Oper este un termen desemnând o form de teatru, fiind deseori denumit teatru liric, în care întreaga ac iune se desf

oar total sau predominant utilizând muzic i cântat. Opera utilizeaz multe din elementele teatrului vorbit sau dramatic, precum ar fi scenariul, costumele, decorurile, mi carea scenic i interpretarea. În ciuda acestor asem n ri, interpre ii operei trebuie s posede în primul rând calit i vocale deosebite, care confer genului muzical identitatea sa definitorie. Întrucât mesajul operei este transmis preponderent prin muzic , la calit ile vocale primordiale ale interpre ilor se adaug întotdeauna un ansamblu de instrumenti ti de acompaniament al c rui complexitate poate varia între a unui ansamblu minimal, de tipul unui trio, cvartet sau cvintet, pân la o orchestr simfonic complet . Uneori, i în special în cazul operei franceze, pentru cea mai mare parte a istoriei sale, spectacolul de opera include i ample scene de balet. Opera s-a deta at ca gen muzical i teatral aparte în Italia anilor 1600 ca unul din produsele artistice i intelectuale ale amplei i puternic influentei mi c ri artistice a barocului, dar a atins culmile sale de rafinament i perfec iune în secolele ulterioare, al 18 -lea i al 19-lea, reverberând puternic pân în secolul 20, fiind generat i perpetuat mai ales de compozitorii austrieci, germani i cei italieni. Primele spectacole de oper din România dateaz din sec. XVIII i au fost sus inute de trupe str ine. Opera Român , ca institu ie, exist din 1885 , când era o trup particular , fondat de George Steph nescu. Opera Român ca institu ie public a fost înfiin at la Cluj în 1919, la Bucure ti în 1921, la Timi oara în 1946, la Ia i în 1956 etc.Acest categorie muzical definit pentru prima dat în Ita lia, la începutul barocului (dupa 1600), de i varia iunile pe aceast tem au fost multe i variate,liniile principale au r mas în mod remarcabil nemodificate. Opera reprezint o lucrare dramatico -muzical , al carei text este în întregime cântat. Opera înc epe cu o uvertur sau preludiu care prezint cadrul lucr rii i chiar o parte din cele mai importante teme care vor fi dezvoltate ulterior. Sub acompaniament orchestral interpre ii îmbin arta scenic cu cea vocal , corurile i baletul completeaz uneori partitura, ac iunea este împartita în acte i scene.

1

În cadrul acestora principalele mijloace de exprimare sunt: aria solo, duet -ul, trio-ul corurile pentru a permite unui grup mai mare s se al ture s au s comenteze asupra ac iunii recitativele care se aseaman cu conversa ia cântat , unde ac iunea de obicei se desf oar într-un ritm mai alert înainte ca urm toarea bucat s permit o contemplare mai aprofundat asupra lan ului de evenimente În epoca rena terii oamenii erau fascina i de tot ceea ce avea legãturã cu Grecia sau cu Roma Anticã.In 1597 s -a prezentat în fa a unui public format din nobili prima operã cunoscutã,Dafne,cu muzicã compusã de Jacopo Peri.Din opera Dafne s -au pãstrat doar câteva fragmente.Prima opera a cãrei partiturã a supravie uit în totalitate a fost opera Euridice(1600) compusã de Peri i Giulio Cacchini.Subiectul este preluat din mitologia anticã.Euridice,so ia prea -iubitã a poetului i muzicianului Orfeu, moare i este coborâtã în Infern;decis sã o salveze.Orfeu o urmeazã, magia cântecului sãu ajutându -l sã înfrunte toate primejdiile Infernului.Cu toate cã mitul a reprezentat sursa de inspira ie, autorul i -a permis sã schimbe irul nara iunii -o practicã ce a devenit un fel de tradi ie în opera.In versiunea anticã a povestirii.Orfeu nu face fa ã testului final la care este supus. Primele opera erau afaceri aristocratice,puse în scenã în reprezenta ii particulare la care lua parte nobilii,sau ocazia unor cãsãtorii princiare,sau mari recep ii.Prima reprezenta ie publicã, în fa a unui public care plãtise pentru aceasta,a avut loc în 1637, la Vene ia.Experimentul a fost un succes.Au început sã aparã teatre în întreaga Italie i opera s-a raspândit rapid i în alte pãr i ale Europei.Aceastã periodã a fost remarcabilã pentru decorurile i costumele pompoase i efectele spectaculoiase realizate de diverse ma inãrii din culise.In 1645, un vizitator englez la Vene ia, memorialistul John Evelyn, nota cã opera era ,,unul dintre cele mai magnifice i mai luxoase divertismente inventate de mintea umanã. Popularizarea operei a grãbit schimbãrile în raportul dintre text i muzicã.Inten ia originalitatea a fost aceea ca muzica sã sus inã,din fundal ,impactul textului rostit.Primele spectacole earu complet vorbite,sau textul era scandalat i ex ista foarte pu inã melodie,sau chiar deloc,iar ritmul era doar cel dat de vorbirea naturala, uneori acompaniatã de câtiva instrumenti ti.In 1607 primul mare geniu al operei Claudio Monteverdi,a angajat un ansamblu mai mare i mai variat de instrumenti ti i a introdusnoi forme de incitare dramaticã,dând frâu liber unor noi exprimãri a emotiilor umane în muzioca pe care a compus -o pentru opera sa Orfeu,inspiratã tot de celebrul mit al lui Orfeu
2

i Euridice.Intãritã de lucrãrile ulterioare ale lui Monteverdi, noua tendin ã în arta muzicalã a devenit din ce în ce mai evidentã.La începutul secolului 18,Alessando Scarlatti compunea opera în care muzica era cel mai important element i în care ariile(solo -urile) au devenit piesele de rezisten ã ale spectacolelor.Ar iile au devenit semnul incofundabil al colii italiene de operã, foarte bine primitã în multe pãr i ale Europei. Fran a si-a dzvoltat propria ei tradi e,fondatã de Jean -Baptiste Lully(1632-1687).De i originar din Italia i -a dat seama cã opera trebuia sã fie adaptatã pe placul cur ii egale franceze ,ea însã i ,,clasicã i sobrã.Din aceastã cauzã în operel lui Lully musica devenise din nou subordonatã textului:linia melodicã juca un rol pu in important,ea fiind prezentã doar pentru a sus ine armonic,de i g randios,versurile elevate i subiectul principal al operei care fãcea adesea referire,direct sau indirect,la mãre ia ,,Regelui Soare ,Ludovic al XIV-lea al Fran ei.Ca urmare,Lully a prosperat,eclipsându - i rivalii, iar traditia fondatã de el a rãmas neschimbatã pânã la sfâr itul secolului al 18 -lea. Anglia a fost ara de origine a unui alt compositor musical,Henry Purcell(1659 -1695), însã ocaziile de a compune opere erau limitate.Dramaturgia teatralã domina la acea data Anglia i Purcell a compus mai ales semi-opere-piese dramatice în care erau incluse unul sau mai multe interludii musicale care aveau diferite lungimi.

3