SINTEZA PROCEDURA CIVILA

Definiţie: Dreptul procesual civil este ansamblu de norme juridice care reglementează modul de judecată de către instanţele judecătoreşti a pricinilor privitoare la drepturile civile ori la interesele legitime care se pot realiza numai pe calea justiţiei, precum şi modul de executare silita a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii. Caracterele dreptului procesual civil 1. Are caracter sancţionator pentru că asigură rezolvarea litigiilor şi garantează eficacitatea dispoziţiilor de drept material. 2. Are caracter reglementar pentru că atât voinţa părţilor cât şi cea a judecătorilor este limitată de dispoziţiile constituţionale ale codului de procedură civilă şi a altor acte care conţin norme de ordine publică. 3. Are caracter formalist întrucât actele de procedură sunt supuse unor exigenţe de formă şi unor termene în înăuntru cărora trebuie exercitate anumite acte de procedură. 4. Are caracter de drept comun pentru că procedura civilă reprezintă norma generală atunci când o anumită cauza nu este reglementată sau prevăzută complet în acea procedură. Izvoarele dreptului procedural civil 1. Constituţia 2. Actele şi tratatele internaţionale la care România este parte şi pe care le-a ratificat - convenţia europeană a drepturilor omului - convenţia privind procedura civilă semnată la Haga 3. Legile organice sau ordinale - codul de procedură civilă - L 92 / 1992 - organică - L 56 / 1993 - legea Curţii Supreme de Justiţie 4. Decretele prezidenţiale 5. Ordonanţele guvernului 5. Hotărârile guvernului Codul de procedură civilă – elaborat în 1965 după codul de procedură francez şi a Cantonului general. Norme de procedură se găsesc şi în Codul civil, comercial, muncii, etc.

1

Procesul civil Este activitatea desfăşurată de instanţă, părţi, organe de executare care participă la înfăptuirea justiţiei în cauzele civile în vederea realizării sau stabilirii drepturilor şi intereselor civile supuse judecăţii şi executării civile a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii conform procedurii prevăzută de lege. Alte persoane - martori experţi. Alte organe - autoritatea tutelară. Aşa cum rezultă din definiţie procesul civil are 2 faze: - faza de judecată - cogniţio. - faza de executare silită – execuţio. Judecata - prima fază - are mai multe etape: - etapa scrisă - cererea de chemare în judecată, întâmpinarea; - etapa dezbaterilor - se propun, administrează probele; - etapa deliberării şi pronunţării - numai a judecătorilor - pronunţarea hotărârilor; - etapa apelului - cale de atac ordinară; - etapa recursului - cale de atac extraordinară; - etapa cailor extraordinare. Prima etapa - scrisă - este obligatorie, celelalte etape pot să nu mai urmeze din hotărârea părţilor. Executarea – a doua fază – poate să apară numai când debitorul nu îşi execută obligaţiile de bună voie. Este desfăşurată de executorii judecătoreşti – îşi desfăşoară activitatea independent de instanţele de judecată.

Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil

1. Principiul contradictorialităţii – motorul instanţei: Acest principiu îngăduie părţilor în litigiu să participe în mod activ la prezentarea, argumentarea şi descoperirea drepturilor sau intereselor lor în cursul desfăşurării judecării litigiului. Nu este exprimat într-o formă directă dar el se deduce din numeroase dispoziţii legale cum ar fi: - faptul că prin cererea de chemare în judecată şi întâmpinare părţile îşi aduc la cunoştinţă reciproc pretenţiile şi apărările precum şi probele pe care înţeleg să se sprijine; sau prevederea că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după înfăţişarea sau citarea părţii; - faptul că preşedintele completului este obligat să dea cuvântul părţilor pe rând şi dacă este nevoie chiar în replică; - faptul că înfiinţarea probelor se face în şedinţă publică după ce părţile îşi exprimă opinia asupra admisibilităţii lor; - faptul că hotărârea judecătorească se comunică întotdeauna când termenul de apel sau recurs curge din momentul comunicării pentru ca părţile să poată examina hotărârea şi să decidă dacă o atacă sau nu în funcţie de cuprinsul ei. În unele cazuri justificate de urgenţă sau eficacitate, legea permite ca provizoriu contradictorialitatea să fie înlăturată cum ar fi în cazul sechestrului asigurator sau în cazul ordonanţei preşedinţiale. Şi în toate cazurile, ulterior în 2

căile de atac contradictorialitate este restabilită judecata făcându-se cu citarea părţilor. 2. Principiul dreptului de apărare: Este reglementat constituţional în art. 24. Dreptul la apărare are 2 sensuri: a. material - mai larg - şi care cuprinde întregul complex de drepturi şi garanţii procesuale care asigură parţilor posibilitatea de a-şi apăra drepturile şi interesele. b. formal - mai restrâns - şi care vizează dreptul părţilor de a-şi angaja un apărător. Realizarea dreptului la apărare prin prisma modului de organizare şi funcţionare a instanţelor este asigurat de: - existenta unui sistem de principii care stă la baza organizării şi funcţionarii instanţelor cum ar fi legalitatea, egalitatea, gratuitatea, colegialitatea, publicitatea. De asemenea principiul dreptului la apărare îşi găseşte reflectarea în obligativitatea judecătorilor de a avea rol activ în organizarea ierarhică a instanţei judecătoreşti care asigură părţilor parcurgerea a 2 grade de jurisdicţie, iar pentru că drepturile părţii să nu fie afectate prin exercitarea căi de atac avem principiul, „nu-ţi poţi înrăutăţii situaţia în propria cale de atac “. Dreptul la apărare se realizează şi prin unele dispoziţii procedurale cum ar fi: - cea cuprinsă în art. 85 care prevede că judecătorul nu poate hotărî decât după citarea şi înfăţişarea părţilor; - cele cuprinse în art. 112 - 115 -132 care prevăd posibilitatea părţii de a propune probe; - art. 114 - 116 care prevăd obligativitatea comunicării copiei cererii de chemare în judecată şi a întâmpinării; - art. 146 în baza căruia părţile pot solicita termen pentru a depune concluzii scrise. Dacă ne întoarcem la sensul restrâns al principiului potrivit art. 156 pentru motive temeinice instanţa poate să amâne cauza la cererea părţii pentru ca aceasta să-şi angajeze apărător. Asistenţa juridică gratuită - care prevede că cel ce nu poate să facă faţă cheltuielilor unor judecăţi fără a-şi primejdui propria întreţinere sau a familiei sale poate solicita asistenţă juridică care cuprinde asistenţă şi apărare gratuită din partea unui avocat desemnat de consiliul baroului. Cererea se face în scris de către parte, arătându-se starea materială şi anexându-se dovezi scrise iar instanţa după ce va cere lămuriri părţi sau informaţii de la autorităţile locale va dispune acordarea asistenţei fără dezbateri publice prin încheierea în camera de consiliu. Asistenţa judiciară poate fi încuviinţată oricând în cursul judecăţii în tot sau în parte. Partea potrivnică poate oricând să înfăţişeze dovezi cu privire la adevărata stare materiala a părţii, instanţa fiind datoare să le verifice. Dacă cererea s-a făcut cu rea credinţă instanţa va reveni asupra asistenţei acordate şi va putea condamna partea la o amendă egală cu sumele de plată de care a fost scutită. Încheierea prin care s-a acordat asistenţă sau s-a revenit asupra ei nu este supusă nici unei căi de atac. Dreptul la asistenţă se stinge prin moartea părţii sau prin imbunătăţirea stării sale materiale. 3. Principiul rolului activ al judecătorului 3

În procedura actuală avem un compromis. În conţinutul său acest principiu cuprinde următoarele drepturi: a. Judecătorul este obligat să aducă la cunoştinţa părţilor drepturile şi obligaţiile pe care le au în diferitele etape ale judecaţii. A doua -inchiziţională .oricine Din oficiu instanţa poate să pună în mişcare acţiunea civilă .care guvernează procesul civil este opus principiului oficialităţii care guvernează dreptul penal.pe cine cheamă în judecată şi pentru ce.act de dispoziţie pe care reclamantul îl poate face. f. Instanţa din oficiu nu poate introduce alte persoane într-un proces. Principiul disponibilităţii . 92/ 1992. Judecătorul poate ordona probe din oficiu chiar peste voinţa părţi dacă ele sunt necesare pentru o justă soluţionare a cauzei.Procurorul .în cadrul acţiunii de divorţ. g. termenele imperative în care trebuiesc îndeplinite anumite acte de procedură. 5. b. cu accente pe procedura inchiziţională. Dacă în procedura acuzaţională persoana centrală este partea sau avocatul în procedura inchiziţională persoana centrala este judecătorul. Principiul publicităţii Derivă din art. este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea exactă a cererii în raport de conţinutul ei şi nu după denumirea dată de parte. .Autoritatea tutelară poate porni procesul cu acţiune civilă .parţial e. c.acuzaţională .lasă dezbaterile la diligenţa părţilor ori a celor care le reprezintă pentru că procesul civil este un proces al intereselor particulare.În decursul istoriei sau cristalizat 2 tipuri de proceduri: acuzaţională şi inchiziţională. Reclamantul. Dreptul de achiesare Pârâtul poate să se prezinte în instanţă şi să recunoască pretenţiile reclamantului. 4 . 126 din Constituţie . 1 codul de procedură civilă şi din art. Prima . competenţa sau procedura propriu-zisă.oferă judecătorului rolul de a conduce dezbaterile în vederea descoperirii adevărului. Dreptul de a ataca sau nu hotărârea şi de a stărui sau nu în calea de atac exercitată. Dreptul de a renunţa la judecată sau la dreptul subiectiv dedus judecaţii: . 4. pârâtul sau alte persoane pot intra în proces ele singure.121 alin. Dreptul de a cere executarea hotărârii judecătoreşti. . 5 L. d. poate şi trebuie să invoce din oficiu încălcarea normelor imperative care vizează organizarea judecătorească.total. Dreptul de a determina limita cererii de chemare în judecată sau a apărării: . Dreptul persoanelor interesate de a porni sau nu procesul civil: Excepţii: . Dreptul de a stinge litigiul prin tranzacţie: Pe parcursul derulării procesului se ajunge la concluzia împăcării.

judecătorul se supune numai legii şi actul judecătoresc se bucură de autoritate de lucru judecat.Art. Sub sancţiunea nulităţii. Judecatorul se pronunţă prin acte solemne .principiul colegialităţii. Judecatorul acţioneaza de regula la cerere.actul jurisdicţional are ca şi condiţii: . Dupa criteriul organic . Procedura necontencioasă Art. 3.când instanţa din oficiu sau la cererea uneia dintre părţi poate declara şedinţa secretă atunci când s-ar vătăma ordinea publică sau moralitatea.şedinţele sunt publice. Acestea sunt criteriile după care se caracterizează actele jurisdicţionale. presedintele este obligat să dea cuvântul părţilor pentru susţinerea pretenţiilor pentru discutarea regularităţii actelor de procedură. 126 „C“ .hotărâri. 127 codul de procedură civilă.controlul judecătoresc.principiul instanţelor succesive . Pricinile se dezbat verbal dacă legea nu dispune altfel. Excepţii: . Criteriul formal . dar pronunţarea hotărârii are loc întotdeauna în şedinţă publică. 5. Judecatorul . Exemplu: 5 .independenţa instanţelor şi judecătorilor. Actul jurisdicţional Activitatea judecătorească se desfăsoară prin acte jurisdicţionale. ocrotire sau asigurare de drepturi şi atunci când legea dă în căderea preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios.se exprimă prin decizii de speţă care de regulă produc efecte relative numai cu privire la părţile din proces. . . funcţional. 2. Şedinţa poate fi secretă în totalitate sau parţial. Principiul oralităţii asigură publicitatea reala.are următoarele componente: 1. Şedinţele se ţin la sediul instanţei. la luarea unor măsuri de supraveghere. 4. Dupa criteriul funcţional . 331 . Activitatea judecătorească se desfasoară sub formă de proces. 6. a probelor sau pentru a pune concluzii. Ea se aplică în cererile privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti. Judecatorul se exprimă întotdeauna prin decizii ulterioare. la ore stabilite = garanţie a corectitudinii şi imparţialităţii. Principiul oralitaţii Este prevăzut în art. organic. contradictorialitatea efectivă şi exercitarea eficientă a dreptului de apărare. Pentru a defini actul jurisdicţional trebuie să avem în vedere 3 criterii: formal.337 Definiţie: este aplicabilă procedura necontencioasă în cererile pentru care este nevoie de mijlocirea instanţei fără a se urmării însă stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

Categorii de contracte judiciare 1. Acest acord este considerat un contract judiciar. constituirea asociaţilor. Acordul părţilor trebuie trebuie constatat de judecătorul competent să judece litigiul. chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii. Contractul judiciar – acord al parţilor sau o convenţie a părţilor în cursul unui proces şi în faţa judecătorului. Instanţa de apel . iar judecătorul care constată acordul părţilor trebuie să fie competent să judece însă litigiul dintre ele.completul este format din 1 judecător. Reguli generale de soluţionare Sesizarea instanţei se face prin cererea care trebuie să cuprindă: .- adopţiile.numele.este competentă pentru soluţionare instanţa care deţine actele sau la care se afla în curs de soluţionare. apelul se judecă de completul instanţei respective. . Procedura necontencioasă se completează cu cea contencioasă în masura în care normele sunt sau nu potrivnice. . nefiind necesară investirea cu formulă executorie. prenumele şi domiciliul părţilor.cererea se însoţeşte de înscrisuri. înscrierile de sindicat. Contractele judiciare pot pot exista numai în domeniile în care le este îngăduit părţilor să tranzacţioneze. motivarea şi semnătura celui care face cererea. Contracte judiciare legale 2. Soluţionarea cererii: Prin încheiere. Contracte judiciare de executare 3. Termenul de apel curge de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei adsenţi fiind de 15 zile. iar dacă încheierea este dată de preşedintele Tribunalului sau a Curţii de Apel. Contractele judiciare În procedura contencioasă soluţionând litigiul între părţi judecătorul pronunţă o hotărâre care se impune părţilor. iar apelul nu suspendă executarea. În cadrul apelului dacă încheierea este dată de preşedintele judecătoriei ea se judecă de instanţa superioară. Compunerea completului: . Atât apelul cât şi şi recursul se judecă de în camera de consiliu. investirea cu formulă executorie.poate suspenda executarea la cerere. Apelul – de orice parte interesată. care nu are puterea lucrului judecat dar are caracter constitutiv de drepturi. Competenţa: . Încheierea este executorie de drept.arătarea obiectului. Contracte judiciare propriu-zise 6 . Pot fi atacate în apel şi recurs daca nu se prevede altfel. Termenul de recurs curge de la comunicare sau de la pronunţare (15 zile). Căile de atac – apel si recurs.

formularea interventiei principale direct în apel e. 2.hotărârea parţială Aceste contracte judiciare NU produc efectele decât cu privire la părţile procesului care şi-au dat acordul. Contracte judiciare legale acele acte juridice de natură contractuală care nu au eficacitate decât cu concursul formelor judiciare. • Contracte judiciare care privesc fondul litigiului . 2. ca mijloc de apărare al dreptului subiectiv civil. fie că este privită în sens subiectiv ca drept subiectiv procesual al titularului dreptului de a urmării realizarea lui trebuie reţinut că: 1. litisconsorţiu voluntar c.renunţarea la judecată . Fie că acţiunea este privită în sens obiecti. 7 . Feluri: • Contracte judiciare care privesc formele judecăţii a. renunţarea la excepţii sau la invocarea altor nereguli procedurale d. Acţiunea civilă Definiţie: Ansamblu mijloacelor procesuale prin care în cadrul procesului civil se asigură protecţia dreptului subiectiv prin recunoaşterea sau realizarea lui (în cazul în care este contestat) sau a unor situaţii juridice ocrotite de lege.1. judecarea cererii reconvenţionale împreună cu cererea principală chiar dacă este introdusă tardiv.de validare – competenţa judecătorului. geneza lor fiind eminamente judiciară. de care însă este distinctă şi în legătură cu anumite interese ocrotite de lege. Adopţia – acord solemn al părţilor constatat prin hotarâre. În toate cazurile judecătorul înregistrând voinţa părţilor face un act de jurisdicţie şi nu un act de pură administraţie. Contracte judiciare propriu-zise Nu au o existenţă extrajudiciară. Acţiunea trebuie concepută în legătură cu protecţia dreptului subiectiv civil. Efectele pentru toate contractele contractuale judiciare => în sensul că au forţă obligatorie şi autoritate de lucru judecat care duce la forţă executorie. prorogarea judiciară de competenţă b. 3.de înfiinţare – competenta executorului judecătoresc. Contracte judiciare de executare poprirea – formă de executare ce dă dreptul creditorilor să urmărească sumele sau efectele pe care o terţă persoană le datorează debitorului şi constă în indisponibilizarea acestora în mâinile terţului debitor şi obligaţia de a le plăti direct creditorului. . Procedura popririi este o procedură jurisdicţională care are 2 faze: . Acţiunea cuprinde totalitatea mijloacelor procesuale prevăzute de legea de procedură.

fără această includere el fiind incomplet şi lipsit de eficienţă. Cauza. 2. Scopul către care se îndreaptă voinţa celui ce reclamă sau a celui care se apără. Cauza cererii de chemare în judecată sau temeiul juridic poate fi pusă în discuţia părţilor de instanţa de judecată şi interesează instituţia puterii lucrului judecat şi a litis pendentei. În momentul în care titularul dreptului subiectiv sau al interesului ocrotit de lege apelează la acţiune. Obiectul. cauza dreptului constituie cauza cererii de chemare în judecată şi nu a acşiunii în totalitatea ei. Se stinge doar dreptul de a obţine condamnarea pârâtului şi executarea silită. Întrucât acţiunea este legată de dreptul subiectiv ea nu poate fi concepută fără existenta a cel puţin 2 persoane fizice sau juridice. Obiectul acţiunii civile se concretizează în raport de mijlocul procesual folosit. Obiectul acţiunii: licit posibil determinat 3. Elementele de legătură între dreptul subiectiv şi acţiunea civilă se regăsesc în dreptul la acţiune. Acţiunea este uniformă adică cuprinde aceleaşi mijloace procesuale indiferent de dreptul care se valorifică. Drepturile care intră în compunerea dreptului la acţiune se concretizează în acte de procedură care se fac potrivit regulilor de procedură. 8 . Obiectul procesului îl constituie ceea ce părţile consideră că trebuie dedus judecăţii respectiv o problemă de fapt cu încadrarea ei în drept. Acţiunea poate avea ca obiect şi protecţia unor interese. Denumirea generică de părţi primeşte denumiri particulare în funcţie de cadrul procesual în care ne aflăm. Celor cărora legea le recunoaşte legitimare procesuală activă adică dreptul de a intoduce acţiunea sunt şi ele părţi în proces – procurorul. Părţile legate iniţial prin acţiune pot introduce la cererea lor în proces şi terţe persoane sau aceste terţe persoane pot intra singure în proces din proprie iniţiativă – voluntar sau aduşi de alţi – denumirea regenică – terţi. Dreptul la acţiune: Constituie o parte integrantă a dreptului subiectiv. Altfel spus. Indiferent de obiectul dreptului subiectiv civil. autoritatea tutelară. În dreptul la acţiune se include şi dreptul de a cere executarea silită. acţiunea are întotdeauna ca obiect protecţia acestui drept.3. Vorbind de părţi avem în vedere persoanele între care s-a legat raportul juridic dedus judecăţii şi nu de reprezentanţii lor legali şi convenţionari. Dreptul la acţiune se naşte în momentul în care este încălcat dreptul subiectiv sau interesul ocrotit de lege. 4. Elementele acţiunii civile: 1. ea se individualizează şi devine proces. Părţile. o garanţie a realizării sale. Dreptul la acţiune se stinge în întregul său prin intervenirea prescripţiei extintive. Cauza acţiunii numită causa petendi nu este acelaşi lucru cu cauza raportului juridic (causa debendi).

Hotărârea judecătorească este cea care stabileşte existenţa sau inexistenţa dreptului. • cererile pentru predarea unui imobil se pot face înainte de împlinirea termenului de închiriere sau de locaţiune – dar cu efect numai de la împlinirea termenului. Acţiunea poate fi respinsă şi prematur introdusă fără a intra în cercetarea fondului atunci când dreptul nu este actual. 110) poate încuvinţa în general înainte de împlinirea termenului orice cereri pentru executarea la termen a unei obligaţii. – să fie actual – adică să nu fie supus unui termen sau unei condiţii suspensive. 110 Codul de procedură civilă – în cazul obligaţiilor alimentare sau al prestaţiilor periodice când se poate solicita executarea lor la termen. însă pentru punerea în mişcare a acţiunii civile este nevoie de voinţă. Condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile Exerciţiul acţiunii civile este liber. – să fie recunoscut şi ocrotit de lege. – să fie exercitat cu bună credinţă d. Sancţiunea în cazul lipsei dreptului se pronunţă după dezbateri contradictorii şi constă în respingerea acţiunii. Excepţiile relative se ridică la prima înfăţişare. 1. capacitatea procesuală calitatea procesuală. Acţiunea este facultativă. 110 Codul de procedură civilă permite introducerea unei acţiuni înainte de împlinirea termenului. dar numai când socoteşte că cererile sunt îndreptăţite pentru întâmpinarea unei pagube însemnate. c.Atât cauza acţiunii cât şi cauza cererii de chemare în judecată trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să existe să fie reală să fie licită sa fie morală. Art. Afirmarea unui drept = Existenţa unui drept subiectiv civil ce se cere a fi protejat sau a unui interes legitim care trebuie ocrotit. existenţa unui interes. el fiind cel lezat. Excepţia prematurităţii trebuie ridicată de pârât. Excepţii: • această ultimă condiţie trebuie îndeplinită numai când se solicită realizarea dreptului. Dreptul subiectiv civil afirmat pentru a se bucura de protecţie juridică trebuie să îndeplinească anumite condiţii: a. – să fie exercitat în limitele sale externe ( care pot fi de ordin material sau juridic) şi în limitele sale interne (adică numai potrivit scopului economic şi social pentru care a fost stabilit sau creat de lege). Art. b. Odată ce voinţa există trebuie îndeplinite cumulativ 4 condiţii: afirmarea unui drept. Preşedintele instanţei (Art. 9 . Reclamantul va putea reintenta cererea atunci când s-a împlinit termenul sau condiţia. Verificarea în fapt a existenţei dreptului se face pe calea acţiunii.

părinţii. B. Persoanele fizice cu această calitate de la naştere şi până la moarte. nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate. Aceste persoane stau în judecată prin reprezentare care pot fi: tutorii. Capacitatea procesuală de folosinţă  acea parte a capacităţii care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual. Condiţia interesului trebuie să existe în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conţinutul procedurii. 4  orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Asistarea  apare în cazul persoanelor fizice cu capacitate de exerciţiu restrânsă (minorii înre 14 – 18). Excepţia poate fi ridicată de partea adversă. . 1 . Curatorul special se numeşte în cazurile când este nevoie de timp până la numirea reprezentantului legal. de procuror sau de instanţă din oficiu. Interesul trebuie să îndeplinească anumite condiţii: . Sancţiunea lipsei interesului sau a lipsei interesului sau a lipsei unei cerinţe a interesului este respingerea actiunii. să-l vizeze pe cel ce recurge la forma procedurală şi nu pe adversarul său. Capacitatea procesuală de exerciţiu  acea parte a capacităţii procesuale care constă în aptitudinea unei persoane care are dreptul de a valorifica singură un drept în justiţie. Invocarea lipsei interesului se face pe calea excepţiei. exercitându-şi singur toate drepturile procesuale şi îndeplinindu-şi toate obligaţiile procesuale – capacitatea de a sta în judecată. Art. înfinţare şi până la încetarea persoanei juridice. folosul se resfânge asupra lor. Persoanele juridice au această capacitate de la înregistrare.să fie legitim – să nu vină în contradicţie cu legea. folosul practic urmărit. asistate sau autorizate.să fie născut şi actual – cel care actionează dacă s-ar abţine. s-ar expune unui prejudiciu. Existenţa unui interes Pentru exercitarea unei acţiuni nu este suficient să afirmi existenta unui drept ci trebuie să justifici şi un interes. . curatorii.Moral – când se urmăreşte obşinerea unei satisfaceri sufleteşti. Reprezentarea apare în cazul persoanei fizice. În cazul persoanei juridice se aplică principiul specialităţii capacităţii de folosinţă. Capacitatea procesuală  reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile. Adică. 44  prevede că este obligatorie numirea curatorului când există contrarietate de interese între reprezentat şi reprezentant. Şi în cazul în care acţionează alte persoane sau organe în locul titularului. Art. Aceştea sunt citaţi şi stau personal în proces. 42  persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor.Material – când se urmăreşte obţinerea unui folos de ordin patrimonial. Art.2. . A. Interesul poate fi: .să fie personal – în folosul practic. 3. În principiu dacă dreptul este actual şi interesul este actual. lipsite de capacitate de exerciţiu (minori şi persoane puse sub interdicţie).

Calitatea procesuală de exerciţiu → este îndreptăţirea reclamantului.dar sunt asistaţi de părinţi sau tutore care semnează actele alături de ei şi sunt de asemenea citaţi în proces. Actele procesuale sunt lovite de nulitate absolută atunci când nu există capacitate procesuală de folosinţă. Calitatea cerută pentru a exercita acţiunea în justiţie aparţine subiectului activ al dreptului subiectiv civil – aceasta este regula. Reclamantul fiind cel care porneşte acţiunea va trebui să justifice atât calitatea procesuală. Cel ce dobândeşte calitatea procesuală în urma transmisiunii preia procesul în starea în care se găseşte în acel moment. etc. Lipsa calităţii procesuale este o excepţie de fond şi se sancţionează cu respingerea cererii. fuziune. Autorizarea  intervine în cazul actelor de dispoziţie făcute de reprezentanţii legali sau ocrotitorii legali ai minorilor fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. 112) trebuie indicat obiectul cauzei şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea. Transmiterea poate fi: . donaţie. activă a sa cât şi calitatea procesuală activă a pârâtului. Pentru aceştia este necesară autorizarea organului competent care de regulă este autoritatea tutelară. prin transmiterea drepturilor şi obligaţiilor care intră în conţinutul raportului juridic dedus judecăţii. iar în caz de admitere se respinge acţiunea. În timpul procesului poate avea loc o transmisiune a calităţii procesuale active sau pasive.convenţională – intervine în baza unei înţelegeri între părţi şi terţi. Lipsa calităţii procesuale poate fi invocată pe cale de excepţie de partea interesată. de procuror sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea confirma însă în totalitate sau în parte aceste acte. adică calitatea juridică. cesiune de creanţă. Persoanele juridice îşi exercită capacitatea de exerciţiu prin organele lor de conducere sau alte persoane împuternicite de aceste persoane. divizare. Când sunt făcute de o persoană fără capacitate procesuală de exerciţiu ele sunt anulabile. Verificarea de către instantă a calităţii procesuale active şi pasive se face prin controlarea cererii de chemare în judecată în cuprinsul careia (potrivit art. Lipsa calităţii de reprezantant este o exepţie de procedură şi se sancţionează cu anularea cereri. Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă sau a lipsei capacităţii de exerciţiu poate fi ridicată în orice stare a pricinii. Atunci când legiuitorul a dorit. Când pentru analizarea excepţiei lipsei calităţii procesuale aceasta s-a unit cu fondul iar instanţa constată că există dar acţiunea este pornită de o persoană 1 . Art. vânzare. În cazul persoanelor juridice transmisiunea legală se face pe calea reorganizării care poate fi prin comasare. 112 → distingem că calitatea procesuală a părţii care este un element subiectiv a acţiunii civile şi care se defineşte prin nume. domiciliul sau reşedinţă şi calitatea de reprezentant. . cererea urmând să fie anulată. sau pârâtului de a figura în proces. 4. a recunoscut expres calitatea procesuală activă şi altor persoane4 care legitimează un interes.legală – la persoanele fizice se face cel mai adesea pe calea succesiunii. absorţie. Verificarea calitătii procesuale se face înainte de începerea dezbaterilor doar în cazul drepturilor reale se face în cadrul dezbaterilor.

Clasificarea acţiunilor civile În funcţie de scopul material urmărit de reclamant avem acţiuni în: .în adjudecare. Aceste acţiuni sunt cele mai frecvente şi sunt reglementate în art. • Provocatorii . Acele acţiuni prin care reclamantul care se pretinde titularul unui drept subiectiv civil solicită instanţei să-l oblige pe pârât la respectarea dreptului. iar dacă acest lucru nu mai este posibil. 109 Cod procedură civilă. Hotărârile pronunţate în aceste acţiuni constituie titluri executorii. în condamnare. până la prima zi de înfăţişare. 111 Cod procedură civilă. Când cel arătat ca titular al dreptului. 3. Procesul va putea fi redeschis de titularul dreptului. Constatare de drepturi – numite şi în recunoaşterea dreptului sau în confirmare. Pentru introducerea ei este necesară constatarea existenţei interesului. . Hotărârile pronunţate în aceste acţiuni nu constituie titlu executoriu(excepţie cheltuielile de judecată). să arate titularul dreptului iar dacă acesta recunoaşte susţinerile pârâtului şi reclamantul consimte va lua locul pârâtului. Acţiunea în contestare are un caracter subsidiar ia nefiind admisibilă dacă există posibilitatea unei acţiuni în realizarea dreptului. Sunt cale acţiuni prin care reclamantul solicită instanţei să constate numai existenţa unui drept al său sau inexistenţa unui drept al pârâtului – sunt reglementate în art. 1. • Interogatorii – cele prin care titularul dreptului în mod preventv cheamă în judecată o persoană care ar putea eventual să-i conteste dreptul pentru a răspunde dacă recunoaşte sau nu dreptul său. • acţiuni negative – constată inexistenta unui raport juridic.constatare de drepturi. Realizare de drepturi – mai sunt: . . Constituire de drepturi – acţiunea în transformare – acţiunea prin care reclamantul solicită aplicarea legii la anumite fapte şi date pe care le invocă 1 . • declaratorii – prin care se cere instanţei să constate existenţa sau inexistenţa unui raport juridic.realizare de drepturi. se clasifică în: • acţiuni pozitive – constă existenţa unui raport juridic. 2. Judecata se face după procedura contencioasă.constituire de drepturi. la despăgubiri pentru prejudiciul suferit. în executare. nu se înfăţişează sau tăgăduieşte va primi calitatea de intervenient principal şi hotărârea îi va fi opozabilă.cele prin care titularul unui drept cheamă în judecată pe cel care prin atitudinea sa sau actele sale îi cauzează o tulburare serioasă în exerciţiul dreptului său. În cazul acţiunii reale pârâtul poate.fără calitate va respinge acţiunea nu ca nefondată ci ca introdusă de o persoană fără calitate. Când acţiunea s-a respins pentru lipsa calităţii procesuale pasive reclamantul va putea introduce o nouă acţiune împotriva persoanei care are adevărata calitate de pârât.

prescriptibile – 1 an. Acţiunile mixte  se valorifică în acelaşi timp un drept de creanţă şi un drept real în cazul în care drepturile invocate aceeaşi cauză generatoare sau se regăsesc într-un raport de conexiune. Acţiunile personale  acele prin care se valorifică un drept personal de creanţă. În acţiunile reale acţiunea se exercită impotriva deţinătorului bunului. 3. Dacă ne raportăm şi la obiectul dreptului subiectiv avem o clasificare în acţiuni personale mobiliare şi acţiuni personale imobiliare. mixte. Pentru a vorbi de această clasificare este necesară existenta unei acţiuni principală deja pornită. prin determinarea legii sau prin anticipaţie valorificat. În cazul acţiunilor mixte acţiunea se îndreaptă tot împotriva deţinătorului bunului. Prescripţia dreptului la acţiune • acţiunile personale – 3 ani. Aceste acţiuni tind la schimbarea sau desfinţarea unor raporturi juridice vechi şi la crearea unor raporturi juridice noi. Hotărârile pronunţate produc efecte numai pentru viitor. • acţiunile reale – imprescriptibile – unele.mobiliare – când dreptul personal valorificat are ca obiect un bun mobil. . La rândul lor se clasifică în acţiuni petitorii şi posesorii. În funcţie de calea procesuală aleasă de parte pentru apărarea drepturilor ei: principale. incidentale. acţiunii personale titularul se îndreaptă împotriva subiectului pasiv (pârâtul).imobiliare .când dreptul real valorificat ca obiect un bun mobil. mobiliare – instanţa de la domiciliul pârâtului. Competenţa teritorială • la acţiunile reale: imobiliare – locul situării imobilului. Raportat la această acţiune se pot formula acţiuni accesorii – a căror rezolvare depinde de soluţia din acţiunea principală. al competenţei teritoriale şi al prescripţiei. 1.mobiliare . . Numărul lor este nelimitat. În ceea ce priveşte calitatea procesuală în cazul. reale. . Această clasificare vizează numai acţiuni prin care se valorifică un drept de creanţă. prescriptibile – 30 ani.când dreptul real valorificat ca obiect un bun imobil.pentru a deduce consecinţele ce se impun în vederea creerii unei situaţii juridice noi. rămânând în afară acţiunea care vizează starea şi capacitatea persoanelor. prin destinaţie sau prin obiectul la care se aplică.imobiliare – când dreptul personal valorificat are ca obiect un bun imobiliar prin natura sa. 2. accesorii. Această clasificare prezintă importanţă sub raportul calităţii procesuale. Acţiunile reale  cele prin care se valorifică un drept real – numărul lor este limitat. • la acţiunile personale:instanţa de la domiciliul pârâtului • la acţiunile mixte – alternativă. În funcţie de natura drepturilor care se valorifică prin acţiune: personale. 1 . prin natura sa. Ele sunt: .

Terţul care introduce acţiunea incidentală dobândeşte calitatea de parte şi hotărârea îi este opozabilă. Caracterul imperativ sau dispozitiv al normei care reglementează competenţa. Competenţa generală a instanţelor judecătoreşti – în lipsa unui text de lege care să poroage soluţionarea aceasta va fi de competenţa instanţelor judecătoreşti. 2. – competenţa teritorială exclusivă sau excepţională. norme de competenţă jurisdicţională. Există unele jurisdicţii special înfinţate prin legi speciale care nu contravin principiilor constituţionale. Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege. Pentru a se putea stabili care e organul de jurisdicţie competent e necesar delimitarea sferei de activitate a categoriei de organe în care se integrează organul respectiv de jurisdicţie faţă de celelalte organe ale statului. 1 . Competenţa instantelor judecătoreşti Este capacitatea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti sau altui organ jurisdicţional de-a soluţiona un anumit litigiul. Există acţiuni care se pot formula numai pe cale principală sau numai pe cale accesorie. delimitarea sferei de activitate între organele aparţinând aceluiaşi organ de jurisdicţie în vederea stabiliri competenţei jurisdicţionale.mai multe criterii 1. În cazul acestor acţiuni termenul căi de atac este cel al acţiunii principale. avem: norme de competenţă generală. Articolul 123 alin. deosebim competenţa absolută şi relativă. Competenţa generală şi materială în toate cazurile sunt reglementate prin norme care au caracter imperativ. 1 din Constituţie – justiţia se realizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege. Legea de organizare judecătorească nr. Importanţa acestei clasificări se manifestă în faptul că: acţiunea accesorie şi incidentală sunt în competenţa instanţei care poate judeca acţiunea principală. Delimitarea competenţei între organele judecătoreşti de grad diferit sau de acelaşi grad: când avem instanţă de grad diferit prin delimitarea competenţei materială (judecătorie. Competanţa teritorială – în principiu are caracter relativ dar în unele cazuri e absolută. Clasificarea normelor de competenţă . curte de apel).incidentale – care pot avea o existenţă de sine stătătoare dar au fost formulate într-un proces deja pornit. dar în toate cazurile solutionarea litigiilor – nu poate împiedica ca cel interesat să se adreseaze instanţei de judecată în baza principiului liber la justiţie prevăzut în articolul 21 din Constituţie. După modul în care se stabilesc sfera organelor de jurisdicţie dacă delimitarea se face prin raportare din sisteme diferite sau organe din acelaşi sistem. Există acţiuni accesorii care trebuie rezolvate din oficiu dacă nu au fost cerute de părţi. competenţa teritorială articolul 151 codul de procedură civilă 3. Ex. tribunal. 92 / 1992 articolul 2 – toate litigiile civile pentru care legea nu stabileşte o altă competenţă.

Chiar dacă în legile speciale se menţionează că hotărârea organelor jurisdicţional este definitivă, totuşi partea interesată are dreptul de a exercita o cale de atac la instanţe judecătoreşti competente pentru legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate. Competenţa jurisdicţională a instanţei judecătoreşti: COMPETENŢA MATERIALĂ: Se delimitează sfera de activitate a instanţei de grad diferit pe linia lor ierarhică. Se face după felul atribuţiilor jurisdicţionale fiecărei categorii de instanţă şi e determinată competenţa materială funcţională, iar pe de altă parte după obiectul, natura ce corespunde noţiunii de competenţă materială procesuală. Competenţa materială a judecătoriei: 1. Legea 92 / 1992 – judecătoria este instituţie de drept comun în ce priveşte judecata în primă instanţă. Regula generală – soluţionarea tuturor cererilor – proceselor e de competenţa judecătoriei în primă instanţă, excepţie cererile, proceselor date în competenţa altei instanţe judecătoreşti articolul 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă – judecătoriile judecă în primă instanţă toate procesele – cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe. 2. Judecătoriile mai exercită şi un control judecătoresc asupra tăriei – temeiniciei date de alte organe – numai în cazurile expres prevăzute de lege. 3. Articolul 1, pct. 3 Codul de procedură civilă – judecătoriile judecă în orice altă materie dată în competenţa lor. Competenţa materială a tribunalului: Tribunalul judecă în primă instanţă: Procese – cereri în materie comercială a căror obiect are o valoare de până la 10 miliarde lei (inclusiv) precum şi cereri – procese în această materie al cărui obiect nu este evaluat în bani. Procese – cereri în materie civilă a cărui obiect are o valoare de peste 2 miliarde lei. Conflictele de muncă cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe. Procese – cereri în materie de contencios administrativ în afară de cele date în competenţa Curţii de Apel. Procese – cereri în materie de creaţie intelectuală ţi proprietăţii industrială. Procese – cereri în materie de expropriere. Cereri pentru încuvinţarea adopţilor. Punerea sub interdicţie, declararea morţii, dispariţiei. Nulitatea căsătoriei, adopţiei, decăderea din drepturile părinteşti Refacerea prejudiciilor din cauza erorii judiciare în procesele penale. Recunoaşterea – încuvinţarea executării hotărârilor date în ţările străine. Tribunalul ca instanţă de apel: - judecă apelurile pronunţate de judecătorii în primă instanţă. Tribunalul ca instanţă de recurs: 1

- judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii care potrivit legii nu sunt supuse apelului. alte situaţi date prin lege în competenţa lor. Competenţa materială a Curţii de Apel Judecă în primă instanţă: - Procese – cereri în materie comercială a căror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei. - cereri – procese în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale. Ca instanţă de apel: - judecă apelurile pronunţate de tribunalul în primă instanţă Ca instanţă de recurs: - recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalul în apel, sau hotărârile pronunţate în primă instanţă de tribunalul care potrivit legii nu sunt supuse apelului precum şi alte cauze prevazute de lege. - în orice alte materii date prin lege în competenţa lor. Curtea Supremă de Justiţie Judecă recursurile declarate împotriva Curţii de Apel şi a altor hotărâri în cazurile prevăzute de lege. recursurile în interesul legii recursurile în anulare în orice alte materii date prin lege în competenţa lor. COMPETENŢA TERITORIALĂ A INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI În vederea sesizări instanţei competente e necesar constatarea în afară de regulile privitoare la competenţa materială şi a dispoziţiilor legale privitoare la competenţa teritorială, adică delimitarea teritorială a sferelor. Competenţa teritorială are următoarele sfere competenţa teritorială de drept comun competenţă teritorială alternativă sau facultativă competenţă teritorială exclusivă competenţa absolută şi relativă Competenţa teritorială de drept comun - articolul 5 Codul de procedură civilă – cererea se face la domiciliul pârâtului. Reclamantul trebuie să se deplaseze la domiciliul pârâtului (la instanţa de la domiciliul pârâtului). Cât timp procesul nu a fost judecat se prezumă că nu are nici o obligaţie faţă de reclamant. Când pârâtul nu are domiciliul cunoscut – cererea se face la instanţa domiciliului reclamantului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate – cererea se face la instanţa reşedinţei din ţară, dacă nu are reşedinţă în ţară – la instanţa de la domiciliul reclamantului dar numai dacă domiciliul pârâtului din străinătate nu e cunoscut). Ori de câte ori pârâtul care are un domiciliul cunoscut în străinătate citarea se face la acel domiciliu, potrivit dispoziţiilor legale existente. Competenţă teritorială alternativă sau facultativă Este atunci când legea stabileşte 2 sau mai multe instanţe deopotrivă competente pentru soluţionarea unor pricini, iar reclamantul are alegerea între 1

instanţele respective, însă alegerea odată făcută nu mai poate fi schimbată – articolul 12 Codul de procedură civila. Alternativă Atunci când pârâtul în afară de domiciliul său are o îndeletnicire profesională, ori una sau mai multe aşezări agricole, comerţ, industrie – cererea se poate face şi la instanţa acelor aşezări sau îndeletniciri, dar numai pentru obligaţii patrimoniale care sunt născute sau urmează se se execute în acel loc. Atunci când cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat cererea trebuie făcută la instanţa sediului principal, sau unde are loc reprezentarea dar numai pentru obligaţiile ce urmează a fi exercitate în acel loc sau care izvorăsc din actele încheiate prin reprezenţant. Atunci când cererea împotriva unei asociaţii sau societăţi fără personalitate juridică se face la instanţa domiciliului persoanei căreia potrivit înţelegerii dintre asociaţi i s-a încredinţat preşedenţia, în lipsa unei asemenea persoane la instanţa de la domiciliul oricăruia dintre asociaţi. Cererile privitoare la executarea, anularea, rezilierea unui contract – instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea fie chiar şi în parte a obligaţiilor. În cererile ce izvorăsc dint-un raport de locaţiune a unui imobil în acţiunea în prestaţie tabulara, instanţa locului unde se află imobilul. Cererile ce izvorăsc din cambie sau bilet la ordin, instanţa locului de plată. Cererile privitoare la obligaţiile comerciale – instanţa locului unde a luat naştere contractul sau a locului plaţii. În cererile izvorâte dintr-un contract de transport – instanţa locului de plecare sau de sosire sau la domiciliul pârâtului. În cererile făcute de ascendenţi – descendenţi pentru pensie de întreţinere – instanţa de la domiciliul reclamantului. În cererile care izvorăsc dintr-un fapt ilicit – instanţa de la locul săvârşiri faptei. În materie de asigurare – cererile privitoare la despăgubiri se face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul asiguratorului, bunurile asiguratorii sau locul unde se află accidentul. În cazul coparticipări pasive – mai mulţi pârâţi – cererea se poate face la oricare dintre instanţele de la domiciliul pârâţilor. Competenţă teritorială exclusivă În unele situaţii legea stabileşte prin derogare de la principiul înscris în articolul 5 privitor la competenţa teritorială de drept comun – stabilirea competenţei teritoriale exclusive – o altă instanţa decât cea de la domiciliul pârâtului. Cererile privitoare la bunurile imobile care se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află acel imobil – articolul 13 alin. 1 Codul de procedură civilă. Această dispoziţie vizează numai acţiunile reale imobiliare nu şi acţiunile personale. Reţinerea acestei competenţe exclusive – instanţa locului situări imobilului poate să asigure o judecată în condiţii mai bune dacă se propun probe. În situaţia în care imobilul e situat în circumscripţia mai multor instanţe – cererea se face la cea de la domiciliul pârâtului dacă acesta se află la una din circumscripţii în caz contrar cererea poate fi introdusă la oricare din instanţele unde se află imobilul în litigiul. Este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al celui decedat pentru soluţionarea cererilor referitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare, a cererilor privitoare la moştenire precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le au unii împotriva celorlalţi şi cererile legatarilor sau creditorilor celui decedat împotriva vreunui moştenitor, sau executor testamentar 1

iar instanţa este obligată să verifice din oficiu şi să decline competenţa. Încălcarea normei de competenţă absolută poate fi invocată de oricare din părţi chiar şi de reclamantul care a sesizat instanţa necompetentă. şi chiar dacă constată că nu e competentă nu-şi poate declina competenţa decât după ce i-a făcut cunoscut pârâtului dreptul de-a cere declinarea competenţei şi pârâtul solicită acest lucru. Cererile în materie de societate – sunt de competenţa instanţei unde societatea îşi are sediul principal până la lichidarea în fapt. însă după divorţul cererea de partaj e de competenţa instanţei locului unde s situat imobilul. În materia conflictelor de mincă – e competentă instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul unităţii. Poate fi invocată oricând. competenţa are un caracter special.norma de competenţă relativă. în orice fază a procesului atât la apel cât şi la recurs chiar dacă nu a format obiect de dezbatere în primă instanţă. e competentă judecătoria de la domiciliu reclamantului. . partajul acestor bunuri – competentă este instanţa care soluţionează divorţul.incălcarea normei de competenţă relativă. Soluţia se justifică prin faptul că în materie de succesiuni. . dacă soţi nu au avut domiciliul comun sau nici unul din soţi nu mai locuiesc în circumscripţia unde a fost ultimul domiciliu comun – competenţa e a instanţei de la domiciliul pârâtului. chiar dacă imobilul nu se află în raza teritorială a instanţei ultimului domiciliu al defunctului. 1 . Competenţa absolută Trăsături: norma de competenţă absolută – sunt obligatorii atât pentru părţi cât şi pentru instanţa de judecată. Competenţa absolută şi comperenţa relativă Deosebirea se face în raport de caracterul normelor – dacă ele sunt imperative sau dispozitive. articolul 72 din legea 168 / 1999 – competenţa. Cererile în materie de reorganizare judiciară şi a falimentului sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căreia se află sediul principal al debitorului – articolul 16 Codul de procedură civilă şi articolul 5 din Legea 64 / 1995. Soluţionarea cererilor privitoare la dispariţia – decesul – e de competenţa instanţei ultimului domiciliu al defunctului. În unele situaţii competenţa exclusivă e stabilită print-o dispoziţie specială din Codul de procedură civilă sau print-o lege specială cum ar fi: . Nerespectarea competenţei atrage nulitatea hotărârilor pronunţate. dacă partajul e formulat ca o cerere accesorie. dacă această nu are domiciliul în ţară. Nu se pot face derogări. nu poate fi invocată decât de pârât. Comperenţa relativă Trăsături: .Contradicţia aparută între textul articolul 13 şi 14 din Codul de procedură civilă e soluţionată în sensul că se aplică competenţa prevăzută de articolul 14. excepţia mai poate fi ridicată şi de procuror. Menţionăm ca în situaţia în care în masa bunurilor comune există şi imobile.instanţa nu e obligată să-şi verifice din oficiu competenţa dacă aceasta este relativă.soluţionarea cererii de desfacere a căsătoriei e de competenţa instanţei locului unde soţi au avut ultimul domiciliu. permite părţilor să deroge prin înţelegere expresă sau tacită.

În acest înţeles sunt cuprinse toate organele de jurisdicţie înfinţate de lege. Instanţa judecătorească  instanţa este organ împuternicit de lege să rezolve litigiul intervenit între părţi.. 17 din L 92 / 1992. . Apelurile – indiferent unde se judecă – compunerea este de 2 judecători. în cazul adopţiilor se judecă în complet de 2 judecători. Termenul de instanţă este folosit în mod frecvent numai pentru instanţele judecătoreşti. În celelalte cazuri judecătorul care prezidează este desemnat de preşedintele de secţie sau de preşedintele instanţei. alte persoane şi organe. Completele de judecată sunt constituite de preşedintele instanţei sau de preşedintele de secţie.necompetenţa relativă nu poate fi invocată în faţa instanţei de apel sau recurs decât dacă a fost obiect de dezbatere în faţa instanţei de fond şi care i-a respins excepţia formulată de pârât. Excepţie: . Completul de judecată este prezidat de (în cazul în care sunt 2-3 judecători) de preşedintele sau vicepreşedintele instanţei când aceştia intră în compunerea completelor sau de preşedintele de secţie când aceştia participă la judecată. Conform art. tribunal). Recursurile – se judecă în complet de 3 judecători. organele de executare şi procurorul. părţile. indiferent de gradul instanţei (judecătorie. cauzele în primă instanţă se judecă în complete compuse dintr-un singur judecător. Au calitatea de subiecte: instanţa judecătorească.în cazul litigiilor de muncă şi a conflictelor de muncă unde completul este format din un judecător şi 2 asistenţi judiciari. Elementele constitutive ale acţiunii civile Participanţii la procesul civil La activitatea judecătorească a cauzelor civile şi la executarea hotărârilor pronunţate în această cauză participă următoarele părţi: instanţa de judecată.dacă pârâtul nu a ridicat în termen această excepţie se consideră că a achiesat la competenţa instanţei de judecată. organul de executare. 1. părţile. Unii din aceşti participanţi influenţează în mod hotărâtor existenţa şi desfăşurarea procesului civil de aceea se numesc subiecţii ai procesului civil. 1 . Toţi aceştia poartă denumirea generică de participanţi la procesul civil. instanţe de fond instanţe de apel instanţe de recurs Instanţă mai numim şi completul.

oricând. avocat sau arbitru într-o pricină nu poate judeca acel proces. grefierului şi a procurorului legea a reglementat trei situaţii: 1. c. 24 codul de procedură civilă. În cazul în care se admite excepţia greşitei compuneri a instanţei. Când judecătorul este soţ. f. Dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării. Normele vizând compunerea instanţei sunt norme de organizare judecătorească şi au caracter imperativ. Alături de judecători participă în mod obligatoriu la toate şedinţele grefierul şi la unele şi procurorul.Când legea prevede se constituie complete specializate pentru judecarea cauzelor în anumite materii. 2 . b. ascendenţii ori descendenţii au vreun interes în judecarea privinii sau când judecătorul este soş. Legea prevede trei cazuri de incompatibilitate: a. La Curtea Supremă de justiţie rolul grefierului este luat de magistraţii asistenţi – sunt asolvenţi de drept. Pentru a asigura obiectivitatea judecătorului. c. soţul sau rudele până la gradul al 4-lea inclusiv au pricină asemănatoare cu aceea care se judecă sau dacă au o cauză la instanţa la care una din parţi este judecător. Când soţul judecătorului în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia dintre părţi până la gradul al 4-lea inclusiv sau fiind încetat din viaţă sau despărţiţi au rămas copii. e. Incompatibilitatea  este reglementată în art. Toate aceste 3 cazuri sunt de strictă interpretare. Cazuri de recuzare sau abtinere: a. Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau recurs. La căile de atac extraordinare de atac nu funcţionează incompatibilitatea. Abţinerea şi recuzarea În anumite cazuri prevăzute de lege expres judecătorul poate fi recuzat şi tot pentru aceleaşi cazuri se poate abţine. Dacă excepţia greşitei compuneri a instanţei este ridicată în apel – se va anula hotărârea şi se va judeca cauza. Excepţia de incompatibilitate poate fi invocată de oricine. 2. rudă sau afin până la gradul al 4-lea inclusiv. Distinct de compunerea instanţei avem: Constituirea instanţei  alcătuirea ei complexă cu toate organele şi persoanele cerute de lege. Greşita compunere a instanţei poate fi invocată de oricine – şi de instanţă – şi în orice stare a pricinii.expert. Judecătorul care a fost martor. rudă sau afin în linie dreaptă pâna la al 4-lea grad. Când excepţia este admisă în recurs se casează hotărârea şi se trimite spre rejudecare. Judecătorul care a pronunţat o hotărâre nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în cazul în care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare. d. Când judecătorul. Dacă judecătorul. cu una din părţi. inclusiv cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele sau sora soţului uneia dintre aceste persoane. soţul său. Dacă judecătorul este tutore sau curator al uneia din părţi. b. la instanţa de fond şi numai în cazul completelor specializate se va lua act prin prin încheiere şi se va da termen la un complet legal constituit.

Părţile . Copacitatea procesuală se clasifică în funcţie de două criterii: a. Art. Pronunţarea asupra cererii se face prin încheiere în sedinţă publică. Judecata se face în camera de consiliu fără prezenţa părţilor. Dacă judecătorul şi-a spus părerea cu privire la pricina care se judecă. fiind judecată numai cererea de abţinere. concluziile nu pot 2 . Această situaţie se numeşte: coparticipare procesuală sau litis consorţiu. după cum se reunesc părţile cu interese identice sau se reunesc mai multe cereri între aceleaşi părţi sau si cu alte părţi dacă există o legătură strânsă avem: Coparticipare – subiectivă– părţile  activă – mai mulţi reclamanţi  pasivă – mai mulţi pârâţi  mixtă . Cazurile de abţinere şi recuzare sunt limitative ţi nu pot fi extinse nici prin voinţă judecătorilor nici a părţilor. soşul sau una dintre rudele sale până la gradul al 4-lea inclusiv şi una din părţi. 2. Când din cauza recuzării nu se poate acătui completul de judecată sau când sunt recuzaţi toţi judecătorii cererea se judecă de instanţa care ar judeca calea de atac. Încheierea de respingere a recuzării se atacă odată cu fondul. Dacă judecătorul a primit de la una din părţi darurisau făgăduieli de daruri. soţi sau rudele acestora până la gradul al 3-lea inclusiv. iar pentru recuzare normele sunt dispozitive. Dacă se admite recuzarea întregii instanţe se va trimite cauza la o instanţă egală în grad.mai mulţi reclamani şi mai mulţi pârâţi . în raport cu rolul voinţei părţilor: Coparticipare procesuală facultativă – în principiu este independenţa procesuală – adică actele. apărările. verbal sau în scris înainte de începerea dezbaterilor. Dacă motivul de recuzare apare după începerea dezbaterilor. Încheierea de pronunţare asupra abţinerii şi cea prin care s-a încuvinţat recuzarea nu au cale de atac.de regulă un reclamant şi un pârât. cererea se va face imediat ce partea află de motiv. cererea de abţinere se face de către judecător.obiectivă – cererile b. Deşi cazurile de mai sus sunt unice. etc. grefierii şi experţii. magistraţii asistenţi. Procedura de soluţionare este diferită. Dacă se admite cererea de recuzare prin aceeaşi încheiere se arată ce acte se păstrează iar iar judecătorul recuzat se retrage. dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţie comună sau dacă au aceeaşi cauză. Nu se admite interogatoriul ca mijloc de probă al motivelor de recuzare. h. caracterul normelor diferă. or alte îndatoriri. 47 Cod de procedură civilă prevede că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte. Dacă se consideră necesar judecătorul recuzat poate fi ascultat. Instanţa competentă să judece cererea de recuzare sau de abţinere este cea din care face parte judecătorul. Judecătorul recuzat poate declara că se abţine.). La Curtea Supremă de Justiţie recuzarea unei secţii se judecă de o altă secţie. Pentru aceleaşi motive cu excepţia celei de la litera h pot fi recuzaţi sau se pot abţine procurorii. i. pentru abţinere normele sunt imperative (obligarea judecătorilor. cererea de recuzare se face de partea interesată.g. Dacă există duşmănie între judecător.

În toate cazurile în care discutăm de participarea terţilor în proces avem în vedere existenţa unui singur proces care este în curs de desfăţurare în cadrul căruia se formulează cereri incidentale sau conexe.şi un element obiectiv – modalitatea de deturnare de la scopul şi finalitatea sa legală. dreptul de a tranzacţiona. ordinea şi termenele prevăzute de lege. Îndatoririle se referă la obligaţiile părţilor de a îndeplini actele de procedură. Terţele persoane pot fi chiar ele interesate să participe la proces şi legea le permite să facă acest lucru sub forma intervenţiei voluntare. Pentru a fi parte în proces fie singur fie împreună cu alţii. dreptul de apărare. dreptul de a conduce personal procesul sau de a fi reprezentat în proces. Pentru această încheiere singura cale de atac – cererea de reexaminare – termenul de atac fiind de 15 zile de la comunicarea încheierii sau de la luarea măsurii. În consecinţă avem 2 forme mari de participare a terţilor în proces: .folosi sau păgubi pe ceilalţi. art.intervenţia forţată 2 . Coparticipare procesuală necesară. În cazul în care prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii legale efectele hotărârii se întind asupra tuturor actelor utile cauzei îşi extind efectele şi asupra celorlalţi participanţi. condiţiile. orice persoană trebuie să îndeplinească condiţiile de exerciţiu ale acliunii civile. dreptul de a solicita cheltuieli de judecată. Drepturile şi îndatoririle procesuale ale părţilor Drepturile părţilor sunt prevăzute în codul de procedură civilă  sunt: dreptul de a adresa cereri instanţei. a chemării în garanţie şi a ocrotirii titularului dreptului. dreptul de a ataca hotărârile judecătoreşti.1083 prin care s-a prevăzut posibilitatea ca în afara amenzi să se plătească şi despăgubiri pentru paguba cauzată părţii adverse. Ordonanţa 138 / 2000  a introdus în codul civil. Art. Amenda şi despăgubirile se stabilesc prin încheiere executorie care se comunică dacă partea este lipsă la luarea măsurii. dreptul de a chiesa la pretenţiile reclamantului. dreptul de a renunţa la judecată sau la dreptul subiectiv. Ele pot fi folosite numai de părţi şi niciodată de instanţă din oficiu. dreptul de a recuza judecătorul. dreptul de a fi citat. 723 codul civil  prevede că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Art. Participarea terţilor în procesul civil Legea permite părţilor din proces să introducă terţe persoane sub forma chemării în judecată a altor persoane. Aceste modalităţi modalităţi de introducere a terţilor se numesc forme de intervenţie forţată. 108 1 prin care s-au prevăzut amenzi judiciare pentru exercitarea cu rea credinţă a drepturilor procesuale. Abuzul de drepturi presupune un element subiectiv –reaua credinţă. Cererea de reexaminare se soluţionează prin încheiere irevocabilă în camera de consiliu de instanţa de judecată sau de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda.

dacă se dijunge se dau 2 hotărâri care sunt opozabile tuturor părţilor în cazul în care intervenţia accesorie soluţia depinde de rezolvarea cererii principale.dacă există interes . în cel de-al 2 lea caz intervenţia este accesorie. intervenţia principal va continua să fie judecată. Soluţiile care se pot da de judecător sunt următoarele: . În cazul intervenţie principale. Intervenientul accesoriu poate face numai acte după care profită partea pentru care a intervenit. articolul 511 dispune că instanţa va asculta părţile şi se va pronunţa în principiu asupra admisibilităţii cererii.dacă cererea are legătură cu cererea principală . Intervenţia voluntară indiferent de formă este în competenţa instanţei sesizată cu cererea principală. Pentru a admite cererea instanţa trebuie să controleze următoarele: . ea poate fi atacată odata cu fondul. În cazul existenţei unei intervenţii principale instanţa nu poate admite în totalitate atât cererea reclamantului cât şi intervenţia principală când au acelaşi obiect pentru că se exclud. 2 . În primul caz. Intervenţia accesorie se judecă întotdeauna cu cererea principală. Cererea poate fi făcută doar în faţa primei instanţe şi înainte de încheierea dezbaterilor. În cazul intervenţiei principale doar judecarea ei duce la întârzierea cereri principale aceasta disjunsă şi rejudecată separat. puţând face orice act procedural. Dacă cererea de intervenţie se admite.intervenţia voluntară Intervenţia voluntară este reglementată prin articolul 49 – 56 Codul de procedură civilă. Pentru ca părţile din proces să nu fie surprinse şi pentru a li se asigura dreptul la apărare. aceasta nu va mai putea fi judecată. Intervenţia principală Se face sub forma unei cereri de chemare în judecată şi este îndreptată impotriva ambelor părţi din proces. ea se comunică părţilor pentru a-şi formula apărările. a depune întâmpinare şi în cazul intervenţiei principale chiar cererea reconvenţională. intervenţia este principală.iar la intervenţia principală dacă este formulată în termen. Datorită caracterului diferit a celor 2 forme avem consecinţe diferite. Intervenţia voluntară este cererea unui terţ de a intra într-un proces pornit de alte părţi pentru a-şi apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părţi din proces. Se face întotdeauna în interesul uneia dintre părţi şi fiind o apărare prin care nu se invocă un drept propriu se poate face atât la fond cât şi în apel. Cererea de intervenţie se judecă odată cu cererea principală. Intervenţia accesorie Se face tot sub forma unei cereri de chemare în judecată.. În aceleaşi cazuri dacă cererea de intervenţie accesorie este în interesul unuia sau altuia.dacă este admisibilă . În această cerere terţul tinde să câştige pentru sine în parte obiectul procesului.dacă se judecă împreună cererea principală şi intervenţia principală se dă o singură hotărâre judecătorească opozabilă tuturor părţilor. dacă reclamantul sau pârâtul achiesează la cererea de chemare chemare în judecată. Prin admiterea cererii terţul devine parte în proces luând procesul în starea în care se află intervenientul principal are o poziţie independentă. Asupra admisibilităţii în principiu instanţa se pronunţă prin încheiere – asupra ei nu se poate reveni. Cu învoirea părţilor cererea se poate face şi direct şi indirect în apel.

Soluţiile care se pot da de instanţa de fond sunt următoarele: . Potrivit articolul 60 se extind însă şi asupra situaţiilor în care s-ar putea solicita despăgubiri instanţa competentă este cea investită cu cererea principală. iar terţului i se comunică copi după cererea de chemare în judecată. 2 . Chematul în garanţie poate administra toate probele şi toate apărările în sprijinul părţi. Judecata va continua între părţi şi terţ.dacă se admite cererea reclamantului iar chemarea în garanţie a fost în folosul pârâtului se admite şi cererea de chemare în garanţie. Nerespectarea acestor termene atrage judecarea separată în afară de cazurile în care părţile consimt să se judece împreună. Garantatul poate aştepta sfârşitul procesului cu condiţia să nu existe o obligaţie legală. Dacă garantul pierde procesul prin aceeaşi hotărâre se admite cererea de chemare în garanţie şi în acest fel se evită un proces ulterior. Terţul intervenient primeşte copia după cererea de chemare în garanţie după întâmpinare şi după celelalte înscrisuri acordânduse termen pentru a depune la rândul său întâmpinare şi pentru a-şi formula apărările. Cererea trebuie motivată. Articolul 59 prevede o situaţie specială în cazul pretenţiilor băneşti dacă debitorul recunoaşte datoria declară că o va executa. Cererea de chemare în garanţie se face sub forma cereri de chemare în judecată. Această formă de intervenţie provine din principiul că cel ce transmite un drept este obligat să-l garanteze sub toate formele. Reclamantul poate reformula această cerere până la inchiderea dezbaterilor în primă instanţă. comunicată tuturor părţilor. va fi scos din proces. Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenţie cu o cerere în garanţie sau în despăgubiri. Chemarea în judecată în garanţie – articolul 60 – 63 Codul de procedură civilă . după întâmpinare şi după celelalte înscrisuri. Avem garanţi legale şi garanţi convenţionale. Terţul devine parte în proces şi poate la rândul său să cheme în garanţie. După formulare înseamnă ca forma aceasta de intervenţie forţată poate fi folosită atât de reclamant cât şi de pârât. iar în cazul pârâtului cererea se face prin întâmpinare sau la prima zi de învăţişare. Pentru reclamant cererea se face până la încheierea dezbaterilor înaintea primei instanţe. Sancţiunea nedepuneri în termen a cereri de chemare în garanţie este judecarea separată a acesteia dacă părţile nu consimt să se judece împreună cu cererea principală.Intervenţia forţată chemarea în judecată a altor persoane chemarea în judecată în garanţie chemare în arătarea titularului dreptului Chemarea în judecată a altor persoane articolul 57 – 59 Codul de procedură civilă care prevede că oricare dintre părţi poate chema în judecată o altă persoană care ar putea pretinde acelaşi drept ca şi reclamantul. Cererea de chemare în garanţie se judecă odată cu cererea principală dar dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată se disjunge şi se suspendă judecata cererii de chemare în garanţie până la chemarea cererii principale. faţă de cel ce îşi va stabili judecătoreşte dreptul şi depune suma datorată. Terţul dobândeşte calitatea de intervenient şi hotărârea îi va fi opozabilă. iar pârâtul odată cu întâmpinarea sau la prima înfăţişare.

Titularul dreptului se prezintă. Cazuri în care nu este nevoie.dacă se respinge cererea reclamantului şi chemarea în garanţie a fost în folosul pârâtului se respinge şi cererea de chemare în garanţie. Terţului i se comunică cererea de chemare – întâmpinarea. 4. . .dacă se admite cererea reclamantului iar chemarea în garanţie a fost în folosul acestuia se respinge cererea de chemare în garanţie. Această formă de intervenţie poate fi folosită numai de pârât numai când se valorifică un drept real şi numai dacă între pârât şi terţ există un raport juridic. Când titularul dreptului nu se prezintă va dobândi intervenient principal. el putând însă să fie şi restrâns. Titularul dreptului se prezintă dar tăgăduieşte susţinerile pârâtului. pentru exerciţiul dreptului de a chema în judecată sau a reprezenta în judecată. Reprezentarea părţilor în proces este de obicei convenţională şi înbracă două aspecte care se referă la persoana fizică şi cea juridică. Mandatarul cu procură generală poate sta în proces numai în cadrul procurii generale: să fie dat şi acest drept. Titularul dreptului se înfăţişează şi recunoşte susţinerile pârâtului iar reclamantul consimte la înlocuirea pârâtului. rămâne în proces ca intervenient principal. 3. procura dată numai unei persoane cu capacitate deplină de exerciţiu. Reprezentarea juridică convenţională a persoanei fizice Reglementarea acestei reprezentări este în articolul 67. iar partea este reprezentată de un mandatar 2 . 2. Cererea se face prin întâmpinare sau la prima zi de înfăţişare. În practică apar mai multe situaţii: 1. Mandatul se presupune dat pentru toate actele judecăţii. Actele de dispoziţie se fac numai ăn temeiul unei procuri speciale. dată ad litem.70 Codul de procedură civilă reprezentarea se poate face prin mandatar neavocat sau prin avocat. Apelul sau recursul declarate de chematul în garanţie va pune în discuţie şi cererea principală chiar dacă pârâtul nu a declarat apel sau recurs. Mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat.68. Reprezentarea prin neavocat: Se justifică printr-o procură specială.dacă se respinge cererea reclamantului şi cererea de chemare în garanţie e în folosul acestuia se admite cererea de chemare în garanţie. În această situaţie titularul dreptului poate rămâne ca intervenient.. care trebuie să fie autentificată. Reprezentarea juridică în procesul penal În procesul civil cu rare excepţii părţile nu sunt obligate să stea personal în proces. recunoaşte susţinerile pârâtului iar reclamantul nu consimte să ia locul acestuia. dacă nu rămâne în proces cererea se poate respinge pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. toate înscrisurile şi cererea că este arătat ca titular al dreptului. Chemare în arătarea titularului dreptului Ea este reglementată de articolul 64-66 Codul de procedură civilă spune că pârâtul care deţine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va pute arăta pe cel în numele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul dacă a fost chemat în judecetă de o altă persoană.

instanţa este datoare să dea un termen pentru a împlini această lipsă. 3. Penrtu anumite acte procesuale are nevoie de o delegaţie specială sau aceste acte procesuale vor fi făcute numai de organul de conducere. Persoana juridică poate recurge şi la serviciile unui avocat. iar dacă nu se îndeplineşte va anula cererea. Mandatul se dă prin încheierea contractului de asistenţă juridică care prevede expres întinderea drepturilor conferite avocatului. renunţă la profesie sau este suspendat este obligat să-şi asigure substituirea. şi anume: pornirea acţiunilor fixarea pretenţiilor renunţarea la pretenţii. Reprezentarea prin avocat Calitatea de reprezentant a părţii se justifică cu delegaţie. 2 . Actele de dispoziţie pot fi făcute de avocat fără procură specială numai dacă există claze în contract. titularii dreptului putând însă ratifica actele făcute de persoana care nu avea calitatea de reprezentant.la acţiune sau declararea ori renunţarea la căile de atac răspunsul la interogatoriu Organele centraleale unei persoane juridice nu pot fi reprezentate de juriştiiconsulţi a-i organelor locale din localităţile în care aceştia îşi au sediul decât în baza unei delegări speciale. În cazul în care retragerea sau renunţarea s-a făcut în şedinţă publică în prezenţa părţii numai este necesară comunicarea.1. când reprezentarea izvorăşte din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească partea poate fi reprezentată în toate instanţele. Procurorul Este parte în procesul civil. care are certificată semnătura clientului. 2. Renunţarea la mandat se face cu înştiinţarea mandantului şi a instanţei cu cel puţin 15 zile înainte de termen sau de împlinirea termenului de atac. Avocatul poate face orice fel de acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar putea pierde. Retragerea mandatului sau renunţarea la mandat poate fi opusă celeilalte părţi numai de la comunicare. Sancţiunea în cazul nejustificării calităţii de reprezentant Când nu se face dovada calităţii de reprezentant. el tăinuind până la retragerea lui de către moştenitori. doctorii în drept sau licenşiaţii în drept pentru soţi sau rudele până la gradul al 4-lea inclusiv se pot prezenta în instanţe indiferent de gradul acestora pentru a-i reprezenta. Reprezentarea juridică convenţională a persoanei juridice Persoana juridică nu participă la proces prin organul său de conducere ci prin reprezentare care de regulă este jurist-consult. Derogatoriu de la dreptul comun mandatul nu încetează prin moartea celui care la dat. Aceeaşi situaţie o avem şi când persoana devine incapabilă. Excepţia lipsei de reprezentant poate fi invocată în orice stare a pricini. sotul sau o rudă până la gradul al 4-lea poate reprezenta partea numai la judecătorie. Acesta consolidează pe baza actelor semnate de conducătorul persoanei juridice sau seful oficiului juridic. Denenţarea contractului de asistenţă juridică se poate face unilateral sau prin acordul părţilor. Avocatul care nu poate îndeplinii mandatul.

a unei 2 . 2. Când prezenţa procurorului nu este obligatorie instanţa nu poate cenzura participarea acestuia. Această prevedere a fost introdusă şi în Codul de procedură civilă prin Ordonanţa nr. Dacă procurorul îşi retrage cererea partea poate să solicite continuarea judecăţii. Procurorul poate solicita executarea silită numai pentru hotărârile în care el a pornit şi acţiunea.la adopţie. Regula este că judecătorul acţiunii este şi judecătorul excepţiei. la drept sau tranczaţie. Procurorul poate să participe la judecată. respectiv renunţarea la acţiune. el nefiind obligat să-şi motiveze participarea. la declararea morţii sau a dispariţiei. Întinderea competenţei instanţei Aceasta se stabileşte nu numai în raport de normele articolul 1-16 Codul de procedură civilă ci şi potrivit altor reguli cuprinse în întreg Codul de procedură civilă.în cazul recuzări tuturor judecătorilor unei instanţe . în punerea sub interdicţie. În anumite cazuri participarea şi concluziile procurorului sunt obligatorii:. interzişilor sau dispăruţilor nu împiedică judecata dacă imstanţa – apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane. Regula este că accesoriul urmează soarta principalului. în orice fază a acestuia dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept. Actele procesuale de dispoziţie enumerate mai sus făcute de reprezentanţii minorilor. dispăruţii şi alte cazuri prevăzute expres de legi speciale. Poate exrcita căile de atac împotriva oricăror hotărâri indiferent dacă a participat sau nu la judecarea cauzei în care s-a pronunţat hotărârea atacată.138/2000. Această regulă nu se aplică în cazul chestiunilor prejudiciale când este oblifatorie suspendarea judicăţii. interzişii.în cazul delegării instanţei. Reguli şi cazuri în care există incidenţe: 1. 1 Constituţie – procurorul poate pune concluzii în orice proces civil. Asupra unor incidente procedurale se pronunţă obligatoriu alte instanţe: . la expropiere etc. Întotdeauna dacă participarea procurorului este obligatorie. Competenţa instanţei sesizate prin cererea reclamantului în privinţa apărărilor pârâtului. a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.în cazul strămutării. Competenţa instanţei sesizate prin cererea reclamantului în privinţa incidentelor de procedură. Articolul 130 alin.Conform noi formulări articolul 45 procurorul poate să pornească acţiunea civilă pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime a anumitor categorii de persoane: minorii. Pentru a nu se încălca dreptul celui ce se pretinde a fi titularul dreptlui subiectiv acesta va fi introdus în totdeauna în proces şi poate să uzeze de actele de dispoziţie. Dacă prezenţa procurorului este obligatorie neparticiparea sa duce la casarea hotărârii care este lovită de nulitate absolută. În aceste cazuri se pronunţă altă instanţă. Prorogarea competenţei Prorogarea intervine când o instanţă competentă să soluţioneze cererea cu care a fost sesizată de reclamant devine competentă în temeiul legii. Părţile pot însă în condiţii normale să-l recuze. . la fond este obligatorie şi în căile de atac.

Articolul 164 Codul de procedură civilă se referă la conexitate. Atunci când se admite strămutarea cauza se trimite unei instanţe de acelaşi. Preşedintele instanţei poate solicita dosarul şi fără citarea părţilor să dispună suspendarea judecăţii comunicând de urgenţă măsura luată. chemarea în garanţie şi chemarea în judecată a altor persoane. Pentru primele 2 motive cererea poate fi făcută de partea interesată iar pentru al treilea motiv cererea poate fi făcută numai de procurorul parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Hotărârea se dă fără motivare şi nu este supusă nici unei căi de atac. Articolul 23 Codul de procedură civilă prevede că atunci când din cauza unor împrejurări excepţionale. Prorogarea legală este cuprinsă în articolul 9 Codul de procedură civilă care spune că în cazul coparticipării procesuale pasive reclamantul poate introduce cererea la instanţa domiciliului oricărui pârât. Dosarul se trimite instanţei mai întâi investită cu excepţia situaţiei când părţile cer trimiterea la una din instanţe sau una din pricini este de competenţa unei anumite instanţe şi părţile nu o pot înlătura. intervenţia voluntară. Conexitatea se poate face la cererea părţi sau din oficiu de către instanţă. în cereri privitoare la strămutarea şi în cazul admiterii recursului şi casări cu trimitere la o altă instanţă decât cea care a judecat prima oară dar egală în grad. Avem trei feluri de prorogări: legală. Ex: revendicările – evacuare. Strămutarea articolul 37 – 40 Codul de procedură civilă – se poate solicita pentru motive de rudenie sau afinitate. în cererile de4 recuzare a tuturor judecătorilor instanţei sau când din cauza recuzării nu se poate constitui completul de judecată. pentru motiv de siguranţă publică. să rezolve cereri care în mod obişnuit nu intră în competenţa sa. pentru celelalte două motive competenţa revine Curtea Supremă de Justiţie.hotărâri judecătoreşti pronunţată de o instanţă superioară sau prin convenţia părţilor. cererea reconvenţională. pentru motive de bănuială legitimă. cereri de asigurare a dovezilor. Litispendenţa: nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză. Excepţia se ridică de părţi sau de judecător la instanţele d fond şi cauza se trimite instanţei mai întâi investită dacă se află în acelaşi grad de jurisdicţie sau instanţei cu grad mai înalt. Prorogarea judecătorească intervine în temeiul unei hotărâri judecătoreşti. Poate să apară în cazul hotărârilor date în cererile de delegare a instanţei. Pentru motivul unu competenţa de soluţionare revine instanţei superioare. Pentru primul motiv cererea se face înainte de începerea dezbaterilor iar pentru motivele doi şi trei în orice stare a pricinii. acelaşi obiect şi aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe. 2 . Conexitatea înseamnă că părţile pot cere întrunirea mai multor pricini care se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite dar de acelaşi grad în care sunt aceleaşi părţi chiar împreună şi cu alte părţi şi al cărui obiect sau cauză au între ele o strânsă legătură. Instanţa poate să dispună şi disjungerea judecării cauzei dar îşi păstrează competenţa de soluţionare a cauzei conexate. instanţa este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze. Soluţionarea cererii se face în camera de consiliu cu citarea părţilor. judecătorească şi convenţională. Articolul 17 Codul de procedură civilă spune că cererile accesorii şi incidentale sunt în vederea instanţei care judecă cererea. grad ia hotărârea în ce măsură se păstrează actele efectuate înaintea strămutării. Indiferent dacă se încalcă sau nu o normă de competenţă teritorială instanţa competentă rămâne instanţa de la locul faptei. Cererile incidentale care se pot formula într-un proces pot fi cereri de măsuri asiguratorii (sechestrul). Curtea Supremă de Justiţie la cererea părţii interesate desemnează o altă instanţă de acelaşi grad care să judece pricina.

Hotărârile de declinare.convenţia trebuie să fie expresă. recursului sau a contestaţiei în anulare de drept comun. cererea se va respinge ca nefiind de competenţa instanţelor române. excepţia de necompetenţă: este posibil ca instanţa sesizată cu o cerere de chemare în judecată sau o cale de atac să nu fie competentă. Excepţia de la această regulă: articolul 11 Codul de procedură civilă care vizează cererile de despăgubiri în materie de asigurare. dosarul va fi trimis deîndată instanţei considerată competentă întrucât se presupune că este o încercare de tergiversare a soluţionării cauzei. După sesizarea instanţei. Invocarea necompetenţei pe parcursul judecăţii înainte de pronunţarea hotărârii fie în fond. dezinvesteşte instanţa sau organul jurisdicţional şi investeşte instanţa în favoarea căreia a fost făcută.părţile trebuie să aibă capacitate procesuală de exerciţiu.instanţa aleasă nu trebuie să fie necompetentă absolut. Incidenţele în care instanţa sesizată este completă dar nu îndeplineşte condiţiile de obiectivitate: delegarea şi strămutarea. Necompetenţa relativă poate fi invocată numai de pârât şi numai până la prima zi de înfăţişare. . Dacă se admite excepţia instanţa îşi va declina competenţa prin sentinţă sau decizie în favoarea instanţei competente sau organului cu activitate jurisdicţională. . Incidenţe procedurale cu privire la instanţa sesizată Există 2 categorii: 1. Dacă litigiul are un element de extraneitate datorită căruia competenţa revine unui organ jurisdicţional dintr-un alt stat. conflictul de competenţă: există conflict de competenţă când 2 sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece aceeaşi pricină sau 2 . Dacă calea de atac este declanşată de cel ce a cerut declinarea şi a obţinut-o. Excepţia se pune în mod obligatoriu în discuţia părţilor. de procuror sau de instanţă din oficiu în tot cursul procesului. Dacă s-a pronunţat o hotărâre necompetentă poate fi revocată pe calea apelului. Dacă se constată că cererea este de competenţa unui organ al statului fără activitate jurisdicţională cererea se respinge ca inadmisibilă. pe calea de atac se face cu excepţie. Hotărârea de declinare de competenţă are autoritate de lucru judecat când devine irevocabilă pentru instanţa care se dezinvesteşte.Prorogarea convenţională poate să apară numai referitor la competenţa teritorială şi numai la cea care nu este reglementată prin norme imperative. Ea trebuie să determine exact instanţa aleasă. Dacă se respinge excepţia instanţa pronunţă o hotărâre interlocutorie care nu poate fi atacată decâr odată cu fondul. a. Împotriva hotărârii de declinare se poate declara recurs termenul fiind de 5 zile şi curge de la pronunţare. alegerea se poate face de către părţi numai până la prima zi de înfăţişare. Convenţia părţilor poate fi scrisă sau verbală dar trebuie să îndeplinească anumite condiţii: . Părţile pot încheia convenţia anterior ivirii litigiului.consimţământul trebuie să fie liber şi neviciat. Excepţia de necompetenţă şi conflictele de competenţă. . b. 2. N-are acest caracter şi pentru cea căreia i se trimite dosarul. Necompetenţa absolută poate fi invocată de oricare dintre părţi. Actele de procedură îndeplinite de instanţa necompetentă sunt nule cu excepţia probelor care rămân câştigate cauzei şi nu vor fi refăcute decât pentru motive temeinice. instanţa sesizată nu este competentă dar nu este contestată competenţa. Excepţia de necompetenţă poate viza atât competenţa absolută cât şi cea relativă.

încheierea. acte orale: depoziţiile martorilor. b. 4. Actele de procedură Definiţie: Ca orice act (operaţiune juridică / înscris) este făcut pentru declanşarea procesului civil de instanţa judecătorească. hotărârea judecătorească. În raport de organele sau persoanele ce le întocmesc sau de la care emană: actele părţilor: cererea de chemare în judecată. susţinerile părţilor Orice act de procedură se face în condiţii şi termene special prevăzute de lege. În funcţie de natura lor: acte judiciare . actele ce constau într-o operaţiune procedurală: proces verbal de sechestru. de declarare a apelului. părţile şi ceilalţi participanţi la proces legat de activitatea procesuală a acestora. Actul de procedură trebuie să relateze în chiar contextul său faptul că au fost îndeplinite cerinţele legii.se îndeplinesc în faţa instanţei: interogatoriul. Hotărârea este supusă numai căi de atac a recursului în 5 zile de la comunicare. somaţia. 3. acte extrajudiciare – se îndeplinesc în cadrul procesului dar în afara instanţei: expertiza. Există conflicte: pozitive de competenţă . tranzacţia. actele instanţei: încheierea. Actele de procedură trebuie să îmbrace forma scrisă. actele de procedură.când 2 sau mai multe instanţe prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină. Instanţa competentă să judece conflictul de competenţă este instanţa superioară comună celor 2 instanţe judecătoreşti. hotărârea judecătorească. Categorii de clasificare: 3 . Termenele procedurale Termenul e intervalul de timp în cadrul căruia trebuie îndeplinite anumite acte de procedură sau dimpotrivă e oprită îndeplinirea altor acte de procedură. ancheta socială. Există conflict de competenţă şi în cazul în care el se iveşte între o instanţă judecătorească şi alt organ cu activitate jurisdicţională. În funcţie de modul de efectuare: acte scrise: cererea. existând reguli generale: a.negative de competenţă Instanţa înaintea căreia se iveşte conflictul de competenţă suspendă din oficiu orice altă procedură şi înaintează dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului. actele organelor auxiliare ale justiţiei: dovezile de comunicare. Instanţa competenţă să judece conflictul hotărăşte în camera de consiliu fără citarea părţilor. Se clasifică în raport de mai multe criterii: 1. actele altor participanţi la proces: depoziţiile martorilor. În funcţie de conţinut: acte ce conţin o manifestare de voinţă: chemarea în judecată. întâmpinarea. 2.

săptămâni. Sancţiunile în cazul nerespectării termenelor sau neîndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă a actelor procedurale sunt nulitatea. luni sau ani se împlinesc în ziua corespunzătoare a săptămânii. linii sau anului. Ca punct de plecare termenul începe să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel. În procedura civilă termenele sunt stabilite pe ore. iar când această împrejurare a încetat începe să curgă un nou termen fix de 15 zile. Fiecare termen are un punct de plecare şi unul de împlinire.termene judecătoreşti. Dacă termenele se sfârşesc într-o zi de sărbătoare sau când serviciul este suspendat durata lor se prelungeşte de drept până la sfârşitul primei zile de lucru următoare. luni sau ani. Termenele pe săptămâni. Articolul 103 Codul de procedură civilă prevede că atunci când sunt împrejurări mai presus de voinţa părţi termenul poate fi întrerupt. În cazul termenelor imperative actul procedural trebuie îndeplinit înăuntru termenului. nu intră în calcul nici prima nici ultima zi. sancţiuni pecuniare. . După modul cum sunt stabilite: . obligaţia de a reface sau completa actul sau obligaţia de a despăgubi partea vătămată prin încălcarea formelor de procedură.termene absolute: afectează soliditatea actelor de procedură şi le înlătură în general în cazul căilor de atac. Zilele de sărbătoare din cursul termenului intră în calcul. .termene imperative / peremptori. 3 . În funcţie de sancţiunea nerespectării lor: .termene relative: atrag sancţiuni disciplinare / pecuniare. . 2. 1.În funcţie de caracterul lor: . .termene convenţionale 3. Termenele pe zile se calculează pe zile libere. În cazul termenelor prohibitive se interzice îndeplinirea actului în acest interval de timp. zile.termene prohibitive / dilatori.termene legale. Termenele stabilite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare.

nulităţi exprese – puţine la număr în cod .nulităţi intriseci – ţin de forma actului .nulităţi virtuale – cele mai numeroase. Nulitatea Este sancţiunea procedurală care intervine în cazul actului ce nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru validitatea lui.parţiale Cele 2 cazuri prevăzute de articolul 105 Codul de procedură civilă: 1.totale . însă în cazul lor trebuie să se dovedească vătămarea. După cum privesc forma exterioară sau intrisecă: .nulităţi extrinseci – ţin de forme exterioare III. Clasificarea nulităţilor I. După caracterul normelor încălcate: . II. Necompetenţa poate fi: materială sau teritorială. lipsindu-l total sau parţial de efecte.relative V.Sancţiuni aplicabile în cazul nerespectări formei actului juridic 1. În cazul nerespectării condiţiilor proprii a unui act de procedură sau datorită dependenţei sale de un alt act: . Necompetenţa judecătorului – în acest caz nulitatea este necondiţionată. Nulitatea actelor de procedură este prevăzută în articolul 105 Codul de procedură civilă – prevede 2 cazuri: necompetenţa judecătorului încălcarea formei legale şi necompetenţa funcţionarului – numai dacă s-a pricinuit părţii o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului. 3 .propri . După întinderea efectelor distructive: . După izvorul lor: .derivate – interesează efectele actului IV.absolute . Vătămarea se presupune până la proba contrară. Când discutăm de necompetenţa judecătorului ne referim la necompetenţa instanţei din care face parte judecătorul.

Vătămarea poate consta în: prejudiciu material. Constatarea vătămării este lăsată la aprecierea instanţei. eşalonări. actul să fi produs o vătămare şi să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. 3 . în cazul recursului în anulare. Definiţie: Sancţiune procedurală care constă în pierderea dreptului privitor la declararea unei căi de atac sau la îndeplinirea unui alt act de procedură. a necomunicării cererii reconvenţionale.în principiu actele nule pot fi refăcute în faţa aceleiaşi instanţe. în cazul contestaţiei la anulare. 2. scutiri pe baza acestei legi. Mijloacele de invocare a nulităţilor diferă în funcţie de momentul învocării şi de caracterul normei. Asupra acestor excepţii instanţa se pronunţă prin încheiere (nulitatea relativă) . Nimeni nu poate să invoce neregularitatea unui act care se datorează propriei fapte culpabile. . faptul amânării procesului din culpa uneia din părţi. de la dreptul material cu 2 mici nuanţe: . 2. Decăderea intervine numai în caz de nerespectare a termenelor legale împerative. sentinţă sau decizie (nulitate absolută). Alte cazuri de nulitate sunt prevăzute şi în alte legi: legea 146 / 1995 – taxele de timbru – se poate cere Ministerului de Finanţe amânări. Nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de excepţie numai de persoana vătămată şi până la un anumit termen definit de lege. etc. Decăderea Prevăzută generic în articolul 103 Codul de procedură civilă şi dispersat în alte articole. prin contestaţia în anulare. a necomunicării unui act de procedură. inclusiv de instanţă din oficiu şi oricând. Efectele anulării actelor de procedură Regimul este cel de la dreptul comun.Compunerea completului de judecată nu intră în acest caz prevăzut de articolul 105 Codul de procedură civilă.poate fi atacată odată cu fondul. În cazul nulităţii absolute poate fi invocată de oricine. Încălcarea formelor legale – pentru a exista această nulitate trebuiesc îndeplinite mai multe condiţii: să existe un act de procedură întocmit cu neobservarea formei legale sau de un fucţionar necompetent. care nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.nulitatea unui act nu atrage nulitatea actelor ulterioare dacă sunt imdependente. în apel. în revizuire. Excepţia este mijloc tehnic prin care se invocă încălcări ale normelor de drept procesual şi poate îmbrăca diferite forme. Articolul 106: prevede posibilitatea judecătorului de a dispune îndreptarea neregularităţilor săvărşite cu privere la actele de procedură. recurs. Nulitatea poate fi invocată prin excepţie. Interesul şi vătămarea sunt condiţii indispensabile pentru invocarea nulităţii.

când decăderea priveşte pe una din părţile legate printr-un raport de solidaritate sau indivizibilitate. Trebuie să fie expresă şi se aplică numai în cazul normelor dispozitive.Ea intervine când legea procesuală stabileşte un termen fix pentru exercitarea unui drept sau pentru îndeplinirea unui act procesual iar parte a lăsat să expire acel termen fără a beneficia de el. partea trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu. Efectele decăderii Decăderea nu atinge dreptul subiectiv. sancţionează şi reaua-credinţă a părţilor în exercitarea actelor de procedură.când decăderea se acoperă potrivit unei dispoziţii exprese a legii.când partea în drept de a se prevala de sancţiune renunţă la invocarea pierderii termenului. Decăderea nu intervine dacă nu a fost constatată de instanţă. . Decăderea poate fi invocată atunci când este vorba de o încălcare a normei imperative de oricine. În cazul normelor dispozitive invocarea decăderii se poate face numai de partea interesată şi la termenul următor celui care s-a constatat decăderea. Repunerea în termen Tot articolul 103 prevede că partea care dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa de a îndeplini actul de procedură în termen trebuie să îndeplinească acest act în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării şi să solicite instanţei repunerea în termen. Articolul 103 prevede ca şi condiţii pentru aplicabilitatea decăderii inexistenţa unei decăderi exprese şi partea să nu dovedească o împiedicare mai presus de voinţa sa. În timpul judecăţii instanţa se pronunţă prin încheiere asupra cererii de repunere în termen. prin hotărâre – dacă se respinge cererea de repunere în termen pentru exercitarea unei căi de atac. Decăderea poate fi înlăturată în mai multe cazuri: . Sancţiunile pecuniare Sunt prevăzute în Capitolul IV1 Codul de procedură civilă intitulat Amenzi judiciare şi despăgubiri. chiar şi de către instanţă din oficiu şi oricând dacă nu există o limitare a legii. Întervine şi atunci când legea procesuală stabileşte că exercitarea unui drept trebuie să se facă într-o anumită etapă a procesului civil ori într-un anumit moment procesual sau stabileşte o ordine în efectuarea actelor de procedură. Cererea de reexaminare se face în 15 zile de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii. Aceasta este strict personală. împotriva amenzii care se stabileşte prin încheiere executorie se poate face numai cerere de reexaminare prin care se solicită motivat să se revină asupra acesteia. 3 . 5. dar poate duce indirect la pierderea dreptului de a obţine condamnarea pârâtului.1085 Codul de procedură civilă). Cererea se soluţionează prin încheiere revocabilă dată în Camera de Consiliu de către instanţa de judecată care a aplicat amenda sau de preşedintele instanţei. iar această încheiere se atacă odată cu fondul. introdus în Codul de procedură civilă prin Ordonanţa 138 / 2000 ( articolul 1081 . .

dacă legea nu prevede în mod expres altfel (articolul 721) Normele speciale  aplicabile numai într-o anumită materie expres prevăzută de lege ele sunt de strictă interpretare. După obiectul normelor sau după natura juridică a raporturilor pe care le reglementează: a. şi sub sancţiune nu îngăduie să nu se aplice sau să se deroge de la ele. trebuie să respecte 2 regului: . norme de procedură propriu-zisă. Întinderea câmpului de aplicare. statutul magistraţilor şi compunerea completelor de judecată.norme de procedură necontengioasă .norme imperative . b.norme dispozitive Norme imperative  impun o acţiune. Norme dispozitive  suplinesc sau interpretează voinţa neexprimată sau insuficient exprimată a părţilor în actele lor sau protejând interesele uneia 3 . cât şi din articolul 125 alin. organizarea şi funcţionarea Consiliului superior al magistraturii.norme de executare silită 2.h din Constituţie. ori le obligă la o abstenţiune (abţinere). Normele speciale se regăsesc şi în alte acte normative (codul familiei. Ele se găsesc atât grupate în coduri şi dispersate. Trei criterii de clasificare a normelor de procedură civilă: 1. nerme de competenţă. Cuprind norme generale precum şi repartizarea priciniilor civile între instanţe de grade diferite şi între instanţe de acelaşi grad. Normele de competenţă  reglementează atribuţiile instanţelor judecătoreşti faţă de atribuţiile altor organe cuactivitate judecătorească. După caracterul conduitei pe care aceste norme o prescriu: .norme de procedură contengioasă . Normele de organizare judecătoreşti se regăsesc în legea 92/1992 şi legea 56/1993 (reglementează organizarea Curtea Supremă de Justiţie. Normele de organizare judecătorească  reglementează compunerea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti şi a Ministerului Public. 3.normele speciale se aplică cu prioritate chiar dacă sunt anterioare normelor generale. Acestea se subclasifică în : . .3 Codul de procedură civilă.generale .În măsura în care normea specială tace se completează cu norma generală. c. Această clasificare rezultă atât din articolul 72 lit. Normele de procedură propriu-zisă – reglementează modul de judecată al pricinilor civile şi de executare silită a titlurilor executorii. numirea şi avansarea magistraţilor. comercial) În cazul concursului de legi când avem legea speciale şi generale.speciale Norme generale  sunt cele care se aplică în toate cazurile şi în orice materie. norme de organizare judecătorească. norme: .Normele de procedură civilă Reglementează modul de judecată a cauzelor civile şi punerea în executare a titlurilor executorii.

. Cele 2 categorii de norme se deosebesc.din părţi. fiecare prezentînd caracteristici specifice: Norma imperativă impune o anumită conduită.competenţa generală. Etapa dezbaterilor C. îngăduie prin chiar conţinutul lor ca părţile să-şi exercite dreptul de dispoziţie. Normele de competenţă sunt imperative când se referă la: . decăderea sau nulitatea absolută pe când sancţiunea unei norme dispozitive este nulitatea relativă. Executarea silită 1. viciile actului de procedură nu se pot acoperii pe când în cazul normei dispozitive se pot acoperii. Normele de organizare judecătorească sunt norme imperative cu excepţia: . încălcarea normei dispozitive se face numai într-un anumit termen şi numai în faţa primei instanţe. în general 2 faze: 1.judecata în prima instanţă => judecată de fond.competenţa teritorială exclusivă. Etapa scrisă B.judecata în apel. pe când încălcării normei dispozitive poate fi invocată numai de cel pe care îl protejează. de la norma dispozitivă părţile putând deroga expres sau tacit. iar cele ce crează facilităţi pentru părţi sunt dispozitive. Etapa deliberării şi pronunţării hotărârii 3 .competenţa materială. Judecata 2. . În cazul normei imperative. . . Invocarea încălcării normei imperative se poate face în orice stare a pricinii. . judecata parcurge aceleaşi etape şi anume: A. În fiecare din aceste momente. Invocare încălcării normei imperative se poate face de oricine. JUDECATA ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE Procesul civil parcurge. JUDECATA cunoaşte mai multe momente: .recuzării.judecata în căile extraordinare de atac. Sancţiunea unei norme imperative o reprezintă perimarea. Normele de procedură propriu-zisă sunt diferite în sensul că celece vizează ordinea firească a judecăţii şi principiile procedurii civile sunt imperative.judecata în recurs.

Articolul 84 C.pr.A.U. să-i citească conţinutul.pr. Cereri introductive => cele care declanşează procesul civil. obiectul şi semnătura. iar în conţinutul ei trebuie să cuprindă arătarea instanţei. civilă => Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac. domiciliu sau reşedinţa părţilor (sedii. Articolul 82 C. 113. va fi considerată valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită. 114 C.I. CERERILE Dispoziţii generale privind cererile în justiţie • Cererea => este acel mijloc general prin care o persoană solicită concursul instanţei judecătoreşti în vederea ocrotirii drepturilor şi intereselor sale legitime. calificarea corectă a cererii va fi pusă în discuţia părţilor. mandatarul avocat va certifica el însuşi aceasta. nr.pr. numele. denumire). făcând menţiune despre acestea pe cerere. Etapa scrisă Cod procedură civilă cuprinde reglementări generale referitoare la cereri şi reglementări specifice pentru cererea de chemare în judecată. şi contul bancar. sediul. de înmatriculare în Registru Comerţului. judecătorul este obligat să stabilească identitatea părţii. 3 . Dacă din orice motiv cererea nu poate fi semnată. domiciliul sau reşedinţa părţilor pentru persoanele juridice: denumirea.civilă => Cererea trebuie să se facă în scris. Articolul 83 C. Articolul 112 => reglementează cuprinsul cererii de chemare în judecată: 1. CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ Reglementare: articolul 109. Potrivit articolul 109 => oricine pretinde un drept împotriva altei persoane. civilă. Reprezentantul legal trebuie să depună copia după înscrisul doveditor a calităţii sale. Numele.pr.civilă => Dispoziţia generală care arată în cazul în care cererea este făcută prin mandatar se va ataşa procura în original sau copie legalizată. În acest caz. . trebuie să facă o cerere instanţei competente. C. întâmpinare şi cererea reconvenţională => cele 3 au fost prevăzute de legiuitor pentru ca părţile să se încunoştinţeze reciproc în privinţa pretenţiilor şi apărărilor lor. neputându-se trece peste principiul disponibilităţii. Uneori sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile care trebuie dovedită ca realizată 1. Cereri incidente => se fac în cursul procesului şi pot proveni de la părţi sau de la terţi.în cazul reclamanţilor care locuiesc în străinătate este obligatoriu să arate şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. 112.

iar instanţa poate hotărâ numai în limitele în care a fost investită. nu de principiu. Odată cu motivele de fapt.dacă probele sunt înscrisuri. CERINŢE .să fie determinat sau determinabil => să rezolve o neînţelegere concretă.să fie posibil. generator al dreptului subiectiv. numele acestuia şi sediul profesional. convenţională sau judecătorească. Cererea trebuie să cuprindă dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. este obligatoriu încunoştinţarea instanţei sau părţii adverse sub sancţiunea neluării ei în seamă (se pierde termenul de apel). atunci când preţuirea este cu putinţă. 3. se va indica cauza sau temeiul juridic. . Obiectul trebuie identificat cu exactitate pentru că. Arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea. dar pot exista şi capete principale şi accesorii. 3 . însă este obligat în baza principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare să pună în discuţie schimbarea temeiului juridic.să fie licit. Exemplu: restituirea concretă a unei sume de bani. Motivele de fapt => reprezintă relatarea pe care o face reclamantul şi din care rezultă împrejurări care l-au determinat să solicite concursul justiţiei. Dacă partea indică texte de lege. 4.Punerea domiciliului sau reşedinţei pe acelaşi plan demonstrează preocuparea legii de a determina locul unde poate fi găsită persoana pentru a i se comunica actele de procedură. revendicarea unui bun. Obiectul => CONDIŢII. Articolul arată concret: . nu personal ci prin mandatar. Această cerinţă apare atunci când partea alege să-şi exercite drepturile procesuale. Numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces. pe baza lui se determină competenţa generală. materială şi teritorială a instanţelor. Aceeaşi situaţie apare când cererea este făcută atât în nume propriu cât şi în calitate de reprezentant. iar în cazul reprezentării prin avocat. taxa de timbru. Domicipiul indicat în cerere poate fi şi un domiciliul ales la altă persoană. Prin obiect. indiferent dacă reprezentarea este legală. trebuie să depună copii certificate de el în atâtea exemplare câte părţi sunt şi un exemplar pentru instanţă. . Obiectul poate fi unic.în cazul probei cu interogatoriu. Exemplul: contract. 5. reclamantul este dator să-şi dovedească susţinerile sale prin probe. reclamantul va solicita înfăţişarea personală a pârătului. admisibilitatea probelor şi întreg cadrul prosesual. Obiectul cererii şi valoarea lui după preţuirea reclamantului. se înţelege pretenţia concretă a reclamantului. Dacă pe parcursul procesului se schimbă domiciliul sau reşedinţa uneia din părţi. caz în care este obligatorie indicarea numelui acelei persoane. Reclamantul poate completa sau modifica obiectul cererii până la prima zi de înfăţişare. judecătorul nu este ţinut de ele. desfacerea căsătoriei. în funcţie de specificul cauzei. . 2. fiind sificientă indicarea pr. căsătorie. înscrisurile străine trebuie traduse şi certificate de reclamant. probele pot fi variate. Temeiul juridic => nu este obligatoriu să se arate prin indicarea articolului de lege.

2. taxa judiciară de timbru. intervenţiile. Legea instituie 2 timbraje distincte: 1. Taxa judiciară de timbru Reglementată în Legea 146 / 1995 cu modificările ulterioare. 6 ) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. fie la acelaşi termen. Timbrul judiciar 3 . dacă reclamantul e prezent. TIMBRAREA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ => Odată cu introducerea cererii. nuci o cerere nu poate fi primită dacă nu se face dovada achitării taxei. se va timbra distinct fiecare capăt de cerere. 3.P. Pentru celelalte elemente. timbrul judiciar. sau care i supun ataşarea unor acte obligatorii la introducerea cererii. nulitatea intervine în măsura în care se dovedesc cele 2 condiţii prevăzute de articolul 105 alin. trebuie făcută dovada achitării taxelor de timbru. 84.G. aderările sau chemările în garanţie. în mod excepţional şi numai pentru motive temeinice care se arată în rezoluţia preşedintelui se pot primi cereri netimbrate sau incomplet timbrate. etc.G. la care taxa se calculează progresiv şi proporţional şi cele neevaluabile în bani la care taxa este fixă. Împotriva cuantumului taxei judiciare de timbru. fie la un termen ulterior la care va fi citat cu această problemă. Aceeaşi lege reglementează acţiunile scutite de taxă de timbru: pensiile. care hotărăşte. D. distinge între cele evaluabile în bani. se achită anticipat la trezorerie. cererile în căile de atac sau declanşate în căile de atac. 2. Dispoziţiile articolul 112 se completează cu prevederile generale din articolul 82. pusă în vedere de instanţă. Lipsa semnăturii se poate invoca de pârât pe tot parcursul procesului. punându-se în vedere reclamantului ca până la primul termen să completeze taxa de timbru: dacă acţiunea are mai multe capete de cerere.F. cererea va fi anulată ca netimbrată sau insuficient timbrată. 1. ele se datorează atât de persoanele fizice.P. în conturi speciale. partea are posibilitatea introducerii unei contestaţii la D. este abilitată. În cazul în care partea nu a achitat taxa stabilită de instanţă. Lipsa semnăturii poate fi însă complinită pe tot parcursul procesului. Articolul 112 constituie dreptul comun în materie de cerere de chemare în judecată existând şi norme speciale care derogă parţial sau total de la aceste. Din toate aceste elemente. obiectul şi semnătura (1. cele privind numele. Legea taxei de timbru. 2. litigiile de muncă.F. ca la cererea părţii să acorde scutiri totale sau parţiale pentru plata taxei sau să dispună amânări ori eşalonări de plată. cât şi de persoanele juridice. Cererile reconvenţionale.- în cazul probei cu martori se va indica numele şi reşedinţa acestora 6. Cererea se încheie obligatoriu cu semnătura reclamantului. se timbreză.

unde primeşte dată certă şi este înaintată preşedintelui instanţei împreună cu plicul în care a sosit pentru rezoluţie. pârâtul să aibă cel puţin 15 zile pentru depunerea întâmpinării. numit judecător de serviciu. dacă el nu se conformează. .pr. lunii. Cererile pentru care se datorează timbrul judiciar nu vor fi primite şi înregistrate dacă nu sunt timbrate corespunzător.Este introdus prin O. dacă ei au un reprezenţant comun sau au mai multe calităţi juridice. completului şi sălii. . .atribuţiile preşedintelui instanţei în acest domeniu se pot delega unui judecător anume desemnat. Min.dacă sunt îndeplinite cerinţele stipulate în art 112.sub rezerva dezbaterilor la primul termen. 113 C. .fixarea termenului de judecată presupune arătarea zilei.pr.după ce preşedintele instanţei sau judecătorul de serviciu stabilesc prin rezoluţie elementele de mai sus.registrator care îi dă număr în registrul general de dosare şi o înscrie în opisul alfabetic. ÎNTRODUCEREA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ ŞI CONSTITUIREA DOSARULUI .în cazul coparticipării procesuale active sau pasive. înclusiv măsuri asiguratorii sau de asigurare a dovezilor. pârâtul poate fi citat la interogatoriu sau se pot lua măsuri în sprijinul probatoriului solicitat. pârâtului i se comunică copie după acţiune şi după înscrisurile anexate. arhivarului . . se depune o singură copie. actelor şi serviciilor de competenţa tuturor instanţelor judecătoreşti. . . cererea va fi înregistrată şi se va fixa un termen scurt până la care raclamantul este obligat să îndeplinească cele solicitate. orei. .el nu se aplică în cazul în care nu se percepe taxa judiciară de timbru. prin încheiere executorie. . Completările pot fi făcute deîndată.dacă cererea se trimite prin prin poştă sau curier se înregistrează la registratura instanţei. judecata se suspendă şi nu va reîncepe decât dacă reclamantul se conformează. cererea se predă.dacă pârâtul locuieşte în străinătate.art 339 C. primul termen va fi mai lung. registrul informativ şi registrul de termene al arhivei. încât de la data primirii citaţiei. .G.se dispune la instanţa competentă în atâtea copii câţi pârâţi sunt. . .odată cu comunicarea citaţiei. iar în cazurile urgente cel puţin 5 zile.termenul va fi în aşa fel fixat. Justiţiei şi instituţiilor care-i sunt subordonate precum şi actelor notariale. iar prin citaţie i se pune în vedere obligaţia de a-şi alege un domiciliu în România unde i 4 .dacă a fost achitată taxa de timbru în cuantumul prevăzut de lege. preşedintele instanţei verifică: . în caz contrar pune în vedere reclamantului lipsurile constatate şi obligaţia de a le remedia.procedura necontencioasă. La primirea cererii de chemare în judecată.suspendarea se pronunţă prin închiere . cererilor.civilă .civilă. sau dacă nu este posibil. preşedintele instanţei cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor va putea dispune reprezentarea lor prin mandat şi îndeplinirea tuturor actelor de procedură numai cu acesta. 32 / 1995 şi se aplică acţiunilor.

Întâmpinarea nu se timbrează şi se depune cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fizat pentru judecată. iar pe de altă parte este ţinută de obiectul pricinii neputând da altceva decât s-a cerut sau mai puţin decât s-a cerut.se vor face toate comunicările. Legea prevede o excepţie: în cazul în care partea nu este asistată sau reprezentată de avocat preşedintele instanţei este obligat să-i pună în vedere la prima zi de înfăţişare să-şi propună probele şi 4 . Înstanţa NU poate lărgi cadrul procesual din oficiu prin introducerea altor persoane pe de o parte.întrerupe cursul prescripţiei chiar dacă e introdusă la o instanţă necompetentă.suportarea riscului pieirii lucrului . opţine asupra căreia nu poate reveni. Ea cuprinde: . anulată ori perimată sau reclamantul să nu fi renunţat la ea.dovezile cu care se apără impotriva fiecărui capăt de cerere. 2. înafara celor de ordine publică.răspunsurile la toate chestiunile de fapt sau de drept. . . recipisa de predare la poşta română în care se enunţă actele expediate va ţine loc de îndeplinire a procedurii. ceea ce are ca efect faptul că de la această dată pârâtul e considerat posesor de rea-credinţă şi datorează fructele în caz de admitere a acţiunii de la momentul introducerii acesteia. EFECTELE CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ 5 Efecte : 1. . iar în cazul probei cu martori numele şi domiciliul acestuia.semnătura. Pentru a avea acest efect cererea trebuie introdusă la un organ jurisdicţional şi nu trebuie să fie respinsă. .constituie baza raportului procesual fixând cadrul procesual şi obiectul litigiului.în cazul competenţei teritoriale alternative.operează punerea în întârziere a pârâtului. comunicările i se fac prin scrisoare recomandată.pr. . . . . Dacă pârâtul nu depune împlinarea în termenul prevăzut de lege. ea exprimă opţiunea reclamantului pentru una din instanţe. ÎNTÂMPINAREA Reglementată de articolul 115-118 C. Dacă nu se conformează. sancţiunea este decăderea din drept de a mai propune probe şi a invoca excepţii. Întâmpinarea este obligatorie. în afara cazurilor în care legea dispune în mod expres altfel.excepţiile de procedură şi de fond pe care pârâtul le ridică faţă de cererea reclamantului.civilă . . 3.instanţa NU se autoinvesteşte. 2. Împreună cu întâmpinarea se pot depune copii certificate de pe înscrisuri. 4.investeşte instanţa cu soluţionarea cauzei .încep să curgă dobânzile 5.act de procedură prin care pârâtul răspunde la cererea de chemare în judecată urmând să se apere faţă de pretenţiile reclamantului. Ea se depune în atâtea exemplare câti reclamanţi sunt + 1 exemplar pentru instanţă.

Cererea reconvenţională având caracter incidental se soluţionează de instanţa investită cu cererea principală chiar dacă s-ar încălca o normă imperativă de competenţă. Aceste măsuri sunt: 4 . În cazul în care numai se apără el nu poate obţine condamnarea reclamantului la efectuarea vreunei pretenţii. pentru evitarea dispariţiei sau degradării bunului ce formează obiectul litigiului. pârâtul va putea depune cererea reconvenţională până la termenul următor. Cererea reconvenţională în principiu este facultativă. Din punct de vedere al conţinutului cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile cerute pentru cererea de chemare în judecată. ridicând pretenţii impotriva reclamantului prin formularea unei cereri reconvenţionale. Articolul 119 alin. MĂSURILE ASIGURATORII Odată cu cererea de chemare în judecată. iar în cazul acţiunilor patrimoniale pentru împiedicarea diminuării activului patrimonial al debitorului. părţile pot solicita luarea unor măsuri asiguratorii în cazul acţiunilor reale. Ea este admisibilă atunci când tinde la o compensare judiciară sau în situaţia în care pârâtul pune în discuţie însă-şi validitatea temeiului juridic a pretenţiilor reclamantului. Dacă reclamantul îşi modifică cererea de chemare în judecată la primul termen. inclusiv în ceea ce priveşte timbrajul. Cererea reconvenţională depusă după prima zi de înfăţişare poate fi primită de instanţă şi judecată impreună cu cererea principală dacă părţile se declară de acord. La cerere se poate acorda un termen în vederea pregătirii şi depunerii întâmpinării. CEREREA RECONVENŢIONALĂ  reglementată în articolul 119-120 C.civilă.să-şi arate excepţiile care vor fi consemnate în încheiere. cu cererea reconvenţională sau printr-o cerere separată. pârâtul poate adopta o atitudine agresivă. ci în judecarea ei separată de către aceeaşi instanţă. pârâtul poate opta pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată separată sau poate să opteze doar să se apere pentru a obţine o reducere a pretenţiilor reclamantului. În cazul cererii reconvenţionale instanţa nu se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu asupra cererii ce o rezolvă prin hotărâre odată cu cererea principală. concomitentă. În procesul civil. 3 prevede că cererea reconvenţională se depune odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. Sancţiunea depunerii tardive a cererii reconvenţionale nu constă în respingerea acesteia. Dacă e depusă tardiv şi părţile nu se învoiesc să se judece împreună cu cererea principală prin încheiere motivată se va dispune disjungerea şi se va judeca separat.pr. Cererea reconvenţională se va disjunge şi judeca separat şi în cazul în care numai cererea principală se află în stare de judecată reconvenţională necesitând probe în completare. 3.

înstrăinare ori risipire a bunurilor. asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia creditorului când acesta învederează insolvabilitatea debitorului. Încredinţarea efectivă a bunului se face de către executorul judecătoresc care se deplasează la locul situării bunului şi îl dă împrimire în baza unui procesverbal din care un exemplar se încredinţează instanţei care a încredinţat măsura. sau când are motive temeinice să bănuiască că debitorul va fugi. care se numeşte administrarea sechestrului. Cererea de sechestru judiciar o poate face oricare dintre părţile aflate în litigiu. ori la administrarea sau folosinţa unui bun aflat în proprietatea comună. În cazul admiterii cererii paza bunului sechestrat se încredinţează unei persoane numită administrator sechestru.civilă. Această măsură se poate lua în principiu numai asupra unui bun în legătură cu care are loc judecata. va putea sta în judecată în numele părţii litigante cu privire la bunul pus sub sechestru dar numai cu autorizarea instanţei va încasa orice venituri şi sume datorate şi va plăti datoriile curente sau cele constatate prin titluri executorii. Poprirea asiguratorie. Când administratorul sechestru a fost numită o terţă persoană. Sechestrul judiciar .601 C. Scopul instituirii sale este de a organiza păstrarea paza şi administrarea bunului în litigiu. trebuind să fie dovedită şi necesitatea instituirii sechestrului judiciar. Sechestrul asigurator.F. Administratorul sechestru va putea face acte de conservare şi de administrare. Cererea are caracter contencios şi soluţionarea se face de urgenţă cu citarea părţilor de către instanţa competentă pentru judecarea cererii principale prin încheiere care este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare. prin însărcinarea unei persoana determinată. Atât la judecata de fond cât şi la judecarea recursului pronunţarea se poate amâna 24 ore iar motivarea se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare. Sechestrul judiciar. la posesia unui bun mobil sau imobil.deţinătorul bunului: .pr. activitatea va fi remunerată cu o sumă fixată de instanţă.o persoană asupra căreia părţile cad de acord. 4. În cazul în care se admite cererea de sechestru judiciar. În cazul bunurilor imobile se face înscrierea în C. 2. reclamantul poate fi obligat la plata unei cauţiuni dacă sechestrul se aplică asupra unui bun mobil. 4 . asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi distrus. În toate aceste cazuri competenţa este a instanţei în circumscripţia căreia se află bunul. Simpla existenţă a unui proces nefiind însă suficientă. Ipoteca asiguratorie. Judecata trebuie să se refere la dreptul de proprietate ori la un alt drept real.1. ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări. sustras sau alterat de actualul posesor. Necesitatea trebuie să rezulte din pericolul de dispariţie.. dar şi creditorii părţilor în baza articolul 974 Cod civil.reglementat în articolul 598 . Sechestrul judiciar poate fi încuvinţat chiar fără să existe proces asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa. care poate fi: . degradare. 1. 3.

Atât la judecata în fond. Cererea poate fi introdusă de: a. Creditorul care nu are act scris dar care va trebui să depună odată cu cererea de sechestru o cauţiune de ½ din valoarea reclamată. Aceasta se pronunţă de urgenţă în camera de consiliu fără citarea părţilor prin încheiere executorie. Cererea de sechestru asigurator se poate întroduce numai după intentarea acţiunii principale. preşedintele instanţei va putea numi prin încheiere revocarea dată fără citarea părţilor un administrator provizoriu până la soluţionarea cererii de sechestru. cu citarea părţilor prin încheiere. Vânzarea bunurilor nu se poate face înaintea obţinerii titlului executoriu. Încheierea este supusă numai recursului în termen de 5 zile de la pronunţare. ori să-şi ascundă sau risipească averea. odată cu rămânerea definitivă a hotărârii dată asupra fondului bunului conservat. Cererea de sechestru asigurator se adresează instanţei care judecă procesul.reglementat în articolul 591 . nu este exigibilă dar dovedeşte că debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise. Dacă cererea principală în temeiul căreia a fost solicitată instituirea sechestrului a fost anulată.pr. Asupra bunurilor mobile. sechestrul va fi desfinţat de drept. Prin aceeaşi încheiere se fixează şi cuantumul cauţiunii şi data până la care poate fi plătită. constatarea desfinţării făcându-se prin încheiere irevocabilă fără citarea părţilor. Sechestrul asigurator . Acest obiect referindu-se la o sumă de bani. b. 2. Cererea se soluţionează în Camera de consiliu de urgenţă.Sechestru judiciar ia sfârşit. În acest caz instanţa poate fixa o cauţiune. la cererea acestuia acestuia instanţa va putea ridica sechestru asigurator. În toate cazurile în care debitorul dă garanţii îndestulătoare. iar asupra bunurilor imobile. Încheierea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. cât şi la judecata în apel . respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă sau 4 . fiind predat părţii care a câştigat procesul. Atât la judecata în fond. În acest caz creditorul este obligat la o cauţiune a cărei cuantum va fi fixat de instanţă. Împotriva modului de aduce la îndeplinire a sechestrului de către executorul judecătoresc se poate face contestare la executare. Dacă reclamantul creditor nu depune cauţiunea în termenul fixat de instanţă. sechestru se aplică prin înscrierea în C. c. Obiectul măsurii îl constituie bunurile mobile sau imobile care nu fac obiectul litigiului. În cazuri urgente. a cărui creanţă este constatată prin act scris. ori atunci când există pericol că debitorul să se sustragă de la urmărire.F.596 C. pronunţarea se poate amâna 24 de ore iar motivarea se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare. Sechestrul asigurator are caracter temporar. pronunţarea se face în 24 de ore iar motivarea se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare. cât şi la judecata recursului. sechestrul se va aplica numai în măsura realizării creanţei.civilă. Măsura sechestrului se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc potrivit regulilor de la executarea silită. de regulă. Creditorul care nu are titlu executoriu. Creditorul care nu are titlu executoriu dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă. până la rămânerea definitivă a hotărârii din procesul principal.

numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii. 5. lunii. judecata se face de regulă cu citarea părţilor. 3. . . Cerinţele de la 2. 6. personal sau prin mandatar chiar neînputernicit. . . Poprirea asiguratorie .pr. 3.pr. să cunoască termenul nu va mai fi citată în tot cursul procesului fiind presupusă a cunoaşte termenele următoare. Articolul 107 obligă instanţa să amâne judecata ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege.pr. Cazurile în care poate fi luată: .numărul şi data emiterii şi numărul dosarului. Înstanţa se pronunţă prin încheiere irevocabilă fără citarea părţilor. 4. Ridicarea măsurii se face în mod simetric cu luarea acesteia. Termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile nu se poate schimba decât pentru motive temeinice. zilei şi orei de înfăţişare. 3. 4. Această dispoziţii procedurale au caracter imperativ şi cuprind 2 reguli esenţiale ale procesului civil: 1. titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile şi care sunt datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care această a treia persoană i le va datora debitorului în temeiul unor raporturi juridice existente deja.arătarea anului. prin încheiere în camera de consiliu cu citarea părţilor. poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuvinţat-o. .civilă judecătorul nu poate hotărâ asupra unei cereri decât după citarea şi înfăţişarea părţilor în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Cuprinsul citaţiei:  reglementarea cuprinsului citaţiei se află în articolul 88 C. Pot fi poprite numai sume de bani. Articolul 153 prevede însă că partea care a fost prezentă la un termen.reglementat în articolul 597 C. excepţiile trebuind să fie expres prevăzute în lege.civilă.alte menţiuni prevăzute de lege: cuantumul taxei de timbru. 2. 7. Termenul de cunoştinţă nu-şi găseşte aplicarea în cazul în care se reia judecata după o suspendare sau o amânare fără termen.civilă. În procesul civil.numele. 2.arătarea instanţei şi sediului ei.dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecată. În cazul în care se chiamă partea la interogatoriu sau în cazul în care cauza se repune pe rol. . sub pedeapsa nulităţii. 1. domiciliul şi calitatea celui citat. Pentru judecarea procesului civil este obligatoriu să fie legal citate şi nu ca ele să fie prezente în instanţă.parafa sefului instanţei şi semnătura grefierului. 4 . Deobicei un proces nu se judecă la primul termen.soluţionarea cererii şi luarea efectivă a măsurii sunt aceleaşi ca cele prevăzute pentru sechestru asigurator. etc. sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. . CITAREA ŞI COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURĂ Potrivit articolul 85 C. ceea ce ar presupune ca părţile să fie citate pentru fiecare termen. 6.

Sub sancţiunea nulităţii citaţia se înmânează părţii cu 5 zile înaintea termenului de judecată. chiar dacă nu a fost citată sau citarea este viciată. Potrivit articolului 100 C. Se poate solicita ca procedură pentru alte localităţi să se efectueze de agenţii ori salariaţii altei instanţe în circumscripţia în care se găseşte localitatea. 6. 4 . 5. prezenţa sa acoperă viciul de procedură şi nulitatea nu mai intervine. etc. Formularul de citaţie mai cuprinde şi dovada de primire şi procesul-verbal de predare a citaţiei care sunt detaşabile şi se înapoiază instanţei de către agentul procedural. Dacă părţile nu stau personal în proces ci prin mandatar va fi citat acesta. În cazul în care partea se înfăţişează personal sau prin mandatar. Arătarea instanţei şi sediului acestuia şi pentru citaţii şi termenul de învăţişare. 2. luna şi ziua în care a fost încheiat. 2. etajului şi apartamentului şi cu menţiunea dacă a fost înmânat personal celui citat sau unei alte persoane ce locuieşte cu acesta s-au s-a afişat pe uşa locuinţei. 5. 3. premumele şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea cu arătarea numărului imobilului. Înmânarea citaţiilor şi a actelor de procedură Potrivit articolul 86 din C. În articolul 87 sunt prevăzute reguli speciale pentru persoanele fizice şi juridice.pr. copie după hotărâre. Arătarea înscrisurilor comunicate. experţii şi orice alţi participanţi la proces. Cerinţele de la punctele 1. Numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a făcut afişarea. În cazuri urgente termenul poate fi mai scurt. 7. Anul. procesul verbal trebuie să cuprindă: 1. Vor fi citate întotdeauna părţile. 8. Numele.civilă se face astfel: 1. Semnătura celui care a încheiat procesul verbal. Dacă cel ce urmează să semneze procesul verbal sau dovada de primire refuză sau nu poate să o facă se va face menţiune pe citaţie. Toate cererile şi actele de procedură se comunică din oficiu prin agentul procedural sau alt salariat al instanţei şi în mod excepţional prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. 3. martorii. Funcţia acestuia. 4. Îndeplinirea actelor de procedură şi comunicarea lor se fac gratuit. 4. terţii care au intervenit sau au fost introduşi în proces. Numele celui care l-a încheiat. Procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals în ceea ce priveşte constatările agentului procesual. cererea de chemare în judecată. interogatoriu. 8 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. 2. civilă.Odată cu citaţia se comunică şi alte acte de procedură.pr. 7. S-a mai instituit posibilitatea comunicării şi prin alte mijloace care transmite textul şi confirmă primirea acestuia cu toate datele.

ospicii sau sanatorii la direcţia acestora. Legea prevede anumite situaţii speciale şi anume: . B. În toate cazurile proba îndeplinirii procedurii de citare se poate face numai cu dovada de primire şi procesul verbal. .Of. industrială sau profesională în altă parte. Înmânarea citaţiei se face la domiciliul sau reşedinţa persoanei citate. Dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu.pentru bolnavii aflaţi în spitale. în afara cazurilor urgente şi numai cu încuvinţarea preşedintelui instanţei. potrivit regulamentului de funcţionare şi organizare a instanţelor judecătoreşti. comercială. iar când aceasta are o aşezare agricolă. Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie. În toate aceste cazuri speciale ca şi în cele care se referă la avocat sau notar public.pentru deţinuţi la administraţia penitenciarului. sub pedeapsa neluârii ei în seamă. Când reclamantul arată instanţei că deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă nu a putut să afle domiciliul pârâtului preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin afişare la uşa instanţei sau prin publicarea citaţiei într-un ziar mai mare sau M. va fi adusă la cunoştinţa instanţei prin cerere depusă la dosar.pentru cei din echipajul unui vas comercial.pentru cei chemaţi sub arme la comandamentul cel mai apropiat.. grefierul de şedinţă are următoarele atribuţii:  cu cel puţin 48 de ore înainte preia dosarele de la arhivă sub semnătură în registru de termene. ŞEDINŢA DE JUDECATĂ Înainte de începerea efectivă a şedinţei. Etapa dezbaterilor  e cea care transpune în viaţă principiile fundamentale a dreptului procesual civil. care va semna dovada. În cazul persoanelor juridice. 4 . a asociaţiilor sau societăţilor civile care pot sta în judecată. înmânarea se face funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei.Nici un act de procedură nu se poate îndeplini în zilele de sărbătoare legală. agentul poate înmâna citaţia unui membru al familiei sau altei persoane care locuieşte cu el cu excepţia minorului sub 14 ani şi persoanelor lipsite de judecată. la căpitănia portului unde e înregistrat vasul: . procedura de citare nu se poate face prin afişare decât în cazul în care se refuză primirea sau în cazul în care la 2 termene consecutive nu se găseşte nici o persoană la sediu. Citaţia poate fi citată oriunde dacă partea o primeşte. înmânarea se poate face şi la unul dintre locuri. .

relaţiile solicitate de instanţă sau actele cerute de preşedintele completului. iar cel ce vorbeşte instanţei trebuie să stea în picioare. Grefierul e prezent în sală cu 30 de minute înaintea începerii şedinţei şi pune la dispoziţia părţilor dosarul pentru consultare.  poate îndepărta minorii şi persoanele necuvincioase. Şedinţa este de regulă publică. al grefierului şi toate dosarele în ordinea listei. Deschiderea dezbaterilor se face de către preşedintele completului şi la început se iau cauzele pentru care se solicită amânarea. Potrivit articolul 128 alin.  completează condica de şedinţă unde trece numele membrilor de şedinţă.  informează preşedintele completului despre deficienţe. În sala de şedinţă nimeni nu poate intra cu arme în afara celor care le poartă în vederea serviciului pe care îl au în instanţă. ea poate fi făcută de un singur judecător. Părţile pot solicita luarea peste rând.  poate dispune îndepărtarea tuturor din sală:  în cazul în care în cursul şedinţei se săvârşeşte o faptă penală poate aplica codul de procedură penală. putând lua măsuri pentru respectarea ordinii şi păstrarea bunei cuviinţe.  predă dosarele completului. Toate persoanele care participă la şedinţă sunt obligate să aibă o purtare cuvincioasă. el făgând şi un referat oral. Dacă printre cei îndepărtaţi din sală se găsesc şi părţi. după ce au fost rugaţi să se poarte cuviincios. 1. Desfăşurarea judecăţii fiecărui proces cunoaşte anumite momente: 1.  poate îndepărta pe cei ce împiedică bunul mers al dezbaterilor. înainte de închiderea dezbaterilor vor fi chemate în sală şi sub sancţiunea nulităţii le vor pune în vedere toate acţele importante realizate în lipsa lor. precum şi declaraţiile martorilor.  poate dispune îndepărtarea din sală a celor care nu au loc.  verifică la registratură şi la orhivă dacă au sosit citaţiile. dacă cei aflaţi înaintea lor nu se împotrivesc. suspendă sau închide şedinţa. Apelul cauzei . Preşedintele:  exercită poliţia sedinţei de judecată. Toate aceste reguli se aplică şi când şedinţa se desfăşoară în afara sediului instanţei. Când completul este colegial este prezidat de un judecător care este preşedintele instanţei. stadiul procesului şi modul de îndeplinire a procedurii de citare. arătând obiectul cauzei. Cauzele care nu s-au amânat se soluţionează în ordinea listei. întocmeşte lista cauzelor în ordinea numărului de dosar de la cel mai vechi la cel mai nou şi o afişează cu 24 de ore înainte de şedinţă. accesul în sala de judecată neputând fi limitat decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. În funcţie de situaţia completă a dosarului preşedintele: 4 . Această prevedere nu se aplică dacă partea are avocat care a rămas în sală. Judecătorul sau părţile pot pune întrebări martorilor sau experţilor numai prin intermediul preşedintelui care poate încuvinţa ca acesta să pună întrebări direct.2 sau 3 judecători. Judecarea cauzelor civile se face de regulă de către un complet format din 1. preşedintele deschide.se face de grefier.

când nici una din părţile legal citate nu s-a prezentat şi nici una nu a solicitat judecarea în lipsă. când se îndreaptă erorile materiale din cuprinsul cererii. Dacă există terţi introduşi în proces aceştia vor lua cuvântul în următoarea ordine: .când există motive temeinice. 5. Când instanţa se consideră lămurită. ea este obligată ca la cerere să amâne pronunţarea pentru a se depune concluzii scrise. dacă instanţa găseşte necesare noi lămuriri poate repune cauza pe rol. 4. La primul termen de judecată.   poate amâna procesul . când ambele părţi o solicită. Primul cuvânt îl are reclamantul apoi pârâtul. Adică se administrează probele. 4 . . pentru aceasta solicitând prezenţa personală a lor. Poate să soluţioneze cauza. reclamantul poate să-şi întregească sau săşi modifice cererea de chemare în judecată. Cererea de chemare în judecată nu se consideră mădificată şi nu se va da termen în 4 cazuri prevăzute în articolul 132 alin. 2. . după reclamant. apoi asupra celor de fond care ar face de prisos cercetarea judecătorească: 3.intervenientul principal şi cel chemat în judecată.pr. Dacă instanţa a refuzat amânarea pentru lipsă de ______________. după intervenţia părţii pentru care a intervenit. Termenul trebuie să îndeplinească 2 condiţii: 1. La cererea oricăreia din părţi dezbaterile pot fi stenografiate în tot sau în parte. când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii. În acest caz se acordă un nou termen pentru ca pârâtul să ia la cunoştinţă de modificarea cererii şi să-şi poată pregăti apărarea şi depune întâmpinarea. În timpul deliberării. Poate să suspende judecata . preşedintele închide dezbaterile şi se retrage spre deliberare. După rezolvarea celor 3 probleme se intră în dezbateri.chematul în garanţie. părţile pot solicita termen în vederea depunerii de concluzii scrise. După închiderea dezbaterilor. după care părţile pun concluzii. La Judecătorii. PRIMA ZI DE ÎNFĂŢIŞARE Reglementată în articolul 134 C. Nu întotdeauna primul termen este prima zi de înfăţişare pentru că pot exista vicii de procedură sau părţile pot solicita termen pentru a-şi angaja avocat. Amânarea pe baza solicitării părţilor se poate face doar o singură dată. 2. Părţile să fie legal citate şi 2.civilă care spune că se consideră prima zi de înfăţişare acel termen la care părţile legal citate pot pune concluzii. Părţile să poată pune concluzii. Preşedintele înainte de a intra în dezbateri va încerca împăcarea părţilor.intervenientul accesoriu. Susţinerile părţilor se consemnează de grefier în caietul de şedinţă şi se concretizează în încheierea de şedinţă.2: 1. după partea care a cerut introducerea sa în proces. Dacă s-a trecut la soluţionarea cauzei se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedură. Părţile pot lua concluzii şi în replică.

4.  considerente. Încheierile premergătoare pot fi atacate. Clasificare: 1.  încheieri înterlocutorii. Părţile hotărârii judecătoreşti:  practica. reclamantul şi pârâtul pot săvârşi anumite acte de procedură.  În sens restrâns se înţelege numai acele mijloace care-i permit pârâtului să invoce obiecţiuni îndreptate împotriva fondului pretenţiei reclamantului. Articolul 268 prevede că încheierile premergătoare se dau cu acelaşi număr de voturi. În practică. cu excepţia şedinţei în care au avut loc dezbaterile şi unde această încheiere formează practicaoa hotărâii. EXCEPŢIILE PROCESUALE  mijloace de apărare.cele prin care s-a încuvinţat sau respins admiterea sau recuzarea. Ceea ce deosebeşte cele 2 încheieri este faptul că încheierile înterlocutorii leagă instanţa aceasta neputând reveni asupra celor ce a decis. poartă: După obiectul asura căruia 5 .excepţie de la această regulă.  dispozitiv. În cursul procesului civil părţile pot forma excepţii care sunt:  de fond şi de formă.  În sens larg prin apărare se desemnează toate mijloacele folosite de pârât pentru a opţine respingerea cererii. încheierile la care s-a întrerupt sau suspendat cursul judecăţii pot fi judecate separat . în principiu numai odată cu fondul. când înlocuieşte cererea în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers. . în celelalte NU. când cerere valoarea obiectului pierdut sau pierit. Încheierile care preced hotărârile se numesc încheieri premergătoare şi se clasifică în:  încheieri preparatorii. grefierul de şedinţă pe baza notelor luate în cursul şedinţei întocmeşte în 24 de ore încheierea de şedinţă care este practic un Proces-verbal a celor petrecute în şedinţa de judecată. Ca şi hotărârile. pârâtul solicită termen. iar instanţele acordă în cazul ultimului punct. ACTIVITĂŢI ULTERIOARE ŞEDINŢELOR DE JUDECATĂ Dacă judecata se amână. Împortanţa practică a primei zile de înfăţişare rezultă din faptul că numai la acest termen. Există încheieri care nu pot fi atacate niciodată: .3. în general.pentru că sunt exceptate de la această formă. Pentru fiecare termen al dosarului se întocmeşte o încheiere de şedinţă. încheierile se motivează întotdeauna.

Dacă excepţia invocată este întemeiată.care privesc încălcarea unor norme imperative şi pot fi invocate de părţi. CARACTERISTICILE EXCEPŢIILOR PROCESUALE 1.tind la amânarea judecăţii. După caracterul imperativ sau dispozitiv al normai încălcate: a. excepţii dilatatorii .care vizează încălcarea regulilor procedurale privind compunerea instanţei. Excepţia procesuală presupune existenţa unui proces în curs. b. excepţii absolute . 3. excepţii peremptorii . excepţii de fond .pr.care tind la respingerea sau anularea cererii ori la stingerea procesului. În cazul respingerii excepţiei. Admiterea excepţiei constituie în cazul excepţiilor dilatatorii un obstacol temporar în soluţionarea cererii principale. determinând stingerea excepţiilor.a. 5. iar în cazul excepţiilor peremptorii un obstacol dirimant. excepţia poate fi unită cu fondul numai atunci când pentru soluţionarea ei este necesară administrarea unui prabatoriu legat şi de fondul pricinii. instanţa pronunţă o încheiere interlocutorie şi continuă judecata. Potrivit articolului 137 C. competenţa acesteia şi procedura de judecată. procuror sau instanţă din oficiu în orice faţă a procesului chiar în apel sau recurs. 4. Admiterea excepţiei procesuale nu afectează în principiu dreptul reclamantului. declinarea judecăţii sau refacerea unor acte. 3. b. 2. 5 . Numai în mod excepţional.vizează lipsurile referitoare la exerciţiu dreptului de acţiune. instanţa o va admite şi va pronunţa o încheiere atunci când dispune amânarea judecăţii sau o hotărâre.care privesc încălcarea unor norme dispozitive şi pot fi invocate numai de partea interesată şi numai într-un anumit termen (la prima zi de învăţişare sau la următorul termen în care s-a săvârşit neregularitatea). Excepţia procesuală este un mijloc tehnic prin care se invocă încălcări ale normelor de drept material sau procesual. Aceeaşi excepţie poate produce efecte diferite: excepţia de necompetenţă este de regulă dilatatorie. instanţa este obligată să se pronunţe înainte de a intra în fondul dezbaterilor asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac de prisos în total sau în parte cercetarea în fond a pricinii. excepţii de procedură . Excepţia procesuală este un mijloc de apărare fiind de regulă folosit de pârât. După efectul lor: a. 2. b.civilă. Legea actuală nu prevede ordinea în care trebuie rezolvate excepţiile în cazul în care sunt invocate concomitent. Unele excepţii peremptorii încep prin a avea un efect dilatatoriu în sensul că se acordă un termen pentru împlinirea lipsei şi nu se anulează automat cererea. excepţii relative . iar hotărârea pronunţată ca urmare a admiterii unei excepţii nu are putere de lucru judecat în ceea ce priveşte fondul dreptului.

3. fie pentru dovedirea unui alt fapt material. probe indirecte 4. probe primare primare ( imediate. comercial. Titularul dreptului subiectiv pentru a obţine satisfacţie trebuie să-şi probeze susţinerile.civilă. probe judiciare: b. Subiectul probei: este judecătorul.dreptul la probă care dublează şi întăreşte dreptul substanţial.pr. C. Convenţia de restrângere a posibilităţilor de probă sunt nule. probe care constau în perceperea de la alte persoane. CLASIFICAREA PROBELOR 1. probe personale . După cum se fac în faţa instanţei sau în afara ei: a. În sens larg prin probă se înţelege acţiunea de stabilire.mărturisirea.PROBELE ÎN PROCESUL CIVIL Sediul materiei: Codul civil. După caracterul originar sau derivat: a. 5. După natura lor: a. În sens restrâns prin probă se desemnează mijlocul legal pentru dovedirea unui fapt care este folosit fie de sine stătător. În mod obişnuit noţiunea de probă este folosită în sensul de mijloc de probă (expertize. După modul de percepţie al faptelor de către judecător: a. b. b. Convenţiile asupra probelor sunt în principiu admise cu condiţia ca ele să ducă la lărgirea posibilităţilor de probă fără a se încălca normele imperative din dreptul material sau procesual. C. martori). După cum duc direct sau nu la stabilirea faptului principal: a. Pentru acest motiv se vorbeşte de un drept subiectiv procesual . 5 . existenţei sau inexistenţei unui fapt. Judecătorul nu poate soluţiona litigiul pe baza simplelor afirmaţii ale părţilor. mijlocite). proba materiale. probe care constau în perceperea personală a judecătorului cercetarea la faţa locului. probe secundare (mediate. convingerea sa trebuind să se bazeze şi pe probele administrate în cauză. nemijlocite). probe directe b. b. probe extrajudiciare 2.

celui ce face o propunere înaintea judecătorului. Reguli comune privind admisibilitatea.Obiectul probei: sunt faptele juridice în sens larg care au creat. afară de cazurile expres prevăzute de articolul 138 C. acestea pot fi însuşite de cealaltă parte. Nepropunerea probelor în aceste condiţii atrage decăderea părţilor din dreptul de a cere probe. Sarcina probei: revine.pr. 5 . când dovada nu a fost cerută în condiţiile legii din pricina neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat. să fie verosimilă. iar dacă ambele părţi renunţă instanţa din oficiu poate administra probele. modificat sau stins raportul juridic ori faptele care au determinat ineficacitatea acestuia. Dacă o parte renunţă la probele pe care le-a produs. adică să ducă la rezolvarea cauzei.  Reguli comune privind administrarea => propunerea probelor se face de reclamant prin cererea de chemare în judecată. Partea decăzută din dreptul de a administra probe poate să se apere discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi dovezilor adversarului. 2. Dovada şi dovada contrarie se va administra pe cât este posibil în acelaşi timp. Partea care a lipsit la propunerea şi încuviinţarea dovezi este încuvinţată să ceară dovada contrarie la şedinţa următoare iar în caz de împiedicare la prima zi de înfăţişare. 3. când nevoia dovezi reiese din dezbateri şi partea nu avea cum să o prevadă. civilă şi anume: 1. Probele se încuvinţează şi se resping prin încheiare motivată. când administrarea dovezi nu pricinuieşte amânarea judecăţii. potrivit articolul 1169. Administrarea probelor se face în faţa instanţelor de judecată în ordinea statornicită de către aceasta. să aibă legătură cu obiectul cauzei. administrarea şi aprecierea probelor  Reguli comune privind admisibilitatea => proba trebuie să fie legală. iar de pârât prin întâmpinare. să fie concludentă.  Reguli comune privind aprecierea => probele se apreciază liber de către judecător. să fie pertinentă.

. iar instanţa se pronunţă prin încheiere fie imediat. Cheltuielile pricinuite cu asigurarea dovezilor vor fi avute în vedere de instanţa care judecă fondul. În cazul în care se contestă traducerile se poate apela la un traducător certificat. Potrivit articolul 112 şi 116 Codul de procedură civilă. Dacă cererea se introduce pe cale principală. Pentru facerea constatării este delegat un executor judecătoresc. care rezidă din posibilitatea încetării ori schimbării stării de fapt până la administrarea dovezilor. Cererea este de competenţa instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea. Se face printr-un proces-verbal care se comunică în copie şi celui împotriva căruia s-a făcut.verbal constituie dăvada până la proba contrarie.pe cale incidentă nu poate fi atacată odată cu fondul. În cererea de asigurare de dovezi trebuie să se arate dovezile care se solicită a fi administrate. starea de urgenţă sau acordul pârâtului. drept care sunt în primejdie să dispară sau sunt greu de administrat în viitor.ASIGURAREA PROBELOR SAU A DOVEZILOR Reglementare: articolul 235 . Procesul . a unui fapt. Cererea poate fi făcută şi în cazul în care nu este primeşdie de întârziere dar numai cu învoiala pârâtului. Codul reglementează o procedură de constatare a stărilor de fapt. PROBELE CARE SE POT ADMINISTRA ÎN PROCESUL CIVIL Vezi cursurile de anul 2: probele şi prezumţiile. Părţile sunt datoare să aibă asupra lor originalele 5 .pr. Întâmpinarea nu este obligatorie. a părerii unui expert a stării unor bunuri mobile şi imobile sau care doreşte să le dobândească recunoaşterea unui inscris. Dacă cererea este incidentă e competentă instanţa care judecă pricina. fie la un termen faxat ulterior. Asigurarea dovezilor reprezintă o posibilitate dată persoanei care este interesată în constatarea de urgenţă a mărturiei unei persoane. copii certificate de pe înscrisurile folosite ca mijloace de probă.pe cale incidentală în timpul judecăţii. părţile anexează la cererea de chemare în judecată şi la întâmpinare. Încheierea dată în timpul judecăţii .pe cale principală înainte de a se introduce cererea de chemare în judecată. Judecata se face în camera de consiliu cu sau fără citarea părţilor.civilă. Probele conservate prin instituţia asigurării dovezilor pot fi folosite şi de partea potrivnică în derularea procesului. Asigurarea dovezilor se poate cere: . Se poate face şi fără încunoştinţarea celui împotriva căruia se cere. Dacă există primeşdie de întârziere. competenţa revine Judecătoriei în raza căreia se află martorul sau obiectul cercetării.241 C. Dacă ele sunt într-o limbă străină sau cu litere vechi se vor depune traducerile sau copii cu litere latine certificate de părţi. constatarea se poate face şi în zilele de sărbătoare şi în afara orelor legale dar numai cu încuviinţarea magistratului. Încheiarea este executorie şi se atacă cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare (cu citare) sau de la comunicare (fără citare). Ea poate fi făcută când există urgenţă.

dacă partea care s-a înscris în fals arată şi pe autorul sau complicele falsului. adăugiri sau îndreptări iar apoi îl va semna împreună cu grefierul şi părţile şi îl va depune la grefă. Pentru aceasta părţile vor depune înscrisuri autentice sau sub semnătură privată urmând a se trimite toate acestea împreună cu înscrisul tăgăduit şi cu probele luate de judecător. După verificarea făcută de instanţă sau în raport de concluziile expertizei rămâne sau nu în proces. Înscridurile depuse spre verificare vor fi semnate întotdeauna de preşedinte. Cererea de înfăţişare a acestui act poate fi respinsă dacă cuprinsul lui priveşte chestiuni cu totul personale sau dacă prin prezentarea înscrisului sar încălca îndatorirea de a păstra secretul sau dacă ar atrage urmărirea penală impotriva părţi sau a altei persoane ori ar dispune-o dispreţului public. Refuzul de a scrie sau semna va putea fi socotit ca o recunoaştere a înscrisului. În cazul în care se contestă un înscris sub semnătură privată. înscrisul împreună cu procesul-verbal se va trimite procurorului pentru cercetări.înscrisurilor sau să le depună spre păstrare la grefă sub pedeapsa de a nu se ţine seama de ele. părţi din înscris. instanţa poate ordona înfăţişarea lui. 5 . cercetarea lui se va face cu citarea părţilor la acea autoritate. instanţa poate socoti că înscrisul are conţinutul pe care-l pretinde partea care a solicitat înfăţişarea lui. Dacă partea declară că nu recunoaşte scrisul sau semnătura. preşedintele completului îl va obliga să scrie şi să semneze sub dictarea sa.aceasta înseamnă că partea căreia i se impune înscrisul este obligată să recunoască sau să conteste semnătura sau scrisul. instanţa civilă poate suspenda judecata. Dacă partea refuză să răspundă. În cazul în care înscrisul nu se poate trimite. În cazul înscrisurilor autentice care sunt contestate există în Codul de procedură civilă instituţia procedurii înscrierii în fals. singuri care pot să adopte o poziţie neutră fiind moştenitorii şi succesorii autorului actului. În cazul sesizării procurorului. grefier şi părţi. Dacă partea învederează că adversarul deţine un înscris privitor la pricină. nu se prezintă sau declară că nu se mai foloseşte de înscris acesta va fi înlăturat din proces. Preşedintele instanţei constată prin proces-verbal starea materială a înscrisului dacă există pe el ştersături. Procurorul face cercetările şi va informa instanţa. La termenul prezentării cel ce a invocat înscrisul îl va depune pentru verificare şi va indica mijloacele sale de apărare. legea reglementează instituţia reglementării de scripte . expertului . Toate înscrisurile depuse la dosar rămân dobândite judecăţii şi nu se pot retrage fără învoirea celorlalte părţi. Tot la acest termen preşedintele întreabă partea care a depus înscrisul dacă înţelege să se folosească de el. dacă partea care foloseşte înscrisul nu este prezentă în instanţă se va amâna cauza şi se va dispune înfăţişarea părţii personal sau prin mandatar cu procură specială. În cazul în care se declaşează această procedură. Dacă verificarea nu este concludentă pentru instanţă se va dispune efectuarea unei expertize. Dacă înscrisul se găseşte la o autoritate sau o terţă persoană instanţa va lua măsuri pentru ca acesta să fie adus la dosar. În cazul în care adversarul refuză să răspundă la interogatoriul luat pentru dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisurilor sau se dovedeşte că l-a ascuns sau distrus sau pur şi simplu nu vrea să-l înfăţişeze. În cazul în care se stăruie în defăimarea înscrisului.

. înlocuirea acestora se va putea face numai în caz de moarte. După încuvinţare. . .dacă este rudă sau afin cu una din părţi şi în ce grad. vârsta. afini ori soţul la o pedeapsă penală sau dispreţul public. Martorii fără confesiune jură pe conştiinţă.rudele şi afinii până la gradul 3 inclusiv. Propunerea probei cu martori se face la prima zi de înfăţişare. martorii pot fi numai persoane fizice care au cunoştinţă despre faptele care formează obiectul judecăţii. În pricinile privitoare la starea civilă sau divorţ se pot audia rudele şi afinii cu excepţia descendenţilor. dar numai asupra împrejurărilor secrete de care a luat cunoştinţă în timpul serviciului. Există o categorie de persoane care ar putea fi martori. afinii şi soţul pot fi ascultaţi ca martori. Lista cu numele şi adresa acestora urmând să fie depusă sub sancţiunea nulităţii în cel mult 5 zile de la încuvinţare. Articolul 189 prevede persoanele care sunt exceptate de a fi acceptate ca martori: . profesia. după aceasta martorul depune jurământul. .soţul sau fostul soţ . dispariţie sau motive temeinice (certificate medicale). Prin convenţia expresă sau tacită a părţilor rudele. dar pe care legea le scuteşte să depună mărturie: . preşedintele îi cere martorului: .cei ţinuţi de secretul profesional. iar martorii care au fost încuvinţaţi se vor asculta neputându-se renunţa la ei.Proba cu martori sau testimonială În procesul civil. instanţa dispune citarea martorilor care pot fi ascultaţi în instanţă sau la locuinţa lor. Primele 2 categorii cu excepţia preoţilor pot depune mărturie dacă au fost dezlegate de îndatorirea păstrării secretului de către cei interesaţi în păstrarea secretului.cei ţinuţi de secretul de serviciu. iar cei care din motive confesionale sau de conştiinţă nu depun jurământ se obligă să spună adevărul şi să nu ascundă nimic. Odată propuşi martorii. cei ce urmează a fi ascultati ulterior fiind îndepărtaţi din sală.interzişi judecătoreşti şi cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă.dacă se află în serviciul unei părţi şi dacă este în judecată. Legea prevede că aprecierea depoziţiei martorului care este minor sub 14 ani sau este o persoană lipsită vremelnic de discernământ se va ţine seama de situaţiile arătate. duşmănie sau legătură de interese cu vreuna din părţi.cei care prin răspunsurile lor s-ar expune pe ei însuşi sau ar expune rudele. Instanţa poate limita numărul martorilor propuşi cu respectarea principiului egalităţii părţilor. În depoziţia sa. instanţa va da mandat de aducere şi dacă există urgenţă mandatul se poate da de la primul termen. El nu are voie să citească un 5 . Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurământul dar i se atrage atenţia să spună adevărul. Fiecare martor va fi ascultat deosebit în ordinea stabilită de preşedinte. Înainte de a se lua mărturia. Nu există limită de vărstă. Dacă martorul lipseşte la prima citare. martorul arată împrejurările pe care le cunoaşte şi răspunde la întrebările preşedintelui şi ale părţilor. .să arate domiciliul.

Depoziţia este semnată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de preşedinte. pretenţiile păţii adverse o poate face şi printr-un mandatar cu procură specială. Dacă partea. ştersături sau schimbări în depoziţie se vor semna de judecător. Dacă preşedintele găseşte că întrebarea pusă de părţi nu este concludentă. Mărturisirea fiind un act personal poate fi făcută numai personal de parte scop în care dacă nu este prezentă va fi citată cu menţiunea personal la interogatoriu. Expertiza judiciară 5 .răspuns dinainte dar cu încuvinţaea preşedintelui se poate cu privire la cifre şi denumiri. grefier şi martor sub sancţiunea neluării lor în seamă. Dacă nu ştie să scrie se folosesc experţii interpreţi. grefier. deşi a fost citată nu se prezintă la interogatoriu sau deşi se prezintă refuză să răspundă fără a avea motive temeinice. Când partea are domiciliul în străinătate interogatoriu se comunică în scris mandatarului care va depune răspunsul părţii în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă instanţa are bănuieli puternice că mărturia este mincinoasă sau martorul este mituit. După ascultare. Când cel care urmează să fie martor este mut sau surd şi nu poate fi înţeles va fi pus să scrie răspunsul. Proba cu interogatoriu sau mărturisire Interogatoriul este admis în toate materiile şi toate procesele civile. încheie un proces-verbal şi sesizează procurorul. grefier şi martor după ce citeşte declaraţia. martorul rămâne în sala de şedinţă dacă instanţa nu decide altfel. de cel care l-a propus şi de partea care a răspuns. La aprecierea probelor în cazul în care instanţa faţă de restul probatoriului administrat ajunde la concluzia că mărturia nu este sinceră o înlătură şi scrie motivarea. Preşedintele poate respinge din interogatoriu acele întrebări care nu sunt concludente sau jignitoare. Pentru celelalte capete de cerere pentru divorţ se poate lua interogatoriu. Orice adăugiri. O excepţie expres prevăzută de lege exclude interogatoriu în procesele de divorţ pentru dovedirea motivelor de divorţ. jignitoare sau tinde să dovedească un fapt a cărui dovedire este oprită de lege o va respinge. Locurile nescrise se barează pentru a nu se adăuga nimic. Mărturia se face orar şi se consemnează în scris de frefier la dictarea preşedintelui. Statul şi persoanele juridice de drept privat sau public răspund în scris la interogatoriu care li se comunică. Respingerea împreună cu motivarea se trec în încheierea de şedinţă. În anumite procese mărturisirea singură nu poate duce la admiterea acţiunii. Mărturisirea are ca obiect numai fapte şi este admisibilă numai în legătură cu drepturile de care o parte poate să dispună. Răspunsurile se trec pe aceeaşi foaie cu întrebările şi fiecare pagină va fi semnată de preşedinte. Partea care vrea să recunoască apărările. instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă scrisă.

ele făcând dovada până la înscrierea în fals.la faţa locului pot fi audiaţi martori şi experţi. .se ordonă prin încheiere. .ca probă este folosită atunci când pentru lămurirea faptelor care formează obiectul unui proces este necesară părerea unei persoane care are cunoştinţe de specialitate în acel domeniu. . . din oficiu sau la cererile părţii.mijloc de probă prin care expertul aduce la cunoştinţa instanţei pe baza unor cercetări concrete.propunerea ei se face de părţi sau instanţă din oficiu după punerea în discuţie a părţilor. expertul este obligat sub sancţiunea nulităţii să citeze părţile prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire . . Instanţa constată depunerea jurământului prin încheiere. instanţa va stabili expertul prin tragere la sorţi. . . arătând zilele şi orele la care va fi prezent în teren. . . ..după numirea sa ca expert.există situaţii în care expertiza este obligatorie: • la punerea sub interdicţie .lucrările se concretizează într-un raport de expertiză care se depune la instanţă în atâtea exemplare câte părţi sunt + 1 exemplar pentru instanţă. situaţie de fapt concretă. • la înregistrarea tardivă a naşterii . de cercetările efectuate la faţa locului şi de susţinerile părţilor. în care se arată împrejurările de fapt în legătură cu care se face cercetarea. Cercetarea la faţa locului . .prin aceeaşi încheiere se stabilesc obiectivele expertizei.dacă părţile sau instanţa au obiecţiuni întemeiate se poate dispune completarea raportului sau o nouă expertiză.instanţa nu este legată de concluziile expertizei însă ea trebuie să-şi motiveze poziţia.expertiza topografică.expertiza medico-legală cu privire la stabilirea vârstei.în domeniile în care nu există experţi autorizaţi. 5 .se efectuează de experţii judiciari atestaţi de Ministerul Justiţiei. desfăşurarea cercetării se consemnează într-un proces verbal care se depune la dosar. din oficiu de instanţă. instanţa poate solicita puncte de vedere a unora sau unui specialist în domeniul respectiv sau la autorităţi. .la efectuarea expertizei pot participa şi experţi care sunt desemnaţi de părţi experţi consilieri. • la expropriere . acesta este obligat să vină la instanţă şi să depună un jurământ în camera de consiliu fără citarea părţilor în faţa instanţei.punctul de vedere se prezintă în camera de consiliu sau în şedinţă publică cu prezenţa părţilor. însă este legată de constatările de fapt. onorariul provizoriu şi data depunerii lucrării. .se solicită de părţi. . . . . .dacă părţile nu se învăiesc cu privire la numirea expertului.poate fi efectuată de întreg completul sau numai de unul dintre judecători în prezenţa părţilor care vor fi citate.pobă judiciară. completul solicită biroului local de expertize o listă de experţi din care va numi prin încheiere pe cel desemnat cu efectuarea expertizei. .expertiza psihiatrică.expertul poate fi convocat în instanţă pentru a da lămuriri asupra expertizei.dacă efectuarea expertizei necesită o lucrare la faţa locului.pentru numirea expertului. .

• Suspendarea legală de drept articolul 243 reglementează 5 cazuri de suspendare de drept şi anume: . Instanţa nu poate repune cauza pe rol din oficiu. . 1.articolul 19 Cod procedură penală. Suspendare voluntară b. . Pentru ca acest consimţământ tacit al părţii trebuie ca la termenul respectiv ambele părţi să fie legal citate sau cu termen în cunoştinţă şi nici una să nu fi solicitat judecarea în lipsă. .prin deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului reclamantului în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.Incidente procesuale în cursul judecăţii 1.C.articolul 21 . b.Judecata reîncepe prin cererea de repunere pe rol făcută de persoana îndreptăţită. Suspendarea Înseamnă oprirea cursului procesului datorită unor imprejurări voite de părţi care nu mai stăruie în soluţionarea cauzei sau independent de voinţa lor când sunt în imposibilitate fizică sau juridică de a se prezenta.moartea uneia din părţi . • Suspendarea legală facultativă => este lăsată la aprecierea instanţei.Suspendarea intervine dacă aceste cauze au apărut înainte de închiderea dezbaterilor. Judecata se suspendă chiar dacă cererea nu este legal timbrată. Suspendare legală => poate interveni de drept sau este lăsată la aprecierea instanţei. Este reglementată în articolul 244. .care reglementează conflictul de competenţă. Alte cauze de suspendare de drept: .valabil şi pentru S.moartea mandatarului uneia din părţi dacă a intervenit cu 15 zile înaintea termenului de judecată. 4. 5. Suspendare legală a.încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului. .articolul 155 . Suspendare voluntară => intervine datorită manifestării de voinţă a părţilor care poate fi expresă sau tacită.punerea sub interdicţie sau curateră a unei părţi până la numirea tutorelui sau curaterei.care spune că după amânare în temeiul învoieli părţilor dacă ele nu stăruie acesta va fi suspendat. După natura împrejurărilor care a determinat suspendarea. 3. în cazul dizolvării şi lichidării. 2. care va trebui să achite ½ din taxa de timbru datorată pentru proces + timbrul judiciar. . Reînceperea judecăţii în aceste cazuri se face ca urmare a unei cereri de repunere pe rol făcută de partea care justifică un interes. Are 2 situaţii şi amume: 5 . . avem: a. .

.Termenul este suspendat până la încetarea cauzei care a dus la suspendarea legală facultativă 244. La judecarea acestei cereri compunerea completului fiind aceeaşi cu cea care ar trebui să judece procesul. Nu există culpă când actul de procedură trebuie efectuat din oficiu. Suspendarea operează în bloc faţă de toate părţile din proces şi are ca efect rămânerea în nelucrare a cauzei. Constatarea perimării se face printr-o hotărâre judecătorească care este supusă numai Curţii de Apel cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. încheierea de respingere pronunţată este atacabilă şi ea cu recurs în acelaşi termen ca şi recursul pentru suspendare.Întreruperea se face prin îndeplinirea oricărui act de procedură de către părţi sau din oficiu.când deslegarea procesului atârnă în tot sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept face obiectul altei judecăţi. 2. 2. . În cazul în care se dispune suspendarea în baza articolul 244 aceasta dăinuie până când hotărârea pronunţată în cauză civilă sau penală a devenit irevocabilă.1. Perimarea operează de drept. În cazul în care se respinge cererea de repunere pe rol. În toate cazurile de suspendare instanţa se pronunţă printr-o încheiere care poate fi atacată separat cu recurs. respectiv definitivă. La repunerea pe rol la cauzele suspendate citarea părţilor este obligatorie.orice act de procedură făcut în această perioadă este lovit de nulitate.prezumţie de desistare a părţilor Perimarea se aplică acţiunilor imprescriptibile cât şi acţiunilor prescriptibile. Este aplicabilă atât în faza de judecată în primă instanţă cât şi în căile de atac. revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept chiar în potriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an în materie civilă şi 6 luni în materie comercială”. . . recurs. . recursul se declară cât timp durează suspendarea.apare când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da. Perimarea Reglementare: articolul 248 şi următoarele din Codul de procedură civilă „ orice cerere de chemare în judecată. Natura juridică este mixtă: . contestaţie. Lăsarea în nelucrare a cauzei să se datoreze părţilor. Perimarea începe să curgă de la îndeplinirea ultimului act de procedură. apel. Părţile se citează pentru constatarea judecării perimării.o sancţiune procesuală . Termenul poate fi întrerupt sau suspendat. 6 .de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au dus la suspendare. iar în cazul suspendării legale de drept 243 .

Renunţarea la drept se poate face oricând şi fără învoirea celeilalte părţi. Dacă se perimă cererea de chemare în judecată cade şi efectul întreruptiv de prescripţie. . Renunţarea => Reclamantul are 2 opţiuni: . fie spontan. Într-o nouă cerere părţile pot folosi probele administrate în dosarul perimat. Tranzacţia 1.pârâtul poate recunoaşte parţial pretenţiile reclamantului. Achiesarea poate fi în aceste condiţii expresă sau tacită. 3. Actele de dispoziţie ale părţilor 1.Poate fi invocată şi pe cale de excepţie în cursul judecăţii în primă instanţă. fie cu apel fie cu recurs. Renunţarea la dreptul dedus judecăţii . 3. Perimarea apelului sau recursului stinge posibilitatea introducerii unui nou apel sau recurs. Achiesarea părţii care a pierdut procesul la hotărârea primei instanţe => se realizează prin faptul că acesta renunţă la atacarea hotărârii. După intrarea în dezbaterea fondului renunţarea reclamantului la judecată se poate face numai cu învoirea pârâtului. Tranzacţia  acţiune de dispoziţie prin care părţile termină un proces început sau pot preîntâmpina prin concesii reciproce constând în renunţări 6 .nu se mai poate introduce o nouă acţiune.să renunţe la dreptul dedus judecăţii Renunţarea la judecată poate avea loc oricând pe parcursul procesului şi poate fi făcută verbal în şedinţă sau prin cerere scrisă. Este tacită când execută de bună voie şi este expresă cănd declară după pronunţarea hotărârii că renunţă la calea de atac. 2. Efectele perimării: Perimarea stinge procesul împreună cu actele de procedură. în acest caz instanţa putând pronunţa o hotărâre parţială care este executorie de drept.să renunţe la judecarea procesului . . Ea se poate face în şedinţă personal sau prin înscris autentic. Achiesarea => fiind acte de dispoziţie trebuie făcute personal de parte sau cu mandatar prin procură specială. Achiesarea => se poate prezenta în 2 forme: a. Renunţarea 2. Înstanţa va pronunţa o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotărâ asupra cheltuielilor de judecată. Constatarea renunţării la judecată se face prin încheierea dată fără drept de apel. fie la interogatoriu. Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului => are loc prin recunoaşterea pretenţiilor reclamantului.este un act unilateral şi îşi produce efectele fără acceptul reclamantului. Excepţie: divorţul. b.

În cazul în care nu se întruneşte majoritatea cauza se va judeca în complet de divergenţă.articolul 271. Cu ocazia deliberării se soluţionează toate cererile formulate. Hotărârea de expedient se atacă cu recurs. Soluţia poate fi pronunţată în unanimitate sau majoritate de voturi. După redactarea minutei conţinutul acesteia se trece în condica de şedinţă arătându-se şi care dintre judecători va redacta hotărârea. începând cu cel mai nou în funcţie. Minuta se consemnează sub sancţiunea nulităţii de toţi membrii. Dacă completul este format din mai mulţi judecători. Această hotărâre mai poartă denumirea de hotărâre de expedient. Tranzacţia mai poate fi exercitată în faza căii de atac şi executării silite. -respinge re -perimare Rezultatul deliberării se consemnează pe scurt de îndată într-o minută care va fi scrisă de un membru a completului. 1714. La instanţa de fond în cazul în care judecata nu se face în acea zi în complet de divergenţă.reciproce la pretenţii sau în prestaţii noi săvârşite sau promise de o parte în schimbul renunţării de către cealaltă parte la dreptul care este litigios sau îndoielnic Reglementare: . când părţile se prezintă între termene hotărârea se dă în camera de consiliu. Judecătorul care a luat parte la judecată se poate pronunţa înăuntru acestui termen chiar dacă nu mai face parte din alcătuirea instanţei. 6 . Dacă după judecarea divergenţei sunt mai multe păreri judecătorii ce se apropie mai mult unul de altul se vor uni. Când părţile se prezintă la termenul de judecată. 273 Codul de procedură civilă iar ca drept material în articolul 1704. C. Împotriva hotărârii de expedient se poate introduce acţiune în anulare. chiar dacă nu au fost citate pentru a cere pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească învoiala lor. Pentru judecarea divergenţei procesul se pune pe rol. părerile trebuie motivate înainte de judecarea divergenţei. Judecata se face în aceeaşi zi sau cel mult 5 zile. tranzacţia poate fi primită de un singur judecător. înafara cazului în care i-a încetat calitatea de magistrat. chiar de mână şi va alcătui dispozitivul hotărârii. Dacă nu se poate hotărâ în acea zi. el pronunţându-se ultimul. Opinia separată a unui membru a completului se consemnează în minută. La tranzacţie revizuirea este inadmisibilă. adică la completul iniţial se adaugă preşedintele instanţei sau vecepreşedintele instanţei sau un judecător numit de acesta. Etapa deliberării şi pronunţării hotărârii După încheierea dezbaterilor judecătorii deliberează în secret asupra soluţiei în camera de consiliu. părţile se citează. Părţile se pot prezenta oricând în timpul procesului. se pun concluzii. preşedintele completului adună părerile judecătorilor. Învoiala părţilor se prezintă în scris. pronunţarea se amână cel mult 7 zile. Soluţiile constau în: -admitere .

încheieri.arătarea concluziilor procurorului 6.nedefinitive . .au caracter temporar şi acţiune limitată. 6 • • . . Judecătoriile => pot da sentinţe.hotărârea trebuie redactată în 30 de zile de la pronunţare . Tribunalul => pot da sentinţe.definitive . după ce în prealabil a redactat partea întroductivă a hotărârii numită practicaua. 2. încheieri. calea de atac şi termenul 9. După cum pot sau nu să fie puse în executare: . act de dispoziţie al instanţei. încheieri. 3.hotărâri propriu-zise . . .numele. Curtea de Apel => pot da sentinţe. Adăugirile.se pronunţă în realizarea drepturilor. .hotărâri provizorii . Hotărârile irevocabile nu se comunică.arătarea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică. numele judecătorilor care a luat parte.se dau în primă instanţă. grefierul predă dosarul pentru motivare judecătorului. redactate de grefier. . .dispozitivul sau minuta 8.Hotărârea judecătorească => este actul final al judecătorilor.hotărârea se dă în numele legii şi trebuie să cuprindă: 1. Hotărârile judecătoreşti se numesc sentinţe.în 3 zile de la pronunţare. calitatea în care s-au judecat. .cele date în recurs. având caracter jurisdicţional. Sentinţele . .termen de recomandare. Dacă termenul de apel curge de la pronunţare hotărârea se comunică numai dacă se declanşează calea de atac. ştersăturile şi schimbările trebuie semnate de judecător sub pedeapsa de a nu fi ţinute de seamă. 6-8 => dispozitivul.arătarea instanţei care a pronunţat-o.se pot ataca cu apel.motivele de fapt şi de drept care au dus la formarea convingerii instanţei şi motivele pentru care s-au înlăturat anumite cereri ale părţilor 7.executorii . .numele mandatarilor sau reprezentanţilor legali ai părţilor şi numele avocaţilor 4. • După durata acţiunii lor putem avea: . redactat de judecător. . .irevocabile . domiciliul sau reşedinţa părţilor. .se pronunţă în acţiuni în constatare.neexecutorii . decizii. decizii sau încheieri.cele care nu pot fi atacate cu apel sau hotărâri date în apel se numesc definitive. decizii. După cum există sau nu posibilitatea atacării: . Hotărărea se redactează în atâtea exemplare câte părţi sunt + 1 exemplar pentru instanţă + un exemplar pentru mapa de hotărâri. .obiectul cererii şi susţinerii pe scurt cu arătarea dovezilor 5. .semnătura judecătorului şi a grefierului 1-4 => practicaua.cele care rezolvă fondul şi au acţiuni nelimitate în timp. Redactarea semnarea şi comunicarea hotărârii judecătoreşti .

Stabilirea cuantumului cheltuielilor se face pe baza actelor justificative.are putere de lucru judecat. Cheltuielile se pot acorda întegral sau parţial în măsura admiterii acţiunii.constituie din punct de vedere probator act autentic .dezinvesteşte instanţa de soluţionarea procesului . instanţa va acorda la cerere cheltuieli de judecată. Ca act final al judecătorului hotărârea produce anumite efecte: .Cu ocazia pronunţării hotărârii. Există putere de lucru judecat când a doua cerere are acelaşi obiect. Caracterele puterii lucrului judecat: .are caracter declarativ în principiu cu excepţia cazurilor în care se pronunţă în acţiuni constitutive de drepturi . Investirea cu formulă executorie se face de prima instanţă.constituie titlu executoriu . aceeaşi cauză şi este făcută de aceleaşi părţi între ele şi în aceeaşi calitate.executorialitatea .incontestabilitatea . Hotărârea care obligă la cheltuieli poate fi pusă în executare în termen de 3 ani. Tot cu ocazia pronunţării hotărârii.exclusivitatea . Hotărârea investită cu formulă executorie se dă numai părţii care a câştigat procesul. 6 .obligativitatea Pentru ca o hotărâre judecătorească să poată fi pusă în executare este necesară investirea cu formulă executorie. judecătorul poate să acorde debitorului o amânare sau eşalonare a plăţii => termen de graţie care se acordă la cererea debitorului numai prin hotărârea care rezolvă fondul şi se motivează. Dacă s-a acordat termenul de graţie executarea nu se poate porni până la împlinirea termenului.

distingem: a. recursul. recursul în interesul legii. 6 . 2. 2. 5. unele pot fi suprimate. Existenţa căilor de atac constituie pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor fundamentale şi o garanţie pentru calitatea acţiunii de justiţie. Noţiune:  sunt mijloace procesuale prin intermediul cărora partea interesată poate solicita examinarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti şi remedierea eventualelor erori săvârşite. b. recursul în anulare). Codul de procedură civilă prevede o sigură calea de atac => apelul şi prevede 5 căi extraordinare de atac: 1. Căi de atac ordinare => pot fi exercitate de oricare dintre părţi fără să existe vreo limitare în privinţa motivelor care pot fi invocate (apelul). revizuirea.CĂILE DE ATAC 1. Căi de atac reformare => se soluţionează de o instanţă superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată ( recursul. apelul. 4. distingem: a. contestaţia în anulare. Dreptul la folosirea căilor de atac este un drept constituţional articolul 128 din Constituţie prevede acest principiu în sensul că impotriva hotărârilor judecătoreşti părţile şi Ministerul Public pot exercita căile de atac. partea având posibilitatea să facă recurs. recursul în anulare). În raport de condiţiile de exercizare. În funcţie de instanţa competentă să soluţioneze calea de atac. recursul în anulare. Căi de atac extraordinare =>pot fi exercitate numai în condiţii şi pentru motivele expres prevăzute de lege (recursul. Nu este un drept absolut şi nu crează posibilităţi pentru exercitarea tuturor căilor de atac. 2. 3.în unele cazuri este suprimată calea apelului. Clasificarea căilor de atac 1. Exemplu: .

în anumite cazuri . În raport de efectele care le produc căile de atac acestea pot fi clasificate în: a. În raport de întinderea competenţei instanţei chemată să se pronunţe: a. 4. Reguli comune privind căile de atac A. recursul în anulare. În funcţie de faptul dacă părţile au sau nu dreptul de a exercita direct calea de atac a.J. Căi de atac nesuspensive de executare => nu influenţează în nici un fel posibilitatea punerii în executare a hotărârii atacabte în afară de cazurile expres prevăzute de lege (recursul. b. Căi de atac devolutive => provoacă o nouă judecată în fond şi permit instanţei care soluţionează calea de atac reexaminarea cauzei în întregul ei fără restricţii în ceea ce priveşte administrarea probelor (apelul). Căi de atac nedevolutive => permit realizarea unui control limitat asupra hotărârii atacate (recursul). Menţiunile greşite trecute în dispozitivul hotărârii nici nu crează în favoarea părţii dreptul la o cale de atac neprevăzută de lege dar nici nu-i poate răpi dreptul la o cale de atac prevăzută de o dispoziţie legală => Această constatare este valabilă nu numai în ce priveşte existenţa sau inexistenţa unei căi legale de atac dar şi cu privire la durata termenului unei căi de atac şi momentul în care începe să curgă. Legalitatea căilor de atac . uneori recursul este suspensiv . b.). Căi de atac retractare =>sunt acele căi de atac care se soluţionează de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată (contestaţia în anumare.Acest principiu înseamnă că împotriva hotărârii judecătoreşti pot fi exercitate numai căile de atac prevăzute de lege şi numai în condiţiile stabilite. Căi de atac suspensife de executare => împiedică executarea hotărârii atacate până la soluţionarea acestei căi de atac (apelul). Căi de atac speciale => pot fi exercitate numai de un subiect determinat în mod expres de lege (recursul în anulare poate fi exercitat numai de procurorul general al Parchetului de pe lângă C.de exemplu demolarea unui imobil.S. contestaţia în anulare. revizuirea). Norme de competenţă cu caracter imperativ!!!! Competenţa generală Competenţa teritorială exclusivă Competenţa materială articolul 159 3. 5. 6 . Căi de atac comune => pot fi exercitate direct de părţile din proces precum şi de procuror.b. b. 3. revizuirea).

. Apelul sau recursul pot fi exercitate numai o singură dată.principiu aplicabil tuturor căilor de atac. partea interesată va avea dreptul potrivit 6 . Căile de atac trebuie exercitate într-o anumită ordine.contestaţia . Prin exercitarea acestor căi de atac pot fi atacate hotărâri judecătoreşti pronunţate în anumite materii: .Atenţie: întotdeauna atenţie la termenul de apel. Ierarhia căilor de atac De regulă nu poate fi exercita o cale extraordinară de atac atâta timp cât este deschisă o cale ordinară de atac. comunicare sau pronunţare .pr. B. Ordinea exercitării căilor de atac poate fi dedusă din prevederile legale în materie. Căile de atac prevăzute de legi speciale În afară de căile prevăzute de dreptul comun nai sunt şi alte căi de atac prevăzute de dispoziţii speciale.înpotriva hotărârilor unor organe cu activitate jurisdicţională care nu fac parte din sistemul instanţei judecătoreşti. pot fi exercitate de mai multe ori cu condiţia să se invoce alte motive decât cele existente la data primei cereri. Neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atac . .non reformaţio în pejus .296 C.care poate fi exercitată impotriva deciziei direcţiei generale a finanţelor publice pronunţată în baza OU nr.de când curge termenul.cererea de reexaminare . nu este prevăzută într-un text general dar aplicabilitatea lui poate fi dedusă din celelalte principii şi instituţii de drept procesual civil. În această privinţă nu prezintă relevanţă faptul că în al doilea apel sau recurs s-ar invoca alte motive decât în prima cerere soluţionată. Întrebare pentru examen: Limitele efectului devolutiv al apelului !!!!! C.în materie contravenţională. în afara recursului.civ privind soluţionarea apelului. D. calea de atac indicată. Unicitatea dreptului de a exercita o cale de atac .o parte nu poate folosi decât o singură dată o cale de atac. Termenul curge de la comunicare dacă părţile nu au fost citate şi de la pronunţare dacă părţile au fost citate. recurs. Nu poate fi exercitat recursul împotriva unei hotărâri care putea fi atacată cu apel.plângerea . În prezent există doar un singur text care prevede acest principiu în mod expres . Menţiunile greşite în hotărâre în legătură cu termenul de apel sau recurs nu poate fi repusă în termen. Căile extraordinare de atac. 13/2001 În cazurile în care o astfel de cale de atac este soluţionată de alt organ decât o instanţă judecătorească.

Controlul judiciar şi controlul judecătoresc Controlul judiciar => este dreptul şi obligaţia instanţelor judecătoreşti superioare de a verifica în condiţiile şi cu procedura stabilită de lege.hotărârile date în primă înstanţă de judecătorie care sunt supuse apelului la tribunal. legea prevede că hotărârile primei instanţe nu sunt supuse apelului. . indiferent dacă sunt sau nu organe cu activitate jurisdicţională.de amodifica. . . în unele cazuri legea prevede că hotărârea primei instanţe se dă fără drept de apel . de exemplu: • cererile introduse pe cale principală privind pensia de întreţinere. 2. APELUL Reglementare: => articolul 282 .L 118 => Lege specială privind dr.298 Codul de procedură civilă. Controlul judecătoresc => se face în general de către judecătorie .de a schimba. Suprimarea căi de atac este prevăzută în diferite dispoziţii şi cu formulări diferite şi anume: 1. devolutivă şi suspensivă de executare. Sunt şi unele situaţii când printr-o dispoziţie legală specială imperativă calea de atac a apelului este suprimată.de a casa această hotărâre care sunt greşite sau de a le confirma pe cele care sunt legale şi temeinice.de aanula.articolul 247 privitor la renunţarea dreptului pretins). D. legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti inferioare lor. Înstanţele superioare au competenţa: .principiului constituţional privind accesul liber la justiţie să supună soluţia adoptată verificări unei instanţe judecătoreşti. Obiectul apelului  îl constituie hotărârile susceptibile de a fi atacate cu această cale de atac . ordinară. de reformare. obligaţia de plată a unei sume de bani sau de 6 .  este cale de atac comună.hotărârea dată în prima instanţă de către tribunal sunt supuse apelului la Curtea de Apel. celor condamnaţi politic.constă în dreptul şi obligaţia instanţei de a verifica în cazurile şi condiţiile şi cu procedura stabilită de lege. . legalitatea şi temeinicia (în unele cazuri numai legalitatea) unor acte care emană de la organe ce nu fac parte din sistemul judiciar.

Terţii care au intervenit în proces din proprie iniţiativă sau au fost introduşi din iniţiativa uneia din părţi dobândesc calitatea de părţi şi astfel ele au dreptul de a ataca hotărârea pronunţată. când legea prevede că hotărârea primei instanţe este definitivă. nu avem apel. întrucât în lipsa interesului apelul ar fi inadmisibil. ci numai recurs!!!! 4. dar împotriva acestora apelul poate fi exercitat numai odată cu fondul cauzei. Terţelor persoana care nu au participat în proces nu le este opozabilă hotărârea pronunţată tocmai de aceea numai părţile care s-au judecat în faţa primei instanţe au dreptul de a exercita calea de atac a apelului în afară de unele situaţii expres prevăzute. luarea măsurilor asiguratorii şi alte cazuri prevăzute de lege. Părţile din proces Hotărârea judecătorească produce efecte numai în privinţa persoanelor care au participat în calitate de părţi în procesul în care a fost pronunţată acea hotărâre. apelul declarat de o parte căreia i s-a admis în întregime cererile formulate este lipsit de interes. 3. nici recurs!!!! SUBIECŢII APELULUI 1. Dacă este definitivă. În această regulă generală există unele excepţii: încheierea prin care a fost întrerupt cursul judecăţii . Dacă este definitivă şi irevocabilă hotărârea nu avem nici apel. acţiunile posesorii. Prin urmare. cererile referitoare la înregistrările în registru de stare civilă.lei inclusiv. Oricare dintre părţi poate ataca hotărârea pronunţată dar este evident că trebuie să justifice un interes pentru folosirea acestei căi de atac.predare a unui bun mobil în valoare de 200 mil. 2. legea prevede numai calea de atac al recursului. Pot forma obiectul apelului şi încheierile premergătoare. . Se impune precizarea în ceea ce priveşte terţul care intervine în proces în interesul uneia din părţi poate folosi calea de atac a apelului numai dacă şi 6 .articolul 282 alin.nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile privitoare hotărările autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi a altor organe cu astfel de activitate dacă legea nu prevede altfel.

În cazul coparticipării procesuale prin declararea apelului. Partea poate exercita calea de atac a apelului personal sau prin reprezentant convenţional. Exemplu: un proprietar care nu a fost chemat în judecată la partajul bunurilor succesorale. Posibilitatea acordată procurorului de a supune procedurii instanţei de apel orice hotărâre impotriva căreia se poate folosi această cale de atac. cu toate acestea în cazul în care există o obligaţie comună care crează părţilor aceeaşi situaţie juridică. Persoanele care nu au avut calitatea de parte în faţa primei instanţe Regula: . Apelul poate fi exercitat de procuror impotriva oricărei hotărâri chiar dacă nu a participat în faţa primei instanţe la judecarea cauzei.5 Codul de procedură civilă. Partea care a făcut cerere de apelare la apel în condiţiile articolul 293. 2931 Cod procedură civilă 7 . Efectele apelului făcut de 1 vor fi extinse şi asupra celorlalţi care nu au făcut apel sau a cărora a fost respins fără a fi cercetat în fond. pot folosi calea de atac a apelului în baza articolul 274 creditorii chirografari în numele debitorului lor în afara situaţiei în care cauza în care s-a pronunţat hotărârea are caracter strict personal.partea în favoarea căreia a intervenit declară apel. Procurorul Dreptul de a exercita calea de atac a apelului este recunoscut procurorului prin articolul 45 alin. dreptul de a apela hotărârea este recunoscut şi dobânditorului cu titlu particular a unui drept sau bun ce formează dreptul litigiului dar numai dacă transmisiunea a avut loc după pronunţarea hotărârii primei instanţe şi înainte de expirarea termenului de apel. pot fi apărate numai interesele proprii ale apelantului.nu au dreptul la exercitarea căi de atac a apelului chiar dacă justifică un interes. persoane puse sub interdicţie sau dispărute sau dacă este o altă cauză în care nu figurează asemenea persoane. îşi are temeiul în articolul 130 din Constituţie care prevede rolul Ministerului Public în apărarea intereselor generale ale societăţii. În aceast această privinţă nu prezintă relevanţă dacă este un litigiu în care participă în calitate de parte un minor. ţinând seama de principiul independenţei procesuale a coparticipanţilor. 2. Pot exercita calea de atac a apelului şi persoanele şi organele care au dreptul de a formula o acţiune civilă în baza unor dispoziţii exprese ale legii pentru apărarea drepturilor altor persoane dacă cererea de chemae în judecată a fost introdusă de ele. nu a fost citat. Astfel. apelul intervenientului accesoriu este neavenit. Dacă reprezentantul este avocat şi acesta a asistat partea la proces în faţa primei instanţe el poate chiar fără mandat să declare apel dar pentru a putea susţine apelul trebuie să aibă o nouă imputernicire avocaţială. Este evident că apelul poate fi exercitat şi de către succesorii în drepturi a părţilor din proces. 3. În unele situaţii de excepţie li se recunoaşte şi acestor persoane dreptul de a exercita apelul şi anume: orice persoană interesată poate declara apel chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii împotriva încheierii pronunţate în cazul procedurii necontencioase.

în ceea ce priveşte momentul începeri curgerii termenului de apel cu comunicarea hotărârii pentru partea respectivă . depunerea cererii de apel înainte de comunicarea este echivalentă. Instanţa competentă pentru soluţionarea apelului  Tribunalul pentru apelul declarat impotriva hotărărilor de la Judecătorii în primă instanţă..dacă el a participat la judecată sau a pornit el acţiunea şi a avut calitatea de parte în proces. Această dispoziţie constituie dreptul comun în materia apelului.articolul 284 alin. 3. TERMENUL DE APEL Durata este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu prevede altfel. atât în ceea ce priveşte punctul de pornire. 2 .3 -.articolul 284 alin. 2. comunicarea hătărârii făcută odată cu somaţia de executare este echivalentă. cât şi cu durata acestuia: • în ceea ce priveşte MOMENTUL când începe să curgă. Distincţie: Dacă porneşte acţiunea => partea principală Dacă participă la acţiune => partea alăturată Parte principală Parte alăturată Articolul 45 se referă la calitatea procurorului în procesul civil. Există excepţii de la regula că termenul începe să curgă de la comunicarea hotărârii: 1.  Curtea Supremă de Justiţie . depunerea unei cererii prin care o parte cere comunicarea hotărârii părţii potrivnice este echivalentă. Există derogări. cu comunicarea hotărârii părţii respective în vederea exercitării apelului . legea prevede 3 cazuri de echipolenţă (echipolenţă = echivalenţă): 1. în ceea ce priveşte momentul începerii curgerii termenului de apel cu comunicarea hotărârii părţii care a făcut o astfel de cerere. el are dreptul să i se comunice hotărârea pronunţată şi astfel termenul de apel începe să curgă de la comunicarea hotărârii.nu are competenţă în soluţionarea căii de atac a apelului.  Curtea de Apel pentru soluţionarea apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de Tribunale în primă instanţă. 7 . pentru procuror => termenul începe să curgă de la data pronunţării hotărârii: . în ceea ce priveşte momentul începerii curgerii termenului de apel.Termenul pentru declararea unui astfel de apel curge de la comunicarea apelului principal şi expresă la prima zi de înfăţişare.

sediul. se face o singură comunicare a hotărârii la cel din urmă domiciliu al părţii. întrucât este un termen imperativ şi absolut !!! Excepţia de tardivitate poate fi invocată de: .Pentru persoane juridice: denumirea.momentul rămânerii definitive a hotărârii atacate cu apel este momentul expirării termenului de apel şi nu data respingerii apelului ca tardiv !!! CONŢINUTUL CERERII DE APEL Articolul 287 alin. cont bancar.Codul de procedură civilă 2. codul fiscal.procuror . de la data acestei comunicări începe să curgă un nou termen de apel. în materia procedurii necontencioase => termenul începe să curgă de la pronunţare pentru cei care au fost de faţă şi de la comunicare pentru cei care au lipsit. termenul de apel va curge din ziua în care se va numi tutorele. Pierderea termenului de apel printr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii => va începe să curgă un nou termen de 15 zile în care partea va trebui să declare apelul şi să ceară repunerea în termen arătând motivele împiedicării. SANCŢIUNEA nerespectării termenului de apel este DECĂDEREA. ÎNTRERUPEREA TERMENULUI DE APEL cazuri expres prevăzute de lege: 1. Termenul curge din nou de la data acestei comunicări. numărul de înmatriculare în registrul comerţului. curatorul sau administratorul provizoriu. domiciliul sau reşedinţa părţilor . Dacă sunt şi moştenitori incapabili. • în ceea ce priveşte DURATA => ea este de 15 zile.partea interesată . pe numele moştenirii. Moartea părţii care are interes să facă apel În acest caz. 3. Exemplu: divorţ => termenul de apel este 30 zile. dar prin dispoziţii legale principale sunt prevăzute şi alte termene.instanţă din oficiu  Apelul introdus după termen va fi respins ca fiind tardiv. moştenitori cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori dispăruţi precum şi în cazul moştenirii vacante. 1 Codul de procedură civilă Elementele cererii: 1. Nu se va arăta numele şi calitatea fiecărui moştenitor. . Moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea Se va face o nouă comunicare părţii respective la domiciliul ei. 7 . . 2.Numele.

Apelul trebuie motivat până la cel târziu prima zi de înfăţişare!!!! DEPUNEREA CERERII DE APEL Legea prevede în mod expres că ea se depune la instanţa a cărei hotărâre este atacată. durează până la data soluţionării apelului de către instanţa de apel. o normă judecată în fond ! Limitele afectului devolutiv 7 .caracterul devolutiv constă în aceea că instanţa de apel va rejudeca în fond pricina în întregul ei. Exemplu: când hotărârea a fost dată cu executare provizorie (execuţie vremelnică . Suspendarea executării hotărârii primei instanţe împotriva căreia s-a exercitat calea de atac. dosarul cauzei impreună cu cererea de apel trebuie să fie înaintat instanţei de apel. singura competentă de a lua act de renunţare la apel. efectul suspendării executării.2. a apelului: .lipsa semnăturii în condiţiile articolul 133 alin. va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul .5 => sunt prevăzute sub sancţiunea decăderii.vechia reglementară. 4 pot fi îndeplinite până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. arătarea hotărârii care se atacă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul dovezile indicate în susţinerile apelului semnătura. instanţa la care s-a depus cererea va verifica implinirea termenului de apel pentru toate părţile din dosar şi va anexa la acest dosar toate dovezile de comunicare a hotărârii şi toate cererile de apel formulate în cauză şi va înainta dosarul instanţei de apel.. 3. Investirea instanţei de apel care se produce în momentul depunerii cererii de apel: .dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut de lege. 3. există o excepţie => cererea de apel va fi înaintată instanţei de apel fără a se aştepta împlinirea termenului de apel pentru toate părţile. 4. ea se depune în atâtea exemplare câti intimaţi sunt + 1 exemplar pentru instanţă. EFECTELE CERERII DE APEL 1.este o obligaţie nu o facultate !!!! 2. atunci când s-a cerut suspendarea hotărârii primei instanţe. 2. Cerinţele privind arătarea hotărârii care se atacă precum şi 3. iar 5 .EXAMEN !!!! . 5.dacă apelantul locuieşte în străinătate. atât cu privire la problemele de fapt cât şi cu privire la cele de drept. Unele din aceste cerinţe sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii (2). apelantul renunţă la apel. Altele . Efectul devolutiv al apelului . sub sancţiunea nulităţii.chiar dacă imediat după înregistrarea cererii de apel la instanţa a cărei hotărâre este atacată.3 .

Prin apel nu poate fi extins cadrul procesului fixat în faţa primei instanţe. QUANTUM JUDICATUM ” => atât devoluează. stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă” .trebuie menţionat că dacă apelantul nu a invocat motive de ordine publică.nici una dintre părţi nu-şi poate schimba în apel calitatea în care şi-a formulat pretenţiile şi apărările în faţa primei instanţe. cererea prin care se solicită dobânzi.în acelaşi timp. Articolul 294 => totuşi acest articol prevede că excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.I. „ TANTUM DEVOLUTUM. . II. instanţa le va invoca din oficiu. cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi” .1 => prevede că „instanţa de apel va verifica. le va pune în discuţia părţilor şi va pronunţa soluţia ţinând seama de această împrejurare. Exemplu: dacă în faţa primei instanţe s-a cerut plata preţului. nu este admisibilă schimbarea temeiului juridic al acţiunii. . mijloace de apărare sau dovezi noi. . . Rejudecarea fondului pricinii poate fi realizată numai în limitele stabilite în cererea de apel ţinând seama de principiul disponibilităţii aplicabil şi în această etapă procesuală. TANTUM disponibilităţii DEVOLUTUM. . rate. căt s-a judecat Articolul 294 => „nu se poate schimba calitatea părţilor. deşi prin hotărârea pronunţată au fost încălcate dispoziţii cu caracter imperativ. în limitele cererii de apel. iar în apel să se ceară anularea contractului.instanţa de apel va examina hotărârea atacată numai în raport de ce s-a judecat în faţa primei instanţe.în ipoteza în care apelul nu a fost motivat sau dacă motivarea apelului nu cuprinde motive. => „nu fac parte din categoria cererilor noi.este inadmisibilă schimbarea în apel a obiectului cererii de chemare în judecată formulată în faţa primei instanţe. instanţa de apel se va pronunţa în fond numai în baza examinării celor invocate în prima instanţă. Această limitare a efectului devolutiv înseamnă că instanţa de apel examinează hotărârea atacată numai în raport de motivele de apel formulate de apelant care poate cutica hotărârea numai pentru anumite motive. Exemplu: dacă în faţa primei instanţe s-a cerut anularea contractului pentru lipsă de formă nu se poate invoca prima dată în apel nulitatea pentru vicii de consimţământ. venituri ajunse la termen şi alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe în legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată” .în apel NU se pot face cereri noi !!!! Exemplu: în apel nu se poate cere executarea contractului dacă în faţa primei instanţe s-a cerut rezilierea acestuia. 7 . QUANTUM APELATUM => Principiul „atât devoluează cât s-a apelat” Articolul 225 alin.

Dacă apelantul a solicitat prin cererea de apel. Dacă intimatul locuieşte în străinătate preşedintele va fixa un termen mai îndelungat. iar în pricinile urgente cel puţin 5 zile. legea permite chiar acestor intimaţi să solicite un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării. OBLIGATIVITATEA ŞI CONDIŢIILE DEPUNERII ÎNTÂMPINĂRII DE CĂTRE INTIMAT prin citaţie i se pune în vedere intimatului că are obligaţia să depună întâmpinarea la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată fixat pentru judecarea apelului. Exemplu: citarea martorilor dar numai sub rezerva dezbaterii la prima zi de înfăţişare.. Dacă intimatul nu se conformează obligaţiei comunicarea se face prin scrisoare recomandată. PROCEDURA DE JUDECATĂ A APELULUI Fixarea termenului de judecată şi citarea părţilor Preşedintele instanţei de apel. În toate cazurile.în apel poate fi invocată compensaţia legală. aceste susţineri pe care le fac intimatului respectiv se consemnează în încheierea de şedinţă. 7 . această sancţiune severă se aplică numai intimatului care este reprezentat sau asistat de avocat. se poate formula cerere în interesul uneia din părţi. În cuprinsul recipisei de predare a scrisorii la poştă trebuie menţionate actele ce se expediază. îndată ce primeşte dosarul cauzei de la prima instanţă. odată cu citaţia i se comunică intimatului o copie de pe cerere şi de pe motivele de apel precum şi copii certificate de pe înscrisurile alăturate care nu au fost înfăţişate la prima instanţă. Termenul de judecată va fi fixat în aşa fel încăt de la data primirii citaţiei intimatul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea. Dacă sunt mai mulţi intimaţi care au un singur reprezentant. domiciliul la care se vor face toate comunicările privind procesul. preşedintele odată cu fixarea termenului de judecată va putea dispune citarea intimatului la interogatoriu şi poate lua orice măsuri pentru administrarea probelor. va fixa termenul de judecată potrivit articolul 114 şi va dispune citarea părţilor. La fel se va proceda şi în situaţia în care intimatul are mai multe calităţi juridice în cauza respectivă. dovezile şi mijloacele lor de apărare. Toate apelurile făcute impotriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la o singură secţie a instanţei de apel. Prin citaţie i se pune în vedere intimatului că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România. în cazul celor care nu sunt reprezentaţi sau asistaţi preşedintele le va pune în vedere la prima zi de înfăţişare să arate excepţiile. iar cererea în interes propriu dacă există acordul părţilor. se va înmâna o singură copie de pe cerere sau motivele de apel precum şi de pe înscrisuri. recipisa de predare la Poşta Română a scrisorii ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii. Neîndeplinirea obligaţiei => atrage decăderea intimatului de a nu mai propune probe şi a invoca excepţii în cursul procesului în faţa instanţei de apel.

anumarea hotărârii atacate. Două situaţii: 1. şi anume situaţia în care necesitatea administrării.admiterea apelului dacă instanţa de apel admite apelul declarat împotriva unei hotărâri a primei instanţe. legea prevede posibilitatea administrării probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. . . .anularea apelului dacă nu îndeplineşte vreuna din cerinţele prevăzute de lege sau nu a fost achitată taxa judiciară de timbru. dar nu s-a respectat termenul prevăzut de lege. Dacă motivele de apel au fost comunicate.articolul 296. c. mijloace de apărare şi dovezi. evocarea fondului şi judecarea procesului. poate pronunţa una din SOLUŢIILE: a. decât cele invocate în primă instanţă arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.în cazul în care intimatul nu a primit cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de judecată fixat sau cu 5 zile în cauzele urgente comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate. . Dacă intimatul lipseşte la primul termen şi instanţa constată că motivele de apel nu au fost comunicate. ca inadmisibil sau ca tardiv. PROBELE ÎN APEL - legea dispune că părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive. rezultă din probele administrate în faţa instanţei de apel. . timbrul judiciar 3. 2. 7 1. va dispune amânarea cauzei şi efectuarea comunicării. În cazul respingerii apelului. La stabilirea admisibilităţii probelor propuse. va putea cere la prima zi de înfăţişare acordarea unui termen pentru a putea depune întâmpinarea la dosar. SOLIŢII pe care le poate pronunţa instanţa de apel: . În apel instanţa decide.anularea în tot sau în parte a procedurii urmate în faţa primei instanţe precum şi a hotărârii pronunţate şi reţinerea cauzei spre judecare. instanţa de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate în prima instanţă.poate respinge apelul ca nefondat. instanţa va dispune deasemenea amânarea cauzei şi fixarea unui termen cu respectarea dispoziţiilor legale. soluţia primei instanţe este confirmată în întregime . instanţa trebuie să aibă în vedere prevederile articolul 138 Codul de procedură civilă. există o excepţie. se exprimă prin decizie: „instanţa decide”. . în acelaşi timp. • de la regula menţionată. b.schimbarea hotărârii în totalitate sau parţial. 2.

ca şi la apel. Termenul de recurs . în afară de cazul când el consimte la aceasta ori sunt aplicabile dispoziţiile articolul 293.îl constituie hotărârile date fără drept de apel. suspensivă uneori. de reformare. prevăzut în H. Se calculează pe zile libere. Obiectul recursului .cale extraordinară de atac  cale comună. hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională şi încheierile prin care s-a întrerupt sau suspendat cursul judecăţii.este de 15 zile de la comunicare dacă legea nu prevede altfel.dă însă posibilitatea preşedintelui instanţei de recurs să prelungească cu 5 zile acest termen în cazul în care la prezentarea cererii constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile legale şi o înapoiază pentru a fi refăcută. RECURSUL . articolul 102 alin. . 7 . hotărârile date în apel.G. Subiectele .apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată. Competenţa de soluţionare a recursului este a instanţei superioare celei ce a dat hotărârea atacată.d. . Cazuri: 1. 2 : se consideră comunicare şi atunci când tu soliciţi comunicarea părţii adverse. Articolul 303 Codul de procedură civilă . Acest termen este legal şi imperativ. Actul comunicării hotărârii ce urmează a fi atacat cu recurs poate fi înlocuit potrivit principiului echipolenţei de acte echivalente strict prevăzute de lege şi care nu pot fi extinse. de retractare.anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent ori reţinerea procesului spre judecare de către instanţa de apel Neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atac  principiu prevăzut expres în cazul judecării unei cereri de apel.

Motivele de ordine publică pot fi însă invocate de părţi sau instanţă din oficiu. . . . încadrarea în prevederile articolului 304. .Hotărârile de casare sau modificare pot fi depuse odată cu cererea de recurs sau ulterior.Dacă la prima zi de înfăţişare nu se dovedeşte că recursul este tardiv sau dacă dovada nu reiese din dosar el se consideră făcut în termen. . 3. . Sancţiunea nerespectării termenului de recurs este decăderea.În cazul în care recursul se declară impotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel.Recursul se judecă în complet de 3 judecători.Termenul de recurs poate fi întrerupt.strămutarea de hotare. motivele de casare nu sunt limitate la cele prevăzute în articolul 304 Codul de procedură civilă. . . .Sub sancţiunea nulităţii recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă. . . Cererea de repunere în termen se face în condiţiile articolului 103 Codul de procedură civilă.Pentru motive temeinice se poate reveni asupra suspendării pe aceeaşi cale. Activitatea preşedintelui instanţei premergătoare şedinţei fiind aceeaşi ca şi la judecata în primă instanţă. Sunt 10 motive.2. . dacă partea face recurs înainte de comunicare termenul de recurs începe să curgă. Termenul de motivare al recursului curge totuşi de la comunicare. .Raportul se depune cu 5 zile înainte de judecată la dosar. Ca efecte: . Soluţii care se pot da în recurs: 7 .desfinţarea de construcţii.cererea de recurs investeşte instanţa şi suspendă executarea hotărârii atacate.Suspendarea se dă prin încheiere în camera de consiliu cu citarea şi ascultarea părţilor chiar înainte de primul termen de judecată.Îndicarea greşită a motivelor de casare nu atrage nulitatea recursului. Soluţia este respingerea ca tardiv introdus. . însă numai în cazurile expres prevăzute de lege: 1. poziţia jurisprudenţei şi a doctrinei în problemele de drept ce vizează dezbaterea pricinii. . Motivele de recurs: sunt prevăzute de articolul 304 Codul de procedură civilă.La cererea părţii. instanţa de recurs poate dispune motivat suspendarea executării hotărârii atacate cu obligarea părţii la plata unei cauţiuni. .Recursul este nul dacă nu a fost motivat înăuntru termenului legal.În recurs nu se pot solicita probe noi înafară de înscrisuri. prevăzut în articolul 301 care face trimitere la articolul 284 alin. 4 se consideră făcută comunicarea chiar dacă se efectuează odată cu somaţia de executare.Spre deosebire de apel în recurs trebuie întocmit un raport de către preşedintele completului sau un alt membru al acestuia. 2.Cererea de recurs are acelaşi cuprins ca şi cererea de apel. însă înăuntru termenului de recurs. . raport prin care se verifică îndeplinirea cerinţelor de formă.Depunerea întâmpinării este obligatorie ca şi la judecata în faţa primei instanţe. . cu singura diferenţă că trebuie să indice motivele de casare sau modificare. plantaţii sau orice alte lucrări având o aşezare fixă.

.Contestaţia în anulare specială .La judecata în fond după casare sunt aplicabile regulile de la judecata în fond sau în apel. . .articolul 318. 1.Hotărârile care se atacă trebuie să fie irevocabile iar motivele contestaţiei să nu fi putut fi invocate pe căile de atac a apelului sau recursului.Dacă există motive şi de casare şi de modificare. 2.În caz de admitere a recursului hotărârea atacată poate fi modificată sau casată în tot sau în parte. . . . .Pentru anumite cazuri se poate casa cu trimitere şi anume când instanţa nu a intrat în cercetarea fondului sau când judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată atât la administrarea probelor cât şi la dezbaterea fondului. Legea reglementează 2 forme de contestaţie în anulare: 1.se poate admite recursul.Contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun .se poate constata perimarea lui. Casarea unei hotărâri se face în cazul motivelor de la 1-5 inclusiv iar modificarea unei hotărâri pentru motivele de la 6-10 inclusiv.se poate anula .. . . Contestaţia în anulare specială are 2 motive: 7 . . .C.când procedura de chemare a părţilor pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită. 2. .S. . . hotărârea se casează în întregime.se poate respinge recursul.Şi în recurs funcţionează principiul non reformaţio in perius. b.când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competenţă.Decizia de casare este obligatorie pentru instanţa care rejudecă în ceea ce priveşte problemele de drept dezlegate. CONTESTAŢIA ÎN ANULARE Reglementare: articolul 317 .317.Tribunalele şi Curţile de Apel rejudecă pricina în caz de casare în fond fie la acelaşi termen fie la următorul termen. Contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun are 2 motive: a. . în toate cazurile casează cu trimitere.J.321 Codul de procedură civilă.

Motivele de la punctul 4 .articolul 322 .judecata contestaţiei se face după regulile de la instanţa de fond. Motivele 4 şi 5 de revizuire au suferit modificări prin O. .părţile se numesc: contestator şi intimat. . 138/2000. dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas definitivă. Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi sunt în număr de opt (articolul 322 . b. .termenul de exercitare a contestaţiei în anulare este diferit după cum hotărârea poate sau nu să fie pusă în executare silită: • în cazul hotărârilor care se execută silit.cale extraordinară de atac.întâmpinarea este obligatorie cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.pentru ca o contestaţie în anulare specială să fie admisibilă.cererea de contestaţie în anulare are cuprinsul cererii de chemare în judecată cu arătarea în plus a hotărârii care se atacă. nr.se referă la faptul că în cazul în care nu se mai poate constata prin hotărâre penală săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sau altă infracţiune legată de cauza civilă.a.328).fiind o cale de retractare este de3 competenţa instanţei a cărei hotărâre se atacă. de retractare Obiectul revizuirii => îl constituie hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare. . instanţa de 8 .când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale. ea trebuie să viziteze desfinţarea unor hotărâri pronunţate de instanţele de recurs şi de Judecătorii în ultimă instanţă. iar dacă este vorba de o decizie a instanţei de recurs potrivit regulilor aplicabile recursului. . . .hotărârea dată în contestaţie este supusă aceleiaşi cale de atac ca şi hotărârea atacată. .când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare. precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul. . REVIZUIREA . contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre. . .nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive care existau la data celei dintâi. • În cazul hotărârilor care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită. contestaţia de anulare se poate face înainte de începerea executării şi în tot timpul ei până la săvârşirea ultimului act de executare.G.

2 => termenul curge de la pronunţarea ultimei hotărâri.arătarea hotărârii care se atacă 7. .în cazul prevăzut la punctul 5 => termenul curge din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărărea pronunţată. sediul. .pentru punctele 1. ea schimbă în tot sau în parte hotărârea atacată iar în cazul contrarietăţii de hotărâri. 7 alin. 1 => de la comunicarea hotărârii definitive. Cuprinsul cererii acelaşi ca şi la cererea de chemare în judecată cu arătarea în plus a hotărârii care se cere a fi revizuită. cont bancar. .semnătura. 1. anulează cea din urmă hotărâre. Înstanţa poate să suspende executarea hotărârii atacate cu revizuirea cu obligarea părţii la cauţiune. Hotărârea dată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită. RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII Reglementare => articolul 329 Codul de procedură civilă. de la pronunţare.Numele. codul fiscal. Cererea de revizuire este în competenţa instanţei care a dat hotărârea definitivă a cărei revizuire se cere.dacă apelantul locuieşte în străinătate. . numărul de înmatriculare în registrul comerţului.Pentru persoane juridice: denumirea.motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul 8. domiciliul sau reşedinţa părţilor .în cazul prevăzut la punctul 3 => termenul curge de la cel din urmă act de executare. Dacă instanţa încuvinţează cererea de revizuire. Termenul de revizuire => este de 1 lună şi se socoteşte diferit şi anume: . . . Motivele de la punctul 5 . . .revizuire este chemată ca pe cale incidentă să se pronunţe asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate şi abia apoi să păşească la calea revizuirii. va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul . 8 .este o obligaţie nu o facultate !!!! 6.în cazul punctului 6 => termenul curge de la comunicarea hotărârii definitive sau de la întoarcerea persoanelor dispărute ori de la redobândirea capacităţii. iar în cazul în care a fost dată de instanţa de recurs. .se referă la faptul că revizuirea se poate cere şi în situaţia în care s-a desfinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.dovezile indicate în susţinerile apelului 9. Întâmpinarea este obligatorie. .pentru punctele 7 alin. În cazul contrarietăţii de hotărâri calea de atac este recursul. .în cazul prevăzut la punctul 4 => termenul curge din ziua în care partea a luat la cunoştinţă de hotărârea instanţei penale iar în lipsa unei asemenea hotărâre termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face pe cale penală. 2.

5. 3. • introdusă prin OG 59 / 2001 de modificare a Codul de procedură civilă care prevede ca motiv încălcarea esenţială a legii care a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond când hotărârea este netemeinică. 4. termenul de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale.S. termenul de 1 an curge de la data comunicării hotărârii C. • în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi faptul că partea potrivit legii române poate obţine o reparaţie cel puţin parţială prin anularea hotărârii române. termenul de declarare a recursului în anulare este de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.atacarea cu recurs în anulare se face numai la C. .Procurorul poate acţiona din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei.S. către statul român. Pentru motivul de la punctul 4. Acesta poate acţiona din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei.Particularităţi: 1. 4.J.D. Dacă instanţa suspendă la cererea părţii.Of. nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti şi nu are efect obligatoriu pentru celelalte instanţe.J.legea prevede 4 motive limitative de declanşare a recursului în anulare: • când sau depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (compatenţa generală).S. • când s-au săvârşit infracţiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunţată. . .soluţiile se pronunţă în interesul legii. Pentru motivele de la punctele 1 şi 2.3304 Caracteristici . şi numai pentru hotărârile judecătoreşti irevăcabile.. partea este obligată la plata cauţiunii.O.după întroducerea recursului în anulare instanţa poate să suspende executarea hotorârii atacate la cererea Procurorului General sau a părţii interesate.. . .S.E. Pentru motivul de la punctul 3.J. RECURSUL ÎN ANULARE Reglementare: articolul 330 . Judecata se face după regulile de la recurs cu participarea Procurorului de urgenţă şi cu precădere.legitimarea procesuală activă aparţine Procurorului General al Parchetului de pe lângă C. 5. .examinarea recursului în interesul legii se face de Curtea Supremă de Justiţie în secţiuni unite cu participarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă C. 8 . al României.J.soluţiile se publică în M. 2. . 3.particularităţi: 1. . .legitimarea procesuală activă aparţine Procurorului General al Parchetului de pe lângă C. .prin recurs în interesul legii se solicită Curţii Supreme de Justiţie să se pronunţe asupra unor chestiuni de drept care au primit soluţionari diferite la instanţele judecătoreşti. 2.

.până la încheierea dezbaterilor Procurorul General îşi poate retrage Recursul în anulare. dar numai motivat. PROCEDURILE SPECIALE 1. ORDONANŢA PREŞEDiNŢIALĂ 8 . În acest caz părţile putând însă cere contimuarea judecăţii.6.

8 .înseamă că pe calea ordonanţei preşedinţială nu se pot lua măsuri care să rezolve în fond litigiul între părţi. iar redactarea hotărârii se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare. Hotărârea dată există în ordonanţa preşedinţială nu are nici o putere şi nici o influenţă asupra hotărârii date pe fondul cauzei. judecata se face de urgenţă şi cu precădere. respectiv interesul.a doua condiţie . Ordonanţa preşedinţială se poate da cu sau fără citarea părţilor.neprejudicierea fondului. Pronunţarea instanţei se face în cel mult 24 de ore. Calea de atac => este numai recursul. instanţa poate suspenda executarea dar numai cu obligarea părţii la plata unei cauţiuni. ea cuprinde toate elementele prevăzute în articolul 112 Codul de procedură civilă. iar redactarea hotărârii se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare. În articolul 531 Codul de procedură civilă prevede în mod generic că există urgenţă când măsura este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor ivite în cazul executării silite. Până la judecarea recursului. În cazul în care se dă cu citarea părţilor. dar nu se ia hotărâre pe fondul cauzei. fie înlături. Urgenţa este prima condiţie a admisibilităţii ordonanţei şi este necesar ca ea să persiste pe tot parcursul judecăţii trebuie să rezulte din fapte concrete. calitatea. b). c). capacitatea şi dreptul .există şi condiţii speciale de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale care sunt : a).Ordonanţa preşedinţială => este o instituţie introdusă în codul de procedură civilă în anul 1900. ordonanţa preşedinţială poate fi introdusă chiar şi când există judecată asupra fondului. Datorită acestor caracteristici.vremelnicia. Cererea de ordonanţă preşedenţială se introduce la instanţa competentă să judece fondul cauzei. instanţa putând hotărâ ca executarea să se facă fără somaţie sau trecerea vreunui termen. este supusă taxei de timbru. pronunţarea instanţei se poate amâna cel mult 24 de ore. Pe calea ordonanţei preşedinţiale fie menţi o stare de fapt. . Condiţiile de admisibilitate Pe lângă condiţiile necesare oricărei cereri adresate instanţei. iar probele administrate trebuie să fie în concordanţă cu natura procedurii.urgenţa. Codul prezumă urgenţa unor cauze. Termenul de recurs => este de 5 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu citarea părţilor şi de la comunicare dacă s-a dat fără citarea părţilor.a treia condiţie . . Neprejudicierea fondului . Vremelnicia . Instanţa cercetează doar aperaţa fondului (se pipăie fondul).prin ordonanţa preşedinţială nu se poate rezolva niciodată fondul litigiului. este executorie de drept. termenul între primirea citaţiei şi primul termen de judecată poate fi numai de 5 zile. . Recursul se face întotdeauna cu citarea părţilor.

2. PROCEDURA DIVORŢULUI Instanţa competentă: d. p.d. v. material => judecătoria; d. p.d. v. teritorial => judecătoria în care se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, însă numai dacă la data introducerii acţiunii cel puţin 1 dintre soţi locuieşte în circumscriţia judecătoriei ultimului domiciliu comun. Interesează locuirea efectivă. Când pârâtul nu are domiciliul în ţară este competentă judecătoria în circumscriţia căreia îşi are domiciliul reclamantul. Dacă soţii nu au avut domiciliul comun sau dacă nici unul din ei nu mai locuieşte în circumscripţia ultimului domiciliu comun cererea va fi introdusă la domiciliul, reşedinţa pârâtului. Competenţa teritorială în procedura divorţului este imperativă. Având caracter strict personal acţiunea de divorţ poate fi exercitată numai de unul dintre soţi. Cererea de divorţ este supusă taxei de timbru şi timbrului judiciar. - pe lângă elementele prevăzute de articolul 112 mai trebuie să cuprindă numele copiilor minori născuţi din căsătorie sau a celor care au situaţia legală a copiilor din căsătorie sau să se arate că nu există copii; - se ataşează obligatoriu şi certificatul de căsătorie în copie şi certificatele de naştere ale copiilor; - se prezintă personal de către reclamant, preşedintelui judecătoriei fără posibilitatea de a fi reprezentat în acest caz; - soţul pârât poate face şi el cerere de desfacere a căsătoriei introducând cererea reconvenţională; Pentru fape săvârşite până la prima zi de înfăţişare în şedinţă publică cererea va fi depusă până la prima zi de înfăţişare. Pentru fapte petrecute ulterior primei zi de înfăţişare se poate introduce cererea reconvenţională până la începerea dezbaterilor asupra fondului. În cazul în care faptele s-au ivit după dezbateri dar în timpul judecării apelului, cererea reconvenţională va putea fi introdisă direct în apel. În toate cazurile, reconvenţionala se judecă împreună cu acţiunea principală. Neîntroducerea reconvenţionalei în aceste termene atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai cere desfacerea căsătoriei. Odată cu depunerea cererii de divorţ, preşedintele este obligat să de-a sfaturi de împăcare părţii şi în cazul în care acestea stăruie va fixa termen pentru judecarea cauzei. Întâmpinarea nu este obligatorie. Pentru citarea pârâtului, legea a prevăzut că dacă acesta nu se prezintă la primul termen de judecată, iar citarea s-a făcut prin afişare, instanţa este datoare să facă cercetări şi să ceară dovezi pentru a vedea dacă pârâtul locuieşte efectiv la adresa indicată. Reclamantul trebuie să facă dovezi temeinice în cazul în care declară că nu cunoaşte domiciliul pârâtului pentru a se putea dispune citarea prin publicitate. În procesul de divorţ în faţa instanţei de fond, soţii trebuie să se prezinte personal (ei pot fi doar asistaţi de avocat nu reprezentaţi). De la această normă există 4 excepţii: - dacă unul din soţi execută o pedeapsă privativă de libertate; - dacă este împiedicat de o boală gravă; - dacă este pus sub interdicţie; 8

- dacă are reşedinţa în străinătate. Cererea de divorţ se judecă în şedinţă publică. La cererea părţilor sau din oficiu instanţa putând dispune judecata în camera de consiliu, în secret. Pronunţarea se face întotdeauna în şedinţă publică. Distinct de prezenţa obligatorie a părţilor în faţa instanţei de fond, legea pretinde şi prezenţa reclamantului pe tot parcursul procesului de divorţ. Dacă la termenul de judecată în primă instanţă reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul cererea de divorţ se respinge ca nesusţinută (condiţii cumulative - lipsa reclamantului şi prezenţa pârâtului cerere nesusţinută). Regimul probelor Faţă de dreptul comun, are 2 dispoziţii derogatorii: 1. - potrivit articolului 190 Codul de procedură civilă - rudele şi afinii părţilor cu excepţia descendenţilor pot fi martori; 2. - interogatoriul este admis, potrivit articolului 612 alin. 6, pentru dovedirea motivelor de divorţ. În timpul judecăţii divorţului, instanţa poate lua măsuri provizorii pe calea ordonanţei preşedenţiale la cererea uneia din părţi cu privire la: - întreţinerea copiilor minori - obligaţia de întreţinere - alocaţia copiilor - folosirea locuinţei  toate cele 4 se iau până la soluţionare în fondul cauzei. În cadrul procedurii de divorţ, ca şi cererii accesorii, avem: - încredinţarea spre creştere şi educare a copiilor minori - stabilirea pensiei de întreţinere pentru minori  se soluţionează obligatoriu de instanţă chiar fără cererea părţii. - numele pe care soţii îl vor purta după divorţ => pentru motive temeinice, lăsate la aprecierea instanţei, soţii pot continua să-şi păstreze numele din timpul căsătoriei. - atribuirea beneficiului contractului de locaţiune - stabilirea pensiei de întreţinere pentru majori - partajul bunurilor comune - cererea privind daunele morale. Actele de dispoziţie ale părţilor în procesul de divorţ sunt: 1. Renunţarea la judecată a reclamantului => renunţarea se poate face înaintea instanţei de fond, chiar dacă pârâtul se împotriveşte. 2. Împăcarea părţilor => se poate face pe tot parcursul procesului de divorţ chiar în apel sau recurs sau chiar când căile de atac nu sunt timbrate. Dacă nu dă rezultate, reclamantul poate porni o nouă cerere pentru fapte ulterioare impăcării dar poate să se folosească şi de cele vechi. 3. Tranzacţia => poate interveni cu privire la cererile accesorii. Hotărârea de divorţ - poate să nu fie motivată dacă ambele părţi solicită instanţei acest lucru; potrivit articolului 617 alin. 3, în cazul în care divorţul se pronunţă în baza articolului 38 alin 2 şi practica l-a extins şi la alin. 3 codul familiei instanţa va dispune desfacerea căsătoriei fără a arăta din vina cărui soţ. 8

Hotărârea trebuie să cuprindă soluţii şi pentru capetele accesorii de cerere şi în mod obligatoriu pentri încredinţarea minorilor şi pensia lor de întreţinere. - este constitutivă de drepturi. Căsătoria se consideră desfăcută din ziua în care hotărârea a rămas irevăcabilă. Hotărârea de divorţ poate fi atacată cu apel şi recurs. Atât termenul de apel cât şi cel de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Dacă la apelul sau recursul introdus de pârât se prezintă numai reclamantul acestea vor fi soluţionate. Dacă apelul şi recursul e introdus de reclamant şi nu se prezintă vor fi respinse ca nesusţinute. Hotărărea dată în divorţ nu este supusă revizuirii. În afară de acest divorţ mai există - din 1993 - divorţul prin consimţământul părţilor. Procedura lui este mult mai simplificată. El poate fi introdus numai dacă din căsătorie nu au rezultat copii şi să fi trecut 1 an de la data încheierii căsătoriei. Cererea de divorţ va fi semnată de ambii soţi, care se prezintă împreună la preşedinte, acesta verificând existenţa consimţământului. Preşedintele va fixa termenul de judecată în şedinţă publică, termen care va fi la 2 luni de la introducerea cererii. La termenul de judecată, acesta verifică dinou consimţământul soţilor şi în caz afirmativ, judecă cererea fără a administra probe în ceea ce priveşte divorţul. Hotărârea nu face vorbire despre vina unei părţi şi nu este motivată. Hotărârea care se pronunţă este definitivă şi irevocabilă, în ceea ce priveşte divorţul (se poate introduce contestaţia în anulare). Pentru soluţionarea cererilor accesorii, instanţa va dispune atunci când consideră necesar administrarea probelor necesare. 3. ACŢIUNILE POSESORII Reprezintă => acele acţiuni care reclamantul solicită instanţei să-l oblige pe pârât să înceteze orice act de tulburare a posesiei sale asupra unui bun imobiliar sau să-I restituie în posesie acestui bun. Există 2 categorii de acţiuni posesorii: 1. Acţiunile în complângere - acţiune generală => reclamantul solicită înlăturarea unei tulburări obişnuite a posesiei sale pajnice făcută de pârât. 2. Acţiunile în reintegrare - acţiune specială => apare atunci când deposedarea reclamantului s-a făcut de către pârât prin violenţă. Pentru a înlătura acţiunea posesorie trebuie să existe un act de tulburare sau deposedare. Tulburarea => constă în acte sau fapte din care se contestă posesia şi poate fi de fapt sau de drept. Deposedarea => conduce la perderea completă a posesiei.(condiţie comună tuturor acţiunilor posesorii). Pentru acţiunea în complăngere mai trebuie îndeplinite 3 condiţii: 1. - să nu fi trecut 1 an de la tulburare sau deposedare; 8

Are putere de lege judecata faţă de acţiunea posesorie ulterioară. Cererea de chemare în judecată => trebuie să conţină condiţiile prevăzute în articolul 112 Codul de procedură civilă.reclamantul să probeze că a posedat cel puţin 1 an înainte de tulburare sau deposedare bunul. Legitimarea procesuală activă în procesul de împărţeală o pot avea toţi cei care sunt titularii de drepturi indivize. cererea de partaj mai trebuie să cuprindă şi următoarele menţiuni: . 4. dacă situaţia a rămas neschimbată. 8 . Dacă în cererea de chemare în judecată nu au fost enumerate toate bunurile care au format obiectul proprietăţii comune şi astfel instanţa nu s-a pronunţat asupra partajului acestora. este posibilă introducerea unei noi cereri de partaj cu privire la aceste bunuri omise. dar cel chemat în judecată se poate apăra invocând uzucapiunea dacă posesia lui întruneşte condiţiile prevăzute de lege. . Legitimarea procesuală activă (calitatea) are persoana care posedă un bun imobil şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de legea civilă . . În cazul acţiunilor în reintegrare există o singură condiţie specifică şi anume: 1. În afară de titularii drepturilor indivize mai au legitimare procesuală activă şi creditorii personali ai succesorilor. Hotărărea este supusă apelului şi recursului în termen de 15 zile. 3. Cererea de partaj are caracter imprescriptibil extintiv.posesia să îndeplinească condiţiile prevăzute de articolul 1846 . . Competenţa materială => Judecătoriile.se aplică soluţionării oricărei cereri de împărţeală privind bunurile asupra cărora părţile au un drept de proprietate comună.titlul în baza căruia se cere impărţeala.articolul 1846 1847 Codul de procedură civilă. reclamantul trebuie să precizeze cota sa de participare la achiziţionare. evaluarea lor şi locul unde se află. În afară de cerinţele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă orice cerere în justiţie. creditorii succesiunii şi cesionarii de drepturi succesorale.persoana care deţine sau administrează aceste bunuri.1847. .bunurile supuse împărţelii. Cel care introduce cererea va avea calitatea de reclamant şi toţi ceilalţi coindivizi calitatea de pârât. În cazul ieşirii din indiviziune reclamantul are obligaţia să arate cotele părţi ce revin fiecărui indivizar iar situaţia în care se cere partajul bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei. Soluţionarea acţiunilor se face de urgenţă şi cu precădere.reclamantul trebuie să sesizeze instanţa în termen de 1 an de la tulburare sau deposedare. . Procedura împărţelii judiciare Această procedură este procedură este reglementată în articolul 6731 67314.persoanele între care urmează a acea loc împărţeala. Competenţa teritorială => a judecătoriei în raza căreia se află bunul imobil. . Legitimarea procesuală activă (calitatea) are aturul tulburării sau deposedării şi succesorii acestuia.2. .

competenţa revine instanţei locului unde sunt situate imobilele partajabile. instanţa luând act de această învoială va pronunţa o hotărâre parţială şi va continua procesul pentru celelalte bunuri. a locurilor unde se află şi valoarea acestor bunuri. . Dacă partajul este cerut după desfacerea căsătoriei.cota parte ce se cuvin fiecăruia. instanţa dacă are elemente suficiente va pronunţa o hotărâre prin care v-a stabili: . La formarea şi atribuirea loturilor instanţa va ţine seama de următoarele criterii: .creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au. .În cadrul partajului succesoral se soluţionează şi cererile de raport precum şi cele de reducţiune. 8 .datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct. instanţa competentă este cea de la ultimul domiciliu al defunctului. . În ipoteza în care învoiala părţilor priveşte doar o parte din bunurile supuse partajului. instanţa cere părţilor prezente declaraţii cu privire la fiecare dintre bunurile supuse împărţelii şi totodată va lua act de acordul lor în ceea ce priveşte existenţa bunurilor. Procedura de judecată La prima zi de înfăţişare. .sarcinile moştenirii. Partajul bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei este de competenţa instanţei care soluţionează cererea de divorţ dacă împărţeala se cere deodată cu desfacerea căsătoriei. În cazul partajului succesoral instanţa va mai stabili: . Prin aceeaşi hotărâre instanţa va face împărţeala în natură prin formarea loturilor şi atribuirea acestora părţilor. Împărţeala se poate face potrivit înţelegerii părţilor chiar dacă printre cei interesaţi sunt şi minori sau persoane puse sub interdicţie dacă există o încuviinţare prealabilă a autorităţii tutelare şi a ocrotitorului legal. . În toate celelalte cazuri competenţa aparţine instanţei locului situării imobilului sau instanţei de la domiciliul pârâtului dacă bunurile supuse partajului sunt mobile. Instanţa competentă În cazul partajului succesoral. . Partajul prin bună învoială În situaţia în care părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţeala tuturor bunurilor.calitatea de coproprietari a părţilor.natura bunurilor.masa bunurilor supuse împărţelii. . instanţa va pronunţă o hotărâre de partaj potrivit învoielii intervenite.datoriile transmise prin moştenire. Cererea de partaj poate fi introdusă chiar dacă drepturile de proprietate asupra unui imobil nu sunt înscrise în cartea funciară iar dacă au fost înscrise se poate cere modificarea cotelor înscrise fără să fie necesară introducerea în prealabil a unei acţiuni în acest scop.domiciliul şi ocupaţia părţilor. Partajul în lipsa înţelegerii părţilor În cazul în care între părţi nu a intervenit o înţelegere cu privire la împărţeala bunurilor.mărimea cotei părţi ce se cuvin fiecăruia din masa bunurilor de împărţit. În acest caz instanţa va dispune administrarea probelor numai în ceea ce priveşte bunurile cu privire la care nu a intervenit un asrfel de acord. respectiv instanţa domiciliului pârâtului dacă sunt bunuri mobile.

După rămânerea definitivă şi irevocabilă a încheierii şi după efectuarea expertizei menţionate. II. 2. Stabilirea faptului dacă bunurile pot fi comod partajate în natură şi în ce mod. Aceste lucrări pot prezenta relevanţă în formarea loturilor şi atribuirea lor numai dacă au fost efectuate cu acordul celorlalţi coproprietari. Partajarea în natură ar cauza o scădere importantă a valorii bunului. creanţele născute din starea de proprietate comună pe care le au unii faţă de alţii. prin formarea loturilor şi atribuirea acestora dacă împărţeala în natură este posibilă. Prin aceeaşi încheiere instanţa va dispune efectuarea unei expertize cu următoarele obiective: 1.împotriva încheierii este apelul care poate fi declarat în termen de 15 zile de la comunicare.. dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de împărţeală se constată că există şi alţi coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care trebuie supuse înpărţeli. obiectul acestui apel îl poate constitui numai problemele privind stabilirea masei bunurilor de împărţit.construcţiile şi înbunătăţirile făcute de unii coproprietari mai înainte de dobândirea introducerii cererii de partaj. Formarea loturilor ce urmează a fi atribuite coproprietarilor după propunerea expertului. În cazul în care după pronunţarea încheierii. Dacă instanţa constată existenţa unei astfel de situaţii va putea realiza partajul în următoarele modalităţi: . Această încheiere are caracter interlocutoriu şi deci instanţa nu mai poate reveni asupra celor stabilite prin ea. Partajarea în natură a bunului sau a bunurilor nu este posibilă sau ar fi păgubitoare Pot exista situaţii în care instanţa nu poate adopta soluţia partajului în natură datorită faptului că o astfel de partajare nu este posibilă în raport de caracterul bunului supus partajului. Evaluarea bunurilor supuse partajului cu arătarea criteriilor avute în vedere la stabilirea valorii lor. Partajarea în natură ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică a bunului. Instanţa nu are date suficiente pentru formarea loturilor Într-o astfel de situaţie instanţa v-a da o încheiere în care v-a stabili masa bunurilor de împărţit. calitatea de coproprietari a părţilor. instanţa trebuie să întocmească minuta acesteia semnată de judecător sau îi declină competenţa ca şi în cazul oricăror alte hotărâri. Incidente privind procedura partajului I. instanţa va putea da o nouă încheiere care va cuprinde coproprietarii sau bunurile omise. cota parte ce se cuvine fiecărui proprietar. Aceste încheieri sunt supuse apelului în aceleaşi condiţii ca şi încheierea iniţială. Tot în baza unei încheieri instanţa poate să scoată un bun care a fost cuprins din eroare în masa bunurilor supuse partajului. Spre deosebire de alte încheieri. Calea de atac . a calităţii de coproprietar şi cota parte ce se cuvine fiecăruia.atribuirea bunului prin hotărâre 9 . 3. instanţa se va pronunţa prin sentinţă asupra cererii de partaj. calitatea de coproprietar şi cota parte ce se cuvine fiecăruia nu mai pot fi supuse apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului. Dacă încheierea nu a fost atacată cu apel împrejurările menţionate şi anume masa bunurilor de împărţit.

Prin aceeaşi hotărâre instanţa va stabili cuantumul sumelor ce se cuvin celorlalţi coproprietari precum şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul trebuie să le plătească. instanţa prin hotărâre asupra fondului îi va atribui bunul respectiv. Executorul judecătoresc are obligaţia să înştiinţeze coproprietarii despre dată.atribuirea provizorie prin încheiere Dacă unul dintre coproprietari solicită atribuirea bunului. oră şi locul vânzării şi va întocmii şi afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat în cazul bunurilor mobile şi cu 30 de zile în cazul bunurilor imobile. instanţa tot prin încheiere va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc. Hotărârea de partaj Ca urmare a împărţeli judiciare se produc mai multe efecte: 9 . Dacă nu consemnează aceste sume instanţa va putea atribui bunul respectiv altui coproprietar în aceleaşi condiţii. Acest termen nu poate fi mai mare de 6 luni. În situaţia în care partajul nu se poate realiza prin nici una dintre aceste modalităţi prevăzute de lege instanţa va hotărâ închiderea dosarului. Coproprietarii pot convenii ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preţ oferit de participanţii la licitaţie. În acest scop executorul judecătoresc va fixa termenul de licitaţie care nu poate depăşi 30 de zile în cazul bunurilor mobile şi 60 de zile în cazul bunurilor imobile.vânzarea bunului În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului sau dacă acesta deşi a fost atribuit provizoriu nu au fost depuse în termenul stabilit sumele cuvenite celorlalţi. Prin încheierea de atribuire instanţa va stabili sumele ce reprezintă valoarea cotelor părţi cuvenite celorlalţi coproprietari şi termenele în care coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul este obligat să depună acele sume. . instanţa prin încheiere va dispune vânzarea bunului.La cererea uneia dintre coproprietari instanţa ţinând seama de împrejurarea cauzei va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărâre asupra fondului procesului dacă există motive temeinice pentru o astfel de soluţie. instanţa prin încheiere poate atribui întregul bun acelui coproprietar dar numai în mod provizoriu. . Aceste termene se calculează de la data primirii de către executorul judecătoresc a încheierii definitive şi irevocabile. Încheierile prin care instanţa a atribuit bunurile sau a dispus vânzarea prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc sunt supuse apelului separat de fondul cauzei. La împlinirea termenului stabilit părţile au obligaţia să prezinte instanţei dovada vânzării. Prin aceeaşi încheiere se va stabili dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială sau de către executorul judecătoresc. În cazul vânzarii de către părţi prin bună înţelegere. Dacă vânzarea prin bună învoială nu este realizată în termenul stabilit. instanţa va fixa şi termenul în care aceasta trebuie efectuată. Procedura vânzării la licitaţie Dacă încheierea prin care s-a dispus vânzarea bunului de către executorul judecătoresc a rămas definitivă şi irevocabilă se va trece la vânzarea la licitaţie publică. În situaţia în care mai mulţi coproprietari solicită atribuirea bunului instanţa va hotărâţinând seama de criteriile menţionate. În cazul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul consemnează sumele cuvenite celorlalţi coproprietari.

calitatea de copărtaş a părţilor.hotărârea de partaj are efect declarativ. Procedura prealabilă În aceste procese şi cereri se cere ca reclamantul mai înainte de introducerea cererii de chemare în judecată să încerce soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. . Prin urmare printr-o astfel de hotărâre nu se realizează un transfer de drepturi între copărtaşi ci se constată şi se recunosc cu efect retroactiv drepturi preexistente. Convocarea poate fi realizată şi prin telegramă. când s-a născut coproprietatea.hotărârea de partaj nu-şi pierde puterea de lucru judecat prin expirarea termenului privind prescripţia extintivă în ceea ce priveşte stabilirea masei bunurilor supuse partajului. .predarea în natură a bunului sau contravaloarea lui . cotele ce se cuvin coproprietarilor şi poate fi folosită într-o acţiune ulterioară de revendicare pentru a dovedii dreptul de proprietate asupra acelor bunuri. La aplicarea acestor dispoziţii legale trebuie avută în vedere şi unele dispoziţii din Codul comercial în vederea stabilirii caracterului civil sau comercial al litigiului.. Odată cu convocarea reclamantul trebuie să-i comunice în scris părţii potrivnice pretenţiile sale precum şi temeiul legal al acestor pretenţii. .în cazul neîndeplinirii obligaţiei de predare se poate solicita majorarea sumei stabilite drept contravaloare a bunului ţinând seama de rata inflaţiei. constituie titlu executoriu pentru a obţine predarea bunului atribuit chiar dacă prin hotărâre nu s-a dispus predarea acelui bun. fax sau prin alte mijloace de comunicare care asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia.72910. ceea ce înseamnă că fiecare coindivizar este considerat că a avut proprietatea bunului atribuit de la dobândire. O astfel de împrejurare are relevanţă atât în ceea ce priveşte determinarea competenţei materiale cât şi pentru admisibilitatea anumitor mujloace de probă. ţinând seama de caracterul imprescriptibil a unei astfel de acţiuni. Efectele concilierii directe este obligatorie numai în litigiile evaluabile în bani.hotărârea de partaj rămasă definitivă. Pentru ca partea adversă să aibă posibilitatea examinării pretenţiilor formulate de reclamant şi să-şi formulaze eventual 9 . Totodată.dacă hotărârea de partaj cuprinde obligaţii alternative . 5. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale Codul de procedură civilă articolul 7201 . telex. are obligaţia să-i comunice toate actele doveditoare pe care se sprijină pretenţiile formulate. Procedura realizării concilierii Reclamantul are obligaţia de a convoca partea adversă printr-o scrisoare cu dovadă de primire.

Acţiunea de natură comercială.propriile pretenţii. majorarea sau reducerea valorii obiectului litigiului ulterior introducerii acţiunii nu este de natură să ducă la schimbarea competenţei instanţei sesizate. •propriile pretenţii. anexându-se şi dovada calităţii. Sunt aplicabile şi dispoziţiile privind competenţa exclusivă sau excepţională.se aplică dreptul comun. Dacă concilierea nu a avut loc se anexează dovada că partea adversă nu sa prezentat la conciliere şi că au trecut 30 de zile de la data primirii convocării. La cererea de chemare în judecată se anexează copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile făcându-se 9 . numărul de înmatriculare în Registrul Comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice. Instanţa competentă Instanţa sesizată trebuie să-şi verifice competenţa. 2. examinând în acest scop: 1. legea stabileşte un termen de 15 zile prevăzând că data convocării trebuie fixată în aşa fel în cât partea convocată să aibe o perioadă de 15 zile de la data primirii actelor până în ziua stabilită pentru conciliere. După îndeplinirea acestei proceduri. În acelaşi timp se prevede obligaţia anexării la cererea de chemare în judecată a unui înscris în care este consemnat rezultatul concilierii (dacă a avut loc). 3. Acest înscris trebuie semnat de fiecare dintre părţi. sesizarea instanţei este posibilă numai după 30 de zile de la data primirii convocării. Competenţa teritorială . denumirea şi sediul persoanei juridice. la cea a sediului pârâtului. respectiv instanţa locului unde obligaţia urmează să fie executată. domiciliu. În situaţia în care partea adversă nu s-a prezentat la conciliere. valoarea obiectului litigiului:dacă acesta este evaluabil în bani. În unele cazuri legea prevede competenţa alternativă. Aceste cerinţe sunt: •numele. trebuie introdusă la instanţa domiciliului pârâtului respectiv pentru persoane juridice. natura litigiului: comercială sau civilă. instanţa are în vedere valoarea obiectului indicat de reclamant. •obiectul şi valoarea cererii. calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori cu indicarea înscrisului corespunzător. codul fiscal şi contul bancar. •numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezintă în litigiu.reorganizarea judiciară şi a falimentului. Adică în afara de instanţa sediului pârâtului este competentă şi instanţa locul unde obligaţia a luat naştere sau locul plăţii. reclamantul poate sesiza instanţa competentă pentru soluţionarea litigiului. obiectul litigiului: este sau nu evaluabil în bani. În ipoteza în care partea adversă nu a dat curs convocării se va întocmii un înscris de către reclamant prin care se constată această împrejurare. La stabilirea competenţei. rezultatul acesteia se consemnează într-un înscris în care se arată pretenţiile reciproce privind obiectul litigiului şi punctul de vedere al fiecărei părţii în legătură cu litigiul dintre ele. respectiv articolul 15 în ceea ce priveşte litigiile în materie de societăte şi articolul 16 . Dacă concilierea a avut loc. să aibă elementele necesare pentru soluţionarea cu celeritate a procesului. Cuprinsul cererii de chemare în judecată În materia comerţului cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă pe lângă menţiunile obligatorii pentru orice cerere de chemare în justiţie. reşedinţa părţilor.

ţinând seama de complexitatea cauzei. Procedura de judecată Legea prevede dispoziţii speciale pentru a asigura soluţionarea cu celeritate a acestor litigii şi anume: 1. conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă articolul 114 . Judecătorii trebuie să verifice efectuarea procedurii de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi dacă este necesar. poate continua în ziua următoare / termene scurte. iar în cauzele urgente cu 3 zile. La cererea reconvenţională formulată de pârât. pentru a se asigura o clarificare mai rapidă a problemelor ivite în soluţionarea acestei cauze. succesive date în cunoştiinţa părţilor. reclamantul are obligaţia să depună întâmpinare până la prima zi de înfăţişare. Legea admite ca instanţa. relaţii scrise. răspunsuri scrise la interogatoriu şi să dea concursul necesar la efectuarea expertizelor dispuse şi să inteprindpă orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. La aceste termene instenţa poate obliga partea / reprezentantul ei să prezinte dovezi cu înscrisuri. Admisibilitatea unei astfel de cererii este condiţie de constatare că pretenţiile pârâtului derivă din acelaşi raport juridic şi anume din raportul juridicpe care reclamantul îşi bazează pretenţiile formulate. să fixeze un termen scurt pentru completarea întâmpinării şi studierea ei de către pârât. 2. Instanţa are obligaţia de a stărui în cursul judecăţii asupra fondului pentru ca procesul să fie soliţionat în tot sau în parte prin înţelegerea părţilor. 3. Cererea reconvenţională trebuie formulată cu 5 zile înainte de termenul de judecată fixat. Probele în litigiile comerciale 9 . spre deosebire de dreptul comun unde acest termen este de 15 zile. Judecarea procesului se face în şedinţă publică dar poate fi continuată şi în camera de consiliu. Pârâtul este obligat să depună o întâmpinare cu 5 zile înaintea termenului fixat.1141. Pârâtul poate formula cererea reconvenţională dacă are pretenţii împotriva reclamantului. În litigiile comerciale legea admite asistarea părţilor sau a reprezentanţilor de către experţi sau alţi specialişti în cursul judecăţii. Acordarea altor termene de judecată. Primirea cererii de chemare în judecată şi măsurile prealabile judecăţi Primirea cereri de chemare în judecată se face de preşedintele instanţei sau înlocuitorul lui. Dacă reclamantul a cominicat pârâtului cu ocazia convocării pentru conciliere toate actele invocate în susţinerea cererii i se va pune în vedere la primirea cererii de chemare în judecată. să depună aceste acte la dosarul cauzei. 4. Dacă procedura de citare este îndeplinită judecata chiar şi asupra fondului.specificarea care dintre aceste înscrisuri au fost comunicate pârâtului înainte sau în cursul concilierii. Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească cererea reconvenţională sunt aceleaşi ca pentru cererea de chemare în judecată. La fixarea termenului de judecată în cauzele urgente trebuie avut în vedere faptul ca pârâtul să aibă cel puţin 5 zile până la termenul fixat pentru judecarea cauzei. vor lua măsuri de refacere a acestor proceduri şi vor dispune folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termenul de judecată. dacă instanţa apreciază că este mai potrivită pentru asigurarea celerităţii. În cazurile urgente termenul este de 3 zile. în afară de cele menţionate este admisibilă numai dacă datorită unor motive temeinice judecata nu poate fi continuată în condiţiile arătate. 5.

autoritatea tutelare. organele de poliţie şi alte organe sau persoane. pentru a putea fi executată ea trebuie investită cu formulă executorie (261). Hotărârea judecătorească pronunţată în primă instanţă este definitifă şi executorie. dacă poartă menţiunea că este irevocabilă. Totuşi. fără să fie necesară investirea cu formulă executorie. dacă sunt întrunite condiţiile. procurorul. Pot fi folosite. 9 . 6. etc. Termenul pentru exercitarea recursului este de 15 zile de la comunicare. pentru că este executorie.Se pot folosi toate mijloacele de probă prevăzute de Codul civil şi Codul de procedură civilă. Competenţa materială de soluţionare a cererii aparţine Tribunalului. dacă a devenit irevocabilă constituie titlu executoriu. Competenţa teritorială se determină în raport cu domiciliul pârâtului la data introducerii cererii. persoanele apropiate celui care se află în situaţia care impune punerea sub interdicţie. şi căile extraordinare de atac. telegrame. instituţiile de ocrotire. chiar şi recursul în interesul legii. În schimb. Se vor avea în vedere şi dispoziţiile Codului comercial care lărgeşte posibilităţile folosirii anumitor mijloace de probă (proba testimonială) şi prevede mijloace de probă specifice acestor litigii:facturi acceptate. hotărârea judecătorească dată în această materie. Procedura punerii sub interdicţie Se aplică celui ce nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale. Executarea silită a hotărârii judecătoreşti dată în materie comercială se poate cere imediat după pronunţarea ei. Legea prevede persoanele şi organele ce pot solicita punerea sub interdicţie a unei persoane în articolului 115 /143 Codul familiei. Deoarece hotărârile nu pot fi atacate cu apel devin aplicabile dispoziţiile articolului 304 1 recursul nemai fiind limitat la motivele de casare sau modificare prevăzute de articolul 304 Cod procedură civilă. Calea de atac împotriva acestei hotărâri este recursul (15 zile).

În situaţia în care instanţa constată că persoana a cărei punere sub interdicţie s-a cerut nu se află în situaţia prevăzută de articolul 142 Codul familiei (are discernământ) va respinge cererea formulată. Dacă instanţa admite cererea va dispune punerea sub interdicţie a persoanei chemate în judecată. Este obligatorie ascultarea de către instanţă a persoanei a cărei punere sub interdicţie s-a cerut. D. Judecata se face cu participarea procurorului. Dacă nu este în stare să se înfăţişeze la instanţă va fi ascultată la locul unde se află. Este obligatorie efectuarea unei expertize psihiatrice de către o comisie de medici specialişti. 1. preşedintele fixează termen de judecată şi dispune citarea părţii. Autorităţii tutelare în vederea ridicării curatelei şi numirea unui tutore. ea va fi comunicată următoarelor organe: 1. care dispune efectuarea cercetării necesare prin ascultarea unor persoane care cunosc împrejurări în legătură cu starea persoanei a cărei punere sub interdicţie s-a cerut. 32 /1954.Procedura de judecată . Instanţa poate dispune internarea provizorie a persoanei cărei punere sub interdicţie s-a cerut pe o perioadă de maxim 6 săptămâni. dar numai pe timpul procesului.articolulu 30-35. 7. în afară de cazul în care terţii au cunoscut interdicţia pe altă cale. Autorităţii sanitare competente în vederea instituirii supravegherii medicale permanente. cererea înregistrată la instanţa competentă se comunică procurorului. Procedura privind declararea judecătorească a dispariţiei şi a morţii Declararea dispariţiei Dacă o persoană lipseşte de la domiciliu mai mult de 1 an de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaţă poate fi declarată dispărută (articolul 16 D. 9 . 3. După rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii. Instituţilor de la locul unde actul de naştere al celui pus sub interdicţie a fost înregistrat spre a fi transcris în registre anume destinate. Ridicarea interdicţiei se face cu aceeaşi procedură ca şi cea aplicată la judecarea cererii de punere sub interdicţie. dar numai dacă este necesar pentru observarea mai îndelungată a stării ei mintale. Incapacitatea celui pus sub interdicţie nu va putea fi opusă terţilor decât de la data transcrierii hotărârii. 31/1954). În cazul în care este nevoie preşedintele instanţei sesizează autoritatea tutelară pentru numirea unui curator care să reprezinte interesele celui a cărui punere sub interdicţie s-a cerut. După primirea rezultatului de la procuror precum şi a avizului medicilor specialişti. Dacă persoana este internată în spital se ia şi părerea medicului în supravegherea căruia se află. 2.

iar dacă nu se poate stabili nici luna.efectuarea unei anchete prin organele Consiliului local al ultimului domiciliu al dispărutului şi prin organele de poliţie pentru a culege cât mai multe date în legătură cu împrejurările dispariţiei persoanei respective. alin. va fi comunicată serviciului de stare civilă pentru a fi înscrisă în registru de stare civilă. într-un accident de cale ferată. Participarea procurorului este obligatorie. Dacă ulterior se dovedeşte că cel declarat mort trăieşte.încunoştinţarea Autorităţii tutelare în vederea numirii. după ce a rămas definitivă şi irevocabilă. iar dacă a avut mandar va fi citat şi la acesta. 3 Decretul 31 / 54 cel dispărut în cursul unor fapte de război. cu citarea de urgenţă a părţilor care au figurat în proces. . În situaţia în care ziua ultimei ştiri despre cel care lipseşte de la domiciliu nu se poate stabili termenele se vor socoti de la sfârşitul luni ultimelor ştiri.Competenţa de soluţionare a cererii aparţine tribunalului. cu invitaţia ca orice persoană care ar putea da informaţii pentru soluţionarea cererii să le comunice instanţei. b. La judecarea cauzei participarea procurorului este obligatorie. . . naufragiu sau într-o altă împrejurare asemănătoare poate fi declarat mort fără a se mai declara în prealabil dispariţia sa. Cel dispărut este socotit că a murit la data stabilită prin hotărârea pronunţată. După primirea şi înregistrarea cererii preşedintele instanţei dispune următoarele măsuri: a. c. termenul de 1 an se socoteşte de la sfârşitul lunii în care această împrejurare sa produs. iar dacă nu se poate stabili luna de la sfârşitul anului calendaristic. Cel dispărut va fi citat la ultimul domiciliul. Hotărârea va fi comunicată şi autorităţii tutelare în vederea numirii curatorului. dacă este necesar. După trecerea a 45 de zile de la afişarea cererii se fixează termen de judecată în şedinţă publică. Instanţa va putea administra orice probe pentru elucidarea împrejurării în care a avut loc dispariţia. . Hotărârea. Declararea morţii unei persoane nu se poate face decât după trecerea unui termen de 4 ani de la data ultimelor ştiri din care rezultă că ea era în viaţă şi nu mai devreme de 6 luni de la data afişării hotărârii prin care s-a declarat dispariţia. aceeaşi instanţă va anula hotărârea. Dacă nu se poate stabili data împrejurării în care a avut loc dispariţia. 9 2. De la regula generală că declararea morţii este condiţionată de existenţa unei hotărâri de declarare a dispariţiei există o excepţie prevăzută de articolul 16. a unui curator pentru cel dispărut. Hotărârea prin care s-a admis cererea se afişează în extras timp de 30 de zile la uşa instanţei şi Consiliu local al ultimului domiciliu al dispărutului. Declararea morţii Declararea dispariţiei este o procedură prealabilă şi obligatorie pentru declararea morţii unei persoane. Participarea procurorului la judecarea pricinii este obligatorie. În această situaţie declararea morţii se poate face numai dacă a trecut cel puţin 1 an de la data imprejurării în care a avut loc dispariţia. de la sfârşitul anului calendaristic.afişarea cererii la ultimul domiciliu al dispărutului şi la Consiliul local al ultimului domiciliu. Procedura de judecare este aceeaşi ca şi pentru declararea dispariţiei. dacă nu a fost numit în cursul judecăţii.

Titlurile executorii: a. natura juridică a executării silite Reclamantul privind declanşarea procesului civil urmăreşte recunoaşterea dreptului său subiectiv încălcat sau contestat şi în acelaşi timp obligarea pârâtului printr-o hotărâre judecătorească la stabilirea acelui drept.înscrisurile autentice. instanţa judecătorească. 4. 9 .hotărârile arbitrare şi judecătoreşti străine ce pot fi puse în executare după ce au fost recunoscute de instanţa română competentă (tribunalul). EXECUTAREA SILITĂ II Noţiunea. b. indirectă prin echivalent.Instanţa va anula hotărârea dacă ulterior pronunţării ei se constată decesul fizic al persoanei respective.are un caracter mixt: jurisdicţional şi administrativ. e. terţele persoane şi procurorul (opţional). precum şi din eliberarea acestor sume creditorului. respectiv la executarea obligaţiei de a face sau a nu face.hotărârea judecătorească rămasă definitivă ori devenită irevocabilă. Executarea silită este ultima fază a procesului civil. clasificarea.alte hotărâri. . Sunt şi situaţii în care.decizia de imputare). în raport de modul de realizare a acesteia poate fi: 1. . organele de executare: 3. . c. . Rectificarea datei decesului stabilită prin hotărâre este posibilă dacă există probe noi în legătură cu aceiaşi împrejurare. Executarea silită directă se realizează prin predarea în natură a bunului sau bunurilor mobile şi imobile la care se referă titlu executoriu. 2. Executarea silită indirectă constă în valorificarea bunurilor debitorului sau poprirea sumelor de bani ori a altor valori datorate de o terţă persoană debitorului său pe care i le va datora în viitor. Participanţii la executarea silită: 1.alte înscrisuri: contractele de credit încheiate cu BN sau alte bănci (CEC): (Legea trebuie să manţioneze dacă un act este titlu executoriu) f. în cadrul căreia creditorul îşi poate realiza efectiv dreptul recunoscut printr-un titlu executoriu. d. datorită opunerii debitorului se impune recuperarea cu forţă de constrângere a statului în vederea executării obligaţiilor menţionate.hotărârile arbitrare (Camera de comerţ). 2. În majoritatea cazurilor îndeplinirea obligaţiilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă sau privind alt titlu executoriu se face de bună voie de debitor. Executarea silită. g. părţile. . . . când legea prevede în mod expres că acea hotărâre constituie titlu executăriu (dreptul muncii .în natură.hotărârile instanţelor Curţii de conturi. directă . Natura juridică .

o zi în cazul urmăririi bunurilor mobile şi în cazul predării silite a bunurilor mobile. 2.5 zile dacă executarea silită se referă la predarea bunurilor imobile. .sancţiune de drept procesual civil şi se aplică în cazul pasibilităţii creditorului urmăritor în realizarea executării silite începute. şi concomitent o cauză legală de stingere a puterii executorie a oricărui titlu executoriu. Se calculează pe zile libere (nu prima zi şi ultima zi). . imobiliare . .10 ani. 2.2 zile în cazul urmăririi fructelor neculese şi recoltelor prinse de rădăcini. Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel. 3.sancţiune procesuală pentru creditorul urmăritor şi cu beneficiu legal pentru debitorul urmărit. valabil. • Perimarea eexecutării silite . sesizarea organelor de executare cu cererea de executare silită. 2. Legea prevede că. fără să fi urmat alte acte de 9 .III 1. . Termenele sunt prohibitive.10 zile executarea silită directă a altor obligaţii de a face sau de a nu face. Debitorul trebuie înştinţat înainte de a se trece la executarea silită prin somaţia de executare.Existenţa unui titlu executoriu IIII Procedura prealabilă executării silite Realizarea efectivă a executării silite este condiţionată de îndeplinirea în prealabil a unor formalităţi procedurale: 1. 5. . şi excigibile. 4. lichide .15 zile urmărirea silită imobiliară. Codul de procedură civilă mai prevede şi un termen special de prescripţie pentru titlurile emise în materia acţiunilor reale. Condiţiile legale pentru pornirea executării silite .Existenţa unei creanţe certe. dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare. constituirea dosarului execuţional şi înaintarea lui de către executorul judecătoresc instanţei de executare. I V I Incidente privind executarea silită • Prescripţia dreptului de a cere executarea silită . Durata termenului acordat debitorului urmărit pentru executarea de bună voie a obligaţiilor diferă în funcţie de modalitatea concretă a executării silite încuvinţate de instanţe şi anume: 1. 3. încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare.

în cazul hotărârii definitive instanţa de recurs poate dispune motivat suspendarea executării. O astfel de împărţire se poate realiza la cererea părţii interesate şi în cadrul judecării contestaţiei la executare. Dacă bunul supus urmăririi este coproprietate mai multor persoane. înstrăinat este suspendată de drept până la soluţionarea cererii. dintre care numai una are calitatea de debitor. VI Întoarcerea executării • Constă în restabilirea situaţiei anterioare unei executări efectuate în baza unui titlu executoriu care ulterior a fost desfinţat. Dacă instanţa care a desfinţat hotărârea judecătorească executată a dispus rejudecarea în fond a procesului. Dacă printre moştenitori sunt şi minori executarea silită va fi suspendată până la numirea reprezentantului legal. . .executarea silită se suspendă de drept şi poate fi continuată împotriva moştenitorilor numai după termenul de 8 zile de la data decesului.suspendarea executării poate fi acordată de instanţa sesizată cu contestaţia în anulare. • Suspendarea executării silite poate fi voluntară. 7. 3. .dacă se urmăreşte un imobil ipotecat. aflate în posesia debitorului principal. Existenţa proprietăţii comune asupra bunurilor urmărite. .în cazul executării fremelnice instanţa de apel va putea dispune suspendarea executării.în cazul contestaţiei la executare. b. revizuire şi recurs în anulare. . urmărirea silită privind imobilul ipotecat. Termenul de 6 luni se calculează de la data îndeplinirii ultimului act de executare.legală facultativă: poate avea loc dacă legea prevede posibilitatea suspendării şi lasă la aprecierea instanţei acordarea ei: 1. deoarece cererea nu se judecă până la depunerea cauţiunii (se depune anticipat). Depunerea cauţiunii nu implică automat şi acordarea suspendării. 4.urmărire executărie se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfinţarea ei. În ipoteze în care nici instanţa care rejudecă pricina nu dispune restabilirea situaţiei anterioare. . Soluţionarea cererii pentru întoarcerea executării este de competenţa instanţei care a desfinţat titlu executoriu sau un act de executare.debitorul a decedat . în executarea silită instanţa poate continua executarea numai după împărţirea bunului respectiv. această măsură poate fi dispusă de instanţa care rejudecă fondul pricinii. dar nu a luat şi măsura restabilirii situaţiei anterioare executării. . cel interesat poate sesiza instanţa competentă potrivit legii. instanţa de executare poate dispune suspendarea executării. Suspendarea executării Legea cere depunerea unei cauţiuni în toate cazurile (pentru pagubele cauzate creditorului executor prin neexecutarea creanţei). legală de plin drept: a. instrăinat iar dobânditorul acelui bun solicită instanţei de executare urmărirea altor imobile ipotecate pentru aceeaşi datorie. legală (de plin drept) şi facultativă. 1 . 2.

actualizat în funcţie de rata inflaţiei dacă restituirea în natură a bunului nu mai este posibilă. Restabilirea situaţiei anterioare: • restituirea celui îndreptăţit a bunurilor asupra cărora s-a efectuat executarea silită. situaţie în care adjudecătorul i se va restitui de creditor suma plătită reactualizată în funcţie de rata inflaţiei. • restituirea celui îndreptăţit de către creditor.Aceeaşi instanţă este competentă şi în cazul în care titlu executoriu a fost emis de un alt organ decât de o instanţă judecătorească (comisie ce judecă unele litigii). 1 . a sumei rezultate din vânzarea bunului mobil. • restituirea celui îndreptăţit a bunului vândut dacă adjudecătorul a săvârşit o fraudă în legătură cu cumpărarea bunului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful