You are on page 1of 16

EDUCATIA FIZICA

-REFERAT PEDAGOGIE-

ASISTENTA SOCIALA,ANUL II
STUDENTA:PARPALA ALINA

1
EDUCATIA FIZICA

Educatia-obiect de studiu specific pedagogiei-constituie o realitate de


mare complexitate,motiv pentru care definirea ei este destul de greu de
realizat.Tot din acest motiv,in literatura de specialitate intalnim numeroase
abordari si definitii.
Definirea conceptului de educatie permite identificarea unor
caracteristici generale ale educatiei,care constituie un tip atat de complex,de
profund si de extins de activitate psihosociala,specifica numai omului si
societatii.Literatura de specialitate evidentiaza si in cazul acestui subiect
numeroase caracteristici ale educatiei,privite din mai multe puncte de
vedere,in mod descriptiv sa prin observare si constatare,dar si in sens
anticipativ,prospectiv.Dintre aceste caracteristici ale educatiei amintim:
• Caracterul social-istoric si politic al educatiei,interpretabil din doua
perspective-perspectiva societatii,in general,si a culturii,in
special,care ‘’furnizeaza valorile ce sunt asimilate si interiorizate de
generatiile noi care se succed’’;perspectiva educatiei insesi care ‘’la
randul ei joaca un rol activ in dezvoltarea societatii’’;
• Caracterul national al educatiei ‘’determinat de modelul de cultura
propriu fiecarei natiuni in parte’’,pe fondul unor note universale
comune, ‘’a unor legitati comune dezvoltarii educatiei’’(Curs de
pedagogie,coordonatori,Ioan Cerghit,Lazar Vlasceanu,1988);
• Caracterul international al educatiei ‘’impus in ultimele decenii din
ce in ce mai insistent,ca un apel adresat tuturor statelor lumii si ca un
raspuns dat sau propus de sistemele educative problematicii lumii
contemporane’’(George Vaideanu,op.cit.);
• Caracterul axiologic al educatiei,confirmat prin raportare la
perimetrul valorilor,delimitat si confirmat in plan teoretic si
practic,cu accent deosebit,inregistrat in ultimii ani in
interculturalitati(Constantin Cucos,2000);
• Caracterul prospectiv si permanent al educatiei,care asigura adaptarea
reala a personalitatii umane de cerintele vietii prezente,dar mai ales
viitoare,pe termen mediu si lung(Psihopedagogie pentru examenul de
definitivat si gradul didactic II,coordonatori,Adrian Neculau,Teodor
Cozma,1994);

2
• Caracterul holistic al educatiei,care permite depasirea granitelor
rigide existente intre diferitele forme ale educatiei,’’conjugand
armonios si eficient educatia formala cu cea nonformala si
informala’’(Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade
didactice,coordonator,Constantin Cucos,1998).

Stiintele educatiei ‘’marcheaza caracterul multidisciplinar al


investigatiilor consacrate optimizarii procesului de educatie ca mijloc
de formare a omului’’.Ramurile pedagogice rezultate contribuie la
aprofundarea studiului educatiei din diferite perspective distincte,dar
complementare:a)filozofia educatiei(‘’preocupata cu precadere de
finalitatile educatiei’’);b)istoria pedagogiei(‘’cerceteaza evolutia
fenomenului educativ in timp’’);c)sociologia educatiei(‘’studiaza
relatia sistemelor educative cu structurile sociale’’);d)psihologia
educatiei sau psihologia pedagogica(‘’se ocupa de conditiile psihice
ale educatiei,de conduita scolara a copilului’’);e)fiziologia
educatiei(‘’interesata in cunoasterea legilor fiziologice ce stau la baza
invatarii,a educatiei’’);f)economia educatiei(‘’studiaza incidentele
educatiei asupra dezvoltarii economice si invers’’);g)planificarea
educatiei;h)demografia scolara;i)psiho-sociologia micilor grupe
scolare(clase de elevi);j)igiena scolara;k)ergonomia educatiei;l)stiinta
conducerii invatamantului.
Continuturile generale ale educatiei reprezinta dimensiunile sau
laturile activitatii de educatie(in mod implicit si ale celei de
instruire),care,conform unor valori fundamentale concentrate la
nivelul unor finalitati(obiective),asigura formarea si dezvoltarea
complexa a personalitatii(celui educat,educatului)in plan
moral,intelectual,tehnologic,estetic si fizic.In literatura de specialitate
aceste continuturi generale sunt prezentate si analizate ca
‘’dimensiuni’’ sau ‘’laturi’’ ale educatiei(Dimitrie
Todoran,coordonator,1982,Ioan Nicola,1996,Dumitru
Salade,1998)sau chiar ca ‘’forme ale educatiei’’(Marin Calin.1996).
Conceptul de continut general al educatiei defineste valorile
pedagogice fundamentale aflate la baza ‘’laturilor’’sau
‘’dimensiunilor’’ educatiei.Exista astfel o corelatie evidenta intre
continuturile generale ale educatiei si valorile pedagogice
fundamentale:educatia morala-binele moral;educatia intelectuala-
adevarul stiintei;educatia tehnologica-adevarul/utilitatea stiintei
aplicate;educatia estetica-frumosul din arta,natura,societate;educatia

3
psihofizica-sanatatea psihofizica(Sorin Cristea,Didactica Pro.Revista
de teorie si practica educationala,nr.4/2000).
Caracteristicile celor cinci continuturi generale ale educatiei pot
fi identificate prin analiza implicatiilor acestora inregistrate la nivelul
sistemului si procesului de invatamant.Astfel,in cadrul oricarui sistem
de educatie/invatamant continuturile generale ale educatiei au un
caracter:
• Obiectiv,care exprima o realitate proprie naturii umane,proprie
structurii bio-psiho-socioculturale a personalitatii
umane(bazata pe necesitati si valori pedagogice de ordin
moral,intelectual,aplicativ/tehnologic,estetic si fizic)cu efecte
in plan fizic,dar si psihic;
• Unitar,care rezulta din interdependenta organica si functionala
a celor cinci continuturi generale ale educatiei;
• Dinamic,care rezulta din interactiunea continua a doua laturi-
latura informativa si latura formativa-implicate in structura
oricarui mesaj pedagogic,indiferent de natura
acestuia(morala,intelectuala,tehnologica sau psihofizica);
• Deschis,care rezulta din problematica specifica fiecarei
comunitati si societati aflate in evolutie istorica.

Educatia fizica
La dezvoltarea integral-vocationala a personalitatii un rol specific il are
educatia fizica.Teoria si practica acesteia,consemnate din cele mai vechi
timpuri,au cunoscut o evolutie ascendenta,fiind determinate de imprejurari si
conditii istoricosociale concrete.Daca la inceput ea a fost subordonata unor
scopuri inguste,fiind privita doar ca un mijloc de recreere dupa o activitate
intelectuala mai intensa,idealul educatiei noastre o considera ca o
componenta indispensabila care isi aduce contributia la formarea
personalitatii umane.
Sensul profund al educatiei fizice se evidentiaza prin aportul sau de
dezvoltare armonioasa a personalitatii,prin asigurarea unui echilibru
functional intre componentele acesteia,indeosebi intre cea fizica si cea
psihica.
In consecinta,educatia fizica nu vizeaza un scop limitat,instrinsec,acela
al dezvoltarii integrale a personalitatii,stimuland si fortificand calitatile
psihofizice ale acesteia.Aceasta afirmatie este in concordanta cu principiul
unitatii fiintei umane,demonstrat de stiintele biologice si socioumane cu
precadere de antropologie.Asadar,educatia fizica urmareste realizarea unei

4
armonii si a unui echilibru psihofizic prin valorificarea concomitenta a
elementelor biologice si a celor psihice.
In esenta,educatia fizica cuprinde un ansamblu de actiuni care
contribuie la dezvoltarea personalitatii elevului prin potentarea calitatilor
psihofizice ale acestuia si prin asigurarea unui echilibru intre ele.Ca
atare,optica potrivit careia educatia fizica ar fi doar un mijloc de destindere
dupa o activitate intelectuala mai intensa,o anexa periferica in ansamblul
actiunilor educative,nu are un temei stiintific.
Sensul pedagogic al acestei notiuni,asa cum l-am delimitat mai
sus,releva faptul ca educatia fizica vizeaza transformari de natura fizica si
psihica in concordanta cu idealul educational,dezvoltarea integral-
vocationala a personalitatii.
Concomitent,trebuie sa subliniem ca educatia fizica se rasfrange asupra
celorlalte laturi ale educatiei.Prin specificul sau,ea contribuie la dezvoltarea
functionala a sistemului nervos,asigurand astfel conditii prielnice
desfasurarii cu succes a activitatii intelectuale.Frumusetea miscarilor si
ritmul desfasurarii incumba multiple valente estetice.Organizarea si
desfasurarea exercitiilor fizice si a jocurilor ofera prilejul educarii constiintei
si conduitei morale,formarii trasaturilor pozitive de vointa si
caracter.Formand si perfectionand anumite calitati si deprinderi
motrice(forta,viteza,indemanarea,rezistenta etc.),prin transfer nespecific ele
se vor recruta asupra executarii precise si coordonate a miscarilor impuse de
manuirea uneltelor,aparatelor si masinilor,contribuind astfel la realizarea
sarcinilor educatiei profesionale.Unele cercetari intreprinse in acest sens
releva prezenta unei similitudini intre diverse grupe de exercitii fizice si
schemele actiunilor motrice impuse in anumite meserii.Cunoasterea acestor
intercorelatii amplifica valoarea educativa a educatiei fizice,conferindu-I
astfel o finalitate complexa,integrata armonios in procesul formarii
personalitatii umane.
Educatia fizica-asa cum suntem obisnuiti s-o denumim-intervine in
mod organizat in dirijarea procesului de crestere,in asigurarea unei
dezvoltari armonioase a organismului uman.Accentul se pune aici pe
componenta biologica a individualitatii,urmarindu-se fortificarea calitatilor
fizice si castigarea unor deprinderi motrice.Aceasta componenta reprezinta
doar substratul pe care se cladeste personalitatea umana.De calitatile acestui
substrat depinde,printre altele,modul in care se realizeaza aceasta
‘’constructie’’ si implicit posibilitatile de integrare a fiintei umane in
structura societatii.Efectele educatiei fizice se prelungesc dincolo de
componenta biologica.Este recunoscut faptul ca inegrarea omului in
societate,prin rolurile pe care le exercita,depinde nu numai de pregatirea

5
sa,de calitatile intelectuale,de profilul moral,ci si de calitatile biologice ale
organismului sau.Dupa cum au relevat diferite cercetari de psihologie
constiinta ‘’eului’’ este legata de dezvoltarea corpului,realitatea concreta a
acestuia constituind prima temelie a personalitatii(H.Wallon).
Sarcina fundamentala a educatiei fizice,deci,in optimizarea dezvoltarii
biologice a fiintei umane.Ea se refera la urmatoarele aspecte:
Dezvoltarea calitatilor ficize(motrice)de baza.Sunt considerate
calitati fizice de baza deoarece se implica in structura unui act motric ca
manifestari complexe si interdependente.Orice act motric include,inr-o
forma variabila toate aceste componente.Datorita coexistentei lor in cadrul
oricarui act motric(activitati fizice)sunt considerate conditii sau premise ale
cresterii capacitatii de efort a organismului.Educarea lor contribuie,astfel,la
fortificarea acestei capacitati,solicita tot mai mult in activitate a umana.Ea se
exprima prin posibilitatea organismului de a presta o activitate intr-un timp
cat mai indelungat si de o intensitate cat mai accentuata.Dezvoltarea fizica
generala este,in esenta,o expresie a nivelului acestor calitati fizice si a
interactiunii dintre ele.
Literatura de specialitate consemnseaza uramtoarele calitati fizice de
baza:forta,rezistenta,viteza si indemanarea.
Forta desemneaza gradul de solicitare si nivelul de angajare a
musculaturii in activitatea fizica.Cu toate acestea,ea depinde nu numai de
particularitatile fiziologice ale muschilor,ci si de componentele psihice
implicate in exprimarea ei(intelectuale,motivationale,morale etc).Din punct
de vedere energetic forta se manifesta prin puterea organismului in situatia
de a invinge o rezistenta interioara sau exterioara,ceea ce se realizeaza cu
pretul unui efort voluntar.Ea este dependenta de ‘’activitatea sistemului
nervos central,de sectiunea fiziologica a muschiului,de procesele biochimice
care au loc in muschi,precum si de eforturile de vointa si concentrare a
atentiei’’(L.Baroga,1980).Forta este prezenta in toate formele miscarii,de la
cele mai simple,pana la cele mai complexe.In functie de intinderea ariei
musculaturii implicate in exprimarea fortei se pot delimita o forta generala si
una speciala.Cea generala angajeaza intregul sistem muscular,iar cea
speciala doar anumite grupe musculare,solicitate cu precadere in activitati
profesionale si ramuri sportive.
Rezistenta este calitatea fizica de baza care confera organismului
capacitatea de a raspunde solicitarilor ce i se adreseaza.Ea face jonctiunea
intre adaptare si solicitare.Un organism mai rezistent raspunde mai usor
solicitarilor si implicit se adapteaza imprejurarilor in care se afla.Din punct
de vedere energetic rezistenta ‘’se evidentiaza prin numarul repetarilor
posibile la un singur exercitiu sau prin timpul limita de mentinere a unor

6
pozitii’’ (L.Baroga,1980).Solicitarile din ce in ce mai intense presupun un
efort mai mare din partea organismului.Rezistenta este acea calitate care
contribuie la mentinerea capacitatii de lucru in timpul unor eforturi
indelungate,asigura un randament ridicat activitatii motrice pe tot parcursul
derularii ei si stimuleaza refacerea mai rapida a organismului in urma
efortului depus.Toate acestea imprima activitatii fizice un ritm relativ
constant,fapt ce permite organismului sa se refaca intr-un timp relativ
scurt,dupa incheierea activitatii.Desprindem de aici faptul ca rezistenta
previne si se opune fenomenului oboselii.De aceea,dupa cum afirma
V.S.Farfel ‘’numai efortul efectuat pana la oboseala si incercarile de a o
invinge pot grabi procesul de dezvoltare a rezistentei’’(Cf.Gh.Mitra,1977).
Din punct de vedere fiziologic este conditionata de anumite posibilitati
morfofunctionale ale sistemelor cardiovascular,respirator si muscular,de
calitatea metabolismului si a surselor energetice ale organismului.La acestea
se adauga anumiti parametri psihici,motivationali si volitivi-caracteriali.
Viteza se manifesta prin rapiditatea cu care se executa o actiune
motrica singulara si prin frecventa miscarilor dintr-o structura motrica mai
complexa.Rapiditatea miscarilor,ca unitati singulare,si frecventa lor sunt
expresii nemijlocit ale vitezei.In mod practic ea imbraca asemenea fore cum
ar fi viteza de reactie,rapiditatea unei secvente singulare,frecvena miscarilor
sau incarcatura de secvente pe unitatea de timp.
Indemanarea(supletea,iscusinta sau coordonarea motrica)se exprima
prin nivelul coordonarii motricitatii in functie de schimbarile ce intervin in
procesul desfasurarii activitatii.Datorita acestei calitati organismul poate
reactiona prompt si eficient,prin antrenarea si coordonarea musculaturii,in
conditiile unor schimburi continue ce intervin.Dupa D.A.
Semenov,indemanarea ar consta in ‘’capacitatea omului de a executa miscari
coordonate,conform sarcinii propuse,in cele mai variate conditii de
mediu’’(Cf.Gh.Mitra,1977).Articularea si coordonarea prompta si rapida a
miscarilor pe care o presupune indemanarea are la baza anumite
particularitati ale sistemului nervos,indeosebi plasticitatea scoartei
cerebrale.Un anume nivel al coordonarii confera un caracter armonios
intregului ansamblu de miscari,fapt ce conduce la eliminarea elementelor de
prisos si implicit la o economie de energie nervoasa.Prin particularitatile
sale,indemanarea constituie o premisa a formarii priceperilor si deprinderilor
motrice,regasindu-se totodata in procesul manifestarii
acestora.Astfel,indemanarea se dobandeste si perfectioneaza in procesul
formarii priceperilor si deprinderilor motrice,in conditiile utilizarii acestora
in situatii mereu schimbatoare.Priceperile si deprinderile fiind componente
efectorii se refera la o anume expresivitate prin finetea si aplitudinea

7
miscarilor respective.Cu toate acestea,indemanarea reclama preocupari
speciale prin utilizarea unei game variate de exercitii si modalitati de
actiune.Deoarece insusirea ei solicita intr-o masura mai mare sistemul
nervos central este necesar ca exercitiile de indemanare sa precada pe cele
de forta si rezistenta.
Toate aceste calitati sunt prezente,intr-o pondere variabila,in orice
activitate fizica.Din perspectiva ontogenetica,opinia specialistilor este ca
diferite calitati fizice se dezvolta asincronic.Formarea calitatilor de viteza si
indemanare se incheie la baieti in jurul varstei de 13-14 ani,in timp ce forta
si rezistenta se dezvolta intens intre 7-17 ani.La fete,viteza si indemanarea
cunosc o maxima exprimare la 12-13 ani,iar forta si rezistenta se evidentiaza
la 14-15 ani.’’Nicio actiune motrica,indiferent cat de simpla ar fi structura
ei,nu este sustinuta doar de o singura calitate motrica,ci de rezultanta
combinarii in proportii diferite a doua sau mai multe calitati sau forme de
manifestare a acestora’’(Cf.Gh.Mitra,1977).
Dezvltarea fizica generala a organismului este o expresie nemijlocita a
nivelului acestor calitati,precum si a interactiunii dintre ele.
Strategia educarii acestor calitati include un ansamblu de masuri
orientate in directia dezvoltarii lor armonioase si interdependente,in
concordanta cu particularitatile fiecareia si a interactiunilor cu
celelalte.Fiecare calitate se exprima printr-o serie de parametri,mai
semnificativi fiind incarcatura pentru forta,rapiditatea miscarilor pentru
viteza,durata actiunii pentru rezistenta,precizia pentru indemanare.Printr-un
sistem de cotare si masurare profesorul de educatie fizica poate face o
estimare obiectiva a nivelului dezvoltarii lor.
Formarea priceperilor si deprinderilor motrice.Sunt componente
efectorii ale unei activitati motrice.Priceperile motrice se exprima prin
posibilitatea utilizarii cunostintelor si componentelor motrice invatate
anterior intr-o alta situatie motrica,impusa de conditiile variabile ale
mediului.Spre deosebire de acestea,deprinderile motrice sunt componente
automatizate ale unei actiuni motrice,dobandite prin exersare in conditii
relativ identice.
Oricare actiune motrica implica concomitent priceperi si deprideri.In
timp ce priceperile actualizeaza si angajeaza experienta motrica in derularea
ei,deprinderile asigura un caracter automatizat unora din miscarile pe care le
reclama aceasta derulare.De aceea,prin scopul urmarit acea actiune ramane
continuu in campul constiintei,in timp ce,pe masura automatizarii miscarilor
si transformarii lor in deprinderi,acestea sunt impinse spre periferia
constiintei.Datorita acestei tendinte de a iesi din zona centrala a
constiintei,acea actiune se infaptuieste cu un consum mai redus de energie si

8
cu parametri de eficienta mai mari.Deprinderile motrice sunt astfel un
ansamblu de miscari,devenite stereotipuri dinamice si derulandu-se in mod
automat.
Dezvoltarea fizica armonioasa impune diversificarea si largirea gamei
exercitiilor fizice practicate in scoala,potrivit cu solicitarile organismului si
ale diferitelor sale componente.Orientarea ingusta spre practicarea unei
singure discipline sportive sau spre un antrenament intens si de lunga durata
intr-un singur domeniu poate avea consecinte negative asupra acestei
dezvoltari armonioase.Specializarea nu este daunatoare in masura in cae se
bazeaza pe o pregatire fizica generala si evolueaza in concordanta cu aceasta
pregatire.
Corelarea unor deficiente fizice.Se realizeaza prin intocmirea unor
programe individuale de lucru,adaptate la specificul deficientei fizice de care
sufera unii elevi.Introducerea si generalizarea in cadrul fiecarei scoli a unui
sistem de gimnastica corectiva are menirea de a micsora cazurile de
‘’scutire’’.In acest fel toti elevii sunt antrenati in activitatea de educatie
fizica.Pe langa functiile de dezvoltare si fortificare a organismului,educatia
fizica indeplineste si functia de ameliorare a unor deficiente si afectiuni pe
care le prezinta unii elevi.
DEZVOLTAREA DIN PUNCT DE VEDERE PSIHIC SI
FORMAREA PERSONALITATII UMANE.

Educatia fizica isi aduce aportul la dezvoltarea tuturor proceselor


psihice(cognitive,afective,volitionale),precum si a componentelor
personalitatii.
Referitor la procesele cognitive educatia fizica contribuie la
dezvoltarea perceptiilor,a spiritului de observatie,a atentiei si
gandirii.Exercitiile fizice contribuie,indeosebi,la dezvoltarea perceptiilor
complexe(spatiale,de miscare,kinestezice,temporale).Necesitatea aprecierii
juste a distantei in diferite jocuri sportive,a adancimii si deplasarii
favorizeaza perfectionarea calitatilor acestor perceptii,calitati care,in acest
domeniu,se exprima prin simtul distantei si al plasamentului.Multe din
secventele unei actiuni sportive presupun o apreciere corecta a
timpului,contribuind la perfectionarea simtului timpului.Adoptarea ritmului
si tempoului in diferite ramuri sportive nu sunt posibile decat pe baza unei
juste aprecieri a timpului.
Spiritul de observatie este o capacitate mult solicitata in jocurile si
exercitiile fizice.El se caracterizeaza prin rapiditatea cu care sunt descoperite
unele aspecte si manifestari mai putin vizibile si evidente,dar importante
dintr-un anumit punct de vedere.Sesizarea rapida a intentiilor adversarului

9
pe baza celor mai mici amanunte si reactii ale acestuia este un indiciu al
finetii spiritului de observatie.
Dupa cum se stie,atentia se afla la baza oricarei activitati
umane.Exercitiile fizice si jocurile sportive slicita din plin acest
proces,contribuind la dezvoltarea unor calitati ale sale,cum ar fi
stabilitatea,concentrarea,distributivitatea,deplasarea sau comutarea.
Ca proces de rezolvare a problemelor,gandirea este intens solicitata de
exercitiile fizice si jocurile sportive.Aceste activitati creeaza situatii la care
elevii trebuie sa raspunda cat mai rapid si in functie de conditiile
schimbatoare ale situatiei in care sunt plasate.Cu cat solutia se gaseste mai
rapid si mai prompt,cu atat sansele de castig sunt mai mari.Rezolvarea unei
probleme tactice consta tocmai in analiza,sinteza,compararea tuturor
factorilor si imprejurarilor pentru a depista si a alege varianta cea mai
buna.Elaborarea unui plan tactic,ca si aplicarea lui la o situatie concreta nu
sunt posibile fara prezenta operatiilor gandirii.Descoperirea celei mai bune
solutii intr-o situatie concreta depinde si de particularitatile individuale ale
gandirii sau calitati ale acesteia cum ar
fi:rapiditatea,supletea,independenta,creativitatea,etc.Toate aceste calitati se
dezvolta si se perfectioneaza prin exercitii.Activitatea de educatie fizica
asigura conditii prielnice unei astfel de exersari.Faptul ca in aceasta
activitate elevul se afla continuu in fata unor situatii noi,rezolvarea lor
nefiind posibila prin aplicarea unor solutii sablon,ritmul derularii lor fiind
deosebit de intens,solicitarea calitatilor de mai sus este inevitabila pentru
descoperirea variantei optime de raspuns.Rezolvarea unei probleme nu poate
fi aici amanata sau prelungita in timp,deoarece adversarul nu ne ofera
ragazul necesar,succesul depinzand nemijlocit de rapiditatea si
promptitudinea interventiei.Supletea este particularitatea gandirii de a se
adapta si modifica in functie de noutatea ce intervine.Ori,dupa cum am
aratat,derularea nefiind rapida,inseamna ca si robabilitatea aparitiei
situatiilor noi este mai mare.Opusa supletei este rigiditatea care consta in
urmarirea aceleiasi linii tactice indiferent de modificarile ce intervin pe
parcurs.
Educatia fizica favorizeaza prin excelenta aparitia starilor afective
pozitive,stenice.Specialistul in psihologia educatiei fizice,M.Epuran distinge
mai multe categorii:
• Stari afective produse de o activitate musculara mai
intensa:vioiciune,bucurie,satisfactie;
• Stari afective produse de perceperea caracteristicilor exterioare ale
miscarilor si actiunilor:emotii si sentimente estetice,provocate de
frumusetea,ritmul si alte caracteristici ale miscarilor;

10
• Stari afective provocate de executia unor exercitii dificile,complicate
sau periculoase:increderea in fortele proprii,bucurie,satisfactie;
• Stari afective provocate de pregatirea pentru exercitii,pentru joc sau
pentru concurs:nelinistea,nerabdarea,incordarea
emotiva,frica,apatie,indiferenta;
• Stari afective ce se declanseaza in insusiri procesul executarii
exercitiilor si desfasurarii,intrecerilor:bucuria reusitei,mobilizare sau
demobilizare,indarjire;
• Stari afective provocate de ambianta in care se desfasoara
activitatea(estetica ambiantei,a terenului,a
salii):bucurie,incredere,dorinta de a face totul pentru reusita.
Toate aceste stari afective isi pun amprenta asupra intregii personalitati
umane.Preluate si integrate in componentele superioare ale
personalitatii,cum ar fi cele intelectuale si morale,ele continua sa actioneze
ca mobiluri interne cu functie energizanta si stimulatoare asupra conduitei
umane,in ansamblul sau(1976).
Exercitiile fizice si jocurile au un rol important in educarea vointei si a
calitatilor ei.Efortul de vointa este prezent in orice activitate
umana,facilitand invingerea obstacolelor externe sau interne ce pot interveni
pe parcursul desfasurarii activitatii respective.Educarea lui nu este posibila
decat in si prin activitate.O data format,poate fi transferat si folosit si in alte
conditii,in alte imprejurari si la alte situatii.Functiile efortului de vointa se
manifesta in doua directii complementare:dirijare si franare.Prima vizeaza
directionarea activitatilor umane spre atingerea unui scop,canalizarea tuturor
resurselor sale interne in aceasta directie,cealalta vizeaza stapanirea unor
reactii,a unor stari afective negative care intervin si deregleaza activitatea
persoanei orientata spre un scop anume.Educarea vointei consta in formarea
acelor calitati indispensabile realizarii celor doua functii.Pot fi mentionate in
acest sens:curajul,darzenia,perseverenta,hotararea,stapanirea de sine,spiritul
de disciplina si ordine,consecventa etc.Exercitiile fizice si sportul ofera
cadrul propice educarii acestor calitati prin efortul pe care-l presupun si
solicita nu numai din punct de vedere al incordarii musculare,ci si psihice.
Sa vedem acum in ce consta contributia educatiei fizice la formarea
trasaturilor de personalitate:temperament,caracter,interese si aptitudini.
Temperamentul este componenta dinamico-energetica a personalitatii
si se exprima prin rapiditatea sau incetineala aparitiei si desfasurarii
proceselor psihice,prin intensitatea cu care se manifesta,toate acestea
oglindindu-se in miscari,mimica,limbaj,rezistenta la efort,adaptare la situatii
noi,reactii emotionale etc.Privit in sine,temperamentul nu este bun sau

11
rau,fiecare din cele patru tipuri fundamentale(coleric,sanguin,flegmatic si
melancolic)implica anumite caracteristici mai mult sau mai putin favorabile
formarii trasaturilor diverselor procese psihice si grefarii elementelor de
continut.Prin educatia temperamentului se urmareste cultivarea acelor
trasaturi temperamentale care se manifesta intr-o masura mai mica,dar sunt
necesare pentru formarea personalitatii in ansamblul sau.Directiile principale
ale actiunii educationale sunt orientate in sensul conolidarii stapanirii de sine
si echilibrului afectiv,la coleric,a accelerarii reactiilor si miscarilor,la
flegmatic,a fortificarii energiei si cresterii independentei,la
melancolic.Educatia fizica isi aduce contributia in toate aceste trei
directii.Respectarea regulilor,ordinea si disciplina ii impun colericului mai
multa retinere si echilibrare in reactiile si manifestarile sale;rapiditatea cu
care trebuie sa fie executate miscarile si deplasarile in joc il obliga pe
flegmatica o mai mare mobilitate,scotinadu-l din inertia sa;greutatea in
executarea exercitiilor il determina pe melancolic sa-si mobilizeze intreaga
energie castigand totodata si independenta mai mare(M.Epuran,1968).
Caracterul inglobeaza totolitatea trasaturilor esentiale si relativ stabile
prin care se exprima atitudinea omului fata de ceilalti oameni,fata de munca
si fata de sine.El se contureaza in perioada copilariei.Din aceasta cauza
influenta timpurie a educatiei are un rol hotarator asupra conturarii si
stabilizarii trasaturilor de caracter.Prin continutul si modul de
desfasurare,exercitiile fizice si sportul contribuie la formarea si stabilizarea
acestor trasaturi.Efectuarea lor sistematica,conform regulilor impuse,educa
la elevi perseverenta,tenacitatea,simtul ordinii,dorinta de afrimare
etc.Competitiile sportive contribuie la educarea spiritului de echitate,a
respectului si stimei fata de partener sau adversar,a sentimentului de
prietenie,a spitirului cooperant,a atitudinii disciplinare etc.Efortul pe care-l
presupun contribuie la fortificarea vointei si la educarea calitatilor
acesteia.Prin rezultatele obtinute,ele favorizeaza formarea spiritului de
initiativa,capacitatii organizatorice,ambitiei si dorintei de
autodepasire,independentei,spiritului de echipa,etc.Nu este exclusa insa
posibilitatea aparitiei si manifestarii in aceste activitati a unor atitudini
morale negative cum ar fi egoismul,individualismul,dispretul fata de
adversar,ingamfarea,vedetismul,etc.Ele pot fi prevenite prin masuri
educative initiate si conduse de catre profesorul de educatie fizica.
Ca si trasatura a personalitatii,interesul imprima un continut si un sens
activitatii umane.Educatia fizica contribuie,pe de o parte,la asigurarea unor
conditii prielnice formarii unor interese cum ar fi:dorinta de
autodepasire,dorinta de obtinere a unor rezultate din ce in ce mai bune,iar pe

12
de alta parte constituie cadrul optim formarii interesului pentru practicarea
educatiei fizice si a sportului.
Educatia fizica contribuie si la dezvoltarea aptitudinilor.Se pot delimita
in acest sens doua directii,una se refera la aportul ei in vederea consolidarii
aptitudinilor generale ce se manifesta prin calitatile diverselor procese
psihice cum ar fi:rapiditatea gandirii,concentrarea atentiei,spiritul de
observatie etc,cealalta consta in actualizarea predispozitiilor naturale si
formarea propriu-zisa a aptitudinilor psihomotorii.
Referitor la aceste aptitudini psihomotorii sau abilitati motrice s-au
intreprins multiple cercetarii asupra activitatii sportivilor de
performanta.Dupa J.P.Guilford,in cadrul acestor aptitudini s-ar putea
distinge urmatorii factori:
• Forta(forta generala,forta trunchiului,forta membrelor);
• Impulsivitatea(timpul de reactie,tappingul);
• Rapiditatea(viteza miscarilor bratelor,a degetelor);
• Precizia statica(echilibru static,repausul bratelor);
• Coordonarea(coordonarea globala,abilitatea manuala,abilitatea
degetelor);
• Mobilitatea(supletea trunchiului,mobilitatea picioarelor)
(Cf.Al.Rosca,1972)

Abilitatile motrice sunt componente psihomotorii care faciliteaza


adaptarea actiunilor motrice la conditiile variabile de solicitare a
organismului.Ele se afla intr-o stransa interdependenta cu celelalte
componente ale personalitatii cum ar
fi:inteligenta,temperamentul,caracterul.Intrucat adaptarea se realizeaza prin
intermediul deprinderilor,abilitatile motrice se afla intr-o stransa relatie cu
aceste componente efectorii.Ele sunt in acelasi timp o premisa si un rezultat
al deprinderilor.Pe de alta parte,formarea deprinderilor este influentata de
abilitatile existente,acestea constituind o conditie favorabila in procesul
automatizarii si fixarii lor,pe de alta parte,ca instrumente operante
deprinderile stimuleaza si confera o finalitate motrica abilitatilor,impreuna
inscriindu-se in structura de ansamblu a respectivei actiuni motrice.Din
perspectiva derularii unei actiuni motrice,deprinderile sunt mijloace de
realizare,iar abilitatile,conditii ale infaptuirii cu succes,la un grad mai inalt
de perfectionare.Impreuna conduc la dobandirea finetii miscarilor si implicit
a unui randament mai bun.Literatura de specialitate consemneaza asemenea
abilitati cum ar fi:simtul muscular,simtul orientarii,simtul echilibrului,simtul
plasamentului,simtul ritmului,etc.

13
CONTINUTUL SI MODALITATILE DE REALIZARE A
EDUCATIEI FIZICE IN SCOALA
La nivelul scolii acest continut imbraca urmatoarele forme:
A.Exercitiile fizice
Un exercitiu fizic consta in repetarea sistematica a unei miscari in
vederea formarii de priceperi si deprinderi motorii,a dezvoltarii calitatilor
motrice.Aceluiasi exercitiu fizic I se pot imprima finalitati in functie de
obiectivele urmarite,conditiile de realizare si metodica desfasurarii lui.In
fiecare moment al sau,exercitiul incumba o anume dominanta pe care o
impune profesorul,in concordanta cu obiectivele pe care le are in
vedere.Daca intr-o prima faza,de exemplu,se urmareste formarea unei
deprinderi,exercitiul se va desfasura in concordanta cu cerintele acestei
dominante;intr-o faza ulterioara,acelasi exercitiu poate fi organizat dupa
cerintele altei dominante,o calitate fizica oarecare.Mai multe exercitii fizice
se constituie intr-un sistem,contribuind astfel la dezvoltarea armonioasa a
organismului si a personalitatii umane.In functie de modul in care se
combina,de finalitatile si de modul in care se realizeaza si se
practica,exercitiile fizice pot imbraca,la randul lor,mai multe forme,cum ar
fi:gimnastica,jocul,etc.
GIMNASTICA este un sistem format dintr-un numar nelimitat de
exercitii fizice,avand o structura proprie si realizandu-se prin respectarea
unor reguli bine definite.Dupa structura si finalitatea ei putem deosebi mai
multe ramuri :gimnastica elementara,gimnastica de performanta si
gimnastica ajutatoare.Gimnastica elementara urmareste formarea calitatilor
fizice indispensabile practicarii jocurilor si sportului,precum si a
deprinderilor motrice.Gimnastica de performanta sau acrobatica constra
dintr-un sistem de exercitii acrobatice,de exercitii artistice cu diferite obiecte
si acompaniament muzical,exercitii la aparate etc.Gimnastica ajutatoare
consta dintr-un sistem de exercitii prin care se urmareste formarea
deprinderilor necesare practicarii unui sport.
JOCURILE sunt exercitii fizice complexe.Nota lor definitorie este
intrecerea cu toate implicatiile sale asupra personalitatii umane si a
diferitelor ei componente(intelectuale,afective,volitionale).
B.Sportul
Este o activitate organizata din punct de vedere biologic,tehnic si
psihologic care consta in aplicarea unei diversitati de exercitii
fizice,desfasurarea lui avand un caracter competititv si incheindu-se cu
obtinerea unor performante.’’Cuvantul sport implica notiunea de
competitie,adica lupta contra distantei,contra timpului sau contra unui
adversar’’(M.Debesse,1970).Sporturile pot fi individuale si colective,fiecare

14
ramura avand particularitatile ei consemnate intr-un regulament sau cod de
reguli.Pregatirea in vederea practicarii unui sport imbraca forma
antrenamentului,iar nivelul superior atins in aceasta pregatira este cunoscut
sub denumirea de maiestrie sportiva.Sportul include,deci,competitie si
performanta,antrenament si maiestrie.

FORME SI MIJLOACE DE REALIZARE A EDUCATIEI FIZICE

A.Formele organizate in cadrul scolii.Includem aici toate acele forme si


modalitati organizate si conduse de catre factorii institutionali din
scoala.Acestea ar fi:lectia de educatie fizica,recreatia organizata,cercurile si
colectivele sportive,concursurile,competitiile si intrecerile
sportive,crosurile,excursiile si drumetiile.,etc.
Specific pentru toate aceste forme este faptul ca ele se desfasoara sub
indrumarea profesorului,intr-un cadru organizat,cu respectarea unor principii
si norme psihopedagogice.Fiecare urmareste realizarea unor obiective
specifice si apeleaza la o strategie adecvata in acest sens.Desfasuarea
propriu-zisa presupune delimitarea unor momente sau secvente in functie de
ceea ce ne-am propus si de particularitatile fiziologice si functionale ale
organismului.Dozarea mijloacelor folosite in vederea reglarii efortului fizic
se realizeaza in mod constient de catre profesor.
B.Activitatea de educatie fizica independenta a elevilor.Se refera la acele
forme si mijloace pe care elevii le desfasoara,individual sau colectiv,din
proprie initiativa sau la sugestia profesorului.Asemenea modalitati sunt o
expresie nemijlocita a atitudinii active a elevilor fata de practicarea educatiei
fizice.Alegerea lor este rezultatul constientizarii procesului de intruire,a
cunoasterii si convingerii lor de efectele si implicatiile pe care le au asupra
dezvoltarii fizice.Ele se inscriu,de fapt,in continuarea celor organizate in
cadrul scolii.Astfel,profesorul poate recomanda sau sugera elevilor sa
execute programe individuale de educatie fizica,in vederea atingerii unor
obiective concrete,dezvoltarea calitatilor motrice,formarea
deprinderilor,ridicarea maiestriei intr-o ramura sportiva,obiectivele
preventive sau amelioratorii.
Menirea tuturor acestor acivitati este de a intregi si completa cele
prevazute si realizate in cadrul formelor organizate de catre scoala.

15
BIBLIOGRAFIE

1.Ioan Nicola-Tratat de pedagogie scolara,Editura Aramis,2002;


2.Gabriela C.Cristea-Pedagogie generala,2008.

16