Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ Iaşi

Facultatea de Zootehnie Învăţământ la distanţă ŞEF LUCR. DR. STEJĂREL BREZULEANU

MANAGEMENT AGROTURISTIC
Material de studiu I.D. Specializarea Zootehnie Anul de studiu VI

IAŞI, 2006
1

CUPRINS
INTRODUCERE CAP. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL 1.1 Definirea şi scopul turismului rural 1.2 Definirea şi scopul agroturismului 1.3 Interferenţe între turism rural şi agroturism 1.4 Conţinutul activităţilor de turism rural şi agroturism CAP. II EVOLUŢIA AGROTURISMULUI ŞI AGROTURISMULUI 2.1 Turismul rural şi agroturismul pe plan mondial 2.2 Turismul rural şi agroturismul în ţările europene 2.3 Turismul rural şi agroturismul în România 2.4 Forme de cooperare în domeniul turismului rural şi agroturismului CAP. III DEZVOLTAREA, PERFECŢIONAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI 3.1 Dezvoltarea activităţii de agroturism 3.2 Condiţiile necesare pentru practicarea agroturismului 3.3. Sprijinul statului în dezvoltarea şi diversificarea agroturismului 3.4. Efectele economico-sociale ale dezvoltării şi perfecţionării agroturismului CAP.IV. FORMELE ŞI PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI 4.1. Formele agroturismului 4.2.Particularităţile agroturismului 4.3 Factorii care influenţează circulaţia turistică în mediul rural 4.4 Tipuri de gospodării cu destinaţie agroturistică CAP. V. AGROTURISMUL –FACTOR DE DEZVOLTARE ECONOMICOSOCIALĂ 5.1. Agroturismul ca activitate generatoare de venit în mediul rural 5.2. Utilizarea resurselor prin intermediul agroturismului 5.3. Căile şi mijloacele folosite pentru practicarea eficientă a agroturismului CAP. VI. LEGISLAŢIA SPECIFICĂ AGROTURISMULUI 6.1. Cadrul juridic privind agroturismul în România 6.2. Legislaţia specifică turismului rural şi agroturismului în Europa CAP. VII. POTENŢIALUL AGROTURISTIC AL UNEI ZONE 7.1. Noţiunea de potenţial agroturistic 7.2. Resursele turistice naturale şi obiective turistice 7.3. Vocaţia turistică a unor localităţi rurale 7.4 Direcţiile şi formele de dezvoltare în perspectivă ale agroturismului BIBLIOGRAFIE

2

INTRODUCERE
Practicarea agroturismului s-a extins din ce în ce mai mult în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în aproape tot continentul european. O vacanţă la ţară a intrat în obişnuinţa iubitorilor de aer curat, natură, spaţii pur ecologice. Căutarea mediului rural, pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului actual. De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor. Turismul integrat în zonele şi localităţile rurale reprezintă o alternativă de a rezolva, în acelaşi timp, probleme ce privesc, pe de o parte, satul, iar pe de altă parte oraşul. Prin turism rural se vor putea rezolva probleme ale politicii amenajării teritoriului, ale echilibrului oraş-sat, conturându-se astfel o schimbare socială ce oferă posibilitatea populaţiei de la oraş să-şi regăsească rădăcinile, valorile culturale, destinderea fizică, liniştea şi calmul pierdute sau uitate. În ţările Uniunii Europene, agroturismul nu este un fenomen nou. De-a lungul timpului, pentru majoritatea ţărilor U.E. – timpul însemnând spontană ori organizată. Noul în acest domeniul se manifestă prin expansiunea fenomenului turistic în spaţiul rural. Această expansiune se explică, pe de o parte, prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale şi, pe de altă parte, prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă. De aceea, ţările U.E. înscriu turismul în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor, sub denumirea specifică de turism rural. Intrat în obişnuinţa vacanţelor multora dintre turiştii lumii, agroturismulnu mai este o noutate. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor două Americi, Noii Zeelande, Australiei, vacanţele la ţară sunt preferate din ce în ce mai mult, atât de utilizatori (turişti) cât şi de prestatori (amfitrioni/proprietari ori angajaţi ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă - mai ales ca urmare a schimbării preferinţelor şi obişnuinţelor turiştilor către turismul individual - în dauna turismului de masă sau a celui de tip “industrial”. Pe de altă parte, migrarea către oraş, modernizarea muncii în sectorul agricol, schimbările provocate de creşterea concurenţei în lumea rurală prin lărgirea pieţei libere comunitare1, au o contrapondere în agroturismul. Activităţile din sfera turismului pot relansa economic satele, dacă atitudinea binevoitorare a locuitorilor acestora - de a primi şi accepta în mijlocul lor valul risipitorilor şi pretenţioşilor oaspeţi – este receptată favorabil. 3 câteva decenii – cazarea turiştilor s-a practicat de o manieră mai mult sau mai puţin

numeroase organizaţii de turism. după unele abordări psihologice (107). pentru perioada 1990-1992 a oferit acestei organizaţii mijloacele necesare pentru a putea transpune obiectivele stabilite prin statut. pasiunea şi curajul întreprinzătorilor particulari. când EUROGITES nu primeşte fonduri pentru a putea pune în aplicare obiectivele stabilite prin statut şi pentru a avea succes.CAP. din diverse ţări europene se preocupă. un 4 . în ţările cu un grad ridicat de urbanizare şi industrializare a apărut necesitatea de a recrea sau crea ambiantul rustic-rural sub multiple forme: sate de vacanţă. În condiţiile de astăzi. cu o largă sferă de cuprindere. Venind în întâmpinarea acestei tendinţe. ferme de vacanţă. Ca urmare. Astfel. organizaţie care acoperă întreaga Europă geografică. care pune în evidenţă. (26) Din anul 1993 România este membră EUROGITES. de organizarea şi instituţionalizarea turismului în spaţiul rural. în acţiuni concrete. ci un oaspete de seamă. turismul din toate ţările Europei şi implicit din România trebuie să valorifice iniţiativa. Putem aprecia că turismul rural este o stare de spirit specifică locuitorilor rurali. turismul rural este definit ca o formă particulară de turism. ca un domeniu şi o artă a primirii turistului şi a unui comportament ce diferă de alte forme de turism. Căutarea mediului rural pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului. Fiind un fenomen socio-economic nou în evoluţia turismului. în ultimii ani. sate club sau pentru tineret. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL 1. Astfel.1 DEFINIREA ŞI SCOPUL TURISMULUI RURAL Turismul rural este o activitate economică complexă. circulaţia turistică rurală. precum şi satul turistic care. deţine un loc prioritar.E. de mai mulţi ani. Programul de acţiune al C. preocupările de a defini turismul rural sunt sporadice şi pot fi întâlnite în literatura de specialitate diferite definiţii conform unor orientări de moment a specialiştilor. printr-un mecanism propriu. turistul nu este un anonim. Prin deschiderea graniţelor europene „Anul turistic“ – 1990 – a fost înfiinţat EUROGITES. staţiuni rurale de odihnă. lucrative sau obşteşti. care implică foarte mult respect faţă de oaspeţi.

având grijă să se păstreze originalitatea mediului rural. (35). alimentaţie. (70) turismul rural se defineşte ca fiind “o formă de valorificare turistică a spaţiilor rurale prin exploatarea resurselor naturale. activităţi recreative. Privit prin prisma abordării sociologice. Este necesar să fie o contribuţie a întregii societăţi rurale. inedit. existenţa unei baze materiale (care implică mijloace de transport şi căi de acces) şi a unui cadru legislativ adecvat. mediul rural cu tradiţiile şi obiceiurile sale. dornic de a se integra unui mod de viaţă autentic. divertisment şi diverse servicii”. implementarea echipamentelor de recreere şi odihnă. turismul rural. Astfel. gospoăria proprietarului. care să impulsioneze oamenii în vederea practicării unei astfel de activităţi. În acest fel se produce inserţia turistului. respectiv amenajarea spaţiului rural. Din acest motiv se impune ca turismul rural să rămână un produs al societăţii rurale. menite să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire. a poluării. a stresului fizic şi psihic specifice unei existenţe moderne. În ansamblul economiei locale. Dezvoltarea turismului rural apare ca o consecinţă a restrângerii mediului natural în condiţiile urbanizării planetei. turismul rural se manifestă în spaţiul rural indiferent de caracteristicile fizico-geografice şi demografice ale spaţiului rural. în societatea rurală. a aglomeraţiei umane. cultivându-se continuu relaţii care duc în cele din urmă la intensificarea fluxului turistic din zonă. 5 . serviciile oferite de aceşti oameni: cazare şi masă. în care turiştii descoperă viaţa la ţară. poate fi definit ca o activitate specifică mediului rural. turismul rural este apreciat în raport cu existenţa spaţiului rural corespunzător. a produselor agricole. şi specific etnografic şi cultural. se poate observa o mare diversitate a schimbului de impresii între turişti şi gazdă. oamenii interesaţi să practice o astfel de activitate. a produselor de marcă cu identitate regională. Practicarea turismului rural presupune existenţa următoarelor elemente: (20) existenţa unui spaţiu rural bogat în tradiţii cu un mediu natural deosebit. într-un spaţiu adecvat şi plăcut şi la un preţ rezonabil.prieten al familiei. respectiv. a valorilor şi tradiţiilor culturale şi istorice. Din punct de vedere al abordării geografice. Ca atare. care revine mereu cu plăcere la pensiune. turismul rural poate fi considerat ca o terapie necesară pentru relaxarea şi „reîncărcarea bateriilor“ omului modern.

absenţa aglomeraţiei. În Irlanda şi Marea Britanie. cum ar fi Germania. festivităţi. Olanda. Directorul Programului de Dezvoltare a Agroturismului de la Universitatea Bristol (88). posibilitatea unei mai bune cunoaşteri a zonei şi a locului. evenimente. ca un ansamblu de o largă varietate de activităţi. Trecând peste această chestiune geografică. zone de litoral sau zone montane. termenul de zonă rurală se referă la zone care nu sunt nici urbane. în general. nici de litoral. o vizită la o fabrică dintr-o zonă rurală sau o zi petrecută într-un parc tematic dintr-o zonă rurală nu reprezintă turism rural în accepţiunea actuală a acestei noţiuni. turiştii exclud orice relaţii semnificative cu populaţia. evenimente. medii nemecanizate. Agroturismuleste un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural şi uman. Bernard Lane. servicii de cazare. sporturi şi distracţii. ci trebuie să aibă anumite trăsături specifice. (8) Se poate observa astfel că acest concept nu are acelaşi înţeles în toate ţările europene. regiuni. termenul de turism rural implică prezenţa anumitor trăsături ale produsului turistic. de activităţi. toate desfăşurându-se într-un mediu tipic rural. În acest context. De exemplu. Această definiţie de ordin general şi care poate fi doar parţial acceptată pune în evidenţă agroturismulfaţă de activitatea turistică tradiţională. de exemplu. 6 . în care în mod constant. dar include şi regiunile montane. Totuşi. În unele ţări din Europa. contacte personale în antiteză cu anonimatul urban. linişte. Luxemburg şi Franţa.Turismul rural. Turismul ruraleste privit. utilizate pentru producţia rurală. alimentaţie publică şi agrement. Portugalia şi Grecia. cum ar fi: deschiderea spre natură. „turismul rural este un concept care include toate activităţile turistice din zonele rurale”. Se pune mereu întrebarea: ce se înţelege prin „zone rurale”. În Spania. Belgia. apar o serie de probleme. dezvoltate într-un spaţiu caracterizat drept rural. consideră că turismul rural nu este sinonim cu turismul într-o zonă rurală. în ansamblul său include o paletă largă de modalităţi de cazare. În Italia. există tendinţa de a înţelege prin zone rurale acele părţi. sentimente de stabilitate şi istorie naţională. zonele rurale sunt practic toate zonele care nu sunt urbane. Această definiţie pare a fi unanim acceptată şi necontestată. Conform unei definiţii (1). termenul de zonă rurală reprezintă zone diferite de oraşe. când este vorba de a defini exact turismul rural.

clasic. pentru a evita controversa geografică. cu un spectru larg de motivaţii: de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive etc.2 DEFINIREA ŞI SCOPUL AGROTURISMULUI În ceea ce priveşte definirea agroturismului. dezvoltând serviciile de găzduire şi de valorificare a produselor proprii şi locale. precum şi multe alte activităţi specifice. pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi. odihnă. precum şi la oferta „standard” de tip industrial 1. pentru o anumită perioadă determinată.” (72) Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradiţional. cure terapeutice. drept un concept care acoperă activităţile organizate şi conduse la nivel local şi bazate pe atracţiile mediului natural şi uman. inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. 7 . Motivaţia principală a unei asemenea forme de turism este de integrare a turiştilor în mediu natural şi uman şi pe de altă parte implicaţia populaţiei locale în furnizarea de servicii pentru turism. agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care. Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti. termenul de turism verde este adesea utilizat. turismul albastru (vacanţe pe litoral) şi turismul de lumini (turismul urban). în sensul creşterii veniturilor prin valorificarea potenţialului economic al acestora. agrement. adăposturi. Alături de noţiunea de turism rural. sate de vacanţă şi îmbracă forme variate de sejur. Turismul rural este o formă de turism care “se desfăşoară în mediul rural. desfăşurat în staţiuni şi centre turistice. valorificând resursele turistice locale (naturale. ea are la bază necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale. De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate. economice. Din punct de vedere al spaţiului de cazare (al asigurării bazei materiale). culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice. utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale. distingându-se de turismul alb (sporturi de iarnă). agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească.Turismul rural poate fi definit. vin în mediul rural pentru relaxare. tranzacţii sau afaceri.

Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat. prelucratul produselor agricole. sport. activitatea agricolă în gospodăria proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. agrement). în general şi a agroturismului . o reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţii de cazare existent în gospodăria ţărănească. ecologic. studii şi documentare. sociale etc. pensiune. cât şi activitatea economică. agricol. turistul beneficiază de un mediu nepoluat. favorizează dezvoltarea economică a localităţilor rurale. distracţie etc. economic.). culturale. prestări de servicii.Din punct de vedere al divertismentului. cultural. prin: menţinerea echilibrului ecologic. permite realizarea unui turism adecvat 8 . prepararea hranei). cu un puternic caracter ospitalier. ambianţa întâlnită de turist este familială. o turiştilor li se oferă posibilitatea. edilitare etc.). cultura şi arta ţărănească. folosirea durabilă a resurselor turistice. o constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural cu potenţialul său natural. favorizează dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii. o de regulă. o are scopuri diferite: recreere. socio-uman o contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural. creşterea animalelor etc. în scop de recreere. o proprietarul desfăşoară. culegerea fructelor. weekend). mulsul vacilor. cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare. o are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau iarnă. agroturismul este o formă de turism cu multă varietate şi unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura. menţinerea diversităţii naturale. turistic. iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale. reprezintă o activitate secundară. o oferă servicii turistice (cazare. de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora). lipsite de factori de stres. etnografice. de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie.(95) Agroturismul este o componentă a turismului. pensiune. turistul are acces la atracţii turistice naturale. în paralel şi activităţi cu profil agricol (cultivarea plantelor. să participe la activităţile gospodăriei (uscatul fânului. în special şi prezintă în principal următoarele caracteristici:(120) o prezintă un grad de complexitate ridicat. pescuit.

persoane cu dizabilităţi. Oferta de „Turism rural” defineşte toate ofertele turistice din mediul rural. 1999. la diferenţiere. de incluziune.diferitelor categorii de vârstă sau statut social: persoane de vârsta a treia. La acest nivel cele două forme de turism trebuie să dispună de un management capabil să armonizeze cadrul natural şi gospodăria ţărănească în scopul satisfacerii cerinţelor turistului modern. În prima categorie. Vasile Glăvan. vor să-şi petreacă vacanţa într-un mediu rural intact. Deşi acţionează în spaţiul rural. În clarificarea acestor termeni şi stabilirea interferenţelor există două tendinţe de definire a acestor noţiuni. case particulare. să li se ofere produse şi specialităţi regionale. o agroturismul se realizează în strânsă corelaţie cu economia locală. 1995. familii cu copii mici. Nistoreanu P. sejururi în case de vacanţă. iar pentru alţii sunt două noţiuni diferite (Florina Bran.. au un numitor comun care scoate în evidenţă elementele de identitate. Turiştii doresc să cunoască tradiţiile rurale. inclusiv în cea din ţările Comunităţii Europene.3. criteriul de definire utilizat este ponderea veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiază comunitatea rurală sau numai o parte a acesteia. locuinţe de vacanţă. aerul curat şi doresc să poată practica sportul şi drumeţia (32). 9 . agroturismul şi turismul rural sunt două concepte care pentru unii autori reprezintă acelaşi lucru (Braşoveanu N. Practica a arătat că aceste categorii se identifică până la un anumit nivel. Ion Talabă. apar frecvent termenii de turism rural şi agroturism. 1997. 1999). tendinţele privind necesitatea petrecerii timpului liber într-un mod cât mai plăcut şi divers creează premisele dezvoltării organizate a turismului rural şi a agroturismului. 1997). În literatura existentă. cultura şi natura. Ei caută liniştea. INTERFERENŢE ÎNTRE TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISM Evoluţia socială. care şi-au pierdut în mare parte funcţia de bază. existând o strânsă corelaţie în special cu ramurile agricole 1.(135) o turistul are acces la meniuri tradiţionale de sărbători. tineri căsătoriţi etc.. cât şi elemente diferite care le conduc la departajare. care nu sunt legate de gospodăria ţărănească: vacanţe în gospodării. specifice diferitelor zone geografice.

tradiţie şi puritate a naturii şi a necesitat un comportament turistic special. se interferează în mare măsură cu agroturismul. fragmentarea vacanţelor. cu care se completează şi se stimulează reciproc. calitatea şi mai ales prin prospeţimea produselor oferite chiar de către gazdă care are în gospodărie animale şi păsări. prezentarea puternică a elementelor patriarhale. tradiţiile existente în spaţiul rural. sportul. curiozitatea. ca formă complementară a turismului rural. vânătoarea. (16) Agroturismul. cadrul de compensare fizică şi spirituală. în activitatea de agroturism. limitată în cele mai fericite cazuri la circa 100 zile turistice anual. gusturi. serviciile de alimentaţie în turismul rural se bucură de condiţii speciale prin varietatea. criteriul de diferenţiere se bazează pe ponderea diferitelor elemente constitutive ale ofertei turistice. Sub acest aspect. Vizitatorii pot participa activ. termenul de turism rural cuprinde şi cultura. pescuitul sportiv. gustând din senzaţiile noi oferite de un mediu total diferit de cel în care trăieşte în mod curent. greu de atins în majoritatea pensiunilor agroturistice. consumul de alimente. Prin conţinutul său. Astfel. sporirea gradului de solicitare pentru spaţii de cazare cu un confort mai redus. contribuie. turismul cultural şi de cunoaştere. tendinţe către folclor. În plus. cele de cazare. de alimentaţie. turismul rural. acceptarea alegerii ca destinaţii de vacanţă a ţărilor învecinate. Agroturismul este şi va rămâne o activitate complementară sezonieră. proaspete. cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specifică zonelor rurale. de transport trebuie să se situeze la nivelul calitativ întâlnit în orice formă de turism. dacă doresc. formele de agrement şi animaţie etc. În comparaţie cu agroturismul. la activităţile gospodăreşti. cura de aer sau de fructe. odihna. cunoaşterea şi înţelegerea creativităţii populare. care împreună cu cele specifice din gospodăria ţărănească constituie componente ale ofertei turistice. principalele categorii de servicii. motivaţiile estetice. ascensiunile şi drumeţiile. turismul rural este acela care a scos la iveală mai ales în ultima perioadă un aspect deosebit de interesant şi anume cerinţe crescândă pentru turismul din regiunile rurale şi reorientarea unor aspiraţii. pe lângă obţinerea unor venituri complementare pentru populaţia locală şi la 10 .În cea de-a doua categorie. Unele din motivaţiile posibile care au dus la apariţia şi dezvoltarea turismului rural sunt: reîntoarcerea în natură. istoria.

prezent şi viitor propriu. Aceste elemente ale activităţii de turism rural sunt variate în funcţie de regiune sau ţară. 11 . condiţiile economice variate. mobilizarea unui număr însemnat de gospodării şi de persoane. i-a determinat pe producătorii de voiaje turistice să găsească alternative pentru destinaţiile spre litoral şi munte. 1. turismul ruralîn Europa a resimţit puternic impactul schimbărilor importante în atitudinile şi preferinţele consumatorilor. peisaje. sănătate. ridicarea nivelului general de civilizaţie a unei categorii de populaţie care trăieşte izolat. Zonele geografice. cultivarea relaţiilor umane şi chiar ameliorarea situaţiei igienico-sanitare din multe localităţi rurale.4. pe aceeaşi bază geografică. ameliorarea comportamentului social în relaţiile umane. socială.realizarea unor obiective sociale cum ar fi: continuitatea activităţilor agricole întrun mediu slab-productiv. Spaţiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entităţi care au. iar exploatarea lor în interes turistic nu se face pe un teren uniform. CONŢINUTUL ACTIVITĂŢILOR DE TURISM RURAL ŞI AGROTURISM Începând cu anii 1970. Satul a ocupat încă de la începuturile activităţilor umane un loc dominant în ansamblul reţelei de aşezări care s-a organizat în cadrul unui anumit peisaj geografic. atracţiile turistice diverse. căutarea autenticului. Interesul crescut pentru sport. rezultând un ritm accentuat de schimbare în conţinutul produsului turistic rural. resursele umane diferite din punct de vedere cantitativ şi calitativ fac ca ceea ce este de dorit sau posibil într-un anumit loc să nu fie la fel în alt loc. ceea ce este benefic sau tolerat într-un loc sau pentru un anumit grup uman poate deveni nociv sau intolerabil într-un alt loc sau pentru un alt grup uman. oameni şi produse (61). locuri de mici dimensiuni. Turismul rural se bazează pe trei elemente principale: spaţiu. continuitatea şi prezenţa sa permanentă în teritoriu. deoarece descriu realităţi foarte diferite. fiecare în parte. au stimulat dezvoltarea agroturismului . Prin istoria. el a contribuit din plin la transformarea mediului geografic. economică sau culturală. Deplasarea dinspre turismul de masă către turismul individual şi modificarea preferinţelor privind tipul de vacanţă.

practic a luat un mai mare avânt în ultimul deceniu. 12 . care a păstrat în interiorul său. Locuitorii din mediul rural trebuie să fie principalul element în activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari. satul. însoţită de serviciile corespunzătoare şi. mici întreprinzători. fiind influenţat şi de dotările de infrastructură pe care le deţine habitatul rural. semnificând dimensiunea umană. locurile cele mai bune de pescuit. Un element definitoriu care alcătuieşte structura turismului rural îl constituie dezvoltarea susţinută a serviciilor de divertisment şi agrement rural. este locul în care se cresc animale domestice cu care orăşeanul a pierdut contactul. este locul cu un mod natural de viaţă .Toate schimbările apărute în structura social-economică în decursul timpului sunt reflectate în viaţa cotidiană a satului. locuri care au marcat viaţa oamenilor secole de-a rândul. biserica. Satul grupează artizani comercianţi. ocupaţii. populaţie. este locul unde se pot mânca fructe proaspete. Aşezările rurale prin principalele lor componente – vatră moşie. animaţia locală specifică. posibilitatea descoperirii unor locuri şi oameni noi. Satul ocupă un rol deosebit de important în imaginaţia orăşeanului. Pentru început. obiceiuri prezintă importante valenţe turistice. iar aportul fiecăruia trebuie să contribuie la montajul produselor turistice. Turismul rural deşi are o istorie mai veche. Ferma. spaţiul rural sunt imagini sau motive pentru care turiştii vin să-şi petreacă vacanţele la ţară. şcoala. în acelaşi timp. elemente valoroase ce marchează principalele trăsături istorice şi culturale. turismul rural se axează pe servicii turistice de bază. tradiţii. iniţiativa privată trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală. multe la nivel de judeţ. locul unde se succed generaţii. a celui care cunoaşte secretele naturii. fiind casa fermierului. cu sprijinul a numeroase asociaţii de profil. În condiţiile în care se vor crea premisele de suport pentru agrementul rural şi numărul turiştilor care vor prefera asemenea vacanţe va creşte. cafeneaua. Ospitalitatea tradiţională a ţăranului trebuie să fie însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare turistică. Ferma. de cules ciuperci apreciate de consumatori. evocă primăria. oferind vizitatorului – consumator satisfacţia unei cazări civilizate. a ţăranului. activi locali care fac viaţa mai uşoară la ţară. rămâne un simbol foarte puternic pentru locuitorul din mediul urban.

Ca formă a turismului de masă. botez sau de iarnă. dar mai ales prin prospeţimea produselor oferite de către gazdă. articole cu specific local. satul şi spaţiul rural. Toate aceste activităţi în plină natură constituie un criteriu important în alegerea petrecerii vacanţelor la ţară. împreună sau separat constituie farmecul turismului rural prin atractivitate. În plus. prin funcţia lui de consumator. traversând dealurile. familiale) şi este practicat îndeosebi la sfârşit de săptămână sau în timpul vacanţelor. cunoaşterea zonelor etc. aduce o creştere a veniturilor în locurile unde aceşti turişti se deplasează temporar. a celor mai frumoase sărbători. a celor mai frumoase obiceiuri de nuntă. studiul sau observarea naturii. 13 . escaladări pe versanţi. Spaţiul rural reprezintă simbolul libertăţii. locul de baştină. a parfumurilor şi cânturilor. calitatea. fotografiere. recurge şi la serviciile de alimentaţie.Satul reprezintă de asemenea. Ferma. invitând la contemplaţia peisajelor. Turiştii doresc să parcurgă acest spaţiu rural sau să acţioneze în slujba acestuia. munţii etc. datorită faptului că agroturismul. achiziţionează amintiri. Se cunoaşte că turismul rural. Spaţiul rural reprezintă întregirea activităţii de cazare la fermă sau gospodăria ţăranului şi a vieţii satului în slujba agroturismului . pe malul râurilor şi lacurilor. Agrementul reprezintă un element esenţial care contribuie la reuşita vacanţelor la ţară. apei nepoluate. participarea la festivaluri rurale. la sporturi care cer mediu rural obligatoriu. drumeţie. dar şi la activităţi fizice de-a lungul potecilor. ciclism. serviciile de alimentaţie în agroturismulse bucură de condiţii speciale prin varietatea. Turismul rural trebuie înţeles ca o formă de activitate care asigură populaţiei urbane cele mai adecvate condiţii de terapie împotriva stresului determinat de tumultul vieţii cotidiene. a locurilor pline de flori. plimbări. de alimentaţie trebuie să se situeze la un înalt nivel calitativ. pescuit. turismul rural se pretează atât turismului individual cât şi de grup (în special grupurilor mici. El poate îmbrăca diferite forme. vânătoare. a vieţuitoarelor. respiraţiei. diferite bunuri etc. verdeţei. care dispune şi de capacitatea de producţie respectivă. echitaţie. filmat. celor care ştiu să o folosească în avantajul sănătăţii şi reconfortării lor fără să o distrugă. pe lângă serviciile de cazare solicitare. Această formă de turism este puternic influenţată de factorii psihologici şi se adresează prin excelenţă iubitorilor de natură. coborâre cu pluta. Principalele categorii de servicii oferite: de cazare.

tipurile de turişti. comunităţile locale trec printr-o secvenţă de reacţie. turismul rural vine în întâmpinarea dorinţelor tuturor categoriilor de vârstă. Gradul de implicare a indivizilor şi industria turistică este importantă pentru echilibrul acestei balanţe. Dimensiunea intrinsecă se referă la caracteristici ale membrilor comunităţii gazdă care afectează variaţiile impactului turismului asupra respectivei comunităţi: grad de implicare. În regiunile turistice. Intensitatea de continuă creştere a activităţii turistice în diferite regiuni determină un impact puternic asupra comunităţilor locale ale acelor regiuni. Impactul turismului rural asupra comunităţilor locale se evidenţiază prin dimensiunea extensivă. Relaţiile dintre oaspeţi şi localnici sunt privite ca o balanţă între costuri şi beneficii.În ceea ce priveşte limitele de vârstă. În cadrul acestui impact. ca urmare a dezvoltării turismului în zonă. raportul turişti / rezidenţi. impactul este unul pozitiv. caracteristici economico-sociale. pentru confortul oferit de locuinţele săteşti modern amenajate. în afara celei economice. dar nu trebuie neglijate nici situaţiile în care efectele au fost negative. De cele mai multe ori. sezonalitate. Sezonalitatea îşi pune amprenta asupra reacţiilor comunităţii prin fluxurile accentuate de turişti în perioade de vârf. o dimensiune importantă. În ultima vreme se cunoaşte o creştere a acestui raport pe măsură ce o anumită destinaţie turistică trece prin stagii succesive de dezvoltare. (77) care face referire la caracteristicile localităţii. ca şi pentru multiplele posibilităţi de practicare a sportului în aer liber. schimbându-şi percepţiile pe măsura experienţei. cum ar fi: rolul ei ca destinaţie turistică. Raportul turişti/rezidenţi oferă informaţii asupra intensităţii fluxului turistic. o constituie dimensiunea social-culturală. fiind practicat atât de persoane de vârsta a treia cât şi de către generaţia tânără. apropiere de casă. deoarece influenţează măsura în care beneficiile sunt percepute ca fiind mai mari decât costurile. 14 . pentru alimentaţia sănătoasă şi bogată în vitamine. pentru ambele părţi. pentru liniştea şi bogăţia cadrului natural. etc. natura activităţii turistice. fiind şi motivul pentru care vacanţele localnicilor sunt adesea stabilite ţinând cont de sezonalitate. perioadă de şedere etc.

recreere. respectiv persoanele care urmează să exercite în spaţiul avut în vedere. de asemenea. pasagerii în tranzit. durata sejurului. Maximum de timp pe care o persoană îl poate petrece într-o ţară pentru a fi considerată vizitator este de 1 an. desemnăm timpul asupra căruia omul dispune absolut liber. în rândul turiştilor: străinii nonrezidenţi. Activităţile de turism rural şi agroturism se bazează pe o mulţime de elemente specifice. nomazii. vizitarea rudelor şi prietenilor. imigranţii temporari sau permanenţi. Pot fi incluşi. recreare – refacere sau reîmprospătare) se înţelege tot ceea ce un individ întreprinde în timpului liber pentru revitalizare. diplomaţii etc. excursie etc. recreere. efectuarea de afaceri sau alte motive profesionale. între cel puţin două puncte. acţiunile angajate în timpul liber trebuie să fie constructive şi plăcute. Călătoria este o noţiune care presupune deplasarea unei persoane cu sau fără un vehicul. studii. Pentru a fi vorba de recreere. sport. vizită. Pot face parte din categoria turiştilor toate persoanele care călătoresc într-o serie de scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber. fie să accepte mai uşor impactul negativ al acestuia asupra comunităţii în care trăiesc. Prin recreere (lat. pasagerii aflaţi în croazieră în care debarcă pentru a vizita ţinutul etc. membrii forţelor armate. situate în locuri diferite cel care o efectuează purtând denumirea de călător. unele activităţi remunerate (86). utilizându-l aşa cum doreşte el. de plecare şi de destinaţie. În acest context prin timp liber. realizarea de tratamente medicale.Persoanele care îşi bazează existenţa pe activităţile turistice sunt înclinate fie să supravegheze impactul pozitiv al turismului. 15 . Durata sejurului (criteriul cazării peste noapte). serveşte la identificarea altor două categorii de vizitatori: excursioniştii sau vizitatorii de o zi care nu îşi petrec noaptea în localitatea sau ţara respectivă şi turiştii care vor rămâne acolo cel puţin o noapte. Potrivit celor enumărate mai sus nu pot face parte din categoria turiştilor următoarele tipuri de călători: lucrătorii veniţi din afară. misiuni. călătorie. refugiaţii. reprezentanţii consulari. pelerinaje religioase sau de alt ordin. larg utilizate în limbajul curent şi cel de specialitate cum ar fi: motivul sejurului. naţionalii rezidenţi în afară de membrii echipajelor mijloacelor de transport străine aflate în reparaţii sau în escală şi care apelează la serviciile de cazare – masă. congrese. din acea ţară. Motivul sejurului este un criteriu care conduce la structurarea călătoriilor dintr-o localitate sau ţară în două mari categorii şi anume: cei care intră şi cei care nu intră în categoria turiştilor..

în timp ce turismul este o vizită în care persoana petrece cel puţin o noapte într-un loc special de găzduire (colectiv sau privat) situat în locul vizitat. autorul ei fiind vizitatorul. Apar. În cazul excursiilor de aproximativ o zi. într-un han sătesc. într-un camping rural sau într-un sat de vacanţă familial. în care se întrepătrund toate elementele de dezvoltare locală. Oferta turistică ca element al agroturismului şi agroturismului. Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariţia unui cadru construit de calitate. care are ca proprietate principală îmbunătăţirea aspectului arhitectonic al satului. Astfel se consolidează gospodăria ţărănească. În acelaşi timp. în funcţie de sezonul ales. Ei vor 16 . Satul sau zona agroturistică reprezintă spaţiul real de atracţie. Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariţia unui cadru constant de calitate.Vizita este noţiunea cu înţelesul cel mai apropiat de turism. reţelele folosite etc. şi pentru desfăşurarea nestigherită. care are ca efect îmbunătăţirea aspectului arhitectonic al satului. realizarea ofertei de cazare conduce la creşterea veniturilor întreprinzătorilor respectivi. de tradiţii şi obiceiuri de activităţile practicate în aceste areale. indicând orice călătorie care se face cu un motiv anume. unde se pot distinge elementele primii şi cazării turiştilor în cadrul rural. motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural nealterat. fie de la o activitate de petrecere a timpului liber. Între activitatea de agroturism şi dezvoltarea economico-socială a zonelor rurale există o relaţie de corespondenţă şi reciprocitate: astfel creşterea circulaţiei turistice se face prin dezvoltarea generală a zonelor rurale. lapte) pentru a satisface o cerere sporită de produse agricole şi neagricole. procesul de amenajare turistică a spaţiilor rurale vizează crearea condiţiilor pentru prezenţa turiştilor şi pentru satisfacerea nevoilor lor. produsul turistic include întotdeauna cazarea la un locuitor. dezvoltare care la rândul ei se realizează prin intensificarea activităţii turistică. Ca urmare. Excursia este o vizită având durata de cel mult o zi. specifice pe de altă parte (103). Astfel. pe de o parte. de la un circuit pe o anumită temă sau într-o anumită regiune. clientela potenţială. Ca urmare a circulaţiei turistice se dezvoltă activităţi economice pe plan local (prelucrarea unor materii prime din producţia proprie de carne. chiar pentru stimularea activităţilor economice. de asemenea şi schimbări în concepţia celor ce vor construi. se exprimă pornind fie de la un sejur.

Astfel dezvoltarea tuturor acestor activităţi duce la creşterea gradului de prosperitate a zonei precum şi al modernizarea infrastructurii locale. concretizate în unităţi cum ar fi: brutării şi ateliere de patiserie. după cum urmează: apar centre de informare. agenţi. Ca urmare a intensificării circulaţiei turistice se dezvoltă activităţi economice pe plan local menite să satisfacă cererea sporită de produse agricole şi neagricole. agenţii şi dispecerate turistice ca urmare a necesităţii reglementării şi organizării circulaţiei turistice la nivelul localităţii. organizarea de centre culturale împreună cu instituţiile deja existente în cadrul satelor: şcoala. unităţi de prelucrare a laptelui. operatori. atât în ceea ce priveşte numărul activităţilor desfăşurate cât şi a calităţii lor. tarafuri şi fanfare.Sectorul meşteşugurilor şi artizanatului ocupă un loc aparte deoarece aceste activităţi au o conotaţie de ordin artistic şi cultural fiind totodată diferite de la o localitate la alta. magazine de desfacere de produse de artizanat şi de suveniruri. Activităţile acestor unităţi este desfăşurată de persoane specializate în turism: manageri turistici. În aceste centre se organizează şi se constituie săli de spectacole. ateliere foto (comercializare filme foto şi casete video. cu un grad de confort mai ridicat. Ca urmare a dezvoltării activităţii agroturistice se înregistrează transformări fundamentale la nivelul satelor. Acest segment organizaţional are menirea de a capta şi emite informaţii. Indirect se va realiza o creştere a numărului de locuri de muncă atât în activitatea turistică cât şi în activitatea de producţie şi în servicii.accepta existenţa unui arhitect în vederea realizării unor construcţii funcţionale. muzee locale. se dezvoltă şi sistematizează activităţile de prestare a activităţilor complementare agroturismului. coruri. ateliere de croitorie şi spălătorie. ansambluri folclorice. de acest lucru beneficiind atât proprietarul cat şi turistul. etc. developare de filme etc). laboratoare de carmangerie. cât şi cu interiorul acestuia. Particularităţile acestor activităţi determină un avantaj în cadrul pieţei suvenirurilor cu influenţe evidente asupra veniturilor meşteşugarilor. biserica şi alte unităţi culturale. Ele au fost practicate şi s-au transmis din generaţie în generaţie suportând influenţele economico-sociale ale zonelor respective. şi altele. atât în relaţiile cu exteriorul sistemului local. 17 .

utilizarea solului şi raportul dintre agricultură şi silvicultură şi structurile sociale tradiţionale şi aspectele identităţii comunitare şi de patrimoniu.1 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL PE PLAN MONDIAL Turismul rural poate fi delimitat din punct de vedere geografic numai după ce se defineşte ruralitatea şi se determină gradul de urbanizare şi ruralizare.CAP. Complexitatea mediului rural a determinat o 18 .109) fac referire asupra aşezărilor rurale din câteva ţări şi anume: în Australia sunt aşezări cu mai puţin de 1000 de locuitori. gospodăriile fiind distanţate la cel puţin 200 m unele de altele . Specificul rural tradiţional. având o densitate a populaţiei sub 400 loc/kmp Danemarca şi Norvegia cuprind aşezări sub 200 de locuitori . sunt principalele motivaţii care atrag turiştii în mediul rural. aşezările rurale de tipul satelor au un număr de locuitori care variază între 500 şi până la 5000 de locuitori. conjugat cu interesul pentru peisaj şi cu posibilităţile de recreere pe care le oferă mediul sătesc. Portugalia şi Elveţia au comune cu mai puţin de 10000 de locuitori . Majoritatea specialiştilor definesc zonele rurale ca fiind cele care au 1020% din suprafaţa totală ocupată în construcţii. teritoriile cuprind mai puţin de 1000 de locuitori. Pentru stabilirea gradului de ruralizare se folosesc trei criterii şi anume: densitatea populaţiei şi caracteristicele gospodăriilor. cu excepţia zonelor din staţiunile de vacanţă. tradiţionale. chiar mai mult în cazul satelor foarte mari. Franţa are comune sub 2000 de locuitori. activitatea dominantă este în agricultură sau silvicultură. În România. neindustrializate. în Austria comunele au sub 5000 de locuitori . conservă în mare măsură mediul natural şi oferă turistului senzaţia existenţei unei economii naturale. II EVOLUŢIA TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI 2. în Canada. Anumite surse bibliografice (63.80.

zone care sunt dificil de definit. tendinţa fiind orientată către polul urban. ceea ce face ca turistul să influenţeze urbanizarea zonelor rurale. în general. ruralul echivalează cu spaţiile care nu se includ în categoria celor urbane. încurajând modificările economice. specificitate demografică cât şi schimbările datorate mutaţiilor social economice şi politice. fauna diferenţiaza turismul în: turism montan. deosebim turism intern şi turism extern. societăţi sau agenţii specializate. turismul este prin excelenţă un concept urban. modernizarea mijloacelor de transport şi comunicaţii. edilitare. demografici. formele de relief. prin care se iau în considerare acele zone rurale care se detaşează de ruralul propriu zis. Conceptul rural-urban se foloseşte pentru a desemna atît diverse peisaje. întrucât criteriile folosite variază de la o ţară la alta. Aceşti factori sunt: creşterea populaţiei globului.141) turismul reprezintă “ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri. de schi. clima. precum şi industria care concură la satisfacerea nevoilor turistice. reţeaua hidrografică. Din cele menţionate rezultă că stabilirea unei definiţii complexe. aşezările omeneşti se pot deplasa dea lungul acestei scări. Prin istoric şi conţinut.63. În evoluţia lor. creşterea veniturilor populaţiei. pe o durată limitată de timp. Unii factori influenţează turismul pe perioade lungi de timp. În funcţie de provenienţa turiştilor. valabile pentru toate zonele rurale. creşterea timpului liber. indiferent de ţară este dificilă deoarece turismul urban sau de staţiune nu se limitează doar la zonele urbane ci se prelungeşte şi în zonele rurale. moduri de viaţă. Factorii naturali au rol hotărâtor în practicarea turismului.89.97. iar în funcţie de sensul circulaţiei turistice deosebim turism emitent sau receptor. Astfel.” Potenţialul turistic este influenţat de o serie de factori: factori naturali (care rămân. După provenienţa turiştilor. turismul se poate clasifica: 19 . curentele turistice şi durata de sejur. turism de litoral. culturale.114. În concepţia economiştilor francezi (13. deoarece marea majoritate a turiştilor provin din mediul urban. politici. neschimbaţi) şi factorii economici. realizate fie prin intermediul unor organizaţii.serie de autori să întoducă noţiunea de continuu rural şi urban. psihologici (ce sunt caracterizaţi printr-o dinamică accentuată dar şi cu posibilităţi de dirijare în sensul dorit). flora. etc. litorale sau uneori montane. fie pe cont propriu. de vânătoare etc. în cadrul ţărilor europene.

(23. turism comercial (târguri. potenţialul natural nu este valorificat în întregime. iar dintre ţările primitoare amintim: Spania. Marea Britanie. sporturi de iarnă).Acest turism se subdivide în: de sejur (de lungă durată (peste 30 zile). expoziţii). – – turism internaţional: receptor: de sejur (de lungă durată. Germania. peste 1. băi de mare.5 miliarde persoane. Austria. Potenţialul turistic al Europei şi Americii de Nord şi Centrale este intens valorificat. turism sportiv (legat de marile competiţii sportive). turism de vânătoare (safari) răspândit mai ales în Africa. Japonia şi altele.24. de scurtă durată (13 zile). dar şi în Canada. Principalele ţări furnizoare de turişti sunt: SUA. Elveţia si altele.25. Elveţia şi altele. urmată de Spania. de durată medie şi de scurtă durată).– turism naţional . reprezentând aproape o treime din populaţia globului. Cele mai mari încasări din turism au fost înregistrate în 2004 în Italia. Suedia. Arcul Alpin situat în centrul Europei concentrează cea mai mare parte a turismului montan (în special în timpul iernii. de circualţie. Canada. Germania. efectuează călătorii în scopuri turistice. (57) Potenţialul turistic si fluxurile turiştilor înregistrează valori diferite de la o regiune la alta. muzee). 20 . turism festivalier. Franţa. Franţa. Olanda.55) Amploarea fenomenului turistic este ilustrat şi de faptul că. termale). În funcţie de potenţialul turistic şi baza de servire sunt organizate diferite tipuri de turism: turism montan şi de schi (drumeţii. distingem mai multe categorii de localizări concentrate ale ofertei turistice. de durată medie (4-30 zile). Austria. emitent: de sejur (de lungă durată. nămol terapeutic). helioterapie.126) Turismul internaţional reprezintă 25-30 % din comerţul mondial de servicii. turism maritim-balnear (cură climaterică. Italia. Franţa. de durată medie şi de scurtă durată). de tranzit. aici înregistrându-se un număr mare de turişti şi încasări apreciabile din turism. Germania. pentru sezonul de schi). turism cultural (monumente istorice. cum sunt cele din Africa. Australia sau America de Sud. de circulaţie (itinerant).(7. Marea Britanie. turism balnear (ape minerale. În funcţie de importanţa ofertei turistice (stabilite în general după numărul de turişti primiţi în spaţiul turistic). cheltuind peste 2000 miliarde $ SUA (din care peste 10 % pentru călătorii turistice în străinătate). de circulaţie. În alte regiuni. de tranzit şi vizite de o zi. anual. arhitectonice. turism climateric. de circumstanţă. Marea Britanie. SUA. unele ţări europene.

amenajările de agrement deosebite care dau un plus de atractivitate zonei. De un interes deosebit sunt staţiunile de la Marea Neagră.). Austria (Innsbruck) sau Italia (Cortina d'Ampezzo). cu dobânda de 3-4 %. Europa de Est . turişti. Franţa (Chamonix. staţiunile au si tradiţii vechi. în mare parte. Vale d'Aosta. prin 21 . staţiunile din aceasta zonă dispun de facilităţile deosebite cum ar fi: căi ferate şi şosele moderne. (51) 2. se realizează în mod diferenţiat de la o ţară la alta şi în interiorul fiecărei ţări. a U. ele fiind construite şi amenajate înaintea celui de-al II-lea război mondial în Elveţia (Cras Montana şi Davos). Reţeaua turismului rural reprezintă cea mai bună organizare în cadrul statelor Comunităţii Europene. a organismelor neguvernamentale naţionale şi internaţionale existente. Berchtesgaden.E. Sprijinul primit din partea statelor (credite pe temen lung. în proprietate privată a locuitorilor din spaţiul rural. Chamonix). formare de cadre şi îndrumare. Innsbruck. practicanţi (în calitate de prestatori) ai activităţilor turistice. neuniform răspândiţi între zonele amenajate. Austria . sprijin logistic. Bad Gastein). Germania. atât de pe litoralul românesc.s-a deschis cu adevărat pentru diferitele forme de turism abia în anii '90.Franţa. Italia (Cortina d'Ampezzo. de interesul şi sprijinul pe care îl acordă statul. Turismul rural se sprijină în majoritatea tipurilor de primire (recepţie) existente pe dotările ce se regăsesc.scutire de impozit pe activitatea turistică desfăşurată. Germania (Garmisch Partenkirchen. Înainte de aceasta dată turismul internaţional în zonă se limita numai la anumite teritorii restrânse şi nu îndeajuns dezvoltate. ş. Mittenwald) şi Austria (Kitzbuhal. Totodată.Anual. Mangalia) cât şi de pe cel bulgăresc (Varna. Courmayeur). Burgas. Pe lângă resursele naturale. de existenţa şi activitatea unor organizaţii specializate etc. Aceasta datorită condiţiilor de organizare create.2 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL ÎN ŢĂRILE EUROPENE Practicarea turismului în general. Megeve şi Axles Bains). Eforie Nord. (Mamaia. inclusiv a agroturismului. Nisipurile de Aur) şi cele din Carpaţii Româneşti. în funcţie de condiţiile specifice locale şi tradiţii. (53) În această zonă staţiunile cu flux mare de turişti şi amenajări turistice importante se întâlnesc în: Franţa (Grenoble. de interesul manifestat de ofertanţi şi consumatori. această zonă înregistrează 12-13 mil.a.

terase aeriene sau piste de aterizare. cum este cea a Tirolului. Austria Turismul rural în Austria reprezintă o activitate care contribuie în bună măsură la dezvoltarea aşezărilor rurale. Ceea ce este interesant mai ales în anumite regiuni. Turismul austriac este dominat de două modele (concepte): (8) „satul turistic de recreaţie“ şi „staţiunea de odihnă“. Turismul a devenit astfel o profesie şi stopează în anumite regiuni exodul către oraş. caracterului unui sat. muntoasă sau deluroasă. este faptul că tânăra generaţie a transformat activitatea turistică într-un mod de viaţă. amplasând-o la o distanţă corespunzătoare de căi de comunicaţie mai puţin frecventate. ca de exemplu şosele principale. Pentru ca o localitate să fie recunoscută ca „sat turistic de recreaţie“ ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii: (59) izolarea aşezării. Practicarea acestui gen de activitate a fost determinată de necesitatea obţinerii unor venituri extraagricole. în regiune păduroasă. 2. satul nu trebuie să fie o aglomerare de blocuri iar orice fel de întreprindere industrială va fi amplasată la periferia localităţii. de exemplu în văi. conceput de Uniunea Europeană pentru a sprijini Europa Centrală şi de Est în evoluţia către societatea democrată şi economia de piaţă. în care turistul poate să-şi petreacă concediul în izolare şi linişte şi în acelaşi timp să cunoască obiceiurile şi bogăţia folclorică a zonei.1. În conceptul de „sat turistic de recreaţie“ este inclusă aşezarea turistică cu caracter predominant ţărănesc. concepte care au amplificat mişcarea turistică din această ţară. circumscrisă dintr-o localitate. aşezarea să corespundă. Elaborarea acestor două concepte este strâns legată de necesitatea turiştilor de a petrece o vacanţă departe de vacarmul citadin. este destul de substanţial. În cele ce urmează prezentăm succint unele aspecte recente care caracterizează agroturismuldin câteva ţări europene în care această activitate este mai extinsă. alăturându-se eforturilor celor în vârstă. prin numărul şi structura populaţiei. în acelaşi timp este recomandabil ca noile construcţii să nu depăşească două nivele. ea ar putea fi chiar numai o porţiune izolată. arhitectura trebuie să se integreze în stilul ţinutului. în care s-a creat o tradiţie în care s-au conturat diferite tipuri sau modele ce pot servi ca exemplu pentru cei care doresc să iniţieze afaceri în acest domeniu.intermediul programelor PHARE (primul instrument financiar nerambursabil.2. 22 . căi ferate.

Această cerere se va înainta numai în urma deciziei preşedintelui Sfatului comunal. de petreceri şi de orice fel de manifestări care ar putea tulbura liniştea oaspeţilor. Această decizie atrage obligaţia acestui for local administrativ de a asigura păstrarea caracterului acestui tip de localitate. dotarea acestor unităţi nu va depăşi preţurile medii. mâncăruri cu specific local. se vor exclude zgomotele şi agitaţia produse de localurile de petrecere. în baza unei proceduri prevăzute de lege. aprovizionarea localităţilor prin mijloace motorizate se va limita la anumite zile şi ore. de preferinţă. Examinarea şi aprobarea unei astfel de cereri se realizează pe baza unor criterii severe. „Staţiunile de odihnă“ se deosebesc de satele turistice de recreaţie doar prin numărul de vizitatori. pentru a corespunde nevoii de odihnă a vizitatorilor în concediu. 23 . prezentarea de obiecte de artă populară. în amenajarea restaurantelor din zonă se va pune accentul pe caracterul ţărănesc în ceea ce priveşte aspectul exterior şi mobilarea încăperilor. pentru eliminarea cauzelor care provoacă zgomot sau emis anumite „Directive pentru combaterea zgomotului în satele de recreaţie şi staţiuni de odihnă“. ce se completează de autorităţile locale. de a deveni sat turistic de recreaţie. păstrarea datinilor. acolo unde asemenea organizaţii nu există. totala lipsă de zgomot în satele turistice de recreaţie este una din condiţiile sine qua non ale acestui gen de localităţi. se va reduce zgomotul produs de circulaţie. La cerere se anexează şi un formular foarte detaliat.pentru cazarea vizitatorilor sunt de preferat unităţi modeste. a portului popular. instalarea de automate muzicale va fi interzisă. manifestări sportive locale sunt responsabilităţile organizatorilor locali. mâncărurile specifice vor avea denumirea locală iar personalul de serviciu va purta costum naţional tradiţional. săli de dans etc. Acordarea calităţii „de sat turistic de recreaţie“ sau „staţiune de odihnă“ se realizează de către Uniunea Comunală (GEMEINDE BUND). iar la cele existente se vor reduce timpul şi intensitatea de folosire. la felurile de mâncare se vor servi fructe şi legume din regiune. şi orice zgomot mecanic. Ele reprezintă o treaptă superioară la categoria acestor tipuri noi de localităţi turistice. instalaţii şi tarifele mai mari. la cererea localităţii respective. ele se vor crea şi vor fi sprijinite în desfăşurarea activităţilor respective. vor fi servite. localuri de noapte.

„Oficiul de turism al landului” şi „Oficiul pentru promovarea turismului austriac”. creşterea transportului şi infrastructurii necesare acestora.în condiţiile creşterii concurenţei . În întâmpinarea acestor iniţiative au venit „Sindicatele de iniţiativă sătească”. Formele de manifestare ale agroturismului sunt: pensiunea ţărănească (case ţărăneşti cu camere de închiriat) şi turismul în hanuri. Rezultatele obţinute în zona Tirolului sunt o urmare firească a programului iniţiat de Ministerul Agriculturii şi al Comerţului. Analizând statistic realizările domeniului se remarcă poziţia de fanion a regiunii Tirolului. Toate acestea au condus la: omologarea şi funcţionarea a 25 de comune turistice. prin vizitarea la faţa locului şi consultarea cu organele locale privind interesul turistic al localităţii. Astăzi în întreg Tirolul o treime din gospodăriile aflate în mediul rural închiriază spaţii de cazare. ci şi foarte puternică.Examinarea localităţilor respective se face.în 1979 s-au împlinitt 100 de ani .au contribuit la înfiinţarea Organizaţiilor Turistice Săteşti (OST). Totul a pornit de la poziţia geografică a Tirolului. şi a Centrelor de Administraţie a Organizaţiilor Turistice Săteşti (CAOST) la nivelul judeţelor. Corelerea eforturilor şi necesitatea desfăşurării unei activităţi calitative . creşterea bugetului de timp liber. în medie existând . Vechimea acestor preocupări . aflat la intersecţia rutelor nord-sud şi est-vest. caracterizată printr-un trafic ridicat. în care o familie din două primeşte turişti la fermă.la fiecare fermă-6 paturi. să fie retrasă localităţilor care nu mai corespund cerinţelor cerute. dezvoltarea noilor sisteme de comunicaţie. (181) Creşterea realizată în domeniul turismului s-a bazat pe: creşterea economică a întregii regiuni. a dezvoltat noi preocupări – devenite în timp profesii .au condus la realizarea tradiţiei. iar dezvoltarea următoare nu a fost numai rapidă. fie ca staţiune de odihnă) poate. Deşi trecută prin încercarea celor două războaie mondiale. desigur. creşterea populaţiei. Începând cu secolul al XVIII-lea Tirolul iese din umbra Elveţiei şi devine zonă de interes turistic. prin care s-au acordat gospodăriilor tiroleze împrumuturi (credite) cu o durată de rambursare mare (15 ani) şi o dobândă scăzută (3-5%).care au contribuit la evoluţia aşezărilor săteşti. zona Tirolului s-a refăcut în viteză de fiecare dată. (8) 24 . de regulă. a sporturilor de iarnă şi nu în ultimul rând a urbanizării. sugestiv intitulat „Planul Verde”. Aprobarea obţinută (fie ca sat turistic de recreaţie. Cu începere din anii ‘50 au fost reatinse condiţiile de dinainte de război. Şi în această ţară turismul rural reprezintă o activitate care a confirmat.

participarea la târguri şi expoziţii. firme. La nivel federal funcţionează „Oficiul pentru Promovarea Turismului Austriac“ care are ca scop intensificarea efortului publicitar pentru creşterea fluxurilor turistice internaţionale. afişe în locurile publice. 25 . Pe plan local intervin „Sindicatele de Iniţiativă Săteşti“ care utilizează pentru promovarea produsului turistic o parte importantă a bugetului de care dispun.). În Austria. lecţii de ecologie pe un drum forestier. desemnarea priorităţilor. organizarea exterioară cuprinde birouri oficiale în principalele ţări emitente de turişti. reviste. birouri ale liniilor aeriene). Ca urmare a preocupărilor susţinute pentru promovarea turismului rural. conceperea unei politici publicitare. prin ziare. birourile oficiale din ţările emitente de fluxuri turistice. cataloagele marilor firme de turism din lume oferă informaţii tot mai amănunţite şi mai atractive privind oferta turistică austriacă în mediul rural. birourile liniilor aeriene. La nivel provincial acţionează „Oficiul de turism al Landului“ care încasează o taxă pentru dezvoltarea turismului din care finanţează propaganda turistică şi care interesează ansamblul zonei (pliante. Animaţia staţiunilor nu depinde numai de echipamentele create ci. prospecte. prospectarea pieţei. angajarea de multiple operaţiuni promoţionale. emisiuni la radio şi televiziune. Graţie bogăţiei capitalului uman. În afara colaborării cu reprezentanţii intereselor turistice din toată lumea (camere de comerţ exterior. promovarea turismului rural se realizează atât pe plan local cât şi la nivelul provincial şi federal. pliante. de bunăvoinţa lor. participarea la târguri internaţionale etc. în egală măsură. ceea ce permite utilizarea unor mijloace multiple promoţionale. Bugetul de care dispune este utilizat pentru realizarea studiilor de piaţă.Promovarea activităţilor turistice rurale este realizată prin: camera de Comerţ Exterior. de valoarea oamenilor. instituţiile culturale. În aceste cataloage se utilizează însemne standardizate în vederea alegerii locului de vacanţă preferat. cum ar fi plimbările în jurul staţiunilor pe rute deszăpezite şi balizate. staţiunile din Tirol sunt în măsură să propună oaspeţilor lor distracţii gratuite sau foarte ieftine. capabile să intereseze un public larg în tot cursul anului. instituţii culturale. Aceste organisme dispun de venituri considerabile provenind din taxele de sejur plătite de turişti şi din contribuţiile membrilor săi (personale care cotizează sunt membri ai comisiei care beneficiază direct sau indirect de practicarea turismului).

3 DANEMARCA . 2. iar în extrasezon se practică preţuri speciale.2.2 BELGIA . Ulterior a început stimularea creării unor „mici colonii de vacanţă“ în imediata apropiere a centrelor turistice (sate de vacanţă bine dotate). controlate şi rezervate prin „Les Gîtes de Walonie” fiind situate mai ales în jumătatea de sud a Belgiei. apartamente independente sau campinguri. rezervaţiilor naturale. de perioadă.în acelaşi timp al muzeelor .ţara lui Tintin.4 Elveţia. Belgia federală (compusă din: Vallonia. Sunt acordate reduceri între 40-50% pentru copii sub 12 ani. Serviciile sunt oferite în demipensiune sau pensiune completă.2. dar . Wallonia este o zonă a pădurilor. pragmatici. cazarea este oferită în locuinţe la fermă. din 1973 . Tarifele practicate variază în funcţie de zonă. Flandra şi regiunea Bruxellesului) propune 260 de gituri rurale şi 245 camere „de oaspeţi” în regiuni bogate în patrimoniul artistic şi tradiţii populare. eficienţi pentru a proba şi a demonstra buna lor reputaţie de gazde deosebit de ospitaliere.este locul unde produsul turistic rural poartă un nume atractiv: „vacanţe active”. a lui „Mauneken Pris” şi a altor câteva bine cunoscute repere. Aşa se explică tendinţa de a transforma unele sate obişnuite în sate turistice. a berii. de gradul de confort şi de posibilităţile de hrană oferite turiştilor.când se constituie prima asociaţie devine renumită şi în agroturismul .2.este una din ţările europene cu o bogată tradiţie în practicarea turismului.alături de fotografia fiecărei case care oferă spaţii de cazare pentru turişti şi numele proprietarului. inclusiv a turismului rural şi agroturismului . 2.a construcţiilor vechi bine conservate şi a echipamentelor de vacanţă confortabile. „Casa de economii pentru călătorii“ apreciază că micile colonii pentru vacanţă par a fi o 26 . a râurilor. 2. Statul încurajează şi sprijină această activitate în interesul său şi a celor care-l oferă şi care-l consumă. (175) Echipamentele sunt omologate. Prin intermediul organizaţiei „Landsforeningen for Landboturisme” din Skandenborg sunt puse la dispoziţia doritorilor 22 de aşezăminte cu circa 3 000 de paturi. Acest mic paradis veritabil este locuit de oameni veseli şi mereu gata să facă o serbare.

agroturismulare vechi tradiţii şi este foarte diversificat în ceea ce priveşte organizarea şi promovarea. spre exemplu. (8) În Franţa.2. În acest scop. Pe baza aşa-numitelor „certificate de vacanţă“ eliberate în condiţii speciale de plată (cumpărarea de acţiuni) şi clasificate pe categorii. conducerea administrativă a cantonului Tessin. această „cumulare“ a vacanţelor fiind posibilă în mod nelimitat. o vacanţă anuală de o săptămână într-una din casele de vacanţă dispersate pe teritoriul Elveţiei de sud. în Graubunden. lista a 50000 de adrese la ţară. Programarea vacanţelor se realizează în serii. Franţa În această ţară turismul în spaţiul rural are vechi tradiţii şi realizează cote maxime de diversificare. (161) Spaţiile de cazare prezentau următoarea clasificare: 27 . a elaborat un nou sistem de organizare a vacanţelor. începând din anul 1970. organizare şi promovare. Certificatul este transmisibil.soluţie mai raţională decât construirea unor noi sate de vacanţă. În această ţară funcţionează numeroase organizaţii turistice rurale nelucrative care.E. s-au constituit într-o asociaţie generală.). pe care proprietarii le închiriază turiştilor. în 4 perioade – în mod eşalonat – într-un sistem de evidenţă foarte uşor de urmărit. Concomitent cu studierea posibilităţilor de dezvoltare şi modernizarea satelor turistice se experimentează şi forme de exploatare raţională a acestora. În cazul în care sejurul se amână pentru următorul an. Mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case rustice şi sunt controlate.R. (13) Una din formele sub care se manifestă turismul rural francez sunt aşa numitele „les gîtes rureaux“ (adăposturi rurale). Posesorii certificatelor pot să-şi aleagă în fiecare an o altă localitate pentru a-şi petrece vacanţa. denumită „Tourisme et Espace Rural“ (T. Aceste adăposturi rurale sunt de fapt case sau apartamente renovat. O astfel de asociaţie de turism rural denumită „Gîtes de France“ oferea clienţilor săi în anul 2004. munte şi mare. ce cuprinde circa 37 000 de aşezăminte. Casele de vacanţă sunt mobilate corespunzător şi dotate cu lenjerie şi obiecte de uz casnic.5. proprietarul certificatului are dreptul la două săptămâni de vacanţă. 2. amenajate şi mobilate corespunzător. fapt pentru care Touring Club Suisse promovează realizarea acestui gen de turism – mici colonii de vacanţă situate în imediata apropiere a centrelor turistice. se poate deţine pe o perioadă de 10-20 de ani sau pe un timp nelimitat. omologate şi rezervate prin federaţia naţională „Gîtes Ruraux”.

ciclişti etc.BB) este o altă modalitte de a descoperi miile de feţe ale Franţei. Reprezintă modalitatea de a redescoperi supravieţuirea în spaţiul rural. „Gîtes d’etape“ este destinat primirii de călători (pedeştri. prevăzute pentru a primi familii sau grupuri (în jur de 20 de persoane) cu ocazia sejurului sau a unui week-end. iar ca activităţi se practică: pescuit. Aceste spaţii de cazare sunt situate în comune cu mai puţin de 5000 de locuitori. turismul rural francez s-a afirmat mult mai greu decât celelalte forme de turism existente cum ar fi turismul balnear şi montan. sunt situate într-un spaţiu natural şi formate din 3-25 grupuri. cu ocazia unei deplasări sau a unui sejur. Una din cauzele acestei situaţii ar putea fi rentabilitatea scăzută a capitalului investit faţă de cel din turism balnear şi montan. la sosire. „Champing a la ferme“ (camping la fermă) reprezintă terenuri situate. se poate rămâne în week-end una sau mai multe săptămâni. 28 .) care doresc să facă o mică oprire înainte de a continua drumul pe care şi l-au propus să-l parcurgă. fiind o casă sau o locuinţă independentă. „Chambre d’hotel“ (camere de hotel sau bed & breakfast . ele beneficiind de un standard de 1 sau 2 stele. călare. traiul bun şi bucătăriile regionale. în toate sezoanele. turiştii petrec aici un sejur profitând de linişte şi de natură. „Chalets-loisirs“ – reprezintă popasuri de recreere – odihnă. proprietarii rezervă o primire personalizată. copii sunt primiţi de familii agreate de „Gîtes de France“ şi supravegheaţi de o persoană competentă. în general. în apropierea unei ferme. tir cu arcul etc. fiecare având amenajări pentru circa 6 persoane. este amplasat în imediata apropiere a traseelor de călătorie. „Gîtes de group“ sunt adăposturi rurale de mare capacitate.„Gîtes rurales“ reprezintă amenajări respectând stilul local. În ciuda vechimii sale. situată la ţară. mare sau munte. este amenajat pentru a primi aproximativ 20 de persoane. Turiştii sunt primiţi „ca prieteni“ la particulari care deschid casele lor pentru una sau mai multe nopţi. Ei împart împreună cu alţi copii viaţa la ţară şi profită de odihnă în aer curat. „Gîtes d’enfant“ (cuiburi/culcuşuri pentru copii) este forma în care în timpul vacanelor şcolare. pe care poate fi instalat cortul sau rulota. ciclism.

Implementarea turismului în spaţiul francez rural reprezintă o serie de inegalităţi de la o regiune la alta. La cele de până acum este necesar a adăuga “un puternic ataşament pentru regiunea natală şi o oarecare aversiune de a schimba o regiune cu alta”.5%). Aceste ajutoare pot proveni de la Consiliul Regional. dezvoltarea şi promovarea produsului turistic se face în general apelându-se şi la ajutoare din partea statului (subvenţii. tipul de agricultură practicat. Cei care au elaborat proiectul de implementare a turismului în spaţiul rural au urmărit organizarea acestuia într-un tot unitar organizat şi structurat pe două concepte: „staţiune verde“ şi „sat de vacanţă“. În turismul rural francez toate acţiunile sunt precedate de studii amănunţite asupra situaţiei actuale a pieţei şi. a segmentului de piaţă asupra căruia se exercită acţiunea de promovare ca şi a normelor de promovare a concurenţei. culturale. au fost selecţionate în funcţie de anumite criterii. În acest proiect de creare a infrastructurii turismului rural au fost implicate categoriile de agricultori cu venituri medii şi mari care posedau spaţii corespunzătoare. umane. poziţia geografică faţă de centrele emitente. Finanţarea studiilor pentru crearea. hoteliere. de la Consiliul General sau direct de la alt stat. În plus nu trebuie neglijat raportul preţ-calitate care constituie o preocupare majoră pentru fiecare prestator. Spaţiile rurale franceze. capital şi timp liber. speciale pentru amenajarea satelor) pe termen lung (până la 15 ani) şi cu dobândă mică (3. deşi târzie. mentalitatea locuitorilor faţă de fenomenul turistic. Evoluţia turismului rural francez a fost determinată de ideea de a surprinde plăcut pe turişti şi de a veni în întâmpinarea dorinţelor acestora. Ajutoarele oferite variază în fiecare an şi conţin precizări riguroase cu privire la modul lor de utilizare. În cadrul turismului rural francez trebuie să observăm faptul că s-au dezvoltat două mişcări pline de originalitate: agroturismulpedestru şi ecvestru. a turismului rural francez a avut ca principal motor iniţiativa privată încurajată şi susţinută de autorităţile publice. turismul rural pedestru oferă turiştilor o imagine personală asupra spaţiului unde îşi petrec vacanţa în timp ce turismul ecvestru implică practicarea unor activităţi diverse şi antrenante (de exemplu: călăritul). cum ar fi: atracţiile naturale. precum şi grija autorităţilor de a sprijini toate aceste intreprinderi prin credite (agricole.Reuşita. Astfel. datorită diferenţelor de atracţie climatică istorică. 29 . care au fost integrate în circuitul turismului rural. împrumuturi cu dobânzi avantajoase). în principal. culturală. infrastructura de primire a turiştilor etc.

la o concluzie apreciată şi bine cunoscută .L. Sunt omologate peste 50 000 de aşezăminte cu un număr de peste 10 000 de paturi. ca şi pentru sejururile lungi. Prânzul şi cina se puteau servi la restaurantul unui han. (176) Turiştii pot locui singuri în ferme sau gospodării ţărăneşti. Echipamentele turistice par a veni din lumea poveştilor. pacifist şi foarte disciplinat.a gazdelor (receptorilor-prestatorilor de servicii turistice): ”un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decât orice altă activitate în cursul unui an întreg”. aceste mici cabane sau „castele” din lemn se găsesc mai ales în zona lacurilor. dar din anul 1965. De asemenea.A.2. La toate cele prezentate până acum trebuie să mai adăugăm lungile nopţi albe din perioada verilor arctice. barca pentru peşte şi echipamentul din lemn.„Societatea germană pentru agricultură“ (D. Organizatorii acestui proiect de turism apreciau că pentru asigurarea succesului se cere o strânsă legătură între gazde şi administraţia comunală. modest. aer şi arbori. (8) În martie 1967. a fiordurilor şi în jumătatea sudică a Finlandei. sauna. Finlanda posedă un popor calm.L. ce-şi propune realizarea a 2000 de locuinţe de vacanţă cu circa 10 000 de camere (cu unul şi două paturi). Agroturismul în Germania este o îndeletnicire cu tradiţie. Germania.M. Sunt acordate reduceri de 50% copiilor între 2 şi 11 ani. spre exemplu „D. printre altele.6 FINLANDA . (29) 30 .2.ţara „făcută” parcă în întregime din ape. proaspăt dar mai răcoros. în vacanţele lor pot participa la viaţa aşezărilor ruruale. De regulă. pot munci în cadrul gospodăriilor sau pot practica sportul . „Vacanţele la fermele ţărăneşti” au condus. 2.) şi „Organizaţia pentru stimularea opiniei publice“ (I.“ a editat o broşură cuprinzând peste 900 de adrese. Drept urmare.2.cel cel mai adesea echitaţia sau schiul. în 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare „De la Marea Nordului până la Alpi”.7.D. proprietarii acestor ferme oferă camere şi mic dejun. Cele mai bine de 188 000 de lacuri şi peste 65% suprafeţe acoperite cu păduri realizează aici paradisul amatorilor de natură şi aer pur. două mari organizaţii care reprezintă interesele agricultorilor .D. Ţară în acelaşi timp al fiordurilor şi al lui Moş Crăciun.) – au început să colecteze adresele acelor ferme care s-au declarat dispuse să primească turişti şi să le facă cunoscute publicului sub diferite forme. Organele competente din Germania au acordat o atenţie deosebită valorificării – din punct de vedere turistic – a unor zone rurale unde există sate şi ferme ţărăneşti bine întreţinute.

promptitudinea şi stilul german vă fac să credeţi că atmosfera este mai sobră. Cele mai de sus pot fi conjugate cu legislaţia anti-trust. în urma acţiunii „vacanţa în gospodării ţărăneşti“ au fost puse la dispoziţia turiştilor. cu două sau mai multe paturi. s-a lansat acţiunea „Vacanţa în gospodăriile ţărăneşti“. promovarea „Agroturismului “ şi a „Vacanţei în gospodării ţărăneşti“ la nivel regional şi de land. mai ales atunci când le veţi aduce la cunoştiinţă că nu îndrăgiţi lichiorul de ou crud. În acest scop au fost amenajate peste 2000 de locuinţe de vacanţă de diferite mărimi şi aproximativ 10000 de camere cu unul. în Germania au fost organizate de la începutul anului 1980. În aceste spaţii se permite cazarea familiilor cu copii mici şi cu câini. Sejururile oferite în turismul rural german poartă parfumul serbărilor berii.care au condus la obţinerea unor rezultate deosebite şi o promovare ascendentă a agroturismului .. În momentul de faţă turismul rural este practicat în mai bine de 2/3 din spaţiul rural german. Pentru promovarea ofertelor. în 1990 a luat fiinţă „Grupul de lucru pentru vacanţă în gospodărie ţărănească şi agroturismul “ din Germania (A. Odată cu conturarea Europei Unite. Acest grup vizează promovarea turismului 31 . bucătărie şi biserică”) . (182) În cadrul acestei acţiuni. peste 7500 de paturi iar numărul acestora a crescut an de an. copii beneficiind de reduceri importante de preţuri. Poziţionând geografic. veţi afla căldura şi înţelegerea gazdelor germane. Statul a acordat împrumuturi speciale acelor gospodării care ofereau turiştilor locuinţe corespunzătoare. cu încurajarea permanentă a afacerilor „mici şi mijlocii” cu capital familial şi nu în ultimul rând cu un foarte vechi concept german (81)asupra vieţii de familie şi în special legat de poziţia femeii în societate („kinder. Potrivit statisticilor. Şi chiar dacă aparent precizia. Ambianţa rurală este angrenată cu multe iniţiative de petrecere a clipelor de vacanţă şi situează la loc de frunte animaţia turistică. vom întâni dotări începând din Rhemania de Nord. Pe plan naţional.Regiunile cele mai dezvoltate în activitate a de turism rural sunt: Schwarzwald şi Messen. din Germania. Wastfalia. Bavaria sau Baden Wurtemberg. numai în regiunea Schwarzwald şi partea de nord a landului Messen.G. kuche und kirche”= „copil. continuând apoi cu: Hessen.M. nu mai este eficienţă datorită concurenţei sporite. culoarea Dunării şi căldura copilăriei din poveştile fraţiilor Grimm.). posibilităţile convenabile de cazare şi masă de la Marea Nordului până în Munţii Alpi.

iar calitatea se adaptează mereu la cerinţele actuale. radioul.M. dar la cerere şi demipensiune sau chiar pensiune completă. angajând în acest scop presa. televiziunea. colaborează cu „Societatea de marketing în Agricultură“ din Germania pentru prezentarea ofertelor turistice prin organizarea în magazinele din marile oraşe a unor acţiuni de prezentare a prospectelor şi cataloagelor de reclamă pentru „Turismul în gospodării ţărăneşti“ şi „Agroturismul“. (87) 2.A. în cadrul „Societăţii Germane pentru Agricultură“ (S. Multe din ferme au amenajate locuri de joacă pentru copii şi se pot asigura la cerere servicii de „baby sitter”.G. sprijină măsurile de promovare a „Vacanţei în gospodăria ţărănească“ şi a „Agroturismului “ şi prin mijloace financiare. încearcă prin măsurile adoptate în funcţie de condiţiile de piaţă. Zonele renumite în turismul rural rlandez sunt litoralul vestic şi partea centrală între Galway şi Dublin. Această marcă s-a impus dea lungul timpului.8 IRLANDA .162) Echipamentele posedă în mod frecvent cai (pentru echitaţie). A. să sporească avantajele în rândul tuturor celor interesaţi pe plan naţional şi în cadrul U. împreună cu Ministerul Agriculturii al Germaniei efectuează cursuri de perfecţionare pentru consiliile de administraţie ale Uniunilor. Joyce Coountry.M. A. Numărul oaspeţilor într-un astfel de aşezământ variază între 6 şi 10 persoane. În general copiilor li se acordă 25% reducere.are incluse în circuitul turistic circa 500 de ferme ce oferă în mod tradiţional formula „bed & breakfast” (cazare şi mic dejun). De asemenea. În zonele montane există posibilităţi pentru drumeţii sau escaladă. cu scopul de a contribui la îmbunătăţirea situaţiei economice a unităţilor de primire. În numeroase rânduri cazarea este oferită în apartamente independente sau rezidenţe rurale rezervate în edificii antice.M. instrumentar pentru practicarea pescuitului sau terenuri de golf. (67. Regiunile care se constituie în zonele tradiţionale sunt: Ballyhourra Country (în apropiere de Shannon).G. Irishawen. 32 . Astfel.în gospodăria ţărănească şi a agroturismului .E. Comisia de calitate elaborează criterii de calitate şi un model de categorisire a ofertelor de „Agroturismul “ şi „Turism în gospodăria ţărănească“.G. diverse societăţi etc. Unabhan şi Carlow Country. Noile programe de dezvoltare a turismului rural în Germania urmăresc promovarea ofertelor rurale.2. A.D. De 22 de ani. iar în zona litorală sunt numeroase plaje cu nisip şi se poate înota.) există marca de calitate „Turism în gospodăria ţărănească“.

Lombardia.. locuinţe antice renovate. 33 . Interesant de remarcat este faptul că italienii sunt receptori de fluxuri turistice. despre dotările din 20 de regiuni ale Italiei. Calabria. vile moderne. Veneto.9. castele şi fortificaţii). Renumite sunt regiunile: Piemonte. dar şi unii dintre cei mai mari emiţători în cadrul mişcării turistice rurale. Toscana. descrieri ale echipamentelor. Un alt criteriu de apreciere a nivelului de dezvoltare a turismului rural în Italia îl constituie numărul de paturi turistice (oferta) raportată la populaţia rurală. ofertanţi şi consumatori. produse tipice etc. Umbria. Ghidul ospitalităţii rurale – editat periodic . renumitele vinuri. pensiuni. case traditionale. astfel că adevărata „vacanţă la ţară“ devine replica cea mai potrivită dată depersonalizării mediului urban. (154) În cele peste 500 de pagini ale ghidului editat în 1995 de AGRITURIST se regăsesc informaţiii diverse despre aproxomativ 15 000 de echipamente (ferme. L’Asociazione Nazionale per l’Ambiente e il Territorio s-a construit la Roma în 1965. turismul italian atrage prin: tradiţiile culinare ale bucătăriei italiene. arhitectura diverselor monumente istorice. Ambruzzo. mai ales de când durata medie şi frecvenţa fiecărei „vacanţe“ sunt invers proporţionale (unei mai mari frecvenţe îi corespunde o durată mai mică a vacanţei). cu o cifră de afaceri de 80 milioane euro (176). Emilia Romagna. ea reprezintă o parte sănătoasă şi tot mai mare a turismului. iar în 7% din cazuri au fost oferite servicii de masă cu produse autohtone. Italia. dansurile şi cântecele folclorului sau muzicii culte. mari investiţii şi beneficii.2.167) în Italia turismul şi agroturismul reprezintă activităţi care angajează un număr tot mai mare de persoane. Turismul rural cunoaşte ca formă de manifestare „vacanţele verzi” şi are ca principală componentă agroturismul. 13-14 paturi fiecare. Liguria. se extimează că în vara anului 1999 au existat peste 9000 de amenajări agroturistice având. (154. spre exemplu. Trentino. în medie. largi spaţii de cazare. Lazio. Aşa. Specialiştii în domeniu afirmă că deşi încercarea de a cuantifica aşa-numitul turism rural (RT) este complicată şi poate şi riscantă. activităţi anexe. Puglia.conţine informaţii.2. case de odihnă. adrese pentru vacanţe la fermă. poezia şi legenda fiecărei aşezări în parte. Creşterea an de an a numărului de turişti beneficiari ai agroturismului este considerată ca o consecinţă a îngustării spaţiului rural. Sicilia şi nu în ultimul rând Alto Adige. echipamente. Potrivit celor mai recente publicaţii. Campania. Pe lângă descoperirea diversităţii tradiţionale culturale şi a peisajelor.

afaceri mici de turism. administrarea 34 .0%). fermele de vacanţă.În anul 1998. legate de diverse activităţi pentru timpul liber (de la gătit până la ciclism montan). constatăm că majoritatea (peste un sfert) preferă forma de drumeţie. la nivel naţional oferta era de 5. pentru vacanţele ideale. grijii proprietarilor de a oferi condiţii cât mai bune şi nu în ultimul rând preţurilor care corespund marelui consumator. În Italia se consideră ca turism rural cel făcut în zone cu următoarele caracteristici: mai puţin de 10.4 paturi la 100 locuitori din rural. Făcând corelaţia între diferitele aspecte privind turismul în general şi agroturismul în special. pregătire profesională pentru resurse umane. probabil datorită amplasării lor în locuri atractive din punct de vedere al peisajului natural. în cadrul căreia turistul nu apelează sau apelează sporadic la serviciile turistice organizate. Este desigur forma cea mai economică pentru turist dar presupune tinereţe. Acestea au fost asigurate cu infrastructură şi cu servicii minime de ospitalitate. afaceri de artizanat. spaţii deschise în contact cu natura şi tradiţiile locului. (167) Există multe alte criterii de apreciere a dezvoltării şi calităţii agroturismului în Italia. A doua mare preferinţă (aproape un sfert) o reprezintă căsuţele (aproape un sfert) o reprezintă căsuţele (bungalourile). un studiu de caz ne conduce la concluzia că activitatea de turism se corelează direct cu preţurile pentru serviciile turistice şi cu solvabilitatea financiară a turiştilor.000 locuitori şi 150 de locuitori pe km pătrat.5% care au în vedere solvabilitatea financiară a turiştilor şi rafinamentul mai accelerat. cum ar fi pensiunile. cabanele alpine etc. având în vedere aceleaşi criterii. În ordine descrescândă se situează casele de vacanţă (circa 16. având ca prioritate aceleaşi tipuri de zone rurale. activităţi de timp liber personalizate. mediu înconjurător natural. apoi stabilimentele hoteliere cu 13. antrenament. Acest model de consum include dorinţa turistului de a găsi. au drept scop reechilibrarea economică a zonelor dezavantajate. suportate şi de fondurile Uniunii Europene. înnoirea bogăţiei culturale şi ambientale etc. Urmează apoi alte forme ca preferinţă. temeritate. sănătate perfectă. de punere în valoare a tradiţiilor gastronomice şi de valorificare a resurselor locale. spre exemplu. servicii de „confort“ de înaltă calitate şi pe care el le consideră indispensabile. Toate eforturile de investiţii în domeniul rural. Referitor la preferinţele turiştilor. relaţiile cu clienţii sunt directe şi „personale“.

ele reinterpretează contextele culturale tradiţionale în lumina celui de-al treilea mileniu şi complexe la nivelul administrării afacerilor.patrie a unui popor de cuceritori şi descoperitori (Vasco da Gama şi Magellan au fost 35 . se comercializează pe pieţele conexe. odată ce se ocupă cu furnizarea produselor personalizate de calitate. 12 insule. o celebritate a zonei şi de aceea sunt necesare investiţii masive în comunicaţii (clientul alege mai degrabă o destinaţie decât o activitate). sunt la fel de potrivite pentru excursii sau pentru turism ecvestru). Un studiu efectuat de UE a indicat trei tipuri de produse de turism rural. generale. Ideea are la bază faptul că deşi consumul de turism rural este în creştere. de exemplu. iar sistemul trebuie să le înţeleagă preferinţele pentru a le putea „interpreta“ cererea în mod original. a dat naştere şi la ideea de a optimiza această activitate. Produse de consum curent: acestea ţintesc clientela individuală. deoarece acestea sunt complicate. a turismului în general. este urgentă şi necesară o dezvoltare profesională a resurselor umane implicate în procesele de producţie şi de antrepriză. trebuie să avem în vedere noile deprinderi antreprenoriale necesare progresului: acelea ale administrării afacerilor mici prin participarea la o reţea. Acesta este un produs relativ simplu. care să faciliteze comercializarea directă sau prin agenţi specializaţi. filosofia aplicată este aceea a dezvoltării sustenabile. poate fi valorificat şi interesează mai ales organizatorii de circuite turistice. o pasiune ancestrală pentru ocean . Toate acestea implică abilităţi specifice din partea producătorilor pentru a crea calitate în acest sens. acest tip de produs cere atingerea unui anumit tip de clientelă şi necesită o strategie de piaţă sofisticată. (153) Produsele clasice. dacă vrem să discutăm despre optimizarea activităţilor de turism pe plan local. 2. De aceea.empirică a afacerilor este foarte răspândită. Produsele specializate: necesită un real potenţial local (nu toate zonele.căci aici Atlanticul întâlneşte Europa . Evoluţia turismului rural. de exemplu.800 km de coastă (ţărm-tărâm de vis).2. Este de asemenea necesar celor care intenţionează să se dedice activităţilor de turism rural. avem totuşi de-a face cu consumatori „ maturi“ în sensul că ei sunt consumatori vechi. nevoia omului de a consuma imagine. necesită o imagine puternică. prin vânzări directe. acolo unde schimbările interne le susţin pe cele externe.10 PORTUGALIA .

vile (vila). Turismul rural este reglementat prin lege din anul 1986. cu condiţia de a desfăşura această activitate în timp de minim 10 ani. Pentru economia spaniolă. Deviza lor: „Un turist=un prieten. germană. o activitate economică care se impune ca un model de petrecere a timpului liber. Zâmbeşte!” 2. mori (moinh). iar oraşul Madrid cu împrejurimile sale este probabil singura zonă europeană care dispune de peisaje de o mare frumuseţe. importante monumente artistice. (8) Tturismu rural uneşte peste 100 de echipamente cu peste 1 500 de paturi. este un segment de vârf. Sectorul turismului este cordonat de Ministerul Comerţului şi Turismului. Pentru tineri se înşiră în lungul ţării un lanţ de 18 hanuri. Costa Verde. „Vacanţele la ţară” în Portugalia oferă un mod deosebit de animaţie. care acordă şi autorizaţiile pentru exercitarea acestei activităţi. la: ferme (quinta). cu o uimitoare capacitate de a dinamiza piaţa turistică. echitaţie. vânătoare. Portugalia se împarte în opt zone promoţionale: Costa de Lisboa. Planicies. Din punct de vedere turistic. italiană). ci ca pe teritoriul unde se află mai mult de jumătate din spaţiile protejate ale vechiului continent. Există de asemenea numeroase campinguri în toată ţara.portughezi). care oferă posibilitatea petrecerii unei vacanţe economice şi în plin contact cu natura.2. turismul nu priveşte Spania numai ca destinaţie turistică tradiţională. Se acordă credite pe perioade lungi şi nerambursabile în procent variabil. „Turismo no Escapo Rural” (TER) propune case particulare. centrală mai ales pe coastele sale şi bunele condiţii climatice. Algarve. case rustice sau ferme în plină activitate. conace (casa). sărbători populare străvechi şi 36 . El poate fi practicat de familii de agricultori sau de rezidenţi din mediul rural posesori a unor rezidenţe de interes particular. arhitectonic sau istoric. tenis. Astăzi.11 Spania. Montanhas. inclusiv agroturismul. Azorele şi Madeira. golf) sau a participării la viaţa fermei -vacanţe active. castele (castelo). 40-60%. Gazdele vorbesc în marea majoritate a cazurilor 1-2 limbi de circulaţie internaţională (franceză. posibilitatea practicării sportului (înot. care pot fi frumoase ferme sau conace sau chiar castele din secolul XVII. În acelaşi timp se acordă un ajutor material deosebit celor care doresc să practice agroturismul. Costa de Prata. engleză. turismul. Spania are o varietate unică de peisaje şi vegetaţie. şi nu în ultimul rând locul de unde se „fabrică” vinul de Porto şi se cântă fadoul.

În acest context.o inegalabilă ofertă gastronomică. În prezent. ce presupun un parteneriat lărgit. training etc. Spania este ţara în care marii întreprinzători. implementarea şi consolidarea agroturismului în teritoriu este instituţionalizată la nivel guvernamental. totuşi. rata anuală de creştere. ajutoarele regionale. Au fost. financiar etc. întreprinderile hoteliere rurale existente nu sunt încă grupate în lanţuri voluntare regionale. construcţii. din care ajutoarele guvernamentale au fost de peste 40%. care vizează consolidarea agroturismului. 37 . ar fi următorii: motivele personale.000 Euro. artizanat etc. Catalonia) în scopul desfăşurării unor acţiuni de promovare colective. informaţiile din ultimii ani (1994-1998) ca investiţiile medii în agroturism. toate constituind mari privilegii pentru practicarea turismului. a persoanelor ocupate în agroturism este de 12%. ce revin pe un muncitor pe an au fost de 56. proiecte. de asemenea. nici naţionale. câteva mici grupuri locale de hoteluri sunt astfel constituite (de exemplu. Se are în vedere ameliorarea condiţiilor de viaţă ale agricultorilor prin combinarea activităţilor de bază cu altele complementare – turism. studiu şi cercetări. între care următoarele se impun după părerea noastră: politica economică generală sprijină prin măsuri specifice (finanţări.23. menţinerea şi creşterea valorii proprietăţii. inclusiv statul s-au convins de efectul benefic al agroturismului şi de aceea s-au implicat în dezvoltarea acestuia contribuind pe multiple planuri la: elaborarea de proiecte. în aceeaşi perioadă. realizate contracte între grupuri profesionale hoteliere spaniole şi cele apraţinând de „Logis de France“ în perspectiva realizării unui lanţ de hoteluri rurale spaniole. în ordinea priorităţilor.) comunităţile rurale mai puţin dezvoltate şi le încurajează să se ajute singure prin finanţarea în totalitate sau în parte a proiectelor iniţiate pe plan local. literatură de specialitate. ne conduce la unele concluzii deosebit de interesante şi valoroase. factorii care influenţează întreprinzătorii spanioli să investească în agroturism. o sinteză a activităţii de agroturism din Spania şi impactul acestuia cu dezvoltarea economică din rural. aşa cum rezultă din organizarea prezentată în figura 2.

vacanţele de sărbători în lumea satului sau la mănăstire. se impune implicarea statului în activitatea de agroturism pentru a acorda ajutor micilor întreprinzători pentru elaborarea de proiecte strategice pentru tentativa de a optimiza această activitate etc. obiectul. este o activitate care deţine încă mari rezerve de dezvoltare. Concomitent cu creşterea frecvenţei circulaţiei turistice au evoluat şi echipamentele turistice: de la cele privind transportul (poştalioanele şi locurile de schimb ale cailor . constituind o invitaţie tentantă pentru marii investitori.noile oportunităţi create de piaţa agroturismului. dar mai ales obiceiul retragerii către sat în timpul verilor călduroase.: recuperarea investiţiilor într-un timp scurt – 2-3 ani. conform tradiţiei maramureşenii porneau spre mănăstirile din Moldova. subiectul şi inspiratorul unui număr însemnat de pictori români. în condiţiile când este bine organizat asigură rezultate economice care rivalizează cu activităţi economice tradiţionale. spaţiul rural s-a aflat la el acasă întotdeauna. pelerinajele către locaşurile de cult. culminând cu manifestarea unui puternic curent literar. rata de creştere cantitativă şi calitativă a turiştilor cazaţi.3 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA În România.). prin excelenţă agricolă. Concluzia generală care se poate formula în legătură cu agroturismul din Europa cuprinde. în operele plastice din perioadele de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secollului XX satul fiind cadrul. concluziile rezultate din planurile de afaceri (ex. asigură un însemnat număr de locuri de muncă şi prin aceasta contribuie la diminuarea sau chiar stoparea fenomenului de depopulare în spaţiul rural. Mai mult. similar. sustenabilitatea canalelor agroturistice etc. În ceea ce priveşte manifestările ce pot fi catalogate drept începuturi ale circulaţiei turistice rurale din ţara noastră amintim: obiceiurile de Sânzâiene când. „viaţa la ţară” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre. contribuie la dezvoltarea economică a zonelor rurale. care-aşa cum afirmă Geo Bogza în reportajul „Sate şi oraşe”.„poştele” care încă mai revin şi astăzi în poveştile sătenilor. 2. ca 38 . locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere. următoarele aspecte principale: este benefic pentru viaţă întrucât oferă un mediu mai puţin poluat sau nepoluat. după părerea noastră.la început a fost o ţară de sate.

În mod firesc s-au conturat următoarele avantaje: valorificarea bogatului potenţial rural. înviorarea tradiţiilor populare. alimentaţie publică şi agrement. omenirea a început să fie tot mai preocupată de ţinta (destinaţia) vacanţelor sale. surse suplimentare de venituri pentru populaţia rurală. economisirea de investiţii pentru crearea de capacităţi de cazare. reducerea la minim a personalului de servire. Nicolae Iorga.exemplu Poşta Câlnău) la cele care asigurau în norme profesioniste cazarea şi masa (vestitele hanuri în toate cele trei ţări române). toate acestea sunt valenţe ale agroturismului românesc în mod special. tradiţii. Ion Luca Caragiale. turismul devenind una din cele mai importante activităţi economice din lume. Octavian Goga. din ce în ce mai mulţi turişti şi-au dorit petrecerea clipelor de relaxare în mediul (spaţiul) rural.tot mai fracventă . Ştefan Ciobotăraşu şi mulţi alţii. etnografia şi folclorul local Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori culturale istorice arta populară. etnografie. dorinţa de perpetuare a unor meşteşuguri tradiţionale. decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate. îmbunătăţrea nivelului de trai în zonele utilizate ca bază materială a turismului. cu un fond peisagistic variat şi pitoresc. Calistrat Hogaş. Dintre cei ce au apreciat şi preţuit vacanţele în spaţiul rural putem enumera personalităţi ale culturii româneşti ca: Alexandru Vlahuţă. Simultan cu manifestarea primelor tendinţe de petrecere . Cele prezentate mai sus ne determină să afirmăm că turismul rural s-a derulat în ţara noastră până în a doua jumătate a secolului al XX-lea doar în mod spontan. Apărute şi dezvoltate pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-dacilor. de poziţie şi accesibilitate. Ştefan Luchian. Barbu Ştefănescu-Delavrancea. vestigii istorice . După anii ‘60. Mihail Sadoveanu.un cadru natural armonios îmbinat. Nicolae Grigorescu.a vacanţelor în mijlocul naturii. Nestor Urechia. folclor. George Enescu.şi denumirile unor localităţi legate de această activitate . un bogat şi variat folclor. aşezările rurale româneşti au păstrat şi mai păstrează încă în bună măsură datinile şi obiceiurile străvechi. cadrul natural precum şi cel socio-economic. Cercetările înteprinse la începutul deceniului opt al secolului trecut (5) au scos în evidenţă că cererea turistică şi alegerea destinaţiilor turistice au fost puternic influenţate de formele de agrement şi animaţie oferite de fiecare zonă în parte. elemente 39 .

sporadic. şi mai ales neorganizat. pentru grupuri de turişti aflaţi pe litoralul românesc al Mării Negre. Bogdan Vodă (Maramureş). Vatra Moldoviţei. Rucăr). Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968. Bogdan Vodă. În multe localităţi nu s-au omologat gospodăriile care întruneau condiţiile de cazare (Rucăr. Cu foarte mici excepţii. Tismana (Gorj). urmare căruia Centrul de Cercetare pentru Promovarea Turistică Internţională procedează la identificarea şi selectarea unor localităţi rurale reprezentative pentru satele româneşti ce urmau a fi lansate în turism. căci în anul 1972 Ministerul Turismului elaborează ordinul 297/1972. Vatra Moldoviţei (Suceava). Sfântu Gheorghe şi Crişan (Tulcea). următoarele 14 localităţi: Lereşti (Argeş). Fundata şi Şirmea (Braşov). care îşi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană. Iau naştere diverse asociaţii şi organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea şi dezvoltarea turismului în zonele rurale.originale de etnografie şi artizanat. Vaideeni). inclusiv prin promovarea. dar spontan. Agroturismulîn ţara noastră se practică din totdeauna. prin decretul 225/1974 s-a interzis cazarea turiştilor străini în locuinţele particulare. ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare şi dezvoltare a agroturismului . Se pare că a fost un început promiţător. (15) Cu începere de la 16 iulie 1973. forma sa de materializare o reprezintă. organizarea şi 40 . Poiana Sărată (Bacău). întâmplător. Începând cu anul 1990. În anul următor. prin ordinul Ministerului Turismului numărul 744/1973 se declarau. Vaideeni (Vâlcea). denumite “sate turistice”. satele turistice devenind nefuncţionale pentru turismul internaţional. Racoş (Timiş). interesul pentru turismul rural renaşte. în altele cazarea turiştilor români se făcea în mod neorganizat şi fără o evidenţă (Crişan. această situaţie a dăinuit până în annul 1989. experimental. cazarea la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali în unele aşezări rurale. Murighiol. sate de inters turistic. începând cu deceniul al treilea al secolului trecut. de comun acord cu Oficiile Judeţene de Turism şi organele administraţiei locale s-a atabilit că pot fi introduse în turismul intern şi internaţional circa 118 localităţi rurale. Scurta perioadă de „oficializare” a turismului nu a făcut posibilă organizarea activităţii de turism şi nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. Una din acestea este Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1990). Sibiel (Sibiu). În urma acestor studii.

Urmarea firească a interesului general a fost Legea nr. Pe lângă cele prezentate până acum. „Daruguş” Balvanyos (Covasna). prin ordinul Ministerului turismului 59/ iulie 1995. reunea la sfârşitul anului 1995 peste 2 000 de membri. Pentru soluţionarea cu operativitate a problemelor privind organizarea. Urmează Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural din România (ANTREC) – 1994 -. Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Ministerul Educaţiei Naţionale (Învăţământului) şi însuşi Guvernul României. „Trans Tour” Praid (Harghita). membră a Federaţiei Europene de Turism Rural (EUROGÎTES) şi Agenţia Română pentru Agroturism (1995) ce îşi propune racordarea agroturismului românesc la sistemul internţional Preocupări din ce în ce mai concrete au manifestat pentru acest domeniu: Ministerul Turismului. Activitatea turistică s-a desfăşurat în cadrul a 1240 echipamente (ferme. 145/1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană. Urmare a dinamismului activităţii desfăşurate de către ANTREC. Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural (ANTREC). Comisia tehnică pentru dezvoltarea agroturismului . Institutul Naţional de Formare Managerială în Turism. în 15 filiale. în momentul de faţă. Din acestă comisie făceau la acea dată parte specialişti de la ministerele şi instituţiile careşi pot aduce o contribuţie în acest domeniu: Ministerul Agriculturii Pădurii şi Dezvoltării Rurale. 62/24 august 1994) şi Ordinul Ministerului Turismului nr. Dintre acestea amintim doar câteva: „Branimex” şi „Ovidiu Tour” Bran (Braşov). 41 . „Dublion” Câmpulung (Argeş).dezvoltarea agroturismului. 20/1995 referitor la normele şi criteriile de clasificare a pensiunilor şi fermelor agroturistice. „Montana Service” Vidra (Vrancea). pensiuni sau gospodării ţărăneşti). Ministerul Tineretului şi Sporturilor. recunoscând şi confirmând prin aceasta „iniţiativa cu cel mai mare impact social”. dezvoltarea şi promovarea agroturismului în România a fost constituită. a peste 25 de firme ce desfăşoară activitate de touroperatori cu produse turistice rurale. Delta Dunării şi litoralul Mării Negre (Ordonanţa Guvernului nr. Institutul de Cercetare pentru Turism. Legat de strategia dezvoltării turismului rural în ţara noastră ANTREC şi Ministerul Turismului au optat mai mult pentru calitate şi nu atât pentru cantitate. Ministerul Tineretului şi Sporturilor. care au atras 18 500 de turişti – din care 3 500 turişti străini – cu un sejur mediu de 4 zile/turist. considerăm că nu lipsită de importanţă este existenţa. săptămânalul economico-financiar „Capital” a acordat asociaţiei premiul Oskar – Capital pentru anul 1995.

legat de evoluţia agriculturii îmbracă două forme: 42 . în primul rând datorită faptului că pune în mişcare un vast evantai de resurse locale prin câteva acţiuni prioritare: modernizarea reţelei stradale existente. III DEZVOLTAREA. Pe de altă parte. sănătate. PERFECŢIONAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI 3. cu condiţia să nu aducă influenţe negative asupra elementelor de bază ale culturii tradiţionale. asigurarea de servicii şi mărfuri industriale şi de bunuri de consum necesare locuitorilor. toate dotările de agrement care se realizează la nivelul unei comunităţi rurale devin bunuri de care pot beneficia şi membrii populaţiei locale. ca activităţi complementare. Realizarea unor astfel de lucrări va satisface şi cerinţele populaţiei locale. Întâlnirea dintre acest mediu fragil şi noul dinamism impus de fenomenul turistic pune problema apariţiei riscurilor de destructurare şi presupune alegerea unei strategii de evoluţie. se poate afirma că dezvoltarea turismului în spaţiul rural. agroturismulşi agroturismul. culturale şi de informare. s-au dezvoltat. canalizare pentru perimetrele cu o densitate mai mare a locuinţelor. ambele pun accentul pe o intercondiţionare a laturii tradiţionale cu cerinţele turismului modern şi presupun o valorificare superioară a valenţelor economice. Ca o completare de venituri pentru gospodăriile din mediul rural. care pot fi integrate în turismul naţional şi internaţional. În ultimii 10 ani s-au construit mereu case noi în mediul rural. realizarea unor mijloace de termoficare (microcentrale termice care să utilizeze resturi vegetale (1 ha paie grâu = 1200 litri motorină = 13. În acest context. de comercializare. Turismul în spaţiul rural reprezintă o cale de dezvoltare şi poate participa la creşterea nivelului vieţii locale. asigurarea alimentării cu apă prin conducte.CAP.1 DEZVOLTAREA ACTIVITĂŢII DE AGROTURISM Numeroase zone din România au valori naturale şi culturale. Deşi între aceste două forme de turism există deosebiri semnificative. Multe din noile construcţii pot constitui suportul de susţinere a unor activităţi turistice.000 KWH). învăţământ. naturale şi antropice ale zonei. dar vor constitui factori decisivi în câştigarea mai multor segmente de turişti. (19) dezvoltarea activităţilor de prelucrare a produselor agricole. îmbunătăţirea activităţilor de igienă.

Asociaţia Ţara Maramureşului şi Fundaţia Agro-Tur din Vadu Izei se disting prin orientarea lor în favoarea meseriilor satului: orientarea şomerilor către meseriile tradiţionale şi turism. bogăţia patrimoniului meseriilor constituie o invitaţie la sejururi mai lungi în regiune şi la utilizarea structurilor de primire. finanţarea unor mici proiecte de ateliere. precum şi prestatorii de servicii de cazare îşi văd interesele convergând. strategie care se bazează pe valorizarea patrimoniului. dorinţelor de autenticitate ale turiştilor. motiv pentru care unii meşteşugari conjugă de acum meseria tradiţională şi cazarea turistică. Este vorba în special despre centrele ceramice. de asemenea. Meseriile satului contribuie la dezvoltarea turismului şi prin declanşarea şi retenţia unor fluxuri turistice în anumite zone. Din acest punct de vedere. 8 pe Valea Arieşului. Meseriile tradiţionale răspund. Asociaţia Izvoarele Arieşului (Apuseni) pregăteşte un mare proiect de revigorare a cătunelor de munte prin itinerarii turistice în care meşteşugarii ocupă un loc important.Turismul şi agrementul rural care substituie activităţi agricole nerentabile şi ca atare se cer exploatate la maximum toate resursele turistice existente. care determină distribuţia spaţială a fluxurilor turistice. consolidarea competenţelor manageriale ale artizanilor şi identificarea circuitelor de promovare/comercializare. Prin activităţile enumerate. expoziţiile cu vânzare. dar şi popularizarea unor obiective turistice.. Majoritatea dispun şi de o mică exploataţie agricolă în scop familial şi/sau de un loc de muncă salarizat. artizanii din Bucovina sunt integraţi în strategia de dezvoltare turistică a satelor membre ale Asociaţiei Bucovina – Moldova Reţeaua Verde. circuite ale micului patrimoniu. Sunt exemple care ilustrează avantajele îmbinării acestor activităţi pentru că 43 . Menţionăm. 9 asemenea situaţii în Bucovina. meşteşugarii. mai mult de 10 în Maramureş. Exemplele pot continua: în Maramureş. Prin cererea pe care o manifestă pentru o gamă variată de articole de artizanat. Turismul şi agrementul rural ca activităţi complementare agriculturii. promovarea meseriilor tradiţionale. Astfel. iar potenţialul turistic trebuie să fie pus în serviciul acestei activităţi dominante. colecţiile de etnogratie şi folclor. turismul oferă noi perspective de deschidere pentru meseriile satului. lecţiile demonstrative prezentate în faţa turiştilor etc. Astfel. Această concepţie a stat la baza apariţiei şi dezvoltării multor staţiuni montane şi de litoral. ceea ce presupune păstrarea cu orice preţ a activităţilor agricole.

În acest scop este nevoie însă. reprezintă căi importante de creştere a gradului de ocupare a forţei de muncă şi a stabilităţii acesteia. ci trebuie să facă apel la întregul complex de elemente ce particularizează spaţiul rural. ca noţiunea de rural să nu mai semnifice o stare de dezvoltare inferioară faţă de urban. care considerăm că împiedică sau diminuează posibilităţile de apariţie a întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaţa rurală. cu toate caracteristicile sale socioeconomice şi dar nici generalizarea noţiunii de urban. pe de o parte. subliniem faptul că fenomenul nu trebuie circumscris doar procesului concurenţial de piaţă privind cererea şi oferta. cât şi aspectele ce conturează cadrul larg al dezvoltării economice – mediul legislativ. indiferent de statutul profesional. Dintre acestea. în sensul creşterii veniturilor prin valorificarea 44 . Într-o asemenea abordare se are în vedere necesitatea înlăturării unor obstacole de ordin fizic. (178) Procesul de dezvoltare complexă a localităţilor rurale presupune. În acest sens. psihologic şi instructiv. tehnic. a exploataţiilor agricole sau a diferitelor tipuri de firme din care fac parte. Dezvoltarea agroturismului. în viitor. considerăm că cele mai greu de evitat sunt obstacolele de ordin psihologic.diversificarea producţiei (şi a clientelei). al muncitorului navetist devenit proprietar de pământ şi şomer. noi modalităţi de dezvoltare sau trebuie cultivate complementarităţile şi de aceea. trebuie căutate. condiţional. Acest proces va determina. după părerea noastră. social. o abandonare a noţiunii de sat. trebuind să devină întreprinzători. în condiţiile concurenţiale oferite de piaţă. noi orientări. încetează de a mai fi simpli executanţi. putând să se afirme ca oameni de afaceri capabili să-şi valorifice roadele muncii familiale. gradul de instruire şi profesionalizare al agenţilor economici etc. micile firme industriale meşteşugăreşti. iar pe de altă parte de modificările intervenite în statutul social al ţăranului. agroturistice etc. instituţional. precum şi pluriactivitatea condiţionează supravieţuirea majorităţii acestor activităţi. Pentru ca satul să supravieţuiască. ele fiind prezente doar în mintea oamenilor. ea are la bază necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale. precum şi al specialiştilor care. demografic. artizanale. ci o stare socială egală a celor două tipuri de habitat. incluzând aici atât structurile sale interne. nivelul educaţional. referindu-se la lipsa de încredere în propriile forţe şi cantonarea în rolul de simpli executanţi.. toate direcţiile de antrenare a nivelului microeconomic sătesc – exploataţiile agricole. de perceperea corectă a schimbărilor oportunităţilor oferite de economia de piaţă. uneori.

agrement). în special şi prezintă în principal următoarele caracteristici:(120) prezintă un grad de complexitate ridicat. pensiune. De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate. tranzacţii sau afaceri. dezvoltând serviciile de găzduire şi de valorificare a produselor proprii şi locale. cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare. cultura şi arta ţărănească.potenţialului economic al acestora. în scop de recreere. turiştilor li se oferă posibilitatea. sport. weekend).). prestări de servicii. cât şi activitatea economică. Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti. culegerea fructelor. agroturismul este o formă de turism cu multă varietate şi unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura. Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat. în general şi a agroturismului . de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora). creşterea animalelor etc. pescuit. mulsul vacilor. 45 . să participe la activităţile gospodăriei (uscatul fânului. cure terapeutice. odihnă. pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi. vin în mediul rural pentru relaxare. distracţie etc. de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie. are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau iarnă. în paralel şi activităţi cu profil agricol (cultivarea plantelor. pentru o anumită perioadă determinată. agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care.). Din punct de vedere al spaţiului de cazare (al asigurării bazei materiale). prelucratul produselor agricole. reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţii de cazare existent în gospodăria ţărănească. Din punct de vedere al divertismentului. agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească. oferă servicii turistice (cazare. precum şi multe alte activităţi specifice. prepararea hranei). are scopuri diferite: recreere. proprietarul desfăşoară. iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale. agrement.(95) Dezvoltarea agroturismului este o componentă a turismului. pensiune. studii şi documentare.

agroturismul se realizează în strânsă corelaţie cu economia locală. tineri căsătoriţi etc. folosirea durabilă a resurselor turistice. păduri şi o populaţie rurală care trăieşte încă din agricultură. persoane cu dizabilităţi. Aderarea României la UE va avea o contribuţie esenţială în dezvoltarea turismului şi prin asigurarea accesării unor fonduri pentru modernizare şi extinderea infrastructurii de transport. turistul are acces la atracţii turistice naturale.(135) turistul are acces la meniuri tradiţionale de sărbători. Turiştii din Vest se orientează tot mai vizibil spre ţările Europei de Est. menţinerea diversităţii naturale. lipsite de factori de stres. constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural cu potenţialul său natural. specifice diferitelor zone geografice. cu un puternic caracter ospitalier. A treia condiţie care contribuie la dezvoltarea agroturismului în România este posibilitatea transferului de cunoştinte dinspre vestul spre estul Europei o dată cu aderarea la Uniunea Europeană (UE). ambianţa întâlnită de turist este familială. reprezintă o activitate secundară.de regulă. favorizează dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii. familii cu copii mici. activitatea agricolă în gospodăria proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. 46 . permite realizarea unui turism adecvat diferitelor categorii de vârstă sau statut social: persoane de vârsta a treia. aici existând munţi. socio-uman contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural. existând o strânsă corelaţie în special cu ramurile agricole 3. Un alt element care favorizează dezvoltarea agroturrismului în România este cererea din ce în ce mai mare de pe piaţa occidentală. agricol. fapt care a ajutat la menţinerea unor tradiţii şi moşteniri culturale. prin: menţinerea echilibrului ecologic. atraşi de oferta din ecoturism. această zonă este mai accesibilă dintre toate centrele importante ale Europei de Vest şi Nord.2 CONDIŢIILE NECESARE PENTRU PRACTICAREA AGROTURISMULUI România are potenţialul necesar. sociale etc. şi va deveni şi mai accesibilă datorită noii infrastructurii rutiere. edilitare etc. cultural. care se va dezvolta aici. favorizează dezvoltarea economică a localităţilor rurale. turistic. Totodată. culturale. economic. ecologic. etnografice. turistul beneficiază de un mediu nepoluat.

Spaţiul rural românesc este denumit carpato-danubiano-pontic deoarece este carpatic prin relief. vegetaţie faună. dar să permită şi dezvoltarea unor puncte de agrement. lacurile şi iazurile. 47 peisaje cu puternică unor momente de destindere sau a unor hobbyuri (oglinzi de apă. Elementele care trebuie puse în valoare în mod special sunt: (136) valoarea recreativă. formând „natura mamă” şi cadrul de viaţă pentru tot ce „mişcă-n ţară” şi pe planeta albastră. Indiscutabil. El are poziţie centrală şi formă de cetate sau inel. Dunărea şi Delta sa. respectând şi din acest punct de vedere regulile echilibrului şi armoniei. valoarea cognitivă în cazul componentelor desemnate ca parcuri. soluri etc. luncile şi câmpiile constituie separat sau la punctul de întâlnire personalitate. Prezentarea generală a resurselor turistice naturale. rezervaţii ştinţifice sau monumente ale naturii etc: Toate asceste elemente se află într-o strânsă interdependenţă. masive muntoase. apele minerale şi termale cu proprietăţi curative. această „personalitate geografică” trebuie să fie dublată în timp şi de vocaţia turistică. câmpie. grădini botanice sau zoologice. teritoriul ţăriii noastre este fomat din proporţii egale din munţi (31%). alcătuită din componente naturale de peisaj. ape. pădurile de răşinoase şi foioase. cadrul de derulare a de zăpadă etc). păşunile şi fâneţele. peşteri. deal. nu în puţine rânduri deteriminată de alegerea destinaţiei (munte. vestică şi meridională a Europei. torente. implicit la Oceanul Planetar. Dar ceea ce îi conferă locul de frunte în patrimoniul turistic al ţării sunt peiasjele: impresionante.De asemenea. este nevoie de asigurarea unei capacităţi de cazare care să acopere cererea. pline de căldura oamenilor ce le însoţesc. resurse cinegetice. dealuri şi podişuri (36%). reţeaua radiară de râuri ce izvorăsc din lanţul carpatic. (38) Clima temperat-continentală. bogăţii. valoarea curativă (balneoclimaterică) a bioclimatului sau a factorilor naturali ai zonei. câmpii şi lunci (35%). litoral sau deltă). Lanţul Munţilor Carpaţi reprezintă un rol deosebit pentru climă. Aşezat la răspântia dintre părţile estică. reprezintă potenţiale resurse agroturistice naturale şi joacă un rol determinant în dezvoltarea agroturismului în general. estetică şi peisagistică. Această ofertă primară potenţială. din preajma acestuia succedându-se celelalte forme de relief. strat . dunărean prin reţeaua lui hidrografică şi pontic prin deschiderea sa la Marea Neagră.

Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m )în munţii Făgăraş.între culoarul Timiş-Cerna (la vest) şi Valea Prahovei (la est). doar în zona centrală vom întâlni vârfuri de peste 1800 de metri (Curcubăta. Peleaga (2529 m ) în munţii Retezat etc. abrupturile. ei ating câteva vârfuri peste 2500 de metri: Omu (2505 m) în masivul Bucegi. (39) A treia latură a Cetăţii Carpaţilor se deschide între Defileul Dunării şi Valea Şomeşului.dantelării de basm în forme carstice din regiunile calcaroase. Caracterizată prin platforme netede. Porţiunea vestică este reprezentată de lanţul eruptiv unde manifestările post-vulcanice au contribuit la apariţia localităţilor balneare în preajma mofetelor. forme inedite sau ciudate ale stâncilor. Ghimeş. Rotunda. în acelaşi timp o mare variaţie a peisajului şi reliefuri spectaculoase. Peştera Scărişoara. 48 . cea a Dornelor. Muntele Mare). Cheile. circuri şi văi glaciare. Oituz. între Transilvania şi Muntenia legate de Culoarul Rucăr-Bran se află leagănul turismului românesc şi începuturile agroturismului şi agroturismului din ţara noastră. Loviştei şi Haţegului-situată în inima vechii Dacii. Haţegului. Prăbuşirile tectonice au creat aici un aspect insular şi largi culoare. fără urmă de dubiu. care au făcut posibilă circulaţia de o parte şi de alta a lanţului carpatic încă din vremuri îndepărtate. între masivii muntoşi ai Bucegilor şi Pietrei Craiului. La adăpostul acestora apar vechile vetre de locuire – ţările: Maramureşului. În Carpaţii Meridionali au sălăşluit şi au fost protejate o serie de alte „ţări” dintre cele mai vestite sunt ale Oltului. Parâng (2518 m). Supranumiţi şi Alpii Româneşti. Bârsei. Almaşului etc. Bazaltele de la Detunat. în văile acestora se înşiră deasemenea aşezări pitoreşti. din rândul cărora unele sunt vestite pentru climatul sau apele lor minerale. Peştera Urşilor. a Ciucului. Bicaz. Lanţul vulcanic a condus la apatiţia unor depresiuni. este numită de geografi Carpaţii Occidentali. Prislop. Carpaţii Meridionali. Făgăraşului. Vrancei. Bihor. Vlădeasa. a Gurghiului. dolinele şi peşterile (Cetăţile Ponorului. Carpaţii Orientali sunt marcaţi în deosebi de mulţimea trecătorilor naturale: Bratocea. Aici. Pe firul râurilor carpatice. în cadrul cărora s-au dezvoltat numeroase aşezări: numim aici Depresiunea Maramureşului. Porţiunea cea mai spectaculoasă şi impunătoare a Carpaţilor Româneşti o constituie. Gutâi. apelor hipotermale sau izvoare bicarbonate. Jiul şi Oltul au ferestruit în acestă catenă văi transversale la fel ca şi Prahova împreună cu Dâmboviţa. Peştera Meziad etc) sunt doar câteva dintre atracţiile turistice al zonei. piscuri golaşe.

ce se învecinează în sud-est cu Podişul Dobrogei. rachiuri ori preparate gastronomice tradiţionale -ca şi chemări. cea mai mare parte a Deltei fiind acoperită de mlaştini. ca şi neofitul. creşterea vitelor. iar tradiţiile. Delta Dunării constituie partea cea mai joasă de pe teritoriul ţării noastre. reprezintă circa 13%. bine pupulate şi cultivate cu cereale sau livezi. Dată fiind bogăţia şi frumuseţea zonelor de podiş. brăzdate de ape. Pe cuprinsul acestor locuri o anumită agricultură -pomi şi viticultură. mai nou. adevărat 49 . (139) În străfundul lor. gârle şi ape permanente. iar întreaga zonă este foarte scundă. dublând parcă zidul de apărare al „cetăţii”. lacuri. cărora cel ce a avut şansa de a le cunoaşte. obiceiurile populare transmise din generaţi în generaţie. Murfatlar şi Ostrov. nu le poate rezista. Subcarpaţii sunt dispuşi în exteriorul lanţului carpatic. cum nu mai puţin vestite sunt cele din preajma Piteştiului. drept urmare de renume sunt viile de la Cotnari. Panciu. Populaţia se ocupă cu pomicultura. Litoralul Mării Negre reprezintă un loc nepereche şi cu o puternică personalitae. În schimb. unic în felul lui pe întreg teritoriul european. tot în acestă zonă viţa de vie este la ea acasă şi a făcut renumite localităţi ca: Odobeşti. cărbunilor. Drăgăşaniului sau Strehaiei. Între Chilia şi capul Midia prezintă plaje şi grinduri întinse. ca şi legendele şi poveştile localnicilor sunt tot atâtea atracţii-alături de vinuri. sării şi a izvoarelor de ape minerale. iar la sud-vest are o altă rudă mai distantă Podişul Getic. În estul Depresiunii Transilvaniei întâlnim o centură de dealuri înlate. Ştafăneşti. O atracţie deosebită pentru turism o constituie peisajul exotic. extragerea minereurilor şi. prelucrarea lemnului. care închid mici depresiuni ce seamănă cu Subcarpaţii aflaţi în exteriorul arcului carpatic. În estul României şi a dealurilor subcarpatice relieful coboară domol de la nord spre sud Podişul Moldovei.Depresiunea şi Podişul Transilvaniei este porţiunea aflată în interiorul arcului carpatic. Valea Călugărească etc. la cotele obişnuite ale fluviului. cu relief ce variază între 700-800 m şi respectiv 350-500 m. Iaşi şi Huşi sau cele de la Niculiţel. la sud vom întâlni o faleză de 15-20 m lăţime ce adăposteşte plaje cu nisip fin. ei sunt o asociere de culmi înlate.se află la mare cinste. o câmpie în formare prin aluvionare. Formaţi din trei subdiviziuni-Subcarpaţii Moldovei. acestea sunt bine populate. culmile subcarpatice păstrează bogăţia „aurului negru”. Porţiunile de uscat. Pietroasele. Subcarpaţii Curburii şi Subcarpaţii getici. cu agroturismul .

Văliug Bicaz etc. care întregeşte astfel hidrografia patriei şi permite legătura cu toate ţările riverane Oceanului Planetar.sanctuar pe care 280 de specii de păsări şi l-au ales ca lăcaş. teritoriul prezentat constituie în momentul de faţă Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Cele mai multe izvoare se află de-a lungul Carpaţilor şi Subcarpaţilor.53) Izvoarele şi lacurile. cum aprecia şi celebrul savant farncez Jacques Ives Cousteau. fiind naviagbilă pe întreg parcursul şi colecând. Principalele resurse ale Deltei Dunării sunt: fauna piscicolă. Cea mai mare -Câmpia Română-se află la nord de Dunăre.2 % din suprafaţa României. Vidraru. Fântânele. sunt cunoscute şi apreciate de peste 2000 de ani (Herculane sau Geoagiu-Băi). ea îşi are limitele fixate de Valea Someşului şi cea a Timişului. Numeric lacurile sunt peste 3400. munte fiind termale. Vidra. Având o salinitate de 17-21% şi o temperatură medie de 25-27oC vara. sectorul românesc al Mării Negre are un potenţial balnear cu excepţionale calităţi. ca şi lacurile unicat: Lacul Roşu -lac de baraj natural şi Lacul Sfânta Ana-adăpostit în craterul unui vulcan. Parâng. stuful şi pădurile în deosebi de esenţe moi. Ea asigură aproximativ 40% din producţia agricolă a României. Câmpiile se întind în sudul şi vestul ţării noastre. Lacul Amara (lângă Slobozia). Deosebite sunt lacurile de munte formate în circurile glaciare aflate în masivele muntoase Rodna. cele mai mari fiind lagunele Razim şi Sinoe. aflate în număr de peste 2000. toate râurile româneşti. Balta Albă interes nu numai agricol ci şi turistic (utilizarea apelor în scopuri terapeutice). Câmpia de Vest este o altă zonă agricolă importantă. Pentru a conserva şi păstra această lume uimitoare. Făgăraş. prin intermediul Tisei. marea majoritate se găsesc în zonele de câmpie şi prezintă atât importanţă piscicolă cât şi de agrement. Partea sa estică se numeşte Bărăgan şi prezintă prin lacurile sale sărate: Lacul Sărat (în apropiere de Brăila). direct sau indirect. Lacurile din ţara noastră deţin. Movila Miresei. Celor prezente anterior li se adaugă lacurile artificiale realizate pentru valorificarea potenţialului energetic: Izvorul Muntelui. (17. 50 . 1. Apele colectate sunt vărsate prin cele trei braţe în Marea Neagră. Dunărea străbate ţara noastră pe o lungime de 1075 km. iar valoarea terapeutică a apelor a condus la apariţia de peste 160 de staţiuni. dintre care 2300 sunt naturale. de la Drobeta Turnu-Severin până la Galaţi. Retezat. Izvoarele minerale.

Astfel. curativă şi recuperatorie. alcalino-feruginoase. ale diferitelor specii care generează toamna o bogată paletă coloristică care permanentizează peisajul românesc. Urmare a interferenţelor. Fauna cinegetică-reprezentată prin ursul brun. zona dealurilor subcarpatice şi de podiş. vom observa diferenţieri generate de altitudine ca şi de etajele climatice. împreună. râsul. factorii climatici. conservarea. majoritatea nu sunt captate şi protejate corespunzător. raţa sălbatică şi altele. şi nu în ultimul rând în câmpie.Harghita. în zonele de tradiţie a reliefului. în mare parte în zonele de câmpie. lopătarul. Apele sunt: oligominerale. În forma ei actuală. căpriorul. nămolurile. călifarul alb. Factori naturali de cură. formează potenţialul biogeografic. rezultă prezenţe juxtapuse. la limita superioară a altitudinilor. Aceşti factori sunt răspândiţi pe întreaga suprafaţă a ţării. Nu trebuie să uităm a aminti nici păsările: cocoşul de munte. alţii impun recoltarea sau captarea. aeroionizarea. cerbul carpatin. arsenicale. salinele. pe teritoriul României pădurile mai ocupă aproximativ 26% din suprafaţa totală. alcaline (bicarbonate). Sursele minerale sunt cel mai puţin similare cu sursele de peste hotare şi pot fi utillizate în terapia profilactică. vegetaţia ţării noastre este relativ recentă şi prezintă trăsături caracteristice ale Europei Centrale. în diferite zone din ţara noastră. de fag în Subcarpaţi şi pe munţii mai scunzi. ce însumează peste 400 de specii.-reprezintă o importanţă deosebită. trebuie să consemnăm existenţa. şi protejarea pentru o cât mai îndelungată utilizare. egreta mare. cocoşul de mesteacăn. pelicanul creţ şi pelicanul comun. termale etc. sulfatate. mistreţul.Vegetaţia şi fauna. sulfuroase. În urma marilor defrişări efectuate de-a lungul timpului. Dintre aceste predominante sunt pădurile de stejar. iodurate. O schiţare a principalilor factori de cură scoate în relief: apele minerale lacuri terapeutice. carbogazoase. clorurate sodice. conifere-molidul. pinul etc. dar absolut toţi cer păstrarea. (66) 51 . radioactive. iepurele etc. capra neagră. Din punct de vedere turistic. bradul. plante minerale. Aceste resurse sunt cantonate mare parte în catena vulcanică Oaş – Călimani . mofetele. unii necesită instalaţii sau amenajări pentru utilizare. a unor plante rare-endemice sau relicte ori tipuri specifice altor zone ale planetei. Revenind la izvoarele minerale dispuse în spaţiul rural.

helioterapie sau cure de teren-prin ceea ce generic este numită climatoterapie. ameliorarea sau recuperarea stării de sănătate a organismului uman prin: aeroterapie. afecţiunile respiratorii. care se pretează la grefarea pe profilul agricultură. procentul ridicat din populaţie care locuieşte în mediul rural. Sfera de acţiuni orientate spre dezvoltarea ruralului ocupă un larg areal. care determină mari transformări. capătă alte valori. structura cheltuielilor. fac posibilă implementarea industriei şi prestărilor de servicii în acest mediu. deoarece condiţiile concrete nu permit acest lucru. Implementarea industriei în activităţile specific agricole pune satul românesc în faţa unor probleme diverse. surmenajul fizic şi intelectual. datorate tranziţiei de la un sistem centralizat la altul. iar adaptarea activităţii industriale la specificul fiecărei zone rurale atrage după sine crearea unei multitudini de variante de implementare. Transformările socio-economice din ultimii 15 ani. tradiţii. marea dispersare a localităţilor. nevrozele astenice. Identificarea.. În ţările cu un înalt grad de dezvoltare din Europa. devenind neglijabile. stresul. diferenţele dintre aşezările urbane şi cele rurale au fost treptat estompate. au influenţat şi agricultura românească. cuprinzând atât existenţa resurselor materiale şi umane. precum şi varietatea resurselor naturale. cât şi sistemul de instrumente politice şi legislative care îşi fac simţită din ce în ce mai mult prezenţa în acest spaţiu. sunt cele legate de sporirea gradului de prelucrare a producţiei 52 .Mai puţin puşi în valoare în ţara noastră sunt factorii climatici ce pot fi utilizaţi în menţinerea. Dezvoltarea activităţilor industriale în mediul rural nu poate fi făcută oricum şi în orice domeniu conex al agriculturii. punerea în valoare şi utilizarea în cunoştiinţă de cauză a acestor factori naturali vor contribui la dezvoltarea şi promovarea turismului balnear în cadrul agroturismulromânesc sau agroturismului. În ţara noastră. standard de viaţă. considerente morale etc. cum ar fi: natura ocupaţiilor. odată cu atragerea ruralului în sfera de influenţă a relaţiilor industriale. Cele mai importante activităţi industriale. cele două medii aproape s-au contopit din punct de vedere al variabilelor expuse mai sus. În fiecare zonă urbanizată diferenţierea se face în funcţie de condiţiile specifice şi de activităţile agricole din arealele suburbane limitrofe. sursa şi mărimea veniturilor. Maladiile ce pot fi tratate sunt: anemiile. Din datele statistice ale ultimilor trei ani rezultă că agricultura contribuie în medie cu circa 20% din PIB (171) şi ocupă circa 35% din forţa de muncă activă. de piaţă. O serie de variabile ale vieţii economico-sociale a satelor.

joagăre pentru cherestea etc.102. în timp ce autorii vorbesc despre meseriile satului. cât şi a celei secundare. activităţi industriale. vor arăta calea de urmat în procesul de dezvoltare complexă a mediului rural. obiecte din lemn sculptat etc. în care includ toate meseriile manuale practicate în afara meseriilor legate de pădure. producţia de materiale de construcţie. Printre aceste meserii. a modului de formare a preţurilor produselor agricole brute şi prelucrate. a laptelui. Termenul de meşter popular este de asemenea folosit. Atragerea activităţilor industriale în mediul rural va transforma satul românesc într-un mediu poliprofesional. iar altele se mulţumesc să fie utilitare. unele pot avea o ambiţie artistică. Astfel. testarea acestora prin studii de marketing. agricultură.99. un ansamblu de activităţi necesare colectivităţii sau pur şi simplu de producţii în scop domestic şi adesea decorative. De asemenea. Prelucrarea industrială a producţiei agricole este un domeniu cu aplicaţii vaste în mediul rural: industria morăritului. cercetarea modului de organizare a pieţelor de desfacere. a balanţei veniturilor şi cheltuielilor realizate pe ramuri ale economiei naţionale. pentru unii autori meşteşugurile se limitează la artizanatul de artă. perisabile dar cu preţuri stimulatoare. Astfel. toate acestea au premise favorabile în vederea permanentizării activităţii industriale în zonele rurale din ţara noastră. În cadrul economiei rurale există o diferenţiere între meşteşuguri şi industrii rurale. Meşteşugurile au constituit multă vreme forma de bază a pluriactivităţii în satele româneşti. produse accesorii pădurii. ateliere de ceramică. necesitând o prelucrare şi condiţionare imediată. a zahărului şi produselor zaharoase. Aceste meserii reprezintă. vărării. administraţie.98. în care venitul este obţinut atât din surse agricole cât şi din surse neagricole. în literatura de specialitate (14. înlesnind apariţia gospodăriilor mixte.90. O interpretare mult mai largă şi mult mai apropiată de definiţia cuvântului meşteşugar este redată în unele ţări occidentale. a balanţei forţei de muncă. a conservelor din legume şi fructe sau carne. pentru care România dispune de un însemnat potenţial de dezvoltare. studierea evoluţiei balanţelor agricole.agricole. Zonele montane oferă. ceea ce permite separarea industriei casnice (ce produce ţesături.). în plus. În prezent. atât a celei principale. mici fabrici de hârtie. meşteşugar este: cel care 53 . costume populare. de asemenea. covoare. a băuturilor răcoritoare. chiar dacă abordarea etnografică a meseriilor tradiţionale oferă acestora un statut „elitist“.104) are loc o dezbatere aprinsă asupra definiţiei meşteşugurilor. mori de vânt sau de apă.) de micile unităţi unde se valorifică sau se prelucrează anumite resurse locale (întreprinderi de prelucrare a produselor agricole.

brutar.montează instalaţia electrică. Meşteşugarii bătrâni continuă să-şi exerseze meseria. ceea ce reprezintă o pierdere pentru patrimoniul cultural al unei ţări. în urma cărora anumite activităţi vor dispărea. de la care primeau materia primă şi sugestii de design şi care asigura distribuţia produselor finite. Apar nevoi noi. tâmplarul. clientela se găseşte în sat sau în satele învecinate. coafeza. Lucrătorii manuali care nu fabrică obiecte. faianţarul. Şi totuşi. În cazul acestora creativitatea se uneşte cu tehnicile tradiţionale iar clientela este urbană şi de categorie socio-profesională ridicată. meserii legate de îmbrăcăminte etc. adesea de origine urbană şi cu pregătire specializată (de ex. tehnici noi. şelari. Clientela se găseşte în sat şi în satele vecine. dispare şi motivaţia existenţei lor. instalator. cizmarul. Meşteşugarii (artizanii) de artă. mecanic auto etc. sobarul. meşteşugul este reevaluat şi chiar supraevaluat: ţesutul. zugravul. ci propun servicii mai mult sau mai puţin complexe: coafor. reparator de aparate electromenajere. Asemeni întregii societăţi rurale. meşteşugurile tradiţionale cunosc transformări profunde. cel care realizează stucaturi. sticlarul. în momentul în care aceste meserii devin rare. Meseria lor este cel mai adesea o tradiţie familială sau comunitară. dogari. zidarul. Printre aceşti meşteşugari tradiţionali. fierarul etc. tâmplar. În consecinţă. Acele meserii care erau până nu demult meserii obişnuite devin meserii rare: odată cu pierderea pieţelor tradiţionale. confecţionarea bundiţelor din piele brodate şi îmblănite etc. broderia. zidar.). croitoreasa. Academii de artă). unii au lucrat în cadrul sistemului cooperatist de artizanat cu administraţie centralizată. apare o nouă cerere. 54 . după ei. geamgiul. iar meseriile tradiţionale se transformă: este cazul meseriilor din construcţii şi din alimentaţie. olari. dar. Această interpretare non restrictivă a meşteşugarilor pare să fie mult mai aproape de obiectivele dezvoltării locale. brutarul. sculptorul în lemn. activitatea riscă să se stingă deoarece nimeni nu preia ştafeta. Se pot distinge astfel trei grupe de meşteşuguri sau meserii artizanale: (71) Meşteşugarii tradiţionali care fabrică şi comercializează obiecte tradiţionale cu folosinţă domestică sau agricolă (rotari. împletitori. electrician. bijutierul. brodeza. iar altele se vor menţine cu preţul unor adaptări uneori dificile (mai ales la nivelul investiţiilor). dulgherul.

desfăşurarea activităţii ţine de logica unei mici întreprinderi în care trebuie respectate: legile pieţei. În contextul actual al dezvoltării rurale. au apărut unele probleme specifice meşteşugarilor. faptul că majoritatea meşteşugarilor nu au un statut juridico-fiscal propriu. a mai uşurat din problemele proprietarilor de pensiuni turistice şi. din contră. intervenţiile şi memoriile la Guvern nu au rămas fără un răspuns. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea serviciilor turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice beneficiază de scutire de plata impozitului pe venit. ele pot deveni treptat activitatea principală. când acesta a venit. Dealtfel. Pentru realizarea acestora erau şi mai sunt şi acum. „persoanele fizice. În general. atingerea standardelor oferite turiştilor necesita anumite amenajări interioare şi exteriorare ale gospodăriilor-gazdă (intrarea separată pentru turişti.). grupuri sanitare pentru aceştia. ordonanţa prevede că persoanele fizice şi juridice menţionate pot beneficia de credite cu dobândă preferenţială. în general. Se cunoaşte. parcări acoperite etc.În meseriile tradiţionale. aprovizionarea cu materii prime. 3. a practicanţilor de turism rural din România. respectiv pe profit. fie că este vorba despre o activitate cu normă redusă sau cu normă întreagă. venită în completarea Legii nr. Cea mai mare parte a noilor meserii impun mai multe investiţii şi mai mult profesionalism iar dacă răspund unei cereri în creştere. a fost chiar mulţumitor. statutul juridic şi fiscal.” În varianta adoptată de Camera Deputaţilor. necesitatea de a planifica. adaptarea la mutaţiile actuale ale societăţii rurale. din rândul cărora reţinem următoarele: izolarea şi lipsa accesului la informaţie. de a se proiecta în viitor. 145/1994. Din fericire. Ordonanţa de Guvern 63/1997. de asemenea. acordate pe o perioadă de maximum 55 . necesare importante sume de bani.(165) Conform acestei ordonanţe. pluriactivitatea a permis menţinerea până în zilele noastre a majorităţii meseriilor tradiţionale. Indiferent care est volumul de muncă. pluriactivitatea reprezintă o regulă: meşteşugarul este în acelaşi timp agricultor sau tăietor de lemne sau angajat. piaţa de desfacere. activitatea meşteşugărească poate fi comparată cu o mică întreprindere familială. chiar dacă foarte simplificată. pe o perioadă de 10 ani. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea agroturismului . Astfel că.3 SPRIJINUL STATULUI ÎN DEZVOLTAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI Deşi recunoaşterea internaţională devenise o certitudine. necesitatea unei gestiuni.

De asemenea. de acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru telecomunicaţii. de alimentare cu apă şi gaz metan. precum şi la sistemul de canalizare. Pensiunile au beneficiat. de asemenea. realiste. atitudine şi comportament profesional şi civic. în acelaşi timp. datele privitoare la fluxul de turişti în mediul rural. drept ridicată. iar serviciile de telecomunicaţii la tariful pentru persoane fizice. Sprijinirea dezvoltării activităţii de turism rural şi agroturism de către organele locale trebuie să se concretizaze în îmbunătăţirea dialogului cu legislaţiei şi procedurilor partenerii sociali. cu sprijinul agenţiilor de turism afiliate ANTREC. taxa de autorizare solicitată deţinătorilor de pensiuni de către Oficiul de Autorizare şi Control în Turism din cadrul Autorităţii Naţionale de Turism.zece ani. Asigurarea sumelor necesare acordării de credite preferenţiale se face din Fondul special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului. pensiunile turistice şi cele agroturistice vor plăti energia electrică şi gazul metan consumate la tariful stabilit pentru consumul casnic. Din păcate aceste oportunităţi nu au fost menţinute în totalitate. în limitele prevăzute de Ministerul Turismului. producătorii agricoli beneficiază şi de fonduri nerambursabile prin Programul SAPARD. îmbunănăţirea infrastructurii in localităţile rurale pentru un acces mai uşor 56 . inclusive pentru proprietarii de pensiuni agroturistice.(189) Cu toate aceste greutăţi. se consideră.«Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice generatoare de activităţi multiple şi venituri alternative» – în care se pot dezvolta proiecte pentru finanţarea agroturismului . iar obţinerea creditelor a fost destul de dificilă. Pentru astfel de credite. ameliorarea serviciilor sociale. Proiectele derulate co-finanţate din fondurile europene nerambursabile şi/sau fonduri guvernamentale au vizat domeniile: îmbunătăţirea performanţelor profesionale ale operatorilor de turism. Pe lângă sprijinul acordat de stat. dobânda va fi stabilită la un nivel reprezentând 50% din valoarea dobânzilor practicate pe piaţa bancară. furnizarea informaţiilor de interes public. urmărindu-se crearea şi consolidarea unor relaţii publice pozitive şi. astfel că de la începutul anului trecut s-a reintrodus impozitarea întreprinzătorilor pe veniturile/profiturile obţinute.(174) Potrivit prevederilor aceleiaşi ordonanţe. acordate pentru dezvoltarea şi amenajarea capacităţilor de cazare. Măsura 3. prin prezentarea transparentă a fiscale.4. la racordarea la reţeaua electrică. semnalează o expansiune a cazărilor la pensiuni în ultimii ani. îmbunătăţirea infrastructurii de afaceri.

construcţiilor. din Europa. trebuie să concluzionăm că turismul mondial a devenit cea mai mare “industrie”. şi a intensifica comerţul cu suveniruri. industriilor de prelucrare şi alimentare. ţări. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că la fiecare 26 de secunde apare în turismul mondial un nou loc de muncă. agriculturii. satisfacerea nevoilor populaţiei şi societăţii în ansamblu. pe de o parte. În calitate de componente ale produsului turistic rural se vor realiza influenţe pentru punerea în valoare a tradiţiilor şi obiceiurilor populare precum şi pentru diversificarea gamei activităţilor cu caracter cultural-educativ. serviciilor din cele mai diverse domenii. care afectează economiile tuturor ţărilor şi totodată este problema centrală a societăţii contemporane. materiale şi financiare. fără îndoială. în special. RICOP sau programe de finanţare ale guvernului. va conduce la o dezvoltare economică durabilă a localităţilor rurale. datorită efectului multiplicator al acestei activităţi.a turiştilor şi nu numai.se are în vedere o politică adecvată creditar-bancară şi fiscală de încurajare şi facilitare a acestei activităţi. la scară mondială. 3. la căutarea soluţiilor eficace şi eficiente. promovarea imaginii ţării şi a infrastructurii de turism. ISPA. se aşteaptă că o dezvoltare importantă o vor înregistra meşteşugurile şi artizanatul. România poate participa în această dezvoltare a agroturismului din întreaga lume şi. Astfel confruntările cu probleme de ordin demografic vor provoca guverne. pe de altă parte. este agroturismul. Se vor resimţi influenţe pozitive asupra mediului ambiant. dacă va profita de posibilităţile ce i se oferă . ţinând seama de contribuţia pe care acestea o aduc la utilizarea mai eficientă a resurselor umane. administraţiile locale în parteneriat cu operatori din domeniul privat sau din sectorul neguvernamental au obţinut finanţări care au permis rezolvarea unor priorităţi din programele de dezvoltare. Activităţile turistice şi agroturistice îndeplinesc un rol important cu referire la: progresul economico-social şi ridicarea calităţii vieţii. Astfel la licitaţiile organizate prin programele SAPARD. cu produsele sale complementare. Pentru a putea diversifica oferta turistică. Una din soluţii. caracteristice pentru mediul rural în trecut.4 EFECTELE ECONOMICO-SOCIALE ALE DEZVOLTĂRII ŞI PERFECŢIONĂRII AGROTURISMULUI Dezvoltarea agroturismului. 57 . comunităţi responsabile de drepturile omului. PHARE (cu subcomponentele sale). transporturilor. Şomajul este astăzi unul din fenomenele cele mai puţin acceptate.

prin crearea condiţiilor pentru folosirea deplină şi raţională a acesteia în toate ramurile de activitate. d) Rolul serviciilor turistice creşte considerabil şi datorită implicaţiilor tot mai largi pe care le au asupra calităţii vieţii. Dezvoltarea activităţilor de agroturism în mediul rural vor contribui la fixarea tinerilor în vetrele satelor. aceste activităţi participă la menţinerea echilibrului în repartizarea factorului uman. în primul rând. asigurarea condiţiilor pentru ridicarea stării de sănătate a populaţiei etc. asigurarea condiţiilor pentru facilitarea procesului de distribuţie şi consum. asigurarea unor condiţii mai bune pentru formarea profesională. prin efectul multiplicator asupra ramurilor conexe. se poate sublinia rolul activităţilor turistice şi agroturistice în atragerea într-o măsură din ce în ce mai mare a femeilor în activitatea economicosocială. a sporirii aportului la produsul intern. înnoirii şi diversificării procesului bunurilor materiale. prin ``oferirea`` de noi locuri de muncă în cele mai numeroase domenii. culturală şi ştiinţifică a membrilor societăţii. sporirea eficienţei economico-sociale a muncii. c) În afara contribuţiei pe care o aduc la creşterea calitativă a forţei de muncă. Este cunoscut că dezvoltarea economică şi socială a impus apariţia unui mod de viaţă specific civilizaţiei industriale. prin contribuţia la procesul creşterii economice. Construirea unei economii moderne presupune nu numai creşterea şi modernizarea acesteia. agroturismul se caracterizează printr-un larg evantai de activităţi. b) În condiţiile rapidelor transformări care au în permanenţă loc în ştiinţă şi tehnică. trebuie să crească şi posibilitatea individului de adaptare la aceste schimbări. are sarcini multiple pe linia creşterii eficienţei sale economico-sociale. Din punct de vedere economic. astfel ele nu vor mai fi nevoite să plece din propriile comunităţi în căutarea unor locuri de muncă bine plătite. folosirea mai eficientă a timpului de muncă şi a timpului liber. În acest context se pot sintetiza următoarele: a) Rolul activităţilor turistice şi agroturistice este ilustrat. la motivarea lor şi în special a populaţiei feminine pentru a participa la aceste activităţi. 58 . Se vor crea noi locuri de muncă atât direct – în sfera producerii şi distribuţiei de servicii turistice – cât şi indirect. Totodată. ci şi repartizarea raţională a forţelor de producţie pe întreg cuprinsul localităţilor de pe Valea Slănicului.stimularea creşterii.

Se va observa că agroturismul exercită o influenţă complexă asupra mediului extern (economic. social.. Lansarea satelor turistice în toată ţara va conduce la efecte deosebite privind legăturile ce se vor realiza între gazde şi turişti. Se va crea astfel suportul îmbunătăţirii serviciilor publice. modul de rezolvare a unor situaţii inedite. dotările tehnice şi conservarea patrimoniului. Ineditul agroturismului. Comunitatea civilă din mediul rural va răspunde prompt comenzii sociale de refacere în mijlocul unui cadru natural nepoluat. refacere şi reconfortare. punându-şi amprenta asupra nivelului general de dezvoltare economică a localităţilor respective. vor impune şi consacra agroturismul în toate localităţile cu potenţial natural dezvoltat. eficienţa economică a agroturismului este asociată cu eficienţa socială ce rezidă din asigurarea condiţiilor pentru refacerea capacităţilor de muncă. comunicare şi schimburi de idei. în vederea asigurării celor mai bune condiţii de recuperare a capacităţii de muncă sau la antrenarea. grupate în următoarele direcţii de acţiune astfel şi 59 . Localităţile rurale unde se va practica agroturismul. Va apare interesul de îmbunătăţire a infrastructurii. interes. în special a tinerilor. cultura şi puritatea oamenilor şi locurilor. relaţii ce se stabilesc între prestator (gazdă) şi beneficiar (oaspete/turist). diversificarea serviciilor. Se poate considera că eficienţa socială reprezintă aportul bazei materiale turistice în antrenarea unui număr cât mai mare de indivizi la practicarea agroturismului. în odihna educativă şi activă. echilibrat şi benefic. de constituire a unei vieţi spirituale a localităţilor rurale. Astfel. realizând în acelaşi timp un climat de comunicare între diferitele tipuri de personalităţi şi comportamente umane. cu multiple efecte educaţionale. creşterea nivelului de cultură generală şi pregătire profesională. ambiant). vor deveni spaţii unde se vor asambla toate elementele de dezvoltare durabilă locală. îmbogăţind cunoştinţele şi înflorind personalitatea umană. realizarea unor motivaţii psihice. Se vor realiza obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea şi protejarea factorului uman. petrecerea plăcută şi utilă a timpului liber. motivaţie şi aspiraţia spre mai bine. dublate de ospitalitate. Toate acestea vor contribui la dezvoltarea durabilă şi responsabilă a satului. Se poate afirma că agroturismul va contribui la recreere. cultural. raporturile între modul de a aprecia valorile şi nivelul de trai dintre cei doi participanţi la actul de turism.În mod inevitabil efectele utile ale activităţii de agroturism vor avea caracter multidimensional. producând inevitabile mutaţii care îi vor diminua dependenţa de oraş. intelectuale sau spirituale. condiţiile existente.

televiziunea. component al calităţii vieţii.) acesta asigură caracterizarea cea mai completă a calităţii activităţii desfăşurată în turism sau a gradului de utilizare a diferitelor categorii de fonduri. asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural. pentru ridicarea competenţei profesionale. ridicarea gradului general de civilizaţie a unei mari categorii de populaţie. a comportamentului social şi cultivarea gustului estetic. cazare. Nevoia de informare este o caracteristică a omului modern. asigură individului posibilităţi multiple pentru lărgirea orizontului de cunoştinţe.anume: stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural şi stimularea revenirii. etc sau a prestaţiei turistice alcătuită din servicii de transport. De asemenea. sistemului de indicatori şi modalităţii lor de calcul al eficienţei. mărimea cheltuielilor. cel puţin parţiale. este evidentă prezenţa efectelor sale pe o multitudine de planuri. alimentaţie. care sunt mai izolaţi. Importanţa serviciilor turistice rezultă şi din faptul că ele au un rol deosebit în crearea condiţiilor pentru folosirea raţională a timpului liber. structura internă complexă a fenomenului turistic. agroturism. cu posibilitatea descompunerii lui în turism rural. presa). volumul fondurilor consumate etc. prevenirea. În aprecierea eficienţei turismului trebuie pornit de la contribuţia sa la crearea de venit naţional şi. locuitorii din mediul rural. Exprimat ca şi în celelalte cazuri prin masa beneficiului sau prin rata rentabilităţii (în raport cu volumul încasărilor. Agroturismul prin efectele sale va deveni un instrument constant şi nu costisitor – de progres social al satului. mai ales prin ameliorarea condiţiilor igienico. 60 . Acesta din urmă. iar serviciile turistice reprezintă un mijloc de satisfacere a acestei nevoi. în consecinţă. a populaţiei din localităţile urbane spre cele rurale.. comensurarea acesteia prin prisma mărimii venitului net (beneficiului) realizat.sanitare. prin creşterea şi diversificarea formelor de circulaţie a informaţiei (radioul. agrement etc. f) Un rol important îl are asigurarea mijloacelor de informare în masă. stimulând stabilirea populaţiei active în mediul rural. a gradului de cultură generală. conservarea şi protecţia mediului rural – factor de atracţie a populaţiei autohtone şi a străinilor spre mediul rural. care imprimă o serie de particularităţi criteriilor de apreciere. manifestarea eficienţei într-o varietate de forme şi exprimări. respectiv decompresarea oraşelor de creşterea ratei şomajului. Luând drept element de referinţă funcţiile turismului. şi anume: continuitatea activităţilor agricole într-un mediu slab productiv.

care face referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activităţile agricole şi/sau cu construcţiile având destinaţii. Această formă specifică de turism rural este bazată pe asigurarea în cadrul gospodăriei ţărăneşti.CAP. cel dezafectat şi amenajat ori construit special pentru astfel de activităţi. activitatea desfăşurată în gospodăria/ferma proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. că în două dintre ţările europene cu vechi stagi de activitate pe tărâmul agroturismului – este vorba de Franţa şi Anglia – se încearcă a se realiza o distincţie între “agroturism” şi “turismul la fermă” pentru a evidenţia simplu şi din capul locului utilizarea caselor ţărăneşti drept locuri de cazare pentru turişti. etc. masă. datorită pierderii unei părţi din încărcătura/funcţia agricolă. Practicarea adiacentă de către ţărani a turismului conduce la realizarea unei dezvoltări superioare a zonelor săteşti. Este bine să precizăm. funcţiuni în domeniul agriculturii. a serviciilor de cazare. formă specifică de turism rural. beneficiind de 61 . Închirierea gosodăriilor drept case de oaspeţi. Trebuie precizat că în majoritatea cazurilor amfitrionii/gazdele pun la dispoziţia turiştilor spaţiu locuibil excedentar. cabane de vânătoare.1 FORMELE AGROTURISMULUI Agroturismul. prin includerea lor în consumul turistic. Agroturismul. atât prin aportul adus de încasările din cazare cât mai ales prin valorificarea unor produse agricole locale. în acest fel activitatea turistică contribuind nemijlocit la dezvoltarea şi susţinerea gospodăriei ţărăneşti şi a zonei însăşi. case de sănătate. agrement şi altele complementare acestora. este un concept relativ de dată recentă. Este bine de precizat că o parte dintre veniturile realizate din activităţile de agroturism sunt utilizate pentru investiţii şi modernizare. Această formă de turism rural este practicată de micii proprietari din zonele rurale. utilizează pentru cazare şi servirea mesei numai pensiunile turistice şi pensiunile agroturistice. de obicei ca activitate secundară. În ciuda acestor consideraţii este evident că ambele forme fac parte din sfera agroturismului .IV FORMELE ŞI PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI 4. ele ne fiind ocupate de ţăranii reali/activi. rol. este considerat a nu fi agroturism.

Avantajul acestei forme este că satisface cererea turistică şi asigură un venit suplimentar gospodăriei. operează cu programe proprii sau cu programe puse la dispoziţie de alte persoane (fizice sau juridice) şi de către solicitanţii de servicii.un mediu nepoluat şi pitoresc. uneori ocazională. agroturismul organizare. la un moment dat. Forma cea mai simplă a agroturismului constă în a oferi o cameră de găzduire. În dezvoltarea sa. de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural. Dezavantajul constă în lipsa unui program care să răspundă cerinţelor turiştilor. o asociaţie familială sau o societate comercială care îşi valorifică. la solicitarea unui turist ocazional (în trecere. de atracţiile turistice naturale şi de valorile culturalistorice. create ca organisme neguvernamentale care să promoveze dezvoltarea activităţilor de economie rurală şi turism rural. prin sprijinirea 62 favorizează apariţia câtorva forme de . La nivelul acestei forme se asigură protecţia consumatorului. excedentul de cazare şi care dispune de un program agroturistic.). fără a oferi şi alte servicii (pensiune. care îşi propune dezvoltarea turismului în mediul rural. de ospitalitatea fermierului. Alte forme de organizare ale agroturismului sunt reprezentate de fundaţii. Organizarea agroturismului şi a agroturismului în cadrul agenţiilor de turism. prin dobândirea autorizaţiei de funcţionare. existând o strânsă legătură între turism şi celelalte ramuri ale economiei locale şi în special agricultura. Agroturismul este una din ramurile economiei naţionale. Agentul economic poate fi o persoană fizică ce dispune de o gospodărie amenajată în scopul primirii turiştilor. Serviciile constau în promovarea programelor oferite de organizatorii de turism rural sau în organizarea de excursii pe baza programelor oferite de gospodăriile şi fermele din mediul rural. Ele prestează anumite servicii pe bază de comision. O altă formă de organizare se întâlneşte la nivelul agenţilor economici autorizaţi. Această formă s-a dezvoltat mai mult în jurul staţiunilor balneoclimaterice datorită capacităţii de cazare insuficiente a acestora şi este sezonieră. agrement etc. proprietarul gospodăriei pune la dispoziţia turiştilor doar spaţiul de cazare. care trebuie să înnopteze în localitatea respectivă sau se află în zonă cu afaceri sau pur şi simplu face o drumeţie). atestaţi şi agreaţi de organismele de resort. în strânsă corelaţie cu economia locală. asociaţii şi federaţii.

cât şi ascuns sub forma turismului. Agroturismul montan. cum ar fi: cunoaşterea limitelor sociale. este parte a agroturismului. agroturismul ocupă un loc foarte important. atât în mod direct. industrie. cadrul natural reprezintă importanţa practicării agroturismului montan iar condiţiile create în gospodăria sa factorul materializării acestui suport. Agroturismul. Aceste forme asociative reunesc toate iniţiativele locale şi izolate. a turismului de agrement şi de participare tot mai activă la comerţul extern. organizat şi desfăşurat în zonele submontane şi montane de către gospodăriile ţărăneşti ca o activitate complementară. economie forestieră) inclusiv cu venituri din turism. Acest loc este asigurat de tendinţa practicării pe scară largă a agroturismului . Pentru agricultorul din zonele de deal sau de munte. agroturismul montan este determinat de nevoia de a completa veniturile agricole cu venituri neagricole (minerit. Dacă agroturismul de şes este mai rar întâlnit şi nu are ca motivaţie principală completarea veniturilor familiei cu venituri suplimentare. Agroturismul este determinat de un ansamblu de factori care influenţează dezvoltarea lui. Atracţia pentru practicarea agroturismului are o semnificaţie mai mult efectivă decât economică. cunoaşterea situaţiei exacte a capacităţii şi a disponibilităţii exploataţiilor agricole de a primi turişti în gospodăria lor. Agroturismul se poate desfăşura şi în zonele de deal sau de şes dar cu îndeplinirea condiţiilor de agroturism minime. În ţările dezvoltate din vestul Europei. silvicultură. pentru a crea entităţi capabile să reprezinte anumite aspecte din segmentele vieţii economico-sociale rurale. 63 . proiectarea modernizărilor ce trebuie aduse caselor şi gospodăriilor montane pentru a se asigura condiţii civilizate tuturor turiştilor şi crearea unor microcomplexe agroturistice în zona montană. economice şi culturale ale agroturismului. mult dezvoltat în economia montană a ţărilor occidentale (29) trebuie să devină treptat o direcţie nouă de acţiune pentru realizarea obiectivelor strategice în special în zona montană din ţara noastră şi o nouă dimensiune sau funcţie a gospodăriei montane în vederea asigurării unor venituri suplimentare pentru acestea.pregătirii şi valorificării potenţialului satelor româneşti.

Una din problemele deloc de neglijat pentru reuşita agroturismului este acea triere exigentă a gospodăriilor, nu atât din punctul de vedere al cadrului construcţiilor cât mai ales din punctul de vedere al gradului de civilizaţie, de educaţie şi de deschidere al celor care se angajează în această activitate. 4.2 PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI Încadrându-se în sfera serviciilor, agroturismul va prezenta toate particularităţile acestora, având şi unele caracteristici proprii, cum ar fi: sezonalitatea, amploarea, intensitatea sa fiind foarte diferite de la o perioadă la alta, interdependenţa produselor turistice (turistul fiind de cele mai multe ori beneficiarul mai multor bunuri materiale şi servicii care se leagă cronologic şi cauzal unele de altele), precum şi nivelul ridicat al costurilor fixe (determinat de caracterul rigid al ofertei şi de caracterul nestocabil al serviciilor). Agroturismul este expresia orientării unei părţi însemnate din turiştii către natură, ca urmare a implicaţiei civilizaţiei post-industriale. Astăzi, natura devine pretext de reflexie, pentru descoperire, pentru educaţie dar şi pentru tratament, performanţe sportive şi implicit pentru o viaţă nouă. Prin conţinutul său, agroturismul prezintă o serie de particularităţi care se întrepătrund în mare măsură cu alte forme de turism cu care se completează şi se stimulează reciproc. În acest sens, avem în vedere turismul cinegetic şi de pescuit, turismul legat de Delta Dunării sau turismul în zonele de munte. Drept urmare, cercetătorii disting mai multe tipuri de sate turistice: etnografice–folclorice, de creaţie artistică şi artizanală, climaterice şi peisagistice, pescăreşti, de interes vînătoresc, viti-pomicole etc. (78). Dezvoltarea acestor sate turistice, oferă posibilităţile deosebite de echilibrare a pieţei turistice în profil teritorial, cu numeroase incidenţe pozitive asupra agroturismului . O altă particularitate a agroturismului constă în aceea că prin prezenţa condiţiilor favorabile de desfăşurare în peste 60 % din cuprinsul ţării contribuie la introducerea în circuitul intern şi internaţional a unei părţi însemnate a potenţialului turistic al ţării noastre. Se poate afirma că şansa turismului românesc, depinde în mare măsură de dezvoltarea corespunzătoare a agroturismului . Faţă de alte forme, agroturismul , nu necesită, investiţii prea mari pentru amenajările de infrastructură sau pentru alte dotări şi nu produce aglomerări care 64

creează diverse probleme pentru localităţile urbane. Pentru structurile de primire pe lângă gospodăriile unor săteni, se pot folosi fermele şi pensiunile agricole. Agroturismul începe să-şi constituie în timp o piaţă proprie, definită prin factori de manifestare specifică şi determinanţi de natură economică, socială, politică, geografică şi motivaţională. Agroturismul este practicat în prezent de persoanele care au obligaţia de a se deplasa la ţară, având case sau proprietăţi în aceste localităţi şi trebuie să participe activ la gospodărirea lor, precum şi de persoane urbanizate stabilite de mai multe generaţii la oraş şi care simt nevoia ca la sfârşit de săptămână să petreacă câteva ore în aer liber, curat, nepoluat, consumând produse de la ţară. Acest turism va avea în viitorul apropiat o mai mare răspândire mai ales în zonele montane şi premontane, datorită în primul rând climei şi frumuseţii naturii. Agroturismul constituie un rezultat dar şi o premisă a dezvoltării economiei rurale. El poate contribui din plin la echilibrarea dezvoltării teritoriale a ţării. În acest sens, avem în vedere următoarele: posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri şi locuri de muncă; încurajarea activităţior tradiţionale locale, cu precădere artizanatul, dar şi cele care pot determina dezvoltarea unui comerţ specific şi crearea de noi locuri de muncă; creşterea veniturilor locuitorilor aşezărilor rurale rezultate din valorificarea resurselor locale şi a produselor agroalimentare ecologice pentru consumul turiştilor. În raport cu agricultura, care rămâne activitatea principală a satelor, agroturismul constituie o activitate complementară şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia. În condiţiile specifice tranziţiei României la economia de piaţă; agroturismul prezintă particularitatea că îndeplineşte o funcţie de protecţie socială, oferind populaţiei cu venituri reduse posibilitatea realizării unui concediu de odihnă, de petrecere a timpului liber în peisajul pitoresc al mediului rural din zona muntoasă, de pe litoralul Mării Negre sau Delta Dunării. Agroturismul este o prezenţă activă pentru 207 localităţi şi în peste 1100 de gospodării, în special în zona montană şi premontană a României dar nu numai (42). Astfel în special pentru lunile iulie şi august şi, în mai mică măsură de Anul Nou, multe din localităţile montane primesc turişti care sosesc aici pentru a-şi petrece timpul liber. Prin specificul său de turism estival, agroturismul trebuie privit ca o modalitate de absorbţie a surplusului de turişti, din anumite perioade ale unor 65

renumite staţiuni turistice sau din acela al marilor aglomerări urbane. Sunt foarte numeroase cazurile în care unii turişti ajung în mediul rural ca urmare a imposibilităţii de a-şi găsi locuri convenabile de odihnă în staţiuni cunoscute. Agroturismul poate fi analizat şi ca factor de determinare a dezvoltării unor activităţi conexe, cu efecte pe linia veniturilor pentru multe familii, decât acelea care dispun de pensiunea turistică. Agroturismul dacă nu este practicat corect, prezintă şi particularităţi negative, prin afectarea tradiţiilor şi obiceiurilor comunităţilor locale şi prin stimularea unor activităţi care sunt numai pe planul turiştilor în detrimentul altora care vin din trecutul istoric (fig. 1). Poluarea mediului natural, a zonelor ocrotite, alimentaţiei, solului, apei

Accentuarea kitschurilor de orice fel AGROTURISMUL

Alterarea tradiţiilor şi obiceiurilor locale

Costuri mari Venituri reduse, sezoniere şi nesigure

Modificarea structurii sociale şi demografice a satelor

Fig. 1.1 Efectele negative ale agroturismului (95) În măsura în care efectele pozitive ale agroturismului sunt stimulate şi ajustate în dezvoltarea lor, iar cele negative sunt controlate şi diminuate , atunci poate fi găsită o soluţie optimă a unui echilibru care să ducă la o dezvoltare durabilă a agroturismului (fig. 2). Agroturismul prezintă unele trăsături sau particularităţi care îl diferenţiază de turismul tradiţional şi anume:

66

deci de oamenii satului. diferenţiată. week-end-uri.– consumul turistic se petrece în mediul rural. în peisajul pitoresc al mediului rural. unde esenţiale sunt calitatea pensiunii şi serviciilor de primire la familii. multiplă în diversitatea sa. precum şi originalitatea produselor turistice. de petrecere a timpului liber. din vacanţe. organizată şi condusă de fermieri. este o activitate economică complementară exploataţiei agricole şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia. 2 Efectele pozitive ale agroturismului(95) – – – oferta turistică este autentică. LOCALITĂŢILE TURISTICE MONTANE PRIMA FORMĂ DE TURISM PRACTICATĂ VALORIFICAREA RESURSELOR LOCALE (ARTIZANAT CARACTER SPONTAN FACTOR EDUCAŢIONAL PERIOADE DE ASCENSIUNE -CĂDERE NOI PROFESII ŞI LOCURI DE MUNCĂ PESTE 207 LOCALITĂŢI ŞI 1075 AGROTURISM MEDIU FAVORABIL PENTRU NOI AFACERI ELEMENT DE ABSORBŢIE A TURIŞTILOR EFECT MULTIPLICATOR Rentabilitate DEZVOLTARE LOCALĂ MOBILIZAREA ACTIVITĂŢILOR LOCALE Fig. cu valori cultural-educative şi cu o ospitalitate specifică. 67 . cunoaşterea mediului natural. uman şi cultural. oferă populaţiei turistice cu venituri reduse posibilitatea de odihnă şi reconfortare.

precum şi autenticitatea produselor. 68 . nu aduce prejudicii prea mari mediului natural şi al celui construit. factori politici. în dezvoltarea socioeconomică a localităţii rurale şi nu în ultimul rând în protejarea şi conservarea mediului natural şi construit.3 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CIRCULAŢIA TURISTICĂ ÎN MEDIUL RURAL Literatura turistică de specialitate conţine numeroase referinţe cu privire la factorii care influenţează dezvoltarea turismului. – – nu este compatibil cu turismul de masă. factori conjuncturali. mai ales în condiţiile unui turism de sejur. promovarea şi comercializarea acestora. astfel aparent. este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale diversificate şi de mare diseminare în spaţiu. cunoaşterii mediului local natural. asociaţiile locale şi fermierii pot asigura atractivitatea acestei forme de turism prin calitatea primirii. – agroturismul poate contribui la dezvoltarea durabilă la nivel local. raportul cu populaţia autohtonă.(26. 4. cultural şi istoric. amenajări. – asocierea fermierilor înlesneşte alcătuirea ofertelor. urmărirea pieţei. în contextul unei activităţi economice pe principii ecologice. agroturismul are cele mai mari implicaţii în valorificarea resurselor turistice locale şi în ridicarea nivelului de viaţă al locuitorilor. factori naturali. Pentru ca această particularitate să-şi înscrie foarte bine în conceptul de agroturism. factori demografici.– – nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură şi suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil. servicii conexe.81. ceea ce nu ar putea realiza o singură persoană. factori psihologici. în lunile de vară: dotări. regional şi naţional prin: folosirea durabilă a resurselor turistice. – – agroturismul este o formă de turism unde omul reprezintă elementul esenţial şi central. culturale şi sociale a spaţiului rural şi dezvoltarea ofertei şi a infrastructurii generale şi tehnico-edilitare. menţinerea diversităţii naturale.146) Una dintre aceste clasificări grupează factorii de influenţă în următoarele categorii: factori economici. trebuie avută în vedere „capacitatea de primire” a satului şi a arealului limitrof.

este clar că acestea pot avea un efect inhibant dacă vor creşte sau vor favoriza fluxurile turistice dacă scad. sezonalitatea constituie una din caracteristicile turismului modern. Cât priveşte tarifele. Un fenomen care se conturează tot mai pregnant în evoluţia turismului îl constituie intrarea în circuitele turistice a unor noi grupe de vârstă . toate acestea fiind la rândul lor. • Factorii demografici pot provoca un complex de efecte pozitive asupra principalelor curente turistice. Sigur. de la cei cognitivi (necesitatea de a şti. dorinţe cu caracter personal. de divertisment sau distracţie. în acest caz. de necesitatea satisfacerii cerinţelor elementare de consum. Ne confruntăm. Acest fapt se traduce prin diferenţe notabile în volumul ofertei şi cererii 69 .a. la trebuinţe. de reconfortare. În această ordine de idei nu putem face abstracţie de faptul că preferăm litoralul sau muntele. ridicând o mulţime de aspecte economice şi sociale. De pe acum aşa-numita ``civilizaţie a timpului liber`` a început să capete dimensiuni nebănuite.d. Este relativ uşor de imaginat intensificarea circulaţiei turistice pe măsură ce veniturile cresc şi ajung să depăşească acel nivel critic până la care mijloacele financiare disponibile într-o gospodărie sunt dominate. localităţilor de popas şi durata sejurului. dorinţa de a cunoaşte cultura. După cum se vede. ca rezultat al creşterii populaţiei. preferăm zona însorită. arta şi tradiţiile altor popoare.tinerii şi vârstnicii. aşa cum am văzut. pot fi aduse în discuţie numeroase cauze. exprimă preferinţe individualizate foarte diverse. îmbrăcămintea produsele industriale de folosinţă îndelungată etc. de a descoperi).m. de a înţelege. printre ele figurând nevoia de relaxare.• Referitor la factori economici. de odihnă fizică. cu acea motivaţie turistică.a. motivaţia turistică se referă. de a cunoaţte. până la cei estetici (tendinţa spre frumos şi civilizaţie). • Factorii naturali ocupă un loc extrem de important în alegerea traseelor. impulsuri. două aspecte ni se par a avea o importanţă mai mare şi anume: venitul personal sau familial şi tarifele percepute pentru serviciile turistice şi agroturistice. sau vom practica sporturi de iarnă. adică cea care-l determină pe om să se deplaseze din localitatea sa de reţedinţă spre o altă localitate sau zonă geografică. nevoia de a-ţi îngriji sănătatea ş. sporirii populaţiei urbane ş. • Factorii psihologici sunt cel mai greu de estimat. intenţii. în esenţă. Într-adevăr. deoarece. a modificărilor intervenite în structura de vârstă şi structura profesională. cum ar fi alimentele. influenţate de numeroşi alţi factori care acoperă un evantai larg. în totalitate.

posibilităţile turiştilor de a putea alege nivelul de confort prevăzut se diminuează foarte mult. b) mărirea eforturilor de a menţine un nivel acceptabil al cererii turistice în tot cursul unui an. Aceasta. 70 . pe cât posibil. astfel încât turistul să găsească întotdeauna posibilităţi adecvate de petrecere agreabilă a timpului său liber (îndeosebi în zilele ploioase. Fireşte. preocuparea de bază a prestatorilor de servicii turistice este de a rezolva această contradicţie care apare între oferta turistică rigidă (care nu este condiţionată de factorul vreme/sezon) şi cererea turistică mult mai elastică (condiţionată de urgenţa ei. cât şi pentru organizatori. de la o staţiune la alta. Realmente. dar poate fi atenuată. Trecând în revistă măsurile menite să atenueze. Întrucât durata sezonului turistic într-o zonă (sau o staţiune) este determinată. aşa cum menţionam mai sus. fără zăpadă). vârfurile sezoniere. deoarece fluctuaţiile sezoniere ridică numeroase probleme economice atât pentru turişti. tarifele diminuate constituie un stimulent major pentru impulsionarea cererii. de condiţiile climaterice şi meteorologice. datorită suprasolicitărilor în perioadele de vârf de sezon. totuşi. literatura de specialitate (26) pune în evidenţă trei posibilităţi mai importante: a) prelungirea sezonului de vârf prin oferirea unor facilităţi de tarife şi de preţuri atractive. de la o zonă la alta. excursii spre alte zone de interes turistic ş.a. Trebuie să subliniem. de posibilităţile de substituire şi sezonalitate). În perioadele de exploatare redusă. c) diversificarea ofertei turistice în perioadele de extrasezon prin oferirea de tratamente. turistul se vede nevoit să se deplaseze şi să-ţi petreacă sejurul într-o anumită perioadă în condiţii incomode de aglomeraţie. faptul că eforturile de activizare a cererii în perioadele din afara sezonului nu pot fi absolutizate. fără soare.turistice în decursul unui an. ceea ce îl împiedică să-ţi găsească satisfacţii în relaxarea şi odihna pe care şi le-a dorit atât de mult. în funcţie de condiţiile concrete în care se înscrie activitatea turistică. În plus. Sezonalitatea pronunţată în turism generează o serie de inconveniente şi pentru industria turismului. ca urmare a schimbării condiţiilor climaterice în cursul diferitelor anotimpuri. Sezonalitatea provocată de factorii naturali nu poate fi complet eliminată. fluctuaţiile turistice ca urmare a influenţei factorilor naturali au început să preocupe tot mai mult pe toţi cei ce se ocupă de acest fenomen.

cu deosebire în zonele montane.• Factorii conjuncturali au. capabile să răspundă unor variate motivaţii turistice. crizele economice. produsul intern brut pe locuitor şi nivelul de dezvoltare economică. modificări intervenite în sistemul valutar.4 TIPURI DE GOSPODĂRII CU DESTINAŢIE AGROTURISTICĂ În România există mai multe tipuri de stabilimente de primire turistică. propice pentru practicarea drumeţiei. Susţinerea dezvoltării agroturismului are ca o altă motivaţie şi faptul că prezintă multiple valenţe pentru practicarea unui turism variat şi complex. Agroturismul este o industrie a cărei materie primă o reprezintă mediul ambiant. practicabil în toate localităţile din zona montană. se desprind câteva tendinţe caracteristice fluxurilor turistice şi anume: . favorizat de existenţa unui relief deosebit de interesant. de regulă.înregistrarea unor diferenţe apreciabile în circulaţia turistică de la o zonă la alta. modificărilor intervenite în categoriile de vârstă şi a transformării turismului. 50). (43. criza energetică ş.a. pentru turismul de sfârşit de săptămână. 44. Astfel de gospodării se întâlnesc în 71 . . 48. . 4.de tratament.tendinţa creşterii cheltuielilor pentru serviciile turistice în totalul bugetelor de familie. care se pare că va fi de lungă durată. ca urmare a dezvoltării transporturilor şi a infrastructurii. . Printre aceşti factori menţionăm fenomenul inflaţionist. Astfel putem deosebi: a) Gospodării realizate pentru satisfacerea nevoilor proprii care nu au fost construite pentru ofertă turistică dar care permit amenajări suplimentare care să ofere condiţii minime pentru practicarea agroturismului sau agroturismului. pe alocuri.creşterea duratei şi a distanţei pentru care se efectuează o călătorie.tendinţa de dezvoltare continuu ascendentă. iar gradul de atractivitate al zonelor generează o paletă largă de forme. . într-un fenomen de masă. un efect temporar asupra expansiunii turistice spre anumite zone sau regiuni geografice.tendinţa de diversificare continuă a cererii turistice ca o consecinţă a motivaţiei turiştilor. pe măsură ce cresc veniturile populaţiei. particularizate după modul în care au fost construite iniţial. proporţiile şomajului. Din analiza conjugată a tuturor acestor factori şi din urmărirea evoluţiei de până acum a turismului şi agroturismului. a sporturilor de iarnă pentru odihnă şi recreere pentru turismul balnear.

Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice având o capacitate de cazare de până la 10 camere. De regulă sunt proiectate pentru o anumită clasificare şi permit modernizări pentru creşterea acesteia.). poziţia faţă de drumul de acces (şosea). grădinele cu flori. modul de aşezare a construcţiilorunele faţă de altele. zona locuinţei. Acestea sunt întâlnite. dispun de toate echipamentele şi utilităţile necesare pentru a răspunde cerinţelor agroturistice. zona anexelor. d) Pensiuni turistice şi agroturistice. fiind proprietatea rezidenţilor sau a unor persoane provenind din marile centre urbane ale ţării şi care au vrut să-şi construiască o casă (vilă ) la ţară. organizarea generală a pensiunii pe zone funcţionale. şi până la 29 de camere în mediul urban. Această situaţie generează un anumit disconfort 72 . (105) b) Gospodării construite pentru nevoile proprii şi pentru alternativa agroturismului şi agroturismului. Una dintre aceasta este ca spaţiile pentru turişti să fie amplasate în aceeaşi clădire cu spaţiile private ale proprietarului. c) Gospodării construite special. Criteriile de funcţionalitate pentru atragerea turiştilor se referă în general la: forma şi aspectul pensiunii. totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural. poziţia faţă de vecini. care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei. poziţia faţă de pădure. grădina cu legume fructe. Se pot întâlni mai multe variante. Se pot întâlni mai multe situaţii în cadrul acestei variante şi anume: intrarea comună pentru turişti şi proprietari: este situaţia cel mai des întâlnită în cazul amenajării unor construcţii existente la care s-au adus modificări funcţionale. balneoclimaterice) sau în zonele cu tradiţie turistică. Relaţia între spaţiile destinate turiştilor şi cele în folosinţă privată este un important element în ceea ce priveşte clasificarea pensiunilor agroturistice. pergola pentru asigurarea umbrei (viţă de vie etc.multe din localităţile montane din Moldova. cu destinaţie agroturistică. de pe litoral. În general gospodăriile păstrează arhitectura locală şi asigură condiţiile minime de confort pentru practicarea agroturismului iar turiştii apreciază autenticitatea găzduirii şi ambianţei. funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente . poziţia faţă de o apă curgătoare. La construirea lor sunt asistate de specialişti (arhitecţi). în general în zonele limitrofe marilor staţiuni (montane.

însuşirea unor îndemânări suplimentare. 73 . intrare separată şi exclusivă a turiştilor. tenis. realizarea unor deplasări cu autovehicule de teren pe drumuri forestiere sau circuite de interes turistic. organizarea de drumeţii (montane sau la orice nivel de altitudine) cu o durată limitată. sănii. organizarea unor ore de agrement ecvestru (în manej sau pe anumite trasee). antrenarea turiştilor în activităţile desfăşurate de gazde în gospodărie (activităţi agricole. prezintă avantajul că elimină disconfortul generat de intersectarea traseelor de activitate a proprietarului cu cele ale turiştilor. bărci. divertisment şi aventură. asigură un grad de intimitate mai mare pentru turişti. închirierea de biciclete. de artizanat). cu fluxul de circulaţie al gazdelor. aceste activităţi constituie atracţii inedite pentru oaspeţii ce provin. volei.determinat de intersectarea activităţilor de întreţinere. săniuş. ofertă (bonus) de produse obţinute în gospodărie. schiuri. Serviciile suplimentare oferite turiştilor au ca scop satisfacerea solicitărilor acestora.). spaţiile destinate turiştilor sunt amplasate într-o clădire independentă faţă de locuinţa proprietarului şi anexele gospodăreşti şi se asigură condiţii optime de confort pentru turişti. pentru a crea experienţe deosebite şi a da vacanţei un plus de varietate. diversificarea ofertei pentru atragerea unor noi clienţi şi realizarea fidelizării clienţilor. comercializarea de produse din propria gospodărie. Conţinutul unor astfel de servicii supimentare poate fi următorul: organizarea de ascensiuni montane pe trasee interesante adaptate vârstei şi nivelului de antrenament al turiştilor. gustul deosebit) mai ales când au văzut la faţa locului modul de obţinere şi de preparare. organizarea unui perimetru pentru practicarea sporturilor (tir cu arcul. baschet. Acest aspect creează legături sentimentale şi determină fidelizarea clienţilor. turiştii preferă autenticitatea produselor naturale (prospeţimea. mai ales din mediul urban: Avantajele unor astfel de servicii complementare sunt bilaterale în sensul că pentru gazde întrucât constituie o mână de ajutor suplimentar iar pentru turişti:reprezintă varietate în petrecerea timpului liber. schi etc.

Pentru desfăşurarea de activităţi de turism o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilităţi:(13): alimentare cu apă curentă. alimentare cu energie electrică. Construcţia unei pensiuni agroturistice presupune obţinerea autorizaţiilor prevăzute de Legea nr 50/1991 privind regimul juridic al construcţiilor şi Hotărârea Guvernului nr. 31/1996. sistem de evacuare a deşeurilor menajere.Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului nr 512/2002. racord la reţeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu. 74 . amplasarea pensiunilor agroturistice rurale trebuie să fie realizată în locuri ferite de poluare şi de orice elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa turiştilor. sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid sau gaz metan) care să asigure temperatura în spaţiile destinate cazării turiştilor de cel puţin 18 grade C în sezonul rece.

Problema majoră cu care se confruntă acest sector de activitate nu o reprezintă facilităţile pentru investitori. drumuri greu practicabile). însă. Pornind de la cele două deziderate care definesc agroturismul .V AGROTURISMUL-FACTOR DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ 5.CAP. Sătenii pot oferi servicii de cazare în gospodăriile proprii. Zonele deluroase şi montane ale ţării sunt zonele care prezintă potenţialul cel mai ridicat pentru practicarea agroturismului . Ţinând cont de faptul că datorită condiţiilor climatice şi prin natura factorilor de relief zonele deluroase si montane se confruntă deseori cu probleme în exploatarea agricolă vegetală. cu o bogată cultură şi tradiţii populare. ci stadiul precar al infrastructurii fizice fără de care potenţialul acestor zone nu poate fi valorificat. În România practicarea acestei forme de turism poate să aducă beneficii directe comunităţilor rurale. ca nu există nici o evidenţă exactă a acestor structuri de cazare şi nu se respectă întotdeauna cadrul legislativ necesar pentru a încuraja dezvoltarea agroturismului . desfăşurând activităţi agricole specifice. curentului electric. datorită calităţii aerului şi apei şi a peisajelor de o frumuseţe rară. 75 . canalizării etc. ci şi cu probleme ale infrastructurii de utilităţi cum ar fi : lipsa gazului. creând noi locuri de muncă şi venituri suplimentare pentru producătorii agricoli. reprezintă elemente esenţiale pentru dezvoltarea agroturismului. respectiv: producţia şi valorificarea producţiei proprii prin intermediul gospodăriei agroturistice şi promovarea valorilor tradiţionale putem afirma că la ora actuală acest gen de turism se găseşte încă într-o fază incipientă de consituire a sa. unde salariile populaţiei sunt sub nivelul mediu. dezvoltarea agroturismului în aceste zone ar reprezenta alături de zootehnie un pas important pe calea dezvoltării economice a acestora.1 AGROTURISMUL CA ACTIVITATE GENERATOARE DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL Mediul rural cu comunităţile sale. lipsa apei curente. De menţionat. Astfel multe localităţi din zonele deluroase si montane nu se confruntă doar cu probleme de infrastructură mare (accesul dificil în unele zone.

9% din total) şi 7. rezultand o creştere semnificativă de peste 5. existenţa celor două parcuri naturale. calitatea deosebită a produselor ecologice obţinute în aceste zone.958 exploataţii agricole individuale (97. prelucrarea lemnului. respectiv 33. transporturi–livrări ş.17. Agroturismul cunoaşte. prelucrarea unor materii prime agricole.7%.Există totuşi şi o serie de factori favorizanţi care dau o undă de optimism în dezvoltarea acestui sector de activitate. din care 355. numărul acestora a ajuns în 2003 la 3. din punctul de vedere al numărului de pensiuni şi al infrastructurii.a. prelucrarea furajelor.17. un trend ascendent. prelucrarea fructelor şi legumelor . distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice reflectă o dezvoltare a acestora în toate regiunile de dezvoltare. cum ar fi : • • • • • densitatea sporită a populaţiei şi a numărului de case faţă de alte zone deluroase şi montane frumuseţea zonelor deluroase şi montane.1%. urmaţi de cei cu activităţi de prelucrare a laptelui . care au un impact pozitiv asupra comunităţilor rurale. În mediul rural. pensiunile dispuneau. Agenţii economici individuali care desfăşoară alte activităţi neagricole decât cele menţionate deţin o pondere foarte redusă (morărit. comerţ.500.).419 unităţi cu personalitate juridică (2. agroturism.3% şi prelucrarea cărnii . de 28.377 de agenţi economici având preocupări în domeniul activităţilor neagricole. cu multe specii pe cale de dispariţie.8 ori.9%. se desfăşoară o serie de activităţi neagricole (turism rural.). Dintre agenţii economici individuali.9. transporturi etc. în anul 2003. prelucrarea strugurilor .7.000 de locuri de cazare. Din analiza evoluţiei agenţilor economici şi a activităţii economice a acestora rezultă următoarele: faţă de 1998. în mediul rural funcţionau 363. şi calitatea aerului deosebit de curat existenţa unei faunei şi flore bogate. agroturism. contribuind la asigurarea de venituri complementare şi la creşterea gradului de utilizare a forţei de muncă.776. În anul 2004. ponderea cea mai mare o deţin cei cu activităţi de comerţ. monumentele istorice cu valoare naţională şi internaţională. câte existau în anul 1998. piscicultură. meşteşugărie.1% din total). comparativ cu 3. o concentrare mai 76 .2%. când existau 600 de pensiuni.

mare a pensiunilor este întâlnită în regiunile Centru, Nord – Est şi Nord – Vest; la nivel judeţean distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice a fost mai intensă în 27 de judeţe. Analizând informaţiile referitoare la evoluţia pensiunilor turistice şi agroturistice existente la nivelul regiunilor de dezvoltare ale ţării, în perioada 1998-2003, se constată următoarele: în regiunea de Nord-Est există un trend crescător al numărului pensiunilor agroturistice, dar pensiunile turistice rurale înregistrează o evoluţie descrescătoare de la un an la altul; în zona de Sud se manifestă o tendinţă de creştere puternică a numărului pensiunilor agroturistice (o creştere de 420% în 2003 faţă de 1999); această creştere este intensă în judeţele Buzău şi Tulcea; în regiunea de Vest creşterea numărului pensiunilor agroturistice este de 300% în 2000 faţă de 1999; Popularitatea agroturismului a crescut în ultimii ani.De la iniţiative cu caracter individual s-a ajuns la o adevărată alternativă de petrecere a timpului liber. Motivul dezvoltării agroturismului ca activitate economică, este conştientizarea de către micii agricultori a necesităţii diversificării activităţii atât în cadrul fermei agricole cât şi în afara acesteia, prin angrenarea în agroturism, sau apelând la activităţi pe timp determinat, în slivicultură sau în interiorul economiei locale. Conform specialiştilor (N. Braşoveanu, Economia zonei montane) prosperitatea nu este de partea agricultorului pur, ci a agricultorului muncitor, artizan, forestier, în finalitatea acţiunilor generatoare de venituri, în condiţiile unor combinaţii de activităţi complexe. Numai în condiţiile în care, pe lângă creşterea animalelor se adaugă activităţi complementare- meşteşuguri, artizanat, turism, cultura pomilor, a legumelor, a plantelor de câmp, se poate sconta pe un venit acoperitor. În aceste condiţii este necesar ca agroturismul să fie apreciat ca o bază de plecare pentru un nivel superior economic şi pentru noi perspective ale dezvoltăriii economice în acest spaţiu. El trebuie încurajat inclusiv prin punerea în valoare a proiectelor care urmăresc pretecţia şi valorificarea patrimoniului natural, istoric şi cultural, care constituie sursele principale de interes turistic. Trebuie să menţionăm faptul că deosebit de importante pentru agroturism sunt două opinii şi anume dezvoltarea rurală integrată prin agroturism echilibrat.

77

Dezvoltarea rurală integrată prin agroturism presupune participarea activă a populaţiei la operaţiunile turistice de primire şi agreement, care trebuie efectuate conform unor proiecte colective de dezvoltare locală. Evitarea daunelor şi păstrarea avantajelor unui agroturism echilibrat pot fi asigurate printr-o concepţie clară referitoare la dezvoltarea turistică locală, care constă în necesitatea obţinerii unor produse alimentare de bază direct de la producătorii agricoli, adaptarea industriilor locale şi arizanale la tradiţia culturală a zonei, evitarea rutelor de transport agglomerate, asigurarea calităţii produselor şi serviciilor din mediul rural, sau a oricăror iniţiative menite să creeze avantaje financiare durabile populaţiei din mediul rural. Deşi agroturismul reprezintă o oportunitate de multiplicare a veniturilor populaţiei din mediul rural, printer condiţiile sale de reuşită se numără: nivelul şi rentabilitatea investiţiilor din zonă, profesionalismul în materie de ospitalitate, integrarea în reţelele locale şi naţionale de comercializare şi promovare a produsului turistic, dezvoltarea noilor activităţi turistice în legătură cu alte structuri locale. Pe lângă avantajele economice şi financiare, agroturismul se constituie într-un adevărat liant de coeziune socială între locuitorii din mediul rural, pregătirea pentru primirea oaspeţilor putând determina reevaluarea trecutului, imprimarea sentimentului de apartenenţă istorică la comunitate, şi dezvoltarea spiritului antreprenorial. Ca orice activitate economică, agroturismul, reprezintă o combinaţie a elementelor negative şi pozitive care trebuie estimate şi dirijate în sensul dorit. Agroturismul manifestă şi dezvoltă spiritul de întreprinzător şi o dinamică de creaţie, de programare a unor activităţi viitoare, de rentabilitate, o etichetă prorie muncii, economiei locale, investiţiilor. Efectele sociale, culturale şi economice ale agroturismului au loc însă etapizat. În prima etapă, are loc un process de imitaţie a unor activităţi incipiente realizate în alte locaţii, îar în cea de-a doua etapă se realizează o încorporare şi o absorbţie, unde agroturismul devin obiective de industrie şi comerţ ca orice activitate. Agroturismul trebuie să fie înţeles şi ca o consecinţă a tuturor proceselor de industrializare, urbanizare şi de trecere la o economie a serviciilor. Efectele agroturismului se intind asupra întregii structuri complexe a sistemului social, fără a le putea izola. 78

Din punct de vedere economic, agroturismul poate avea o serie de efecte pozitive, manifestate în primul rand prin cererea sporită de produse alimentare care poate duce la dezvoltarea producţiei locale, învăţarea unor noi tehnici în domeniuşi poate duce la intensificarea aprovizionării cu aceste produse şi deci la autonomia zonelor în acest sens. Acest fenomen poate avea ca efecte secundare apariţia unei industrii noi de conservare a alimentelor, şi de asemenea un sistem de aprovizionare cu aceste produse. De asemenea, creşterea numărului de turişti cxare vin în mediul rural, şi interesul crescut al acestora pentru anumite produse proaspete şi naturale, poate duce la o intensificare a cererii pentru acestea şi şi implicit la o creştere a producerii lor, sporind astfel veniturile producătorilor, care va permite modernizarea instalaţiilor profesionale proprii (sere, solarii, amenajări piscicole, etc.) Satele turistice situate în special în zonele montane sau premontane, reţin populaţia, în special tânără, şi contribuie la perpetuarea activităţii forestiere, a creşterii animalelor, sau a diferitelor meşteşuguri. În astfel de localităţi, prezenţa turiştilor permite crearea unor fonduri de dezvoltare a noilor infrastructure, prin taxele şi tarifele plătite pentru anumite utilităţi (muzee, parcări cu taxă, campări, etc). De asemenea, prin noile condiţii cerute de clasificarea şi autorizarea pensiunilor agroturistice, în localităţile rurale se dezvoltă activitatea de gospodărire a apelor, modernizarea sistemelor de captare şi tratare a apei şi a reţelei aferente, precum şi a sistemului de canalizare în mediul rural. Ca activităţi economice, agroturismul modern, impune de asemenea dezvoltarea reţelei automate de comunicaţii, şi servicii de telefon, fax, telegraf puse la dispoziţia turiştilor la orice moment. Efectele sociale ale agroturismului asupra localităţilor din mediul rural se manifestă prin diferenţierea structurii sociale, deoarece multe persoane, în special femeile, vor trece de la munca din agricultură la activităţile din sfera serviciilor, manufactură şi artizanat, permiţând în acelaşi timp şi o mică diferenţierea veniturilor familiale. Pe lângă efectele economice şi sociale ale agroturismului, putem face referire şi la unele efecte culturale, cum ar fi îmbunătăţirea activităţii de conservare a monumentelor naturii, arhitectonice şi istorice, prin venituri specifice. Prin veniturile superioare pe care le realizează persoanele implicate în activitatea de agroturism, se manifestă fenomenul de creştere a capacităţii de 79

agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a resurselor mediului rural. facilitează activităţi cu caracter creator. Agroturismul poat contribui la valorificarea resurselor şi la dezvoltarea durabilă la nivel local sau regional prin folosirea durabilă a resurselor turistice. Agroturismul este o activitate susţinută de către micii proprietari de la ţară. menţinerea diversităţii naturale. este cea de socializare. economice şi umane a unei zone cu un bogat potenţial turistic se poate realiza prin implicarea comunităţilor locale în sectorul turistic. activitatea desfăşurată în gospodăria proprie rămânând deci principala ocupaţie şi sursă de venit. şi tehnico-economic. 80 . cu potenţialul său agricol. dând posibilitatea cunoaşterii directe a realităţii vieţii de la sat şi formarea unei anumite atitudini. culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice. integrarea activităţilor de profil de prestări de servicii în planificarea şi strategia de dezvoltare locală. prin sprijinirea grupurilor de iniţiativă pentru dezvoltarea şi promovarea ofertei turistice locale. uman. Această activitate utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale. sport. silvic.. oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităţilor de loisir. turistic. inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. şi îmbracă forme variate de sejur. cu un spectru larg de motivaţii: de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive. culturale şi sociale a spaţiului rural. Prin aceasta. cură de aer sau balneară. adăposturi. devine un factor de formare a emoţiilor. satisface un evantai larg de motivaţii pentru turist: odihnă. etc. economice. O altă incidenţă a agroturismului asupra culturii turistului venit în mediul rural. valorificând resursele turistice locale (naturale. sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunităţii dar şi în protejarea naturii şi a valorilor culturale. Utilizarea integrală a resurselor naturale. Spaţiul rural prin componentele şi resursele sale. În acelaşi timp. pentru protejarea mediului înconjurător şi a bunurilor culturale. 5. sate de vacanţă etc.cazare sau de renovare a unor construcţii care se realizează prin valorificarea în aceste construcţii a arhitecturii locale şi a materialelor de construcţie tradiţionale.2 UTILIZAREA RESURSELOR PRIN INTERMEDIUL AGROTURISMULUI Agroturismul este acea activitate care se desfăşoară în mediul rural. recreere. şi în anumite condiţii. de obicei ca activitate secundară.

în dezvoltarea socio-economică a localităţii rurale şi comunităţii în general. dezvoltarea şi diversifiacrea dotărilor de agrement şi divertisment adaptate la specificul local. cererea turistică este influenţată în alegerea destinaţiei de formele de agrement şi animaţie sau 81 . Aceste parteneriate de valorificare a resurselor se pot realiza doar printr-o contribuţie financiară pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare economică generală a localităţii cum ar fi: căi de acces. dotări tehnico-edilitare. Sunt numeroase cazurile în care. care exprimă şi posibilităţile de dezvoltare a agrementului rural. considerăm că satele prezintă calităţi deosebite. teritoriu condiţii fizicogeografice. în contextul unei activităţi economice bazate pe principii ecologice. care coincid şi generează perspective pentru valorificarea bogatelor resurse pe care le înfăţişează în prezent peisajul rural românesc. sau alte nanifestări. economice.Din cele prezentate. interesul comunităţii locale în valorificarea resurselor este să elaboreze o strategie de organizare. Agroturismul ca activitate de economică este fundamental integrat în cadrul mijloacelor rurale de primire unde pune în valoare potenţialul natural cultural şi uman pe baza căruia se elaboreează şi promovează produsele turistice la nivel local. agenţii economici din turism sau alte domenii conexe. culturale. În acest sens. telecomunicaţii. şi nu în ultimul rând în protejarea şi conservarea mediului natural şi construit. încălzire. Principala caracteristică a agroturismului cu care se impune acest produs turistic în faţa consumatorilor este gradul de compensare fizică şi spirituală a deficienţelor ce însoţesc în multe situaţii viaţa din aglomeratele centre urbane. realizarea de microcomplexe de producţie agroalimentară pentru aprovizionarea populaţiei şi a turiştilor cu produse locale. sociale. accesibilitate. are cele mai mari implicaţii în valorificarea resurselor turistice locale şi în ridicarea nivelulu de trai al locuitorilor. târguri. De aceea. diversificareaactivităţilor culturale. istorice. Participarea comunităţii locale la promovarea acestor activităţi cu profil turistic în mediul rural se poate realiza pe baza unui parteneriat între autorităţi şi unele forme de asociere a proprietarilor de structuri de primire turistică. dezvoltare şi promovare a agroturismului cu concurenţa tuturor agenţilor economici împlicaţi în desfăşurarea acestei activităţi. care să ducă la o mai bună organizare. în funcţie de situarea lor în teritoriu. putem afirma cu certitudine că agroturismul. dezvoltare şi promovare. Se cunoaşte în prezent o întreagă tippologie de sate turistice. alimetare cu apă. dezvoltarea reţelei comerciale e aprovizionare şi prestări de servicii.

Putem afirma cu certitudine că reuşita dezvoltării agroturismului depinde de valorificarea corespunzătoare a patrimoniului cultural şi de diversificarea structurilor de agrement destinate turiştilor. Prin efectul Legii nr. creşterea cailor sau a animalelor de agrement. Tinerii locuitori. prin consolidarea şi dezvoltarea sa. cu atât sunt mai atractive şi mai frecventate de turişti. În prezent. ca o premisa de a asigura dezvoltarea socioeconomică în plan local şi regional. În această direcţie. cele mai solicitate sunt comunităţile rurale situate în spaţiul rural montan. calitatea primirii şi calitatea mediului sunt punctele forte ale agroturismului românesc. horticultură. Cu cât sunt mai originale aceste manifestări. de litoral. Se poate afirma că agroturismul trebuie să contribuie într-o primă etapă la valorificarea tuturor resurselor şi dezvoltarea exploataţiilor agricole. se pot crea şi organiza forme asociative cu personalitate juridică de tipul organismelor neguvernamentale. cu condiţia să nu aducă influenţe negative asupra elementelor de baza ale culturii tradiţionale. 82 . 5. Dincolo de aceste măsuri de impulsionare a valorificării tuturor resurselor prin activitatea de agroturism. Din acest punct de vedere. care se bucură de prezenţa unor resurse naturale şi culturale deosebite. artizanat. ospitalitatea. Toate dotările de agrement care se realizează la nivelul unei comunităţi rurale devin bunuri de care pot beneficia şi populaţia locală. iar apoi. etc. trebuie să luam în considerare şi anumite programe agricole şi susţinerea exploataţiilor agricole prin noi acşiuni sau desfăşurarea de noi activităţi generatoare de venituri: culturi legumicole de trufanda. 21/1994. colinar.resursele prezentate de ofertanţi. Turistul de astăzi caută înainte de toate un loc plăcut. fără însă a conduce la pierderea unui mod de viaţă autentic. mai animată. numeroase sate turistice oferă câteva modalităţi originale de petrecere a timpului liber. care pot avea drept scop dezvoltarea societăţii rurale în ansamblul său şi promovarea agroturismului. cu cât viaţa culturală va fi mai diversă. care pot organiza activităţi recreative diversificate.3 CĂILE ŞI MIJLOACELE FOLOSITE PENTRU PRACTICAREA EFICIENTĂ A AGROTURISMULUI Punctul de plecare în definirea formelor organizatorice de dezvoltare ale agroturismului îl constituie oportunităţile create de cadrul legislativ existent. dar şi turiştii vor aprecia mai mult spaţiul rural. unde poate întâlni un stil de viaţă agreabil şi unde nu lipsec mijloacele de recreere şi divertisment.

Gherasim D. 54/1990 privind libera iniţiativă pune în evidenţă materializarea atuurilor unei persoane sau a asociaţiilor familiale de a dezvolta activităţi de anvergură mai mică pe linia agroturismului. la rândul lor crearea de agenţi economici specializaţi care să fie îndrumaţi şi sprijiniţi în realizarea unei strategii de dezvoltare a agroturismului la nivel local.Organizaţiile non-profit pot sprijini. literatura de specialitate (Gherasim T. în principal. câteva din realizările unora dintre aceste forme asociative. Dimensiunile în timp şi spaţiu ale dezvoltării coordonatelor agroturismului sunt foarte mari. Buc.) menţionează că în agroturismul se poate acţiona în două direcţii: promovarea imaginii. Nivelul actual al dezvoltării agroturismului din România este determinat. Acţiunile promoţionale în domeniul turismului vizează atât atragerea unor noi clienţi. care implică nemijlocit operaţiunile de comercializare. sunt specifice zonelor cu vocaţie turistică. Scopul principal al acestor agenţi este profitul.. 54/1990 şi a Legii nr. regional. FRDM a promovat un proiect de lege pentru susţinerea agroturismului . prin valorificarea resurselor locale. sau prin reţelele de intermediari. 31/1991 (privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale). Decretul Lege nr. de acţiunile întreprinse de aceste organizaţii neguvernamentale care au început să activeze după 1990. Date fiind legăturile foarte strânse dintre promovare şi vânzări. direct. Formele de organizare a agroturismului prin intermediul agenţilor economici rezultaţi în baza prevederilor Decretului Lege nr. 83 . fie întregului public. fapt care creează premisele multiplicării coeziunii tuturor formelor de organizare. având în centrul atenţiei destinaţiile turistice pe care urmăreşte să le facă cunoscute şi promovarea vânzărilor. În cadrul acestui program au fost iniţiate şi susţinute propuneri legislative care au contribuit la înlăturarea vidului legislativ care exista până la momentul respectiv în domeniul agroturismului. Economică. Marketing turistic. a derulat un program PHARE şi a asigurat o bază de date necesară editării unui ghid agroturistic cu primele 2000 de gospodării atestate în perioada 1991-1994. care au contribuit la dezvoltarea şi implementarea agroturismului în România. Ed. fie unor categorii bine identificate de clienţi. naţional şi internaţional. care dispun de multe avantaje în realizarea de activităţi turistice rurale. specifice activităţii de turism. cât şi păstrarea celor vechi adresându-se. Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (FRDM) s-a înfiinţat în anul 1991 şi a elaborat un vast program privind dezvoltarea şi implementarea agroturismului în România. 1999.

Sibiu. promovarea ofertei agroturistice prin reţeaua INTERNET. promovarea prin mass-media (audio-vizuală. interne sau străine. hărţi. alţi agenţi economici interesaţi. ghiduri etc. • nivelurile. La nivelul gospodăriilor aceasta se poate realiza prin editarea de ghiduri proprii sau pliante în care să fie prezentată atât gospodăria respectivă cât şi împrejurimile. ) şi anume: • • • • înscrierea în cataloagele de promovare a ofertei agroturistice specifice: tipărirea de către prestatorii de servicii turistice (fermieri sau asociaţii turistice locale) de pliante. 63/1997. presa scrisă). Alma Mater. avându-se în vedere următoarele elemente(Mitrache Şt. D. prânz..De asemeni. ANTREC şi filiale judeţene) sau internaţionale (EUROGÎTES. • prezentarea ofertei agroturistice la târguri. botezuri etc. 187/1998 privind aprobarea OUG nr. câte mese pot fi asigurate (mic dejun. mese în familie. banchete.. Ecoturism. terenuri de sport şi agrement în apropiere sau în zonă. Pentru a fi eficientă. alin. cină) şi felul meselor ce pot fi asigurate (aniversări. mese pentru evenimente familiale – nunţi. Ed. Şi colab): • • • situarea gospodăriei în vatra satului. În materialul publicitar respectiv se recomandă a fi prezentat pe scurt şi satul. prin Legea nr. art. comuna din care face parte gospodăria. expoziţii şi burse de turism. 2. Ministerul Turismului oferă „Prezentarea gratuită a ofertei turistice a pensiunilor turistice şi agroturistice în materiale de promovare turistică şi în acţiuni de promovare întreprinse de birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate ale ministerului“. promovarea prin intermediul unor agenţii turistice touroperatoare sau detailiste. • colaborarea cu diverse organisme specializate interne (OVR.2002 Agroturism. acţiunea de promovare trebuie să fie prezentă la toate 84 . alte asociaţii europene de profil). cu zonele de atracţie. mese oficiale. promovarea pensiunilor turistice şi agroturistice se realizează prin mai multe forme şi mijloace publicitare ( Glăvan V.).

care să prezinte imagini sugestive din zona respectivă. incluse ulterior într-un material de promovare mai amplu. informaţiile oferite vor fi de ordin general. sau sub forma unei casete video. • alte elemente specifice de reclamă a gospodăriei (artizanat. La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu.• • • • • • • informaţii despre bucătăria familiei (mâncăruri şi produse specifice). urmând ca amănuntele să fie oferite de agenţiile specializate. un îndrumar agroturistic. meşteşuguri. 85 . elemente de inedit care pot fi întâlnite etc. La acest nivel. prin lucrătorii acestora. condiţii de cazare şi confort. agroturism în Oltenia). După caracterul informaţiilor pe care le conţin. cu adresele şi numerele lor de telefon. ce poate orienta un potenţial turist. şezlonguri. la nivel de zonă. zonă agroturistică. agroturism în Bucovina. În fine. cu toate informaţiile necesare pentru identificarea gospodăriei în funcţie de mijloacele de transport cu care se deplasează turistul. În situaţia în care o gospodărie nu dispune de resursele financiare necesare realizării unui astfel de material. la nivel naţional. materialele publicitare elaborate se pot clasifica în: materiale ce conţin informaţii de detaliu şi materiale ce conţin informaţii generale. promovarea se poate face prin intermediul unui material publicitar scris – ghid turistic de exemplu. comună. însoţită de o prezentare grafică sugestivă. La nivel de sat. al mesei şi al serviciilor etc. pajişti pentru jocuri. produse agroalimentare specifice). dacă sunt admise animalele turiştilor. materialul trebuie să inventarieze totalitatea gospodăriilor care sunt amenajate pentru turism dar va include şi informaţii referitoare la ansamblul teritoriului. informaţii privind preţul cazării. care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv (de exemplu: turism rural în Ţara Oaşului. drumuri şi căi de acces. Acest ghid poate cuprinde lista agenţiilor teritoriale. judeţ etc.. informaţii despre gospodărie. schiţă cu amplasarea gospodăriei faţă de şosele. Indiferent de prezentare. care va întocmi o fişă. se poate concepe un ghid.

distanţa faţă de cele mai apropiate oraşe. sărbători locale. organizarea unor expoziţii cu imagini din diferite gospodării care. felul acestora. creativitatea. originalitatea. pot fi considerate expoziţii în miniatură pentru că dispun de o varietate de produse de artă populară tradiţională (cusături. cu mâncăruri tradiţionale sau degustări de vinuri. În cadrul activităţii de promovare a agroturismului. manifestări prilejuite de anumite obiceiuri (agricole îndeosebi). situaţia este diferită.). Se recomandă ca ele să conţină în mod obligatoriu: • prezentarea cât mai amănunţită a gospodăriei: număr de camere. fructe sau alte produse specifice. La acestea se adaugă o serie de modalităţi de promovare specifice agroturismului: • organizarea de mese. • prezentarea modului în care se poate ajunge în satul. pe anumite trasee turistice frecventate (hanuri. vase de lut etc. • prezentarea celor mai interesante elemente ale programului agroturistic (acele aspecte care pot trezi interesul turiştilor). dotări amenajări. la rândul lor.Dacă în privinţa materialelor cuprinzând informaţii generale. suprafaţa de teren a gospodăriei) etc. de exemplu. prilej cu care vor putea fi distribuite şi pliante prezentând zona şi posibilităţile de practicare a agroturismului. posibilităţi de alimentare cu apă (caldă şi/sau rece). zona respectivă: mijloace de transport. • • publicitatea făcută cu prilejul unor târguri. un rol important poate fi jucat de promovarea unor produse agricole. în cadrul materialelor incluzând informaţii de detaliu. amplasarea gospodăriei. moteluri). pot fi avute în vedere pentru ca alături de elementele concrete să contribuie la realizarea unui material atractiv şi interesant. felul acestora. alte informaţii despre gospodărie (număr de animale. împletituri. posibilităţi de încălzire. număr de locuri de cazare în fiecare cameră. Presupunând. Acest gen de materiale publicitare trebuie să fie foarte concrete şi cât mai sugestive. durata călătoriei. Difuzarea materialelor publicitare poate fi făcută prin intermediul agenţiilor de turism specializate sau prin participarea unui agent de agroturism la târgurile zonale ce au loc în diferite momente ale anului şi cu diverse prilejuri. că într-o 86 .. inventivitatea.

infrastructura existentă etc. va fi sprijinit în organizarea prelucrării mecanizate a fructelor cu mici maşini frigorifice.zonă este bine reprezentată producţia pomicolă. ambianţa. din orice colţ al lumii. text şi sunet. În acest „pliant“ pot fi descrise serviciile oferite. cu reţete tradiţionale. în fine. promovarea nu se referă numai la imagine. Vor fi ambalate mici cantităţi de fructe proaspete. Aceste pagini web pot fi considerate „pliante electronice“. prin vânzare. sunt factori importanţi care influenţează rezultatele politicii de promovare. gem. oricât de performante ar fi ele şi oricât de adecvat ar fi mesajul comunicat. într-un mod extrem de tentant pentru potenţialul client. având ca rezultat obţinerea satisfacţiei dorite. Agenţiile de turism au fost printre primele întreprinderi care au sesizat şi valorificat potenţialul Internet-ului. În aceste condiţii. Site-urile Web reprezintă un instrument excelent pentru a furniza informaţii de calitate şi pentru a promova într-un mod profesionist toate atracţiile turistice şi etno-culturale de care dispune românia. alt grup de gospodării. mediul natural sau elemente ale acestuia prezentate într-un pliant. şi şi-au realizat pagini de prezentare – pagini web – prin care şi-au apropiat ofertele de potenţialii clienţi. nu sunt suficiente pentru a asigura calitatea politicii de promovare. atitudinea gazdelor. aspectuoase. se pot constitui două-trei grupe de gospodării care se vor specializa într-o anumită direcţie de valorificare: una dintre grupe se va specializa în efectuarea curelor de fructe. agenţiile care se ocupă de agroturism preocupându-se să facă reclamă acestor gospodării. revenirea lui la destinaţia respectivă. mai ales datorită faptului că nu pot fi redate cu uşurinţă de mijloace şi suporturi tehnice. o altă grupă de gospodării va fi sprijinită în prelucrarea industrială. Ideea de bază a promovării agroturismului este aceea a prezentării unei „promisiuni“. cu ajutorul unor 87 . în vederea degustării fructelor. Reuşita promovării depinde. care pot fi procurate şi citite de către orice persoană conectată la Internet. publicitate zonei respective. care vor face. Totuşi. pentru care se vor obţine preţuri corespunzătoare unui produs obţinut în condiţii manufacturiere. ospitalitatea. aflaţi la mii sau zeci de mii de kilometri depărtare. într-o măsură destul de mare şi de continuitatea ei. indirect. dulceaţă). gospodăriile. Casele. turismul fiind una din afacerile care pot exploata Internet-ul la maxim. fermele. ce dispun de o suprafaţă mai mare. Câştigarea unui nou client trebuie să fie urmată de păstrarea acestuia. tipice zonei respective (peltea. potrivit căreia clienţii care vor veni vor beneficia de facilităţile enumerate. vitele.

această metodă de promovare a serviciilor turistice a căpătat amploare şi în ţara noastră. www. fără a face eforturi de căutare sau financiare pentru a-şi putea procura informaţiile dorite. care în scurt timp a reuşit să adune la un loc ofertanţi de produse turistice şi clienţi potenţiali.RoTravel. fiecare având posibilitatea de a se prezenta sau de a alege într-un mod civilizat. Acest site este realizat de firma Norbert Computer. Prezenţa pe Internet a unei firme impune promovarea unui anumit tip de imagine: aceea a unei firme serioase şi puternice.prezentări grafice. o firmă specializată în dezvoltarea de servicii de promovare a turismului românesc pe Internet. 88 . acum fiind utilizată de câteva zeci de mii de firme româneşti. consultarea de către un prestator de servicii turistice a paginilor firmelor concurente îi face cunoscutp în orice moment situaţia în care se află în raport cu concurenţa. De asemenea. prospere şi moderne.com este primul site românesc de promovare turistică a ţării. video şi audio. pentru a putea fi considerată un partener de afaceri cu statut şi drepturi egale de către potenţialii furnizori sau beneficiari. În ultimii ani. Printre facilităţile oferite de acest mijloc de promovare se numără şi posibilitatea introducerii unor formulare pentru rezervare şi a unor chestionare interactive pentru a putea studia direcţiile de orientare ale pieţei turistice rurale.

concretizat în acordarea de masă şi cazare de către ţărani drumeţilor care parcurgeau drumuri mai lungi şi înnoptau în diferite localităţi. hotărâri. Aceste norme se constituie într-un pachet de legi. pentru mediul rural. în principal. de asemenea. inclusiv a agroturismului. primele acţiuni s-au întreprins în deceniul al şaptelea al secolului trecut pentru turiştii aflaţi pe litoralul românesc al Mării negre şi în Delta Dunării. să reglementeze relaţiile dintre solicitanţi şi ofertanţi şi în interiorul acestora. economici. instrucţiuni etc. precum şi alte aspecte care caracterizează această activitate. într-un număr mai mic sau mai mare. respectiv agroturism. sprijinită sau controlată. Odată cu extinderea turismului. formele. De multe ori. Este cunoscut faptul că agroturismul reprezintă un fenomen care datează din timpuri străvechi. menirea să stimuleze şi să protejeze această activitate. sociali. inclusiv a agroturismului. mai săracă şi mai puţin cuprinzătoare. teritoriile. 89 . gazda nu percepea nici o plată pentru serviciile oferite. unde agroturismul se manifestă mai modest ca fenomen şi se practică de dată mai recentă. a impus elaborarea unor norme juridice care reglementează condiţiile.CAP VI LEGISLAŢIA SPECIFICĂ AGROTURISMULUI 6. Cadrul juridic al activităţii de turism şi agroturism. de tradiţie şi efectul asupra celor care practică turismul (ofertanţi şi beneficiari). sub toate formele. a apărut necesitatea elaborării unor studii şi cercetări. Această activitate nu era încă reglementată prin acte juridice şi nici îndrumată. mai ample sau mai restrânse. precum şi a unei legislaţii corespunzătoare. CADRUL JURIDIC PRIVIND AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA Dezvoltarea impetuoasă a turismului. comparativ cu ţările cu tradiţie în acest domeniu şi legislaţia aferentă este. în funcţie de factorii naturali. precum şi obligaţiile ce revin participanţilor la activitatea de turism faţă de mediul înconjurător şi faţă de stat. are.. În România. să promoveze studiile şi cercetările în domeniu. manifestând în acest fel tradiţionala bunătate a românului.1. cu influenţă mai mare sau mai redusă asupra activităţii turistice şi cu conţinut specific fiecărei ţări iar în cadrul acestora diferenţiat pe zone. Ea se realiza ad-hoc pe baza înţelegerii dintre cei doi parteneri. relaţiile.

racordarea la reţeaua electrică. asistenţă tehnică de specialitate. de alimentare cu apă şi canalizare. 187/1998. 688 care stabileşte atribuţiile acestei comisii. Hălmagiu. Centrul de Cercetări pentru Promovarea Turismului Internaţional selectează şi introduce în circuit 118 localităţi rurale din România iar în anul 1973.În anul 1972. Fundata. prin Ordinul nr. pentru aprobarea Ordonanţei de guvern. 63/1997. Abia în deceniul trecut se reia activitatea turistică în mediul rural şi chiar în anul 1990 apare Hotărârea de Guvern nr. fapt care a însemnat nefuncţionalitatea localităţilor agroturistice stabilite prin OMT nr. 297. Dar aceste acte normative n-au fost de bun augur pentru că în anul 1974 prin decretul 225 este interzisă cazarea turiştilor străini în locuinţele persoanelor particulare. Sfântul Gheorghe. Vatra Moldoviţei şi Văideni. precum şi la reţeaua de gaz metan. acordarea de priorităţi pentru instalarea de linii de telecomunicaţii. Tismana. 774. 774 al aceluiaşi minister sunt declarate experimental 13 localităţi rurale: Bogdan Vodă. care prevede şi unele modificări ale ordonanţei de guvern. în baza Ordinului Ministerului Turismului nr. 438 privind înfiinţarea Comisiei Zonei Montane. sub toate formele de către Ministerul turismului. includerea în programele instituţiilor de 90 . Normele juridice de bază pentru practicarea agroturismului în ţara noastră sunt reprezentate de Ordonanţa guvernului nr. Ulterior. prin birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate. Sibiel. Şirnea. prin Ordonanţa de Guvern nr. prezentarea gratuită de către Ministerul Turismului a efectelor pensiunilor turistice şi agroturistice privind promovarea. precum şi Hotărârea de Guvern nr. Din conţinutul lor rezultă că statul român sprijină persoanele fizice. În anul 1993 comisia se reorganizează şi atribuţiile ei sunt preluate de Federaţia Română pentru dezvoltare Montană. 62/1994 şi Legea 145/1994 apar noi reglementări în domeniul practicării turismului în România. Răşinari. Au mai rămas valabile doar unele sate în care ONT Carpaţi transporta turişti pentru a participa la diferite manifestări cultural-folclorice. Murighiol. Persoanele fizice. dezvoltării şi exploatării de pensiuni turistice şi agroturistice. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect de activitate prestarea de servicii în pensiuni turistice şi agroturistice. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale menţionate beneficiază de următoarele înlesniri: comisiile locale pot pune la dispoziţie terenuri necesare construirii. Rucăr. Lereşti. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural şi Legea nr.

Pe lângă activitatea de cazare şi servire a mesei. 712 din 2 septembrie 1999. Din aceste acte normative rezultă că Bugetul Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului. pensiunile turistice şi agroturistice oferă turiştilor servicii de agrement. Legea nr. inclusiv a agroturismului. distracţii. Legea prevede. 91 . Pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestările de servicii gratuite şi asigurarea sumelor necesare acordării de credite cu dobândă preferenţială. Potrivit aceloraşi norme juridice. plata în tariful de uz casnic a consumurilor de energie electrică şi gaz metan. ca pensiunile turistice şi agroturistice să-şi menţină obiectul de activitate pe toată durata cât beneficiază de scutiri de impozite şi celelalte facilităţi. Hotărârea de Guvern nr. ele sunt obligate să verse la bugetul de stat sau la bugetele locale impozitul pe venit. dobânda reprezentând 50% din cea practicată pe piaţa bancară. 8 din 30 I. se aprobă anual ca anexă la legea bugetului de stat şi se gestionează de către ministerul turismului. cu o capacitate de cazare de până la 10 camere şi maximum 30 locuri (paturi) şi care funcţionează în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri special construite pentru a asigura condiţii de cazare şi servirea mesei cu produse proprii din gospodăria agricolă. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului are la bază Ordonanţa de Guvern nr. respectiv profit. inclusiv a agroturismului. scutirea de la plata impozitului pe venit sau profit. respectiv a tarifelor pentru persoane fizice a serviciilor de telecomunicaţii utilizate de pensiunile turistice şi agroturistice.învăţământ cu profil turistic şi agricol a problemelor specifice pensiunilor turistice şi agroturistice. excursii. dacă activitatea este întreruptă pe o perioadă mai mică decât dublul perioadei de scutire. În caz contrar. activităţi culturale şi sportive etc. 23 din 27 martie 2000. pensiunile agroturistice sunt amplasate în mediul rural. 296 din 8 martie 2001. arendarea de credite cu dobândă preferenţială pe o perioadă de maximum 10 ani pentru dezvoltarea şi modernizarea capacităţilor de cazare. pe o perioadă de 10 ani din momentul punerii în funcţiune a pensiunii turistice sau agroturistice. În perioada care a urmat. Hotărârea de Guvern nr. 1998. Hotărârea de Guvern nr. Hotărârea de Guvern nr. 619 din 27 iunie 2001. 423 din 25 aprilie 2001 şi Hotărârea de Guvern nr. această ordonanţă a suferit numeroase intervenţii de modificare şi completare concretizate în Ordonanţa de guvern nr. 43 din 27 iulie 1998. raportat la întreaga perioadă de scutire. 511 din 27 august 1998. legea prevede constituirea unui fond special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului. de asemenea.

Fondul special se redistribuie ţinând seama de anumite priorităţi în activitatea turistică. În cadrul scopului principal se mai înscriu creşterea calităţii serviciilor turistice. crearea de noi locuri de muncă în turism. alte venituri) sunt esenţiale. între care contribuţia pentru turism de 3% plătită de agenţii economici. acordarea de credite pe termen mediu. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului are ca scop asigurarea întregii activităţi turistice iar sumele alocate pentru diferite activităţi au în vedere importanţa acestora şi efectul final al activităţii respective. care 92 . persoane juridice române care au în obiectul lor de activitate turismul sau al căror scop îl constituie promovarea şi dezvoltarea turismului. creşterea veniturilor valutare din activitatea turistică. programe şi acţiuni de instruire şi de formare profesională de specialitate. stimularea parteneriatului dintre sectorul public şi particular în turism. din transporturi.Constituirea fondului special are la bază numeroase surse. care nu au achitat la termen contribuţia pentru turism de 3% la Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului. autorizate în activitatea de turism. cu unele excepţii şi contribuţia din veniturile turistice (veniturile din cazare. acţiuni de conştientizare. venitul net al Institutului Naţional de Formare şi management pentru turism etc. în incapacitate de plată. creşterea eficienţei utilizării resurselor turistice. din activitatea de agrement. protecţia şi conservarea mediului înconjurător. crearea şi reabilitarea de programe turistice pentru România. din alimentaţia publică. conform legii. De asemenea. naturale şi antropice. Accesul la Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului în vederea realizării de proiecte destinate acestui scop îl pot avea. sprijinirea componentelor turistice de dezvoltare locală şi regională. conform legislaţiei în vigoare. cum ar fi de exemplu: finanţarea programelor de creare şi dezvoltare a produselor turistice interne şi internaţionale. precum şi persoane fizice sau asociaţii familiale cu domiciliul în România. alte acţiuni. educare şi formare a turiştilor şi a populaţiei cu privire la turism. programe pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor în turism şi testarea calităţii acestora. care au plăţile/conturile blocate conform unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă. comisioane. pentru proiecte de investiţii în turism. Aceleaşi acte normative precizează că nu pot fi finanţate proiecte propuse de persoane juridice române autorizate dar care sunt declarate. conform legislaţiei în vigoare. programe de informatizare. persoane fizice şi juridice. cu dobândă preferenţială.

Agenţia Română pentru Agroturism (1993) (95). Dintre societăţile comerciale cu activitate în domeniul turismului rural amintim: Fundaţia „Ţara Dornelor” din Vatra Dornei. care au încălcat. După anul 1990. jud. Dintre acestea se remarcă activitatea S. Pădurilor şi Apelor. „Ovidiu Tour” Bran etc. bugetul asigurărilor sociale de stat. ca disponibilul fondului existent la finele omului să se raporteze în anul următor. prevederile unui alt contract finanţat din fonduri publice sau au fost condamnate pentru furt. liceal. Actele normative menţionate prevăd. cu bună ştiinţă. institutele de cercetări: Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Turism. „Trans Tour” SRL Praid. Institutul de Economie Agrară). jud. „Branimpex” din Bran. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Marea Britanie etc. fals. are responsabilitatea directă de a cheltui in exclusivitate. cum sunt: Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1991). 93 . Franţa. precum şi persoanele fizice care se fac vinovate de declaraţii false cu privire la situaţia lor economică. „Drăguş” Covasna. fundaţii şi asociaţii preocupate de comunitatea rurală şi de viitorul acesteia. uz de fals. Asociaţia turistică Botiza (1993). Ministerul Tineretului şi Sportului. Ministerul Turismului. postliceal. S. Asociaţia de Turism Montan Prahova. Harghita.. în total circa 25 de tour-operatori. OSR (1994). în scopul pentru care au fost create iar controlul respectării acestei prevederi se face potrivit legislaţiei în vigoare. Ministerul Agriculturii. Centrul de Informare Economică Bucureşti. având aceeaşi destinaţie.C. Fundaţia turistică „AGRO-TUR”. care închiriază circa 150 de case în satele Bran. gestiune frauduloasă. dare sau luare de mită. din reţeaua de stat şi particulară.C. de asemenea. mărturie mincinoasă. bugetele locale şi la fondurile speciale. abuz de încredere.au restanţe la plata impozitelor şi taxelor datorate la bugetul de stat. în calitate de ordonator principal de credite. au manifestat interes pentru dezvoltarea turismului rural şi unele organisme guvernamentale cum sunt: Autoritatea Naţională pentru Turism. 1991. „Branimpex” SRL din Bran. Sirnea şi Fundata. Au apărut organisme neguvernamentale interesate de dezvoltarea turismului rural şi agroturismului. Asociaţia „Operaţiunea Satele Româneşti”. „Dublian” SRL – Câmpulung. Braşov. deturnare de fonduri şi alte încălcări legale. delapidare. înşelăciune. turiştilor din Germania. a tuturor fondurilor. Moieciu. instituţii de învăţământ superior. SUA. Institutul de Geografie.

62/1994 şi Legea nr. 220 din 25. 101. 56 din 27 iunie 1995 pentru aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor de primire turistice. Referindu-ne la eforturile care s-au făcut în Bucovina putem prezenta câteva rezultate pozitive şi anume (186) – înfiinţarea în 1992 în cadrul grupului şcolar Dorna Condrenilor – a primei şcoli postliceale de tehnicieni în agroturism montan din România la iniţiativa fostei Comisii a zonei Montane. peste 2500 de pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice omologate. 20 din aprilie 1995. a luat fiinţă în anul 1994. Asociaţia Naţională pentru Turism Rural. indiferent de amplasament se clasifică potrivit normelor aprobate prin Ordinul Ministrului turismului nr. cu un număr de aproximativ 2300 membri. cursuri de scurtă şi lungă durată. dotată cu resurse naturale şi cu structuri necesare valorificării şi practicării turismului” care îndeplineşte anumite condiţii privind cadrul şi calitatea mediului.O. de a organiza cursuri de pregătire profesională pentru gazde. din 25 mai 1995. încă din 1994. nonprofit. apolitică. publicat în M. rural în zona montană. al României nr. membră a Federaţiei Europene de Turism Rural EUROSITES. structurile de primire turistice. "staţiunea turistică este definită ca fiind „localitatea cu funcţie turistică specificată. publicat în Ministerul Oficial al României. având în prezent o reţea de 30 de filiale din tot atâtea judeţe.În scopul promovării turismului rural. 145/1994 care au introdus unele facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism. nr. 94 . al informării profesionale a celor ce vor să se orienteze spre acest nou domeniu a luat fiinţă. Acest ordin este completat cu Ordinul nr. utilităţi. 1995. Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural. În temeiul Hotărârii de Guvern nr. însumând circa 7500 camere. Delta Dunării şi litoralul Mării Negre. partea I. accesul în staţiune. În anul 1994 apar şi primele reglementări legale în turismul rural românesc: Ordonanţa Guvernamentală nr. 77/1996. Scopul ANTREC este de a identifica şi promova potenţialul turistic rural.09. Ecologic şi Cultural (ANTREC). agenţii de turism rural prin seminarii.(192) ANTREC este o organizaţie neguvernamentală. Pensiunile şi fermele agroturistice. din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. schimburi de experienţă şi de a organiza campanii de publicitate pentru unităţile clasificate şi omologate.

/1997 se stabilesc anumite facilităţi privind dezvoltarea turismului rural. 619 din 27 iunie 2001 privind completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 61/1999 se elaborează omologarea pensiunilor turistice şi clasificarea acestora. cu un laborator practic de agroturism. respectiv artă culinară şi servire.G. 286/2001.- 1994. înfiinţarea Federaţiei Agricultorilor de Munte – Dorna. 296 din 8 martie 2001 pentru aprobarea Programului de marketing şi promovare turistică pentru anul 2001. a început activitatea de formare şi pentru agroturism în cadrul Centrului de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi (CEFIDEC). Conform acestei ordonanţe. 522 din 22 iunie 2000. Începând cu anul 1997 prin Ordonanţa Guvernului nr. publicat în Monitorul Oficial al României nr. Prin H. publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1998. publicată în Monitorul Oficial al României nr. beneficiază de anumite facilităţi acordate potrivit legii întreprinderilor mici şi mijlocii şi de anumite facilităţi cum ar fi: suprafeţe de teren pentru construirea şi dezvoltarea pensiunilor agroturistice. Guvernul României aprobă Programul special pentru zonele defavorizate. asistenţă tehnică de specialitate. scutirea de plata impozitului pe venit pe o perioadă de 10 ani. Prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 140 din 21 martie 2001 şi Hotărârea nr. În contextul sprijinirii de către stat a dezvoltării turismului rural. Programul avea ca obiective: îmbunătăţirea imaginii produsului turistic românesc pe pieţele externe.08. intitulat „Sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural”. care are ca obiective printre altele şi dezvoltarea spiritului antreprenorial şi creşterea nivelului de pregătire a întreprinzătorilor din mediul rural. cuprinderea ofertei pensiunilor agroturistice în materialele de promovare turistică editate de Ministerul Turismului. 314 din 6 iunie 2000. nr. Guvernul României a emis o serie de hotărâri şi ordonanţe. importanţei turismului în economia naţională şi stimularea cererii turistice interne şi internaţionale. cum ar fi: Hotărârea nr. stimularea parteneriatului dintre sectorul public şi conştientizarea rolului. 63/1997. 95 . 226 din 30. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice clasificate. priorităţi la instalarea de linii de telecomunicaţii. persoanele fizice. în situaţia în care capacitatea de cazare este de maximum 10 camere.

a practicanţilor de turism rural din România. din contră. Ordonanţa de Guvern 63/1997. la nivel central şi mai ales local.Dincolo de cadrul legal care reglementează. a fost chiar mulţumitor. companii de marketing turistic şi oportunităţi de training în evidenţierea iniţiativelor de dezvoltare a fermelor agroturistice. cât şi organizaţiile neguvernamentale. ordonanţa prevede că persoanele fizice şi juridice menţionate pot beneficia de credite cu dobândă preferenţială. Astfel că.(165) Conform acestei ordonanţe. Deşi recunoaşterea internaţională devenise o certitudine. se impune un efort susţinut din partea administraţiilor. Asigurarea sumelor necesare acordării de credite preferenţiale se face din Fondul special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului. 145/1994. necesare importante sume de bani. a mai uşurat din problemele proprietarilor de pensiuni turistice şi.(174) Potrivit prevederilor aceleiaşi ordonanţe. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural. acordate pe o perioadă de maximum zece ani. venită în completarea Legii nr. într-o oarecare măsură modestă şi puţin detaliată. dar mai ales organele administraţiei locale. facilităţi financiare şi suport de consiliere. când acesta a venit. măsuri de conservare a ecosistemelor naturale.” În varianta adoptată de Camera Deputaţilor. în limitele prevăzute de Ministerul Turismului. dobânda va fi stabilită la un nivel reprezentând 50% din valoarea dobânzilor practicate pe piaţa bancară. pensiunile turistice şi cele agroturistice vor plăti energia electrică şi gazul metan consumate la tariful stabilit pentru consumul casnic. parcări acoperite etc.). asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea serviciilor turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice beneficiază de scutire de plata impozitului pe venit. Comunităţile locale cu potenţial turistic trebuie susţinute prin investiţii economice. atingerea standardelor oferite turiştilor necesita anumite amenajări interioare şi exteriorare ale gospodăriilor-gazdă (intrarea separată pentru turişti. Pentru astfel de credite. în sprijinirea iniţiativei dezvoltării potenţialului turistic regional şi local. acordate pentru dezvoltarea şi amenajarea capacităţilor de cazare. Pentru realizarea acestora erau şi mai sunt şi acum. în general. Din fericire. La sprijinirea cu resurse financiare şi logistice a unor programe de dezvoltare a turismului rural trebuie să se implice atât guvernul. intervenţiile şi memoriile la Guvern nu au rămas fără un răspuns. grupuri sanitare pentru aceştia. respectiv pe profit. pe o perioadă de 10 ani. iar serviciile de telecomunicaţii la tariful pentru persoane 96 . „persoanele fizice.

garsoniere. astfel că de la începutul anului trecut s-a reintrodus impozitarea întreprinzătorilor pe veniturile/profiturile obţinute. solid sau gaz metan). sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid.(189) Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului 510/2002. Dotările din camerele şi grupurile sanitare destinate turiştilor trebuie puse în exclusivitate la dispoziţia turiştilor. 50/1991 privind regimul juridic al construcţiilor şi Hotărârea Guvernului nr. iar obţinerea creditelor a fost destul de dificilă. căsuţe.fizice. alte obiecte personale care ar stânjeni turiştii). drept ridicată. sistem de evacuare a deşeurilor menajere. apartamente. Astfel în cameră trebuie să existe în mod obligatoriu un pat sau mai multe paturi. o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilităţi: (70)alimentare cu apă. de acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru telecomunicaţii. 97 . este obligatoriu ca peste somieră sau peste salteaua relaxa să se pună o saltea de lână cu grosimea minimă de 5 cm. de cel puţin 180 C în sezonul rece. de alimentare cu apă şi gaz metan. Pensiunile au beneficiat. De asemenea. Structura spaţiilor de cazare poate fi: camere. în acest spaţiu. amplasarea pensiunii turistice rurale trebuie să fie realizată în locuri ferite de poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa turiştilor. bibelouri. de asemenea. Camera trebuie să asigure turistului odihnă şi posibilitatea de a desfăşura diferite activităţi. se consideră. turistul trebuie să-şi depoziteze bagajul în condiţii decente. precum şi la sistemul de canalizare. Din păcate aceste oportunităţi nu au fost menţinute în totalitate. alimentare cu energie electrică. În interiorul acestor spaţii nu se admit lucruri personale ale proprietarului pensiunii (articole de îmbrăcăminte sau încălţăminte. racord la reţeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu. 31/1996. Începând cu 4 margarete. la racordarea la reţeaua electrică. taxa de autorizare solicitată deţinătorilor de pensiuni de către Oficiul de Autorizare şi Control în Turism din cadrul Autorităţii Naţionale de Turism. De asemenea. Construcţia unei pensiuni turistice presupune obţinerea autorizaţiilor prevăzute de Legea nr. Pentru desfăşurarea de activităţi de turism. care să asigure temperatura în spaţiile destinate cazării turiştilor.

Garsonierele/apartamentele sunt spaţii de cazare în care zona de odihnă. conform normelor prevăzute în Ordinul Ministrului Turismului nr. prosoape pluşate pentru baie. Patul poate fi: pat simplu.90 m pentru 1 şi 2 margarete şi de 2 m pentru categoriile superioare. scrumiere (opţional). cu lăţimea minimă de 1. vaze cu flori. cu lăţimea minimă de 0. perii pentru haine şi pantofi. Suita este compusă din două camere standard care pot funcţiona împreună sau separat. cearşaf pentru pat şi cearşaf plic pentru pled / pătură / plapumă. se clasifică ca unităţile de alimentaţie pentru turism.90 m. o masă sau măsuţă. trebuie să existe o plapumă. cuier. lucru şi alte activităţi este bine delimitată şi de mai mare amploare. suport pentru bagaje (opţionale). pahare (câte două bucăţi pentru fiecare loc de cazare). este obligatoriu cuvertura pentru acoperirea patului. halat de baie (începând cu 4 margarete). aparat de radio. prosoape pentru faţă. 510/2002. băuturi spirtoase etc. dar nu mai mic de 20 de locuri la mese. cu lăţimea de 1. Pensiunile turistice rurale trebuie să deţină spaţii pentru prepararea şi servirea mesei diferenţiate în funcţie de categoria de clasificare acordată. potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul Turismului. 98 . ce pot fi despărţite printr-o uşă. câte două pentru fiecare persoană. set de pahare pentru apă. oglindă sau masă de toaletă. televizor. Camera de cazare poate avea: noptiere sau etajere. iar la 4 margarete este obligatorie husa de protecţie. Aceste spaţii se dotează suplimentar.60 m. perdele transparente. pat matrimonial. glasvand. spaţii amenajate pentru haine sau dulap cu umeraşe (cel puţin câte 4 pentru fiecare loc de cazare). perdele obturante sau alte mijloace de obturare a luminii. fotolii. cu demifotolii. veioze sau aplice la capul patului (obligatorii începând cu 2 margarete). în timp ce în cazul apartamentului acestea sunt despărţite printr-un perete despărţitor. Începând cu 2 margarete.Pentru fiecare loc de dormit.40 m saupat dublu. în cazul în care sunt destinate şi pentru consumatori din afară. începând cu 3 margarete. numărul locurilor la mese fiind mai mare decât al celor de cazare. În cazul garsonierei cele două zone sunt separate prin amplasarea mobilierului sau printr-o draperie. Spaţiile pentru prepararea şi servirea mesei. scaune (câte unul pentru fiecare loc de cazare). în funcţie de categoria de clasificare. pled sau pătură. frigider. Lungimea minimă a patului este de 1. canapea.

inclusiv anexele gospodăreşti. Criterii generale: – clădirile. Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este următorul: 1) pentru pensiuni urbane: de 5 stele – 150 puncte. criteriile privind echiparea sanitară şi dimensiunea parcelelor. de 3 stele – 80 puncte. pavilioane. 2) Pentru pensiuni turistice rurale: de 5 margarete – 150 puncte. Tabelul 1 Criterii de clasificare a pensiunilor turistice rurale (132) Pensiuni turistice rurale Criterii obligatorii 1. de 4 stele – 120 puncte. în suprafaţă minimă de 12 mp. să fie mobilat şi decorat Flori (margarete) 5 4 3 2 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 1 x x x x x 99 . să fie în stare: – foarte bună – bună – să se încadreze în stilul arhitectural cu specific local – căile de acces proprii şi spaţiile înconjurătoare întreţinute – curte proprie. de 3 margarete – 80 puncte. de 2 stele – 40 puncte.) – suprafeţe de joacă pentru copii – garaj sau adăpost acoperit – parcare proprie 2. de 4 margarete – 120 puncte. terase acoperite etc. de 2 margarete – 40 puncte. Categoria de clasificare a pensiunii turistice este determinată de îndeplinirea în totalitate a criteriilor şi de realizarea următorului punctaj minim.Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de cumpărare vor respecta pentru montarea corturilor şi rulotelor. fără a se trece prin alte camere – holul de primire. Organizarea spaţiilor: – accesul în camerele de dormit şi în grupurile sanitare să fie direct. cu spaţii verzi – împrejmuiri estetice şi eficiente – curte cu amenajările florale – amenajări în aer liber pentru odihnă şi relaxare (chioşcuri.. rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevăzute la prezentele norme metodologice.

lavoar şi WC) – grup sanitar comun compus din: – 1 cabină WC la 10 locuri*) – 1 spălător cu un lavoar cu apă curentă caldă/rece la 10 locuri**) – 1 cabină duş cu apă caldă/rece la 15 locuri *) La pensiunile turistice rurale de o stea poate exista şi WC uscat **) Spălătorul poate fi şi în aer liber 7. Instalaţii: – încălzire centrală sau cu gaze la sobă de teracotă. scaune. Echipare sanitară: – camerele dispun de grup sanitar propriu (cadă sau cuvă cu duş. dotate cu echipamente de preparare şi conservare – sufragerie dotată cu mobilier adecvat.– spaţii corespunzătoare şi igienice. Dotarea camerelor: – pardoseli acoperite cu covoare sau mochetă de bună calitate (pardoselile din parchet. Număr maxim de paturi simple într-o cameră: 6. dotat cu mobilier (mese. de calitate superioară şi cu inventar de servire de calitate – salon cu suprafaţa minimă de … mp – elemente decorative de bun gust în interior – spaţiu pentru servirea mesei. pentru prepararea mesei. marmură şi alte materiale similare pot fi acoperite şi parţial) – pardoseli acoperite integral sau parţial cu covoare sau carpete x 20 x x - x x - x x x - x x x x x x x x x x x 16 20 20 20 2 x x - x x x x x 15 18 18 18 2 x x - x x x x x 10 13 13 14 2 x x - x x x x 9 12 16 12 12 3 x x x x x 8 11 11 16 11 11 4 x x x - x - x x 100 . banchete) şi inventar de servire – camere cu grup sanitar propriu – grup sanitar comun (la pensiunile turistice de 1 stea se admit în WC uscate şi spălătoare exterioare alimentate la surse naturale din rezervoare) 3. Suprafaţa minimă a camerelor (mp): – cameră cu 1 pat – cameră cu 2 paturi – cameră cu 3 paturi – cameră cu 4 paturi – dormitorul din apartamente – salonul din apartamente 5. mai puţin la unităţile sezoniere estivale – încălzire cu sobă de teracotă sau cu alte echipamente admise de normele PSI – sursă de încălzire în camerele de baie (încălzire centrală sau alte mijloace admise de normele PSI) – instalaţie cu apă curentă caldă/rece la bucătărie – instalaţie de apă curentă rece la bucătărie – aer condiţionat – racord la reţeaua publică de canalizare sau la mijloace proprii de colectare şi epurare – clădirea să fie racordată la reţeaua electrică publică 4.

) – prosoape pluşate pentru baie (1 buc/pers) – halat de baie – perdele transparente – perdele obturante sau alte mijloace de obturare a luminii – peri pentru haine şi pantofi – scrumiere (opţional) – pahare (2 buc/pers. cu umeraşe – cuier – oglindă sau toaletă la dispoziţia turiştilor – veioză sau aplică la capătul patului – prosoape pentru faţă (1 buc/pers.mobilier uniform ca stil şi de calitate superioară pat cu somieră cu saltea sau pat cu saltea relaxa pat cu saltea saltea de lână cu o grosime de 5 cm plapumă. pătură sau plapumă – cuvertură de pat – husă de protecţie – masă şi scaune – dulap sau spaţii amenajate pentru haine. Dotarea bucătăriilor: – plită electrică sau cu gaze – maşină de gătit sau reşou electric cu minim două ochiuri – cuptor cu microunde – vase şi ustensile de bucătărie din inox – vase şi ustensile de bucătărie – echipamente pentru păstrarea prin frig a alimentelor 9. Telefon la dispoziţia turiştilor 10.) – vaze cu flori – TV şi aparat de radio în cameră. vin. garsonieră sau apartament – TV şi aparat de radio în spaţii comune Garsonierele şi apartamentele vor avea în plus: – fotolii sau canapea – demifotolii. coniac – perdea. scaune – masă sau măsuţă – frigider – set de pahare pentru apă. covor de calitatea celor din dormitor 8. pled sau pături (câte două bucăţi de persoană) – perne mari – cearşaf pentru pat şi cearşaf plic pentru pled. Alte criterii: – anexele gospodăreşti pentru creşterea animalelor şi păsărilor vor fi amplasate şi întreţinute astfel încât să nu creeze disconfort pentru turişti – – – – – x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 101 .

– – –

animalele de la care provin produsele lactate să fie atestate ca sănătoase, iar produsele din carne să fie examinate sanitar-veterinar minim 20 % din alimente să provină din surse locale minimum o persoană să fie absolventă a unui curs de formare în domeniu (în cazul unităţilor de 5 flori criteriul este obligatoriu pentru cele cu peste cinci camere) asigurarea posibilităţilor turiştilor de a achiziţiona suveniruri sau produse alimentare sau nealimentare cu specific local

x x x

x x x

x x

x -

x -

x

x

-

-

-

Criterii suplimentare facultative 1. Construcţii, aspect general şi echipare exterioară – drum carosabil până la poarta pensiunii – semnalizare de la şoseaua principală – situarea într-o zonă nepoluată fonic, vizual sau olfactiv – iluminat exterior – încadrarea în stilul arhitectural cu specific local – izolarea fonică a clădirii – ambianţa generală a exteriorului: • aspectul construcţiilor • aspectul anexelor gospodăreşti • amenajarea spaţiilor exterioare (curte, grădină, livadă, spaţii amenajate în aer liber pentru divertisment) 2. Dotarea camerelor – izolarea fonică între camere şi spaţiile comune – salon de primire – living cu spaţiu amenajat pentru deconectare, lecturare, conversaţie – perdele obturante – şemineu – bibliotecă (cărţi, reviste, ziare, albume etc.) – dotare cu jocuri de societate (şah, table, remy, cărţi de joc etc. – biliard – tenis de masă – aer condiţionat – telefon în fiecare cameră – decorarea de ansamblu a interiorului – calitatea mobilierului, armonia culorilor 3. Dotarea bucătăriilor – adaptarea suprafeţei şi a dotărilor la numărul de camere – veselă şi ustensile de bucătărie de bună calitate, nedesperechiate, în număr corespunzător capacităţii de cazare – aparatură electrică: • robot-mixer • cafetieră • cuptor cu microunde • hotă • maşini de spălat vase

Punctaj 3 2 6 3 7 6 10 10 10 8 10 3 9 8 4 8 8 10 10 10 10 8 8 6 3 3 3 6 8 10 102

4. Alte dotări şi amenajări – masă şi fier de călcat – maşină automată de spălat rufe – feon – grătar în aer liber – locuri de joacă amenajate pentru copii – sală de fitness – saună – piscină în aer liber – piscină acoperită – terenuri de sport proprii sau intermediare la terţi – obiecte şi echipamente pentru practicarea sporturilor (schiuri, sănii, biciclete, ambarcaţiuni etc.) – aparat-video – antenă satelit sau cablu – posibilităţi de participare ca divertisment la unele activităţi gospodăreşti

2 10 3 3 10 10 10 8 10 8 8 2 2 8

Nu lipsit de importanţă în ceea ce priveşte cadrul legislativ al turismului rural şi agroturismului este ORDINUL nr. 143 din 4 martie 2005 privind definirea şi caracterizarea spaţiului rural. În baza Notei nr. 87.236 din 6 octombrie 2004, întocmită de Direcţia de dezvoltare rurală, privind necesitatea definirii şi caracterizării spaţiului rural în România în acord cu prevederile Reglementării Consiliului Europei nr. 1.296/1996 privind Carta Europeană a spaţiului rural, în temeiul art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 409/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu modificările ulterioare, şi al art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările ulterioare, la Art. 1 se precizează: “Prin spaţiu rural, în înţelesul prezentului ordin, sunt definite zonele aparţinând comunelor, precum şi zonele periurbane ale oraşelor sau municipiilor, în care se desfăşoară, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, activităţi încadrate în următoarele domenii economice: a ) producţie agricolă vegetală şi/sau zootehnică, silvică, de pescuit şi acvacultură; b) procesarea industrială a produselor agricole, silvice, piscicole şi de acvacultură, precum şi activităţi meşteşugăreşti, artizanale şi de mică industrie; c )servicii de turism şi de agrement rural.” Conform Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 143/610/2005, publicat în Monitorul 103

Oficial al României, toţi cei interesati de iniţierea/dezvoltarea unui proiect în cadrul Programului SAPARD trebuie să ceară de la primărie o adeverinţă din care să reiasă că proprietatea imobiliară este amplasată în zonă rurală. 6.2 LEGISLAŢIA SPECIFICĂ TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI ÎN EUROPA În ţările în care turismul participă în mod substanţial la realizarea avuţiei naţionale, ca de exemplu Spania, Italia, Franţa, Elveţia, Austria, Suedia şi altele, întâlnim şi o legislaţie bogată menită să evidenţieze importanţa, modul de funcţionare şi efectele practicării turismului în general, a diferitelor forme în particular. Activitatea de agroturism din Italia, spre exemplu, are la bază, în prezent, Legea nr. 730 din decembrie 1985, la nivel naţional, precum şi o serie de alte legi care consfinţesc activităţi în timp sau se referă la teritorii restrânse strict delimitate, respectiv diverse regiuni. Legea generală menţionată cuprinde un număr de 15 articole: generalităţi (1), definirea activităţii de agroturism (2), folosirea condiţiilor locale pentru activitatea de agroturism (3), stabilirea criteriilor şi limitele activităţii agroturistice (4), normele igienico-sanitare necesare în activitatea de agroturism (5), lista regională (6), disciplina administrativă (7), autorizarea de către organele locale de stat (primării) (8), stabilirea tarifelor (9), programa regională a activităţii de agroturism şi de revitalizare a spaţiului rural (10), activitatea de studii şi cercetări şi formarea profesională (11), popularizarea ofertei agroturistice (12), intervenţia organelor locale şi planuri integrate ale intervenţiei extraordinare (13), iniţiativa întreprinzătorilor agricoli şi toate iniţiativele care vizează activitatea de agroturism (14), regiuni cu statut special şi provincii autonome în care se practică agroturismul (15). Referitor la ultimul articol al Legii 730, menţionăm Legea nr. 9 din 18.IV.1997 care se referă la Regiunea Veneto, care cuprinde normele specifice practicării agroturismului, în această regiune sau Legea Regională nr. 28 din iunie 1994 care se referă la regiunea Emilia Romagna etc. Menţionăm, de asemenea, Legea nr. 32/31 mai 1994 care aduce îmbunătăţiri substanţiale în activitatea de agroturism, confirmând preocuparea statului de a ţine pasul în probleme de agroturism, cu tot ceea ce se schimbă, se prefecţionează în ansamblu pe întreaga economie.

104

Noile reglementări juridice au ca scop să creeze facilităţi superioare în activitatea de agroturism din Italia. Statul italian se implică într-o măsură mare în activitatea de agroturism. De asemenea. dar şi de diferite forme de societăţi de persoane sau de capital. . facilităţi care stimulează deopotrivă activitatea ofertanţilor cât şi a beneficiarilor. culturale din localitatea respectivă şi din împrejurimi.călărie etc. terenuri pentru practicarea diferitelor sporturi. fiecare unitate este prezentată într-o reclamă care cuprinde: denumirea. localitatea. şi ale diferitelor regiuni. Asemenea Italiei şi în celelalte ţări menţionate. perioada şi pensiunea care-i oferă satisfacerea cât mai deplină a dorinţelor. nominalizaţi la articolul 2135 din Codul civil italian. istorice. activitatea de agroturism se desfăşoară pe baza unor norme juridice corespunzătoare. fiecare unitate este prezentată şi cu fotografia pensiunii. obiective naturale. produsele locale şi tradiţionale pe care le oferă patronul pensiunii agroturistice. Această lege este foarte simplă şi clară fiind structurată doar pe 16 articole.. începând cu elaborarea normelor juridice. La articolul 1 este prezentat faptul că Republica Italiană. Consultând acest ghid. turistul îşi poate alege după preferinţă zona. amplasarea geografică în cadrul celor 20 de regiuni turistice. cinematograf. discoteci.E. în concordanţă cu programele de dezvoltare ale U. cluburi. precum şi anexe ca piscine. Exemplificăm acest din urmă aspect prin „Guida all’AGROTURISMO in Italia“ pe anul 2002/2003 care conţine toate unităţile agroturistice din Italia. În mod sugestiv. continuând cu acordarea de subvenţii în condiţii avantajoase pentru solicitanţi iar în final prin publicaţii de o calitate ireproşabilă care reprezintă un îndrumător serios şi corect pentru turişti. perioada în care îşi desfăşoară activitatea (permanent sau sezonier). Prezentăm în continuare câteva elemente care prezintă înteres şi pentru activitatea agroturistică din România. La articolul 2 se prezintă o definiţie a activităţii agroturistice şi anume: ” prin activitate agroturistică se înţelege activitatea de primire şi ospitalitate exercitată de producătorii agricoli individuali. preţurile pentru masă şi cazare. ale statului italian. urmărindu-se ca între cei doi parteneri să se menţină o cât mai bună armonie şi adecvată schimbării condiţiilor în care se practică agroturismul. 105 . În Italia cea mai recentă lege privind activitatea agroturistică este Legea Agroturismului aprobată şi publicată la data de 8 februarie 2006. susţine agricultura şi prin diferitele forme de promovare ale turismului rural şi agroturismului.

publicând annual un raport naţional asupra activităţilor agroturistice. care va fi în subordinea Ministerului pentru politici agricole şiu silvice. identificarea de noi resurse turistice. didactice. Secretariatului de Stat pentru Turism şi Comert îi revine misiunea de a pune în practică. şi care are ca scop culegerea şi interpretarea informaţiilor provenite de la diferite regiuni şi asociaţii. această lege enumeră la acelaşi articol aliniatul 3 următoarele: oferirea de spaţii de cazare în stabilimente speciale sau spaţii deschise. Directia Generală de Turism are următoarele funcţii: elaborarea planurilor generale care să permită stimularea produselor turistice şi să contribuie la ridicarea calităţii şi nivelului tehnic al întreprinderilor turistice şi cooperării dintre acestea. formulând şi diferite soluţii pentru dezvoltarea acestui sector. Din prima categorie fac parte: Secretariatul de Stat pentru Turism-Comerţ. cooperarea cu comunităţile autonome în elaborarea strategiei 106 . punerea în practică a politicii guvernului în domeniul turismului. La art. sportive. obţinute în gospodăria proprie. componentă a Ministerului Industriei Turismului şi Comerţului. vinderea de produse alimentare ori de băuturi răcoritoare sau alcoolice de marcă recunoscută. 13 se prezintă înfiinţarea Obsrvatorului naţional pentru agroturism. Direcţia Generala de Turism. în raport de conexiune cu activităţile agricole de cultivare a terenului. şi Institutul de Turism (TURESPAÑA). organizarea de activităţi recreative. prin cele două instituţii subordonate. culturale. Printre activităţile agroturistice care se pot desfăşura alături de cele clasice. organizarea de degustări pentru diferite produse sau mâncăruri obţinute în pensiune. Toate aceste activităţi snt însă limitate pentru un număr nu mai mare de 10 persoane. elaborarea de noi strategii în domeniul turismului naţional. subordonat aceluiaşi Secretariat. la care participă asociaţii ale operatorilor în agroturism cei mai reprezentativi la nivel territorial. politica guvernului în domeniul turismului. utilizând propriile gospodării sau stabilimente.sau asociaţii ale acestora. Administratia de stat in domeniul turismului in Spania este reprezentată de următoarele institutii: Instituţiile Centrale de Stat şi Administraţia locală. subordonată Secretariatului de Stat pentru Turism şi Comert. activităţile silvice sau creşterea animalelor”. Legislaţia turistică în Spania. care să pună mai bine în valoare patrimonial rural. dar care să fie cuprinse în lista naţională a produselor agroalimentare tradiţionale.

cu caracter comercial. Organismul teritorial abilitat sa coordoneze activitatea de agroturism şi care depinde de primăriile locale este Consiliul pentru Turism al Comunităţii. initiativa în privinţa declarării zonelor agroturistice preferenţiale şi a centrelor şi zonelor de interes agroturistic naţional. autorizarea. nu există o lege a turismului cu caracter naţional. aprobarea planurilor de promovare agroturistică. licentierea şi controlul activităţii agenţilor economici din agroturismul local. La nivelul fiecărei comunităţi autonome se elaborează planuri strategice de acţiune integrată. în vederea susţinerii dezvoltării zonei. Institutul de Turism (TURESPAÑA) este un organism autonom. Legat de cadrul legislativ al funcţionarii sectorului agroturism în Spania. coordonarea şi controlul activităţii birourilor de informaţii turistice situate pe teritoriul comunităţii. Astfel. Conform Constituţiei spaniole. comunităţile autonome au competente în ceea ce priveste promovarea şi coordonarea agroturismului la nivel teritorial. publice şi private. aparţinând celor 17 comunităţi autonome. administraţiei locale îi revin următoarele atribuţii: realizarea de campanii publicitare pentru promovarea produselor agroturistice locale. studii asupra infrastructurii existente.şi planificării generale a sectorului. sprijină comercializarea produselor turistice şi agroturistice spaniole în străinătate şi cooperează cu comunităţile autonome. 107 . a centrelor de interes turistic naţional. aprobarea planurilor de promovare agroturistică a centrelor de interes agroturistic naţional. ca o consecinţă a transferului de competenţă în domeniul turismului de la nivel central la nivel local. dezvoltarea şi promovarea turismului şi agroturismului spaniol pe piaţa internaţională. având personalitate juridică şi îndeplinind următoarele funcţii: planificarea. internaţionale. dezvoltarea relaţiilor cu organisme supranaţionale. planificarea activităţii agroturistice în comunitate. Administraţia locală este reprezentată de instituţiile din domeniul turismului şi agroturismului. planuri ce definesc modelul şi strategia de dezvoltare turistică a zonei şi trebuie să se integreze în acţiunile de dezvoltare regională. asigurând interacţiunea şi integrarea în politica turistică a statului şi a Uniunii Europene în domeniul agroturismului. ci fiecare comunitate autonomă îşi are propria legislaţie în domeniu. organisme locale şi cu sectorul privat în promovarea şi comercializarea produselor agroturistice ale acestora pe piaţa externă. în domeniul turismului.

Autoritatea Suedeză pentru Turism este o instituţie guvernmentală independentă şi are in special ca obiect de activitate efectuarea de analize. Ea reprezintă organizaţiile de turism în contactul cu Parlamentul. Din grupul hotelurilor fac parte hotelurile şi hotelurile-apartament. unitatile agro-turistice. având organizaţii turistice locale care îşi au propriile obiective şi diferite structuri organizaţionale. Hotelurile pot fi clasificate de la 5 la 1 stea. Măsurile de stimulare de natură financiar-fiscală sau valutara sunt inexistente.unităţi turistice extrahoteliere Din prima categorie fac parte: hotelurile. etc). O altă organizaţie foarte importantă este Swedish Travel and Tourist Industry Federation. cu excepţia serviciilor de alimentaţie din cadrul pensiunilor pentru care este de 12%. cele mai multe comunităţi autonome clasifică structurile de primire astfel: . Finanţarea se face atat de la bugetul de stat. Fiecare regiune sau municipalitate este liberă să ăşi organizeze activităţile din domeniul turismului.Clasificarea structurilor de primire este diferită de la o comunitate la alta. zonele de campare municipale. cât şi cu contribuţia directă a industriei turistice. autorităţile publice şi alte organisme oficiale. iar pensiunile de la 3 la 1 stea. Cele mai multe au denumirea generică de Regional Tourist Board. hanurile. studii. Costurile pentru funcţionarea birourilor precum şi pentru promovarea generală a Suediei ca destinaţie turistică se face numai cu suport guvernamental. organisme zonale si locale. statistici pe care le pune la dispoziţia agenţilor de turism interesaţi. Din cea de-a doua categorie fac parte: apartamentele turistice. În anumite regiuni 108 . Pentru sustinerea propriei industrii turistice. În Suedia.unităţi turistice hoteliere . dar asta este valabil pentru toate sectoarele economiei. campingurile. apartamentele şi hostelurile de la 4 la 1 stea. Suedia se bazează în special pe măsuri de natura promoţională. cu dobânzi foarte mici (2-3%). atâta timp cât investiţiile se fac pe teritoriul Suediei. Guvernul. hostalurile şi pensiunile. pentru proiecte separate contribuind toţi cei care pot avea potenţiale beneficii (firme. TVA-ul care se percepe este la nivelul maxim de 25%. cu referire la numele regiunii. taberele şcolare şi similare. Băncile acordă credite în condiţii foarte avantajoase. Suedia este organizată în 21 de regiuni şi 289 municipalităţi. vilele de vacanţă.

cu suport financiar de la organizaţia guvernamentală regională şi de la comunitatea regională. etc.organizaţia este condusă de către industria turismului de pe plan local. Asociaţia Birourilor Naţionale de Turism. Alte asociaţiî sunt: Asociaţia Hotelurilor şi Restaurantelor. ce evidenţe trebuiesc păstrate şi ce condiţii de securitate trebuiesc îndeplinite. Asociaţia Propietarilor de Camping-uri. Principalele legi care stau la baza cadrului legal al desfăşurarii activităţii de turism rural sunt: Legea pentru constituirea fondului de garanţie. Legea pentru constituirea fondului de garanţie prevede contribuţia fiecărei firme care are activitate de turism internaţional pentru formarea unui fond de garanţie. însă există reglementări care prevăd cine are dreptul să lucreze în acestea. În ce priveste hotelurile acestea nu sunt clasificate. în cazul în care firma vânzătoare ajunge in imposibilitatea de a-şi respecta obligaţiile faţă de aceştia. 109 . Legea pentru pachetele turistice. Din acest fond se suportă cheltuielile legate de sejurul si repatrierea celor care şi-au cumparat programe turistice din Suedia. comunitatea regională sau de catre municipalităţile din regiune. Legea pentru desfăşurarea activităţii din cazinouri. Firmele suedeze care au activitate de turism international nu platesc TVA. Asociaţia Transportatorilor Turistici Internaţionali. De asemenea pot fi organizate şi de către organizaţiile guvernamentale. etc.

în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice. iar pe de altă parte. cuprinde ansamblul resurselor turistice naturale şi turistice antropice care generează diverse forme de turism. Prin specificul. Un teritoriu interesează sub aspectul potenţialului turistic. conţinutul şi valoarea lor. obiceiuri şi datini. a căror valorificare. folclor. artă. diverse elemente naturale de atracţie specifică (cursuri de apă. cultură etc. dezvoltarea demografică (populaţie şi aşezări umane).1 NOŢIUNEA DE POTENŢIAL AGROTURISTIC Într-o accepţiune generală. climă. infrastructura generală a zonei incluzând dezvoltarea economică generală (industrie. care reprezintă anumite posibilităţi de valorificare turistică. atracţii turistice pretabile pentru vizitare.2 RESURSELE TURISTICE NATURALE ŞI OBIECTIVE TURISTICE Noţiunea de „resursă“ turistică este mai completă şi defineşte mai concret implicaţiile acesteia asupra activităţii de turism ca domeniu economic. cu factorii naturali (aşezare geografică. poate determina o activitate de turism şi includerea acelui teritoriu în circuitul turistic intern şi internaţional. În mod sintetic. istorie. relief. factorul uman (ospitalitatea. pe de o parte. (137) potenţialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul elementelor naturale. agricultură. dar o anumită funcţionalitate pentru turism şi deci constituie o premisă pentru dezvoltarea activităţii de turism. lacuri). infrastructura cu specific turistic. transporturi.). Elementele care concură la crearea produsului turistic includ următoarele categorii: patrimoniul turistic. 7. comerţ). ele pot fi 110 . cadrul general privind pregătirea şi perfecţionarea personalului din turism. economice şi cultural-istorice. izvoare. infrastructura generală edilitară. pe fondul unor amenajări complexe.). cadrul instituţional legat direct sau indirect de turism.CAP VII POTENŢIALUL AGROTURISTIC AL UNEI ZONE 7. resursele turistice naturale reprezintă. noţiunea de potenţial turistic.

au un rol principal în dezvoltarea turismului şi constituie oferta primară potenţială. După cum se poate observa din aspectele prezentate mai sus. este de natură obiectivă. sociale şi economice.a. râuri. în vederea promovării. Pentru aceasta. a celor mai adecvate forme de turism în funcţie atât de principalele caracteristici geografice. constituind sau intrând în componenţa diferitelor produse turistice şi generând anumite forme de turism (factori naturali de cură în turismul balnear. este necesar ca. Stabilirea tipurilor de sate turistice constă în relevarea specificului localităţilor şi gruparea lor în câteva tipuri fundamentale. resursele cinegetice etc. resursele turistice naturale ale Văii Slănicului reprezintă o însumare a capacităţilor de potenţial oferite de toate componentele fizico-geografice. social-economice obiective. Ele prezintă importanţă pentru activitatea de turism prin următoarele elemente: valoarea peisagistică. generând forme de turism specifice (stratul de zăpadă. cât şi de principalele motivaţii şi opţiuni ale categoriilor de turişti care frecventează localitatea respectivă. valoarea balneoclimaterică a unor componente. ape subterane. grosimea şi durata stratului de zăpadă în turismul montan ş. alături de dorinţa şi intenţia organizatorilor. condiţii climatice. Resursele turistice naturale sunt cele oferite de cadrul natural al zonei prin componentele sale: relief. determinarea tipului atuului turistic. satul turistic respectiv să întrunească un cuantum de condiţii naturale şi istorice. estetică şi recreativă. inclusiv bioclimatul. care să fie definitorii şi caracteristicile pentru fiecare tip de sat turistic. problema tipologiei satelor turistice poate fi abordată ca o chestiune de natură operaţională. în general.).valorificate direct în activitatea de turism ca „materie primă“. indiferent de locul unde se află (uneori aceasta este determinată de motivaţia turistică: peisaj montan.3 VOCAŢIA TURISTICĂ A UNOR LOCALITĂŢI RURALE Din punct de vedere teoretic. considerate ca factori naturali de cură. oglinzile de apă. însă decizia aplicării ei în practică. lacuri. Aceste componente naturale de peisaj se impun ca resurse turistice potenţiale.). valoarea cognitivă. izvoare minerale vegetaţie şi faună etc. 111 . 7. dar mai ales în cazul componentelor desemnate ca rezervaţii ştiinţifice şi monumente ale naturii etc. etc ). în fiecare localitate. suport al unor activităţi turistice.

Năruja (Vrancea) etc. dotări de infrastructură generală (alimentare cu energie electrică în întreaga localitate). în funcţie de principalele lor motivaţii şi opţiuni turistice. ne vom rezuma doar la prezentarea unei tipologii generale a satelor turistice.Aplicarea principiului specializării în domeniul organizării şi funcţionării satului turistic este cu atât mai necesară. meniuri tradiţionale servite în veselă şi tacâmuri specifice – farfurii şi străchini de ceramică. la cerere. în sfârşit. ca urmare. care nu trebuie decât să fie identificate şi valorificate. a tacâmurilor moderne). accesibilitatea uşoară la drumurile naţionale şi căile ferate. satele turistice sunt „aşezări rurale situate într-un cadru pitoresc şi nepoluat. în aceste sate pot fi oferite turiştilor servicii de cazare şi masă în condiţii autentice (mobilier. De asemenea. apă şi canalizare (circa 80% din gospodării). şi posibilitatea utilizării. dotări comerciale. ce pot fi utilizate în dezvoltarea agrementului. stabilirea de sate turistice permite realizarea unei publicaţii concrete şi specifice în funcţie de particularităţile fiecărui tip de sat turistic. linguri de lemn. aceştia grupându-se de la sine într-un sat sau altul. monumente cultural-istorice. în funcţie de principalele caracteristici social-economice ale clientelei turistice. cât mai eficient posibil. cu cât fiecare localitate rurală constituie o entitate.(66) Întrucât caracteristicile care pot lua în considerare tipologia satelor turistice sunt numeroase şi variate de la zonă geografică la alta. muzee şi atracţii naturale şi culturale. Într-o concepţie larg adoptată. parţial modernizată“. respectiv. decor.. Răşinari (Sibiu). Această categorie grupează satele în care portul tradiţional. chiar de la o localitate la alta. ceea ce nu exclude. organizarea spaţiilor de cazare şi a celorlalte servicii. (76) Sate turistice etnografice – folclorice. echipament de pat în stil popular. Aceasta permite o mai bună cunoaştere şi funcţionare a mecanismului economic cerere-ofertă şi. Vama (Suceava). sanitare şi de telecomunicaţie. stabilirea tipurilor de sate turistice constituie un mijloc de selecţionare a turiştilor. arhitectura. din punct de vedere turistic. 112 . cu particularităţi proprii şi activităţi specifice. care prezintă următoarele avantaje: tradiţii etnofolclorice nealterate şi case cu arhitectură specifică unei zone etnografice: gospodării ţărăneşti (cu un anumit grad de confort) ce se închiriază turiştilor. muzica şi coregrafia populară predomină şi se impun ca însuşiri esenţiale ale satului: Curtişoara (Gorj). desigur. reţeaua rutieră. Avram Iancu (Alba). mobilarea şi decorarea interioară.

Aceste sate oferă. pictură naivă. tehnicile de lucru. în aceste localităţi (Oboga. cu cât numeroşi săteni din unele localităţi manifestă vădit interes pentru menţinerea stilului lor tradiţional de viaţă. în caz contrar. De asemenea. Avem în vedere identificarea posibilităţilor de practicare a unora dintre aceste activităţi 113 . va scădea treptat. turiştii s-ar putea iniţia în artă şi tehnici populare arhaice: icoane pe sticlă. Humuleşti. Formele şi conţinutul modului de viaţă citadin au pătruns şi continuă să pătrundă. chiar şi în condiţiile civilizaţiei contemporane. pentru mediul rustic în general. în formele lor originale şi tradiţionale. mobilarea şi decorarea interioarelor etc. un muzeu etnografic în aer liber. în atelierele special amenajate şi cu îndrumarea unor artişti şi meşteri populari renumiţi. ca şi dorinţa lor pentru achiziţionarea unor astfel de creaţii direct de la sursă. ceramică. unele din ele sunt incluse în itinerarele turistice. Acest deziderat trebuie urmărit cu atât mai mult. specificul etnografic şi spiritual al unor sate româneşti. ţesătorie populară. Este de ştiut că păstrarea şi perpetuarea folclorului şi. Margina. se poate perpetua. deosebit de rentabile. de popularitate internaţională. Abordând viitorul unor localităţi rurale din perspectivă turistică şi adaptându-le acestui scop. de la producătorul însuşi. Corund. însă. se pot organiza expoziţii artizanale permanente (cu vânzare).În aceste sate. şi în mediul rural. confecţii şi cusături populare. îndeosebi. alte obiceiuri şi tradiţii locale la care să participe efectiv şi turiştii. posibilitatea practicării unui turism de sejur. a etnografiei (portul. Săcel. Sate de creaţie artistică şi artizanală Sunt cunoscute interesele numeroşilor turişti pentru creaţia artistică artizanală. se pot amenaja una sau mai multe gospodării. aceste localităţi având şanse să devină baze turistice permanente. Cu mai multă receptivitate şi cu puţin interes din partea organelor administrative şi de specialitate. puncte tot mai izolate pe harta etnofolclorică a ţării. sculptură în lemn şi piatră. Săpânţa) se practică doar turismul de circulaţie. impetuos şi ireversibil. Până în prezent. considerăm că specificul lor etnografic poate şi trebuie să fie conservat şi perpetuat (în forme adecvate). Târpăceşti. în cel mai bun caz. în cadrul căruia. în aceste sate. iar pentru turiştii care nu rămân în localitate. muzică şi dansuri populare etc. arhitectura. aflate în declin. permanentizare horele duminicale şi la sărbători. pot fi identificaţi şi stimulaţi rapsozii populari (vocali sau instrumentali). ci numai o vizitează.) reprezintă. interesul actual al turiştilor pentru satul românesc.

o atracţie deosebită şi. în acelaşi timp. cu casele răspândite pe văi şi coline. imaginea lor de marcă. sate de munte. cât şi după aceea prin oferirea fructelor. Aceste meniuri pot fi completate cu 114 . helioterapie. Există numeroase sate în care preocupările de bază ale gospodăriilor sunt ţesutul la războaie ţărăneşti. Giarmata. preparate din fructe: Recaş. comune sau dietetice. populaţia locală poate organiza. ar urma să fie producţia lor artistică şi artizanală valorificată turistic complex şi eficient. Şirnea (în Culoarul Rucăr-Bran). Botiza (Maramureş). la o oarecare distanţă unele faţă de altele. caracteristica esenţială a acestor sate. situate în zonele de deal şi de munte. De asemenea. În aceste sate. cu pajişti. activităţile turistice sunt posibile pe toată durata anului. pescăreşti şi vânătoreşti. o sursă principală de venituri poate să o constituie băuturile răcoritoare şi reconfortante. fâneţe sau livezi. drumeţie: Fundata. Sate turistice pescăreşti şi de interes vânătoresc În afara posibilităţilor de cazare. Brădet (Argeş). Prin urmare. safari): satele de pe văile Vişeului şi Bistriţei. atât în perioada recoltării. unele forme de agrement specifice – pescăreşti şi vânătoreşti (vânătoare. pot fi avute în vedere multe alte preparate culinare. cusăturile sau broderiile populare. de plimbări solitare într-un cadru natural pitoresc) sunt cadrul natural şi poziţia izolate de centrele aglomerate şi de marile artere de circulaţie. pescuit.chiar în cadrul gospodăriilor găzduitoare. activităţi în care pot fi iniţiaţi turiştii amatori. în aceste sate se pot oferi servicii culinargastronomice. De asemenea. pentru turişti. în care preocuparea de bază a localnicilor este creşterea oilor şi a vitelor şi care pot atrage turiştii prin meniuri bazate pe produse lactate. în general. adecvate turismului de sejur (pentru amatorii de linişte. Gurghiu şi din Delta Dunării. 2 Mai (Constanţa) etc. oferind posibilităţi de plimbare în aer liber. Vama-Veche. strugurilor şi a preparatelor pe baza lor. Vânători-Neamţ etc. Sate turistice pastorale În această grupă pot fi incluse. dar şi în zona litorală (oarecum izolată de marile artere de circulaţie) sunt adecvate turismului de sejur. Sate turistice climaterice şi peisagistice Caracteristicile predominante ale acestor sate. Tismana (Gorj). pe bază de fructe. Sate turistice viti-pomicole În aceste localităţi predomină activităţile de cultivare a pomilor fructiferi şi a viţei de vie. Şiria. băi de aer. Aşezările turistice de acest tip. Agapia.

bazându-se pe o serie de resurse turistice exploatate şi valorificate: ape minerale carbogazoase. lacuri de acumulare. sunt specifice Moldovei.). În organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în satele turistice. unicitate. Moeciu. Săcelu (Gorj) etc. Călacea (Timiş). pot fi organizate ospeţe ciobăneşti (batal la proţap. Bala (Mehedinţi). atrag spre vizitare numeroşi turişti străini şi autohtoni: Andrieşeni (Vrancea). cu renumitele biserici fortificate (Hărman. Cristian etc. Văratec etc. Cireşu (Mehedinţi). Vaideeni. Biertan. Prejmer. Subcarpaţilor Getici (Aninoasa. iar pentru divertisment. Murighiol. Coştiui (Maramureş). Polovragi. Şirnea. Covasna.ouă. berbec haiducesc.). carne de pasăre. pot exista instructori de schi. Pentru această categorie. de artă şi arhitectură. pot funcţiona puncte de închiriere a echipamentului sportiv (Fundata. Mila 23 etc. în aceste sate. Acest tip de sat poate să atragă două categorii de turişti. izvoare sau lacuri sărate. cu o salbă impresionantă de mănăstiri. urdă şi jintiţă).). frumuseţe. Agapia. înot.: Zizin. Satele balneare susţin turismul balnear de importanţă locală şi mai rar regională. bob. Horezu. mofete. dar dornici să se iniţieze şi să le practice. Satele cu obiective de interes ştiinţific dispun de diferite tipuri de rezervaţii naturale care. petreceri specifice şi tradiţionale: Prislop. cu valoare de excepţie. turişti iniţiati sau mai puţin iniţiati. fără amenajări speciale şi costisitoare. Sate turistice pentru practicarea sporturilor Numeroase localităţi rurale prezintă excelente condiţii pentru practicarea sporturilor de iarnă (sate montane şi de deal) şi nautice pe râurile interioare. Jina. iniţiaţi în practicarea sporturilor respective. (9) Este evident că multe din tipurile de sate prezentate anterior nu au caracteristici tranşante. ovine şi bovine. în general din rândul tineretului: sportivi amatori. Oglinzi şi Bălţăteşti (în Subcarpaţii Moldovei). recrutaţi din rândul populaţiei locale. acelaşi tip putând cuprinde caracteristici specifice celorlalte tipuri. balmuş. un rol important îl ocupă abordarea acestei activităţi într-un sistem de management – 115 . Chiuzbaia (Maramureş) etc. Bosanci şi Sadova (Suceava). Feldioara. sudului Transilvaniei. Cozia. Cotmeana. rezultatul renaşterii moldave din secolele XV-XVII (Suceviţa. prin inedit. delimitarea realizată fiind mai mult teoretică. Dragomirna. De asemenea. Putna. nămol etc. renumite pe plan naţional şi internaţional. Tismana). Sate cu monumente istorice.

inclusiv din străinătate. până la stabilirea tarifelor. dotări pentru agrement sportiv (pârtii de schi. ridicarea gradului de confort al gospodăriilor primitoare de turişti. Formarea produsului turistic implică atât analiza potenţialului turistic (natural şi cultural-istoric. epurarea apelor uzate. trăsăturile psihosociale ale populaţiei etc. inventarierea resurselor turistice naturale şi socio-economice. Este necesară. cu efecte benefice pentru primirea şi găzduirea turiştilor. În realizarea acestui demers. de: amenajări pentru dezvoltarea infrastructurii generale (alimentare cu apă. poteci turistice. dotări tehnico-edilitare şi comerciale. repararea şi modernizarea drumurilor de acces la obiective sau de legătură cu magistralele rutiere). (68) Urmează analiza tehnico-economică a fiecărui program în parte şi soluţionarea financiară a propunerilor. material uman şi financiar (surse şi mijloace de finanţare). cinste şi moralitate. Prin studii de conjunctură se aleg pieţele cele mai favorabile. forţa de muncă. care îi conferă un grad mare de ospitalitate. de asemenea. încălzire. se poate face cu forţe proprii. 116 . pornind de la formarea „produsului turistic“ pe componente şi în ansamblu. pe programe. sau de către anumiţi agenţi economici (este vorba mai ales despre dotările de agrement). poziţie geografică. trăsăturile psihostructurale ale populaţiei. apropierea de masive montane de mare atractivitate şi circulaţie turistică. terenuri de sport. prin credite de la bancă. gradul mai înalt de emancipare a locuitorilor din sate (cunoscători şi de limbi străine). în principal. ocupaţiile agropastorale şi tradiţiile etnofolclorice din zonă. trebuie să se ţină seama şi de: valoarea şi varietatea resurselor turistice. Realizarea investiţiilor. Este vorba. poziţia favorabilă pe o arteră turistică importantă sau în apropierea unor centre turistice şi staţiuni renumite. fie prin sprijin financiar de la anumite fundaţii din ţară sau din străinătate. care trebuie continuată cu analiza detaliată a posibilităţilor de valorificare şi de construire a produsului turistic. căile şi mijloacele de promovare şi publicitate.). prin asociere cu societăţi comerciale româneşti şi străine. dezvoltarea socio-economică ridicată a satelor care conduce la un nivel de trai confortabil al gospodarilor. echitaţie) etc. transport cu cablu. a căilor şi mijloacelor de promovare şi publicitate.marketing. cât şi a posibilităţilor de valorificare şi constituire într-o ofertă turistică competitivă. urmărindu-se realizarea în etape şi în funcţie de eficienţa economică a fiecărei investiţii.

saivane de oi şi capre. cu alimente de bază produse şi preparate în propria gospodărie. b) gospodării turistice de găzduire şi sejur pentru copii (gospodarul oferă copiilor turişti şi însoţitorilor acestora cazare. în scopul realizării funcţiunilor pentru care au fost concepute atât din punct de vedere al utilizării cadrului construit. se deosebesc trei grupe. trebuie avute în vedere două tipuri de implementări: cele datorate activităţii agroturistice şi cele de turism rural. gospodăriile ţărăneşti turistice pot fi clasificate astfel: a) gospodării turistice de găzduire (gospodarul oferă turiştilor. În jurul acestei entităţi se desfăşoară activităţi de turism specializate. şi anume: a) gospodării pentru satisfacerea nevoilor proprii. zona anexelor gospodăreşti (adăpost pentru animale mari. zona pomilor fructiferi. atestate şi racordate la o anumită formă de organizare. acesta dispune de o structură funcţională de servicii şi cazare eterogenă. în proporţie de peste 50%). baza materială a agroturismului este formată din totalitatea gospodăriilor ţărăneşti amenajate pentru primirea turiştilor. 2) Din punct de vedere al serviciilor oferite turiştilor. dezvoltarea şi promovarea turismului din spaţiul rural. de regulă. asistate de specialişti şi prevăzute cu echipamente şi utilităţi necesare pentru a răspunde cerinţelor turistice. o magazie în imediata apropiere a locuinţei). în afară de cazare şi mic dejun şi mesele de prânz şi seară). în componenţa acesteia se includ mai multe zone: zona locuinţei şi a spaţiilor auxiliare (cuprinde. mesele de prânz şi seară. Astfel. Gospodăriile ţărăneşti pot fi clasificate după mai multe criterii: (77) 1) Din punct de vedere al utilităţii şi destinaţiei gospodăriei.Pentru organizarea. În ceea ce priveşte turismul rural. coteţe cu padocuri pentru porci şi păsări). o bucătărie de vară. iar serviciile sunt oferite de un 117 . zona grădinii de legume şi zarzavat. b) gospodării construite pentru nevoile proprii şi pentru alternativa turistică. veniturile obţinute au un caracter permanent. locuinţa propriu-zisă. În ceea ce priveşte modul de organizare al unei gospodării. mic dejun. c) gospodării nou construite. Entităţile organizaţionale ale turismului rural sunt structuri special amenajate. cât şi din punct de vedere al serviciilor.

poteci marcate pentru drumeţie etc. Totodată. cu produsele lor sau ale gospodarului şi cu utilajele acestuia. pensiune completă sau demipensiune acordată de o familie unui grup mai mare de turişti. se pot amenaja piscine. Acolo unde condiţiile naturale o permit. alte sporturi sau programe de speoturism sau alpinism. teleschi şi chiar telescaune). fructe etc. la amenajarea unor dotări în satul sau zona respectivă. În ţările cu tradiţie. cooperează cu deţinătorii de baze de cazare. prin amenajarea sau organizarea a diverse dotări şi acţiuni turistice corespunzătoare unora dintre cele mai diferite motivaţii şi segmente de clientelă. În satele turistice. pensiune etc. care locuiesc în gospodării diferite. care pot fi cumpărate de către turiştii sosiţi pentru sejur sau cei aflaţi în tranzit prin localitate. servirea mesei pentru turişti se poate realiza în mai multe modalităţi: pensiunea completă la gospodarul-gazdă.personal specializat. pârtii de schi (alpin şi de fond) dotate cu mijloace de transport cu cablu (baby-schi. drumeţii montane. formând asociaţii mixte ce pot suporta mai bine concurenţa. turism de cunoaştere etc. patinoare. plajă şi înot. Dotările de agrement general se pot realiza de către asociaţia turistică locală dar şi de către anumiţi agenţi economici. realizarea unor programe de mare eficienţă dar şi atractive. agenţii economici ce organizează sporturile de iarnă. cu cote-părţi. pensiune completă sau demipensiune la o unitate de alimentaţie publică din localitate (restaurant. (124) Animaţia şi agrementul au un loc important în ocuparea timpului liber într-un sejur turistic. satele turistice trebuie să dispună de produse agroalimentare locale (lactate. lacuri pentru agrement nautic. se pot organiza programe pentru speoturism.). Toate aceste posibilităţi de agrement. carne. Activitatea de bază a acestor structuri este caracteristică prestaţiilor de servicii turistice şi au caracter permanent. saune adiacente caselor de vacanţă. demipensiune.). mic dejun inclus în tariful de închiriere al camerei (casei). pregătirea mesei de către turişti. precum şi o bună organizare. alpinism. (145) În ceea ce priveşte baza de servicii comerciale. locuri de picnic. după experienţa altor ţări. volei). terenuri de sport multifuncţionale (tenis. acţiuni şi programe turistice presupun amenajări cu investiţii mici sau de mai mari proporţii. în unele sate turistice se pot 118 . În zonele montane se pot amenaja astfel. agrementul nautic. Resursele turistice variate ale unui sat turistic pot genera numeroase forme de petrecere a timpului. contribuind. legume.

4 DIRECŢIILE ŞI FORMELE DE DEZVOLTARE ÎN PERSPECTIVĂ ALE AGROTURISMULUI România are mari posibilităţi de dezvoltare a agroturismului în multe zone. dintre care amintim: crearea de noi locuri de muncă. Veniturile realizate din aceasta activitate . să redevină una din susrsele complementare de venituri în special în zonele defavorizate din punct de vedere agricol. trebuie să-şi evalueze mult mai riguros şansele de relansare şi. care. Luând în calcul şi faptul că industria turismului are un impact mai mare decât orice altă industrie. care să comercializeze produsele proprii. transferul geografic de resurse. constituind o reală rezervă ca potenţial valorificat încă la scară redusă. Prin aceasta s-ar realiza o serie de efecte pozitive remarcabile. a ţării noastre în structurile Uniunii Europene.amenaja şi dezvolta şi unele complexe industriale agroalimentare. în acelaşi timp.urmare a cointeresării sătenilor pentru practicarea agroturismului prin închirierea de locuinţe şi comercializarea produselor naturale sau antrenarea turiştilor la activităţi agricole ori casnice pot contribui substanţial la ridicarea nivelului de trai şi civilizaţie. Numărul celor care practică activităţi de turism rural este totuşi mare. Configuraţia geografică a României. într-o perioadă relativ scurtă de timp. o bună parte dintre echipamente nefiind omologate. iar practicarea acestuia este necesară în etapa actuală. clasificate sau desfăşurând activitatea în mod nelegal. poate fi pusă în valoare în termen relativ scurt şi cu investiţii minime. Activitatea turistică în spaţiul rural românesc a evoluat. din faza de promisiune cu perspective de dezvoltare. în perioada actuală. care beneficiază de pârghiile legislative şi instituţionale corespunzătoare. 119 . la fixarea tineretului în localităţile rurale. cu atât mai importantă cu cât reprezintă o posibilă sursă de venituri suplimentare. Considerăm deci că agroturismul în general. considerăm că este necesar a realiza o analiză succintă pentru o bună determinare a priorităţilor dezvoltării turismului rural în judeţul Bacău. cât şi pentru practicarea sporturilor de iarnă. oferă condiţii ideale atât pentru agroturismul propriu-zis. prin turism. la stadiul unei activităţi socio-economice clar conturate. echilibrarea bugetelor locale. bine influenţată şi gospodărită. 7. amenajarea şi sistematizarea teritoriului. integrarea mai rapidă.

însă prin plusurile lor încearcă să-şi domine lipsurile şi să convingă. agroturismul s-a dovedit sectorul cel mai sensibil la stimulii economico-sociali. desfăşurarea unor acţiuni de instruire în igienă şi ecologie. La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu. realizarea unui sistem informaţional competitiv (evidenţă operativă. care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv Localităţile rurale unde se va practica agroturismul şi turismul ecologic.servicii de proastă calitate poate compromite. înfiinţarea unui ziar (revistă) de profil. elaborarea unor programe de media.În România.unui corp de experţi capabili a acorda asistenţă tehnică. cât şi pentru alimentaţia publică. Se subînţelege că echipamentele agroturismului trebuie să dispună de o dotare sanitară modernă. editarea anuală a unui catalog la standardele europene. un produs sau o destinaţie. organizarea unor cursuri de marketing. Ţinând cont de aceasta este cunoscut faptul că introducerea în circuitul turistic a unor structuri / echipamente ce oferă – prin personalul său . În concluzie. fenomen resimţit atât în domeniul cererii cât şi în cel al ofertei de produse turistice. sistem de rezervări). trebuie acordată o deosebită importanţă promovării produsului turistic rural care necesită: publicarea unor buletine informative. iniţierea în comportamentul şi relaţiile cu turiştii (comunicare). calitatea produsului este deosebit de importantă. realizarea unui oficiu de informare şi difuzare. Considerăm că nu în ultimul rând. un agroturism de calitate presupune servicii şi prestaţii de calitate. de condiţii de confort atât pentru găzduire (primire). de căi de acces şi comunicaţie civilizate. se impune: formarea . În altă ordine de idei. standarde de calitate. Agroturismul s-a aflat şi se află în rezonanţă cu întreaga mişcare turistică românească. pe termen lung. omologare. amenajare şi compartimentare a spaţiilor de primire. refacerea acestuia necesită eforturi şi cheltuieli deosebite pe durata a mai mulţi ani. pregătire şi servire a mesei (catering şi reguli de servire a mesei). clasificare. vor deveni spaţii unde se vor asambla toate elementele de dezvoltare durabilă 120 . Din literatura de specialitate şi din practică rezultă că odată compromis un produs turistic.în cadrul asociaţiilor profesionale . Pentru turist. confruntată în ultimii ani cu profundele mutaţii impuse de procesul de tranziţie la economia de piaţă.

ambiant). cultural. conservarea şi protecţia mediului rural – factor de atracţie a populaţiei autohtone şi a străinilor spre mediul rural. social. cel puţin parţiale. ridicarea gradului general de civilizaţie a unei mari categorii de populaţie. Se vor realiza obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea şi protejarea factorului uman. grupate în următoarele direcţii de acţiune astfel şi anume: stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural şi stimularea revenirii. inclusiv şi a turismului rural. Se va observa că agroturismul exercită o influenţă complexă asupra mediului extern (economic. Agroturismul. dotările tehnice şi conservarea patrimoniului. care sunt mai izolaţi. respectiv decompresarea oraşelor de creşterea ratei şomajului. asigurându-le un trai decent şi un loc de muncă la ei acasă.locală. 121 . Va apare interesul de îmbunătăţire a infrastructurii. şi anume: continuitatea activităţilor agricole într-un mediu slab productiv. punându-şi amprenta asupra nivelului general de dezvoltare economică a localităţilor respective. în baza cunoştinţelor manageriale şi tehnologiilor nonpoluante în armonie cu principiile dezvoltării durabile – cu siguranţă va deveni un stimulant material serios pentru locuitorii satelor.sanitare. Dezvoltarea antreprenoriatului rural. ecologic şi cultural prin efectele sale vor deveni un instrument constant şi nu costisitor – de progres social al satului. Turismul rural. ecoturismul şi turismul durabil oferă cetăţenilor din spaţiul rural oportunităţi şi mecanisme pentru a-şi trăi viaţa pe care şi-o doresc cu un viitor sigur pentru ei înşişi şi copiii lor. asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural. a populaţiei din localităţile urbane spre cele rurale. de constituire a unei vieţi spirituale a localităţilor rurale. mai ales prin ameliorarea condiţiilor igienico. Se va crea astfel suportul îmbunătăţirii serviciilor publice. stimulând stabilirea populaţiei active în mediul rural. a comportamentului social şi cultivarea gustului estetic. prevenirea. locuitorii din mediul rural.

Editura Economică. Şerban. Roşca E. . 16. I.. Edit Armand Colin Paris 5. Bran. Şimon Tamara 1997– Turismul rural. 592. în volumul „Turismul rural românesc. Alecu I.... . 2. Editura Pan Europe. Apetroaie Camelia. 1998 – Îndrumar pentru turismul rural. Miron A. 18-19.. 14.BIBLIOGRAFIE 1.MANAGEMENT EDITURA PERFORMANTICA. 2004. Annales de Geeographie nr. în Turismul rural românesc. Iaşi 6. Manole V. 3. 4. 15. Editura Rentrop & Straton. Stoian M. 1996– Agroturism şi turism rural. 8. Editura Economică Bucureşti.. Florina 1997– Ecoturismul: turismul durabil şi turismul rural. Penciu A. comuna Vama. Pan Europe. Biji. Universitatea de Ştiinţe 122 AGRICOL - TEORIE ŞI PRACTICĂ. 1997 – Turismul rural – modelul european. Beteilee R. în volumul Turismul rural românesc. Bucureşti. Modelul european. 1996-L”agritourisme dans les espace ruraux europeens. Brad I.M. judeţul Suceava. Turismul rural românesc. .. Botez. Ed. 7. 10. E. Istrate I. Simon Tamara. Editura Economică. Iaşi. Editura Sport-Turism.. 2002– Tendinţe în dezvoltarea turismului rural. Bran Florina şi colaboratorii. 13. Bucureşti 11. Iaşi.Influenţa turismului asupra meseriilor satului. Bălinişteanu Domniţa.. Bran Florina. Marin D. 9. 1998– Economia turismului şi mediul înconjurător. 1997 – Turismul rural. şi colab. Marin D.. în „Tribuna economică“. IAŞI. Acatrinei Marilena. Turismul rural românesc. BREZULEANU S. Bran Florina şi colab.. 1999– Unele probleme cu privire la indicatorii resurselor materiale din turismul rural.Consideraţii privind activităţile agroturistice din landul Baden . Bran Florina.. Editura Economică.nr.. 2001..Wurttemberg. Bucureşti. Bran Florina. Matei Daniela. Actualitate şi perspectivă“. D. 2004 . Lupu N. Brezuleanu S.. 1996 – Valorificarea resurselor locale prin activitatea de turism rural.. Botez G. Honciat Doiniţa. – Teoria şi practica amenajării turistice. Germania. 12. Editura Pan Europe. Bucureşti. M 1977. 2002. Potenţial şi valorificare. Berbecaru.Funcţiile turismului rural. Bucureşti. Editura Economică. Bucureşti.

vol.M. economici ed estimativi. Brezuleanu S. S.Aspects du dévéloppement rurale du Departement de Bistriţa-Nãsãud .. 20. Ciurea I.. Ciurea I. Burkhart A. Editura Economică. 1999. Facultatea de Agricultură. Brezuleanu S. 25. Bucureşti 21. Ciurea I. Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală. Popa E. Universitatea Agronomică Iaşi.. judeţul Bacău. 17.. 22. Brezuleanu Carmen Olguţa 2001. Bologna. Lucrări Ştiinţifice. Bucureşti. V. Brezuleanu S. Iaşi.. Ciurea I. Ungureanu G. Tendinţe privind orientarea structurilor de producţie în agricultura zonelor defavorizate din Moldova.. Bodescu D...Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi.. seria Agronomie. Ungureanu G.. Brezuleanu S.C.A. Facultatea de Management.. Brezuleanu S.. V. 23. 1999 Economia turismului şi agroturismului. . Cîndea Melinda. Lucrări Ştiinţifice. vol. Ciurea I. a localităţilor montane de pe Valea Oituzului. 38. Brezuleanu S. judeţul 123 .Spaţiul geografic românesc 2001. Ciurea I. 41. Present and Development prospects. S. Buciuman E.. Vrânceanu S. Programul TEMPUS-PHARE – Contributi allo studio dell’a transizione dell agricoltura rumena verso il mercato: aspetti strutturali. Ciurea I. Ştefan G.A. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti. -Posibilităţi de dezvoltare a spaţiului rural din zona Oituz – judeţul Bacău. Brezuleanu. Ungureanu G.Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Editura ALE . 26. Editione Conquiste.V. 19. Iaşi. vol 3-4.The management of tourism.. sat Poiana Sărată..Lucrări ştiinţifice. Chiran A. U.Studii privivnd valorificarea potenţialului agroturistic în zona Caşin-Oituz. Lucrări ştiinţifice.. seria Agronomie.. London. Vasilescu N. Revista Cercetări Agronomice în Moldova.. Mereu Nicoleta. 1998 Researches regarding the efficiency of technical-economic activities of some mountain farms from western carpathians. 24. 2002.V. 1998.. Bran Florina . 18. 1995Organizarea activităţilor economico-sociale în sistem agroturistic... V. PoduIloaiei. Facultatea de Agricultură. 1999 -Agriculture in mountain and submountain areas of Moldavia.V. J. Brezuleanu Carmen-Olguţa. Mihalache Roxana 2004 . Gîndu Elena.

. Magazin P. .. Editura Universitatea Bucureşti. 2000 – Aspecte ale agroturismului în unele ţări din U. 31.Agroturismul montan. L. 124 .. Turismul fenomen socio-economic şi cultural. 2002– Cadrul juridic al activităţii de turism în „Turismul Rural Românesc”.. Editura Economică. Lucrări Ştiinţifice. 1998– Turismul. 39.. 1996 . 30. Bucureşti. Gounirard. Editura Fax Press. I 1996. Analele USAMV . 1996– Turismul rural şi agroturismul. P. 2000. Iftime Elena.D. Sibiu 37. Glăvan V. octombrie . Glăvan V. Bucureşti. fenomen complex contemporan. 4. Editura Pan Europe.. Spindler. Timişoara. Vol 43. 38. Facultatea de Horticultură. – Amenajări turistice. în Turismul rural românesc. Luntraşu Mariana.. 2002 – „Agroturism..G. Ionescu I. Erdeli. Potenţial şi valorificare. Revista Romanian SMEs building a strong future. 1995– Agroturismul – factor determinant în dezvoltarea economico-socială a satului românesc. Bucureşti. Iaşi. Editura Terra Nostra Iaşi 41. Şt. Teorie şi realitate. 35. 27. Iaşi. Editura Oscar Print.Îndrumător pentru turismul rural. 33. Seria Agricultură. Csosz I. 1999 – „Criterii de omologare şi tipuri de sate turistice”. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. 34.. Diaconu C.. în volumul „Turismul rural. Programul RICOPO. Diaconu C.R. jud Bacău. Gheorghiu O şi colab. Matei Daniela 2005 – Turismul rural. 1994– Economie et politique du tourisme. G.. Actualitate şi perspective”.. Editura Mirton. 2001 Oportunităţi pentru dezvoltarea turismului rural în perspectiva integrării europene a României . Istrate. Editura Pan Europe. 32. 40. Editura Pan Europe.. Drand. Mitache. Iaşi. H. Paris. Iaşi.E. Iaşi. J. 2002– Turismul rural şi dezvoltarea regională – Editura T. Glăvan V. Ecoturism”. 1998. în Revista Română de Turism nr. Cosmescu.. Irina Bilanseac. 42..J.. I. Orbeni.Bacău. 28. 2004 –O pensiune agroturistică cu atmosferă ”La Izvor km 256”. 29.R. Editura Alma Mater. Ferenţ E. 36.

Metode şi tehnici de cercetare.. Editura Expert. Editura Ceres.. în contextul integrării României în Uniunea Europeană. 52... şi colab 2002 . P. Ed. Manole V.. Bucureşti. Turismul rural. Tacu Al. 2005 – Managementul pensiunii – manual şi supliment legislativ. 1988– Amenajarea locuinţelor rurale. Nistoreanu.N. 2000.. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. 53. Raducu. N. P. A. Bucureşti. 1979. II Edition.E. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. V. Lucrări Ştiinţifice. Bucureşti.C. 51. Editura Scrisul Românesc. Petrea D. V.. Editura Presa universitară Clujeană. Lucrări Ştiinţifice. 45. Fax Press.. Rey R. N. 49.R. Editura ALL BACK. Carmen 1978– Modelul turistic Chamonix Mont Blanc. 1998– Îndrumar pentru turismul rural. La Documentation Française. 46. Popa C. 1999– Turismul şi dezvoltarea durabilă. Bucureşti.. Bucureşti.Viitor în Carpaţi.Turismul rural românesc... 2000. Neacşu. 47. 44. 2004 – Pensiunea agroturistică – prezent şi perspective. Bucureşti. Paris. Editura Sport-Turism.43.Economia resurselor naturale. Editura Rentrop and Straton. 1999– Agroturismul – o şansă pentru dezvoltarea agriculturii în zonele de munte. Lucrări Ştiinţifice USAMV-Iaşi. Răducanu.... Bran Fl. Bucureşti.. Editura Pan Europe. 2004 – Oportunităţi de dezvoltare a turismului rural şi agroturismului în Regiunea Nord-Est a României. Mitrache Şt.T. Răducu. Petrescu. 48. Iaşi.. P. 57. 50. 125 . Stoian Maria. Craiova 55. 1999– Turismul rural. Py Pierre 1996– Le tourisme – Un phénomène économique. Editura Didactică şi Pedagogică. Rey R. Nistoreanu.. Bucureşti. Facultatea de Horticultură.. 54. 1996– Agroturism şi turism rural.. Petrea Rodica. Istrate I. În „Turismul rural – actualitate şi perspective. Stoian M. Facultatea de Horticultură. Popa C. 56.

Bucureşti 64. Ministerul Agriculturii. 2002. 1992. *** L’Ordre juridique communitaire – J. 1998.. *** Buletine informative ANTREC – Bucureşti. Talabă I. Talabă I. Revue et mise a jouer. 63. *** Logis of Great Bretain. 60. 74. 62 din 24 august 1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană.58. *** Legea pentru organizarea turismului. – Turismul rural între mit şi realitate. Agroturism sau turism rural? Între teorie şi practică. actualitate şi perspective. 50 din 26 februarie 1936. Monitorul Oficial nr. 66. Talabă I. 1985. Editura Pan Europe. Doina Popa. in vol în „Turismul rural. 1999 62. Talabă I. *** Anuarul UCECOM. Alimentaţiei şi Pădurilor. *** Les villages de vacances familiales en Frances – material publicitar. Sibiu. ***Guida all’AGROTURISMO in Italia 2002/2003 68. Tom 6/1997. Florin Prica. 1. *** Europeans and their Holidays. Ministerul Turismului şi Comisia Naţională pentru Statistică.Buletin informativ. în volumul Turismul rural. 71. Iaşi. Actualitate şi perspective. Zane“ Iaşi.V. Bucureşti. 2000-2005 65. în Anuarul Centrului de Cercetări Economice „Gh. 70. 73. 5-e edition. 1999 – Turismul rural între mit şi realitate – în „Turismul rural. *** – Contribuţii ale cercetării ştiinţifice la dezvoltarea socio-economică a zonei rural-montane: Simpozionul din 15-16 mai 1998. 1999-Crearea pensiunii turistice rurale. actualitate şi perspective. Louis. 61. 59. 58 din 10 martie 1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Turismului. 69. 1992. 67. 1995. în România. CEFIDEC. *** – Hotărârea Guvernului României nr. 2001 75. 27/1971 72. 126 . Iaşi. Comitetul de redacţie Mariana Rusus. nr. Tacu Al P . 2003. *** – Anuarul Turistic al României (Romanian Touristic Yearbook) – Descriere bazată pe anul 2003. *** Muntele. Comission of the European Communities. *** Legea privind înfiinţarea Ministerului Turismului nr. mijloc de evidenţă a activităţii economico-financiare. Editura Roprint. Iaşi. *** – Ordonanţa Guvernului României nr.

turism. sapard. 79. Ministerul Turismului. 1972 (2 volume). Cartea Cărţii de Ştiinţă.w. 1999. 81.M. *** – Prognoze privind turismul – Ministerul Turismului.w. *** – Sustainable integrate rural development and the role of the rural tourism.ro 84.w.RoTravel.antrec. www. *** www.w.geocities.sv. *** Revista Terra Miskhuna nr. ***www.ro 92.ecovalahia. *** w. ***www.ro 85. Bucureşti. 82.w.agrotourism. 2003-2005. 77.com 88. *** Revista Română pentru Turism.agriturist.w. Tempus Phare.com 91. Bucureşti. Institutul de Cercetare pentru Turism – Materiale prezentate la sesiunea ştiinţifică jubiliară. *** – Turismul secolului XXI. 78. *** www. *** Strategia dezvoltării turismului rural.76. landtourismus.1996. ***www.D.picturesofplaces. agrotour. Centrul de Studii şi Proiectare pentru promovarea turismului.R. *** w. 8. 1995. Cluj-Napoca.ro/rural 127 .ro 86.11.ro 87.de 89.com 90. ***www. *** w. *** www. Bucureşti 80.F. 12/1991.it 83.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful