MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞCOALA POSTLICEALA SANITARĂ "CAROL DAVILA" BUCUREŞTI

LUCRARE DE DIPLOMA ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU INSUFICIENTĂ RENALĂ

ÎNDRUMĂTOR, COORDONATOR, PROF.FLORI ŞTEFANESCU ABSOLVENT: xxxxx Sesiunea August 2006

"Execuţia prescripţiilor medicale cu competenţă şi conştiinciozitate rămâne doar o parte a activităţii asistentei medicale. Esenţială rămâne Cunoaşterea bolnavului, a problemelor şi nevoilor sale. " Lucreţia Clocotici

2

Cuprins:
Capitolul I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RENAL.......................................................................................4 Capitolul II NOŢIUNI GENERALE DESPRE INSUFICIENŢA RENALA.......................................................10 SEMIOLOGIA APARATULUI URINAR...................................10 Capitolul III PREGĂTIREA PACIENŢILOR PENTRU EXLORARI RADIOLOGICE ŞI FUNCŢIONALE ALE APARATULUI RENAL..............................................................18 Capitolul IV ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU INSUFICIENŢĂ RENALĂ.........................................................35 Capitolul V PLAN DE ÎNGRIJIRE NURSING......................47 Capitolul VI CONCLUZII.....................................................72

3

Cea mai mare parte a produşilor de excreţie se elimină. Fiecare rinichi. In jos. Pe partea concavă se află hilul renal. bazinete. 4 . Rinichii au o margine externă convexă. Rinichiul drept este situat ceva mai jos decât cel stâng. în spate de ultimele două coaste şi dedesubtul lor de muşchi şi de aponevrozele lombare. nervii. vezica urinară şi uretra. iar înainte. alcătuit din artera şi vena renală. Loja renală este limitată în sus de diafragm. de ce tumorile renale se evidenţiază ca o masă abdominală şi de ce flegmoanele perinefritice cu evoluţie superioară îmbracă simptomatologie toracică. uretere. joncţiunea uretero-bazinetală.unitatea anatomică şi fiziologică a rinichilui. limfaticele. loja renală este deschisă [de aici. Situarea lombo-abdominală a rinichiului explică de ce durerile renale pot fi resimţite lombar. uşurinţa cu care se produce ptoza renală]. Rinichii . încojurat de un strat celulo-adipos şi învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă. o margine internă concavă şi doi poli: unul superior şi altul inferior.organele secretoare ale urinii.este format din aparatul urinar şi genital. Numărul nefronilor din cei doi rinichi se evaluează la 2 milioane. este situat în loja renală. printr-un ansamblu de organe care formează aparatul excretor.CAPITOLUL I Anatomia şi fiziologia aparatului renal NOŢIUNI DE ANATOMIE Aparatul urogenital . abdominal sau pelvian.este alcătuit din cei doi rinichi şi de căile evacuatoare ale urnii: calice. Aparatul urinar . alcătuit din glomerul [polul vascular] şi tubul urinifer [polul urinar]. Nefronul . au formă de boabe de fasole şi sunt situaţi de o parte şi alta a coloanei lombare. de viscerele abdominale.

5 .

are la femeie un traiect foarte scurt. Din tubi contorţi distali. poartă numele de corpuscul Malpighi. provenită din artera renală. care se capilarizează din nou în jurul primei porţiuni a tubului urinifer. prin cele două uretere. Capsula Bowman .se prezintă. Capsula Bowman. tubul contort proximal. Capilarele se reunesc apoi şi formează. cu răsunet asupra întregului arbore urinar. o arteriolă eferentă. Uretra -canalul excretor al vezicii .are forma unei cupe care înconjuară glomerulul şi este alcătuit din două. foiţe.este alcătuit dintr-un ghem de capilare care rezultă din ramificaţiile unei arteriole aferente. sub forma unui canal lung de 50 mm.organ dotat cu o musculatură puternică şi situat în pelvis. Tub urinifer . prin canalele colectoare şi canalele comune care se deschid în papilele renale. urina formată trece în calice şi de aici în bazinet. Traiectul abdominopelvian al ureterelor explică posibilitatea compresiunii acestora de către fibroame. de prostată. la care traiectul este lung şi traversează prostata.primul element al nefronului .al doilea element al nefronului . capsula Bowman. spre deosebire de bărbat. de unde posibilitatea compresiunii uretrale de către un adenom.Glomerulul . ansa Henle. Legătura bazinetelor cu vezica urinară . 6 .tubul contort distal şi tubii colectori. chisturi ovariene sau cancere rectosigmoidiene. format din următoarele segmente. împreună cu glomerulul pe care îl conţine. înapoia pubisului este realizată.

rinichiul elimină unele substanţe într-o cantitate 7 . Formarea urinei se datorează unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor şi de reabsorbţie şi secreţie la nivelul tubilor. dar farâ proteine. După cantitatea de apă pe care o are la dispoziţie. Totuşi la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau în mare cantitate substanţele utile şi în cantitate mică. procesul de formare a urinii cuprinde o fază glomerularâ. din filtrarea a 1500 1 plasmă]. Rinichiul are şi propietăţi secretorii. glucoza. uree. Deci. eliminarea lor urinară facându-se imediat ce apar în sânge. In faza următoare. în care prin filtrare se formează urina iniţială şi o fază tubularâ. 75% acid uric]. se formează urina definitivă. dintre care funcţia principală constă în formarea urinei. glucoza în întregime [condiţia este ca în sânge să existe mai puţin de 1. sărurile şi în particular clorura de sodiu. glucoza. Substanţele toxice sunt substanţe farâ prag. Conţine deci apă. în proporţie variabilă [98-99%]. prin filtrarea glomerularâ se formează urina primitivă [ 150 1 urină primitivă/24 ore. care sunt eliminate prin urină numai când concentraţia lor sanguină a depăşit limitele fiziologice [apă. pe cele toxice. acid uric şi toţi electroliţii sângelui. In care prin reabsorbţie şi secreţie se formează urina definitivă. bicarbonaţi]. putând elimina şi chiar secreta unele substanţe. Substanţele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporţie mai mică [33% uree.NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE Rinichiul este un organ de importanţa vitală şi are numeroase funcţii. cu rol foarte important în echilibrul acido-bazic. Urina primitivă are compoziţia plasmei. Apa este reabsorbitâ în proporţie de 99%. Prin aceasta se asigură epurarea organismului de substanţe toxice. Substanţele utile sunt substanţe cu prag. lipide şi elemente figurate. Caracterul de urină definitivă este dobândit de tubii distali prin procesul de concentrare. la nivelul tubilor care reabsorb cea mai mare parte a filtratului glomeruiar.60 g glucoza %o]. NaCl. sub influenţa hormonului retrohipofizar. ca amoniacul.

8 .

Urina formată permanent . de unde când se acumulează o anumită cantitate [250-300 ml].35. menţinând pH-ul la cea. Micţiunea . prin eliminarea de acizi şi cruţarea bazelor. se declanşează reflex micţiunea . Alterarea acestor funcţii conduce la apariţia sindromului de insuficienţă renală. Rinichiul are şi rol predominant în menţinerea echilibrului acido-bazic.5 ml/min] se depozitează în vezica urinară. In concluzie. • funcţia de menţinere a echilibrului acido-bazic. urmată uneori de instalarea comei uremice. deschiderea şi închiderea sfincterului vezical putând fi comandate voluntar.este un act conştient. • funcţia de menţinera a echilibrului osmotic.5-2.deschiderea sfîncteralui vezical şi golirea vezicii. 7. rezultând o urină cu densitate variabilă.mai mare sau mai mică de apă.diureza [1. 9 . rinichii îndeplinesc în organism trei funcţii de bază: • funcţia de epuraţie sanguină. Rinichii mai asigură constanta presiunii osmotice a plasmei eliminând sau reţinând. după caz. apa şi diferiţi electroliţi.

CAPITOLUL II Noţiuni generale despre insuficienţa renală. Semiologia aparatului urinar 1. este urmat de faza oligoanuricâ [8-10 zile] şi de faza de reluare a diurezei. > comă. > agitaţie. > halenă amoniacală. 10 . Tablou clinic Primul stadiu. > respiraţie Kiissmaul sau Cheyne-Stokes. de agresiune. însoţită la început de poliurie.  renal [necroze tubulare acute]. metabolice şi umorale]. > somnolenţa. > diaree. Etiopatogenie: Cauzele sunt multiple şi au localizare:  prerenal [stări de şoc]. tumori prostatice şi stenozate]. Insuficient renală acută: Definiţie : Este o suferinţă renală gravă. exprimată clinic prin hiperazotemie. Semnele clinice în primele stadii: > oboseala. > vărsaturi. > anorexie.  postrenal [litiaza renală. caracterizata prin suprimarea bruscă a funcţiei renale [excretoare. cu evoluţie către coma uremică. oligurie sau anurie.

metodele de epurare extrarenalâ permit vindecarea definitivă.. In cazurile foarte grave se recurge la hemodializă. > hipocalcemie. înlăturând agenţii toxici]. iar hiperpotasemia cu 50-100 ml ca gluconic. furosemid 2g/zi la interval de 3 h pentru forţarea diurezei. In perioada oligo-anurică se combate retenţia azotată printr-un regim gluco-lipidic.a şasea zi. Tratament: Se adesează cauzei [şocul hipovolemie. se administrează antibiotice cu toxicitate renală redusă [Penicilină. Ampicilina. 2. sedative. Insuficienţa renală cronică: Definiţie: Este o scădere progresivă a capacităţii funcţionale renale. Plegomazin 25 mg i. Anuria se combate cu perfuzii de Manitol 20%. rinichii recuperânduşi în întregime funcţiile. Aplicate la timp. Oxacilină. Eritromicinâ]. 11 . deshidratările. Dacă funcţia renală nu se restabileşte rapid.Explorările paraclinice evidenţiează: > acidozâ > creşterea produşilor de putrefacţie intestinală. Pronostic: Depinde de durata insuficienţei renale. cu reţinerea în organism a substanţelor toxice rezultate din metabolism şi cu evoluţie către uremie terminală. cu aport redus de apă şi K. > hiperpotasemie. Acidoza se combate cu soluţie de bicarbonat de NaCl 4g%o [200-300 ml/zi]. glucoza hipertonică asociată cu insulina. masa eritrocitară sau sânge integral proaspăt. > hiperglicemie. care să furnizeze 2000 calorii/zi. Daca funcţia renală se restabileşte către a cincea . apar tulburări biologice. Când este cazul. hemoragiile.m. bonavul se vindecă. > hiperazotemie.

în special a pielonefritelor. Când densitatea urinii oscilează. In stadiul iniţial. distrugerea netronilor nu mai permite această adaptare. ■ cefalee. care se realizează prin unele mecanisme compensatoare. a obstrucţiilor căilor urinare. a HTA maligne. ■ scăderea poftei de mâncare. Cel mai important semn este poliuria. care arată scăderea capacităţii de concentrare şi reducerea filtrării glomerulare. invariabil între 1010-1011 aceasta este faza de izostenurie. Diagnosticul se precizează prin explorarea funcţiilor renale. substanţe azotate şi electroliţi din organism. Odată cu progresarea leziunilor. iar mai târziu de izostenurie. glomerulonefritelor cronice. principalul fiind poliuria. care se însoţeşte la început de hipostenurie. 12 . Patogenie: Se ştie că. în mod normal rinichiul are o rezervă funcţională care îi permite să se adapteze unor solicitări crescute.Etiologie: Insuficienţa renală cronică reprezintă etapa finală a bolii renale. poliuria se însoţeşte de hipostenurie [de scăderea capacităţii de concentraţie]. Simptome: . Pot apărea unele semne clinice ca: ■ astenie. starea generală este relativ bună. poliuria devine maximă şi scăderea capacităţii de concentraţie este foarte severă. Prima funcţie alterată este capacitatea de concentraţie. rinichiul poate asigura homeostazia mediului intern. In această perioadă. In insuficienţa renală cronică. adică sâ menţină constantă cantitatea de sare. apă.în stadiul compensat. In ultimul stadiu insuficienţa renală se decompensează şi apare oliguria cu izostenurie şi apoi uremia terminală.

prurit. bolnavul este dispneic. respectiv sub 800 ml/zi. iar mai târziu apare oliguria terminală. d) Cardio-vascular . somnolenţă sau criză convulsivă. oboseală fizică şi psihică.repulsie totală faţă de alimente. apărând inapetenţa. Simptomele pot fi grupate în: a) stare generală profund alterată. Analiza sângelui pune în evidenţa anuria şi unele tulburări hemoragice.miros amoniacal al aerului expirat. Evoluţia: Este foarte variabilă. Uremia: stadiul terminal al insuficienţei cronice. HTA [raport cu afecţiunea cauzală]. uneori rapidă [în câteva luni]. hipotermie.In stadiul de insuficienţă renală decompensată. Tulburările digestive se accentuează. diureza fiind 2500 ml/zi. contracţii musculare. starea generală se alterează progresiv. 13 . greaţă şi vărsături până la intoleranţă gastrică. diaree. Bolnavul prezintă prurit şi o paloare caracteristică [galben-murdar] a tegumentelor şi mucoaselor. permite o evoluţie îndelungată. tegumente palide. ameţeli. Supravegherea riguroasă. pericardită. delir şi comă. Apar semne nervoase ca: cefalee.cefalee precoce. e) Neurologică . b) respirator . somnolenţă stări cofuzionale. Urinile sunt palide. vărsături. senzaţii de frig. Oliguria: diureza scăzută. greţuri. cu menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi metabolic. apărând numeroase simptome clinice şi biologice. alteori lenta [ani]. continuă şi chinuitoare. c) digestiv .insuficienţă cardiacă. uneori melenă. Poliuria: bolnavul prezintă micţiuni frecvente în cantităţi mari.

afecţiunilor renale. Tratamentul medicamentos: Se combate acidoza administrând alcaline sub formă de acetat de Na. infecţiile. In faza decompensată. pe explorările funcţionale renale. Tratamentul curativ vizează: 1. Pronostic: în stadiul compensat este relativ bun. citrat de Na. evitarea hemoragiilor şi deshidratărilor.Complicaţii. 2. când alimentaţia pe cale orală nu este posibilă. proteinele vor fi reduse 2030 g/zi. repausul va fi parţial în stadiul compensat [12-14 ore/zi] şi total în cel decompensat. Sunt numeroase. moderat hipoproteicâ. tratarea complicaţiilor. urină. adâugânduse cantitatea de apă pierdută prin vărsături. Diagnosticul pozitiv: Se bazează pe faza compensată. In faza de uremie. se administrează glucide în exces şi puţine grăsimi. în special a celor bilaterale. 14 . depistarea şi tratarea în faza incipientă. cele mai periculoase fiind edemul pulmonar sau cerebral.se recurge la alimentarea pe sonda sau perfuzie i. diaree. cantitatea de apă. 2. normolipidicâ şi hiperglucidicâ în faza compensată. se va avea grijă ca Na să nu fie dat în exces. dieta nomiocalorică [2000-3000 calorii/zi].v. Tratamentul profilactic vizează: 1. 3. în stadiul decompensat este sumbru. permisă este de 1500-2000 ml în stadiul decompesat şi 600-700 ml în stadiul decompensat.

apăruta sub formă de criză paroxistică cu debut în regiunea lombară şi iradieri pe traiectul ureterului spre fosa iliaeă. regiunea inghinală. de o intensitate redusă [surdă] apare în glomerulonefrita acută sau cronică. apare spontan cu sediul unilateral sau bilateral. hematuria. Durerea în regiunea lombară. Apare litiaza renală [calculul care pătrunde pe ureter]. • iskiuria -retenţia de urină. sucuri] şi săruri de K. caută o poziţie antalgică. • disuria -eliminarea urinei cu dificultate şi durere. 15 . Durearea lombară bilaterală. Simptome funcţionale: Cele mai frecvente sunt: durerea. înţepătură sau greutate. Durerea de intensitate mare.micţiuni frecvente în cantităţi mici. Trebuie încercate în faza uremică finală.tulburări de micţiune. Durerea este atroce. scleroză renală. are senzaţia de micţiune. organele genitale şi faţa internă a coapsei respective şi în colica renală. O atenţie deosebită se acordă toaletei bolnavului: igiena gurii cu glicerina boraxatâ sau apă bicarbonatatâ. 1. piuria. Tulburări de micţiune: • polakiuria . deoarece bolnavul pierde uneori urina şi fecale. 2. legume. prevenirea şi tratarea escarelor. De obicei apare brutal şi durează ore sau zile. permanentă şi are caracter de sfâşiere. Bolnavul este agitat. incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua urina. Transplantul de rinichi pare să dea rezultate bune.Hipokaliemia: Se corectează prin aport alimentar [fructe. • nicturia -inversarea raportului numărului de micţiuni şi a cantităţii de urină emisă în timpul zilei şi nopţii. igiena generală. Metodele de epurare extrarenală nu dau rezultate nete. unilaterală. în care se pot obţine unele ameliorări. uneori chiar câteva picături:-cistite.

în perioada de compensare a insuficienţei circulatorii. • anuria . Poate apare în perioada de debut a unor boli infecţioase după crize de colici renale.emisiuni urinare involuntare şi inconştiente.prezenţa sângelui în urină. insuficienţa circulatorie.Hematuria . iar în toate trei paharele este de origine renală. • oliguria . nefropatii gravidice. Dacă.diureza peste 2000 ml/zi. deoarece există şi hematurii puse în evidenţa numai prin metode de laborator. examen care arată prezenţa unor leucocite polinucleice. Se traduce macroscopic printr-un aspect tulbure al urinelor. ca şi în cazul hematuriei se poate recurge la proba celor trei pahare conice pentru a preciza piuria. 3 . care capătă o culoare roşie deschisă sau închisă. Apare în caz de afecţiuni însoţite de transpiraţii abundente. Bolnavul urinează în cele trei pahare conice: câteva picături în primul pahar.• incontinenţa de urina . hematuria apare numai în primul pahar este de origine uretrală. Provenienţa hematuriei se stabileşte prin proba celor trei pahare conice. dacă. Numai hematuria macroscopică este un simptom funcţional urinar. 16 . Tulburări ale volumului urinei: • poliuria . dar nu poate fi afirmată decât prin examen microscopic. glomerulonefrită acută.diureza sub 1000 ml/zi. colici renale. Piuria. apare în ultimul pahar este de origine vezicală. vărsături.absenţa urinei în vezică. Poate surveni în caz de glomerulonefrite acute. traumatisme lombare. are cauze renale şi extrarenale. diaree accentuata. mai mult sau mai puţin alterate. în perioada de reabsorbire a edemelor. Piuria este datorată unor leziuni ale aparatului urinar şi în acest caz. hemoragii abundente în perioada acută a unor boli infecţioase. cea mai abundentă în cel de-al doilea pahar şi ultimele picături în cel de-al treilea pahar.reprezintă prezenţa puroiului în urină. intervenţii chirurgicale. 4.

tumora pelvină. pielonefrite. peritoneu. coapsă . Examenul cardiovascular este deosebit de preţios. Un examen important este tuşeul rectal care permite depistarea unui obstacol în micul bazin: la bărbaţi . faţă şi maleole. de edemul alergic. la femei . nedureros. Edemul renal trebuie deosebit de celelalte edeme [cardiac şi hepatic]. Inspecţia locală poate constata: Bombarea regiunii lombare în tumori renale sau bombarea regiunii suprapubiene în caz de retenţie de urină cu glob vezical. Edemul renal este alb. uneori este discret. [uremia]. Debutează la pleoape. cuprinde faţa dorsală a labei piciorului. edeme de inflamaţii. organele genitale. la început vizibil numai dimineaţa cu timpul.traduce o hiperhidratare. 17 . dureri vii în caz de litiaza renală. glomerulonefrita acută. gambă. pe de o parte datorită interesării rinichiului în numeroase afecţiuni cardiovasculare [HTA]. • paluarea tegumentelor întâlnite la bolnavii cu insuficienţă renală cronică. Manevră importantă în bolile renale este percutarea regiunii lombare cu vârful degetelor sau cu marginea cubitală a mânii care declanşează. Se obţin informaţii importante prin palpare. moale [păstrează amprenta degetului la apăsare]. pe de altă parte interesării cordului în unele boli renale [glomerulonefrite]. de edemul de tromboflebite şi varice. • edemul . alteori considerabil. peretele abdominal şi faţa dorsală a mâinilor. Examplu : • poziţia "cocoş de puşcă" este luată de bolnav în colica renală.Semne fizice: Inspecţia generală . pericard. Aceasta este edemul generalizat. antrenând infiltrarea ţesutului celular subcutanat din întreg organismul.oferă importanţa dată de diagnostic.prostata. cu piele lucioasă. ori colecţii de lichid în toate seroasele [pleura.

pielografie. • înaintea examinării bolnavul nu va mânca. • după examen bolnavul poate consuma regimul sau obişnuit. cistografie.renală simplă. nu va consuma lichide. uretrali. poziţia rinichilor şi prezenţa unor calculi renali. A. paste făinoase. 18 . pâine] şi ape gazoase. legume. • materiale necesare unei clisme evacuatoare. 1.evidenţierea conturului rinichilor cavităţilor pielocaliceale ale acestora. • în ziua precedentă. Materiale necesare: • cărbune animal. precum şi a căilor urinare. zarzavaturi. Pregătirea materialelor necesare: • se pregătesc toate materialele necesare menţionate mai sus. vezicali radioopaci. 2. arteriografle.peritoneu. Scop. retropneumo. bolnavul va consuma o cană de ceai şi pâine prăjită. dimensiunilor. • ulei de ricin. Pregătirea alimentară a bolnavului: • cu două trei zile înaintea examinării bolnavului va consuma un regim fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduri multe [fructe.=Pregătirea bolnavului pentru radiografia renală simplă = Radiografia renală permite evidenţierea formei. 3. Pregătirea psihică a bolnavului: • se anunţă bolnavul şi i se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului.CAPITOLUL III Pregătirea pacienţilor pentru explorări radiologice şi funcţionale ale aparatului renal Explorarea radiologică a rinichiului şi a căilor urinare se efectuează prin radiografie.

examenul în F. Materialele necesare: • cele pentru radiografie renală simplă. Pregătirea materialelor necesare: • se pregătesc toate materialele necesare menţionate mai sus. Atenţie! • în dimineaţa zilei examinatoare. a bolnavului. îngrijirea bolnavului după tehnică: • după efectuarea radiografiei. • medicamente antihistaminice.4. Aerul din tubul irigator trebuie să fie complet evacuat pentru a nu ti introdus în colon. 6. = Pregătirea bolnavului pentru pielografie = Pielografia .radiografia aparatului renal executată cu substanţa de contrast administrată prin cateterism ureteral sub control citoscopic. B. • înaintea examinării radiografiei bolnavului îşi va goli vezica urinară sau i se va efectua un sondaj vezical. bolnavul este ajutat să se îmbrace şi să se întoarcă în salon unde va fi instalat comod în pat. 1. • medicamente pentru urgenţă. Pregătirea pentru examinare: • bolnavul este condus la serviciul de radiologie. se efectuează o clismă cu apă caldă. Pregătirea medicamentoasă a bolnavului: • cu două-zile înainte de examinare se administrează cărbune animal şi triferment câte 2 tablete de 3 ori pe zi. • se notează.10%. • substanţă de contrast Odiston .O.30% sau iodură de sodiu . • bolnavul va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masă. 5. • în seara precedentă zilei radigrafiei se administrează 2 linguri de ulei de ricin. 19 .

simplă [psihică. pregătirea bolnavului ca şi pentru radiografia renală. 3. Dacă bolnavul prezintă o reacţie hiperalergică se întrerupe introducerea substanţei de contrast şi se administrează antihistaminiee. substanţa de contrast. îngrijirea bolnavului după tehnică: • după terminarea radiografiei se încearcă să se extragă cu o seringă. alimentară. • Substanţa de contrast trebuie uşor încălzită pentru a nu produce contracţii spastice ale bazinetului. Atenţie! • Pielografia se execută în condiţii de asepsie perfectă. produce rupturi ale bazinetului sau reflux pielorenal]. anunţându-se imediat medicul. • Injectarea substanţei de contrast se face cu presiune moderată [altfel se. • bolnavul se transportă pe targa pe masa de radiografie.2. va fî condus în salon şi instalat comod în pat. • sub controlul cistoscopului se introduce sonda în ureter. Pregătirea bolnavului: • se efectuează. unde va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare. 5. Administrarea substanţelor de contrast: • spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun.O. a bolnavului. Testarea sensibilităţii faţă de substanţa de contrast: • se efectuează testarea sensibilităţii bolnavului la iod cu Odiston 30% sau iodură de sodiu 10%. medicamentoasă]. • se notează examenul efectuat în F. 4. Dacă toleranţa organismului este bună bolnavul va fi condus în sala de citoscopie. • se introduce substanţa de contrast uşor încălzită. 5-10 ml în fiecare parte presiune mică. 20 . Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace.

 mănuşi de cauciuc sterile. 250200 ml cu ajutorul seringii Guyon].  sonda Nelaton sterilă.C = Pregătirea bolnavului pentru eistograiîe= Cistografia . o se închide sonda cu o pensă hemostatică 21 . Pregătirea bolnavului: > se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea tehnicii. ■ radiografie după umplerea vezicii urinare cu substanţe de contrast sterilă [iodura de sodiu 10-20%.  tăviţă renală. ioduri de sodiu 10% sau soluţie Odiston.este o metodă de exploatare radiologică a vezicii urinare care se poate executa prin: ■ radiografie simplă vezicală. eventual amestecată cu aer.  soluţie sterilă de acid booric. o în seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodura de Na sterilă sau Odiston şi se introduce în vezică. 2. 1. Materiale necesare:  materiale pentru efectuarea unei clisme. > se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare cu apă caldă.  pensă hemostatică. o se introduce sonda Nelaton sterilă în vezica urinară şi se spală vezica cu soluţie sterilă de acid boric. Participarea la cistografie: o spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun. > bolnavul este condus la serviciul radiologie.  seringa Guyon sterilă. o se îmbracă mănuşile sterile.  substanţă de contrast. 3. Pregătirea materialelor necesare: ♦ se pregătesc toate materialele necesare. ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică.

22 .

reprezintă introducerea de aer sau oxigen în spaţiul retroperitoneal pentru evidenţierea contururilor rinichilor.  S instrumente şi materiale necesare efectuării unei puncţii. sau femurală.o bolnavul este rugat să nu urineze decât după terminarea examenului cistografic. o medicul execută imediat radiografia D. Materiale necesare:  materiale necesare efectuării unei clisme. i. = Arteriografia renală = Este o metodă de explorare a aparatului renal prin administrarea substanţei de contrast pe cale arterială. Prima radiografie se execută la 2-3 secunde de la începerea administrării substanţei de contrast. Se avertizează bolnavul. ♦ se anunţă bolnavul că nu trebuie să mănânce nimic în dimineaţa zilei de examinare. renală. 23 . = Pregătirea bolnavului pentru examen radiologie al rinichilor prin retropneumoperitoneu = Retropneumoperitoneu . durerea provocată pe durata injectării fiind suportabilă. explicându-i necesitatea tehnicii şi inofensivitatea. Efectuarea tehnicii: ♦ se anunţă bolnavul. E. Atenţie! • substanţa de contrast se injectează. a doua radiografie la 6 secunde şi a treia la 8 secunde.  aparat de pneumotorax 1. • administrarea rapidă provoacă durere intensă de-a lungul venei. ♦ în seara precedentă intervenţiei se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare.v.

F.indentificarea proceselor patologice endovezicale. 24 . calculilor. ♦ se serveşte medicul cu instrumentarul cerut pentru a efectua puncţia în loja perineală. = Pregătirea bolnavului pentru cistoscopie = Cistoscopia . lungi de 60-70 cm şi groase de 4-8 cm [scara Cherier].  seringă de 20 ml sterilizată. inflamaţiilor specifice. Scop .  citoscop de irigaţie de cateterism sau cistoscopul operator [în funcţie de scopul urmărit] sterilizat. 1. tumorilor. ♦ cu aparatul de pneumotorax medicul introduce 10002000 1 gaz şi se execută apoi radiografia. nespecifice.  tampoane de vată sterile.  două sonde uretrale radioopace.5% 40-50 ml.  două tavite renale. corpilor străini. se îmbracă mănuşile sterile.  soluţie de acid boric 3%. ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa radiografieă. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor:  Caselote cu câmpuri sterile şi mănuşi de cauciuc sterile  costum steril pentru medic [halat.♦ bolnavul va fi condus în sala de radiografie.metoda de evaluare a endovezicii cu ajutorul citoscopului.  eprubete pentru recoltarea urinei. malformaţiilor anatomice. ♦ se ajută bolnavul să se îmbrace şi este condus la pat. se efectuează un pansament. pense sterile.  soluţie de novocaină 0. ♦ spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun.  sonde uretrovezicale sterile. apoi la locul puncţiei. mască]  seringa Guyon cu oliva uretrală sterilizată. soluţii dezinfectante.

pentru anestezie locală se introduc în uretră 20 ml soluţie novocaină 0. • anestezia locală se mai poate efectua prin badijonarea meatului şi instilaţie de Xilocaină sau Lidocaină. lăsându-se accesibilă regiunea perineului. anestezia locală [folosirea substanţelor anestezice amintite mai sus] este suficientă pentru efectuarea citoscopiei -în scop diagnostic. va fi condus în sala de examinare şi ajutat să se dezbrace [regiunea inferioară a trunchiului]. • i se fixează picioarele pe suporturile mesei. • se acoperă membrele inferioare cu câmpuri sterile.la bărbaţi. apoi. • se efectuează toaleta organelor genitale externe şi perineului. . 3. explicându-i-se necesitatea tehnicii. • este ajutat să se urce pe masa specială [ de cistoscopie sau ginecologică] şi să se aşeze în poziţie ginecologică. cistoscopia cu cistoscop rigid este preferabil să se facă în rahianestezie. Precizare : . se recomandă preparatul din import Instigel.5%.la femei. sau 30 ml borat de procaină 2%. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului: • se anunţă pacientul. • i se suprimă micul dejun şi va ingera 500 ml lichid. sau procaină hidroclorhidrică 4%. la nevoie cu o jumătate de oră înainte de exploatare.v. sau pe mască. i se administrează.2. • pacientul îşi va goli vezica urinară. mai nou. cu apă şi săpun. 25 . cu o oră înainte de examen [pentru a se asigura fluxul urinar necesar]. un sedativ. se poate utiliza şi anestezia i. Participarea la tehnică: • se dezinfectează meatul urinar.

se administrează la nevoie. pentru urocultură sau examene biochimice. biopstice. se lubrefiază instrumentul care urmează să fie introdus cu Instagel. tară pernă timp de 12 ore. iar instrumentele se spală cu o perie moale. se verifică fucţionalitatea sistemului de iluminat. starea de curăţenie a lentilelor. etanşeizarea asamblărilor. se racordează sistemul de iluminat la reţeaua electrică [medicul efectuează inspecţia pereţilor vezicali]. pacientul cu rahianestezie va fi transferat de pe masa de anestezie pe targa şi transportat în salon. Reorganizarea locului de muncă: se aruncă deşeuri le. se spală vezica cu o soluţie de acid boric 3% până când lichidul de spălare devine perfect limpede. se oferă aparatul medicului. 4. se oferă eprubetele pentru recoltările urinare. la femei. nu necesită supraveghere specială. cistoscopia efectuându-se şi ambulator . rejecţie de prostată sau tumori. 26 . aici este aşezat comod în pat. antispastice. orice manevră fibroscopică [cistolitolapaxie].la cerere . cu apă şi săpun şi se clătesc sub jet. la robinet. medicul umple vezica cu 150 ml apă sterilizată sau soluţie dezinfectantă slabă [la bărbaţi] sau 250 ml [la femei] şi înlocuieşte canula de irigaţie cu sistemul optic. calmante.acestea vor fi ajutate să coboare de pe masa de examinare şi să se îmbrace.cateterele de dimensiuni diferite [dacă examinarea continuă cu cateterismul ureterelor]. unde va sta în decubit dorsal.• • • • • • • • • • • • • • • anestezia locală cu Xilocaină este suficientă pentru investigaţiile cu fibroscopul. se oferă medicului succesiv . necesită anestezie regională sau generală.

Cidex. -mici hemoragii produse spontan sau în urma spă lăturii vezicale cu apă CRl(i8). sistemul optic se sterilizează prin imersie în soluţie dezinfectantă sau prin păstrarea în vapori de formaldehidă cel puţin două ore. interiorul se curăţă minuţios cu tampoane de vată montate pe portampon. Atenţie! • cistoscopia se execută în condiţiile de asepsie caracteristice intervenţiilor chirurgicale. perfotaţia vezicii urinare.Clorhexidină 5% [10 ml la 100 ml apă] = 30'. dureri lombare asemănătoare cu colica renală. -ruptura de uretră. frisoane. după dezinfecţie şi sterilizare. • sistemul optic nu se sterilizează prin fierbere sau autoclavare. se insuflă aer sub presiune. tuburile cistoscoapelor se sterilizează prin imersie în soluţie dezinfectantă . Incidente şi accidente -accese febrile trecătoare. hemolitice. cu uretroragie. fiincă se deteriorează. se sterilizează numai în soluţie apoasă de Glutaraldehidă 2%. se spală bine cu apă sterilă. • înainte de întrebuinţare. 27 .• • • • • lentilele se şterg cu apă şi săpun. toate instrumentele se aşează în cutiile în care se păstrează. sau prin sterilizare cu etilen dioxid [în etuvă]. depozitele se îndepărtează cu o perie moale. pentru îndepărtarea unor eventuale reziduri. vapori de formol sau de etilenoxid. pentru a se îndepărta urmele substanţelor sterilizante care sunt iritante.

• se recomandă regim tară lichide cu două ore înainte. Stadiul cantitativ al elementelor figurate şi ai cilindrilor din urină se face prin testul ADDIS-HAMBURGER. • un examen microscopic. • un examen bacteriologic. • un examen fizico-chimic. aceeleaşi ca şi pentru examenul bacteriologic. această urină se aruncă. Analiza urinei: Examenul de urină poate furniza date asupra stării funcţionale a rinichilor şi asupra homeostaziei organismului. Examenul cuprinde: • un examen macroscopic. 1. • bolnavul nu bea nimic în tot acest timp. • dimineaţa bolnavul este rugat să urineze. Metode şi mijloace de explorare a funcţiei renale Activitatea rinichiului trebuie explorată pe trei direcţii principale: • analiza urinei. • în acest moment bolnavul este rugat să rămână culcat de 100-180 minute. • explorarea mecanismelor funcţionale renale propiuzise glomerulare şi tubulare. Explorarea funcţională a aparatului renal Scopul explorării funcţiei renale stabileşte dacă rinichiul satisface funcţiile în mod normal sau nu.I. se notează ora exactă. • examenul sângelui. b] Pregătirea materialelor pentru recoltarea materialelor: • se pregătesc materialele sterile pentru recoltare. să se obţină relaţii asupra mecanismului perturbat calitativ şi cantitativ. a] Pregătirea bolnavului: • se anunţă bolnavul cu o zi înainte de efectuarea probei. 28 .

urmărind izotonia.5 mEq/1 sau 9-11 mg%.N. • creatinina: V.307. în seringi perfect etanşe.5/5. 29 . 4. d] Interpretare: • normal se elimină prin urină 1000 hematii/min şi 1000-2000 leucocite/min. • se recoltează întreaga cantitate de urină şi se măsoară volumul. pe heparină.3 mg% 3.c] Recoltarea urinei: • după 100-180 minute se face toaleta organelor genito-urinare cu apă şi săpun. • CB-95-110 mEq/1 sau 350-390 mg%.=7. V. K. Examenul sângelui: Explorarea modului în care rinichiul îşi îndeplineşte funcţiile sale se poate face urmărind concentraţia în sânge a produselor de catabolism azotat. • K+ = 3.6-1. Stadiul funcţiei renale de depurare a cataboliţilor proteici Pentru aceasta se determină: • ureea sangvină : valorea normală 20-40 mg%. Stadiul funcţiei renale de menţinere constantă a concentraţiei ionilor. în condiţiile de strictă anaerobioza. Această funcţie renală se apreciază prin modificările ionogramei serice [Na. 2.Cl]: • Na+ =135-150 mEq/1 sau 15-21 mg%.0.3-5 mg%. • Ca+ = 4.40.5 mEq/1 sau 15-21 mg%. • acidul uric: V.Ca. Studiul funcţiei renale de menţinere a echilibrului acidobazic se face prin: • determinarea pH-ului sangvin .N. izohidria. • se trimite la laborator notându-se exact intervalul de timp între cele două micţiuni şi volumul urinei la a doua micţiune.N.se recoltează sânge tară garou.

% reprezintă alcaloză. acidului paraminohipuric [P. CO2/100ml sânge sau 27 mEq/1. III. Ph-ul şi R. în tuburi heparinizate livrate odată cu aparatul.A.H.] care este eliminat integral de către glomeruli şi tubi la o singură trecere prin rinichi.A. Fluxul plasmatic renal Este volumul de plasmă care perfuzează cei doi rinichi în decurs de 1 minut. Exporarea mecanismelor funcţionale propiu-zise Se efectuează cu ajutorul Clearence-urilor renale. eprubeta va fi foarte bine închisă pentru a evita degajarea bioxidului de carbon dizolvat în plasmă .A. A.V. V= volumul urinar [ml/minut]. se efectuează prin perfuzarea P. Creatinina se elimină prin urină.• determinarea R.H.=500-700 ml/minut. II.=53-75 voi. Explorarea filtratului glomerular Se face prin măsurarea unor substanţe ca: creatinina endogenă sau insulina exogenă care se elimină prin filtrare glomerulară. Se determină cu ajutorul Clearence-ului. Scăderea sub 50% arată o stare de acidoză.H.N..se recoltează l0ml sânge pe 50 mg oxalat de potasiu. creşterea peste 75% vol. Este volumul de plasmă [în ml] depurat de o substanţă în unitatea de timp [1 minut]. prin filtrare 30 . P= concentraţie plasmatică a substanţei [mg/ml]. în mod continuu. Se calculează după formula: OUxV/P U= concentraţie urinară [mg/ml].A. IV.N. Determinarea concentraţiei se face fotometric şi are V. Clearence-ul P. [rezerva alcalină] se determină mai exact la aparatul Astup. în acest aparat se recoltează sânge capilar în condiţii de anaerobioză.

• se măsoară volumul urinei. a] Pregătirea bolnavului: • bolnavul este anunţat cu o zi înaintea probei. • această urină. • se va culca. se păstrează şi se măsoară volumul. apoi se va trezi şi va urina din nou. c] Interpretare: V. b] Efectuarea recoltării: • la ora 7 după ce bolnavul a terminat de băut apa. după care bolnavul urinează încă odată. Reabsorţia tabulară Ureea trece prin filtrarea glomerulară fiind parţial reabsorbită la nivelul tubilor proximali. este de 140 ml/minut. • se consemnează greutatea şi înălţimea bolnavului. V. • în dimineaţa examinării nu va mânca nimic. Valori scăzute sub 70 ml/minut apar în insuficienţa renală.N. • din cele două emisii de urină se trimit la laborator 10 ml împreună cu sângele recoltat pentru determinarea creatininei. 31 . • bolnavul va bea 300 ml ceai neîndulcit sau apă.glomerulară tară să mai fie reabsorbită sau secretată de tubi. va urina. •înaintea probei se dau bolnavului 400-500 ml apă. • se recoltează 5 ml sânge prin puncţie venoasă. • va sta culcat peste noapte precum şi în dimineaţa examinării pe tot parcursul examinării. a] Pregătirea bolnavului: • se anunţă bolnavul cu o zi înainte să mănânce în dimineaţa examinării şi să stea culcat în pat 12-h peste noapte şi în tot timpul examenului. • prima urină se aruncă.

cu sângele recoltat. a] Pregătirea bolnavului: • se anunţă bolnavul să nu mănânce în ziua examinării.a filtratului glomerular este de 75 de ml/minut. VI. c] Interpretarea: In mod momial o persoană sănătoasă elimină în primele 15 minute 20% din substanţ injectată. • va urina măsurându-se volumul urinei. Leziunile glomerulare sau tubulare scad capacitatea de epurare a ureei din plasmă. Proba cu PSP [fenolsulfonaftaleină]. • se recoltează 5 ml sânge prin puncţie venoasă.în dimineaţa zilei de examinare i se injectează bolnavului i. • urina se aruncă. iar în următoarele 70 de minute între 55-70% din substanţa injectată. Explorarea secreţiei tubulare Se bazează pe capacitatea tubului renal de a secreta anumite substanţe introduse în organism.b] Efectuarea recoltării: • la ora 7 bolnavul este rugat sa urineze. se măsoară volumul urinei emise. • administrarea substanţei . c] Interpretarea: V. • din cele 2 probe recoltate se trimit la laborator 10 ml urină împreună. 1 ml de substanţă. după care bolnavul va ingera încă. 32 . iar bolnavului i se dă să ingereze 250 ml apă. • determinarea se face colorimetric.v. • bolnavul va urina în alt vas. b] Recoltarea urinei: • bolnavul este rugat să urineze la 15 şi 75 minute de ia administrarea substanţei. 250 ml apă.N.

4% indigicarmin steril. Apariţia colorantului în urină se urmăreşte prin cistoscop. Se injectează. Se injectează i. Explorarea capacităţii de dilufie şi concentraţie Metodele executate în acest scop au la bază faptul că un rinichi sănătos are capacitatea de a produce urină mai diluată sau mai concentrată .v. după care. IX. Nefrograma Urmăreşte capacitatea fiecărui rinichi în parte de a capta. Nefrograma permite depistarea tulburărilor functionale ale fiecărui rinichi tară a da informaţii cu privire la cauza acestora. Se utilizează Hippuran marcat cu 131 iod. Proba se execută dimineaţa şi nu necesită pregătirea prealabilă a bolnavului. cu radioizotopi. secreta şi excreta o substanţă marcată.crornocitoscopie Această probă apreciază capacitatea de eliminare a fiecărui rinichi în parte. Capacitatea de diluţie şi 33 . în funcţie de gradul de deshidratare al organismului. soluţie 0. a] Interpretare: In mod normal. bolnavul putând mânca înainte probei.VII. VIII. X. Nu se execută la femei gravide sau în lactaţie . colorantul apare în vezica urinară la 5-7 minute de la administrare. intravenos izotopul şi se înregistrează radiaţiile emise de 15-30 minute cu ajutorul a două sonde de scintilaţie dispuse la nivelul regiunii lombare. Proba cu indigo. Scintigrafie renală Bolnavului i se injectează intravenos o substanţă de contrast radioactivă. cu ajutorul unui aparat scintigraf se detectează repartizarea substanţelor radioactive în parenchiul renal.carrnin.

20] se colecteză 4 eşantioane. Se notează la toate eşantioanele de urină volumul şi cantitatea. De la orele 20 până la orele 8 urina se colectează într-o singură probă. dacă concentraţia este mai bună. Atenţie! La bolnavii la care încărcarea cu lichid este contraindicată se face numai proba de concentraţie apreciindu-se că un rinichi care concentrează bine are capacitatea de diluţie normală.concentraţie a rinichiului poate fi determinată prin mai multe probe: • proba de diluţie şi concentraţie Volhard Are două etape: • diluţia. • concentraţia. are voie să bea lichide câte vrea. b] Recoltarea urinei: • din 2 în 2 ore [la orele 14. • în ziua examinării bolnavul va sta în repaus la pat. A. 16. In insuficienţa renală severă. densitatea variază puţin în jurul valorii de 1010 izostenurie. pâine. crească depăşind 1028 cel puţin într-o probă. Practic este cel mai comod să se facă întâi concentraţia şi apoi diluţia. Proba de concentraţie a] Pregătirea bolnavului • la ora 12 bolnavul primeşte alimentaţie solidă [ouă. carne] fară lichide. Proba de diluţie a] Pregătirea bolnavului • cu 2 zile înainte de proba bolnavul este supus la un regim mixt alimentar. B. evident ca şi diluţia este mai satisfăcătoare. 34 . şuncă. 18. diureza scade mult iar densitatea trebuie să. c] Interpretare • în cursul după-amiezii şi noaptea ca răspuns la proba de concentraţie.

c] Recoltarea urinei între orele 8-12.30 îşi evacuează vezica urinară. A XI. timp de 4 h se recoltează din 30-30 minute. se elimină întreaga cantitate de lichid ingerată.b] Golirea vezicii şi ingerarea lichidului • la ora 7. c] Interpretare Normal . In cel puţin una din probele de dimieaţă volumul urinar depăşeşte 300 ml iar densitatea urinei trabuie să fie sub 1005 în cel puţin una din probe. 1 • bolnavul va ingera 1500 ml ceai sau apă timp de /2 h. ca răspuns la hidratare. In primele 2 ore se elimină mai mult de jumătate din cantitatea totală. b] Recoltarea urinei se recoltează urina din 3 în 3 ore timp de 24 h. d] Interpretare: In mod normal. • se notează densitatea şi volumul fiecărei probe. • se administrează regim alimentar şi hidric normal. 35 . Se notează cantitatea şi densitatea urinei din fiecare probă. Proba Zimniţki a] Pregătirea bolnavului • bolnavul este menţinut la pat.cu cât cifrele obţinute sunt mai îndepărtate între ele cu atât capacitatea de adaptare a rinichiului este mai bună. în primele 4 ore.

s e p t i c.  − s o ac n a f icl a c t i .  -t r a u m a t i c .o b s tl r e t i c a   -Stari de soc  − i n f a mr c i tou c l a r d i c  .CAPITOLUL IV Ingrijirea pacienţilor cu insuficienţă renală <I. 2. acţionează indirect asupra rinichilor prin reducerea fluxului sanguin renal cu ischemie renală consecutivă şi oprirea secreţiei de urină. Stari de deshidratare  . In acest caz rinichiul nu poate excreta urină în cantitatea şi concentraţia corespunzătoare iar produsele rezultate din metabolism rămân în sânge şi produc autointoxicaţii.   .d i a r e e .   .> Reprezintă suprimarea bruscă a funcţiei renale cu repercursiuni clinice generale.h e m o r a g i c . umorale şi urinare.h i p o cv .  − t r a n s ipiai br au tn d e n t e  . Cauze: 1.R.A.a b d oa cm u et n     − v as ra t u r i .o l e m i  − s o c u l .Renale: -în care agenţii etiologici acţionează direct asupra 36 .Prerenale: Când agenţii etiologici. e m i e -insuficienta periferica acuta  − a v os re t p t i c .

parenchimului renal producând leziuni anatomice. 37 . -arsuri grave. nefrotoxice. -şoc prelungit. -necroze tubulare.

hematurie. 1. vărsături. -pot exista cazuri când diureza este păstrată. convulsii.R. -paralel apar semne de oboseală. limba "arsă". stare de rău general.-boli renale parenchimatoase: .hipertrofie de prostată. respiraţie Kiissmaul sau CheyneStokes. cefalee. Postrenale: -când insuficienţa renală acută. -boli vasculare ale rinichiului. cilindrulie.A. sunt mai susceptibili şi necesită precauţii mai mari în privinţa igienei şi curăţeniei. meteorism. dispnee. tahipnee.glomerulonefritele produse de steptococ. diaree. -bolnavii cu I. 3. agitaţie psihomotorie. .R. însă este deficitară din punct de vedere calitativ. Asigurarea condiţiilor de îngrijire a bolnavului -asistenta va avea în vedere măsurile care se iau în toate cazurile date. -apar tulburări hidroelectrolitice [creşte K. diateză hemoragică. Semne de laborator: -retenţie de produşi azotici. leucociturie. -apare acidoza renală. scade Na şi Ca]. -tumori de vecinătate afectând ambele uretere -procese ureterale inflamatorii Simptome: -semnul esenţial în I. comă în forme foarte grave. . asigurând două pături de lână cu care va acoperi bolnavul şi va încălzi patul în prealabil cu termofoare. -în urină apar albuminurie. halena amoniacală.A.calculoza ureterală bilaterală. somnolenţă. se produce consecutiv unui obstacol mecanic pe căile excretorii: . este oliguria până la anurie. sughiţ. -se acordă îngrijiri igienice corespunzătoare.

deoarece este baza de pornire a tratamentului şi criteriul de orientare a medicului. creatininei. 4. -va recolta urina pentru analizele obişnuite şi pentru dozarea ureei urmare. -la calcularea aportului de lichide se vor lua în considerare lichidele ingerate din băuturi sau alimente. -va urmării TA. -va nota volumetric eliminările de lichide.. rezervei alcaline.2. iar în cazurile de constipaţie va face clismă evacuatoare. ionogramei. . manifestări de comportament. -va urmări şi nota manifestările patologice cum sunt: hemoragii. -asistenta va determina densitatea fiecărei emisii de urină şi o vanotaînF. clisme hidratate. P. R. la care se adaugă 400500 ml. -pentru a preveni hiperhidratarea se controlează zilnic greutatea corporală. 3. deoarece cantitatea de lichide administrate în 24 de ore este în funcţie de pierderi. chiar Iară solicitare. pH-ului. perfuzie. contracţii sau convulsii şi le va raporta medicului. Este foarte importantă evidenţa exactă a diurezei. Supravegherea bolnavului -asistenta va vizita bolnavul cât mai des.O. T°. Recoltarea probelor de laborator -asistenta va recolta sânge pentru determinarea ureei. -recoltează urina la bolnavii agitaţi sau în comă prin intermediul sondei respectând regulile de asepsie. Corectarea echilibrului hidroelectrolitic -se va urmări şi nota cu foarte mare exactitate cantităţile de lichide pierdute şi se vor administra lichide câte 50-60 ml pentru fiecare grad de febră.

• ulei. • unt. 5. • lactatele. • ouăle. • peştele. • zahăr.v. -dieta va fi suplimentată cu vitamine. -când hidratarea orală nu este posibilă.-aportul de sodiu va fi redus la 1 g/zi.4 g glucoză/kg corp/oră. • sucuri de fructe. cantitatea necesară de lichide se va introduce i. Se exclud: • pâinea. -în caz de comă sau precomă se va administra glucoza 5% intravenos. • alimentele cu conţinut mare de K. Ritmul de perfuzie nu trebuie să depăşească 0. -dacă bolnavul nu poate înghiţi sau vomită. • biscuiţi. . împiedicarea acumulării produşilor azotaţi în cazul anuriei şi asigurarea regimului dietetic Pentru a diminua retenţia de produşi azotaţi şi eatabolismul protidic. • carnea. asistenta îl va alimenta prin sondă. • fructele uscate. Regimul va consta din: • orez fiert. • paste făinoase. -calea de administrare şi compoziţia lichidelor în vederea menţinerii echilibrului hidroelectrolitic vor fi stabilite de medic în funcţie de ionogramă. se va asigura un regim alimentar bogat în glucide şi lipide care să asigure un aport de 2000 calorii/zi. în pefuzie lentă folosind glucoza 10-20%.

-suprimarea completă a proteinelor nu trebuie să depăşească 10-15 zile deoarece lipsa aminoacizilor esenţiali creşte catabolismul protidic. 6. Restabilirea diurezei în cazul oliguriei şi tratarea anuriei -pentru restabilirea diurezei asistentei va administra la indicaţia medicului Manitol 60-80 ml şi Furosemid 150 mg din 3 în 3 ore timp de 12 ore; -asistenta va urmări şi nota dacă se reia sau dacă se produce o creştere a diurezei; -se consideră că tratamentul este eficace numai dacă se produce o diureză de 40 ml/oră; -diureticele se administrează numai după corectarea volemiei; -asistenta nu trebuie să acţioneze independent în administrarea medicamentelor; 7. Ingrijiri care primesc manifestări supraadăugate -asistenta va avea pregătite medicamente pentru combaterea vărsăturilor, diareei, convulsiilor, stărilor de agitaţie; -în vărsăturile rebele se va goli stomacul prin sondă şi se va face spălătură stomacală eliminând o cantitate de substanţă azotată din organism; -diareile dacă nu sunt masive, nu vor fi oprite; -în caz de hipercalcemie asistenta va avea pregătit calciu gluconic 10%, bicarbonat de Na 2-3%, 10-15 ml soluţie hipertonă de glucoza tamponată cu insulina; -în caz de acidoză, când rezerva alcalină scade iar pH-ul este sub 7,5 se face corectarea prin administrarea de bicarbonat de Na sub controlul permanent al pH-ului; -complicaţiile cardiovasculare, respiratorii şi infecţioase, se previn printr-o supraveghere permanentă a bolnavului şi prin administrarea judicioasă a lichidelor.

8. Indepărtarea produşilor de catabolism -când tratamentul obişnuit a rămas ineficace se utilizează dializa cu ajutorul căreia se poate elimina excesul de compuşi azotaţi de apă şi electroliţi. Hemodializa sau rinichiul artificial Hemodializa este cea mai eficace metodă de epurare extrarenală, epurează sângele în afara organismului utilizând pentru dializă membrane de celofan sau cuprofan. Pentru acest scop există mai multe tipuri de aparate: a] aparat cu membrană dializantă în formă de tub; b] aparat cu membrană întinsă între două placi din material plastic; c] rinichi cu fibre capilare. Elementul esenţial al rinichiului artificial este membrana dializantă. Aceasta permite schimburile de substanţă între sânge şi lichidul dializant. Principiul hemodializei se bazează pe epurarea extracorporaiă a sângelui introdus în aparat care circulă în mod continuu în interiorul tubului ce este în contact cu membrana dializantă, după care este introdus în organism printr-o venă. 1. Pregătirea aparaturii şi a materialelor: -asistenta pregăteşte aparatul de hemodializa după o prealabilă sterilizare a tuburilor, pieselor şi sticlăriei; -pregătirea soluţiei dializane formată din: clorura de Na, clomra de K, clorură de Mg, clorura ce Ca, bicarbonat de Na şi glucoza realizând un mediu uşor hipertonic; -cantitatea de lichid dializant poate ajunge până la 100 1; -se pregătesc 500 ml sânge izo-grup proaspăt; -se pregătesc instrumentele şi materialele pentru anestezia locală, descoperirea chirurgicală a vaselor la care se leagă aparatul.

2. Pregătirea bolnavului -se face pregătirea psihică a bolnavului dacă starea generală o permite şi se administrează un calmant; -înainte de începerea intervenţiei, asistenta va recolta sânge pentru determinarea compuşilor azotaţi, a rezervei alcaline, hemogramei şi hematocritului; -bolnavul este aşezat într-un pat balanţă, comod, deoarece şedinţa poate dura 6-8 ore; -capul şi toracele vor fi uşor ridicate, iar membrele superioare fixate în poziţii accesibile denudării vaselor. 3. Efectuarea tehnicii -se umple tubul de celofan cu sânge proaspăt conservat; -se pregătesc câmpul operator şi se serveşte medicul pentru descoperirea chirurgicală a arterei şi venei; -medicul fixează cămilele respective şi racordează tubulatura aparatului la cele două canule; -se dă drumul la sângele arterial al bolnavului în aparat; -pe măsură ce sângele bolnavului intră în aparat, sângele conservat din tubul de celofan intră în vena bolnavului; -viteza optimă de scurgere a sângelui prin aparat este de 100-150 ml/mm. 4. Rolul asistentei în timpul şedinţei de hemodializă -asistenta controlează din 15 în 15 minute P, TA, R, T° urmărind comportamentul bolnavului; -din oră în oră recoltează sânge pentru determinarea Ht; -administrează la indicaţia medicului mici cantităţi de heparină şi antibiotice; -urmăreşte funcţionalitatea aparatului pentru excluderea incidentelor ce pot apărea; -schimbă lichidul de dializă din 2 în 2 ore, Printr-o şedinţă de hemodializă se pot elimina din organism între 60-110 grame uree. Rinichiul artificial poate fi utilizat şi pentru eliminarea substanţelor barbiturice sau altor substanţe medicamentoase.

• aparat de perfuzat. • vas colector de 10-20 litri gradat. • seringi şi medicamente pentru urgenţă în caz de accidente. • se mai pregătesc două sonde din material plastic lungi de 20 cm care să poată fi introduse prin canula trocarului în cavitatea peritoneală prevăzute cu orificii laterale la extremitatea care se introduce în abdomen. 2. • tub de cauciuc pentru scurgerea lichidului evacuat. ambele prevăzute cu stilet ascuţit şi mandren bont. Dializa peritoneală Metoda utilizează ca membrană dializantă pentru epuraţia sângelui endoteliul seroasei peritoneale care are o suprafaţă de 20 mii cm2. • bolnavul îşi goleşte vezica. • aparat pentru încălzire sau menţinerea constantă a lichidului de dializă la T° corporală. . dezinfecţie locală şi pansamente. Cu ajutorul unui tub se introduce în cavitatea peritoneală lichidul de dializă care după ce traversează suprafaţa endoteliului peritoneal este îndepărtat prin alt tub. Pregătirea bolnavului: • se face pregătirea psihică şi se administrează un calmant. • se pregăteşte trusa de paracenteză cu 2 trocare.Hemodializă se poate face zilnic sau la două zile. i se va face o clismă evacuatoare şi va fi aşezat comod în pat întrucât durează între 16-20 ore. 20 de flacoane de lichid de dializă a câte 2 litri soluţie utilizată la hemodializă la care se mai adaugă heparina pentru evitarea obstrucţiei cateterului şi antibiotice pentru a preveni infecţia. 1. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor: • se pregătesc steril toate materialele. • materiale pentru anestezie.

se reglează ritmul în aşa fel încât în cavitatea peritoneală să se menţină 2 1 lichid. Tehnica de lucru: • se adaptează aparatul de perfuzie la flacon sau se trece tubul de perfuzie prelungit în formă de serpentină prin aparatul ce menţine lichidul cald. complicaţii cardiovasculare. • controlează TA. după cum urmează etapa poliurică.A. Ingrijirea bolnavului în stadiul poliuric I.T°. • după ce s-au adunat în cavitatea peritoneală 2 1 de lichid. • medicul execută paracenteza abdominală în fosa iliacă stângă şi prin canula trocarului introduce sonda de material plastic la care se racordează amboul aparatului de perfuzie şi se dă drumul lichidului. La această sondă se racordează un tub de scurgere care se introduce în vasul colector. In această fază de reluare a diurezei pot apărea diverse complicaţii: deshidratarea. • după ce a început să se scurgă lichid în vasul colector. de aceea în îngrijirea bolnavului asistenta va respecta cu stricteţe tratamentul prescris de medic. In caz de evoluţie favorabilă restabilirea funcţiei renale se face după 12-14 zile de anurie. • flaconul se fixează la o înălţime de 2 m. infecţii urinare. se introduce în partea dreaptă celălalt tub de plastic şi se fixează la peretele abdomenului. • sonda împreună cu amboul tubului de perfuzie se fixează de peretele abdomenului cu leucoplast iar împejural locului de pătrundere a tubului în cavitatea peritoneală se aşază o compresă sterilă îmbibată în soluţie dezinfectantă. poate evolua spre vindecare sau spre cronicizarea.R.R. Prin acest procedeu se pot elimina între 40-60 g de uree şi alţi produşi de dezasimilaţie.3. • se fixează debitul la 2-3 1 în prima oră. P. .

2. came. • când diureza atinge 1-1. • se creşte raţia calorică adoptând un regim uşor hipergfucidic. bolnavul va putea primi un regim normal sărat. brânză. lapte. Trecerea la un regim dietetic progresiv: • regimul se îmbunătăţeşte treptat prin introducerea proteinelor de mare valoare: ouă. • va recolta sânge pentru determinarea ureei şi creatininei care pot să crească în această fază. a emboliei şi escarelor. • infecţia urinară se previne respectând riguros măsurile de asepsie şi acordând îngrijiri igienice corespunzătoare. . • ajunşi în stadiul poliuric. • în aceste cazuri se face o dializă suplimentară. va recolta sânge şi urină pentru ionograma sanguină şi cea urinară.1.Evitarea complicaţiilor majore: • asistenta va urmări diureza. bolnavii trebuie mobilizaţi activ pentru prevenirea infecţiilor bronhopulmonare. • se introduc alimente bogate în K.5 1. normolipidic şi hiposodat. • va administra soluţiile prescrise pentru înlocuirea pierderilor. bolnavul poate bea 500-800 ml lichide peste pierderile zilnice.

R. Şedinţele de hemodializa se fac în clinică de 2-3 ori/săptămână.R.. Insuficienţa renală cronică este o scădere progresivă a capacităţii funcţionale renale cu retenţie în organism a substanţelor toxice rezultate din metabolism şi cu evoluţie spre uremia terminală. dar nu suprimate din alimentaţie. Fiind vorba de o înbolnăvire de lungă durată. hemodializa este indicată când nu pot beneficia de regimul dietetic şi de tratamentul de echilibrare umorală deoarece funcţiile renale sunt total compromise.A. îngrijirea acestor bolnavi este în funcţie de stadiul bolii. se acordă îngrijiri igienice pentru prevenirea escarelor şi evitarea compicaţiilor.I. Respectarea regimului igieno-dietetic în faza compensată: • repausul zilnic va fi de 12-14 ore. • pentru bolnavii cu I. 1. . • se adoptă o dietă normoealorică cu 2000-3000 cal/zi. • se adoptă repausul total iar din dietă se exclud proteinele şi Na.C. • proteinele şi clorura de Na vor fi reduse. A. Regimul igieno-dietetic din faza decompensată: • bolnavul este spitalizat iar îngrijirea este asemănătoare cu cea din I. bolnavul va trebui să respecte un anumit regim de viaţă. normolipidică şi hiperglucidică.R. 2. Boala prezintă un stadiu compensat cu stare generală bună şi un stadiu decompensat în care apar repetat pusee A acute.

Encefalopatia uremică Apare în stadiile terminale ale insuficienţei renale cronice. crampe musculare.v. mioclonii sau convulsii. Până la instituirea acesteia sau când epuraţia extrarenală nu este disponibilă se recurge la corecţie hidroeleetrolitică [hiperpotasemia se combate prin soluţie perfuzabilă de glucoza hipertonă tamponată cu insulina sau prin administrarea de diuretice de ansă de tipul furosemidului. foarte lent. . Toate tulburările descrise răspund foarte bine la hemodializă. combaterea convulsiilor prin administrare de diazepam i. flapping-tremor. comă.sau THAM i. eventual urmat de fenobarbital sau fenitoin în doze uzuale. vitaminoterapie [în special cu vitamine din grupul B].lent 200-500 ml. necesită administrarea de lichide]. Semnele neuro-psihice sunt provocate de tulburările hidroelectrolitice şi acido-bazice care se adaugă intoxicaţiei uremice propiu-zise.4/% i..v. confuzie.v. agitaţie. stupor. Se caracterizează prin somnolenţă. Tratamentul acidozei prin administrarea de bicarbonat de sodiu 8. hiponatremia însoţită de semne de deshidratare.

3. Informaţii.CAPITOLUL V Plan de îngrijire Nursing 1. 2. Intervenţii delegate. Nevoia afectată. Surse de dificultate. 4. 7. 5. socio-culturală şi spirituală. psihologică. Evaluare . Probleme. Intervenţii autonome. Obiective. 8.cele trei dimensiuni: biologici. 6.

frecvente în cantităţi mici în timpul nopţii. Se internează pentru investigaţii şi tratament. Bolnava a fost internată la spital pentru investigaţii şi tratament în urma cărora a fost externată în stare ameliorată. polachiurie cu nicturie. • indispoziţie. dureri de cap. Este de religie ortodoxă.00 cu diagnosticul -colică renală dreaptă. sete.R.C. ameţeli. în vârstă de 60 de ani. La examenul clinic de la internare se obsevă următoarele. a] Informaţii 1. nicturie.O. nelinişte. slăbire fizică. • micţiuni.normal colorate.O. Bolnava nu fumează.O. • aparat uro-genital -dureri lombare în loja renală dreaptă. la ora 9. Culegere de date Bolnava P. I. căsătoriţi şi ei la rândul lor. Bolnava P. c] Aspect social Bolnava locuieşte în Bucureşti. cefalee. • sistem osteoarticular . este căsătorită.R. nu consumă alcool sau cafea. cu 4 copii. • oboseală. b] Motivele internării Motivele pentru care bolnava s-a prezentat la spital sunt: -debut brutal cu astenie. . stadiul II.integru. dureri în lojele renale. polakiurie. Din discuţiile purtate cu bolnava reiese că nu a suferit nici o boală în afara celor enunţate. Se internează pe data de 10 martie 2006 la secţia Medicală a Spitalului Clinic Colentina.Cazul I Plan de îngrijire NURSING al bolnavei P. se internează cu următoarele manifestări de dependenţă: • durere vie în loja renală dreaptă. • tegumente şi mucoase . cu copii. cu domiciliul în Bucureşti.C. respectă zilele de sărbătoare şi merge cu regularitate la biserică. casnică. cu I. într-un apartament cu 4 camere şi se întreţine din pensia soţului.

• dificultate în alimentaţie şi hidratare. • temperatura corpului creşte peste limitele normale. • hidratare insuficientă. • transpiraţii abundente. • pierdere în greutate. tegumente fierbinţi. Problemele bolnavei sunt urmatoarele • dureri vii. • polakiurie. • nicturie.• transpiraţii. . • perturbarea somnului.

.

.

.

.

.

.

.

.

litiază biliară:. astenie fizică. este căsătorită. nu prezintă proteză. în vârstă de 69 ani. Motivele internării: Motivele pentru care bolnava s-a prezentat la spital sunt: dureri în regiunea lombară. -sarcină extrauterină în urmă cu 32 de ani. nicturie. având trei copii şi cinci nepoţi.000 lei. Bolnava este casnică şi se întreţine dintr-o pensie de 1. • -oreion. stadiulII. cu LR. Condiţiile de viaţă au fost grele şi a prezentat numeroase internări pentru probleme medicale care au afectat aceleaşi nevoi fundamentale. . Se internează la secţia medicală a Spitalului Clinic Colentina pe data de 21 martie 2006 la orele 19 cu diagnosticul .C. Din antecedentele bolnavei reiese că a suferit de: -bolile copilăriei: • -varicelă.Cazul II Plan de îngrijire nursing al bolnavei R.R. este pensionară [secretară] cu domiciliul în Bucureşti. Bolnava nu este fumătoare. a ] Informaţie 1].colică renală. B] Aspecte sociale Bolnava locuieşte într-o casă cu patru camere.650.Culegere de date Bolnava R. nu consumă alcool sau cafea. este de religie ortodoxă şi merge cu stricteţe la biserică. poîakiurie.S. I. parestezii în membrele superioare. • -scarlatină.S. Din discuţiile purtate cu bolnava reiese că : starea sănătăţii familiei este bună şi nici un membru al familiei nu a suferit de o boală dermatovenerică în afară de bolile din copilărie. stare generală alterată.C.

• -aparat cardio-vascular . nedureros. I. • -oboseală.integru anatomic. • -sistem osteo-articular . • -aparat digestiv . • -durere la micţiune. Pacienta R. • -diminuarea mişcărilor. la examenul clinic se observă: • -tegumente şi mucoase palide. • -transpiraţii abundente. • -tegumente şi mucoase uscate. • -deficienţa de a se alimenta şi hidrata. • -disurie. mcturie. • -polakiurie. • -inapetenţă. stare depresivă.abdomen suplu. • -durere articulară. se internează cu următoarele manifestări de dependenţă: • -transpiraţii. • -febră.C. • -deshidratare. Diagnostic la internare: -colică renală stângă.cord în limite normale. hidratare insuficientă. • -insomnie.C.torace normal conformat. . Problemele pacientei: • -durere colicativă în loja renlă stângă. stadiul II.R. • -sistem respirator . nervozitate. ficat şi splină în limite normale. spontan. • -anxietate.R. stadiu III. Diagnostic la externare: -I.S. • -greutate în respiraţie.La internare. nelinişte.

.

.

.

.

.

.

pensionară [învăţătoare] cu domiciliul în Bucureşti. religie ortodoxă. polakiurie cu nicturie. • -sistem astero-articular .C. la examenul clinic se observă : • -tegumente şi mucoase .normal colorate.A.500. stadiul II.dureri în loja renală stângă cu iradiere pe ureter. în prezent copilul îşi vizitează des părinţii.nepalpabil.Cazul III Plan de îngrijire nursing al bolnavei T.R. • -aparat urinar . Se întreţine din pensia de 1.C. b] Motivele internării Motivele pentru care pacienta s-a internat în spital sunt: durere în loja renală stângă cu iradiere pe ureter. • -aparat digestiv .A.integru anatomic. astenie fizică şi psihică. aceştia acordându-le o atenţie deosebită în vederea promovării sănătăţii. Din antecedentele pacientei reiese că în urmă cu 10 ani a fost operată de colecist şi în afara bolilor din copilărie nu a suferit de alte afecţiuni. Se internează la secţia Medicală a Spitalului Clinic Colentina pe data de 28 martie 2005 cu diagnosticul de colică renală stângă. . c]Aspecte sociale Locieşte într-un apartament cu 2 camere. în vârstă de 59 de ani. cu I. este csătorită. polakiurie cu nicturie.R. respectă zilele de sărbătoare şi duminicile.tranzit intestinal prezent. I. a] Informaţii 1.Culegerea datelor Pacienta T.000 lei. Este de naţionalitate română. are un copil care la rândul lui este căsătorit având 2 copii. • -sistem ganglionar . La internare. alături de soţul ei în vârstă de 62 de ani şi dispun de un confort decent locuibil cât şi material.

Diagnostic la externare: -I. Bolnava T. • -polakiurie cu nicturie. nelinişte.R. se internează cu următoarele măsuri de dependenţă: •-transpiraţii.C. rinichii cu dilataţii caliceale. durere. • -creşte T° peste limitele normale. • -greutate în a respira.C.R. Problemele bolnavei: • -durere persistentă în regiunea lombară. iritabilitate. colecist absent. stadiul II. teamă. • -dificultatea de a se alimenta şi hidrata corespunzător.A.• ECHO . . Diagnostic la internare: -colică renală. • -durere lombară. •-inapetenţă. I. stadiul II. hidratare insuficientă.ficat cu dimensiuni antero posterior moderat pe ambii lobi.

.

.

.

.

de starea generală a organismului şi de starea psihică. nicturie]. a treia pacientă acuză durere în loja renală stângă cu iradiere pe ureter. prima pacientă având dureri în lojele renale. polakiurie. subliniate în Conceptul Virginei Henderson. iar în celelalte două cazuri este "Nevoia de a se alimenta şi hidrata" deoarece pacientele prezentau dificultăţi în a se alimenta şi hidrata corespunzător. ameţeli. Problemele derivă din afectarea nevoilor şi intensitatea cu care se manifestă. . polakiurie. Alte nevoi afectate: • "Nevoia de a dormi şi a se odihni" datorită imposibilităţii de a se odihni. a doua pacientă prezintă dureri în regiunea lombară. Ingrijirile NURSING sunt structurate pe cele 14 nevoi fundamentale ale persoanei umane. In toate cele trei cazuri prima nevoie afectată este "Nevoia de a evita pericolele". nicturie. A treia nevoie afectată este "Nevoia de a menţine T° corpului în limitele normale" în primul caz având ca problemă creşterea temperaturii corpului peste limitele normale. astenie. problema a fost durerea colicativă persistentă în lojele renale.Capitolul VI Concluzii Pentru întocmirea acestei lucrări am luat în studiu trei cazuri cu "insuficienţă renală cronică" la trei persoane cu vârste medii. polakiurie cu nicturie. astenie fizică. disurie. • "Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie" având ca problemă greutatea în respiraţie. nicturie. parastezii în membre. deoarece pacientele aveau tulburări de emisie urinară [polakiurie. sunt legate de receptivitatea fiecărei faţă de boală. cefalee. nicturie. Toate cele trei paciente se prezintă la spital pentru dureri în lojele renale. cultură diferită. polakiurie. care permit abordarea celor cinci dimensiuni [bio-fizico-psiho-socio-culturale şi spirituale] pentru fiecare nevoie afectată. astenie. A doua nevoie afectată este "Nevoia de a elimina" în toate cele trei cazuri. cefalee.

• -dificultate în a-şi acorda îngrijiri igienice. • -normalizarea micţiuniior şi controlul durerii. • -echiparea hidroelectrică şi nutriţională. • -riscul apariţiei unor complicaţii. Obiectivele comune propuse pentru îndepărtarea problemelor principale: • -combaterea durerilor. . • -uşurarea respiraţiei. • -prevenirea complicaţiilor. • -tulburări de emisie urinară. • -febră. • -greutatea în respiraţie.• "Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură" având ca problemă diminuarea mişcărilor impuse de boală. • -creşterea temperaturii peste limitele normale. • -beneficierea de un număr de ore de somn corespunzătoare. • -imposibilitatea de a dormi şi a se odihni. • -scăderea febrei. • -oboseală. • -proces infecţios. • -hidratare necorespunzătoare. • -slăbiciune. • -prezenţa calculului. • -nelinişte. • -greutatea în a se îmbrăca şi dezbrăca. Surse de dificultate comune: • -durere. • -situaţie de criză. Problemele comune în cele trei cazuri: • -durerea. • -neacceptarea rolului de bolnav. • -dificultatea de a se alimenta şi hidrata corespunzător.

• ADDIS. In ceea ce priveşte supravegherea şi notarea funcţiilor vitale toate cele trei paciente au fost cooperante. • ECHO.: P. iar nivelul de cultură este acelaşi dat fiind profesia fiecăreia. • Acid uric.L.H. • -repaus la domiciliul. . Toate cele trei paciente sunt de religie creştin -ortodoxă. au avut încredere în tratamentul prescris şi personalul de îngrijire. • Hb. T°. Starea materială este de nivel mediu în toate cele trei cazuri. • Examen sumar de urină. Se externează din spital cu următoarele recomandări: • -controlul medical periodic.Examinări şi intervenţii efectuate celor trei persoane: • V. • -cura de diureză prin consum de 2 1 lichide. • Măsor şi notez în F. interesul manifestat pentru acumularea de noţiuni noi privind mediul înconjurător şi propia persoană. Funcţiile vitale cu mici diferenţe de valori au fost notate pe foile de temperatură. • Urocultură. • Uree sanguină... • Tymol. • Bilirubină. • Creatinină. • N.R TA.O. • Proba de concentraţie. • -limitarea eforturilor fizice şi psihice. Pacientele sunt ordonate în timp şi spaţiu.S. • Glicemie.

1997. GEORGETA AURELIA Tehnici speciale de îngrijire a BALTA bolnavilor. Tehnici de îngrijire a bolnavilor Editura 1974. Editura Medicală. VIOREL MATEESCU CORNELIA NENCESCU LUCRETIA TITIRCĂ C AROL MOZACH . 1997. Bucureşti. Editura Bucureşti. Radioterapie şi Anatomie funcţională. Editura Didactică şi ANTOANETA METAXATOS Pedagogică. Editura Bucureşti. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE CORNELIU BORUDEL Manual de Medicină Internă Pentru Cadrele Medii-Editura ALL Urgenţe medico-cliirurgicale. Breviar de exporări funcţionale şi de îngrijiri speciale acordate bolnavului Editura Viaţa Românească. Sinteze. 1998. 1998 LUCRETIA TITIRCA DR. Dr. 1983 MARIA-OTILIA STĂNESCU LUCRETIA TITIRCĂ AGLAIÂ KYOWSSKI NICOLAE CRANGULESCU Manual de Medicină Internă Specialităţi înrudite şi îngrijiri paliative. Radiodiagnostic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful