You are on page 1of 19

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MEDICINĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMAT

Studiul modificărilor endocrine în boala


cronică hepatică

Conducător ştiinţific
Prof. Univ. Dr. MARIAN BISTRICEANU
Membru Titular al Academiei de Ştiinţe Medicale

Doctorand
Şef lucrări Dr.
Nicoleta Dragomir

- 2009 -
CUPRINS
CUVÂNT INTRODUCTIV
PARTEA GENERALĂ

Capitolul 1. Funcţiile biochimice ale ficatului


1.1.Generalităţi.....………………………………………………………………………………….......1
1.2.Ficatul şi metabolismul glucidic.........….…………………………………………………………. ..2
1.3.Ficatul şi metabolismul aminoacizilor şi amoniacului..… …...……………………………………...3
1.4.Rolul ficatului în sinteza şi degradarea proteinelor….……...…………………………………….....5
1.5.Ficatul şi mecanismele de detoxifiere……….……………………………………………………...8
1.6.Ficatul şi metabolismul lipidic….…....………………………………………………………….....10
1.7. Rolul ficatului în metabolismul hormonal…..….…………………………………………………12
Capitolul 2. Ciroza hepatică
2.1. Definiţie, cadru nosologic....….…………………………………………………………………..13
2.2. Etiopatogenia cirozei hepatice.....….……………………………………………………………..13
2.3. Patogeneza cirozei hepatice…....…………………………………………………………………13
2.4. Anatomie patologică....….………………………………………………………………………..17
2.5. Diagnosticul cirozei hepatice……..………………………………………………………………18
2.6. Aspecte particulare în funcţie de etiologia cirozei hepatice…..….………………………………...24
2.7. Evoluţia cirozei hepatice...….……………………………………………………………………30
2.8. Complicaţiile cirozei hepatice….…..……………………………………………………………. 31
Capitolul 3. Efectele fiziologice ale hormonilor
3.1. Hormonii glucoreglatori.....…..………………………………………………………………….38
3.2. Hormonii tiroidieni...….…………………………………………………………………………47
3.3. Sistemul fosfocalcic şi hormonii paratiroidieni…….....…..……………...............................................52
3.4. Hormonii sexoizi... ……………………………………………………………………………..54
3.4.1. Hormonii androgeni... …………………………………………………………………………54
3.4.2. Hormonii ovarieni.... …………………………………………………………………………..56
Capitolul 4. Modificări hormonale în boala cronică hepatică
4.1. Generalităţi... ……………………………………………………………………………………58
4.2. Modificările hormonilor glucoreglatori şi hormonilor de contrareglare în boala cronică
hepatică.. ……………………………………………………………………………………….60
4.3. Modificările hormonilor sexoizi în boala cronică hepatică….... ………………………………….67
4.4. Modificările hormonilor tiroidieni în boala cronică hepatică.…..…………………………………73
4.5. Metabolismul osos şi homeostazia fosfo-calcică în boala cronică hepatică.…...…………………..76

PARTEA SPECIALĂ – CERCETARE PERSONALĂ

1. Scopul, obiectivele şi motivaţia cercetării...…………………………………………………….81


2. Material şi metodă....…………………………………………………………………………….83
3. Caracterizarea lotului...………………………………………………………………………….90
4. Rezultate şi discuţii
4.1. Studiul modificărilor hormonilor glucoreglatori….……………………………………………...120
4.2. Studiul modificărilor hormonilor tiroidieni….…………………………………………………..142
4.3. Studiul modificărilor hormonilor sexoizi………………………………………………………..163
4.4. Studiul modificărilor axei PTH-calciu şi influenţa sa asupra masei osoase şi turnover-ului
osos…..……………………………………………………………................................................202

CONCLUZII GENERALE……………………………………………………………………..218

BIBLIOGRAFIE..…………………………………………………………………………….......222
2
INTRODUCERE

Cuvinte cheie: boală cronică hepatică, ciroză hepatică, modificări endocrine, hormoni
glucoreglatori, hormoni tiroidieni, hormoni sexoizi, parathormon, osteopooroză.
Una dintre cele mai dificile şi complexe probleme din patologia medicală este reprezentată de
asocierea unei boli hepatice cronice cu anomalii ale echilibrului hormonal.
Teza cuprinde două părţi: partea generală, unde am prezentat succint, funcţiile biochimice ale
ficatului, principalele aspecte clinico-biologice în ciroza hepatică, efectele fiziologice ale hormonilor şi
modificările endocrine în boala cronică hepatică; iar în partea specială am evaluat modificările
hormonilor glucoreglatori, hormonilor tiroidieni, hormonilor sexoizi şi modificările metabolismului
osos la pacienţii cu ciroză hepatică.
Partea specială cuprinde: scopul, obiectivele şi motivaţia cercetării, materialul şi metoda utilizate,
caracterizarea lotului studiat, urmate de prezentarea rezultatelor prelucrate statistic, discuţiilor, şi în
final, concluziile care au rezultat din cercetarea personală coroborată cu datele din literatura de
specialitate.
În acest sens a fost necesară pentru introducerea în problematică, o documentare amplă din
literatura de specialitate din ţară şi din străinătate, cu o bogată iconografie constituită din grafice şi
tabele şi o bibliografie cuprinzând 254 de titluri bibliografice, majoritatea recente.
Lărgirea posibilităţilor de investigaţie a bolnavului hepatic a făcut ca anomaliile hormonale
subtile să fie întâlnite tot mai frecvent. S-a observat că unele disfuncţii endocrine (de ex. cele tiroidiene),
sunt corelate mai ales cu factorul etiologic, altele (de ex. tulburările de glicoreglare) sunt dependente de
forma clinică, acută sau cronică de hepatopatie, iar cele mai multe (de ex. tulburările gonadice,
suprarenale, de metabolism fosfocalcic), sunt în legătură directă cu gradul de afectare a funcţiei
hepatice. Recunoaşterea şi interpretarea corectă a probelor hormonale care sugerează o boală
endocrină, contribuie la o decizie adecvată a situaţiei bolnavului hepatic. Cunoaşterea acestor modificări
este utilă atât endocrinologului, în diagnosticul hormonal, cât şi practicienilor, care îngrijesc bolnavii
hepatici.
În evoluţia bolilor hepatice, sunt întâlnite multe perturbări endocrine, cele mai multe, relevate
doar de testele biochimice. În fazele avansate, bolnavul hepatic se poate prezenta cu sindroame
endocrine clinic manifeste. Reglarea şi funcţionarea multiplelor sisteme endocrine sunt afectate; efectele
sunt complexe, ele anticipând diverse disfuncţii ale ficatului, ca organ ţintă ale cărui funcţii sunt reglate
prin circulaţia hormonilor şi ca loc pentru captarea, sinteza şi metabolizarea globulinelor trasportoare
ale hormonilor.
Prevalenţa şi severitatea modificărilor endocrine sunt accentuate în situaţiile în care atât ficatul
cât şi glandele endocrine sunt afectate printr-un proces fiziopatologic comun.
Majoritatea sindroamelor endocrine clinic manifeste sunt provocate de deficitul metabolizării
hormonilor sau precursorilor hormonali în ficat. Un grup aparte de tulburări endocrine sunt cele care
apar prin acţiunea directă exercitată asupra glandelor endocrine de factorul etiologic al bolii hepatice
(alcool, virus etc).
Hiperestrogenismul şi testosteronul scăzut, constatate în ciroza hepatică, sunt rezultatul unui
proces de conversie exagerată a androgenilor şi de reducere a metabolizării estrogenilor, hepatic.

SCOPUL, OBIECTIVELE ŞI MOTIVAŢIA CERCETĂRII

Termenul de boală cronică hepatică (BCH), în cele mai multe cazuri, se referă la hepatită cronică
sau ciroză hepatică. BCH este condiţionată de tendinţa de progresie a distrugerii ţesutului hepatic. În
scopul elaborării tezei am luat în studiu cazurile de ciroză hepatică confirmată clinic şi/sau histologic şi

3
boală hepatică colestatică severă, caracterizată prin prezenţa unui nivel seric al bilirubinei de peste 3 ori
mai mare decât limita superioară a normalului, pentru o perioadă mai mare de 6 luni.
Scopul lucrării este de a studia modificările metabolice şi hormonale la pacienţii cu boală
cronică hepatică în funcţie de etiologia şi severitatea afectării hepatice.
Alegerea acestei teme a fost determinată, pe de o parte, de profilul locului de muncă unde îmi
desfăşor activitatea şi de cazuistica întâlnită cu o frecvenţă foarte ridicată şi pe de altă parte, de
preocuparea personală pentru depistarea modificărilor endocrine care pot să apară în bolile cronice
hepatice, în ce măsură aceste tulburări hormonale pot fi predictive pentru evoluţia hepatopatiei, precum
şi de oportunitatea unui tratament hormonal benefic pentru evoluţia bolii cronice hepatice.
Prezenţa cirozei hepatice conduce la o dereglare şi funcţionare anormală a sistemului endocrin.
Astfel, efectele sunt complexe şi anticipează diversele funcţii ale ficatului, ca organ ţintă, funcţii reglate
prin circulaţia hormonilor şi ca loc pentru captarea, metabolizarea şi sinteza proteinelor transportoare
ale hormonilor.
Având în vedere aspectele pe care le-am întâlnit frecvent în practica medicală am încercat
efectuarea unui studiu privind modificările endocrine în cirozele hepatice cu următoarele
obiective specifice:
¾ Aprecierea modificărilor în cirozele hepatice pentru:
• hormonii glucoreglatori
• hormonii tiroidieni
• hormonii sexoizi
• axa PTH-calciu şi metabolismul osos.
¾ Corelarea modificărilor hormonale cu stadiul evolutiv de boală şi etiologia bolii cronice hepatice;
¾ Stabilirea măsurii în care o serie de modificări hormonale pot avea caracter predictiv pentru evoluţia
cirozei hepatice.
Motivaţia cercetării
Prevalenţa şi severitatea disfuncţiei endocrine sunt crescute în bolile în care, atât ficatul cât şi
glandele endocrine sunt afectate printr-un proces fiziopatologic comun.
Cele mai importante modificări sunt asupra hormonilor sexoizi, tiroidieni, glucoreglatori şi
asupra metabolismului fosfo-calcic, fiind frecvente şi având un impact clinic semnificativ. Aceste
modificări endocrine sunt trecute frecvent cu vederea, dar aproximativ 60 % din pacienţii cu ciroză
hepatică prezintă alterarea funcţiei sexuale, dar şi risc crescut de fracturi.
Astfel, osteoporoza şi fracturile sunt mai frecvent întâlnite la pacienţii cirotici decât la populaţia
sănătoasă, în absenţa factorilor de risc ce ar putea influenţa rezultatele (sexul femeiesc, colestaza
prelungită, corticoterapia prelungită, excesul de alcool etc.). La bărbaţi, excesul de alcool, independent
de prezenţa cirozei hepatice sau a nivelurilor scăzute de testosteron, există un risc crescut pentru
fracturi osoase cauzate de osteoporoză, augmentat şi de prezenţa hipogonadismului.
Totuşi, ciroza hepatică “per se” este suficientă pentru a altera axul hipotalamo-hipofizar cu
manifestările clinice de feminizare, care includ la bărbaţi: andromastia, atrofia testiculară bilaterală cu
impotenţă sexuală şi la femei: tulburări ale ciclului menstrual (oligo-amenoree); iar la ambele sexe:
scăderea libidoului, pilozitate redusă, angioame stelare şi eritem palmar (sunt elemente comune şi
frecvente pentru ca ele să fie considerate caracteristice în bolile hepatice cronice).
Ficatul joacă un rol important şi în metabolismul hormonilor tiroidieni. Scăderea nivelului
hormonilor tiroidieni şi creşterea TSH se corelează cu gradul de afectare hepatică şi cu concentraţiile
serice ale testosteronului, sugerând existenţa unei legături între sinteza testosteronului şi funcţia
tiroidiană.
Este dificil de apreciat oportunitatea terapiei hormonale corectoare într-o boală cronică hepatică
asociată cu tulburări endocrine. În condiţiile unei funcţii hepatice deficitare este imprudent a se
introduce noi solicitări.

4
MATERIAL ŞI METODĂ

Studiul a fost realizat pe un număr de 721 pacienţi diagnosticaţi şi internaţi în Clinica Medicală I
Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova, în perioada 2002 – 2008. Divizarea lotului am realizat-o
după următoarea schemă:

LOTUL TOTAL
număr pacienţi = 721

LOTUL STUDIAT
număr pacienţi = 144

STUDIUL MODIFICĂRILOR STUDIUL MODIFICĂRILOR


HORMONILOR HORMONILOR TIROIDIENI
GLUCOREGLATORI
LS = 144 pacienţi
LS = 144 pacienţi SL-A = 44 pacienţi

STUDIUL MODIFICĂRILOR STUDIUL


HORMONILOR SEXOIZI MODIFICĂRILOR AXEI
PTH-CALCIU I
METABOLISMULUI OSOS
SL-B = 122 pacienţi
SL-C = 31 pacienţi

5
Din cadrul lotului total de 721 pacienţi am ales în mod aleatoriu 144 pacienţi (72 bărbaţi şi 72
femei), notat de noi ca LS (lotul studiat), care a fost analizat statistic şi s-au determinat:
aminotransferazele (ALAT), bilirubinemia, indicele de protrombină, albuminemia şi s-a apreciat
prezenţa/gradul encefalopatiei hepatice şi insuficienţei hepatice.
Lotul studiat a fost împărţit în loturi şi subloturi, cărora li s-au aplicat protocoale generale şi
specifice de urmărire (investigaţii generale - comune - şi speciale).

Protocoalele generale de urmărire a loturilor şi subloturilor au fost următoarele:

¾ Pentru lotul total (LT) şi lotul studiat (LS) a fost utilizat următorul protocol:

Confirmarea
Încadrare
Lotul total diagnosticului -Examen clinic. în clasa -Bilirubină
de ciroză -Determinări
(LT) hepatică biochimice.
Child -Indice
protrombină
= 721 pacien i -Ecografie ficat,
-Albumină
splină, VP, VS.
+ Lotul studiat -Endoscopie -Prezen a
(LS) digestivă ascitei
superioară.
= 144 pacien i

Stabilirea
gradului de
insuficien
ă hepatică

Aprecierea
Evaluarea indirectă untului hepatic -ALAT
în func ie de -Bilirubină
mărimea varicelor -Indice
esofagiene apreciate protrombină
endoscopic -Albumină

6
¾ Pentru lotul studiat G (LS-G) s-a realizat următorul protocol:

Confirmarea
Încadrare
diagnosticului -Examen clinic. în clasa -Bilirubină
de ciroză -Determinări Child -Indice
Lotul studiat hepatică biochimice.
protrombină
-Ecografie ficat,
G (LS-G) splină, VP, VS.
-Albumină
= 144 pacien i -Endoscopie -Prezen a
digestivă ascitei
superioară.

Stabilirea
gradului de
insuficien
ă hepatică

Evaluarea indirectă Aprecierea -ALAT


în func ie de untului hepatic -Bilirubină
mărimea varicelor -Indice
esofagiene apreciate protrombină
endoscopic -Albumină

Studiul modificărilor hormonilor


glucoreglatori
Aprecierea metabolismului
glucidic

-Glicemia a jèun
-Testul de toleran ă la glucoză orală
(TTGO)
-Determinarea insulinei plasmatice
-Determinarea raportului
glicemie/insulinemie

7
¾ Pentru lotul studiat T şi sublotul A (LS-T şi SL-A) s-a realizat următorul protocol:

Lotul studiat T Confirmarea


Încadrare
diagnosticului -Examen clinic.
(LS-T) de ciroză -Determinări
în clasa -Bilirubină
Child -Indice
= 144 pacien i hepatică biochimice.
protrombină
-Ecografie ficat,
+ Sublotul A splină, VP, VS.
-Albumină
(SL-A) -Prezen a
-Endoscopie
ascitei
digestivă
= 44 pacien i superioară.

Stabilirea
gradului de
insuficien
ă hepatică

Aprecierea
Evaluarea indirectă untului hepatic -ALAT
în func ie de -Bilirubină
mărimea varicelor -Indice
esofagiene apreciate protrombină
endoscopic -Albumină

Studiul
modificărilor
hormonilor
tiroidieni

- dozarea T3
- dozarea T4
- dozarea fT4
- dozarea TSH.

-Efectuarea
scintigramei
tiroidiene cu
apecierea
radioiodocaptării
(RIC) la SL-A

8
¾ Pentru sublotul B (SL-B) s-a realizat următorul protocol:

Confirmarea
Încadrare
diagnosticului -Examen clinic. în clasa -Bilirubină
Sublotul B de ciroză -Determinări Child -Indice
hepatică biochimice.
(SL-B) -Ecografie ficat,
protrombină
-Albumină
= splină, VP, VS.
-Prezen a
-Endoscopie
122 pacien i digestivă
ascitei
superioară.

Stabilirea
gradului de
insuficien
ă hepatică

Evaluarea indirectă Aprecierea -ALAT


în func ie de untului hepatic -Bilirubină
mărimea varicelor -Indice
esofagiene apreciate protrombină
endoscopic -Albumină

Studiul
modificărilor
hormonilor
sexoizi

- determinarea testosteronului plasmatic total


- determinarea testosteronului plasmatic liber
- determinarea estradiolului plasmatic
- determinarea raportului estrogeni/testosteron

9
¾ Pentru sublotul C (SL-C) s-a utilizat următorul protocol:

Confirmarea
diagnosticului Încadrare
-Examen clinic. în clasa -Bilirubină
de ciroză
Sublotul C hepatică
-Determinări Child -Indice
biochimice.
(SL-C) -Ecografie ficat,
protrombină
-Albumină
= splină, VP, VS. -Prezen a
-Endoscopie
31 pacien i digestivă
ascitei
superioară.

Stabilirea
gradului de
insuficien
ă hepatică

Evaluarea indirectă Aprecierea -ALAT


în func ie de untului hepatic -Bilirubină
mărimea varicelor -Indice
esofagiene apreciate protrombină
endoscopic -Albumină

Studiul
modificărilor axei
PTH-calciu i
metabolismului
osos

- determinarea calciului total seric


- determinarea calciului ionic seric
- determinarea iPTH seric
- determinarea DMO (DEXA)
- determinarea scorurilor T i Z

10
Alegerea unui lot mai mic a prezentat avantajul că a permis efectuarea mai multor investigaţii la
aceaşi pacienţi, rezultând posibilitatea obţinerii unor rezultate comparative de mare utilitate în practica
medicală.
Prelucrarea statistică a datelor obţinute s-a realizat cu ajutorul programului Microsoft Office
Excell, utilizând meniul Tools/Data Analysis/Descriptive Summarize pentru valoarea medie şi deviaţia
standard.
Măsurarea densităţii minerale osoase prin absorbţiometrie duală cu raze X (DEXA) a fost
efectuată cu aparatul LEXXOS (FRANŢA) existent la Spitalul Clinic Universitar CFR Craiova şi la
Policlinica ”Solaris” Craiova.
Studiul a fost realizat cu sprijinul Centrului Medical ”Fraţii Buzeşti” Craiova, Policlinicii
”Solaris” Craiova, Spitalului CFR Craiova, Spitalului Clinic Judeţean De Urgenţă Craiova şi
Laboratorului ”SC Tody Company Exim Bucureşti”.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

STUDIUL MODIFICĂRILOR HORMONILOR GLUCOREGLATORI

Studiul modificărilor hormonilor glucoreglatori l-am efectuat la pacienţii internaţi şi


diagnosticaţi cu ciroză hepatică, încadraţi în lotul studiat G (LS-G) format din 144 pacienţi.
Numărul total de ciroze alcoolice din LS-G a fost de 31, numărul de ciroze virale de 47 (virus B,
C, virus B+C, virus B+D), 44 cu ciroză hepatică mixtă (virus + alcool), 4 ciroze hepatice prin
mecanisme imune, 4 ciroze biliare primitive, iar 14 pacienţi au fost încadraţi ca şi ciroze hepatice
criptogenice.
Rezultă că, din pacienţii cu ciroză hepatică încadraţi în clasa funcţională Child A sunt diabetici
12,50 %, din pacienţii cu ciroză hepatică încadraţi în clasa funcţională Child B sunt diabetici 17,751 % şi
32,653 % din pacienţii încadraţi în clasa Child C au diabet zaharat.
În studiul nostru am încercat să evaluăm măsura în care apar modificări ale insulinei plasmatice
din punct de vedere cantitativ, în ce sens, dacă se mai păstrează raportul cunoscut de 6-7 faţă de
glicemie, în ce măsură se menţine sensibilitatea receptorilor periferici la acţiunea insulinei.
Pentru a realiza aceste obiective am determinat insulina plasmatică prin metoda
radioimunologică la toţi pacienţii din cadrul LS-G.
Insulinemia a prezentat o valoare medie globală de 19,50 µU/ml (Dev. std. = 12,7).
Se constată diferenţe semnificative ale valorilor insulinemiei în funcţie de clasa Child,
predominând valorile crescute la pacienţii cu ciroză hepatică încadraţi în clasele Child B şi C.
În studiul nostru am analizat modificările raportului glicemie/insulină plasmatică (R).
Valoarea medie globală a raportului glicemie/insulinemie în funcţie de răspunsul la TTGO şi
clasa funcţională Child în cadrul LS-G a fost de 6,708 (Dev. std. = 6,27).
Modificările de glicoreglare în cadrul LS-G s-au corelat cu valoarea raportului R. Din numărul
total de pacienţi cu diabet zaharat din cadrul LS-G, în număr de 28 pacienţi, 6 pacienţi (21,429 %) au
prezentat DZ tip I şi 22 pacienţi (78,571 %) au fost diagnosticaţi cu DZ tip II.

STUDIUL MODIFICĂRILOR HORMONILOR TIROIDIENI

Evaluarea funcţiei tiroidiene la bolnavii cu ciroză hepatică am realizat-o la un număr de 144


pacienţi care au format lotul studiat T (LS-T). La toţi pacienţii din LS-T am determinat T4, T3, fT4 şi
TSH.
Tiroxina (T4) a prezentat o valoare medie globală de 7,065µg/dl (Dev. std. = 2,02).
Valorile T4 la LS-T au prezentat o dispersie între o valoare minimă de 2 µg/dl şi o valoare
maximă de 12 µg/dl (majoritatea pacienţilor - 95,31%, având valori care se încadrează în limitele
normalului).
11
Se constată diferenţe mici ale valorilor T4 în funcţie de etiologia CH în cadrul LS-T.
Rezultă diferenţă semnificativă între clasa Child A şi clasa Child B (testul t-Student, p<0,05) şi
între clasa Child A şi clasa Child C (testul t-Student, p<0,01).
Se constată valori mai mici ale T4 pentru clasele funcţionale Child B şi C.
Triiodotironina (T3) a prezentat o valoare medie globală în cadrul LS-T de 63,755 ng/dl (Dev.
std. = 22,77), valoare net scăzută în raport cu valoarea considerată normală (70-190 ng/dl).
Aproximativ 40% din LS-T au prezentat valori ale T3 care s-au încadrat în limitele valorilor
normale, iar restul au prezentat valori mai mici dacât cele normale.
Rezultă diferenţă semnificativă între clasa A şi clasa B (testul t-Student, p<0,01), între clasa A şi
clasa C (testul t-Student, p<0,01) şi între clasa B şi clasa C (testul t-Student, p<0,01).
Cu cât încadrarea pacientului a fost într-o clasă funcţională Child mai avansată, cu atât nivelul
T3 seric a fost mai scăzut în cadrul lotului nostru.
Valoarea medie globală a fT4 în cadrul LS-T a fost de 1,672 ng/dl (Dev. std. = 2,56).
Se constată că aproximativ 40% din pacienţii cu ciroză hepatică din LS-T au prezentat valori
crescute ale fT4.
Rezultă diferenţă semnificativă între clasa Child A şi clasa Child C (testul t-Student, p<0,01) şi
între clasa Child B şi clasa Child C (testul t-Student, p<0,01).
De asemenea, rezultă valori semnificativ crescute ale fT4 la pacienţii cu ciroză hepatică şi
encefalopatie hepatică moderată (t-Student, p<0,05) şi în comă hepatică (t-Student, p<0,01).
TSH seric a prezentat o valoare medie globală de 3,778 µU/ml (Dev. std. = 0,65).
Se constată că valorile medii ale TSH seric sunt crescute, depăşind limita superioară a
normalului pentru toate formele etiologice ale cirozei hepatice din cadrul LS-T.
Rezultă diferenţă semnificativă statistic între clasa Child A şi clasa Child B (testul t-Student,
p<0,05), între clasa Child A şi clasa Child C (testul t-Student, p<0,01) şi între clasa Child B şi clasa
Child C (testul t-Student, p<0,01).
La un număr de 44 pacienţi care au format sublotul A (SL-A) am studiat radioiodocaptarea
(RIC) prin efectuarea scintigramei tiroidiene.
RIC a prezentat o valoare medie globală în funcţie de etiologia cirozei hepatice de 35,019 %
(Dev. std. = 3,45).
Valoarea medie a RIC la sexul masculin a fost de 34,764% (Dev. std. = 3,327), iar la sexul
feminin de 35,274% (Dev. std. = 4,772).
Se constată diferenţe semnificative statistic ale valorilor RIC în funcţie de clasa Child în cadrul
SL-A şi creşterea semnificativă a valorilor RIC la pacienţii cu ciroză hepatică încadraţi în clasele
funcţionale Child B şi C. S-au înregistrat diferenţe semnificative statistic între clasele Child B şi C şi
clasele Child A şi C (p<0,0001).
Creşterea nivelului RIC la pacienţii cirotici în raport cu gradul insuficienţei hepatice şi al clasei
funcţionale Child ar putea fi explicat printr-un aport mai mic de iod la aceşti pacienţi (restrângerea
aportului de sare).
În lotul nostru de 144 pacienţi cirotici la care am evaluat modificările hormonilor tiroidieni, am
constatat fenomene clinice de hipotiroidie la 19 pacienţi (13,194 %) din LS-T, iar dintre aceştia au
necesitat tratament de substituţie un număr de 7 pacienţi (4,861 %)

STUDIUL MODIFICĂRILOR HORMONILOR SEXOIZI


Modificările hormonilor sexoizi au fost studiate în cadrul sublotului B (SL-B), format din 122
pacienţi, din care 65 bărbaţi şi 57 femei cu ciroză hepatică de etiologie alcoolică, virală şi mixtă, care a
fost ales în mod aleatoriu din lotul studiat de 144 pacienţi, la care am urmărit anterior modificările
hormonilor glucoreglatori şi modificările hormonilor tiroidieni.
La pacienţii din SL-B, ciroza hepatică a fost de etiologie alcoolică la 31 pacienţi (25,410 %),
virală la 47 pacienţi (38,525 %) şi de etiologie mixtă la 44 pacienţi (36,065 %). Majoritatea pacienţilor s-
au încadrat în clasele Child B şi C, peste 88 %.

12
La toţi pacienţii din SL-B am determinat nivelul testosteronului plasmatic total (TPT),
testosteronul plasmatic liber (TPL), (la bărbaţi) şi nivelul estradiolului seric (ES).
TPT a prezentat o valoare medie globală de 2,980 ng/ml (Dev. std. = 2,56). Au rezultat valori
mult scăzute ale TPT pentru toate etiologiile, dar mai accentuat la pacienţii cu ciroze hepatice mixte.
Valoarea medie globală a TPT în funcţie de etiologia cirozei hepatice la bărbaţii din SL-B a fost
de 3,480 ng/ml (Dev. std. = 3,25).
Au rezultat valori mult scăzute ale TPT la bărbaţii din cadrul SL-B, pentru toate formele
etiologice de ciroză hepatică, dar mai accentuat la bărbaţii cu ciroză hepatică mixtă (alcoolică şi virală).
Valoarea medie globală a TPT la femeile din SL-B a fost de 0,990 ng/ml (Dev. std. = 0,77).
Au rezultat valori scăzute ale TPT pentru toate formele etiologice de ciroză hepatică la femeile
din SL-B, dar mai accentuat la femeile cu ciroză hepatică mixtă.
Scăderea TPT a fost netă în raport cu clasa funcţională Child la bărbaţi, diferenţele fiind
semnificative statistic.
Valoarea medie globală a TPL în funcţie de clasa funcţională Child la bărbaţii din SL-B a fost de
3,145 pg/ml (Dev. std. = 1,38).
Au rezultat valori mult scăzute ale TPL în funcţie de clasa Child la bărbaţii din SL-B, pentru
toate clasele Child, dar mai accentuat pentru clasa Child C.
De asemenea, au rezultat valori mult scăzute ale TPL la bărbaţii din SL-B pentru toate formele
etiologice de ciroză hepatică, dar mai accentuat pentru cirozele hepatice alcoolice.
Valoarea medie globală a estradiolului seric total (EST) în funcţie de etiologia cirozei hepatice la
SL-B a fost de 69,552 pg/ml (Dev. std. = 22,6).
Au rezultat valori crescute ale EST pentru toate formele etiologice ale cirozei hepatice, dar mai
accentuat la pacienţii cu ciroză hepatică alcoolică.
Valoarea medie globală a estradiolului seric (ES) în funcţie de etiologia cirozei hepatice la
femeile din SL-B a fost de 170,684 pg/ml (Dev. std. = 36,3).
Au rezultat valori moderat crescute ale ES pentru toate formele etiologice de ciroză hepatică,
dar mai accentuat la femeile cu ciroză hepatică alcoolică din cadrul SL-B.
Valoarea medie globală a estradiolului seric în funcţie de clasa Child la bărbaţii din SL-B a fost
de 68,420 pg/ml (Dev. std. = 11,9).
Au rezultat valori mult crescute ale ES pentru toate clasele funcţionale Child, dar mai accentuat
la bărbaţii cu ciroză hepatică încadraţi în clasele funcţionale Child B şi C.
Valoarea medie globală a estradiolului seric în funcţie de clasa funcţională Child la femeile din
SL-B a fost de 170,684 pg/ml (Dev. std. = 41,4).
Au rezultat valori moderat crescute ale estradiolului seric pentru toate clasele funcţionale Child,
dar mai accentuat la femeile cu ciroză hepatică încadrată în clasele funcţionale Child B şi C.
Valoarea medie globală a raportului estrogeni/testosteron (E/T) în funcţie de etiologia cirozei
hepatice la SL-B a fost de 130,339 (Dev. std. = 55,87). Au rezultat valori crescute semnificativ statistic,
în etiologia alcoolică (t-Student, p<0,01).
Au rezultat valori mult crescute ale raportului E/T pentru toate formele etiologice de ciroză
hepatică, dar mult mai accentuat la pacienţii cu ciroză hepatică alcoolică.
Din datele prezentate reies modificări semnificative ale nivelului seric pentru testosteron şi
estradiol la bolnavii cu ciroză hepatică, corelate cu gradul insuficienţei hepatice şi clasa Child.
Valoarea medie globală a raportului E/T în funcţie de etiologia cirozei hepatice la bărbaţii din
SL-B a fost de 91,667 (Dev. std. = 18,6).
Au rezultat valori mult crescute ale raportului E/T la bărbaţii cu ciroză hepatică din SL-B,
pentru toate formele etiologice de CH, dar mai accentuat la bărbaţii cu ciroză hepatică alcoolică.
Se constată valori semnificativ crescute în etiologia alcoolică (t-Student, p<0,01).
Valoarea medie globală a raportului E/T în funcţie de etiologia cirozei hepatice la femeile din
SL-B a fost găsită de 168,334 (Dev. std. = 62,8).
Au rezultat valori crescute ale raportului E/T pentru toate formele etiologice de ciroză hepatică,
dar mai accentuat la femeile cu ciroză hepatică alcoolică.

13
Se constată diferenţă semnificativă statistic între clasa A şi clasa B (testul t-Student, p<0,05)
între clasa A şi clasa C (testul t-Student, p<0,05) şi între clasa B şi clasa C (testul t-Student, p<0,05). De
asemenea, au rezultat valori mult crescute ale raportului E/T pentru toate clasele Child, dar mai
accentuat la bărbaţii cu ciroză hepatică încadrată în clasele funcţionale Child B şi C.
Au rezultat valori crescute ale raportului E/T pentru toate clasele funcţionale Child, dar mai
accentuat la femeile cu ciroză hepatică încadrată în clasele funcţionale Child B şi C.
Rolul cel mai important al modificărilor hormonilor sexoizi nu este reprezentat de afectarea
caracterelor sexuale secundare ci de implicarea în apariţia şi dezvoltarea sindromului hepatopulmonar.

STUDIUL MODIFICĂRILOR AXEI PTH - CALCIU ŞI INFLUENŢA SA


ASUPRA MASEI OSOASE ŞI TURNOVER-ULUI OSOS

Studiul modificărilor axei PTH-calciu şi influenţa sa asupra masei osoase şi turnover-ului osos a
fost efectuat pe sublotul C (SL-C) format din 31 pacienţi cu ciroză hepatică, ales aleatoriu din lotul
studiat, dar cu un grad de severitate a bolii hepatice.
La toţi pacienţii din cadrul SL-C am determinat calciul seric total, calciul ionic seric, iPTH seric
(intact parathyroid hormone), DMO cu DEXA.
Majoritatea pacienţilor din SL-C(77,419%) s-au încadrat în clasele funcţionale Child B şi C.
Valoarea medie globală pentru calciu total seric în funcţie de etiologia cirozei hepatice la SL-C a
fost de 8,471 mg/dl (Dev. std. = 0,53).
În ceea ce priveşte calciul total seric, valorile au fost scăzute pentru toate formele etiologice de
ciroză hepatică, dar mai accentuat pentru ciroza hepatică mixtă (alcool + virus), cu o valoare medie de
8,182 mg/dl (Dev. std. = 0,28).
Valoarea medie globală pentru calciu ionic seric în funcţie de etiologia cirozei hepatice la SL-C a
fost de 2,860 mg/dl (Dev. std. = 0,81).
Referitor la calciu ionic seric, valorile au fost scăzute faţă de normal pentru toate formele
etiologice de ciroză hepatică, dar mai accentuat pentru ciroza hepatică mixtă cu o valoare medie de
2,120 mg/dl (Dev. std. = 0,59).
Valoarea medie globală pentru iPTH seric în funcţie de etiologia cirozei hepatice la SL-C a fost
de 64,241 pg/ml. Au rezultat valori mult crescute ale iPTH seric pentru toate formele etiologice de
ciroză hepatică, dar mai accentuat la pacienţii cu ciroză hepatică mixtă.
Se constată frecvenţa mai mare a osteopeniei la nivelul triunghiului Ward şi colului femural la
pacienţii din cadrul SL-C.
A rezultat o frecvenţă mai mare a osteoporozei la nivelul coloanei lombare şi triunghiului Ward
la pacienţii din cadrul SL-C şi o incidenţă mult mai mică la nivelul colului femural şi trohanterului.

CONCLUZII GENERALE

I. Concluzii rezultate din studiul modificărilor hormonilor glucoreglatori în cadrul lotului


studiat G

1. Tulburările de glicoreglare au fost prezente la 45,83 % din pacienţi, respectiv, diabetul zaharat la 19,44 % şi IGT
la 26,38 %.
2. Cele mai frecvente tulburări de glicoreglare s-au înregistrat la pacienţii cu ciroză hepatică postvirală C (8,334%) şi
ciroză hepatică alcoolică (8,333%).
3. Frecvenţa cea mai mare a cazurilor de diabet zaharat a fost întregistrată la pacienţii cu ciroză hepatică postvirală C
(21,428%) din numărul pacienţilor cu diabet zaharat, fiind urmată de ciroza hepatică alcoolică cu 17,857% din
cazurile de DZ. 14,285% din cazurile de DZ au fost prezente la pacienţii cu ciroză hepatică postvirală B.
14
4. Toleranţa alterată la glucoză (IGT) a prezentat cea mai mare incidenţă la pacienţii cu ciroză hepatică mixtă (alcool
+ VHB), 21,052 % din numărul pacienţilor cu IGT, fiind urmată de ciroza hepatică alcoolică cu 18,421 % din
cazuri, similar cu ciroza hepatică mixtă (alcool + VHC).15,789 % din cazurile de IGT au fost prezente la
pacienţii cu ciroză hepatică virală C.
5. Valoarea insulinei plasmatice a fost crescută cu 54,84% la pacienţii din clasa Child B şi cu 34,02% la pacienţii
din clasa Child C şi se pare că este o consecinţă a secreţiei pancreatice crescute de insulină, a metabolizării hepatice
scăzute, a scăderii clearance-ului hepatic al insulinei şi a reducerii sensibilităţii la insulină.
6. Clasa funcţională Child influenţează prezenţa tulburărilor de glicoreglare, acestea fiind mai frecvente la bolnavii cu
ciroză hepatică încadrată în clasa funcţională Child C.
7. Sensibilitatea la insulină este mai mică la pacienţii cu ciroză hepatică decât la persoanele sănătoase, concordant cu
clasa funcţională Child.

II. Concluzii rezultate din studiul modificărilor hormonilor tiroidieni în cadrul lotului studiat
T şi sublotului A

1. La pacienţii cirotici din lotul studiat T, valorile serice ale tiroxinei (T4) au fost situate în paleta de valori normale,
dar la limita inferioară.
2. Scăderea tiroxinei (T4) s-a corelat semnificativ statistic, cu prezenţa şi gradul EH.
3. Nivelul seric pentru T3 (triiodotironina) a fost scăzut sub valorile normale şi s-a corelat cu clasa funcţională Child,
dar nu şi cu prezenţa encefalopatiei hepatice.
4. Nivelul seric al fT4 a fost constant scăzut şi s-a corelat cu prezenţa encefalopatiei hepatice, cu gradul insuficienţei
hepatice şi cu clasa funcţională Child.
5. Nivelul TSH-ului seric a fost constant crescut, corelându-se cu prezenţa encefalopatiei hepatice, gradul insuficienţei
hepatice şi clasa funcţională Child.
6. Radioiodocaptarea tiroidiană (RIC) a fost constant crescută la bolnavii cirotici, semnificativ statistic cu clasa
funcţională Child.
7. În ceea ce priveşte modificările hormonilor tiroidieni, respectiv T3, T4 şi fT4, au prezentat valori relativ normale,
dar la limita inferioară, astfel că numai 40% din pacienţi au prezentat valori scăzute ale fT4, iar TSH a fost
crescut la pacienţii din clasa Child B (54,18%), respectiv, clasa Child C (34,02%) corelându-se cu prezenţa
encefalopatiei hepatice şi gradul IH.
8. Din cadrul lotului de 144 pacienţi, au prezentat fenomene clinice de hipotiroidie un număr de 19 pacienţi
(13,19%), iar dintre aceştia au necesitat tratament de substituţie un număr de de 7 bolnavi (4,86%), explicând
faptul că scăderea nivelului hormonilor tiroidieni la bolnavii cirotici are expresie clinică la un număr redus de
pacienţi.
9. Scăderea nivelului hormonilor tiroidieni şi creşterea TSH-ului s-a corelat cu gradul de afectare hepatică şi cu
concentraţiile serice ale testosteronului, sugerând existenţa unei legături între sinteza hormonilor sexuali şi funcţia
tiroidiană.

III. Concluzii rezultate din studiul modificărilor hormonilor sexoizi în cadrul sublotului B

1. Tulburările gonadice sunt cele mai frecvente modificări clinice la pacienţii cu boală cronică hepatică, incidenţa lor
fiind direct proporţională cu severitatea afecţiunii hepatice.
2. Cele mai importante modificări s-au înregistrat pentru hormonii androgeni, respectiv, au rezultat niveluri scăzute la
toţi bărbaţii cirotici, testosteronul plasmatic total având o valoare medie de 3,485 ng/ml şi 3,145 pg/ml pentru
testosteronul liber plasmatic.
3. Bărbaţii cu ciroză hepatică prezintă frecvent, hipogonadism şi diferite grade de feminizare, indiferent de etiologia bolii
hepatice.
4. Nivelul testosteronului plasmatic a fost constant scăzut la toţi pacienţii cu ciroză hepatică din sublotul B şi s-a
corelat seminificativ statistic cu gradul IH şi clasa funcţională Child.
5. Estradiolul seric (E2) a înregistrat valori crescute la pacienţii cirotici din cadrul sublotului B, corelându-se
semnificativ statistic cu clasa funcţională Child.
15
6. Estradiolul seric a prezentat la bărbaţi o valoare medie de 68,420 pg/ml, iar cele mai mari valori de 98,77 pg/ml,
au fost găsite la pacienţii încadraţi în clasa funcţională Child C.
7. Creşterea valorilor estradiolului seric şi scăderea nivelului testosteronului plasmatic (total şi liber), respectiv, raportul
estrogeni/testosteron, crescut de peste 100 ori, sunt răspunzătoare de modificările cu caracter sexual secundar, dar şi
de apariţia andromastiei şi angioamelor stelare, ca o consecinţă a conversiei exagerate a androgenilor în estrogeni şi de
reducere a metabolizării estrogenilor la nivel hepatic, dar şi de aportul de fitoestrogeni din băuturile alcoolice.
8. Raportul estrogeni/testosteron a fost crescut la toţi pacienţii cirotici din cadrul sublotului B.
9. Modificările hormonilor sexoizi la pacienţii cu ciroză hepatică pot fi implicate în patogenia sindromului hepato-
pulmonar, singura modalitate terapeutică la ora actuală, fiind legată de posibilitatea transplantului hepatic.
10. Cunoaşterea acestor modificări este utilă atât endocrinologului pentru diagnosticul hormonal, cât şi practicienilor care
tratează pacienţii cu boli cronice hepatice.

IV. Concluzii rezultate din studiul modificărilor axei PTH-calciu şi influenţei asupra masei
osoase şi turnover-ului osos în cadrul sublotului C

1. Nivelul calciului total seric şi al calciului ionic seric a fost constant scăzut la toţi pacienţii sublotului C şi s-a corelat
semnificativ statistic cu etiologia cirozei hepatice, fiind mai scăzut pentru ciroza hepatică de etiologie mixtă (alcool +
virus).
2. Nivelul pentru iPTH seric (intact parathyroid hormone) a fost constant crescut la toţi pacienţii sublotului C şi s-a
corelat semnificativ statistic cu etiologia cirozei hepatice, fiind mai crescut la pacienţii cu ciroză hepatică mixtă (alcool
+ virus).
3. Osteopenia la pacienţii cirotici din cadrul sublotului C a prezentat cea mai mare incidenţă la nivelul triungiului
Ward, iar incidenţa minimă a fost la nivelul coloanei lombare.
4. Osteoporoza la pacienţii cirotici din cadrul sublotului studiat a avut o incidenţă mai mare la nivelul coloanei lombare
şi triunghiului Ward şi o incidenţă minimă la nivelul trohanterului şi colului femural.
5. Modificările la nivelul axei PTH-calciu, incidenţa osteopeniei şi osteoporozei la pacienţii cu ciroză hepatică, ar putea
fi un indicator al iminenţei producerii fracturilor osoase spontane sau provocate şi eventual al necesităţii efectuării
tratamentului osteoporozei şi al aplicării măsurilor profilactice care se impun.

V. CONCLUZII FINALE

1. Modificările endocrine care pot să apară la un bolnav hepatic sunt deosebit de polimorfe, fiind imposibil de conturat
un model specific de tulburare endocrină asociată hepatopatiei, acestea depinzând major, atât de susceptibilitatea
individuală, cât şi de etiologia şi evoluţia bolii hepatice. Progresul metodelor de investigaţie de-a lungul timpului, face
ca datele oferite de diverse studii să fie dificil de comparat între ele sau incluse într-un proces de metaanaliză.
2. Cunoaşterea de către hepatolog a tulburărilor endocrine care pot avea semnificaţie clinică la un bolnav hepatic,
permite o încadrare diagnostică corectă şi luarea deciziilor terapeutice adecvate, iar pentru endocrinolog sunt
importante implicaţiile afecţiunilor hepatice în interpretarea testelor hormonale.
3. Este incitantă şi atrăgătoare perspectiva folosirii parametrilor endocrini şi a intervenţiilor hormonale în evaluarea şi
îngrijirea mai bună a bolnavului hepatic. Un exemplu recent de acest fel este încercarea de tratare a malnutriţiei
ciroticilor cu ghrelină, iar în perspectivă cu doze farmacologice de ghrelină sau agonişti ai receptorilor de ghrelină.
4. Cunoaşterea şi înţelegerea mai clară a modificărilor endocrine din bolile hepatice cronice pot ajuta la un prognostic
mai bun, la creşterea speranţei de viaţă şi a calităţii vieţii acestor bolnavi.

16
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Asterios Karagianis, Faidon Harsoulis (2005). Gonadal dysfunction in systemic diseases. European
Journal of Endocrinology, 501-513.
2. Beers Mark H, Berkow Robert (2002). Hepatopatii provocate de alcool. Manualul Merck de
Diagnostic şi Tratament, Ediţia a – XVII-a , Bucureşti, 368-371.
3. Bistriceanu M, Popescu Mihaela (2005). Manifestări viscerale în patologia endocrină, Ed. Medicală
Universitară, Craiova, 75-89.
4. Castilla-Cortazar I, Garcia M, Quiroga J, Diez N, Diez-Caballero F, Calvo A, Diaz M &
Prieto J. (2003). .Insulin –like growth factor-1 reverts testicular atrophy in rats with advanced cirrhosis.
Hepatology, 31; 592-600.
5. Ciurea T, Rogoveanu I, (2003). Ciroza hepatică –Diagnosticul cirozelor hepatice. În Gastroenterologie şi
Hepatologie (Actualităţi), Sub redacţia Ciurea T, Pascu O şi Stanciu C, Ed. Medicală, 619-634.
6. Drakoulis CH, Minadaki M, Karasavidou L, Panidou M, Liaron CH, et al. (2002). Correlation
of chronic hepatitis B and C with diabetes mellitus, Madrid, Spain, 37th Annual Meeting of the European
Association for the Study of the Liver.
7. Dumitrache C, Grigore D, Alina Sucaliuc, Diana Păun. (2005). Osteoporoza – Scurt îndreptar
diagnostic şi terapeutic. Societatea Română de Osteoporoză.
8. Escalante Boleas MA, Franco Vicario R, Cubas Largacha L (2002). Nutrition, bone disease and
alcoholic cirrhosis, An Med Interna; 19: 503-5.
9. Faulkner KG, Verboven C, Weynand LS, Wacker WK, Barden HS (2006). Determination of T-
score confidence limits for diagnosing osteoporosis. Osteoporosis Int, vol 17 supp 1:31.
10. Fitz JG. (2002). Hepatic encephalopathy, hepatopulmonary syndrome, hepatorenal syndrome. In Sleisenger and
Fortran’s.Gastrointestinal and Liver Diseases.Philadelphia:Saunders,1543-1558.
11. Gonzales–Calvin JL, Gallego-Rojo F, Fernandez Perez R, Casada–Casallero F, Ruiz
Escolaro Elena. (2004). Osteoporosis , Mineral, Metabolism and Serum soluble tumorr necrosis receptor. In
Cirrhosis, Journal Clinical Endocrinology, 89 (9) : 4325-4330.
12. Greco AV, G. Mingrone. (2002). Mechanism of hiperinsulinaemia in Child’s disease grade B liver cirrhosis
investigated in free living conditions. Gut; 51:870-875.
13. Hasselblatt M, Krieg-Hartig C, Hufner M, Halaris A & Ehrenreich H. (2003). Persistent
disturbance of the hypothalamic-pituitary-gonadal axis in abstinent alcoholic men. Alcohol and Alcoholism, 38:
239-242.
14. Holdstein A, Hinze H, Thieben E, Plaschke A (2002). Hepatogen diabetes in liver cirrhosis, Journal
of Gastroenterology and Hepatology, 17: 677-81.
15. Hristozov K, Bohchelian H, Chavdarova M, Najdenova D (2006). Screening for risk factors for
osteoporosis. Osteoporosis Int, vol 17 supp 1:49.
16. Jason M. (2003). Insulin resistance is associated with chronic hepatitis C and virus infection fibrosis progression.
Gastroenterology, vol 125, nr 6.
17. JD. Collier, M Ninkevic, JE Compston. (2002). Guidelines on the management of osteoporosis associated
with chronic liver disease, Gut; 50 (suppl) : 11-19.
18. Johnell O (2006). Risk factors for osteoporosis:an epidemiologic overview.Medicographia 28,1: 9 - 12.
19. Jorge L, Gonzales-Calvin, Francisco Gallego-Rojo, et. al. (2004). Osteoporosis, Mineral Metabolism
and Serum Soluble Tumor Necrosis Factor Receptor P55, in Viral Cirrhosis, Journal Clinic Endocrinology
Metabolism, 89 (9) : 4325-4330.
20. Joje Varghese; Haseeb Ilias-Basha; Ravishanker Dhanasekaran; Shivakumar Singh;
Jayanthi Venkataraman (2007). Hepatopulmonary syndrome - Past to present, Annals of Hepatology;
6(3): July-September: 135-142.

17
21. Kanis J, Johnell O, (2005). Requirements for DXA for the management of osteoporosis in Europe.
Osteoporos Int 16: 229 – 238.
22. Kanis J, Johansson H, Johnell O (2005). Alcohol intake as a risk factor for fracture. Osteoporos Int
16: 581 – 589
23. Karagiannis and Karsoulis. (2005). Gonadal dysfunction in systeme disease, European Journal of
Endocrinology , vol 152, Issue4, 501-513.
24. Knobler H, Zhornicky T, Sandler A, Haran N, et al. (2003). TNF-α, induced insulin resistance may
mediate the HCV-diabetes association. Am J Gastroenterol;98:27-51-56 [ISI] [MEDLINE].
25. Knobler H. and Schatter A. (2005). TNF-α, chronic hepatitis C and diabetes: a novel trial, QJM, Vol. 98,
no.1: 1-6.
26. Kraus MR, Schafer A, Bentink T, Scheurlen M. (2005). Sexual dysfunction in mal with chronic
hepatitis C and antiviral therapy: interferon-induced functional androgen deficiency or depression? Journal
Endocrinology; 185 (2) : 345-352.
27. Kuntz E, Kuntz HD. (2002). Alcohol-induced liver damage. Hepatology. Principles and Practice .
Heidelberg Germany, 470-488.
28. Lawrence G Raisz, Barbara E Kreana, (2003). Metabolic Bone Disease. In Williams Textbook of
Endocrinology Tenth Ed 1373-1410.
29. Legrand E, Siman V, Audran M (2002) Steroides sexuels et osteoporos chez l′homme. Andrologie 12, 11
- 16
30. Liante Catalina, L. Soradoc. (2005). Tulburările de glicoreglare în boala hepatică alcoolică. Medicină
Internă, vol II, nr 1, 61-66.
31. Lorraine A Fitzpatrick, (2002) . Secondary causes of Osteoporosis. Mayo Clinical Practice; 77: 453-468.
32. Malik R, Hodgson H, (2002). The relationship between the thyroid gland and the liver, Q J Med; 95: 559-
569.
33. Marchesini G., Bianchi G., Lucidi P., Zoli M. (2004). Plasma ghrelin Concentrations, Food Intake,
and Anorexia in Liver Failure. J. Clin. Endocrinol. Metab., 89(5): 2136-2141.
34. Maria Ines Baria, Jorge Vera-Otarola, Ursula Leon, Valeska Volrath, et. al. (2008). Influence of
extrahepatic viral infection on the natural history of hepatitis C. Annals of Hepatology; 7(2): 136-143.
35. Maribel Rodriguez-Torres, Carlos F Rios-Bedoja, Grisell Ortiz-Lasante, et. al. (2008). Thyroid
dysfunction among chronic hepatitis C,patients with severe hepatitis fibrosis, Annals of Hepatology; 7(1) : 72-77.
36. Reginster JY, Burlet N (2006). Osteoporosis: a still increasing prevalence. Bone 38: 4 – 9.
37. Shalender Bhasin, Jennifer Berman. (2003). Sexual Dysfunction in Men and Women. In Williams
Textbook of Endocrinology Tenth Ed, 771-794.
38. Streba Letiţia, Doina Cârstea, P. Mitruţ, C. C. Vere, Nicoleta Dragomir, C. T. Streba.
(2008). Nonalcoholic faty liver disease and metabolic syndrome: a concise review (ISI). Romanian Journal of
Morphology and Embriology, Volume 49, Number 1, 2008, pg. 13-20, ROMANIAN ACADEMY
PUBLISHING HOUSE, ISBN (13) 978-973-106-011-8).
39. Şerpoi Gh, Coculescu M. (2004). Semnificaţia modificărilor hormonale din bolile hepatice. Medicina
Modernă , vol XI, nr 12 , 619-622.
40. Şerpoi Gh, Coculescu M. (2005). Semnificaţia modificărilor hormonale din bolile hepatice. Medicina
Modernă, vol XII, nr 1 , 2-8

CURRICULUM VITAE

DATE PERSONALE

¾ Nume şi prenume: DRAGOMIR NICOLETA


¾ Data şi locul naşterii: 15 mai 1957, com. Pieleşti, Jud. Dolj.
¾ Starea civilă: căsătorită, fără copii.
¾ Domiciliul stabil: Craiova, B-dul Nicolae Titulescu, Bl. G2, Ap. 9, 200219, Dolj.
18
STUDII
¾ 1964-1972 - Şcoala generală nr. 2 Pieleşti, Dolj.
¾ 1972-1976 - Liceul Teoretic ”N. Bălcescu” Craiova.
¾ 1977-1983 - Facultatea de Medicină Generală din Craiova

ACTIVITATE PROFESIONALĂ
¾ 1983-1986 - medic stagiar, Spitalul Clinic Nr. 1, Craiova.
¾ 1986-1990 - medic medicină generală la Dispensarul Coşoveni, Dolj.
¾ 1990-1994 - medic secundar medicină internă la Spitalul Municipal Craiova.
¾ 1994 - medic specialist medicină internă, Clinica Medicală I, Spitalul Municipal Craiova.
¾ 1998 - medic primar medicină internă, Clinica Medicală I, Spitalul Municipal Craiova.
¾ 1998 - competenţă ultrasonografie generală.
¾ 1991-2005 - asistent universitar UMF Craiova.
¾ 2005-2009 - Şef lucrări UMF Craiova.
¾ 2001 - doctorand UMF Craiova.

ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ
¾ Peste 90 lucrări prezentate, publicate la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
¾ 15 articole publicate ”in extenso” în reviste naţionale.
¾ Coautor la un articol ISI.
¾ Autor la două cursuri (Nursing Clinic – Medicină Internă) şi coautor la opt cursuri şi lucrări practice
de Semiologie Medicală.
¾ Membru la Societatea Română de Medicină Internă, UMB, Societatea Română de Endocrinologie
Clinică.

ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ RELEVANTĂ PENTRU TEMA TEZEI DE DOCTORAT

¾ ”Modificările hormonilor tiroidieni în boala cronică hepatică”- autor, Revista Română de Endocrinologie şi
Metabolism, Vol. 2, Nr. 3, iunie 2003, Editura “Gr. T. Popa”, UMF Iaşi.
¾ ”Modificări hormonale în boala cronică hepatică” – autor, RJEM - Supliment “Al XII-lea Congres
Naţional al Societăţii Române de Endocrinologie cu participare internaţională”, Timişoara, 13-16
oct. 2004.
¾ ”Manifestări extrahepatice în hepatitele cronice virale” – autor, Al XIV-lea Congres Naţional de
Hepatologie cu participare internaţională, Bucureşti, 22-23 octombrie 2004.
¾ ”Ghrelina – implicaţii în balanţa energetică a organismului” – autor, Craiova Medicală, Vol. 7, Supl. 3,
Editura Medicală Universitară Craiova, 2005.
¾ ”Corelaţii între etiologia hepatitelor cronice virale şi tulburările de glicoreglare” – autor, Craiova Medicală, Vol.
7, Supl. 3, Editura Medicală Universitară Craiova, 2005.
¾ ”Managementul osteoporozei din boala cronică hepatică” – autor, Craiova Medicală, Vol. 8, Supl. 3,
Editura Medicală Universitară Craiova, 2006.
¾ ”Endocrine manifestations in cirrhosis” – author, 29th Balkan Medical Week; Ecology, Man, Health;
28-30 September 2006, Golden Sands, Varna, Bulgaria.
¾ ”Study On the alterations of the bone metabolism in hepatic cirrhosis”- author, The 17 th Session of the
Balkan Medical Days, Craiova-Roumanie, 12-14 September, 2007.
¾ ”Modificările hormonilor glucoreglatori în ciroza hepatică” – autor, Craiova Medicală, Vol. 9, Supl. 1,
Editura Medicală Universitară Craiova, 2007.
¾ ”Modificările hormonilor sexoizi în ciroza hepatică” – autor, Craiova Medicală, Vol. 9, Supl. 1, Editura
Medicală Universitară Craiova, 2007.
¾ ”Nonalcoholic faty liver disease and metabolic syndrome: a concise review” (ISI). – coauthor, Romanian
Journal of Morphology and Embriology, Volume 49, Number 1,2008.
¾ ”Modificările hormonilor sexoizi şi ale metabolismului osos în ciroza hepatică alcoolică” – autor, Cluj, sept
2008, Al III-lea Congres al Asociaţiei de Endocrinologie Clinică din România.

19