Năvodari, un nou oraş pe harta turistică a României

Orașul Năvodari este situat în zona centrală a județului Constanța, pe malul de sud al lacului Tasaul și pe istmul dintre acesta și lacul Siutghiol. Se află la o distanță de 15 km de municipiul Constanța, având ca vecini la Nord - Lacul Tasaul si satul Sibioara, la Sud - Lacul Siutghiol si stațiunea Mamaia, la Vest - localitatea Lumina, iar la Est - Marea Neagră.Cele dintâi dovezi ale existenței unor comunități pe pământul Dobrogei aparțin mousterianului (paleoliticului mijlociu, cca 100 000-35 000 î.Hr.). Perioada aceasta corespunde cu sfârșitul celei de-a treia interglaciații (Riess-Wurm) și cu prima parte a glaciațiunii următoare (Wurm), fenomene care au avut urmări importante asupra florei și faunei dobrogene, asupra vieții și activității oamenilor.În perioada feudală, pe ruinele romano-bizantine de la Cap Midia s-a dezvoltat cetatea Zanauarda, fapt care vine să demonstreze continuitatea locuirii pe teritoriul administrativ actual al orașului Năvodari. Acest lucru indică și o circulație intensă și un schimb activ economic și comercial, folosindu-se căile navigabile marine și scurgerea naturală a lacului Tasaul în mare.Prima atestare documentară este din timpul administrației otomane, când localitatea apare menționată în anul 1421 cu numele de Caracoium (nume derivat din cuvintele turcești kara și koyum, traduse prin oaia neagră) denumire care a devenit ulterior Carachioi (de la cuvintele turcești kara koy, însemnând „satul negru”).După obținerea independenței de stat a României în anul 1877, au avut loc schimbări majore în viața social-economică a zonei. În acea perioadă satul Caracoium din plasa Kustenge(Constanța) aparținea la început de comuna Cicârcic (azi, satul Sibioara), apoi de comuna Cogealia (azi, comuna Lumina) figura doar cu 317 familii ce se ocupau cu agricultura, pescuitul, creșterea animalelor și în mai mică măsură cu negustoria și alte meserii.În anul 1927 denumirea satului Carachioi este schimbata cu aceea de Năvodari, iar după cinci ani, la 15 august 1932, localitatea este recunoscută comună.Evoluția urbanistică, trecerea de la cadrul rural la structura urbană se produce dupa cel de-al II-lea război mondial, mai cu seamă

1

începând din 1949-1950. Astfel. 2 . care a intrat în funcțiune cu prima linie în 1957. aceasta deschizând drumul industrializării zonei și creșterii numărului populatiei (în anul 1968 populația localității Năvodari depășea 6500 de locuitori). prin Legea 2/20decembrie 1968.000 locuitori. având în subordine administrativă localitatea Mamaia Sat. când populația a ajuns la 26. Procesul de urbanizare a cunoscut o evoluție continuă. moment în care dezvoltarea economică și industrială. transformă localitatea într-un însemnat centru muncitoresc.În anul 1954 începe construcția Uzinei de superfosfat și acid sulfuric (U.A.S. rezultând o imagine cu personalitate a localității.S).Construcția Combinatului Petrochimic Midia-Năvodari și ulterior a Canalului Poarta Albă-Midia Năvodari a dus la o explozie demografică în anul 1983. localitatea Năvodari a fost declarată oraș.

la Capul Midia. Este perioada cand asezarea noastra capata denumirea de Karacoyun (turca kara = negru. Instaurarea stapanirii otomane in Dobrogea s-a produs in timp si pe etape. Dupa unele surse denumirea isi are originile in indeletnicirea locuitorilor de a creste oi astrahan (care insa cu timpul si-au degenerat rasa) pe pasunile si in mediul care ofereau conditii bune. Nu intamplator cele mai vechi urme de existenta umana. suprafata sa era de 119 hectare. Dupa revenirea Dobrogei la statul roman. Din cele 1900 hectare. un toponim mai putin obisnuit. romano-bizantina. baile care existau aproape de fiecare curte. La 1890. pana in prezent au fost descoperite la Mamaia Sat si Peninsula. in 1878. Urmeaza o perioada cand zona noastra a fost influentata de cetatea sau portul Zanaoarda. Ele dateaza de circa 120. El remarca strada larga si dreapta cu case umbrite de salcami. printre care masive colonizari cu turci si tatari. Ea figureaza ca facand parte din plasa Kustenge (Constanta). incepand prin 1419-1420 si terminand in 1484 prin cucerirea cetatilor Chilia si Cetatea Alba. dupa unii autori. cea mai importanta de acest fel de pe litoralul nostrum al Marii Negre. Cercetarile sistematice din perioada 1999 – 2003 de pe insula “La Ostrov” din lacul Tasaul. dar in grafie romaneasca – Caracoium. cunoscutul geograf Constantin Bratescu trece pe aici si mentioneaza asezarea ca fiind un sat curat lipovenesc pe care locuitorii il numeau mai 3 pe scurt Carachioi (Satul negru). Aceeasi denumire avea si balta care se gasea intre mare si sat acoperita acum de lucrarile fostului si actualului canal. Pe raza orasului Navodari au mai fost semnalare.n. care apare in harti din evul mediu la nord de Constanta. precum si schimbarea denumirilor oraselor si satelor chiar si in situatii in care populatia crestina era majoritara. formate din romani. dar insuffcient cercetate pana in prezent urme de existenta umana datand din perioadele: greaca.Situat in apropierea Marii Negre. La 1882 (potrivit documentelor de arhiva) existau 46 locuitori (probabil capi de familie n. au scos la iveala o asezare eneolitica. unde convietuiau 114 familii cu 506 suflete. Apa din fantani era salcie. bulgari . neordonate si “ingramadite” in partea sudica. neagra in cazul nostru si coyun = oaie). romana. 55 erau ocupate de gradini si de vatra satului cu 65 case mici.000 ani. singura . mai exact din paleoliticul mijlociu. a arterei navigabile Poarta Alba – Midia Navodari si intre lacurile Tasaul si Siutghiol. fiind cele mai vechi din Dobrogea. turci si austrieci avand ca ocupatie de baza pescuitul. 46 hectare pamant de plantatie si 10 hectare pamant de cultura. In august 1922. asezarea isi pastreaza denumirea. fiind un catun al comunei Cicracci (azi Sibioara). fiind localizata. Aceasta a avut ca urmare luarea mai multor masuri. Navodari-ul a fost si este influentat in mare parte de mediul acvatic.) asezarea avand 55 hectare ce alcatuiau vatra satului impreuna cu islazul.

4 .

5 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful