Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi

de Camil Petrescu Ultima nopate de dragoste intaia noapte de razboi, este unul dintre cele mai importante romane din literatura romanesca. Camil Petrescu a inaugurat prin acesta capitolul nou al romanului psihologic, analizand constiinta personajului Stefan Gheorghidiu, pe fondul a doua experiente cruciale in existenta umana : iubirea si razboiul. Alti autori romani care au abordat acest tip de scriere in perioada interbelica au fost Mircea Eliade, Horetensia Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian. Doua titluri, doua romane : cusute in acelasi sac. La aparitie, in 1930, romanul lui Camil Petrescu, Utima noapte..., a surprins critica prin caracterul lui aparent neunitar. O poveste clasica de dragoste si un jurnal de razboi, greu de legat intre ele. Persoana intai a naratiunii nu parea suficienta pentru a fi citite impreuna. Si mai era ceva, impresia, nu chiar usor de formulat, ca nici gelozia, nici razboiul nu aveau infatisarea cunoscuta din alte romane ale vremii. Ceea ce critica n-avea cum sa stie inca era ca, sub ochii ei, se petrecea o reforma a romanului pe cat de profunda, pe atat de radicala si ca, in pofida inertiei unui gen devenit foarte popular, romanul nu va mai fi niciodata acelasi dupa Ultima noapte... . Roman modern de analiza psihologica, „Ultima noapte... este o scriere in care arta analizei castiga unul din succesele ei cele mai mari” (Tudor Vianu, Arta prozatorilor romani). Ultima noapte de dragoste.... este un roman psihologic prin conflictul interior al personajului si constiinta problematizanta a acestuia. Sprijinul acestei afirmatii il constituie mai ales crtitica vremii, care considera romanul drept o „monografie a indoielii” (Ciopraga), „monografia unui element psihic,....gelozia”(Calinescu) sau „povestea studentului la filozofie Stefan Gheorghidiu, care odata cu razboiul traieste agonia si moartea iubirii lui” (Tudor Vianu). Vianu apreciaza „exacitatea aproape stiintifica in despicarea complexelor sufletesti tipice”. Faptul ca „analiza sa se aplica marilor pasiuni umane, in care lamureste elementele constitutive, in treptata lor insumare”. Ultima noapte de dragoste.... este un roman modern de tip subiectiv, deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, luxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei, 1

o lume ce poate fi confundata cu aceea reala. Astfel. Datorita progresului economic orasul devine centrul tuturor intrigilor. in Noua structura si opera lui Marcel Proust: „Sa nu descriu decat ceea ce vad. propriile mele imagini. proclama necesitatea ca proza primei jumatati de secol XX sa evolueze din punct de vedere tematic de la rural inspre urban. abordand o tema rurala in condiiile in care societatea romanesca este marcata de stabilizarea relatiilor capitaliste. Din mine insumi. continutul meu psihologic. prozatorii romani au ca punct de plecare o societate ce si-a epuizat valoarea de reprezentativitate pentru lumea contemporana. ceea ce gandesc eu. noua sensibilitate a vremii se poate regasi doar in creatiile ce mizeaza pe autenticitate. Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. Orice asi face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii. Verosimilitatea si obiectivitatea nu creeaza -cum s-ar astepta romancierul realist-obiectiv. intelectualul interbelic exprima directia in care trebuie sa se indrepte viziunea contemporana despre noua realitate. dar si autenticitatea definitita ca identificarea actului de creatie cu realitatea vietii. chiar prin textele sale eseistice. De exemplu.. Nu intamplator. dragostea si moartea. Luandu-l ca model pe scritorul francez Marcel Proust. ceea ce inregistreaza simturile mele.. concept teoretizat chiar de autorul Ultimei nopti.” Folosindu-si personajul pentru a promova ideologia literara a autenticitatii si subiectivitatii moderniste. De putine ori in istoria literaturii romane viziunea despre lume dintr-un roman reuseste sa se sincronizeze cu realitatile sociale ale vremii in care acesta a fost scris. autorul pune la indoiala sinceritatea naratorului obiectiv si ii denunta artificialitatea demersului. o poveste de 2 . fara consistenta personala. iar rostul literaturii s-ar putea justifica prin descrierea nuantata a metamorfozelor sociale ce preocupa fiecare individ in parte. in mod obisnuit. De exemplu. prozatorul reuseste sa demonstreze cum evenimentele esentiale din existenta omului pot fi redimensionate doar prin investigarea efectelor acestora asupra lumii interioare a a individului. Dar aceasta-i relitatea constiintei mele. Pe acest fond. ci doar un model standardizat. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai. in care personajele sunt simple papusi. Prozatorul intelege ca lumea e prea complexa pentru a fi redusa la niste personaje tipologice si la infatisarea unor situatii de viata cu un grad mare de generalitate. tensiunilor. Eugen Lovinescu. In schimb. cu trairea intensa. eu nu pot iesi. Cu atat mai mult cu cat alegand doua suprateme ale literaturii universale. unul dintre cei mai importanti critici ai perioadei interbelice.anticalofilismul. cu experienta nepervertita. Liviu Rebreanu publica in 1920 romanul Ion. Camil Petrescu descopera artificialitatea specifica iluziei vietii din romanul realist obiectiv. Pentru ca. ceea ce aud.transformarilor care privesc existenta cotidiana a fiintei umane. aparitia scrierilor camilpetresciene poate fi considerata revelatoare.

al frazei. ca o drojdie. Insa situarea eului narativ in centrul povestirii confera autenticitate. pentru a degenera in scurt timp intr-o despartire. interpretate. construita sub forma jurnalului de campanie a lui Gheorghidiu. Caci nu exista nici o certitudine asupra evolutiei iubirii celor doi. mai spirituale. analizate. in timp ce a doua valorifica jurnalul de campanie al autorului. cu focalizare exclusiv interna/viziunea „impreuna cu”. Unitatea romanului este asigurata de unicitatea constiintei care analizeaza efectele celor doua experiente in plan interior si de doua artificii de compozitie: primul capitol si scena dintre cele doua parti ale romanului. Camil Petrescu s-a aplecat asupra acestor doua volume cu toata paiunea si dovada sta in conturul infailibil al povestirii. in sufletul asta obstesc de raspantie”. Naratiunea la persoana intai.Stefan si Ela. mai pline de umanitate si de marturii ale epocii dintre romanele aparute in literatura noastra. de tip subiectiv). sub forma unei confesiuni a personajului principal. care traieste doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul. al personajului narator care mediaza intre cititor si celelalte personaje. in timpul Primului Razboi Mondial. Artistul constiincios care este dl. Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate dintre Stefan Gheorghidiu si Ela partea a doua. Romanul este scris la persoana intai. presupune existenta unui narator implicat ( identitatea intre planul naratorului si al personajului). cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist: dragostea si razboiul. 3 . ceea ce confera autenticitate textului. Reprezentarea epica neutra a unor evenimente exterioare ( in romanul traditional) face loc reprezentarii unei proiectii subiective in planul constiintei naratorului (in romanul modern.reuseste sa despaseasca tipologia clasica a a relatiei esuate. psihologic. Ultima noapte. urmareste experienta de pe front. care trece lin intr-o casatorie destabilizata de mostenirea unei averi.dragoste aparent banala dintre doi studenti. face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat cat stie si personajul principal. Stefan Gheorghidiu. cantecul de la raspantie de drumuri (topos simbolic). in acelsi timp.al imaginii. de vreme ce doar unul dintre actanti se confeseaza. care contopeste : „chinurile iubirii mele de oras si chinurile adunate. Doar in acest fel istoria celor doi tineri. articole si documente din epoca.. se incarca se semnificatii datorita implicatiilor acestei relatii asupra subiectivitatii barbatului. iar faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente interioare.este unul din cele mai inteligente. Punctul de vedere unic si subiectiv. Prima parte este in intregime fictionala.. care indica temele romanului si. Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu.

cei doi nu trebuie confundati. undeva intre Campulung-Muscel si Bran. nici ca romancierul ar voi sa-i estomepze acest caracter. Desi personajul nu se inspira din vreun jurnal al autorului. Asta nu inseamna ca razboiul e mai putin oribil. e confesiunea patimasa a unui barbat gelos. cum se spunea odata. ci unul care l-a analizat cu o maxima acribie pe Camil Petrescu. adica lipsite de scrupul moral. Din nefericire. Deplasarea in mediu aduce cu sine schimbarea opticii”. care vorbesc vrute si nevrute la popota. se pomenesc peste noapte cu o mostenire care le permite accesul in lumea asa-zis buna a Bucurestilor din la belle epoque . Intalnim in romanul lui Camil Petrescu o diferentiere destul de clara intre timpul psihologic si timpul cronologic. adica intai parte. si nu unul oarecare. ci lucruri mult mai simple si umane din viata de zi cu zi a ofiterilor. O istorie relativ banala si absolut burgheza. si se afla pe front. pierzandu-si. viata celor doi tineri se schimba. ci in aceea banala. sufera de dureri de stomac sau de frig si uneori. nu neaparat fiindca erau cu adevarat asa. cat si usuratatea comportamentului ei trebuie privite cu circumspectie. din Momentele lui Caragiale. Cele catva pagini dintr-o astfel de scriere ramase de la el se refera la o epoca ulterioara. din cauza bubuiturilor artileriei. ale caror moravuri erau numite usoare. Intaia noapte de razboi. „Dupa mostenire. casatoriti din dragoste. intre altele. Inseamna doar ca romancierul e de parere ca oribilul nu trebuie cautat in latura execeptionala a realitatii. Camil Petrescu insusi a participat la aceasta faza a razboiului dintre 1916 si 1918. de tot trecutul. care nu era de conceput cu cativa ani mai devreme. Cochetaria femeii si gelozia barabatului par sa fie rodul frecventarii acestei lumi de oameni cu stare. Iata ce scrie un critic contemporan. mor sfartecati de un obuz. nici munti de cadavre. De la evenimentul 4 . auzul. adica a doua parte a romanului. dar mai ales pentru ca reflectau un proces de emancipare a individului si indeosebi a femeii. Ea aspira acum la lux si la stilul vietii moderne. Personajul sau noteaza in schimb destul de grijului in jurnal tot ce i se intampla. E necesar sa precizam acest lucru. Atat modificarea firii Elei Gheorghidiu. Stefan Gheorghidiu s-a despartit de Ela. cum spune el insusi. destul de des. fiindca s-a pastrat obiceiul comentatorilor de a condamna acesta lume ca frivola si a o face responsabila de divortul celor doi protagonisti ai romanului lui Camil Petrescu. Gheorghidiu observa modificari profunde in sufletul si atitudinea sotiei.Ultima noapte de dragoste. drum de munte pe care-l strabate de mai multe ori. Romanul lui Camil Petrescu prefera o perspectiva asa-zicand banala: raboiul nu inseamna nici batalii singeroase la baioneta. Lumea in care sunt azvarliti cei doi este accea moderna a burgheziei noi pe care o stim. Doi tineri studenti. Camil Petrescu n-a tinut el insusi un jurnal de front. se inspira cu siguranta din opiniile acestuia despre literatura de razboi. in linia intai. prin aceasta prisma. e un adevarat jurnal de front.

. s-ar organiza in functie de timpul subiectiv. in general.Renasterii incoace ( aparitia ceasului mecanic) apare o constiinta a valorii timpului practic. scritoriii care adopta realismul-obiectiv creeaza. social. timp al actiunii. in stransa legatura cu ambiguizarea raportului dintre timpul obiectiv si cel subiectiv se manifesta si principala caracterisitica a tehnicii narative. urmeaza un timp obiectiv. Ghoerghidiu nu doreste sa retraiasca trecutul . Gelu Ruscanu in drama Jocul Ielelor. din dorinta de a reface consistenta lumi reale. nu derularea obiectiva a evenimentelor tragice primeaza. razboil apare in aceate pagini ca o desfasurare necrutatoare a lumii exterioare. Chiar daca influenta lui Marcel Proust in realizarea strategiei narative din aceasta prima parte este evidenta. In al doilea rand. inchisa. excelent formulata chiar de unul dintre personajele sale. diferenta dintre romanul realist-obiectiv si cel psihologic. Astfel. Modernitatea se naste din tensiunea ce se stabileste intre cele doua conceptii care o preced.. In schimb. psihologic.. subiectiv poate fi stabilita plecand de la modul in care incipitul si finalul particulariezeaza viziunea despre lume.nefiresc. prozatorul realizeaza o disociere capitala intre traire si constiinta. asa incat timpul subiectiv al amintirii respecta. Aici personajul narator se confeseaza in legatura cu relatia cu Ela..ce da nastere unei interiorizari a temporalitatii. Camil Petrescu se indeparteaza in Ultima noapte.Adica totul. in a doua carte. analizata de o interioritate derutata. unul subiectiv. interior.o ordine cronologica. drama. individual. cel obiectiv.. Ea transforma constiinta lui memento mori dintr-o imposibilitate implacabila intr-o criza a prezentului. Astfel. dupa cum insista chair autorul in prefata la editia din 1955 a romanului. al creatiei.. al descoperirii si al transformarii. pe cealalta. construita dupa memorialul de campanie al autorului imprumutat cu amanunte cu tot eroului. de prejudecata ca interioritatea omului inseamna o amalgamare nediferentiata de sentimente si senzatii. exterior. Dincolo de particularitatile de constructie narativa. adica tot o dezvoltare cronologica. Stefan Gheorghidiu.si subordoneaza valoarea pozitiva a timpului ideii de progres. cartea intai care e o fabulatie. cronologic. Astfel. Cand reda modul in care o mostenire ii schimba relatia sau cand sentimentele sale fata de posibilul adulter al Elei. e adica nascocita. astfel incat finalul textului e construit intr-o 5 . prozatorul roman nu preia si tehnica fulxului constiintei sau a memoriei involuntare. Abia acesta conceptie modernista asupra temporalitatii permite coexistenta a doua tipuri de timp: pe de o parte. anume analiza psihologica. o lume omogena. Prin metode ale introspectiei lucide. „E deosebirea de la traire la constiinta.. Totusi. Cata luciditate atat existenta si deci atat drama”. o studenta la Litere ce-i va deveni sotie. al rememorarii voluntare a protagonistului.. ci efectele asupra unei subiectivitati ce constientizeaza ca moartea este o prezenta imediata. Astfel incat. si sa il interpreteze cat mai coerent.

Iar raportul dintre dintre inceputul si sfarsitul naratiunii nu mai urmeaza o logica a simetriei. in buna traditie a scrierilor realist obiective. naratorul plaseaza exact naratiunea in timp. mai exact. ceea ce creeaza conditiile unui final deschis. In consecinta.intamplarile de pe front. perspectiva critica si relativizanta a personajului narator se indreapta curand si asupra camarzilor de arme. in munte-. modernist descrie un univers faramitat.romanul psihologic al lui Camil Petrescu demonstreaza ca lumea nu mai poate fi ordonata exclusiv dupa criteriul cronologic. prin diferenta stabilita intre timpul povestii. considerati saraci de spirit. iar atitudinea sa din acest episod anticipeaza excesul analitic ce caracterizeaza intreaga sa viziune despre lume.si timpul povestit. fericiri sau tragedii ale fiintei umane. perspective relativizate asupra existentei. evenimentele cotidiene primind sens datorita filtrarii lor de catre constiinta protagonistului. ofiterii dezbat relaxati situatia.. pro si contra deciziei judecatoresti. privit prin prisma intregii arhitecturi a romanului. astfel.. Intitulat Comunicat apocrif. Evenimentele cotidiene il afecteaza acum 6 . trecutul relatiei de iubire cu Ela. finalul Ultimei nopti. Neunitar. desi accentul pus pe ratiune si hiperluciditate se pastreaza. Impartiti in doua tabere. Singurul nemultumit de nivelul neteoretic al discutiei este chiar protagonistul romanului. inceputul romanului mizeaza tocmai pe dezvaluirea contrastului dintre modul in care realitatea este perceputa la nivel macrosocial si felul in care ea se reflecta in constinta subiectului. el nu ezita sa deconstruiasca opinia generala despre realitatile razboiului in care armata romana este pe punctul de a intra.relatie de simetrie mai mult sau mai putin accentuata cu incipitul. sensibilul si hiperlucidul Stefan Gheorghidiu asista la o polemica iscata la popota de un articol de ziar dedicat unui caz neobisnuit: un barbat care si-a ucis sotia infidela este achitat de completul de judecata. Dupa ce. In aceasta ordine de idei. moderniste si prin strategia organizarii viziunii despre lume in functie de sugestia fragmentarii existentei data chiar de relatia incipitului cu finalul. Daca in incipitul romanului timpul e intr-un fel suspendat. Mai mult.primavara anului 1916 si spatiu – la Piatra Craiului. ultimul capitol seamana intr-adevar cu o relatare de evenimente ce nu mai pastreaza nicio legatura cu stilul confesiunii din celelalte secvente narative din roman. De asemenea. fiind posterior din punct de vedere temporal evenimentelor relatate in capitolele ulterioare ale cartii intai. un roman psihologic.pierde pana si insemnele subiectivitatii lui Stefan Gheorghidiu. autorii care urmaresc sa redea o realitate a interioritatii personajelor asuma si amalgamul de senzatii. Romanul lui Camil Petrescu se incadreaza in seria creatiilor psihologice. capitolul initial isi dezvaluie caracterul de artificiu compozitional. Prin urmare. dorinte. In schimb.

in timp ce in mintea sa fulgera intrebarile despre esenta universului. razboiul constituie pentru el o sansa a implinirii sufletesti.. de a cere femeii „ ceea ce ea nu poate da”. din moment ce. intre altele.doar in mod superficial pe tanarul intelectual ce si-a vazut naruit intregul sistem idealist de viata. putandu-se inchpui pe sine discutand eu ea nimicuri cu aerul de a fi interesat grozav de acestea.. dar pe mine tocmai prin aceasta ma cucereste.plat si fara spirit critic”. Recitind cele scrise de George Clinescu despre Ultima noapte. e un om integru. nu-l poate satisface. incapabil de compromisuri. In eroul romanului Ultima noapte vad un Don Quijote al luciditatii. verificarea si identificarea personalitatii proprii. singur o recunoaste. pana la contopirea simtamintelor. Stefan Gheorghidiu nu poate accepta o dragoste pe jumatate.si am incercat-odecat intr-o dragoste absoluta”. aspiratiilor. este influentat de doua conflicte exterioare pe care le interiorizeaza 7 . fara sa cred in Dumnezeu. perocuparilor. de tranzactii cu propria constiinta. m-a izbit imputarea adusa eroului... oricat ar fi el de dureros. care sa nu-i anagajeze toate resursele personalitatii. „lipsit de orice talent. ( Dumitru Micu). conventii. intre sotie si el. de-a lungul intregii existente. Adevarat. nu „poate sa fie foarte bine incredintat ca toate femeile n-au nicio minte. in lumea asta muritoare. Nu pot sa nu admir indragostitul filosof. nu m-as fi putu realiza. un intelectual ateu ce se iluzioneaza ca poate hotara si rationaliza experientele decisive pentru formarea sa ca subiectivitate.. ticalosia ca pe un dar imuabil. cum ii gaseste Calinescu-pe buna dreptate. Cu alte cuvinte. Nu poate concepe ascunzisuri. ca in toate. In vizunea protagonistului. absolutul. necomplicandu-si existenta cu intrebari care nu aduc nici un profit. Dezinteresul sotiei pentu preocuparile intelectuale il nelinisteste.pe multi indragostiti celebri. Intr-o lume deprinsa a inchide ochii. dar aceste femei ii plac”. Eroul nostru vrea sa realizeze in casatorie. o comuniune perfecta. la fel ca totii eroiii lui Camil Peetrescu. acceptand minciuna. toate facultatile.. sfortandu-se sa iste adevarul. o iubire care nu are la temelii luciditatea. Stefan Gheorghidiu ridica spada cugetarii nedomolite. Asadar. fiinta umana detine un eu limitat si care are ca principale obiective. despicand tenebrele inabusitoare. El nu poate fi in nici un caz :eroul indragostit. Tocmai de aceea. perfidie. Foarte probabil ca exigentele acestui efervescent intelectual depasesc posibilitatile sotiei sale. statutul moral si psihologic al protagonistului. dar ce determina aceasta gelozie si ce aspect particular dobandeste ea? Inainte de toate trebuie observat ca Stefan Ghorghidiu. Vrea o daruire deplina de ambele parti. ba chiar dimpotriva. consimtamntul deplin a ratiunii. S-a zis ca Ultima noapte ar fi monografia geloziei.

reflectiile sale il tortureaza si-l indeparteaza de felul cum concep viata semenii sai. intre universul interior utopic al omului ce vede doar idei si realitatea exterioara se instaureaza o ruptura constientizata de protagonist abia in momentul in care Ela. Mai mult. obsesiile sale de-o viata. Prin ambele situatii de viata.ramn elementele care il diferentiaza de ceilalti intelectuali.. in ciuda gradului de sublocotent il fac egal cu oricare alt soldat.prefera delicile vietii mondene in defavoarea lui. Numai ca. Totusi. In acest mod. de 8 . din moment ce.in afara de constiinta totul e o bestialitate. drama razboiului. Perspectiva narativa subiectiva a romanului camilpetrescian determina si un nou statut al personajului. Tocmai pentru ca se bazeaza pe existenta unei trairi interioare complexe capabile sa sustina desfasurarea unei intregi actiuni.dupa cum observa si Mihail Ralea. In fond. submineaza definitiv conceptia absolutista despre iubire a lui Stefan. De fapt. tragediile la care participa il fac sa se indeparteze iremediabil de tot trecutul. un tip imposibil care complica absoult orice intamplare. pasionat de filozofia lui Kant. insasi sotia sa ii spune ca toti vor sa il insele deoarece e prea bun. asa ca in momentele de agonie de dupa un bombardament recunoaste indiferent: „ De sotia mea. cu moartea plutind in toate. Daca in timpul pregatirilor pentru razboi personajul narator inca isi considera relatia o prioritate. In acest sens statutul de intelectual al eroului confera si credibilitatea perspectivei. protagonistul este caracterizat indirect prin faptele si vorbele sale. Insa cu greu si-o poate inschipui vreun cititor pe sotia eroului interpretand cu atata patima fiece fapt banal si autoanalizandu-se in execes asemenea sotului. decat insusirile ce la-r putea inseria. Pe acest fond.cea pe care o considera suflet din sufletul sau. dar total inadaptat din punct de vedere social. Stefan nu poate fi incadrat intr-o tipologie anume. o meritoasa studenta la filologie. in stilul eroilor din romanele psihologice. Deoarece este evident ca dramele si interpretarile obsesive ale lui Gheorghidiu nu ar putea fi caracteristice unui individ cu o psihologie primitiva.drept un idealist atras de absolut. Iar in finalul romanului Stefan apare ca un individ ce respinge ideea ca Absolutul poate fi atins prin dragoste sau filozofie. el nu isi pierde individualitatea. iar pragmaticul unchi Nae il caracterizeaza drept lipsit de spirit practic.. indragostit de absolut si un indaptat social. tot cu perocupari intelectualiste este si frumoasa Ela. Mai relevante in Ultima noapte.continuu: casnicia rata cu Ela in urma schimbarii statutului social printr-o mostenire substantiala si tragediile razboiului ce. desi toti in jurul sau il considera un intelectual lucid. Protagonistul lui Camil Petrescu resuseste sa destabilizeze pana si coerenta pe care singur a conferit-o lumii. protagonistul narator trebuie selectat dintr-o anumita categorie sociala. dupa cum insusi se portretizeaza. eroul cauta o iesire din conditia sa limitata. cu scopul atingerii unui absoulut imaginat.

o pasiune pentru viata mondena. cel mai profund si mai bogat ca experienta „substantiala” si totodata de o rotunjime artistica. de o compozitie riguroasa si un stil perfect in aparenta lor simplitate. Astfel dezvaluie o fire pragmatica. Romanul Ultima noapte de dragoste. ruptura de limbajul cotidian pe care o provoaca emfaza din limbajul personajelor din romanul traditional.”(Alexandru Paleologul). avida dupa lux si distractii. ci efectul de artificialitate. albastrii. o ia de sotie. de unde impresia de epic evenimential sarac in favoarea analizei. Trasaturile fizice sunt putine. inati noapte de razboi a fost catalogat de catre critica literara ca fiind :romanul cel mai realizat al lui Camil Petrescu. deasupra discutiilor vulgare”. Femeia este construita numai din perspectiva barbatului un insetat de absolutul iubirii. Scriitorul nu refuza corectitudinea limbii.amantul ei. interesul pentru mostenire. de zbuciumul de atunci. ea se indragosteste de Stefan. Trasaturile ei morale sunt evidentiate si prin atitudinea pe care Ela o adopta in momentul primirii mostenirii sotului ei. fiecare gest al sotiei. De asemenea romanul a fost interpretat „ ca unul dintre cele mai semnificative ale perioadei interbelice si un profund si tulburator roman al conditiei umane”’ (Mircea Dinut) precum si ca opera „ de mare valoare. care. Si atunci sufeream de lucruri care azi mi se par fara inteles”. mi-aduc aminte cu adevarat ca de o intamplare din copilarie. Trasaturile morale reies. indirect din referirile lui Stefan. Ela este personajul feminin al romanului. ceea ce-l uimeste pe Stefan. al carui crez nu facea concesii sentimentului. 9 . (Alexandru Sandulescu). vii ca niste intrrebari de clestar”. care ar fi vrut-o „mereu feminina. ce sta cu cinste in tezaurul operi romanesti”. Relatarea si povestirea sunt inlocuite in proza moderna cu analiza si interpretarea. mai mult din orgoliul de a fi iubit de una din cele mai frumoase studente. portretul batranului avar si al arivistului lingusitor Nae Gheorghidiu Stilul anticalofil pentru care opteaza romancierul sustine autenticitatea limbajului. simbolizand sotia frivola. care diseca si analizeaza cu luciditate fiecare vorba. dar sugestive pentru frumusetea tinerei: „ochii mari. Studenta la Litere. Masa de la unchiul Tache este prezentata ca o scena blazaciana: asezarea personajelor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful