TEMATICA EXAMENULUI 1. Behaviorsimul: AsumpŃii fundamentale 2. Psihanaliza:AsumpŃii fundamentale şi principiile care definesc acest model explicativ 3.

Caracteristicile modelului structural freudian 4. Caracteristicile mecanismelor defensive din perspectivă psihanalitică/ represia 5. Variantele de manifestare a complexelor de inferioritate din perspectiva psihologiei individuale 6. Explicarea gestaltistă vs. Abordarea behavioristă a învăŃării 7. Fenomenul de fixitate funcŃională: descriere 8. Rolul condiŃionării în formarea recŃiilor emoŃionale 9. Definirea termenului de hartă mentală 10. Mecanisme care reglează raportul dintre pedeapsă şi ameninŃare (Skinner) 11. Psihologia umanistă: AsumpŃii fundamentale 12. Sinele, Sinele ideal (C. Rogers) 13 ConsistenŃa şi congruenŃa sinelui(C. Rogers) 14. SituaŃii de incongruenŃă şi mecanisme defensive (C. Rogers) 15. Argumentele formulate de psihologii umanişti în favoarea posibilităŃii de a investiga ştiinŃific experienŃa subiectivă. 16. Rolul lui J. Piaget în dezvoltarea psihologiei cognitive 17. Psihologia cognitivă: AsumpŃii fundamentale 18. Politropia psihologiei (M. Miclea)

Tema 1 Psihanali za Perioada* mul Behaviorsi ul Gestaltism

Obiectul de studiu al psihologiei Identifica Ńi 2 aspecte care au fost tratate din perspectiva celor 3 curente

OferiŃi câte un exemplu

* pentru perioadă puteŃi indica anul în care s-au publicat lucrările reprezentative în acest sens ** nu este necesar să identificaŃi probleme care au fost tratate din toate perspectivele simultan. De exemplu învăŃarea – găsiŃi informaŃii în suport la Behaviorism şi Gestaltism Anxietatea: Behaviorism şi Psihanaliză PuteŃi folosi conceptele pe care le-am ilustrat. Celor care găsesc concepte comune perspectivelor psihologice investigate şi din alte surse decât suportul de curs li se va oferi un bonus de 30 de sutimi Tema 1 este cotată cu 1 pct. din nota finală. Termen de predare la examen pe suport hârtie Tema 2 AlegeŃi un concept sau o lege dintre cele investigate în suportul de curs sau din alte surse şi elaboraŃi o lucrare de maxim 3 pagini cu următoarea structură: 1. Definirea conceptului 2. prezentarea perspectivei din care îl analizaŃi (o frază cel mult din care să reiasă asumŃiile fundamentale ale paradigmei alese) 3. valoarea aplicativă a conceptului investigat. De exemplu condiŃionarea clasică a fost folosită în mediul educaŃional. În elaborarea acestei părŃi este nevoie să consultaŃi material bibliografic suplimentar. 4. concluzii Tema 2 are ponderea de 2 puncte din nota finală. Termen de predare la examenul final.

Examenul final este scris şi va consta din 3 termeni cheie pe care îi veŃi descrie şi comenta din perspectiva paradigmelor studiate. Materialul de parcurs pentru examenul scris este Modulul I Acest material reprezintă modulul I din suport. Modulul II conŃine paradigma cognitivă şi umanistă pe care îl veŃi primi la a doua întâlnire. Pentru tema II puteŃi folosi inclusiv modulul I

MODULUL I Psihanaliza, Gestaltismul, Behaviorismul

PSIHANALIZA Psihanaliza este prima dintre teoriile psihodinamice. AsumpŃiile de bază ale teoriilor psihodinamice sunt: 1. comportamentul este motivat (cauzat) de procese mentale, unele dintre acestea operând în afara conştienŃei 2. comportamentul este văzut ca aparŃinând unei structuri unitare, coerente – personalitatea, care reflectă atât motivaŃia curentă cât şi experienŃele trecute

Termenul de psihanaliză este folosit de Freud în trei accepŃiuni: a) procedeu de investigare a proceselor psihice. b) metodă de psihoterapie a nevrozelor c) teorie despre psihicul uman normal şi patologic. Astăzi, termenul psihanaliză are următoarele accepŃiuni: 1. o teorie a personalităŃii, mai exact o teorie despre funcŃionarea psihologică centrată pe procesele mentale inconştiente 2. o metodă de investigaŃie a funcŃionării psihologice a individului bazată pe explorarea asociaŃiilor libere pe care acesta le realizează; această investigaŃie este de natură terapeutică

3. o metodă de tratament a unor manifestări de natură psihopatologică incluzând mai ales nevrozele simptomatice (de exemplu: stările de anxietate, patologia disociativă isterică); inhibiŃiile sexuale şi preversiunile (“paraphilias”) şi tulburări de personalitate. Psihanaliza a fost de asemenea aplicată (de obicei în formele sale ulterioare modificate) în tratarea unor tulburări de personalitate severe, stări psihosomatice şi tulburări psihotice. Toate aceste trei aspecte ale psihanalizei a fost dezvoltate de Freud şi se regăsesc în teoriile pe care acesta le-a elaborat cu privire la: dinamica inconştientului, dezvoltarea şi structura personalităŃii, psihopatologie, metodologia investigaŃiei psihanalitice, iar metodele de tratament descoperite influenŃează încă cercetările din acest domeniu (fie prin preluarea şi modificarea anumitor aspecte care le caraterizează, fie prin controversele pe care le-a generat). Dacă suntem atenŃi la accepŃiunile termenului psihanaliză pe care Freud le-a descris ne putem da seama că abordarea psihanalitică este un model explicativ al funcŃionării psihicului uman menit să dea seama, atât de comportamentul considerat “normal”, cât şi de cel patologic. Astăzi nu considerăm ca fiind un element de noutate faptul că un model explicativ al psihismului uman este în acelaşi timp fundamentul unei intervenŃii terapeutice. Dar, în perioada în care Freud a început să-şi elaboreze teoriile încă nu se instiuise o teorie unitară asupra psihicului uman cu valenŃe explicative în domeniul clinic. În continuare vom prezenta principiile care caracterizează demersul psihanalitic, urmând ca pe baza acestora să răspundem la următoarea întrebare: cum s-a născut psihanaliza? (care au fost factorii care au contribuit la apariŃia acestei abordări, denumită prima forŃă în psihologie). Modelul explicativ psihanalitic elaborat de Freud este fundamentat de următoarele principii: (William E. Glassman and Marilyn Hadad, 2009):

1. Determinismul psihic: orice comportament are o cauză care aparŃine domeniului mental. 2. ImportanŃa proceselor inconştiente. Rolul cauzal pe care Freud îl atribuie proceselor inconştiente în determinarea personalităŃii noastre şi a

Datele obŃinute prin observaŃiile clinice sunt cele pe care şi-a fundamentat teoria. Cariera lui Freud a gravitat în jurul statutului său de terapeut. La acestea se adaugă un eveniment important din cariera lui Freud: perioada de 6 luni petrecută de către acesta la Salpêtrière (1885-1886) sub îndrumarea lui Charcot. că este contituit din trei instanŃe (Id. vom vedea. 2. Sumarizând cele menŃionate anterior. ApariŃia acestui curent de gândire este strâns legată de felul în care Freud a reuşit să contopească într-o formă nouă aceste idei care apăruseră deja în sânul filosofiei. care la acea vreme era unul dintre cei mai cunoscuŃi neurologi din Europa. care. Acest tip de energie este numit de Freud energie psihică sau libido. 4. a practicii clinice franceze şi în psihofizică. 3. Ego. Valoarea datelor clinice. reiese că în abordarea psihanalitică obiectul de studiu al psihologiei este investigarea mecanismelor inconştiente şi a dinamismului care caracterizează funcŃionarea sistemului psihic. La acestea se adaugă două idei cheie care descriu abordarea psihanalitică: 1. Conflictul psihic caracterizează funcŃionarea sistemului psihic. Freud a luptat pentru încetăŃenirea ideii că tulburările psihice pot fi explicate prin înŃelegerea unor mecanisme fundamentale după care funcŃionează psihismul uman. Prezentate într-o formă succintă antecedentele teoriei psihanalitice sunt: tematica inconştientului. Supra-ego). darwinismul.comportamentelor pe care le exercităm a făcut ca mulŃi cercetărori să se refere la teoria psihanalitică denumind-o teorie a inconştientului. Continuitatea dintre comportamentele normale şi cele patologice. I. CERCETĂRI ANTERIOARE ŞI EVENIMENTE CARE AU CONTRIBUIT LA APARIłIA PSIHANALIZEI A. Psihicul este un mecanism care necesită un anume tip de energie pentru a funcŃiona. dinamismul (energetismul) şi ideea de conflict. Tematica inconştientului . Principala sursă a acestei energii se regăseşte în inconştient.

E. Ideea că inconştientul este regiunea cea mai extinsă parte a minŃii noastre a fost formulată de Fechner. Schopenhauer (1788-1860) şi K. reprezintă conştiinŃa – aproximativ 1/10 din întreg. Hergenhahn. ale universului sunt entităŃi psihice lipsite de extensiune şi de consistenŃă materială. capătă forma voinŃei şi a gândirii. R. care sunt prezente chiar şi în lumea anorganică. Von Hartmann (1842-1906) (B. filosofie şi psihologie. care a folosit în acest sens metafora icebergului (mintea e asemeni unui iceberg a cărui vârf. Aceste idei luptă pentru a ajunge la conştiinŃă.Tematica inconştientului a fost abordată înainte de Freud în literatură. Această analogie este asemănătoare cu metafora pe care a folosit-o Freud încercând să explice relaŃia care există între inconştient şi Eu (inconştientul este asemănat cu un cal plin de forŃă şi greu de stăpânit care încercă să scape de călăreŃul său – Eul). Arthur Schopenhauer considera că adevărata forŃă internă care determină viaŃa psihică a omului este voinŃa a cărei natură este inconştientă. la nivelul conştiinŃei. şi ajung la nivelul gândirii raŃionale. Leibniz considera că acestă activitate este prezentă în mod continuu în toate procesele spiritului. Johann Herbart considera că o idee poate apărea la nivel conştient dacă ea este compatibilă şi congruentă cu celelalte idei existente la nivelul conştiinŃei. Acest sistem funcŃionează asemeni unui mecanism care primeşte a anumită cantitate de energie pe care . 2000). B. Herbart (1776-1841). EsenŃa acestora constă în activitatea pe care o generează şi care. Important de reŃinut este faptul că Leibniz considera că nu este firesc să reducem viaŃa psihică numai la procesele conştiente. Tematica dinamismului Helmholtz (1821–1894) considera că organismul este un sistem energetic ale cărui mecanisme pot fi explicate în întregime pe baza principiilor fizice. iar restul reprezintă inconştientul. Monadele – elemente ultime ale realităŃii. Filosofii ale căror concepŃii au influenŃat gândirea lui Freud sunt: Leibniz (1646-1716). Leibniz susŃinea existenŃa unor grade diferite de conştiinŃă.VoinŃa este cea care forŃează intelectul să o asculte. Ideile incongruente care nu pot exista decât în inconştient au fost numite de Herbart idei inhibate. Schopenhauer compară relaŃia dintre voinŃa inconştientă şi intelect cu imaginea unui orb puternic care duce în spate un schilod care vede. începând cu percepŃiile obscure sau inconştiente.

represia. Freud va folosi ca principiu fundamental în explicarea dinamismului psihic forŃele motivaŃionale. Spre deosebire de Helmholtz. iar cele mai puternice.Greer. Freud a preluat acestă idee a sistemului energetic pe care o va aplica psihismului uman. Energia consumată de organism pentru a supravieŃui respectă principiul conservării energiei (cantitatea de energie folosită de organism pentru a funcŃiona este aceeaşi cantitate de energie pe care o primeşte în mediu). în ciuda faptului că în anumite circumstanŃe Freud nega că ar fi citit lucrări scrise de Nietzsche. Pentru a identifica forŃele motivaŃionale de bază. (S. C. La recomandarea lui Meynert. Ideea conflictului Ideea existenŃei unui conflict între partea raŃională şi iraŃională a fiinŃei noastre a fost formulată de Nietzsche (1844–1900). La acea vreme neurologul francez era deja renumit pentru aplicarea hipnozei în tratarea isteriei. cele agresive. influenŃat de Brentano (1838–1917). . care avea o viziune materialistă incorporată într-un model explicativ biologic. influenŃa pe care acesta a avut-o asupra gândirii lui Freud. Charcot considera că o posibiliă cauză a acestei tulburări este o traumă pe care pacientul a avut-o înainte de declanşarea simptomelor. care caracterizează relaŃia dintre raŃional-iraŃional se mai regăsesc şi alte concepte care au devenit ulterior constructe fundamentale ale paradigmei psihanalitice: sublimarea. Freud a făcut practică clinică sub îndrumarea neuro-anatomistului Theodore Meynert (1833–1898) cercetând cu precădere aspecte legate de diagnosticarea anumitor tulburări cerebrale. unul dintre profesorii săi de la Universitatea din Viena. Freud a folosit ideea centrală a darwinismului. Freud va dezvolta o perspectivă explicativă psihologică menită să explice funcŃionarea psihismului uman. şi anume că oamenii. În ultimii ani cercetările asupra corespondenŃei lui Freud au scos la iveală. Freud a obŃinut o bursă de 6 luni la Paris unde a studiat cu Charcot. Pe lângă ideea conflictului. Practica clinică La Viena. Astfel. repectiv. asemeni celorlate animale sunt motivaŃi mai degrabă de instincte decât de raŃiune. paralizii etc). pe care Freud le-a folosit în explicare personalităŃii umane. cărora nu li se identifica o cauză la nivel biologic.o converteşte în acŃiuni. care considera factorii motivaŃionali ca fiind foarte importanŃi în determinarea proceselor mentale. Simptomele descrise de pacienŃi erau centrate pe anumite incapacităŃi fizice (amorŃeli. 2002) D. vor deveni cele sexuale şi.

Freud a început să popularizeze aceste idei care au întâmpinat rezistenŃa AsociaŃiei Medicale Vieneze. În anumite aspecte cei doi autori au păreri diferite. (B. care avea o serie de simprome asociate cu isteria (paralizie temporară a braŃelor şi picioarelor. pe care ea îl veghease în ultimele momente ale vieŃii. R. dezorientare). spre deosebire de Breuer. Hergenhahn. (B. Freud s-a împrietenit cu Joseph Breuer (1842-1925) care începând cu anul 1880 avea sub tratament o pacientă. 2000). poate din acest motiv şi-au scris concluziile separat la finalul acestei lucrări. Breuer a descoperit că acestă metodă. R. a renunŃat la hipnoză datorită anumitor inconveniente cum ar fi de pildă dificultatea de a hipnotiza anumiŃi pacienŃi şi dificultatea de a discuta cu unii dintre aceştia elementele descoperite în timpul procedurii. Breuer a descoperit folosind hipnoza că simptomele pacientei sale se legau într-un fel sau altul de acest eveniment traumatic. 2000). Dar cel mai important aspect care diferenŃiază cei doi cercetători este faptul că Freud. pe când Breuer considera că orice traumă poate să consitutie factorul cauzal în declanşarea acestui tip de tulburare.. În timpul tratamentului Breuer a descoperit că pacienta a început să i se adreseze terapeutului ca şi cum acesta ar fi tatăl său şi de asemenea că el însuşi a început să dezvolte anumite emoŃii faŃă de pacienta sa (mai târziu aceste fenomene au fost denumite transfer şi contratransfer). o denumea “talking cure” sau “chimney sweeping” funcŃionează în timpul transei hipnotice sau atunci când pacienta era într-o stare de relaxare foarte puternică. DistanŃându-se de Breuer. Hergenhahn. pierderi de memorie. În anul 1895 Breuer împreună cu Freud au publicat lucrarea Studii asupra isteriei prin care se consideră că s-a semnat actul de naştere al psihanalizei. cunoscută sub numele de Anna O. tulburări de vedere şi vorbire. pe care Anna O. în special metoda asociaŃiilor libere care permite psihologului să fie în adevăratul sens al cuvântului psihanalist. Propriu-zis de la hipnotism Freud mai face un pas şi anume descoperă terapia analizei psihice – psihanaliza. Freud a început să folosească alte metode. . Simptomele Annei au apărut după moartea tatălui său.Reîntors la Viena. În tratament a folosit metoda cathartică (catharsis-purificare) al cărei scop era ca prin discuŃiile cu pacientul să se identifice originea traumatică a unor simptome. Încă înainte de a pleca în FranŃa. Freud considera la acea vreme că o persoană cu viaŃă normală din punct de vedere sexual nu poate deveni nevrotică.

23) ID Prezent la naştere Ego Se dezvoltă din id începând de la 6-8 luni. Cele trei componente ale acestuia ID. Caracteristici ale componentelor modelului structural (Opre.2006). avem trei niveluri: inconştient. p. Conştientul conŃine toate acele fenomene sau reprezentări de care suntem conştienŃi.II. Inconştientul conŃine fenomenele sau reprezentările care nu sunt accesibilie conştienŃei şi care nu pot fi accesate decât dacă folosim tehnici speciale (hipnoză. 2006.). asociaŃii libere etc. conform gradului de conştienŃă. Preconştientul reprezintă fenomenele care pot deveni conştiente în cazul în care ne centrăm atenŃia asupr acestora. (Opre. Astfel. parŃial conştient complexului lui Oedip. Ulterior Freud şi-a dat seama că acest model topografic nu poate explica de ce anumiŃi pacienŃi care iniŃial aveau sentimente de culpabilitate nu erau conştienŃi de procesul prin care le reprimau. preconştient şi conştient. parŃial conştient Operează în baza procesului Operează în baza procesului Operează conform . În întregime inconştient ParŃial inconştient. IniŃial Freud a considerat că mecanismul de a împinge în inconştient anumite conŃinuturi supărătoare aparŃine celorlalte două instanŃe. Aceste concepte descriu gradul de conştientizare a unui fenomen. Rezultă din interiorizarea standardelor copil să diferenŃieze între eu parentale şi rezolvarea şi non-eu. Doctrina psihologică freudiană şi terapia psihanalitică În primele sale teoretizări Freud a oferit un model topografic asupra structurii A. ParŃial inconştient. Supra-Ego sunt într-o relaŃie de interdependenŃă. În 1923 Freud a elaborat un model alternativ al personalităŃii: modelul structural. Formarea sa este facilitată de senzaŃiile corporale care-l ajută pe Supra-Ego Se dezvoltă din ego începând cu vârsta de 3-5 ani. Ego. Structura personalităŃii personalităŃii.

pe parcursul dezvoltării energia instinctuală este ghidată pe anumite regiuni specifice ale corpului (zone erogene). autoconservativ. Este haotic. 2009) Freud a fost primul autor care a oferit un model psihologic detaliat al dezvoltării umane. capabil să producă imagini prin care gratifică plăcerea individului împlinindu-i dorinŃele Motivat de principiul secundar. atât obiectul către care converg nevoile noastre. în cursul dezvoltării. Dat fiind faptul că acestor etape le sunt asociate anumite schimbări la nivelul funcŃionării psihice au fost denumite stadii psihosexuale ale dezvoltării. Glassman and Marilyn Hadad. erorile. Motivat de principiul Motivat de energia folosită în formarea lui. 2006. Este. însă. Se schimbă.primar. Fiecare stadiu al dezvoltării este definit de zona erogenă care canalizează energia instinctuală. Dezvoltarea personalităŃii : (William E. comportamentele noastre sunt motivate de nevoia de a ne satisface instictele primare. Îşi întăreşte standardele prin folosirea sentimentelor de culpă sau mândire plăcerii. Transformă nevoile realităŃii. p. De asemenea. ajută individul să-şi rezolve problemele în sens adaptativ imperativelor morale interiorizate. De-a lungul vieŃii. cât şi modul de satisfacere a acestora. Stadiile psihosexuale ale dezvoltării (Opre. ilogic şi atemporal. pericolul şi pedeapsa Poate fi atât de puternic şi crud (sau slab) încât să conducă la psihopatologie Cu cât este mai puternic ego-ul. Pate fi realist şi autoconservator. Astfel. expresia acestor nevoi se schimbă. evitând astfel. Întârzie biologice în tensiuni psihologice descărcarea tensiunii până când condiŃiile de mediu permit. Este logic. cu atât este mai sănătoasă personalitatea Poate fi atât de puternic şi crud (sau slab) încât să conducă la psihopatologie B. 48) . iraŃional.

dependenŃa de ceilalŃi şi Oral Gura. Freud foloseşte termenul de fixaŃie care înseamnă blocarea evolutivă a unei persoane la un anumit stadiu. zgârcit. Caracteristicile de personalitate prezentate în tabel sunt exemplificări ale comportamentul care indică regresia în etapele de dezvoltare corespondente.Stadiul Zona erogenă Durata Sursa conflict de Caracteristici de personalitate Comportament oral cum ar fi fumatul alimentaŃia excesivă. sublimare efectivă Analiza acestor transformări stadiale permite identificarea anumitor trăsături ale personalităŃii adultului. ordonat. care are drept consecinŃă posibilă regresia persoanei în această etapă în anuite condiŃii de stres puternic. limba buzele 0-18 luni Hrănirea Anal Anus 1-3 ani Mersul toaletă la Disciplinat. Regresia este tocmai acest mecanism defensiv prin care individul se reîntoarce la stadiul de dezvoltare. Acest blocaj se manifestă prin continuarea investirii energiei libidinale în acest stagiu. Un alt aspect important pe care l-a subliniat Freud este faptul că parcurgerea cu succes a acestor . încăpăŃânat Uretral Uretra Nu este distinct MicŃiuni în pat de stadiul anal AmbiŃios Falic Penis şi clitoris 2-5 ani Complexul lui Vanitos. Oedip nesăbuit Interes sincer Genital Penis şi vagin Adult DificultăŃile inevitabile vieŃii ale pentru ceilalŃi.

cât şi presiunilor din partea supra-ego-ului sau ale lumii externe. Un interes deosebit manifestat atât de Freud. Anxietatea şi mecanismele defensive Metoda asociaŃiilor libere presupune încurajarea pacienŃilor pentru a încerca să exprime liber tot ceea ce le trece prin minte.un alt tip de avertisment este generat însă şi în momentul în care ego-ul trebuie să facă faŃă unor conflicte intrapsihice (între id şi supra-ego). Treptat pacienŃii reuşeau să îşi amintească anumite aspecte legate de trăirea unor evenimente traumatice. Acestă dorinŃă este însoŃită de temerea că pe de o parte va pierde afecŃiunea tatălui. Aplicând această metodă. În lucrarea Problema AnxietăŃii (1926). C. iar pe de altă parte de anxietatea de castrare. Freud a reuşit să identifice mecanismele defensive care blocau reamintirea evenimentelor traumatice. Aceste sesiuni durau aproximativ o oră şi aveau loc de 5 sau 6 ori pe săptămână. La acest nivel individual poate experienŃa anxietate nevrotică (care survine atunci când cedează unui impuls . Cu toate că au fost realizate studii experimentale menite să testeze experimental complexul lui Oedip (de exemplu studiile de activare subliminală) acest aspect rămâne în momentul de faŃă controversat. Mecanismele defensive sunt iniŃiate la nivel inconştient (din acest motiv nu suntem conştienŃi de ele) şi sunt folosite de ego atât pentru a face faŃă ameninŃărilor din partea id-ului. încercând astfel să elimine pe cât este cu putinŃă cenzura pe care conştientul o impune. .anxietatea este fundamentată biologic şi este un mecanism adaptativ prin care ego-ul era avertizat de existenŃa unor ameninŃări în mediu. Freud descrie problema anxietăŃii în următorii termeni: . Acest tip de anxietate se dezvoltă la finalul unui raŃionament uimitor pe care băieŃii îl fac cu privire la inexistenŃa penisului la fete. Complexul lui Oedip este un patern afectivrelaŃional se manifestă printr-o conştientizare timpurie a masculităŃii concretizată prin dorinŃa de a lua locul tatălui. Rezolvarea anxietăŃii de castrare presupune înlăturarea dorinŃei de a lua locul tatălui prin intensificarea dorinŃei de identificare cu acesta. cât şi de urmaşii acestuia este controversatul Complex al lui Oedip.stadii (care presupune rezolvarea conflictelor aferente) este condiŃia dezvoltării sănătoase a individului din punct de vedere psihologic.

p. Hergenhahn. iniŃiate la nivelul inconştientului 2. pentru a fi eficiente aceste mecanisme distorsionează realitatea Represia – este mecanismul defensiv primar şi constă în eliminarea automată din conştient a dorinŃelor. Loftus. Pentru a face faŃă anxietăŃi ego-ul foloseşte mecanisme defensive (termen care a fost încetăŃenit datorită fiicei lui Freud. strigă la o persoană apropiată. Glassman and Marilyn Hadad. 2000. 1936). mai ales în ceea ce priveşte problema abuzurilor suferite de copii. Pe baza represiei s-a explicat şi pierderea amintirilor dureroase legate de evenimentele dureroase. ideile. 2009) Caracteristicile mecanismelor defensive: 1. Acest aspect a produs o serie de contestaŃii care pornesc de la următoarea întrebare: amintirile reprimate sunt reale sau sunt fantezii induse de către terapeut? Astăzi acest aspect este controversat. cu excepŃia represiei sunt forme prin care sunt satisfăcute nevoile care presează ego-ul într-o formă indirectă 3. R. (William E.puternic şi periculos al Id-ului) şi anxietate morală (ruşine şi culpabilizare resimŃite de individ în urma încălcării unor standarde morale). Transferul –direcŃionarea energiei către un alt obiect mai puŃin ameninŃător. Printre cercetătorii care contestă validitatea tehnicilor prin care se încearcă recuperarea amintirilor la copiii despre care se presupune că au fost abuzaŃi este E. gândurilor. Exemplu: faŃă de un părinte abuziv şi autoritar în faŃa căruia se teme să-şi manifeste furia se manifestă contrar comportându-se respectuos şi plin de afecŃiune. Exemplu: nu poate striga la şeful său. ei înşişi creează această realitate socială” ((B. 482) ReacŃia inversă – convingerile. . Semnul cel mai mare de întrebare pe care cercetătoarea îl ridică în ceea ce priveşte constructul amintiri reprimate este următorul: „dacă terapeuŃii pun în aşa fel întrebările încât să-i ajute să descopere comportamente şi experienŃe pe care ei le consideră relevante pentru o victimă care a fost abuzată în copilărie ne putem întreba dacă nu cumva. Acest mecanism l-a condus pe Freud la încercarea de a explica felul în care se formează tulburările de personalitate. Rezultatul acestui fenomen este un consum excesiv de energie psihică. Freudienii au considerat represia excesivă un factor cauzal care determină formarea depresiei. sentimentelor sau amintirilor neplăcute. emoŃiile ameninŃătoare sunt reprimate şi înlocuite cu opusul lor.

Intelectualizarea: separarea emoŃiilor de gândurile despre ele. (compulsii repetitive). Fantasmarea – nevoile neîmplinite sunt gratificate în imaginaŃie RaŃionalizarea – explicarea unui comportament. Exemplu: refuzul de a accepta moartea unei persoane dragi. intimidate. a patologiilor caracteriologice.ProiecŃia – ascunderea unor impulsuri periculoase atribuindu-le altor persoane. 2004) Teoria psihanalitică a psihopatologiei explică manifestările nevrozelor simptomatice. a anumitor forme de tulburări psihotice şi psihosomatice pe baza conflictului intrapsihic între impulsurile de satisfacere a plăcerilor şi mecanismele defensive care reflectă principiul realităŃii şi motivaŃiile inconştiente ale supraego-ului. D. Sublimarea – canalizarea unor impulsuri indezirabile social spre comportamente dezirabile social Exemplu: nevoia de a fi agresiv convertită prin practicarea sportului. inhibarea funcŃionării normale a ego-ului referitoare la sexualitate. exprimare disociativă a impulsurilor şi mecanismelor de apărare . Regresia – întoarcerea la un eveniment tipic dintr-o perioadă anterioară. gând folosind explicaŃii plauzibile dar nerealiste. Negarea – refuzul de a conştientiza ameninŃarea. formarea unor compromisuri între impusurile reprimate şi mecanismele defensive direcŃionate împotriva lor 3. a pervesiunilor. Exemplu: pacienŃi care vorbesc detaşat despre problemele lor. F. emoŃie. Toate aceste conflicte sunt exprimate clinic prin următoarele fenomene: 1. expresiile disociate ale presiunii id-ului ca apărare împotriva presiunii supra-ego-ului. Identificarea: preluarea unor comportamente ale unor alte persoane. Exemplu: un student agresat verbal de un profesor poate adopta inconştient mimica acestuia. Exemplu: O notă mică e rezultatul neînŃelegerii profesorilor. a inhibiŃiilor sexuale. Teoria psihanalitică a psihopatologiei (O. Conflictele inconştiente între impulsuri şi mecanismele de apărare se exprimă într-o formă tripartită: apărarea ego-ului în faŃa impulsurilor id-ului. supra-ego-ul care motivează inhibarea şi restricŃiile la nivelul ego-ului. Exemplu: un bărbat însurat atras de o colegă o acuză pe acesta că flirtează cu el. Kernberg. relaŃii sociale şi activarea afectivă 2.

supra-ego. 6. Astfel. prin analizarea sistematică a mecanismelor defensive care le blochează accesul în sfera conştienŃei. În procesul terapeutic se aplică următoarele principii: 1. Analiza transferului este un punct cheie.vină excesivă care se manifestă pe parcursul tratamentului. . pacienŃii săi nu reprezentau un enșantion reprezentativ la nivelul populaŃiei. Marea majoritate a conceptelor folosite sunt prea nebuloase pentru a putea fi operaŃionalizate. Interpretarea sistematică a rezistenŃelor permite terapeutului să investigheze mai adânc dorinŃele şi temerile inconştiente ale pacientului şi să folosească cu un grad mai mare de libertate tehnica asociaŃiilor libere 5. ce presupune identificarea unor forme de gratificare a impulsurilor într-o manieră acceptabilă social. crearea unei atmosfere de încredere şi siguranŃă 2. Sursele principale de informaŃii folosite de Freud erau datele furnizate de către pacienŃii săi. Nu a folosit metoda experimentală şi mai ales. Evaluarea teoriei Freudiene (B. Metoda de colectare a datelor. R. şedinŃe de aproximativ 45-50 de minute de 3 sau 4 ori pe săptămână 3.În esenŃă terapia psihanalitică consistă în facilitarea reactivării conflictelor inconştiente în setting-ul terapeutic. 2. treptat sunt scoase la lumină impulsurile reprimate folosind relaŃia terapeutică şi eventual încercând integrarea lor în ego-ul adult. . Mecanismele defensive sunt clasificate în funcŃie de instanŃele care le operează (ego. E. rezistenŃe ale id-ului care se manifestă în compulsii repetitive – în aceste situaŃii pacientul este tentat nu să-şi amintească ceva anume. ci să repete anumite lucruri sau gesturi). Definirea termenilor. de obicei pacientul stă aşezat pe canapea iar terapeutul în spatele acestuia şi încearcă să îl facă conştient de mecanismele defensive pe care le foloseşte oferindu-i interpretări ale aspectelor descrise de acesta 4. Hergenhahn. De asemenea. 2000) Criticile cele mai frecvente care au fost aduse teoriei lui Freud sunt: 1. unii critici consideră că observaŃiile sale au fost probabil influenŃate de propriile sale aşteptări. Integrarea se operează folosind mecanismul sublimării.

Metoda asociaŃiilor libere şi interpretarea visurilor a fost criticată din acest punct de vedere deoarece nu exista nici o formă prin care să se verifice obiectivitatea interpretărilor. 7. 4. Durata. costurile şi eficienŃa limitată – nu este eficientă în cazul pacienŃilor cu tulburări psihotice deoarece aceştia nu sunt capabili să urmărească interpretările făcute de terapeut. Ulterior alte teorii psihanalitice au folosit şi alte tipuri de forme de motivaŃii prin care să descrie personalitatea umană. Exagerarea importanŃei instictului sexual. Dogmatismul. visurile. În 1907 se întâlneşte cu Freud şi cei doi savanŃi leagă o colaborare strânsă de tip paternalist: Freud îl considera pe Jung un fiu spiritual. sunt mulŃi care consideră că este cea mai bună metodă de tratare a nevrozelor (în terminologia folosită de către cercetătorii din acestă perspectivă). ContribuŃii 1. 2006) C. această teorie nu permite predicŃia ci doar postdicŃia. Freud a oferit explicaŃii unor comportamente coditiene cum ar fi visurile.3. Conform concepŃiei lui Popper o teorie este falsificabilă dacă poate prevedea anumite experimente care ar putea să o infirme. Psihanaliza. 4. Extinderea domeniului psihologic. RelevanŃa psihologiei pentru domenii de activitate diverse. AniŃei. A iniŃiat noi domenii investigative: sexualitatea. umorul şi mecanisemle defensive pe care le folosim cu toŃii. 3. greşelile pe care le facem. Psihologia analitică (M. anxietatea 2. G. Freud se considera fondatorul şi leader-ul mişcării psihanalitice (fapt care este adevărat) dar se pare că nu tolera idei contrare. Lipsa falsificabilităŃii. ÎnŃelegerea comportamentelor considerate normale. motivaŃia inconştientă. Nevoia de împlinire a propriilor expectanŃe. 5. Jung (1875-1961) s-a născut în ElveŃia. Dar cele . 6. Astfel. În cazul teoriei freudiene se dau explicaŃii despre felul în care se comportă (în momentul x) o persoană şi nu despre felul în care se poate comporta în viitor. faptul că suntem în situaŃia de a uita anumite aspecte pe care le-am trăit. a studiat medicina la Basel şi s-a specializat în psihiatrie.

preferinŃă pentru socializare. Atitudinea extrovertă se manifestă prin activism. erou. Persoana (masca personalităŃii. Sinele ca principiu unificator care permite autoactualizarea şi autorealizarea. prin raportarea la . Jung vorbeşte şi despre un inconştient colectiv care include aşa numitele arhetipuri. copie sau prototip. a fost onorat şi apreciat de mari universităŃi ale lumii. sfială. A întemeiat un sistem propriu de gândire numit psihologie analitică. percepŃii şi dorinŃe reunite în jurul unei teme. După Jung persoana este posedată de complexul său pentru că acesta va canaliza energia în vederea dezvoltării sau realizării pe o anumită direcŃie. tată. mamă. preferinŃă pentru singurătate. naştere. prezenŃă puternică. cucerire. Jung vorbeşte despre un inconştient personal care se referă la tot ceea ce a fost reprimat dar şi aspecte mai puŃin importante ale existenŃei. companie socială. Aceste arhetipuri vizează spre exemplu experienŃele legate de întuneric. El era în primul rând un gânditor original. sunt prezente în mintea fiecărui om ca modele potenŃiale sau prototipuri arhetipale de gândire. rolurile jucate în profesie şi în viaŃa publică). Termenul de complex reprezintă un nucleu de emoŃii. dezvoltarea unei abilităŃi. Statele Unite. termen similar cu cel de şablon. Astfel experienŃa colectivă este prezentă în experienŃa fiecărui individ. Atitudinea introvertită se manifestă prin retragere. Aceste arhetipuri joacă un rol important în structura şi dinamica personalităŃii. moarte. A întreprins călătorii in Africa. influenŃă asupra celorlalŃi. Sunt imagini ale trecutului speciei.două săbii nu încăpeau în aceeaşi teacă. îşi au originea în istoria acesteia. cum ar fi nevoia de putere. Jung nu putea fi un discipol supus. şi o metodă proprie de terapie numită terapia analitică. model. Tipologia psihologică dezvoltată de către Jung porneşte de la atitudinile şi funcŃiile Eu-lui în raport cu realitatea. putere. India. linişte şi companie selectă. În 1912 diferendele i-au despărŃit pe cei doi şi Jung şi-a deschis un cabinet privat la Zürich unde a locuit şi a muncit până la moartea sa în 1961. sânge. Cele două atitudini majore se asociază cu patru tipuri funcŃionale. amintiri. Jung apreciază că cele două atitudini se manifestă la fiecare dintre persoane prin dorinŃe inconştiente pentru orientarea opusă. Anima este arhetipul femeii în bărbat şi Animus este arhetipul masculin în femeie. Europa. ConcepŃia lui Jung este sensibil diferită de cea a lui Freud. Animus şi Anima (ca simbolurile ale masculinităŃii şi feminităŃii). Formele de manifestare ale arhetipului sunt Umbra (partea întunecată a personalităŃii).

RăsfăŃul se poate constitui într-un complex de inferioritate mai ales la copii unici care sunt excesivi răsfăŃaŃi în viaŃa de familie. AniŃei. Psihologia individuală (M. Sentimentul de inferioritate este expresia unui sentiment de neajutorare pe care copilul îl trăieşte în mod normal în raport cu adultul. Ca medic. 3. Neglijarea dezvoltă un complex de inferioritate datorită sentimentului de inutilitate şi devalorizare pe care îl provoacă indiferenŃa sau ostilitatea părinŃilor. Psihologia sa se numeşte individuală întrucât consideră individul ca un tot unitar fără a fi nevoie să separăm corpul şi sufletul în două entităŃi distincte. Se poate vorbi şi . introvert intuitiv. iar intuiŃia este funcŃia înŃelegerii spontane. extrovert intuitiv. 2006) Alfred Adler (1870-1937) s-a născut la Viena. În 1911 a rupt legăturile cu psihanaliştii şi a fondat Societatea de psihologie a individualităŃii. sentimentul este funcŃia simŃământului. A introdus consilierea şi formare de grup. extrovert senzitiv. introvert sentimental.gândire. Acest complex poate fi depăşit prin intensificarea preocupărilor pentru organul deficitar (ajungându-se la supracompensare ca nevoie de a demonstra că poate să facă şi mai mult decât cei care sunt normal dotaŃi). Rezultă opt tipuri de personalitate: extrovert gânditor. introvert senzitiv. introvert gânditor. A studiat medicina la Universitatea din Viena. extrovert sentimental.4. Adler a fost preocupat să înŃeleagă personalitatea bolnavului în ansamblul raporturilor dintre simptomele psihice şi cele fizice. gândirea funcŃia raŃiunii. iar din 1926 a întreprins lungi turnee de conferinŃe în Statele Unite şi în alte Ńări europene. sentiment. Complexele de inferioritate se manifesta în trei variante: inferioritatea organică rezultă dint-o infirmitate fizică ce se răsfrânge asupra dezvoltării personalităŃii copilului. A colaborat cu Freud vreme de nouă ani fără a fi tot aşa de apropiat ca şi Jung. ConcepŃia lui Adler pune în centrul ei „complexul de inferioritate” şi „sentimentul de inferioritate”. În condiŃiile în care copilul este incapabil să compenseze sentimentul de inferioritate acesta se transforma într-un complex de inferioritate definit de către Adler ca incapacitate de a rezolva problemele de viaŃă. Ieşirea lor în lume este însoŃită de incapacitatea de a se confrunta cu problemele reale. senzaŃie şi intuiŃie. SenzaŃia este funcŃia realului.

şi tipul capabil social care poate coopera cu ceilalŃi şi acŃionează în concordanŃă cu nevoile lor. Cu titlu de amuzament să spunem că Adler spunea despre Freud că este un prim născut tipic. aşteptând totul de la ceilalŃi. dezvoltă competivitate în raport cu fratele mai mare dar şi manifestări revendicative. Rivalitatea conduce la dezvoltarea psihomotorie a celui de al doilea născut. agresiv. pasiv. mai ales atunci . Adler acordă un rol determinant factorilor sociali în viaŃa individului. Dacă primeşte o ripostă dură atunci reacŃia lui va fi confirmată. tiran. răsfăŃ. aşa cum se numeşte una dintre cărŃile sale. în relaŃiile cu ceilalŃi. este orientat mai mult spre viitor. Cel mai mic copil este de obicei răsfăŃatul întregii familii. Este mai puŃin preocupat de problema puterii sau a redobândirii ei şi de nostalgia trecutului. cu profesia şi în relaŃiile de dragoste. În funcŃie de poziŃia adoptată faŃă de aceste probleme el identifică patru tipuri de personalitate corespunzătoare pentru.despre un complex de superioritate rezultat din încercarea de a depăşi complexul de inferioritate. încăpăŃânare refuz. iar viaŃa se manifestă printr-o tendinŃă de îmbunătăŃire a individului şi a speciei. Adler consideră că primul născut tinde să fie orientat spre trecut este nostalgic şi pesimist în privinŃa viitorului. patru stiluri de viaŃă: tipul dominator. tipul dependent. Primeşte sarcini. tipul evitant. care încearcă să evite înfrângerea evitând înfruntarea. rezultă din străduinŃa spre superioritate. preocupat de menŃinerea ordinii şi autorităŃii. este mai ascultător. El apreciază că străduinŃa spre superioritate este înnăscută întrucât altfel specia umană nu ar supravieŃui. Adler dezvoltă o psihologie puternic ancorată în problemele cotidiene. agresive. afectivitate până la venirea celui de al doilea copil care îi ocupă locul în afecŃiunea şi interesul celorlalŃi. De aici decurge un sentiment de frustrare urmat de tentative de recâştigare a poziŃiei pierdute. Adler înŃelege prin această străduinŃă năzuinŃa spre perfecŃiune. Uneori pot apărea comportamente dure. Al doilea născut este mai puŃin anxios. Între problemele interesante de ordin educaŃional pe care le-a abordat este şi cea a ordinii naşterii: primul născut se bucură de siguranŃă. în timp ce caracterizarea binevoitoare a celui de al doilea născut nu este întâmplătoare întrucât Adler avea această poziŃie în familia lui. FiinŃa poartă în sine acest impuls ascendent. sadic. Viziunea optimistă a lui Adler cu privire la sensul vieŃii. Se constată că cu cât diferenŃa de vârstă este mai mare cu atât aceste fenomene sunt mai atenuate.

Discriminarea femeii în multe societăŃi de-a lungul istoriei a accentuat caracterul degradant şi păcătos al sexualităŃii ceea ce a făcut din femeie simbolul păcatului. libertatea sexuală. Marcela Rodica Luca. apud M.5 Neopsihanaliza (M. Sullivan. ( D. Anișei. Horney se îndepărtează total de viziunea freudiană şi consideră că ele sunt rezultatele unor influenŃe care provin și din sfera socială. riscul rezultă din răsfăŃul excesiv ce va dezvolta dependentă şi neajutorare. 2006) Karen Horney (1885-1952) s-a născut în Germania. Schultz. Paradoxal femeile exercita control asupra celorlalŃi prin slăbiciune şi suferinŃă. prin căutarea în boală a unui alibi pentru eşec. Tinde să se dezvolte rapid şi să se realizeze la maturitate. Erich Fromm (1900-1980) născut în Germania a studiat la Heidelberg psihologia. Nu are experienŃa competiŃiei cu un frate mai mic. 2006 ). sociologia şi filozofia. succesul. Schultz. În ceea ce priveşte complexele de inferioritate feminină. şi de aceea va fi dezamăgit. 1986. În Statele Unite a fost apropiata de E. dreptul de alegere al partenerului (D. Astfel ele acceptă să suporte agresivitatea masculină din spirit de sacrificiu. 2003. Anișei.când diferenŃa de vârstă este mare. Copilul unic are o poziŃie total favorizată în familie dar frustrările survin la grădiniŃă şi la şcoală unde nu mai este centrul atenŃiei. Femeile tind să manifeste un masochism ce rezultă din asumarea inferiorităŃii lor fizice şi asumarea inferiorităŃii induse social. Marcela Rodica Luca. 2003. stagii în psihanaliză la München şi Berlin fiind apropiat iniŃial de psihanaliza clasică. 1986.S. Horney este remarcabilă în ceea ce priveşte psihologia feminină. A emigrat în 1934 în Statelor Unite datorită . ContribuŃia lui K. În acest context dorinŃa femeii de a fi bărbat nu trebuie să fie raportată la celebra invidie pe penis invocată de Freud. Masochismul feminin este o încercare de a dobândi siguranŃă şi acceptare în viaŃă printr-o atitudine rezervată şi prin dependenŃă. Fromm şi H. apud M. nu ştie să lupte. 2006) 3. Autoarea considera că inhibarea feminităŃii este rezultatul refuzului condiŃiei de femeie şi are ecouri şi la nivelul sexualităŃii acesteia. Pur şi simplu este expresia dorinŃei de a dispune de acele atuuri şi privilegii pe care societatea contemporană le acordă bărbatului: independenŃa. AniŃei. A urmat stagii de formare în psihanaliză.

Evitarea şi tendinŃa spre distrugere implică distanŃarea. dar în acelaşi timp fiecare societate îşi educă cetăŃenii după chipul şi asemănarea sa. S-a apropiat de Jung .ameninŃării naziste. de afiliere. În cadrul interacŃiuni cu părinŃii Fromm identifică patru modalităŃi de relaŃionare: fuziune simbiotică. El a creat împreună cu Christiana Morgan testul T. Henry Murray (1893-1969) născut la New york a urmat cursurile la Universitatea Harvard. de . apoi la Faculatea de Medicină a UniversităŃii Columbia. În Statele Unite a fost apropiat de K. El a descris 20 de trebuinŃe specific umane: de supunere. nivelul de securitate conferă intimitate. a început să fie preocupat de factorii psihologici implicaŃi în simptomatologia pacienŃilor săi. ContribuŃia lui Murray este legată mai ales de analiza conceptului de trebuinŃă. a avut o întâlnire cu Freud la Viena şi a fost puternic impresionat de personalitatea celor doi savanŃi. Fromm acordă un rol foarte important factorilor sociali în dezvoltarea personalităŃii. Astfel societăŃile totalitare tind să modeleze cetăŃeni obedienŃi şi pasivi în timp ce societăŃile democratice vor stimula activismul. Fromm apreciază drept foarte periculoasă tendinŃa de uniformizare excesivă a indivizilor prin impunerea unor cerinŃe contrare nevoilor fundamentale ale fiinŃei umane. evitare. separarea. de realizare. Gradientul de independenŃă şi libertate se află într-un raport invers proporŃional cu cel de securitate. În concepŃia sa asupra dezvoltării personalităŃii Fromm considera că ontogeneza repeta filogeneza şi sub aspect psihologic. A introdus termenul de „personologie” prin care desemna acea ramură a psihologiei care se ocupă de studiul personalităŃii. În acest sens el se manifestă foarte critic la adresa societăŃii de consum contemporane care alienează individul. Dragostea este forma superioară a interacŃiunii părinte copil care se realizează printr-un echilibru între securitate şi responsabilitate. distrugere.A. Fuziunea simbiotică este expresia perioadei iniŃiale în care intimitatea părinte copil este maximală.T (testul aperceptiv tematic). a predat psihanaliza în Statele Unite şi în Mexic. independenŃa. dragoste. EducaŃia are un rol pozitiv. Sullivan. Impresionat de cartea lui Jung „Tipurile psihologice”. responsabilitatea individuală. Copilul va dobândi independenŃă şi liberate pe măsură ce creşte şi slăbesc legăturile iniŃiale cu mama sa. S. Horney şi H. A susŃinut cursuri la Harvard şi a exercitat o puternică influenŃă asupra psihologilor vremii lui.

de deferenŃă. focalizate şi difuze. de a face impresie. de dominare. de autonomie. Murray apreciază că scopul final al vieŃii este reducerea tensiunii. de apărare. În concluzie. . Cele 20 de categorii sunt grupate în trebuinŃe viscerogene şi psihogene. proiective şi reactive. manifeste şi ascunse.agresiune. culturali în dezvoltarea vieŃii psihice. de rejecŃie sau de separare. El consideră că personalitatea cunoaşte determinări multiple care vin atât din partea instinctelor cât şi din partea mediului. de contracarare. a personalităŃii şi prezintă o viziune mai optimistă asupra posibilităŃilor de dezvoltare a personalităŃii. de existenŃă socială. de ajutor. de ordine. de a înlătura răul. neopsihanaliza marchează rolul factorilor sociali. Omul are posibilitatea să intervină voluntar în propria lui schimbare. durerea. de sex. de a evita situaŃiile neplăcute. de înŃelegere. de senzualitate. de joc.

o melodie se compune din sunete şi este percepută ca fiind aceeaşi indiferent dacă este cântată la diverse instrumente muzicale sau dacă este transpusă în tonalităŃi diferite. procesele psihice sunt structuri. Perspectiva Bildungsburger s-a dezvoltat în contextul intelectual german ca rezultat al tendinŃei de a moderniza Prusia şi apoi Germania prin efortul Împăratului .” calitatea de întreg sau calităŃi ale formei – prin care autorul desemna un nou element al conştiinŃei prin care a încercat să explice următorul fenomen: structura unei percepŃii poate rămâne nemodificată chiar atunci când senzaŃiile corespunzătoare variază.GESTALTISMUL Gestalt (în germană) înseamnă structură. ApariŃia curentului gestalitst este un fenomen complex la care au contribuit mai mulŃi factori. configuraŃii care nu se reduc la o simplă asociaŃie a elementelor componente. Specificul socio-cultural – background-ul ReprezentanŃii gestaltismului pot fi caracterizaŃi în conformitate cu obiectivul lor fundamental preluat din mentalitatea ştiinŃifică germană cunoscut sub numele Bildungsburger. Obiectul psihologiei din perspectivă gestaltistă este studiul experienŃei imediate a întregului organism. gestaltiştii şi-au centrat analizele pe studierea percepŃiei considerată din perspectiva condiŃiilor situaŃiei prezente şi a antecedentului. configuraŃie. Termenul a fost introdus prima dată de Christian von Ehrenfels (1859 – 1932) sub forma de “gestaltqualität. Spre deosebire de behaviorism. 1. Ideea fundamentală care particularizează gestaltismul printre celelalte curente psihologice este faptul că fenomenele. formă. De exemplu o figură se compune din linii şi puncte.

2001).German care a debutat la începutul secolului al XIX-lea. în mediul universitar. 2. simpla asociere mecanică nu era considerată un principiu explicativ pentru formarea gândirii logice şi pentru organizarea psihicului omenesc. În istoria psihologiei anul 1912 este considerat ca fiind debutul gestaltismul experimental. darwinismul social). CredinŃa în rolul major al elitei intelectuale germane se înrădăcinează în Romantism şi idealismul kantian conform cărora valoarea cea mai de preŃ a unei societăŃi este comunitatea şi idealul de unitate. Koffka sunt consideraŃi fondatorii gestaltismului experimental. Jones. Astfel. Acestă poziŃie a fost afirmată şi de perspectiva gestalitstă care se opunea viziunii reducŃioniste asupra societăŃii şi fiinŃei umane (mecanicismul. Wertheimer a studiat acest fenomen la universitatea din Frankfurt folosind un tahitoscop (dispozitiv care permite aprinderea şi stingerea unor lumini la intervale de timp care pot fi măsurate cu precizie). Această perspectivă s-a dezvoltat ca ReacŃie împotriva atomismului psihologic impus de structuralism şi asociaŃionism. La aprinderea succesivă a două spoturi luminoase s-au constatat următoarele: . În consonanŃă cu alte orientări culturale care au apărut în spaŃiul cultural german. M. (D. aşa numitul fenomen phi (miscare aparentă). J. Köhler şi K. Werheimer. odată cu publicarea cercetărilor lui Max Wertheimer (1880-1943) asupra percepŃiei mişcării aparente. Un aspect esenŃial al acestei modernizări era crearea unei elite intelectuale care. Elcock. Termenul gestalt nu mai este folosit cu scopul de a desemna un nou element al conştiinŃei ci propriu-zis natura organizată a experienŃei conştiente. să promoveze un ideal al cunoaşterii bazat pe principiile unei educaŃii umaniste (Bildung). Psihologia Gestaltistă nu a fost doar o perspectivă teoretică ci o formă de rezistenŃă a valorilor Bildungsburger împotriva schimbărilor sociale. Acest ideal era ameninŃat de efectele industrializării asupra societăŃii. Fondatorii gestaltismului M. V. gestaltismul a promovat o perspectivă holistă în explicarea naturii minŃii umane considerată ca parte integrantă a culturii.

Pentru a demostra că explicaŃia fenomenului phi pe baza învăŃării nu este plauzibilă M. respectiv dreapta. Hergenhahn: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co. Ceea ce se întâmplă de fapt este o sinteză creativă care se realizează pe baza învăŃării. . Observatorul vedea cum lumina din centru aluneca simultan în stânga. în cazul mişcării aparente senzaŃia de mişcare nu este prezentă în senzaŃia care o cauzează.. Astfel. c) dacă timpul scurs între cele două apariŃii luminoase este de aporx. Toate imaginile care vor fi prezentante în continuare fac parte din lucrarea :B. Wertheimer a folosit următorul experiment: Folosind un tahitoscop au fost aprinse trei lumini conform diagramei de mai jos. b) dacă timpul scurs între cele două apariŃii luminoase este foarte scurt 30 milisecunde sau mai puŃin observatorul le percepe ca fiind două spoturi luminoase distincte care se sting şi se aprind simultan. Întrebarea este cum anume se poate explica acest fenomen. iar la scurt timp luminile din stânga respectiv dreapta au fost aprinse simultan. Max Wertheimer nu sa mulŃumit cu explicaŃiile care erau în consonanŃă cu curentele psihologice prezente la acea vreme. : Lumina din centru a fost aprinsă.a) dacă timpul scurs între cele două apariŃii luminoase este de cel puŃin 200 milisecunde observatorul le percepe ca fiind două spoturi luminoase distincte care se sting şi se aprind succesiv. 2000. De exemplu Wundt explica acest fenomen pe baza mişcării oculare de la un stimul la altul care este folosit şi în perceperea mişcării reale. explicarea acestui fenomen pe baza senzaŃiilor pe care muşchii globilor oculari le pot realiza este exclusă. R. Dat fiind faptul că ochii nu se pot mişca simultan în două direcŃii opuse. 409. 60 milisecunde observatorul percepe un singur spot luminos care se mişcă . p.

gestalitştii s-au opus ipotezei invarianŃei conform căreia între stimulii din mediu şi anumite senzaŃii există o corespondenŃă de tip unu la unu.Pentru a explica acest fenomen Gestaltiştii au introdus conceptul de izomorfism psihofizic care este o consecinŃă a aplicării în psihologie a ideii de câmp de forŃe elaborat de fizica cuantică. Această ipoteză a fost acceptată de majoritatea . Similaritatea structurală între cele două domenii a fost explicată prin metafora hărŃii. AtenŃie: această corespondenŃă de unu la unu nu înseamnă că senzaŃiile reflectă acurat stimulul prezent fizic (se acceptă ideea existenŃei unor diferenŃe între ceea ce apare ca stimul în mediul fizic şi senzaŃia pe care o determină). Ceea ce experenŃiem conştient este tocmai rezultatul acestei interacŃiuni. la nivel cerebral aceasta se regăseşte sub forma unei hărŃi a teritoriului respectiv. Patternurile activităŃii cerebrale sunt structural identice cu patternurile experienŃei conştiente. Izomorfismul psihofizic a fost explicat de către Kohler după cum urmează: Ordinea experenŃiată în spaŃiu este întotdeauna structural identică cu o ordine funcŃională a proceselor cerebrale (Köhler. creierul conŃine câmpuri structurate de forŃe electrochimice care există înaintea formării senzaŃiilor. Conform ipotezei invarianŃei datele fizice determină senzaŃii individuale iar aceste senzaŃii rămân izolate până în momentul în care una sau multe legi ale asocierii sau în cazul lui Wundt prin intervenŃia intenŃionalităŃii le grupează. 2000. p. ConsecinŃele izomorfismului psihofizic Acceptarea principiului izomorfismului psihofizic a avut ca şi consecinŃe respingerea ipotezei invarianŃei şi formularea prevalenŃei întregului asupra părŃilor. Întregul (câmpurile electrochimice din creier) există înaintea părŃilor şi acest întreg conferă identitate sau semnificaŃie părŃilor (datelor senzoriale). Astfel dacă de exemplu experienŃa conştientă ar fi comparată cu un teritoriu geografic. 1969. 410 ) Cuvântul izomorfism provine din greacă şi în componenŃa sa intră două cuvinte iso (simiar) morphic (formă). p. R. Intrarea datelor senzoriale în acest câmp de forŃe determină schimbări atât la nivelul senzaŃiei cât şi la nivelul câmpurilor de forŃe cerebrale. 3.. Hergenhahn: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co. apud B. OpoziŃia faŃă de ipoteza invarianŃei Folosind conceptul de izomorfism. Astfel.

empiriştilor englezi şi francezi şi. 411) Legea Pragnanz Pragnanz se referă la esenŃa sau ultimul înŃeles al experienŃei. Astfel creierul nu mai este considerat ca fiind un receptor pasiv a informaŃiei senzoriale ci o configuraŃie dinamică de câmpuri de forŃe care interacŃionează cu datele senzoriale. informaŃia senzorială poate să fie fragmentată sau incompletă dar. Confrom lui Kohler ceea ce guvernează activitatea cerebrală nu sunt programe genetice ci o dinamică invariantă care se regăseşte în toate sistemele fizice. PrevalenŃa întregului asupra părŃilor Activitatea cerebrală organizată domină precepŃiile noastre. . simple şi regulate pe cât permite patternul activităŃii cerebrale la un moment dat. PărŃile întregului nu sunt neutre sau inerte. Structuraliştii urmând ideile formulate de empirişti considerau că evenimentele mentale sunt reflecŃii pasive ale unor evenimente specifice din mediu. de asemenea. Din acest motiv întregul este mai important decât părŃile sale: Acestă reformulare implică o reorientare radicală: natura părŃilor este determinată de întreg şi nu invers. R. Conform legii Pragnanz toate experienŃele cognitive tind să fie pe atât de simetrice. organizate. (Michael Wetheimer 1987. 2000. prin interacŃiunea cu câmpurile de forŃă din creier se transformă într-o experienŃă cognitivă completă şi organizată. Hergenhahn: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co. Conform celor prezentate anterior.. p. ci sunt în relaŃii de interdependenŃă structurală. apud B. trebuie să pornească de la întreg pentru a identifica apoi părŃile sale inerente. Respingând ipoteza invarianŃei gestaltiştii au formulat o nouă perspectivă asupra activităŃii cerebrale. a fost piatra de temelie a structuralismului instituit de Tiechener. astfel analizele trebuie să urmeze acelaşi drum de la întreg la părŃi. studiul. Analiza părŃilor nu trebuie realizată prin analiza elementelor ca apoi să se încerce sintetizarea lor într-un întreg ci.

Această lege descrie principiul de bază al percepŃiei: diviziunea câmpului perceptiv în două părŃi: 1.. Principiul continuităŃii . atunci când ne centrăm atenŃia asupra celor două profiluri umane nu putem vedea vasul şi vice-versa. unificată şi este obiectul atenŃiei 2. 413) Conform imaginii prezentate. psihologii gestalitişti au identificat peste 100 de configuraŃii care ordonează informaŃia vizuală.Legile organizării perceptive În decursul anilor. R. RelaŃia figură-fond (Rubin. Vom prezenta în continuare câteva dintre acestea: 1. Hergenhahn: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co. figura care este percepută ca fiind clară. p. fondul care este difuz şi asupra căruia nu ne centrăm atenŃia Exploatarea acestui principiu se regăseşte şi în grafică datorită impactului vizual oferit de schimbarea atenŃiei de la figură la fond şi viceversa: 2. 2000. 1915. apud B.

În acest exemplu tendinŃa este de a vedea stimulii în perechi de câte două elemente.a 4. Principiul similarităŃii Obiectele similare tind să formeze unităŃi perceptive . În figura 4a de exemplu simbolul este greu de identificat deoarece o mare parte dintre componentele sale sunt inserate într-un stimul complex mai mare. majoritatea observatorilor percep o figură mai puŃin familară care seamănă cu nişte frunze sau inimi dispuse sub formă de şir. Kohler considera principiul incluziunii o dovadă de necontestat împotriva folosirii experienŃei trecute (principiului învăŃării) pentru a explica perceperea anumitor stimuli ca întreguri organizate. 3. Principiul incluziunii 4. de exemplu în figura 4b dacă principiul învăŃării ar fi fost valabil majoritatea observatorilor ar fi identificat prima dată cuvântul men scris în oglindă deoarece acest cuvânt este familiar. De fapt. Principiul proximităŃii Când stimulii sunt apropiaŃi observatorul tinde să-i perceapă ca fiind grupaŃi.b Când în experienŃa vizuală este dată mai mult de o singură figură tindem să vedem figura care conŃine cel mai mare număr de stimuli. 4. 5.Majoritatea observatorilor descriu acestă figură ca fiind compusă din două linii curbate care sunt formate din puncte. Astfel. DistribuŃia punctelor este percepută ca tinzând într-o anumită direcŃie.

. În imaginea de mai sus observăm cu uşurinŃă că este vorba despre un triunghi. Realitate obiectivă-subiectivă DistincŃia între cele două tipuri de realităŃi este prezentă în curentul gestalist şi a fost explicată de Kohler prin introducerea a două concepte: mediul geografic care descrie mediul fizic şi mediul comportamental care reprezintă interpretarea noastră subiectivă a celui fizic. 2. Principiul închiderii Deşi incomplete. Explicarea gestaltistă a învăŃării Din perspectivă gestaltistă. Această distincŃie a fost introdusă pentru a scoate în evidenŃă faptul că realitatea noastră subiectivă ne guvernează acŃiunile mai mult decât evenimentele fizice. existenŃa unei probleme distruge armonia şi echilibrul instaurând o stare de dezechilibru care va persista până la rezolvarea problemei în cauză 3. figurile prezente în lumea fizică tind să fie percepute ca fiind complete de ex.6. explicarea mecanismelor învăŃării are la bază trei principii fundamentale: 1. Dat fiind faptul că starea de dezechilibru este nenaturală ea crează o tensiune care motiveză organismul să întreprindă tot ce îi stă în putinŃă pentru a rezolva problema Organismul rezolvă problemele în două etape: a) scanează din punct de vedere perceptiv mediul b) prin metoda cognitivă a încercării şi a erorii încearcă să ajungă la soluŃionarea problemei Spre deosebire de perspectiva behavioristă acest procedeu nu presupune căutarea soluŃiei în mod accidental (încercări repetate care datorită consecinŃelor asupra comportamentului conduc într-un final la rezolvarea problemei). conform legii Prägnanz activitatea cerebrală tinde în mod natural spre armonie şi echilibru. un dreptunghi şi un cerc cu toate că aceste figuri sunt imperfecte.

Conform concepŃiei sale comportamentul este o funcŃie a personalităŃii şi mediului: c=f(p. a fost rănit. decorat. soluŃia este reŃinută pe o perioadă mai mare de timp 4. Orientările sale spre psihologia socială l-au făcut repede remarcat şi a fost numit director al Centrului de Cercetare pentru Dinamica Grupului din cadrul Institutului Tehnologic Massachustes (M.). Dar noua psihologie a formei a deschis perspective mult mai largi care au condus la abordarea şi altor teritorii ale vieŃii psihice. în concepte cum ar fi „graniŃă”. personalităŃii.I. „zonă”. 2006) Întemeietorii gestaltismului au avut contribuŃii mai importante în domeniile percepŃiei. ExperienŃa războiului are ecouri în teoriile sale de mai târziu. „câmp”. Această perioadă a marcat concepŃia sa gestaltistă. învăŃării şi dezvoltării. Conceptul cheie este cel de „spaŃiu de viaŃă” prin care autorul se referă la . A urmat studiile la Universitatea din Berlin unde şi-a susŃinut doctoratul. gândirii.T. „forŃă”. AniŃei. principiul care a condus la rezolvarea problemei poate fi aplicat la alte probleme similare – transpoziŃia Continuatori ai Gestaltismului (M.Carateristicile învăŃării de tip insight: 1.m). ContribuŃia cea mai importantă a lui Lewin este teoria câmpului ca mod de interpretare şi explicarea a dinamicii construcŃiei şi dezvoltării personalităŃii umane. apoi a fost înrolat în armata germană şi a luptat în primul război mondial. trecerea de la etapa iniŃială (pre-rezolvare) – la rezolvarea problemei este bruscă şi completă 2. psihologiei sociale şi rezolvării conflictelor. După război a lucrat la Institutul de Psihologie al UniversităŃii din Berlin alături de Wertheimer şi Köhler. În 1933 datorită prigoanei naziste a emigrat în Statele Unite. Kurt Lewin (1890-1947) a extins zona de interes a psihologiei formei în domeniile motivaŃiei. performanŃa obŃinută este ferită de erori 3.

o anumită încărcătură cognitiv-afectivă. Cercetările sale s-au axat asupra studiului fenomenului de fixitate funcŃională. Spre exemplu în una dintre problemele sale ilustrative subiectul trebuia să lege două funii aflate la o distanŃă care nu îi permitea să le cuprindă cu mâinile întinse. ceea ce îl face să fie atractiv sau repulsiv. Cele trei tipuri de conflicte sunt cele de apropiere-apropiere. Cercetările lui Lewin s-au oprit asupra unor variate grupuri de lucru de la cele de muncă la cele educaŃionale până la grupuri de interese întâmplătoare. apropiere-evitare şi evitareevitare. a psihologiei gestaltiste a gândirii. Cercetările sale asupra dinamicii grupurilor au un caracter de pionierat în psihologia socială şi studiază interacŃiunea dintre indivizi şi grup. Pornind de la dinamica fluctuantă a valenŃelor. Fiecare element al spaŃiului de viaŃă are o anumită valenŃă. Şi-a luat doctoratul în psihologie la Universitatea din Berlin. S-a sinucis la vârsta de 37 de ani. pe podea. din1938 în Statele Unite. dar şi în Statele Unite. La capătul unei funii. dintre cele mai bizare. a unei situaŃii şi nu sunt capabili să găsească noi utilităŃi în noi situaŃii. Analogia ne . Ceea ce satisface o anumită nevoie are o valenŃă pozitivă. dar în ciuda unei cariere scurte el a avut contribuŃii remarcabile la studiul rezolvării de probleme. SoluŃia constă în a lega de capătul unei funii unul dintre obiectele aflate la îndemână şi de a imprima o mişcare de balans. Karl Duncker (1903-1940) s-a născut în Germania. Fixitatea funcŃională se manifestă prin considerarea obiectelor respective în sine şi nefolositoare pentru a rezolva situaŃia prezentă. iar ceea ce produce frustrări sau teamă are o valenŃă negativă. Lewin a descris o serie întreagă de conflicte care se dezvoltă în individ şi care marchează raporturile sale cu lumea. În confruntarea cu o nouă situaŃie problematică oamenii tind să rămână fixaŃi pe utilizarea unui obiect. iar apoi. cele biologice şi faptele sociale. unde a rămas în cadrul Institutului de psihologie condus de către Köhler până în 1935 când a fost nevoit să emigreze în Anglia. erau puse diferite obiecte. a urmat studiile în Germania. astfel încât să se apropie de cealaltă funie.ansamblul faptelor psihologice care influenŃează viaŃa unei persoane la un moment dat. Cercetările lui Lewin au marcat profund psihologia socială. ca incapacitate de a găsi soluŃii productive la noile probleme. În structura spaŃiului de viaŃă intră evenimentele fizice. Duncker a studiat şi fenomenele de analogie în rezolvarea de probleme. rămânând fix într-o poziŃie. jos. Grupul modifică comportamentele şi percepŃiile indivizilor la fel cum aceştia modifică comportamentele şi percepŃiile grupului.

Una dintre erorile de interpretare prezentă frecvent în lumea psihologilor ca şi în cărŃile de psihologie este identificarea psihologiei gestaltiste cu gestalt terapia. . ContribuŃia cea mai importantă a lui Asch o constituie cercetările sale asupra conformismului. Analize pertinente întreprinse de către reprezentanŃii acestei forme de terapie susŃin că nu există o relaŃie conceptuală între psihologia formei „neo-analitică” a lui Perls şi psihologia formei în sensul ei clasic.permite să rezolvăm o problemă nouă prin transferul unei metode vechi la o situaŃie nouă. Muzafer Sherif (1906-1988) este psiholog american. O altă eroare de interpretare este aceea că psihologia formei ignoră total rolul experienŃei anterioare. (W. apud M. Oamenii tind să judece şi să aprecieze evenimentele raportându-se la opinia grupului. Viney. Psihologia cognitivă modernă a reevaluat contribuŃia gestaltismului. Gestalt terapia îşi are originile în lucrările psihologului american Fritz Perls şi are puŃine tangenŃe cu psihologia formei. Anișei. 1993. de origine turcă. Asch. ContribuŃiile sale sunt remarcabile pe aceeaşi linie deschisă de către S. Solomon Asch (1907-1996) s-a născut a Varşovia iar în 1920 a emigrat în Statele Unite şi în anii ’40 s-a alăturat grupului lui Wertheimar şi cercetărilor asupra gândirii productive. în special asupra învăŃării şi memoriei. Sherif a demonstrat că relatările subiecŃilor asupra amplitudinii iluziei sunt profund marcate de relatările subiecŃilor anteriori. ceea ce sugerează supunerea la normele grupului. 2006). O analiză atentă a gestaltismului ne arată că nu este ignorat trecutul şi experienŃa trecutului în cadrul activităŃii perceptive sau intelectuale. În ultimă instanŃă psihologia formei impune o schimbare a accentului de la parte la întreg. Cercetările moderne de psihologie cognitivă au readus în prim plan contribuŃiile lui Duncker ca modele experimentale inovatoare pentru studiul gândirii şi rezolvării de probleme. Sherif a demonstrat conformismul prin experimentele sale asupra efectului autocinetic. Asch a demonstrat felul în care conformismul tinde să modifice şi să distorsioneze judecăŃile individului în condiŃiile în care acesta este supus presiunii grupului. Acest efect apare în condiŃii de obscuritate când o lumină fixată cu privirea este percepută deplasându-se într-o direcŃie sau alta. de la structură la proces şi de la ştiinŃă obiectivă la cea epistemică.

a contribuit semnificativ la dezvoltarea psihologiei în prima jumătate a acestui secol. Scopul său a fost acela de a folosi abordarea ştiinŃelor naturale. denumirea sub care a devenit cunoscută concepŃia lui Watson. înŃelegerea cu predicŃia şi produsele umanităŃii cu tehnologia socială” (John A. psihologia comportamentului. nu poate fi măsurată) care nu are relevanŃă în . Watson a susŃinut vehement că obiectul de studiu al acestei ştiinŃe trebuie să fie accesibil din punct de vedere ştiinŃific. cu alte cuvinte trebuie să poată fi legat de aspecte măsurabile şi manipulabile din mediu. 1998) Behaviorismul. Watson a considerat că conştiinŃa este o variabilă pseudoştiinŃifică (nu este observabilă. Behaviorismul poate fi distins de celelalte paradigme psihologice prin aderenŃa la un principiu specific: posibilitatea unei ştiinŃe naturale a comportamentului.BEHAVIORISMUL “EsenŃa behaviorismului este a pune în ecuaŃie teoria cu practica. care în acea perioadă s-a concretizat cu success în fizică şi fiziologie pentru a înŃelege forŃele care guvernează acŃiunea umană şi de a înŃelege cum anume aceste forŃe pot fi folosite pentru a o influenŃa. Mills.

În cadrul paradigmei behavioriste centrul de greutate îl reprezintă legătura mediului cu comportamentele. Deşi există controverse printre behaviorişi în ceea ce priveşte definirea entităŃilor teoretice acceptate. Pentru ei un fapt era ceva de natură fizică. Se presupune că toate comportamentele apar pe baza anumitor legi datorită influenŃei mediului. Teoriile se nasc din studierea faptelor observabile iar scopul lor este acela de a mări puterea de predictibilitate a acestora (pragmatism). Astfel.psihologia experimentală. se respinge existenŃa unor cauze interne ale comportamentului care nu pot fi investigate ştiinŃific. Acest externalism întăreşte obiectivitatea ştiinŃei comportamentului uman plasând cauzele apariŃiei şi formării acestuia în mediul observabil. Acceptarea versiunilor pragmatiste ale pozitivismului. 6. 7. 5. TendinŃa de a respinge conceptele mentaliste din psihologie a fost influenŃată şi de presiunile la care a fost supusă psihologia americană în acea perioadă: nevoia de a avea aplicabilitate practică. IntrospecŃia ca metodă de investigare a unei lumi subiective. aceştia sunt minimalişti şi se feresc să folosească constructe ipotetice. obŃinute prin observaŃie şi experiment conduse asupra unor elemente observabile. 3. în general. Tema centrală cercetată de behaviorism este învăŃarea care este definită de asocierea evenimentelor din mediu cu răspunsurile generate de subiect. Există o ştiinŃă a comportamentului diferită de fiziologie. Behavioriştii erau pozitivişti deoarece credeau că adevărul se poate stabili prin raportarea la fapte. observabilă. 4. 8. Conceptele teoretice trebuie să fie legate de date comportamentale. EvidenŃele psihologice trebuie să fie obiective. . private este problematică şi trebuie evitată. Psihologia face parte din familia ştiinŃelor naturale asemeni biologiei şi fizicii 2. Principiul watsonian care reflectă această nevoie se regăseşte în următoarea formulare: „Scopul teoretic al psihologiei este predicŃia şi controlul comportamentului” AsumpŃii centrale ale paradigmei behavioriste 1.

veŃi realiza cât de mult cred oamenii în vocea conştiinŃei de sine când afirmă asemenea lucruri..BACKGROUND-UL BEHAVIORISMULUI Behaviorismul a fost precedat de orientarea metodologică reprezentată de reflexologia rusă şi de conexionismul lui Thorndike. în psihologia funcŃionalistă au apărut câteva idei care sunt foarte aproape de poziŃia lui Watson. care considerau ca singură metodă de investigaŃie în psihologie introspecŃia iar obiectivul cercetărilor ca fiind studierea conŃinutului şi proceselor conştiinŃei.. acestă poziŃie nu este corectă: cauza iniŃială a oricărei acŃiuni este întotdeauna legată de stimularea senzorială externă.. Atunci când influenŃa externă. Şi-a făcut studiile sale în domeniul psihologiei sub îndrumarea lui Jonannes Müller. deoarece fără asta gândirea este de neconceput. de fapt. 1863/1965. în viziunea sa. De asemenea. Hergenhahn. . De asemenea abordarea funcŃionalistă a deschis psihologiei calea aplicaŃiilor practice. R. Sechenov. fiind astfel evidentă influenŃa pozitivismului care caracteriza poziŃia psihologilor din Berlin. Dar. pp. 2000) Sechenov nu a negat existenŃa sau importanŃa conştiinŃei dar s-a străduit să o explice în termenii relaŃiei care există între procesele psihologice şi evenimentele externe. 1. 88-89. Psihologia obiectivă (psihologia care instistă să studieze doar apectele care pot fi direct măsurabile) a fost dezvoltată în Rusia înainte de apariŃia behaviorismului. în care oamenii cred cu putere. adică stimulul senzorial rămâne necunoscut – ceea ce se întâmplă foarte des – gândul este acceptat ca şi cauză iniŃială a acŃiunii. gândul este în general privit ca şi cauză a acŃiunii. de fapt stimularea externă este cea care determină comportamentul: De vreme ce sucesiunea a două acte este de obicei privită ca indicaŃie a relaŃiei lor cauzale. Emil DuBoisReymoond şi Hermann von Helmoltz. Sechenov a încercat să explice toate fenomenele psihice pe baza asociaŃionismului şi materialismului. Psihologia obiectivă din Rusia Fondatorul psihologiei obiective este considerat Ivan M. funcŃionaliştii au acceptat pe lângă introspecŃionism şi studiul comportamentului. (Sechenov. Dacă luăm în considerare şi natura subiectivă a gândului. Sechenov argumenta vehement împotriva ideii că gândurile cauzează comportamentele. Spre deosebire de stucturalişti. apud B.

Pentru Sechenov atât overt behavior (comportament deschis, extern) cât şi covert behavior (procesele mentale) sunt reflexive în sensul că ambele sunt legate de stimularea externă. De asemenea, ambele rezultă din procesele fiziologice ale creierului.

CONCEPTE/IDEI CHEIE InhibiŃia Pornind de la cercetările lui Eduard Weber, care a decoperit că stimularea nervului vag conduce la inhibarea bătăilor inimii. Sechenov a realizat experimente care au condus la demonstrarea faptului că anumiŃi centrii cerebrali, atunci când sunt stimulaŃi determină inhibarea comportamentului reflexiv. Această descoperire este importantă deoarece a condus la găsirea unei explicaŃii ştiinŃifice la următoarea întrebare: De ce există adesea o discrepanŃă între intensitatea stimulului şi intensitatea răspunsului care îi urmează. Pe baza acestor descoperiri Sechenov şi-a continuat cercetările în direcŃia explicării tuturor comportamentelor, inclusiv a celor umane, ca fiind reflexive. Reflex, în concepŃia lui Sechenov, este orice mişcare musculară care este precedată de un eveniment care o precede.

Psihologia trebuie studiată folosind metodele fiziologiei Psihologia va deveni o ştiinŃă pozitivă. Doar fiziologia poate înfăptui acest lucru deoarece doar acesta poate fi cheia analizei ştiinŃifice a fenomenelor psihice (pp. 350351, apud. B. R. Hergenhahn, 2000.) Cercetările lui Sechenov au influenŃat noile generaŃii de fiziologi care şi-au continuat munca ghidându-se după cele trei idei fundamentale pe care acesta le-a formulat: 1. studiul inhibiŃiei este centrul cercetărilor 2. fenomenele psihologice pot fi studiate obiectiv folosind metodele fiziologiei 3. comportamentul este reflexiv

2. Ivan Petrovitch Pavlov (1849-1936) descoperirea reflexului condiŃionat (M. AniŃei, 2006) ContribuŃia lui Pavlov la psihologie este importantă din perspectiva sublinierii rolului activităŃii nervoase a creierului ca suport al vieŃii psihice. Calitatea sa de precursor

al behaviorismului este evidenŃiată de cercetările sale remarcabile în domeniul elaborării reflexelor condiŃionate demonstrând posibilitatea modificării unui comportament într-o manieră obiectivă. În acelaşi timp reflexologia pavloviană este şi un model de abordare asociaŃionistă. Fiziologii se bazau pe principiul asocierii prin continuitate: atunci când două procese mentale elementare au fost active împreună ori în imediată succesiune. Unul dintre ele, reluat, tinde să-şi propage excitaŃia şi asupra celuilalt. Acest principiu afirmat prima dată de către Aristotel a fost îmbrăŃişat de către asociaŃionişti şi întreaga reflexologie se bazează pe el. Modelul experimental clasic propus de către Pavlov este cel al asocierii dintre un stimul condiŃionat şi un reflex necondiŃionat. Sugestia acestor asocieri i-a venit lui Pavlov în urma unei observaŃii empirice în condiŃiile în care studia reflexul de salivaŃie pe câini în laborator. El a constat că de fiecare dată la venirea îngrijitorului în cabina în care se afla câinele şi aprinderea luminii era însoŃită de o creştere spontană a salivaŃiei. Această observaŃie a dezvoltat întreaga metodă experimentală a lui Pavlov cu privire la elaborarea reflexului condiŃionat. Hrana ca stimul necondiŃionat este însoŃită de reflexul necondiŃionat al salivării. O dată cu prezentarea hranei se prezintă şi stimulul condiŃionat (lumină, sunet). Repetând această asociere se fixează relaŃia dintre stimulul necondiŃionat (hrană) şi cel condiŃionat (lumină, sunet) astfel încât, la un moment dat numai la apariŃia stimulului condiŃionat (lumină, sunet) se produce reflexul condiŃionat (salivare). După un timp acest reflex se stinge ceea ce sugerează că trebuie să fie urmat de întăriri succesive. O altă observaŃie este fenomenul de generalizare astfel încât un reflex condiŃionat provocat de un stimul poate fi provocat şi de alt stimul diferit de primul. Cercetările lui Pavlov au arătat că stimulul condiŃionat trebuie să fie prezentat într-un timp foarte scurt după apariŃia stimulului necondiŃionat pentru a realiza o asociere stabilă şi un reflex condiŃionat puternic. Pavlov a dezvoltat cercetări asupra activităŃii nervoase superioare studiind fenomenele de excitaŃie şi inhibiŃie precum şi raporturile dintre acestea: iradierea, concentrarea şi inducŃia reciprocă. Impulsurile care vin pe calea nervilor aferenŃi ajung în zona cortexului unde procesul de excitaŃie iradiază în zonele înconjurătoare. Atunci când se produce o excitaŃie a unui centru cortical centrii învecinaŃi sau chiar mai îndepărtaŃi prezintă un fenomen de inhibiŃie. Legea inducŃiei reciproce este definită prin raportare la

focarul de inhibiŃie care se înconjoară pe o întindere mai mare sau mai mică cu o zonă de excitabilitate crescută care apare fie imediat fie treptat şi se menŃine nu numai pe durata inhibiŃiei dar şi după aceea. FuncŃionarea reflexului condiŃionat se datorează „legăturilor temporare” considerate de către Pavlov drept forma tipică de activitatea a scoarŃei cerebrale. Pavlov consideră că întregul complex de legături nervoase temporare, de conexiuni între centri corticali care se consolidează sau se dizolvă în mod continuu constituie adevărata expresie a vieŃii psihice. Legăturile temporare sunt conexiuni ce se stabilesc între centri corticali care comandă fiecare o activitate. (Pavlov, 1953) La baza formării unui reflex condiŃionat este stabilirea unei legături noi, trasarea unei căi noi a excitaŃiei nervoase între cei doi centri nervoşi. Această punte temporară formată între două puncte ale scoarŃei cerebrale constituie baza fiziologică a oricărui reflex condiŃionat. Pavlov se apropie de Thorndike atunci când afirmă că reflexele condiŃionate pot fi numite şi reflexe conexionale, întrucât legătura temporală se formează prin coincidenŃa unui agent oarecare cu acŃiunea unui excitant necondiŃionat. Pavlov analizează diferenŃele dintre reflexele înnăscute, necondiŃionate şi cele dobândite, condiŃionate. Reflexele înnăscute asigură adaptarea la mediu în condiŃii relativ invariabile; sunt reflexe care s-au constituit în raport cu anumiŃi stimuli din mediu. În schimb prin intemediul reflexelor condiŃionate se produce o adaptare superioară elaborându-se conduite adaptative în raport cu stimuli variabili. Reflexele condiŃionate se construiesc imediat după naştere în condiŃiile acŃiunii simultane a unui agent indiferent cu un excitant necondiŃionat. Reflexele condiŃionate trebuie să fie întărite periodic altfel slăbesc şi se sting. ConcepŃia asociaŃionistă a lui Pavlov se vădeşte şi în conceptul de stereotip dinamic care stă la baza comportamentului constituind un lanŃ de reflexe necesare în raporturile animalului cu mediul. Pavlov şi-a imaginat cortexul ca pe un mozaic de puncte cu nivele diferite de intensitate a stărilor de excitaŃie şi inhibiŃie. Cercetările lui Pavlov asupra activităŃii nervoase superioare l-au condus la identificarea tipurilor de sistem nervos, pornind de la procesele fundamentale de excitaŃie şi inhibiŃie. El a identificat patru tipuri de sistem nervos pe care le-a denumit după terminologia rămasă încă de la Hipocrate şi Galenus: puternic neechilibrat excitabil

(coleric); puternic echilibrat mobil (sangvinic); puternic echilibrat inert (flegmatic) şi tipul slab (melancolic). Fiecare animal aparŃine unuia sau altuia dintre aceste tipuri temperamentale dar caracterul său real (fenotipul) depinde de experienŃele sale în mediul înconjurător, astfel încât caracterul este un aliaj format din caracteristicile tipului şi schimbările produse de mediul extern (Pavlov, 1953). O altă contribuŃie a lui Pavlov vizează cel de-al doilea sistem de semnalizare, considerând că dobândirea capacităŃii de a vorbi amplifică foarte mult potenŃialul uman. Mecanismele reflexului condiŃionat comune omului şi animalului sunt grupate în primul sistem de semnalizare; în schimb vorbirea este expresia celui de-al doilea sistem de semnalizare, specific omului. Totuşi, Pavlov nu ezită nici o clipă să afirme că legile fundamentale care guvernează activitatea primului sistem de semnalizare trebuie să-l guverneze şi pe cel de-al doilea pornind de la premisa că vorbirea se bazează şi ea pe activitatea aceluiaşi Ńesut nervos. Regăsim şi aici o anticipare a behaviorismului. Anticipări ale behaviorismului se regăsesc în întreaga operă pavloviană. Psihicul se dezvoltă în raport cu mediul care îl condiŃionează şi împreună cu care formează o perfectă unitate. O independenŃă sau o autonomie a organismului faŃă de meniu este de neconceput şi viaŃa nu este decât o adaptare continuă a organismului la condiŃiile de mediu. Monismul materialist a lui Pavlov a pus bazele unei fiziologii ştiinŃifice a scoarŃei cerebrale şi premisele unei metode obiective în psihologie (M. Ralea, C.I. Botez, 1958, apud M. Anișei, 2006). E.L.Thorndike (1874-1949) este considerat ca un predecesor important al behaviorismului. A obŃinut doctoratul la Universitatea Columbia, New York, 1898, şi a lucrat la acestă universitate până în 1941; a fost preşedinte al AsociaŃiei Americane de Psihologie (A.P.A.) în 1912. Teza sa de doctorat a fost publicată sub titlul „InteligenŃa animală”, reunind studii clasice în psihologia învăŃării şi reprezentând fundamentele unei noi teorii a învăŃării: conexionism. Conexionismul lui Thorndike este şi el influenŃat de concepŃia asociaŃionistă. Baza învăŃării este conexiunea între impresia asupra simŃurilor şi impulsul spre acŃiune. Aceasta este o legătură sau o conexiune esenŃială în procesul dezvoltării deprinderilor. Modelul conexionist se află la baza modelului psihologic S-R (stimul-reacŃie). Schema procesului învăŃării elaborată de către Thorndike este şi astăzi menŃionată în cărŃile de

. În 1908 a fost numit la catedra de psihologie a UniversităŃii John Hopkins fiind privit ca unul dintre cei mai promiŃători tineri psihologi din Statele Unite. este slăbită. Astfel o legătură însoŃită sau urmată de succes. 2006) J. 1974). G. agitaŃie până ce clanŃa se deschidea. de insatisfacŃie. muşcături.specialitate şi nici o teorie supra învăŃării nu-şi poate permite să ignore modelul său experimental. Experimentul tipic utiliza o cutie care dispunea de un mecanism de deschidere manevrat de un mâner. abandonată. El consideră că cea mai caracteristică formă de învăŃare atât la animale cât şi la om se realizează în procesul de încercare-eroare. (E.B. Hilgard. apoi şi-a luat doctoratul la Universitatea din Chicago. iar cele mai puŃin stabilizate erau influenŃate mai puternic de recompensă. AniŃei. Hilgard. ÎNTEMEIEREA BEHAVIORISMULUI (M. Domeniul central al cercetărilor sale era comportamentul animal. 1974). Primele încercări ale animalului se caracterizau prin zgârieturi. Legea efectului acŃionează mecanic asupra tuturor conexiunilor din vecinătatea conexiunilor recompensate şi astfel se minimaliza relaŃia internă dintre succes şi ceea ce individul încearcă să facă (E. El a sistematizat această idee în legea efectului: întărirea sau slăbirea unei legături ca rezultat al consecinŃelor care pot avea loc. unde au debutat şi cercetările sale şi unde a fost numit ca asistent de laborator. Cercetările aprofundate l-au condus la precizarea legii propagării efectului : reacŃiile mai bine stabilizate sunt mai puternic influenŃate de sancŃiune. Thorndike a dezvoltat legea efectului prin descoperirea fenomenului de propagare a efectului. Thorndike apreciază că această gradaŃie lentă sugerează faptul că pisica a învăŃat prin selectarea răspunsurilor corecte şi eliminarea celor necorespunzătoare. O pisică înfometată era introdusă în această cutie şi dacă reuşea să manevreze mânerul uşa se deschidea şi avea acces la mâncarea din afară. G. de satisfacŃie este consolidată în schimb dacă este urmată de insucces. Bower. Bower. Prin repetarea încercărilor timpul necesar ieşirii scădea treptat dar lent. El a demonstrat că influenŃa recompensei acŃionează nu numai asupra conexiunii recompensate ci şi asupra conexiunilor adiacente.Watson (1878-1958) a urmat studiile la Universitatea Furman. Experimentele lui Thorndike asupra animalelor au influenŃat profund concepŃia sa asupra învăŃării la om.

studenta care a declanşat demisia lui. A urmat o perioadă de dificultăŃi sociale. Întors la Universitatea John Hopkins. Întemeietorul pragmatismului în psihologie. arătând că nu a văzut niciodată atâta incompetenŃă. Cuvântul pragmatism îşi are originea în cuvântul grecesc „pragma”(acŃiune). financiare fiind un om obişnuit să trăiască în mediul universitar. W. atâta extravaganŃă şi un asemenea grup de oameni aroganŃi şi inferiori. În timpul primului război mondial Watson a fost înrolat în armată şi s-a ocupat de selecŃia psihologică a piloŃilor pentru avioanele de luptă. S-a angajat pe un post . dar a intrat în conflict cu şefii lui şi a fost trimis pe câmpul de luptă. Evenimentul a luat amploare. James arăta că aceasta este o metodă care permite rezolvarea controverselor metafizice interpretând fiecare concepŃie potrivit consecinŃelor sale practice. Marele psiholog american pune astfel problema: dacă o anumită teorie ar fi mai adevărată decât alta ce deosebire ar rezulta pentru om? Dacă nici o deosebire practică nu poate fi observată se va socoti că ambele alternative se reduc la acelaşi lucru şi că orice discuŃie este inutilă (în M. Botez. Psihologia trebuie să urmărească pentru ce este nevoie de acele cunoştinŃe. Peirce. au fost publicate copii după scrisorile de dragoste dintre cei doi iar Universitatea s-a văzut obligată să îi ceară să demisioneze. Acesta va aplica în psihologia umană metodele obiective utilizate în psihologia animală fiind preocupat să evidenŃieze o psihologie riguroasă a faptelor. Pragmatiştii considerau cunoaşterea ca o funcŃiune practică. a încercat să elaboreze un proiect de cercetare asupra hipoxiei la piloŃi. Ralea. Dar strălucita sa inteligenŃă şi simŃul său pragmatic l-au ajutat. O altă sursă a concepŃiilor lui Watson este pragmatismul american. Watson întreŃine o legătură cu o studentă fiică a unei distinse familii din Baltimore. C. Pragmatismul american îşi are originea în lucrările filozofului Ch. De altfel cercetările şi metodologia lui Thorndike au fost extrem de apreciate de către Watson. în 1920. 1958). Opiniile sale asupra armatei erau foarte dure. în 1913 Watson publică celebrul său articol „Psihologia văzută de un behaviorist”.La începutul secolului al XX-lea în Statele Unite au cunosc o dezvoltare excepŃională cercetările de psihologie animală. Armata i-a lăsat un gust amar şi s-a întors la viaŃa civilă după război. În 1921 divorŃează de prima soŃie şi la vârsta de 40 de ani se căsătoreşte cu Rosalie. Având aceste premise. un adevărat manifest al noii orientări. Ideile sunt ipoteze de acŃiune care ne călăuzesc spre adevăr. ca un instrument de acŃiune.

În acest model cunoaşterea lui S poate permite anticipări asupra comportamentului lui R. El a criticat faptul că psihologia nu s-a apropiat de comportamentul animal ca o sursă majoră de explicare a comportamentului uman. dar a subliniat importanŃa studierii comportamentului în contextul social şi cultural. În modelul S-R putem identifica cu uşurinŃă S cu variabila independentă şi R cu variabila dependentă. Behaviorismul este şi o metodă şi a constituit un imbold remarcabil pentru dezvoltarea unor metode. Lucrările sale în domeniul publicităŃii au contribuit la recunoaşterea publică a psihologiei. având contribuŃii importante pentru psihologia publicităŃii şi afacerilor. 1993). Drept urmare. Gândirea psihologică a lui Watson expusă în articolul mai sus amintit dar mai ales în cartea sa „Behaviorismul” (1924) aduce o critică devastatoare introspecŃionismului care a scris sute de mii de pagini despre analiza a ceva intangibil numit conştiinŃă. ale învăŃării şi condiŃionării emoŃionale la copii. La fel ca şi fizicianul psihologul studiază reacŃii. Sunt contribuŃii legate de cercetările experimentale în domeniul psihologiei comparative. După un an de muncă aprecia că este la fel de încântător să urmărească cota de vânzări a unui produs nou la fel cum era să urmărească cota de învăŃare la animale sau la oameni (în W. al XX-lea. În aceste condiŃii el susŃinea că definirea oricărei ştiinŃe include în mod necesar definirea tuturor celorlalte ştiinŃe şi apoi presupune marcarea unui cerc în jurul părŃii pe care o considerăm a fi proprie domeniului studiat. A considerat introspecŃia ca o metodă ezoterică şi nesigură. Întreaga sa teorie demonstra nu numai pragmatism ci şi optimism faŃă de rolul factorilor şi condiŃiilor sociale şi de mediu. psihologia este o ştiinŃă a comportamentului. Viney. R poate fi manipulat prin modificarea lui S. ajustări. Principalele contribuŃii ale lui Watson în domeniul psihologiei au făcut din el cea mai importantă figură din istoria gândirii psihologice în timpul primei jumătăŃi al sec. łelul noii psihologii este prezicerea şi controlul comportamentului. Watson a devenit vicepreşedintele companiei şi a ajuns rapid un om bogat. subliniind conexiunile cu ştiinŃele sociale. mişcări şi comportamente. Cea mai apropiată ştiinŃă de psihologie este fiziologia. cunoaşterea lui R permite inferenŃe despre S. tehnici experimentale de studiu a comportamentului.temporar la o firmă ocupându-se cu studiul pieŃei de vânzare a cizmelor de cauciuc. este celebră aserŃiunea lui Watson care spunea : ”daŃi-mi o sută de copii şi vă asigur că . este o ramură pur obiectivă şi experimentală a ştiinŃelor naturii.

un iepure. lână. Pe această cale Watson a încercat să demonstreze psihanalizei faptul că temerile . flegmatic şi stabil emoŃional. 1993). un obiect sau un animal apare prin asocieri cu circumstanŃe agreabile. Însăşi personalitatea este privită ca un sistem complex de obişnuinŃe care se aplică în variate domenii ale vieŃii. În schimb manifesta o reacŃie violentă la sunetul puternic provocat prin lovirea unei bare de metal cu un ciocan. Copilul avea vârsta de nouă luni şi cei doi cercetătorii i-au arătat un şobolan alb. Experimentul s-a desfăşurat asupra unui copil crescut în spital. Ulterior cercetătorii au demonstrat posibilitatea refacerii unor raporturi emoŃionale normale cu animale în cauză prin asocierea treptată între apariŃia animalului şi primirea unei recompense (ciocolată). ziare în flăcări. Gândirea este identificată cu limbajul întrucât se . Iar cele laringeale la limbaj şi gândire. În etapa următoare cei doi cercetători au încercat să stabilească un răspuns emoŃional condiŃionat. Comportamentele viscerale se referă la reacŃiile organice care se produc în orice activitate psihică. S-a repetat asocierea de şapte ori. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre ataşamentele pozitive: dragostea faŃă de o persoană. măşti şi cu şi fără blană. ReacŃia sa era generalizată şi la alte animale cu haină de blană. În organizarea vieŃii psihice Watson identifică trei comportamente: viscerale. Acest optimism remarcabil a marcat întreaga psihologie americană şi succesele ei în modelarea comportamentelor umane. copilul începea să plângă şi se îndepărta. fobiile nu sunt înnăscute. un câine. Concluzia lui Watson era că emoŃiile. La vârsta de 11 luni i s-a arătat şobolanul alb şi în timp ce copilul a încercat să îl ia în mână s-a produs zgomotul puternic şi copilul a tresărit dar nu a plâns. Viney. de condiŃiile lor. Copilul nu a manifestat frică faŃă de nici unul din aceste lucruri. voi obŃine din ei savanŃi. anxietăŃile. Cele musculare se referă la mişcările adaptative. o maimuŃă. ObişnuinŃele sunt condiŃionate sub impactul mediului extern şi el a demonstrat modul în care se poate condiŃiona inclusiv comportamentul emoŃional. avocaŃi sau infractori”. jurişti. musculare şi laringeale. Conceptul central al psihologiei lui Watson este cel de obişnuinŃă. Rosalie. astfel încât atunci când i se arăta şobolanul în absenŃa zgomotului. Este celebru studiul „ReacŃii emoŃionale condiŃionate” realizat de către Watson şi viitoarea sa soŃie. că anxietăŃile şi fobiile pot rezulta din experienŃe de condiŃionare. deprindere condiŃionată. de nivelul lor.indiferent de originea lor socială. medici. bumbac. (în W. ataşamentul apare prin condiŃionare. Copilul era sănătos şi bine dezvoltat.

InsistenŃa asupra rolului proceselor periferice în gândire a adus contribuŃii importante la studiul mecanismelor psihofiziologice ale limbajului şi gândirii dar a constituit şi un reducŃionism excesiv al gândirii la nivelul unor comportamente primare. Dincolo de disputele teoretico-metodologice Watson s-a arătat preocupat de la bun început de aplicaŃiile psihologiei. Psihologia behavioristă a considerat învăŃarea ca un obiect fundamental de studiu al psihologiei. Watson afirmă că oamenii nu gândesc cu creierul ci cu sistemul de arcuri nervoase ale laringelui şi ale organelor anexe. Ed. Lashley. Tolman. A. Guthrie. Hull. . care cunosc o expansiune remarcabilă şi succese demonstrate ştiinŃific. de faptul că psihologia timpului său nu era utilizată de către alŃi specialişti. W. McDougall. E. Aceasta a constituit un impuls remarcabil pentru dezvoltarea psihologiei şi mai ales pentru elaborarea unui model unanim acceptat al cercetării în psihologie. Aceste cercetări stau la baza tehnicilor de terapie comportamentală. era o psihologie sterilă. Watson s-a preocupat de studiul condiŃionării fricii. Între continuatorii lui Watson în spiritul behaviorismului clasic putem să-i amintim pe Max Meyer. 1. W.1 Neobehaviorismul : Cei mai importanŃi reprezentanŃi ai neobehaviorismului sunt Cl. B. E. Weiss. Atât Pavlov cât şi Watson au fost preocupaŃi de probleme practice.reduce la mişcări musculare ale laringelui. Hunter. A gândi înseamnă a vorbi încet pentru sine. Studiul procesului de învăŃare oferă mijloace remarcabile pentru înŃelegerea şi controlul comportamentului. Aşa cum Pavlov s-a preocupat în ultima parte a carierei sale de psihologia clinică. Behaviorismul clasic şi apoi neobehaviorismul au subliniat importanŃa experimentării ca mijloc de verificare a conceptelor şi teoriilor. În perioada de expansiune a neobehaviorismului între 1920 şi 1950 au fost publicate un număr extraordinar de mare de cercetări experimentale asupra celor mai variate domenii ale vieŃii psihice. Holt. Skinner. K. Munca lui Watson a marcat definitiv interesul psihologiei americane pentru studiul învăŃării.

a. Analiza sa asupra mecanismului întăririi l-a condus la introducerea conceptului de gradient de întărire. Este vorba despre introducerea unui interval de timp între performanŃa care trebuie recompensată şi atingerea obiectivului care asigură întărirea. injectarea de droguri ca variabile experimentale. Principiile comportamentului (1943). Conceptul central al teoriei lui Hull este deprinderea. învăŃarea prin discriminare. Aşadar gradiente de întărire cu intervale mai lungi pot fi . memorarea mecanică ş. În cercetările sale asupra învăŃării Hull consideră întărirea drept prima condiŃie a formării deprinderilor. Treptat se introduce o separaŃie între stimul şi răspuns faŃă de modelul clasic al condiŃionării. Hull vorbeşte despre două forme de întărire: întărirea primară care face apel la trebuinŃele de bază ce trebuie să fie satisfăcute şi întărirea secundară ca stimulent ce consolidează învăŃarea. Cea mai mare parte a activităŃii sale s-a desfăşurat la Universitatea Yale. Pe această linie constatăm o continuitate cu lucrările lui Thorndike şi Watson. se consolidează învăŃarea. Viney (1993) drept figura dominantă a mediului academic al psihologiei între 1930 şi 1950. Pe măsură ce întărirea secundară se amplifică. Această întărire întârziată este menită să dezvolte un comportament din ce în ce mai puŃin dependent de întărirea iniŃială. Astfel hrănirea ca recompensă pentru apăsarea pedalei poate fi amânată cu un număr de secunde pentru a se studia efectul asupra cobaiului care învaŃă acest fel de amânare. Tot ceea ce se întâmplă la nivelul organismului trebuie sa fie luat în consideraŃie în structura experimentului ca variabilă intermediară. Neobehaviorismul modifică schema iniŃială S-R introducând termenul O prin care se desemnează organismul şi ceea ce se întâmplă cu acesta astfel încât răspunsul nu va depinde într-o manieră simplistă de stimul ci şi de organism. Acest termen mediator între S şi R se referă la istoria învăŃării anterioare. Hull a avut în vedere variate forme de învăŃare în experimenŃele sale: învăŃarea prin încercare şi eroare. programele de deprivare senzorială. învăŃarea labirintului. Hilgard şi Bower (1974) vorbesc despre Hull şi teoria sistematică a comportamentului. EsenŃele comportamentului (1951). Este un fel de „decondiŃionare” în raport cu stimulul necondiŃionat iniŃial.Clark Hull (1884-1952) este considerat de către W. Un sistem comportamental (1952). Lucrările sale de bază sunt Teoria matematico-deductivă a învăŃării mecanice (1940).

Uşa din faŃă era lăsată întredeschisă pentru ca pisica să vadă hranarecompensă. Rezultatele demonstrează un comportament repetitiv cu totul remarcabil. la repetare tinde să fie urmată de aceeaşi mişcare”. Guthrie s-a făcut cunoscut prin modelul condiŃionării prin contiguitate. Cei doi autori susŃin că experimentul lor confirmă cele semnalate de Thorndike. 1974). Astfel calitatea de întărire primară a recompensei sau pedepsei este aceeaşi: recompensa reprezentată de hrană reduce tensiunea foamei. Orice acŃiune asupra mecanismului declanşa fotografierea mişcării respective. iar poziŃiile adoptate în soluŃionare erau fotografiate instantaneu când acŃiona maneta de deschidere. bazat pe principiul recenŃei. În concluzie. Pentru Guthrie legea unică a învăŃării a fost formulată într-o manieră foarte concisă: o combinaŃie de stimuli care a însoŃit o mişcare. Această lege este completată astfel „un model de stimul îşi capătă întreaga forŃă asociativă cu ocazia primei asocieri cu o reacŃie” (în Hilgard şi Bower. dar nu a agreat modelul mult prea tehnicist a lui Hull. Edwin Guthrie (1886-1959) şi-a desfăşurat activitatea la Universitatea din Washington şi a fost puternic implicat în aplicaŃiile psihologiei în primul şi al doilea război mondial. Dacă era acŃionat mecanismul uşa din faŃă se deschidea. În al doilea război mondial a fost şeful psihologilor în Divizia Maritimă a Oficiului InformaŃiilor de Război. Paradigma de bază a întăririi constă în reducerea trebuinŃei. reduce tensiunea şocului (Hilgard şi Bower. 1974). Deci foloseşte mereu aceeaşi soluŃie. Este un stereotip. Sunt şi excepŃii de la aceste comportamente pe care autorii le consideră drept rezultat al unor confuzii accidentale. pentru că pisica nu consumă întotdeauna alimentele pregătite. dar că sugerează stereotipia prezentă în . salvarea de la şoc (electric). Pisica va repeta la infinit reacŃia care a condus-o la succes. În experimentele lor Guthrie şi Horton au utilizat aşa numita cutie-enigmă. iar recompensa prin mâncare este nesemnificativă. Pisica intra prin spatele cutiei iar mecanismul de deschidere se afla la mijlocul podelei cutiei.eficiente pentru învăŃare. teoria lui Hull are meritul de a considera învăŃarea în termeni de interacŃiune complexă între organism şi mediu. Modelul lui Guthrie descrie cel mai scăzut nivel al învăŃării. care permitea ca animalul cobai să fie observat pe tot parcursul perioadei până la soluŃionarea problemei. indiferent de cât de nefirească a fost poziŃia care a ajutat-o. A fost un continuator al cercetărilor lui Thorndike şi Watson.

astfel întărirea influenŃează motivaŃia şi performanŃa dar învăŃarea în sine este un proces independent. Tot el şi-a denumit sistemul ca un behaviorism intenŃional. În ziua a unsprezecea cobaii din grupul doi au început să primească recompensa. Astfel oamenii dezvoltă expectanșe de fiecare dată când se stabilesc relaŃii între răspunsuri si stimuli din mediu. Acest fapt se vădeşte de exemplu în anumite reacŃii alimentare. simŃul locaŃiei şi al cauzalităŃii precum şi capacitatea de a dezvolta expectanŃe (aşteptări). Termenul de cognitiv se referă la abilităŃi precum capacitatea de discriminare. al doilea grup nu a primit recompensa şi a fost lăsat să parcurgă labirintul la întâmplare. pe comportamente globale proprii activităŃii de zi cu zi. urmărind finalitatea comportamentului. Concluzia lui Tolman este că aceşti cobai învaŃă relaŃiile spaŃiale şi dezvoltă aşa numite hărŃi mentale ale labirintului. sau evenimente cu impact foarte puternic. ipotezele şi dorinŃele. în anumite reacŃii faŃă de persoane. De exemplu. o expectanŃă se dezvoltă atunci când o recompensă este dată după fiecare răspuns corect. focalizat pe o observaŃie obiectivă. În experimentul său utilizează două grupuri de cobai: primul grup primeşte recompensa după fiecare parcurgere reuşită a labirintului. Se constată că timpul de rezolvare şi numărul de erori au scăzut într-o manieră impresionantă. Edward Tolman (1886-1957) şi-a desfăşurat întreaga activitate la Universitatea Berkeley din California. O anumită experienŃă puternică fixează la om un anumit comportament care este repetat în toate împrejurările. Sugestia lor este pertinentă şi găsim în comportamentul animalelor si al omului multiple dovezi ale învăŃării dintr-o singură încercare. În cutia lui Guthrie mecanismul de deschidere era neschimbat şi întotdeauna în aceeaşi poziŃie. În cutia lui Thorndike pedala era mai greu de manevrat şi nu avea întotdeauna aceeaşi poziŃie.comportament. ContribuŃia remarcabilă a lui Tolman. expectanșele. În categoria variabilelor intermediare include cogniŃiile. care face apropierea de viitorul curent cognitivist în psihologie îl constituie termenul de hartă mentală. Tolman dezvoltă un behaviorism cognitiv. situaŃii. Alături de ceilalŃi neobehaviorişti Tolman introduce conceptul de variabilă intermediară care se interpune între stimulii din mediu şi răspunsurile observabile. scopurile. Prin experimentul lor cei doi autori au vrut să sugereze existenŃa învăŃării dintr-o singură încercare. Tolman consideră că oamenii se confruntă cu astfel de hărŃi mentale în viaŃa cotidiană şi .

apoi alta ş. Indiana şi Harward unde a lucrat cea mai mare parte din timp. Burrhus Skinner (1904-1990) a fost marcat profund de lucrările lui Pavlov şi Watson. Corespunzător. Tolman doreşte să sublinieze că învăŃarea nu implică doar conexiuni stimuli răspuns. Despre behaviorism (1974). Acestea sunt reacŃii operante deosebite de cele de răspuns. şi a doua este cea de tipul R. operantă (Skinner). (1953).a. În acest caz răspunsul se află în corelaŃie cu întărirea. Ne construim o reprezentare a lumii în care trăim şi muncim. (1968). Dar nu vederea pedalei este importantă ci apăsarea pe pedală. ŞtiinŃa şi comportamentul uman. urmărind o cale. vorbeşte despre două clase de răspunsuri: răspunsuri provocate (elicided responses) şi răspunsuri emise (emited responses). dar nu este un stimul care provoacă răspunsul. pentru că întărirea este condiŃionată de stimul (modelul pavlovian).d. Oamenii dezvoltă hărŃi mentale care includ un sens al locaŃiei şi un sens al aranjamentului cotextual incluzând multe căi posibile care conexează diferite locaŃii.aminteşte labirinturile complicate pe care un elev trebuie să le parcurgă pentru a ajunge dintr-un loc în altul al şcolii sau al casei. psihologia americană plasându-l de ani buni pe primul loc al psihologilor din lumea întreagă.(1938). A activat la Universitatea din Minnesota. Skinner introduce lege condiŃionării reacŃiei de tipul R: dacă apariŃia unui operant este urmată de prezentarea unui stimul de întărire forŃa este mai mare (în Hilgard şi Bower. Comportamentul verbal. ci şi conexiuni specifice hărŃilor mentale complexe. (1957). Întărirea este întâmplătoare faŃă de răspuns. Lucrări mai importante: Comportamentul organismelor. ContribuŃia cea mai importantă a lui Skinner o constituie condiŃionarea operantă. Răspunsurile provocate de stimuli cunoscuŃi sunt reacŃii de răspuns. nu ne mişcăm într-o manieră mecanică. Acest răspuns poate fi întărit prin mâncarea care îi urmează. . Corespunzător celor două tipuri de răspuns Skinner consideră că există două tipuri de condiŃionare. 1974). S-a bucurat încă din timpul vieŃii de o recunoaştere unanimă în lumea academică americană şi internaŃională. Tehnologia predării. Pentru comportamentul operant stimulul devine o ocazie. ci într-una flexibilă.m. El face deosebirea între comportamentul de răspuns (respondend behavior) şi comportamentul operant (operant behavior). Prima este condiŃionarea de tipul S. În schimb mai există o altă categorie de reacŃii care nu se corelează cu un stimul cunoscut.

Răspunsul este construit treptat pornind de la unul deja învăŃat. Concluzia cea mai importantă a cercetărilor lui Skinner este că urmarea evidentă a întăririi unui operant se manifestă prin creşterea ritmului răspunsurilor emise. Pentru condiŃionarea operantă sunt decisive programele de întărire: întărirea pozitivă. Numărul de apăsări ale pedalei este înregistrat şi reprodus de un grafic. Ceea ce Skinner denumeşte comportament „superstiŃios” Guthrie considera învăŃare prin contiguitate. care permite evitarea unor stimuli neplăcuŃi. înăuntru se află o mică pedală care atunci când este apăsată face să cadă bucăŃele de mâncare într-un jgheab. întărirea la interval fix prezintă o rezistenŃă scăzută la stingere şi răspunsul dispare rapid dacă nu mai este întărit de mult timp. stimularea electrică a creierului care nu a fost utilizată de către Skinner şi care a produs efecte remarcabile. Skinner a dezvoltat modelele sale experimentale studiind capacitatea de discriminare şi modelarea comportamentală. Nu întâmplător în cazul de întârziere a întăririi poate fi consolidat un alt comportament. întărirea la proporŃie fixă care se aplică în funcŃie de numărul de răspunsuri corecte date. întărirea negativă. care furnizează recompensa aşteptată. S-a vorbit despre un centru al plăcerii. Cu alte cuvinte animalul învaŃă să acŃioneze pedala fără a vedea mâncarea. deoarece în trecut acest comportament a fost asociat cu recompensa). întărirea la proporŃie variabilă mai rezistentă la stingere decât întărirea la proporŃie fixă. cum ar fi un şoc electric. superstiŃioase ale cobailor (spre exemplu un animal îşi scarpină urechea sau se învârte înainte de a se uita în cutia cu mâncare. Modelarea se realizează prin modificarea treptată a ceea ce animalul trebuie să facă pentru a obŃine întărirea. Mai departe experimentele au fost complicate şi animalele cobai au fost învăŃate să apese maneta pentru a evita un lucru neplăcut. iar subiecŃii . Au fost constatate chiar şi comportamente paradoxale.Skinner a imaginat un dispozitiv complex pentru studiul condiŃionării operante: o cutie fără lumină. Sunt forme de dresaj ce apelează la recompensarea fiecărui succes. iar primirea întâmplătoare a întăririi creşte numărul de acŃionări ale pedalei. izolată fonic. întărirea la interval variabil este mai eficientă. Prin stimularea unei anumite zone a creierului s-a constata că şobolanii flămînzi preferau stimularea electrică în continuu în defavoarea hranei. Skinner a descoperit că întărirea trebuie să fie aplicată imediat după manifestarea comportamentului operant şi că întărirea intensifică ultimul comportament pe care l-a manifestat animalul.

În aceste condiŃii Skinner insistă asupra următoarelor trei mecanisme care reglează raportul dintre pedeapsă şi ameninŃare: întărirea pozitivă. personalitatea. AplicaŃiile condiŃionării operante sunt mai ales în domeniul învăŃării şi în domeniul terapiei comportamentale. . frica de a-i cere Vanessei o întânire. 1993). recompensa. întărirea primară satisface direct nevoi primare. având o valabilitate redusă în lumea reală. Folosindu-vă de procesele condiŃionării clasice şi operante încercaŃi să explicaŃi următoarele probleme cu care se confruntă Sam: frica de testele scrise. 1997 ). cu cea negativă. constă în prezentarea unui stimul pozitiv şi astfel comportamentul se va schimba atunci când este stimulat în mod plăcut. Hayes şi Sue Orrell. scopurile. biologice. Marele psiholog umanist Karl Rogers a criticat foarte dur teoria lui Skinner considerând-o fascistă. O altă contribuŃie semnificativă a lui Skinner este studiul raportului dintre pedeapsă şi ameninŃare. A fost acuzat că propune o ştiinŃă mecanicistă. sentimentele. Opera şi realizările lui Skinner s-au bucurat nu numai de aprecieri dar şi de critici severe. creativitatea. I s-a reproşat faptul că ignoră sinele. ceea ce nu trebuie să facă şi nu ceea ce este bine să facă. Viney. întărirea negativă constă în întreruperea sau absenŃa unui stimul negativ aşteptat. retragerea răsplăŃii.umani stimulaŃi au declarat că se simt minunat. întărirea secundară (de exemplu banii) este asociată cu lucruri care satisfac nevoi primare (dupa N. pedeapsa implică transformarea unui comportament nedorit prin aplicare unui stimul aversiv. în al doilea rând o pedeapsa poate fi asociată cu cel care o aplică şi nu cu comportamentul indezirabil. care dezumanizează individul (W. fericiŃi şi au solicitat continuarea stimulării mai multe ore în continuu. AlŃi autori apreciază că cercetările sale oferă rezultate doar în laborator. procrastinarea. în al treilea rând pedeapsa indică. Pedeapsa nu este automat eficientă din următoarele motive: în primul rând pedeapsa îl determină pe individ să o evite şi nu să renunŃe la comportamentul nedorit. Glassman and Marilyn Hadad. S-a constatat că este mai eficientă combinarea întăririi pozitive. de obicei. 2009) AnalizaŃi problemele lui Sam din perspectivă behavioristă. De asemenea sunt şi aplicaŃii militare dar cu EXERCIłIU (William E. cogniŃia. caracter secret.

Ambii părinŃi lucrează (contabil tata. La jumătatea anului universitar a consatat dezamăgit că rezultatele la examene nu au fost atât de bune pe cât se aştepta. să se joace pe calculator şi să se uite la TV. Aceste activităŃi îi plăceau dar totuşi Sam se gândea că ar trebui să muncească şi asta îl făcea să se simtă vinovat. un tip de persoană despre care oamenii spun că este “un tip de treabă” Sam provine dintr-o familie de clasă medie şi părinŃii lui au fost întotdeauna iubitori şi suportivi. Petrecea mult timp gândindu-se dacă aceasta ar putea să devină iubita lui în viitorul apropiat. Dar îi era teamă să o întrebe dacă vrea să se întâlnească cu el întrebându-se mereu: Dacă va spune nu? Se gândea că Vanessa este o tânără independentă cu o dorinŃă puternică de a face carieră şi se temea că ea l-ar putea considera o persoană prea tradiŃională pentru gustul ei. . Ei i-au insuflat dorinŃa de a munci din greu pentru a avea success în viaŃă.amânarea rezolvării sarcinilor sau a problemelor). La început a avut dificultăŃi în a se adapta la situaŃia de a fi departe de casă dar a început să-şi facă prieteni. A fost admis la o facultate bine cotată (prima lui opŃiune) într-un oraş situat departe de orăşelul în care s-a născut. preferând în schimb să socializeze cu prietenii (Nigel şi Rajiv). Adesea îi spuneau” Tu ai abilitatea de a reuşi şi noi ştim că aşa va fi”. Sam a muncit din greu pentru a ajunge student (era atent la notele pe care le obŃinea şi lupta pentru note mari) şi considera că este bine pregătit pentru a face faŃă încercărilor. La începutul primului semestru şi-a dat seama că volumul de muncă este mai mare decât se aştepta şi a început să se îngrijoreze privitor la reuşitele sale. el amâna studiul şi să rezolvarea temelor în ultima clipă. Apoi a început să devină anxios în ceea ce priveşte testele scrise iar pe măsură ce semestrul se apropia de sfârşit a început să se simtă copleşit de volumul de muncă.SAM Sam este student în primul an. designer de interioare mama). Astfel. El este muncitor. Străduindu-se intens nopŃile dinaintea examenelor. prietenos şi uşor de convins. Sam a reuşit să treacă de primul semestru dar era atât de epuizat încât în săptămâna de vacanŃă dintre semestre a zăcut în pat doborât de o răceală. Dar în loc să muncească intens a început să procrastineze (procrastinare. În aceeaşi perioadă a întâlnit-o pe Vanessa.

Din situaŃia descrisă reiese că Sam se confruntă cu următoarele probleme: frica de testele scrise. frica de a-i cere Vanessei o întânire. să se simtă vinovat şi să se întrebe dacă este capabil să reuşească la facultate.stimul necondiŃionat). teama şi ruşinea resimŃite atunci (RNC) au devenit asociate cu fete de acest gen. . Frica de a-i cere Vanessei o întâlnire. Va avea oare curajul să vorbească cu Vanessa înainte ca aceasta să îşi găsească pe altcineva? łinând cont de ceea ce ştim despre Sam şi despre comportamentele actuale cum putem înŃelege situaŃia în care este acum? Rezolvare Probleme lui Sam analizate din perspectivă behavioristă Folosind condiŃionarea clasică şi operantă putem analiza situaŃia lui Sam din perspectivă behavioristă. procrastinarea Frica de testele scrise. Dat fiind faptul că Sam a fost un elev care întotdeuana a muncit din greu pentru a obŃine rezultate bune la învăŃătură pe baza condiŃionării clasice putem presupune că a ajuns să asocieze munca de la şcoală cu anxietatea.Acum la debutul celui de-al doilea semestru Sam este şi mai anxios: volumul de muncă nu pare să fie mai mic şi numai gândindu-se la asta simŃea cum i se strânge stomacul. astfel acum chiar dacă este atras de Vanessa ea este pentru Sam SC pentru anxietatea lui (RC). Este posibil ca în trecut Sam să fi fost respins de fete independente şi inteligente (SNC). este posibil ca notele mici obŃinute să fi fost însoŃite de dezaprobarea părinŃilor sau poate chiar de sentimente de ruşinare faŃă de prieteni (SNC.condiŃionare clasică Mai întâi se pare că Sam a dezvoltat o frică condiŃionată în ceea ce priveşte testele scrise.CondiŃionare clasică + CondiŃionare operantă Tot prin condiŃionare clasică se poate explica şi teama lui Sam de a îi cere Vanessei o întîlnire. De vreme ce în acest caz nu se specifică circumstanŃele putem presupune că Sam a avut în trecut experienŃe negative referitoare la testele scrise (nu a reuşit întotdeauna să obŃină note mari). a început să procrastineze. astfel testul scris a devenit stimul condiŃionat (SC) pentru anxietate (RC). Frica şi anxietatea produse (RNC – răspuns necondiŃionat) de aceşti stimuli au devenit apoi asociate cu situaŃia specifică de a da teste scrise. La scurt timp. Astfel.

Sam a continuat să evite aceşti stimuli (se apuca de învăŃat doar în ultima clipă). Sam nu este sigur dacă acest răspuns pozitiv din partea Vanessei se va generaliza şi în cazul unei relaŃii romantice. Dat fiind faptul că procrastinarea înlătură stimulii negativi.Din perspectiva condiŃionării operante prietenia Vanessei reprezintă pentru Sam o întărire pozitivă. socializarea cu prietenii. Sam a continuat acest comportament şi l-a generalizat la toate materiile . în timp ce întărirea care ar fi putut fi reprezentată de obŃinerea unor note mari nu se putea concretiza imediat. CărŃile. ea este o formă de întărire negativă. De menŃionat este faptul că întăririle pentru procrastinare sunt imediate. deci el continuă să evite realizarea temelor de la facultate. Dat fiind faptul că programele de aplicare variabilă a întăririlor promovează comportamente rezistente la extincŃie. Astfel întăririle pentru procrastinare erau mai puternice. aceştia semnalizau munca de la şcoală pe care Sam a învăŃat prin condiŃionare clasică să o asocieze cu anxietatea. el evită posibilitatea de a simŃi anxietatea care ar putea să apară în situaŃia în care Vanessa îl va respinge ca iubit Procrastinarea – CondiŃionare clasică + CondiŃionare operantă Procrastinarea lui Sam reprezintă o formă de condiŃionare operantă. aşa se explică faptul că în ciuda limitelor pe care le avea strategia lui Sam de a învăŃa doar înainte de examene acesta a continuat să promoveze acest comportament. chiar dacă erau într-un fel limitate de sentimentul de vină (întărire negativă). Sam se teme că în postura de iubit va primi din partea Vanessei o întărire negativă astfel el este tentat să abordeze doar comportamentul de prieten care îi asigură din partea fetei o întărire pozitivă Astfel. Astfel. Din prezentarea situaŃiei lui Sam reiese că înainte de a junge la facultate ceea ce reprezenta pentru el întărire pozitivă pentru a-şi realiza sarcinile şcolare era obŃinerea unor note bune. mediul universitar îi furniza acestuia un program variabil de întăriri. În acelaşi timp. privitul la TV reprezentau pentru Sam activităŃi plăcute fiind astfel întăriri pozitive. Dat fiind faptul că munca de la şcoală este puternic aversivă –“ La începutul primului semestru şia dat seama că volumul de muncă este mai mare decât se aştepta şi a început să se îngrijoreze privitor la reuşitele sale” (întăritor condiŃionat negativ) el o evită prin procrastinare. temele pe care le avea de realizat reprezentau pentru Sam sitmuli discriminativi. Dat fiind faptul că acum la facultate examinarea se realiza spre sfârşitul semestrului iar succesul academic nu părea să fie pentru Sam consistent. sau ea va avea comportamente diferite faŃă de Sam prietenul şi Sam iubitul.

are o istorie complexă de comportamente învăŃate de-a lungul istoriei sale. Proximitatea examenelor reprezintă pentru Sam stimul discriminativ. ca orice individ. Recomandarea lor pentru Sam ar fi să se folosească strategii de modificare a comportamentului pentru a face faŃă anxietăŃii. procrastinării în ceea ce priveşte sarcinile de la facultate şi evitării a unei posibile legături romantice cu Vanessa. care îl anunŃă că dacă nu învaŃă nici în acest moment este în pericol de a nu trece examenele (a nu trece examenele= întărire negativă). . Behavioriştii ar spune că Sam.studiate în facultate.

Elcock.. Contemporary controversies in psychoanalytic theory. 2004. History and theory of psychology. and their applications. 2009. Opre. Arnold. Istoria psihologiei. Editura ASCR.. O. A critical perspective.BIBLIOGRAFIE AniŃei. Yale university press / New Haven and London Hergenhahn . ClujNapoca Kernberg. F. M. 2006. II-a. A. 2000. D.. J.: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co. ed. 2006. M.. Universitatea din Bucureşti. AniŃei. techniques. Introducere în teroiile personalităŃii. 2001. Ed. suport de curs.. Ed. R. B. ediŃia a II-a. .. Istoria psihologie. Psihomedia Jones..

Anexa I C. George Boeree. 2006. History of Psychology .

.

.

.

.

.

temele centrale are ar trebui investigate devin: creativitatea. mişcarea hippie. Pe la jumătatea secolului XX strucrualismul dispăruse ca şcoală. liberul arbitru. proteste rasiste. auto-determinarea. iar funcŃoinalismul şi psihologia gestaltistă şi-au pierdut distinctvitatea ca şcoli. deoarece este o alternativă la psihanaliză şi behaviorism. De asemenea anii 60 au fost dominaŃi de o serie de evenimente. funcŃionalismul. asasinarea lui Martin Luther King. Şi singura atitudine este aceea că cei care percep realitatea sunt diferiŃi. La începutul anilor 60 un grup de psihologi conduşi de Abraham Maslow au pus bazele uneui curent pe care îl denumeau a treia forŃă în psihologie. John Fitzegrald Kennedy şi Robert Kennedy. Astfel. Dintre acesta enumerăm: Războiul din Vietnam şi mişcările pacifiste care i-au urmat. Numită a treia forŃă. Această orientare respinge determinismul şi pesimismul care transpar din teoriile behavioriste şi psihanalitice şi . Sigura realitate pe care eu o pot cunoaşte este aceea pe care o percepi şi o experimentezi în acest moment." (C.PSIHOLOGIA UMANISTĂ (fenomenologică) "Singura realitate pe care eu pot să o cunosc este lumea aşa cum o percep şi o experimentez eu în acest moment. intenŃionalitatea. Domeniul psiholgiei era dominat de behaviorism şi psihanaliză în anii 50 şi la debutul anilor 60. care au contribuit la contestarea explicaŃiilor de tip raŃionalist sau empirist. imaginaŃia şi valorile. 1980) CONTEXT În perioada anilor 1920 -1930 şcoli de gândire precum structuralismul.Rogers. Există atâtea lumi reale câŃi oameni există. Aceştia considerau că celelalte două forŃe psihanaliza şi behaviorismul nu iau în calcul o serie de aspecte importante care definesc natura umană. psihlogia gestaltistă şi psihanaliza continuau să ofere modele explicative asupra funcŃionării psihicului. psihologia umanistă evidenŃia faptul că este necesară comutarea atenŃiei de la problemele tratate de celelalte persepective (care erau centrate pe adaptare şi definirea normalităŃii) la problemele care ne definesc ca fiinŃe umane. celelate orientări au început să le asimileze anumite apecte.

ExperienŃa subiectivă a individului devine stfel obiectul de studiu al psihologiei. fie este un epifenomen. În plus. explicaŃiile pe care le oferim în mod conştient propriilor noastre acŃiuni sau trăiri ar putea fi rezultatul unor distorsiuni care sunt generate de mecanismele noastre defensive. deoarece nu avem metode obiective pentru a o investiga. ASUMłII CENTRALE 1. E. b) Studiul ştiinŃific al datelor care provin din experienŃa subiectivă se poate realiza printr-o metodă numită validare subiectivă. Din acest punct de vedere. Conform acestei metode orice interpretare a unui eveniment sau orice observaŃie care întruneşte acordul a cel puŃin doi cercetători poate fi considerată validă. A. insistenŃa făcută pe valoarea obiectivă a datelor obŃinute de către un observator imparŃial este fără sens deoarece şi în această situaŃie avem de-a face cu o prelucrare subiectivă a datelor. Psihanaliza devaloriza experienŃa subiectivă conştientă deoarece cauzele care determină comportamentele sunt în măsură aproape exclusivă inconştiente. Prin urmare. Pentru a înŃelege persoana este nevoie să înŃelegem felul în care aceasta înŃelege lumea. psihologia umanaistă se opune behaviorismului şi psihanalizei deoarece ambele perspective devalorizau experienŃa subiectivă. Inclusiv metodele tradiŃionale . Behavioriştii considerau că mediul este cel care are valoare explicativă asupra comportamentului şi nu experienŃa subiectivă care este fie irelevantă ştiinŃific. Rutherford. (W. Psihologia umanistă a atras atenŃia asupra unui aspect important care caracterizează un demers ştiinŃific: acordul comunităŃii ştiinŃifice. Perspectivă fenomenologică Pentru umanişti comportamentul poate fi înŃeles în termenii experienŃei subiective a individului. 2010). Pentru a înŃelege felul în care se comportă indivizii este necesar mai întâi să înŃelegem persoana care genereazeă comportamentele respective. Umaniştii resping ideea că experienŃa subiectivă nu poate fi studiată ştiinŃific folosindu-se de următoarele argumente: a) toate informaŃiile pe care le avem despre lume sunt obŃinute în cadrul experienŃei subiective. Pickren.postulează o perspectivă esenŃialmente optimistă asupra naturii umane conform căreia toŃi oamenii posedă capcităŃi înnăscute pentru dezvoltare.

Oamenii au capacitatea de a decide asupra felului în care se comportă folosindu-se de evaluarea subiectivă a situaŃiilor.se supun acestui principiu de validare intersubiectivă dacă de exemplu luăm în calcul folosirea replicabilităŃii prin care testăm acurateŃea rezultatelor experimentale obŃinute. Liberul arbitru Comportamentele noastre nu sunt rezultatul exclusiv al experienŃelor trecute sau a influenŃei mediului. felul în care ne comportăm şi simŃim este influenŃat de sistemul axiologic pe baza căruia evaluăm contextele şi propriile noastre acŃiuni şi trăiri. 3. Demersului lor investigativ i se potriveşte ceea ce Gordon Allport. 2. Umaniştii recunosc că mediul. instincte. Psihologii umanişti au observat că. psihanaliză). experienŃele trecute influenŃează comportamentele dar aspectul fundamental care este implicat în generarea comportamentelor noastre este felul în care interpretăm lumea şi propriile noastre experienŃe (experienŃă subiectivă). atunci ar trebui să dezvoltăm ştiinŃa până când va reuşi să fie” . o figură cheie a psihologiei personalităŃii. perspectiva umanistă se opune behaviorismului şi psihanalizei deoarece respinge ideea deterministă conform căreia există o cauză primară a comportamentelor noastre (mediul. . spunea despre dificultăŃile pe care psihologia le întâmpină astăzi atunci când încearcă să explice concepte precum valoarea şi sensul : “ Dacă astăzi psihologia nu este în întregime pregătită să facă faŃă unei asemenea încercări. este dificil să investigăm sensul cu care oamenii îşi investesc acŃiunile. instinctele. felul în care ne comportăm şi simŃim este într-o mare măsură rezultatul unei decizii personale care este luată în funcŃie de evaluările pe care noi le facem în conformitate cu experienŃa noastră subiectivă. Din acest punct de vedere. behaviorism. Sensul experienŃei ExperienŃa noastră subiectivă este guvernată de sensul. din punct de vedere metodologic. În consecinŃă. Cu toate acestea nu au exclus această posibilitate. În concluzie. valorile pe care le atribuim acŃiunilor noastre.

impresiile. 2006) Din existenŃialism. literatura. . filosofia. asociaŃiile personale. respectiv conŃinutul.PRECURSORII UMANISMULUI Conform celor prezentate în secŃiunea AsumpŃii centrale psihologia umanistă este un curent care valorifică un aspect cheie care defineşte fiinŃa umană şi anume capacitatea de a lua decizii (liberul arbitru). psihologia ar trebui să includă toată varietatea de date preluate de conştiinŃă ca fenomene. umanismul a preluat ideea că oamenii au capacitatea de a investi cu sens experienŃele lor personale. Rogers şi A. După cum susŃine Husserl. accentuând studiul individual al omului. ConsecinŃele asumării acestei idei le putem identifica în abordările psihologilor umanişti. fondatorul fenomenologiei. umaniştii utilizează metode idiografice preluate din alte domenii cum ar fi de exemplu istoria. Această capacitate îl face pe om să fie fundamental diferit de celelate fiinŃe sau de simplele obiecte sau alte forme de existenŃă. (AniŃei. Această vizuine asupra fiinŃei umane se bazează pe nişte principii fundamentale care au precedat-o. Dacă adăugăm acestora şi contextul specific al anilor ‘60 putem să oferim un răspuns la întrebarea Cum a apărut psihologia umanistă? Romantismul a insipirat viziunea umanistă din psihologie datorită faptului că a atras atenŃia asupra faptului că oamenii sunt în esenŃă buni şi dacă societatea le permite devin împliniŃi (a se vedea această perpsectivă optimistă asupra fiinŃei umane la reprezentanŃii de seamă ai psihologiei umaniste: C. Spre deosebire de behaviorişti. De asemenea această abordare accentuează faptul că omul investeşte cu sens exprienŃa pe care o trăieşte iar dacă dorim să abordăm fiinŃa umană. ca experienŃe unice. în ceea ce o defineşte prin excelenŃă suntem nevoiŃi să luăm în considerare experienŃa subiectivă. care utilizau metode nomotetice şi interpretarea statistică a omului. fenomenlogia şi existenŃialismul. arta. Psihologia umanistă şi-a definit modelul explicativ al psihicului uman integrând mai multe aspecte care Ńin de specificul fiinŃei umane care se regăsesc în anumite abordări anterioare cum ar de exemplu: romantismul. Metoda fenomenologică încurajează subiectul să raporteze ceea ce este firesc. Maslow). Din fenomenologie a preluat metoda fenomenologică şi ideea validării intersubiective a datelor care provin din investigarea experienŃei subiective a individului.

Alfred Adler. Personalitatea care se încadrează în acest tip etic este similară personalităŃii autorealizate despre care va vorbi Rogers. . Persoanele care aparŃin acestui mod sunt interesate să evalueze în profunzime posibilele consecinŃe ale acŃiunilor lor. demnă chiar şi în condiŃii defavorabile (mediu. spre deosebire de psihanaliză. Unii cercetători îl consideră primul reprezentat al psihologiei umaniste datorită faptului a descris conceptul de Sine creativ referindu-se la faptul că ceea ce devine o persoană este într-o mare măsură rezultatul unei alegeri personale.De exemplu Soren Kierkegaard (1813-1855) filozof danez. Abordările anterioare din psihologie care au influenŃat perspectiva umanistă menŃionăm: cercetările asupra conştiinŃei realizate de W. G. constrângeri sociale). Maslow. ÎNTEMEIETORII PSIHOLOGIEI UMANISTE Psihologia umanistă e recunoscută oficial prin înfiinŃarea Revistei de psihologie umanistă în 1961 şi a AsociaŃiei Americane de Psihologie Umanistă. psihanaliza (datorită faptului că s-a centrat pe terapie şi datorită evidenŃierii factorului motivaŃional în generarea acŃiunilor noastre. . pentru o stare de bine generală şi pentru legături morale perfecte. Vom vedea că o nevoie fundamentală este aceea de autorealizare). Allport şi C. AsociaŃia Americană de Psihologie a stabilit o divizie de psihologie umanistă. perspectiva gestaltistă (prin ideea preeminenŃei întregului asupra părŃilor). James. Întemeietorii formali ai curentului sunt consideraŃi a fi A. AlŃi cercetători consideră concepŃia lui Adler ca o tranziŃie de la teoriile psihanalitice predominante în timpul activităŃii lui Freud la punctul de vedere umanist modern. umanismul va lua în considerare nu numai nevoile de bază –instinctele în terminologie psihanalitică – ci şi alte tipuri de nevoi care nu numai că sunt conştiente dar care descriu mai bine specificitatea noastră. Rogers. unul dintre fondatorii existenŃialismului considera că există un Mod etic de existenŃă care se defineşte prin preocuparea pentru dreptate. Un alt exemplu îl regăsim la Heidegger care definea individul autentic prin faptul că este conştient de existenŃa lui şi este capabil să aibă o existenŃă bună.

organizată. 2006) TEORIA ROGERSIANĂ A PERSONALITĂłII (A. Acestea formează câmpul fenomenal al individului. politice americane. 2006) Carl Rogers (1902-1987) este considerat ca fiind cel care a împlinit curentul umanist deoarece a reuşit să-i confere o orientare aplicativă cu o influenŃă extraordinară în domeniul terapiei. A fost preşedintele AsociaŃiei Americane de Psihologie în 1947. simŃul noutăŃii. Sinele este definit ca o structură organizată de percepŃii deoarece individul percepe obiectele exterioare şi propriile experienŃe ataşânsu-le semnificaŃii. (AniŃei. ştiinŃifice. (AniŃei. piramida trebuinŃelor (structură ierarhică). simŃul umorului. A întemeiat Centrul pentru studiul persoanei în California. Termenii cheie care definesc concepŃia sa sunt: dezvoltarea dinamică a personalităŃii. organizat. iar acele părŃi ale câmului fenomenal care sunt percepute ca aparŃinând invidului constiuie sinele. integrat. Rogers este cel care a desăvârşit psihologia umanistă.Abraham Maslow (1908-1970) Cea mai cunoscută lucrare a sa este „MotivaŃie şi personalitate” (1954). Allport a analizat şi a precizat distincŃia dintre nomotetic şi idiografic. Maslow este considerat iniŃiatorul curentului umanist. . simŃul autonomiei. Imaginea de sine modifică de-a lungul vieŃii dar îşi păstrează în permanenŃă această structură integrată. sistem structurat. Carl Rogers este fondatorul terapiei nondirective. apoi a celei centrate pe client şi. o imagine de sine optimistă şi acceptată de ceilalŃi au devenit descriptorii personalităŃii autorealizate. Trăsăturile comune ale acestora precum creativitatea. a stabilit liniile de demarcaŃiei dintre metoda behavioristă şi cea umanistă. Sinele este definit ca structură organizată şi unitară de percepŃii. Gordon Allport (1897-1967) este considerat o figură centrală în cercetările privitoare la personalitate. rezistenŃă la autoritatea arbitrară. Opre. nevoie puternică pentru intimitate. spontaneitatea. personalitate autorealizată. Allport este considerat ideologul acestui curent. De menŃionat este faptul că Maslow a identificat caracteristicile personalităŃii autorealizate în urma unui studiu (care a durat 2 ani) asupra unor personalităŃi importante ale vieŃii sociale. imaginea de sine. în final al terapiei centrată pe persoană. 2006) Conceptul structural cheie a teroiei rogersiene a personalităŃii este conceptul de Sine.

Sinele ideal este acea imagine despre sine pe care individul doreşte cel mai mult să o posede. unitatea (înŃeleasă ca absenŃă a conflictului) între percepŃiile de sine. şi între aceste percepŃii şi experienŃa cu mediul. pe de altă parte: “Majoritatea comportamentelor adoptate de organism sunt cele consistente cu imaginea despre sine” (Rogers. chiar dacă din punct de vedere obiectiv acest comportament nu este întotdeauna cel optim. Orice individ se va comporta într-un mod conform cu imaginea pe care o posedă despre sine. “Organismul are o singură şi foarte puternică tendinŃă de bază. care au o foarte mare importanŃă pentru individ. 507). pe de o parte.” (Rogers. dacă te consideri un individ slab la ortografie. vei încerca să acŃionezi în aşa manieră. şi anume aceea de a se actualiza. 1951. . organismul nu caută să câştige plăcere şi să evite durerea (aşa cum pretindea Freud). Astfel. ci tinde să-şi păstreze unitatea structurală a personalităŃii. include percepŃiile şi semnificaŃiile potenŃial relevante pentru sine. Sinele este un element important al experienŃei umane. 1951. p. 487). Conceptul de auto-realizare (autoactualizare) implică tendinŃa organismului de a evolua de la stadiul de entitate simplă către una complexă. Conform acestuia. de la fixitate şi rigiditate către un proces de schimbare şi libertate de expresie ConsistenŃa şi congruenŃa sinelui Conform tezelor rogersiene. oamenii pot fi cu adevărat fideli doar lor înşişi. p. Conceptul de consistenŃă a sinelui a fost dezvoltat de Lecky (1945) ). scopul fiecărui individ este de a deveni cu adevărat el însuşi Autoactualizarea (autorealizarea) TendinŃa fundamentală a individului este către realizarea propriului potenŃial. încât comportamentul tău să corespundă acestei imagini despre tine însuŃi. Pentru Lecky. organismul funcŃionează astfel încât să-şi păstreze consistenŃa. El exprimă trecerea de la dependenŃă la independenŃă.

Stanislav . într-o stare de congruenŃă. chiar şi într-o mică măsură. împreună cu Carl Rogers. Antony Sutich. putem recepŃiona informaŃii contrare imaginii de sine. ReacŃionăm defensiv interzicând accesul în sfera conştientă experienŃelor percepute şi considerate (inconştient) ca fiind. Nevoia de apreciere pozitivă /de acceptare necondiŃionată Nevoia de apreciere pozitivă: atitudini. 2006) Psihologia transpersonală este o continuare a psihologiei umaniste. preocuparea majoră a lui Rogers vizează mediul familial în care se dezvoltă copilul: fie creşte liber. Maslow drept fondator al acestui curent. având posibilitatea de a-şi manifesta potenŃialul. devenind ulterior un individ defensiv. Autorealizarea şi dezvoltarea sănătoasă a psihicului Din punctul de vedere al psihologiei dezvoltării. dar într-o formă concordantă cu imaginea de sine) şi negarea existenŃei experienŃei (inhibarea manifestării conştiente a experienŃei). respectul. Două dintre mecanismele defensive cele mai studiate de Rogers sunt distorsiunea sensului experienŃei (permite accesul în conştiinŃă a experienŃei. în conflict cu imaginea de sine. Prin intermediul unui proces denumit subcepŃie. înainte ca acestea să devină conştiente.SituaŃii de incongruenŃă şi mecanisme defensive (distorsiunea sensului experienŃei şi negarea existenŃei experienŃei) O stare de incongruenŃă apare atunci când există o discrepanŃă între modul în care individul se auto-percepe şi experienŃa reală cu lumea înconjurătoare. PSIHOLOGIA TRANSPERSONALĂ CA PRELUNGIRE ŞI AMPLIFICARE A PSIHOLOGIEI UMANISTE (AniŃei. În 1969 a întemeiat AsociaŃia Americană de Psihologie Transpersonanală. fie se dezvoltă pe fondul unui sentiment de incongruenŃă cu sine. Viktor Frankl. precum căldura sufletească. simpatia şi acceptarea (toleranŃa) faŃă de copil şi se traduce prin necesitatea acestuia de a primi dragoste şi afecŃiune. Răspunsul faŃă de ameninŃarea reprezentată de recunoaşterea experienŃelor aflate în conflict cu imaginea de sine este acela de apărare. iar A.

cu natura şi cu întregul Univers. Scopul psihologiei transpersonale este să-i ajute pe clienŃi să-şi descopere şi să-şi interpreteze conştient pulsaŃiile existenŃei interioare.R. hipnoza.a. forme variate de percepŃie extrasenzorială ş. calmarea şi relaxarea distorsiunilor perceptuale. prin autocunoaştere şi transformare interioară. conştiinŃa cosmică. unul dintre fondatori. ConştiinŃa şi potenŃialele sale nebănuite pot fi explorate prin eliminarea contradicŃiilor defensive şi al obstacolelor interne. psihoterapia experienŃială şi experienŃele de moarte clinică. Jim Fadima.T. identificarea mistică cu alŃi oameni. într-un evantai larg al stărilor de conştiinŃă. Zlate (1988) arată că psihologia transpersonală îşi propune să extindă câmpul cercetării psihologice pentru a include arii ale experienŃei şi ale comportamentului uman asociate cu o sănătate optimă şi bunăstare. extazele mistice populare. experienŃe ale lumii divine.P. În România a fost înfiinŃată AsociaŃia Română de Psihologie Transpersonală (conform pagini web a A.). Apoi a fost înfiinŃată AsociaŃia Transpersonală InternaŃională (A. 14/3 aprilie 2004. prin liniştirea. analiza viselor. hipnoza profundă.I.T. experienŃe karmice. să-i asiste pentru a se centra pe această activitate interioară care duce la autoactualizare şi transcendenŃă. AsociaŃia a editat Journal of Transpersonal Psychology. întâlniri cu fiinŃe arhetipale. Timişoara). Psihologia transpersonală este nemulŃumită de „parŃialitatea” psihologiei contemporane. crizele psihospirituale. respiraŃia holotropă. prin expansiunea câmpului conştiinŃei. consideră psihologia transpersonală ca o ramură a psihologiei care reuneşte şi acceptă spiritualitatea ca pe o dimensiune importantă a sufletului omenesc. M. meditaŃia. care nu explorează în totalitate şi în profunzime stările psihice. prin conştientizare.). Psihologia transpersonală studiază şi tratează întregul spectru al experienŃelor umane. moarte şi renaşterea psihologică. vizite pe tărâmuri mistice. (Agenda. nr. Este vorba despre experienŃele şi observaŃiile specifice meditaŃiei şi altor forme de practică spirituală sistematică. Stanislav Grof. Într-o analiză critică a acestui curent. Metodele psihologiei transpersonale sunt psihoterapia transpersonală. să-i ajute pentru . inclusiv diferitele niveluri şi zone ale psihismului care devin manifeste sub forma unor stări de conştiinŃă modificată. Din acest motiv psihologia transpersonală plasează în centrul preocupărilor ei conştiinŃa ca dimensiune centrală.Grof.

d. neîncrederea în puterea metodelor ştiinŃifice în cercetarea atributelor umane 3. să-i susŃină pentru a-şi depăşi limitele condiŃionării şi a-şi asuma responsabilitatea în vederea proiectării propriei vieŃi în armonie cu natura ş. abordare a personalităŃii umane din perspectivă idealizată 4. şi sensul experienŃei. Skinner 2.a găsi căile dezvoltării potenŃialului minŃii. concepte greu de operaŃionalizat – perspectivă nebuloasă CONTRIBUłII Introducerea în domeniul investigativ al psihologiei a unor teme noi precum intenŃionalitatea. reducerea behaviorismului la două figuri notabile Watson.m. A contribuit la dezvoltarea unei tendinŃe în psihologie care vizează înŃelegerea fiinŃei umane ca întreg.a. întorcerea la perioada pre-ştiinŃifică a psihologiei 6. eliminarea studiului asupra comportamentului animal nu se justifică 7. CRITICI ADUSE ABORDĂRII UMANISTE 1. realizările curentelor criticate şi a metodelor ştiinŃifice în psihologie au relizat deja o mare parte din obiectivul asumat 5. .

Tolman a adus în prim plan cercetări cu un puternic suport cognitivist. 1999) 2. 1999) PRECURSORII AI COGNITIVISMULUI (AniŃei. 1999) 4. Miclea. prin restructurări ale reprezentărilor interne asupra relaŃiei dintre obiectul scop şi obiectul mijloc se produce un răspuns aparent spontan dar care rezultă dintr-o prelucrare informaŃională de tip procesual. în sistemul cognitiv uman. Cercetările lui K. studiul evenimentelor interioare ale unei persoane este necesar pentru înŃelegerea unei persoane. adesea denumite mediatori. A. Köhler şi cercetările sale asupra inteligenŃei la animale au semnalat rolul intuiŃiei ca procesare spontană de informaŃie în urma căreia. Aceste evenimente interne. Duncker asupra fixităŃii funcŃionale şi mai ales cele asupra analogiei au fost preluate în psihologia cognitivă modernă demonstrează felul în care reprezentarea mentală dintr-o anumită situaŃie este transferată într-o nouă situaŃie şi poate să producă o rezolvare a problemelor prin analogie. Birch. Behavioristul E. 2006) W. psihologia cognitivă studiază procesările la care este supusă informaŃia. între inputul senzorial şi outputul motor (M. El a introdus termenul de „hartă mintală”. A. întrucât se petrec între stimulare şi apariŃia comportamentului includ: percepŃia. procesele cognitive nu procesează aleator ci organizat şi sistematic 3. sugerând existenŃa unei reprezentări mintale a structurilor spaŃiale care acŃionează într-o manieră latentă în . Miclea. sistemul cognitiv este un sistem fizic care are capacitate de reprezentare şi de calcul (M. memoria şi limbajul (T. Wadeley.PSIHOLOGIA COGNITIVĂ ASUMPłII FUNDAMENTALE 1. Malim. procesele gândirii ca rezolvare de probleme.

Chomsky a dezvoltat modelul gramaticilor generative. Terminologia lui Chomsky a fost adoptată de către psihologia cognitivă: structuri de transformare. Dar configuraŃia este personală şi conferă individului nota de specificitate. ContribuŃia remarcabilă a acestor cercetări este aceea că a oferit posibilitatea tratării strategiei umane în rezolvarea de probleme. prin analogie. După Chomsky nucleul limbii se defineşte printr-o mulŃime de propoziŃii (structura logică-propoziŃională) obŃinute în urma aplicării transformărilor (tratament. ele sunt reprezentări cognitive. Dezvoltarea constructelor este în strânsa legătură cu experienŃa de viaŃă şi fiecare persoană dezvoltă un sistem de constructe ierarhizate. modelarea structurilor cognitive oferă explicaŃii asupra proceselor mintale. structurate şi organizate. . procesare) obligatorii la verigile terminale ale gramaticii. Kelly este o anticipare asupra abordării cognitivite a personalităŃii. Newell şi H. Teoria constructelor personale elaborată de către G. A. Simon au ajuns la rezultate remarcabile în ceea ce priveşte logica computerelor. Conceptul de „hartă mintală” este intens utilizat în psihologia cognitivă .. Constructele constituie modalităŃi personale de a percepe şi interpreta evenimentele. reguli de ramificare şi reguli de subcategorializare etc. etc. Teoria informaŃiei şi cercetările lui G. religioase. modele cognitive ale unor realităŃi. Shaw şi Simon au elaborat şi condus celebrele programe de cercetare ale Rezolvitorului general de probleme ca sistem de procesare a informaŃiei în vederea rezolvării unor probleme accesibile gândirii umane. Miller. De la modelul generării propoziŃiilor propus de către Chomsky la modelele computaŃionale moderne este o distanŃă foarte mică. perioade istorice. Astfel. Constructele personale ca şi reprezentările noastre cognitive ne permit să percepem şi să interpretăm lumea şi evenimentele prin prisma lor. Sistemul de constructe prezintă o serie întreagă de particularităŃi comune pentru oameni în general şi pentru anumite grupuri. Valoarea constructelor permite şi o evaluare anticipativă a comportamentelor persoanei. Newel. politice. Aceste cercetări au demonstrat că factorul comun pentru gândirea umană şi pentru inteligenŃa artificială sunt procesele informaŃionale care se dezvoltă în baza unui sistem complex de programe şi subrutine capabile de combinări şi transformări. competenŃe lingvistice. Psiholingvistica dezvoltată de către N. categorii. sisteme culturale.procesul rezolutiv.

Se poate spune că de fapt cognitiviştii după ce şi-au elaborat o primă variantă a limbajului conceptual au descoperit surprinşi că Piaget cu ani buni înaintea lor studiase şi clarificase conceptele fundamentale pe care cognitiviştii le considerau o noutate absolută. Psihologia cognitivă va insista mult asupra raporturilor topologice dintre reprezentările cognitive. limită şi continuitate. Ideea organizării activităŃii mentale în structuri operatorii şi scheme mentale trimite la conceptele fundamentale ale gestaltismului. Analiza piagetiană a degajat trei structuri fundamentale: structurile algebrice al căror prototip este grupul. Toate cercetările psihogenetice privitoare la dezvoltarea reprezentărilor şi mecanismelor de rotire. imaginea mintală care constituie un concept fundamental al psihologiei cognitive a fost reabilitată pentru psihologie şi studiată cu mijloace experimentale de către marele savant elveŃian. Piaget şi a şcolii sale numită şi structuralism genetic constituie o anticipare a modelărilor cognitive privitoare la asimilarea şi dezvoltarea structurilor cognitive. Astfel el a demonstrat faptul că şcolarul mic nu reuşeşte decât pe la 8-10 ani să-şi reprezinte rotirea sau dispoziŃia porŃiunilor într-o hârtie împăturită. Astfel axiomatica se prelungeşte în ultimă instanŃă în însăşi schema inteligenŃei. Axiomatica reprezintă o schemă a realităŃii iar orice abstracŃie conduce la o schematizare. Piaget găseşte în aceste axiome ale structurii matematice de grup legile fundamentale ale organizării sistemelor de operaŃii mentale în general. Reprezentarea. anticipare vor constitui apoi teme predilecte pentru psihologia cognitivă. Constatăm că practic Piaget anticipează şi oferă psihologiei cognitive rezultate şi un limbaj conceptual remarcabil de riguros asupra structurilor cognitive.EPISTEMOLOGIA GENETICĂ ŞI DEZVOLTAREA COGNITIVĂ Aportul şi contribuŃia remarcabilă a cercetărilor lui J. pliere. având un acces foarte dificil la anticiparea rezultatelor unor transformări. Dar Piaget merge mai departe şi analizează evoluŃia structurilor operatorii pe baza structurilor matematice de grup. transformare. Piaget va acorda o atenŃie deosebită . Cercetările lui Piaget asupra reprezentărilor topologice au arătat mecanismele ontogenetice ale apariŃiei lor. structurile de ordine şi structurile topologice care se referă la raporturile de vecinătate.

organismul este văzut ca un sofisticat procesor de informaŃii. iar reactualizarea devine recuperare. Această nouă terminologie nu constituie doar o simplă substituŃie. Piaget anticipează într-o manieră remarcabilă cognitivismul modern care îi datorează mare parte dintre conceptele de bază precum şi dintre metodele de cercetare. transformarea informaŃiei. ÎNTEMEIEREA PSIHOLOGIEI COGNITIVE ŞI TEMELE EI MAJORE Momentul formal al întemeierii psihologia cognitive este publicarea lucrării Psihologia cognitivă de către U. de exemplu. Noua orientare cognitivistă a câştigat teren într-o manieră rapidă fiind favorizată mai ales de progresele din domeniul ciberneticii şi neurologiei.reprezentărilor topologice şi va evidenŃia un tip aparte de inteligenŃă topologică ce se referă la reprezentarea poziŃională. sau şi mai mult tratare. În această viziune informatizată şi computerizată memoria realizează o encodare. cel de răspuns cu cel de output. Noua psihologie va începe să-şi impună un limbaj propriu în cadrul căruia. Neisser în 1967. În această lucrare autorul a sistematizat rezultatele cercetărilor realizate în anii ’50 -’60 de către precursorii mai sus amintiŃi. prelucrarea informaŃiei devine procesare. termenul de stimul este înlocuit cu cel de input. deoarece termenii trimit la operaŃionalizare conceptuală care se regăseşte sistematic abordată în lucrările de psihologie cognitivă. Tema dominantă a psihologiei cognitive este metafora procesării informaŃiei care porneşte de la premisa că procesele mintale operează într-o manieră asemănătoare cu un calculator. El a demonstrat că informaŃia vizuală nu este suficientă întrucât structurile topologice se fixează dificil şi implică mişcarea subiectului într-un sistem de puncte de referinŃă. Prin întreaga sa operă şi prin rigoarea J. implicând o anumită ordonare a diverselor locaŃii stabile. dar şi mentală în raport cu o hartă a locaŃiilor şi a raporturilor topologice dintre elementele spaŃiale. sugerând intervenŃia procesorului în modificarea. stocare şi recuperare a informaŃiei la . Mai departe. la nivelul memoriei întipărirea devine encodare. mişcarea subiectului poate fi reală într-un plan fizic spaŃio-temporal. Termenul de tratare a informaŃiei este şi el foarte sugestiv. fixarea devine stocare.

Shaw şi Simon ca şi cele ale lui Khaneman si Tversky. Abordarea memoriei şi modelele acesteia constituie una dintre temele predilecte ale psihologiei cognitive. Creierul uman pare compatibil cu acest model întrucât informaŃia este procesată prin intermediul reŃelelor pe mai multe nivele simultane. Este o mişcare interdisciplinară care pune în acŃiune resurse provenite din cele mai variate domenii: în afară de psihologie. G. D. Se are în vedere investigarea relaŃiei dintre contextul social şi cogniŃie. stereotipurilor şi reprezentărilor sociale. filozofia. Psihologia cognitivă pare să fie puternic marcată de utilizarea metaforelor cognitive care au avantajul că permit un schimb fructuos de idei referitoare la fenomenul respectiv. iar din câmpul psihologiei: atenŃia. CogniŃia socială constituie o altă temă majoră de studiu pentru psihologia cognitivă. Roediger III. Elmes. ingineria. 2005). antropologia. memoria de scurtă durată şi memoria de lungă durată. informatica. formarea conceptelor. limbajul. H. Sunt remarcabile cercetările lui Newel. de scurtă durată şi de lungă durată. Este explorată maniera în care informaŃia de ordin social este procesată şi efectul dinamicii sociale asupra acestei procesări. . Sunt demne de amintit aici teoria atribuirii. Asocierea dintre informatică şi psihologie a condus la avansarea unor modele interesante cum ar fi cel al procesării paralele. Aceste metafore ne oferă convenŃii pentru a discuta despre posibilităŃile teoretice de cercetare (B. din perspectiva inteligenŃei artificiale. Kantowitz. H. cercetarea atitudinilor. neuroştiinŃele. lingvistica. Amintim aici modelul lui Atkinson şi Shiffrin(1968) care tratează memoria din perspectiva celor trei module: registrul senzorial. Psihologia cognitivă se afirmă ca rezultat al participării unor diverse domenii ale cunoaşterii. În abordarea rezolvării problemelor se propune un nou mod de interpretare a strategiilor algoritmice şi celor euristice. rezolvarea de probleme. Apoi Craik şi Lockhart (1972) au propus modelul nivelelor de procesare în memorie.nivele de procesare senzorială. . Astfel encodarea superficială a unui stimul va fi uitată mult mai repede decât encodarea informaŃiei semnificative care suportă un nivel de procesare profundă. memoria. L.

Bibiografie AniŃei. A. B. 2009. Psihomedia Hergenhahn . ediŃia a II-a.. Ed.. 2000. AniŃei. Opre.. Istoria psihologiei. Ed..: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co. M. Psihologie cognitivă. M. Perspective în psihologie.2006. M. 2006. A. Tehnică. Birch. Istoria psihologiei. Wadeley.1999. suport de curs. T. R. Personalitatea în abordările psihologiei contemporane. Universitatea din Bucureşti. Ed. Polirom Malim.. ASCR Miclea. A.. 1999 .

it becomes irrelevant for ordinary life and contemporary culture. OBSESIA ŞTIINłEI Psihologia modernă a apărut într-o perioadă în care. despre costurile şi beneficiile lor. prin succesele remarcabile obŃinute.primul laborator de psihologie experimentală . was undermined by two complexes: to become a rigorous science (like physics) and to cure (like medicine). primele studii de psihologie "ştiinŃifică" au apărut la interfaŃa dintre stimulul fizic şi senzaŃia psihică şi au purtat numele de psihofizică. dădeau certificatul de ştiinŃă sănătoasă. să-şi redimensioneze propria dezvoltare. De aceea. Aş putea spune că psihologia a fost chiar complexată de fizică şi de medicină. Psihologia a câştigat mereu în precizie. 3400 Cluj-Napoca. Câştigurile într-o direcŃie au însemnat pierderi în alte direcŃii. more than a century ago. criteriul de ştiinŃificitate pentru toate demersurile umane similare. Although psychology have realized substantial achievements in this direction. A new century requires a polithropic psychology. cercetările din laboratoarele de la Leipzig . mai metafizic. Experimentul şi măsurarea . pe care neîncetat a încercat să le emuleze.asemeni fizicii . încât. renunŃând la reacŃii defensive şi reflectând asupra ei însăşi. fizica devenise ştiinŃa-prototip. a fost marcată de două idealuri disciplinare devenite obsesii. InvestigaŃiile conduse de Wundt. Cred însă că psihologia a devenit astăzi suficient de matură. Psychologists have sacrificed relevance for accuracy.asemeni medicinei.e.erau preocupate de regularităŃile transformării . dar preŃul plătit începe să fie prohibitiv.POLITROPIA PSIHOLOGIEI Mircea MICLEA Facultatea de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei Universitatea Babeş-Bolyai. plurivoce va fi vorba în continuare. dar mai ales despre nevoia unei psihologii politrope. INTRODUCERE Dezvoltarea psihologiei. mai obscur şi delirant.şi de a deveni artă curativă .deveniseră "normalitate". România ABSTRACT MULTIDIMENSIONALITY OF PSYCHOLOGY.principalele metode ale fizicii . de la Wundt până astăzi. aproape: de a deveni ştiinŃă . a psychology able to approach relevant problems for human being. i. dar a pierdut constant în relevanŃă. to foster an ecumenical methodology and to diversify psychological discourse. În bună măsură a reuşit. Despre complexele care au jalonat dezvoltarea psihologiei în acest secol. Cu cât un demers se abătea mai mult de la ele. The development of psychology since its birthday. cu atât mai anormal ştiinŃific devenea.

. Mai mult decât atât. în mare măsură. nesatisfăcătoare pentru nevoile construirii unor sisteme inteligente. Câştigurile acestui angajament teoretico-metodologic. luând forma unui jargon ştiinŃific ezoteric. Pentru ca să devină ştiinŃă. aspirând la descoperirea legităŃilor universale ale psihicului. 1992). în care dezvoltarea unei discipline este marcată de tranzacŃiile cu disciplinele complementare. cu o palmă deasupra simŃului comun promovate de psihologia tradiŃională."legea psihofizică fundamentală". Majoritatea investigaŃiilor publicate în revistele de specialitate ilustrează behaviorismul metodologic. Wundt. considerându-le "comice şi naive". 1994). 1987. ÎnfăŃişarea pe care o are psihologia ştiinŃifică astăzi. era o opŃiune epistemică foarte trebuincioasă pentru dezvoltarea psihologiei. vezi Hirst & Manier. formaŃi la Cornell University de Edward B. psihologia ştiinŃifică. psihologia trebuia să studieze doar acele variabile care puteau fi observate şi măsurate. un specialist de primă mărime. "memorie implicită". constante. mecanismele decizionale etc. neurobiologii au somat psihologii să-şi rafineze aparatul conceptual. "neuromimi". ca să ne oprim aici cu ilustrarea unui lexic profesional în continuă expansiune. "memoria iconică". Pe scurt. Miclea. atenŃie. obsedat de cultul exactităŃii. Cu două decenii în urmă. Narayanan (1986). bazat pe experiment şi măsurare. "reŃele semantice". a murit ca doctrină. Între stimulii senzoriali şi răspunsurile motorii există relaŃii funcŃionale. stimulul şi răspunsul. care fac obiectul de investigaŃie al psihologiei.stimulului fizic în senzaŃie. Aceeaşi obsesie a fizicii au avut-o nu numai psihologii europeni. ci şi cei americani. încercând să emuleze fizica în descoperirea de legităŃi sau mecanisme universale. de la structuralismul lui Wundt până la psihologia cognitivă actuală. preferând să identifice variabilele în funcŃie de care aceasta se poate calcula. s-a legitimat prin recursul la măsurare şi experiment. odată cu rafinarea nivelului de analiză experimentală. radical. dar a supravieŃuit până astăzi ca metodologie. un discurs experimentalist riguros. independente de contextul real al funcŃionării lor. sunt uriaşe. Şi n-ar fi fost posibil fără designuri experimentale ingenioase şi prelucrări matematice sofisticate. psihologia a fost constrânsă la o dezvoltare prin rafinarea analizei experimentale şi utilizarea modelelor formale de către presiunile exercitate de discipline colaterale .B. (Pentru o critică acidă a tendinŃei psihologiei cognitive de a afla mecanisme universale. spune Watson. critica conceptele psihologice tradiŃionale. J. Aşa cum fizica renunŃase să se întrebe ce este gravitaŃia. Corpul compact de cunoştinŃe de care dispune psihologia actuală. formaŃi la Şcoala lui W. "inhibiŃie cognitivă". stări de conştiinŃă. al cărui înŃeles îi scapă fără o educaŃie prealabilă de specialitate. accesibil doar unei comunităŃi ştiinŃifice reduse.) prin comportamente observabile şi măsurabile. . Pe scurt.în special neuroştiinŃele şi inteligenŃa artificială. supuse manipulării experimentale. şi rezultatul acestor cerinŃe de pe piaŃa cercetării ştiinŃifice contemporane. referitoare la prelucrarea informaŃiilor senzoriale. "amorsaj". preocupată de analize microstructurale exprimate într-un jargon profesional riguros este. recurg la operaŃionalizarea unor variabile interne (ex. Behaviorismul clasic. vagi. altfel vor fi siliŃi să o reinventeze (Bunge & Ardila. constatând discrepanŃa tot mai mare dintre analizele infracelulare din neuroştiinŃe şi conceptele macroscopice. Cu timpul. procese cognitive etc. Titchener. dinspre tehnologia inteligenŃei artificiale A. adică. Ea a fost exprimată radical. Cititorul întâmplător al unor reviste de psihologie va da peste termeni ca "geoni". Watson. este extrem de vast şi bine consolidat. tot astfel psihologia urma să abandoneze probleme considerate metafizice de genul "ce este psihicul?" şi să se consacre studierii relaŃiilor funcŃionale dintre stimul şi răspuns.simptomatic pentru aspiraŃia psihologiei de a descoperi legităŃi universale asemeni fizicii . limbajul psihologiei a devenit tot mai specializat. memoriile senzoriale. vehement de întemeietorul behaviorismului. memoria semantică şi cea autobiografică. strategiile rezolutive. Pe de altă parte. Legea Weber-Fechner care exprima dependenŃa logaritmică a tăriei senzaŃiei (S) de intensitatea fizică a stimulului (I) (S = K logI + c) a fost botezată .

1919). O serie de probleme esenŃiale pentru om. Determinarea coeficientului de inteligenŃă (IQ) sau a potenŃialului de învăŃare (EQ) beneficiază de proceduri standardizate. în măsura în care ea se pretinde o ştiinŃă a sufletului omenesc. De la începutul secolului. Diagnoza unor tulburări emoŃionale. de pildă. psihologia a năzuit permanent să devină ea însăşi artă curativă. Janet publica un volum de dimensiuni impresionante intitulat semnificativ MedicaŃii psihologice (Janet. a politicienilor. Ca în gluma cu beŃivul care îşi căuta cheile pierdute numai în dreptul stâlpului cu neon. Probleme uriaşe. Progresele sunt incontestabile. psihologia a trecut prea repede şi prea uşor la exces metodologic. printr-o luptă consecventă. Impactul ei asupra omului contemporan. "Care este sensul vieŃii?". Ad Serenum) în locul unei cărŃi de psihologie. Spus în toată cruzimea lui. Şi n-am auzit de nimeni care să fi murit cu o carte de psihoterapie în mână. de genul: cum sunt uitate silabele fără sens. în general deficienŃelor. Asupra acestor lucruri vom mai reveni în ultimul capitol. cu frământările lui. carenŃelor psihice. să vindece. acordarea unei atenŃii speciale psihopatologiei. va fi surprins de guerila permanentă pe care psihologii clinicieni au avut-o cu medicii (psihiatrii). obsesia psihologiei de a vindeca a fost o permanenŃă. Seneca (De vita beata. se face mult mai rapid acum decât în urmă cu câteva decenii. Toate problemele care nu puteau fi abordate cu metodologia consacrată erau abandonate. intervenŃiile cognitiv-comportamentale în cazul altor tulburări psihice s-au dovedit alternative viabile. este mult sub aşteptări. lăsate mai degrabă la cheremul filosofilor. adevărul este că psihologia ne-a ajutat în prea puŃină măsură să trăim mai fericiŃi sau mai împăcaŃi. artiştilor sau. sau în generalizări banale de tipul: gândirea este o funcŃie a întregului creier. fie ele emoŃionale. pierderi semnificative pe alte dimensiuni. Astfel. Psihologia şi-a dovedit cu certitudine valenŃele curative. când. Resursele de cercetare au fost dirijate prioritar pentru diagnoza şi ameliorarea deficienŃelor psihice. pentru o prezentare exhaustivă a problemei). 1997. mai rău.Câştigurile evidente ale acestei opŃiuni au însă. dar au fost mulŃi care şi-au dat sfârşitul cu Biblia sau cu Dialogurile lui Platon. psihologii au obŃinut dreptul de a administra pacienŃilor psihotrope. esenŃiale pentru fiinŃa umană. ca o consecinŃă directă. precum anxietatea şi depresia. necesară validării ei ca ştiinŃă modernă. intelectuale sau de comportament. semnificative pentru natura umană. şi psihologia a ajuns să abordeze numai acele probleme pentru care a avut o metodologie riguroasă. trebuie să citeşti. Ea a avut. Dintr-o igienă metodologică. În schimb. De tranquillitate animi. Geloasă pe utilitatea şi impactul social al medicinei. Excesul de metodologie. când P. jurnalele de psihologie abundă în cercetări de utilitate sau relevanŃă îndoielnică. mai mult. în unele state americane. De aici interminabilele dispute dintre psihologi şi psihiatri referitoare la tratamentul bolilor mintale. până în prezent. agreată de celelalte ştiinŃe pe care vrea să le emuleze. psihologia a sacrificat relevanŃa de dragul exactităŃii. obsesia de a respecta canoanele ştiinŃelor naturii pentru a nu-şi pierde cumva legitimitatea de ştiinŃă a exilat din psihologie probleme cruciale. putem pretinde că instrumentele de evaluare şi tehnicile de intervenŃie elaborate de psihologi au ameliorat substanŃial psihodiagnosticul şi tratamentul deficienŃelor psihice. sunt complet ignorate de psihologi. Terapia cognitiv-comportamentală a depresiei. au fost complet marginalizate. deci şi pentru psihologie. găseşti satisfacŃie sau măcar alinare în Camus (Mitul lui Sisif). comportamentale sau intelectuale. sau să aflăm sensul trecerii noastre pe acest pământ. . fie ele emoŃionale. OBSESIA MEDICINEI Dacă cineva urmăreşte istoria psihologiei. Dacă te frământă problema sensului vieŃii. După mai bine de un secol de psihologie ştiinŃifică. Dacă vrei să afli cum să trăieşti o viaŃă fericită sau cum să ajungi la împăcarea sufletului. pentru că numai acolo putea să vadă. mai ales ca practică psihologică şi mai puŃin ca teorie ştiinŃifică. de genul: "Ce este fericirea?". uneori chiar mai eficiente decât tratamentul medicamentos (vezi Clark & Fairbrun. la imperialism metodologic. "Cum să ne pregătim pentru moarte?". ca revers. marginalizate.

de religie. incapacitatea de a face faŃă unor sarcini obişnuite. simŃind deruta omului cotidian. Ştim mult despre deficienŃe şi prea puŃin despre normal şi despre optimizarea lui. să-şi optimizeze trăirile emoŃionale. ar fi tulburat viaŃa cotidiană erau marcate religios. să-i uşureze deciziile pe care trebuie să le ia zilnic. Clipele de revelaŃie sau de orgasm sunt rare în raport cu imensa banalitate cotidiană. Preocupată de probleme nerelevante pentru viaŃa cotidiană. de securitate şi linişte sufletească. Avem o defectologie bine pusă la punct. Poate mai puŃin chiar decât cunoştinŃele de chimie sau biologie. înainte de masă. timid.de a se legitima ca ştiinŃă riguroasă şi de a vindeca . Tot de la televiziune aflăm care e pasta de dinŃi cu care trebuie să ne spălăm dimineaŃa. într-un tiraj de 60. Oricum am lua-o. o anumită emisiune devin reperul fundamental de structurare a timpului liber. Acest serviciu a fost îndeplinit. contra ciumei. Televiziunea sau radioul. cu drame şi bucurii. Spicuim câteva: rugăciune la trezirea din somn. ViaŃa cotidiană. anodină. toate momentele care. unde să ieşim seara în oraş. ce să mâncăm la prânz. om normal. prelatul puritan Michael Spoukc preciza toate rugăciunile pe care trebuie să le spună bunul credincios pe parcursul unei zile. . Şi toate acestea în condiŃiile în care sub 10% din populaŃie suferă de tulburări mintale şi necesită intervenŃie psihoterapeutică specială.au determinat două efecte cumulate: lipsa de relevanŃă pentru viaŃa cotidiană şi lipsa de relevanŃă pentru cultura contemporană. prin grijile sau temerile ce le puteau trezi. secole de-a rândul. Abia în ultimii ani. IneficienŃa cotidiană. publicată în peste 40 de ediŃii. Răspunzând nevoii omului de a avea o călăuză în viaŃa lui de zi cu zi. iar acum de mass-media. odată cu dezvoltarea psihologiei sănătăŃii (health psychology). şi de patologie în loc de normal.000 de exemplare. Einstein e mult mai sănătos decât un oarecare Grigore. cum să ne îmbrăcăm pentru serviciu. Cele două angajamente. disciplina care studiază sufletul şi comportamentul omului a început să ofere (vagi) prescripŃii comportamentale pentru o viaŃă sănătoasă. nu avem (decât în fază incipientă) o psihologie a supradotării. la ceas de boală etc. Secularizarea vieŃii cotidiene în secolul nostru a coincis cu expansiunea fără precedent a mass-mediei care. ÎnvăŃăturile pe care le putem extrage din tratatele actuale de psihologie despre cum trebuie să ne trăim viaŃa de zi cu zi sunt aproape inexistente. ca şi cum psihologia nu s-ar referi la om. Nu prea ştim cum să-l facem pe omul normal să gândească mai bine. Omul are nevoie permanentă de o călăuză. psihologia a pierdut deocamdată şansa de a se substitui religiei. este cea mai răspândită tulburare psihică. stabilind zilele de sărbătoare. Practic. ce trebuie mâncat la micul dejun. când. instituŃionalizată în programe de curs şi secŃii universitare. ce pastile au efect împotriva insomniei etc. la ceas de moarte. ci la altceva. după luarea mesei. la miezul nopŃii. (vezi Delumeau. Într-o lucrare din 1652. a început să-i jaloneze viaŃa. la spălatul mâinilor. i-a ordonat viaŃa impunându-i ritualuri şi rugăciuni. maximală a resurselor psihice. să memoreze mai bine. urmărite cu obstinaŃie de psihologia acestui secol . religia i-a structurat timpul. praznicele. de fapt. prin programele oferite. cunoştinŃele de psihologie ştiinŃifică influenŃează în foarte mică măsură viaŃa noastră. fricile. pentru cei căzuŃi în sărăcie. Semnul adevăratei sănătăŃi mintale este performanŃa de vârf. să-şi sporească motivaŃia. Pentru milioane de oameni un anumit serial. dar abordabile printr-o metodologie ştiinŃifică indubitabilă. sănătatea mintală constă în utilizarea optimă. 1989. de cineva sau ceva care să-i înlăture plictisul. religia răspundea unei nevoi sociale uriaşe de control. nu performanŃa medie. expertiza. la ceas de război. ne gestionează timpul. Dimpotrivă. Aşadar. altfel. pentru alte detalii). Aristotel e mai sănătos psihic decât Calias. preocuparea excesivă pentru ameliorarea deficienŃelor şi tulburărilor psihice s-a reflectat într-o definiŃie nu prea tonică dată sănătăŃii mintale şi în neglijarea modalităŃilor de optimizare/ maximizare a resurselor de care dispune omul obişnuit. Puritanii au atins aproape perfecŃiunea în acest domeniu. Ceea ce nu înseamnă că această viaŃă cotidiană este uşor de trăit. la orice ceas din noapte. Controlând viaŃa de zi cu zi. de a deveni magister vitae. cu banalităŃile ei. Chiar sănătatea mintală a ajuns să fie definită ca absenŃă a bolii. este singura ce ne-a fost dată să o trăim. a creativităŃii de excepŃie.Tot acest interes manifest pentru psihopatologie şi vindecare a avut ca revers neglijarea funcŃionării psihice normale şi excepŃionale (în sens pozitiv).

chiar dacă am uita toate cunoştinŃele de psihologie ştiinŃifică. în nici un caz. "Care este sensul vieŃii?". Liiceanu. cu excepŃia psihanalizei . omul sănătos. Politropia este întotdeauna pândită de riscul risipirii. în tematica sau producŃia literară. Nici chiar discipline specifice. psihologia trebuie să aibă în vedere probleme relevante pentru om.impactul cultural al psihologiei moderne este extrem de redus. Dar este evident.a cărei legitimitate ca disciplină psihologică e discutabilă . spre buna dezvoltare a psihologiei. ea a ratat şansa de a deveni o călăuză a omului rătăcit în interstiŃiile vieŃii sale cotidiene şi de a modifica expresiile artistice sau literare. SPRE O PSIHOLOGIE POLITROPĂ Termenul de "politropie" a fost propus limbii române de G. scufundat într-un mediu multicultural şi o cultură în plină ecloziune. precum psihologia literaturii sau psihologia artei. ambigue. nu poate fi descris decât de o psihologie la rândul ei politropă. acesta "presupune capacitatea «întoarcerii în multe direcŃii». în arhitectură sau urbanistică. al imposturii. În al doilea rând. psihologia modernă şia pierdut relevanŃa pentru viaŃa cotidiană şi pentru cultură. psihologia trebuie să devină politropă. un reflex al politropiei omului contemporan şi al culturii contemporane. Într-un fel. În măsura în care doreşte să se legitimeze în continuare ca ştiinŃă a sufletului sau psihicului uman. o psihologie politropă este un "joc secund". Progresele din psihopatologie ("defectologie") au avut ca revers retardul în considerarea omului sănătos şi a utilizării maximale a resurselor sale. abandonarea tipului de probleme abordabile numai prin metoda experimentului de laborator şi prelucrare statistică riguroasă a datelor astfel obŃinute. Altfel spus. Preluat din grecescul polytropoe.Pe de altă parte. nu să le delege. n-au avut nici un impact semnificativ în literatură sau în artă. . Aceasta nu înseamnă. fie în pozitivul a tot ceea ce este dotare variată. adică diversificarea temelor şi a metodologiei şi versatilitatea discursului psihologic. în designul artistic etc. Problemele strict empirice vor prolifera. nu numai cele pentru care are o metodologie adecvată. estetice. Psihologia a ajuns la ceasul când trebuie să-şi asume politropia. la metodolatrie. fie în sensul etic al versatilităŃii caracteriale . arta şi literatura acestui secol ar rămâne aceleaşi. dovadă diversitatea actuală a disciplinelor psihologice. Rezumând. extrema pozitivă a vieŃii sale psihice. O parte din interesul psihologilor şi resursele lor de cercetare trebuie dirijată însă şi spre probleme mai puŃin riguroase. Trecând prea repede de la igiena metodologică la excesul de metodologie. pe cât de grea este recuperarea simplităŃii din complexitate la orice nivel al fiinŃei" (p. întrebări de genul: "Cum să trăim o viaŃă fericită?". psihologia trebuie să-şi asume. sancŃionată ştiinŃific. că psihologia a neglijat probleme extrem de relevante. care poate fi în neutralitatea diversităŃii ca atare.. experimentală. Mai întâi la nivel tematic. dar relevante. având acelaşi grad de inexorabil ca şi trecerea naturii de la simplu la complex şi putând fi tot atât de greu înfrântă. "Cum să ne pregătim pentru moarte?" etc. Nu vreau să spun că până acum psihologia a fost unitară. Un om versatil şi politrop trăind odiseea unor noi sisteme economicosociale. politropia vizează metodologia utilizată curent de psihologi în cercetările lor. Rezultatele psihologiei experimentale n-au avut nici un efect palpabil în modificarea expresiei artistice. a ignorat în bună măsură viaŃa cotidiană. etice. univocă. simplă. aşa cum am încercat să demonstrez. Se fac filme şi se scriu romane "psihologice" de succes fără nici o cunoştinŃă de psihologie riguroasă. În general. Dincolo de câştigurile uriaşe. deci a unei firi plurivoce. Politropia e reclamată la toate palierele principale ale psihologiei. incontestabile. atingând nivele de analiză şi subtilităŃi greu de imaginat acum. politropicul reprezintă o «lege de creştere» a spiritului. 6). într-o minunată lucrare intitulată "Introducere în politropia omului şi a culturii" (1981). Câştigul în rigoare a avut ca revers pierderea în relevanŃă. cum a făcut până acum. dar şi de şansa unor realizări renascentiste. în obsesiile ei de a se legitima ca ştiinŃă şi de a vindeca.. a multiplicării căii.

menit să-i proteguiască şi să-i facă mai puŃin expugnabili la ciumă. Janet. Ed. populaŃia revenea la obiceiul botezării copilului după prenumele tatălui. . metafore. în acest caz. Les medications psychologiques. Iar alteori. chiar cu riscul pierderii în exactitate. una dintre sursele esenŃiale de date pentru psihologie. politropia înseamnă. Principles and Applications”. pe o perioadă îndelungată de timp. După ce trecea epidemia de ciumă. psihologul va recurge la analogii şi metafore.să seduci. Paris. în opinia noastră. R. În exemplul de mai sus apare o covarianŃă clară.psihologia trebuie să facă pasul spre ecumenismul metodologic. a modului în care psihologii îşi prezintă teoriile. & Manier. M. devin pertinente pentru construcŃia şi validarea teoriilor psihologice. încercând să argumenteze. Să luăm un exemplu. Uneori discursul va fi analitic. ci prenumele de Roch . A. Contează utilitatea interpretării/analizei. în viziunea localnicilor. M. El va vrea să demonstreze. sau când acestea sunt insuficient de concludente. M. Alteori. (1987). discursul va lua forma eseului. In “Artificial intelligence. menită să amelioreze simptomatologia. BIBLIOGRAFIE Hirst. politropia trebuie să se manifeste şi la nivelul discursului. Ipoteza că numele de sfinŃi date copiilor reprezintă un mecanism de apărare este validată printr-un fapt de repetiŃie. prin care vom ilustra această idee. este istoria. Dacă nu poŃi demonstra. (1994). deosebit de relevant. experimental. întrun jargon specific unei comunităŃi restrânse de cercetare. un experiment de laborator este imposibil. Memory models of man and machine. repetitive. (1919).recurgi la citate. pilde. Adică seduci. Rezumând. astfel încât un istoric atent poate stabili frecvenŃa epidemiilor de ciumă urmărind frecvenŃa numelor cu care erau botezaŃi copiii (Delumeau. dispariŃia ciumei . W. Generalizând. atunci când vizează un număr mare de subiecŃi sau cazuri şi când sunt repetitive reprezintă. în al treilea rând. ecumenismul metodologic şi versatilitatea discursului. enunŃul anterior consemnează o situaŃie existentă în practica psihologică. concomitent. prea puŃin utilizată până acum. Deci.utilizarea numelui sfântului protector. P. Academic Press. adică va seduce. Formând o alianŃă terapeutică. generalizate. alteori.). faptele istorice. 1989). Narayanan. constatabil cu mai mulŃi subiecŃi. atunci argumentezi. Psihologie cognitivă. desfăşurate pe o perioadă mai îndelungată de timp şi implicând grupuri extinse de subiecŃi. copiii primeau nu prenumele tatălui. mai ales că. faptele istorice. Ea este şansa psihologiei secolului următor. când argumentarea e insuficientă. între apariŃia ciumei . Cluj. îi putea apăra de ciumă. argumente la fel de valabile ca şi datele experimentale. În fine. Miclea. Yazdany (ed. Bunge. Când însă asupra regiunii se abătea ciuma. New York.renunŃarea la el şi revenirea la obiceiul pământului. foamete. Or această covarianŃă este un soi de experiment natural. obiceiul pământului era ca primul născut băiat să ia numele tatălui. London. diversificarea temelor. În opinia noastră. implicând mii de subiecŃi. Oricât ar suna de eretic. consemnate de istorici. nu adevărul ei. Una dintre strategiile defensive sau mecanismele psihice de apărare utilizate în Evul Mediu era botezarea copiilor cu numele unui sfânt. New vistas of cognitive psychology (unpublished manuscript). aceste date sunt lacunare şi aluzive. trebuie să argumentezi. aplicate. când rezultatele cercetării vor trebui extinse. spre toleranŃă şi bună înŃelegere între metodologii. Iar dacă nu ai la îndemână decât analogii vagi între situaŃia pacientului şi un personaj literar sau o proiecŃie artistică . (1986). Philosophy of psychology. & Ardila. pacientul şi psihoterapeutul apreciază mult mai mult o analiză/interpretare utilă. ceea ce se şi întâmpla în perioada de linişte şi relativă prosperitate.numele unui sfânt minor care. repetată. în special în consiliere şi psihoterapie. Felix Alcan. războaie sau alte nenorociri ale vieŃii. Uneori. înainte de expunerea ei într-o formă mai generală. secetă. (1992). Gloria. iar dacă argumentaŃia e insuficientă . decât una adevărată dar inutilă. În sudul Italiei. pentru analiza şi interpretarea unui simptom ai suficiente date experimentale prealabile şi poŃi fi demonstrativ. D.

Science and Practice of Cognitive Behaviour Therapy. Introducere în politropia omului şi a culturii. . (1981). G. & Fairburn. Delumeau. C. Oxford University Press. G. (1997). D. PUF. Liiceanu.Clark. Bucureşti. Ed. (1989). Cartea Românească. Le péché et la peur. Oxford. Paris. J.M.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful