu. Aricescu. Alex.DRĂGHICESCU Anexa Conducătorii Arhivelor Naţionale din România . C. Arhivarul statului . Petrache Teulescu. Grigore N. Nestor. Ştefanescu. Serdarul Toma Popescu.1861 -1862 14. Arhivarul statului 2. Const.1831 -183 7 -1832-1849 -1857-1858 3.Gheorghe Titilescu. Director general al Arhivelor Statului . Director general al Arhivelor Statului .1837-1843 4. Director general al Arhivelor Statului .Asachi 58 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 .1869-1870 19.1850-1853 9. Caracasidis.1923-1923 24. Director general al Arhivelor Statului . Grigore N. Director general al Arhivelor Statului . Dimitrie Onciul. Petrache Teulescu. Arhivarul statului . D.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Grigore Bengescu II.1953-1956 27. Director general al Arhivelor Statului . C. M.1871-1876 21. Arhivarul statului .1859-1859 I1.1848-1849 7. B. Director general al Arhivelor Statului . Haşdeu. Paharnic Constantin Râmniceanu. D. Director general al Arhivelor Statului . Serdarul C. Director general al Arhivelor Statului . Arhivarul statului . Nicolae Dinu. Director general al Arhivelor Statului . D. Vasile Maciu.

a dezvoltării politice. video. vezi şi Florea Oprea. aprilie 1996. Universităţii din Bucureşti. mai ales acelea care conţin informaţii ştiinţifice şi tehnice constituie principala sursă de informare documentară. din prezent sau din trecut. Prelucrarea documentelor contemporane* Documentele. organizaţiile publice sau private. documente de o mare diversitate. 59 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Dicţionarul. sociale. economice. hărţi. audio şi informaţii cu valoare istorică. fotografiei. înregistrarea lor. aşadar. în "Arhiva Românească". documentul este definit ca "un material pe care este înregistrată o informaţie" sau "o informaţie înregistrată pe un segment". p. 71/9. cinematografelor sau a altor imagini. de alte organizaţii sau de persoanele fizice care au îndeplinit funcţii sau misiuni de răspundere în stat sau au avut un rol deosebit în viaţa politică. planuri. memorii. tom I. are o accepţiune foarte largă. Prin urmare. Bucureşti. Conţinutul şi evoluţia conceptelor şi ale practicii de păstrare. din punct de vedere arhivistic. p. Arhiva curentă a unei organizaţii. chemări. Edit. 103-104. redactată într-o formă clară şi având unitate de conţinut şi înţeles de sine stătător. se conferă un drept sau se recunoaşte o obligaţie. realizată cu ajutorul grafiei. socială. 1995.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Documentul este un act oficial sau particular prin care se adevereşte (sau se preconizează) un fapt. p. Acest capitol a fost realizat cu colaborarea d-nei Măria Petre. Legea Arhivelor din 1996 menţionează că prin documentele care fac parte din Fondul Naţional al României se înţelege: acte oficiale şi particulare. Arhivele ar fi. culturale. Astfel. economică. In actuala Lege a Arhivelor Naţionale se specifică: "Constituie izvoare istorice şi alcătuiesc Fondul Arhivistic Naţional al României. Noţiunea de document. 26-39. Potrivit normelor internaţionale. documentul este un text scris sau tipărit. p. culturală sau artistică a ţării. ca fiind orice sursă "pe suporţi friabili. pelicule cinematografice şi alte asemenea mărturii. şi a fost publicat în lucrarea Secretariat şi asistenţă managerială. manuscrise. proclamaţii.DRĂGHICESCU 8. nr. realizate în ţară sau de către creatori români în străinătate33. Dicţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei. ştiinţifică. suportul. sociale şi culturale a ţării34. 183-223. care constituie izvor de cunoaştere a istoriei naţionale. precum şi înregistrări foto. în sens arhivistic. elementele componente ale unui document sunt: informaţii. departamentele (judeţene) şi curente. economice. conservare şi restaurare a arhivelor. Prin urmare. 2003. referent de specialitate în cadrul ANIC. înregistrărilor sonore. afişe. Fond arhivistic se consideră "totalitatea documentelor create în decursul vremii de organele de stat. documentele create de-a lungul timpului de către organele de stat. atât sub aspectul informaţiei. cât şi sub aspectul suportului pe care sunt realizate. care prezintă interes pentru cunoaşterea istorică. schiţe. 121-122. ^ "Monitorul Oficial". în Dicţionarul Ştiinţelor Speciale ale Istoriei32 documentul este definit. Acestea se află grupate în fonduri şi colecţii oriunde s-ar afla: în arhive naţionale. inscripţie sau orice altă mărturie care serveşte la cunoaşterea unui fapt real. diplomatice şi consulare.

60 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . de o familie sau de o persoană fizică conform unui anumit criteriu (tematic. . .arhive istorice (permanente). . După etapele istoriei arhivelor: . ' "Monitorul Oficial".arhive administrative. curţi cu juri etc. consilii populare.arhive socialiste. ..arhive moderne. Există mai multe criterii de clasificare: A. Colecţia are mai mulţi creatori ai documentelor care de multe ori au fost create în locuri diferite. primării.arhive deţinute de alte organizaţii şi persoane particulare. După orânduirea socială: . ' Dicţionarul. .arhive deţinute de organizaţiile creatoare de arhivă. B. . nr. Colecţia arhivistică reprezintă un ansamblu de documente a căror adunare laolaltă s-a făcut prin alegere sau din întâmplare. E. C. al Industriei şi al Comerţului. . Doar teoretic. Clasificarea arhivelor este necesară din considerente teoretice şi practice. vezi şi Lexicograf Archive Terminology. .arhive curente (de registratură). 71/9. particularităţi externe.arhive judecătoreşti sau judiciare. . tribunale.arhive capitaliste. sunt documente care au fost grupate de o organizaţie. aprilie 1996. . .ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . ci utilitatea lor.arhive centrale.DRĂGHICESCU militare. După deţinerea arhivelor: . create de instituţii ca: Sfatul Domnesc. După etapele procesului de formare a arhivelor: . 33.arhiva la destinatar (actul era necesar.arhiva la eminent (grija păstrării actului revine celui care îl creează). cf. . Florea Oprea. dar au o formă şi raporturi asemănătoare.. necesare administraţiei curente şi arhive moarte. După creatorii arhivelor: .arhiva de registratură (se mai numeşte şi arhiva de secretariat sau administrativă). lingvistic) fără a se ţine cont de provenienţa lor36. pot avea o tematică diferită. D. S-a dovedit că nu tipul trebuie să fie norma de selecţionare a arhivelor.arhive ale Arhivelor Naţionale.arhiva de registru (de pe actele emise se făcea o copie pentru o mai bună ordine şi evidenţă).arhive de depozit. copierea se făcea în registru. 74. cronologic. provenite de la instituţii care au avut atribuţii în diferite ramuri ale economiei şi cele provenite de la Ministerul Agriculturii.arhive poliţieneşti — provin de la instituţiile din perioada modernă care aveau în sarcină menţinerea ordinii şi care erau organe executive ale statului. p.arhive feudale. p.arhive economice. create de instituţiile de conducere din stat. s-a fixat alt criteriu: arhive vii. precum şi de către persoanele fizice"35. . dar grija păstrării lui revenea celui căruia îi era destinată şi care beneficia de conţinutul lui).. care nu mai îndeplineau acest oficiu. la intervale de timp diferite. . create de: prefecturi.

. pentru a se putea lărgi accesul la cercetarea arhivelor istorice naţionale s-a recurs la un cadru legislativ minim 8.totalitatea actelor şi documentelor concepute. G. constituite cu scopul de aşi păstra interesele lor. . cele mai bogate arhive din perioada feudală până astăzi. Marin Radu Mocanu. amintesc de leacuri pentru boli. După materia subiacentă. Edit. de familie ca persoană juridică sau de organe administrative ale familiei. tom II. fiecare dintre acestea în clasificări şi subclasificări proprii. Marele Stat Major. Florea Oprea. în „Arhiva românească". precum ASTRA. Abordarea acestui aspect presupune numeroase puncte de vedere.arhive vizuale. metal. slab reprezentate în feudalism.arhive personale . Aceasta stipula (art.I. apar în secolul al XlX-lea. F.cuprind documente create de armată.împarte arhivele în arhive clasice şi arhive tehnice. universităţi. dar clasificarea arhivelor este necesară din considerente teoretice şi practice37. 34-37 .arhive sociale ale unor organizaţii pe ramuri de producţie.fac parte din arhivele economice.arhive militare . 33-34. epidemii. de a-i organiza pentru obţinerea de privilegii (bresle şi corporaţii). Există mai multe criterii de clasificare. Bucureşti. apariţia sectorului particular. Pornind de la aceste definiţii şi explicaţii se ajunge la clasificarea modernă a arhivelor. . .aparţin unor instituţii create la sfârşitul secolului al XlX-lea. . 61 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Pentru a se putea prelua fondurile arhivistice abandonate. respectiv Legea nr. iar arhivele sunt create de şcoli. după secolul al XlX-lea se organizează învăţământul. supravegherea şi - Ibidem.arhive familiale . primite. 1996. 40/1990 şi Hotărârea Guvernului României nr. abandonarea sau fragmentarea multor fonduri arhivistice au determinat elaborarea unei noi legi arhivistice.arhive sonore. Ministerul de Război. Arhivele Naţionale în competiţie cu timpul. există documentele scrise pe: . măsuri de prevenire.DRĂGHICESCU arhive statistice . p.13. Ateneul Român. 3) ca "administrarea. După modul de percepere de către om: . cu documentele cele mai vechi.ansamblul actelor create şi primite de membrii unei familii. muzee. scoarţa de copac.arhive de învăţământ. prin înfiinţarea oficiilor statistice (1859). care prin destinaţia lor s-au păstrat în proprietatea succesivă sau colectivă a acesteia. lemn. biblioteci. . Evenimentele din decembrie 1989 au produs perturbaţii şi în domeniul arhivelor. papirus.arhive culturale — create de instituţii de cultură.hârtie. licee. mătase. Transformările produse în sistemul instituţional. . Noua lege a Arhivelor Naţionale a fost promulgată la 2 aprilie 1996. . prin decret de Preşedintele României. când existau şcoli pe lângă mănăstiri. Arhivele Naţionale şi Societatea românească. p. 15.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . .arhive audio-vizuale. p. adunate şi totodată conservate conştient de către o persoană. 1997. idem.arhive sanitare .arhive ecleziastice.. P. M. pergament. . 769/1991.

A. unitate bugetară în cadrul Ministerului de Interne". Primul capitol al instrucţiunilor cuprinde în 7 articole dispoziţii generale ce definesc documentele ce fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României (F. păstrarea.A. Arhivele Naţionale au elaborat prin Ordinul de zi nr. în mod unitar. Instrucţiuni privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente. folosirea şi depunerea la Arhivele Naţionale a înscrisurilor ce fac parte din Fondul Arhivistic Naţional. unităţilor creatoare şi deţinătoare de documente le revin o serie de obligaţii privind evidenţa. Atunci când creatorul de documente crează un număr mare de documente. Numărul mare şi diversitatea documentelor care intră şi ies de la un creator necesită organizarea precisă a circuitului lor. începând de la evidenţa. 2001.1.N. se realizează de Arhivele Naţionale. selecţionarea. înregistrarea acestora se face la fiecare compartiment de muncă. Arhivelor Naţionale. Cel de-al doilea capitol cuprinde în 108 articole obligaţiile creatorilor şi deţinătorilor de documente. atribuţiile personalului compartimentului de arhivă şi obligaţia de a comunica în scris. în termen de 30 de zile. ieşite ori întocmite pentru uz intern la registratura generală. Înregistrarea documentelor marchează existenţa oficială a acestora şi reprezintă actul de naştere al fiecărui document şi de corectitudinea înregistrării depinde. selecţionarea. obligaţiile deţinătorilor şi creatorilor de arhivă în înfiinţarea compartimentelor de arhivă. Aceste instrucţiuni sunt deosebit de utile şi vin să completeze dispoziţiile cuprinse în Legea Arhivelor Naţionale din 2 aprilie 1996. Bucureşti. supravegherea şi protecţia specială a F. precum şi structura şi competenţa compartimentelor de arhivă stabilite de conducerea unităţilor creatoare şi deţinătoare de arhivă. 39 Legislaţie arhivistică. Acestea constituie cerinţele în materie de arhive pe care societatea le adresează amintitelor unităţi. într-un singur registru de intrare-ieşire sau în mai multe (atunci când instituţia crează un număr unic de documente).N. Pornind de la actele normative în vigoare. reorganizarea sau oricare alte modificări survenite în activitatea instituţiilor cu implicaţii asupra compartimentului de arhivă. 8. folosirea documentelor. 217 din 23 mai 1996. Urmărind organizarea şi desfăşurarea activităţii arhivistice la nivel naţional. dovadă că legiuitorul recunoaşte importanţa şi rolul arhivelor în stat. cu avizul de specialitate al Arhivelor Naţionale. Evidenţa documentelor Legislaţia arhivistică prevede obligaţia creatorilor de documente de a înregistra toate documentele intrate. asigurarea păstrării lor. 62 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . fără ca numerele de înregistrare date documentelor să se repete. la registratura generală înscriindu-se numărul de înregistrare atribuit de expeditor şi denumirea compartimentului la care se repartizează spre înregistrare şi rezolvare39. păstrarea. înfiinţarea.). inventarierea. faptul că administrarea.DRĂGHICESCU protecţia specială a Fondului Arhivistic Naţional al României se realizează de către Arhivele Naţionale. p. conform complexităţii şi cantităţii de arhivă.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . în mare măsură. 26. şi până la depunerea lor la Arhivele Naţionale şi răspunderile şi sancţiunile ce se aplică în cazul nerespectării acestor obligaţii.

8. urmează să fie repartizat la un dosar. începând de la 1 ianuarie până la 31 decembrie ale fiecărui an. concomitent cu cea de rezolvare a lucrărilor. conturându-se aşezarea documentelor în ordinea descrescătoare a numerelor de înregistrare. emitentul. în RA. numărul filelor documentului. numărul de înregistrare al documentului la care se face conexarea. repartizându-se la aceeaşi mapă numai documentele care se referă la aceeaşi problemă şi cu acelaşi termen de păstrare. cât mai ales compartimentelor pentru repartizarea documentelor după rezolvare în dosare. Ideea constituirii dosarelor potrivit unui instrument asemănător nomenclatorului dosarelor a fost Cristiana Dinu. Gruparea documentelor primite. Documentele care se referă la aceeaşi problemă se conexează la primul document înregistrat. numărul şi data documentului date de emitent. destinatarul. completându-se coloanele adecvate. XLI. Aceasta este prima fază a formării dosarului care evoluează. 444. În cazul documentelor expediate ca răspuns. Legislaţia arhivistică stabileşte că anual. nr. împreună cu documentele de răspuns (dacă au necesitat răspuns). potrivit problemelor şi termenelor de păstrare stabilite prin nomenclatorul dosarelor. în ordinea primirii lor. data înregistrării.2. Prima operaţie în cadrul formării dosarului constă în aşezarea în bibliorafturi sau în mape a documentelor primite de la diferiţi corespondenţi. în dreptul fiecărui document conexat se trece în rubrica corespunzătoare. compartimentul căruia i s-a repartizat. p.instrumente de bază în activitatea arhivistică. înregistrarea şi repartizarea documentelor spre rezolvare. respectiv de constituire a documentelor. Gruparea documentelor în dosare Operaţiunea de bază a registraturii este primirea. an LV. după conţinut. 1/1979. El este un element analitic şi serveşte atât la registratură. Constituirea dosarelor pe termene de păstrare. conţinutul documentului pe scurt. în RA. modul rezolvării. persoane juridice sau fizice. numărul anexelor. data expedierii. căci dosarul nu capătă această accepţiune decât în momentul când este încheiat şi perfectat. X2. p. care se va stabili şi completa în registru după rezolvarea documentului. numărul de înregistrare al documentului la care se conexează şi indicativul dosarului după nomenclator. cât şi cu anexele lor. categorii de documente grupate pe probleme în termene de păstrare. nr. pe baza unor indicatori prestabiliţi. 63 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Fiecare document. pe compartimente de muncă. 17. Nomenclatorul dosarelor se întocmeşte de fiecare creator pentru documentele proprii sub forma unui tabel în care se înscriu. Literatura de specialitate acordă nomenclatorului de dosare un loc important41. cât şi a anexelor se face printr-un riguros discernământ. voi. an LVI. În registrul de intrare-ieşire se vor preciza următoarele elemente: numărul de înregistrare. 4/1978. acestea vor primi numărul de înregistrare al documentului la care se răspunde. în vederea repartizării documentelor intrate la compartimentele pentru rezolvare. care însumează sub o formă determinată grupa de documente create într-o instituţie40.DRĂGHICESCU Înregistrarea documentelor se efectuează cronologic. Vasile Nicula. Nomenclatorul de dosare şi indicatorul de termene de păstrare . Emilia Cohn. expediate. documentele se grupează în dosare.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . voi. Documentele expediate din oficiu şi cele întocmite pentru uz intern se înregistrează ca şi documentele iniţiale.

în mod deosebit. în ordinea în care figurează în schema de organizare a creatorului. Metodologia de elaborare a nomenclatorului dosarelor.DRĂGHICESCU prezentă de la înfiinţarea Arhivelor Statului. începând cu nr. În rubrica a treia se trece. Indicativul poate fi format numai din litera majusculă şi cifra arabă (ex. structura schemei de organizare a creatorului unităţii arhivistice (dosare. deci o dublare a muncii.10. conţinutul documentelor ce constituie dosarul. în RA. indicativul dosarului va figura în registrul de intrareieşire. constituirea unităţilor arhivistice. Legislaţia arhivistică a statornicit ca instrument de constituire a arhivei curente nomenclatorul dosarelor.S. 52. ca şi pe fiecare document în parte. El se întocmeşte de fiecare creator. de importanţa practică pentru activitatea creatorului de documente şi. an LXI. 4/1984. Pe lângă acestea. nr. valorificarea informaţiilor documentelor etc.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . s-a indicat ca documentele intrate să fie prescrise în condici generale în ordinea intrării lor. În rubrica a patra a nomenclatorului se înscrie termenul de păstrare (ex. O arhivă fără nomenclator. şi se numerotează cu cifre romane. În nomenclator se trece şi registrele. condici. La înregistrarea documentelor. în acelaşi timp. la rubrica rezervată acestuia. cartoteci ş.5.) concepute pe probleme şi termene de păstrare. I Al). p.: P. 42 Voica Coman. XLVI. în rezumat. operativ42. respectiv: clasarea documentelor pe probleme şi termene de păstrare. În prima rubrică a nomenclatorului se trec denumirile compartimentelor de muncă. selecţionarea. numite alfabetice. Primele instrucţiuni de organizare a acestora dispuneau constituirea dosarelor create în decursul unui an pe bază de opise şi predarea lor la arhivă pe aceeaşi bază. dacă creatorul are ca părţi componente numai compartimente de muncă fără subdiviziuni sau mici compartimente de muncă. Cifra romană.a. In rubrica a doua se trec subdiviziunile compartimentelor de muncă şi se numerotează cu litere majuscule. de importanţa ştiinţifică a informaţiilor pe care le conţin documentele. Legislaţie arhivistică. a cărui reorganizare necesită o reclasare a actelor. de existenţa şi aplicarea lui corectă depinzând toate activităţile ulterioare. după modelul din anexa nr. cartotecile. inventarierea lor. Bl) sau numai din cifra arabă (ex. Nomenclatorul dosarelor este un tabel sistematic în care sunt desfăşurate. l43. voi.: 4). C. condicile şi alte materiale preconstituite. Stabilirea lui se face ţinându-se seama de legile în vigoare. 1 la fiecare compartiment de muncă. 64 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . 414. este un conglomerat eterogen de documente. p. registre. iar în alte condici.). Constituirea documentelor pe baza nomenclatorului este sistemul cel mai economic şi. fiecare dosar numerotându-se cu cifre arabe. să se înscrie documentele după alfabet. litera majusculă şi cifra arabă formează indicativul dosarului (ex.

informaţiile documentelor pot avea importanţă ştiinţifică. In cazul compartimentelor de muncă sau subdiviziunilor lor care îşi dezvoltă activitatea creând alte grupe de documente decât cele prevăzute iniţial.3. Atunci când în cadrul aceleiaşi probleme se crează documente cu termene de păstrare diferenţiate. se grupează în dosare diferite. se constituite dosare separate. aceste documente vor fi analizate de comisia de selecţionare şi. an LXII. căruia i se dă un termen temporar.D. cu semnăturile.). planurile periodice.S. pentru fiecare termen de păstrare. Voica Coman. în cazul aceloraşi genuri de documente. iar pentru acelea care se păstrează temporar. planuri de perspectivă şi documentaţiile corespunzătoare. Când au loc însă reorganizări. nr.. ordinele circulare şi alte documente cu caracter aplicativ şi care se păstrează într-o mapă de lucru. Dacă se înfiinţează noi compartimente de muncă sau subdiviziuni. pe termene de păstrare. care din nevoile practice ale creatorului există în mai multe exemplare. se întocmeşte un nomenclator nou. respectiv.10 etc). dar se păstrează separat. se păstrează în original într-un dosar cu termen permanent. În această categorie se încadrează instrucţiunile şi normele metodologice de lucru. anuale ş. cit. Dacă termenul de păstrare al unor grupe de documente nu poate fi stabilit cu certitudine.5. sau dacă există motive să se presupună că.a. în aşa fel încât nici o categorie de documente să nu rămână pe dinafară. Nomenclatorul dosarelor elaborat de creator trebuie să cuprindă întreaga problematică şi să însumeze propunerile tuturor compartimentelor. pot fi propuse pentru eliminare sau reţinute permanent. p. documentele cu valoare permanentă. ci numai atunci când se produc schimbări în structura creatorului de documente. dări de seamă lunare. nomenclatorul se completează cu denumirea acestora şi cu dosarele nou create. ex. 415.. voi. 399. nomenclatorul se completează cu noile dosare.: dosarele de prognoze. 65 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . cifra care reprezintă numărul anilor cât se păstrează (1. în RA. trimestriale. după caz. XLVII. provoacă pierderea individualităţii documentelor şi imposibilitatea nominalizării şi regăsirii lor44. op. 4/1985. în anumite conjuncturi. p. cu termene de păstrare diferite (planuri. în exemplarul original. se constituie după aceleaşi reguli.DRĂGHICESCU În dreptul grupelor de documente care se păstrează permanent se trece cuvântul "permanent" (prescurtat "P"). iar celelalte exemplare se păstrează într-un dosar separat cu menţiunea "copii". cu acelaşi termen de păstrare. La expirarea termenului de păstrare. Din experienţa Filialelor Arhivelor Statului Municipiului Bucureşti pe linia activităţii de îndrumare şi control la arhivele B. studiile şi documentele. De menţionat că în nomenclator trebuie să fie cuprinse şi documentele care prin informaţiile pe care le însumează au regim secret şi care. în momentul întocmirii nomenclatorului. în mod firesc. Elena Ciucă. în raport cu importanţa informaţiilor pe care le însumează. întocmite pe perioade de timp diferite şi. aceste documente trec la arhiva generală pentru întregirea fondului45. lunare. la încercări de asimilare prin analogie care. în final.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . aprobările şi avizele respective. la compartimentul care execută acele atribuţii. restructurări de compartimente. Nomenclatorul dosarelor nu se modifică anual. situaţiile decadale. schimbări de atribuţii etc. Intr-un dosar se grupează documente referitoare la aceeaşi problemă. Astfel. întrucât aceste omisiuni pot duce ulterior. După expirarea termenului de păstrare cu caracter secret." (comisie de selecţionare).S. trimestriale vor primi termene temporare de păstrare. lângă termenul de păstrare temporară se menţionează "C. dar ele se vor regăsi în arhiva creatorului la compartimentul emitent.

în al doilea an de la constituire. p. Predarea Ia compartimentul „Arhivă" Inventarierea este operaţiunea de luare în evidenţă a unităţilor arhivistice. Înscrierea acestor elemente este necesară. Ordonarea şi inventarierea documentelor aflate în depozitele arhivelor statului.DRĂGHICESCU Legislaţia arhivistică stabileşte responsabilitatea alcătuirii nomenclatorului dosarelor. iar documentele care nu fac obiectul dosarului respectiv se trec la dosarul de care aparţin. precum şi pentru menţionarea în registrul intrare-ieşire a indicativului dosarului unde s-a clasat lucrarea. XLI. spre aprobare şi confirmare. Ea se poate face prin două metode: metoda directă şi metoda indirectă sau pe fişe. Odată cu clasificarea documentelor în cadrul dosarului se separă dubletele. Inventarierea dosarelor. Şeful fiecărui compartiment răspunde de întocmirea proiectului de nomenclator pentru documentele specifice compartimentului respectiv. actele care nu au legătură cu problema din dosar. Această metodă are o serie de inconveniente: necesită spaţiu şi mutarea de mai multe ori a documentelor dintr-un loc în altul.. an LVI. p. cit. cronologic. Nomenclatorul este aprobat de conducerea unităţii creatoare de documente şi se confirmă la nivel central de Arhivele Naţionale. cu documentele. Un exemplar din nomenclator se află la registratura generală pentru a servi la repartizarea corespondenţei către compartimente. potrivit nomenclatorului şi se predau la compartimentul de arhivă. voi.3. geografic etc). Prin metoda indirectă. documentele se grupează în dosare. Prima operaţiune este ordonarea documentelor în dosar. inventarierea se execută pe baza fişelor. notele de însemnări personale care au servit la redactarea referatelor. 66 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . După rezolvarea lor.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . în urma căreia rezultă inventarul fondului sau colecţiei. se asigură o operativă integrare în fond sau compartiment şi constituie factori de asigurare a integrităţii fondului. Dubletele. trecerea pe calculator47. 300. Ea se aplică majorităţii creatorilor de arhivă. După confirmare. în vederea aplicării lui. În vederea predării dosarelor se efectuează o serie de operaţiuni. 3/1979. 46 47 Cristina Dinu. Prin metoda directă. în RA. după alte criterii (alfabetic. ciornele. nr. 16. datele se înscriu pe coperta dosarului şi de aici în inventare. op. Această metodă permite înlăturarea eventualelor greşeli în redactarea conţinutului rezumatelor şi evită mutarea repetată a materialelor. când în constituirea dosarului se foloseşte ordinea cronologică. Marcel Dumitru Ciucă. în două exemplare. La efectuarea acestei operaţii o atenţie deosebită se acordă anexelor pentru a se asigura gruparea lor la documentele din care au fost desprinse. inventarierea se efectuează direct. fie că au fost repartizate greşit. şi la nivel local de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale. iar proiectele sunt centralizate de şeful compartimentului de arhivă şi se înaintează. 8. sau în cazuri speciale. fie că au fost consultate şi nu au fost puse la locul lor. întrucât prin ele se pot identifica dosarele în cadrul fondului arhivistic. iar fişele pot fi folosite şi în alte scopuri: crearea unui fişier tematic sau cronologic. ciornele sunt înlăturate cu avizul comisiilor de selecţionare. nomenclatorul va fi difuzat la toate compartimentele. Vasile Nicula. actele mai vechi trebuie să se afle deasupra şi cele noi dedesubt.

49 67 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . p. înlăturarea neesenţialului şi redactarea într-o formă clară a problemelor importante duce la regăsirea rapidă a informaţiilor. p. ca şi cele care se opresc la compartimentele de muncă. p. nu tratează în mod exclusiv o singură problemă. Legislaţie arhivistică. 54. 23. întocmite după modelul prezentat la anexa 248. compartimentul de arhivă verifică fiecare dosar. problema sau problemele conţinute şi perioada la care se referă. create în cursul unui an. în inventare se va menţiona acest lucru. Dacă compartimentul de arhivă păstrează şi alte fonduri arhivistice. Ion Cozac. pe baza unui proces-verbal (Anexa 3). Inventarele se întocmesc în 3 exemplare pentru documentele nepermanente şi în 4 exemplare pentru documentele permanente.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU .DRĂGHICESCU Legislaţia arhivistică prevede predarea documentelor la compartimentul de arhivă pe bază de inventare. 53. Constituirea dosarelor. sinteze. Fiecare compartiment va întocmi atâtea inventare câte termene de păstrare sunt prevăzute în nomenclator. Ibidem. Dosarele neîncheiate în anul respectiv. conform modelului prevăzut la anexa 4 din Legislaţia arhivistică51. Inventarele care redau operativ şi exhaustiv informaţiile existente în arhivă. nr. La preluare. rapoarte. de către un compartiment de muncă. determină eficienţa maximă a regăsirii informaţiilor. în inventar fiecare dosar va primi un număr direct. 1/1979. Legislaţie arhivistică. memorii. Informaţia privitoare la aceste probleme conexe este expusă riscului pierderii din neputinţa de a reda diversitatea de probleme în conţinutul dosarului49. cu menţionarea nepredării lor. dintre care un exemplar rămâne la compartimentul care face predarea. ele se aduc la cunoştinţa compartimentului creator care efectuează corecturile ce se impun5 . se trec în inventarul anului respectiv. Dosarele care cuprind acte din mai mulţi ani se vor inventaria la anul de început. iar celelalte se depun odată cu dosarele la compartimentul de arhivă. În cazul constatării unor neconcordante. f. Inventarul cuprinde toate dosarele cu acelaşi termen de păstrare. apoi destinatarul tot cu denumirea completă. Rubrica "Conţinutul dosarului" va cuprinde genurile de documente (corespondenţă. În momentul predării lor ulterioare. Evidenţa dosarelor şi inventarele depuse la compartimentul de arhivă se ţine în registrul de evidenţă curentă. Trebuie avut în vedere că un dosar. în felul acesta se înlătură pericolul rătăcirii dosarelor şi se asigură arhivarea lor corectă. în RA. menţionându-se în inventar anii extremi. chiar şi un document. emitentul. Genul documentelor este elementul cu care începe rezumatul şi se va extrage din conţinutul dosarului. distinct. destinatarul. ci include o diversitate de probleme conexe. 55. urmărind respectarea modului de constituire a dosarelor şi concordanţa între conţinutul acestora şi datele înscrise în inventar. este menţionat emitentul cu denumirea completă. Consideraţii asupra ordonării şi inventarierii documentelor din epoca contemporană. Problema sau problemele conţinute în dosar constituie esenţa lui şi se va reproduce cât mai exact. ordine etc). an LVI. voi. După el. Predarea la arhivă se face conform unei programări prealabile. în registrul de evidenţă curentă se deschide câte o partidă pentru fiecare fond. XLI. În cazul dosarelor formate din mai multe volume. inventarierea şi predarea lor intră în obligaţia compartimentelor creatoare de documente.

întrucât în cadrul ei se apreciază importanţa documentelor sau inutilitatea unora dintre ele şi se hotărăşte păstrarea sau eliminarea lor definitivă. p. responsabilitatea creatorilor de arhivă. 56. la capitolul "Preluări" se trec. 3)54 • Proces-verbal de constatare a deteriorării complete sau parţiale a documentelor sau a lipsei acestora Documentele deteriorate pot fi scoase din evidenţă în urma propunerii comisiei de selecţionare. Pentru fiecare inventar se notează: • Numărul de ordine al inventarului • Data preluării documentelor din inventarul respectiv • Denumirea compartimentului de la care provine inventarul • Datele extreme ale documentelor • Totalul dosarelor din inventar • Totalul dosarelor primite efectiv în arhivă din inventarul respectiv • Numărul dosarelor lăsate la compartiment şi depuse ulterior La capitolul "Ieşiri" se trec: • Data ieşirii documentelor din evidenţă • Unde s-a predat • Denumirea. în urma selecţionării.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . în ordinea preluării. 31. pe de altă parte. 68 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . toate inventarele dosarelor preluate. sub un număr de ordine. 57. 8. aprobată de conducerea unităţii creatoare sau deţinătoare şi confirmată de Arhivele Naţionale. transferului către altă unitate deţinătoare sau ca urmare a distrugerii provocate de evenimente neprevăzute52.p. angajând în cel mai înalt grad. după caz: • Proces-verbal de selecţionare (conform anexei nr. pe de o parte.DRĂGHICESCU Astfel. introducerea în circuitul economic a celor care nu mai prezintă interes pentru societate sub nici un aspect. 52 53 Ibidem. stabilirea documentelor cu valoare documentar-istorică. 54 Ibidem. Ibidem. 5)53 • Proces-verbal de predare-preluare (conform anexei nr. numărul şi data actului pe baza căruia au fost scoase din evidenţă • Totalul dosarelor ieşite Scoaterea dosarelor din evidenţa arhivei se face cu aprobarea conducerii creatorilor sau deţinătorilor de documente şi cu confirmarea Arhivelor Naţionale. în vederea predării lor la Arhivele Naţionale şi. Selecţionarea are drept scop. p. Articolul 28 din Legislaţia arhivistică prevede că dosarele sunt scoase din evidenţa arhivei pe baza unuia din următoarele acte. fiecare inventar se trece separat. Selecţionarea documentelor Selecţionarea documentelor este activitatea arhivistică de cea mai mare importanţă.4.

)55. 15. Legislaţia arhivistică prevede că în cadrul fiecărei unităţi creatoare şi deţinătoare de documente să funcţioneze câte o comisie de selecţionare numită prin decizia sau ordinul conducătorului unităţii respective. an LIX. timp în care documentele pot servi ca sursă de informare şi de documentare pentru activitatea creatorului. ele se trec în inventarele corespunzătoare termenului lor de păstrare. calitatea inventarelor şi a nomenclatoarelor. Cei care fac această apreciere trebuie să cerceteze atent dosar de dosar. Voica Coman. cultură etc. voi. privirea de ansamblu asupra muncii din domeniul respectiv. nr. p. dar pot să fie şi mai lungi (de 30. 20 etc. numiţi din rândul specialiştilor proprii. Altfel există riscul de a distruge documente care nu mai pot fi recuperate. 50 sau 100 de ani). 10. secretar şi un număr impar de membri. cit. p.. 56. în RA. 5 din Legislaţia arhivistică58) care se înaintează spre aprobare conducerii unităţii. de plata retribuţiei ş. 373. Inventarele dosarelor propuse de comisia de selecţionare spre a fi eliminate împreună cu procesul-verbal aprobat de conducerea unităţii şi inventarul documentelor permanente create în perioada pentru care se efectuează selecţionarea (câte un exemplar) se înaintează. XLIV. indiferent de termenul de păstrare actual.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . op. s 69 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . concludente în ce priveşte rolul creatorului în stat.a. discernământul. ' Legislaţie arhivistică. Sunt selecţionate atât documentele create de unitatea respectivă. Secretarul prezintă comisiei inventarele dosarelor cu termenele de păstrare expirate. să chibzuiască dacă documentele care se păstrează permanent sunt suficient de cuprinzătoare. comisia întocmeşte procesul-verbal (model: anexa nr. p. 32. 5. superficialitatea. Selecţionarea documentelor la organizaţii. dacă documentele au o valoare practică îndelungată (ex. modul de constituire a dosarelor. Şeful compartimentului de arhivă este de drept secretarul comisiei de selecţionare56. pentru a se crea privirea de ansamblu asupra documentelor existente şi a informaţiilor pe care le cuprind. Voica Coman.S. Formalismul. p. Ea este compusă din preşedinte." (comisia de selecţionare). Legislaţie arhivistică. Comisia de selecţionare se întruneşte anual sau ori de câte ori este nevoie. Dacă comisia constată greşeli de încadrare a documentelor la termenele de păstrare sau stabileşte ca unele dintre acestea să fie păstrate permanent. La încheierea lucrărilor. cât şi cele create de alte unităţi şi păstrate în depozitul acesteia.: arhivele de personal. Membrii comisiei de selecţionare trebuie să fie numiţi din rândul specialiştilor cu experienţă care prin pregătirea.DRĂGHICESCU Documentele constituite de creator pe probleme şi termene de păstrare ocupă an de an spaţii de depozitare şi solicită însemnate fonduri băneşti pentru conservarea şi evidenţa lor. O atenţie deosebită va fi dată dosarelor care au menţiunea "C. pentru selecţionarea corectă este necesară cercetarea integrală "a documentelor şi a inventarelor lor. 4/1982. 370. economie. la anul şi compartimentul de muncă respectiv. Termenele de păstrare la creator se stabilesc în raport de valoarea ştiinţifică sau utilitatea practică a documentelor. să fie în măsură să hotărască asupra importanţei informaţiilor cuprinse în documente. De asemenea. Interesul practic este limitat la un număr de ani de 3. incompetenţa pot duce la pierderi irecuperabile de documente57. Efectuarea în bune condiţii a selecţionării documentelor este determinată de pregătirea şi experienţa celor care efectuează selecţionarea. reprezentând principalele compartimente de arhivă.

textul întregit şi. gruparea documentelor în dosare se face pe baza nomenclatorului în care se cuprind şi categoriile de documente din listele de date şi informaţii secrete de stat. acestea au termene de păstrare temporară. argint. seria a IlI-a. 7. lungimea laturilor în cm). an LVI. Matricele sigilare (sigilii. triunghiulară). 57. în vederea confirmării lucrării de selecţionare. Ordonarea. Selecţionarea unui fond reprezintă un moment important în procesul de pregătire în vederea intrării lui în Arhivele Naţionale. p. confecţionate din metal. pentru confirmare. pe bază de proces-verbal (anexa nr. Este evitată. să cunoască şi să aprecieze peste decenii preocupările generaţiei trecute pentru dezvoltarea sectorului respectiv de activitate63. pătrată. voi. într-un registru60. 32. se inventariază în ordinea dării lor în folosinţă. 37: "Documentele secrete de stat se înregistrează. cât de pe poziţia cercetătorului dornic să se informeze. 1. la Arhivele Naţionale. în cazul unităţilor locale59. XLII.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . nr. va fi menţionată data preluării şi denumirea organizaţiei (sau numele persoanei) de la care s-a preluat matricea.5. voi. potrivit nomenclatorului. monogramei etc). 60 66 70 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . În inventar. Aceasta necesită şi din partea arhivistului căruia i se încredinţează lucrarea spre avizare să-i determine pe membrii comisiei de selecţionare să judece documentele nu atât de pe poziţii administrative. între paranteze) şi anul confecţionării. Documentele supuse selecţionării se păstrează în ordine. conform anexei nr. inventarierea şi selecţionarea documentelor secrete de Stat Instrucţiunile privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente. nr. sau la direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale. p. 62 Ibidem. 1-2. cât şi suportul (fildeş. 8. oţel etc). lemn. manipulează. Arhivele Naţionale sau direcţiile judeţene pot hotărî păstrarea permanentă a unor dosare. ebonită etc). 63 Vasile Căpâlnean. pe rafturi. f. nr. 6)61. 77. studiază şi păstrează potrivit actelor normative în vigoare privind apărarea secretului de stat"64. gruparea documentelor secrete în dosare se face separat de cele 59 Ibidem. forma (rotundă. descrierea câmpului (elementele caracteristice ale stemei. legenda (se va reproduce textul din exergă. dacă este cazul. Selecţionarea matricelor sigilare scoase din uz se efectuează de către comisiile de selecţionare. 2/1979. în RA. traducerea în limba română. cu confirmarea Arhivelor Naţionale. 6 1 Legislaţie arhivistică. ştampile. p. Conform aceloraşi instrucţiuni. Consideraţii privind selecţionarea arhivelor la creator. în cazul unităţilor centrale. pierderea unor informaţii importante. 58. 154. p. cauciuc sau orice alte materiale. editată de Asociaţia Arhiviştilor "David Prodan". 7)62. pentru a fi verificate de organele de control ale Arhivelor Naţionale. 217 din 23 mai 1996 prevăd la art.DRĂGHICESCU cu adresă înregistrată.1995. Instrumentele de evidenţă şi informare ştiinţifică pentru izvoarele sigilare. materialul din care este confecţionată placa metalică (aur. aprobate de conducerea Arhivelor Naţionale prin Ordinul de zi nr. 64 Legislaţie arhivistică. Cluj-Napoca. parafe). însoţit de inventar (anexa nr. astfel. dimensiunile (diametru. Măria Dogaru. chiar dacă. 33. în RA. emblemei.

gruparea documentelor secrete de stat în dosare. Din această comisie va trebui să facă parte şi şeful compartimentului special.DRĂGHICESCU nesecrete. cit. tabele) şi care nu pot fi separate. Dacă pentru anumite categorii de documente secrete de stat momentul trecerii lor la arhiva generală este bine marcat (ex. fără a se lua în consideraţie datele documentelor anexate. această operaţiune este lăsată la aprecierea celor care le-au dat caracterul de secret. schiţe.. grafice. important de instituţii. p. ordonarea lor se execută după criteriul cronologic. 8. 399. documentele secrete de serviciu şi nesecrete care fac corp comun cu documentele secrete de stat (situaţii.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . dacă un dosar cuprinde documente din mai mulţi ani. 34. Astfel. Legislaţie arhivistică. datorită dezvoltării economiei de piaţă. iar în cadrul compartimentului pe probleme. legarea lor. pentru altele. Numerotarea dosarelor se face începând cu numărul 1. metodologia de prelucrare a documentelor neconstituite pe probleme şi termene de păstrare. apoi comisia de selecţionare cercetează dosarele poziţie Elena Ciucă. sunt numeroase cazuri când în cadrul depozitelor de arhivă se găseşte arhiva neprelucrată. să ordoneze documentele în cadrul fondului după un criteriu stabilit (pe ani şi compartimente de muncă. rezoluţia sau notele tergale şi conţinutul actului.a.6. şi se predau compartimentului de arhivă. la compartimentul special. ştampila de înregistrare. informaţii şi documente secrete de stat. p. registrelor. apoi se grupează pe probleme în dosare. pe compartimente şi ani. indiferent de termenul de păstrare. pe bază de inventare. pe fiecare an66. condicilor etc. vor intra în componenţa dosarului cu documentele secrete de stat. Rezultă necesitatea urmării cu atenţie a declasificării documentelor. se ordonează la anul cel mai vechi. 71 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . atunci când încetează caracterul lor secret şi predarea lor la arhiva generală. Documentele secret de stat care îşi păstrează acest caracter şi după expirarea termenului de păstrare prevăzut în nomenclator se selecţionează la compartimentul special de o comisie de selecţionare compusă din persoane care au acces la date. Prelucrarea documentelor neconstituite pe probleme şi termene de păstrare În situaţia în care numărul creatorilor de arhivă este în continuă creştere. invenţiile şi inovaţiile până la punerea lor în practică etc). la expirarea caracterului secret. Instrucţiunile privind activitatea de arhivă la deţinătorii de documente prevăd la articolele 40-42. op. pe ani. Se procedează apoi la inventarierea dosarelor. numerotarea filelor şi certificarea se fac în anul următor creării lor. În cazul documentelor foi volante.: cercetările ştiinţifice din diferite domenii sunt secrete până la finalizare şi publicare. iar la vechii creatori munca de arhivă a fost lăsată pe ultimul plan. întrucât majoritatea lor prezintă valoare documentar-ştiinţifică .). Păstrarea şi selecţionarea lor la compartimentul de arhivă se fac în acelaşi mod ca la documentele nesecrete. ţinându-se seama de denumirea destinatarului. iar în cadrul anului pe probleme. alfabetic ş. în paralel cu transformarea sau dispariţia unui număr. deţinătorii arhivelor prelucrate sunt obligaţi să determine apartenenţa la fond (fondarea).

cu termene de păstrare 1-5 ani (boniere. Legea stabileşte că documentele cu valoare deosebită nu se expun în public. 72 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . condici de prezenţă). la expirarea termenului de păstrare. copii şi extrase după documentele pe care le crează şi le deţin. se poate elibera fie un nou certificat. din 23 mai 1996. studii. În procesul ordonării documentelor fără evidenţă. Ibidem. fie se poate emite un nou certificat. VIII. p. se găsesc noi date. anii extremi. cu indicarea numărului şi datei de emitere a precedentului. menţionându-se toate datele. chitanţiere. 8. precum şi denumirile documentelor din care s-au extras elementele necesare întocmirii certificatului. extrase. 35. prezentând importanţa ştiinţifică şi practică. de către cetăţenii români şi străini. Folosirea documentelor Bogăţia de informaţii cuprinsă în depozitele de arhivă a diverşilor creatori şi îndeosebi documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional poate fi folosită pentru cercetarea ştiinţifică. categoria de documente. Articolul 44 din Instrucţiunile privitoare la activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente. cantitatea (în metri liniari sau unităţi arhivistice). chiar dacă nu au îndeplinit termenul de 30 de ani. pot aduce în circuitul cercetării ştiinţifice date importante ale istoriei economice. fişe de pontaj. certificate. Pentru documentele la care nu s-a împlinit acest termen. politice şi culturale ale poporului român. ordonare. 36.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . cercetarea se poate face numai cu aprobarea conducerii unităţii creatoare sau deţinătoare. p. Inventarele întocmite pentru acest gen de documente vor cuprinde: numărul curent. p. inventariere şi gestionare făcută cu profesionalism şi simţ de răspundere. Prelucrarea tuturor documentelor aflate în depozitele de arhivă prin fondare. Dacă la cererea petiţionarului sau din dispoziţia conducerii unităţii creatoare sau deţinătoare. în vederea eliminării lor globale. documentări. în "Monitorul Oficial al României". se separă documentele de acelaşi fel. ' Legea Arhivelor Naţionale. dacă acestea se referă la drepturi 69 ce-privesc pe solicitant cum sunt: vechimea în muncă. pentru protejarea lor68. 4. ci sub formă de reproducere. ' Legislaţie arhivistică. va indica numai datele existente. cu ocazia selecţionării. nr. stabilind unităţile arhivistice care se elimină şi cele care se reţin.DRĂGHICESCU cu poziţie. datele se expun în ordine cronologică. 71 din 9 aprilie 1996.7. certificate. la cerere. drepturi patrimoniale' Certificatul va cuprinde o expunere exactă şi clară a datelor rezultate din documente. rezolvarea unor lucrări administrative. sociale. recercetându-se documentele. iar referatul pe baza căruia se redactează certificatul va fi semnat şi datat de persoana care a făcut cercetarea şi va cuprinde denumirea fondului cercetat şi cotele unităţilor arhivistice cercetate (anul şi numărul din inventar). menţionându-se că îl completează pe cel anterior. după 30 de ani de la crearea lor. Conform articolelor 20 şi 21 din Legea Arhivelor Naţionale. în original. în el nu vor fi expuse concluzii personale. precum şi pentru eliberarea unor copii. informări. poziţia în nomenclator şi termenul de păstrare67. documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României pot fi consultate. prevede obligativitatea creatorilor de documente să elibereze la cerere.

consultare pentru eliberare de certificate etc). denumirea compartimentului. În registru. arhivarul va controla la rearhivare integritatea unităţii arhivistice. p. sub semnătură. Scoaterea documentelor din depozitul de arhivă pentru cercetare se face prin consemnarea într-un registru de depozit. iar acolo unde dotarea permite. Ea cuprinde: denumirea fondului (colecţiei) din care face parte dosarul scos pentru cercetare. fişa de control va fi anulată. apoi rubrica unde se notează cota unităţii arhivistice. conform anexei nr. Arhivarul va controla la rearhivare integritatea unităţii arhivistice. fişa de control (anexa nr. 37. comunicându-i-se solicitantului acest lucru. iar copiile sau extrasele se legalizează de unitatea care le eliberează şi se înmânează personal solicitantului ori împuternicitului său legal sau se expediază prin poştă. urmează rubrica în care se consemnează denumirea fondului şi a compartimentului din care provine unitatea arhivistică scoasă. dacă se cunoaşte unitatea deţinătoare a documentelor. va fi ordonată alfabetic. aşa cum este ea trecută pe copertă. anul. Există şi o rubrică pentru observaţii. 72 Ibidem. urmează rubrica unde se trece data scoaterii unităţii arhivistice şi semnătura solicitantului. numărul şi data înregistrării cererii. 73 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . certificate de studii. acestea se restituie titularului. Dacă aceste operaţiuni sunt respectate întocmai. apoi rubrica ce cuprinde data restituirii unităţii arhivistice şi semnătura arhivarului depozitului care validează astfel rearhivarea.DRĂGHICESCU inclusiv cele din certificatul anterior. ' Ibidem. p. care se va anula şi retrage. 60. va fi creat un subansamblu arhivistic computerizat de evidenţă şi regăsire a cererilor şi actelor eliberate70. numele şi prenumele solicitantului şi data. reţinându-se la dosar o copie certificată de responsabilul arhivei. Nu sunt admise. 871. In cazul când în arhivă nu se găsesc date cu privire la obiectul cererii. Pentru regăsirea facilă a informaţiilor. În afara registrului de depozit există încă un instrument care facilitează munca arhivarului şi anume. şi cu ajutorul registrului de depozit şi cu ajutorul fişei de control. În acelaşi timp. 59. 70 Ibidem. apoi rubrica unde se trece numele solicitantului şi funcţia îndeplinită în instituţia deţinătoare. numărul din inventar al dosarului. situaţia fiecărei unităţi arhivistice dintr-un depozit este foarte uşor de regăsit. răspunderea asupra exactităţii datelor o poartă referentul şi şeful lui ierarhic. cererea se trimite spre rezolvare respectivei unităţi. în locul dosarului scos pentru cercetare. noul certificat va primi alt număr de înregistrare. evidenţa cererilor se va ţine pe bază de fişe întocmite pentru fiecare solicitant în parte. după rubrica cu numărul curent. Dacă în dosarul în care s-a făcut cercetarea se află diplome. p. ştersături sau completări printre rânduri. urmează rubrica unde este consemnat scopul scoaterii din depozit (cercetare. Fişa va cuprinde numele şi prenumele solicitantului. 9)72 care se introduce în raft. în textul certificatului. asigurată de dosarul numerotat legat şi certificat. Când dosarul este rearhivat.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . această situaţie se comunică în scris solicitantului. asigurată de dosarul numerotat legat şi certificat. acte de stare civilă sau alte acte originale personale.

este necesară găsirea unor forme de administrare care să asigure compatibilitatea sistemului cu tradiţie arhivistică (principiul compatibilităţii sistemelor)76. p. p.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . fie pe calculator. 53. fotosensibili sau din hârtie tratată special. pentru care au fost întocmite. inventaria. Documentele tehnice şi de înregistrare pot apărea incidental în interiorul unui fond clasic sau pot constitui fonduri şi colecţii integrale. Predarea se face pe bază de proces-verbal (anexa nr. împreună cu unitatea arhivistică în care sunt încorporate. 2)74. se vor ordona. laboratoare etc. fie prin alte mijloace moderne de înregistrare. • Principiul dreptului comunităţilor locale presupune păstrarea fondurilor şi colecţiilor arhivistice din zona geografică în care au fost create. a suportului sau a scrisului. ordonate pe baza criteriului 73 74 75 76 Ibidem. fie ca anexe. 55. familie sau persoană fizică (colecţie) trebuie să se păstreze într-un singur loc. Atunci când aceste documente apar incidental. indiferent de natura informaţiilor. Documentele tehnice şi de înregistrare tehnică reprezintă totalitatea actelor purtătoare de informaţie tehnică sau produse ale acţiunii de înregistrare tehnică pe suporţi magnetici. fie ca ilustraţii cuprinse în text. birouri.8. Prelucrarea arhivistică a documentelor tehnice şi de înregistrare se realizează cu respectarea principiilor generale: • Principiul unităţii fondurilor presupune că toate documentele create de o societate. Ibidem. a fost încheiat. Ibidem. se înregistrează la intrarea. p. eventual selecţiona. ori pe compartimente. Prelucrarea arhivistică a documentelor tehnice şi de înregistrare tehnică Cantitatea documentelor tehnice şi de înregistrare tehnică este în etapa actuală din ce în ce mai mare şi necesită cunoştinţe de ordonare. 39. de obicei. Intrările şi ieşirile din gestiunea arhivei. p. într-o registratură generală. Aceste documente. ori selecţionate de o instituţie. 74 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Înregistrarea se poate face fie pe bază de registru de intrare-ieşire. 3)73 şi inventare (anexa nr. 54. Odată înregistrat. Ibidem. cu condiţia asigurării regăsirii rapide a documentelor în circulaţia lor.DRĂGHICESCU 8. instituţie sau persoană fizică (fonduri arhivistice). se consemnează în registrul de evidenţă curentă (anexa nr. după caz. într-un fişier special. ele se vor constitui în parte structurală separată. Dacă documentul tehnic şi de înregistrare este unitate sau mai multe unităţi arhivistice incidentale. documentul poate deveni o piesă într-un grupaj sau temei pentru crearea unei unităţi arhivistice (totalitatea documentelor care se referă la o problemă vastă şi se constituie ca unitate de păstrare). crearea sau ieşirea lor. pe suporţi de diferite naturi şi care impun condiţii de păstrare specifice (principiul priorităţii conservării). • Principiul respectării faţă de creator presupune respectarea succesiunii unităţilor arhivistice în fond sau colecţie potrivit sistemului de organizare dat de creator. 4)75. • Având în vedere că arhivele tehnice şi de înregistrare se prezintă. aceleaşi ca şi pentru arhiva generală.) se predau la arhivă în al doilea an după crearea lor sau în al doilea an după ce procesul tehnic. sub o singură gestiune şi prelucrare. inventariere şi selecţionare deosebite faţă de alte tipuri de arhivă. Unităţile arhivistice constituite de compartimentele de lucru (servicii.

7-0. mape. p. filme.4 m. trebuie să se asigure un microclimat cu temperaturi cuprinse între 15-20°C şi umidităţi relative de 50-60%. Dimensionarea elementelor de păstrare a arhivei trebuie să aibă în vedere dimensiunile materialului (suport hârtie. 31. asigurându-se accesul la documente şi posibilitatea unei evacuări rapide în caz de necesitate. Florea Oprea. fotografii. iar în depozitele de materiale fotografice şi cele de benzi magnetice. Instrucţiunile privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente din 23 mai 1996 expun pe larg prelucrarea fondurilor şi colecţiilor constituite integral din documente tehnice şi de înregistrare la articolele 59-8077.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . 8. iar umiditatea relativă de 40-50%. anticorozive şi fără emanaţii. degradării. Depozitele trebuie să fie dotate cu rafturi sau alte mijloace de depozitare. se asigură un spaţiu liber de 0. iar pentru depozitele de arhivă mai înalte de 2. surselor de infecţie. este obligatorie dotarea depozitelor cu cărucioare de transport interior care să asigure transportul în siguranţă a documentelor şi manevrarea lor în aşa fel încât să fie evitată deteriorarea. lăţime sau mai mare. 2/1995. benzi magnetice). higrometre etc. Ihidem. 75 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . curăţire mecanică. tom I. ultimele două operaţiuni. Ferestrele depozitului trebuie să fie asigurate împotriva luminii solare prin perdele de doc sau alte sisteme parasolare şi depozitele vor fi aerisite natural sau prin instalaţii de climatizare. cel puţin o dată la 5 ani.) cu care trebuie să fie dotate depozitele.DRĂGHICESCU cronologic sau a criteriului tematic (şi în cadrul lui cronologic). asigurându-le împotriva distrugerii. Între pereţi şi rafturi. În depozitele de arhivă care conţin material scris. Creatorii şi deţinătorii de documente sunt obligaţi prin legislaţia arhivistică să păstreze documentele în condiţii corespunzătoare. acestea se depozitează pe categorii.9. temperaturile optime sunt cuprinse între 1418°C. luminii solare. fasc. dar şi procesul de prelungire a vieţii utile a documentelor de arhivă printr-un complex unitar de măsuri tehnice şi organizatorice78. care le protejează împotriva prafului. Păstrarea documentelor şi organizarea depozitului de arhivă Prin păstrarea documentelor sau păstrarea arhivei se înţelege preocuparea pentru asigurarea existenţei şi integrităţii documentelor. Dacă creatorul deţine documente de mai multe tipuri (hârtie. conservare şi restaurare a arhivelor. 40-45. ale spaţiului de construcţie aferent. Se vor asigura curăţenia şi ordinea interioară prin desprăfuire. Documentele de arhivă se păstrează în depozite construite special sau în încăperi amenajate în acest scop. Rafturile trebuie să fie aşezate perpendicular pe sursa de lumină naturală. din metal acoperit cu vopsele stabile. în "Arhiva Românească". iar citirile vor fi consemnate într-un caiet de depozit.8 m. în raport cu natura şi dimensiunea lor şi se aşează în rafturi pe manşeta de îndosariere sau pe manşeta inferioară. ale materialelor de protecţie (cutii. pericolului de foc. Documentele se păstrează în cutii de carton. Conţinutul şi evoluţia conceptelor şi ale practicii de păstrare. iar iluminatul artificial să urmărească culoarul dintre rafturi. ca şi între rafturi. sustragerii sau comercializării lor. p. inundaţii sau infiltraţii de apă. Acestea se măsoară cu aparate de control (termometre. plicuri sau tuburi. film etc). containere). variaţiilor de temperatură şi umiditate. dezinsecţie şi deratizare. uzurii mecanice.

• Actele de stare civilă. VIII. Ministerul Afacerilor Externe. 71. 14 din Legea Arhivelor Naţionale. Legislaţie arhivistică. 8. după 20 de ani de la crearea lor. • Documentele fotografice şi peliculele cinematografice. unde sunt menţionate fondurile. În depozitele de arhivă. p. Pe rafturi. Legea Arhivelor Naţionale. Depozitele vor fi prevăzute cu stingătoare portabile cu încărcătură de dioxid de carbon şi praf sau gaze inerte. în cadrul anului pe compartimente şi termene de păstrare sau pe compartimente şi în cadrul compartimentului. împreună cu documentele se predau şi inventarele acestora. iar rafturile şi poliţele se numerotează79. Serviciul Român de Informaţii.DRĂGHICESCU Pentru prevenirea incendiilor este interzisă folosirea focului deschis. Acesta este semnat de şeful compartimentului de arhivă din unitatea desfiinţată şi de membrii comisiei de lichidare. în care se consemnează: denumirea fondului arhivistic. după expirarea termenului de depunere. după 30 de ani de la crearea lor. p. p. Documentele cu valoare ştiinţifică vor fi preluate de Arhivele Naţionale. 3. fumatului în incinta depozitelor şi utilizarea comutatoarelor sau întrerupătoarelor defecte. pe baza aprobării Arhivelor Naţionale. reşourilor. cantitatea. şeful compartimentului de arhivă întocmeşte un proces-verbal în prezenţa reprezentatului Arhivelor Naţionale. rafturile. nr. în "Monitorul Oficial al României". Serviciul de Informaţii Externe.10. un exemplar al procesului-verbal se predă reprezentantului Arhivelor Naţionale. alte organe cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. în acest caz depunând câte un exemplar al inventarului documentelor permanente pe care le deţin. dosarele se aşează de sus în jos şi de la stânga la dreapta. pe ani şi pe termene de păstrare. după 100 de ani de la întocmirea lor. 80 8 1 Legislaţie arhivistică. dacă le sunt necesare desfăşurării activităţii. din 9 aprilie 1996. a radiatoarelor. Predarea-preluarea se consemnează într-un proces-verbal. Serviciul de Protecţie şi Pază. după scoaterea lor din uz. 57. dosarele se ordonează pe ani. Academia Română80. 76 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 .ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . 681. după 50 de ani de la crearea lor. precum şi cu mijloace de alarmare şi semnalizare antiincendiu sau cu instalaţii de stingere automată a incendiilor. • Matricele sigilare. starea de conservare. iar cele cu valoare practică vor fi depuse la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Creatorii şi deţinătorii de documente le pot deţine. conform modelului anexa nr. conform art. poliţele documentelor aflate în depozitul respectiv. Preluarea documentelor de la creatori şi deţinători de către Arhivele Naţionale se efectuează prin confruntarea inventarelor cu unităţile arhivistice. în 3 exemplare. la Arhivele Naţionale. Sunt exceptate de la depunere. Depunerea documentelor Ia Arhivele Naţionale Instituţiile creatoare şi deţinătoare de documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional depun la Arhivele Naţionale pentru păstrarea permanentă materialele astfel: • Documentele scrise. stadiul de prelucrare. Orice situaţie de calamitate în depozitele de arhivă se va comunica imediat Arhivelor Naţionale sau direcţiilor judeţene. Dacă o unitate creatoare de documente se desfiinţează fără ca activitatea ei să fie continuată de alta. 49. • Documentele tehnice. Deosebit de utile sunt ghidurile de depozit. întocmit în 2 exemplare. următoarele instituţii: Ministerul Apărării Naţionale. anii extremi.

Cluj-Napoca. 1978. în dreptul inventarelor dosarelor predate. VASILE. 1. perfecţionarea şi atestarea personalului compartimentului de arhivă. OPREA FLOREA. 227 din 18 iunie 1996. tom. Instrucţiunile privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente. an LIX. VIII. BIBLIOGRAFIE Legea Arhivelor Naţionale. voi. CRISTINA. 2002. numărul lui fiind trecut în registrul de evidenţă curentă. Procesul-verbal se înregistrează şi la Arhivele Naţionale. Aronda. în RA. MOCANU.DRĂGHICESCU INTRODUCERE ÎN ŞTIINŢELE AUXILIARE ALE ISTORIEI . Norme tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale aprobate de Directorul General prin Ordinul nr. RA. 77 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . 2001. 1-2. Tom II.Surse info-documentare Procesul-verbal se întocmeşte şi se înregistrează la unitatea creatoare sau deţinătoare. elaborate în spiritul noii legislaţii arhivistice. cuprind norme accesibile tuturor lucrătorilor din sectorul registratură-arhivă.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . selecţionarea şi păstrarea acestor documente. Consideraţii privind selecţionarea arhivelor la creator. voi. Legislaţie arhivistică. în „Monitorul Oficial al României". a 2-a revăzută. serie a IlI-a. Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional sunt bunuri de interes naţional. Un exemplar rămâne la unitatea creatoare sau deţinătoare. CĂPÂLNEAN. 71 din 9 Aprilie 1996. nr. Constituirea dosarelor pe termene de păstrare. cărora statul le acordă protecţie socială. VOICA. an LV. 4. nr. în „Arhiva Românească". ed. 1982. asigură desfăşurarea întregii activităţi arhivistice în mod unitar la nivelul întregii ţări. Sustragerea. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de împuterniciţii Arhivelor Naţionale. conservare şi restaurare a arhivelor. voi. 1997. Arhivele Naţionale şi Societatea românească. Bucureşti. Arhivele Naţionale în Competiţie cu timpul. I. 1996. îndreptar arhivistic. la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia. prin Şcoala Naţională de Perfecţionare Arhivistică. celelalte două sunt trimise la Arhivele Naţionale. X2. Bucureşti. editată de Asociaţia Arhiviştilor „David Prodan". MARIN RADU. Idem. 1995. COMAN. în RA. în „Arhiva Românească". DINU. VASILE. 4. nr. NICULA. Selecţionarea Documentelor la organizaţii. XLIV. Conţinutul şi evoluţia conceptelor şi ale practicii de păstrare. degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a documentelor ce fac parte din Fondul Arhivistic Naţional constituie infracţiuni şi se pedepsesc conform prevederilor Codului Penal. iar formarea.1995. pedepsind pe cei care aduc prejudicii integrităţii lor sau nu iau măsuri privind evidenţa. nr. distrugerea. iar contestarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei se face în termen de 15 zile de la primirea comunicării. MERA LAURENŢIU. Cluj-Napoca.

în condiţiile şi la termenele prevăzute în prezenta lege. Arhivele Naţionale îşi exercită atribuţiile prin compartimentele sale specializate şi prin direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale. audio şi informatice. după caz. selectarea. inventarierea. chemări. proclamaţii. 5 . organizaţiile publice sau private economice. care se dau publicităţii. schiţe. sociale. precum şi de către persoanele fizice.Persoanele fizice şi persoanele juridice. Capitolul II Atribuţiile Arhivelor Naţionale în administrarea şi protecţia specială a Fondului Arhivistic Naţional al României Art. păstrarea şi folosirea documentelor pe care le deţine. Art. 2.Constituie izvoare istorice şi alcătuiesc Fondul Arhivistic Naţional al României. răspund de evidenţa. în sensul prezentei legi. hărţi. Capitolul I Dispoziţii generale Art. documentele create de-a lungul timpului de către organele de stat. diplomatice şi consulare. 2 . planuri. d) asigură evidenţa. precum şi înregistrări foto.DRĂGHICESCU ANEXE Legea Arhivelor Naţionale -1996 Parlamentul României adoptă prezenta lege. se înţelege: acte oficiale şi particulare. inclusiv pentru clasificarea şi includerea în Fondul Arhivistic Naţional al României a documentelor prevăzute la art. în conformitate cu prevederile prezentei legi. creatoare şi deţinătoare de documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României. Art. cu sprijinul organelor desemnate cu atribuţii speciale în asemenea situaţii şi cu asistenţa de specialitate a Arhivelor Naţionale. supravegherea şi protecţia specială a Fondului Arhivistic Naţional al României se realizează de către Arhivele Naţionale. Acestor documente statul le asigură protecţie specială. 3 . cu valoare istorică. selectarea. potrivit prevederilor legii. c) preia de la creatorii şi deţinătorii de arhivă documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României. iar în caz de război sau de calamităţi naturale. Protecţia specială a Fondului Arhivistic Naţional al României se realizează în condiţii de pace. culturale. manuscrise. 1 . 78 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . pelicule cinematografice şi alte asemenea mărturii. îndeplinind următoarele atribuţii: a) elaborează. matrice sigilare. b) controlează aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare pe linia muncii de arhivă şi stabileşte măsurile ce se impun potrivit legii.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . 4 .Prin documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României. păstrarea şi folosirea documentelor în condiţiile prevederilor prezentei legi. video. unitate bugetară în cadrul Ministerului de Interne. de către creatori. militare şi religioase. afişe.Arhivele Naţionale acorda asistenţă de specialitate şi asigură desfăşurarea unitară a operaţiunilor arhivistice la nivelul tuturor creatorilor şi deţinătorilor de documente. inventarierea. Art.Administrarea. denumite în continuare creatori şi deţinători de documente. norme şi metodologii de lucru pentru organizarea şi desfăşurarea întregii activităţi arhivistice. în condiţiile prezentei legi. memorii. realizate în ţară sau de către creatori români în străinătate.

1) asigură aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare în realizarea protecţiei documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României.DRĂGHICESCU INTRODUCERE ÎN ŞTIINŢELE AUXILIARE ALE ISTORIEI . k) întreţine şi dezvoltă relaţii cu organele şi instituţiile similare din străinătate. a celor întocmite pentru uz intern. h) asigură. precum şi a celor ieşite.Surse info-documentare e) asigură documentele pe bază de microfilme şi alte forme de reproducere adecvate. în funcţie de creatorii de nivel central sau local. în urma selecţionării. atestă dacă un document face sau nu face parte din Fondul Arhivistic Naţional al României. 8 — Anual. 1. după caz. Art. aprobat de directorul general al Arhivelor Naţionale. în scopul expunerii sau documentării cu ocazia unor manifestări ştiinţifice sau culturale internaţionale. cadre didactice universitare şi specialişti din ministerele interesate. Art. 7 — Creatorii şi deţinătorii de documente sunt obligaţi să înregistreze şi să ţină evidenţa tuturor documentelor intrate. 4. 79 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . publicaţiile de specialitate. precum şi dezvoltarea întregii activităţi arhivistice. destinate informării şi sprijinirii cercetării ştiinţifice. respectiv în apărarea secretului de stat. j) autorizează scoaterea temporară peste graniţă a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României. pregătirea şi specializarea personalului necesar desfăşurării activităţilor arhivistice. format din specialişti ai Arhivelor Naţionale. paza şi conservarea acestor documente. care analizează. Evidenţa tuturor intrărilor şi ieşirilor de unităţi arhivistice din depozit se ţine pe baza uni registru. care se întocmeşte de către fiecare creator pentru documentele proprii. prin Facultatea de Arhivistică şi Şcoala Naţională de Perfecţionare Arhivistică. iar cele ale celorlalţi creatori. 6 — în cadrul Arhivelor Naţionale funcţionează un consiliu ştiinţific. precum şi punerii în valoare a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României. Modul de organizare_şi funcţionare. f) constituie şi dezvoltă banca de date a Arhivelor Naţionale şi reţeaua automatizată de informare şi documentare arhivistică. pe bază de inventar şi proces-verbal de predare-primire. i) la cerere sau din oficiu. dezbate şi face propuneri în probleme privind normele şi metodologiile specifice de lucru.Documentele se depun la depozitul arhivei creatorilor de documente în al doilea an de la constituire. Nomenclatoarele întocmite de creatori la nivel central se aprobă de către Arhivele Naţionale. de către direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale. conferinţe. potrivit anexei nr. în vederea informării reciproce în domeniul arhivistic şi al schimbului de documente şi de reproduceri de pe acestea. cercetători. precum şi componenţa consiliului ştiinţific se stabilesc prin regulament de organizare şi funcţionare. 2 şi 3. potrivit anexei nr. Scoaterea documentelor din evidenţa arhivei se face numai cu aprobarea conducerii creatorilor sau deţinătorilor de documente şi cu avizul Arhivelor Naţionale sau al direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale. potrivit legii. g) elaborează şi editează "Revista Arhivelor" şi alte publicaţii de specialitate. documentele se grupează în unităţi arhivistice. Capitolul III Obligaţiile creatorilor şi deţinătorilor de documente Secţiunea I Evidenţa documentelor Art.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . 9 . asigură aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale privind domeniul arhivistic şi participă la congrese. potrivit problematicii şi termenelor de păstrare stabilite în nomenclatorul documentelor de arhivă. stabileşte măsuri pentru corectarea tehnică şi metodologică şi pentru colaborarea serviciilor de informare şi documentare arhivistică şi a compartimentelor similare din cadrul Sistemului naţional de informare şi documentare. întocmite potrivit anexelor nr. reuniuni şi consfătuiri arhivistice internaţionale. cât şi la mobilizare sau război. atât în timp de pace. Art.

pentru a analiza fiecare unitate arhivistică în parte. cu mijloace adecvate de păstrare şi de protejare a acestora. 80 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Această comisie se întruneşte anual sau ori de câte ori este necesar. asigurându-le împotriva distrugerii. instalaţii şi sisteme de prevenire şi stingere a incendiilor. Documentele se scot din evidenţele arhivelor şi se pot elimina numai în baza proceselor-verbale ale comisiilor prevăzute la alin. un secretar şi un număr impar de membri numiţi din rândul specialiştilor proprii. sustragerii ori comercializării în alte condiţii decât cele prevăzute de lege. Secţiunea a IlI-a Păstrarea documentelor Art.Creatorii şi deţinătorii de documente sunt obligaţi să păstreze documentele create sau deţinute în condiţii corespunzătoare. întocmit potrivit anexei nr. după cum urmează: a) documente fotografice. fiind compusă din: un preşedinte. aprobate de directorul general al Arhivelor Naţionale. Modul de organizare şi atribuţiile comisiilor prevăzute la alin.DRĂGHICESCU ADINA BERCIU-DRĂGHICESCU transferului în alt depozit de arhivă sau ca urmare a distrugerii provocate de calamităţi naturale ori de un eveniment exterior imprevizibil şi de neînlăturat.În cadrul Arhivelor Naţionale funcţionează comisia centrală de selecţionare a documentelor. Persoanele juridice creatoare şi deţinătoare de documente sunt obligate să le păstreze în spaţii special amenajate pentru arhivă. se înaintează spre aprobare Comisiei centrale de selecţionare. iar în cadrul direcţiunilor judeţene ale Arhivelor Naţionale funcţionează câte o comisie de selecţionare a documentelor. precum şi peliculele cinematografice. degradării. Noile construcţii ale creatorilor şi deţinătorilor de arhivă vor fi avizate de către Arhivele Naţionale sau direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . după caz. 5. în cazul administratorului unic. stabilindu-i valoarea practică sau istorică.Persoanele juridice creatoare şi deţinătoare de documente depun spre păstrare permanentă la Arhivele Naţionale şi la direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale. 13 . însoţit de inventarele documentelor propuse spre eliminare ca fiind lipsite de valoare. 12 . Secţiunea a lY-a Depunerea documentelor la Arhivele Naţionale Art. Procesul-verbal de selecţionare. precum şi de inventarele documentelor ce se păstrează permanent. Depozitele de arhivă vor fi dotate. care coordonează activitatea de selecţionare a documentelor întocmite şi deţinute de creatori la nivel central. în cazul celorlalţi creatori şi deţinător de documente. după 20 de ani de la crearea lor. 10 . 11 .în cadrul fiecărei unităţi creatoare şi deţinătoare de documente funcţionează câte o comisie de selecţionare. 1 se stabilesc prin norme privind activitatea arhivistică. Arhivele Naţionale şi direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale pot prelungi termenul de păstrare a documentelor la deţinători până la asigurarea spaţiilor necesare preluării lor. unele numai dacă au spaţii prevăzute pentru păstrarea documentelor. în funcţie de formatul şi de suportul documentelor. acesta poartă răspunderea pentru selecţionarea documentelor ce urmează a fi arhivate. care coordonează activitatea de selecţionare a documentelor întocmite şi deţinute de ceilalţi creatori. în cazul creatorilor şi deţinătorilor de documente la nivel central. Secţiunea a Ii-a Selecţionarea documentelor Art. sau comisiilor din cadrul direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale. Art. numită prin decizia sau ordinul conducătorului unităţii respective. 2. precum şi cu mijloace. hotărârea luată se consemnează într-un proces-verbal.

după 100 de ani de la întocmirea lor. în condiţiile legii. cercetarea se poate face numai cu aprobarea conducerii unităţii creatoare sau deţinătoare. Serviciul de Protecţie şi Pază. având înscrise toate însemnele legale şi denumirea completă a unităţii. iar cele cu valoare practică. în sensul art. Capitolul IV Folosirea documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României Art. 19 . după 30 de ani de la crearea lor. Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României pot fi consultate. 13. extrase şi certificate. 14 . alte organe cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. cu excepţia celor predate în custodie. precum şi Academia Română îşi păstrează documentele proprii în condiţiile prezentei legi şi după expirarea termenelor prevăzute la art. elaborarea de publicaţii şi eliberarea de copii. a unui creator de documente. la expirarea termenelor de depunere a acestora. e) matricele sigilare confecţionate din metal.DRĂGHICESCU b) documentele scrise. în baza cărora se eliberează copii certificare şi extrase privind drepturile individuale ale cetăţenilor vor fi depuse la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau la direcţiile judeţene ale acestuia. fără ca activitatea acestuia să fie constituită de un altul. Art. Deţinătorul care doreşte să vândă documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României este obligat să comunice aceasta Arhivelor Naţionale.Organizaţiile particulare şi persoanele fizice care deţin documentele din Fondul Arhivistic Naţional al României le pot depune la Arhivele Naţionale sub formă de custodie sau donaţie. acţiuni educative. documentele cu valoare istorică. câte un exemplar al inventarelor documentelor permanente pe care le deţin. Ministerul Afacerilor Externe. Art. pentru ceilalţi creatori şi deţinători. în baza cărora se eliberează copii. pe baza aprobării directorului general al Arhivelor Naţionale. vor fi preluare de către Arhivele Naţionale sau de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale. rezolvarea unor lucrări administrative. Ministerul Apărării Naţionale. Pentru documentele la care nu s-a împlinit acest termen. informări. 16 — Documentele cu valoare practică. certificate şi extrase privind drepturile individuale ale cetăţenilor.Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României odată intrate. persoană juridică. d) actele de stare civilă. la cerere. 18 — în cazul desfiinţării. cu excepţia actelor de stare civilă şi a documentelor tehnice. 15 . 14 şi 15. vor fi păstrate de către creatorii şi deţinătorii de documente. potrivit legii. în depozitele Arhivelor Naţionale şi/sau ale direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Art. scutite de taxe şi impozite. 81 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Serviciul de Informaţii Externe. după caz. 2 din prezenta lege.Creatorii şi deţinătorii de documente. dacă sunt necesare în desfăşurarea activităţii lor. după 30 de ani de la crearea lor. Art. de către cetăţenii români şi străini. în condiţiile respectării prevederilor prezentei legi. Art. 17 . în cazul creatorilor şi deţinătorilor la nivel central şi a directorilor direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale. 20 Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României pot fi folosite pentru: cercetare ştiinţifică. nu mai pot fi retrase din administrarea acestora. după scoaterea lor din uz. Serviciul Român de Informaţii. sunt obligaţi să depună la Arhivele Naţionale sau la direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale. prevăzuţi la art. c) documentele tehnice. Art. după 50 de ani de la crearea lor. care au prioritate la cumpărarea oricăror documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României şi care trebuie să se pronunţe în termen de 60 de zile de la data înregistrării comunicării.Creatorii şi deţinătorii de arhivă pot deţine documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României şi după expirarea termenului de depunere.

Tentativa se pedepseşte: 82 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . sau cele a căror integritate fizică este în pericol. 13. în funcţie de valoarea şi calitatea acestora. Fac parte din această categorie documentele care: a) privesc siguranţa. 21 . persoane juridice. atestarea şi perfecţionarea personalului de specialitate din Arhivele Naţionale. prin datele şi informaţiile pe care le conţin. răspundere contravenţională.Scoaterea peste graniţă a documentelor care fac partre din Fondul Arhivistic Naţional al României sau înstrăinarea acestora către persoane fizice sau persoane juridice străine fără autorizarea Arhivelor Naţionale. d) nu sunt prelucrate arhivistic. degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României constituie infracţiune şi se pedepseşte conform prevederilor Codului penal. inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art.Creatorii şi deţinătorii de documente. nu se dau în cercetare.Personalul de specialitate din cadrul Arhivelor Naţionale va fi dimensionat în funcţie de calitatea şi specificul materialului documentar aflat în administrare şi face parte din categoria funcţionarilor publici. dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. Art. după caz. 28 . Art. potrivit anexei nr. structura şi competenţa acestor compartimente de arhivă vor fi stabilite de către conducerea unităţii creatoare şi deţinătoare de documente. Art.Sustragerea. b) pot leza drepturile şi libertăţile individuale ale cetăţeanului. l a cererea persoanelor fizice sau juridice. drepturile şi libertăţile cetăţenilor. 22 — Documentele a căror cercetare poate afecta interesele naţionale. dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant.DRĂGHICESCU Documentele de valoare deosebită nu se expun public. Stabilirea documentelor respective se face de către deţinătorul legal al acestora. potrivit legii. certificate. al direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale. Serviciile prestate de către Arhivele Naţionale pentru rezolvarea solicitărilor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice se efectuează. integritatea teritorială şi independenţa statului român. contra cost. ci sub formă de reproduceri. c) sunt într-o stare necorespunzătoare de conservare. 6. civilă sau penală. situaţie stabilită de comisia de specialitate şi consemnată într-un proces-verbal. au obligaţia de a înfiinţa compartimente de arhivă sau de a desemna persoane responsabile cu probleme de arhivă. Desemnarea personalului însărcinat cu activitatea de arhivă.Formarea. cu avizul Arhivelor Naţionale sau. în original. 24 .Creatorii şi deţinătorii de documente sunt obligaţi să elibereze. prevăzuţi la art. după caz. 26 — Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi atrage. cât şi din celelalte unităţi creatoare şi deţinătoare de documente de arhivă se realizează prin Facultatea de Arhivistică şi prin Şcoala Naţională de Perfecţionare Arhivistică. distrugerea. în condiţiile prevăzute de lege. 2. Art. Capitolul VI Răspunderi şi sancţiuni Art. 25 . 23 . constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . 27 . Art. Capitolul V Personalul arhivelor Art. Art. potrivit prevederilor constituţionale şi ale legislaţiei în vigoare. copii şi extrase de pe documentele pe care le creează şi deţin.

Contravenţiile prevăzute la art. a). 33 . la arhivă. direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale. 9. după caz. ai direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale.Contravenţiilor prevăzute în prezenta lege le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32 . în condiţiile legi. documentele care le atestă înfiinţarea. 83 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . în condiţiile legii civile. conform prevederilor art. 2. cele prevăzute la lit.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . a inventarelor pe care le deţin la expirarea termenejor de depunere. potrivit legii penale. în condiţiile prevăzute la art. 29 se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 500. 30 . Art. Art. după caz. pe bază de inventar şi proces-verbal de predare-primire. reorganizarea sau desfiinţarea. d) şi f). b) cu amendă de la 250. potrivit art. 35 .Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte. la expirarea termenelor prevăzute la art.Creatorii şi deţinătorii de documente sunt obligaţi să comunice în scris. Arhivele Naţionale pot solicita instanţei judecătoreşti anularea actului de vânzare.DRĂGHICESCU Art. f). Art. după caz. c) neselecţionarea documentelor create şi deţinute de către persoane juridice. Capitolul VII Dispoziţii finale şi tranzitorii Art. potrivit prevederilor art. e) nepredare. de către creatorii şi deţinătorii de documente de arhivă. 13. 29 lit. în condiţiile prevăzute la art. la termenele prevăzute în nomenclatorul propriu.Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plângere. persoane juridice sau persoane fizice. 31 — Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. c). 2. la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia. persoane juridice. Amenda se aplică şi persoanelşor juridice. e) şi g). 15 alin. folosite în actele normative în vigoare.000 lei. fără respectarea priorităţii Arhivelor Naţionale de a le cumpăra. 8 alin. să fie considerate infracţiuni: a) neinventarierea documentelor sau neînlocuirea de către creatorii acestora. se înlocuiesc cu denumirea Arhivele Naţionale. potrivit art.000 lei.000. 11. d) neasigurarea condiţiilor corespunzătoare de păstrare şi protejare a documentelor create şi deţinute de către creatorii şi deţinătorii de arhivă. 12. la direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale. a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al Românei de către creatorii şi deţinătorii de documente de arhivă. în termen de 15 zile de la comunicare. în termen de 30 de zile. după caz. a nomenclatoarelor arhivistice pentru documente proprii.Denumirile Direcţia Generală a Arhivelor Statului şi Arhivele Statului. f) oferta de vânzare sau vânzarea documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României de către persoane fizice sau persoane juridice. 29 . 34 . a documentelor cu termen de păstrare permanent. de către comisia de selecţionare a documentelor.000 lei la 2.000.000 lei la 1. 29 şi aplicarea sancţiunilor se fac de către împuterniciţii Arhivelor Naţionale şi. g) nedepunerea la Arhivele Naţionale sau la direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale. Arhivele Naţionale sau. Art. chiar şi după expirarea termenului de prescripţie a răspunderii contravenţionale. cele prevăzute la lit. b) nepredarea de către compartimentele unităţii creatoare. b). 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenienţilor. dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât. 17. În cazul contravenţiilor prevăzute la art. Art. la Arhivele Naţionale şi.

38 . în mod corespunzător şi Direcţiei Municipiului Bucureşti a Arhivelor Naţionale.Decretul nr.DRĂGHICESCU Art.Dispoziţiile din prezenta lege referitoare la direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale se aplică.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Dr. cu modificările ulterioare. nr. Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 4 martie 1966. 472/1971 privind Fondul Arhivistic Naţional al Republicii Socialiste România. cu respectarea prevederilor art. 74 alin (1) din Constituţia României Preşedintele senatului Prof. cu respectarea prevederilor art. Oliviu Gherman Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 12 martie 1996. Art. Art. 71/9 aprilie 1996) 84 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . 16 Preşedintele Camerei Deputaţilor Adrian Năstase (Monitorul Oficial. 1-6 fac parte integrantă din prezenta lege. Univ. precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi se abrogă. 74 alin (1) din Constituţia României Bucureşti. 36 .Anexele nr. nr. 2 aprilie 1996. 37 .

..... 5 ani B........ Numerele .. permanent sau temporar Indicativul Datele Numărul dosarului. extreme filelor nomenclator Prezentul inventar format din __ file conţine ....dosarele........................... a Arhivelor Naţionale) NOMENCLATORUL ARHIVISTIC NAŢIONAL ________________ aprobat prin Ordinul (Decizia) nr ........... Serviciul 1 .................... 2.................... Serviciul administrativ 1.............. ________________ _ _ Direcţia Serviciile Denumirea dosarului Termenul de Observaţii (conţinutul pe scurt al păstrare problemelor la care se _______________________________________referă) _____________________________________ Direcţia A............................ Observaţii dosarului după Conţinutul pe scurt al registrului etc.... Astăzi ... pentru documentele care se păstrează Nr ............... nefiiind încheiate............ Permanent secretariat şi secretariat 2.................................. Am predat....... registre....... cartoteci etc.....au fost lăsate la ....... Permanent 10 ani 5 ani ANEXA NR............. 85 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 ... 3 ..............din ... condici.................................... s-au preluat ... dosare.....................ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU .. 10 ani administrativă 3.... 2 (denumirea creatorului) (denumirea compartimentului) INVENTARUL PE ANUL .. La preluare au lipsit dosarele de la nr.................... Am primit........................... 1 Aprob Preşedintele Consiliului de administraţie (director) Se confirmă Directorul general al Arhivelor Naţionale (Directorul Direcţiei) Judeţene ........................DRĂGHICESCU ANEXA NR..

Data compartimentului 1 Datele extrase ale documentului După inventar Primite efectiv Ieşiri din arhivă 1... am procedat primul la predarea şi al doilea la preluarea documentelor create în perioada ........ în cantitate de . R..de către serviciul menţionat........... denumirea..... Preluări Denumirea crt. delegaţi ai compartimentului ... data preluării dosarelor din inventarul respectiv 6. cuprinzând ... proces-verbal de predare-preluare) 86 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Predarea-primirea s-a făcut pe baza inventarelor anexate..dosare..... numărul de înregistrare şi data actului pe baza căruia au fost scoase din evidenţă (confirmarea Arhivelor Naţionale pentru selecţionare... şi ... ANEXA NR....DRĂGHICESCU Instituţia ......... 4 REGISTRU DE EVIDENŢĂ a intrărilor-ieşirilor unităţilor arhivistice Numărul de dosare Nr........... denumirea unităţii către care s-a făcut predarea (I................... 3 PROCES-VERBAL de predare-primire a documentelor Astăzi......... Arhivele Naţionale etc. conform dispoziţiilor legale........ (regie autonomă..... societate comercială) ANEXA NR. Am primit.................. . Am predat. numărul de ordine al inventarului 2... M. pagini dactilografiate...ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU .) 10... subsemnaţii. . numărul total al dosarelor cuprinse în inventar 8. V......... R... arhivarul instituţiei .... data scoaterii dosarelor din evidenţă 9..

.. (Monitorul Oficial.. Comisia de selecţionare. după 50 de ani de la crearea lor.... documentele privind politica externă.... drepturile şi libertăţile cetăţenilor documentele medicale..... registrele de stare civilă..... numită prin Ordinul nr. după 90 de ani de la crearea lor.. din .. documentele notariale şi juridice. (numele şi prenumele) Semnătura Membrii..... 5 (denumirea creatorului) (sediul) PROCES VERBAL NR ..DRĂGHICESCU INTRODUCERE ÎN ŞTIINŢELE AUXILIARE ALE ISTORIEI ........ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU ....... (numele şi prenumele) Semnătura Secretar.. după 50 de ani de la crearea lor. (numele şi prenumele) LISTA termenelor după care pot fi date în cercetare documentele privind interesele naţionale. expirându-le termenele de păstrare prevăzute în nomenclatorul unităţii. dosarele personale.. după 75 de ani de la crearea lor... 71.. documentele fiscale. nr. documentele din anii* . avizează că dosarele din inventarele anexate să fie înlăturate ca nefolositoare.. documentele privind afacerile criminale. Preşedinte.. selecţionând în şedinţele din . după 50 de ani de la creare.. după 40 de ani de la moartea acesteia.... documentele privind viaţa privată a unei persoane........Surse info-documentare ANEXA NR. după 100 de ani de la crearea lor. documentele referitoare la siguranţa şi integritatea naţională.. 9 aprilie 1996) • anii extremi 87 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 ... după 90 de ani de la crearea lor..... după 100 de ani de la crearea lor.. după 100 de ani de la crearea lor.. documente ale societăţii comerciale cu capital privat.

şi la metoda folosită de autor pentru elaborarea ei. pentru a se face cât mai bine înţeles de cititor: cum face o analiză. Pentru a urca aceste trepte ale formării şi consacrării ştiinţifice. deopotrivă. paragrafe. aplicată imediat la întocmirea de referate şi la dezbaterile din seminarii. O recenzie la o carte de specialitate este mai pretenţioasă. METODOLOGIA ALCĂTUIRII UNEI LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE 1. pentru a se pronunţa în cunoştinţă de cauză. la cursurile de aprofundare şi la seminariile aferente lor (sau chiar independente de curs) studentul. să cunoască procedeele şi tehnicile de elaborare ale unei lucrări ştiinţifice în domeniu. să ia seama. Dacă. Aceasta. la cerc. cum întocmeşte aparatul critic (infrapaginal sau la sfârşitul capitolului ori al lucrării). este prezentarea (la cerc sau seminarul de aprofundare) a unui capitol sau mai multe din lucrarea de licenţă şi. chiar în facultate. astfel ca după absolvire să se poată integra optim în munca didactică. consecvenţa cu care foloseşte un stil ştiinţific. într-un cuvânt metoda alcătuirii ei. pe de alta cunoaşterea ştiinţelor auxiliare ale istoriei ajută pe student să-şi formeze sau să-şi consolideze o concepţie ştiinţifică şi."se fură". o carte) Pe de o parte. studentul reuşeşte să elaboreze şi o recenzie sau un studiu. este necesar ca studentul.DRĂGHICESCU XII. o demonstraţie. îl conduce pe student în a prezenta. cu toate 88 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . acestea pot fi considerate drept elemente de consacrare ştiinţifică într-o primă etapă. incorect abordat până atunci).cum s-a spus . trimiţând. atent. aici regula fiind ca recenzentul să ştie. îşi însuşeşte metodologia cercetării. pe de o parte. altfel. Dacă la seminariile generale îşi însuşeşte în primul rând deprinderile didactice. Adâncirea specializării. studentul sau oricine a pornit pe calea aceasta e bine ca în paralel cu studierea unei lucrări ştiinţifice. solicitând şi sprijinul/îndrumarea profesorului său specialist în domeniu. cum şi când face sublinierile în text (notând ale cui sunt: ale sale sau ale altui autor folosit). Un prim sfat este acesta. să-şi cunoască bine "meseria". în sfârşit. cel puţin cât autorul cărţii şi chiar ceva mai mult. Elaborarea unei lucrări de interpretare (un studiu. meseria . de când e lumea. prin aprofundarea unui domeniu al istoriei. cât şi pentru a-şi face "ucenicia ştiinţifică". cum trage o concluzie (dacă ea este adecvată demonstraţiei). Aplicarea celor însuşite se continuă la cercurile ştiinţifice studenţeşti prin prezentarea de cărţi nou apărute (în domeniu) şi referate ştiinţifice. între timp. în cazul nostru se învaţă.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Întrucât. cum introduce citatele şi cum face parafrazările. cu probitate. lucrarea de "consacrare" ştiinţifică la acest nivel este aceasta din urmă. chiar unele comunicări ştiinţifice la un subiect ce i s-a dat în studiu sau el însuşi 1-a propus după serioase investigaţii asupra ineditului acestuia (sau: insuficient cunoscut. în pragul absolvirii. în cercetarea de specialitate şi în orice alt resort în care competenţa îi este solicitată. O etapă ştiinţifică accesibilă pentru student. subcapitole. Consacrarea ştiinţifică însă. în paralel cu însuşirea cunoştinţelor de specialitate. riscă să greşească. o dă doctoratul. cum "împarte" textul în capitole. lămurirea conceptelor cu care operăm. profesional. atât pentru a-şi însuşi cu înţelegere cele predate de profesor sau studiate personal. de regulă. la sursa utilizată.

în mod normal o face în cunoştinţă de cauză. în forma finală. tabelele sau alte anexe care întregesc lucrarea.la un studiu mai restrâns .DRĂGHICESCU elementele lui. pentru a para o anumită tentaţie a editorului: în contractul cu acesta şi în "pagina tehnică" (la început) a lucrării . După bibliografierea cărţilor.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . dar e necesară şi ulterior. chiar a recenziilor importante la anumite lucrări. anul editării. Dacă o repartizează sau o sugerează profesorul specialist. în ordine: Numele şi prenumele autorului (sau autorilor) sau. a tuturor acestora o prezentăm noi aici. are o formulare aproximativă . eventual. Schema bibliografiei ar putea fi aceasta (alfabetic. locul editării. deci favorabilă. după caz. paginile între care se află studiul). fie din cel al celei aplicative. întocmirea bibliografiei. Şi un "secret" profesional. studiilor. Dacă va fi atent la toate acestea. în sfârşit. ca şi menţionarea izvoarelor de tradiţie (după caz). în notă. insuficient) sau greşit abordată/interpretată. cum elaborează introducerea la lucrări. aceste prescurtări. întâi pentru a rezista în timp.anunţă. anexe sau alte materiale în afara textului ori distribuite în text. fie din punctul de vedere al cercetării fundamentale. este absolut necesară. ordonată. anul calendaristic.". Pe fişa bibliografică se trec. până la teza de doctorat inclusiv. numărul paginilor. de pus în lucrare. titlul lucrării (dacă este un studiu într-o revistă. ale coordonatorului sau ale şefului de colectiv). sau cum . Lucrările istoriogrqfice.. situaţie care îndreptăţeşte cercetarea/recercetarea ei. cu care începe întocmirea bibliografiei. studentul va învăţa "din mers" meseria. cum alege şi cum pune în pagină iconografia lucrării. se consemnează pe fişe bibliografice (1/8 dintr-o coală A4). numerotate de la 1 până la final): 89 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . o sinteză. numărul revistei. El se va definitiva pe parcurs în funcţie de anumite aspecte reieşite pe parcursul documentării. Oricum. parţial cercetată (deci. cititorului).dacă autorul a avut grijă să-şi consemneze drepturile rezervate (copyright-ul). conţinutul lucrării. pe care o ataşează la începutul lucrării. ca recomandare. practice. la prima citare. ilustraţii. în cărţile publicate. studentul îl consultă pe profesorul sub coordonarea căruia lucrează. dacă autorul a fost atent la ţinuta grafică a lucrării (calitatea hârtiei şi a coperţilor. ediţia a II-a. cum s-ar părea. anul de apariţie al revistei. locul.dar cât mai adecvat temei. În sfârşit. Alegerea temei de cercetare nu este atât de uşoară. urmează bibliografierea surselor inedite (de arhivă). în cuprinsul căruia tema poate fi necercetată. Alte învăţături le primeşte. 2) să ai cunoştinţe aprofundate asupra domeniului abordat. pentru tema aleasă. se menţionează: în revista ". al 2-lea pentru a crea o primă impresie plăcută. cum îşi întocmeşte (după caz) lista de prescurtări.. dacă e o lucrare colectivă. pe capitole. Titlul lucrării. hărţile. eventual prefaţa (indiferent dacă o elaborează el sau i se face de altcineva: un coleg "de breaslă" sau o autoritate în domeniu. 3) să ştii dacă ai acces (în ţară sau în străinătate) la baza de documentare (istoriografică sau de surse inedite) şi dacă. cum îşi întocmeşte indicele. Şi chiar dacă o propune el. stăpâneşti limbile lucrărilor publicate sau ale surselor inedite. Alegerea temei presupune: 1) să fii edificat deplin asupra necesităţii abordării respectivei teme. titlul trebuie să "acopere". de la fiecare profesor sau asistent. desigur. la început. Ea este obligatorie. în câteva cuvinte. deci titlul revistei în ghilimele. a III-a etc.

Planul lucrării. extras) etc. în text. special domeniului în care intră subiectul abordat de noi. Documentarea este una din cele mai îndelungate etape în munca noastră de întocmire a unei lucrări ştiinţifice. subliniindu-se valoarea documentelor ca surse primaree documentare. b) Sinteze speciale (consacrate ex. sau 25/I. Instrumente de lucru (enciclopedii. într-o primă variantă.DRĂGHICESCU I Lucrări de sinteză: ori împreună.). "Arhitectura" lor însă se diferenţiază întrucâtva în funcţie de natura lucrării fişate: carte/studiu/atlas sau izvor istoric (edit. evident şi cu sursa lor bibliografică. eventual ediţia. aceasta trebuie să conţină (în rezumat. în sfârşit orice alt studiu pe care l-am utilizat.) (Preluare în rezumat. când se amendează cu ultimele informaţii survenite. Fişele de cercetare/documentare sunt: a) fişa rezumat. extras) o singură idee/problemă.Edite IIIl-2. titlu etc. utilizate): III-l.B. chiar şi în etapele de documentare şi elaborare. Inedite III-4. o pagină pe care am omis-o. ordinea în schema aceasta reflectă drumul cercetării: de la marea sinteză la izvorul inedit. astfel se renumerotează întreaga bibliografie şi se corectează numerele în cuprinsul cărţii. II Lucrări speciale (consacrate direct subiectului sau unui cadru ceva mai larg în care acesta intră. cu care am lucrat şi am citat din ea. b) fişa regest. Istorii universale). pe ţară. pagina: (25/vol. aşezate într-o ordine) Organizând bibliografia astfel. diferenţiate: Problema/ideea Problema/ideea Anul. dicţionare. poziţia (nr. extras) (Volumul Preluare: edit/Arhiva . provizoriu.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Presă III-3. Istorii. regest. degust. pur şi simplu. între paranteze rotunde. noile poziţii bibliografice se intercalează alfabetic. citând. fondul sau colecţia (în rezumat. pentru a mai nota. regest. în lista bibliografică definitivă. putem economisi spaţiu tipografic (care este tot mai scump!) şi efort. locul (cartea: autor. a lucrării citate. ori . bisând poziţia (20 bis) sau folosind primele litere ale alfabetului (20a. inedit). I. în afara celor de mai sus). Dăm mai jos aceste tipuri de fişe. se poate întocmi. Dar nu este greşit să fie menţionate: izvoarele la început. 20b etc). Bibliografia se completează continuu. c) fişa extras. volumul. 26. Nu optăm pentru trecerea izvoarelor la începutul listei bibliografice. IIIIzvoare (toate. de pildă.26)). Pentru noi. chiar şi după elaborare.a) Sinteze generale (lucrări de largă sinteză „ < • Tratate. IV. de la început. din Bibliografie. Pe fişa de cercetare/documentare se notează toate informaţiile utile care ne vor folosi la elaborare.) Fişă de cercetare după carte/studiu Fişă de cercetare după izvor 90 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . Indiferent de tipul fişei. După ce am întocmit lista bibliografică finală. spre a nu mai fi obligaţi să revenim în bibliotecă. putem renunţa la cea mai mare parte a aparatului critic infrapaginal (sau la sfârşit de capitol sau la finalul lucrării). aici intră şi monografiile). într-un spaţiu restrâns. atlase etc. Izvoare de tradiţie (unde e cazul) N.

Elementele de bază ale fişei bibliografice sunt: autorul şi titlul operei. dar citările sunt distanţate (peste 2-3 etc. cit. Urmează lectura/studiul fişelor de cercetare. apoi se scrie op. într-o variantă mai completă. puţin mai înalte decât fişa. pentru a se trece pe ele problema grupării de fişe ce urmează (sau un eventual titlu al capitolului/subcapitolului). Când ambele aceste elemente de bază se repetă la o citare imediat următoare. conform unui plan al ei. completându-se informaţia. cit. Elaborarea lucrării este. Se realizează astfel şi fluienţa textului. se aşează în cutiuţe special construite (din carton sau lemn).DRĂGHICESCU Fişele de cercetare. locul apariţiei revistei. Planul lucrării. mai sus). în care studiul profesional şi reflecţiile permanente care îl însoţesc se "topesc". după titlul acestuia se dă. cât mai exacte şi complete. prin stilul care te va reprezenta tot mai mult. ca şi pentru uşurarea muncii pe computer.. eventual ediţia. cit. pe dimensiunea lor. II. operele utilizate se transcriu. iar opera este alta. compact. minuscul şi nesubliniat). cu capitole şi subcapitole. Planul trebuie să fie cât mai analitic. îl anunţă la începutul lucrării. se poate întocmi după lectura integrală a fişelor de cercetare. eventual volumul. în sfârşit pagina cu informaţia sau opinia. pagina. prin excelenţă. complet (cursiv/italic (la prima citare. cu notiţe marginale scurte de trimitere la alte informaţii. cu operaţiunile amintite.: 52/TJ. în locul autorului se pune Idem (nesubliniat). ci dintr-o altă lucrare I 91 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . se scrie doar: Jbidem şi se pune pagina. cu toate elementele bibliografice: Autor/autori (începând cu primul) sau coordonator (cu literă normală. etapa de creaţie ştiinţifică. despărţite. prin cartonaşe mai groase. chiar dacă provizoriu).n).n) se trec.) se utilizează atunci când nu s-a luat informaţia direct de la sursa primară. se pune un semn de carte la pagina unde încep notele.păstrarea în cutiuţe care se pot pune chiar într-un raft mic (de 4-8 cutii.. în opera finală. dacă este un studiu într-o revistă. se subliniază şi în consecinţă se va scrie cu italice. numărul. aparatul critic (notele. obligatoriu. aceasta însemnând: lucrarea de la poziţia 52 din bibliografie. pagina). Când doar autorul se repetă.. locul şi anul editării.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . la sfârşitul capitolului sau chiar la sfârşitul cărţii (pe capitole sau toate. poziţii). ideea). înainte de a începe expunerea. Pentru economisirea spaţiului tipografic (care devine tot mai scump!). acasă. Un sistem mai funcţional ni se pare a fi cel deja menţionat: lista bibliografică în anexa lucrării (v. (= opera citată. Aparatul ştiinţific/critic (note/trimiterile la sursă. cu italice) sau loc. an calendaristic. dar suficient de late sus. la modul „ideal" în josul paginii (infrapaginal). sau art. cu celelalte elemente bibliografice (an de apariţie. pe probleme (eventual chiar pe capitolele/subcapitolele lucrării. acestea se pot face şi pe verso-ul fişei. se dă numele autorului citat. In acest sistem. între ghilimele. în ordine: l. la prima citare. editura. pentru control operativ la lectură. pentru a fi controlabilă orice opinie sau demonstraţie) s-a pus şi încă se pune. 86. cu etichetă privind conţinutul cutiei). concis. dar şi confero (cf. iar trimiterile/notele se fac direct în text.. cu precizarea materialelor care se dau în anexă. Planul încă se mai perfecţionează/amendează în etapa elaborării şi a lecturii/lecturilor lucrării după elaborare. De preferat . utilizându-se sistemul de prescurtări pe care autorul 1-a adoptat şi pe care. voi. cu fişe ataşate (capsate) de prima. titlul operei. între paranteze rotunde (ex. Apud. apoi în prescurtarea adoptată). numeraţiile: l. chiar cu reflecţii pe care le-am putea folosi în etapa elaborării. Păstrarea fişelor în plicuri devine greoaie în etapele următoare. în sfârşit. numele revistei (complet sau cu prescurtarea adecvată). Când ambele elemente se repetă. foarte atentă lectură.

prioritar.DRĂGHICESCU în care se citează sursa respectivă.: Bălcescu. la încheierea contractului de editare: hârtie bună. depinde cât de detaliat vrei să-1 faci) se trec toate numele întâlnite (de persoane. cade în sarcina autorului. Prefaţa. învăţătura. pentru cititor şi pentru carte. mai scoate şi alte erori. şi se paginează şi ea în continuare. de probă). coperţile din carton rezistent. de materii). ea este. osonime. e bine ca indicele cărţii să se facă atunci când cartea este la "semnal" (primele exemplare. fireşte. menţionându-se la fiecare pagina de început (la capitole în marginea din dreapta.de orice fel — rămase cad în răspunderea autorului. este de preferat să fie analitic. Cum se întocmeşte indicele? (operaţiune oarecum plictisitoare. care îl poate executa cel mai bine. tabele. cu mult alb şi rezistentă. dacă este cazul. Dacă prefaţa este scrisă de o autoritate în domeniu. definitivat ca ultimă componentă a lucrării. indicele se poate face şi la sfârşitul procesării. Ea se pune în faţa Introducerii. pentru a putea face trimiterea şi la ea. 21. Operatorul computerului scoate erorile semnalate. Acum însă. eventual unele documente reprezentative etc. 32. hidronime. 37. Corectarea lucrării. în dreptul lui se trece: passim. grafice . după procesare. în principal. eventual. 17. pe capitole şi subcapitole etc. In această Introducere — concisă. pe fişe de format mai mic sau mai mare (1/8 sau 1/4 dintr-o coală A). se menţionează pe fişa numelui acele posturi. după caz. "scăpări". exclusiv. dacă cititorul va fi interesat. adaugă completările. cele mai importante atenţionări şi precizări menite să atragă atenţia asupra cărţii. Pentru a nu face de două ori munca. dacă este cazul. Indicele cărţii se execută ultimul şi ocupă ultima paginaţie. şi o bună legătură în cotor. hărţi. după caz. Anexa. Dacă posturile în care respectivele nume se află în pagini prezintă un interes aparte. Un amănunt important: să se imprime şi pe cotorul cărţii numele autorului şi titlul acesteia (întreg sau prescurtat). dar şi estetic. 39. şi a o folosi în etapa elaborării. toponime. la subcapitole imediat după titlul acestora. care ştie cel mai bine cum s-o facă. editează "Magazin istoric pentru Dacia". dacă nu poate angaja pe cineva specializat în întocmirea de indici — evident. 5. Dacă un nume este des menţionat în carte. cu un design adecvat. pentru economie de spaţiu. conţinutul lucrării.) e bine să se întocmească la început. înainte de începerea textului acesteia. cuprinde. autorul o elaborează la sfârşit dar. se citează şi sursa primară. Este de preferat a se utiliza indicele general (nu separat: onomastic. O Introducere. controlând dacă s-a operat totul. după indicaţiile autorului): se face lectura foarte atentă a cărţii. cu paginile respective (de ex. după care toate aceste fişe se ordonează alfabetic şi se procesează. foarte pe scurt. autorul explică/justifică necesitatea tratării temei şi prezintă principalele concluzii la care a ajuns. exclusiv. se compartimentează (ilustraţii/tabele/grafice etc). dar nu se omite a se menţiona: apud sau cf. foarte pe scurt. 56 etc). Grafica lucrării trebuie să stea şi în atenţia autorului. de materii). Cuprinsul. densă -. Nicolae: familia. 29. 47.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . eventual volumul. Autorul revede textul astfel corectat de operator. 36. toponimic. 92 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . o aşează în fruntea lucrării. numerotându-se fiecare piesă în compartimentul ei. o recomandare pentru autor. Ea are menirea să-i prezinte cititorului. va trece la studierea ei. dar e bine să-l întocmească autorul. Anexa lucrării (ilustraţii.câte nu se trec în text. iar sub aceste nume se trec toate paginile din carte în care se află numele respectiv. căci e mai funcţional. Erorile . cu utilizarea computerului.

dar uneori şi pentru cele în limba română. iar aparatul ştiinţific . după cum cere textul. D (relaţiile dintre Ţările Române). de specialitate. adică absolut ştiinţific.). fapt pentru care elaborarea de lucrări ştiinţifice în domeniu are mult de suferit. cele de mare întindere. glosare . din care să facă parte. din motive materiale. a pasajelor care se referă strict la istoria noastră. şi aproape întotdeauna din motive materiale. dar n-a fost dusă până la capăt. petrecut . memorii. încă de la începutul secolul XX. „istorii". obligatoriu. specialiştii domeniilor respective. efort şi bani. ulterior. epigrafice. este contraindicată. după ce se cheltuiseră. cu aparatul ştiinţific infrapaginal pe o pagină şi pe alta. paginile aflându-se faţă în faţă. respectivii autori au fost constrânşi să realizeze o economie materială. C (Transilvania). din motive materiale în primul rând dar şi datorită coordonării insuficiente de către factorii de răspundere.trebuie publicate integral. deci.şi sub presiune politică. ulterior. s-a utilizat crestomaţia de texte. în ediţii ştiinţifice. Evul mediu. numismatice. chiar o bună parte din Evul modern . atunci trebuie publicate cu textul original şi cu traducerea. de regulă. în paralel (original şi traducere). în primul rând „cronici". am rămas mult în urmă faţă de alte ţări în ce priveşte publicarea ştiinţifică a ediţiilor de izvoare. Elaborarea unei ediţii ştiinţifice de izvoare istorice Aşa cum. B (Ţara Românească).indice. Referindu-ne. opere ale istoricilor mai vechi . De asemenea. la cursuri de aprofundare în domeniu. 93 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . şi aici avem în vedere editarea unor asemenea izvoare. antropologice. un program de editare a izvoarelor.n-a fost prezent la fiecare volum. de pildă. după necesităţi. substanţial. şi ediţii de regeşte sau numai de rezumate. ştiinţifică: Documenta Romaniae Historica. mai ales. de arhitectură. La noi. numai la izvoarele scrise/literare. uneori din incompetenţă dar. al izvoarelor arheologice. Un caz de cea mai mare gravitate. ne-am ocupat de izvoarele scrise/literare. s-au practicat şi se practică antologiile de izvoare documentare. Academia a oprit o astfel de editare. în primul rând pentru controlul operativ al traducerii. La modul ideal. la critica izvoarelor. a fost prima ediţie a corpus-uhxi de izvoare documentare interne privind istoria României (D. pentru izvoarele în limbi străine mai ales. şi s-a început noua ediţie. Publicarea numai în traducere. înaintează şi mai greu. de regulă. în cazul izvoarelor documentare. dar având şi utilitate ştiinţifică. S-a încercat. Este cazul. din motive materiale. este necesară o observaţie prealabilă. de habitat etc. Publicarea cu cele două texte (original şi traducere) dispuse succesiv îngreunează utilizarea ediţiei. adică publicarea. aparatul ştiinţific este deficitar.din Antichitate.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . doar. de texte. oricât de mare specialist ar fi editorul (specialistul care pregăteşte ediţia). ediţie care a înaintat greu. Desigur. etnografice. o „reparaţie".DRĂGHICESCU 2. cu 4 serii: A (Moldova).R. Asemenea ediţii sunt rezultatul unei munci de echipă. Dacă sunt în alte limbi decât cea proprie. pentru care sunt necesare multiple cunoştinţe tehnice. Pentru uz didactic mai ales. deşi Academia Română lansase. La acestea însă. În ansamblu.I. iar acum. s-au publicat.se pare . Alte categorii (clase/subclase) de izvoare reclamă o pregătire mai specială care se dă studenţilor. ediţie în care documentele în limbi străine au fost publicate numai în traducere. foarte dăunătoare însă sub aspect ştiinţific.

succint („telegrafic") toate elementele „fişei tehnice" a documentului. Studii şi documente privind istoria românilor. pornind de la ce s-a realizat corespunzător până acum.. în ordine. 94 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . când lipseau studiile în domeniu (vezi de exemplu.. în care să se integreze toate instituţiile şi persoanele fizice capabile şi doritoare să editeze izvoare.bărbier. dar Introducerea este obligatorie. precum şi a celui din fruntea volumului şi de la sfârşitul lui. de la cotă până la cromatică şi stare de păstrare. inclusiv corespondenţa cotelor arhivistice (dacă acestea s-au schimbat) şi mai ales precizarea valorii lor pentru cercetarea ştiinţifică. Redarea unor alte ilustraţii (personalităţi. cu un cuvânt pe fiecare fişă. p . În condiţiile moderne ale unei abordări ştiinţifice interdisciplinare. elaborarea . fiecare cu aportul ei. ca for ştiinţific suprem . cât şi a celui infrapaginal (la izvoarele narative dar şi la cele documentare. ... rezumate care însă nu trebuie să lipsească nici din fruntea fiecărui document (pe motiv că s-ar face o economie).şi nu numai pentru cercetarea în domeniul istoriei. în paranteze. descrierea lui „tehnică" se face spre finalul Introducerii într-un subcapitol anume..) este excesivă şi neindicată pentru ediţia de izvoare. dulgher. . indicele se execută pe fişe dispuse alfabetic. ştiinţific şi realist. necesară. după Introducere.. ci a culturii ştiinţifice în ansamblu şi nu numai. Experienţa a arătat că indicele general este cel mai operativ atât ştiinţific cât şi în economia ediţiei. deci. mai sus). în volum... dacă permit condiţiile materiale.Indicele este unul din cele mai importante elemente ale aparatului ştiinţific al unei ediţii de izvoare. Astfel. la astfel de ediţii fac apel specialişti din diverse domenii. În fruntea volumului. a „frontului" istoric. S-au practicat cele 3 feluri de indici: onomastic. privitor la demonstrarea caracterului dubios sau fals.sub egida Academiei.este şi o măsură de prevedere. Tot în fruntea volumului. strategic dacă vreţi (căci presupune o însemnată angajare ştiinţifică şi materială). iar condiţiile grafice ale fiecărui volum să fie corespunzătoare unei asemenea lucrări de îndelungată rezistenţă. Important este ca orice ediţie realizată să aibă ţinută strict ştiinţifică. în dreptul cărora se trec. Este. alfabetic. ca „mostră" sau integral. paginile la care se găseşte. El se execută când ediţia a ajuns în faza de listă finală. cu câte un „microstudiu" la fiecare. apoi lista rezumatelor la documentele ediţiei. o bună parte din critica internă rămâne pe seama istoricilor ulterior. se dau cât mai multe . cioban. sub care se notează. ci un studiu ştiinţific privind prezentarea izvoarelor. se pune lista cu prescurtările utilizate (pentru economie de spaţiu). Etapa pregătirii ediţiei — după stabilirea clară a obiectivului şi încadrarea în planul de editare — se face în primul rând prin critica externă a izvoarelor despre care am vorbit (v. edificii etc. ele îşi au locul în altă parte. În acest spirit expunem mai departe modul de realizare al unei asemenea ediţii repetăm: de izvoare scrise/literare. Concret. Ea nu trebuie să fie un „studiu de caz" pe baza documentelor publicate . pagina respectivă dar fără sigla . 30 volume) -. bine chibzuit şi coordonat.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU .cum s-a procedat mai demult.p". toponimic şi de materii... Nu este doar o problemă a istoricilor.. gata pentru tipar. dar şi echipe mixte pentru multe probleme ştiinţifice care se cer a fi rezolvate.. . Iorga. O atenţie deosebită trebuie dată elaborării aparatului ştiinţific al ediţiei. Dimpotrivă. atât cel de la sfârşitul fiecărui document (în cazul izvoarelor documentare).a unui plan. prefaţa este facultativă. într-un „compartiment" al lor către sfârşitul volumului. p. posturile sub care cuvântul se găseşte. absenţa indicelui constituie o mare lipsă a ediţiei. într-un prin „compartiment".DRĂGHICESCU Elaborarea unei ediţii ştiinţifice de izvoare istorice scrise (documentare şi narative) este una din obligaţiile majore pentru viaţa noastră ştiinţifică . Nu este o muncă uşoară dar ediţiile cu indice sunt cele mai preţuite.. la sfârşitul fiecărui izvor documentar se redau. De exemplu: Dimitrie: . La un izvor narativ (de întindere). izvoare ce urmează a fi publicate în ediţia noastră. Într-un al 2-lea „compartiment" al Anexei se dau în facsimil/foto documente reprezentative. sol la Poartă. se publică documentele dubioase şi documentele considerate de noi false. În Anexă. N. dacă s-ar pierde sau deteriora originalele.etc. parţial şi prin critica internă (pentru a se stabili cât mai ştiinţific izvoarele dubioase sau false.

„Babeş-Bolyai". şi estetica îşi are locul şi importanţa ei. în „Studii şi articole de istorie". toate aceste nume se introduc în computer. Deci. 1970. SACERDOŢEANU. Sigur. NICHITA. Introducere în istorie şi ştiinţele auxiliare ale istoriei. XXI. Univ. Metoda alcătuirii unui studiu de istorie. NICOLAE. SACERDOŢEANU. 95 Copyright DEPARTAMENT ID © 2007 . 1973. AURELIAN. Când un nume este foarte des menţionat în volum. pentru a se evita defecţiunile la pagini sau la coperţi şi pentru a se lega filele în ordine. 1943. AURELIAN. se corectează şi se dă lista finală cu paginaţia rezervată.ARHIVISTICĂ ADINA BERCIU . Metode de cercetare în istorie. în Tipografie. trăinicia ei contează foarte mult. 1. Este o lucrare care urmează să înfrunte timpul şi să reziste la numeroase utilizări. dar ne referim în primul rând la calitatea hârtiei. titlul unei ediţii ştiinţifice nu este unul comercial. VASILE. nr. 1967. Tehnica elaborării unei lucrări ştiinţifice de istorie. In sfârşit.un dicţionar de cuvinte ieşite din uz (arhaisme). la legătura în cotor. Bucureşti.IX.DRĂGHICESCU Apoi. ci este un titlu sobru. 1977. în dreptul lui se trece: passim (pentru a nu încărca inutil indicele) O ediţie de izvoare istorice vechi are nevoie şi de un glosar . BIBLIOGRAFIE ADĂNĂLOAIE. îndrumări în cercetări istorice. la coperţi. Cluj-Napoca. MACIU. EDROIU. în „Forum". Mare atenţie. Noi nu avem un dicţionar de arhaisme şi de aceea căutarea înţelesului unui arhaism necesită timp îndelungat. 2. Condiţiile grafice ale unei ediţii de izvoare trebuie să fie foarte bune. dar nu este lipsit de importanţă dacă are şi un design mai atrăgător. trebuie să se dea la imprimarea şi la legarea volumului. în RA.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful