Catul.

Viaţa şi opera
Catul a transformat poezia neoterică într-o artă de remarcabilă valoare literară, în acelaşi timp foarte rafinată şi foarte emoţionantă, simplă, "modernă", plină de graţie şi de prospeţime. El a potenţat considerabil expresia subiectivă, directă a sentimentelor, a creat o poezie plină de spontaneitate, concentrată, dar şi de tensiune autentică a discursului literar, energică, uneori chiar vehementă. Ardenta sinceră, nemijlocit confesată, constituie probabil etimonul sau în orice caz invarianta poeziei catuliene. Opera lui Catul constituie unul dintre cele mai relevante testimonii ale literaturii universale, Datele naşterii şi morţii poetului au constituit obiect de controverse savante, încă din antichitate. Se pare însă că Gaius Valerius Catullus a trăit între 84 şi 54 sau mai degrabă 53 î.e.n. S-a născut la Verona, în Gallia Cisalpină, care a oferit în secolul I î.e.n., Romei nu numai cei mai mulţi poeţi "noi" ci şi alţi scriitori de remarcabilă valoare, ca Vergiliu, Cornelius Nepos şi Titus Livius. Aparţinea unei familii de notabili locali foarte înstăriţi, care i-au asigurat o copilărie şi o adolescenţă îndestulată şi solid educată. Catul n-a fost frustrat în copilărie şi nu şi-a cenzurat cu exigenţă impulsurile. Ceea ce explică disponibilitatea sa pentru existenţa frivolă şi individualistă, pe care a dus-o la Roma, ca şi fragilitatea sa sentimentală, incapacitatea de a reacţiona la frustrările la care a fost supus în timpul tribulaţiilor sentimentale întâmpinate în Capitală. într-adevăr, în jurul anului 66 î.e.n., Catul a sosit la Roma unde a frecventat cercul poeţilor neotericii ,dar şi mari personalităţi, precum Hortensius, Cicero însuşi şi Memmius, dedicatorul poemului lucreţian. După 62 î.e.n., începe pentru Catul evenimentul cardinal al existenţei lui: "romanul" de dragoste cu o frumoasă matroană romană, numită Lesbia în poemele lui. După toate probabilităţile, acest pseudonim ascunde numele Clodiei, sau, mai bine spus, Claudiei, sora celebrului tribun al plebei, din punct de vedere metric corespunzător pseudonimului. A urmat o dragoste furtunoasă, abundentă în mutaţii neaşteptate, pasiune arzătoare, gelozii, infidelităţi, reconcilieri efemere. Claudia, care exercita o influenţă fascinantă în cercul neotericilor, era de altfel cu zece ani mai vârstnică decât poetul, iar legătura sa cu Catul nu putea fi decât efemeră şi bizară. Cum se putea întâmpla altfel între un literat provincial şi o aristocrată mondenă? De altfel, Claudia era măritată, însă soţul său, Quintus Metellus Celer, a decedat în 59 î.e.n. Ceea ce n-a făcut decât să stimuleze gustul Claudiei pentru o existenţă cât mai frivolă. în 58 î.e.n., Catul îşi pierde fratele. Moartea acestuia va marca profund viaţa şi opera poetului. Mâhnit, dezamăgit de evoluţia legăturilor sale cu Claudia-Lesbia, Catul va pleca în Bithynia în 57 î.e.n , ca membru al anturajului guvernatorului acestei provincii, care nu era altul decât Memmius. Dar poetul nu s-a îmbogăţit în Bithynia, cum sperase, şi s-a întors la Roma, în 56 î.e.n., unde îl va chinui din nou pasiunea pentru frumoasa sa iubită, până în momentul morţii. Este probabil că poetul însuşi şi-a publicat o parte din operă în timpul vieţii. Această operă constituie, cum era şi firesc dat fiind vârsta poetului în clipa morţii, un volum subţire, o 'cărticică", libellus, plină de farmec, atent şlefuită şi dedicată în principiu lui Cornelius Nepos (1, w. 1 -4). Dar ansamblul operei, probabil integral conservate, a fost editat după moartea lui Catul, de prietenii poetului, care au încorporat în varianta finală şi

epigramelor "elegiace". cum l-a numit Pierre Qrimal. deşi aceasta este tratată numai în douăzeci din cele o sută şaisprezece poeme ale lui Catul. După ce cântă în versuri frivole vrăbiuţa Lesbiei (2). de fapt epigrame în distih elegiac. desigur. Textul poate fi divizat în trei părţi: a) primele şaizeci de poeme. care comportă poeme ostentativ callimahiene. Nunta zeiţei Thotis cu Peleu). poemul seducerii. dacă este îngăduit. în mare parte. comportă în principal o traducere fidelă a unui poem al lui Safo: "Mi se pare deopotrivă unui zeu cel care. contactul brutal cu morga aristocratică romană şi cu austeritatea afişată de unii dintre exponenţii Capitalei. în speţă la Safo. de prospeţime a sentimentelor sau dimpotrivă tributarea unei construcţii docte. în trecut tihna a făcut să piară regi si oraşe fericite" (51. primele şaizeci piese lirice. Ediţia finală nu respectă ordinea cronologică a redactării poemelor şi cuprinde 116 piese. artificioase a universului imaginar! Diversitatea substanţei poeziei catulliene ni se pare aşadar ireductibilă. otium. mos maiorum. adresându-se direct păsăriiii .poeme anterior nepublicate de poet. poate să întreacă zeităţile. w. De fapt. din partea a treia a poemelor catulliene. S-a încercat să se unifice. să se subsumeze această varietate gustului poetului pentru provocare. Şi totuşi poemele catuliene comportă atâtea versuri impregnate de sinceritate genuină. în manifestă congruenţă cu diversitatea modalităţilor de a versifica cele mai variate conţinuturi. S-ar spune că poetul regretă de a nu fi asumat civismul activ al vechilor romani! Nu era. de dimensiuni mai mari. este flancat de epigrame cu o tematică foarte variată. criza manifestă a mentalităţilor tradiţionale. o extraordinară diversitate a motivelor. chiar bizară. c) poemele 69-116. nu poate fi contestată. generate de o dragoste. Diversitatea tematică şi artistică Ceea ce caracterizează prevalent poemele catulliene este o strategie nuanţată. El deplânge tihna. adesea scrise în metri iambici. dezinvoltura afişată de prietenii săi neoterici faţă de vechile moravuri. mai puţin marcate de tradiţionalism decât cele din Italia *. care pendulează între o poezie de două versuri (105) şi alta de patru sute opt hexametri dactilici (64. Centrul real de greutate al operei catuliene il formează poemele care se referă la dragostea nutrită pentru Lesbia. Totul îl îndemna pe Catul spre o asemenea reacţie: erosul său format în medii cisalpine. renunţă la tălmăcire şi îşi exprimă aprehensiunile. Totuşi. l-4). Catul situează poemele sale erotice sub semnul unei referinţe culturale. de mici dimensiuni şi în diferiţi metri. care sfidează normele . Prevalează însă poemele scurte. de a-l provoca în stilul boemei neoterice. îţi este dăunătoare. de extindere mai mare. S-a remarcat că. tihna ţi-a prilejuit prea multă tulburare şi prea mult avânt. Ordinea alcătuirii ediţiei antice definitive pare să fi ţinut seama mai ales de versificaţia poemelor. b) poemele 61 -68. aflat la baza pasiunii sale: "tihna. hedonismul său individualist. în ultima instanţă. poeta insulei Lesbos. uşor nici pentru un cisalpin romanizat să conteste modul de viaţă al strămoşilor. de întindere modestă. le corespund. de felurite dimensiuni. w. Catul. pasiunea sa neostoită. care lui însuşi nu-i putea apărea decât ca insolită. poetul îşi exprimă satisfacţia faţă de cucerirea Lesbiei. Tendinţa spre a provoca un public încă adesea tradiţional. Catul intervine direct. cel care şezând în faţa ta te priveşte şi te ascultă fără încetare" (51. 13-l6). Prin urmare centrul culegerii. vrăbiuţă a cărei moarte apoi o deploră (3). De altfel se pare că cel dintâi poem consacrat Lesbiei (51). cum demonstrează şi pseudonimul acordat iubitei poetului. vicisitudinile dragostei sale pasionate. în ultima strofă. dar nefericite.

prea severe. unde umorul şi galanteria. în asemenea epigrame. 1 -l1. îi urează să trăiască fericită. O vreme Lesbia a continuat să-l iubească pasional (70). pentru noi. materia universului imaginar. cât face un singur bănuţ. Lesbia mea. 34 şi 61) sunt în acelaşi timp * Oamenii fericiţi trebuiau să se apere de invidioşii care i-ar fi deochiat. De fapt epigramele dau seama şi de alte legături sentimentale ale poetului. ca să nu le mai ştim socoteala. directeţea şi concreteţea imaginilor sunt cu adevărat impresionante! Ulterior legătura bizară dintre Catul şi Lesbia evoluează foarte sinuos. Accente sfâşietoare. care a introdus în literatura latină arta ingenioasă a exprimării relativ discrete de emoţii uşoare. pe care îl reproduceam integral: 'să trăim. schiţat mai degrabă decât solid . şi să ne iubim: să preţuim toate murmurele bătrânilor. se împleteşte abil cu dezinvoltura puţin vicioasă a unui tânăr maliţios. Catul descoperă timbrul elegiac cel mai emoţionant pentru a deplora moartea fratelui său (65.romane de viaţă ale tradiţionaliştilor. care însă nu putuse stinge dragostea sa ferventă (85). Sa arătat că unele dintre epigramele veronezului (11 şi 51. Invectivele împotriva Lesbiei au început să se acumuleze (37 şi 42). într-un poem celebru. Rene Pichon îl compară pe Catul cu Alfred de Musset şi susţine că poetul veronez a fost cel dintâi scriitor. Catul a afişat iniţial indiferenţa. 95. dar. apoi o a două sută. apoi sute. Catul îşi ia de la Lesbia un adio. * Pamilia lui Catul pare să fi fost interesată mai ales de tranzacţii financiare de tip nou. 1). trebuie să dormim o singură noapte veşnică. prietenii poetului. boema epocii se regăseşte ilustrată în versuri simple. uşor frivole. v. dacă nu precizau numărul sărutărilor. şi orientată spre erotism (16. în orice caz lirismul catulian asumă structurile cele mai diverse şi mai originale. apoi alte mii. 68 şi 101). modul lor de viaţă. adică orientate spre expansiunea îndrăzneaţă a puterii romane şi deci străine de tradiţionalismul agrar al vechilor italici poată să ne deoache. strângând concomitent în braţe trei sute de ibovnici. w. în asemenea poeme. dar epuizându-i pe toţi (11). devenită văduvă. Simplitatea exprimării sentimentelor. însă ulterior şi-a exprimat amărăciunea (72). trăirea intensivă a emoţiilor sunt pricinuite de deziluziile încercate de poet. căci nobila sa amantă părea plictisită de insistenţele şi perseverenţa lui Catul. dragostea şi jocurile spiritului se îmbinau fericit22. miniatural. 1 -6. care cereau bani iubiţilor. puella defutata (41. apoi o sută. fără îndoială trecătoare. Catul se distanţează sensibil de orice model şi vehiculează tonul unei poezii foarte personale. cei dintâi exponenţi ai" lirismului autonom utilizează registre artistice similare. fără a iubi cu adevărat pe nici unul dintre ei. când va şti câte sărutări au fost' (5) *. şi-a luat alt iubit (68). Aveau mai multe şanse să scape de pericol. w. în alte epigrame. când se stinge odată scurta lumină a vieţii. defilează Verona natală. Soarele poate să se stingă şi să renască. Este ciudat că . mai târziu. chiar ura înverşunată. Când elogiază poemele unor prieteni. De fapt Catul ne-a oferit doar prima mărturie conservată până astăzi a unui asemenea lirism relativ frivol şi totodată foarte personal. Când vom fi făcut multe mii. ori cu tinere romane. cum a fost cea cu foarte frivola Ipsithilla (12). ca Ameana. ca nici un rău să nu ne deoache”. căci. sunt însă foarte diversificate.structurat de el. Dacă Lesbia şi Catul ar fi cunoscut cu exactitate numărul sărutărilor. întors din Bithynia. 10). ar fi sporit primejdia. fata împătimită de dragoste". le vom învălmăşi. Lirismul cel mai delicat. Catul pledează explicit pentru o poezie concentrată. apoi încă alte mii. Zona expresiei literare a poetului. care nu putea fi sincer. preocupările lor. aşa cum am arătat. Dă-mi o mie de sărutări. străină de încărcarea imaginii.

în opera lui Catul. 105. 57. alcătuit în hexametri dactilici. de strictă obedienţă callimahiană. Fără cruţare. impregnate de mitologie savantă. faţă de rivalii în dragoste. 57. în 55 î.. . Catul a fost şi un "poet doct*. 93) au tulburat viaţa politică romană pentru a-şi îmbogăţi suporterii. dar invectiva sa incisivă.n. cum se afirmă uneori. Catul nu îşi caută cuvintele în asemenea situaţii. Invectiva corozivă a lui Catul atacă îndeosebi pe Mamurra. deoarece practică armele . indecent până la limitele pornografiei. Expunerea tribulaţiilor Ariadnei prilejuieşte lui Catul un al doilea epiliu încadrat în primul. Astfel poemul 66 adaptează o operă a lui Callimah dedicată cosiţei reginei Berenice. brutal. poetul savant. avuţiile. în armata căruia acesta servea. liricul elegant. Catul îşi ironizează adversarii. Erudiţia mitologică artificioasă domină acest poem ca şi epopeea în miniatură a nuntei zeiţei Thetis cu Peleu. foarte doct: Catul a fost un actor care îşi schimba mereu măştile. Crassus şi îndeosebi Caesar (29. totdeauna direct şi spontan? Fără îndoială că nu se poate da decât un răspuns negativ.ale deriziunii. La fel de virulentă se reliefează şi polemica politică vehiculată în anumite epigrame. şocantă cu ostentaţie. figurează o serie de poeme mai lungi. epigramistul obsedat de invectiva feroce şi. Catul se învederează neîndurător faţă de contemporani. ci cel puţin cinci artişti diferiţi. adică legenda lui Teseu şi a Ariadnei. în relaţii rele cu triumvirii. Catul a fost cumva numai un liric chiar complex. când Memmius se reconciliase cu Caesar. adusă drept ofrandă zeilor şi mai târziu transformată în constelaţie. de a o reînnoi. pe Baudelaire şi pe Ungaretti. v. Pretenţiile lui Caesar de a reîntemeia Roma. Aici se poate contempla un covor. Este de fapt vorba de un epiliu.din nou cele mai directe . Cum am arătat. altădată uşuratec. liricul avântat şi callimahianul erudit. ci spune lucrurilor pe nume. şi una nefericită. la mijlocul operei lui Catul. când Catul îl proclamă un "Romulus desfrânat" (29. Catul este indignat că Pompei. cea a proaspeţilor căsătoriţilor. elegiacul emoţionant. poeţi (ca în 16) sau scriitori feluriţi. Catul cu toate acestea exaltă. trădată.poetul nu ne oferă nici o descriere amănunţită a fizicului Lesbiei. tonul caustic caracterizează numeroasele invective ale poetului şi utilizează substanţa vechiului expresionism italic. 5). uşor frivol. chiar dacă trebuie să întrebuinţeze un vocabular trivial. 115). Din 108 poeme cu vocaţie epigramatică. dar şi "virtuţile" erotice ale acestuia (29. Oricum Catul a reprezentat unul dintre cei mai semnificativi exponenţi ai poeziei romane parasatirice. nu se pot decela numai doi poeţi. De fapt Catul vrea să realizeze un contrast pregnant între o iubire fericită. pe un registru care caută vocabularul crud. Arta sa evocă în acelaşi timp pe Verlaine. Natura nu l-a impresionat niciodată pe poetul din Verona. pe terenul unui vocabular crud. 9-l2). De fapt. Nararea aventurilor Ariadnei însumează 217 dintre cele 408 versuri ale întregii epopei. aproximativ 60 au un caracter satiric. ca şi faţă de adversarii literari. într-adevăr. victoriile triumvirului asupra gallilor şi britannilor (11. favorit al lui Caesar. care figurează o digresiune savantă. pe care nu ştim de ce îi detesta.e. 94. care recurg la motive şi mijloace literare diferite între ele: poetul combustiei interioare. Poezia catuliană este de fapt foarte citadină. faţă de iubitele sale. uneori obscen. sunt ridiculizate. De asemenea Catul stăruie asupra viitorului lui Ahile. în orice caz "verde". Sunt persiflate necruţător. Afinităţile cu Hecale. Catul prezintă zeii veniţi să asiste la căsătoria între o nereidă şi un argonaut. pretenţiile politice ale lui Mamurra. chiar scatologic. Ataşat idealurilor republicane şi mai ales lui Memmius. 70 de stihuri sunt consacrate numai lamentelor Ariadnei. al cărui chip este doar vag evocat (86)autentice ode 23. v. câteodată elegiac. 114. pe un ton solemn. Sarcasmul. se extinde pe un teren rar abordat în literatura universală.

se străduieşte să redea imanentismul programatic al universului său. s-a întrevăzut totuşi cu sagacitate tendinţa lui Catul de a-şi proiecta propriile tribulaţii într-o bizară legendă. După părerea noastră. Anacreon. Exploatarea episoadelor mai rare din mitologie se împleteşte cu o anumită amplificare retorică. Foarte romane se învederează anxietatea încercată de poet în faţa voluptăţii. 23 dintre cele 93 de versuri ale poetului sunt hărăzite monologului. De fapt astfel a deprins Catul să exploateze un vechi filon expresionist. Există totuşi anumite mărci ale acestei scriituri care se regăsesc aproape în toate poemele. evită epitetele ornante. teama de o tihnă prelungită. 50-73). substanţa temelor alese l-au obligat aşadar pe poet la o scriitură mai alambicată . Cuprins de delir orgiastic. de inspiraţie callimahiană. în poemeie mitologizante. ca să nu mai menţionăm alte epigrame. Arhiloh din Paros. caută deliberat o simplitate cristalină. în judicioasa reelaborare catuliană. smulse parcă din inima poetului. de trivialisme. Această introspecţie psihologică este mai abil. Catul utilizează unele metonimii rafinate. la expresii populare. care îl înrudeşte cu aticismul. Totuşi am observat că poetul veronez nu se teme de un lexic indecent. mai convingător utilizată în poemul Attis (sau 63). care celebrează dragostea şi vinui.poemul paradigmatic al lui Calli-mah. Am subliniat de altfel mai sus spontaneitatea de substanţă a lui Catul. şi alte accente diverse se mulează în forme convenţionale. inclusiv cele satirizante. vocabularul nu traduce tendinţa spre colorarea imaginii. chiar sobră uneori. Iar Pierre Grimal a remarcat filiaţiile invectivei catuliene cu atellana şi mimul. Chiar în poemele dominate de pasiunea combustivă pentru Lesbia. să ilustreze detaliile cele mai concrete. a doua zi. mai ales în cele dedicate pasiunii pentru Lesbia. Scriitura lui Catul În general. recurge la destul de numeroase interogaţii retorice şi chiar la epitete. cu un stil figurat. recurge frecvent la diminutive. în virtutea unui simbolism complex. sentimentul legăturilor familiare Cum am arătat. o anumită prolixitate. faimosului sermo uulgaris. cele ale unei exprimări colocviale. unde se afla sanctuarul său. El asumă mai ales cadenţele limbajului cotidian. se lamentează profund şi regretă acest gest necugetat. în care Attis deplânge pierderea virilităţii sale (63. dar a fost propusă şi o intertextualitate cu alţi vechi scriitori eleni. încărcarea discursului poetic cu tropi. forme greceşti ale numelor proprii. autor de epigrame şi cântece frivole. Insă s-au detectat reminiscenţe ale lecturilor operelor cândva alcătuite de poeţii greci arhaici în poemele de inspiraţie personală. cu un caracter personal. înstrăinat de patria lui şi de propriul eu. Catul evită suprasolicitarea imaginii. tânărul Attis se automutilează. precum şi cu introspecţia psihologică. Hipponax din Efes. oda safică se converteşte în tipica dramă italică a dragostei fatale. Fraza lui Catul este simplu construită şi îndeobşte scurtă. de regulă emblematice. chiar dacă strigătele de pasiune devorantă. nevoia de a regăsi propriile rădăcini în mica lui patrie veroneză. cu literatura italică orală. specializat în metru iambic şi în epigrame feroce. Zeiţa Cybele îl ia în pădurea.Poemele mai "lungi" ale lui Catul sunt în mod clar îndatorate callimahismului. ni se par manifeste. în acest straniu episod mitologic. w. Apar cuvinte compuse. atât de diversificate şi de fapt apte să transmită felurite nuanţe ale emoţiilor umane. care domină structura de adâncime a poemelor lui. ele sunt foarte sincere. atât de frecvent utilizate de Lucreţiu. Catul transpune pasiunea sa alie-nantă pentru Lesbiaîn deznădejdea lui Attis. Ettore Paratore a reliefat că. Am remarcat că însuşi poetul veronez semnalizează reziduurile artei poetei Safo. bogatei palete catuliene. Tradiţia. Desigur însă că. îi corespunde o scriitură foarte variată. însă.

începând din secolul al XlX-lea. în acelaşi timp cristalină şi rafinată. Acest intimism a evoluat spre arta variată. îndreptate spre expresia sentimentelor personale. Simplitatea şi expresivitatea artei veronezului l-au transformat totdată într-un precursor al poeziei medievale şi renascentiste. în 1969. metrul safic şi chiar hexametrul dactilic.în epitalamuri şi în poemele mitologice. Poeţii umanismului napolitan au admirat şi imitat epigramele lascive şi de factură parasatirică. Poetul din Verona a cucerit noi zone pentru discursul mental roman . exegeza ştiinţifică s-a aplecat cu pasiune asupra operei lui Catul26. Tibul. o aduce versificaţia poemelor. Lucreţiu şi neotericii s-au corectat reciproc. însă şi distihul elegiac. El a ancorat puternic pe sol roman filosofia materialistă a lui Epicur. universul cel mai intim al poeziei catuliene. îl respecta. spontană.n. iar Panzini a evocat.e. profund modernă a lui Catul. uneori artificioase. înzestrată cu efectele cele mai viguroase. Lucreţiu a oferit literaturii universale probabil cel mai semnificativ poem ştiin-ţrficofilosofic scris vreodată. Horaţiu s-au nutrit din experienţa lui Catul. endecasilabul falecian. Chiar Asinius Pollio. în special lui Catul. în magie. în general moderniste. Poezia sa. directă. în realitate. îi asigură actualitatea profundă. Marjial la admirat fără rezerve pe Catul. iar un neoterism de factură înnoită va domina poezia secolelor al ll-lea şi al lll-lea e. Este Catul un virtuos al metricii? Fără îndoială. dadaiste. De fapt. L-a celebrat şi Pascoli. în generai însă Catul a privilegiat concizia expresivă. în trăire fascinantă a situaţiilor. utilizând o artă bogată în imagistică abundentă şi suculentă. Receptarea Deci acesta este Catul. Dar în secolul I î. elaborării minuţioase a textului. choliambul. De altfel Catul era foarte preţuit şi în antichitate. Poeţii epocii lui August. iar Renaşterea. Spontaneitatea apare la Catul ca rodul unei zămisliri atent dirijate. proaspete. ca şi diverse versuri iambice şi trohaice. într-unui dintre romanele sale.n. neotericii au privilegiat alcătuirea poemelor scurte. ea şi-a realizat în acelaşi timp o deplină maturitate şi a cucerit noi spaţii de dezvoltare. Căci Catul este de fapt primul poet antic modern şi modernist. în România. incapacităţii de a stiliza expresia. s-au publicat foarte numeroase traduceri fragmentare din poemele lui Catul. Vergiliu a contractat o datorie substanţială faţă de Catul şi de neoterici. Ovidiu. dar adesea graţioase. Properţiu. construită cu o anumită greutate. Petrarca l-a îndrăgit. Poetul din Verona a practicat numeroşi metri. care nu-i era favorabil.. ci dimpotrivă fructul modelării atente. şi-au compesat mijloacele specifice de invenţie şi elocuţie artistică.n. Nu trebuie însă uitat că ea a fost elaborată într-un cerc literar antic atât de asemănător cenaclurilor simboliste. datorită lui Lucreţiu şi neoterici-lor. care considera simplitatea drept suprema desăvârşire. Ea nu este rezultatul neglijenţei.. atât de carnală. necunoscute antecesorilor. Arta sa energică. suprarealiste. degajă o putere de seducţie excepţională. îndeobşte simplă. unele fiind datorate chiar lui George Coşbuc. încât intertextualitatea între epigramele lui şi cele ale poetului veronez 8-a manifestat ca deosebit de fertilă. Dovada cea mai clară a acestui efort de rafinare. Concluzii Poezia latină beneficiase de eforturile viguroase ale lui Naevius şi Ennius şi ajunsese să dobândească o notabilă valoare artistică în operele comediografilor. callimahis-mul a marcat profund poezia secolului I e. l-a valorificat intens. Theodor Naum a publicat tălmăcirea poemelor lui Catul la Editura pentru Literatură Universală. mai ales în piesele lui Plaut. Poeţii modernişti au gustat adesea poezia catuliană şi i-au admirat mai ales directeţea. Dimpotrivă. deşi laborioasă.

lirismul miniatural. elegia tandră. Toate premisele poeziei augusteice şi imperiale se vădesc astfel solid statornicite. violentă. epigrama caustică. poemele mitologice savante.într-o poezie de considerabilă diversitate tematică. frivol şi galant. . unde alternează trăirea pasiunii devorante pentru o iubită capricioasă.

i ii dadaişti şi "hippies avant la lettre" "o. factum male! o miselle passer! (3. v. o. nenorocire! o sărmană vrabie!". 16) .