REPERE-CADRU DE REDACTARE PENTRU LUCRARI DE LICENTA si DISERTATIE.

Întreaga strategie universitara pentru anul 2006, precum şi pentru perioada 2006 – 2008 este orientată spre îndeplinirea criteriilor de integrare a României în Uniunea Europeană, spre satisfacerea cerinţelor de calitate şi competitivitate europene. In acest sens, programele de finalizare a studiilor universitare si masterale trebuie să motiveze candidaţii pentru asigurarea unui loc de munca şi a unui statut în societate. Subintelegem accepţiunea unanimă că licenta universitara si masterul înseamnă creaţie, iar caracterul de producător de cunoaştere al absolventului şi rolul său în reconstrucţia sistemului naţional de cercetare sunt fundamentale. Contributia originala a absolventului in abordarea temei trebuie sa reprezinte cel putin 50% din lucrarea de licenta si 70% din lucrarea de disertatie.

• • •

• •

Lucrarile vor fi obligatoriu legate. Numarul de pagini poate varia in functie de tematica abordata, minim 80 pagini -maxim 170 pagini; Lucrarile vor fi obligatoriu procesate computerizat; norma-standard de apreciere a densitatii paginii este de circa 2000 semne tipografice, respectiv 29-30 randuri pe pagina; Obligatoriu, lucrarile vor fi redactate cu respectarea semnelor de punctuatie si a normelor ortografice in vigoare (inclusiv a semnelor diacritice); desconsiderarea respectarii acestor norme atrage depunctarea lucrarii sau neacceptarea sustinerii ei; Bibliografia se redacteaza in conformitate cu normele uzuale ;

Indiferent de tematica abordata, lucrarea are urmatoarele parti componente: INTRODUCERE (motivatia alegerii subiectului, stadiul cercetarii in domeniu, baza documentara folosita, eventual punerea in tema asupra subiectului respectiv pana la data sau epoca cu care incepe tratarea propriu-zisa); CAPITOLELE (minim trei capitole, dar nu mai mult – de la caz la caz- de zece capitole). INCHEIERE (sinteza a tematicii abordate; concluzii; eventual – propuneri si perspective) BIBLIOGRAFIE (intocmita potrivit normelor uzuale); in functie de tematica abordata, lucrarea poate fi insotita si de ANEXE In economia notarii lucrarii se includ: originalitatea, capacitatea de sinteza, organizarea stiintifica la nivelul documentar si de apreciere a unui absolvent de invatamant superior, concordanta structurii cu titlul lucrarii, succesiunea logica a capitolelor si subcapitolelor, caracterul unitar al lucrarii si al fiecarui capitol, corectitudinea citarii surselor bibliografice, acuratetea stilistica. Abordarea originala a temei , contributia originala, se pot regasi si in analize de documente, studii de caz, studii comparative in timp si spatiu. In cazul unei cercetari concrete sau aplicative, se acceptă cvasiunanim urmatoarea schemă-standard (apud Septimiu CHELCEA (2003), CUM SĂ REDACTĂM, Bucureşti: comunicare.ro): • O introducere, în care se prezintă stadiul de cunoaştere a problemei abordate. • Trecerea în revistă a literaturii de specialitate cu referire la tema cercetată. • Descrierea design-ului şi a modului de desfăşurare a investigaţiei, incluzând toate informaţiile utile pentru verificarea rezultatelor printr-o nouă cercetare. • Prezentarea datelor, a metodelor care au condus la rezultatele studiului. • O discuţie asupra datelor relevante în cercetare, interpretarea teoretică a rezultatelor. INTRODUCEREA, în care se prezintă tema de cercetare, se situeaza problematica în interiorul domeniului disciplinei. Ea trebuie să precizeze aspectele care diferenţiază lucrarea de altele existente, elementele de originalitate, obiectivele lucrării. In principal, introducerea trebuie să răspundă mai multor întrebări: • Care este problema studiată? • Care sunt ipotezele referitoare la această problemă? • Ce implicaţii teoretice are studiul realizat şi cum va influenţa el cunoaşterea în domeniu? • Care sunt enunţurile testate şi cum au fost derivate concluziile? LITERATURA CONSULTATA În legătură cu problema cercetată, literatura consultată exprimă măsura documentării. Specialistii au evidentiat o serie de cerinte in domeniul trecerii în revistă a literaturii de specialitate:

1

fără să le comentăm: o listă nu echivalează cu trecerea în revistă a literaturii problemei. În concepţia fondatorului sociologiei franceze. Să includem cât mai multe materiale moderne. Exp. iar “Un fapt social se recunoaşte după puterea de constrângere externă pe care o exercită sau e în stare să o exercite asupra indivizilor” (Durkheim 1895/1974. inexacte. • • Includerea între paranteze rotunde atât a numelui. 65). având grijă ca în lista bibliografică de la sfârşitul volumului să menţionăm şi anul apariţiei primei ediţii. Să orientăm informaţiile obţinute prin trecerea în revistă a literaturii de specialitate. Specialistii au atras atenţia si asupra a ceea ce NU trebuie să facem: • Să omitem lucrările clasice sau relevante din domeniu. • Să descriem doar conţinutul lucrărilor citite. atunci se extrage un pasaj foarte semnificativ din lucrare şi se include între ghilimele. în special paronimele. Încă în 1895. în lucrarea originală. • Să scriem incorect numele autorilor sau să greşim datele bibliografice. Exp. sociologia are ca domeniu studiul faptelor sociale. Exp. Jr. cât şi a anului ediţiei princeps. Exp. Exp. • Dacă nu se sintetizează textul autorului sau dacă este parafrazat. Chelcea in lucrarea de referinta. vechi. precedate de [pp. Se recomandă menţionarea doar a numelui autorului. Émile Durkheim (1895/1974. Émile Durkheim (1895) consideră că faptele sociale trebuie tratate ca lucruri. cercetătorul având libertatea de a alege între: • Inserarea numelui autorului/autorilor în naraţiune şi între paranteze a anului de apariţie a lucrării la care se face trimitere. • Să discutăm lucrări depăşite. S. Să facem lizibilă trecerea în revistă a literaturii prin claritate şi coerenţă procedând sistematic. cât şi a anului de apariţie a lucrării. • Să utilizăm un limbaj pretenţios.]. citeaza recomandările din Pubblication Manual (1994. acoperă două pagini (sfârşitul unei şi începutul următoarei) sau când menţionăm un studiu dintr-o revistă. 1895) Mai rar. Să fim analitici. de ultimă oră. Émile Durkheim a cerut ca faptele sociale să fie tratate ca lucruri. cum ar fi transcrierea numelor proprii. Când citatul.• • • • • • • • Să identificăm şi să discutăm studiile cele mai relevante în legătură cu tema care ne preocupă. faptele sociale trebuie tratate ca lucruri (Durkheim. cap. • Să facem apel la termenii din jargon şi la un limbaj discriminatoriu pentru a justifica puncte de vedere limitate. I) răspunde: un fapt social are ca note definitorii constrângerea externă şi existenţa lui independent de formele individuale pe care le îmbracă. evaluativi şi critici faţă de literatura consultată. Aşa cum s-a afirmat. Să dăm citate şi exemple pentru a justifica evaluările şi analizele făcute. specificăm acest lucru prin trecerea numărului respectivelor pagini. neactuale. a paginii sau a paginilor imediat după anul de apariţie a lucrării consultate. • Să includem informaţii necontrolate. se utilizează şi formula includerii în naraţiune atât a numelui autorului. acest lucru este marcat prin notarea capitolului. Întrebându-se ce este un fapt social. • Să acceptăm orice punct de vedere sau credinţă ce se regăseşte în literatura consultată.). • Să înşirăm idei. Să acordăm atenţie detaliilor. • 2 . • Când trimiterea bibliografică se face la o anumită parte a lucrării. Să evaluăm critic materialele consultate şi să arătăm cum le-am analizat. • Să transcriem incorect termenii. renunţându-se la paranteze. 168174). conform careia există mai multe modalităţi de a face referinţe bibliografice. • Să utilizăm termeni afectogeni sau concepte fără a le defini. fără menţionarea prenumelui sau a altor determinări (de exemplu. fără a-l evalua.

ca textul pe care il cităm să aibă un autor anonim: arătăm aceasta prin cuvântul . Exp. Exp. • Dacă aceeaşi temă a fost abordată de mai mulţi autori. Se va alcătui o “listă a casetelor” (engl. menţionând după numele 3 . Dacă grupul de autori depăşeşte numărul de şase. 1995) reprezintă o prima încercare de analiză şi diagnoză. list of boxes). În lista bibliografică se recomandă însă menţionarea tuturor celor care au contribuit la realizarea studiului.. Exp. • Multe lucrări tiparite au coordonatori. • Se întâmplă. = şi colaboratorii. Casetele vor avea titlu şi vor fi numerotate. dintr-un motiv sau altul.) sau când sunt mai mulţi (eds. marcându-se faptul că nu aparţin autorului. după “lista tabelelor” şi “lista figurilor”. Sociological Diagnosis and Evaluations of Tendencies (Abraham. încadrate în chenar. sau şi colab.. • Întâlnim şi situaţii în care unul şi acelaşi autor a abordat aceeaşi temă la care vrem să ne referim în mai multe lucrări. McCauley şi Stitt. numit “apendice” (lat.sâmburelui de adevăr” al stereotipurilor a fost verificată în numeroase cercetări (Abate şi Berrien. Când sunt doi autori. după care facem datarea. • O lucrare citată poate avea mai mulţi autori. un citat nu trebuie sa depăşească 28 de rânduri de text. Este de remarcat faptul că între ultimul şi penultimul autor se introduce conjuncţia [şi]. pentru ca în citările ulterioare să folosim doar iniţialele.).. eventual. a calităţii (coord. menţionând. între paranteze. Exp. casetele pot fi dispuse în interiorul capitolelor. Dacă lucrarea citată are până la şase autori. Ipoteza . Interethnic Relations in Romania. care se apropie de limita maximă de o pagină. adică o pagină. Vor fi. Nu ar trebui admise disertaţii cu casete dispuse în textul propriu-zis. • Uneori. 1966). Se recomandă ca citatele care depăşesc 40 de cuvinte să fie inserate în text fără a fi marcate cu ghilimele. apărute în ani diferiţi. regula prevede ca prima dată să fie scrise numele tutoror. aşadar. Casetele vor fi reunite într-un adaos la lucrare. Riguros şi moral în acelaşi timp este să recunoaştem că folosim o informaţie “de mâna a doua”. păstrându-se un spaţiu de mărimea alineatului la dreapta şi la stânga citatului. după numele fiecăruia. Schumab. appendix). 1986. în text nu vor fi trecute toate numele. citatele care depăşesc 28 de rânduri este bine să fie prezentate în “casetă” (engl. 1982. la organizaţii guvernamentale sau internaţionale. (ed. ci doar numele primului autor.). iar pe o pagină din manuscris se recomandă să nu fie date mai mult de două-trei citate scurte. Bădescu şi Chelcea. Mackie. 1967. Septimiu Chelcea (1975. 1973. După numele autorului în paranteză trecem. ed al. “A trata fenomenele sociale ca lucruri înseamnă a le trata în calitatea lor de date.. anul publicării volumului pe care îl avem în vedere. îi includem într-o singură paranteză.Exp. 1978. în ordine cronologică. iar în celelalte citări să se menţioneze numele primului autor urmat de abrevierea şi alţii = et al. box). 1998) a abordat diferite probleme de metodologie a cercetării sociologice empirice. O găsim citată sau descoperim un citat din ea într-o altă lucrare a altui autor. dar la anumite intervale. Într-o serie de lucrări. Prima oară când cităm trecem denumirea instituţiei. pp.. lasă impresia că autorul nu a stăruit asupra textului. dar la un singur rând. analizând relaţiile interetnice din România. 79-80). În lucrările de licenţă şi disertatie. menţionăm numele amândurora. Ca regulă. scrise cu corp de literă mai mic sau pe mai multe coloane decât textul original. (1995).. Ele lasă impresia unui colaj.anonim”. urmat de abrevierea “şi alţii” sau et alii (prescurtat. rar. anii de apariţie a respectivelor contribuţii. nu avem acces la o lucrare de referinţă. Dorel Abraham et al. Specificarea acestui lucru se face prin menţionarea după numele lor. ce se va insera după “cuprins” şi. Citatele foarte extinse. pentru ca numele lor să poată fi incluse în indexul de nume.). alcătuind punctul de plecare al ştiinţei” (Durkheim 1974. ordonându-i alfabetic. fără excepţie. că nu a reuşit sau nu şi-a propus să desprindă ideea din cuvinte. În lucrările destinate tiparului. • În redactarea studiului facem uneori trimiteri la institute de cercetare.

Constantinescu. 36. în lucrările de licenţă se fac trimiteri la studii publicate în revistele de specialitate de la începutul secolului trecut. Psihologia socială. Atitudinile etnice ale românilor. în fine. “În studiile sociologice se poate vorbi de realizarea observaţiei de către o persoană. Traian Herseni. În lista bibliografică vom trece însă ambele lucrări. • Când se utilizează informaţii din comunicările prezentate la reuniuni ştiinţifice. titlul comunicării ştiinţifice şi data desfăşurării simpozionului (anul. dar din care nu s-au folosit citate. Numai că unele din colecţiile revistelor citate nici nu se găsesc în ţară sau se păstrează la fondul cărţilor rare ale bibliotecilor centrale. din care s-au extras anumite citate. să fie uniforme. Editura Ştiinţifică. ca şi precizările bibliografice. a doua situaţie. Avantajul plasării trimiterilor bibliografice la subsolul paginii decurge din economia de timp: cititorul află imediat autorul şi lucrarea la care se face referinţă. Prezentare poster la Conferinţa Naţională de Psihologie. septembrie). Tradiţia cercetărilor sociologice în judeţul Argeş. Exp. O astfel de strategie nu constituie deloc o subtilitate. În cadrul acestui sistem. în Sociologia militans. II. referinţele bibliografice sunt numerotate în ordinea în care apar în text. precum şi tema simpozionului şi locul de desfăşurare. să fie corecte. să nu fie plasate în partea de jos a paginii. Septimiu. “după” sau apud şi notând din ce lucrare am preluat citatul. 60 de ani de la cercetarea sociologică a plasei Dâmbovnic. ceea ce presupune respectarea structurii citatului. “Metodologia cercetărilor psihosociologice de la Boldeşti”. ca şi cum ar fi fost consultate direct. Chelcea. trebuie să facem această precizare. Important este ca referinţele bibliografice să fie clare. Bucureşti. de către o echipă omogenă şi. Universitatea Bucureşti. este un truc ce nu-i poate impresiona decât pe neaveniţii din domeniu. Simpozion. întâlnim două situaţii: respectivele comunicări au fost incluse într-un volum editat de instituţia organizatoare şi. p. Curs universitar nepublicat. Chelcea. Se înţelege.autorului: “citat de”. să ofere toate detaliile de identificare. • În bibliografia generală a lucrărilor de licenţă ar merita să fie menţionate şi prelegerile profesorilor. (1992. 1972. În al doilea caz se menţionează numele autorilor. nu mai trebuie să caute la sfârşitul capitolului sau al întregii lucrări indicaţia bibliografică. Multi specialisti considera insa ca risipă de timp şi de spaţiu reluarea la sfârşitul lucrării a trimiterilor bibliografice de la finele capitolelor. • Când ne referim la o comunicare ştiinţifică prezentată ca poster (afişată). cu indicaţiile bibliografice corespunzătoare. şi lucrările consultate ce alcătuiesc bibliografia generală sau selectivă a problemei. luna. În primul caz se procedează ca şi când materialul ar fi apărut într-o carte. (1999. contribuţiile participanţilor nu au fost (încă) reunite într-o lucrare tipărită. adică să se citeze în acelaşi fel pe tot parcursul lucrării.39 ____________ 39. Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Exp. simpozioane. la care studenţii cu greu au acces. numai dacă au legătură cu tema şi numai dacă au sugerat vreo idee sau au transmis informaţii utilizate. ziua sau zilele). Dacă se optează pentru această ultimă variantă. Este permis ca numerele corespunzătoare citatelor din text. Corect este să se facă distincţie între lucrările citite. trimiterile bibliografice vor fi numerotate de la 1 la N pentru fiecare capitol şi prezentate astfel la sfârşitul lucrării. 4 . Cornel. În continuare. ci la sfârşitul capitolului sau chiar în finalul lucrării. Exp. se trece numele moderatorului şi denumirea secţiunii în care a fost susţinută verbal comunicarea. Universitatea din Piteşti. vol. Bucuresti. Uneori. În Ilie Bădescu (moderator). chiar dacă acestea nu au fost tipărite. de către o echipă multidisciplinară”. conferinţe. Septimiu (2000). LITERATURA CONSULTATA ÎN SISTEMUL AUTOR-NUMĂR Prezentăm sistemul autor-număr: Exp. decembrie). La ”subsolul paginii“ se trece respectivul număr.

natura informaţiei colectate. se indică numai luna calendaristică. Numele revistei [online]. responsabilitatea asupra datelor. i. descrierea materialului cuprins. expunerea modalităţilor de verificare a exactităţii datelor primare) şi echipamentul utilizat pentru înregistrarea datelor de teren. paginile între care se află articolul şi precizarea numărului de regăsire a informaţiei. numele producătorului. Chelcea. se considera necesar să se specifice toate elementele de referinţă pentru informaţiile online. completitudinea şi adecvarea cadrului. 1. instituţia producătoare. datele cercetării sunt prezentate sub forma tabelelor. gradul concordanţei realizate de investigatori independenţi care tratează acelaşi material. verificarea corectitudinii culegerii datelor. c. host) şi al dosarului (engl. Se precizează apoi metoda de selectare a unităţilor din eşantion şi se descrie personalul (număr. f. nu şi ziua sau zilele în care au avut loc simpozionul. j. f. Adesea. titlul cercetării. modul de utilizare a ei îl poate descalifica. numele „gazdei" (engl. b. pot fi făcute trimiteri bibliografice şi la manuscrisele nepublicate sau în curs de publicare. file) şi data vizitării. pregătire specială pentru uniformizarea colectării datelor. Orice tabel trebuie să poarte un număr şi un titlu (explicaţie). alte erori decât cele de eşantionare. fragmente autobiografice. Oficializarea bârfei. De obicei. indicându-se: a. sesiunea de comunicări ştiinţifice. Numerotarea tabelelor se face cu cifre arabe. În mod obişnuit. e. data publicării materialului. inclusiv anul stocării materialului în computer. Vor fi prezentate datele şi metodele statistice de prelucrare a lor. enunţarea scopurilor anchetei. dacă s-au inserat în text mai multe tabele. Septimiu (2003). în care sunt prezentate comparaţii calitative (caracteristici. cu privire la modul de citare a informaţiilor. metodele de colectare a datelor. • Când se folosesc baze de date electronice. în ordinea în care apar în raportul de cercetare. publicate de Oficiul statistic al Naţiunilor Unite în 1950. • • Literatura consultată în vederea scrierii unui articol ştiinţific. precizia. g. Dacă a spune multe în cuvinte puţine este o artă. în lucrarea pregătita pentru multiplicare sau în capitolele lucrării. Analiza statistică şi procedeele de calcul trebuie prezentate pe larg. numărul revistei. calomniei şi delaţiunii în comunism. Exp. d. evaluarea anchetei în funcţie de atingerea obiectivelor. pentru trimiterile bibliografice la media electronică. Raportul de anchetă se va încheia cu consideraţii finale. O atenţie specială se va acorda preciziei anchetei. Autor. iar în studiile calitative se vor insera în proporţii convenabile răspunsurile persoanelor intervievate. g. dacă este cazul. În cazul paginilor Web se menţionează: metoda de prelucrare. În practica redactării lucrărilor ştiinţifice apar mereu probleme noi. titlul articolului. disertatie îl califică pe autor. a concentra informaţia în spaţiul restrâns al unui tabel constituie o ştiinţă. tabelele conţin date cantitative. comparaţia cu alte surse de informaţie. în cazul abordărilor cantitative. d. a unei teze de doctorat sau a unei lucrări de licenţă. k. observaţiile critice vizând tehnicile şi procedeele anchetei. XX. comentarii ale martorilor oculari etc. funcţii etc. Pentru rezumatele de pe CD-ROM se specifică: numele autorului. erorile de eşantionare. se vor menţiona: numele autorilor principali (coordonatorii cercetărilor). exactitatea. conferinţa. Manuscris nepublicat. DESCRIEREA DESIGN-ULUI CERCETĂRII În ceea ce priveşte rapoartele de anchetă. e. ANALIZA DATELOR. se consideră valabile Recomandările privind pregătirea rapoartelor de anchete selective. Titlul articolului. costul. Tabelele de date cantitative sunt de mai multe tipuri. datele de identificare a sursei electronice. Se începe cu descrierea generală a anchetei (a. Acest lucru se va menţiona. TABELELE. • în fine.). h. Exp. Locul de regăsire: adresa (Available: Specify path). calificare. b. c. dar pot fi construite şi tabele necifrice.Rămâne la latitudinea autorilor să menţioneze sau nu data precisă (luna şi ziua) a manifestării ştiinţifice la care se face trimiterea bibliografică. titlul revistei. data începerii şi durata anchetei. eficienţa cercetării. repetarea anchetei. care permit concentrarea optimă a informaţiilor. La numerotarea 5 . I. (data). Astfel. metoda de eşantionare. localitatea şi numele distribuitorului. referinţele la respectiva anchetă). data. apoi între paranteze drepte menţiune CD-ROM.

conform listei bibliografice. corespunzător pentru două sau trei semne grafice. • Explicaţia figurii (titlul) este precedată de numărul figurii. preluarea tabelelor din alte lucrări se cere a fi menţionată.d. relevând ceea ce este esenţial. Conform acestui STAS: • Numărul tabelului este precedat de cuvântul „Tabelul”. diferenţierea liniilor etc. fotografii. B sau C apar tabele. a aparatelor de laborator. fie pe capitole. dacă în text se folosesc abrevieri. • Numerotarea figurilor. ele vor fi numerotate astfel: Tabelul A1. Numărul tabelului. Trimiterile la tabele se fac prin menţionarea numărului lor (Tabelul 12). Pe plan internaţional. printa sau multiplica folosind aceeaşi literă (mărime. • Numărul tabelului se plasează deasupra tabelului. Numerotarea (notarea. claritatea şi continuitatea reprezintă standardele unei bune ilustraţii. obligând la estimarea valorilor (fapt pentru care mulţi cercetători optează pentru tabele) şi la completarea informaţiei prin imaginaţie (ca în cazul desenelor şi fotografiilor). absolut necesară (prezentarea printr-o schiţă desenată sau cu ajutorul fotografiei. „Notele tabelelor" sunt plasate dedesubtul acestora. schiţe ş. Figurile utilizate trebuie să aducă un plus de informaţie. din care figura a fost preluată. indicându-se după titlu. Numărul tabelului va fi despărţit printr-un punct de titlul tabelului sau printr-un spaţiu alb. Tabelul A2. precedată de prescurtarea „Fig. cu un corp de literă mai mic (corp 8 sau petit. simbolizarea) tabelelor în lucrările ştiinţifice este reglementată în România prin STAS 8660-82. se plasează dedesubtul acestora. Locul controlului (LC) şi acceptarea valorilor societăţilor deschise (N = 279).m. nu la Tabelele 3a. Ele trebuie să fie uşor de perceput şi de înţeles (eliminarea detaliilor. STAS 8660-82 precizează exigenţele faţă de lucrările ştiinţifice: • Se numerotează cu cifre arabe. mărime) ca şi în cadrul textului lucrării. uneori. inclusiv a numărului şi titlului. ca şi la noi în ţară s-a generalizat practica de a se plasa pe acelaşi rând numărul şi titlul tabelului. Dacă în Anexele A. • Când este cazul. • Dacă tabelul este preluat dintr-o altă lucrare.4 sau 5. tip) ca în întreaga lucrare. 3b sau 3c.” pe un rând şi sub el „Titlul tabelului”. nici pentru titlul tabelului. Pentru economisirea spaţiului tipografic se admite scrierea tabelelor. desene. după explicaţia figurii se trece între paranteze drepte numărul lucrării.m. prezentarea fotografică. Exp. S-a renunţat aşadar. de la pagina 32 ş.a. între paranteze rotunde. ele trebuie trecute în titlul tabelelor între paranteze rotunde. de mai sus. numele autorului. localizarea cartografică.) poartă numele de „figură”. Orice tip de ilustraţie diferită de tabele (grafice. etc. de exemplu). a anului de apariţie a lucrării şi a paginii de unde a fost extrasă respectiva figură.d. conform listei bibliografice. precedat de cuvântul „Tabel”. Precizam că: • In „sistemul Harvard". nu: a se vedea tabelul de mai jos. De asemenea. Nu se recomandă literele cursive (italice) sau bold nici pentru numărul. Aşa cum nu se pune punct după titlul capitolelor sau al subcapitolelor. nu să dubleze textul. Figurile ajută la prezentarea datelor şi rezultatelor cercetării. trimiterea la lucrarea din care a fost preluată o figură se face prin indicarea între paranteze rotunde a numelui autorului.). • Numărul tabelului este urmat de titlul tabelului. În sistemul Harvard. introducerea lor în text este bine venită (sparge monotonia prezentării) şi. şi titlul tabelului se vor culege. explicarea simbolurilor. Acesta urmează aceleaşi reguli recomandate pentru intitularea rapoartelor de cercetare şi a capitolelor din lucrare: scurt şi clar. • Când există o singură figură. Pentru tabelele centralizatoare şi de contingenţă este bine să se specifice între paranteze numărul de cazuri (N = 327).".a. 6 . FIGURILE. Simplitatea. Chiar dacă figurile nu oferă o informaţie precisă. • Numerotarea figurilor se face fie în cadrul întregii lucrări. la modalitatea de a trece „Tabelul nr. nici sfârşitul titlului tabelelor nu va fi marcat prin punct. se va indica între paranteze drepte numărul de ordine al lucrării. Tabelul A4 ş.tabelelor nu se recomandă utilizarea combinată a cifrelor şi literelor: vom face trimitere la Tabelele 3. aceasta nu se numerotează. explicându-se semnificaţia lor. ca şi la înţelegerea rapidă şi corectă a textului. anul apariţiei lucrării şi pagina la care se află tabelul în lucrarea originală.). hărţi. • La numerotarea şi explicaţia figurilor se utilizează de regulă aceeaşi literă (tip.a.

se utilizează culoarea roşie). Litera (typeface sau font.. • La sfârşitul explicaţiei figurilor nu se pune punct. orice lucrare trebuie corectată.. În ce priveşte corectura finală a textului operează regula respectului pentru titlul academic (licenţiat.. Pentru lucrările de licenţă si de disertatie. Limitele investigaţiei. pe plan mondial şi naţional. relaţia dintre. Textul va fi imprimat pe acelaşi tip de hârtie (cu acelaşi grad de alb şi aceeaşi grosime) şi pe o singură faţă a colii de hârtie. Sobrietatea conferă distincţie lucrărilor. Paginile manuscrisului trebuie să aibă dimensiuni standard A4 (21x29. Nu este cazul să ne risipim imaginaţia astfel.Concluzii” se pot gasi paragrafe care conţin enunţuri concise despre: • • • • • • • Stadiul actual al cunoaşterii temei abordate. CONCLUZIILE Practica redactării în domeniul ştiinţelor socioumane nu a impus o regulă strictă în legătură cu separarea concluziilor de discutarea datelor.” sau „Figura”. Nu se recomandă menţionarea în clar: „Legendă”. Posibilele direcţii de urmat în cercetările viitoare. Este suficient să explicăm semnificaţia liniilor sau a barelor din grafice (Figura 2). Textul trebuie să fie şi la figurat. Graficele sunt de mai multe tipuri. „Graficele” de toate tipurile sunt nelipsite din textele ştiinţifice. în limba engleză) se recomandă a fi Times New Roman. valoarea relativă şi absolută). mai ales pentru titluri. Înaintea titlului (explicaţiei) figurilor se scrie „Fig. master) şi pentru instituţia care îl acordă. iar variabila dependentă pe verticală (axa y). CORECTURA Înainte de a fi tipărită sau de a fi predată pentru examinare de către comisia de licenţă sau de disertatie. cm). Valorile liniare (cu intervale de creştere egale sau logaritmice) sunt marcate pe cele două axe. Punctele de vedere referitoare la problemă. corespunzător unui număr de două-trei semne tipografice. Cu ajutorul graficelor putem exprima foarte sugestiv anumite caracteristici ale datelor (de exemplu. Graficul va fi însoţit de o legendă care arată semnificaţia simbolurilor. Hârtia şi litera.Între numărul figurii şi explicaţia ei se pune punct sau se lasă un spaţiu alb. dar şi de alte persoane interesate (există obligativitatea depunerii la bibliotecă si au termen de pastrare nelimitat). Ca şi tabelele. iar „corpul de literă" (mărimea literei) de 12 puncte.. care vor fi citite nu numai de către membrii comisiilor. Aplicativitatea rezultatelor. Elementele de noutate teoretico-metodologică aduse în studiul efectuat.. figurile vor fi numerotate cu cifre arabe de la l la N sau pe capitole. Exp.7. Relaţia dintre cele două variabile este liniară (Figura 8). iar hârtia albă să fie de o calitate cât mai bună. După numărul figurii se pune punct şi se lasă un spaţiu de două-trei semne tipografice până la începutul explicaţiei. Există tentaţia la unii studenţi de a utiliza. chiar şi atunci când se doreşte sublinierea unor cuvinte (şi când. Aşa cum se arată în figura 8. în mod greşit. Identificarea figurilor citate se face prin referire la numărul lor. fonturi „excentrice”. 7 . Variabila independentă este trecută pe orizontală (axa x). comparaţii sau distribuţii). Cu ajutorul graficelor liniare se poate exprima relaţia dintre două variabile cantitative. În text se va face trimitere la „Figura” sau se va închide între paranteze (vezi Figura X). FINISAREA LUCRĂRII. Utilizarea altor culori este nerecomandabilă. şi la propriu „negru pe alb”. Sub titlul . ca şi relaţiile dintre datele de cercetare (de exemplu.

paragraful ne ajută să distingem tezele. într-un text ştiinţific nu ar trebui să apară pe o pagină mai mult de patru. Dacă alineatul separă ideile dintr-un text. alineatul marchează trecerea de la o idee la altă idee. paragrafele poartă un titlu.Oglinda paginii. De obicei. Poate face excepţie de la această regulă primul alineat al fiecărui capitol sau subcapitol. de aproximativ 0. paragraful poate să cuprindă mai multe alineate. Tocmai pentru a nu se confunda paragrafele cu alineatele. Sunt sărace ideile care pot fi expediate în trei. Este vorba despre suprafaţa paginii acoperită cu text. jos şi lateral dreapta (marginea din stânga fiind de 4 cm. Ea rezultă din lăsarea unor margini uniforme sus. ca în textul de faţă. Sigur. În fond. lăsând un rând alb despărţitor (interliniere dublă). subliniat cu italice.Paragraful. Ca subdiviziune a unui capitol. Dacă se respectă regula de dispunere a titlului capitolelor. cinci alineate. Uneori. dar nu trebuie confundat cu acesta. paragraful se introduce printr-un alineat. patru rânduri. În prezent. enunţurile cu valoare de generalizare. Un paragraf se poate extinde pe mai multe pagini. în textele moderne s-a renunţat la practica introducerii paragrafelor prin alineate. ci după un spaţiu liber. Alineatul. nu se mai justifică numerotarea paragrafelor.5 cm. pentru ca manuscrisul să poată fi legat). din ce în ce mai mulţi autori încep paragrafele de la marginea stângă a paginii. Ne dăm seama de numărul alineatelor dintr-o privire: alineatele nu încep de la marginea stângă a rândului. De regulă. subcapitolelor şi paragrafelor. Redactat ARS 8 . sunt şi excepţii de la această regulă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful