´Iubeste lumea, dar nu apartine ei´.

Iisus
- In tot ce facem este o umbra de indoiala si cu atat mai putin putem face afirmatii clare cand anumite lucruri sau fraze fac parte dintr un material eterogen. In jocul acesta este un telefon fara fir, spiritual, in care lui Iisus I se atribuie foarte multe cuvinte, miracole, intamplari, unele petrecute si altele nu. Singurul lucru de care n ar trebui sa ne ndoim este ca El a existat. Dupa sensul frazei de mai sus, El a iubit lumea, dar in cele din urma, prin grija omului, n a mai apartinut ei. Se prea poate ca rautatile si interesele acelor vremi sa L fi coplesit la un moment dat chiar si pe El. Intelepciunea acestei fraze vine din sensul ei retoric. Adica ai putea iubi lumea numai daca ai apartine ei. Nu se pot privi aceste lucruri fara a face o legatura intre om si spirit si a percepe omul, ca pe o forma a viului spiritual. In viata pe care a petrecut o intre oameni, asa cum ne este prezentata ea, din surse de altfel eterogene si putin credibile, ea poate deveni un exemplu pentru cei care nu apartin acum acestei lumi si care se transforma in conducatorii ei spirituali si politici, o macina in functie de vrerile lor si de interesele lor materiale si o impart dupa bunul plac. Sensul mai profund al frazei ar fi: iubeste lumea, dar nu te las adominat de ea. Lumea, in totalitatea ei, creeaza o dependenta care starneste o pofta de a trai oricum si orice, in suferinta sau in bucurie, in iubire sau in rautate. A crede orice se spune de catre conducatori, maestri sau preoti este a inghiti orice si a transforma in confuzii sau a duce in fanatism iubirea de pe la inceputurile lumii crestine. Si apoi nu poti face o dependenta de lume, decat daca ti place viata ta. Primul lucru care este foarte important este ca trebuie sa ti apartii tie, sa inveti sa te cunosti, sa fii multumit de tine, sa stii sa darui si sa primesti, sa ti consumi raul pe care il ai de facut si sa suporti raul care ti se face. Din pacate, o lume ideala a unui bine absolut probabil ca nu va fi posibila niciodata sau, daca ar fi posibila, ea ar duce la o mare plictiseala. Oameni si minti care inventeaza asta nici ei insisi nu cred in ea. O spun cumva, ca pe un surogat al unui lucru fara un echilibru. Echilibrele precare, de fapt, ale legaturii dintre om si spirit implica mai degraba intelegerea unuia de catre celalalt si, mai ales, intelegerea omului in faptele vietii sale cu toate efectele lor si consecinta acestor efecte in evolutia spiritului. Oricum, prin moarte poti spune ca nu mai apartii acestei lumi, dar in ciclul generalizat al legaturii profunde dintre viata si moarte de cate ori te intorci, lumea iti apartine. Vrand nevrand ne trezim facand atasamente, ne trezim legati de noi insine si de ceilalti intr un social din care oricat am vrea sa iesim nu putem. Lumea traita nu inseamna singuratate. Lumea traita inseamna

lectii de viata, evolutie transformare si schimbare. Acesta este sensul profund, acesta cred eu ca este sensul profund al frazei pe care a spus o sau care i s a atribuit lui Iisus. Si daca toti inteleptii si maestrii lumii ar fi mai atenti cu omul, ca fiinta si mai putin implicati de multe ori intr un fals spiritual, poate ca toti cei care traiesc ar ajunge, mult mai simplu, la concluzia ca intre Divinitate si om relatia este de egalitate pentru ca asa ar vrea Dumnezeu sa fie. Nu cred intr un Dumnezeu razbunator si cinic, cum nu cred intr un Dumnezeu care i ar apara pe unii buni de altii rai, impiedecand prin aceasta sa traim ce ne am ales. Cred intr un Iisus care priveste fara discriminari relatia dintre om si El si nu intr un Cristos care pe unii sa i iubeasca si pe altii nu. Daca Iisus nu a apartinut acestei lumi, atunci ce importanta a mai avut iubirea si sacrificiul Lui? Doar daca apartii unei lumi, te poti sacrifica in numele iubirii fata de om. De altfel, de a lungul istoriei omenirii au fost destule sacrificii care n au rodit nimic in planul vieti spirituale, desi ele au parut cumplit de dureroase si insuportabile. Mai presus de orice insa, iubeste lumea in care traiesti ca sa ti poti duce pana la capat programul ales si sa intelegi, cu bucurie, ca moartea si reintoarcerea din moarte este o forma a nemuririi care apartine acestei lumi. Iubind apartii si lumii si omului, iar iubind inalt spiritual te ridici deasupra propriilor limite si apartii Divinitatii, traiesti alaturi de Ea. Evitati sa puneti in carca lui Dumnezeu si a lui Iisus atat de multe lucruri omenesti, evitati sa umanizati Divinitatea. Umanizand o nu veti putea face diferenta intre Dumnezeu si om. Dintre toate cele care se intampla, nimeni nu poate reprezenta in mod absolut Divinitatea. Recunoasterea de maestri sau de reprezentanti prin preotime este o recunoastere pe care si o da omul lui insusi sau este recunoscut de catre om. Divinitatea nu si alege maestri nici nu i protejeaza, nici nu i dezvolta si nici nu i invata. Cea mai mare calitate a Divinitatii este neutralitatea fata de viata omului. Insa ceea ce si face omul din viata lui ii apartine si destule lectii care s au dat de a lungul istoriei omenirii n au fost invatate niciodata si se tot repeta. Demnitatea suferintei lui Iisus s a transformat in umilinta Lui fata de om pentru ca, in cazul acesta, au crescut pe lemnul crucii sale interese, de un adevar indoielnic, in numele iertarii si a pacatului. Intrebarea care se pune este cat va putea omenirea sa mai duca pacatul acesta si daca va exista vreodata o iertare pentru el? Parerea mea este ca doar omul sustine in orbirea lui greseala si pacatul odata facut pentru ca pana si Dumnezeu s a saturat sa l auda tremurand si caindu se mereu. Acceptarea unei astfel de situatii ar prabusi religii intregi, destule lucruri care s au facut in numele credintei s ar dovedi false si mincinoase pentru ca omul s a cladit pe sine in umbra pacatului primordial, nu cel al Evei, ci cel al omului fata de Iisus. Au fost oameni care au suferit poate ca mai mult decat a suferit El pe cruce si suferinta lor a ramas tacuta si nestiuta.

Pentru ca daca toti suntem copiii lui Dumnezeu si Dumnezeu este un parinte bun, asa cum Il cred, greseala aceasta a fost demult iertata. Numai ca omul, prin reprezentantii sai religiosi, continua sa si puna cenusa in cap si, probabil, va continua inca multa vreme sa o faca pentru ca nu intelege ca relatia dintre Dumnezeu si om este simpla, ca o relatie dintre un parinte si un copil, cu tot respectul necesar. Intrebarea care se pune este: cum v ati simti in locul Divinitatii, vazand ca sunteti privit asa cinic, rau, razbunator si, din cand in cand, c un dram de iubire? Dumnezeu l uitat al vietii voastre si a adus aminte ca omul, prin esenta fiintei sale, este o picatura din Divinitate. La fel cum se transmit genele din parinti in copii, la fel si energia dumnezeirii va cuprinde pe toti si nu va puteti socoti unii mai vinovati decat altii pentru o greseala care cred ca s a iertat demult déjà. Ganditi asa si iesiti, daca se poate, din cercul stramt al existentei voastre in care, unii, va apasa ca sa va poata domina in virtutea unei greseli care, dupa cum v am mai spus, nu cred ca mai exista.

Comunicare a entitatii de Lumina care isi spune Tata .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful