Algebră liniară

CAPITOLUL 1

SPA II VECTORIALE FINIT DIMENSIONALE

1.1

Defini ia spa iilor vectoriale

Pentru a introduce no iunea de spa iu vectorial avem nevoie de no iunea de corp comutativ de caracteristică zero. Aceasta este introdusă de defini ia de mai jos. Defini ia 1.1.1 Spunem că o mul ime K, dotată cu două opera ii, una notată aditiv (numită adunare) şi cealaltă notată multiplicativ (numită înmul ire), are o structură de corp comutativ dacă împreună cu adunarea este grup abelian, iar fată de înmul ire, K - {0} ( unde 0 este elementul neutru la adunare) este grup comutativ şi sunt verificate axiomele: 1. (distributivitate la dreapta) x (y + z) = xy + xz, oricare ar fi x, y, z ∈K 2. (distributivitate la stânga) (x + y )z = xz + yz, oricare ar fi x, y, z∈K. Defini ia 1.1.2 Caracteristica corpului K este cel mai mic număr n ∈ N* pentru care na = 0, oricare ar fi a∈K. Dacă na = 0, oricare ar fi a∈K, are loc numai pentru n = 0 atunci spunem că avem de a face cu un corp de caracteristică zero. 5

Spa ii vectoriale finit dimensionale

Fie K un corp comutativ de caracteristică zero. Vom conveni ca de aici înainte să folosim denumirea mai simplă de corp pentru un corp comutativ de caracteristică zero, dacă nu sunt făcute alte precizări. Acum putem introduce defini ia spa iului vectorial. Defini ia 1.1.3 Un spa iu vectorial (liniar) V peste corpul K este o

mul ime nevidă prevăzută cu două opera ii: o opera ie internă + : V x V→ V, (x, y) → x + y, numită adunarea vectorilor, împreună cu care V are o structură de grup abelian, adică satisface axiomele: 1. (x + y)+ z = x + (y + z), oricare ar fi x, y , z ∈V ( legea este asociativă); 2. x + y = y + x oricare ar fi x, y ∈V ( legea este comutativă); 3. există în V un element 0, vectorul zero, astfel încât x + 0 = 0 + x oricare ar fi x ∈V ( există element neutru); 4. oricare ar fi x ∈ V există - x∈V astfel încât x + (- x) = (-x) + x = 0 (orice element admite simetric) şi o opera ie externă :K x V→ V, (α, x) → α x ( de înmul ire a vectorilor cu scalari) care satisface axiomele: a. dacă 1∈K este elementul neutru la înmul ire din K atunci 1x = x, oricare ar fi x∈K. b. (αβ)x = α(βx) oricare ar fi α, β∈K şi x∈V; c. (α + β) x = α x + β x oricare ar fi α, β ∈K şi x∈V; d. α (x + y) = α x + α y oricare ar fi α∈K şi x, y∈V. După cum se subîn elege din cele spuse mai sus, elementele corpului K se vor numi scalari şi vor fi notate cu litere ale alfabetului 6

Algebră liniară

grec, în timp ce elementele spa iului vectorial V se vor numi vectori şi vor fi notate cu litere ale alfabetului latin. Dacă V este un spa iu vectorial peste corpul K se mai spune că V este un K spa iu vectorial. În cazul în care K este corpul numerelor reale se mai spune că V este un spa iu vectorial real iar dacă K este corpul numerelor complexe atunci V este spa iu vectorial complex. Observa ia 1.1.1 Dacă V este un spa iu vectorial peste corpul K atunci αx =0 (α∈K, x∈ V) dacă şi numai dacă α = 0 sau x = 0. În adevăr dacă α = 0 atunci, deoarece 0 = 0 + 0, aplicăm axioma c) din defini ia spa iului vectorial şi avem 0x = 0x + 0x. Adunând opusul lui 0x în ambii membrii ai egalită ii ob inem 0x = 0. Ra ionând asemănător putem arăta ca α0 = 0. Reciproc, dacă αx = 0, atunci presupunem prin absurd că α ≠ 0 şi x ≠ 0. Înmul im egalitatea precedentă, la stânga, cu inversul lui α şi ob inem 1x = α-10. Acum folosim rezultatul demonstrat mai sus şi axioma a) din Defini ia 1.1.3 şi ob inem x = 0, ceea ce contrazice ipoteza. Deci αx = 0 ⇒ α = 0 sau x = 0. Observa ia 1.1.2 Conform celor stabilite în observa ia de mai sus avem 0 = 0x =((-α) + α)x. Deci (-α)x + αx = 0 sau (-α)x = -αx. Observa ia 1.1.3 Spa iul vectorial cu un singur element, care în mod evident este vectorul 0, se numeşte spa iul nul şi se notează (0). Exemplul 1.1.1 Orice corp comutativ K are o structură de spa iu vectorial peste el însuşi, dacă vom interpreta opera iile de adunare şi înmul ire din K ca fiind opera ia internă, de adunare a vectorilor, respectiv opera ia de înmul ire cu scalari. 7

Exemplul 1. b] → R.…n}}.3 şi rezultă concluzia. α2. capătă o structură de spa iu vectorial real. y + v). b ∈ R. Exemplul 1. Fie mul imea VC = V x V şi corpul numerelor complexe C. Într-adevăr. y) = (α x .β y. (α + iβ)(x. αn )/ αi ∈ K. b]) = {f : [a. z. 8 . Mul imea V. αα2.…. u.3 Fie V mul imea C0([a.1. V împreună cu opera ia de adunare are o structură de grup abelian în care elementul neutru este n-uplul (0. v) = (x + u. adunarea şi înmul irea cu scalari.…. atunci este uşor de văzut că sunt îndeplinite condi iile cerute de defini ia spa iului vectorial şi V este un K spa iu vectorial. α2. astfel (x. Dacă definim adunarea în V şi înmul irea cu scalari din K în maniera de mai jos (α1. 0. Avem V = {(α1. v ∈V. x. αn + βn) α(α1. αn ) ∈ V este (-α1.…. f continuă}. y ∈V şi α + iβ ∈ C . α2. În cazul particular în care K= R ( respectiv K = C).…. 2. α y + β x). α2. a.1. y) + (u. -α2.1. Pe această mul ime introducem două opera ii. ααn ).d) din Defini ia 1.…. β2. oricare ar fi i ∈{1. αn ) = (αα1.1.…. Opera ia de înmul ire cu scalari satisface axiomele a) . αn ) + (β1.…. βn ) = (α1+ β1. 0) iar opusul unui vector oarecare (α1. -αn ).…. oricare ar fi x.Spa ii vectoriale finit dimensionale Exemplul 1. ob inem spa iul vectorial real (respectiv complex) Rn (respectiv Cn). α2 + β2.4 ( Complexificatul unui spa iu vectorial real) Fie V un spa iu vectorial real. împreună cu opera iile de adunare a func iilor şi de înmul ire a acestora cu numere reale.….2 Fie K un corp comutativ şi V = Kn = K x K x …xK (produsul cartezian al lui K cu el însuşi de n ori).

3 sunt îndeplinite. iar prin sistem de vectori vom în elege o mul ime cel mult numărabilă de vectori. Sisteme liniar dependente şi liniar independente În cele ce urmează vom conveni să numim familie de vectori o mul ime oarecare de vectori. y) = y şi (x. y) = x + iy. Deoarece elementele x ∈ V pot fi identificate cu perechile (x. cu coeficien i reali. Exemplul 1. 0).1 Vectorul 0 este combina ie liniară de orice familie de vectori.2 Combina ii liniare. avem (0.1 Vectorul x∈V este combina ie liniară a familiei de vectori (x i )ieI . deoarece putem lua în rela ia din defini ie αi = 0. y) = i(y.1.2 Familia G = (x i )ieI de vectori din V este sistem de generatori pentru V dacă pentru orice vector x ∈ V există 9 . i∈I. putem face conven ia că (0. notată P(t) este spa iu vectorial real împreună cu opera ia de adunare a polinoamelor şi de înmul ire a acestora cu scalari.Algebră liniară Conform opera iei de înmul ire cu scalari introdusă mai sus.5 Mul imea polinoamelor în nedeterminata t. Fie I o familie oarecare de indici.2. şi putem afirma că VC este un spa iu vectorial complex. dacă x se poate scrie sub forma x = ∑ αixi. Defini ia 1.2. 1. Observa ia 1. Defini ia 1. Condi iile din Defini ia 1.2. 0). de orice grad.1. unde ieI numai un număr finit dintre coeficien ii αi sunt nenuli. după cum este uşor de verificat.

Defini ia 1. ieI0 i∈I0 ". dacă x ≠ 0 atunci din αx = 0 rezultă.2.1 Dacă G ⊂ V este sistem de generatori pentru V şi G1⊂G este "sistem de generatori pentru G". atunci G1 este sistem de generatori pentru V.2. conform Observa iei 1.1.2. Observa ia 1. Reciproc. avem α0 = 0 pentru orice α ≠ 0 ∈K. Defini ia 1.3 O familie de vectori formată dintr-un singur vector x este liniar independentă dacă şi numai dacă x ≠ 0.2.Spa ii vectoriale finit dimensionale familia finită I0 ⊂ I astfel încât x = ∑ α i x i . adică orice vector din G1 se poate scrie ca o combina ie liniară de vectori din G. pentru x = 0. adică pentru orice familie I0 ⊂ I . Observa ia 1. finită avem " ∑ αixi = 0 ⇔ αi = 0.2.4 Familia (x i )ieI de vectori din V este liniar dependentă dacă vectorul nul se poate scrie ca o combina ie liniară 10 .3 Familia (x i )ieI de vectori din V este liniar independentă dacă vectorul nul se poate scrie ca o combina ie liniară de vectori ai familiei numai cu scalari nuli. ceea ce contrazice ipoteza.2 Orice submul ime a unei familii liniar independente este la rândul ei o familie liniar independentă. ieI0 Exerci iul 1.1. α = 0 şi deducem că familia este liniar independentă. Într-adevăr. dacă {x} este familie liniar independentă atunci este necesar ca x ≠ 0 căci altfel.

i∈I sunt ceilal i vectori ai familiei atunci avem combina ia nulă 1. adică există αi ∈ K. …. 1. Într-adevăr dacă xi. 2.2. Mai general. i∈I nu to i nuli astfel încât ∑ αixi = 0. xn} este liniar dependentă atunci există scalarii αi∈K. nenuli este liniar dependentă .. nu to i nuli (deci există indicele j astfel încât αj ≠ 0) astfel încât 0 = α1x1 + α2x2 +… + αj-1xj-1 + αjxj + αj+1xj+1 +…+ αnxn. Caracterizări ale familiilor liniar dependente Teorema 1. xn}.1 Următoarele afirma ii sunt echivalente: a)familia de vectori {x1. Demonstra ie. n} astfel încât xj se scrie ca o combina ie liniară de ceilal i vectori din combina ie liniară de vectorii preceden i lui. x2. b) există un indice j ∈{1.Algebră liniară de vectori ai familiei.(αj)-1α2x2 -… . "a) ⇒ b)" Dacă familia de vectori {x1.(αj)-1α1x1 . cu scalari nu to i nuli.(αj)-1αj-1xj-1 11 familie. ieI Observa ii. I. Orice familie de vectori din V care con ine vectorul nul este liniar dependentă . Înmul im rela ia de mai sus cu inversul lui αj şi ob inem succesiv 0 = (αj)-1α1x1 + (αj)-1α2x2 +… + (αj)-1αj-1xj-1 + (αj)-1αjxj + (αj)-1αj+1xj+1 +…+ (αj)-1αnxn şi xj = . …. orice familie de vectori din V care con ine o familie liniar dependentă este liniar dependentă. ieI 2. c) există un indice 2≤ j≤ m astfel încât xj se scrie ca o . …. x2. 0 + ∑ 0xi = 0.

xp} este liniar dependentă. …. conform Defini iei 1. Dacă există j ∈{1. Într-un număr finit de paşi (căci p ≤ m). 2. x2. xp. a fost demonstrată. 12 .Spa ii vectoriale finit dimensionale (αj)-1αj+1xj+1 -…. Deci αp+1 ≠ 0 şi înmul ind egalitatea de mai sus cu inversul lui αp+1 ob inem: 0 = (αp+1)-1α1x1 + (αp+1)-1α2x2 +… + (αp+1)-1αpxp + (αp+1)-1αp+1xp+1 sau xp+1 = -(αp+1)-1α1x1 . x2. Astfel. Fie 1≤ p ≤ m cel mai mare indice cu proprietatea că familia de vectori {x1. …. x2} este tot familie liniar independentă. Implica ia "c) ⇒ b)" este evidentă.2. x2. fie aceasta este liniar dependentă şi procedeul se termină cu alegerea p = 1. Este uşor de văzut că dacă αp+1 = 0 atunci rezultă că familia {x1. nu to i nuli astfel încât 0 = α1x1 + α2x2 +… + αpxp + αp+1xp+1 .(αj)-1αnxn. caz în care se continuă procedeul de determinare a lui j. există scalarii αi∈K.4. xp} este liniar independentă. i = 1. atunci este clar că {x1} este familie liniar independentă şi fie {x1. n} şi scalarii αi∈K astfel încât xj = α1x1 + α2x2 +… + αj-1xj-1 + αj+1xj+1 +…+ αnxn. atunci avem combina ia nulă cu scalari nu to i nuli 0 = α1x1 + α2x2 +… + αj-1xj-1 + (-1)xj +αj+1xj+1 +…+ αnxn şi.(αp+1)-1α2x2 -… -(αp+1)-1αpxp. ceea ce contrazice ipoteza. p+1. xp+1} este liniar dependentă şi. Demonstra ia a fost încheiată. prima implica ie a echivalen ei "a) ⇔ b)". procedeul de determinare al lui p se termină.. În această situa ie familia {x1. …. Existen a indicelui p este asigurată de faptul că dacă x1 ≠ 0. Pentru a termina demonstra ia este suficient să arătăm că "a) ⇒ c)". deducem că familia este liniar dependentă. În continuare vom demonstra implica ia "b) ⇒ a)". …. conform defini iei.

Algebră liniară Exemplul 1. …. …. β2. 4)} este liniar dependentă. deoarece x3 = x2 + x1 şi se aplică teorema de mai sus. II.βi ≠ 0. …. adică dacă avem scrierea x = α1x1 + α2x2 + … + αnxn. βn∈K astfel încât x = β1x1 + β2x2 +…+ βnxn şi cel pu in pentru un indice i∈{1.2. 1). ….1 Dacă vom considera spa iul vectorial real R3 atunci este uşor de văzut că familia de vectori {x1 = (-1. Fie scalarii β1. Rela ia de mai sus contrazice Defini ia 1. membru cu membru. 3. -3).….2.β1)x1 + (α2. Caracterizări ale familiilor liniar independente Teorema 1. 4).βn)xn.2. αn∈K astfel încât x = α1x1 + α2x2 + … + αnxn.βi)xi +…+ (αn.2 O familie de vectori {x1. Presupunem că familia {x1. i =1. x2. 5. xn} este liniar independentă şi mai presupunem că există x∈V astfel încât x se scrie ca o combina ie liniară de vectori ai familiei.n atunci coeficien ii αi.3.…. αi . 3.β2)x2 +…+ (αi. Demonstra ie. α2. x4 = (-2. şi aplicând axiomele spa iului vectorial ob inem 0 =(α1. x2 = (0.2.…n} αi ≠ βi. αi∈K. Scăzând cele două rela ii de mai sus. i =1. x3 = (-1. Deci există scalarii α1. deci faptul că 13 . x2. xn} a K spa iului vectorial V este liniar independentă dacă şi numai dacă orice scriere a unui vector x din spa iu ca o combina ie liniară cu vectori ai familiei se realizează în mod unic. 2. Presupunem prin absurd că mai există o altă scriere a lui x ca o combina ie liniară de vectori ai familiei date.n sunt unic determina i de x.

2. αi∈R. xn} a spa iului vectorial real Rn este liniar independentă dacă şi numai dacă rangul matricei care are pe coloane componentele vectorilor x1.n.3.j =1. În concluzie. transpusa matricei A. adică rangul matricei X este egal cu numărul de necunoscute. X = (xij)i=1. Dacă xi = (x1.m (R)) este mul imea matricelor pătrate de ordinul n (respectiv cu n linii şi m coloane) cu elemente reale.n implică α1 = α2 = …= αn = 0". rezultă concluzia. i = 1. …. şi ob inem concluzia. αn = 0. x2. ** Mn (R) (respectiv Mn.j=1.i.j =1.n admite numai solu ia nulă. Acest lucru este posibil dacă şi numai dacă rangul matricei sistemului. unde prin αT în elegem transpusa*) matricei linie α = (α1 α2 …αn) şi X ∈ Mn (R)**). x2. x2.n . …. ….n. Reciproc.m i=1. Familia de vectori {x1. dacă orice scriere a unui vector x∈V ca o combina ie liniară de vectori ai familiei considerate se realizează în mod unic. * Dacă A= (aij)i=1.i).….…. În cazul familiilor finite de vectori din spa iul vectorial real Rn avem următoare teoremă de caracterizare a familiilor liniar independente.xn. Sistemul având n necunoscute.2. Teorema 1.…. α2 = 0. presupunerea că x nu se scrie în mod unic ca o combina ie liniară de vectori ai familiei este falsă. Aplicăm Defini ia 1. 2.Spa ii vectoriale finit dimensionale familia dată este liniar independentă.3 O familie de vectori {x1. Demonstra ie. Orice altă scriere 0 = α1x1 + α2x2 +…+ αnxn conduce la şirul de rela ii α1 = 0. atunci observăm că 0∈V şi 0 = 0x1 + 0x2 +…+ 0xn.n atunci afirma ia de mai sus este echivalentă cu faptul că sistemul liniar şi omogen XαT = 0. i = 1. 14 . xn are rangul n.2.m este o matrice cu elemente din corpul K atunci vom nota cu AT = (aji).i.…. xn} este liniar independentă dacă şi numai dacă avem "α1x1 + α2x2 + … + αnxn = 0. x2.

1. 0. 5).2. x2. 3. orice subfamilie a acesteia care con ine vectori ce au componente într-un minor de ordinul k. 4.3 este egal cu numărul de vectori. iar numărul de vectori este 6. (1.2. 0. 3. -1. 1. 5). (2. 2). 0). deoarece rangul matricei asociate nu poate depăşi cea mai mică dimensiune a acesteia 5. familia de vectori F = {(-1. 1). 5. conform aceleiaşi teoreme. (0. 4. 0. -1. ….Algebră liniară Propozi ia următoare este o consecin ă directă a acestei teoreme. 1. 5. Observa ia 1. 0)} din R5 este liniar independentă deoarece rangul matricei asociate conform Teoremei 1.1 Familia de vectori {x1. Numărul maxim de elemente al unei subfamilii liniar independente este egal cu rangul k al matricei despre care am vorbit mai sus. 0). xn are rangul k mai mic decât n.2. (0. (2. 1. (0.2. 0. 1.2. 1. În schimb.4 Afirma iile Teoremei 1. 4. 4. 6)} din acelaşi spa iu este liniar dependentă. 0. 0. 5. 1. Mai mult. …. 0. x2. nenul este liniar independentă. adică cu 4. 0. unde K este un corp. (0. 1. 1). 0). 1.3 rămân valabile dacă vom considera în loc de Rn spa iul Kn . (3. Exemplul 1. 15 . motiv pentru care lăsăm demonstra ia ca exerci iu pentru cititor: Propozi ia 1.2 Familia de vectori S={(-1. 2. xn}∈ Rn este liniar dependentă dacă şi numai dacă rangul matricei care are pe coloane (sau linii) componentele vectorilor x1. 4.

Spa ii vectoriale finit dimensionale 1.3. ξn} din rela ia de mai sus se vor numi coordonatele vectorului x în baza B.3 Baza a unui spa iu vectorial.2 Scalarii {ξ1. Exemplul 1. atunci orice vector x∈V se scrie în mod unic x = ξ1u1 + ξ2u2 + …+ ξnun . B = {1. t2.2 putem deduce că orice vector x∈V se poate scrie ca o combina ie liniară de vectori ai familiei B (conform proprietă ii b) a bazei B) şi această scriere este unică. coeficien ii vectorilor ui. Astfel.3.un} este o bază în spa iul vectorial V.1 Se numeşte bază a spa iului vectorial V o familie de vectori B care îndeplineşte condi iile de mai jos: a) B este liniar independentă.1 Considerăm spa iul vectorial de la Exemplul 1. t. Defini ia 1.3. Defini ia de mai sus se extinde în mod natural şi la baze indexate după familii oarecare de indici. Într-adevăr dacă vom considera o combina ie liniară 16 . ξ2. b) B este sistem de generatori pentru spa iul V.5. i∈I (I familie oarecare de indici) din scrierea unică a lui x ca o combina ie liniară de vectori ai bazei B se vor numi coordonatele vectorului x în baza B.1.…} este familie liniar independentă şi sistem de generatori pentru spa iul vectorial real P(t). scalarii ξi. …. u2. Din defini ia de mai sus şi din Teorema 1.tn. Dimensiune Defini ia 1. Se observă că mul imea infinită a monoamelor de orice grad. Într-adevăr dacă B = {u1. ….2. ….

0. Ecua ia de mai sus se scrie matricial (1.1) este compatibil determinat.…. B este liniar independentă. 0. 0). Într-adevăr este uşor de constatat că rangul matricei A 1  1 = 1  1  1 1 1  1 1 0 este 4 şi. familia B este liniar 1 0 0  0 0 0  independentă. x3. (deoarece avem de a face cu un polinom de gradul r care este identic nul).…. 1.2. Fie r cel mai mare indice pentru care αr ≠ 0.4 astfel încât x = α1 u1 + α2 u2 + α3 u3 + α4 u4. În concluzie. 0. 0. 5. 1. Din rela ia 0 = α0 + α1t + ….+ αrtr . x2. 0. u3 = (1. conform Teoremei 1. …. -4. 0). i = 1. Exemplul 1.…).2 Familia B = {u1 = (1.3.4t2 + 1 în baza B sunt (1. 1). i =1.3. Faptul că B este sistem de generatori pentru P(t) rezultă observând că orice polinom f∈P(t) de grad k este o combina ie liniară de primele k monoame din familia B. Acum este clar că existen a scalarilor αi. 0. Atunci în combina ia liniară de mai sus există cel pu in un scalar αi ≠ 0. Fie x = (x1. Coordonatele vectorului f = t7 + 5t3 . Presupunem prin absurd că familia B nu este sistem liniar independent.1) ATαT = xT. x4) ∈ R4.Algebră liniară nulă formată cu vectorii familiei B atunci avem 0 = ∑ α i ti. 1. u2 = (1. i =1.3. adevărată pentru orice t ∈ R deducem că αi = 0. 0.3. r. 0)} a spa iului vectorial real R4 este o bază pentru acesta. 0. Deoarece rang 17 .…. 1. unde numai ieN un număr finit de coeficien i ai combina iei sunt nenuli. 1. 1. Vom arăta că există scalarii reali αi.4 este echivalentă cu faptul că sistemul (1. ceea ce contrazice presupunerea făcută. u4 = (1. 0.

x∉F.1 şi deducem că x este o combina ie liniară a vectorilor din F. că B este sistem de generatori pentru R4.3. Demonstra ie.1) admite o solu ie unică.m astfel încât xi ≠ 0.3. conform 18 . Deoarece F∪{x} este liniar dependentă. 1). ….1). De aici deducem. Coordonatele vectorului x în baza B sunt date de solu ia sistemului (1. aplicând Defini ia 1.1. putem deduce. Atunci există o bază B a lui V con inută în G. căci altfel este contrazisă maximalitatea lui F (dacă familia F∪{x} ar fi liniar independentă ea ar avea un element în plus fa ă de F şi am ob ine o contradic ie). Familia F∪{x} este liniar dependentă. De exemplu. Vom arăta că F este o bază a lui V. Putem presupune fără a restrânge generalitatea că x1 ≠ 0. Deci există sisteme liniar independente incluse în G. x2. 3. În concluzie B este o bază pentru acesta.1 Fie G= (x1. deci matricea AT este inversabilă se deduce uşor că sistemul (1.Spa ii vectoriale finit dimensionale AT = 4. Deoarece V ≠ (0). Teorema 1.1). Atunci familia {x1} este liniar independentă. putem aplica Teorema 1. putem deduce că există xi ∈G. F este sistem de vectori liniar independen i.3. i = 1.2. Deoarece G este sistem de generatori pentru V. xm) un sistem de generatori din spa iul vectorial V ≠ (0). atunci α1 = α2 = α3 = α4 = 1. 2.2.2. Deci orice vector din G este o combina ie liniară de vectori ai familiei F.…. Din construc ie. atunci nici un vector x ≠ 0 din V nu poate fi scris ca o combina ie liniară de vectori ai familiei G (vezi Observa ia 1. Într-adevăr dacă presupunem prin absurd că to i xi = 0. dacă x = (4. Fie ℑ(G) familia tuturor sistemelor de vectori liniar independen i din G şi fie F∈ℑ(G) astfel încât numărul de elemente din F să fie maxim. deci este suficient să arătăm că F este sistem de generatori pentru V. Fie x∈G.

α2. αm astfel încât (1. atunci orice vector din V se scrie ca o combina ie liniară de vectori din G. xm este nenul. ….3. Prin adunarea în ambii membrii ai rela iei (1.3.α1x1 . x2.2.α1)-1αm xm. xm} este un sistem de generatori în V iar F ={v1. dacă acesta există. …. în particular şi vectorii din F.α1)-1.1 şi deducem că F nu este liniar independentă. În caz contrar. Deci există scalarii α1.…. că F este sistem de generatori pentru V.1. x2.v1 şi prin înmul irea rela iei rezultate cu (. eventual în urma unei renumerotări că α1 ≠ 0. xm}.…. şi demonstra ia este încheiată. v2. Deoarece v1 ≠ 0 (altfel F nu ar mai fi familie liniar independentă). Ra ionând ca mai sus vom înlocui în G1 pe x2 cu v2 şi vom ob ine familia G2 care va fi de asemenea sistem de generatori pentru V.3.2 Dacă G = {x1.α1)-1α2 x2 + … +(.3.2) v2 = α1v1 + α2 x2 + … + αm xm.1) a vectorului . Aplicând Exerci iul 1. …. Continuăm procedeul de mai sus considerând în locul lui G sistemul G1 şi următorul vector din familia F.2. ceea ce contrazice ipoteza.1) v1 = α1x1 + α2 x2 + … + αm xm. La acest pas avem (1.α1)-1(-v1) + (. Deci x1 este o combina ie liniară de vectori ai familiei G1 = {v1. aplicăm Teorema 1.2. deducem că există i ∈{1.1 deducem că G1 este un sistem de generatori pentru V.Algebră liniară Exerci iului 1.n} astfel încât αi ≠ 0 şi putem presupune. vn} este un sistem liniar independent atunci n ≤ m. Aplicăm procedeul descris mai sus în 19 . ob inem x1 =(. Deoarece G este sistem de generatori pentru V. Teorema 1. şi este clar că cel pu in unul din coeficien ii vectorilor x2.…. Demonstra ie.

Vom folosi nota ia dim dimensiunea spa iului vectorial V peste corpul K. Vom demonstra că şi B1 are tot m vectori.Spa ii vectoriale finit dimensionale continuare şi. putem întâlni următoarele situa ii: fie am folosit to i vectorii din F pentru a înlocui vectori din G. Demonstra ie. În concluzie acest ultim caz nu este posibil şi demonstra ia a fost încheiată.3. Conform procedeului. 20 K (V) pentru a . Corolarul 1. Deci acest x se va scrie ca o combina ie liniară de vectori din F. Acum schimbăm rolul lui B cu cel al lui B1 şi aplicând aceeaşi teoremă deducem că avem şi inegalitatea m ≤ k. Dacă inem cont de faptul că B este în particular sistem de generatori şi B1 este sistem liniar independent. în locul lui G avem acum o familie de vectori din F care este sistem de generatori pentru V.2. Presupunem că B este formată dintr-un număr (finit) de m vectori. conform Teoremei 1. aplicăm Teorema 1.3. Fie B şi B1 baze în spa iul vectorial V.1 contrazice faptul că F este familie liniar independentă. În acest caz. Corolarul de mai sus ne asigură că numărul de vectori dintr-o bază a unui spa iu vectorial este un element caracteristic al acestuia şi nu depinde de baza aleasă. după un număr finit de paşi. fie am înlocuit to i vectorii din G cu vectori din F şi mai avem încă vectori în F. fie x∈F care nu a fost încă înlocuit. caz în care demonstra ia este încheiată. căci rezultă că n ≤ m. ceea ce.1 Dacă o bază dintr-un spa iu vectorial are un număr finit de vectori atunci orice altă bază din acel spa iu va avea acelaşi număr de vectori.2 şi deducem că numărul de vectori ai lui B1 pe care îl vom nota k satisface inegalitatea k ≤ m. Din cele două inegalită i deducem că m = k şi rezultă concluzia.

Algebră liniară

Observa ia 1.3.1 O familie de vectori dintr-un spa iu de dimensiune n
formată din m vectori, m ≥ n+1 este liniar dependentă.

Defini ia 1.3.3 Dimensiunea unui spa iu vectorial este egală cu numărul de vectori dintr-o bază a acestuia.
O altă consecin ă a corolarului de mai sus este faptul că dacă un spa iu vectorial are o bază care con ine un număr infinit de vectori atunci orice altă bază va fi formată tot dintr-un număr infinit de termeni. Astfel, se poate vorbi de spa ii vectoriale de dimensiune finită şi de spa ii vectoriale cu dimensiune infinită. În cele ce urmează ne vom referi în general la spa ii vectoriale de dimensiune finită, dacă nu vom face alte precizări.

Exemplul 1.3.3 Spa iului vectorial de la Exemplul 1.1.5, pentru care a fost găsită o bază cu un număr infinit de vectori în Exemplul 1.3.1, are dimensiune infinită, în timp ce spa iul R4 va avea dimensiunea 4, conform Exemplului 1.3.2.
Un spa iu vectorial poate avea mai multe baze, lucru eviden iat de exemplul următor:

Exemplul 1.3.4 Considerăm în spa iul R3 următoarele familii de vectori B = {E1 = (1, 0, 0), E2 = (0, 1, 0), E3 = (0, 0, 1)} şi B1 = { u1 = (1, 1, 1), u2 = (1, 1, 0), u3 = (0, 0, 1)}. Se observă că orice vector x = (x], x2, x3) ∈ R3 se poate scrie x = x1 E1 + x2E2 + x3E3, iar matricea A =
1 0 0   0 1 0  care are pe coloane componentele vectorilor familiei B are  0 0 1  

rangul egal cu trei, adică cu numărul vectorilor din B. Atunci B este
21

Spa ii vectoriale finit dimensionale

sistem de generatori pentru R3 şi sistem liniar independent, deci bază. Ca şi în cazul Exerci iului 1.3.2 se poate arăta că şi B1 este o bază pentru R3. Observa ia 1.3.2 Baza B din exemplul de mai sus se numeşte bază
canonică a lui R3. După cum am văzut, coordonatele unui vector x∈R3 în baza canonică coincid cu componentele sale. Acest rezultat poate fi extins la orice spa iu Rn dacă vom face precizarea că baza canonică în Rn este {E1 = (1, 0,…,0), E2 = (0, 1,…, 0), …., Ei = (0,...,1,...0 ) , …, En = (0,
i

0,…,1)}.

Teorema 1.3.3 Într-un spa iu vectorial de dimensiune finită, orice familie de vectori liniar independentă poate fi extinsă la o bază. Demonstra ie. Fie B = {u1, u2, …, un} o bază în spa iul vectorial V şi fie
F = {x1, x2, …, xm} o familie liniar independentă. Familia {x1, x2, …, xm, u1, u2, …, un } este un sistem de generatori pentru V şi este liniar dependent, deoarece orice xi se scrie ca o combina ie liniară de vectori ai bazei B. Atunci, conform Teoremei 1.2.1 există un prim vector care este combina ie liniară de preceden ii. Evident acesta va fi unul din vectorii bazei B. Fie ui acest prim vector. Familia {x1, x2,…,xm, u1, u2,…,ui-1, ui+1,…, un } este tot un sistem de generatori pentru V. Procedeul continuă cu eliminarea (dacă este posibilă) următorului vector uk care este combina ie liniară de vectorii preceden i lui. La fiecare pas familia nou ob inută este fie liniar independentă, caz în care am ob inut baza care va con ine familia F, fie este liniar dependentă şi în această situa ie se continuă eliminarea. Într-un număr finit de paşi se ob ine concluzia.

22

Algebră liniară

1.4

Schimbarea bazei unui spa iu vectorial

După cum s-a văzut deja, într-un spa iu vectorial V avem mai multe baze, iar un vector x∈V va avea câte un sistem de coordonate pentru fiecare astfel de bază. Atunci se pune în mod firesc problema stabilirii unei legături între coordonatele aceluiaşi vector atunci când se schimbă bazele. Teorema de mai jos rezolvă această problemă, dar înainte de a o formula trebuie introdusă no iunea de matrice de trecere (de la o bază B la o altă bază B') sau matrice de schimbare a bazei. Fie V un spa iu vectorial de dimensiune finită, n şi fie B = {u1, u2, …, un}, B' = {v1, v2, …, vn} două baze în acest spa iu. Fie aij, j = 1,…,n coordonatele vectorului vi în baza B, adică vi = ai1u1 + ai2u2 +….+ ainun, i = 1,…,n. Matricea A = (aij), i, j = 1,…,n este o matrice nesingulară*). Întradevăr, presupunem prin absurd că A este singulară. Considerăm ecua ia vectorială (1.4.1) α1v1 + α2v2 +… + αnvn = 0.

Avem α1[a11u1 + a12u2 +…. + a1nun] + α2[a21u1 + a22u2 +…. + a2nun] +…+ αn[an1u1 + an2u2 +….+ annun] = 0. Rearanjând termenii, conform axiomelor spa iului vectorial, ob inem [α1a11 + α2a21 +… + αnan1]u1 + [α1a12 + α2a22 +… + αnan2]u2 +…+ [α1a1n + α2a2n +… + αnann]un = 0. De aici se ob ine sistemul algebric liniar şi omogen α1a11 + α2a21 +… +αnan1 = 0 α1a12 + α2a22 +… +αnan2 = 0
*

Prin matrice nesingulară în elegem o matrice inversabilă. O matrice singulară nu este inversabilă.

23

Defini ia 1. conform presupunerii făcute. deducem că sistemul admite şi solu ii nebanale. α2.1 Matricea A introdusă mai sus se numeşte matricea de trecere de la baza B la baza B' sau matricea schimbării de baze.. Aceasta fiind singulară. care asigură unicitatea coordonatelor într-o bază. Folosind defini ia matricei de trecere. rezultă că familia B' nu este liniar independentă. u2. Deci matricea A este nesingulară.4. nu to i nuli. vn} iar A = (aij). x2.j = 1.αn. ξn) în baza B' = {v1.. şi am ob inut o contradic ie. + annun] = [ξ1a11 + ξ2a21 + … + ξnan1]u1 + [ξ1a12 + ξ2a22 + … + ξnan2]u2 + …+ [ξ1a1n + ξ2a2n + … + ξnann]un. + a2nun] + …+ ξn[an1u1 + an2u2 + .…. ξ2..…. Folosind Teorema 1. un} şi coordonatele ξ = (ξ1. …. i.4.Spa ii vectoriale finit dimensionale ……………………………. Astfel. + a1nun] + ξ2[a21u1 + a22u2 + . ob inem: x1 = ξ1a11 + ξ2a21 +… + ξnan1 x2 =ξ1a12 + ξ2a22 +… + ξnan2 24 .4. Pe de altă parte are loc şi egalitatea x = x1u1+ x2u2 + …+ xnun.….. avem succesiv x = ξ1v1 + ξ2v2 + …+ ξnvn = ξ1[a11u1 + a12u2 + .1).n este matricea de trecere de la baza B la B' atunci legătura între cele două sisteme de coordonate este dată de formula: (1. Demonstra ie.2) ξ T= (AT)-1xT. Teorema 1. Matricea asociată acestui sistem este în mod evident AT..2.. v2. adică există α1.….4.2.…. astfel încât să aibă loc (1. xn) în baza B = {u1.1 Dacă un vector x∈V are coordonatele x = (x1. α1a1n + α2a2n +… +αnann = 0.

Rela iile de mai sus vor fi scrise sub formă matricială astfel xT = ATξT.1 se deduce că matricea de trecere de la baza canonică B la baza B' este chiar matricea care are pe linii componentele vectorilor din baza B'. Deoarece matricea de trecere A este inversabilă (şi la fel transpusa sa) înmul im rela ia precedentă cu (AT)-1 şi ob inem concluzia.Algebră liniară …………………………………………… xn =ξ1a1n + ξ2a2n +… + ξnann.4.3.1 Fie spa iul vectorial real R3 în care vom considera bazele introduse la Exerci iul 1.4. Conform Observa iei 1. Exemplul 1. cât şi în efectuarea 25 . 1 −1 0    1. x3)∈R3 în baza  1 0 0    B' vor fi date de formula de mai jos (conform teoremei de mai sus): 1 0 0   ξ T=  0 1 − 1 xT. asocierea unui algoritm la acest rezultat face din el un instrument de lucru deosebit de util atât în programarea calculatoarelor. x2.3. Atunci coordonatele unui vector x = (x1.5 Lema substitu iei În continuare vom prezenta un rezultat cunoscut sub numele de Lema substitu iei precum şi aplica iile acestuia. După cum se va vedea. adică A = 1 1 1    1 1 0  .

yi)-1 avem (1.1. că familia B1 = { u1.…. dacă coordonatele unui vector v∈V în baza B sunt (v1. y. 26 . u2. y ≠ 0 cu coordonatele (y1. Demonstra ie.…. conform Exerci iului 1. dacă am găsi o submul ime strictă a lui B1 care să fie bază atunci aceasta ar avea un număr de elemente mai mic strict decât n ceea ce ar contrazice Corolarul 1.yi)-1y2 u2 + …+ (.3. Înmul ind noua rela ie cu (.…. v2.yi)-1yi+1 ui+1 + … + (. atunci coordonatele în noua bază vor fi v'p= vp . De aici se deduce.5. un} o bază în spa iul vectorial V şi y∈V.yi)-1yn un. Prin adunarea vectorului . este nenulă atunci familia B1 = {u1.(. Avem y = y1u1 + y2 u2 + … + yi-1 ui-1 + yi ui + yi+1 ui+1 + … + yn un.…. yi.vi( yi)-1 yp. Deoarece Teorema 1.…. p≤ n.y .1. u2. Dacă coordonata corespunzătoare indicelui i.yi)-1y1u1 + (. v'i = ( yi)-1v.y + yi+1 ui+1 +… + yn un . ui+1.yi ui în ambii membrii ai rela iei de mai sus se ob ine .1 ne asigură că din orice sistem de generatori putem extrage o bază a spa iului. vi-1. un} este tot o bază pentru spa iul V.…. vi+1. deducem că B1 este chiar o bază. Lema 1. yi.1) ui = (. în caz contrar am ob ine y = 0. Într-adevăr.yi)-1yi-1 ui-1 .yi)-1y + (.5. Înainte de a începe demonstra ia facem observa ia că dacă y ≠ 0 atunci cel pu in una din coordonatele sale în baza B este nenulă. p∈N*. ui-1.3. vi.2. y2.vn). ui.yi ui = y1u1 + y2 u2 + … + yi-1 ui-1 .Spa ii vectoriale finit dimensionale "de mână" a unor calcule ce comportă lucrul cu spa ii vectoriale de dimensiuni mari.….ui-1. p ≠ i.…. Mai mult. yn) în baza B. u2.1 (Lema Substitu iei) Fie B = {u1. un } este un sistem de generatori pentru V.

…. Regrupând termenii conform axiomelor spa iului vectorial.5.2) va con ine lista vectorilor din noua bază.vi( yi)-1y1]u1 + [v2 . a) Prima coloană din noul tabel ( vezi Tabelul 1..Algebră liniară Dacă (v1. avem v = [v1 .vi( yi)-1yi-1]ui-1 + [vi yi-1]ui + [vi+1 .2. ….2) de ob inere a coordonatele vectorilor y şi v în noua bază. B'.5. vi.(.+ [vn . În cazul spa iilor Rn rezultatul din lemă este sintetizat în tabelele de mai jos: Tabelul 1.vi( yi)-1y2]u2 + … + [vi-1 . vi+1.yi)-1y + (.vi-1.yi)-1yi+1 ui+1 +… +(.1 în Tabelul 1.5.5. se poate enun a următorul algoritm (vezi Tabelul 1.yi)-1yn un] + vi+1 ui+1 + … + vn un.yi)-1y2 u2 + … + (.yi)-1y1u1 + (. 27 .vi( yi)-1yi+1]ui+1 + ….5. v2.2 Astfel.vi( yi)-1yn]un.1 Tabelul 1. vn) sunt coordonatele unui vector v în baza B atunci v = v1u1 + v2 u2 + …+ vi-1 ui-1 + vi [(.5.yi)-1yi-1 ui-1 . adică de transformare a Tabelului 1.

E.T pivot De exemplu.T) . de pe diag.Tprod. 28 . Determinarea matricei de trecere de la o bază la alta. vi. d) Restul elementelor din tabel se transformă cu "regula dreptunghiului": Se formează dreptunghiul care are pe diagonală pivotul şi elementul de transformat (notat E.5. c) Linia pivotului din noul tabel se ob ine prin împăr irea la pivot a liniei pivotului din tabelul 1.1. yi (vezi Tabelul 1. yi Aplica ii ale lemei substitu iei 1. Elementul de transformat (E. ce nu contine E.1) şi aplicând regula formulată mai sus avem v'1= vn v i y1 .5.T) se înlocuieşte cu diferen a dintre el şi raportul dintre produsul elementelor de pe diagonala dreptunghiului care nu con ine E.1) şi ob inerea tot a unei baze se va numi pivot şi atunci vom putea vorbi despre coloana pivotului şi respectiv linia pivotului când ne vom referi la tabelele de mai sus.5.5.2 facem precizarea că elementul yi ≠ 0 (vezi Tabelul 1. pivotul se înlocuieşte cu 1 iar celelalte elemente (din coloană) cu 0.T şi pivot.5.T = E. pentru ob inerea coordonatei v'1 se formează dreptunghiul y1. O primă aplica ie a lemei substitu iei o constituie determinarea matricei de trecere de la o bază la alta. b) Coloana pivotului se transformă astfel. elem.Spa ii vectoriale finit dimensionale Înainte de a enun a următoarea regulă de ob inere a Tabelului 1.1) care permite înlocuirea lui ui cu y (conform Lemei 1. v1.

e3 = (1. u1. 0. 1. e3. u3 în baza canonică şi vom căuta. 1). vom începe algoritmul cu un tabel format din coordonatele vectorilor e1. 1. 1)} două baze în R3 iar x∈R3 un vector ale cărui coordonate în baza B sunt (-1. 1. 2. Să se determine matricea de trecere de la baza B la B' şi respectiv coordonatele vectorului x în baza B'. 0). u2 = (1. e2. 0. În ultimul tabel astfel ob inut vom ob ine coordonatele vectorilor din baza B' în baza B. u2. 0). Tabelul 1. 0). Deoarece pentru început cunoaştem coordonatele oricărui vector în baza canonică E1 = (1. e2 = (0. 1). 1). 0. conform lemei substitu iei să înlocuim to i vectorii bazei canonice cu cei ai bazei B. E2= (0. 0. 3).5.5. 2. 1. E3= (0.3 Din tabelul de mai sus rezultă că matricea de trecere este 29 .Algebră liniară Exemplul 1. u3 = (1. 4). 1)} şi B1 = { u1 = (1.1 Fie B = {e1 = (1.

n.n sunt vectorii bazei canonice din j Rn. Calculul inversei unei matrice. EiT. Fie o matrice A de ordinul n. unde Ej = (0.4 2. . i.. cu elemente reale.….. i = 1.5. inversabilă. coloanele matricei A şi fie A-1 = (αij)..Spa ii vectoriale finit dimensionale  − 1 − 2 − 1   A=  3 5 2 .…. Tabelul 1. …. ….n.  2 3 2   Pentru a găsi coordonatele vectorului x în baza B' datele vor fi prelucrate conform tabelului de mai jos.. j = 1. Notăm cu CAi.. EnT). Dacă I este matricea identică de ordinul n. j = 1..1.0 ) .…. 30 . atunci I = (E1T.

n. 0 −1 2  1   0 1 2 − 1  Exemplul 1.Algebră liniară Acum se observă că rela ia AA-1 = I poate fi scrisă sub forma α1jCA1 + … + αijCAi + …+ αnjCAn = EjT. Exerci iu: Să se arate că dacă A este o matrice de ordinul n. j = 1.5 B E1 E2 E3 E4 B CA1 E2 E3 E4 B CA1 CA2 E3 * CA1 1 0 -1 2 CA1 1 0 0 0 CA1 1 0 0 CA2 0 1 2 -1 CA2 0 1 2 -1 CA2 0 1 0 CA3 -1 2 0 1 CA3 -1 2 -1 3 CA3 -1 2 -5 CA4 2 -1 1 1 CA4 2 -1 3 -3 CA4 1 0 1 E1 1 0 0 0 E1 1 0 1 -2 E1 1 0 1 E2 0 1 0 0 E2 0 1 0 0 E2 0 1 -2 E3 0 0 1 0 E3 0 0 1 0 E3 0 0 1 E4 0 0 0 1 E4 0 0 0 1 E4 0 0 0 prin vector din Rn corespunzător coloanei unei matrice cu n linii vom în elege vectorul ale cărui componente sunt elementele coloanei respective.5. 31 .2 Să se cerceteze dacă matricea A =  −1 2 0 1    2 −1 1 1   este inversabilă şi în caz afirmativ să i se determine inversa.5. Aplicăm lema substitu iei şi avem: Tabelul 1. ceea ce este echivalent cu faptul că elementele de pe coloana j a matricei inverse sunt coordonatele vectorului Ej al bazei canonice din Rn în baza formată din vectorii reprezenta i *) de coloanele matricei A.…. inversabilă atunci vectorii reprezenta i de coloanele matricei A formează o bază în Rn.

În momentul în care înlocuirea vectorilor din bază. cu al i vectori corespunzători coloanelor 32 . Din Propozi ia 1. Calculul rangului unei matrice. deci matricea este inversabilă. înlocuind vectorii bazei canonice din Rn. − 6 / 5 − 3/ 5 4 / 5 1    −1 −2 1 1   3. conform lemei substitu iei. atât timp cât este posibil cu vectorii corespunzători coloanelor matricei A.1 se poate deduce că pentru a determina rangul unei matrice A cu n linii şi m coloane şi elemente numere reale este suficient să determinăm numărul maxim de vectori liniar independen i din sistemul de vectori corespunzător coloanelor matricei A.Spa ii vectoriale finit dimensionale E4 B CA1 CA2 CA3 E4 B CA1 CA2 CA3 CA4 0 CA1 1 0 0 0 CA1 1 0 0 0 0 CA2 0 1 0 0 CA2 0 1 0 0 -4 CA3 0 0 1 0 CA3 0 0 1 0 -2 CA4 1 1 -1 1 CA4 0 0 0 1 -2 E1 4/5 2/5 -1/5 -1 E1 9/5 7/5 -6/5 -1 1 E2 2/5 1/5 2/5 -1 E2 7/5 6/5 -3/5 -2 0 E3 -1/5 2/5 -1/5 1 E3 -6/5 -3/5 4/5 1 1 E4 0 0 0 1 E4 -1 -1 1 1 Deoarece to i vectorii care constituie coloanele lui A au intrat în componen a unei baze. deducem.2. Pentru a determina acest număr se poate folosi lema substitu iei. că rangul matricei este egal cu dimensiunea acesteia. Inversa matricei A poate fi citită în ultimele 4 coloane ale 7 / 5 − 6 / 5 − 1  9/5   7/5 6 / 5 − 3 / 5 − 1  tabelului de mai sus. A-1 =  .

5. i ∈{1.3 Să se determine rangul matricei 0 1 1   2 −1 0 A=  −1 2 3   0 5 10  2 1 − 1  1 . 5 . nu mai este posibilă se ob ine rangul matricei lui A.5.6} au intrat în 33 . egal cu numărul vectorilor intra i în bază.6 B E1 E2 E3 E4 B CA1 E2 E3 E4 B CA1 CA2 E3 E4 B CA1 CA2 CA4 E4 CA1 1 2 -1 0 CA1 1 0 0 0 CA1 1 0 0 0 CA1 1 0 0 0 CA2 0 -1 2 5 CA2 0 -1 2 5 CA2 0 1 0 0 CA2 0 1 0 0 CA3 1 0 3 10 CA3 1 -2 4 10 CA3 1 2 0 0 CA3 1 2 0 0 CA4 2 1 0 3 CA4 2 -3 2 3 CA4 2 3 -4 -12 CA4 0 0 1 0 CA5 1 0 -1 -2 CA5 1 -2 0 -2 CA5 1 2 -4 -12 CA5 -1 -1 1 0 CA6 -1 1 0 0 CA6 -1 3 -1 0 CA6 -1 -3 5 15 CA6 3/2 3/4 -5/4 0 Conform celor spuse mai sus rangul matricei este egal cu 3 deoarece doar trei dintre vectorii CAi . 2. Exemplul 1. 4. Tabelul 1. 0 −1 0   3 −2 0   1 0 Calculele corespunzătore aplicării lemei substitu iei se regăsesc în tabelul de mai jos. 3.Algebră liniară matricei A.

5. CA4 vor constitui o bază pentru spa iul generat (se va vedea sec iunea 1. 2. cu elemente numere reale iar x şi b sunt matrice coloană cu m şi respectiv n elemente. 1b) Dacă r < m atunci sistemul este compatibil nedeterminat (sistemul are o infinitate de solu ii). m ∈N*. 4. Se cunosc următoarele rezultate: 1. Considerăm un sistem liniar de forma Ax = b. Astfel. unde A este o matrice cu n linii şi m coloane. Rezolvarea sistemelor liniare. 3. este uşor de văzut că 34 . 2. Într-adevăr vectorii CA1. 4. Dacă rang A = rang A =not r atunci sistemul este compatibil.7 a acestui capitol) de vectorii CAi . Dacă rang A ≠ rang A atunci sistemul este incompatibil.3. n. Pentru a determina fiecare din situa iile de mai sus putem aplica lema substitu iei. 1a) Dacă r = m (m este numărul de necunoscute) atunci sistemul este compatibil determinat (solu ia există şi este unică). Notăm cu A matricea extinsă asociată sistemului (este matricea A la care se adaugă coloana b a termenilor liberi). i ∈{1.1. 6} şi orice altă subfamilie formată din mai mult de 3 vectori va fi liniar dependentă. Maximalitatea acestui număr este asigurată de Corolarul 1. a) faptul că sistemul este incompatibil sau compatibil determinat sau nu (situa iile 1 şi 2 de mai sus) se poate stabili folosind metoda prezentată în paragraful precedent pentru determinarea rangului matricei asociate sistemului şi respectiv matricei extinse. b) dacă sistemul este compatibil determinat. CA2.Spa ii vectoriale finit dimensionale componen a unei baze.

. a 1k   x 1       .   .5.   . ….5. x6) şi bT = (1.. x4.4 Să se rezolve sistemul scris sub formă matricială Ax = b. a    k1 .. . ...5. Am stabilit deja în exemplul precedent că rangul matricei A este 3..7 B E1 E2 E3 E4 B CA1 1 2 -1 0 CA1 CA2 0 -1 2 5 CA2 CA3 1 0 3 10 CA3 CA4 2 1 0 3 CA4 CA5 1 0 -1 -2 CA5 CA6 -1 1 0 0 CA6 b 1 -2 3 0 b 35 . Trebuie să calculăm şi rangul matricei extinse. k ale matricii A (ordinea aceasta fiind ob inută în urma unei eventuale renumerotări) atunci ob inem sistemul  b1 − a 1k +1 x k +1 − . 2. Tabelul 1... unde A este matricea de la Exemplul 1..3.Algebră liniară de fapt xT reprezintă coordonatele vectorului bT în baza formată din vectorii asocia i coloanelor matricei A şi putem aplica lema substitu iei pentru determinarea acestora.. …. x3. xT = (x1. În primul rând studiem existen a solu iilor.2) Pentru a determina variabilele principale în func ie de cele secundare se poate proceda ca în cazul b) prezentat mai sus.. − a 1m x m    a 11 . 3. c) dacă sistemul este compatibil nedeterminat cu variabilele secundare xk+1.. xm şi ecua iile principale corespunzătoare liniilor 1. a kk   x k    b − a x − . 0).. Exemplul 1..5. x5.. x2. − a x    k kk +1 k +1 km m  (1.  =   =not β. -2.

5. 8).4 în cazul în care vom considera bT = (1.5.5. -2. deci rangul matricei extinse este 4. Aplicăm lema substitu iei şi ob inem: Tabelul 1.Spa ii vectoriale finit dimensionale CA1 E2 E3 E4 B CA1 CA2 E3 E4 B CA1 CA2 CA4 E4 1 0 0 0 CA1 1 0 0 0 CA1 1 0 0 0 0 -1 2 5 CA2 0 1 0 0 CA2 0 1 0 0 1 -2 4 10 CA3 1 2 0 0 CA3 1 2 0 0 2 -3 2 3 CA4 2 3 -4 -12 CA4 0 0 1 0 1 -2 0 -2 CA5 1 2 -4 -12 CA5 -1 -1 1 0 -1 3 -1 0 CA6 -1 -3 5 15 CA6 3/2 3/4 -5/4 0 1 -4 4 0 b 1 4 -4 20 b -1 1 1 -8 Din tabelul de mai sus se deduce că vectorul b poate fi introdus în bază în locul vectorului E4. 3. Exemplul 1.5 Să se rezolve sistemul de la Exemplul 1.8 B E1 E2 E3 E4 B CA1 E2 E3 E4 B CA1 CA2 E3 E4 B CA1 CA2 CA1 1 2 -1 0 CA1 1 0 0 0 CA1 1 0 0 0 CA1 1 0 CA2 0 -1 2 5 CA2 0 -1 2 5 CA2 0 1 0 0 CA2 0 1 CA3 1 0 3 10 CA3 1 -2 4 10 CA3 1 2 0 0 CA3 1 2 CA4 2 1 0 3 CA4 2 -3 2 3 CA4 2 3 -4 -12 CA4 0 0 CA5 1 0 -1 -2 CA5 1 -2 0 -2 CA5 1 2 -4 -12 CA5 -1 -1 CA6 -1 1 0 0 CA6 -1 3 -1 0 CA6 -1 -3 5 15 CA6 3/2 3/4 b 1 -2 3 8 b 1 -4 4 8 b 1 4 -4 -12 b -1 1 36 . Deoarece rang A ≠ rang A rezultă că sistemul este incompatibil.

x4 = 1 . Acestea sunt solu iile sistemului discutat.3/2x6. ec 2 şi ec 3.5.x3+ x5 .9 B CA1 CA2 CA4 CA1 1 0 0 CA2 0 1 0 CA4 0 0 1 b -1-x3+x5-3/2x6 1-2x3+x5-3/4x6 1-x5+5/4x6 Din ultimul tabel ob inem x1 = -1. x2 = 1 . x3. x2. x6 ∈ R. Sistemul a cărui matrice (respectiv matrice extinsă) poate fi citită în primele 6 (respectiv 7) coloane şi ultimele 4 linii ale tabelului de mai sus va fi echivalent cu sistemul de la început deoarece este ob inut numai prin transformări elementare (înmul iri ale unei ecua ii cu un scalar nenul şi adunarea cu o altă ecua ie).Algebră liniară CA4 E4 0 0 0 0 0 0 1 0 1 0 -5/4 0 1 0 În această situa ie este clar că rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse. Deci sistemul este compatibil determinat. x5.x5 + 5/4x6.2) corespunzătoare noului sistem rezultat din tabelul de mai sus avem: Tabelul 1. x4 iar ecua iile principale vor fi ec 1.5. 37 . În acest sistem necunoscutele principale vor fi x1. deoarece coordonata vectorului b corespunzătoare vectorului E4 ( în ultima bază) este 0 şi acesta nu va putea intra în locul lui E4 într-o nouă bază.2x3 + x5 3/4x6. Folosind rela ia (1.

3. Completarea unui familii de vectori liniar independen i din Rn la o bază. 2. Să se verifice dacă aceasta este liniar independentă şi în caz afirmativ să se completeze la o bază din R6. E2. E4. F = {v1 = (1. -1)}. 2.10 a) B E1 E2 E3 E4 E5 E6 v1 1 1 1 2 2 2 v2 0 2 1 3 2 1 v3 1 0 -1 0 1 -1 b) B v1 E2 E3 E4 E5 E6 v1 1 0 0 0 0 0 v2 0 2 1 3 2 1 v3 1 -1 -2 -2 -1 -3 c) B v1 E2 v2 E4 E5 E6 v1 1 0 0 0 0 0 v2 0 0 1 0 0 0 v3 1 -1 -2 4 3 -1 d) B v1 E2 v2 E4 E5 v3 v1 1 0 0 0 0 0 v2 0 0 1 0 0 0 v3 0 0 0 0 0 1 Din tabelul de mai sus rezultă că familia F este liniar independentă iar B= {v1. 38 . 0. 0.3 (exerci iu).Spa ii vectoriale finit dimensionale 4. v3. 1.3.5. Tabelul 1. 1. 2. 2). Este uşor de văzut că aplicarea de una sau mai multe ori a lemei substitu iei reprezintă o altă demonstra ie a Teoremei 1. Dacă to i vectorii familiei F vor intra în componen a unei baze atunci F este familie liniar independentă iar baza respectivă va constitui o solu ie a problemei.6 Se consideră familia de vectori din R6. 1.5. 1. Exemplul 1. 1). v2 = (0. Vom aplica lema substitu iei pentru a înlocui pe rând vectorii bazei canonice din R6 cu vectorii familiei F. v2. E5} este baza căutată. 2. v3 = (1. -1.

oricare ar fi x.6 Spa ii vectoriale izomorfe Considerăm două spa ii vectoriale V şi W peste acelaşi corp K.6.6. 39 . Avem defini ia de mai jos: Defini ia 1. Aplica ia ϕ se va numi un izomorfism.1) pentru a ob ine 1) şi facem β = 0 în (1. y ∈V şi α.1) implică 1) şi 2) deoarece luăm α = β = 1 în (1.1 Spunem că spa iile V şi W sunt izomorfe dacă există o aplica ie bijectivă ϕ : V → W care satisface condi iile de mai jos: 1) ϕ(x + y) = ϕ(x) + ϕ(y).6. (1.1) ϕ(αx +β y) = αϕ(x) + βϕ(y). 2) ϕ(α x) = αϕ(x). Într-adevăr.y ∈V.1 Defini ia de mai sus poate fi reformulată astfel încât condi iile 1) şi 2) să fie condensate într-una singură.1) pentru a ob ine 2).β∈K. oricare ar fi x.Algebră liniară 1." Cele două defini ii sunt echivalente. Ob inem defini ia de mai jos : "Spa iile V şi W sunt izomorfe dacă şi numai dacă există o aplica ie bijectivă ϕ : V → W care satisface condi ia (1.6.6. oricare ar fi α∈K şi x∈V. Observa ia 1.6.

xn } o familie liniar independentă din V şi notăm cu ϕ(F) mul imea {ϕ(x1). Adunând opusul lui ϕ(x) în ambii membrii ai ultimei rela ii avem ϕ(0) = 0W şi rezultă concluzia. Demonstra ia este încheiată.+ αnxn = 0V. Considerăm o combina ie liniară nulă cu vectorii familiei ϕ(F): α1ϕ(x1) + α2ϕ(x2) +…. Astfel avem ϕ(αx +β y) = ϕ(αx) + ϕ(βy).2 a)Vectorul nul (notat 0V ) din spa iul V este dus prin izomorfisful ϕ în vectorul nul (notat 0W ) din spa iul W. Afirma ia a) a observa iei de mai sus rezultă observând că dacă vom aplica func ia ϕ identită ii 0 + x = x. Aplicăm proprietatea 2) din defini ia izomorfismului şi avem ϕ(α1x1+ α2x2+….6. …. x2. conform 1) şi ϕ(αx) + ϕ(βy) = αϕ(x) + βϕ(y). ϕ(xn) }. conform 2). ob inem ϕ(0) + ϕ(x) = ϕ(x) pentru to i x∈V. …. Observa ia 1. ϕ(x2). Pentru a demonstra b) luăm F = {x1. transformata sa prin izomorfismul ϕ. respectiv liniar dependente din V sunt transformate prin izomorfismul ϕ tot în familii liniar independente. x ∈V. inând cont de afirma ia a) şi de faptul că ϕ este aplica ie bijectivă deducem că α1x1+ α2x2+….+ αnxn) = 0W. respectiv liniar dependente. 40 .Spa ii vectoriale finit dimensionale Implica ia reciprocă rezultă aplicând succesiv 1) şi 2). Din ipoteză rezultă că α1 = α2 =…= αn = 0 şi rezultă că ϕ(F) este liniar independentă.+ αnϕ(xn) = 0. Folosind defini ia familiilor liniar dependente se demonstrează şi afirma ia referitoare la familii liniar dependente (exerci iu). b) Familiile liniar independente.

Algebră liniară Teorema 1. …. Fie B = {u1. sunt determinate în mod unic conform Teoremei 1.1 Orice spa iu vectorial V de dimensiune finită n este izomorf cu spa iul Kn. …. Conform Observa iei 1. rezultă concluzia.6.2. y ∈V sunt oarecare iar y = y1u1 + y2u2 + …+ ynun. unde α. Coordonatele vectorului αx + βy din V. Demonstra ie.3 Dacă aplica ia din Defini ia 1.1 este doar injectivă atunci aceasta se numeşte monomorfism iar dacă este doar surjectivă se numeşte epimorfism. (x1. x2. ϕ(x) = (x1. x2.1. Din teorema de mai sus rezultă că două spa ii de dimensiune finită care sunt izomorfe au aceeaşi dimensiune. se observă că ϕ(αx + βy) = αϕ(x) + βϕ(y).2). Construim aplica ia ϕ : V →Kn care asociază fiecărui vector x din V coordonatele sale în raport cu baza B. În cazul în care spa iile V şi W coincid şi ϕ este un izomorfism atunci această aplica ie se va numi automorfism.1. sunt (αx1 + βy1. xn). …. 41 . Observa ia 1. xn). unde K este corpul comutativ peste care este considerat spa iul V.6. β ∈K şi x. αx2 + βy2. Este evident faptul că aplica ia astfel construită este bijectivă. Coordonatele lui x în baza B . ….6. u2. un } o bază fixată în V şi x ∈V oarecare. inând cont de modul în care au fost introduse opera iile spa iului vectorial Kn (vezi Exemplul 1.6.2. αxn + βyn).

oricare ar fi x ∈V1 şi α∈K. vom demonstra doar cealaltă implica ie.7. Proprietă ile de asociativitate şi comutativitate a adunării sunt adevărate.1 Se numeşte subspa iu vectorial al spa iului vectorial V orice submul ime V1 a acestuia. este subspa iu vectorial şi conform Defini iei 1. Demonstra ie. 2) α x ∈ V1. În cele ce urmează vom introduce două defini ii echivalente pentru no iunea de subspa iu vectorial al spa iului V.7. Defini ia 1. Teorema 1.7. y ∈V1.2 este evident. care împreună cu opera iile de adunare a vectorilor şi respectiv de înmul ire a vectorilor cu scalari capătă o structură de spa iu vectorial peste corpul K. Condi iile 1) şi 2) din Defini ia 1. 42 . Presupunem că submul imea nevidă V1 este subspa iu vectorial al spa iului vectorial V în sensul Defini iei 1.1 vom verifica axiomele din Defini ia 1.1.1 Defini iile de mai sus sunt echivalente.7.7.Spa ii vectoriale finit dimensionale 1.7.1.2 O submul ime nevidă V1 a lui V este un subspa iu vectorial dacă sunt îndeplinite condi iile: 1) x + y ∈V1. oricare ar fi x. Deoarece faptul că o submul ime a lui V care este subspa iu vectorial conform Defini iei 1.2.3.7.7. Defini ia 1.7 Subspa ii vectoriale Fie V un spa iu vectorial peste corpul K. Pentru a demonstra că este subspa iu şi în sensul Defini iei 1.2 ne asigură în primul rând că cele două opera ii moştenite de pe V sunt bine definite pe V1.

x2. 0).2. 4 4 4 Într-adevăr. x3. numărul de vectori din acesta este mai mic decât dimensiunea lui V. conform 2). 0) sunt doi vectori din V1 atunci x + y = (x1 + y1.3 sunt verificate în mod evident (sunt consecin e ale condi iei 2) şi ale ipotezei că V este spa iu vectorial).1 Submul imea V1 = {(x1. Faptul că orice x ∈ V1 are un opus tot în V1 rezultă din condi ia 2) în care luăm α = -1 şi din Observa ia 1. 2. căci 0 = 0x ∈V1 oricare ar fi x ∈V1. V1 este subspa iu vectorial al lui R4. V1 este grup abelian cu opera ia de adunare a vectorilor.1. α x2.2. 0) ∈V1. conform Defini iei 1. Observa ia 1.3. atunci baza din V1 este şi 43 .1 Fie V1 un subspa iu propriu al spa iului vectorial V. În concluzie.d) din Defini ia 1. dacă x = (x1. Atunci. deci şi în V1 ⊆ V.Algebră liniară deoarece au loc în V. Ele se numesc subspa ii improprii. 3} a lui R . i = 1. Dacă cele două baze ar avea acelaşi număr de vectori. α x3. oricare ar fi α ∈ K. y3. Deci orice bază din V are un număr de elemente mai mare sau egal decât numărul de vectori dintr-o bază a lui V1. x2.1.1. x3 + y3. Dimensiunea lui V1 este mai mică strict decât dimensiunea lui V. x2 + y2.7.7. xi ∈ R. moştenite de pe R este un subspa iu vectorial al lui R .7. Exemplul 1. x3. Exemplul 1. deducem că acesta este element neutru pentru opera ia de adunare a vectorilor din V1. iar α x = (α x1.7. 0) ∈V1. 2 Spa iul întreg şi mul imea formată numai din vectorul nul din V sunt subspa ii liniare în V. Axiomele a) . Deoarece elementul neutru la adunare din V apar ine şi lui V1. conform Teoremei 1. deoarece orice bază a lui V1 este sistem liniar independent în V şi . 0) şi y = (y1.2. împreună cu opera iile cu opera iile de adunare a vectorilor şi înmul ire a acestora cu scalari.7. Deci V1 este subspa iu vectorial în sensul Defini iei 1. y2. Celelalte subspa ii ale lui V se numesc subspa ii proprii.

2. 0 0 Teorema 1. x2. Vom nota G mul imea tuturor combina iilor liniare formate cu vectori din G. De aici deducem că doar trei dintre aceşti vectori sunt liniar independen i. rezultă concluzia. Teorema 1.2. x6 = (-1.2. pentru G . Astfel. 5). Exemplul 1.7.3 Fie G = {x1 = (1. 3. Deci B = {x1. 1. x5=(1.4 Fie V spa iul vectorial real definit în Exemplul 1. x2 = (0. b]) care sunt pare este un subspa iu vectorial al lui V. impare este un subspa iu vectorial al lui V. deci şi suma lor va fi tot o combina ie liniară de vectori din G. De asemenea mul imea func iilor f∈ C ([a. -2).1 şi rezultatele ob inute în exerci iul amintit mai sus. acoperirea liniară a lui G.3. Conform defini iei avem 4 G = {α1 x1 + α2 x2 + α3 x3 + α4 x4 + α5 x5 + α6 x6 . 0. 0. 3).…. ştim că rangul matricei care are drept coloane componentele vectorilor x1.7. x3 = (1.2 Mul imea G împreună cu opera iile definite pe V este un suspa iu vectorial al acestuia. x4} este şi sistem de generatori pentru G şi. Submul imea V1 formată din totalitatea func iilor f∈ C ([a.7. x2. x6} este un sistem de generatori pentru G . x2. Să se determine o bază a subspa iului generat de G.6} } şi este clar că {x1.5. 0. x6 este egal cu 3.3. 1. Exemplul 1. b]).7.…. x4 = (2. rezultă că x1. Folosind Propozi ia 1. Fie acum G o submul ime nevidă a spa iului vectorial V. αi ∈R. de aici. Dacă x. Din Exemplul 1. Analog se deduce că αx. -1.7. -1. restul fiind combina ii liniare ale acestor trei vectori. 0. -1. y ∈ G atunci fiecare dintre ei este o combina ie liniară de vectori din G. 0)} ⊆ R .…. x4 sunt liniar independen i. α ∈K este din G . B este o bază pentru G . 0). i ∈{1. deci V = V1 şi V1 nu mai este spa iu propriu. Subspa iul G definit mai sus se numeşte subspa iul generat de G sau închiderea liniară a lui G sau încă.3 Mul imea vectorilor x∈V ale căror coordonate satisfac un sistem liniar şi omogen de n ecua ii cu m necunoscute 44 . 10).Spa ii vectoriale finit dimensionale bază în V şi generează aceeaşi mul ime. 2.1. x2. Demonstra ie. Folosind Defini ia 1.

u2.air+1ξr+1 -…. ….……………………………… ai1ξ1 + ai2ξ2 + …. j = 1. conform Defini iei 1.……………………………… ar1ξ1 + ar2ξ2 + ….+ anmξm = 0 Este uşor de văzut că dacă y = η1u1 + η2u2 +…+ ηmum este un alt vector din V1 atunci (ξ1 + η1. ξ2 + η2. ξr sunt variabile principale iar restul vor fi secundare.+ arrξr = .+ a1mξm = 0 ……………………………… ai1ξ1 + ai2ξ2 + …. Presupunem că un minor nenul de ordinul r ce dă rangul matricei A=(aij)i = 1. Deci x + y ∈V1. (1. Sistemul din care eliminăm ecua iile secundare se scrie a11ξ1 + a12ξ2 + ….arr+1ξr+1 -…..7. V1 este un subspa iu vectorial. Atunci ξ1..7.armξm.7.aimξm ……………….n.m a sistemului se află la intersec ia primelor r linii şi r coloane ale acesteia (eventual în urma unei renumerotări)..1) 45 . ξm) într-o bază B = {u1. Analog se arată că αx∈V1..um} a spa iului V satisfac sistemul omogen de mai jos: a11ξ1 + a12ξ2 + ….. ξm + ηm) este tot o solu ie a sistemului (1.Algebră liniară şi rangul matricei sistemului egal cu r este un subspa iu vectorial de dimensiune m .a1r+1ξr+1 -…. …. Fie V1 mul imea vectorilor x∈V ale căror coordonate (ξ1.a1mξm ……………….+ a1rξr = . ξ2.r. ….1). oricare ar fi α∈K şi.…. Demonstra ie.2.+ aimξm = 0 ……………………………… an1ξ1 + an2ξ2 + ….+ airξr = .

Pentru a termina demonstra ia este suficient să arătăm că S este şi sistem liniar independent. Avem x = ξr+1(b11 u1 + …+ bi1ui +…+ br1 ur + ur+1) + … + ξr+j(b1j u1 + …+ bijui +…+ brj ur + ur+j) +…+ ξm(b1m-r u1 + …+ bim-rui +…+ brm-r ur + um).+ ξmum.Spa ii vectoriale finit dimensionale Fiind un sistem compatibil determinat în necunoscutele ξ1. Notăm vj = b1j u1 + …+ bijui +…+ brj ur + ur+j. j = 1. ξr = br1ξr+1 +…+ brm-rξm. Atunci vectorul x se scrie x = (b11ξr+1 +…+ b1m-rξm)u1 + … + (bi1ξr+1 +…+ bim-rξm)ui +… +( br1ξr+1 +…+ brm-rξm)ur + ξr+1ur+1 +…. adică cu m . m-r şi observăm că S ={vj. inând cont de faptul că B este.+ αjur+j + αm-rum = 0. sistem liniar independent. Dimensiunea subspa iului vectorial V1 este egală cu numărul vectorilor din S. ξr se va determina ξ1 = b11ξr+1 +…+ b1m-rξm . Rearanjând termenii ob inem (α1b11 + …+ αjb1j +…+ αm-rbrm-r)u1 +…+ (α1bi1 + …+ αjbij +…+αm-rbim-r)ui +…+ (α1br1 + …+ αjbrj +…+αm-rbrm-r)ur +…+ α1ur+1 +….…. j = 1. deducem că α1 = α2 = … = αm-r = 0.r. 46 . în particular. …ξi = bi1ξr+1 +…+ bim-rξm. Avem α1(b11 u1 + …+ bi1ui +…+ br1 ur + ur+1) +…+ αj(b1j u1 + …+ bijui +…+ brj ur + ur+j) + …+ αm-r(b1m-r u1 + …+ bim-rui +…+ brm-r ur + um) = 0. De aici rezultă că S este sistem liniar independent şi. este bază.…. Fie α1v1 + …+αjvj +… +αm-rvm-r = 0 o combina ie nulă formată cu vectorii mul imii S. m-r} este un sistem de generatori pentru V1. …. fiind şi sistem de generatori pentru V1.….

De aici 47 .3 Fie V un spa iu vectorial de dimensiune n şi V1 un subspa iu al său de dimensiune m < n şi x0 ∈ V. Pentru început demonstrăm că intersec ia I este subspa iu vectorial. Deci x + y ∈V1. Defini ia 1. adică S = {x∈V.Algebră liniară Defini ia 1. Fie x.8 Intersec ii şi sume de subspa ii vectoriale Fie V1 şi V2 două subspa ii vectoriale ale aceluiaşi spa iu vectorial V. z∈V1 se numeşte varietate liniară. x1 ∈V1. Se observă că o varietate liniară nu este un subspa iu vectorial deoarece nu con ine vectorul nul al spa iului.8. x. Facem observa ia că pentru intersec ia subspa iilor vectoriale vom folosi nota ia I = V1 ∩ V2 iar pentru sumă vom nota S = V1 + V2. y∈V1 şi x.7. x + y ∈V2.8. Mul imea vectorilor de forma x = x0 + z. αx ∈V1 şi αx ∈V2. Defini ia 1. x0 ∉ V1 fixat. Demonstra ie.8.2 Suma subspa iilor V1 şi V2 este mul imea S a vectorilor de forma x = x1 + x2. Teorema 1. x2 ∈ V2}.8. conform Defini iei 1. y ∈I şi α ∈K. x = x1 + x2. 1.1. x1 ∈V1.1 Intersec ia subspa iilor V1 şi V2 este mul imea I formată din vectorii comuni celor două subspa ii: x∈I dacă şi numai dacă x∈V1 şi x∈V2. y ∈V2. x2 ∈ V2.1 Intersec ia şi suma subspa iilor vectoriale V1 şi V2 sunt subspa ii vectoriale. Atunci.

Avem αx = α( x1 + x2) = αx1 + αx2. Acum vom demonstra că S este subspa iu vectorial.2 şi deducem că I este subspa iu vectorial al lui V. există xi ∈ Vi. Aplicăm Defini ia 1. Mai trebuie să arătăm că αx ∈ S şi demonstra ia este încheiată.Spa ii vectoriale finit dimensionale rezultă că x + y ∈ I şi αx ∈ I.7. y1 ∈V1 şi x2. Vn. este clar că αx ∈ S. 48 . Pe de altă parte subspa iul intersec ie este "cel mai mare " subspa iu inclus în cele două subspa ii în sensul că dacă I1 este un alt subspa iu astfel încât I1 ⊂ V1 şi I1 ⊂ V2 atunci I1 ⊂ I. Vn ale spa iului vectorial V astfel: "Submul imea S a lui V definită prin S = {x∈V. Observa ia 1.….2 rezultă că există x1.1 Dacă S este suma subspa iilor vectoriale V1 şi V2 atunci se poate spune că S este "cel mai mic subspa iu" care le con ine.8. şi cum x1 + y1 ∈V1 iar x2 + y2 ∈V2 ( V1 şi V2 fiind subspa ii vectoriale). Demonstra ia este încheiată. i = 1.n astfel încât x = x1 + x2 + … + xn } se numeşte suma subspa iilor V1 .8.….2 No iunea de sumă a subspa iilor vectoriale se poate extinde la un număr n de subspa ii V1 . Din Defini ia 1. Observa ia 1.8. V2 ⊂ S1.…. y ∈S şi α∈K. deducem că x + y ∈ S. adică dacă S1 este un alt subspa iu al spa iului V astfel încât V1 ⊂ S1. V2 . y2 ∈ V2 astfel încât x = x1 + x2 şi respectiv y = y1 + y2. Deoarece αx1 ∈V1 iar αx2 ∈V2. Fie x. atunci S ⊂ S1. conform axiomei d) din defini ia spa iului vectorial. V2 ." În acelaşi mod ca şi în cazul n = 2 se poate demonstra că S este un subspa iu vectorial al lui V. Între subspa iile sumă şi intersec ie există următoarea rela ie: I ⊂ S. Se observă că x + y = x1 + x2 + y1 + y2 = x1 + y1 + x2 + y2.

Pentru a elimina situa ia din observa ia de mai sus vom introduce o nouă defini ie.3 Un vector x ∈ S nu se scrie neapărat în mod unic ca o sumă e doi vectori. Demonstra ie.8.…. 2) I = (0). Deci y ∈ I şi y1 = x1 . x2 ∈ V2 astfel încât x = x1 + x2. y2 = x2 + y. Observa ia 1. În acest caz vom nota S = V1 ⊕ V2.…. V2.8.8. Există x1 ∈ V1. y ≠ 0.n.y1 = y2 . Următoarele afirma ii sunt echivalente: 1) S = V1 ⊕ V2. Teorema 1.8. Vn este directă dacă şi numai dacă orice vector x ∈ S se scrie în mod unic ca o sumă de vectori din Vi. Vom folosi nota ia S = V1 ⊕ V2 ⊕…⊕ Vn " O consecin ă directă a Observa iei 1.x2 ob inem y∈ V1 şi y∈ V2. " 1) ⇒ 2)". Deoarece y ∈ I 49 . Fie x ∈S. Presupunem prin absurd că există y ∈ I.2 Fie V1 şi V2 două subspa ii vectoriale ale spa iului V.8. Dacă există două perechi de vectori x1 ∈ V1. Defini ia 1.4 Ca şi în Observa ia 1.3 Spunem că suma S a subspa iilor vectoriale V1 şi V2 este directă dacă şi numai dacă orice vector x ∈ S se scrie în mod unic ca o sumă de doi vectori unul din V1 şi unul din V2.3 este teorema de mai jos. unul din V1 şi altul din V2.8. y2 ∈ V2 astfel încât x = x1 + x2 = y1 + y2 atunci este clar că dacă vom nota y = x1 .2.y.Algebră liniară Observa ia 1. i = 1. x2 ∈ V2 şi y1 ∈ V1. defini ia de mai sus poate fi extinsă la cazul a n subspa ii vectoriale: "Spunem că suma S a subspa iilor vectoriale V1.

y ∈V1 şi y2 = x2 + y ∈V2. dacă G1. u2. Am ob inut concluzia.βkvk ∈V1 ∩V2 = (0).4 Dacă V1 este un subspa iu vectorial al spa iului vectorial V atunci există în V un subspa iu vectorial V2 astfel încât V = V1 ⊕ V2. De aici rezultă că scrierea lui x ca o sumă de doi vectori.vk} sunt baze în subspa iile V1 şi V2 iar V1∩V2 = (0) atunci B1 ∪ B2 este o bază în V1 ⊕ V2. De aici ob inem α1u1 + α2u2 + …. De aici se deduce că într-adevăr B1 ∪ B2 este sistem de generatori pentru V1 ⊕ V2. inând cont că B1 şi B2 sunt în particular sisteme liniar independente.8. Pentru a termina demonstra ia este suficient să arătăm că B1 ∪ B2 este sistem liniar independent. Teorema 1. y1 ≠ x1.….up} şi B2 = {v1. β1v1 + β2v2 +…+ βkvk = 0 şi. Dacă α1u1 + α2u2 + …. Teorema 1. iar x = y1 + y2. v2. 50 .β1v1 .8. rezultă α1 = α2 =…= αp = β1 = β2 =…= βk = 0. Ra ionând asemănător se poate demonstra implica ia " 2) ⇒ 1)".Spa ii vectoriale finit dimensionale rezultă că y1 = x1 .β2v2 -…. Este uşor de văzut că.….+ αpup = 0. V2 se va numi subspa iul complementar al lui V1 în V sau complementul algebric al lui V1.+ αpup + β1v1 + β2v2 +…+ βkvk = 0 este o combina ie nulă formată cu vectorii familiei B1 ∪ B2 atunci α1u1 + α2u2 + ….+ αpup = .3 Dacă B1 = {u1. în general. G2 sunt sisteme de generatori pentru V1 şi V2 atunci G1 ∪ G2 este sistem de generatori pentru V1 + V2. Deci presupunerea făcută este falsă şi I = (0). unul din V1 şi altul din V2 nu este unică. ceea ce contrazice ipoteza. Demonstra ie.

up} o bază în V1. Din modul de construc ie al lui V2 rezultă imediat că V = V1 + V2. αp şi β1. u2.8. ….…. Demonstra ie. Fie B1 = {u1. Teorema 1. Fie B = { u1.…. conform demonstra iei de mai sus.5 Subspa iul complementar nu este unic determinat. fp+2. Dimensiunea acestuia este însă unic determinată fiind egală cu diferen a dintre dimensiunea spa iului V şi cea a subspa iului V1. Din faptul că B este o bază. v2. Deci V1 ∩V2 = (0) şi.….5 (Grassmann) Fie V un spa iu vectorial peste corpul K şi V1.…. βk scalari din K astfel încât y = α1u1+ α2u2 + …. …. Atunci dim dim K (V1 ∩ V2) = dim K V1 + dim K V2. p + k = n. Observa ia 1.fp+r } şi respectiv B2 = { u1. rezultă că α1 = α2 =…= αp = β1 = β2 =…= βk = 0 şi deci y = 0. Mai trebuie să arătăm că suma este directă. up. u2. u2.…. vp+2.v1.3 pentru a extinde familia B1 la o bază în V. Deoarece B1 este familie liniar independentă în V.8. completarea unei baze din V1 la o bază în V se poate realiza într-o infinitate de moduri. …. 51 K (V1 +V2) + . …. fp+1. V2 două subspa ii ale sale.up . suma subspa iilor V1 şi V2 este directă. β2. atunci aplicăm Teorema 1.up} o bază în I = V1 ∩ V2.… . v2. u2. conform Teoremei 1.….β2v2 . Atunci există α1. α2.+ αpup = β1v1 + β2v2 +…+ βkvk. deoarece. vp+1.β1v1 . Vom demonstra că acesta este un subspa iu care satisface cerin ele din teoremă. conform Teoremei 1. vk} o bază în V. Fie V2 subspa iul vectorial generat de familia { v1.3. u2. Fie B0 = {u1. …. Deoarece I ⊂ V1 şi I ⊂ V2 vom extinde această bază.up.3 la câte o bază în V1 şi respectiv V2 ob inând bazele B1 = {u1.βkvk = 0.Algebră liniară Demonstra ie.2.8. Fie y ∈V1 ∩V2.3. De aici ob inem rela ia α1u1 + α2u2 + …. vp+k}.+ αpup . vk}.

3.…. r.1) şi inând cont de faptul că B1 este sistem liniar independent deducem că αi = 0.….1 Se consideră subspa iile V1 şi V2 ale spa iului R generate de familiile de vectori G1 = {x1 = (1. 0. Din ultimele două rela ii rezultă că ζ1u1 + ζ2u2 + ….fp+r. 1. Deci există scalarii ζi. 1)}.…. 0.up. 5 52 .8. 2.…. fp+1. 1.1) α1u1 + α2u2 + ….+ ζpup.Spa ii vectoriale finit dimensionale Demonstra ia ar fi încheiată dacă am putea arăta că B = {u1.+ αpup + β1vp+1 + β2vp+2 +…+ βkvp+k = . 1. 2). Faptul că B este un sistem de generatori pentru V1 + V2 rezultă conform observa iei generale făcute în cadrul demonstra iei Teoremei 1. 0.. u2. y3 = (1. Trebuie să mai arătăm că B este sistem de vectori liniar independent. -1. i = 1. 0.8.+ αpup + β1vp+1 + β2vp+2 +…+ βkvp+k + γ1fp+1 + γ2fp+2 +…+ γrfp+r = 0.k găsite mai sus în rela ia (1. 0). deducem că β1 = β2 =… = βk = 0 şi αi = ζi. 1. y2 = (-1. Să se găsească câte o bază pentru spa iile sumă şi respectiv intersec ie.. x2 = (-1. 0.vp+k } este o bază în V1 + V2.8.+ αpup + β1vp+1 + β2vp+2 +…+βkvp+k.γ1fp+1 .+ ζpup = α1u1 + α2u2 + …. fp+2..γrfp+r =not z ∈V1 ∩ V2. Înlocuind valorile βi. Demonstra ia a fost încheiată.1) sunt nuli.8. vp+1. 0.γ2fp+2 -….p astfel încât z = ζ1u1 + ζ2u2 + …. p şi γi = 0. vp+2.….…. p.….8. Avem (1. 1. deci B este sistem liniar independent. Deci α1u1 + α2u2 + …. oricare ar fi i = 1. dacă aceste sunt nenule. 1). i =1. Astfel am demonstrat că to i coeficien ii din rela ia (1.3. i = 1. Facem o combina ie nulă cu vectorii familiei B şi cu scalari din K. Exemplul 1. De aici şi din faptul că B0 este bază în V1 ∩ V2 rezultă că z se scrie în mod unic ca o combina ie de vectori ai familiei B0. i = 1. 2. Deoarece vectorul z ∈ V2 are coordonate unice în baza B2. 0)} şi respectiv G2 = {y1 = (0.

3}. Dacă această condi ie nu mai este satisfăcută.Algebră liniară În ceea ce priveşte spa iul sumă a spa iilor V1 şi V2. Pentru a găsi o bază este suficient să determinăm o familie cu cel mai mare număr de vectori liniar independen i. 2. adică atât timp cât vectorii din G1 ∪ G2. ce nu au fost încă elimina i. deci V1 + V2 = {x∈V. atunci este clar că vectorii din G1 ∪ G2 care nu au intrat în componen a bazei sunt combina ii liniare de vectorii din G1 ∪ G2 care au intrat. j = 1. care nu au intrat încă în bază au coordonate nenule în liniile corespunzătoare vectorilor din baza canonică.1 b) B x1 E2 x2 E4 y3 B x1 E2 x2 y1 x1 1 0 0 0 0 x1 1 0 0 0 x2 0 0 1 0 0 x2 0 0 1 0 y1 1 2 0 -3 -1 y1 0 0 0 1 y2 0 -2 1 0 0 y2 0 -2 1 0 y3 0 0 0 0 1 y3 0 0 0 0 53 .8.1.3. αi. a) B E1 E2 E3 E4 E5 B x1 E2 E3 E4 x1 1 0 1 3 2 x1 1 0 0 0 x2 -1 2 0 1 0 x2 -1 2 1 4 y1 0 0 1 -1 1 y1 0 0 1 -1 y2 -1 0 0 1 0 y2 -1 0 1 4 y3 1 2 0 1 1 y3 1 2 -1 -2 Tabelul 1. x = α1 x1 + α2 x2 + β1 y1 + β2 y2 + β3 y3. conform demonstra iei Teoremei 1. βj ∈ R. ştim că acesta este generat de G1 ∪ G2. aşa cum s-a văzut în capitolul de aplica ii ale acesteia. 2. Pentru aceasta vom folosi lema substitu iei. Deci acei vectori intra i în bază sunt sistem de generatori pentru G1 ∪ G2 şi fiind sistem liniar independent. i = 1. formează o bază pentru V1 + V2. Vom înlocui vectorii din baza canonică cu vectori ai familiei G1 ∪ G2 atât timp cât este posibil.

αx2. Considerăm mul imea R4 împreună cu opera iile (x1. α ∈K are o structură de spa iu vectorial peste corpul K. Să se verifice dacă V împreună cu opera iile (x1.1 rezultă că V1 + V2 coincide cu R5. x2)). 0). αx3. x4) + (y1. Să se verifice dacă aceasta are o structură de spa iu vectorial peste corpul R.7. x2. deoarece nu este verificată axioma a) din Defini ia 1. deci subspa iul V1 + V2 are dimensiunea 5. αx4). R: Nu. 0) ≠ (x1. x4) = (αx1. Aplicând teorema lui Grassmann se deduce că dim R (V1 ∩ V2) = dim R V1 + dim R V2 .dim R (V1 +V2) = 0. α ∈R. x2. x3. x2) = (x1. 54 . α(x1. deci sunt baze pentru spa iile generate V1 şi V2. x4 + 2y4). Din Observa ia 1. Din cele spuse mai sus rezultă că G1 şi G2 sunt familii liniar independente.Spa ii vectoriale finit dimensionale E5 B x1 E2 x2 E4 E5 0 x1 1 0 0 0 0 2 x2 0 0 1 0 0 1 y1 1 -2 1 -5 -1 2 y2 0 -2 1 0 0 -1 y3 0 4 -1 2 1 y3 B x1 y2 x2 y1 y3 0 x1 1 0 0 0 0 0 x2 0 0 1 0 0 0 y1 0 0 0 1 0 0 y2 0 1 0 0 0 1 y3 0 0 0 0 1 Din tabelul de mai sus se deduce că G1 ∪ G2 formează o bază. y2) = (x1 + y1.3. x3. (x1. 1. Fie K un corp de caracteristică 0 şi V = K x K.9 Exerci ii 1. x2) + (y1. (y1. y4) = (x1 + 2y1. y2. Deci V1 ∩ V2 = (0) şi nu se mai pune problema determinării unei baze. y2)∈ K x K α(x1.( 1(x1. x2 + 2y2. x2) = (αx1. 2. Astfel dim R V1 =2 şi dim R V2 =3. x3 + 2y3. x2 + y2).1. x2). y3.

1. împreună cu opera iile de adunare a matricelor şi înmul ire a acestora cu numere reale are o structură de spa iu vectorial real. .. 0 .. …. Fie mul imea R2 pentru care definim opera iile (x1. 0 . Să se demonstreze că mul imea matricelor cu n linii şi m coloane şi elemente reale.  . 0   . astfel Ei.3...m} este o bază în Mnm(R). 0  .. atunci se construieşte aplica ia ϕ : Rnm → Mnm(R)..…. α ∈R.... . R: Se verifică axiomele Defini iei 1...j = i  0  . Să se determine o bază a acestui spa iu.. 0   1.Algebră liniară R: Nu. deoarece opera ia "+" nu are element neutru.. R: Nu. Să se studieze dacă R2 este spa iu vectorial real. .j ∈ Mnm(R) j 0  .. .…. ξnm) într-o bază din Rnm. 4.. Definim matricele Ei. x2) + (y1. j =  ..  . 5. x2). 3.. (y1. Familia B = { Ei. (x1.j . 1 .. 2x2 + 2y2). αx2). x2) = (αx1. y2) ∈ R2 α(x1. i = 1. R: Dacă x∈Rnm are coordonatele (ξ1. 0  . ξ2. deoarece opera ia "+" nu este comutativă. . Să se demonstreze că spa iul vectorial de la Exerci iul 4 este izomorf cu spa iul vectorial real Rnm.. Mnm(R). 55 . . y2) = (2x1 + 2y1.. n.

C =  1 2 1  } în spa iul 2 1 1  0 1 1  2 2 2       vectorial real M3(R) . 3). 1. 56 .. ϕ(ξ1.. . b) Da...1.. Să se demonstreze că mul imea numerelor complexe dotată cu opera iile de adunare a numerelor complexe şi înmul ire a numerelor reale cu numere complexe are o structură de spa iu vectorial real. p3 = 2t2 + t + 1} în spa iul P(t) al polinoamelor de orice grad.  . 6.  . i. în nedeterminata t şi cu coeficien i reali (vezi Exemplul 1. 1. ξ m   .. -1.. . 1)} în spa iul vectorial complex C4. ξj . b) {x1 = (-1.. c) Nu. d) {y1 = (1. 0. ξ im  . ξ  ( n −1) m+1 . 2.. Se verifică uşor că ϕ satisface condi iile 1) şi 2) din defini ia izomorfismului de spa ii vectoriale. 3)..  1 0 − 1 1 0 2  2 0 1       a) {A =  0 1 0  . y2 = (2. ξ nm   care este în mod evident bijectivă. 1 + i.  . x3 = (1. .1. 0.. y3 = (4 + i. . 2.. 1). ξ2. ..…. Să se stabilească dacă familiile de vectori de mai jos sunt liniar independente în spa iile vectoriale corespunzătoare.. R: a) Nu.5). x2 = (0.Spa ii vectoriale finit dimensionale  ξ1   .. ξ ( n −1) m+ j .. ξnm) =  ξ ( i−1) m +1   .. 7.3. 3). 2. 3)} în R4. Indica ie: Se verifică axiomele din Defini ia 1. 0. B =  1 1 1  .. 0. ξ ( i−1) m+ j . ... d) Da. c) {p1 = t2 + t + 1 . p2 = t + 1.

…. 1. 1. 2). Dacă (1. Deci dim C C = 1 iar dim R C = 2. 1). 0. R: Dacă E1. 1. 0.1 B E1 E2 E3 E4 E5 B u1 E2 E3 E4 E5 B u1 E2 u2 E4 E5 B u1 1 1 0 0 0 u1 1 0 0 0 1 u1 1 0 0 0 1 u1 u2 1 0 1 0 0 u2 1 -1 1 0 0 u2 0 0 1 0 0 u2 u3 3 2 1 1 0 u3 3 -1 1 1 0 u3 2 0 1 1 0 u3 u4 0 0 1 1 1 u4 0 0 1 1 1 u4 -1 1 1 1 1 u4 u5 1 0 0 0 0 u5 1 -1 0 0 0 u5 1 -1 0 0 0 u5 v1 1 1 1 0 0 v1 1 0 1 0 0 v1 0 1 1 0 0 v1 v2 0 1 0 1 0 v2 0 1 0 1 0 v2 0 1 0 1 0 v2 v3 2 0 1 0 2 v3 2 -2 1 0 2 v3 1 -1 1 0 2 v3 v4 1 0 1 1 1 v4 1 -1 1 1 1 v4 0 0 1 1 1 v4 v5 0 1 1 1 1 v5 0 1 1 1 1 v5 -1 2 1 1 1 v5 57 . 1. 0). 1. 0). 0). 1. 1.E5 este baza canonică în R5. 0)} şi respectiv B2 = {v1 = (1. u3 = (3. 1)} sunt baze în R5 şi să se determine matricea de trecere de la baza B1 la B2. 1. v2 = (0. u2 = (1. i} este o bază în spa iul vectorial C considerat peste corpul numerelor reale. 0). 1. 2. 0. 1) sunt coordonatele unui vector x în baza B1 să se determine coordonatele acestuia în baza B2 . 1. 0.Algebră liniară 8. Să se calculeze dim C C şi respectiv dim R C. 1. 1). 0. 1. 9.9. 0. 1. 1. 1. u5 = (1. E2. R: se observă că {1} este o bază în spa iul vectorial C considerat peste el însuşi în timp ce {1. 0. 1. 0. 0). u4 = (0. 1. 0. Să se demonstreze că B1 = {u1 = (1. 1. u4 = (1. 0. 1. u5 = (0. atunci se aplică Lema substitu iei şi avem: Tabelul 1. u3 = (2. 0. 0. 0.

7/4. p2 = t + 1.Spa ii vectoriale finit dimensionale u1 E2 u2 u3 E5 B u1 E2 u2 u3 u4 B u1 u5 u2 u3 u4 1 0 0 0 0 u1 1 0 0 0 0 u1 1 0 0 0 0 0 0 1 0 0 u2 0 0 1 0 0 u2 0 0 1 0 0 0 0 0 1 0 u3 0 0 0 1 0 u3 0 0 0 1 0 -3 1 0 1 1 u4 0 0 0 0 1 u4 0 0 0 0 1 1 -1 0 0 0 u5 1 -1 0 0 0 u5 0 1 0 0 0 0 1 1 0 0 v1 0 1 1 0 0 v1 1 -1 1 0 0 -2 1 -1 1 0 v2 -2 1 -1 1 0 v2 -1 -1 -1 1 0 1 -1 1 0 2 v3 7 -3 1 -2 2 v3 4 3 1 -2 2 -2 0 0 1 1 v4 1 -1 0 0 1 v4 0 1 0 0 1 -3 2 0 1 1 v5 0 1 0 0 1 v5 1 -1 0 0 1  1 −1 4   1 −1 1 Deci matricea de trecere este A =  0 1 −2  0 2  0 −1 −1 3  0 1  0 0 0 0  . 10. 58 . 3/4. Să se găsească câte o bază în aceste subspa ii şi să se precizeze dimensiunea lor. a) G1 = {p1 = t2 + t + 1 . Pentru  1 1 1 − 1  a determina coordonatele vectorului x în baza B2 se poate folosi formula  ξ1     ξ2  (1. p3 = t3} ⊂ P(t). Să se determine subspa iile generate de următoarele familii de vectori.4. -9/2 ). Noile   1 1   coordonate sunt (5/2. 5/2.2) şi avem  ξ 3  =    ξ4  ξ   5 3/ 4 3 / 2 − 1/ 4 1/ 4   1/ 4   − 1/ 2 2 − 1/ 2 1/ 2   1  1/ 2 − 1/ 4 1/ 2 − 1/ 4 1/ 4    1/ 2 3/ 4 1/ 4   − 1/ 2 3 / 4  − 1/ 2 − 1/ 4 − 3 / 2 3 / 4 − 3 / 4    1   1 1 .

B =  . Se observă că {y1. d) Deoarece rela ia αy1 + βy2 + γy3 = 0 este echivalentă cu sistemul β = 0. 2. deci este bază pentru spa iul generat G 1. Atunci rezultă. 1) . d) G4 = {y1 = (1. β ∈R}. 2. -1. γ ∈R}. 1. R: a) Familia G1 este liniar independentă. y2} este sistem liniar independent şi fiind şi sistem de generatori pentru G4 este o bază pentru G 4. 3). 4)} ⊂ R4. fiind la rândul ei bază pentru spa iul generat G 2. Se consideră familia de vectori G2 de la exerci iul 10 despre care s-a demonstrat că este o bază a spa iului vectorial real M2(R). 2. 1. iar dimR G 1 = 3. rezultă că familia G4 este liniar dependentă. conform Propozi iei 1. α. Să se 59 . α + γ = 0. i. 1). -1. β. y3 = (1. Deoarece dimR G 2 = 4 = dimR M2(R). b) Se constată că familia G2 este liniar independentă. Ca şi în cazul punctului b) se deduce că G 3 = R4. x4 = (2.1. c) Rangul matricei care pe coloane componentele vectorilor din familia G3 este 4. 1). deducem că G 2 = M2(R). i. y2 = (1 + i. 2. D =  b) G2 = {A =  0 0  1 1 −1 1   2 2 } ⊂          M2(R) c) G3 = {x1 = (1.Algebră liniară  0 − 1 1 1  1 − 1 1 1 . 1). 0. x3 = (1.1. x2 = (0. C =  . Avem G 1 = {αt3 + βt2 + (β + γ)t + β + γ. 11.2. α. iar G 4 = {αy1 + βy2. conform Observa iei 1. Deci dimR G 4 = 2. care are şi alte solu ii în afara solu iei nule.7. 1)} ⊂ C3. că familia G3 este liniar independentă şi deci este bază în G 3. unde C3 este considerat spa iu vectorial real.

Spa ii vectoriale finit dimensionale 1 0 1 2  0 − 1  . a) V1 = {(x1. 3} ⊂ R4 b) V2 = { x ∈R3 . Să se verifice dacă mul imile de mai jos sunt subspa ii vectoriale şi în caz afirmativ să se determine câte o bază pentru acestea. 0).x3 = 0} ⊂ R4. x3.x4 = 0. B1 =   . R: Deoarece ecua ia vectorială αA1 + βB1 + γC1 + δD1 = 0 admite doar solu ia nulă α = β = γ = δ = 0. x2.x3 = 0. 60 . x2.2x2 + x3 = 0} ⊂ R3 d) V4 = {x ∈R4. x3). x = (x1. x2. x1 + x2 . C1 =  verifice că familia B = {A1 =  0 0 3 1 −1 0 . Elementele matricei de trecere de la baza G2 la baza B sunt solu iile sistemului de ecua ii vectoriale A1 = m11A + m12B + m13C + m14D B1 = m21A + m22B + m23C + m24D C1 = m31A + m32B + m33C + m34D D1 = m41A + m42B + m43C + m44D. x2.…. 2.4 =  0 − 1 1/ 2 1/ 2    −1 0 0 0    12. x = (x1. x1 + x2 . x = (x1. Este uşor de văzut că acesta este şi sistem de generatori. xi ∈R. x1 + x2 . i = 1. x3.        1 0 D1 =   0 1  } este de asemenea o bază pentru M2(R) şi să se    determine matricea de trecere de la G2 la B. M = (mij)i. x1 .j =1. x3). rezultă că B este un sistem liniar independent în M2(R). x1 + x2 . Rezolvând sistemul de mai sus ob inem matricea de trecere 1 0 0  1   2 2 − 1/ 2 1/ 2   . x4). deci este o bază pentru M2(R).x3 + 1 = 0} ⊂ R3 c) V3 = {x ∈R3.

α. -2/3. conform Teoremei 1. 0). 0)} ⊂ R4 şi V2 spa iul generat de familia G = { y1 = (1. Deoarece familia de vectori { e1 = (1. E3 = (0. E2. 1). 1. 0. E3} este o bază pentru V1. 1.1). y1 + y2 . 1. 0). Se observă că dacă x + y ∈V2.1)}. Din ultimele două rela ii deducem că 2 = 1. 0. 1. 0). V1 este subspa iu vectorial. Să se determine subspa iile V1 + V2 şi respectiv V1 ∩ V2. 13. precizând câte o bază pentru acestea precum şi pentru V1 şi V2. 1. Procedând ca mai sus. y1} este un sistem liniar independent 61 . 1. 1. 1) sunt vectorii bazei canonice în R4 atunci este uşor de văzut că {E1. x3 = (0. 1. e2 = (0. 1. E4 = (0.7. 0. 1. 0. 1. E2 = (0. 1).7. e) Răspunsul este DA. 1. 0)} ⊂ R4.2 rezultă concluzia.2x2 + x3 = 0 deducem că V3 = {α(1/3. atunci avem x1 + y1 + x2 + y2 x3 . x2. 0. O bază a lui V3 este {(1/3. β ∈R }. -2/3.3. Fie V1 spa iul generat de familia F = { x1 = (-1. ceea ce este absurd. α ∈R}. 2. dimensiunea lui fiind egală cu 1. 0). conform Teoremei 1. R: Se cunoaşte faptul că F ∪ G este un sistem de generatori pentru V1 + V2. b) V2 nu este subspa iu vectorial. Deoarece familia {x1. Rezolvând sistemul x1 + x2 . y2 = (1.2. deducem că V4 = {α(1. 1. -1. y ∈V2 atunci avem x1 + x2 .y3+ 1 = 0. 0. c) V3 este spa iu vectorial. Deci x + y ∉ V2 şi având în vedere Defini ia 1. 1) } este liniar independentă. x1 .7.Algebră liniară R: a) Da. 1.x3 + 1 = 0. Într-adevăr dacă x.3. 0). rezultă că aceasta reprezintă o bază pentru V4 iar dimRV4 = 2.x3 = 0.7.x3 y3+ 2 = 0. x2 = (1. Dacă E1 = (1. 0.y3 + 1 = 0 şi de aici x1 + y1 + x2 + y2 . 0). 0. 0. 1) + β(0. fiind în acelaşi timp sistem de generatori pentru V4. deoarece sunt verificate condi iile Defini iei 1. 0.

Din aceleaşi motive ca cele folosite mai sus. Aplicând teorema lui Grassmann se deduce că dim R V1 ∩ V2 = 1. b. R: a) ex. β. 0). conform demonstra iei Teoremei 1. Pentru a determina V1 ∩ V2. Deci V1 ∩ V2 = {x ∈R4. γ ∈R } sau V1 ∩ V2 = {x ∈R4.4. Atunci subspa iul vectorial generat de E4 este un complement algebric al lui V1. α. β. E3} este o bază pentru V1.β . c) ex 12. b = β + γ. este o bază pentru R3. x = (2β + 2γ) y1 + (β + γ)y2.α . care este echivalentă cu sistemul a+b+α-β a+b =0 -β-γ =0 . Se observă că {(3. deci bază V1 + V2.2γ = 0. subspa iul generat de {E2. b. β. unde E2 = (0. Ob inem a = 2β + 2γ. x2} şi respectiv {y1. 1). Rezolvând ecua ia vectorială încât ay1 + by2 = αx1 + βx2 + γx3 cu necunoscutele a. α = 2β + 3γ. Deoarece {e1 = (1/3. γ ∈R.1)} este o bază a spa iului V3 se observă că {e1. 3. y2} sunt baze pentru V1 şi respectiv V2. γ astfel încât ay1 + by2 = αx1 + βx2 + γx3}. 3. 12. există numerele reale a. -1. β. -2/3. Am văzut că {E1. x = (β + γ)(3. 0). 0.Spa ii vectoriale finit dimensionale maximal în F ∪ G deducem că acesta este sistem de generatori pentru F ∪ G. γ ∈R}. Să se determine câte un complement algebric pentru fiecare din subspa iile proprii de la exerci iile 12 şi 13. α. dimensiunile acestor subspa ii fiind egale cu 2.8. E3} este un complement algebric al lui V3. 0)} este o bază pentru V1 ∩ V2. E2. 1. E2. -1. observăm că V1 ∩ V2 = {x ∈R4.b . Dimensiunea lui V1 + V2 este egală cu 3. γ. În acelaşi mod se poate stabili că {x1. 62 . 14. E3 = (0. E3}. β.

x5). admi ând şi solu ii diferite de solu ia nulă. E4 (vectorii bazei canonice din R4) la o bază în R4. x1 + x2 .x2 + x4 = 0}.2x3 + x4 = 0. x2. 1. xi ∈R. 0). 1. x1 . a) V1 = {x ∈R5. 2x1 . x3. x4. x3. x = (x1. E4} este un complement algebric al lui V3. x3. x3.x3 + x4 = 0. x2. b) Ca şi în cazul punctului a) V1 ∩ V2 este mul imea vectorilor x = (x1. 1) } care poate fi completată cu vectorii E3.x2 + 2x3 . Deci V1 ∩ V2 ≠ (0) şi suma nu este directă. x2. x1 . 2. 1. E4}. Deci subspa iul generat de {E3. 2x1 . x2.2.x5 = 0} şi V2 = {(x1.Algebră liniară d) ex. x5 = 0.x4 = 0. x4. x1 + x2 . x = (x1.x4 = 0.x2 + x3 .8. x4) din R4 ale căror coordonate satisfac sistemul 63 . b) V1 = {x ∈R4. 0. x2.Să se verifice dacă suma perechilor de spa ii vectoriale de mai jos este directă şi în caz afirmativ să se calculeze spa iul sumă. E4} iar pentru subspa iul V2 de la acelaşi exerci iu putem considera subspa iul generat de familia {E1.4} ⊂ R5. x2. În spa iul V4 avem baza { e1 = (1. x5 = 0} astfel că V1 ∩ V2 este mul imea vectorilor x = (x1. x3. x1 . x = (x1. i = 1. Acest sistem este compatibil nedeterminat. R: Pentru a vedea dacă suma este directă este suficient să calculăm V1 ∩ V2 şi să aplicăm Teorema 1. x4. x1 + x2 .x2 + 2x3 . x4). x2. 1).12.x5 = 0. e2 = (0. x3.x4 = 0. x3. x4).x4 + x5 = 0. x4. x5) din R5 ale căror coordonate satisfac sistemul x1 + x2 . a) Se observă că V2 = {x ∈R5.x4 + x5 = 0.x3 = 0} şi V2 = {x ∈R4. 15. 3. Ra ionând ca mai sus se poate stabili că un subspa iu algebric complementar al subspa iului V1 ⊂ R4 de la Exerci iul 13 este generat de familia {E3. x5). x1 . x = (x1. x1 + x2 .

f1. 2). x1 . 0) şi x = x1 + x2 este descompunerea căutată. 2x1 . Deci V1 ⊕ V2 = R4. 16. Deci dimR G 1 + G 2 = 4. -1) în baza B şi x = e1 + e2 + f1 . 3. deducem aplicând teorema lui Grassmann că dimR V1 ⊕ V2 = 4. f2} este o bază pentru G 1 + G 2. unul din G 1 şi altul din G 2. f2}.x3 + x4 = 0. 7) în sumă de doi vectori. -2. 1. Folosind teorema lui Grassmann deducem că dimR G 1 ∩ G 2 = 0. e2. Deoarece dimensiunile subspa iilor V1 şi respectiv V2 sunt egale cu 2.x2 + x4 = 0. 1. Să se determine descompunerea vectorului x = (2. 2. Atunci V1 ∩ V2 = (0) şi suma este directă. Să se arate că suma subspa iilor generate de familiile G1 = {e1 = (2. 4.f2. e2 = (1. Atunci luăm x1 = e1 + e2 = (3. 6.2x3 + x4 = 0. 6. 0. Vectorul x are coordonatele (1. 2.Spa ii vectoriale finit dimensionale x1 + x2 . Deoarece G1 ∪ G2 este sistem de generatori pentru G 1 + G 2 în care avem sistemul liniar independent {e1. 1. 1)} este directă şi egală cu întreg spa iul. 7) şi x2 = f1 . Mai mult G 1 + G 2 are dimensiunea egală cu 4 şi rezultă că G 1 + G 2 = R4.f2 = (-1. Acest sistem este compatibil determinat şi admite doar solu ia nulă. f2 = (1. 7)} şi G2 = {f1 = (0. 5). 64 . 0.x2 + x3 . x1 . -3. 1. 3. R: Se demonstrează că dimR G 1 = dimR G 1 = 2. maximal (cu cel mai mare număr de vectori) putem spune că B = {e1. f1. 5. 4.x4 = 0. 3. deci G 1 ∩ G 2 = (0) şi suma este directă. e2 = (3.x3 = 0 2x1 . 1). e2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful