Professional Documents
Culture Documents
ÎNDRUMATOR,
Prof. Avădănei Cristian CANDIDAT,
Condrea Alexandra
Paraschiva
clasa a XII-a D
Iaşi, 2010
TEMA: CREDITE BANCARE PE
TERMEN SCURT
Cuprins
ARGUMENT...............................................................................................................................................................4
CAPITOLUL I. FINANTELE INTEPRINDERII........................................................................................................ 6
I.1.1.ESENŢA ŞI ROLUL FINANŢELOR ÎNTREPRINDERII.......................................................................................................6
I.1.2FUNCŢIILE FINANŢELOR ÎNTREPRINDERII................................................................................................................8
I.1.3.CAPITALUL ÎNTREPRINDERII: CONCEPT ŞI FORME DE MANIFESTARE ALE ACESTUIA.......................................................10
Bibliografie..............................................................................................................................................................34
ARGUMENT
4
Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale. Bilanţul
contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei
financiare şi asupra rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, care presupune:
- respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
- respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea
activităţii bilanţului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;
- posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în
contabilitate, puse de acord cu inventarul.
Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală,
bilanţul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică
mijloacele economice
Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi pasivul
unităţii patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de
Legea Contabilităţii.
Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte:
1) funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;
2) funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;
3) funcţia previzională.
1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor
izvorăşte din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii
bine stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu
asupra situaţiei economico-financiare a unităţii patrimoniale.
2) Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin
aceea că, pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor
proiectaţi şi a rezultatelor, se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a
activităţii economice şi financiare.
Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii unităţilor
patrimoniale analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza bilanţului contabil, a
anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.
3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta activitatea
viitoare. În acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioadele
următoare se fundamentează pe situaţia patrimonială şi a rezultatelor din perioada considerată
baza de raportare.
Capitolul I.
Finantele inteprinderii
6
Capitolul I. Finantele inteprinderii
Bazele conceptuale ale fiecărei ştiinţe pot fi formulate prin definirea obiectului de
studiu. Obiectul de studiu al finanţelor întreprinderii sunt relaţiile financiare, resursele
financiare şi fluxurile financiare.
În vederea obţinerii unei înalte eficienţe, unui profit maxim, activitatea financiară a
întreprinderilor trebuie organizată în mod ştiinţific pornind de la obiectivele pe care şi le
propun fiecare întreprindere, ţinând seama de cerinţele economiei de piaţă, de exigenţele
cererii şi ofertei.
Asupra organizării, funcţionării şi eficienţei finanţelor întreprinderilor influenţează
într-o măsură importantă metodele de management al întreprinderilor.
Finanţele întreprinderii pot fi privite din 3 puncte de vedere:
1. din punct de vedere practic finanţele fac obiectul unei acţiuni spre atingerea unui
scop definit. Analiza financiară este o primă acţiune a practicii financiare şi reprezintă un
studiu a situaţiei trecute în scopul consolidării întreprinderii în viitor. Scopul analizei
financiare este identificarea posibilităţilor viitoare de creştere şi generare a fluxurilor pozitive
de numerar. Gestiunea financiară este o altă componentă a practicii financiare şi reprezintă
ansamblul acţiunilor de administrare a resurselor financiare ale întreprinderii. Deosebim
gestiune financiară pe termen scurt care cuprinde gestiunea stocurilor, creanţelor, pasivelor
curente, numerarului şi gestiune financiară pe termen lung care cuprinde gestiunea
investiţiilor, capitalurilor proprii, datoriilor financiare.
2. finanţele fac obiectul unei politici a managerilor întreprinderii privind alegerea unei
strategii financiare ce vizează atingerea obiectivului principal. Componentele principale ale
politicii financiare sunt:
Politica de investiţie care caracterizează comportamentul întreprinderii vizavi de
iniţierea proiectelor investiţionale;
Politica de finanţare care caracterizează modul în care investiţiile vor fi finanţate
(surse proprii, surse împrumutate);
Politica de dividend caracterizează modul în care profitul net va fi distribuit.
3. finanţele reprezintă o teorie sine stătătoare care dispune de o metodologie
capabilă să găsească soluţii la toate problemele financiare apărute.
7
Capitolul I. Finantele inteprinderii
8
Capitolul I. Finantele inteprinderii
9
Capitolul I. Finantele inteprinderii
10
Capitolul II.
Surse de finantare.Creditul pe termen scurt
Acestea reprezinta cel mai frecvent punct de plecare in cazul afacerilor mici si noi.
Institutiile financiare sunt mai putin deschise - in special in perioade de instabilitate
economica - firmelor aflate la inceput decat celor cu o "istorie" deja bine conturata. Aceasta
decizie se bazeaza pe ratele mari de "mortalitate"? inregistrate de afacerile noi.
Fondurile proprii ofera avantajul unei sigurante mai mari - nu vor fi retrase in cazul
deteriorarii situatiei financiare, ca in cazul unui credit bancar. Nu este necesara expunerea
detaliata a planului de afaceri in fata unor parteneri externi, si nici aprobarea acestora pentru
luarea deciziilor importante.
Aceasta sursa de finantare asigura deci flexibilitate, siguranta si independenta.
Totodata, in perspectiva atragerii de surse de finantare exterioare firmei angajarea unor
11
Capitolul II. Surse de finantare.Creditul pe termen scurt
12
Capitolul II. Surse de finantare.Creditul pe termen scurt
13
Capitolul II. Surse de finantare.Creditul pe termen scurt
14
Capitolul II. Surse de finantare.Creditul pe termen scurt
- Cer toti banii inainte: de regula, in cazul consultantei reale, se solicita o parte din
bani inainte - procentual din valoarea finantarii, aproximativ 2% - si un comision de succes -
de exemplu, 5% - daca proiectul e aprobat;
- Sumele cerute variaza foarte mult de la un client la altul;
- Pot practica preturi de dumping, foarte reduse in comparatie cu firme concurente sau,
dimpotriva, pot cere foarte mult.
II.1.6. Leasing
Indiferent de forma in care se face leasingul, la sfarsitul perioadei solicitantul are mai
multe optiuni:
1. Incetarea contractului;
2. Continuarea lui pentru o noua perioada de timp;
3. Cumpararea utilajului la pretul prestabilit.
16
Capitolul II. Surse de finantare.Creditul pe termen scurt
17
Capitolul II. Surse de finantare.Creditul pe termen scurt
II.2.1 Destinatie:
18
Capitolul II. Surse de finantare.Creditul pe termen scurt
19
Capitolul II. Surse de finantare.Creditul pe termen scurt
20
Capitolul II. Surse de finantare.Creditul pe termen scurt
secundare, constituite esential prin diferitele forme de moneda in circulatie. O alta categorie
de intermediari financiari, intermediarii financiari non-bankari, in principal organisme
specializate in colectarea economiilor, casei de economii, fonduri de pensii, companii de
asigurari, nu au putere sa creeze moneda. Acestea emit in principal quasi-moneda si uneori si
active financiare specifice, valori mobiliare.
Un rol deosebit in creatia datoriiei secundare si efectuarea finantarii indirecte il au
intermediarii financiari bancari. Acestea acitoneaza prin operarea unor transformari care sunt
necesare sau sunt dorite de clientii lor. In primul rind, intermediarii financiari bancari care
transforma active financiare in active lichide promovind preferintele pentru lichiditatile
clientilor lor. Detinatorii de acitve finaciare, formele datoriei primare, care, prin natura lor,
sunt conitionate si riscante, le ofera bancilor spre achizitie, obtinind active lichide, expresia
datoriei secundare.
23
Capitolul II. Surse de finantare.Creditul pe termen scurt
24
Capitolul II. Surse de finantare.Creditul pe termen scurt
25
Capitolul III.
Studiu de caz
Studiul de faţă s-a bazat, în principal, pe studierea paginilor de internet ale băncilor.
Băncile prezentate au fost cele incluse în pagina de internet a Băncii Naţionale a României, ca
entitate care supraveghează şi reglementează funcţionarea băncilor comerciale. Din această
listă au fost ignorate băncile care nu lucrează cu persoanele fizice sau care nu oferă credit de
consum. De asemenea, nu au fost studiate ofertele de credite imobiliare sau ipotecare, întrucât
ele constituie o categorie aparte a crediului, care nu face parte din legislaţia referitoare la
creditul de consum uzual.
Nu au fost luate în studiu instituţiile financiare nebancare, care sunt companii
comerciale, şi nu bancare, dar oferind şi ele credit pentru consum (de exemplu „Credisson”).
Ele au fost ignorate pentru că situaţia lor este în prezent în dispută, autorităţile urmând să
elaboreze o serie de reglementări privind obligaţiile acestor firme astfel ca să se elimine ceea
ce Asociaţia Băncilor susţine că este „concurenţă neloială”, referindu-se mai ales la situaţiile
de „credit doar cu buletinul”. Există informaţii precum că proiectul de reglementare prevede
chiar că aceste companii să nu mai acorde credit pentru „populaţie”, adică pentru
consumatori.
Aceste instituţii financiare nebancare duc o politică de publicitate agresivă, în care cel
mai des se întâlneşte promisiunea „credit doar cu buletinul”. Recent, magazinele Altex şi
Flanco au lansat sistemul de a oferi „perioade de graţie”, adică în primele luni din termenul de
creditare nu se plătesc rate. Dar orice avantaj are un preţ, în acest caz dobânda ajunge uneori
chiar să dubleze preţul (de exemplu, la cumpărarea unui bun de uz casnic, se percepe o
dobândă anuală efectivă – detalii despre ea mai jos – de 32,59%, care va duce la dublarea
preţului într-un termen de 4 ani).
Înainte de a trece la prezentarea detaliată a concluziilor, este potrivit să oferim o serie
de explicaţii privind unele abordări generale ale creditului de consum. Câştigul cel mai rapid,
în această situaţie când se cumpără astfel de bunuri în rate, este obţinut de magazine; băncile
câştigă şi ele, şi încă frumos, dar într-un interval mult mai lung. Cu toate acestea, măsurile de
26
Capitolul III. Studiu de Caz
limitare a creditării vizează în primul rând consumatorul final, căruia i se impun o serie de
condiţii restrictive.
Ne referim la politica dusă de Banca Naţională în acest domeniu, o politică urmărind
reducerea nivelului de credite contractate de consumatorii persoane fizice; această politică se
concretizează, printre altele, în obligaţia impusă băncilor de a nu accepta solicitări de creditare
din partea persoanelor care, pentru a plăti rata lunară, trebuie să renunţe la mai mult de 30%
din veniturile lor.
Motivul acestei atitudini a BNR de limitare a creditului „neguvernamental” (adică cel
care nu este contractat de autorităţile guvernamentale, precum Ministerul Finanţelor) constă în
faptul că se importă prea mult, în comparaţie cu exporturile. Iar aceste importuri sunt puse pe
seama aparatelor electronice, a bunurilor casnice de folosinţă îndelungată. Este o realitate
faptul că se cumpără în rate astfel de echipamente din import, dar problema nu trebuie pusă în
seama consumatorilor, ci în seama producătorilor interni; dacă fabricile româneşti de
televizoare, frigidere şi alte asemenea aparate nu au reuşit să realizeze produse de calitatea
cerută de consumatori, este o soluţie greşită, dar comodă, de a penaliza discernământul
consumatorilor. Pe de altă parte, ponderea deţinută în totalul importurilor de astfel de produse
electrocasnice este cu mult mai mică decât importurile echipamentelor industriale.
Trebuie ţinut cont şi de modalitatea de plată a ratelor la credit. Cea mai obositoare
metodă este să mergeţi în fiecare lună la bancă, să staţi la două-trei cozi ca să plătiţi rata. În
plus, puţine bănci au program cu publicul şi după-amiaza.
Din contra, o metodă comodă este să plătiţi rata prin bancomat; pentru aceasta trebuie
să aveţi, în primul rînd, un card, şi în al doilea rând trebuie să aveţi o convenţie cu banca
privind efectuarea acestui tip de plăţi. Majoritatea consumatorilor au card făcut prin serviciul
unde lucrează, ei având un cont unde primesc salariul.
La fel de comod este să plătiţi folosind serviciile prin internet, denumite în general e-
banking (electronic banking), dar şi aici, în prealabil trebuie să încheiaţi o convenţie specială
cu banca, prin care veţi primi o parolă specială prin care puteţi efectua transferuri dintr-un
cont în altul, de la distanţă. Desigur, trebuie să aveţi şi un cont unde primiţi regulat veniturile,
din care veţi achita rata de credit.
27
Capitolul III. Studiu de Caz
III.1.2.BEŢIA DE CUVINTE
O dificultate în compararea ofertelor de creditare constă şi în faptul că băncile
obişnuiesc să particularizeze, prin denumiri specifice, fiecare tip de credit. Există astfel
denumiri care, la prima vedere, ascund tipul de credit de bază. Astfel, de exemplu pentru
creditul pentru nevoi personale, nenominalizate, adică prin care clientul este liber să cumpere
ce vrea, există denumiri precum: Alpha4All, Divers, Clasic, Expresso, etc.
Dar, atenţie: în contractul dintre Biroul de Credit şi bănci e stipulat că orice sumă
restantă , indiferent de nivelul acesteia, trebuie să se transmită instituţiei! În legătură cu aceste
28
Capitolul III. Studiu de Caz
informaţii, un client declara unui ziar central: „M-am trezit că sunt refuzat de cinci bănci, pe
motiv că sunt rău-platnic. Când m-am dus să mă interesez la Biroul de Credite, aflu că nu ştiu
ce dobândă reziduală de 1 leu şi şaptezeci de bani îmi calculaseră la bancă. Culmea e că
nimeni din banca aia nu mi-a spus de această sumă, că vă daţi seama că aş fi achitat-o! Aşa,
m-am trezit cu o groază de necazuri din cauza unor funcţionari incompetenţi”.
Iată mai jos o serie de comisioane practicate de bănci, nu de toate, dar multe dintre ele
sunt prezente peste tot:
• comision de deschidere cont, cuprins între 8 şi 15 lei noi, în funcţie de bancă
• comision de retragere, aprox. 1,5-2% din valoarea sumei retrase
• comisionul de administrare a contului curent, în valoare de aprox. 0,5 euro pe lună.
comision de transfer, de aprox. 0,5-1% din sumă; dacă mai intervine şi o bancă
intermediară, comisioanele ajung până la 3%.
• comision de analiză a dosarului de 5-10 euro
• comision de acordare a creditului. În unele cazuri, acesta este prestabilit (între 500 şi
800 RON) sau este calculat ca procent din valoarea creditului (între 3 şi 6%).
29
Capitolul III. Studiu de Caz
Pentru ca un consumator să poată compara între diversele oferte ale băncilor, legislaţia
europeană (preluată şi în ţara noastră) a introdus conceptul de „dobândă anuală efectivă”
(DAE), care reprezintă costul total al creditului, compus din dobândă şi comisioane. De aceea,
vă recomandăm să vă interesaţi de acest indicator DAE când vă atrage un anumit credit,
pentru a cunoaşte costul mai real al împrumutului. Despre DAE, citiţi detalii în capitolul
următor. Un exemplu demn de urmat este dat de Banca Transilvania (detalii la capitolul
respectiv).
Privind dobânda, o serie de bănci atrag clienţii prin afirmaţii care, la o citire mai
atentă, sunt inutile; de exemplu, „se percepe dobândă numai asupra sumei datorate”. Altele
susţin că oferă credit cu dobânda de 0%; dacă este aşa, atunci trebuie să ştiţi preţul cu care
cumpăraţi frigiderul, televizorul sau calculatorul este mult, mult mai mare decât preţul
practicat în alte magazine.
Dăm mai jos o listă informativă privind o serie de aparate care se pot cumpăra pe
credit, conform ofertei „Carrefour” valabilă 1-13 martie 2006, unde magazinul vinde
produsul, dar creditul este oferit de Banca Comercială Română. Am grupat produsele în
acelaşi tabel, unde am calculat preţul final după achitarea creditului, diferenţa în lei şi în
procente. După cum se poate constata, cumpărând un produs pe credit, a cărui restituire se
face în 5 ani, costul acestuia creşte cu aprox. 58% faţă de preţul plătit la cumpărarea cu banii
jos.
serie de factori, precum rata inflaţiei, dobânda practicată de Banca Naţională, reglementările
în vigoare, concurenţa dintre bănci, dobânda pe piaţa inter-bancară (vezi detalii la prezentarea
băncii Piraeus Bank) etc.
Tocmai din acest motiv a apărut pe piaţa românească un nou tip de serviciu bancar,
„brokerii bancari”. De exemplu, firma „Creditlink” îşi oferă serviciile privind refinanţarea
unui credit: este vorba de a găsi o altă bancă, unde costurile creditului aflat în derulare sunt
mai mici decât la banca unde s-a făcut iniţial împrumutul.
31
Capitolul III. Studiu de Caz
III.2. APLICATIE
32
Bibliografie
33