BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro, 2011        Redactor şi editor format .pdf Acrobat Reader: Geta Rossier    Text: © 2011. Bogdan Burileanu  Toate drepturile rezervate.  Ilustrație şi copertă: Geta Rossier, după fotografii ale autorului    © 2011 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader.  Este  permisă  descărcarea  liberă,  cu  titlu  personal,  a  volumului  în  acest  format.  Distribuirea  gratuită  a  cărții  prin  intermediul  altor  siteuri,  modificarea sau comercializarea acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sunt interzise şi se pedepsesc conform legii  privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în vigoare.    ISBN– 978‐973‐122‐052‐9    Editura LiterNet  http://Editura.LiterNet.ro / office@liternet.ro 

 

1

BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro, 2011                   

Prietenului RADU A.,  sprijinitor neprețuit la cizelarea acestor mici istorii de viață 
   

 

2

.............................................................................. 31 Gaura proastă ...................................... 125     3 .............................................................................................................................................................................................................................. 62 Incident ............................................................................................................................................................................................................................ 86 Hard Risk .................. 39 2 ‐ 1. 52 Prieten drag .................................................................................................................................................................... 43 Întâlnirea ................................................................................................................................................................................................................................................................ 76 Pietre prețioase .......................................................................................................................................4 Cursa..............................................................................................................................................................................................................................................................................................ro.............................................................................................................. 115 Prater noster............................................................. 17 Rea de muscă pe căciulă .................... 2011      CUPRINS    Trei nopți de......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 28 Masaj erotic............................................................................................................................... 36 Groapa lui Procust ................................................................................................ 93 Postacul postează întotdeauna cu două mâini ........................... 22 Bunicul....................................................... la țară ....................................BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet......................................................... ............................. 103 Dragostea............................................

    4 ..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet..ro. 2011      TREI NOPȚI DE.

 Ceva între compasiune şi o brumă de  tandrețe.  dar  a  fost  sigur  că  nu  se  înşeală  abia  după  ce  şi‐a  spus  numele.  Un  telefon  banal.  în  vârful  degetelor. în redacție. 2011        ‐ … De ce. aiurea.  La  început.  adusă  de  mână  de  secretara  facultății. examinare aşijderea.  cu  o  acută  conştiință  națională.  mai  ales  când  era  emoționată. Carotida pulsează ritmic undeva.  cu  două  prostii  din  plastic  rătăcite  aiurea.  Accentul  slav  trecea  destul  de  bine  printre  liniile  învechite.  Rostire  ezitantă. nu mai întâmpină niciun obstacol.  dârză. inutilă. Se pomeniseră cu  ea.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. neputincioasă.  cuminte.  Bărbatul  se  căzneşte  să  poată. pe acolo. Secretara îi făcuse cu ochiul.  Marilda  Bilic.  ce  naiba…  A  izbutit  să  urce  până  sub  lobul  urechii. Batic în jurul gâtului.  pe  la  mijlocul zilei. complice. ajunsă atât de aproape de  țintă. într‐un loc numai de ea ştiut.  Ochii  zvâcnesc  şi  caută  un  punct  de  sprijin  în  el. pe la  mijlocul  anului  I.  Un megafon aspru.  Una banală.  Îi  suna  cunoscut.  Una  dintre  sutele  de  mii  „de  dincolo”. Îi vine să o strângă de gât.  Banatul  sârbesc  era  plin  de  ei.  Aşteaptă.  Întotdeauna  vorbise  aşa.  Femeia  îşi  strânge  cu  înverşunare  pleoapele…  Iar.  cam  încâlcit.  pe  cursul întrerupt pentru intrarea ei.  căutând  cuvintele.  Să  fie  bărbat.  Să  vrea. Probabil anunțul de plecare.  Depărtarea  ‐  da. fă‐mă să înțeleg şi eu. Cam gheboasă ‐ asta.  propozițiile.  Cald…  fierbinte…  Dogoreşte.  comunitate  compactă.    ‐ De ce? Pentru numele lui Dumnezeu. Un  morman  de  păr  negru. I‐a  refuzat.  profesorii  îi  oferiseră  posibilitatea  să  aleagă  statutul de student străin ‐ subiecte mai uşoare.ro.  amestec  tulbure  de  vlahi.  acolo.  Aaaa… nu! Fără să‐şi dea seama.  aproape  trufaşă.  machidoni  şi  români. din preajmă. Marilda?    Se crispează.  Era  româncă. şi din cauza    5 .  Se  aşezase. răi au examinat‐o din spate. Curioşi.  figura  în  acte  drept  cetățean iugoslav.  în  primul  rând  de  bănci. venit la studii în România.  Încălecase. Nu‐ți  cer mai mult.  numai  ochi  şi  urechi. aruncă asupra lor  un potop de cuvinte şi hârâituri. când i‐a  întins insinuant receptorul: „Vă caută o voce blondă…”. bâjbâie la fel de năuc peste el  şi se înfige undeva. furia i se moaie într‐o mângâiere. Dacă nici acum… Palma.  Mâna porneşte la atac.  ‐ Dacă vrei…  Invitația  venise  absolut  pe  neaşteptate.  cu  o  mândrie  încăpățânată. de pe undeva.  Duel  mut  şi  scurt. Privirea alunecă în jos.  Nu  i  se  auzea  culoarea.  Destul! E limpede că s‐a folosit de el.

 nu numai la adresa ei.  Tot de acolo.  frate?”.  însă.  cei  de  la  care  sorbeam  nişte  emisiuni  de  televiziune  mai  „kuki”  (cu chip uman.  Dorian  nu  avusese  cu  ea  decât  relații  de  strictă  colegialitate. cu iz  provincial. Dintr‐odată.  ascetul  cel  sever  şi  constipat  al  seriei. Se mai întâlneau la vreun film sau piesă de teatru. o  colecție de filme premiate în anul precedent la marile festivaluri ale lumii. câte un săpun sau  un spray deodorant.. dar. a strâmbat din nasul ei fin şi a şuierat cu iz de praz veninos: „Parcă  tovarăşii  iugoslavi  nu  au  colhozuri. 2011    poziției  deloc  elegante. după un timp.  Adevărul  este  că  nu  afişa  mai  deloc  emanciparea  fetelor    6 .  complexată.  tocilara  grupei. când a auzit că fata era dintr‐un sat  aşezat  la  aproape  100  kilometri  de  Capitală. Dimpotrivă! În  prima  pauză. să o întrebe.  Apoi.  Stătea  la  cămin. să o complimenteze.  îmbrăcată  doar  de  la  Paris  şi  Viena. nu era atât de sălbatică. Nu era aşa. că.. La prima vedere. încet.  Ca  şi  ceilalți.  De  sub  claia  dezlânată.  Theodora.  continua  să‐i  fixeze  chipul  cu  priviri  alunecoase  şi  să  lanseze. Smintite.  cu  caractere  chirilice.  în  Capitală. aceleaşi colege i‐au ascuns. Şi încăpățânată. chipurile pentru  o vizită particulară de prietenie.  bombănise  ceva  oarecum favorabil la adresa ispitei.  A trecut.  constataseră  că  scrie  sârbeşte.  într‐o  zi. elegantul şi distinsul domn a început să o  bage în seamă. Încet.  chiar  dacă  lăsa  impresia  că  nu  pricepe subtilitatea limbii române.  Şi  dacă  nu  mai  văzuse  ăsta  corpuri  de  actrițe la viața lui.  ori  de  câte  ori  i  se  ivea  ocazia. de peste Dunăre. dacă ştiai cum să o iei.  Nu  era  de  nasul  lui  să  se  cazeze  la  nişte  țărani.  Speriată?  Poate.  Marilda s‐a  mai deznodat şi  ea. sârboaica asta nu  avea nimic din aerul occidental sperat.  o  gură  senzuală.. andropauzatul  profesor  de  estetică  a  filmului.  bulgăroaica  cea  emancipată.  Prefera  un  fel  de  bâlbâială  din  care  nu  înțelegeai  nimic. şi atunci  remarcase ‐ malițios ‐ că sârboaica lor preferă spectacolele cuminți.  cele  trei  perechi  de  blugi  şi  i‐au  operat  unica  fustă.  Nu  aducea  cu  ea  nimic  din  aerul  emancipat  al  sârbilor. apud jargonul cripto‐şmecheros al epocii de aur şi rahat). greu de convins să zică „da”  sau  „nu”... veneau şi supele la plic. FEST‐ ul de la Belgrad.  cu  capul  împins  înainte.  La  naiba. Ştiau marfa: speriată de bombe.  Aici.  s‐a acrit şi mai tare observând‐o cu cât sârg nota stupiditățile docte ale lui  madam  Turcu. țigări mai acătării.  Ludmila. Au constatat asta când i‐au  văzut publicate câteva poezii de o reală sensibilitate. Doar  că  Marilda  era  singura  care  se  înroşea. Dar tot timidă rămânea. o acceptaseră.  Distinsul  critic  a  mirosit  posibilitatea obținerii unei invitații de la familia Marildei. La a doua ‐ nici atât. scoțând  de  acolo  o femeie.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  Pe  asta  de  pe  unde  or  fi  cules‐o. Cum să lipsească  ea  de  la  seminar?  Aşa  că  a  trebuit  să‐şi  plimbe  picioarele  bine  proporționate pe sub nasul fremătător al lui signore Porta.  era  atât  de  aproape  şi  atât  de  intangibil!.  s‐a  mai  domolit.  Sigur.  ieşiseră  la  iveală  doi  ochi  mari  şi  negri.  lăsând‐o  la  jumătate din lungime.  au  băgat‐o  într‐un  coafor.. comentarii şi aluzii picante.ro. Ce‐i drept.  încât  până  şi  George.  Acolo  au  descoperit  fetele.

  fără  precedent  în  viața  lui  de  român  trăit.  au  rămas  în  picioare. S‐au îmbrățişat grăbit.  De  unde  până  unde?  Parcă  îl  chema  să  vină  până  la  colțul  străzii. deloc dispusă la amănunte.  aflaseră  că  este  realizatoare  de  emisiuni  culturale  la  o  televiziune  regională.  descoperise  o  Marildă  aproape  fermecătoare:  surâzătoare. lângă un fel de magazie care ținea locul sălii  de  aşteptare.  glumise musafira devenită amfitrion. era într‐o stare de nelinişte pe care    7 . nu care cumva să fie prinsă pe picior  greşit.  cu  toate  că  „evolua”  acasă. Pleca acasă în vacanțe şi se întorcea  de acolo la fel de liniştită şi închisă în ea. mereu cu spaima‐n suflet.  Nu  a  închis  ochii.  Gara  Dunav  era  o  mizerie. dacă era îndrăgostită.  aruncându‐i peste umăr invitația să se țină după ea. era  într‐o  cuşetă. Era  amabilă.    Surpriza  fusese  cu  atât  mai  mare  imediat  după  Revoluție. Dorian.  deschisă. A scos paşaportul. demonstrând en passant că era bine  dotată la simțul umorului.  „Doar  atâția  sunteți?  Acum  aveți  paşapoarte!. dar şi al observației.  în  brațele  calde.  aveau  trei copii.  I  se  părea  că  visează. Seara. În rest  ‐ nu tu chefuri. A primit biletul. cu ceva  pastile  anticoncepționale. Cine vroia să ajungă în Vest  nu  mai  era  legat  de  o  chemare  sau  alte  tertipuri  necesare  trecerii  frontierei.  darămite  ceea  ce  te‐ai  fi  aşteptat  din  partea  uneia  venită  din  „Occidentul apropiat”.  fără  să  le  ia  cuvenitul  suprapreț.  Doamne.  pe  teren  propriu.  Secretara  atotştiutoare  trăsese  cu  urechea  şi  a  glumit  obraznic:  „Dacă rămâneți pe acolo.  uite‐o  că  nu  se  schimbase. picanterii ‐ nici vorbă. singurul băiat prezent la Athénée Palace. ce să comunicăm familiei?”.  Invitația  la  Festival  îl  luase  pe  neaşteptate.  Se  fasonase. 2011    noastre.  Decizie  rapidă.  până  de  curând. alături de  alte  2‐3  colege..  S‐a  dus la agenția de voiaj.  îşi  vopsise  părul.. nici  ce vroia să facă atunci când va termina facultatea.  Îl aştepta la tren..  că  era  măritată  cu  un  colonel. Deşi bucuroasă de revedere.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Ce mai aveau de câştigat de pe urma uneia ca ea? Din poveştile  care  se  revărsaseră  atunci..  devenise  nu  doar  elegantă. banii.  Secrete. Nu mai era blondă.  pregătiri  minime. nu tu ieşiri la munte.  legând  anevoie  conversația. nici degajată.”. În autobuzul murdar.  Marilda  etala  aceeaşi  stângăcie  din  timpul  studenției.ro.  Blonzeala  o  prindea  de  minune.  S‐a  desprins  brusc  şi  a  luat‐o  înainte..  Îmbrăcată  modern.  Ciudată.  dezinvoltă.  confidențe. cum era numită pe atunci Iugoslavia titoistă.  aşa  cum  în  România  nu  mai  găseai  nici  pe  la  Gheboaia..  părăsită sau numai plictisită ‐ aşa cum arăta.  invitându‐şi  foştii  colegi  la  o  masă  prietenească.  strângătoare  ale  socialismului:  l‐a  anunțat  pe  redactorul  şef  că  lipseşte  o  săptămână. Acelaşi zâmbet  stingher.  ci  chiar  atrăgătoare. N‐au ştiut niciodată ce este cu ea.  ce  chestie!. le mai aproviziona pe unele dintre căministe. la cerere.  când  „sârboaica”  apăruse  în  Bucureşti.

 fără alte ingrediente.  Hai  repede  la    8 .  Era  o  drogherie. complice. că termină imediat..  ‐ Tu n‐ai o umbrelă?  Nu.    Începuse o ploaie piezişă.  ‐ Ieşi tu! Vezi că. urâte.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  ‐ Nu te supăra! N‐am voie să mă stric la păr.  Ton de comandă. ale cărei rotițe se dovedeau  total  nepotrivite  cu  denivelările  adânci  ale  trotuarului  şi  cu  bordurile  hotel.  Înțelegea.  Dar s‐a întors cu spatele. Dar cu teamă. 2011    nu reuşea să o ascundă. Umbrela proaspăt achiziționată  era fragilă.  Au ieşit în vâjgăraia de februarie.  Centrul  a  explodat  brusc..  ‐ N‐am mai făcut un blat. S‐a executat. întinzându‐i nişte bancnote mari. Maşinile goneau  vitejeşte.  L‐a apucat.. amestecată cu zăpadă.  mândru  de  îndeplinirea  misiunii.  A  rămas  în  spatele  ei. că învățase  sârbeşte  doar  pentru  ca  să‐i  violeze  ei  intimitatea?  Să  fim  serioşi. şi vino cu ea aici.ro. toată lumea face aşa. Dorian constatase că nu au compostat bilete de  călătorie.  Peste  o  oră  am  transmisie  în  direct. I‐a dat drumul după doar câțiva paşi. împroşcând în jur stropi de noroi  uleios.  Era  de‐a  dreptul  caraghioasă.  două luni mai înainte.  ‐ Ține‐mă de braț. gata să se frângă sub rafalele de vânt. Ce Dumnezeu era cu ea?!  ‐ Aici. Precis. scârțâia jalnic. la prima  stație. o să‐i sublinieze asta cu prima ocazie potrivită. şi‐a acoperit gura cu căuşul palmei ‐ reflexe de  apărare inutilă în fața unui musafir ca el. L‐a tras după ea.  ‐ Cunosc. la Athénée Palace. Cumpără‐mi una.  Nu  mai  semăna  deloc  cu  vedeta  care  îi  convocase. în replică.  Femeia  l‐a  împins  brusc  în  primul  magazin. a fost o grimasă cu  pretenții  de  grație. mai încolo. fără teama bălților generoase. trebuie să fie un magazin  cu de toate.  precare.  Balcani.  S‐a  scotocit în poşetă. Ce‐i drept.  Oaspetele i‐a făcut cu ochiul. Asta‐i mai lipsea din valiza grea. de când trăgeam de bursă. Putea fi un motiv. la fard. i‐a făcut semn să o aştepte. jos. niciunul dintre puținii călători nu  se  ostenise  să  facă  aşa  ceva. E ca acasă. Îți dai seama  ce  înseamnă. E mai simplu.  ‐ Probleme?  ‐  Scuză‐mă. pe stânga.  Autobuzul  vechi  străbătea  anevoie  nişte periferii cu nimic diferite de cele bine cunoscute ale Bucureştiului...  după  o  curbă  care  a  pus  la  grea  şi  scârțâitoare încercare burduful vehiculului. cea mai ieftină.  împreună  cu  toți  călătorii  care  au  putut  să  le  evite  pe  cele  două  controloare urcate între timp. Când  a  reapărut.. Tot ce i‐a reuşit. Ce şi‐o fi închipuind.  femeia  vorbea  la  telefonul  public.  O  să  vorbesc  din  holul  festivalului  şi  nu  am  timp  să  mă  aranjez. evocând vremurile boeme  ale studenției lor comune.  El  nu  dădea niciodată buzna. L‐a văzut intrând.

 Din zona umbrită a holului.  Au  intrat.  ‐ Preferi o parte anume?  Falsetul  din  vocea  oaspetelui  era  evident.  N‐a  fost  chip. Dacă nu te deranjează.  în  garderob.  părea  cam  din  alte  vremuri. îl avertizase că nu îl  va costa dormitul.  tipul afişa un zâmbet acru.  şi  s‐a  dus  singură  să  facă  formele de cazare.  Celebrul război iugoslav tocmai se urnea.. nu altceva. un individ înalt.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  Deşi.. Cine ştie.  când  a  revenit. de sorginte sovietică.....  Ce  naiba?  În  fond.  plin  de  fâşuri  şi  tercoturi  populare.    Şi‐a  desfăcut  geamantanul.  Paradoxal. clipind amenințător deasupra unor priviri înverşunate.. s‐ar putea să ştie mai multe. E bine aşa?  Şi a intrat în baie. îl  privea  insistent..  încercase  să‐i  prindă  privirea. Nu paşaport. peste cearceafuri îmbietoare.  L‐a  găsit  cu  ea  în  mână. Şi atunci?.  rătăcit  pe  un  bulevard  aglomerat. Las‐o pe ea să decidă până la capăt.  ‐ O să împărțim amândoi camera asta.  instalându‐se  în  fotoliu.  întotdeauna  i  se  păruse  ceva  asexuat.  Şi  când colo.  Începuse  să  se  simtă  prost.  Transmisiunea TV.  Dacă  reținuse  el  exact.    L‐a  lăsat  pe  o  canapea.  Împărțeau  camera. Țara  era în comă.  Hait!  Chiar  aşa?!  N‐avea  ce  face.  deşi  se  străduise  să  întrebe  cât  mai  firesc..ro. Aşa m‐am obişnuit şi acasă. se vedea chiar din stradă. dacă te uitai cu atenție la oameni...  dar  se  asorta  mai  degrabă  cu  mantalele  şi  chipiele  ofițereşti..  în  situația dată. bine legat. De altfel. Pentru un ziarist.  toate  gesturile.  Cuvertură pufoasă.  Pe  asta  unde  s‐o  aşeze?  Pat  matrimonial.  delicată.  Perne  imense.  Ia  uite..  Numai să vrea să vorbească despre  asta.  soțul  Marildei  chiar  era  militar. în culori pastel.  nu?  Apoi. superior şi iritat în acelaşi timp. de astrahan.  A  scos  cămăşile  şi  le‐a  pus  pe  două  dintre  cele  patru  umeraşe.  pijamaua.  de  căciuli  ruseşti  şi  fesuri  fantezi. la cât de sucită rămâne. Aştepta un moment potrivit să  îşi  chestioneze  colega  asupra  realităților  pe  care  un  străin  nu  le  putea  distinge.  dar  asta..  numai până când le remarcai epoleții strălucitori..  ‐ La geam.  cât  de  direct  ştia  să  acționeze!  Nu  şi‐o  imaginase  niciodată  în  ipostază  amoroasă..  În  strâmtoarea  liftului. acum.  sau  securist  sârb?  Dacă  nu  i  se  părea  lui.  Crisparea  Marildei  se  accentuase.  Ea  a  desfăcut  draperiile. şi  steluța roşie.  nu  se  autoinvitase..?  A  terminat  repede. I‐o fi părând rău..  lângă  recepție.  muta.  Şi‐a  aruncat  astrahanul  pe  un    9 . la fel de încurcată.  Îşi  refăcuse  coafura.  şi  nici  înțelege.  va  trebui  să  se  adapteze  din  mers.  Homosexual. prezența într‐o  țară aflată în agonie putea fi un privilegiu. Paltonul lung.  fără  niciun  fel  de  intonație. 2011    cum se ținea cu ambele mâini de tija umbrelei.

 ori îl folosea în cine ştie ce chestie... Apoi la conferința de presă de după.  să  fie. Intri tu primul la duş? Sau mă laşi pe mine?  A lăsat‐o.. Fug. Altele sunt acum. S‐a conversat în  franțuzeşte cu marele regizor. poftim!. Puls accelerat.  Seara..  ‐ Nu ştiu. Îl aştepta? Pe refugiu nu  erau decât ei doi.  A  descuiat.  ‐ Mai vedem. nu ai probleme.. lui i se încinseseră vârfurile  urechilor şi pomeții. s‐ar putea să dau o fugă până acasă.  Un  amestec  bizar. Dar s‐a întors imediat. dar se smucise scurt.  să‐l  aducă  aici.  ‐ Sper să nu mă rătăcesc până acolo. Să nu laşi cheia la recepție.  dacă  vroia  să  prindă  Delicatesele  lui  Jean‐Pierre  Jeunet.  S‐a dus la proiecție. Ei..  numai  de  zburdălnicii nu era apt.  Nu  era  de  mirare. S‐au lungit la o votcă şi o icră  neagră... ăsta era capul de afiş.  Oricât  se  străduise. nici nu visa la aşa  ceva.  Femeia  tremura. Cu doi ani în urmă. acum..  ‐ Nu ai mai plecat..  să.  Măi. deci.  ăştia nu se prea bagă de seamă cine intră şi cine iese.  Curios.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. da?  Îi  dăduse  legitimația  de  intrare  în  sală..  Ce  i‐o  fi  căşunat  să‐l  cheme. Arme.. în noaptea  asta...  de  excitație  nervoasă  şi  jenă  confuză. asta mai lipsea..  S‐au  întors  împreună. Măcar să‐l fi avertizat. Pa!  A ieşit..... Pentru el...  Patru  ani  de  facultate  trecuseră  în  acelaşi  fel.  nu  avea  însemne  de  taxi.  ‐ Eu trebuie să plec.  Trebuia  să‐şi  recunoască  emoția. În ce Dumnezeu intrase? N‐avea ce să facă. Protocolul ruşilor nu se preda.  Au  intrat. Ei..  ‐ Atunci. ne vedem la sală.?  Nu  era  un  pudibond.  îl  adâncea  într‐o  stare  tot  mai  neplăcută. în întuneric... Mâine...  A  dat  s‐o  ajute  la  scosul paltonului. o limuzină parcată  a  făcut  un  semn  din  faruri..  Trebuia  să  nu  piardă  timpul. În orice caz... 2011    Privire scurtă la ceasul de pe încheietura fină a mâinii..ro.  ‐ Eu sunt gata..  Mâinile şi picioarele ‐ reci ca gheața. Dacă nebuna asta iese  acum  în  pielea  goală  şi  se  aruncă  peste  el. La cât era de bizar totul. Poate. na.  nu  le  păsa. Aici. Câțiva metri mai încolo. sunt înapoi.  Aveau  în  comun  atât  de  puține..  Pe Marilda a găsit‐o în stația de tramvai. Se făcuse aproape miezul nopții. o cameră de hotel cu un singur pat?  Era ori sărită. Uitase ceva.  o  altă delicatesă: Urga lui Mihalkov.  ‐ Nu.  dar  părea  totuşi  mai  liniştită. bizar şi neaşteptat. O încântare.  Acelea  treceau  bezmetice..? Auzise  multe. droguri.  ‐ Dacă nu apar.  nu  intrau  deloc  în  rezonanță  unul  cu  altul..  dar  orişicât. A  pornit înapoi..  de  nicio  culoare. iar acum strâmba din nas. Restul  nu părea cine ştie ce. Liber la baie.  În  acest  moment.. Te descurci. spre hotel.  Pa!  Ciudat comportament.    10 ..?!  Numai  pentru a împărți..  În cameră era zăpuşeală.

?!  I‐a întins.  intrase  sub  duş.  gata  la  un  schimb  monetar  mai  avantajos. s‐a trezit cu Marilda lângă el.. trei copii şi alte obligații.  litere    11 .  Cu  urechea  lipită  de  tăblia  uşii. dacă se trezea cu bărbatul  Marildei. Bine.  apoi  şi‐a  dat  jos  halatul. Tocmai ieşea  din palatul Festivalului. Îl declarau spion. prea era peste tot. în prag de război civil. 2011    Avea pe ea o cămaşă de noapte. Mai  ştii?.  A  doua  seară  a  plecat.  s‐a  întors  cu  spatele  şi  s‐a  acoperit  până  sub  bărbie. Zăluda de Marilda. era întotdeauna de temut. Apoi s‐a lăsat brusc în jos..  Poze  alb  negru..  Cine  ştie  ce  amatori  de  contrabandă.  a  ascultat  cum  ciocăniturile  se  repetau.ro.. coborându‐şi privirea şi bălmăjind ceva pe sârbeşte.  individul ăla.. Pa!    Avea dreptate. Măcar nu sforăia.  ‐ M‐am întors..  A ajuns pe partea dinspre fereastră.  Când a dat cu ochii de el.  sau  mărunți  chilipirgii. Ştia că UDBA.  A doua zi dimineața..    Nu s‐a mai mirat.. Ce să facă? A aşteptat.  cu  paginile  răsucite. simplu şi deloc grațios. mă.  Acolo  l‐a  găsit  camerista. Speriată.  fără  multe  explicații.  ‐ Camera e plătită până la sfârşit. cheia camerei. destul de târziu. Nici urmă de grație..  Când  s‐a  lămurit  cum  stă  treaba.  acasă.  totuşi. cu acea  grație  care  te  face  întotdeauna  să  deosebeşti  ursul  de  un  bolovan.  dormea pe burtă. L‐a privit  cu multă atenție. Sau.  să‐l  prindă  ăştia  fără  forme  în  hotel. Doar intrase peste el. nu se îndoia... din hol care... securitatea sârbească.  se  revărsa  neglijent  o  revistă  urâtă... musiu”? Şi îl şi umflă.. dar el.. stătea cu ochii pe el.. purtându‐se straniu  de  când  îl  primise. cu adrenalină cu  tot.  Când  a  revenit  Dorian.  sprijinindu‐te bine în picioare. ținea două prosoape şi un sul de hârtie igienică.. O bătaie grăbită  în uşă. Inima iar o luase la goană. Chiloți nici măcar nu purta.  Dacă  era  să  o  crezi  pe  cuvânt.  a  lăsat  prosoapele.  convinsă  că  nu  e  nimeni înăuntru. Nu‐l întrebase. era cu spuma de ras pe față. Desculță.  acolo  o  aşteptau  maldăre  de  vase  nespălate.. nu părea.  Izbucniseră  doi  sâni  ca  nişte  grenade.  Scurt.  Seara.  Făcea  ea  cinste!  Din  poşeta  imensă. O țară încă declarat comunistă.. s‐a înroşit toată..  Ceva  mai  liniştit. În mână.. a smucit fără menajamente cuvertura  şi s‐a suit în pat aşa cum intri într‐o barcă.. apoi.  mai  curând  curioasă..... Nu  sfioasă. Nu te întreabă nimeni nimic.  Tot  ce‐i  mai  lipsea.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  ‐ Bună!  ‐ Bună. păşind cu ambele tălpi şi. Cât despre feminitate ‐  vorba bancului ‐ nici nu putea fi vorba. că‐l întreabă sanfason: „Ce pofteşti. Doamne fereşte.  Răsucise  energic  cheia  şi  pătrunsese  fără  nicio  grijă. Ce naiba?!.  îndepărtându‐se  pe  culoar.  stereotip. Îl revăzuse şi  pe la Festival. lălâie până în pământ. L‐a apucat vitejeşte de braț şi i‐a cerut să umble  cu  ochii  după  un  taxi.

  din  nou...  Hopaaaa!.  stăpânită  de  acea  temere.  Dintr‐o  fotografie  mare.. A renunțat...  s‐a  mulțumit  să‐i  bată  în  uşă.  Un  cap..ro..  ‐ Auzi. A dat din cap  că  da.  ‐ Cine e tipul? Parcă mi‐e cunoscut de pe undeva.  ‐ Doar eşti bărbat.  E  foarte  bun.  Theodora.  Cină  festivă!  A  pus  pe  noptieră  revista  desfăcută. Măcar aşa. inteligent.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Marilda a scos din geantă un borcan cu salată boeuf şi  nişte  friptură  rece.  Aşa  cum  făcea  în  studenție. tu? Cum e mai bine să fie bărbatul: porc sau bou?  A  ezitat  puțin. pe Dorian l‐a săgetat aceeaşi  privire rece şi dură de  care  nu  scăpa  nicăieri.  Avea şi o sticlă de alcool.  În cameră.  Când  a  apărut.  pe  jumătate de  pagină.  îi  căzuse  pe  jos  şi  Dorian  a  remarcat  gesturile grijulii cu care a recuperat‐o.  ‐  Ce  preferi.  arăta mai liniştită. ca    12 .  altfel  frumos... ea presta muncă intelectuală ‐traducere şi  retroversiune.  în  împuțitura  asta  de  Belgrad.  Când  a  revenit.. era caraghios.. Înainte de a‐i stinge veioza.  piept  sau  picior?  De  fapt.  O  simțea.  sau.  tovarăşa  lui  de  pat  dormea.  la  fel  ca  şi  în  prima  seară: cu fața în pernă şi cu mâinile sub ea.  hotărât  lucru... elegant.  Măcar  pentru cei aproape 800 de kilometri străbătuți până aici.  L‐a  întrebat  cum  se  descurcase. La ce bun? Nici el  nu  i‐a  cerut  amănunte  despre  felul  cum  îşi  petrecuse  timpul.. Atât că. Nu. ciudată.  Îți  place?  Să‐i spună că‐l vede peste tot?.  Şi  totuşi.. a netezit‐o..  mănâncă  tu  tot.. în timpul muțeniei.?  După ce colega a intrat în baie.  la  examene..  susținea că. tuns scurt..  Oricum.  Fără nicio jenă. Îl ştii?  Nu  a  răspuns  imediat.  Îl  cheamă  Alexandar  Stepanovici. la fel de neaşteptat.  de  pui.  sau  tocmai  pentru  că  era  bărbat. a  cam pus pe mine şi nu‐mi place.. sportiv.  bine  împachetată  în  prosopul  pufos.  viperă  bulgărească.  eu  am  tine. s‐a urcat în pat.  dar  Marildei  nu  părea  să‐i  pese  de  nuanțe..  Bine. Şi.  Nu. pe care i‐a cerut lui să o deschidă.  fusese  tentat  să‐i povestească isprava cu juna cameristă. i‐a reapărut zâmbetul.  când  întrebarea  profesorului  i  se  părea  dificilă. l‐a dat la o parte din calea ei şi. 2011    slavone.  Fără  prea  multă  convingere. cu acelaşi pas de  matroz încercat.. dacă se poate. adâncindu‐se în contemplarea revistei cu  poza aceea.  La  urcarea  în  automobil.  ‐ Mai bine....  răspunsul  la  întrebarea  pe  care  intenționa  să  i‐o  pună  era  limpede.  Un  moment.  Până  la  urmă.  cu  Marilda asta ceva nu era foarte în regulă. Dorian se jucase cu o idee: cum ar  reacționa  dacă  s‐ar  trezi  cu  el  acolo?  Chiar  dacă.  ‐  Un  arhitect.  o  față  de  masă  sui  generis..  Merita  să  afle.  naiba  ştie  ce‐o  fi  fost.  sau  obsesie.

 Deşi.. la o reprezentație cu A douăsprezecea noapte. Dacă iese prost? Dacă pierde ceea ce reuşise.  Deşi  o  intimida.  Odată.  ascultătoare.  Ce‐i  drept.  Fără să recunoască. Nu se aflau chiar în cea mai obişnuită situație cu putință. Chiar dacă se vedea obligată să apeleze adesea  la  notițele  pe  care  el  le  lua.    ‐ De ce. aşa cum îi stă bine oricărui bărbat ajuns la  40  de  ani..  Întotdeauna avusese de pierdut de pe urma ezitărilor.  pe  ea. Ia te uită!.  o  viață  de  om...  Dar.  întotdeauna.. inclusiv aici.  Bărbatu‐său  nu  era.  bărbatul  acela. să obțină? Şi acum.  omniprezent  părea  să‐i  vegheze  somnul..  Dar  schimbările  nu  păreau  să‐l  fi  afectat  prea  rău.  Trecuseră  aproape  20  de  ani  de  atunci.  prea  în  raftul  ei.. Uofff!.ro. N‐a intrat. Dar.  previzibilă. La banchetul de terminare a facultății.  harnică.. Cât despre restul.  Dorian  rămăsese  acelaşi  tip  deschis  cu  care.  Chelise.  Din  poza  cât  jumătate  din  pagină.. privire dârză. la urma  urmei.  Stătuse. lăsa de la ea.  dar  care.  atunci  când  Dorian  avea  de  dus la teatru câte o duduie pentru biletul căreia nu‐i mai ajungeau banii. Devenise agasant. oarecare.  cu greu. Marilda?  De‐ce‐de‐ce. Mereu în preajmă.  niciodată.  punând‐o  aproape  de  fiecare  dată  în  dificultate.  nu  neapărat  din  cauza  părului  pierdut.. Şi regreta.  Nu  supăra. lângă tâmpla ei  stângă. se găsea în aceeaşi situație.  timp  de  trei  ani  şi  ceva. nu‐i venise să    13 . 2011    mai  aruncat  o  privire  pe  noptieră.  Fata  bună..  o  iritau.  la următoarea ocazie..  dar  minciuna  o  apăsase  pe  suflet..  Oare  mai  era  cazul  să‐şi  imagineze  cine  i‐o  fi  populând  visele  tovarăşei lui de pat? Cu Festivalul se cam lămurise..  nu  ca  acum. Frunte înaltă. buze bine conturate. nu se încumetase.  o  fraieră.  nu  surprindea  pe  nimeni.  când  era  surprinsă sau emoționată.  În  replică. a lipsei  de  curaj.. îşi dă seama că tocmai asta şi admira la unul  ca  Dorian:  aplombul.  ce‐i  drept. tipa care beneficia de pe urma legitimației ei a  râs scurt.  ea  se  bâlbâise  ca  de  obicei.. are şi el dreptate.  Era  mai  stăpân  pe  el. întredeschise ca  o  chemare.  Atunci?. prea apropiați.  Comodă.  Poate  de  aceea  nu  fuseseră  ei.  se  scuturase  de  aplombul  acela.  Curios. parcă. pe marginea caloriferului.  nu se simțea în stare. aproape întotdeauna. i‐ar fi plăcut să‐i fie prietenă dar. se întâlniseră  față‐n  față.  Aşa  era  ea.. superior..  la  cursuri. sutienul şi chiloții fuseseră  întinşi la uscat. Mai încolo.  mai  erau  câțiva  colegi  pe  acolo. Îi venea să intre în pământ de ruşine.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. că nu avusese  curajul.  îi  oferea  legitimația  ei  studențească.. a mințit şi a spus că‐şi pierduse râvnitul cartonaş cu  poză  şi  ştampilă  ‐  cel  cu  ajutorul  căruia  colegul  ei  îşi  culturaliza  pe  blat  gagicile.  Ținea în ea.  neaşteptat  de  conştiincios.  câteodată  chiar o rănea cu glumele lui deştepte.  jovial‐teribilist  care  dădea  bine  pe  la  seminarii  sau  în  şuetele  de  după  încheierea  câte  unui  spectacol.  Revista  era  tot  acolo.  împărțise  sălile  de  curs  şi  de  seminar.  El  făcuse  prezentările.  Tipul  nu  părea  a  fi  doar  un  personaj public.. a regretelor.  pe  figura  lui  îşi  făcuse loc un aer de distincție...  detaşarea.  nonşalanța.

  chestia  cu  pricina. Sigură nu putea fi.  Din  cauza  ei.  Poate  că  i‐ar  fi  fost de  folos... la spartul târgului.  De  ce  l‐a  invitat  aici.  tocmai  pe  Dorian?  De‐aia.  dar  agresivă în fond. 2011    creadă  când  l‐a  auzit  că  îi  laudă  toaleta  în  care  apăruse  şi  pentru  care  îi  tremurase  sufletul  săptămâni  întregi.  Poate  că.  sigur!  Atentă.  avea  dreptate.  mai  curând.  te  trezeai  cu  câte  o  remarcă  în  doi  peri. Ce chestie!. Unii evoluează.. te rog.. Cum să nu te perpeleşti.. chiar o fire asemănătoare cu a lui Dorian.  ar  trebui  să‐i  fie  recunoscătoare  bărbatului aflat acum în fața ei..  Ce  să  înțeleagă?  Chiar  că  nu  mai  are  niciun  rost. Îşi pregătise un text „demobilizator” în cazul  că. Se comportase ireproşabil.  Cel  puțin  în  privința asta. să nu.  i‐a  turuit  la  ureche  doar  despre  calitățile  Theodorei.  Groaznic!  Mai târziu. Deci.  să.  nu  avusese  curajul....  ‐ Îmi datorezi. părea să însemne.  Da.  Dar.  Şi  că  asemănarea  lui  cu  Milan  însemna  o  provocare... Partea proastă era că tensiunea alimentată  de  neîncredere.  oamenii se mai pot schimba.  se  limitase  la  o  simplă  aluzie.  Sarcasmul  în  loc  de  tandrețe  şi  farmecul  scăpărător  în  locul  sentimentului de ocrotire.  încordată. când l‐a cunoscut pe Milan. Uite că nu se înşelase.  Ei. Acum.. şi  Saşa.  nu  reuşiseră  să  comunice  aproape  deloc. Înseamnă că flerul ei în materie de bărbați funcționează.. nu era un tip insistent..  foarte  greu  de  definit  ‐  un  amestec  de  atracție şi respingere..  şi  aceea. a avut dreptate.  Rostul lui se limita doar la atât: să fie acolo. o explicație.. să înțeleg şi eu.ro. sfredelită  de privirea lui. Dormiseră în acelaşi pat.  flegmatic.  şi?!  Erau  problemele  ei. Şi se bizuia pe faptul că. constatase  că  încearcă  acelaşi  sentiment.  Tace.  în  aceste  condiții. Acea întâlnire de la restaurant. Ştie şi ea.. exact ce  descoperise până acum la Saşa. Când credeai că‐i eşti pe  plac..  Nu  s‐ar  fi  înjosit  să  o  roage.  Erau prieteni. Aşteptase un domn elegant şi civilizat.. mâncaseră din aceeaşi strachină.  aparent  spirituală. alții. „începutul unei frumoase prietenii”.  Până  şi  în. dar fără nicio obligație.  când  o  invitase  la  dans. asemenea lui Milan..  dar. În loc de duioşie ‐  umor.  vorba lui Sam. totuşi.  în situația ei..  Un  musafir.  rivala  ei  bulgăroaică...  într‐un  anume  fel. I‐a trebuit ceva timp până  să  realizeze  ce  o  intriga  la  falnicul  locotenent  de  aviație:  acelaşi  stil  de  a  vorbi. dar.. nici de cealaltă.  ‐ Fă‐mă. trebuia să rişte. Nici de  o parte.  oricare  ar  fi    14 . în Bucureşti.  N‐o  să‐i  spună  că  l‐a  plăcut.  îngrijorată.  confuzie  şi  toate  celelalte  probleme  ale  ei  crease  o  atmosferă  de  stinghereală. Un gentleman. actualul ei soț.  lăsând totul la latitudinea  ei. Adică.  în  jocul  ei  încâlcit  şi  periculos.. de interes față de persoana ei.?  ‐?. cu care o punea mereu în încurcătură. de admirație şi antipatie.  Şi  că  avea  încredere  în  el.  Nu se încumetă să‐l privească în ochi.  Nu‐l  solicitase  pe  post  de  confesor. oricare.  Bine  că  nu  se  înşelase. Se simte agresată..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.

 Mai pe scurt ‐ că sunt în plus. i‐a căşunat să  afle. o aştepta.. să priceapă. Acum. Când Dorian a întrebat‐o cine‐i „urâtul ăla din  poză”.. decât  să dea în vileag taina. măritată şi cu trei copii măricei? Că avea de stat 5 zile la FEST. Rămăsese un străin. enervantă pe capul lui cel    15 . nu avea cum să se simtă bine lângă ea.  Poate  că. se cunoştea bine.ro.  dacă nu ştiai.  eroul  dur  şi  nepăsător.  nu mai e cale de întors.  nu puteai să nu‐i remarci prezența..  numai  tu  ştii.. De aceea m‐am  hotărât să plec..  cum  este  Dorian.  un  altfel  de  prieten. la  42 de ani..  Ce prost e! Şi plin de el.. Mai curând s‐ar fi lăsat violată. Ce să‐i spună? Că e îndrăgostită ca nebuna.  pentru  care  îşi  aranjase  din  timp  delegația.  Greşeala  ei  ‐  încă  una  ‐.  a  realizat că poate câştiga.  Dacă  ăsta  n‐ar  fi  sosit. Iar ea.. să ştie.  războiul  cu  croații  stătea să înceapă. care m‐a urmărit pas cu pas. şi bărbatul. aici. Şi jenă. dar poate să şi piardă totul. chiar  dacă  semăna  cu  Milan. matrimonial? Saşa. Dar nu! Ea nu  e.. Nici nu mai ştie. şi onoarea. sau nu.  Şi  să  nu  ne  trezim  cu  niscai  belele  ulterioare  pe  cap..  era  plecat  deja  pe  frontieră. o trecuse un fior..  panicată.  ar  fi  susținut‐o. cu valiza lui pe rotițe şi cu pălăria asta.. urât?! Cu privirea lui limpede.  Am  senzația  că  am  picat  prost. tot. prin tot oraşul. Saşa era peste tot.  dacă  ar  fi  ştiut.. Totul.  dragul de el.. Sau.  Şi  că  prezența  mea  ascunde.  Aşa  sunt  îndrăgostiții. Ideea de a‐l chema pe Dorian  fusese  ca  o  tragere  la  sorți.  în  spatele ei. tipul ăla. Măcar să nu fii băgată în cine ştie ce combinație ocultă. I‐a fost frică. numai ca să te  ascunzi după el? Şi totuşi. Fotografia lui din revistă..  acolo.  totuşi.. în astfel de condiții. Un fel de anti‐Saşa. o altă afacere.. să te ajut....  dar nici aşa.  ‐ Chiar nu vrei să‐mi spui?  Acum? N‐are rost.  că  nu  s‐a  gândit  să‐l  pună  în  temă.. dacă era cazul.  O  ultimă  tentativă  de  a  rezista.. Să fi ştiut el  asta..  ‐  Ştii. cu gura aceea  de  o  senzualitate  înnebunitoare. ăsta era adevărul.. şi casa. în cele câteva nopți  belgrădene.  ‐ Aş fi putut să te înțeleg..  Cât  pe‐aci  să‐şi  dea  drumul. cu ceva spirit de observație. măcar esențialul. Milan. este şi  acum la datorie. poate n‐ar mai fi fost atât de gentleman. Pierdea dintr‐o lovitură (un vrai coup de foudre!)  şi copiii. Un om  sensibil.  să‐i  fi  turnat  măcar  o  minciună.  că  am  încurcat  nişte  lucruri  aici. stratagema pe care o pusese la cale. ba e. dacă Dorian pleacă. Ştia că...  mă  simt  îngrozitor..  ceva  cât  de  cât  plauzibil.  cu  cea  mai  bună  prietenă  a  ei?  Că  rezervase din timp camera dublă de hotel.. pe banca din spatele tău..  forțând  lucrurile  în  aşa  fel  încât  să  nu  rămână  doar  cu  celălalt... Dar n‐a putut. nu? O fi ea proastă.  Uite.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.. Saşa. cu pat larg. Cum să‐i spui unui tip că l‐ai adus din altă țară. Adevărul ei.  pentru  asta. renunțase la un voiaj de afaceri în Canada. îndrăgostită.  Marilda. Aşteaptă cel mai mic imbold ca să vorbească.  De  aceea  îl  şi  alesese  atunci  când. 2011    fost el..  dând‐o  la  o  parte  şi  certându‐se  definitiv.  Bănuia. dar pretențios.. Bietul Saşa! Acum.. şi.. faptul că se  ținea după ea ostentativ.. dacă apucă să o facă.

.  atâta  cât  e..  Uite  că  el  găsise. Dar n‐a fost. Deşi invitația o făcuse cam  cu  jumătate  de  gură.  Dorian  o  îmbrățişează  grăbit  şi  o  sărută de două ori.  nu? Fără el..  abia  găseai  bilete. dragul de el. Ce să‐i spună?  ‐ Îmi pare rău.. În fond.  Locomotiva  a  țiuit  a  plecare.ro..  Cu  tenacitatea  lui.  Trenul  se  pune  în  mişcare.  O  foaie  de  hârtie  suportă  multe..                                              16 .  sigur apăsătoare.  Noroc  că  ea  a  avut  grijă  să  elibereze  camera  de  la  hotel.  Şi.  amânând‐o  până  în  ultimul  moment.  A  scăpat..  Ba  nu!  Saşa  e  acolo.. totuşi. Şi te rog să mă ierți!  ‐  O  să‐ți  scriu. că Dorian. însemna că aşa a fost să fie.  Asta da.  ar  trebui  să‐l  împartă  cu  fostul  ei  coleg. Lăsase la voia întâmplării.  Şi  meritul. şi‐a îndeplinit o datorie despre care  habar n‐are cât de importantă este şi câte chestii rămân ‐ poate cenuşii. Dar nici ea nu e  convinsă că va reuşi.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Apoi sare pe scara  vagonului.. la locul lor.  Trenurile  şi  avioanele  erau  pline. Încuviințează. de la autogara  de alături. Dar nu ştie.  Poate  îmi  şi  răspunzi. dând din cap. dar.  că  ultima cursă către Novi Sad pleacă peste o jumătate de oră. Şi.  Asta e. s‐ar putea. Speră.  cu  răbdarea  şi  cu  încrederea  lui  în  şansa  care  l‐a  făcut  întotdeauna învingător.  S‐a  descurcat. 2011    chel.. nu a ales ea. Păcatul ar fi fost  mai  mic. pe obrajii umeziți de ceața densă.

ro.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. 2011      CURSA    17 .

  Mă  rog..  neapărat. poate  se termină până la tine. dreptate. Beneficiau de gratuitate la linia  telefonică.  Că  nu  are  nimic  de  pierdut.  livrare. şi dumneata.  ‐ Lasă.  i  le  presăra  cu  măiestrie..  Când  a  trezit‐o  furtuna.  Avea.  care  răspundea  de  asociația  lor..  certificatul medical.  Memoriul  depus  la  ghişeu  primise  răspuns negativ: legea nu prevedea derogări.  Sau  invers..  comandă.. De data asta. ceilalți. se temea de momentul când  urma să se roage de domnul acela. Sau...  potopul  pusese  stăpânire  pe  oraş. Ei bine.  Apoi. acum. spaimă.  O  amețise.  Ajunseseră  la  sfârşitul  lui  mai.. bla. să‐i rezolve problema.. se vedea o a doua Nadie.. poate nu ajungi.  ‐  Tu.  mai întâi pesimistă.  credit.  Cel  cu  mobilizarea.. făcuseră ce făcuseră şi depăşiseră termenul.  În fond.  Cerul  bubuia  bezmetic. că îi ştiu eu pe ăştia...  fusese  convinsă  că  totul  se  va  anula.  Emoții.  dacă  vrei  să  se  uite ăla la tine.  A  încurajat‐o. Plus  multe alte premii..  Nu  terminaseră  bine  şi.. Niciodată nu e prea târziu. odată şi odată.  în  zori. lângă rucsacul pregătit de cu seară. mă rog.  Iarna  lungă...  Le‐a  trezit  din  uitare  prima  factură  ‐  3  milioane  şi  jumătate! Cât o pensie de invaliditate. peste această  barieră.  Rafalele  de  vânt  se  învârtoşau  cu  cele  de  ploaie.  Jale.  elegant.  Domnul  inspector  ştia  cuvinte  frumoase. care evoca mereu    18 ..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  până  la  1  martie. Măcar să aduci tu înapoi ce ți‐am pus eu aici. Dar nu.  „Ăla”  era  directorul  de  la  telefoane.  Ea.. Şi mai urmau alte unsprezece luni..  În  mâna  lui  stătea tot oful lor.  Cine  şi  unde  să  mai  alerge?  În  bucătărie.  Şi doar îi spusese că nu ia nimic la ea.  apăruse  necazul  cu  bunicul..  Un  domn  amabil.  cu  condiția  să  prezinte  în  fiecare  an.ro. Pe care ea trebuia să îl rezolve.  i‐a  spus  că  trebuie  să  încerce.  i  se  stricase  „limuzina”..  acesta  fusese  argumentul  principal  cu  care  o  convinsese  inspectorul  Herman.. Maică‐sa.  să  se  depăşească  pe  sine.  care  visase  în  copilărie  laurii  olimpici. Ştia că nu are de ce ‐ şi. Acceptase.. asemenea ei.. însă. Altfel. Domnul inspector o anunțase că vor  primi hamburgeri de la McDonald’s şi apă.  nu  putea  să  rişte  o  deplasare  pe  gheață  şi  polei.  Era  prima  ei  cursă. de fapt. maică‐sa făcuse cafeaua şi îi aranja două sandviciuri cu brânză.  totuşi. bla.  Sticla cu apă o aştepta..  Să  se  întreacă  cu  ceilalți.  Pe  el  îl  vâna.. Spre ruşinea ei. 2011        Aşteptase  ziua  aceasta  cu  sufletul  la  gură.  ‐ Offff. din partea organizatorilor. ca o santinelă.  pe  regim  normal  de  abonament.. trebuia să treacă. mamă...  şi  foarte  insistent.  Alte  adeverințe.  Să  iasă  în  lume. Şi o irepresibilă senzație de jenă.  Aşa  fusese  toată  viața  ei:  prevăzătoare  şi  pesimistă..  trebuie  să  ajungi  între  primii  trei..

  Unul  dintre  băieții  din  preajmă  i‐a  întins  o  umbrelă  pliantă. Sigur că da.  Antrenată.  cu  un  zâmbet  stingher. Nu avea nevoie de solicitudinea altora.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  şi  s‐a  îndreptat spre „ai ei”.  Nici nu vroia să audă. Erau într‐un dezastru.  le  arătase afişul.. cuminte.  Dodoluca  s‐a  trezit că preia ritmul. nu?    Când  a  ajuns  în  Piața  Mare.  Întotdeauna  îi  venise  bine  galbenul. Le aprecia. era prea tare şi tulbura sfânta liturghie. S‐a aşezat.. pachete strălucitoare. domnul Herman.  la  scenă. Un maldăr  de premii. Să lase ruşinea şi alte mofturi la o parte....  din  care  ieşea  o  spiță  rebelă.  câțiva  paşi  mai  încolo. să  îndrăznească!  Să  lupte. Of. De după    19 . cum ar mai fi jucat ea.  abia  ce  răsărea  dintre  siluetele  masive  a  acordeonistului  şi  a  celui  cu  contrabasul  ‐  zuruia  o  melodie  săltăreață.. Ăsta da. ce mai. dacă. acesta părea a‐l ruga pe oficial  să facă ceva cu muzica. arunca jetul de apă chiar pe umărul ei stâng.. cam  nicăieri. ar fi avut motiv să fie încântată  ‐  dar  nu  era.  atâta  timp. aşteptând să‐i vină rândul.. Se învățase cu amabilitățile celor din jur. Nu  încăpea lângă zid. Ar fi vrut să fie  considerată ca toți ceilalți. şi tot te înduioşezi. tot maică‐sa întrezărise soluția: societatea de telefonie era  sponsor principal al evenimentului.  o  mulțime  de  tineri  gălăgioşi. Îşi spuneau numele. le‐a asigurat funcționarul  sportiv. Doamne.  Nu  se  poate  să  te  refuze! Şacal să fii. să le ajute  în vreun fel.. Cu tricolorul  pe  spate.  Soluția  audienței  la  şeful  filialei  locale  rămânea  singura  salvare.. Frumoase.. total. ideal în viață. şi atât. Şi nu  ştiau pe nimeni care să îl cunoască. probabil spartă.  Omul ei.  ‐  Îi  mulțumeşti  frumos  şi  îi  dai  hârtia  noastră.  cum  visase  şi  ea.  lângă  ambulanță. 2011    spiritul german de ordine şi corectitudine. Taraful de muzică populară duduia de  zor.  datoria. O streaşină din  preajmă..  fără să le agreeze. vârsta şi primeau tricourile  de concurs. galbene.. se agita de zor.  de  un  slujbaş  al  Catedralei  catolice..  Pe scena din  centrul pieței se făceau pregătiri febrile. fiind peste tot şi..  tânărul  şi  energicul  director  va  fi  acolo.  continua  să  plouă.  Într‐un  colț.  nerăbdători  stătea  la  coadă  pentru înscrierea la cursă.. conştiincios...  Când  domnul  inspector.  Va  înmâna  el  însuşi  premiile şi diplomele! Nu mai rămânea decât să fie acolo şi să primească  ceva.  îşi căutau locurile cele mai vizibile. mutate de colo colo şi aranjate cu dichis. locul era prea strâmt pentru ea.  Ce‐o  fi  având  crosul cu biserica? Din gesticulația bogată.  Solista  –  o  buburuză  de  fetiță.  Să  se  autodepăşească.  ‐ Dar.... să le pună o vorbă bună. mamă. Doar că ăstuia i se dusese vestea cât de rigid şi principial era.  preluând  sunetele  şi  amplificându‐le.  La  start.  responsabil  cu  participarea  la  cursă.  Doar  aşa  o  învățase  frumoasa doamnă Aspasia Curdeş la cursul de olimpism. cu sigla sponsorului pe piept.  Îndesat  şi  rece.ro.  L‐a  refuzat. măcar o diplomă.  Acum  tocmai  fusese  oprit. iar zidurile clădirilor care împrejmuiau incinta îşi făceau. dacă nu..

    20 . şi.. Dodoluca. Ultimele cuvinte se pierd în vacarmul general. semn că totul e în  regulă cu problema ei.  iar  Dodoluca  se  jenează.  insidios. Uite că nu ajunge să  vrei. Îl  văzuse pe bătrân căzând la pământ.. dar îi dispăruse şi vlaga.  dând amănunte şi croşetând zvonurile. să strălucească  deasupra tuturor.  De  sub  umbrelele  jumulite  de  vânt. Ei. Dodoluca  a scos sticla cu apă şi l‐a stropit. cu o voce autoritar‐tabagică: să nu  forțeze nimeni peste puteri.  vorbind  precipitat  la  telefoane.  începuse  să  se  răspândească.  din  şase  participanți  la  categoria  unde  fusese  înscrisă. au constatat că  accesul era închis.  Porneau  într‐o  altfel  de  cursă. Roşu la față.. urmat de cel mare ridicat în sus... S‐a pus din nou în mişcare.  rochii vaporoase.. să fie aclamată. Să le ajute Dumnezeu.  costume  la  patru  ace. Căci. 2011    colțul  dinspre  muzeu.  urmărind semnele grăbite pe care i le‐a făcut cu degetele: arătătorul spre  şeful de la telefoane. să nu rişte.  Cel  mai  panicat  de  tragicul  eveniment  se  arăta  tot  inspectorul  Herman: dacă va fi tras la răspundere.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  acum. retras după un gărduț  metalic.  dragii de ei. e limpede.. mânuit energic de către unul dintre organizatori.  care  cerea  fiecărui  practicant  de  sport  să  aibă  certificat medical care să îi ateste starea de sănătate. Mai trebuie încă ceva. să ai talent. să te străduieşti.  şi  curajul. Era treaba lor.  scormonind  printre  tabelele  de  înscriere.  Cursa a fost grea şi s‐a sfârşit prost.  Nu  a  sosit  decât  a  patra.  Nu‐i  era  ruşine..  îşi  făcuse  apariția  un  alai  de  nuntă. când era cea mai mică mare speranță a gimnasticii. reclama faptul că nu  se  respectase  legea. şi  ambiția. rostite pe ton de  comandă de către un medic dispneic. cu puțin înainte de a ajunge în dreptul  lui. de vară.? Pesemne că nu‐i era ei dat să triumfe. Tocmai era urcat în ambulanță brancardul acoperit cu  un cearceaf. Ea.  Când  şi‐au  isprăvit numărul festiv şi au dat să plece pe unde veniseră.. Prea îşi dorise mult  atunci.  eleganți  şi  vizibil  emoționați. Brrr!. avea  un asemenea act.  Un gigafon roşu. Omul horcăia şi avea în ochii larg  deschişi o spaimă sticloasă. Apoi.  Vestea  despre  bătrânul  care  murise. Inspectorul „ei” se agită în  continuare.  încă  înainte  de  a  fi  suit  în  ambulanță. Inspectorul.. au venit sanitarii şi au împins‐o de  acolo.  se  scălămbăie  în  fața  fotografilor  şi  a  cameramanilor  ataşați  evenimentului  lor. sancționat? Ziariştii deja se agitau. Dodolucăi i se scurg ochii după mire şi mireasă  ‐  frumoşi. tocmai se certa cu o doamnă. într‐o clipită.  ca  proasta.  Şi  încheie  cu  formula  clasică:  „Important  e  să  participi!”. nici ea nu ştia cum. fără noroc. S‐a oprit lângă el. Era aptă!  Nuntaşii  au  ieşit  din  catedrală  şi.  Făcuse  tot  ce  i‐a  stat  în  puteri. să se mențină cât mai aproape de  bordura  trotuarului. se năruise. A  încercat să‐l ajute.  printre  cei  aflați  în  piață.  răstoarnă peste bătrâna piață recomandările medicale. Privea de pe margine şi. să aibă noroc. Părea că încearcă să se agațe de cer. să câştige medalii. Clopotele par a  se fi luat la întrecere cu taraful şi cu anunțurile.  parcă  într‐adins  programat. Cum nu se poate mai prost..  Rămâne  tot  amabil..ro.

  care gâfâia din toate pliurile – că mortul nu fusese participant. îşi clamau la megafon.                          21 .  Undeva. prin intermediul unui  moderator  gureş.  lângă  scenă.  scăpase.  dar  n‐o  întrebase  nimeni..  prezentat la TV şi care aici.. la ea acasă..  doldora de obiecte ce urmau să fie împărțite celor situați pe primele locuri  şi  altor  câteva  sute  de  participanți  la  o  tombolă. ci doar un  spectator  oarecare  la  cursă. eventual.  Într‐un fel.  A  trecut la fel (dar.  i  se  instalase  sub  nas. I‐ar fi plăcut să fie văzută şi.  care  nu  aveau  cum  să  nu  observe manevra. Stă resemnată  în scaunul ei cu rotile – echipamentul celor de la categoria „persoane cu  dizabilități  locomotorii”.  Gata.  fluturând  un  maldăr  de  tabele  şi  un  altul  de  diplome. Şi  ce  ar  fi  putut  crede  despre  ea  ceilalți  colegi. tot de la  domnul inspector. campioana olimpică semnează autografe. în alt fel) de grăbit pe lângă ea.  performanțele  economice  şi  dărnicia. îi adusese tot atâta notorietate cât  medalia de aur pe care o cucerise la Olimpiadă.  Lumea  o  ştia  mai  mult  dintr‐un  spot  publicitar. era mulțumită că nu va primi niciun premiu din mâna  generosului  sponsor  pentru  care  acceptase  să  participe  la  cursă. felicitată de către această  fată deschisă. Aşa.ro.  aproape  victorios. Dar trandafirul ăsta. Se gândea cu groază cum îi va întinde jalba. cu gândul că va  primi un autograf. prima rază de  soare.. caldă.  Mai  bine  aşa. Dodoluca aflase.  ține  un  carnețel  în  mâna  cu  trandafirul  şi  aşteaptă cuminte să ajungă lângă ea campioana olimpică.  pe care îl ține acum la piept şi peste care s‐a aşezat. fără să‐i arunce  nicio  privire.  omul  se  îndrepta  către  scena  din  mijlocul  pieței.  Important.  Asta  le‐ar  fi  putut  spune  şi  ea. 2011    Lucrurile s‐au relaxat odată cu vestea ‐ adusă de o ziaristă grasă. de prezența ei la eveniment – era una dintre atracțiile  anunțate.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. îi rămâne doar trandafirul alb pe care i l‐a aruncat  în poală un alt domn aflat pe margine. somități ale pieței. timid.  Sponsori  potenți  economic. cu privirea limpede şi pe care o simte puternică sub  fragilitatea  ei  aparentă.  domnul  Herman  arată  proaspăt  înviat  ‐  un  zâmbet  uşurat.  De ce o fi ales‐o tocmai pe ea? Numai Dumnezeu ştie. foarte aproape de linia de sosire. ce va zice tipul. reprezintă tot ce poate fi mai frumos pe lumea asta. totuşi.  În  doar  câteva  clipe.

 2011        REA DE MUSCĂ PE CĂCIULĂ    22 .ro.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.

  din  noapte.  se  amestecau  cu  frigul  agresiv.  vorba  idiotului.  uşa  de  alături. secția cenuşie din uzină începuse să arate  mai  acătării.  ‐ Atenție.  Nu  eşti  sigur  niciodată  cine  te  urmăreşte.  Un  geam  lăsat  deschis.  clipind  în  toane.  Doamne  păzeşte.  Dacă.  zgribulită. se închid uşile! Urmează Timpuri Noi.?  Alungă  gândul  cel  crunt  aşa  cum încerci să scapi de o muscă agasantă.  Se  iubiseră  toată  după  amiaza  cu  frenezie. singurul care mai funcționa în acea parte a vagonului.  țop. Alt noroc: erau destule. sunt  sloi..  chipurile  admirând  cutiile  cu  peşte  conservat  şi  maldărele  de  „Eugenii”. desigur.  Chiar  ademenitor.  trebuie  să  recunoască. Să te sprijini pe amintirile plăcute.  în  zilele  când  plecau  împreună. Se mută înapoi.  târzie. Le trebuia mai puțin de 10 minute  să ajungă în hruba aceea de la ultimul etaj al unui bloc nou.  Mai avea şase stații..  Apoi. Citise undeva... printr‐o revistă  străină.  La  ora  aceea. însoțit  de alte    23 . în brațele vânjoase ale lui Florin..  absente.  smuciturile  buimace.  Nu  mai  conta  nici  frigul  din  garsoniera  mizeră.  găsise  avansurile  tânărului  inginer  de‐a  dreptul  nesimțite... se uzase şi. Amorul lor conspirativ o  umplea  de  fericire..ro.  câțiva  rătăciți.  I‐au  înghețat picioarele în cizme.. Îi vorbea în dodii.  pe senzațiile agreabile. Amintirea cauciucului rupt o  umplea  de  frică.  nici  lipsa  apei  calde la baie.  Produs  de  import..  Ea  ‐  prima. Era apărată.. 2011        Abia  se  mai  ține  pe  picioare.  Mai  pierdea  timpul  prin  chioşcul  de  lângă  poartă.  cuminte. Dintr‐odată.  Noroc  că  metroul  venise  destul  de  gol.. În  jur.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. cu aluzii tot mai îndrăznețe. S‐a prăbuşit pe primul scaun ieşit în cale. Unde trebuie! I‐a plăcut.  clenfănea  o  lumină  amețită. El o găsise.  care  îşi  făcea  de  cap  şi  aici.  O  chema  la  el  în  birou pentru orice prostie.. Jenă sau alte prostii din astea – nici vorbă. Nu  s‐a mai strâmbat. să nu se prindă cineva  de  stratagema  ei.  ale  vagonului..  Apoi  aştepta.  Figuri  obosite.  ştirbă  de  garniturile  cauciucate. a început să pună şi mâna. nu l‐a  întrebat nici  de unde.  La  început.  Făcuseră  totul.  până  îl  vedea clipind scurt din farurile Daciei.  Una  cum  nu  mai  cunoscuse  până  atunci.. cu degete lungi. nu mai erau bani pentru înlocuire. obraznicul. Offf.  Marilena  se  adună. cu liftul mai  tot timpul defect şi cu miros de gunoi pe scara sordidă. din blană de nutrie.. Dar nu‐i era.  Ar fi trebuit să‐i fie bine..  în  parcarea  întunecoasă. a ridicat gulerul  cojocului.  Zgomotul  de  fierărie  hrâşcâită  prin  tunelul  de  beton. Aşa că şi‐a  tras peste urechi căciula ei rusească. că este bine să gândeşti pozitiv. Lua întotdeauna ceva şi băga în sacoşă. nici dacă o  mai frecventase  înainte. Şi mâinile ei frumoase.  În  cel  mai  bun  caz.  Abia  se  înscăunase  şef  şi.  sâcâite. Față de cine? Era  singurul lucru pe care îl mai puteai avea la liber.. Tubul de neon.  unde  trăncăneşte.  cu  nasul  direct  în  decolteul  ei.

 O sfidează cu neruşinare.  paradoxal.  au  dat  alt  sens  existenței  ei  banale. mâine... gospodină.  căciula  ei  de  nutrie. Se descurcă.. de brută. Pumni de ciocănar.  Stă  bine  înfiptă  pe  căpățâna  haidamacului  din  față.  Voce  răguşită. Tot conținutul acesteia se afla acum  acolo. privire tâmpă. o aşteaptă îmbrățişarea amantului..  cu  un  singur  deget. Pe cine să chemi  în  ajutor?  Se  uită  în  jur.  Doar  câteva  vorbe. Sudoarea i‐a înghețat pe la tâmple.  Şi  spaimele demobilizatoare de reproducție.  parcă  şi  zgomotele s‐au mai estompat. nu... Nu‐i pasă.  adormită.  care  îi  maschează gesturile.  în  ultimele  luni. Neras. frunte îngustă.ro. gluga în cap? N‐are rost...  aburii  îi  ies  de    24 . Parcă seamănă puțin cu el. drept în ochi.? Îşi imaginează  că.?!  Îşi  pipăie  cu  disperare  creştetul  ‐  nimic..  şi  alea  aruncate  neglijent. În fine.    Tremură.  amintindu‐şi  de  partidele  fulminante  de  sex. a încremenit.. trebuie să‐şi pună o oală de apă la încălzit.. Dacă.  O  muiere  înfofolită  cu  broboada.  sarcinile  mobilizatoare  de  producție..  îşi  simte  părul  năclăit  pe  la  ceafă. pudică şi evidențiată în şedințele de sindicat. o să vadă ea.  ‐ . Individul o priveşte fără  jenă.  totuşi. peron stânga. E năucă. ce‐ar fi să. O simte acolo.  cumpărată  pe  două  mii  de  lei  de  la  o  ingineră întoarsă dintr‐o excursie în Uniunea Sovietică.  Şi  căciulița.  Al  lui  era.  ceva.. Şi e bine... oare.  „Căciuliță”  sună. la capătul drumului.  tot  a  lui. La nevoie..  asigurată. tot Florin trebuie să găsească  un  ginecolog. la ora asta...  dar  o  avea.  Chiar  a  transpirat  sub  ea.  zilele  scurse  de  la  ultimul  ciclu. căciula e mai  călduroasă.  O trezeşte frigul..  o  moaşă. Ce‐i păsa? Amantul năbădăios îşi făcea treaba aşa cum o toantă ca  ea nici nu‐şi imaginase că se poate face.  bărbatu‐său. ceva  de ani. Cu bărbia  căzută  în  piept..?  Nu.  chiar  pe  scaunul  de  lângă  uşă. 2011    femei.  Noroc  de  mănuşile  groase.  Cele  care. privirea cețoasă se plimbă pe figura unui tânăr la fel de adormit ca  şi ea. Un val de furnicături plăcute  i‐a invadat corpul ‐ fluid  erotic întârziat. aşezat ceva mai încolo.  Acasă. mai intim. Strânge coapsele. cu fălci de  animal prăduitor..  programele  de  televizor  repede  terminabile..  Detestă  cuvântul  prezervativ. au  crescut  şi  gazele  mai  ca  lumea. Trăise degeaba treizeci şi. sau renăscut? De sub  pleoapele  grele.  E  musai!  Căciulița  spartă  nu‐i  dă  pace. E gata să  ațipească.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. bărbie proeminentă.  Incredibil!  Chiar  atâta  tupeu?  Un  val  de  indignare  transpirată o năpădeşte din cap până‐n picioare. Să‐şi tragă.  Picoteala dulce tinde să o acapareze.  îi  scapă  totuşi  un  zâmbet  satisfăcut. Parcă ar fi Marcel. ținând strâns între ele poşeta..  Numără  încă  o  dată. Mai bine. Dezastru: taman la mijloc!  Vagonul  de  metrou  aproape  s‐a  golit.. Poate că....  Prea  lung  şi  impudic  de  aspru.  pe  degete. Uite‐o!.  maro  roşcat.  Când i‐a arătat‐o Florin..  Bine. Dar  căciula. răstit..urmează Piața Unirii.  delimitate  de  cozile  interminabile.  în  vaginul  ei. altfel ‐ mai cald.

.  de  viitor.  Are  fler.. ci să  dea  drumul  la  insinuările  lui  jegoase.  nici  măcar  jos.  şi‐o  îndeasă  zdravăn  pe  creştet.  şi. Un moş. L‐a luat. Divorțul l‐ar costa casa şi problemele de cadre.  E plicticos şi pisălog.ro..  Şi  în  fața  lui!  Desfigurat  de  furie.  Mai  multă  decât  afară.. îi venise vremea măritişului. ideile încep să se rânduiască. ce tâmpită a fost refuzând s‐o ducă Florin! Griji aiurea. la cheremul oricărui golan de cartier.. e prea orgolios pentru aşa ceva.  metroul  opreşte  în  stație.  Coana Veronica..  se  strecoară  la  mustață  printre  uşile  care  se  închid  ermetic  în  urma  ei. Mai bine. e clar.  ar fi gata nu să o ia la întrebări. De aceea îşi ia toate măsurile de precauție.  Acum!  Zvâcneşte  cu  disperare  din  loc..  Mă  rog.  la  scara  blocului. mă rog? N‐o merită. Se gândise chiar să şi‐o tragă  şi cu el.  Scoate  limba  la  el.  la  căldurică...  smulge  cu  furie  căciula  de  pe  căpățâna  hoțului.. Ea l‐a mirosit de mult  că  se are bine cu ăia de la „ochiul şi  timpanul”.. Milă – nici atât.  Ce  prostie.  În  drumul  izbăvitor  spre  peron. ca proasta.. „Mă..  Şi.  acum.  Auzi? Ai grijă să dai tare.  stă  ca  nesimțitul  în  casă. În comerțul exterior trebuie oameni serioşi..  dar  neputincios.  Rahat.  pe  gerul  şi  pe  întunericul  ăsta?  Tâmpitul  ei.. se închid uşile!.  Urlă. se tem. Oricum.. cu  dosar beton. o fi şi sunat la ofițerul de serviciu. El e de vină.  Cu  un  scârțâit  feroce.  l‐a  prevenit  din  noaptea  nunții..  Nemernicul!  Ce  credea  dumnealui. Ei.  să  se  încumete la ora asta de una singură. îşi propusese să improvizeze ceva tare..  Ducă‐se  la  dracu'!. că.  recuperat  eroic.  Răceala  nopții  de  februarie  o  limpezeşte.?! Huruind.  Cu  o  agilitate  de  care  nu  se  mai  credea  capabilă.  Apoi.. numai ăsta..  Victorie!  Triumfătoare. Ia viteză. Îl dau ăia afară  de nu se vede.  se  agită....  Zgomotul  sec  al  uşilor care se deschid degeaba. De ce..? N‐are cum s‐o prindă.  întotdeauna  câştigătoare.  caraghiosul. 2011    sub nas.  ‐ Atenție.  în  veci  nu  s‐ar  deranja  să  o  aştepte. Toți se plâng.  îşi  flutură  căciula  recuperată  deasupra  capului:  trofeu  prețios.  cu  ochii  la  bulgari  şi  cu  vinişorul  în  nas.  E  sigură  că  s‐a  uitat la ceas din cinci în cinci minute. maică‐sa.  Respirația  revine  la  normal. Nimeni nu urcă. nimeni nu coboară.  Ah.  să nu mă    25 . cu apucăturile ei de mahala: că‐i băiat bun.  Căciula ei. La nevoie – e a lui. Mai încolo ‐ doi puştani pierduți unul într‐altul. Bănuitor şi fitilist.. O să‐i facă un  circ!.. Nici nu se osteneşte pentru aşa ceva. cu  studii. fără rost: cine  să‐i  vadă. Pe număratelea!  Nu‐i este ruşine.  La  bătaie  ‐  o  încasează  şi  el.  o  amenință.  Nici  nu  l‐ar  aranja  un  scandal  conjugal. Miliția e  peste tot ‐ unde nu e nevoie de ea. Marcel. nu.  trebuie  s‐o  recunoască. În ruptul capului nu  trebuie să se prindă de afacerea ei cu Florin.  Inspirațiile  ei  curajoase. trenul s‐a pus în mişcare. azi sau mâine.. cu familie..  Puturos  şi  cârcotaş...BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. pe care a dat o leafă întreagă!.  câtă  e. poate dă  dracul să dai.  Degeaba.  fără  milă  pentru  ceea  ce  a  mai  rămas  din  coafură...  Ştie  asta...  dobitocul  bate  zadarnic  cu  pumnii  în  geamul  murdar.

 dragă. nu tu prăvălii  deschise. 2011    mai scol. În văzul lumii ‐ nicio problemă.  dar  cele  patru  etaje  erau  numai bune ca să dea în clocot. e roşie la față.  Sau  dacă  te‐a  văzut  careva  pe  undeva.  Nimeni  nu  a  văzut. Când bagă cheia în broască. Uite‐l că ține... are cu ce se lăuda... să aibă Nicu şi Leana lui popor pe măsura lor?  A  urcat  scările  pe  jos.. ultima suflare pe ziua de azi. cine ştie?  ‐ Vorbeşte.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  tabloul  de  nuntă  înfățişa  două  mutre  etern  zâmbitoare.  gâfâie .  tremură prin stații. Pasionant. cu  ochii pe ceas. nu?  Nici  mie  nu  mi‐a  venit.  ca  boul. Păi.  a  crescut  copiii. transmisă în direct.. Fir‐ar ale  dracului de căciulițe chinezeşti! Oare nu le‐or fi aranjat ăştia într‐adins.  pierdute  în  roz‐bombonul  dragostei  înțelegerii  şi  al  respectului reciproc.  conjugale  nu  şi  le  respectă cum ar trebui.. da. o vede ăsta şi te  ia  el  la  refec.. n‐am mai ieşit  de  la  Paşti..  dar  ştie.  nu  a  auzit.  Florin  e  focos  rău.  ‐  Sigur. prin geamul ei. Da..  domnul  se  lăfăie!  Numai  eu.. nu ştii niciodată ce urmă poate să‐ți lase pe undeva.. şi io lui..  Nici  măcar  îndatoririle  alea. mai încet! Te aud copiii..  ‐ Daaa.. sunt numai bună de luat la glume.  cine  poate  fi  sigur  pe  lumea  asta?  Bărbatu‐sau  nu  pare  deloc  impresionat  de  țâfna  ei.. la ecranul televizorului...  dar  pică  bine.  Furia  i‐a  mai  trecut..  ‐ Stau la fabrică până după 9. na.  stau  ca  idioata  la  fabrică... Să ajungi tu.. să îndeplinim exemplar planul la export..  Bine  că  m‐a  făcut  mama  puternică.ro. mi‐a tras‐o el.. dacă mă scol.  ruptă  de  oboseală.  ‐ Aşa de târziu? S‐a terminat şi programul la televizor. descurcă‐te cum poți cu toți bețivii.  nu  lumină  pe  străzi.  pe  un  scaun.  Sprijină.. nu?  ‐ Glumeşti..  Liftul  merge.  scutece.  Eu  sunt    26 ... să  nu piardă „Hora Unirii”.. Altfel. te omor! Să ții minte!”.. Aşa am scăpat. măcar o floare de 8 martie.  un  concediu  împreună. acolo! Într‐o vizită..  Adormisem. să ştie.  ‐ Până mor o să blestem ceasul când m‐am măritat cu tine! Nu tu  un parfum.  sau  nici  măcar  nu  te‐a  văzut. nu? Unde umblă aia? Cu cine şi‐o trage? Cu unul. Nu‐i de colo! O s‐o povestească la toată lumea..  Asta  cu  bețivii  i‐a  venit  pe  parcurs..  Deasupra  televizorului. Să audă şi ei.  săraca.  Foarte bine..  nu  numai frumoasă şi deşteaptă. de ce să se mire cineva că se descurcă  şi  ea. mai  întâi. Nu‐ți vine a crede. să bage la cap. matale erai de mult în scutece...  Are  însă  grijă să tragă cu ochiul. sper. E prea  leneş  să  se  complice. să  crească natalitatea.. Când scap..  S‐a descurcat.. atunci.  chinuie‐te  de  una  singură  prin  beznă.. femeie la treizeci şi .  Idiotul mi‐a furat căciula fără să clipească.. Că...  tocul  uşii. O s‐o scoată la capăt şi cu sarcina.. După aia..  E  mândră  de  isprava  ei  cu  recuperarea  căciulii.  pe  cont  propriu?  Destul  a  stat  şi  a  spălat  vase. de ani şi să nu ştii  ce‐i ăla un  orgasm. dacă cumva. I‐am smuls‐o de pe scăfârlie şi am zbughit‐o  printre uşile care se închideau..  n‐am  făcut  de‐un  cincinal.

 Dar dacă ştie  şi el?!  Mitralieră. o amenință....  dacă.  Ar  lua‐o  în  brațe. după  toate câte  mi  le‐ai turnat?..  ‐ Onoarea ta? Onoarea ta de... noaptea ‐ acasă.  ‐ Hă‐hă‐ hăăăăăă... află că..  Hai.  ‐ Râzi... cretinule?! Ei bine..  de  toți bărbații ăştia nesimțiți...  Fierbinți..                        27 .. Nu‐mi  trebuie!... Ziua ‐ la nenorocita aia de fabrică.... cum e.  de  pagubele.  Nu  ai  dreptul!  Nu‐ți  dau  voie. identică.  să‐i  scoată  măcar  paltonul de pe ea. hăăăă!. Eu la cozi. Pe urmă spun şi eu ce am de spus.  Eu  ‐  hingherită  prin  metrou.. Stânga‐mprejur! Şi..  pândind  flacăra de la aragaz şi aşteptând să fiarbă ciorba.  De  ea!  De  suferința.  nu  în  pat!  La  bucătărie.  încă  o  căciulă.  tot  eu  sunt  prădată.  Din  ochii  care  aruncau  fulgere.  ‐  N‐ai  nimic  de  spus... în glugă!!! Hă... Domnul şi stăpânul casei  e ocupat.. e.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet........  Auzi‐l. mamă.  de  toată  viața  ei..  hă‐hăă‐hăăăăă.  batjocorită.. Bărbatul e descumpănit.. e stresat. care va să zică? Lasă că ştie ea. să te calc. eu la cratiță şi tot  eu la mătură.  țâşneşte  un  şuvoi  de  lacrimi. Hai că eşti tare...  ‐  Hă‐hăăă‐hăăăăă!.  să mor eu!.  Mai  ai  încă  una.  Aaaa..  ‐ Aştept să termini.  de  bou  tâmpit şi încornorat. desigur.  Nesimțitul  dracului. să te spăl.  umilită. Amărâta... 2011    bună doar să slugăresc....ro. Nu mai vreau. Şovăie.....  na!..  ticălosul.. hă‐hăăăăăă!... hăăăă. Cum mama  dracului să nu râd. p‐onoarea mea. se vede că e  epuizată  de  oboseală.  Râde. de care m‐am săturat până peste cap...  Nu  care  cumva  să  o  atingă!  Se  răsuceşte  brusc pe călcâie şi pleacă...  ‐ Râd. furioasă. Eram gata să te cred. nu mai pot! Nu mai vreau să pot!. Un nesimțit.  Dar  Marilena  l‐a  simțit.  Printre  maldărele  de  vase  murdare.  Atâta  e  în  stare  ‐  să  hăhăie. către cuier. Nuuuu. O să i‐o arunce în față.

 2011        BUNICUL    28 .ro.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.

 se  oprise la manichiură. Şi avea un decolteu. A crescut.  Bibi...  Bunica. Vorbise la telefon cu  directoarea.. Inspector la. Acum e într‐un lagăr. Nu te poate condamna nimeni pentru atâta lucru.  Se  rezolvase...  La  grădiniță.  De  acolo.  pusă  tot  timpul  pe  ceartă. Pălmița trasă peste  fund a fost mai mult simbolică.  De‐o viață.  ca  întotdeauna..  El  şi‐a  făcut  datoria ‐ le‐a spus.. O descurajează cu un gest blând. I‐a atras atenția cât  riscă printr‐un asemenea gest. L‐a împins pe frate‐său şi  dă să se cocoațe...  Doctorul  i‐a  interzis  categoric...  ‐ Răzvan. Oameni suntem. Nuțica îl  servise. he.  cârtitoare.  Abia  după  ce‐o  ajunge  acolo  se  va  pune problema să‐i cheme şi pe ei. s‐au mai  văzut cazuri.. trecând Dunărea înot..  Treaba  lor. Pe nesimțite (aşa e când închizi ochii şi le dai nas) îi  smulsese un fir din mustața lui albă şi atent dichisită.  înciudat.  dar  ferm.. în  Austria.  Bunicul este mândru că a pus umărul la înscrierea ei. printre picioarele lui. cu mâna goală.    29 . Deşi nici cu ginerele nu‐i e ruşine.. că pot trece ani de zile până să‐şi revadă  familia. Apoi..  Trebuie  să  aibă  grijă  de  el.  Fetița încearcă să i se urce pe genunchi. Asta dacă nu cumva.  Fusese  prost  inspirat....  aşa  de  încăpățânat?  Maică‐sii. tot critică la adresa lui.  Doamne.  făcea  şi  mişcare.  începuse  să  îl  giugiulească.. dar copilaşul urlă ca din gură de  şarpe.. desigur.. he.  a  trecut  în  grupa  mijlocie.. Şi nici  stofă de erou nu are. ce naiba.  Of.. În fine..  întins  peste  umărul  bunicului.  Mereu  agasantă. ce poți să faci?  ‐  Hai  măi.  cui  o  fi  semănând. ți‐ai găsit! Fugise.  Ce‐or  să  se  facă  cu  el  când  o  fi  mare?.  drăguță  şi  îndatoritoare. Teofana a rămas singură cu ăştia doi.  ce‐ți  era  dacă  le  aduceai  şi  tu  un  kil  de  mere  la  ăştia mici? Vii aşa. de când o ştie.  Să‐l  mai  bombăne cineva că nu se preocupă de cei mici.  nu  se  poate  expune. îşi declinase identitatea şi fostul loc de muncă..  Nici  nu  fusese  nevoie  de  mai  mult.  băiețelul  a  început  să  urle. Cât poți să rezişti? Ai şi  tu nervi. sigur că nu‐i e uşor să‐i  crească. 2011        Îşi  plimbă  privirea  peste  creştetul  blond  al  copilului..  Nepotul  s‐a  încurcat acolo.  A  preferat  să  lase  maşina  în  parcare. Aşa sunt vremurile. O ajută şi el cât şi cum poate..  L‐a  servit.  Economisea  şi  benzina. Dar nu e capabil de minuni.  nu  se  dezminte. un moft.. potoleşte‐te!  Drăcuşorul  cu  pistrui  se  urcase  pe  furiş  pe  brațul  fotoliului. La atâta răsfăț avea şi el dreptul. jos. e  omenesc. sprintenă ca o veveriță.  cu  toată  atenția.  aşteptând  viza  de  Australia. îi ajunge deja până la  genunchi!  Nepoata  e  mai  mare. mândrie..  Între  timp.  Adevărul  e  că  avusese  ghinion.  Are  discopatie..ro. De când ieşise la pensie.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  cum  numai el ştia să o facă..  asta  e. era chiar obligatoriu.

  Dinăuntru  se  aude  corul  lăcrimos  al  frizerițelor. măcar.  Bunicul  porneşte  agale  spre  casă..  Calcă  tacticos. De aceea s‐a enervat atât de  tare când a dat dobitocul acela peste el..  a muncit o viață ca să şi‐o consolideze.. Ce păcat că  smucita de fiică‐sa nu i le înțelege. doar conştient  de propria valoare.  când  le‐o  mai  aduce  câteva.  Nici  nu‐l  întreabă  de  unde  vine  aşa  târziu.  Nuțica  e  printre  ele.. O să scape ea şi de stagiul ăsta la țară.  Are  o  distincție  care  îl  individualizează. s‐a  învârtit de 5 lei. Doar realist.  A ajuns cu bine acasă. chiar la un pic de viciu...  Răzvan  îl  refuză.  îi  subliniază  ținuta  zveltă.  coafezelor  şi  manichiuristelor. Partea sentimentală.  ce  s‐ar  face  fără  circa ei de la Balta Neagră? „Bunica vitregă”.  Se  vor  întâlni.. Ce ştie ea?    A  ajuns  la  loc  mai  larg. e  fată  tânără. Plus  că  i‐a  spart  toate  ouăle. Nu i‐a plăcut niciodată să se atingă de trecători. urâtă.  îndârjit  şi  ciudos. Nu e deloc arogant..”. întinzându‐i obrazul.  ştie  asta  şi  e  foarte  mulțumit de el..  să vină în contact cu necunoscuții. Dar şi lui! A meritat să o țină în  facultatea de medicină atâția ani.ro.  în  geamul  unei  vitrine  goale.  cu  coada  ochiului. să‐i spună ce‐a pățit  cu  ouăle?  Data  viitoare. 2011    Nu  mai  are  rost  să  stea.  Dar  deocamdată.  Paştele  mă‐sii  de  academician‐doctor‐inginer.  care  îi  reproşează  că  a  venit  cu  mâna  goală  la  nepoți.  are  toată  viața  înainte. Ține la demnitatea lui...  Câte  or  fi  fost  din  izbitură.  ouă.    30 . Că.. A naibii Nuțica asta. Cum să nu fie nervoasă? Ce s‐o mai amărască. o pasiune. Îi repugnă..  vreodatăăăăă?.  legume. care se pisiceşte cu folos.  Carne.  ce mare păcat este să te placă femeile? Tocmai a ajuns în dreptul prăvăliei  pe  care  scrie  Frizerie  ‐  Coafor  ..  o  să  le  ia  2  lei  pe  bucată.  ce  mai. Ocoleşte o ditai coada...  Acolo.  De  aceea  îl  invidiază  toți. întinsă pe trotuarul din  fața  Alimentarei. Datorită ei.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. nu le lipseşte nimic.  tocmai  s‐a  strâns  de  pe  navetă. de moştenit.  Drumurile  şiii  iubirea.  cu  polimerii ei cu tot!  Şi  bunica  asta. Poate.. nu înainte de a‐i cumpăra 3 fire de garoafă  lui  Manți.50 şi îşi scoate discret paguba de azi. ce se revarsă din difuzorul dat  la  maximum:  „Drumurile  noastre  toateeee.  Toată  căldura  sărutului  de  rămas  bun  rămâne  pentru  nepoată..  ea  nu  primeşte  decât  produse. Tactul şi eleganța  ‐ două din calitățile pe care şi le recunoaşte cu multă plăcere.  Pasul  lui  cumpănit  străbate  strada aglomerată.  câte  s‐au  făcut  zob  când  s‐a  rupt  punga. nimeni nu e perfect.  pas  de  promenadă. Orgolios? Nicidecum. cu niciun ceas mai devreme.  Se  admiră...  Raglanul  elegant...  făcând  un  karaoke  patetic  pe  lângă o melodie la modă a lui Dan Spătaru.  la  țară. în loc de 1..  n‐are  chef  de  ceartă.  Slavă  cerului.  să  se  umilească  în  îngrămădeala flămândă. cum a botezat‐o diavolul ăla  mic.  nu  e  obligat  să  stea. În fond.  tocmai  a  încheiat divorțul şi l‐a pus în temă cu noutatea. E deşteaptă. Fiecare are  dreptul la o slăbiciune.  Se  ține  bine.

 2011        MASAJ EROTIC    31 .BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro.

  ca  întotdeauna  când  vrea  să  domine.  Nădăjduise că va face abstracție de prezența ei. de pilon central al existenței sale întotdeauna cool.  Mircea.  „Cu  ea.30. Şortul mulat. Clientul nostru.  de  care  era  mândru.  dintr‐o  slăbiciune  pe  care  şi‐o  detesta  cinstit.  tânără  absolventă  a  unei  facultăți  care  dădea    32 .  fără  controverse  serioase.  Se  poate?” Bineînțeles că se putea. punându‐i în  valoare  talia fină  şi  fesele provocatoare.  Cu  asta  o  subjugase.  Rătăcită  într‐un  Bucureşti  aberant  şi  ostil. Adică te lăsa cu  ale tale. niciodată.  Nu  avea  nevoie  de  invitație  sau  alte  indicații.  adresate  fetei  de  serviciu  la  primire. Tot pe asta o fluierase în timp ce‐şi făcea bagajul.  sigur. Că a depăşit şocul reîntâlnirii. fuckingul ca sport… Sexul ca ideal.  ca  şi  pe  multe  altele. ai putea zice că totul e OK.  de  rutină. Aventurile ocazionale.  Domnul  inginer  diplomat. O  obsesie  trainică..  la  fel  de  bine.  îl  cunoştea  bine.  Nici  n‐a  privit‐o. Doar e titlul lui de glorie.  neatins  de  nicio  slăbiciune.. De fapt.  Cum. Formele opulente  ale  colegei  Olguța  ar  fi  trebuit  să  aibă  prioritate  necondiționată  în  opțiunile  lui.  Oliviu  Zanc.  pe  singurul taburet din cameră.  dar  inutil.ro.  Fuseseră  suficiente  acele  prime  cuvinte. Ca. Şi asta tot mai rar. doar  îl controla. Cel puțin..  aproape  stas.  ştia  şi  asta.”  Desigur.. Nu‐l puteai convinge. Dacă n‐ar fi răceala palmelor şi a labelor de la  picioare. Nu a  tresărit când a descoperit‐o.  Oliviu  era  un  profesor  de  erotism.  Doar  a  ales‐o.  ştia  că  nu  va  avea  curajul  să  o  privească  în  ochi.  Îmbracă  apoi  kimonoul. A început să‐şi plimbe ochii asupra fetelor.  detaşat.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  era  un  obişnuit  al  acestui tip de ceremonial.  „Am  o  programare  pentru  19. Unul dintre ele. Bluza decoltată provocator. Maximum de concesie obținută de ea.  Hainele  şi  le  lăsase  în  aceeaşi  neorânduială.  Dar  se  făcuse  că  nu  bagă  de  seamă  –  poate  din  frica  de  singurătate.  Se  aude  jetul  puternic  al  duşului  şi  fluieratul  lui.  Aceiaşi  arie  a  Toreadorului.  Acum  e  în  baie.  Falocratism  ridicat  la  rang  de  supremă certitudine.  Ce‐i  drept.    Menajul  lor  durase  mai  bine  de  doi  ani.  Ritmul obişnuit. nu vizibil.  Liniştit. de altfel. făcut îl găsise la uşă.  cu tocul prea înalt.  Gesturi  moi.  pseudonimul  folosit  când  vroia să fie altul. 2011        Începe  să  se  dezbrace.  acceptând  provocările  şi  concurența. Ăsta e el ‐ nu‐l va schimba nimeni  şi nimic.. profesional.  Chiloții.  a  pătruns  în  salon  firesc.. din ce  în ce mai greu. În cel  mai bun caz.  Maşinile  scumpe  şi  femeile  bine.  Pantofii  incomozi.  Certuri  ‐  nici  atât.  poate  din  spiritul  ei  de  luptătoare. orice lucru inutil. dacă era în toană bună sau grăbit ‐ accepta.  Îi  recunoscuse  vocea  imediat.  Lui  Oliviu  îi  repugnau  discuțiile  în  contradictoriu. Zâmbeşte.

  altă  dată.  arată  gradul  de  excitare  a  clientului  ‐  apucătură  binecunoscută  ei. Iar cu timpul… cine ştie? Se mai schimbă omul.  din  vremurile  când  Miruna  şi  Oliviu  formau. Nu scoate niciun sunet.  de  obicei.  s‐a  lăsat  agățată.  chiar  dacă  oarecum  neplăcut. Şi  Oliviu pune întotdeauna mare preț pe calitate.  E bine. de nu ştia cum să dispară mai repede pe scări. în jos. nu îl poate păstra.  Năvăliseră fetele. o componentă de apreciat ‐ sinceritatea.  Dacă nu‐ți place ce lucrezi. De  sub prosopul cu care a venit înfăşurat de la duş.  că  aşa  se  procedează  în  orice  salon.  Erau  şi  clienți  care  încercau  mai  mult.  pe  când  se  iubeau. dar nici  cu  celelalte nu ți‐e  ruşine..  Desigur..  ulterior. Îl invită să se lungească pe saltea.  Şi  multe  altele…  Sinceritatea  lui  brutală  o  şocase  la  început. Ce‐i putuseră auzi urechile individului. pentru un nesimțit  din  cale‐afară  de  insistent..  Condițiile  îi  fuseseră  comunicate  la  telefon  ‐  trei  feluri  de  masaj:  de  relaxare.  erotic  şi  body  massage.  fără  probleme. Regula (oricât  de  frustrantă  pentru  unii)  se  respectă.  cu  porția  ei  de  amor  nebun. Nu avusese nicio jenă să îi ceară banii în avans. o proeminență. El.  un  cuplu. Asta învățase  de  la  bunicul  Horst. Decât să bâjbâi  prin minciuni. Tot de  la  el  aflase. Din păcate. Perfect adevărat.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  avea  să  recunoască. L‐au scos afară  într‐un cor de ocări. Asta e. altfel.  ‐ Să facem cunoştință: Mircea... mai cu acreala sau cu ironia.  Doamne! Indiferent de comportamentul lui. Cinismul  lui avea. legea supremă a oricărei meserii. tăvălind toate târfele.  Conştiinciozitate deplină.  apoi  . Elvira e  liberă azi.ro.”.  unde  copilărise. sub cuvenitul pseudonim. Cu fața în jos.  rafinate. dar îşi dăduse seama că.  „.  fesele  şi  celelalte. Înseamnă că e decis  să  păstreze  relația  strict  clientelară.  cu  sânii.  pe  internet.  Nu  că  s‐ar fi obişnuit. care…?! E bine aşa. pierzând timpul ca să ajungi tot acolo.. O singură dată. Aşa. la nevoie.  Corpul  puternic.  fusese  obligată  să  strige  după  ajutor. este hotărâtă să‐l trateze ca    33 .  într‐un  forum  al  inimilor  sfărâmate.  mângâiase  cu  patimă.  „Eram  doar  o  gaură  proastă”. pentru un sexpert ca el. decât să o faci de mântuială.  Degetele  Mirunei  se  plimbă  cu  dichis  peste  gemenii  picioarelor.  în  acel  târguşor  săsesc  din  Ardeal.  La  asemenea  provocări.  dar  izbutea  să  îi  potolească  ‐  mai  cu  frumosul. 2011    doar  o  diplomă. se lasă acum  lucrat. Oliviu  îşi menține tonusul sexual şi îşi îmbogățeşte experiența.  ‐ Suzy.  nu  şi  o  profesie. nu îi tremură vocea.. măcar nu mai  erai luată de proastă. dacă nu aberant de‐a binelea. mai bine te laşi... Ceea ce.  apoi  cucerită  de  farmecul  lui  irezistibil.  suplu  şi  musculos  al  bărbatului  se  oferă  acum  desfătărilor plătite. Îşi amorțea demnitatea la gândul că.  cum‐necum.  vocea  şi  temperamentul  uneia  ca  Elvira  făceau  toate paralele.. dar fără contact intim.  Se  mulțumea.  folosind  corpul  fetei  care  vă  masează  prin  atingeri  plăcute. totuşi.  frământând  meticulos  ceea  ce. pe care a  apucat  să  o  remarce. pare  cel puțin neobişnuit.  Să  se  fi  cumințit  între  timp?  Dă.  ca  proasta.

 continuând să‐l excite cu pricepere şi  chiar  cu  sadism. Să găsească o  scuză. Seara.  cu  dichis  –  repertoriul  personal..  invitând‐o să coboare.  Oare cât o mai fi rămas din ora tocmită?  Niciodată  nu  era  punctual. Era aşteptat în altă parte. la revenirea în Bucureşti. Şi coapsele.  Ei.  s‐a  vindecat..  Bla.  Nu  bagă  în  seamă  respirația  dispneică..  degetele  lui  au  pornit  în  căutarea  pântecului…  a  sânilor.  Suferise.  Nu  are  ce  face.  că  nu  e  atât  de  tâmpită..  Erau  undeva.  pentru  varietatea  pe  care  ți‐o  oferă..  Tot  înainte. „Doamne. L‐a încălecat şi porneşte în sus. păcătoasa.  bla.  La  cât  e  de  arogant. oprise Fordul  în  fața  blocului. Sub apăsarea corpului  ei. Începe să fiarbă. Când i‐a comandat să lase mofturile şi să o facă aşa cum  trebuie.  Şi.  se  vindecase.  O  pipăie. Strânge cu disperare pleoapele.”  O  deranja.  bla.  dar  ferm. Oliviu se ambalează..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.? Ba nu.  de  succes  garantat.  sigur  nu  ar  fi  insistat.  Gata.  drăcie!  În  curând  va  ajunge  să‐i  sufle  în  ureche. Aici avea dreptate. Nici acum… acum e‐acum! Ar fi trebuit să‐l refuze. de‐a lungul coloanei.  dar  cu  fața  în  sus..  se  simțea  tot  mai  puternică.  A  depăşit  cu  bine  zona  erogenă  din  spatele  genunchilor.  umeri.  Încet. stupid îi rămăsese înfipt în creier) într‐o relație eternă  (alt  clişeu  involuntar  telenovelistic).  petrecuseră  un  week‐end  frumos.  până  la  capăt.  Procedura standard.  Se  aplecase  spre  dreapta  şi  îi  deschisese  portiera.  Dar  nu  a  vrut  (acum înțelege asta) să îi arate că se mai teme de el.  Acum  e  tot  sub  ea. Cel puțin până aici.  El  nu  era  omul  care  să  se  mortifice  (termenul prețios.  ‐ Nu..  De  aceea  este  frumoasă  viața.  ceva.  bineînțeles.  Alunecă  de‐a  lungul  unui  trup  pe  care  îl  adorase. Nici în privința asta… Alesese umilința ca preț al  plăcerii  desăvârşite  „în  cele  mai  frumoase  momente  ale  vieții”.  „E  bine  să  mă  las  aşteptat.  Deja. I‐a urat noapte bună.  încă  se  mai  îndoia  de  şansele  ei  de  a  rezista.  se  chinuise.  odată  cu  suspansul.  Mâinile  lui  pornesc  curajos  la  atac. Nu trebuie.  a  trecut.  Brrr!  Obligația ei este să mimeze erotismul (şi a ajuns să se priceapă al naibii de  bine la chestia asta).  Îmi  creşte  valoarea.  delicat. colega de cameră din cămin.  Încă  mai  găseşte  resurse  de  voință  ca  să  i  le  îndepărteze. Nu vrea. Deasupra lui.  la  munte. 2011    pe  orice  client.  Nici  prin  cap  nu‐i  trecuse că va fi cel de adio.    34 .  Zona  pubiană  şi  perineală  i  s‐a  înfierbântat.  El  geme  înfundat.  deltoizi.  Hai.  Sau..  Nesupuse.  Închide ochii. cu….  dar  nu  găsise tăria să i se opună.  Încă îl domina.  Dacă  rezistă. ajută‐mă!”  Îşi  extrage  din  cutele  memoriei  momentul  când  i‐a  spus  că  o  părăseşte.ro.    S‐a  răsucit  brusc.  Întârzia  deliberat.  e  obligată  să  continue.  sfârcurile  i  s‐au  întărit  la  atingerea  cu  fesele  bărbatului. înşelătoare.  fusese  destul.  Nu s‐a lăsat înduplecată nici de amintirile evocate cu ton patetic.  nici de manevrele lui versate.  Omoplați.  într‐o  fundătură. uite ce tare se ține..  Ce‐a  fost.  vorba  Silviei. nu să.

 2011    Dacă nu…  ‐ Nu. Că oameni suntem. Nimic..  ‐ Priveşte‐mă bine… în ochi! Ştiu că nu‐ți place niciodată asta. Vedea. eşti liber să  o faci. conform regulamentului de funcționare  al  salonului.  la  prețul  de  150  lei  ora.?  ‐  Nu  înțelegi  că…  orice  s‐ar  întâmpla…  eu  nu  plec  de  aici  fără  să  intru în tine? Doar mă cunoşti.  Uite  că  nu  avusese  nevoie  de  serviciile  ei  de  protecție şi pază.  ‐ Lasă textele.  Dar  nu  conta.  ‐ Uite‐te la mine. Orice... Şi disprețul.  Ştia.. nu.  erau  acum  negri  ca  tuciul.    L‐a condus până la ieşire.ro.    ‐  Serviciile  oferite  de  salonul  nostru  prevăd  masaj  de  relaxare.  o cârpă.  Cabrează.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Nu şi.. ce pana mea?  Mariko.  Şi‐a adunat toată mândria..  ca  un  armăsar  căruia  i  s‐a  scos  legătoarea  dintre  picioare.  Ochii  ei.  ‐‐ Ce‐ai fată? Ți‐ai tras‐o cu tipul? Merita.  şi nu în zonele intime ale fetei care prestează. dar  trebuie. Una în stare de orice. Şi nici nu şi‐o trăsese cu clientul. zău că da.  unguroaica. mult peste ce achitase pentru masaj. Miruno!… Tu nu vezi că explodez?  Ba da..  era  filosoafa  colectivului.  Miruna  ştia  că  asta  fusese  ultima ei zi de serviciu acolo. Una de şters… Contraatacă. Nu de el şi  nu aici.  A  privit‐o.  Toată  încordarea  ei.  erotic  şi  body  massage. ştii că. dacă îmi pun ceva în cap.  fără  contact  sexual.  făcuse  din  blânda  şi  îngăduitoarea  Mirună o fiară.  Aşa  cum  absenta  Elvira  era  jandarmul.  Era  blindată  cu  tot  disprețul  strâns  în  cele  câteva  luni  de  când  se  despărțiseră. Şi. Şi. Oliviu. când îți place unul ca ăsta. Şi teama că va fi.  I‐a oferit bani. dacă găseşti acolo cea mai mică urmă de plăcere.. dar obținută numai cu mijloacele specifice masajului. numai violată nu. Proastă să fii  să n‐o faci.  Se  acceptă o finalizare. A priceput.  ajunsă  la  paroxism  în  timpul  acestei  lupte. din nou.. Ce p…ana lui?      35 . Şi‐a declarat  regretul că renunțase ca un prost la aşa o comoară de femeie.  Când  uşa  s‐a  închis  în  urma  lui..  altădată  căprui‐muştar.

ro.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. 2011        GAURA PROASTĂ    36 .

BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro, 2011        S‐a  perpelit  toată  noaptea.  Somn  agitat,  confuz...  un  vălmăşag  aberant  de  vise.  Ba  o  alerga  un  TIR,  pe  o  stradă  care  se  înfunda,  ba  pompierii  o  stropeau  din  furtunuri  groase,  înecând‐o  în  spumă  de  stins  incendiile. Şi el, desigur. Mereu el. Când s‐a trezit, mâna dreaptă îi era udă  şi lipicioasă. Şi‐o ținuse strâns între coapse...  La  7,  n‐a  mai  rezistat.  Degetul  a  apăsat  cu  înverşunare  tasta  pentru  apelare  rapidă.  Numărul  îl  ştia  pe  dinafară;  de  câte  ori  nu  îl  repetase în gând, mândră de tăria de a nu‐l forma...  A sunat. A răspuns. A venit.  Acum se devorează unul pe altul. Parcă sunt turbați... nu alta. Este  după‐amiază, soarele bate nestânjenit în fereastra dormitorului. Draperia  care  o  proteja  de  fierbințeala  lui  este  pe  jos,  plină  de  transpirație...  de  toate secrețiile pământului. E de mirare că nu a căzut peste ei şi galeria.  Se agățase de ea, pătrunsă pe la spate şi zguduită în al...  nu ştiu câtelea  orgasm violent. Asta era poziția preferată a lui Oliviu, ştia. Şi simțea.    Când  i‐a  deschis  uşa  şi  l‐a  zărit  în  prag,  un  val  de  emoție  o  năpădise din cap până‐ntre picioare. Tremura toată, trepidând de emoție  şi  de  poftă.  Apucase  să  facă  un  duş  revigorator,  să  se  cremuiască  şi  parfumeze  cum  ştia  ea  mai  bine.  Oliviu  arăta  fresh.  Doar  că,  neras.  N‐avusese timp? Sau îşi amintise ce plăcere îi provoca barba lui aspră, ca  şmirghelul,  să‐i  zgârie  pielea...  Pantalonii  subțiri,  de  vară,  erau  plini  de  sexul  lui  mare  şi  tare.  S‐a  lipit  imediat  de  el.  L‐a  simțit  pulsând  frenetic.  Stătea acolo, în genunchi, în fața lui. L‐a scos. L‐a... Minunat!    L‐a  dezbrăcat  din  mers,  aruncându‐i  hainele  pe  unde  apuca.  Capitulase,  gata.  Nu  mai  vroia  ordine,  nici  delicatețe.  Preludiul...  ăsta  durase  deja  câteva  luni.  Noaptea  chinuitoare,  pârjolită  de  dorință  incandescentă, o lecuise pe veci de orice pretenție. Nu vroia decât să fie a  lui. Roabă. Sclavă. Orice. Dar să fie. Fără alte condiții.    Nu l‐a întrebat nimic. Doar l‐a absorbit în ea, cu disperare. Printre  gemete, scâncete şi urlete de durere fericită, îl consumă frenetic. Nu mai  contează  nimic.  Absolut  nimic!  A  observat  doar  că  Oliviu  devenise  mai  răbdător,  mai  rafinat.  Nu  se  mai  repezea  violent  în  ea,  preferând  blândețea  alunecoasă,  vicleană...  perfidă.  Adulmeca  cu  dichis  liniile  corpului,  bântuind  belaliu  diverse  adâncituri,  zăbovind  aiurea  pe  vreo  bucată  de  carne  tremulla  sau  scotocind  prin  câte  un  cotlon  mai  neaşteptat. Legată la ochi (altă ciudățenie...), Miruna agonizează, cuprinsă  de  fiori.  Încearcă  să‐l  prindă,  să‐l  fixeze  pe  câte  undeva.  Sfârcul  stâng 

 

37

BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro, 2011    tânjeşte după dulceața catifelată a falusului, care tocmai îl mângâie încet,  înnebunitor,  în  cercuri  repetate.  Dar  se  trezeşte  deodată  cu  limba  lui  fremătătoare asupra celui drept, în timp ce un deget cald se plimbă agale,  făcând o navetă plină de promisiuni între buric şi... acolo, jos.    Pe  unde  o  fi  umblat?  Cine  l‐o  fi  schimbat  într‐aşa  un  hal?  El,  armăsarul  zgomotos  şi  nerăbdător,  o  perpeleşte  acum  la  foc  scăzut.  Pervers, cu răbdare şi metodă, dar şi cu o delicatețe cu care ea, una, nu  fusese obişnuită din partea lui.    ‐ Ştii...  ‐ Nu. Nu ştiu nimic. Şi nici nu mă interesează.  Blând,  dar  ferm,  o  răstoarnă  cu  fața  în  jos.  Îi  simte  mâna  strecurându‐i‐se între fese. Se cambrează, cu un geamăt provocator.  Stai puțin...  Nu stă. Să n‐o fi auzit?  Mai tare.  ‐ Vreau să te întreb ceva, Oliviu...    Nu  mai  apucă.  Parcă  a  ghicit‐o  dinainte.  Năvăleşte,  brusc  şi  cu  violență, în anusul ei, prea uscat pentru o asemenea vizită inopinată.  ‐ Ooo... liviu!...  an.  Trebuie să aştepte HIV‐ul. Deşi e prea devreme. Doctorița i‐a spus  că abia după 5‐6 luni va fi edificator. Până atunci...  O să‐l sune să‐i spună. Poate mai trece pe la ea. Acum, dacă tot au  amândoi aceeaşi boală...    ‐ Taci! Taci şi fute. De asta m‐ai chemat, nu?  A rupt‐o. Când a plecat, nu îndrăznise să‐l întrebe nimic. Nici unde  se duce, nici când va mai veni la ea. În ea! Pentru azi, îi era suficient. Dar  mâine?...  Lues... Ce‐i aia?!  ‐ Sifilis, domnişoară. Aşa se mai numeşte. Ştii măcar de unde te‐ai  căptuşit cu el... cine ți l‐a dat?  Ooo...  Oliviu!  Singurul  cu  care  şi‐o  trăsese  în  ultima  jumătate  de 

 

38

BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro, 2011       

GROAPA LUI PROCUST 

 

39

 2011        Se  întuneca  repede..  nu  le  mai  păsa  de  cel  care  le  dăduse. tocmai aici stătea marele merit al tovarăşului Anghel  Tulea‐Bâtlan: îi ținuse la respect. Scriitori cu volume publicate.  Restul  se  fofilaseră.  Trebuia  un  picamer.  cum  o  slăveau  ăia.. citind ce  scria pe crucea asta alăturată: „Şi eu am fost ca tine.  sau  pur  şi  simplu.  Cică  firmă  de  pompe  funebre. să lărgească  marginea.  Grijania  şi  dumnezeii  lor  de  tolomaci!  Nici  să  măsoare  ca  lumea  un  loc  nu  fuseseră  în  stare.  Câți  tremuraseră  de  frica  lui. şi aprobări.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet..  moşul. răposatul Anghel Tulea–Bâtlan tot  nu  încăpea  în  mormânt.  avea  şi  instinct.  Ştiuse  el  bine  de  ce.  care nu o înjurau.  i‐a  belit:  intră  ei  în  locul  ăstuia  bătrân.  aproape  un  sfert  de  veac. Când  tăceau  ei.  Îngrozitor! Trebuia să se lupte singur cu toate.  Februarie.  atâția  apucaseră  să  onoreze  invitația  de  a‐şi  conduce  binefăcătorul  pe  ultimul  drum.  Scriitorii  ăştia  au  fot  întotdeauna  periculoşi.  cât  fusese  mare  şi  tare.  Avea  răbdare.  Marmură  scumpă. să fie vigilent.  ca  să  spargi  marginea  groasă  de  piatră.  Copacii.  ca  iarna. fără vigilența lui  de fier. Apoi. să se cultive fundamental. meseria chiar îi cerea aşa ceva. să le dibuiască cele mai ascunse şmecherii. Draci! Acum se chinuiau. îşi trosneau crengile  uscate. Îi potolea şi îi mulgea după cum vroia el ‐  Partidul. ca nimeni altul.  şi  încurajări. Îl obliga  ‐  dacă  vroia  să  reziste  în  postul  acela  important.  Fusese  cineva  la  viața  lui..  la  nevoie  să‐l  inventeze.  şuşoteau  amorțiți  doar  câțiva  speriați.. Pe alea le smulseseră primele.  Ar fi avut măcar ocazia să învețe ceva. să găsească nodul în  papură. toate ar fi luat‐o razna mai  demult. cu împrumuturi la Fondul literar şi  alte  privilegii.  oameni. uite.  ca  la  mausoleul  din  Parcul  Libertății.  roşie  şi  neagră. Nemernicii! Nu s‐au mai deranjat. Şi tu vei fi ca mine!”.. Ştia.  na!  Printre  bocăniturile  cu  care  groparii  se  căzneau  să  ajusteze  coşciugul. când  au văzut că nu intră..  Adevărul e că altfel.ro.  îi  luaseră  două  mii  de  euroi  numai  pentru  sicriul  elegant.  cât  o  fi  ea  de  perfectă.  doar. Încremeneau un timp.  Că. şi funcții.  Iar  acum. dur. Toată viața fusese un maestru în  complicarea lucrurilor. şi tiraje.  Trebuia  să  scormonească  şi  să  interpreteze totul.  cu  mâna  lui.  Ideea e lucrul dracului.  Plus  o    40 . Aşa învățase de la  taică‐său.  de  cea  mai  bună  dintre  lumi.  De  unde? Venea noaptea în curând şi.  iarnă  şi  era. Nu‐i vorbă..  de  mahon veritabil şi cu mânere aurite.  pentru  orice  regim. cu nişte răngi.  Şi‐a  găsit  şi  ăsta bătrânul momentul să ajungă aici. Or.  te  pătrundea  din  toate  părțile  croncănitul  ciorilor.  să  nu  lase  nimic  la  voia  întâmplării.  pe  care‐l  ocupase  neîntrerupt. scuturați în frisoane de un vânt cu năbădăi. Cuvântul ‐ dinamită curată: răstorni lumea cu ele. dar şi diplomat.  Într‐un  cuvânt:  avea  şcoala  vieții.  Dar  şi  pe  câți  îi  făcuse  tot  el.  cei  mai  mulți  pensionari.  Dacă  o  ciupesc  pe  undeva. o luau de la capăt cu văicăreala.

  şopârlele  lor. Şi a ținut!    Boşorogii din jurul gropii dădeau semne de epuizare...  milogindu‐se să le publice.  cu  toată  durerea  care  îl  anima. Nu se plăteau  drepturi  de  autor.  Şi  în  manuscrise.. dacă nu pe hârtie..  Publicaseră  la  greu  zodiace  şi  manuale  doldora  de  rețete  care  garantau  succesul  în  viața  de  afaceri. o s‐o corecteze tot el. dar nici moştenitorul nu era mai  prejos. Înghețaseră.  director  general  şi  redactor şef.  Ce  să  le  faci?  Ăştia‐s  oamenii.  se  prindea  la  toate  cioacele.  kangi!  Îl  porecliseră  nea  Procust.  Îl disprețuiau. oricâte tertipuri ar fi încercat dumnealor.. De scris.  Au  fost  deştepți.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Corcoață.  Să  taie‐n  carne  vie.  Îi  făcuseră  bancuri politice şi obraznice: cică „Economisind hârtia.  cu  pixul.  fireşte. de începători.. care se chinuia de câțiva  ani  buni  să  scoată  o  istorie  a  poeziei  patriotice.  în  dosul  uşii  de  la  capelă. nemuritor.. viața sexuală. Ei  da. pe şenile.  Aşa  se  impusese. Să vadă  şi el cât îi duce capul. La nevoie.  ca  pomană  pentru  ilustrul  dispărut.C.  au    41 .. ca să  iasă ceva corespunzător.. au băgat actele pentru editură.  De  comentat  incidentul  cu  ciumpăvirea  coşciugului.  preluase  îndeletnicirea  şi  o  făcuse  chiar  profitabilă  pe  piața  liberă.  Uite. cu credit de la  Bancorex.  Unde  nu‐l  reclamaseră.”.  Tot  ei  tipăriseră.  patetic  şi  mobilizator.  pe  care. după aia.  cu  ăştia  defilăm. o sa vadă el. În sfârşit. îl urau..  Anghel  Tulea‐Bâtlan  junior.  teroare. măcar pe site povestioarele  lor cretine.. dar taică‐său pusese afacerea pe roate.    Pentru asta trebuia să‐i rămână în veci recunoscător ilustrului său  părinte.  Şi  uite  ce  bine  i‐a  prins!  Imediat  după  bulibăşeala din decembrie.  vorba  lui  Baranga. ocrotiți pă Tulea. să‐l pună pe direcție.  Dar  şi  ăsta  necesitase  corecturi  majore.  nu‐l  ponegriseră?  La  C. nu îndrăzneau.  prima  tipografie.  N‐a  fost. nu primea bunul de tipar până  nu dădea ceva absolut corespunzător.  la  Europa  liberă.  s‐a  orientat. super. să‐l conducă în viață.  Poate  aşa..  El. dar ieşea întotdeauna  victorios. nu‐l biruiau nicicum.  abia  ce  se  terminase  slujba  şi  se  şi  gudurau  pe  lângă  el  doi  prozatori.  Dar  să  facă  dumnealor  bine să bage pe prima pagină câte o dedicație.  Când l‐a numit şef la cenaclul ăla.  Picoteau.  Să  conducă.  Nu intra unul în planul tematic şi.  Era  singura  rețetă  eficientă. Îi înnebunea. îl blestemau. bineînțeles. că tot s‐au canonit să ajungă până aici. ce mai?  Se  îmbogățiseră  din  Sandra  Brown  şi  Pavel  Coruț.  nu‐l  înjuraseră..  Cu  de‐alde  ăştia. 2011    cultură  monumentală. dar nu scăpau de sub teroarea lui.  numai  aşa  a  mers... viața publică.  unul  din  Feteşti  şi  altul  din  Slobozia. Murise Tulea. A ştiut să‐l orienteze. crezuse că va fi pierdere  de  vreme. ceva..  formularistica  de  lichidare  a  băncilor  falimentare.  le  operase  tot  el.  ca  preşedinte.  nu  era  lege  care  să  te  oblige  să  declari  profitul.  ce  vremuri!  El  trecuse  în  prim  plan.  Se  arătaseră  impresionați  de  discursul  de  adio.. Construiseră repede. i‐l scrisese unul.ro.  apoi  a  doua.  Şi‐a  format  gustul.  Acolo  a  învățat  Anghel  Tulea‐Bâtlan  junior  să  se  impună...  apoi...

  sobru..  mutând cenaclul pe forum. Nu apucaseră  unul  pe  aleea  scriitorilor  ‐  alea  se  terminaseră  încă  de  prin  ’87.  care  mai  vreți  să  prindeți  la  Bellu!”.  s‐a  rezolvat  şi  asta. chiar că au îngropat toată concurența.  să‐şi  vadă  numele  tipărit. tot lui i se datorează. pe la toți  cei care au rezistat până acum. pregătiți într‐o  cupă  din  imitație  de  cristal  de  ăştia  de  la  pompele  funebre..  Când  au  făcut  şi  site‐ul.  Chiar  anunțase administrativul de la Uniune. parcă resemnat. Până  atunci.  Şi  groapa  tot  nu‐l  încape  pe  ăl’  bătrân..          42 ..  s‐au  descurcat.  Altfel  n‐ar  fi  putut  acum  să  bage jeep‐ul până aici.  la  destinație..  coşciugul  ajunge.. trosniturile seci ale răngilor în piatră. Acum.. rând pe rând.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  de  grea  şi  ireparabilă  pierdere  pentru  cultura  noastră națională. DIRECTOR &  REDACTOR ŞEF. de la direcția  cimitirelor. urmaşul trece. încheierea cu succes a operațiunii. Vă asigur că voi continua neabătut linia celui care a fost  părintele meu.  Urmase  apoi  revistuța – altă lovitură de succes: toți isnafii îi ciugulesc din palmă.  chiar  s‐a‐ntunecat.  Moşulicii  răsuflă  uşurați.  imediat  lângă  Monşerul  şi  Nichita. scrieți. Mare om! Şi locul ăsta de veci. apoi aruncă cei doi‐trei bulgări de pământ artificial. doar  să‐i  publice  acolo.. Trezit din amorțeală. Dar s‐a descurcat. Primeşte cu aer pătruns condoleanțele şi  le  înmânează.  Au  tăiat  un  tei.  câte  o  carte  de  vizită  pe  care  scrie:  GRUPUL  DE  EDITURI „PASĂREA PHOENIX”.  au  mutat  mai  încolo  stâlpul  indicator..  Ei. TULEA‐BÂTLAN JR.  Gata. Păcat că niciunul dintre impotenții ăştia. 2011    ştiut  să  se  strecoare  printre  portițele  lăsate  de  legiuitor. mortul pe stand  by şi popa aşteptând. Îl ştia pe ăla.  hurducăind  sinistru. într‐o şedință de pomină: „locuri la  mare – numai cu adeverință de activitate obştească de la partid.. literari  nu‐i  capabil  să  dea  ceva  pe  măsură.  la  doi  paşi  de  Eminescu  şi  Caragiale.  l‐a  ajutat  cu  un  loc  pe  o  alee.  Ar  fi  ieşit  cu  siguranță  o  pagină  de  antologie universală!    Cu  un  zgomot  lugubru. Noi ne vedem la parastasul de 40 de zile.  umbre  prin  ceață. să lumineze cu farurile.ro. căci sigur o merită.  în  sfârşit. Spectacolul este fabulos. locuri de  veci  –  mai  avem  doar  două. Nu s‐a grăbit.. noul.  Luându‐şi  o  figură pioasă şi adânc îndurerată.  ‐  Vă  mulțumesc  pentru  prezența  dumneavoastră  aici  şi  pentru  sentimentul  de  solidaritate  scriitoricească  pe  care  mi  l‐ați  transmis  în  aceste  momente  triste. ANGHEL A..  Scenă de roman. popa behăie  grăbit.. Odihnească‐se în  pace.  drăcie.  grăbiți‐vă. ce mai. băieți! Viața merge înainte. al tuturor oamenilor de cultură şi de bine  al acestei țări binecuvântate de Dumnezeu. chiar al nostru.  mai că ar şi aplauda succesul groparilor.. gata.

BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro. 2011        2 ‐ 1    43 .

 Atunci ‐ la festivitatea  de  înființare  a  Cercului  sportiv  „Mihaela  Peneş”  din  şcoala  generală  a  satului Fundul Văii ‐ îi remarcase agilitatea şi suplețea mişcărilor.  Şi  era  atât  de  frumos.  plin  de  invidie.  izbutise  să  se  impună. Nu zic toți  că.ro.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. necum. a ambiției şi efortului în mişcare!  Un  singur  of  îi  amăra  zilele:  nepăsarea  cu  care  o  tratau  ziarele  şi  televiziunile.  capitala  neîncoronată a sportului şcolar. iar revărsarea de avânt şi de energie îi lăsa pe aproape  toți  cu  gurile  căscate.. în cadrul dat.  desfăşurate  de  peste  20  de  ani  acolo. doi tăciuni de ochi sub un ciuf  rebel.  Serbările  mişcării. implicit.  dincolo  de  glumele  nesărate  şi  alte  răutăți  venite  dinspre  dragii  ei  colegi.  Pe Maria Broboadă o ştia din clasa a treia.  Desigur.  doar  se  jucau  de‐a  sportul.  Fundul  Văii  devenea. nu îşi găsea locul. plin de culoare şi  de  imaginație.  Veneau  invitați  din  toate  cele  patru  puncte cardinale.  nu  insistase.  În  cumpăna  verii.  inspectorul  Radu  de  la  județ. în care copiii cântau şi se zbenguiau de‐a dreptul  fermecător  printre  panglici.  găsindu‐şi  un  binemeritat  loc  în  calendarul  anual  al  activităților  cultural  educative pe plan județean.  Participanții  nu  jucau  nimic. educativă.  în  încercarea ei de a obține atenția şi. Cum.  chiar  se  umilise. Iar la serbare… acolo era dată naibii! Îşi lua atât  de  în  serios  rolul  mai  mult  decorativ.  de  întrecere  serioasă.  fără  ăştia.  nu  avea  rost  să  complici  lucrurile  printr‐o  seriozitate excesivă care. muzicii şi dansului. Ceremonialul somptuos.  nicio  şcoală  nu  poate  exista?  Era  convinsă  că  bețivul  de  Zolotovici  şi  smucita  de  Morărița  vor  fi  de  aceeaşi  parte  a  baricadei…  bănuia care anume.  de  interesant  şi  de  atrăgător  acest  gen  inedit  de  propagandă în favoarea educației fizice.  stegulețe  şi  alte  cârpe  colorate  ‐  un  omagiu  adus mişcării fizice.  pentru  2  zile.  era  ceva  unic  în  țară. 2011        ‐ Nu!  Să se pronunțe întâi ceilalți doi: româna şi matematica. recunoaşterea publică pe care    44 .  desigur. la  fiecare oră de clasă. manifestarea aceea  şcolărească  rezistase  cu  brio  timpului  şi  obstacolelor  de  tot  felul. ieşea în evidență.  reuşind  să  impresioneze  pe  toți  oamenii  de  bună  credință  şi  care  ştiau  să  dea  cuvenita apreciere eforturilor ei de a menține spiritul viu al întrecerii şi de  a impulsiona dimensiunea participativă.  cum  declarase  cu  emfază  într‐o  şedință  de  pomină. doamna profesor emerit! Erau  nişte serbări frumoase.  Putea  să  strâmbe  din  nas  cât  poftea  sclifosita  de  engleză  ori  să  o  torpileze.  în  sătucul  uitat  de  lume.  Cât  nu  se  zbătuse. Aspasia Curdeş era mândră „de paternitatea  care  mi  se  impută”. copilița aceea vioaie.  pe  care  îl  avea  de  jucat  în  acele ciudate ceremonii organizate de ea.  reprezentau  ceva  unic.  Adevărul  este  că.. Niciun moment  nu  se  gândise  să  confere  sărbătorii  un  caracter  competitiv. Apoi.

 care  trăia  doar  din  reclamele  la  bere  şi  detergenți  sau  din  emisiuni  erotice.  ‐ Dar pe chiştocul ăsta unde l‐ai mai găsit.  Doar  că. 2011    o  conferă  oricărui  veritabil  eveniment  mediatizarea. îndeobşte. Mâna lui.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  poate  mari campioni.  Avea  memorie bună hoțomanul.  Aşa că. Aspasie?    Într‐adevăr.  de‐a dreptul pornografice. aşa un exemplar.  dând  cu  ochii  de  Măriuca Broboadă. De aceea o  şi pizmuiau. ajuns mare şef pe la un post neruşinat.  Ochiul  lui  experimentat  nu  mai  întâlnise. Ți‐o dau cu împrumut.    45 .  E  drept.  ‐ Poți s‐o iei. deşi ştia că nu e deloc frumos) de  faptul că tocmai îl părăsise nevasta şi.  Ştia  şi  el. Dar ştiam că  tu te uiți.  fiind  primit  cum  se  cuvine. Cu  Lucu.ro.  Ți‐ai  găsit!  Pentru  nesimțiții ăştia.  răsărise o adolescentă plină de nerv. spre mirarea tuturor. e al ei! Asta o recunoşteau până şi duşmanii Aspasiei.  fetița  crescuse  ca‐n  poveşti..  cum  avusese  obrăznicia  să‐i  arunce  ‐  culmea ‐ un fost elev de‐al ei.  în  aşteptarea  serviciului  advers.  cum  se  chinuia  apoi  să  sară  după  minge. trecută camaradereşte peste umerii  femeii  care  încă  se  ținea  bine. din care educația fizică (termen atât  de  drag  şi  de  insistent  utilizat  în  limbajul  doamnei  profesor  Curdeş)  promitea să facă ceva foarte de soi pentru sport. să facă cinste țării şi sportului românesc!  Cu  un  an  şi  ceva  în  urmă.  desigur. ea era mândră să se adreseze şi ‐ prin ceea ce făcea ‐ să‐i educe  tocmai  pe  aceşti  adolescenți.  Din  gâgâlicea  nostimioară. după cele mai bine făcute. programate noaptea şi interzise minorilor sub  18 ani.  antrenorul  lotului  național de junioare la volei. Îl invitase de nenumărate ori la  Serbările  mişcării. nu puteai să nu te minunezi văzând cum mititica cea  fragilă  ‐  „un  metru  şi‐un  pic”  ‐  trepida  pe  terenul  improvizat  de  volei.  „un  amestec  de  Cântarea  României  şi  răposata  Daciadă”. Or.  să  le  mai  trezească puțin pe adormitele alea ale mele. dacă îți foloseşte.  aşa  cum  şi‐o  amintea  din  acea  vacanță  studențească  de  pomină.  Mare  crai  Lucu  ăsta!  Şi  acum  îi  alergau  ochii  cam peste tot.  Şi  îi  făcuse  cu  ochiul  ‐  ştia  ea  ce  ştia. creația  ei  nu  era  decât  o  banală  serbare  şcolărească.  ‐  Uite.  ‐ Uite ce putere de concentrare! Şi câtă agilitate!! Antrenorul era  încântat.  Ce‐i al ei. ahtiați doar după scandaluri şi recorduri mondiale.  Lucu  Sebeşan. Aspasia fusese colegă de facultate. pusese şi el ochii pe  Măriuca Broboadă.. deprimat. Lucu Sebeşan apăruse şi în acest an  la  Fundul  Văii.  una  din  asta  mi‐ar  trebui  mie  acum  la  lot.  Să  devină  sportivi  de  performanță.  deşi cu greu ajungea să depăşească marginea de jos a fileului.  Evenimentul  acceptării  de  anul  trecut  fusese  legat  (iar  Aspasia aflase şi se bucura în sinea ei.  parcă  niciodată  în  carieră. rămăsese fermecat.  verifică  profesionist  dacă  era  tot  fără  sutien. căuta să‐şi umple timpul  cu  orice  putea  fi  amuzant.

 Nu i‐a spus. Bătrâna s‐a uitat lung la nepoata pe care se  chinuia să o crească. a înțeles că îi intraseră niscai gărgăuni în cap  şi a spus:  ‐ Ia vezi!. că pe urmă nu se mai uită nimeni    46 .  a  cercetat‐o  ca  un  geambaş profesionist.ro.  dar  acum  stătea  toată  ziua cu urechea la radio. câți ani zici că are.    Numai  un  orb  nu  ar  fi  văzut  acreala  veninoasă  strecurată  de  Aspasia în aparent banala informație. De unde. nici atât. şi gogoşi.  în  curând. Dar dacă…?    Măriuca nu dormise noaptea. Dacă era ceva serios.  Aspasia  nu  era  nici  chioară. Vezi să nu te îngraşi. va creşte în înălțime cel  puțin cu  20 de centimetri şi se va ține de  treabă.  avea dânsa să‐i spună. iar doamna Curdeş îşi bătea joc de ei. şi chiftele. ți‐o iau şi o duc la Bucureşti.  la  deschiderea  şcolii.  nici  neatentă. de la fiică‐sa..  Alergase  şi  ea  după oile bunicii. mai apoi.?  ‐ Vezi că e minoră rău de tot. dar nu aşa. pe islaz. anunțându‐i că avea să  organizeze.. Să‐i lepede. Şi totuşi … dacă…? A doua zi i‐a cerut bunică‐sii să‐i facă  şi ciorbă.    Pe  Doamna  a  revăzut‐o  abia  în  toamnă. Doamne iartă.. În final.  i  l‐a  oferit.  şi‐a  propus  să  fie  cu  ochii‐n  patru. doar neatent…  Mai bine spus.  Mai  crescuse  peste  vară. 2011    ‐ Gata. i‐a promis că. dacă va fi cuminte.  dar  nu  îndrăznea  să  spună nimănui asta. mama Mariei. 13. Doar băieții se descălțau când  jucau fotbal..  un  campionat  al  ciobanilor  juniori.  A  chemat  fetița  la  el.  să  nu  o  ia  razna. dar nici aşa. observând abia acum cât se înălțase nepoată‐sa.  Dar. la gândul că va ajunge într‐o şcoală  cu profil sportiv şi. într‐o echipă adevărată de volei. iar banii din Spania.  pantofii  de  sport  o  strângeau  deja  la  degetul  mare. Sebeşan nu era orb.  dar  nu  a  îndrăznit să o întrebe nimic despre domnul antrenor. A văzut şi a căzut pe gânduri.  O  fi  ea  de  la  țară. Chestia cu  Olimpiada  i  se  părea  deja  ceva  de  domeniul  fantasticului.  i‐a  pus  câteva  întrebări.  o  va  face  campioană  olimpică!  Tot  orbirea  ar  fi  fost  singura  capabilă să facă nevăzută strălucirea de pe chipul frumos al adolescentei  la  auzul  unei  asemenea  perspective. dacă vor ajunge mai  la tine. în vacanță. Când mai ceruse ea atâta mâncare? Trebuie să se fi întâmplat ceva. cu atenția dusă spre altcineva.. Mă ocup de ea aşa cum numai  eu ştiu şi. Şi nici nu părea să fi băgat de seamă cu  cât  zel  se  străduia  să  facă  totul  bine  la  oră. Pensia ei pe luna asta se dusese  deja.. să‐i facă atâtea bunătăți dintr‐odată  zăludei ăsteia mici?  A privit‐o atent..  I‐a văzut şi formele feminine. şi‐a făcut socoteala.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  Televizor  nu  aveau  (cel  vechi  se  stricase).  O  aşteptase  cu  un  buchet  frumos  din  crăițe  portocalii. pândind cu emoție participativă ştirile sportive şi  spre toamnă.  în  gândul  ei. va asculta  de el....

  pentru  un  meci  pierdut  de  nu  ştiu  cine. săraca.. La fabrică (ditai uzina de  armament.. Profesorul o privise mirat şi a întrebat‐o hâtru:  ‐ Dar ce. în closet. Pleca şi Broboadă ‐  gata. aiurea.  era  frumoasă  Doamna. ți s‐a făcut de ducă? Te cheamă căpşunile iberice  ori l‐au grațiat pe taică‐tău?    Când  doamna  Curdeş  a  trimis  să  o  cheme.  cât  să  mai  reziste  la  atâtea  hurducături ale vieții? De la județeana de partid îl scoseseră când băgase  nevastă‐sa divorț.  Se  mira. când totul va fi gata.. când  o  minge  îi  rupsese  una  dintre  ele!  Ce  mai.  I‐a arătat montul (atunci a aflat Maria că aşa se numeşte guguloiul acela)  şi  i‐a  cerut  să  vadă  dacă  bunică‐sa  nu  are  culeasă  nişte  Rostopalniță  ‐  o  plantă despre care zicea că face bine la bube din acelea.  alb  cu  albastru. Cât se mai supărase. la oră.  pentru  treaba  asta.  Doamna..  care  vor  să‐i  dea  drumul?  Îşi  mai  aprinde  o  țigare.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Acum unde să se mai ducă?  Oricum ai socoti...  Ura  acest  sport  de  când  era  mică  şi  o  bătuse  taică‐său  la  necaz.  Ca  din  întâmplare.    Asta  mai  lipsea  acum!  Este  şi  el  om.  unde  stă  scris  „În  această  sală  FUMATUL  INTERZIS!”. ținând mingea în  mână. ceva.  Doar n‐o să pipeze cu elevii.  nu  pentru  că  dânsa  obținea  să  fie  scoasă. Mărie.  tocmai  îşi  scosese  Adidas‐ul din picior şi îşi masa o umflătură apărută lângă degetul cel mare.  De  unde. erau la limită cu cifra de şcolarizare. Şi.  de  ce  atâtea  noutăți  răsuflate  numai  din  fotbal.  Iar  când a şi fotografiat‐o cu aparatul acela mititel al dânşii.  se  ridică  şi  suceşte  păcătosul  de  anunț.  dând  la  iveală  „UN  NU  HOTĂRÂT DECĂDERII CAPITALISTE ŞI ASALTULUI IMPERIALIST ÎMPOTRIVA  PATRIEI NOASTRE SOCIALISTE INDEPENDENTĂ ŞI SUVERANĂ!”.  într‐o  zi.  şi  bună!  De  aceea  îi  spăla  ea  maşina  cu  atâta  drag.  de  la  câte  o  oră  de  carte.  îi  desființează.. la țară..ro.  îmbrăcată  într‐un  trening  superb. Probabil  că vroia să‐i facă o surpriză. Maria îşi plimba  ochii  de  la  degetele  frumos  pedicurate  ale  Doamnei  la  mâinile  la  fel  de  îngrijite. Morărița. a fost convinsă că poza o fi pentru vreo legitimație. cu unghii lungi şi lăcuite.  Ce‐or  fi  gândit  cucoanele  astea..  iritată.  l‐a  întrebat  pe  domnul  de  Geografie  dacă  cineva se poate muta de la Fundul Văii la o altă şcoală şi ce trebuie făcut  pentru asta.  suflând  fumul  într‐adins  spre  cartonul  atârnat  pe  perete. despre care ai fi jurat că  nu  vede  altceva  decât  manichiura  la  care  mitocosea  de  când  începuseră  şedința.  cu  cercurile  olimpice  pe  bluză  şi  cu  vipuşcă  tricoloră  la  pantalon.  nu  o  întreprindere  oarecare)  pierduse  la  Revoluție  postul  de  şef de secție.  la  Sala  profesorală. nimic    47 . că stătea prea mult pe teren. 2011    încercând  să  înțeleagă  ce  însemna  cutare  turneu  de  calificare  pentru  Jocurile  Olimpice  şi  cum  stăteau  lucrurile  în  volei..  crezuse  că  a  venit  vestea  cea  mare  pentru  ea. iar apoi zburase când cu disponibilizările. De abia ce prinsese  catedra asta de mizerie în învățământ. Mda.

 o consolase colegul.  „Naveta menține silueta”.  şi  însoțită  suspect  de  des  de  arhitectul  ăla  bărbos. să ajungi tu. ca tot  mârlanul refuzat. Loc e destul. lasă‐mă şi nu‐mi da pace”.  Minionă  şi  cam  instabilă.  Madam  Curdeş.  Şi acum. dar ştie al naibii de bine să‐şi  umfle deconturile la fiecare drum şi prostie de acțiune pe care o face aici. țigări nu mai avea.. L‐a montat împotriva ei chiar pe Herman.  ieri  şi‐a  instalat  şi  parabolica.  să  se  uite  prin  facturile  şi  chitanțele ei.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. nu i se pare normal să smulgi copila din mediul în  care  abia  s‐a  obişnuit. biata de ea. la vârsta ei.  mdeh!  Navetistă  de  lux..  Iar  fetița  de  abia  şi‐a  mai  revenit  după toate prin câte a trecut.. nu glumă!  Acum. Vai de cozonacul ei...  cu  maşina  ei. bine zicea lozinca asta de pe  dosul fumatului. că nu le mai dovedea ‐ bănet. Joia este cea mai păcătoasă zi.! Pentru binele ei.  Chicotea  şi  îşi  tot  cerea  scuze.  vino‐ncoace. luate în viteză de şoferii mereu grăbiți ai  microbuzelor. iar ăla o aranjase.  plină  de  iarbă  şi  flori.  Nu  degeaba  îl  rugase  Lenuța.  un  fel  de  „du‐te‐ncolo. el votează contra. nu. Se dăduse pe lângă el. nimic nu se câştigă. Să suporți aşa ceva.  Umbla  bârfa  că  nu  acceptase să se culce cu nu ştiu care ştab local.  dacă  nu  se  lăsase  „călcată” de marele Genică Pepenică. a dat colțul perdelei jerpelite de la geamul sălii profesorale şi tot  trage  cu  ochiul  spre  curtea  ei.  Era simpatică Morărița. colega de sport nici  n‐ar  fi  călcat  pe  la  Fundul  Văii. Venea împreună cu ea.  Liceu  sportiv. numai pentru că i‐a  căşunat  madamei  ăsteia  să  facă  din  Broboadă  mare  brânză?  Lui. încercând să‐l convingă să o rezolve  cumva. fără casa asta.  Nu.. Vrea să bată şi mingea? N‐are  decât să o bată aici cât pofteşte. în cursa de marțea  şi  plecau  tot  împreună  joia.  ‐ Asta ca să nu fiți în ilegalitate.  Nimic.  din partea unui tată alcoolic.  Aşa  orar  cretin. Dar la copii şi la  dascăli nu se gândeşte? Câți vor ajunge pe drumuri. moştenită de la bunici.  de  le  zice  „educație olimpică”: chipurile ca voluntară..  ştie  el  ce  înseamnă  asta. Chiar că decădere capitalistă.. 2011    nu se pierde. inspectorul de  la învățământ. când i se plânsese că ea nu    48 . în viloiul ăla care tot creşte.. să învețe carte şi  să se apuce pe urmă de o meserie cinstită.. domnul profesor.. Că tot nu mai termina transformarea  hardughiei bătrâneşti.  ca  părinte şi cadru didactic.  Ce‐i  trebuie  ei  încă  o  jumătate  de  normă?  Are  catedră  întreagă  la  Liceul  Pedagogic.  Ba.  Mai  face  şi  pe  nebuna  cu  prostiile  astea.  Ba  da.  o  amărâtă  de  suplinitoare  la  țară..  împărțindu‐şi orele la clasă şi la casă.  parcă  tot  venea  peste el la curbele mai strânse. Normal e să rămână aici.  başca  orele  de  aerobic  la  cea  mai  fițoasă  sală  din  oraş.ro.  cu  două  ferestre.  numai  tembelul  ăsta  de  matematică  putea să facă..  îi  făcea  curte.. cel mai puternic afacerist din județ. totul se întoarce pe dos. na! Să o ducă pe asta mică la Bucureşti.  contabila.    Îi era foame.  şi  să  o  trimiți  după  cai  verzi  pe  pereți..  din  ditai  ziarista....  încă.  Aşa‐i  trebuie. Zolotovici ştie prea bine că.  hm...

” Mersi frumos. Să vedem mai  târziu  cum  va  evolua. îi punea la  treabă.  altceva  decât  munca  voluntară. câte generații nu mi‐au trecut prin mână!  Avea  experiență  doamna  asta.  „Program flexibil. de dimineața până seara.. toți sunt iuți şi plini de energie. Absolventă de litere.  Mulți  nu  o  vedeau  cu  ochi buni.  abia  la  începutul  profesiei.  Devenea  incandescentă.  Pepenică măcar plătea bine.. la şcoala din Fundul Văii.  tot la Bucureşti. Coincidență? Dă..  Dar  măcar  făcea  ceva  pentru  copiii  ăştia. Ea.  Când  a  găsit‐o pe Maria în clasă. îi provoca să se manifeste. Era ascultătoare şi destul de reținută în manifestări. eşuaseră pe  linie.  aşa  este.. ambiția de a fi prima.  Cine  mai  face  astăzi  ceva  doar  de  amorul  artei?  Voluntariatul  e. un farmec cert.  Încă  îşi  permitea  luxul  ‐  naiba  ştie  cât.. la vârsta asta. Şi femeile erau invidioase. făcuse legătura cu cazul  şi o urmărise atent..  Iradia bucuria mişcării.  cum  îi  plăcea  ei  să  o  alinte)  o  ştia  de  puțin  timp. Minola Moraru mai aştepta un  răspuns de la firma de publicitate ‐ singura care îi ceruse câteva precizări  la CV‐ul trimis pe mail. însă. Se alegea şi dânsa cu unele  mici avantaje din toată tevatura? Cu  atât  mai  bine. 2011    mai rezistă pe drumuri. muncă interesantă.  ‐ Ei.  Minola  îi  admira  prestanța.. lipsă de prejudecăți. Alaltăieri noapte îi trimisese iarăşi un sms. Doamne!    Pe  fetiță  (Băsmăluța. cine ştie ce hotărâre  ar fi luat dacă.ro.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  Le  vorbea  despre  principiile  olimpice. eleganța Aspasiei stârnea  multe grimase. Dar. că  încă o aşteaptă.  Nu  le  confirmase  nimeni  oficial. să reziste  cu zâmbetul pe buze tuturor potrivniciilor. dar tânăra dăscăliță ştia prea bine de unde răsare. dar şi cu talent. Cu foarte puține speranțe.  Promisiunile cu angajarea pe la firme.  fără  nicio  perspectivă. La nevoie..  de  țopăit.  Fetița  nu  părea  să  fi  păstrat  sechele  afective. scrisese despre cazul tatălui condamnat  pentru  rele  tratamente  aplicate  minorului. la sfârşitul uneia dintre festivitățile  acelea  cultural‐artistice  cu  care  se  mândrea  atâta.  Lumea  vorbea  şi  despre  perversiuni  sexuale  la  limita  incestului. Extenuată şi scârbită cum se simțea. îi declarase Minola Aspasiei Curdeş..  Poate că „acțiunile” cu care se mândrea atâta. română şi engleză ‐ cui îi trebuie? Ăia o vroiau  tot  pe  post  de  salteluță.  totuşi. o admira – serios! Ştiuse să se afirme. făcute de unul şi altul.  dar ascultă‐mă pe mine. eleganța.  Ceva  cinstit.  nu‐i  lăsa  să  sprijine  gardul.  Dumneata  eşti  tânără...  ‐ Are vocație de învingătoare. când era  de  alergat. De aceea o bucurase perspectiva plecării Măriucăi.  dar  astea  rămăseseră  doar  la  stadiul  speculațiilor  de  presă.  se  prindea  din  primele  5  minute  ale  interviului.  Cel  puțin  nu  şi  le  arăta..  despre fair play în sport şi în viață. Cu aproape trei ani în urmă. să cadă în picioare. S‐a mirat şi mai mult când a văzut‐o  doinind cu atâta patos. o  asemenea antipatie.  într‐o recreație. de obicei. Ce era să facă? Trebuia  să  trăiască  din  ceva. n‐o fi fost mare lucru de  capul  lor.  Foarte  bine  că  o    49 .  nu  mai  ştia  de  nimic.

.  Din  fericire.  se  desființează?  Tocmai  acum.  ‐ La două adici.    Are  dreptate. heeee!  Zolotovici..  Smulge  o  țigară  din  pachetul  lui  Zolotovici.  sunt  sigură..  ‐  Întâi...... Cum să te opui.  Ce  să  mai  adaug eu?  S‐a făcut deja târziu.. Dar.ro.  dacă  nu  o  iei  de  timpuriu  cu  pregătirea  profesionistă. Peste un an sau doi.  Amuțise. Alte condiții. Măcar să se ajungă până acolo.  avea  unde să cazeze invitații. Deocamdată.  Cine  să  se  aştepte  la  una  ca  asta?  Acum.  ‐  V‐am  ascultat  cu  multă  atenție  pe  fiecare  dintre  voi...  Repet:  împreună!  Eu  țin  la  spiritul  de  echipă.  Umbrele  unei  lumini  incerte. uite că a avut noroc să fie văzută de cine  trebuie. Sigur că este de acord şi va vota pentru plecarea  Mariei la  Bucureşti.  naiba  ştie  pe  unde  i‐o  fi  umblând  mintea.. la inspectorat. la păscut oile bunică‐sii. nu se compară!    ‐ Pe de altă parte. cred că vă dați seama de asta. Ar  fi şi păcat să se piardă.  cu  bancurile  lui  tâmpite.  Să  hotărâm  dacă  e  cazul  să‐i  spunem  bunică‐sii  de  această  problemă  apărută.  mititica.. E bună. am  spus  să  ne  sfătuim  şi  să  decidem  împreună... după câte i se întâmplaseră. Asta se discută la  direcție. poate  încă  prea  crudă. He.  de  gândit  nu  gândeşte  întotdeauna aiurea. ştia şi  ea  că..  Fumul  împins  cu  năduf  pe  frumoasele  ei  nări  se  năpusteşte  direct  peste  muscoiul  care.. alături de un cotor de  măr  şi  restul  chiştoacelor.  mai  mult  ca  voi. În fine.  Eu  ştiu  ce    50 . nu e vorba să fim noi cei care aprobă transferul. dacă e atât de promițătoare..  Bătrâna  este  singura  care  exercită  acum  drepturile  de  tutore. 2011    trimite pe Băsmăluța să facă performanță.  de  minute  bune.  când  obținuse  nişte  fonduri  de  la  județ..  Microbuzul cu care se deplasează cei doi stă să plece.  Se  gândise  cu  toată  răspunderea:  ce  se  va  alege  de  Serbările  mişcării  dacă  şcoala  din  Fundul  Văii.. Greu.  Deşi. o să‐i ducă  ea.  strecurate  pe  fereastra întredeschisă. ar fi fost prea târziu.  adio  mare  performanță.. astăzi.  Ea  trebuie  să  semneze  cererea. şi fătuca asta.  Am  o  dublă  responsabilitate. strâmbă nefiresc chipurile din jurul mesei..  de  altfel. Săraca de  ea. să‐i frângi drumul?    Mai  întâi  şi‐a  dres  vocea.  ‐  Eu  m‐am  frământat..  s‐o  arunci  prea  devreme  în  foc.  nu  cred  că  trebuie  să  ne  simțim  atât  de  apăsați.  la  o  adică. iar  Românica  zâmbeşte  inert.. Mai ales la sport. părea adormit în scrumiera slinoasă de sticlă.  Bâzâitul  lui  isteric  tensionează  şi  mai  abitir  atmosfera  din  încăpere.  aşa  mică  cum  e  ea..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Matematicul îşi priveşte ostentativ ceasul..  Ca  întotdeauna.  Pfuuu!.  Fata  e  minoră.  până  în  primăvară  îşi  termina  şi  casa.  tot  greul  (adică  răspunderea)  cade  în  sarcina  ei. rămânând aici. nimic de zis.

. puț am zis.  Dacă  ai  avea  şi  mai  multă  experiență  de  viață..  încât  ceilalți  nu  sunt  în  stare  să‐i  priceapă  subtilitatea..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet... țin la ea. pe o cruzătură din asta.  temeinic.  Să  o  aruncăm  din  lac în puț.  prin  Olimp.  nu  mai  forțați  complimentul!  Ştiți  că  sunt  admiratorul  dumneavoastră  din  umbră.  atunci. deplasări pe la turnee. se mai îndoieşte de  chestiile nasoale.. desigur. păpuşo?  Linişte. Nu zău.. cum e corect. Ne bate  Cel de Sus.  ‐ Ca să nu divagăm.  să  nu  te  dezamăgesc..  Eficient..  cu  care.  Izbeşte  fulgerător. 2011    înseamnă lot. Parcă m‐aş teme puțin. subliniez.  ‐  Drăguțo.  Sau  familială. să rup acum un vlăstar aşa  de  plăpând  de  la  ultima  rădăcină  familiară  care  i‐a  mai  rămas. Şi.  care  să  se  ocupe  cu  aşa  ceva.  Bubuitor.  poftim.. Puahhh. mi‐e frică.....  o  şi  vede  pe  Broboadă  înfăşurată  majestuos  în  perdeaua  aia  albă  de  la  living.  colega.. dacă până şi ea.  să nu o prindă noaptea pe şosea.. Sau.. cine o să mai fie ca  ea?   51 . îi pune şi o torță în mână. în colțul  rânjetului întins peste dinții galbeni....  ce personalitate interesantă!  Deşteapta!  Parcă  încape  comparație  între  ea  şi  Broboadă  dintr‐a  şasea.  ‐  Cum.  doamnă.  Când  o  să  ies  eu  la  lumină.  Într‐un  fel..?  Las‐o..  nu  ştie  precis  dacă  a  existat  vreuna  pe  acolo. cantonamente.... după toate  câte le‐a pățit.  nu?  Uite  doamna  Curdeş.  nu  ştia  ce  să  facă..  Ei. eu cred că fata e bună.... semeață...  Fetița..  dar  legendele  se  mai  şi  inventează în ziua de azi.  o  va  forma  pe  îndelete. Sunt unii care chiar trăiesc degeaba pe lumea asta.  maturizează..  la  vară  o  să‐i  încredințeze  rolul  de  zeiță  a  sportului..  oricum.  tu  ai  dreptate.  doamnă.  Muscoiul  a  început  să  mişte  pe  pânza  roşie  a  mesei..  palma  profesorului  de  matematică  pare  un  adevărat  instrument  al  destinului. cu trecutul ei.ro......    Râde  coclit. Tocmai de  aceea. teribil  de frică..  Uite.  va  avea de ce să fie gelos domnul Curdeş.  chiar  că  e  mare  dandana.  Îți  mulțumesc  frumos  pentru  aprecierile  la  adresa  mea  şi  tocmai  că  mă  străduiesc  să  fiu  la  înălțimea  lor. Zolotovici devenise patetic. mai ştii?.  Cum  umblă  ea  dreaptă.  chiar  aşa?!  Miniona  s‐a  trezit  brusc  la  viață..  N‐au  intrat  zilele  în  sac.... Încă un an..  aşa  cum  face  orice  mediocritate  când  i  se  pare  că  a  rostit  ceva  atât  de  deştept. Vorbeşte gura fără ea.  Şi  nici  voleiul  românesc  nu  stă  atârnat de Maria Broboadă de la Fundul Văii.. responsabil!  ‐  Dar  nu  vă  gândiți  că  poate  tocmai  astfel  scapă  de  amintirile  traumatizante?  Sportul  căleşte. Cu domnul Zolotovici ştiu că n‐am nicio şansă. Îl mai ştiu şi pe cel  care a cerut‐o.  Linişte.. Nu reuşeşte decât să‐şi arate un fir scârbos de salivă. se va ocupa  de  ea.  ‐  Păi.  Daaa. O perie ca s‐o ia în maşină.  ‐  Lăsați.  Deasupra  lui.. doi. la autostop.

 2011      ÎNTÂLNIREA    52 .BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro.

 regim alimentar unor pacienți? În fine.  tonurile  se  înalță.  Başca  tratația  din  final:  sandviciuri  mici  şi  scumpe.  în  cel  mai  rău  caz.  pe  undeva.  Nu  e  numai  sistemul  de  ventilație care ‐ culmea ‐ chiar funcționează.s.  ditai  profesorul  universitar  şi  ocupant.  calitatea  cristalului.  Trofeul  primit  pentru  „viața  dedicată  luminii ochilor noştri” o stimulează.  de  la  distanță.  Ton  sobru.  discurs  de  efect. La rând este o oftalmoloagă înfiptă.  şi  cu  solicitarea  de  a  confirma  prezența:  r..  dar. Ce‐i drept.  dar  având.  de‐a  lungul  timpului.  o  anumită  miză. încă.  câteva  cărți  de  vizită. Ea vede. Stătuse.  genul  „sunt  modestă. Mai mult sau mai puțin..ro.  zâmbetele  se  lărgesc.  a  numeroase  fotolii  de  demnitar.  căci  cu  umărul  ținea  telefonul  lipit  de  ureche.  free‐uri.. pe deasupra.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  fuseseră  colege  de  serie. să‐i zicem personală..  Ciudat  ‐  într‐o  lume  din  ce  în  ce  mai  americanizată. Îl ridică în sus.  doldora  de  discount‐uri.  ba  un  sponsor. ca fraiera.  din  pulverizatorul  ținut  aiurea. Se sporovăie.  Se  laudă.  eventual. la coadă.  dar  țin  să  se  ştie  asta”.. 2011        În  sală  se  aude  un  zumzet  continuu.  paharele  se  ciocnesc. fireşte. reuniuni ştiințifice.  pe  carton  lucios.  nimerise  odată  la  gardă.  Ea  nu  s‐a  dat  niciodată  în  vânt  după  astfel  de  mondenități ‐ pardon.. şampanie fină. destul de bine..  Consideră  sindrofiile  de  genul  ăsta  cam  pierdere  de  vreme.. asta  e  ‐  alta  mama  nu  mai  face.  Teofana  remarcă. Şi incorigibilă.  este  renumit  pentru  pofta  cu  care  înfulecă  şi  pentru  imprecațiile  sonore  savuroase.  Ritmul  creşte.  exprimând  încântarea‐i.    53 .  prin  mape  şi  prospecte  viu  colorate  ‐  majoritatea promovând agresiv nişte medicamente pretins miraculoase.  nu  s‐au  terminat  discursurile  festive.  totuşi.  se  pregătea  să  ajungă  la  o  întâlnire  oarecum  incertă  ‐  se  cam  temea..  Cum  o  fi  prescriind.  chiar  dacă  unii  găsesc  de  cuviință  să  le  raporteze  la  capitolul  „câştiguri”:  ba  o  relație. să  nu faci ce face popa ‐ dar nici doctorul.  Deocamdată.  preparate exotice.p.  în  spitalul  pe  care  îl  manageriază  merituoasa  dedicată şi.  şi  o  ciobitură  inestetică  în  lacul  ce  ornează  manichiura  distinsei  colege. E  de modă veche Teofana.. nu se jucase cu pocnitorile şi nici nu‐i intrase vreo gâză în  ochi..  de  lux. Nu.  s’il  vous  plaît. Atât şi nimic mai mult. O agitație oarecum molcomă  animă cei vreo sută şi ceva de participanți.  sold‐uri.  cocktail‐uri  şi  PR  ‐  supraviețuieşte  acest  franțuzism  de  modă  veche:  répondez.  Se  felicită.  Un  gastroenterolog  obez. arătându‐l fotografilor  şi  cameramanilor  arondați  festivității.  buyback‐uri.  O  ştie  de  prin  facultate. toți devin  foarte  activi. Ştiința  rămâne.  Elegante. La cei 50 de ani.v. O ratase.  Era  grăbită.. Toți au primit invitații scrise la  eveniment.  Doar  nişte  parfum. nu fusese cazul  să‐şi depună obolul la prestigiosul soclu al doamnei profesor. care tocmai îşi  relevă  meritele  profesionale. La acest punct din program. mâncăul ăsta jovial.

 să rămână în locul lui.”  Ştia  asta.  un  bătrân  docent. se precipita.. un prieten. Cine  să o ajute? Adesea părea în întârziere.  Asta  să  fie cea mai importantă pagubă.  Erau  momente  în  care  toate  obiectele  păreau  a  se  fi  coalizat  împotriva  ei. Al ei e acolo.  Se  mai  înfuria. cu neplăcere.  conştiința  cu  neputința.  N‐o  atrăgea  deloc  sindrofia  decernării  premiilor  VIP.. Abia apucase să fugă. poate.  mai  ceda  uneori  şi  rezervorul  de  lacrimi.  pe  diverse  tonuri..  „Numai  servitorii  pot  fi  chemați  oricând”  ‐  deviza  unei  campanii  declanşate  în  Germania. Se consuma.  reproşându‐i  că  nu‐l  ascultase.  Oameni  ocupați. nu avea cum să evite  termenul  ‐  impostură.  spălături. dar izbutea.  totul  era  întârziat. Mai departe. interese şi ‐ mda.  eronat.  Consuma  decent  (ducând  pe  picioare. totuşi.  Mergea  mai  departe.  amestecând  jena  cu  revolta. Medicina însemnase.  invitând şi chiar încurajând delăsarea.  să  îmbunătățească.  Îi  trecea.  dar  nu  putea  altfel.  nu  foarte  vorbăreață.  oameni  căutați. 2011    în  sala  de  aşteptare.  Lumea  asta..  să..  Nu  era  singurul... îi atrage atenția că e aproape descărcat.  comprese..  Câte un bip scurt.  Altfel  pricepută.  modestă.  împotriva  folosirii  abuzive  a  micuțelor  aparate‐de‐contact‐permanent‐cu‐lumea.  amabilă.  Şi  deloc  doritoare  să  iasă  în  față. Soarta..    Telefoanele  mobile  sună  des. Adică nu se străduise să avanseze. împlinirea unei vocații. Adevărul (deloc  confortabil.  dar  cu  efort. A avut o zi!.  când  se  simțea  excedată.  Se  răcorea.  Iar  Teofana  era  omul  potrivit  ‐  politicoasă.  „Tu  îți faci treaba ‐ atât cât ține de tine.  să  facă  impresie. Nu putea.  să  rezolve. să o încurajeze ‐ dar  nu  era  decât  cinic. Tot de pe  urma pacienților.  cum  se  spune) o anxietate fără leac. mult după sfârşitul  jumătății  ei  de  normă  pe  secție.  neglijat... glantz. în situațiile de risc. icnit..  Le  termina.  Fireşte  că  nu  era  aşa.  nici ea nu  mai ştie. şefă  de  clinică. Cariera    54 .  să  nu  mai  audă. obligată de împrejurările nu întotdeauna fericite ‐  era eufemismul ei preferat ‐.  cu  năduf.” Ăsta ar fi trebuit să fie  un sfat înțelept. Zău că nu  merită. N‐a  reuşit.  Călugăru  o  boscorodea  şi  acum.  Orice  ai  fi  făcut. pe fundul poşetei.  dar. cu mâna ei.  nu  putuse  refuza  invitația  venerabilului  Călugăru.  consult.  Cu  atât  se  alesese  de  pe  urma  cochetăriei  ei  precipitate  şi  neîndemânatice.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet..  Apoi. cauzată de sistemul în care se vedea obligată  să  funcționeze.  Aşa  cum  obişnuia  chiar  ea  să  spună. „să‐l mai lăsăm şi pe Dumnezeu să decidă”.  chiar  prea  serioasă.  să  deschidă  paranteze  peste  paranteze  în  activitatea  zilnică.  Cochetase  cu  ideea  pensionării  anticipate  ‐  să  fugă. limitându‐şi relațiile profesionale la strictul necesar. Mai rău era că nu se putea dezobişnui să  facă  mai  multe  lucruri  deodată.  serioasă. se obişnuise să facă totul. să  fie  eficientă  şi  destul  de  punctuală..  aflat  şi  el  pe  lista  laureaților.  punându‐i‐se  de‐a  curmezişul.ro...  Trebuia  să  aibă  fanii  lui..  dar tot adevăr) este că..  aşa  cum  au  universitarii. cu care mai încerca Gelu.  acum  pensionat. Prea multe ambiții.  pe  care  ea  o  ocolea  cu  multă  reținere.. n‐o atrăgea  deloc.. „Tu îți umpli  singurătatea cu durerile altora şi cu bolile cronice ale sistemului... cu.

  Ea  însăşi  nu  accepta  niciodată examinarea prin interpuşi.  cum se spune la anti‐doping.  se  roagă  pentru  sufletul  lui.  Ba  nu.  la  locul  ei.  cu  speranța  că  trebuie să se facă bine. Acum.  nici  ostil.  neurolog  la  clinica.”  Sec.  câtă  superficialitate bântuie prin spitale. mai precis.  cu  operațiile  programate  pe  aproape  un  an  înainte. era conştientă că  fiecare  zi  contează.  Deloc  triumfătoare.. Cam  bolovănos din fire.....  „Dă.  nu  era  făcută..  când  îşi  aduce  aminte.  deloc  amabil.  Ce  să  facă?!  Rişti.  Parcă  chiar  agasat. Bătrânul..  înțelegătoare. Tot el a trimis‐o la Simona  Toghină. mult sub locul care i s‐ar fi cuvenit... Fusese ceea ce se cheamă un om dintr‐o bucată..  Şi  acum. S‐a dus.  clinica  asta  e  nivelul  cel  mai  înalt. Când a pătruns în cabinet... Mare lucru.    Aplauze.  Teofana  o  ştie  pe  doctorița  Toghină  ‐  un  excelent  cardiolog.  Noroc  cu  chirurgul  ‐  un  alt  excelent  profesionist. dar una esențială. atunci unde naiba.  răspicat..  Învățase  multe  de  la  el.. Doamne!  Maică‐sa trebuia operată.  cât  dezinteres.  oameni  buni.. dar cinstit şi cu acel bun simț țărănesc de care refuzase  să  se  lepede.. se învârtea pământul cu ea. Nici plină de importanță.  mai  presus  de  toate.  vedeai  de  la  o  poştă. în altă  parte?”.  ‐  Scuzați‐mă.  Of. totuşi.  eventual. dacă nici aici nu....  Sunt  Teofana  Leca.  Prefera  să  stea  undeva.  doctorul  Kluge.  indiferent  cât  de  şef  ajunsese. nu era timp de pierdut.  nici  nu  ajunge  pe  masă.. Poate că.  aş  putea  să  dau  concurs  la  specialitatea  dumneavoastră?”  Coroiu  ridicase  din  umeri. Păi..  Mai  era  o  soluție  ‐  o  părere  alternativă.  în  lumea  medicală. Însemna că nu avea nicio pilă de  rezolvat.  îi  spusese.  de  neclintit:  „Măi. 2011    universitară? Mda. La vremea aceea..  sobră. în umbră. Pe el nu‐l încurca chestia asta.  Mâna în care ținea dosarul cu investigații tremura. altceva.  Împlinise 70 de ani şi Teofana.  Omul  vine  aici.  Dar.  Când  te  uiți.. de nestăpânit.  până  când. Te şi miri cine şi‐a adus  aminte  să  se  încurce  cu  ea  la  o  ceremonie  pentru  care..  extrem  de  solicitat.  acum. Deşi aveau studenți  comuni.  Avea  dreptate.  n‐a  stat  pe  gânduri.  Dar. eu nu risc. fără a fi o prăpăstioasă.  Modestă. să nu dai peste cine nu  trebuie! Diferență de nuanță. Dacă e cum scrie  aici. Oare o va    55 .  indiferent.  Încă  o  laureată  se  apropia  de  microfon. chiar grave. Nici înfiptă.  Când  a  auzit  că  e  vorba  despre  mama  unei  colege.  doamna  doctor.  vorba  vine. „Cu aşa ceva...  Proba  B.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Ori.  reținuse  acea  mândrie  profesională. să fii  bolnav şi să dai peste cine trebuie.  nu  se  intersectaseră  niciodată.. nu avea încotro.  Dar.  Alții  mai  buni  nu  sunt.  Adică  ‐  treaba ta.  stupoare!  Analizele  preliminarii  ale  bolnavei  arătau  probleme  cardiace majore. fusese singura soluție ca să  nu  meargă  la  țară.  serioasă.  când  e  vorba  de  tine.  Musafira  încă  se  bâlbâia  în  scuze  ‐  nu  se  vine  la  consult  fără  bolnav..  Altfel.”..  de  prin  cine  ştie  ce  colț  de  țară.  „Domnule  profesor.  I‐a  ieşit  în  întâmpinare:  amabilă.  se  duce  încă  din  anestezie.ro.. Ceva neoplazic.  nemțeşte. se gândea Teofana.

  Nu‐i  plăcea.  O  uşoară  crispare.  Făcuseră  o  convenție.  ‐  Nici  vorbă  de  aşa  ceva..  noi  ce  rost  mai  avem pe lumea asta? Ce mai operăm?” Prea mulți pacienți le lua! Adică.  Graba. Amabilă.  se  arăta  o  demnă  urmaşă  în  acest  sens.  nici  nu  are  vreo  importanță  asta..  după  ce‐i  oferise  un  pahar  cu  suc.  Mi  se  pare  superdiagnosticat. susținere.  în  memoria ei afectivă.  Intimidată  şi  speriată.. O înțelegea.  mereu  apăreau  alte  priorități  de  rezolvat.ro.  Nu  o  mai  sunase.  Parcă  se  rezolvaseră  toate.  Teofana  plutea.. una dintre  unghiile de serviciu..  indiferent  câtă vitamină A ar fi conținut carotenul.  nu  când  ți‐e  bine. Iar oamenii..  Cardioloaga  era  micuță. grijă..  Sau. Cine credea în ele..  cum  spunea  cineva:  „Pe  doctor  îl  suni  atunci  când  ți‐e  rău. Pesemne că  s‐a albit la față. Parcă acolo ar fi stat verdictul.  din  punctul ăsta de vedere.  Reuşise.  nici nu‐i ajungeau picioarele pe pardoseală.  bondocuță  ‐  un  fel  de  piculli doppuli.  adevărat. compasiune.  Venise  pentru  cu  totul  altceva  la  ea. încurajând‐o sobru.  a  realizat  că  greul  abia  acum  începea. aproape triumfător. Pe unul nu l‐a auzit să se plângă. Uite  că  merge  şi  cu  pistrui. Discuta despre ea. acea întâlnire ocupa un loc aparte. Ale Teofanei erau reci şi țepene..  Abia  după  câteva  minute.  Degete  tip  cremwurşti. cei mai mulți dintre ei.  din  creştet  până  în  călcâie. Teofana nu pricepuse.  Mergeți  liniştită..  revenind  cu  rezultatul  la  chirurg..  Nu  vă  întreb  cine.  bine  cumpănite.  trecuse  şi  prin  cabinetul  doctoriței Toghină. 2011    înțelege? I‐a aşezat brațul pe după umeri şi a condus‐o. Ronțăia. spre  canapea. şi ce ten frumos i‐ar fi făcut. Frica. săraca. Dar. degajat. şi de moarte.  S‐a  aşezat  alături  de  ea.  Dacă  şi  această  specialistă  ar  fi  confirmat  pericolul. civilizată..  se temeau de cuțit. Mama se afla pe  mâini  bune.  A condus‐o la uşă.  Greu.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Toată copilăria şi adolescența.  Unghii  roase.  Se  dezvățase  doar  când  şi  Miranda..  Ruşinos  dar... Exclus!  O spusese simplu. ca    56 . din prag ‐ simțise asta  ‐ avusese în ea un ceva special: participare. fără  drept de apel..  uitarea.  Verdictele  ei.  se  verificau în timp.. se luptase şi ea cu acest  nărav  „de  concentrare”..  fără  nicio  podoabă.  De  morcovi!  Şi‐a  muiat  buzele. dar posibil.  printre  alte  complicații.  neuroloaga  îşi  fixase  privirea  pe  mâinile  comice  ale  colegei. Strângerea de mâna. asta era limpede.”. mama. Mai ştia câți duşmani  avea  gazda  ei  printre  chirurgii  pe  cardio‐vascular.  „Păi. cu blândețe.  nu  băuse  în  viața  ei..  A  răsucit  foaia  cu  electrocardiograma pacientei nevăzută.  Nu  era  cazul  să‐i  povestească. dar sincer.  unul  ca  Kluge  chiar  nu  găseşti  pe  toate  drumurile..  cel  mai  adesea. Inițial.  ca un copil.  ‐ Nu cred. le  spunea  că  nu  e  cazul  de  operație. Inima Teofanei bubuia.  dându‐se  pe  ea  drept  exemplu. concentrată. În orice caz. Şi le legăna. Îi mai venea câte  un  pacient  care.  fiică‐sa.  I‐a  urat  multă  sănătate  şi  a  rugat‐o  să  o  țină  şi  pe  ea  la  curent  cu  rezultatul  operației.  Însă.

 indefinibil dar inevitabil..  copilul  ei. la ce‐i folosise?  Trosc.  un  medicament  mai  greu  de  găsit...  Deşi.  altfel.  n‐ar  trebui să fie.  era  leoarcă  de  transpirație.  Şi. Ca de obicei. Oamenii îți pot oferi atâtea surprize! Era una dintre puținele  certitudini  cu  care  se  înarmase  ca  să  facă  față. de multe ori.  bombonele  Tic  Tac. Dar  cât  de  bine  îi  prinsese  atunci...  insistaseră  până  la  limita  eleganței. Rodion o ținea din scurt...  că  sunt  colege  şi  că.  reflex  imposibil de controlat. 2011    despre  o  bună  şi  veche  cunoştință.  făceau  mare  caz.  când  se  punea  problema  cu  mama.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.” Poate. cam mult spus. De când aşteaptă momentul!... până la urmă.  cum  îți  vine  dintr‐odată  să  răsufli  adânc şi să scapi de o presiune care îți bântuie. „Orice bolnav se  uită  direct  la  mâinile  tale. ochelari..  Cei  de  la  firmă.. nu erau capitolul forte.  politicos. cu Andrei ‐ un adolescent..  parafă. Mai ales de când  rămăsese singură.  nu  mai  credea  că  ajunge.    Ufff.  Şi  să  înțeleagă  atunci  ce  alchimie  secretă  a  gândurilor...  Unii  o  întrebau  dacă  sunt  prietene.  dar  simțea  că.  apăruse  în  ultimul  moment.  Un  ton  apăsat. I‐a ajuns.  într‐un  moment  anumit.  poate.  Declina.  Îi  ajungea  internetul  ‐  găseai  acolo  tot:  cazuistică.. Culmea.  prin  care  intrau  în  rezonanță  ‐  de  asta  e  sigură.  „Da.  Până  atunci. şi nici favorit....  sub  toate  aceste  evidențe.  ruginit  metalizată.  căzuse  cu  o  bufnitură zglobie de pe spătarul scaunului unde o atârnase.  Odată  şi  odată... îşi strânsese degetele în pumn ‐ felul ei discret de a  şi le roade..    57 . Nici n‐o trăgea ața. Poşeta ca un sac.  exista  un  ceva  mai  adânc.  sau  poate  doar  aşa.. Ce bine! Atunci îşi va lăsa la garderobă timiditatea  structurală şi se va duce la ea. nu a reuşit încă să  se  dumirească  de  ce  o  atrăgea  personalitatea  atât  de  diferită  de  a  ei.. nici timp nu avea. al Teofanei. mai era puțin şi se termina.  Ce  impresie  îşi  face?”  Avea.  Nici  nu  ținea  neapărat..  mai  important. oarecum.  cum  au  majoritatea  spanioloaicelor  ‐  emană  mai  multă  forță  decât  feminitate. toată ființa.  atât.  a  sufletului  ei  zbuciumat  şi  contorsionat. amănuntele acelei întâlniri...ro.  Deşi  reluase mental.  doar  că... Uite că s‐a întâmplat. pe dinăuntru. generând o trepidație permanentă în jurul ființei  sale.  sponsorizările  pe  la  congrese  în  străinătate.  organizatorii..  Certitudinile. împrăştiată.  O  carte. Adică  nu ‐ urma protocolul. zornăind din maldărul de pixuri.  de  care.  cercetări.  A  simțit  abia  când.  După  aventura  de  la  Rio  de  Janeiro.  oricând.  chei  şi  multe  alte  nimicuri. cu Simona Toghină.  o  mulțumea  să  ştie  că  există.  N‐a  avut  cum  să‐i  refuze  ‐  depindea  adesea  de  ei.. Deşi încercase. plin de bătături vechi şi de cicatrici fără leac.  apucase  să  promită.  a  sentimentelor. cardioloaga ieşea din majoritatea standardelor  ei ‐ agitată. reuşise s‐o dezvețe..  s‐ar  putea  să  apară  brusc  revelația. însă. neuroloaga n‐ar  fi putut să spună ce anume a atras‐o spre colega ei.  a  Simonei Toghină.. comunică de la  distanță.  Auzise  despre  devotamentul  ei  față  de  bolnavi  şi  o  admira  pentru  asta. Acum.  cu  vocea  aceea. Erau atât de diferite...  Avusese  un  caz  greu.  dreptate. dar tot copil.

 2011    rapoarte. În fond.? Într‐o bună zi (dacă asta putea fi bună.. după. Aha. din Totul despre sex.  moarte.  Prostii mari. Ăla insista.. dar sfârşea capitulând în fața concluziilor ei. Dumezeu  să‐l  ierte.  n‐o  interesau  rețetele  de  succes... Cât era neamțul de aspru.  ăstuia  chiar  îi  păsa ce se alegea de pacientul operat.  înainte  de  plecarea  aia  blestemată.    Şi cu profesorul Kluge lucra de mult. cumplit. fireşte..  Tot  numai  boală.  Îl  evita  de  când.  imediat  ce  se  întorsese  din  Brazilia.. L‐a văzut prin vizor. De aceea n‐o mai sunase atunci. Pe Rodion.. nici nu vroia să‐i  deschidă. Nu  mai  putuse  să  adoarmă. tu chiar eşti sigură? Uite  de  ce  mă  tem  eu.? Se  sfătuise...  Ce‐i  drept..  Atunci.  poate  vroia  să  mai  rămână  de  capul  lui.  şi‐a  scormonit prin memorie... Şi..  asta  nu  înseamnă  nicidecum o circumstanța atenuantă.  fusese  beat.. mai puneți țara la cale..ro.. că restul.  toate.  nici  nu  se  străduise  în  direcția asta.  după  aceea. După acea noapte...  după  ce‐şi  luase  aşa‐zisul  premiu.”.  la  câteva  sute  de  metri  de  casă.  Asta  era  cel  mai  greu.  după  ce  ea  îşi  dăduse  avizul  pentru  operație..  A  mai  deschis  internetul.  s‐a  trezit  cu  vecinul  Săndel  la  uşă. de  fapt. pentru ea avea o slăbiciune aparte. Inimioară... era bombă ‐ hotărâtă să‐l ia la goană.”  Infarct!  În  stradă.  Niciodată nu fusese o maestră a comunicării. ceva. de  pretențios şi de precis... întorcea cazul  pe toate părțile. Când a răsucit  cheile.  îl  examinase  minuțios.  articole..  Fiu‐său  o  bătea  la  cap:  „Uite  la  astea.  din  timp  în  timp.  Era  îmbrăcată  în  negru.  prin  intermediul  vreunui  bolnav  recomandat. Se uita cu multe rezerve la tot felul de cărți cu pretenția că  te  învață  aşa  ceva.  Aşezată  la  extremitatea  opusă  a  sălii.  Pe  neuroloagă  a  remarcat‐o  în  ultimul  moment. „Măi. are dreptate  ‐ să mai scoată şi ea capul în lume.  s‐a  trezit  cu  un  telefon de la el pe la 2 noaptea. vorba bunică‐sii.  pentru  ea. S‐au contrazis aproape un ceas. Perfect.  şi  cu  vreo  două  rânduri  în  fața  ei. Nu‐i ieşea din  vorbă. „Soțul  dumneavoastră  nu  mai  e.)..  Îi  ajungea  să  se  înțeleagă cu studenții ei.  în  fine. aşa sunt tinerii. când i s‐a stins lumânarea.  cu  toată  casa  la  dispoziție? Aşa‐i la vârsta asta.. se înfuria.  A  priceput. Peste durere se suprapuneau remuşcările.  le  arătase  rezultatele  investigațiilor  ‐  nimic.  I  se  păreau. Adică din diagnostic.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.?  De  inima  ta  cine  să  se  mai  ocupe?”.  Sau  mai  primea  un  bilet. îşi fixase degetul pe butonul soneriei.... s‐o mai vadă oamenii nu doar în halat  alb şi cu stetoscopul de gât.  ca  la  carte.  de  la  câte  una.  nişte  prostii.”  Spre  deosebire  de  mulți  alți  confrați... la Rio..  Sau. să cheme poliția să.  apoi... Nu se dovedise capabilă..  N‐aveau  timp  de  trăncănit. Ba nu! Avea încredere în el.  cu  alți  colegi.  „Atunci a fost să fie. Nu cumva. cu pacienții. s‐a ales cu un panarițiu urât    58 . Ce dracu’? Doar nu s‐o fi muncind mai mult în  România decât în America!? Mai ieşi şi tu...  Asta  însemna că. Prietenele erau doar două şi cam la  fel  de  tracasate.  Se  mulțumeau  cu  câte  un  telefon. mai necopți.. O întreba ca la anchetă.....  Să  fie  doliu?  Posibil. nu face prostii.  deşi.. Săraca! Dacă  nici ea nu ştie cum e când pierzi pe cineva apropiat.  Numai  un  soț  nu‐şi  găsea.

 în operație. asezonate cu muzică săltăreață. Sau mai târziu.  inaderența  demnă.  în  foşgăiala  asta.  Ar fi băgat mâna‐n foc pentru femeia asta.? Spatele drept. Ce. cu sufletul la  gură. să nu  te  simți  singură  într‐o  asemenea  masă  de  oameni.  Să  se  fi  înşelat  ea.  galantă?  E  limpede  că  nu  se  simte  nemaipomenit  de  formidabil  printre  aceşti  confrați  zâmbitori.  Aici.  pe  analizele  înfățişate?!  Nnnn.  Deşi  lasă  impresia  că  urmăreşte cu atenție maldărul de vorbe elogioase şi ‐ chipurile ‐ de duh.  când  venise  la  ea  pentru  verdict ‐ disperată.  stăpânită. pare o persoană  retrasă.  şi  câteva  referințe  elogioase  din  partea  unor  bolnavi  pe  care  doctorița  Leca  îi  tratase...  cu  linii  fine..  Ah..  Doamna  T  ‐  da.  ca  pe  o  certitudine  care  vine  dinăuntru. Mare lucru.. unor  presiuni. cardioloaga nu poate  decât  să‐şi  închipuie  figura  imobilă.  Cum  de‐o  fi  venit  tocmai  aici.  Altceva. cu moartea prin preajmă ‐ ca în  orice spital.  deşi negrul o prinde bine..  Aşa.  Gest  automat:  mâinile  sunt  ascunse  sub  buchetul    59 .  amestecând  politețea  cu  reținerea  discret  afişată. o stare de confort. în scaun. De unde.  nu zâmbeşte deloc.. I‐ar fi plăcut şi ar fi putut să fie  prietene. elegantă.  el  nu  se  juca. controlată.  subliniază  ținuta  zveltă... prinse la înghesuială.  există  două  persoane  ‐  ea  şi  cealaltă  ‐  care  nu  fac  parte  din  decor.  Spre  deosebire  de  ea. Situația bolnavei părea  fără  ieşire..  simțea  asta. Apoi. Dar una ca neuroloaga ‐ exclus să se preteze la aşa ceva..  să  se  bucure?  Îi  răsărise.  Din  locul  în  care  s‐a  aşezat.. dar totuşi reținută. ceva. De pe locul ei.  adică  i  se  potriveşte..  Nu  ştia  aproape  nimic  despre  ea.  Şi  nici  nu  se  jena.  Teofana  ‐  nume  de  călugăriță. mai mult ca sigur.  Telepatie?!  Simona  începe  să  se  scuture.  Oare  o  fi  ştiind  să  râdă.. cu glumițe à la Brenciu.. Deşi.  Părul.  pare  imobil.  Pe  internet  nu‐i  găsise  decât  datele  profesionale.  dacă  neuroloaga  şi‐ar întoarce privirea.  I‐ar  fi  reproşat‐o  Kluge. De câteva ori se tot gândise la acea întâlnire ciudată.  care  se  tot  foieşte  pe  scaun. tăcută.  Îl  reținuse.  dar  şi  lipsa  oricăror  fasoane  zise  de  înfrumusețare. Atâta cât e ea în stare să observe şi să priceapă.ro.  Da.  în  sală. dar au cedat.  Ciudat.  O  impresionase  atunci. Două femei. cardioloaga nu prea credea în poveşti de soiul ăsta ‐ destui  confrați  de‐ai  ei  apelau  la  asemenea  josnicii  din  astea  spre  a  se  lăuda  şi  a‐şi face reclamă. cu umerii traşi înapoi.  dacă  e  în  doliu.  o  poate  analiza. alte cazuri.  în  căutarea  unei  poziții  mai  „de  lume”.  şi  căreia  nu  i  te  poți  opune.  distinse.  lucrările....  din  adâncul  memoriei..  Probabil  că  se  întâmplase după.  fără  a  crea  impresia  neplăcută  de  indiscreție.  are  ceva  din  cum  şi‐o  imaginase  pe  eroina  lui  Camil  Petrescu...  la  rândul  ei.  Găsea  că‐i  vine  bine. eventual metastaze. Formidabil! Capul  frumos.  în  care  diatribele  fulgeră  printre  reflectoare  şi  cameramani?  Teofana  stă  acolo..  singuratică. să te amuze în noianul ăsta de  veselie artificială..  Nu  şi‐au  dorit  să  ajungă aici şi nici nu se simt bine.. doamne iartă‐mă. Alți bolnavi. misterioasă...  începe  să  se  răsucească  spre  stânga. privind fix la prezidiu...  Se  simte  izolarea.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.. Stai! Aşteptările ei încep să. Simte o ciudată satisfacție.  strâns  fără  pretenții  la  spate.  uu.. 2011    la degetul mare ‐ ăla fusese „de gardă”.

. ce probleme prosteşti o frământă! Nici dacă s‐ar  întâlni cu un bărbat nu şi‐ar face atâtea griji..  măcar  ăsta  ‐  gata  să  pornească  spre  țintă. În specialitatea ei.  Puştiul  se  tot  foise. acum. Îşi aduce aminte că  tot n‐a mai ajuns la coafor.ro.  Ce  chestie...  miza  s‐a  dublat.  la  ceas. e ultimul  lucru  pe  care  şi  l‐ar  dori..  Zâmbetul  e  pregătit. Asta‐i cel mai greu. Înțelege cât e de  singură...  prietena  pe  care  şi‐o  doreşte  de  atâta  timp.  în  această  pacientă‐colegă.  Dar. Poate să arate ceva mai degrabă  caraghios. şi...  Pare  un  om  sensibil..  e obişnuită să facă frecvent față unor asemenea veşti.  înghesuită  de  probleme. Şi cât nu‐i place..  Şi.. Doamne.. Ca  majoritatea bărbaților.. aşa. Andrei i‐a explicat că e dreptul ei  să‐şi închidă telefonul... de ce nu? Deşi.  din  cei  care  bântuiau  prin  cabinete  cu  tot  felul  de  oferte  medicamentoase?  S‐a  lămurit  ‐  asemănarea  filială  era  evidentă.  Sunt  zile  când  ajunge  să  răspundă la peste o sută de telefoane. Că o doare.  Nici  vorbă!  Mişcarea  se  taie..  Se  uită. Şi atunci..  O  invidiază  pe  neuroloagă.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. 2011    de flori pe care le primise odată cu figurina din cristal.  dezamăgitor. femeia s‐ar simți prost că n‐a mai căutat‐o.  în  afara  ei.  nimeni  nu  e  vinovat. Dar..  nu  poate  să  mai  dureze mult. având mereu ceva de comentat. Putea s‐o  însoțească la festivitatea asta care. deja. Oftează.  Ea.. Mai bine n‐o întreabă cum s‐a rezolvat cu mama. trăgând cu ochiu' la „bucatele alese” din  fundul sălii! Îi părea rău.? Vine un moment  când îți dai seama..  nu  apucase  să  ia  mapa  cu  programul  manifestării.  s‐ar  fi  izbit  de  un  refuz  desăvârşit din partea lui Andrei.  pentru  prima  oară.  cu  mâna  întinsă..  Păcat. uf.  Trebuie  să  se  mulțumească  cu  un  semi‐profil.. ca un fel de revelație.  Un  concert  la  Ateneu.  stupidă.  Intuiția  ei  nu  prea  dă  greş..... şi acum. Şi că n‐ar mai vrea să.  Oare  trebuie  să  înceapă  cu  condoleanțe?  Niciodată  nu  s‐a  împăcat  cu  formularea  asta. dacă l‐ar fi rugat să o însoțească la aşa o  ceremonie...  Sosită  în  ultima  clipă. „Numai servitorii. Dacă s‐a  prăpădit.. pentru ea..  Chiar  cu  soțul.  una.. În cazul că  e‐n regulă. şi țuicari. mai sunt şi fustangii.  Simte  că  va  găsi.  Aceeaşi  generație.  L‐o  fi  avut  pe  la  curs  sau  era  vreun  reprezentant  medical..  poate  mai  ies  împreună  pe  la  câte  vreun  spectacol... Ba nu. să‐i mai descâlcească puțin lațele astea crețe. mai retras.  Prea  prețios... Şi ce dacă? Ea nu purta.  nerăbdător  şi  agasat  de spectacolul din jur. Parcă nu.. să‐i spună... dar nu se simte‐n stare.. i se  părea  cunoscut. S‐ar putea să fie un tip mai închis.  Dacă‐i  iese  şi  un  zâmbet.  Atenția  Teofanei  Leca  îi  revine tânărului aşezat lângă ea ‐ să fie vreun student? Ia te uită: o credea  singură.. mereu  ocupată. când a  fost la ea. că nu reținuse dacă avea verighetă.. Of..  Dacă  nici  la  aşa  o  ocazie.  Mai  bine  să  se  ducă  spre  ea. se bagă într‐o situație şi mai penibilă.. cumva.  Acum.  aceeaşi  profesie. Dar acum.    60 . Îl observase.  Acum. verigheta?  Deschide  poşeta  şi  scotoceşte  după  o  carte  de  vizită.  dacă  nici  ea  nu  a  mai  avut  ocazia. Nu.” O fi.  la  jumătatea  cursei  aşteptate.  stresată..  Nu.  Aoleu!. Ce bine! Îşi face planul cum se va duce spre doctorița Leca. nu se mai termină odată! Ia uite‐l  pe Gomoiu cum salivează...

 dar e păcat să‐l dai numai celorlalți..                                      61 ....  confortul  tău.  Pe  micul  display al nesuferitului de aparat. şi pentru Andrei..  generos..  cât or fi ei de bolnavi. Nu asta era problema.  Măcar  o  dată.. Îi rămâne destul şi pentru ea..  azi  este  chiar  o  fostă  rezidentă  de‐a  ei.  Ba  nu  ‐  acum  era  altceva. numele lui Andrei clignotează alarmant. are suflet mare. Numai  pentru  alții!  O  fi  nobil..  Asta  nu  poate nimeni să priceapă mai bine ca ea. Poate.  mătuşa  ei  favorită:  „Mai  păstrează‐ți  sufletul  şi  pentru tine! E bun.  pe  urmă..  Când  i‐a  sunat  telefonul. colega asta. nu‐l mişti din  loc.  ce‐o  să  se  întâmple?  Doar  funcționează  garda. sigur. şi pentru. nu zic..  de  toată  încrederea...  tot cu emoții pentru alții.  uneori  ireversibilă?  Se  implică  prea  mult.  poate  să  însemne  pentru  alții  o  nenorocire.  fată  excepțională.  Cum  i‐a  spus  şi  tanti  Lili.  se  lasă  copleşită. Mai mult ca  sigur că da! Flerul îi spune că.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Iar mătuşa  ştie asta. 2011    Cum să nu răspunzi la un apel disperat ‐ chiar şi unul dintr‐o mie?! Să afli... vin imediat. Întinde‐l la orizontală şi.  de  admirat  ‐  dar  nu  e  de‐ajuns... la ce‐i foloseşte? Tot pe drumuri..  Noroc  că  se  aşezase  la  marginea  rândului..”.  a  tresărit  ca  de  fiecare  dată.  Era  hotărâtă  să  respingă  apelul.  O  deranja.  că  tăcerea  ta.  Ce‐o fi.. e frumos. Bine.  Ei.ro.  Dacă  ăsta  se  poate numi noroc....?  ‐ Da?!. Doar  că.  Zboară.

BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro. 2011        PRIETEN DRAG    62 .

  de  la  5  dimineața.  formidabila  lor  profesoară  de  română. cu cişmele la colț de  stradă.  o  altă  raritate în repertoriul extrem de limitat al ziarelor şi revistelor desfăcute  acolo.  se  adunaseră  ceva  ani.  cu  adevărat  fulminant. Aleodor înşfăca. mândru de matricola pe  care  scria  Liceul  Gheorghe  Lazăr  Bucureşti.  se  lăuda  că  fusese  vecin  cu  Arghezi  şi  nu  se  jena  să  stea  la  aceeaşi  coadă  cu  nea  Tănase. în acel  moment. lua la fel de unicul şi comunistul  l’Humanité. 2011        ‐ Vă rog…  Volumul  îi  tremura  uşor.  mulțumea  frumos  şi  arunca  moneda  de  3  lei  în  capacul  cutiei  de bomboane fondante în care coana Tanța îşi ținea mărunțişul.  puțin.  fascinat  de  farmecul  ei.  sosit o dată pe lună. cu madam Nela. revista. dacă era să o crezi pe cuvânt.  în  fața  chioşcului  de  ziare.”). El.  în  mână.  pe  care  junele  licean  o    63 . ducându‐se glonț la pagina unde draga  de  Pav  semna. tataie!”.. mai apoi. în fiecare joi.  Dependent înrăit.  Bătrânul  mai  înnobila  cinstita  coadă  (pardon. acolo.  o  cronică  literară.ro. cu pavaj din bolovani de râu şi cu inscripții de genul „Aci vindem  borş  proaspăt”  mâzgălite  stângaci  pe  o  bucată  de  carton  şi  atârnate  pe  câte un stâlp din fața porții.    Nu  se  cunoşteau  chiar  de‐o  viață.  Pentru  ea  se  înființa  o  dată  pe  săptămână. Şi cine s‐ar fi încumetat.. liceanul arogant.  Şi  totuşi.  să  fie  sigur  că  prinde  unul  din  cele  două  numere  de  România  literară  care  veneau.  atunci  când  veniseră  timpuri  noi. la primul cuplaj al sezonului de  primăvară ‐ nu a mai prins Sportul popular. fără a se  obosi să‐i mai răspundă la urarea „Să fii sănătos. un  fost al Sorbonei.  Dacă  nici  acum.  ci  şi  cu  Programul  Radio  TV. cu care se căptuşise pe 23 August. În celelalte trei săptămâni.  rapidistul  damblagiu  care  chiar  a  murit  în  ziua  când  ‐  reținut  la  pat. „chiar are  ceva de spus” când pune mâna pe condei. ca să nu se afle „sus” că el  a rămas un incorigibil boier cosmopolit.  Doamna  Pavnoteanu.. cu mâini tremurânde.  săptămânal.  de  o  răceală  banală. şi al puşcăriilor comuniste.  treacă  de  la  mine!. lacom.  adunare!)  prin  cumpărarea  seniorială  a  unicului  Paris  Match.. al cazinourilor dar.. la capătul tramvaiului 21.  le  atrăsese  atenția  asupra acestui tânăr scriitor care.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Făcea doi paşi şi  o deschidea. Dar şi cu venerabilul domn Bazilescu.  cu  țigări  bulgăreşti  BT  sau  cu  lapte  proaspăt.  Cu  acelaşi  gest  dezinvolt  spre  seniorial  („hai.  procurate  numai  ea  ştia  cum  din  dosul  tejghelei  de  la  aprozar. în cartierul de periferie.  în  viața  literară.  Ca  şi  vocea.  să  pună  la  îndoială  verdictele  blondei  dăscălițe?  În  niciun  caz  adolescentul  îndrăgostit. bişnițăreasa  care  îşi  „servea”  clienții  din  mahala  nu  doar  cu  legume  proaspete.  Aleodor  era  în  penultima  clasă  de  liceu  în  momentul  când  Radu  Rădescu  debutase..

  Picase  la  admitere. Sub tratatul de anatomia şi fiziologia omului.  ori  de  câte  ori  li  se  ivea  prilejul.  adică  bun  doar  să  omoare  timpul prin cazarmă.  Triumful  lui  deplin  se  consumase  atunci  când  teribilul  Radu  Rădescu. Un an şi jumătate mai târziu. cum s‐ar spune.  care  atrăsese  remarca elogioasă a scriitorului. apoi.  fără  pic  de  glorie. dar şi unele pretenții  fără acoperire.  a  ținut  luni  de  zile.  aducându‐şi  aminte  cum  îl  pusese  să  repete.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. lucrând la infirmerie şi bucurându‐se de posibilitatea  reabilitării  prin  studiu  aprofundat.  pur  şi  deloc  simplu. îl lăsaseră pe dinafara facultății unde ar fi dorit să studieze  critica  şi  istoria  literară. cu o remarcabilă uşurință. la cum se desfăşurau orele de română.  dar  şi  de  idei.  în  calitate  de  vedetă  a  momentului.  venise  la  o  întâlnire  cu  tinerii  cititori  tocmai  în  liceul  lor.  destule  fiind  lezate  de  lipsa  cavalerismului cuvenit şi lor. Trebuia.  Ori  de  câte  ori  avea  ocazia..  Un  aranjament  discret  (singurul  la  care  taica‐său  se  arătase  dispus  să  contribuie  cu  relațiile  şi  banii  de  care  dispunea)  îl  declarase  „apt  necombatant”.  Asta  după ce.  prezență  de  care  distinsa  doamnă  Pavnoteanu  nu  putea fi. în niciun caz. emoțiile.  Era  epatat  de  eleganța  stilului. Clasă de  uman.  A  urmat  armata. Atunci.  Pe  un  scaun.  serios.  snob  şi  acru.  ascuns  într‐o  învelitoare  făcută  din  ziar  cu    64 .  Idolul  blond  de  la  catedră  nu  ezita  să‐l  ironizeze ‐ ce‐i drept. la discuția pe marginea romanului  „Să  creşti  într‐un  cincinal  cât  în  patru  ani  şi  jumătate”. Stagiul militar a fost pentru el un soi  de  „clasa  a  XIII‐a  cu  prelungiri”. Pe scriitorul lui preferat îl urmărea..  Aleodor  ieşise  în  evidență  cu  o  intervenție  plină  de  aplomb.”  Elogiatul  se  înroşise. aflată la prezidiul de pe scenă.  să‐i  şoptească  numele  elevului).  Triumful din sala de festivități a liceului nu‐i fusese de bun augur  lui Aleodor. din  camuflajul militar. dar totuşi în fața clasei.  din  solidaritate  feminină şi ‐ Aleodor era sigur de asta ‐ dintr‐un detestabil snobism.  o  noapte  întreagă. odată şi odată. 2011    sorbea.  în  oglindă.  doamna  Pavnoteanu  zâmbea  enigmatic. în familia noastră de literați.ro.  (făcuse  o  pauză. „Mi‐aş dori.  una  mai  viespe  ca  alta. în ziua precedentă..  de  subtilitatea  argumentației  şi  de  limpezimea  verdictelor  exprimate.  Ajunsese  să  memoreze rânduri întregi pe care le reda. să am parte de critici  la  fel  de  avizați  şi  serioşi  cum  este  prietenul  nostru. îi corectase fără jenă textul destul de stângaci  pe care i‐l prezentase spre consultare. cam toată lumea  era  convinsă  că  Aleodor  va  ajunge  un  critic  literar  rău.  pe  care  îl  felicit şi îl aştept.  numai bună pentru ca directoarea liceului.  pe  care  o  citau.  responsabil  al  manualelor  de  anatomie şi fizică. să‐i vină mințile la cap. străină.  însuşindu‐şi  necondiționat  judecățile  de  valoare  culese  de  acolo. sincer. Să învețe serios. „Ranga şi  Exarcu”.  undeva  la  un  capăt  de  rând.  şi  ele.    Ce mai. să  intre la medicină şi să ajungă cineva. de care părinții ‐ deşi aveau posibilitatea ‐ nu au vrut nicicum să‐l  scape. Se simțeau răzbunate de înțepăturile profei.  plină  de  fete. cu interes..  toată  intervenția.  chiar  lângă  distinsul  oaspete. destul de tandru.

  „Tricolor  ca  cerul  patriei”. ce  a mai spus acesta la radioul interzis. Luase asta ca pe o coincidență cu valoare premonitorie.  într‐un  fel  sau  altul.  a  preferat  să‐i  publice  doar  inițialele.  preluaseră  tinerii  intelectuali  şi  tunsoarea  scurtă. când se afla în câte o permisie.ro.  Se  temuse  degeaba. era un lider de generație  greu de contestat şi mai greu de combătut..  preferând  un  pseudonim  anagramat  Doru  Lura.  Exemplarul a fost rupt în bucățele şi ars într‐un sterilizator de la infirmeria  unde  admiratorul  lui  slujea  patria  printre  leucoplasturi.  următorul  roman al amicului Radu Rădescu.  replicase  pe  atunci  Radu  Rădescu  unui  activist  zelos. într‐o fustă  de  blugi  şi  cizme  cu  toc  jos.  De  frica  gradaților  care  îi  guvernau  existența. Nu prea aveau ce să le facă.  a  avut  prudența  să  nu  o  semneze  cu  numele  lui. afirmate cu aplomb.  Cum  să  nu  fii  emoționat?  Aşternute  sobru  pe  cartonul  lucios.  nu  am  găsit  o  tunică  tip  Mao  pe  măsura  mea”.  Frustrat.  de  Costică  Gârneață.  avea  să‐i  mulțumească  cerului  pentru  pericolul  din  care  scăpase.. trebuiau să pornească. interesându‐se printre cunoscuți.. în  lumea recruților.  Două  luni  mai  târziu.  chiar dacă ajunsese o somitate.  sare  amară  şi  purgative. Eşti om serios. culmea.  Aleodor  Ularu.  din  care  redactorul  însărcinat cu Poşta redacției..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  majoritatea critice. Ar fi trebuit să zică mersi când  au scăpat de el.  „Scuze.  gesturile  simple.  speriat  că  acesta  ar  putea  afla. a suferit şi şi‐a blestemat soarta.  să‐i  fie  alături  la  evenimentul  lansării  celui  mai  recent  roman  al  său. să te îmbraci fantezi.    Era târziu.  În  pofida  unor  bănuieli  de‐ale  lui..  tot  de  la  marele  R.  până  în  ultima  zi  de  stagiu.  a  resimțit  banala  operațiune  ca  pe  o  amputare  a  propriei  personalități. a cărui acțiune se desfăşura.  Invitația  îi  tremura.  ideile  îndrăznețe.  culeasă  din  folclorul  vremii.  când  junele  scriitor  ceruse  azil  politic  în  Occident  şi  debutase  virulent  la  Europa  liberă.  ‐ Ce ți‐a venit să pui tocmai vechitura asta de cravată? Nu mai ai  20 de ani.    65 .  Era  totuşi  o  festivitate.  uite  că  omul  avea  caracter. Nici ca ea.  S‐a  temut.  A  distrus  romanul  cu  migală. care nu‐l lăsa să‐şi afirme  calitățile.  Întâmplarea.  trei  rânduri  şi  jumătate.  acreditase  în  rândul tinerilor intelectuali moda respectivă. Sigur.  Poate  că  are  puțină  dreptate.  În timpul unei permisii.  CI‐stul  unității.  uşor.  Cecilia. dar a continuat să‐l admire în mare  taină. o prestanță.R. Ce mai. era gata de ceremonie.  Clar:  marele  scriitor  şi‐l  dorea  pe  el. bănuind pesemne că avea de‐a face cu unul  care  se  teme  de  demascare.  necenzurate  sau  contrafăcute.  care  încercase  să‐l  agreseze  pe  tema  ținutei  lui  „cam  prea  burgheze. a trimis la aceeaşi Românie literară o intervenție  criticologică  cu  privire  la  calitățile  romanului.  de  culoare  alb‐crem.  în  mână. ai un nume.  tovarăşule!”.  cravata  cu  dungi  țipătoare  şi  sacoul  homespun  se  purtau  cu  aproape  40  de  ani  în  urmă. nevastă‐sa. dacă nu vroia să întârzie. 2011    chipul  zâmbitor  al  lui  Ceauşescu..  de  simpatia lui pentru scriitorul‐trădător.

  unde  lumea  bună  se  fâțâie  de  colo  colo.  Înroşise  telefonul.  se  dăduse  peste  cap  să  o  convingă. Dacă i‐ar fi reuşit transferul la campioana  Ciprului..  cu  tupeul  ei  fără  limite. discursurile se cam repetă. 2011    asemenea festivități nu încep niciodată la oră fixă.ro.  candidaturi. Cât chin!. unde îşi aveau parveniții ăştia vila.  altfel  nici  nu  se  punea problema să o treacă cineva. se ducea şi Silvia pe vapor.  chiar  excedat  de  atenția  care i se dădea de către colecția de țoape a lui madam Marcu.. atunci.  Scriitorul  părea  destul  de  plictisit. Ei.  de  la  Chişinău  la  Bucureşti..  Endocrinologul  era  pisălog  şi  infatuat. Tocmai îl    66 ..  ea  era  pornită  să  se  angajeze.  tot  Aleodor  pusese  umărul  să  o  bage  ca  asistentă la catedra de kinetoterapie a Facultății de medicină.. Se punea  la  cale  decernarea  premiilor  revistei  VIP  şi  se  adunau.  fiica  lui  din  prima  căsătorie.  i‐a  plăcut.  ce  ziceau  ceilalți  comeseni.  Insistase.  deprimată  şi  sătulă  de  bărbați. fireşte. Ăla ‐ fotbalist de mâna a şaptea  ‐ numai fițele erau de capul lui.  Odată  absolventă.  tot  povestind.  totuşi. după care tocmai se dădea în vânt.  cum  a  fost.  Norocul  ‐  dacă  ăsta  se  putea  numi  noroc  ‐  fusese  golanul  de  Dicky. de doi lei legătura.  nu?  Cecilia  nu  este  de  aceeaşi  părere.. e păcat să nu profiți de răgazul oferit. îl contrase  zăluda. Mai ales în înghesuiala  Târgului  de  carte. să  mai schimbi o vorbă cu omul.  lansările  se  suprapun.  cu  disperare.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  cui  vrei  şi  cui  nu  vrei...  De  fapt. doar te‐a invitat personal.  decât  dansatoare  pe  un  vapor  de  lux.. căci la Nicosia începeau şi se terminau  croazierele.. Radu Rădescu fusese adus  acolo de un jurnalist influent.  îi spune că  toți au nevoie de îngrămădeală la stand..  Noroc  cu  ulcerul  perforat  al  decanului  de  atunci..  Aşa  ajunseseră  în  bulibăşeala  pestriță  de  la  Corbeanca.  iar  nevastă‐sa  ‐  o  meliță  de  speriat..  Derbedeul  ceruse  prea  mulți  bani.. mare grangur pe la o televiziune.  credea  că  mişcarea  fizică  înseamnă în primul rând dans.  erau  ‐  de  acum  ‐  bune  cunoştințe. grăbiți. ca pe un prieten  apropiat...  cu  acelaşi  Radu  Rădescu. da.    ‐ Aia era cu totul altceva.  fusese  greu  să  o  dea  pe  brazdă.  Sictirul  ei  trainic.  de  necombătut.  nici  mai  mult  nici  mai  puțin.  lăsând‐o  pe  fiică‐sa  abandonată.  Ufff.  Corect.  impresarul  se  înfuriase  pe  pretențiile lui exagerate.  Atunci. să dea  bine. singura îndeletnicire după care se dădea în  vânt. dar  uite  că  avuseseră  noroc.  pentru  povestea  cu  admiterea  la  doctorat  a  Silviei. reporterii aleargă..  Aveau  nevoie  de  ea. acceptaseră fără  niciun  fel  de  entuziasm. Madam Marcu îi rezolvase. ajunsese la o echipă din provincie unde.. nu ai vrut să fii critic?!”..  pe  cine  au  bârfit. bla. la Capşa.  Zăpăcita  ținuse  să  facă  musai  ANEFS‐ul. umple ecranul televizorului.  Abia  se  abținuse  Aleodor  să  nu  o  pocnească.  când  colegul Marcu îi poftise vara trecuta la un garden‐party. Cum să accepți aşa ceva? „Dar tu. Tocmai de aceea. Dar când au luat masa. ba încă să‐i mai dea şi o diplomă de  terminare.. transferul cu doctorat cu tot. O cină cu invitați aleşi pe sprânceană nu  se compară cu o mondenitate din asta.  găsise  altă  fufă. de la un  stand la altul. bla.

 Pe onoarea mea!  Nu am de ce să vă flatez gratuit.”.  dar  investigațiile  puteau  oferi  surprize.  nu  a  mai  pomenit  restul  amănuntelor. nici bilete la munte.  sărind  de  la  amintiri  fragmentate  la  considerații  personale  cu  caracter  filosofic.  „Sper să nu mor într‐aşa un salon.  Da. să  epuizeze  investigațiile. de prima lor întâlnire.  nu  găseşti  pe  toate  drumurile.  Sigur  că  vă  voi  căuta. Flatat  de  aceste  mărturisiri.  param‐pam‐pam..  Activitate  obştească.  vedeți?  Când  v‐am  spus  eu  că  aveți  ceva  de  personaj.  aluneca  pe  panta  periculoasă  a  propriei  adulații..  doctorul  a  condus  aiurea.  a  încercat  el  să  glumească. dar încerca să braveze...  conducând‐o  cu  abilitate  spre  trecut. astfel încât gastroenterologul era tot ce putea fi  mai  binevenit. din sala de festivități  a  liceului  Lazăr.  împreună  cu  ilustrul  pacient  spre locul destinat consultației ‐ a avut ocazia Aleodor să vadă ce dormitor  de  prost  gust  îşi  trăseseră  gazdele.  I‐a  spus‐o.  operă. invitându‐l la clinică. Sunteți şi dumneavoastră. cu siguranță că v‐aş  fi prins în „Tricolor ca cerul patriei”.  îi  arăta  lui  Aleodor  că.  Altfel  nu  primeai  nici  împrumut de la Fondul literar.  cu  manevre  bruşte  şi  imprudențe  juvenile.  Paloarea  care  i‐a  invadat  chipul  încă  frumos.  balizată  cu  fel  de  fel  de  giumbuşlucuri  spirituale. dar doctorul i‐a dat cartea lui de vizită...  săvârşit  din  ipostaza  de  soldat  („În  fond.  Atunci  ‐  când  a  fost  condus. glumise scriitorul înainte de a  se întinde pentru examinare.ro.  cu  o  mândrie bine ținută în hățuri.  Nu era deloc cooperant.  I‐a  amintit. unul remarcabil.  încântat  de  combinațiile  destinului  care  făcuse  posibilă  această  întâlnire  „remarcabilă  pentru  mine  ca  personalitate”.  carieră.  i‐a  împuiat  capul  nevesti‐sii  cu  personalitatea  scriitorului  său  preferat.. părea doar sâcâit şi doritor să fie lăsat în pace.  rasat. A profitat de ocazie să extindă discuția cu el. 2011    chinuia o criză de stomac.  Entuziast.” Antispasticul îşi făcuse efectul. doctore”.  unul  dintre  eroii  dumneavoastră  necunoscuți. Dacă aş fi ştiut.. nici paşaport..  „Ei poftim!.  Pentru  economia  mărturisirii.  sub  aerele  de  cinism galant. „E  şi  păcat  să  mori  cu  toate  analizele  perfecte”.  Extrem  de  surescitat.  ceva  cu  tapet  de  mătase  roz.. cel puțin un personaj.  Simptomele erau confuze.. omul se teme..”)  când  cu  laudele  trimise  şi  publicate  la  Poşta  redacției.  „Aleodor  Ularu. încă..  eliberându‐şi spiritul şi punând în valoare acele trăsături pe care le credea  dispărute.  contactul  cu  masele  despre  şi  pentru  care  scriam.  îşi  aducea  aminte  de  „penibilitățile  pe  care  eram  obligați  să  le  îndeplinim.”  S‐au  despărțit  amical. omul se văicărea fără rețineri.  actul  său  de  curaj. oftase scriitorul.  cu  modestie.. dacă nu  un erou.  împopoțonat  cu  amoraşi. Din  anamneza  minuțioasă.  Până  acasă.  Aleodor  i‐a  mărturisit. dar şi fără chef. oameni de bine dezinteresați. durerea  dispăruse. Se vedea că‐i este frică.  dar nu i‐a prea ieşit.  pardoseală  de  marmură  roşie  şi  pat  circular.. Ba.  intrând  chiar  pe  contrasens  şi  făcând haz pe seama nevoii fireşti de a scăpa de constrângerile artificiale.  medicul  i‐a  descoperit  o  colită  pe  fond  de  stres. L‐a consultat cu toată atenția şi priceperea..  Amesteca    67 .BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. azi.

  întâlnirea  de  pomină  cu  R.  Neatent  la  răspunsul dat.  butonând  aiurea  telecomanda  televizorului...  Câteva  săptămâni  după  acel  memorabil  eveniment  monden.  La  început. cedând impulsului de a se confrunta dureros cu timpul. În seara aceea.R. desigur.  părea  „cel  puțin  interesată”  de  farmecul  său  de  licean  emancipat.  ajungând  la  concluzia  sălcie  că  „nu  prea  mai  rezistă  vremurilor  proza  asta.  ‐  Ba  eşti.  l‐a  răsfoit  plictisit  şi  l‐a  aruncat  repede.  îşi  controla  tonul. deşi  avea  pe  atunci  fix  dublul  vârstei  lui.  şi  ea.  categoric  marcate  de  momentul istoric şi supuse fatidicei şi inevitabilei perisabilități”.  formula  prognoze  sumbre.  discursul  pe  care îl ținuse. pot să mă încumet?.  A consemnat asta în jurnalul său.‐  ul.  Îi  acuza  de  inconştiență.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  dar    68 .  răspunzând  cu  o  amabilitate neobişnuită.  pacienții  căutându‐l  cu  insistența  şi  problemele  obişnuite.  intervievat  în  grabă  de  un  reporter  imberb.  a  dat  peste  scriitor. ca să o  consulte  în  privința  formei  de  adresare  pe  care  o  va  folosi  cu  scriitorul.. 2011    dezinvolt cutare exprimare. Cum afla că nu este R.  fără  niciun  fel  de  regret. Purtat de vălmăşagul gândurilor.  libertatea  unui  „monolog  aproape  interior”  lăsându‐l  singur  printre  perorațiile  de  pijama.ro..  Zadarnic.  mormăise  Cecilia.. între „domnul  meu” şi „dragul meu” este o diferență. a scos  şi  a  recitit  notațiile  ample  din  perioada  liceului...  nevastă‐sa  i‐a  acordat.  cu  mărturisirea  nostalgică  a  iubirii  adolescentine  pentru  doamna  Pavnoteanu…  care. a  luat  din  raft  „Tricolor  ca  cerul  patriei”.  declinându‐şi  cu scepticism competența în a mai face ceva pentru sănătatea lor. chiar la o furie bine mascată.‐ul. şi închipuit şi.R. Într‐o  seară..  Aleodor  aşteptase  să  fie  sunat  de  către  idolul  lui  suferind.  Doar ştii că nu suport niciodată să fiu... pentru consultația promisă  ‐ Oare să‐i spun „prietene”.  Ea  prefera  somnul  ca  variantă  de  salvare  pe  cont  propriu.”.  romanul  care  îi  îndulcise  chinul  milităriei.  atunci când acesta va apărea la cabinet..  întorcându‐se  pe  partea  cealaltă şi continuând în gând: „şi pisălog. Sau maestre? Totuşi. subliniind aproape fără excepție tardivitatea prezentării lor la  medic. cum  devenea  acru  şi  autoritar. Îşi beştelea pacienții  nou‐veniți.  poate  mai  confortabilă.  cu  privire  la  suferințele  îndurate  de  acesta  în  perioada  exilului  său  autoimpus..  de  parcă  bolnavul  respectiv  ar  fi  fost  direct  vinovat  de  chestia  asta.  Telefonul  îl  agasa  ca  de  obicei.  eşti!. a regretat amarnic soarta  nedreaptă. prin care obținuse locul întâi la Olimpiada pe  țară. deloc optimiste.  supunându‐l  unui  consult sui generis cu rezultate. spre dimineață.  După care. evident forțată.  care  îl  aruncase  pe  o  orbită.  Cât  îl  mai  bătuse  la  cap  să  nu  se  însoare  atât  de  tânăr  şi  câtă  dreptate  avusese!…  Obosită  şi  excedată.  din  sala  de  festivități. Aleodor îi examina inflexiunile vocii. I‐a sărit totuşi țandăra când el a trezit‐o.  aşa  se  întâmplă  întotdeauna  cu  creațiile  dacă  nu  conjuncturale. aerul destul de plictisit  şi  cearcănele  pe  care  le  vedea  pentru  prima  dată. Tu ce crezi.  impresia  reciproc  favorabilă.  A  trecut  prin  toate  stările  posibile  ‐  de  la  nerăbdare la indignare. ajuns la al paisprezecela volum.

 fireşte.  Aleodor  l‐a  auzit  după  alte  vreo  câteva  zile. Omul lui întârzia.  aflase  de  la  asistenta  şefă  că  tipul  sosise. de obicei.. nu doar calitatea oficială. încuind în grabă uşa cabinetului şi luând‐o pe scara de din  dos a pavilionului ‐ nu care cumva să se întâlnească în drum cu nesimțitul  de Rădescu.  apoi  întrebase  portarul până la ce oră lucrează.  „Doar  că  pe  mine  nu  m‐a  întrebat  nimeni.  în  pofida  vieții  materiale  îndestulate  pe  care  i‐o  oferise  la  schimb.  după  mai  bine  de  o  oră.  uitasem. a răspuns ceva mai blând.  oftase  el. urechea muzicală nu  reprezintă unul dintre atuurile cu care să mă pot mândri.  susținând că avea o programare făcută la domnul conferențiar.  poate chiar patron de editură sau casă de producție.  plin  de  năduf. la  sfârşitul  programului..ro.  eventual  cu  ceva  poveşti  extra‐medicale..  dacă  se  vor  lungi. După trei sferturi academice.  niciodată. apoi şi orgoliul la  grea încercare. atunci când Aleodor se  credea cu desăvârşire uitat.  Bătuse  în  uşa  încuiată  a  cabinetului.  Sunt    69 ...  „Nu  am  fost.  Cu  regret  (nu  scuze!)  pentru  „malentendu”‐ul  care  le  zădărnicise  întâlnirea  fixată. medicii din acest spital. da.  Poimâine  ați  putea...  cum  nu  sunt  nici  acum. Îi fixase o oră pentru a doua zi. punându‐i mai întâi răbdarea.  îndulcită  însă  de  acea  inflexiune  familiară.  dacă  sunt  de  acord  cu  o  asemenea  tranzacție. Cu ce vă pot fi  de folos. Nici telefon de scuze. 2011    categoric  marginală.  sărind  cu  o  spontaneitate  perfect  simulată..  pardon.  a plecat furios. dragă maestre?  Evident.  agitat.  s‐a  grăbit  să  adauge  apelantul.  Mâine  nu. astăzi ar fi fost un critic respectat  şi  temut.. dar în niciun caz de propria‐i vocație.  Dimineața..  Vor  avea  destul  timp.”..  ‐ Aaaa. care lăsa să treacă şi omul..  s‐a  gândit  şi  la  un  local  cochet  unde  să‐l  invite  la  dejun  după. Pe scurt. De multe se putea  îndoi Aleodor. cu un serviciu medical. Ştiți.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  titular  al  unei  rubrici‐eveniment  la  o  televiziune  importantă.  ‐  Scriitorul  dumneavoastră  preferat. Un telefon în miezul zilei..  Aiurea.  Am  deja  agenda  plină.  A  tras  aer  în  piept.... I s‐au  oferit serviciile de la camera de gardă. când apelul a revenit.  cu  aceeaşi  siguranță  de  sine..”.. nimic. şi‐a scos din repertoriu cea mai  plictisită voce şi a răspuns agasat.”  Era  convins  că. fusese reținut oficial în altă parte. dar cu cine credea el că are de‐a face?  A  doua  zi. când putea să  mai vină?  ‐  .  poimâine  nu  sunt  la  spital. mai nemulțumit. dar nici nu a vrut să audă. Câteva ceasuri mai târziu.. Făcuse un fel de anchetă prin preajmă.  din  ce  în  ce  mai  energic şi. „Credeam  că  suntem  oameni  serioşi.  s‐a  lamentat  el  patetic. şi‐a dat  seama  cine  îl  caută.  căci  ştia  pe  dinafară  numărul  aşteptat. fireşte.  Tot  la  telefon.  dacă  i‐ar  fi  ieşit  planurile aşa cum şi le dorea în tinerețe.  căci  tocmai  era  ocupat  cu  rezultatele  complicate  ale unei ecografii.  în  timp  ce  se  bărbierea  în  oglindă.  A. drăcie.  Scriitorul reapăruse după câteva luni bune.. Ei.  eventual?  Dar  nu  a  mai  aşteptat  confirmarea.  S‐a făcut că nu‐şi aduce imediat aminte cine este Radu Rădescu. pe care doctorul l‐a  respins  fără  să  se  uite.

. nu este ceva foarte urgent. despre romanele  scrise şi cele plănuite.  împreună  cu  câțiva  apropiați  ‐  un  temut  jurnalist. aşa cum li se întâmplă adeseori prietenilor.ro.  Nu  mofturi  şi  ifose.  cu  traficul  ăsta  infernal. a formulat ipoteze. pentru care arta rămâne. unul.  un  om  politic  proeminent  şi  două  actrițe    70 . îmbrățişându‐se afectuos.  o  veritabilă  violon  d’Ingres”. nici el nu şi‐a mai permis vreo întârziere  nelalocul ei.  Din  dosarul  medical  pe  care  i  l‐a  prezentat.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  Şi‐au  luat  rămas bun aproape amical..  Ilustrul  pacient  se  bucura  de  un  regim  privilegiat  şi  de  un  tratament pe măsură. Cu vreo  zece minute înainte de ora fixată. Ba chiar.  nu dădea două parale pe aşa confrați. Hmm. Amintiri.  familia  Marcu  îi  invitase. considerații estetice. i‐a prescris analize  sofisticate ‐ totul pentru un diagnostic exact şi o vindecare rapidă.  S‐au  despărțit.  cum  s‐a  autocaracterizat  cu  modestie. S‐au revăzut.. tot  la  o  cârciumă. Doctorul s‐a felicitat apoi pentru că rezistase  tentației  de  a‐i  comunica  orarul  de  lucru  al  personalului  medical  din  clinică. În acel moment. Era convins că maestrul băgase la cap şi că. 2011    obligat  să  particip  la  o  reuniune  ştiințifică  importantă. el.. L‐a examinat minuțios. seara târziu.  romancierul l‐a îmbrățişat ca pe o rudă apropiată. Ce‐i drept.  chiar  dacă  fără  entuziasm.. Fericit.  Cu  toată  deferența.  „Ştiți  şi  dumneavoastră.  orice  ar  fi. Nu era  simplu. Scriitorul l‐a îngropat în complimente. să nu care cumva să greşească.  femeia  l‐a  anunțat  că  scriitorul  fusese  reținut... declarându‐şi bucuria de  a fi descoperit un asemenea om de spirit şi promițând că vor rămâne buni  prieteni.  Aşa  că.  Avusese perfectă dreptate. şi‐a pus  la  bătaie  toată  ştiința  lui  medicală. O aşteptase.  care  îi  este prenumele. Leca.  Au  băut  chiar  brudershaft. Toghină.. experiență.  De  la  cabinet.  Într‐o  seară. dar cu pretenții: Kluge. formală. va fi punctual.  cu  oarecare  jenă  pentru  neştiința  lui.  diagnosticele  alarmiste  avansate  de  către  doctor  au  fost  infirmate.. Cald şi apropiat. în  limbajul‐tip)  întrebându‐l.  au  plecat  la  un  restaurant  scump.. doctorul  l‐a iertat de păcatele pe care le contabilizase până atunci. Au mâncat şi au sporovăit despre lumea literară. I‐a oferit un exemplar  din „Tricolor ca cerul patriei” ornat cu o dedicație (ce‐i drept.  de  către  nişte  mediocrități  quasi‐necunoscute..  intuiție.  ocazional.  amabilitatea  şi  drăgălăşenia  de  care  era în stare.  nu?  Ce  era  să  zică?  A  acceptat. şi că ‐ din această cauză ‐ s‐ar putea să întârzie câteva minute la  întâlnirea  programată.  de  către  domnul  ministru  personal. alese din repertoriul  bogat al unui „profesionist al vindecării trupului.  s‐a  lămurit  că  ditai  scriitorul  fusese  examinat.  după  care  Aleodor  a  confiscat  ferm  nota  de  plată. mai mult decât atât.  Din  fericire. dacă nu se răzgândeşte  sau (Doamne fereşte!) nu moare până atunci.  dincolo  de  limitele  stabilite.”  Apoi a urmat sărbătoarea.  declarându‐se  onorat  de  relația  lor  apropiată. se trezise sunat de către şefa de cabinet  a  ministrului  culturii. Aici trebuia seriozitate.  lunea  viitoare ar fi cel mai bine. Din câte am înțeles.. O merita.

  dar  nu  nocive.  apoi  intervenția  lui  din  presă.  din fundul revistei.  a  recitat  din epigramele lui Păstorel şi din propriile panseuri.  Pe  când  Cecilia  discuta  cu  Anabela  afacerea  arhitecturală  ‐  motivul  pentru  care  Marcii  îi  invitaseră  aici  ‐.  strecurată atât de subtil la Poşta redacției. Atmosfera destinsă.  astfel  încât  Aleodor a primit ca pe ceva firesc numărul de telefon al damei cu care se  pipăise pe sub masă. Ce‐i drept.  Asta.  a  reieşit  până  la  urmă  că  acea  notiță  premonitorie. pe care Aleodor le tratase  întotdeauna  ca  pe  nişte  stupidități  grețoase.  Din  diatribele  amestecate  peste  farfurii  şi  pahare. le‐a povestit cu lux de  amănunte  celebra  întâlnire  de  la  liceu.  el  s‐a  dezlănțuit.  în adâncul sufletului.  Mă  rog.  negreşit.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. petrecută într‐o atmosferă euforică.F.  aranjamente  de  genul  ăsta făceau parte dintre frivolitățile mondene. l‐a făcut să  urce  în  al  nouălea  cer. că‐i va lua negreşit un interviu care să  repare toate nedreptățile acestei vieți. nici el nu s‐a înghesuit cu înscrierea în partidul la care  fusese poftit.  de  îndată  ce  va  fi  mai  liberă.  Într‐o  asemenea  atmosferă  incandescentă. Patetic‐clownesc. încât Aleodor a regretat sincer.  care  tocmai se jucau cu genunchii lui. Automat.  cerându‐i  iertare  pentru  vina  de  a‐l  fi  părăsit  acolo.  picioarele  actriței  din  față. Bine aburit de atmosfera  cool.  A  încheiat  apoteotic. acum beat mort.  tratată  cu  prea  puțină  considerație  de  redactorii  aserviți  unui  regim  ticălos.  în  universul  concentraționar  al  armatei. Pentru ca tacâmul să fie complet. invocând pretextul unor filmări şi promițând că îl  va  suna  ea. sub un pretext oarecare. a întors capul spre nevastă‐sa.  Scriitorul  şi‐a  amintit  perfect  despre  indignarea  pe  care  i‐a  produs‐o  aruncarea  într‐un  colț  de  pagină. atât de frumoase şi de disponibile.  Drept  pentru  care. simțind că el nu mai are  ce căuta în lumea aceea ineptă.  simțise  la  un  moment  dat. ca şi promisiunea  marelui jurnalist. l‐a  pasat (chipurile elegant). 2011    tinere. de a se înscrie grabnic  şi neapărat în partidul din care făcea şi dumnealui parte. că‐şi luase şi nevasta cu el. a unor idei de mare valoare.  A  prescris  o  rețetă  şi  câteva  analize  de  mare  finețe. iar muieruşca pe care a sunat‐o.  nu  s‐a sfiit să treacă prin ciur şi prin dârmon aproape toată lumea culturală a  momentului. s‐au  schimbat  cărți  de  vizită  după  principiul  „fiecare  cu  fiecare”. s‐a ridicat de la masă şi  a  îngenuncheat  în  fața  doctorului.  făcându‐i  avec  oeufs  et  vinaigre  pe  toți  care  nu  avuseseră  norocul să fie de față.  Nu s‐a mirat că interviul promis de jurnalistul cel generos nu a mai  avut loc.  Noroc  că  aceasta  era  în  continuare  confiscată  de  către  amica  Anabela. apoi chiar încinsă.  ca  personaj  principal.  atâta  timp  cât  cel  care  se  află  expus  lor  nu  le  acordă  mai  multă  importanță    71 .  căreia  îi  schița  pe  un  bloc‐notes  aranjamentele  decorative  cu  care  îşi  plăteau consumația.  doctorului  i  s‐a  părut  absolut  normală invitația pe care i‐a adresat‐o politicianul. La plecare. fusese elementul decisiv care  l‐a  îndemnat  pe  maestru  să  fugă  în  R.  a  constatat  că  era  singurul  critic  de  la  masă.ro.  pe  sub  masă.G.  numindu‐l  „prietenul  lui  pentru  eternitate”  şi  promițând  un  viitor  roman  care  îl  va  avea.  apropo  de  celebrul  roman.

 vorba neveste‐sii.  scurt  şi  provocator.  Poate  de  aceea  tăcuse  scriitorul.  de formulele acestea prețioase.  scriitorul. practic.  pe  numele  său. Când l‐o tăia din nou la  lingurică.  în  niciun  fel.  prin  care  se  interesa  despre starea sănătății lui.  dintr‐un  segment  tainic  al  îndelungatei şi profundei lor comunicări intelectuale. ştia prea bine ce înseamnă asta.  părea  un  semn  ezoteric.  la  cârciumă?  Sigur. Urmaseră ocaziile  uzuale.  în  personaj. o viață de om.  totuşi. printr‐un joc al sorții.  Iarăşi.  din    72 .  prietenul  lui.. majore..  trimitea  cu  gândul  la  durere.  în  aceste  frământări  sufleteşti.  ce‐ar  fi?!.  nu  era  copil.  a  romanului  Au.  O  invitație  sobră. Şi era păcat.  Dimensiunea  lor  spirituală  aşezase  un  numitor  comun  indestructibil. pe aproape jumătate de secol.  la  secretariatul  clinicii.. în cadrul Târgului de carte. ba nu.  doctori..  maestrul. Altfel ‐ niciun semn de viață.ro.  a  încercat  să  priceapă  dacă  făcuse  vreo  greşeală  care  să‐l  supere  pe  prietenul  lui. dar şi de  superficială.  suferință.?  Titlul.  Dar  nu. pe care începea să le regrete. îi  oferise  ocazia  continuării  relației  stabilite.  Muțenie  absolută. Se  intersectaseră.  Doamne.  Tipul  era  ocupat. la fel de sarcastică.  „Ia  mai  dă‐l dracului de infatuat! E bine mersi.  Ceea  ce  îl  durea  cu  adevărat  era  uitarea  totală  din  partea  prietenului  său.!  Semnătura  olografă  a  autorului.  În  această  stare  îl  găsise  plicul  lăsat.  romanul  promis  acolo.  of..  la  un  concert  de  la  Ateneu.  Ceea  ce  îl  durea  pe  doctor. dar demn..  Ar  fi  vrut  să  o  creadă.  Mare păcat.  Purta  antetul  unei  prestigioase  edituri. Era vorba despre o relație  care se întindea.  Degeaba.  încât.  atâta  timp. nimic.  Radu  Rădescu.  Dar  dacă. oferindu‐şi serviciile ori de câte ori acestea ar  putea fi necesare (cât ar fi dorit. dar elegantă..  Îl  zărise  odată.. Simțise acolo. chipurile protocolare).  Nu  se  putea  înşela  în  halul  ăsta.  Să  fie..  Boală. nu putea.” Cecilia.  oare.. între ei se  păstrase  cu  siguranță  acel  fluid  esențial  care  animă  raporturile  privilegiate.  avea  cu  totul  alte  aspirații  de  realizare  personală. în câteva momente cheie.  dar  era  atâta  lume  în  foyer. 2011    decât  merită. nu se putea dezbăra.. într‐un ungher al sensibilității sale.  Ori  s‐o  fi  gândit  să  nu  ştirbească. între oameni.  venit  de  departe.  era  o  anume senzație a ratării.  unul.  expunându‐se unor bănuieli deloc onorante. să vezi cum te găseşte el. fii pe pace. de participare la lansarea.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  El.  Crăciun  şi  Paşte.  Alchimia sentimentelor era ceva complicat.  nu  ajunsese să‐l salute.  cu  mesaje  de  felicitare  complicat  întocmite...  S‐a  frământat.  Un  sms.  Se considera un spirit superior. aici nu se pune problema unei  relații  interesate..  doldora  de  simboluri  creştine  şi  metafore  elevat  aduse  din  tastatură. înțelegând pe deplin şi tratând cu detaşare  deşertăciunea umană.  avea  toate  motivele  pentru  asta...  cu  toată  strădania  lui.  tratament. Abil. idolul era  cel care nu izbutise să se mențină la înălțimea aşteptărilor lui. un ceva  anume  între  el  şi  celebrul  scriitor. să creadă că scriitorul se va ține de cuvânt şi îl va transforma pe el. Îşi ratase modelul din tinerețe.

  Dar  stai!. descoperită târziu. care nu dădea doi bani  pe  aşteptările  lui  romanțioase. cu meticulozitatea lui de care era atât  de mândru.  recompensă  şi  alte  asemenea  nimicuri.. Totuşi..  cum  ar  veni..  după  ce  îl  vindecase  trupeşte  la  spital.  în  cea  mai  protocolară  şi  respectuoasă  formă.  să‐i  susțină scriitorului moralul în momentul atât de delicat al primului contact  pe care opera o are cu publicul.  Nu  putea    73 . o personalitate culturală. varianta cea mai  proastă.  În ziua precedentă lansării. Asta e.  aşadar.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  prilejul  unei  revanşe  meritate. o mândrie să faci parte din anturajul atât  de  select  al  R...  asta  însemna  (cum  de  nu‐şi  dăduse  seama?)  că  îi  sugera  să  se  refere  la  trecutul  lor  comun.  a  încercat  să  descopere  argumente  ale  încrederii  care  îl  anima.  să  se  pregătească  de  capul  lui. aşa cum era convins că ar fi meritat.  După  rugăminți  penibile.  absolut  meritate..  De  fapt.  Ar  fi  fost normal. în ce‐i priveşte pe  ei.  anonim  şi  demn.  rămânând aici. Se  gândea  că  nu‐i  deloc  exclus  să  fie  invitat  să  rostească  câteva  cuvinte  şi  n‐ar  fi  acceptat  în  ruptul  capului  ca  acestea  să  fie  unele  oarecare.  Telefonase  la  editură. Acum era momentul să  mărturisească  ‐  decent.  pentru  a‐i  mulțumi  protocolar  pentru  amabila  invitație. să‐i trimită în prealabil romanul. şi‐a călcat pe orgoliu şi a încercat să‐l  găsească  la  telefon.  Va  putea  astfel  să  sublinieze  riscurile  cărora  se  supusese.  da. Față de scepticismul enervant al Ceciliei..ro.  Acolo.. spunea un  vechi  proverb.  va  avea  prilejul  să‐şi  etaleze  câteva  gânduri.  dispus  să  plătească onorariul prin promisiuni deşarte.  acelaşi  prieten  era  solicitat. Asta da. ca să‐l citească şi să  vorbească  în  cunoştință  de  cauză. Prietenul la nevoie se cunoaşte.  dorind  să  afle  subiectul  cărții. ce putea să zică? În fond. având în vedere că nu‐i putea trimite niciunul dintre obişnuitele  sms‐uri.  se  dedicase  tot  omului. Nicio  şansă.  Ei  bine..  obligat  să  se  refugieze  în  altă  profesie  şi  silit  să  renunțe  la  calea  către  afirmarea  literară. nu‐l uitase.  Fără  a  abandona  spiritul.. dar cu atât mai demnă de respect.  se  dumirise  că  acesta  nu  avea  nicio  legătură cu visele sale. eveniment major!  Doctorul Ularu s‐a pregătit.  ar  fi  dorit  să  afle  cam  ce  are  de  gând  amfitrionul  şi  să  convină asupra îndatoririlor ce‐i reveneau lui în ipostaza de invitat.  Ştia  el  că  omul  acesta  nu  putea  să  fie  un  profitor  oarecare..  în  fața  acelei  mulțimi  lacome  de  literați  şi  persoane  publice (căci era. ca un admirator al marelui fugit.  alegând tămăduirea dimensiunii lui trupeşti.  în  fața  faptului  împlinit.  N‐o  fi  ajuns el.  excludea  ab  initio  orice  formă  de  interes. dar  iată  că  prietenul  lui  îi  putea  oferi.  Fusese. nici n‐ar fi avut timp să‐l scrie atât  de repede. Abonatul nu era de găsit.  la  rolul  lui  în  decizia  scriitorului  de  a  se  expatria..  la  microfon.  la  prima  întâlnire. pentru oricine.  nevoit.  plin  de  generozitate.. având telefonul închis. 2011    intensitatea  surprizei?  Să‐l  pună... poate. pentru a‐şi juca impecabil rolul ce avea să‐i fie încredințat. nicio interogație lăsată pe voice mail. prietenia solidă..  N‐o  făcuse.  asupra  destinului  potrivnic. nu‐i promisese  că îl va personaliza în primul roman.  dar  ferm  ‐  cum  rezistase.R. Mai ales că.‐ului).

.  doctorul  îşi  făcuse  cu  greu  loc  în  „zona evenemențială”. ea nu‐i va duce flori.”  Tot  Eminescu. A tăcut şi a părăsit discuția. Nu a făcut niciun efort spre a‐şi reține căscatul sănătos.. acolo unde.  Toată  vânzoleala  i  se  părea  o  chestie  gratuită  şi  era  hotărâtă  să  „facă față ‐ atât şi nimic mai mult”.  în  calitate  de  invitat‐vorbitor‐de‐marcă. 2011    conta  (ca  de  obicei. Amfitrionul apăruse în ultimul moment...  doar  după  multe  insistențe.  Categoric.. căci ‐ avea  să  afle  mai  târziu  ‐  oficiase.  strângeri  de  mână  pigmentate  cu  fărâme  de  atenție..  „Privitor  ca  la  teatru.  a  oftat  resemnat. insipide.  celor  aflați  în  preajma  sa.R.  tu  în  lume  să  te‐nchipui.  bodyguarzii  demnitarului  nu  lăsau  pe  nimeni  să  se  apropie  de  fruntaşii  lansării..  Îl  înțepa  zâmbetul aparent protocolar cu care Cecilia găsea de cuviință să se arate    74 . de‐a lungul anilor. fără miez.  acolo  unde  temutul  jurnalist  (cel  care  îl  amenințase  pe  Aleodor Ularu cu acel interviu încă aflat în stare de promisiune) aruncase  pe  piața  culturală  un  fel  de  „opere  alese”  ‐  o  culegere  de  articolaşe  publicate de el.  Era  flancat  de  superjurnalistul‐scriitor  şi  de  proeminentul  om  politic  în  partidul  căruia  Aleodor  Ularu  nu  apucase  încă  să  se  înscrie  ‐  companionii de la banchetul de pomină.    Fireşte. şi‐a petrecut o  bună parte a nopții punându‐şi la punct şi repetând în oglindă.ro.  care  îl  provocase  pe  sub  masă.. refugiindu‐se în  baie.. Nu se puteau compara cu speech‐ul subtil şi elegant pe care  şi‐l pregătise  el. I‐a mai zărit prin preajmă. Târgul de carte era o mega‐manifestare publicitară şi comercială. cât o fi el de mare  vedetă.  Vigilenți  şi  eficienți.  Până  la  urmă.  Corcoață.  alocuțiunea  pregătită. Nu lipseau decât blondele. cu multă  atenție..  totuşi  tu  ghici‐vei  chipu‐i  .  cronometrând parcimonios intervalul orar pe care trebuia să‐l sacrifice şi  declarându‐i că. va face o figură bună..  R. fără cap  şi fără coadă.  Aluzia  la  blonda.  Asta‐i  viața.  socotelile  de  acasă  nu  se  potrivesc  niciodată  cu  cele  din  târg..  distins  şi  destins. Poftim ‐ tot ei!    Zâmbitor. În  înghesuiala zgomotoasă şi agitația bezmetică a celor câteva mii de oameni  care  bântuiau  de  la  un  stand  la  altul. sub acoperirea sonoră a apei de la duş.  să‐l  însoțească  la  ceremonie. ceva poet de curte pe vremuri.‐ul  împărțise  cu  generozitate. Spre mirarea lui.  Aceasta  acceptase. înşirate de cei aleşi.  singurul  rod  public  al  nopții  pierdute  cu  pregătirea  discursului.  era mai mult decât evidentă. i se păreau banale..  Înțelepciunea  îi  tempera  întotdeauna  năduful.  începea  să  priceapă  că  el  nu  intra  în  aranjamentul  respectiv. la  un moment dat. în ruptul capului. prin gazete.)  nici  măcar  pe  colaborarea  Ceciliei.  bine înfoiați.  la  o  altă  lansare.  Mda.. Cecilia  putea  să  fie  liniştită..  Joace  unul  şi  pe  patru.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. pe ăsta‐l avusese şi pacient.. pe fostul cenzor ‐ temutul Tulea Bâtlan ‐ împreună cu unul.  săracul!  Vorbele  „ce  din  coadă  dau  să  sune”.  s‐a  declarat  mulțumit. îl întrebase insinuant  ce nevoie are de ea. când era de aşteptat să reîntâlnească acolo persoane  infinit  mai  atrăgătoare.

?  Parcă.  După o fracțiune de secundă. impersonale. Din dreapta lui. vă rog eu frumos. Dar avea  să‐l  privească  într‐un  fel  anume. altele  scurte.  A mai fulgerat trei‐patru clişee şi s‐a retras aşa cum venise..    ‐ Pentru. ca să se poziționeze mai bine.  care  bântuia  pe la toate posturile de televiziune şi nu ierta nicio gală mondenă.  El  era  altceva. următorul amator de autografe presa. Cu  o  detaşare  seniorială.  Cum  să  nu  te  lovească  mizantropia?  S‐a  aşezat  la  o  scurtă  coadă... te aşteptăm la maşină!  Vocea temutului jurnalist părea a‐i fi spulberat vedetei dilema. Data. Doctorului i  se  aşezase  un  nod  temeinic  în  gât. Îi urmărea mâna cu unghii frumos îngrijite şi cu un inel de  aur pe degetul mic. din spatele doctorului. cu care scria dedicații ‐  unele mai lungi. Treaba  lor. cum mişca vioi stiloul scump.. Sau. blitz‐ul de undeva.    A ridicat capul.  ‐ Vă rog!. Semnătura. Un zâmbet larg i s‐a instalat instantaneu pe chip.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  din  care  scriitorul  să  priceapă  cât  de  nedrept fusese.                            75 . însoțite de cuvenitul zâmbet şi de două‐trei vorbe. îi părea cunoscut. poate.ro.  ‐ Radule. Din nou față în  față. 2011    fotogenică.  În  fața  lui.. protocolare.”  Bucureşti. a  clipit scurt..  Să‐i  spună?  Nici  nu  mai  ştia  cum  îl  cheamă.  Iar  asta  îl  durea. În sfârşit.  mereu  înfiptă.  Se  apropia  de  momentul autografului.  Simțea  că  veninul  femeii  îi  este  adresat  în  primul  rând  lui..  era  cineva!  A  cumpărat  volumul.  şi‐a  reluat  îndeletnicirea.  ‐ Încă una.  desconsiderat  şi  umilit. a ajuns în fața lui. maestre!  Fotoreporterul l‐a împins fără jenă. nici nu‐l vedea.  se  băgaseră  deja  profesorul  Călugăru  şi  o  oftalmoloagă  grasă..  „Unui  prieten  drag. Trebuia să arate că nu e  deloc afectat.

 2011        INCIDENT    76 .ro.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.

  Cu  el. văzuse doar o pată de ulei.  dacă  accelerează.  Şi‐au  luat. asta e greu de contestat.  „Dar la tine sunt una după asta”.  troleibuzul  din  spate  nu  o  poate  atinge.  una. dar prea târziu.  agasat  şi  disprețuitor.. ce‐i drept.  când  a  dat  să  plece  ‐  constatase dezastrul. Taică‐său..  nu  mai  avea  timp..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  atât  de  fără  inimă?  Două  femei.  cum naiba nu e în stare de un minimum de empatie? De ocolit. Ajunsă la şcoală.  Se  săturase  de  tot  circul  ‐  cum  numea  el.  A  auzit  trosnitura.  a  scos  un  zgomot  sinistru  ‐  chiar  aşa.  Devenise  imposibil. Mda.. „Dar ceilalți cum de o ocoleau?”  Evident.  De  semnalizat. A regretat. alta...  În  ultima  clipă!  Mai  întâi  privise  în  oglindă. pe lângă toate ofurile ei mai mici sau mai mari..  şi  cam  profitoare.ro.  oricând  şi  pe  oricine. Grăbită să intre la curs.  inflexibilă şi intransigentă? Dacă ar fi să‐i numere ea defectele. Fleacuri din astea ‐ nu‐ți mai ajunge ziua dacă  le iei în seamă pe fiecare.  Una după alta.  nesemnalizată.  încă  din  ultima clasă de liceu..  oricum.  să  reproşezi  şi  să  ironizezi.  ceva....  Fusese  una  dintre  lecțiile  pe  care  le  învățase  repede  şi  bine.  totuşi.  colega  ei  de  grupă... Cornel.  Maşină  la  mâna  a  doua  ‐  nu  s‐a  îngrijorat.  Şi  cine  este.. pe trotuar. ieri dimineața. El  era nesimțit....  să  nu  mai  vorbim.  Groapa.  că  e  delăsătoare..  plin  de  superioritate..  dar  nu  i‐a  dat  importanță.  scoțând  şi  mai  pregnant  în  evidență  pelticeala  cu  care  o  hărăzise  natura.  că  nu  ştie  decât  să  distrugă.  era  cu  Felicia..  o  ieşitură.  oricum  degeaba  încercai  să  vorbeşti  ‐  nu‐l  scoteai  dintr‐ale  lui.  Doar  avusese  şi  el  necazuri  din  astea..  dar.  Adică  nu  ‐  de  stricat  se  stricase  singură. ce‐i drept. răutăcios.  a  dat  aia  verdictul.  toate  necazurile  astea  ale  ei.  nici  cu  buldozerul. ocolise şi  ea..  o  chestie  de  metal. 2011        ‐ Cumplit! Îți dai seama?  Fuseseră împreună la el.. şi nu‐i părea rău.. se lăfăia în mijlocul străzii.  Manevra  îi  ieşise  „la  mustață”  doar  că.  lângă  nenorocita  de  groapă..  Seara. a zis mersi că găsise o bucățică  de loc să se bage şi ea acolo...  în  primul  moment.  Era  o  sclifosită. nici să nu audă.  Cum  poate  fi  cineva.  acolo.  înțelesese  că.  cine  se  uită  la  ele?  Fără  iluzii  asupra  rezultatului. o înțepase.  era  şi  o  prostie. Nici măcar nu‐şi ridicase ochii de acolo. din calculator..  să  nu  mai  zică  unul  şi  altul.. Nu din prima ‐ la început. Dar Sofia se învățase să ia oamenii aşa cum sunt..  Motorul  rula  normal.  tot  acritura  de  taică‐său.  această  instanță  absolută.  Adevărul  e  că  dăduse  din  ghinion  în  ghinion.  marea  specialistă  în  nuanțe. Îi stricase maică‐sii  prima  maşină.  ba  chiar  nesimțită.  Se  poate  întâmpla  oricui.  când  a  dat  să  plece. Detesta  întârzierile  ‐  specialitatea  ştim  noi  cui.  Nici în al doilea.  iar  asta  o  durea în plus. că nu    77 .  mă  rog. şi erorile  şi.  adjective  şi  calificative:  „Si‐nis‐tru!”.  Măcar  să  încerce.  chiar  bărbat..  inima  în  dinți. E uşor  să  arunci  cu  vorbele..

.  automat. Problema era mult prea serioasă.  răutăcioşi  şi  înfumurați? Părinții ei erau intelectuali.  la  mâna  a  doua.. nu se compara cu  gipanul  ultimul  tip.  A  plâns.  pe  strada  lungă  şi  întunecoasă. de neobişnuit”..  după  toate  câte  se  întâmplaseră.  ‐ Îngrozitor!  Maică‐sa  terminase  de  râşnit  cafeaua  ‐  dambla  veche  şi  tot  fără  leac. A mers..    78 . se  uita  cu  groază. se decavase tot plătind taxiuri cu şoferi obraznici şi hoți..  Acum  era  atentă  doar  la  transferul  pulberii  (să  nu  se  piardă  niciun  fir!  ‐  era  păcat  şi  trebuiau  să  fie  mai  chibzuiți.  (Cu  strâmbăturile  paterne din nas se obişnuise.  Ufff.  se  ataşase  de  ea. doar pentru că avusese norocul să apară în  capătul  străzii  o  ambulanță  pe  care  nemernicul  o  crezuse  maşină  de  poliție.  Încet. care îi asasina relatându‐le tot soiul de filme cretine.  noaptea.. Ce  mai. Sigur..  în  care‐şi  plimba  prețioasele‐i  calități. nu prăvăliaşi sau oameni politici ‐  să se scalde în bani nemunciți.  care  întotdeauna  o  privise  de  sus.  încet...  finita  la  comedia..  tot  tacâmul. nici nu le mai băga în seamă.  la  orele  cele mai imposibile cu putință.  Ce  mai  conta  că  râdeau  unii  colegi.  Dar  nici  dragul  de Matei (iubitul ei). În două săptămâni avea maşină.) Dar tot ea a  plătit  pocinogul.  Sentimentul  de  recunoştință  (una  dintre  virtuțile  ei  forte)  se  revărsa. 2011    profitase  de  prezența  Feliciei.  de  spaimă  amestecată  cu  vinovăție.    Atunci  nu  făcuse  nazuri.ro.... o poveste formidabilă! Noroc cu palavragiul de  Dorel. Se repară şi. Vorba Aurorei  ‐  prietena  recent  măritată  în  Spania  ‐  „Sunt  modestă.  S‐a  revoltat.  asupra  obiectului  salvator..  de  scris  reclamații  şi  explicat în audiențe pe la tot soiul de amploiați ai statului. Îi ieşise.  „o  hodoroagă  corespunzătoare”.. răspunzător şi cotizant  la  întreținerea  blondei  cu  picioarele  până  la  ceafă  şi  cu  curul  acoperind.  puteai  pretinde  daune  de  la  primărie”  ‐  o  dăscălise  pe  urmă  Bughi  ‐  altul  care  le  ştie  pe  toate.  asta  devenea  martor..  S‐a  bucurat  că  avea.  se  săturase  de  atâtea  datorii).  Părea  o  nimica  toată.  Le‐a  povestit  cum  scăpase dintr‐un viol iminent.  chinuindu‐se  aproape  un  an  cu  drumuri  lungi.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. prostul anului.  auzind  paşi  străini  în  spate. Scârba aia de Elvira.  să  faci  o  poză  cu  obiectul  respectiv.  Sofia  se  simțea  invadată  de  o  senzație  difuză. dar veniți cu ghiotura.  Ce  povestea  ea.  Maşină  veche.  să  trăiască  mai  economicos. cu boşorogul libidinos şi pitic.  gata.  „Trebuia  să  mergi  la  locul  incidentului.  S‐a  rugat. ce‐i drept. Îşi dădea duhul prin tramvaiele încinse..  A  patra  n‐avea  cum  s‐o  mai  apuce.  nu‐i  dădea  mâna.  dar  țin  să  se  ştie  asta!”.  Nenorocita  de  piesă  costa  mai  mult  decât  dăduseră  pe  ea..  i‐a  cerut  voie  să  se  fotografieze  lângă  „acest obiect atât de interesant.  Scena asta era culeasă tot de pe acolo..  Mai bine să se oprească şi să o aştepte.. Ce bine i‐a prins că fusese atentă!  Iar de interpretarea magistrală.  Că  şi  are  ea  timp  de  umblat  prin  tribunale.  vorba  lui  frate‐său.  Apreciase  că  nu  i‐a  făcut  nimeni  scandal...  Doar  se  mai  întâmplase.  dacă  nu  chiar  a  treia. putea fi realmente mândră.  copilul  ei.

 să nu se mai vadă  nimic din el. cum cereau şmecherii..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  A  plâns  cu  năduf  ‐  de  ce  e  ea  atât  de  ghinionistă..  suferințe.  să  caute  prin  fişele  pacienților.  unul  mai  necăjit  ca  altul.. era şi înfiptă într‐o baltă.  Agentă  de  vânzări  ‐  nu  avea  parale  să  plătească  înainte marfa. şi pe jantă! Ce i‐au auzit urechile.. pe timpul liceului.  să  fie  independentă.  ca  să  obțină  ştampila  pe  talon.  Oameni  năpăstuiți. se consuma.. creierul (o fesă pe cel mic.  Numai  bine. Doamne.  o  lună. Simona. nici  nu  vrea  să‐şi  mai  amintească.  Revizia  obligatorie  o  costase. ca dimineața. de la care porniseră toate.  Străzi  troienite. Nu stătea pe gânduri atunci când vedea că trebuie să  ajute.. una pe cel mare!).  Mâinile încă țepene.  ‐ Tu vorbeşti serios.. când uitase pozițiile aprinse într‐o seară. 2011    elegant. Chelneriță ‐ nici să nu audă.....  dureri  fără  leac.  atâtea  drame.  o ploaie rece şi înverşunată se îngemăna cu portofelul ei impudic de gol. numai când  i‐au aruncat o privire. Bateriei nici nu‐i trebuia prea mult ca să‐şi dea duhul ‐ ceea ce a  constatat la ieşire.  Or.  a  refuzat  cu îndârjire banii cuveniți pentru prestația ei profesională...  pentru  un  bacşiş  meschin...  Fără  lecuire... de aici şi până la..  Altfel.  „Proastă  de  bună”. Dacă vrea să le  facă pe toate.. Nu concepea să  câştige de pe urma suferinței altora.  asistentul  de  la  catedra de estetică. Cum să n‐o  scoată din belea?! Bombănise.  A  zis  mersi  că  găsise  locuşorul  ăla. Sofia? Să ştii că începe să‐mi fie frică.  La  sfârşitul  perioadei.  la  Opelul  lui. Cioburile trebuie adunate  cu grijă.. Necazul exploziv a apărut abia  după  ce  porniseră  din  nou  motorul  ‐  roata  din  stânga  față.  să  scrie  trimiteri. să facă un bine.  Bolile.  maldăre  de    79 .  prostiile  alea de cabluri cu care să tragi curent de la o maşină la alta. o prietenă de familie a părinților...  Mici  şi  inerente  neplăceri  mai  avusese  şi  cu  asta  ‐  hodoroaga  ei  iubită.. împrăştiată.  ce întâmplare stupidă! Dar. Cornelius I‐ul. uneori imprudent. Altă întrerupere.  pe  lumea  asta. Să fii la  dispoziția  tuturor  bețivilor  şi  îmbuibaților. se gândise să câştige şi ea un ban al ei. iar oamenii atât de răi?  Sofia  este  o  generoasă..  Doar  el  avea.. Zgomotul motorului se făcea că nu‐l aude ‐ mp3‐ul  cu căştile băgate în urechi îi oferea confortul perfect şi bună dispoziția de  rigoare. dar venise... Se făcuse târziu.  Zdrang!  Ceaşca  i‐a  căzut  din  mână  şi  s‐a  făcut  țăndări  pe  jos. altfel iar iese scandal când apare Măria Sa.  dar  situațiile  de  viață. Avea dreptate ăla: proastă de bună. Sărea.  Ce  şi  câte  a  văzut  în  luna  aia  teribilă. o luase la  cabinetul  ei...  vorba  lui  Sergiu. grăbită..  nenorocirile  atâtor  oameni  neajutorați.  cât  dura  concediul  asistentei.  Alunecă înapoi.  aia  de  sub  nasul ei... se agita. după minute bune de aplauze în delir....  grăbită să nu întârzie la spectacolul pentru care se pregătise cu zile întregi  înainte.ro.  Născută  şi  crescută  aşa. Poliță de asigurare nu avea ‐ ăia nici n‐au vrut să audă..  ca  bolile..  Pe  cine  să  cheme?  Tot  pe  taică‐său. A mai pățit un pocinog. la necazul ei. în acelaşi timp.  Într‐o vacanță.  scârbos şi înjositor. Brrrr!! Poftim ‐ ce se poate  întâmpla în mai puțin de 48 de ore..

  Dar  a  fost  extrem de aproape de aşa ceva. care tocmai îi mulțumise Celui de  Sus pentru şansa oferită cu locul gol.  N‐a  înnebunit.  Ultimul  ciob  din  cana  maică‐sii.  Bun  şi  aşa.. a  tratat‐o cu un minunat ceai. Acum.  care  o  sâcâise  atât  vara  trecută. sunt favorizate de căldură. după părerea ei.  ajunsese  la    80 .. Cernavodă). Maşina ei.  un  marche  arrière de nota 10! Hodoroagă.  să  prindă  liber  aşa  un  loc.  să‐ți  ucidă  şi  bruma  de  poftă  de  viață  care  ți‐a  mai  rămas. în pofida numelui fără rezonanță înscris pe  borcan (Nyna srl.  adunat  de  sub  masă.”  Încă  una  din  pildele  enervante  ale  acriturii  de  Bughi ‐ mare meşter în „severități” şi alte perle numai bune să‐ți stea în  gât.  care  pretind că au moştenit „din tată‐n fiu” vreo bucată de trotuar pe care îşi  sădesc  limuzina).. o doamnă. Nici  vreun semn de parcare interzisă. cu țurțuri care picurau vârtos şi cu balcoane închise.  aruncate  de  nesimțiții  ăştia  care.  dar  i‐a  şi  atras  atenția  că  undeva.  Mărunte.  cu  doar  câteva  minute înainte. ca vai  de  ele  ‐  schelete  de  fier  cornier  şi  geamuri  nespălate  de‐o  veşnicie..  eterna  ghinoinistă.  nici  nu  cerea  mai  mult  ‐  se  înțelepțise  din  mers. Livia i‐a recomandat o cremă numai  de ea ştiută şi a asigurat‐o că.. 2011    zăpadă  neagră  şi  înghețată..ro. în aşteptarea  eliberării şi sosirii liftului. totul va fi bine.  „E  rău  când  e  rău..  s‐a mai uitat  o dată în jur. Şi ea. să nu aibă surprize. Slavă cerului ‐  nimic. în stradă ‐ i‐a căzut cerul în cap. na.  Dar  e  şi  mai  rău  atunci  când  te  obişnuieşti  cu  răul  ăsta. probabil că de  la încălzirea globală...  Livia.  plină  de  realizări.  plin  de arome  îmbietoare. nici vreun dobitoc care să urle la ea (i se  mai  întâmplase. cosmeticiana.  prieten cu taică‐său. dar  încăpuse  perfect.  spunându‐i  că.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. De la o fereastră deschisă.”..  părea  să‐i  iasă  din  nou  porcăria  aia  de  eczemă.  ştia  la  ce  se  poate  aştepta  de  la  mahalagii  ăştia.  Normalitatea  cea  mai  obişnuită  şi  posibilă  într‐o  asemenea  capitală  de  lumea  a  doua  spre  a  treia.    Ajunsă înapoi.  doar  o  mută  mai  încolo.. poftim! A ridicat din nou ochii ‐ mai  era acolo? Poate râdea de ea.  Nici  nu‐i  venea  să  creadă  ce  şansă  pe  ea. era strivită ca o savarină peste care  un  idiot  ar  fi  călcat  cu  bocancul!  N‐a  căzut  jos..  Mdeh. a rezolvat‐o impecabil pe față şi.  în  loc  să  o  ducă  undeva. parcată  ultra‐norocos şi super‐regulamentar. Mergea şi liftul ‐  mai  mare  minunea!  Se  vede  că  nimerise  o  zi  fastă.  Doar  fațadele  muruite  de  umezeală  ale  unor  blocuri  vechi şi urâte.. la ce puteai să te aştepți?  A încuiat şi a intrat repede într‐o scară puturoasă.. pe unde mai era nevoie de  câte  o  mică  intervenție  corectoare.  spre  baza  cefei. „Străduieşte‐te să gândeşti  pozitiv.  Neobişnuită  cu  favoruri  ale  sorții. sloiul de gheață. Aşchiile sărite se vedeau până în mijlocul  străzii..  Şi  deşteapta  aia  de  dermatoloagă.  i‐a  arătat  de  unde  se  prăvălise.. dacă vrei să ai succes. lată‐n spate ca o văduvă. nu? Mai practică. dar orişicât. a fost coada de conversație.  Manevrase  artistic.. demodată. care  tocmai  scutura  o  pătură..

  imaginea  aia. Semănau.  Maică‐sa.  Ți‐ai  găsit.  să mă ții minte!” şi altele asemenea.  ‐  Termin  imediat!  Excedată. Acum putea continua.  Ştie. privise minute în şir la copertina  primitivă.  Tocmai  a  sunat  telefonul.  Aaaa. în cutia de gunoi.. în bucătărie. că cuscru’ lu’ naşa lucrează la procuratură..        81 ...  Planul înclinat.  cum  să  facă  față  la  ce  se  aştepta. pe aleea plină de bălți. maică‐sa  îi şopteşte să nu‐şi piardă răbdarea.  dar  nici  chiar  aşa. să încerce ceva?. cu insulte şi amenințări de mahala..  imaginea  omului  prăbuşit  i  se  încrustase.  în  replică  ‐  „Ce.  O  fi  ea  mai  nepăsătoare.. Sigur că o interesează.  altă  proastă  de bună. e în stare să ajungă cu vinovatul până la CEDO.  Nu  se  poate  rupe  de  la  prostiile  pe  care  i  le  turuie  apelanta  cea  matinală şi pisăloagă. O auzise că s‐a  trezit  şi  ştia  că  va  pleca  repede. 2011    locul lui...  O  improvizație  căcăcioasă. un singur  minut.  Când s‐au decis să se ducă peste ăia cu copertina..  cu  spaimă.  îl  omora  cu  zile.. adică la un nivel cât de cât civilizat) le făcuse un  circ monstru..  salariat  într‐o  agenție guvernamentală. Ce idioți! Ce inconştienți! Dacă nimerea  un  om.. Nici  nu ştia ce.  dar  nu‐şi  făcea  iluzii.  se  înfurie.  nu!  De  data  asta  nu  va  mai  lăsa  lucrurile  aşa. oricât de cretine ar fi şi oricât de româneşte ar fi  aplicate.  mai  ghinionistă.  de  coşmar. numai când fusese vorba  să‐şi  mute  pubela  de  gunoi  din  poarta  lor.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  Nesimțirea şi obrăznicia tipilor de genul ăsta nu‐i ofereau.  ceva.  din  ceva  tablă  ruginită.  Dar.  după  pățania  cu  cealaltă  maşină  ‐  era  tânără.  Ca şi ea.  Îi  era  groază  să  închidă  ochii..  să  ațipească.  acum  are  vechime  în  chestii  de  genul  ăsta. De aceea a coborât. se aşteptaseră  la  tot  ce  putea  fi  mai  rău  ‐  de  aia  se  rugaseră  de  Cornel  să  vină  cu  ele. te aranjez eu pe tine.  ‐ Hai... prea  multe  şanse  într‐o  negociere.  la  ce  te  puteai  aştepta  de  la  ăştia care‐i distruseseră maşina? Prima noapte pierdută ‐ cea de alaltăieri. Toate legile. încropită deasupra singurului balcon căruia îi lipseau geamurile..  Dacă  vecinul  lor  de  peste  gard  (cum‐necum.  Ar  fi  preferat  o  soluție  amiabilă.ro. Cu cine era să se ducă.. Acolo. cu noaptea‐n cap.  toți  profită  de  disponibilitatea  şi  cumsecădenia  ei. spune. La vârsta asta? Clar: incorijibilă..  Trebuia  să‐i  spună  totul. „Iarna nu‐i ca vara!”. ştia asta.  în  creier.  aplecată  spre  stradă. Chiar crezi că e posibil?  Nici  ea  nu  ştie.. improvizat pentru ca gheața strânsă deasupra ei să o ia la  vale..  Acum  ori  niciodată  ‐  curat  vorba  imnului  de stat la stat.  O  să  acționeze..  o  chinuise  ore  în  şir.  dar  incapabilă  să  se  desprindă  din  mrejele unei convorbiri pe cât de matinale.  Nici  cu  ei  deschişi  nu  rezolva  mare  lucru. dar.  parcă.  la  ceva. te‐am pus eu sa parchezi acolo?”. şi tot o apără.  fără  experiență.  S‐a  învățat  minte. Când colo. pe atât de neplăcute.  Se  tot  gândise... şi să‐i facă ei maşina terci.  dar  nu mai poate să se schimbe.. „Mergem la  tribunal.  Are  dreptul  la  despăgubire.  O  iau  de  fraieră.

  mizerie.  sigur că da..  însă..... Ce să pretinzi.  neputințe..  răsucind  cu  gesturi  tremurătoare.  Ori  vreo  țață  agresivă.  cu  debitul  verbal  al  unei  cişmele  care împroaşcă cu trivialități.  pe  care  trona  un  borcan  cu  iaurt  şi  un  colț  de  pâine.  Le‐a deschis.  vai  de  capul  lui. aşa  îşi  pregătise  Sofia  lecția  ‐  dacă  vroia  să  obțină  cuvenitele  despăgubiri. ras  în  cap  şi  tatuat. Plătesc tot.  În  cel  mai  bun  caz  ‐  pensionar. de parcă se aştepta la aşa o vizită.”    Au plecat.ro.  era  un  om?  ”. A spus că.  măcar  jumătate.  L‐am  lăsat  acolo.  prăbuşit  peste  muşamaua  aia  galbenă.  sub  impresia  mizeriei  descoperite  acolo. apucase să  vadă  muşamaua  uzată..?  Regreta  că. Mă rog. ştiți. tras peste ceva ce putea fi la  fel  de  bine  pijama.. mut.  Nu le‐a mai priit nimic.  cu  spaima. de unde să scoată atâția bani? Tu te‐ai uitat la el. A lăsat capul în jos.  ‐  Nu  văd  decât  chipul  omului  ăsta. Sofia înghițea cu noduri..  singur. cu flori roşii. toate reproşurile.  a  aruncat  ea. pusă pe post de preş..  piesa  de  rezistență  a  pledoariei....  Sunaseră  energic.. argumentele. nu apucase să se uite pe avizierul de la parter.  „Vă  dați  seama  ce  s‐ar  fi  întâmplat  dacă. la mutra lui.  maică‐sa.  icnind.  trebuia să sublinieze ce se va întâmpla în caz că cel răspunzător de toată  povestea  nu  cooperează. cu un trening ponosit.  pe  datorie.. „Am pus chestia aia.  la  farmacie. Da...  O  fi  având  nevastă?  Trăieşte  singur.. îşi dădea seama..  Era  gata  să  asculte  continuarea  poveştii  începute. te sufoci aici.. A  tras  o  gură  mare  de  cafea. agramatisme. nu vă temeți.  Cu  grija.  bătrânul  se  aplecase.  totuşi... să vadă câte  persoane erau trecute la întreținere.  Nu  vorbeau  nimic. La masa de prânz.  Şi‐l  imagina  cu  vreo  rețetă. vinovat.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  un moşneguț speriat.  Se  temea să nu audă mai întâi înjurăturile.  dar  ştia  fiecare  la  ce  se  gândeşte  cealaltă:  ce‐o  fi  pe  nefericitul  care  aflase  cât  va  avea  de  plătit?  De  unde?!. şi  ce să iei de la un asemenea nefericit? Of..  în  urma  lor.  întrebând  oficianta  dacă  nu‐i  poate  da.  un  yale  străvechi.    82 .  Să  se  vadă  hotărârea  care  le  mână‐n  luptă.. Şi că îşi cere iertare ‐ nu  a vrut şi nu s‐a gândit că poate ieşi aşa ceva. şi vara e o căldură îngrozitoare.. cât poate. uşurate.  la  fel..  Neagră.  cu  groaza. va plăti atât cât trebuie şi. În niciun caz.  A  ascultat...  Dacă  avea  plăcuță  pe  uşă  înseamnă  că. Dar plătesc. spune acum! Mama terminase cu nedoritul apel telefonic. Şi se uitase în  urma lor cu o privire. amărâtul? Prin uşa deschisă a bucătăriei.  vă rog să mă credeți..  asculta  pierit  şi  dădea  din  cap  la  tot  ce  auzea. apoi vreun zdrahon musculos. Ce să‐i ceri?  Şi de unde să‐ți dea..... amenințările. 2011    Stan  Tănase..  în  locul  maşinii  mele...  pe  palier.. accident vascular cerebral ‐ orice e posibil...  bluză  sau  cârpă  de  şters  praful.  Le  poftise  înăuntru. Doamne!  ‐ Hai..  Moşulică  ăsta.  geamurile sunt pe sud... îndreptând o țoală nenorocită. aproape imediat. dacă avea datorii..  După  ce  au  păşit  înapoi. vanghelisme.  Boli.  în  spatele  uşii  de  la  ultimul etaj. mai curând ruşinate.. plătesc.  la  urmă. Infarct.  apăsat.

  Rămăsese  să  mai  vadă.  la  ultimul  etaj.. ceva..  cu  cafeaua.. au trântit poarta.  Gâfâie  precipitat..  un  țurțure.  în  sus.  şi  fata  asta  a  ei  ‐  prea  sensibilă..  mort  sau  în  agonie.  S‐au  înțeles  dintr‐odată. Gluma e glumă. Îi trebuise un mare efort de concentrare ca să nu se mai gândească la  toată  tărăşenia.  acolo.  şi  l‐au  blocat  ca  să‐şi  încarce  în  tihnă  boscârțele..  Poate  pe  acest  fond  sufletesc  apăruseră.  Şi‐a  muşcat  buzele  ca  să  tacă...  uimitor.. la urma urmei.  Dar  acum.  Cu  aceeaşi  vopsea albastră.  3.  măcar  un  ghiveci  cu  flori.  Tremurau  amândouă.  să  nu  se  spargă  cutia  poştală  din  ceramică.  fără  vreun  argument  în  plus...  Acolo..  îngrijorată. de ani de zile.  4..  imaginea  nefericitului  acela.  doar  cu  câte  un  tub  de  neon  chior.  Relațiile telepatice ale Sofiei ‐ acum le găseşti luate la purtare. Sofia a început să bată cu pumnul în uşa de metal.  Of.  incapabile  să  scoată un cuvânt.. 2011    când a auzit cât costă reparația?  Da. să vadă dacă  nu  apare  un  taxi  ceva. o inscripție care..  Paliere  fără  lumină  naturală.. pe uşa ghenei de la 5.  Când  l‐au  găsit. Din tunelul  liftului se auzeau nişte zgomote înfundate. dar acum...  dar. Nici ei nu stăteau chiar pe roze.  câteodată. dacă nu ar fi atât  de  grăbite  şi  de  emoționate. Scările. chiar se amuzau pe seama ei  ‐  să  încerce  cu  bobii.  Fireşte  că  neregulamentar.  poate  găseau  un  tinichigiu  mai  ieftin. dar.  prea  săritoare.  O  mână  nu  prea  obişnuită  cu  scrisul  mâzgălise.  duminica.  Paltoanele..  nu  o  singură dată...  Fără  cuvinte.  ar  merita  fotografiată  ‐  „Nu  lăsați  uşea    83 .  Doamne. alunecând peste urmele de gheață  şi stropindu‐se prin bălți...  îndatoritor.  ca  tot  românul. nu? Poliția în persoană! Ăstora de ce nu  le  cade  niciodată  în  cap  un  sloi..  2. deşi Cornel le rugase de atâtea  ori  să  aibă  grijă..  sub  blestemata  de  copertină. Au ieşit val‐vârtej.  Dumnezeule!  Te  pomeneşti  că.ro. găseau în ea doar  facturile de la lumină şi câte o înştiințare de amendă. Cine ştie ce mitocani se mută.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Şase etaje! Aproape  isterizată. neruşinat.  prin  toate  tabloidele  şi  televiziunile  de  doi  lei. Câteodată..  Mirosuri  stătute.  îl  văzuse..  tot  restul  zilei.  chiar  şi  descheiate.  se  vedea  ceva  agitație. ciudățenii de comunicare în legătură cu anumite persoane.  în  fine. ei au voie.  de  pe  urma  vizitei  lor.  Duba  pe  care  scria  „Laborator  criminalistic”  era  urcată  peste  bordură.  parcă‐l  apucaseră  pe  Dumnezeu  de‐un picior. Răsuciri de cap.  la  care  moşmondise  o  jumătate  de  zi  ca  să  o  fixeze  în  siguranță  ‐  dăduse  peste  100 de euro pe ea şi era păcat ‐ chit că..  sub  denumirea  de  paranormal  ‐  funcționau.. nu să.. N‐aveau de ales. Au ajuns în câteva minute..  Fugă pe stradă ‐ două nebune.  le  îngreunează  înaintarea. Becul roşu de la ascensor ‐ aprins.  Sofia  s‐a  uitat.  iese  un  ban  cinstit.. tot la câțiva paşi.  Chiar  vis‐à‐vis  de  epava  a  ceea  ce  fusese  maşina  ei.  Se  dusese  acolo  s‐o  ajute pe fiică‐să să iasă din necaz..  ceva? Au fost nevoite să se strecoare anevoie pe lângă hărăbaia plină de  becuri  şi  antene.  reperele  esențiale  ale  acestei  lumi..  Şi  fără  cine  ştie ce efort.  dar  numai  în  raport  cu  oameni sau cu situații deosebite.

  E  totul  în  regulă..  Paşi grăbiți.  ‐ Actele de identitate aveți? Aş dori să le văd.. în ce condiții? E mort?....  Omul legii se uită le ea de parcă ar fi descins direct din „Avatar”....  A avut dreptate... convulsiv.  amărât.  chiar de acolo! Uşa e larg deschisă.  ‐ Ne scuzați!.. trebuie să ştie ce s‐a întâmplat cu omul.  nenorocit.  ca  să  nu  se  prăbuşească. Nu cine ştie ce.  Sunt  la  capătul  puterilor..  Se  sprijină  de  balustradă.  Mai trăieşte? La ce spital? Ele... eventual la. În orice condiții.  La  Sofia  e  mai  simplu.  mai  „bărbată” îşi ia inima în dinți şi întreabă ce s‐a întâmplat cu bietul. să contribuie..  Din  cauza  noastră  şi  a  unei  tinichele  nenorocite..  Mai au puțin..  ‐ Îl cunoaşteți?  ‐ Mda..... Dar de ce  Laboratorul  criminalistic?  Să‐şi  fi  pus  capăt  zilelor?!  Doamne..  poartă  întotdeauna  legitimația  de  studentă  în  buzunarul  de  la  geacă.. ar fi  de  mirare  să  le  şi  găsească. nu!. Oh...  Polițistul  (dracul  le  mai  ştie  gradele  astea..  Dar  chiar  legitimate?!  Ce‐au  făcut?  De  ce  le  bănuiesc  ăştia?!  Se  simte  ea  infinit  mai  vinovată  pentru deznodământul îngrozitor ce pare a fi rezultat în urma discuției din  ziua precedentă.  Vrea.  câțiva  polițişti  în  exercițiul  funcțiunii.  Maică‐sa  a  încremenit. chipurile oficială.  Intră  şi  ies.  Dar  tremură  toată.  noi)  le  cercetează  cu  atenție profesională..... E albă ca varul. 2011    deschisă! ŞOBOLANI URIAŞI!”..  ‐ Dumneavoastră când l‐ați văzut ultima oară.  domnişoară?!  Ăsta‐i  unul  dintre  cei  mai  bogați  cerşetori  din  Bucureşti.. răzbat zgomote confuze.  l‐am  văzut!  Izbucneşte  într‐un  hohot  necontrolat.. premoniția ei..?!?  O  viață  de  om. chiar dacă l‐au cunoscut aproape deloc... incredibil!  ‐  Am  avut  dreptate.  ca  lovită  de  epilepsie...  Dar. Până când n‐a mai avut cu ce să şi le  ducă.... al lor? Suntem  şi rămânem oameni. Blitzul unui aparat fotografic le luminează ultimele  respirații  precipitate....  Iar  dumneavoastră  v‐ați  găsit  să‐i  plângeți  de  milă...  sunt gata să ajute. Sărmanul!. El.. Ce li s‐o fi părând aşa de caraghios în zbuciumul ei..  În  fine.. vă rog?  Nu mai suportă toată această abureală stupidă.  pe  marginea  drumului.  nu  e  posibil!.. abia ducându‐şi zilele.  Om  sărac..      84 ...  Brute.  şi  al  treptelor.  Cum  e  posibil?!  Înseamnă că obsesia.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.. De la nivelul ultimului etaj.  Maică‐sa se scotoceşte prin poşetă..  Pe  palier....  Da.  ‐  Ce  sărman.  turtită  ca  un  căcat.  Măcar  în  privința  actelor  verificate... În bulibăşeala de acolo..  Mama. Iar omul ăsta.ro. agitație.  ‐ Vezi? Sofia abia mai suflă. sărmanul.

 prins în lanț. icnit.. de percheziție.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.. o uitătură de câine rău.  dacă  tot  ați  nimerit  acum.                  85 .  fiți  bune  şi  semnați  şi  dumneavoastră procesul ăsta verbal.  ‐  Ia.  chiar. de undeva.ro. din preajmă ‐ ceva între  protest  şi  jelanie  ‐  le‐a  făcut  să  întoarcă  în  acelaşi  timp  capetele.  În  bucătărioara  mizeră. le sfâşia pe milostivele şi  nedoritele musafire. 2011    Un fel de scâncet gros. cu etichete de băuturi scumpe. baxuri de țigări  şi de cafea.  Dintre maldărele de sticle.  „sărmanul”  purta  o  mândrețe  de  cătuşe  la  mâini.

ro.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. 2011        PIETRE PREȚIOASE    86 .

 Nu poți niciodată să ştii cine  şi de unde apare. cu ce gânduri…  Hm…  prea  complicat?  Cum  adică?  De  când  se  ştie. aprinde lanterna… Pe jos.  sub  provocarea  tulburătoare  a  culorilor  din  cer.  a  nesimțirii  şi  şmecheriei. Dacă  tot  era  plătit  în  avans. L‐a luat şi s‐a întors să‐l bage în  casă.  vei  ajunge  departe.  Unul  de  Colorado.  În  drum  spre  poartă.  ăştia  de  la  Electrica  opriseră curentul de vreo două ceasuri şi nici gând să‐i dea drumul. umblând pe bâjbâite la polița cu obiecte. Cât pe‐aci să se împiedice de el.  parcă..  Autocaracterizarea  aceea  ciudată  îi  stârnise  curiozitatea:  Cam  prea  complicat.  căzut  între  buruieni.  Acum.ro. Descuie. Aşa‐i când  preferi un recipient mai mic: nu se strânge.  cu  rezultatele  lor  stătea  mai  prost. Nu‐i plăcea  să  se  lase  bântuită  de  ele..  dar…  tot  goangă.  fusese  atrasă  de tot ce era greu.  Doamne....  nu.  La  ce  bun?  Mai  mult  o  preocupa  săptămâna  viitoare.  îi  stârneau  energiile. să nu uite  de  ea.  Într‐un cuvânt: INSUPORTABIL pentru cei mai mulți. dar puține. femeia fusese drăguță şi  i‐l  plătise  deja..  Striveşte‐l. A legat la gură punga de nylon şi a pus‐o lângă uşă.. încurcat… Complicații? Se simțea provocată..  a  descoperit  hârlețul. Ocazie cu care. tocmai  foşgăia  în  legea  lui  un  gândac. a  dat  şi  peste  un  tub  cu  deodorant  parfumat.  „Tu  eşti  ambițioasă  şi  perseverentă.  la  marginea satului. Spre orizont..  drămuind  apa. afară era încă lumină. se lua la trântă cu careurile de cuvinte încrucişate..  Mergea să‐i ducă banii pentru curentul electric.  nu  se  lăsa  până  nu  le  dădea  gata. îi spusese diriginta din ultima clasă de gimnaziu.  elevă  fiind.. dacă tot  era pe subiect.  amestecată  cu  ceva  gris  şi  mauve. aruncă‐l în cutia de gunoi… asta era aproape plină. ca atunci  când.”.  Noroc  cu  rezerva  din  sticlele  de  plastic.  era  pusă  în  situația  să  rezolve  o  problemă  încâlcită  de  geometrie.  de  două  ori.  Of.  Dacă  o  să  ai  şi  puțin  noroc. când avea să‐şi reia încercările ei.  Dificultățile  o  provocau...  căci  hidroforul  tăcea  mâlc.  Poate  acum. Pentru restul.  şi  sigur  de  pe  altă  lume  ‐  imposibil  de  dat  pe  brazda  superficialității.  Obstacolele.  Nu  avea  să  lipsească  mult.  o  stimulau. nu miroase.  dar…  cine  ştie?  Căsuța  era  izolată  acolo.  A  constatat  că  săpunul  se  micşorase  până  spre  limita de la care devenea „săpunel” şi a vrut să‐l schimbe acum. deasupra  pădurii. Se îngrămădeau acolo şi ceva amintiri..  Teofana  s‐a  pierdut  în  ea. lângă debaraua cu unelte.  Nu  era  dintre  cele  mai    87 .. 2011        Când a încuiat uşa. peste gard începea câmpul. Mai târziu.  departe  de  a  o  demobiliza.  trebuia  să  ajungă  la  coana  Măruța  ‐  trei  ulițe  distanță.  o  pată  ciclame.  răsucind  bine  cheia.  împreună  cu  nişte  gânduri  rebele  care  izbucniseră. până acum nu foarte izbutite.  Apoi  şi‐a  spălat  mâinile.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet..  Căutările  erau  cum  erau.  te  fascina.  prea  sincer.  Încuiase  deja.  Sau. cu condiția să‐l  goleşti des.  Deşi.  în  broască.

 nu era doar un banc.ro.  şi‐a  lins  rănile.  o  morală  a  fabulei.  împreună  cu  mereu  alt  tip.  Eventual.  şi  conversația  de  rigoare ‐ dacă nu banală.  de  necontinuat. Se şi  sculau cu noaptea în cap.  Un  suc. O  dată.  aveau  să  se  întâlnească  în  oraş...  Nu  accepta  să  se  resemneze...  Apoi  a  început  să  caute. Obosită.  Luni.. exact ce trebuie ca să poți cunoaşte omul.  în  cele  din  urmă.  Luminița  avusese  parte numai de eşecuri. amărâta. În cele din urmă.  rămânea  de  verificat  sinceritatea  afirmației  că  este  sincer. resemnată.  se  vedeau  primele  stele. să observi până  unde  merg  acestea.  ce  aştepta  şi  chiar  pretindea  de  la  oameni. Aşa că a scos săpunul (dacă era mai  greu de folosit?) înlocuindu‐l cu spray‐ul care avea desenată pe ambalaj o  mândrețe de magnolia.  Desigur.  dar  chelnerii  de  la  terasa  cu  pricina. De o lună întreagă (luna ei de concediu!. în schimb. praf spălat  de  țârâitura  de  ploaie  care  apucase  să  cadă..  telefoane  penibile  de  la  amantele  lui  bărbatu‐sau.. colega Luminița ‐ femeie parcă blestemată să sufere  de pe urma bărbaților. mai ales.  Bunicele  cu  nepoți  scoşi  la  plimbare  ‐  poate  că  nu. cam tot atunci când pe ea o prindea.. Şi suferise din belşug...  vor  şi  mirosi.  Ei.    Ulița emana  un miros plăcut: vreascuri şi frunze arse. până la ultima suflare.) adăsta tot la 2‐3 zile  acolo.  să  capituleze.. Se scârbise. măi.  somnul.  acum  vor  vedea. era perseverentă. în sfârşit. în niciun caz.. Punga de hârtie.  fân  proaspăt  cosit.. o avertizase.. pentru vreo ocazie.  Prea sincer? Măi.. dar.. Nu avea ăla dreptate cu al lui „să facem totul!”?  Prea sincer.  tot  în  parcul acela pe care îl bătuse cu toate celelalte „variante” ‐ cele dovedite.  nici  nu  ştia  de  pe  unde‐l  căpătase. Scandaluri.  Şi  iar. cu un scepticism  amar şi indestructibil. se  dăduse bătută...  Până  şi  damful de grajd...  pe  poartă.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  Era  exact  ceea  ce  îşi  dorea.  Divorțul  îi  venise  ca  o  izbăvire.. Şi.  din ce în ce mai descurajată.. L‐a băgat şi pe el în pachetul pe care i‐l pregătise coanei Măruța. era deprimată.  Când  a  ieşit. ce nu văzuse şi nu auzise neam  de  neamul  celor  din  Papura  Bălții.. bătăi.  în  sfârşit.  avea pe ea inscripționată sigla de la Cellini.  Un  timp.  Satul  pustiu ‐ oameni în majoritate bătrâni ‐ ăştia se culcă odată cu găinile. Ea. care îi face pe cei mai mulți dintre orăşeni să strâmbe din    88 . dacă.  Numai  bun  de  dat  mai  departe.  Amândouă  îşi  publicaseră  deodată  anunțurile  la  mica  publicitate.  iar  apoi  lasă‐l  pe  Dumnezeu  să  decidă  dacă  ți  se  cuvine  sau  nu  rodul  efortului  depus. Ce dacă trecuse? Era sigură că se  va  bucura  şi  de  bluza  cu  horboțele  de  dantelă.  sigur  ajunseseră  să  o  cunoască.  probabil. strălucitoare şi frumos colorată.  o  țigară..  trebuie  să  faci  tot  ce  ține  de  tine. sigur edificatoare. Să‐ți dai  seama dacă există compatibilități (sau incompatibilități?).  Doar că „ăştia de pe net nu sunt oameni!”.  încă  o  dată.  Mai  întâi.  şi  de  brățara  cu  zurgălăi.  păstrate cu grijă. Pleca aşa cum venise. 2011    grozave..  câteva mici atenții pentru onomastica ei. era singură.  Povestea cu datul din lăbuțe. Nu cumva şi prea lăudăros? Totuşi..

  Dumnezeu i‐a pus‐o în cale.. cum se recomanda ‐ părea să fie tot ce  mai putea spera.  a  încremenit. Cum de nu şi‐a dat seama că..  Cum?  La  început.  cunoscuse  un  număr. Aşa că preferase nu să fie  ofertată.. În ultimele luni. curtată.  era  limpede  că. Iar ei  ştiau  asta.    Fără  rețineri. aproximativ.  Citea  profilurile  celor  care  se  arătau  disponibili  pentru  ceea  ce  site‐ul  de  matrimoniale  numea  „relație  de  lungă  durată  ‐  căsătorie”.. doar  câinii miros.  Să  verifice. Nu..  O  piatră..  la  agățat. avea coadă.  fără  prejudecăți  ‐  cum  se  numea  o  emisiune  TV. Dacă îi stârneşte? S‐ar putea întoarce din drum..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  simplu. Nu era.  Or ăsta ‐ „sigur de pe altă lume”. asta.  Groaznic!  Întotdeauna  o  îngroziseră  câinii..  Să  analizeze.. Nu‐i trecuse prin cap. Perfect! Se apleacă repede şi o înşfacă de jos... Sau. Deocamdată.  dar  niciodată  până  acum  nu  rămăsese  atât  de  vulnerabilă  în  fața  agresivității  lor  potențiale. 2011    nas. extrem de tentant. în fapt de seară..  apreciabil  de  tipi  de  pe  lumea  asta.  Îi  era  o  frică  de  câini!.  iar  verificarea  acestei  afirmații  o  făcea  analizând  cu  atenție  dacă respectivul chiar dorea să cunoască o femeie necăsătorită.  Şi  se  cam  săturase.ro..  fără  inhibiții..    Hămăiturile  explodează  din  nou..  cu foarte mulți aflați în aceeaşi situație.  dincolo  de  orice  declarație.. Mda. Ce naiba.. blocată în spaimă. delicat spus. Piața matrimonială stătea foarte rău din punctul  ăsta de vedere..  Teofana  nu  a  acceptat  să  se  lase  căutată. Completa peisajul. Ufff. i se părea agreabil. iarbă şi flori găsea şi în parc.? În fine ‐ hai!    Sigur de pe altă lume..  Luminița palidă a lanternei îşi face din nou curaj..  nu  există  să  renunțe.  norocul  ei. Nici să răsufle nu‐i mai vine.. mă rog. Altfel.  A  aprins  lanterna. Sau. Asta era oferta.  Tocmai  de  aceea. scăpată la drumul mare printre ulucile gardului? Stă în  loc.  umblau  doar  după  aventuri.  întrebată.. la care  să  se  uite  ‐  eventual  cu  jind  ‐  cei  care  treceau  pe  acolo. pe o temă clar exprimată.  Internetul oferea posibilitatea să intri în dialog.  Dar.  Când  a  auzit  primele  lătrături. în niciun caz. însă. Nu‐i  stă  în  fire...  puteai  avea  parte şi de toate neplăcerile..  Mda.  Să  se  întoarcă?  Şi  cum  să  apară  la  poarta  țaței  Măruța  ținându‐se  de  cazma? Dar nu ‐ nici înapoi nu mai avea cum s‐o ia. era de acolo ‐ doar de aceea îşi  dorise o căsuță la țară. umbrele dimprejur  par  şi  mai  amenințătoare..  Hait!  S‐a  împiedicat  de  ceva..  Când  îşi  pune  ceva  în  cap.. Cei care  nu  se  arătau  interesați  de  starea  civilă  a  viitoarei  şi  virtualei  Penelope. era la cheremul lor?  Mai bine lua cazmaua cu ea. Acum. Proporția (în raport cu cererea) era cam de 1 la 10.  dar  a  stins‐o imediat.  ca  femeie. Dacă îi tăia calea vreo  javră vagaboandă..  Ea  nu‐i  Luminița. un obiect de pus în vitrină. Aşa.. parcă s‐au mai potolit.    89 . nu trebuie neapărat să te vadă.  ci  să  caute  cu.  foarte  gustată  la  vremea  ei.

  Numai  cine  o  cunoştea  putea  înțelege cât de bine îi sunau aceste cuvinte.  chipurile  ocrotită. Dar în niciun caz să se obişnuiască  cu  toate  astea.  grea. De câte ori nu se pomenise.  Dânsul  i‐o  mărturisise  târziu.  totuşi.  Chiar  şi  aşa.  Mulțumesc. în cealaltă pensula..  când  îşi  afişase  în  văzul  lumii  un  asemenea autoportret.? Dar nu. Sau. Până nu vezi omul la față.  „de  firmă”. să protejeze lemnul casei  împotriva umezelii.  cu  obrăznicia  şi  diprețul  atât  de  confortabile  proştilor  ‐  întotdeauna  siguri  că.  înarmată  cu  câte  un ditai bolovanul în fiecare mână. în toate cele trei dimensiuni.  e bine. decât să  fie  luată  prin  surprindere. credea el ‐ nea Mitrică.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  când  fusese  nevoită  să  se  cocoațe  de  una  singură  pe  scara  mobilă. Nu găsise pe nimeni  dispus să se urce acolo.  lumea  ar  sta  în  loc. Dar nu avea încotro..  Iar  femeile  ar  sta  degeaba. Punct de sprijin ‐ aerul.  a  nesimțirii  şi  şmecheriei. Peste toate. proțăpită  falnic pe cocioaba de chirpici.ro.  curajoasă  chiar  (atunci  când  nu  era vorba de câini!) găsea... câteodată poate chiar elegante. Anii de văduvie o învățaseră  să reziste. Încă una.  Acum  poate  să  păşească  mai  curajos..  într‐o mână avea cutia cu baiț.  Şi‐a  atârnat  punga  cea  elegantă. ecranată discret în spatele unor indicii detectabile la  o  privire  mai  atentă.  abia  după  câteva    90 . vecinul cu doi dinți de  aur în gură şi singurul din sat care „poseda” o antenă de satelit. i‐a mai venit inima la loc.. exclus.  mai  în  siguranță.  pe  umăr.  depăşesc  puterea  şi  priceperea  femeilor?  Firea  ei  voluntară. Cu siguranță. Mai bine aşa. doar sunt pe  toate  drumurile.  Doamne!  Respirația i se linişteşte. la şapte metri înălțime. a cariilor... Putea să se descurce singură. N‐aveau decât să o  ironizeze. Mai mult decât tentant.  alteori  doar  neruşinate  ale  bărbaților.. de la caz la caz. Niciunul dintre „eşecurile”  prospecțiilor  ei  matrimoniale  nu  avea  umorul  (dar  nici  perfidia)  să  se  recomande astfel. tipul ăsta nu avea de  unde  să  ştie  cine  şi  cum  este  ea.  îndeobşte. înghesuită în vreun colț.  tot  nu  fusese  scutită  de  surprize.  Privea  cu  suspiciune  gesturile  de  bunăvoință. Să pareze..  „Țineți‐vă  bine  de  coada  la  bidinea.  Imposibil  de  dat  pe  brazda  superficialității.  uneori  lacome.  A  doua doar se bănuia.. adică e mai prudent să te aştepți la orice.. soluția salvatoare.  Îi  tremurau  picioarele.  se  convinsese  că  nu  e  cazul  să  se  lase  ajutată.  a  nesimțirii  şi  şmecheriei!?  Mai  mult  decât  încurajator.. fără rost pe lumea asta.  Unul  era  nepunctual  şi  însurat.  fără  ei.  Aşa  se  simte.  Avusese  de  înfruntat  privirile  insolente.  însă.  susținută. Era mai sigur.  o  încurajase ‐ plin de umor.  apoi. 2011    Colțuroasă. sub pretextul unui mic şi dezinteresat ajutor  la  rezolvarea  unor  probleme  care.  aspră  ‐  tot  ce‐şi  putea  dori. Să se eschiveze.  până  la  ultima  treaptă.  Nu  mai  încolo  de  ieri.    Imposibil  de  dat  pe  brazda  superficialității.  Prima  chestie  îi  sărise  repede  în  ochi.  lătrăturile  par  să  se  fi  îndepărtat.  doamna  doctoră!”.  Ca  prin  farmec.  Se putea prăbuşi în orice clipă..

  Un timp. despre ce vrei tu! Despre  inteligența insuportabilă. atacat.  Mai avea încă vreo 300 de  metri până la poarta Măruței. Rânca şi Vârtopu.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. nu  poți să ştii.  cine  ştie?. prea departe de felul cum vedea ea un cuplu de cursă lungă.  ar  putea  fi  suportabil  tocmai  pentru  una  ca  mine.  Au  limpezit‐o  şi  au  hotărât‐o  să  termine.... despre insuportabila singurătate.  ceva  autentic.  Când  nu  avea  parte  de  aşa  ceva....  Dar  nu  apucase  să‐l  şi  iubească.  Mai  întâi  surprize. Mai ții minte ce?  ‐ Dacă îți faci timp şi îmi citeşti profilul. Dacă nu cumva ceva din  ceea ce spun acolo despre mine nu constituie „criteriu de excludere” din  punctul tău de vedere. Şi. cu siguranță.  nemulțumirile  răbufneau  tot  mai  des.  nu?    Nu..  După  care  nici  măcar  nu  au  mai  derutat‐o.  Cu  toată  sinceritatea.  admirat.. de ce să rişte?  Riscase.  temeri.    ‐  Îmi  plac  mie  oamenii.  ştiu  şi  eu  cum  e  majoritatea. lezat.  I  se  părea  firesc  să  fie. Le‐a băgat în pungă. 2011    întâlniri..! Acum realiza că omul fusese. da..?).  se  simțea  jignit...  printre  crengile  salcâmilor.. Şi tot pe la răscrucea de ulițe  străjuită  de  javrele  lui  nea  Lixandru  avea  de  trecut.  Se  duseseră  câțiva  ani  (buni?. ți‐am scris. Dar şi când  a  izbutit  ..  Dar.  Tot  era  bine.  Nu s‐a îndurat să le arunce. prin Micşuneşti.. Nici urmă de câini..  ocrotit..  Într‐un cuvânt: insuportabil pentru cei mai mulți.  Departe. într‐o relație ceva  mai lungă.  ceva  bun  în  fiecare.?  Îi  trecuse. Aşa că..  Recunoscut  fără  probleme.  Altul  ‐  de  un  egoism  desăvârşit.  îmi  place  să‐i  studiez. ce‐i  drept.. ale cosaşilor şi greierilor.  Nu  era  deloc  ceea  ce  aştepta  ea  de  la  o  viață  în  doi. Pentru restul..?    Linişte.    Acum... şi pe acolo.. mă  gândeam  că..  noaptea. despre sinceritatea insuportabilă.  răsfățați  în  miresmele  de  regina  nopții şi caprifoliu. îşi fac    91 .  să  găsesc  ceva  interesant. Da.  Doar  un  vânticel  parşiv  se  mai  încurca.  în  orice  situație..  ritmice..  Prea  imprevizibil. până să scape de sub aburul amețitor al amorului. fusese  îndrăgostită  ‐  totul  părea  extraordinar.  orăcăielile  sprintene  ale  broaştelor  din  baltă  se  luau  la  întrecere  cu  scârțâiturile  intermitente. Te invit la o discuție. ca întotdeauna la vremea asta.. Acum putea arunca pietrele....  belaliu.  în  întuneric. Un ciob de lună se chinuia să scuture de  pe el nişte zdrențe de nor. absolut  sincer.  prea  individualist.. Iar la întoarcere? Tot singură. Greierii şi cosaşii.  Sau.  apoi  confirmări  îngrijorătoare.  Doar  n‐o  să  apuce.. sunt  alții. despre vise şi  doruri insuportabile. Era prea devreme  pentru.  favorizat....ro... în fond.  derutante..  stau  amândoi  pe  terasă..  în  cele  din  urmă. Dacă cineva se declară insuportabil pentru cei mai mulți..  ne‐buni.

. înainte de a îndrăzni să o  întrebe.. 2011    datoria  lor  zgomotoasă.  Sunt. brățara cu zurgălăi şi deodorantul cel roz. Îşi drege. peste bluza  cu horboțele de dantelă. pe aproape.. ce ai făcut  până la urmă?    Aaa.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.... Doar că. uitase de ei.  Zâmbeşte. de ce să se jeneze. nu pietre. căutând‐o cu acea perseverență a ei. da! Rămăseseră acolo. în punga  coanei Măruța.  mai  prețioase.  Nu  mai  conta. pe care  i‐o aşează peste umeri.  oricum. încurcat.  altfel. Pietrele sunt şi ele. cu atât mai puțin. Ce bine e!    ‐ Ştii. care nu o lasă niciodată  să se dea bătută..  Important  este  că  au  rămas  tot  două...  ‐ N‐aş vrea să fiu indiscret..  ‐ Este.  le  poate  folosi  oricând.  ‐?.  De  undeva.. acum. Pur şi  simplu.                            92 . pe acolo... E bine. aproape ca atunci. nu mai sunt singură. Se întoarce cu o jachetă groasă. chiar dacă nu  aceleaşi. Cu bolovanii aceia...  Numai  broaştele  par  să  se  fi  cufundat  într‐o  tăcere ireală. totuşi. glasul.  Suflete.. Râd amândoi. nu te superi.  ‐  Nici  acum  nu  ştiu  ce‐o  fi  zis  aia  când  a  deschis  şi  a  dat  de  pietroaie acolo. Doar îi povestise tot ce ținea de trecutul ei.  ‐ Nu mi‐ai spus un singur lucru.  Teofana  se  cuibăreşte  sub  îmbrățişarea  pe  care  o  aşteptase  atâta timp.  cu  siguranță.ro.. dar...?  El s‐a ridicat. Nu avea ce  să ascundă. intră în casă..  un  hămăit  gros  străbate  întunericul. pietrele prețioase.  ‐ Nu mi‐ai spus. nu?  Nici vorbă.  nu  foarte  de  departe.

BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro. 2011        HARD RISK    93 .

 păstrând acolo. Ziua bună!  Gata.  cu  mulțumirile  de  rigoare. Parcă nu s‐ar fi întâmplat nimic. cum avea el.  Se  refugiază  cu  privirea  undeva.  Ciudat.  Dar  asta  a  aflat‐o  mai  târziu. poşeta soră‐sii şi aranjând cu pricepere şi  restul  bagajelor  aruncate  de‐a  valma  ‐  o  paporniță  de  rafie.  Geamul  murdar  îi  întoarce  un  chip  apatic.  Minodora  se  cuibăreşte  la  pieptul  ei.  dar  simple.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  elegante.  Galant.  privind  în  partea  opusă. pe bancă. geanta rămâne la locul ei.  Păcat.  Singurul  care  reuşea  această  performanță  era  domnul  acesta.. A pus‐o  la loc..  domnul  din  fața lor o ridicase.  Pentru  moment. să‐i    94 .  luminat  cu  intermitențe  de  un  tub  oarecum  fluorescent.  aşa cum aveau să afle mai târziu. dar evită  să se laude cu ele. cu un aer ocrotitor..  căzuse  cu  o  bufnitură  seacă. El rămăsese fără permis.  Apoi  a  smucit  uşa  compartimentului.  cu  un  gest  grăbit.  gesturile  energice. Ele se întorceau acasă. Putea să‐l analizeze  fără ca nimeni să ştie ce face ea acolo ‐ Muta.  pentru o comandă de materiale care. îi ținea muncitorii de pe  şantier  în  loc.  Apoi  şi‐a  schimbat  locul..  tocmai  Teodora  fusese  cea  care  legase  vorba.  în  mijlocul  câmpului. Minodora avea să‐şi toace mulți nervi cu genul  acesta de încurcături stupide. întârziind..  Asta  e.  pierzându‐se  pe  culoarul  rece.  cu  atât  mai  puțin  de  fante  amabil. dar  măcar  nu  ieşea  din  ambient.  aşa  cum  arată  mulți bărbați.  doar  le  ajutase  pe  cele  două  femei  singure. la țară.  serios.    Controlorul  le‐a  returnat  biletele. Nici geanta lor nu arăta prea grozav.  fără  niciun  fel  de  fițe. în plasa  de bagaje. ținea mult să i se recunoască  acest  atribut.  când  a  ajuns  să  se  ocupe  de  afacerile  cu  aprovizionarea ale firmei.  parcă  rătăcit  în  trenul  sordid  de  provincie.  un  coş  de  nuiele şi câteva pungi de nylon. Tot?!. de om care ştie multe. Sever era un gentleman.  Nu  vorbesc.  apoi  schimbul  banalităților  asezonate  cu  ceva  cochetărie  bine  temperată. 2011        ‐ M‐am lămurit.  Dar  nici  mângâierea  aşteptată  nu  vine.  Nu  este  respinsă..  Mai  târziu.  aşezându‐se pe cel liber.  Fereastra opacă îi oferea profilul domnului cel amabil.ro. puțin grizonat. Atunci. obligat să ajungă urgent la Urzica Mică.  Minodora  tăcea. de lângă ea.  Nimic  de  hamal. în trenul acela. De data asta.  Întâi. amintindu‐i că  toată căsnicia lor plecase de la un camion de țeavă. Asta a fost tot.    Atunci..  Bun şi ăsta.  îi  admirase  amabilitatea. Vagonul trenului se  clatină peste un macaz. ulterior. atunci când îşi scot la iveală cavalerismul interesat.  lovind‐o  pe  Teodora  peste  genunchi  înainte  de  a  poposi  pe  podeaua  murdară. Aiurea. Conversația se legase aproape de la  sine.  Atletic. Dar el o „decapsa” cu umor..

 văzându‐şi lungul nasului.  constatativ.  Un  mascul  splendid. 2011    spună.  Nu  încurajator..  Stabilimentele. Bărbatul o preferase pe  ea.    95 .  Teodora  vedea  de  Consuela  şi  de  Clara.  i‐a  şi  zis‐o.  priceperea  şi  hărnicia  ei  prindeau  de  minune.  chiar  încrezătoare  în  forțele. la parter. familie. duminica.  totuşi  apropiate  geografic. mai târziu.  după  acte. Chiar că sever. doar  erau surori.  erau  în  oraşe  diferite. unde apărea ținând un braț protector peste umărul mamei.  atunci  când  ‐  ajutându‐le  să  parcurgă  tefere  distanța  dintre  ultima treaptă a vagonului şi inexistentul peron al gării săteşti ‐ el i‐a ținut  mâna  o  secundă  mai  mult  decât  s‐ar  fi  cuvenit.  fie şi numai să‐şi imagineze cum s‐ar fi descurcat ‐ de când se ştie ‐ fără  priceperea.  Când  prindea un ban obținut cine mai ştie cum. Trăgea cu urechea. Acum îi venea greu.  şi  menajeră.  Mult  mai  târziu.  căruia  i  se  păstrase  ca  amintire  doar  o  fotografie  de  bâlci.  că  nu  se  băga  peste menajul lor. de poreclă. chiar severă şi bărbia puternică. despre  acel prim moment. iar apoi.  A părăsit orfelinatul.  Iar  faptul  că  era  discretă. şi‐a recuperat şi sora. în pofida celor 13 ani care‐i despărțeau.  remarcase mina sobră.. obicei avansat la stadiul de renume. până la  „cea  mică”. Ea s‐a prăpădit la naştere.  scoțian  de  origine. tenace.  în  farmecul  şi  în  perseverența  ei. Teodora cumpăra ce apuca (un  pachețel cu biscuiți.  Al  doilea  nu  era  nici  măcar  foarte  bine  identificat..  Fusese  şi  babysitter.  Plătită  cinstit  negustoreşte.  simțită.  energia  şi  devotamentul  acestei  surori  care. Nu au mai discutat niciodată.  după  ce  abia  scăpase  ‐  numai  ea  ştie  cum  ‐  de  insistențele neruşinate ale unui şofer care o luase la autostop.  Când  au  rămas  singure. În geam. avea aproape 35. săraca.  Mama  lor. Cumsecade din fire (dar şi foarte practic)..  biata  de  ea. denotând voința  de fier pe care avea să o descopere..  Bine i se mai potrivea prenumele ăsta.  Statul  le‐a  băgat  la  orfelinat. pas cu pas.  fetițele  lor. ce înseamnă o casă. vreo sticluță de Cico) şi dădea fuga. Când Minodora  era  plecată  cu  afacerile. nu le umbla prin lucruri sau  prin acte. Normal. lui bărbatu‐său i se  păruse absolut normal să îi facă o cameră a ei.  care  se  rătăcise  prin  țară  pentru  scurtă  vreme.  când  Minodora  şi  Sever  se  mutaseră  în  vila  cea  nouă. Dar nu avea de ce să se supere.” ‐ sunase  justificarea sobră. dar emoționantă a acestei generozități. nimic.  Pe  la  17  ani. lăsând o casă modestă la țară şi  două  fete. Dar.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. o comparase cu Cenuşăreasa.  dar  nici cu vreo urmă de reproş.  încă mai trăgea nădejde să se mărite.  S‐ar  fi  potrivit sub multe aspecte. în fond.  Primul. Cu baie proprie şi  dressing! „Să simtă şi ea. Şi‐a dat seama de interesul lui  la  coborâre. A plecat  aşa cum venise. favorizase şi garantase această conviețuire.ro.  şi  guvernantă. atentă la ceea  ce sporovăia soră‐sa cu necunoscutul. s‐a hotărât.  Alb..  încurcat  într‐o  căsnicie  oficială.  dar  bănuiala  cădea  (fără  nicio  dovadă  concretă)  pe  un  scriitor  aventurier. energică. s‐au stabilit la ele acasă.  cu  carte  de  muncă!  Seriozitatea.  A  observat  şi  Teodora.  nu  avusese  noroc  la  bărbați.. La vremea aceea..  organizate  pe  criterii  de  vârstă. N‐a fost să fie. Cum.  era  vitregă.  o  părăsise  de  cum  a  auzit  că  a  rămas  însărcinată.

 Şi uite. Cât despre „altele” ‐ vorba  ceea: nici nu putea fi vorba.  dar  curate.  ce‐i  drept. S‐au descurcat singure. I‐a făcut ceva morală.  complicată.  a  dulapului  mare.  şi  pe  un  ton  neaşteptat  de  potolit.  şi?  Dacă  aşa  hotărâse  soarta. strângea ban pe ban.  dar  puțin.  nu  putea  înțelege  resemnarea  asta  a  soră‐sii. să învețe. la orizont.  pentru  care  bărbatul  însemna  totul.  hotărât  lucru. Cu bărbații din ziua de azi.. darămite să‐i forțeze alegerea sau să‐i schimbe  opțiunea. îi cronometra drumul până la şcoală şi înapoi. totală.  Ea. mergea la  şedințele  cu  părinții. 2011    necum.  ‐ Semeni cu mama. ajunsese deja la aproape 50 ani.. nu se  remarcase. frumosul clasei.. dar niciunul mai de doamne‐ajută nu se  arătase demn de intențiile ei serioase..  Ce  s‐ar  fi  făcut  fără  ea?  Îi  verifica  temele.ro...  are ghinion.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet... bine stăpânită. în dosul casei. e proastă sau. ba vreuna dintre puținele haine pe care le avea.  Ea    96 .  chiar  pisăloagă.. Nu făcuse nimic special. atunci când a prins‐o  cu Gelu. după ce puştiul eliberase  locul.  A  avertizat‐o  asupra  pericolelor care o pândesc dacă nu e atentă. Minodora observase cât de volubilă  devenea sora ei atunci când.. ce bine îi era!  N‐au murit  de foame. desigur. Minodora rămăsese mută de uimire în fața porții  fără  lacăt.  singurele  momente  de  expansivitate  frustă. era totul al lor.  dacă  o  doare  sau  nu.  vechi. Chiar şi aşa..  Noroc  cu  ea.  Minodora  nu  se  întrebase  când  mai  apuca  soră‐sa  să  le  facă  pe  toate.  Închisă  şi  secretoasă. Controla totul. Încerca şi ea.  Nu  avusese  niciodată  curajul  să  discute  împreună  despre  cum  resimte  singurătatea.  cum îi plăcea să se autopersifleze.  Severă  ‐  o  afurisită  perseverentă. necontrolată.  Au  fost.  Ăsta era singurul reproş pe care i‐l făcea atunci când nu‐şi găsea  ba pixul..  cum  nu  mai  fusese  niciodată  până  atunci.. fată bătrână cu  acte‐n  regulă. Şi atunci. Doamne.  Atentă. „dădea din lăbuțe”.  Ei. Veniseră noaptea de la discotecă şi a dat peste ei  acolo. cum  au putut. săraca.  nu... ea îi lăsase firesc prim‐planul. tot nu reuşise să o obişnuiască  ordonată..  dacă  s‐a  împăcat  cu  ideea  şi  cum  e.  care  cunoştea  cu  ochii  închişi  fiecare  cotlon  al  locuinței  sărăcăcioase.  O  ajuta  şi  ea.  soră‐sa  avea caracter bun.  de  sec.  Nu  i‐a  reproşat  niciodată  că  se  bizuie  numai  pe  truda  ei..  a  ferestrelor  fără  gratii.. sertarele. în trenul în care îl cunoscuseră pe  bărbatu‐său.  Ea  ‐  nu. dar.  o  fire  sensibilă.  avea  grijă  să  nu‐i  scape  niciun  amănunt despre cele care o rodeau pe suflet.    Şi tot asemănarea cu mama a fost invocată. Cea  mare ducea greul treburilor. Trebuia să‐i fie cu atât mai recunoscătoare cu cât nu a  adus niciodată vorba despre acel moment.  Se  zbenguia  fericită.  I‐a  purtat  de  grijă  să  umble curată.  de  când  se  ştie. Şi nici nu făcuse nimic ca să‐i  atragă atenția lui Sever. pur şi simplu.  să  le  ajungă  pentru  strictul  necesar.  dar  numai  al  lor. botezându‐le ad hoc şi împrietenindu‐se  cu  ele.  senzuală. apărea vreun tip care să‐i merite  atenția.  sărutând obiectele sărăcăcioase. ba abonamentul.

 Să‐şi ia perseverența la  purtare! Nu se opunea.  Nu  aveau  ce.  „Dar de unde ştii tu?”. noroc. Nu avusese. Constatase doar că  soră‐sa  ştergea  întotdeauna  din  memoria  computerului  adresele  şi  site‐urile accesate.  parând  cu  abilitate:  ‐ Poftim! Crezi că i‐a venit timpul să. 2011    nu o împiedicase cu nimic să‐şi vadă de viața ei. glumea făcând pe aia mai  cu  experiență.  ‐ Ție ți se mai spune şi Iubbitta?  A  încremenit.  şi‐a  luat  inima  în  dinți  ‐  o  sfătuise  să  încerce  pe  internet.  unde  să  caute. până şi Sever recunoştea asta.  destul  de  abil.  la  matrimoniale. prin.  Întrebarea  bărbatului.  stând destul de mult pe calculator.  Ei.  Cu  inima  bubuindu‐i  în  gât. soră‐sa.. n‐ar fi fost  chiar o nenorocire să se fi apucat de fumat.  nu  putea  pătrunde nimeni acolo. Ce să‐i spună?  Doar nu era să‐i facă mărturisiri.  dar  mergea  greu.  De  obicei noaptea.  şi?  Parolele  ei  erau  sigure.. până când. băgase de seamă că Teodora nu pierdea timpul chiar degeaba. dar nici cine ştie ce motiv de  încântare. Nu a comentat. să‐i încalce intimitatea. să intre în detalii aiurea.. chiar de către Sever!?  Negase. însă.  deschidea  hăul  unui  secret  despre  care  nu  i‐ar  fi  trecut  niciodată  prin cap că s‐ar putea afla.?  Apoi. Arăta  destul de atrăgător.  niciodată  nu  se  dăduse  înapoi.  şi  o  trimitea  să  mai  dea  o  raită  „pe  acolo.  Nu era bine să mimeze dezinteresul total față de subiect. semn că se ferea.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  tocmai  încercând  să  identifice  mica  arsură  de  pe  mânecă  ‐  să  fie.  atât  cât  simțeai nevoia.  izbutise să pareze cu calm. Nu te oprea nimeni să scrii tot ce‐ți trece prin cap.  pe  tema  asta.  Ce‐i drept. o întrebase.  ID‐urile  asemenea.  A  învățat‐o  cum  se  intră..  prin  virtual”. Ba..ro.  atentă.. Doar s‐a gândit că ar  trebui  să  facă  şi  ea  acelaşi  lucru.  nu  mai  pierdeai  timpul  aiurea.  oare. Chiar o îmboldise să mai  încerce.  Îți  păstrai  şi  anonimatul.  I‐a  arătat  bluza. să spere. mormăise Sever...  Minodora  încercase  să  o  mai  dea  pe  brazdă.  revenind  la  chestiunea  despre  care  nu  ştia  absolut    97 . Nu primise. Îi făcuse cont pe  „Sentimente..  Zăpăcită  şi  grăbită  cum  era.. părând mai curând atentă la bluza Consuelei..  cu  preliminarii  învechite  şi  ‐  de  multe  ori  ‐  sterile.ro”  şi  o  mai  tachina.. încă. Acolo erau persoane direct interesate.. Nici resemnată nu părea. oamenii ştiau şi spuneau ce  vor. chiar dacă s‐ar fi străduit. Soțul ei  o asocia întotdeauna la rezolvarea problemelor din casă. neîncrezătoare.  din  când  în  când.    ‐ Ciudat. însă.  uita  însă  întotdeauna.  Totuşi..  Cel puțin aşa crezuse. Iar ea răspundea  prompt.  îşi  dădeau  drumul.  pusă  pe  un  ton  aparent  banal. din partea ei nici cel  mai mic detaliu despre ceea ce moşmondea pe acolo.. cât încă mai era la o vârstă potrivită pentru asta..  şi  nici  de  ce. Ele nu comunicaseră niciodată prea bine pe tema asta.  credea  ea.  Norocul  ăla.  scrum de țigară?! Fata lor cea mare împlinise de curând 15 ani. înainte de a intra în dormitor. a intimității. Va trebui să vedem.

  printre  alte  relatări  erotice.?  Abia  mai  sufla. nu trebuia să se arate speriată...  situația  ei  de  soră  mai  mare. la casa de copii...  Victima unor impulsuri focoase. dacă iubeşte... câteodată. atunci când  apuca să o facă! Dar. Asta.  tot  un  copil. îi măgulea orgoliul.. să țipe la ea. însă.. reuşise.  sucindu‐i  fața  spre  ea. de Sever.  Dar.  Calm!  Dacă.    98 . Şi ce frumos ştia ea să zâmbească. să iubească sau să urască la intensități de  neimaginat. un link..  la  a  doua  greşeală.  Şi  mama  asta. o făcea din obligație. Credea că.  spre  alte  zone.  gata..  cu  toată  disperarea  ei  de  adolescentă‐copil‐din‐flori.  secretoasă...  când  cu  Sever. 2011    nimic.  de  fapt  pornografice. Tâmpita!  Întotdeauna  fusese  închisă  în  ea. în fine.  mai  curând. De ce.  îi  plăceau  laudele  asistentelor  şi  ale  educatoarelor.  Şi  atunci.. Era nevoită. Acum..  însă.  primăria.  popa  de  la  biserică. trăgând cu urechea la ceea ce vorbeau şi înghiontindu‐l la fiecare  curbă a trenului. Fireşte că nu i‐a fost uşor. Le mai ajutau  oamenii. pe bărbatul de lângă ea. nu vrea decât să fie lăsată în pace. I‐e frică.  Avea  geniu  când  era  vorba  să  ascundă.  Trebuia  să  recunoască.ro.  O  povestire care..  ‐ Nu ştiu.  făcuse  pe  absenta. Pe urmă. stimulându‐i efluviile materne...  la  țară.. de câte  şi mai câte.?!?    Iar şi‐a înfipt ochii în fereastră.  de  placiditate. doar că...?!  Nu.. în stare să vrea.. nu de bună voie.  Şi.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.. ba cu fundul. cu alții.  Doamne! Nu.. nu era cu putință.  în detrimentul zâmbetului. Chiar atunci.  ‐  Acolo.  În  primele  luni  după  nenorocire..  fondul  ei  emoțional  te  trimitea  cu  gândul. chiar dacă  aia  mică  nu  ar  fi  meritat  aşa  ceva. Cum?.  în  stare  să  se  sacrifice  pentru  orice  cauză  bună.. şi era hotărâtă să nu vrea să ştie de ea.  era  şi  ea. Cine?!.  slavă  Domnului.  Distantă. nici ca pe o soră.  ciudoasă. Era de datoria ei... ori chiar să o apuce de bărbie.  responsabilă şi grijulie. pe care i‐l cunoaşte de  mică.  rămasă  orfană  pe  neaşteptate.  cerând  minimum  de  lămuriri  asupra  întrebării pe care i‐o adresase bărbatu‐său.. de riscuri....  o  urâse  pe  soră‐sa.  biata  de  ea..  când  a  hotărât  să  o  ia  acasă.  ‐ Şi..  Cine  să..  Scoțianul?  Naiba  ştie. ba cu cotul.?!  Şi  totuşi..  Apoi.  Gata  a  şi  fost. când a început să o  viziteze. Truc vechi.. O Iubbitta care relatează o scenă trăită de mine.  Teodora  a  jelit‐o... dar păguboase.  ‐ Şi.  tot  aşa. Asta fusese toată viața: o fraieră.. nici ca pe un  copil. Dar a strâns din dinți.  se  mirase  cu  moderație. De ea.?  ‐ Şi de tine.  Sub  aspectul  ăsta..  cauza  morții mamei..  să  mintă.... Îşi făcuse socoteala că scăpa de drumuri. recunoştea sincer: n‐o iubise niciodată... Ba da ‐ ca pe un copil rău.  fierbea  un  temperament  mereu  incandescent. am primit un email ciudat.. ci din  vina  sorții.. s‐a  muiat...... Şi încă trei poveşti asemănătoare.  De  unde  să  ştie  ce‐o  aşteaptă?  Aşa  era  ea. orice ar fi..  a  lor. O povară asumată.  n‐avea  cum!.  să  disimuleze..

  După  vârstă.  avea  caracter. ar fi încercat marea  cu  degetul.  fără  o  privire.  care  împlineşte  feminitatea.  Conviețuirea  în  aceeaşi  casă  a  confirmat  compatibilitatea  perfectă  dintre  ea  şi  cumnat.  în  compartiment.  Cât  a  dăscălit‐o.  s‐a  temut  să  nu  repete  aceleaşi  prostii. Trebuia să o mai şi pedepsească. şi devenise expertă în amor..  Se  simțea  extrem  de  încântată.  a  încercat  să  o  învețe.  asta  mică ştia să întoarcă setul decisiv şi să câştige meciul. secretoasă.  exemplul  mamei  ar  fi  trebuit  să  însemne  totul  Aş!  N‐a  însemnat  nimic.  Stătea  cu  ochii‐n  patru. primul  „as”  îi  ieşise  atunci.    99 . marea problemă era că nu reuşea să‐i intre în suflet. cu toate că ar fi avut posibilitatea.  în  fond  erau  aceeaşi  generație. 2011    Cu asta mică.  în  dormitor.  atunci  când  un  om. Băieții ‐ cel mai  tumultuos  capitol. Avea doar 15 ani.  Atât  i‐a  trebuit..  tot  ea!  Când  a  înțeles  cât  seamănă  cu  răposata  maică‐sa. toate ar fi fost invers. având  totul pe mână.  atât  de  cumpătat  ca  Sever.  în  timpul  unui  scandal  pe  tema  respectivă  ‐  dar  ție  şi  s‐a  întins himenul până la creier”.  temperament  şi  preocupări.  cât  i‐a  pus  în  vedere.  „Mi‐o  fi  picat  mie  mintea‐n  ovare  ‐  recunoscuse.  fie  iertată. că‐n rest. prost de bun. Că pe podoaba de soră‐sa o credea în stare de orice. cu o doză de perfidie pe  care  i‐a  descoperit‐o  destul  de  târziu.  din  tren.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. era un fel de „jupâneasă”. Teodora.  sub  ambalajul  înşelător  al  mironoselii.  doar  cu  fundul..  deşteapta.  Se  gândea  adesea  că. poate ar fi forțat nota. îi cerea sfatul sau îi solicita colaborarea la diverse planuri.  Zolotovici. Închisă. neobrăzat. desigur.. Ce putea să‐i mai facă? Tot ea avea de  suportat insolența curviştinei. i‐ar fi putut crede soț şi soție. pe Minodora ‐ fata lor.. Asemenea măgărie  nu avea să o uite şi să i‐o ierte.  îi  băgase  în  cap  prostia  cu  misterul. Nu‐i vorbă.  fusese  un  adevărat  macaz  pentru  viața  lor. din afară. Partea ei tare.  Se  înțelegeau. Aşa. în locul Teodorei.  Când  ajunsese  la  liceu.  culmea. Numai baza teoretică îi mai lipsea. Deja îi ieşiseră vorbe prin şcoală. Iar Minodora  nu  o  ierta.  Şi  ce  dacă?  Dincolo.  gândeau  în  acelaşi  ritm.  se  completau  şi  se  potriveau  perfect. Dar îi făcea şi cinste. ea.ro. Se simțea bine la ei în casă. răzbunătoare.. dublată de un mişto pervers şi de reproşuri  otrăvite  fața  de  seriozitatea  ei.  A  supravegheat‐o.  niciodată  nu  i‐ar  fi  făcut  cumnatului  vreun avans. îi replicase. Normal. despre o virginitate întârziată  care.  însă.  Noroc  că  n‐apăruse  moda  asta.  poate.  îngrozitoare  ‐  cu  scene  de  sex  filmate  şi  puse pe internet. S‐a  rugat de ea.  un  profesor  libidinos.  dacă  nu ar fi căzut bagajul din plasă. a amenințat‐o. ar fi trebuit să îi ceară ei mâna şi să fie fericiți până la  adânci  bătrâneți.    Alta.  Când  a  prins‐o cu acel Gelu peste ea. a obligat‐o. a crezut că o să cadă jos.  Nu  i‐a  fost  greu  să  descopere  acelaşi  apetit  amoros.. De atunci. el s‐a mutat pe  banca  vis‐à‐vis..  caracter.  Fără  o  vorbă. a plâns. nu mai discutase  niciodată cu ea nimic despre viața ei intimă.  Un  observator  neavizat.  Ea. îi făcea unele probleme.  să comunice.  deşteptul  ăsta.  Întâlnirea  cu  Sever. poate. Nu a abuzat niciodată.

 care o îndemnase să trăiască măcar imaginativ ceea ce  destinul.  într‐o  zi  de  la  începutul  vacanței  de  vară:  despuiată. nu o  ştie şi nu o vede nimeni cum trepidează.  cu  o  mulțime  de  cireşe. nimerise la îndemnul unei alte internaute. nu?). sfârşea prin a repudia. În fond.  într‐un  fel.  nu sunt cu nimic mai discreți decât una ca ea. şi‐a reamintit‐o pe Minodora. dar. îi refuzase cu îndârjire. restul principiilor ‐ salvate grație anonimatului.    100 .  iar  pudibonderia  ‐  purtată ca un veşmânt rar şi elegant ‐ o incomoda binişor.  căci mama lor nu prea găsea timp.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Faptul că nu ştia  nimeni ce trăieşte ea. 2011    iar Consulela şi Clara ‐ nepoatele.  Citind  toate  fanteziile  acelea.  despre  ele. pe care nu o bănuieşte.  nu?  Discreția şi pudoarea şi.  Ar  fi  simțit  nevoia  să  vorbească. să nu pățească ceva. toate „blestemățiile”.  cu  moda. la început  cu rețineri de ordin moral şi. că n‐a învățat‐o.  indignare  şi  o  perversă  atracție. A acceptat.ro. cu o anumită ruşine. doi amanți goi.  obsedate  sexual?  Oscila  între  jenă. este şi vina ei. trupul mi‐e asezonat cu  fructe de iunie.. e soare afară..  La urma urmei. prietenă necunoscută  şi la fel de singură...”    Când a citit aceste rânduri.  dar  nu  avea  cu  cine. În sfârşit. Ei doi se ocupau de educația acestora.  Sau  era  doar  rodul  unor  minți  bolnave. oferindu‐i‐le ca sursă de inspirație. asumată cu  mândrie  ‐  o  făcea  vulnerabilă  la  nebuniile  de  acolo.  se  întreba  dacă  tot  ce  era  descris  acolo  s‐ar  putea  întâmpla  şi  în  realitate. cum se  comportă  în  situații  realmente  excitante. Ce să pățească? Pe acel site. I se părea că  se  achită  suficient  de  sarcinile  de  gospodină. şi nici cine ştie ce tragere de inimă...  al  naibii  de  deocheate. e plină zi şi nu am puterea de a mă smulge  din visare. Spiritul ei judicios a determinat‐o  să  renunțe  la  listarea  acestora. aşa cum  o  surprinsese  în  casa  lor  de  la  țară. oripilată. din câte se părea. după  ce  o  treceau  toate  căldurile  (manifestare  ce  putea  fi  pusă  şi  pe  seama  menopauzei. excitația pe care i‐o  provocau  chestiile  alea. Recunoaşte.  Numai  cumnată‐său  râdea  de  ea.  cum  nu  îşi  închipuia  că  se  poate  scrie.  atrăgându‐i  atenția că pe acolo e mai multă virtualitate decât virtute şi sfătuind‐o să  se păzească.  când  îi  scotea  rețete  de  pe  net. Ea  era  cu  PR‐ul  firmei. cum gâfâie.. Minodora găsise timp să o  învețe cum se umblă la drăcia respectivă. de fantezii  erotice. atunci când se scufunda în pârdalnicele de povestiri  erotice. făcând tot ce citea ea acolo. Nu‐i vorbă.. nu. Lipsa ei absolută de experiență erotică ‐ până atunci. reprezenta o consolare importantă.  proaspăt  culese  din  pom. mai apoi.  De  ce  atâta  risipă  de  hârtie?  Cu  asta  a  început să se apropie de calculator.. De aceea. Nu‐i pare rău că  a acceptat. Tot ei îi venise.  era  ceva  natural.. era exclus!    „Şed goală pe canapeaua mare de catifea.  cu  tot  felul  de  fițe  La  bucătărie  nu  se  pricepea deloc. de aici.  blajin  şi  hâtru. deşi nu se alesese cu nimic de pe urma lungilor ei plimbări şi  conversații. ideea  de a‐şi îndemna sora să acceseze site‐urile matrimoniale. Soră‐sa ar fi fost cam singura persoană. în dormitor.

  soră‐sa  producea  asemenea  blestemății.  Poftim. Pentru una ca ea ‐ de‐a dreptul inacceptabil. Excluzând protagoniştii..  Cumplit!  Deci. 2011    răsfirate pe burtă.  să  nemulțumesc acordorul. până la cele  mai  mici  amănunte.  fiecare  sărut  îl  resimt  în  adâncul  ființei  mele..  „Razele  soarelui  intră  prin  fereastră. cu un scârbos lux  de amănunte. „Mă transformi după bunul tău plac din  soție  în  amantă. atârnate în păr. şi ăia cu copiii.  încă  două  perechi  de  prieteni  de‐ai lor. cu ochii închişi şi o respirație  fremătătoare.” Brrr!.. Revoltător! Deşi..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  fetele.  umede.  să  mă  ucizi  cu  blândețe.  îmi  mângâie  pulpele  goale..  din  ingenuă  în  târfă  şi  în  ochii  mei  sclipesc  lacrimi  de  recunoştință. rămânea fix numărul de  ochi pe care nu şi‐i dorea „scriitoarea”.  cu  ceva  timp  în  urmă. pe piept.ro.  atingi  cu  multă  grijă.  la  urmă..  catifelate.  ea..! Să te apuci să pui pe internet şi să arăți oamenilor ‐  nişte necunoscuți ‐ faptele tale.  Mă  întorc. o supărase colecistul.  Ce chestie.. aceeaşi detracată Iubbitta descria. e    101 . Teodora îşi amintea perfect că nu  putea dormi.  Gurile  se  caută  flămânde  în  bezna  nopții.  te  rog  să  te  bucuri  de  mine  şi.  limbile  încinse  în  iureşul  primului  sărut  aleargă  furioase  dintr‐o  gură  în  alta.  îngrozită..  reverberez  la  fiecare  atingere. Dinții i se înfig în ceafa mea şi un fior îmi scutură trupul de la  un  capăt  la  altul.  şi  mă  trage  spre  el  până  mă  lipeşte  de  pula sculată.  într‐o  veritabilă  beție  a  simțurilor.  ultimul  lucru  pe  care  mi‐l  doresc  e  să  o  fac  sub  privirile  a  18  perechi  de  ochi  şi  sunt  încă  suficient  de  conştientă  că  nimic  nu  ar  mai  putea  opri  desfrâul  care  tocmai  începe.  încercând  să  nu  distorsionez.  savurezi  fiecare  detaliu  şi  eu  mă  simt  în  mâinile  tale  ca  un  instrument  cu  coarde. şi‐o  strecoară  între  picioarele  mele.  la  priciuri  ‐  Sever  şi  Minodora.  aproape  îți  sunt  recunoscătoare  că  m‐ai  ales  pentru  a  face  parte  din  nesfârşitul  şir  al  fericitelor  tale  victime.  şi  gândul  îmi  aleargă  spre  tine.. cuprinzându‐mi cu blândețe  sânii  în  căuşul  palmelor  alunecând  în  jos  pe  abdomenul  încordat.. decenta Teodora şi‐a adus aminte despre excursia făcută de ei  la  munte. de care ar trebui să‐ți fie ruşine! Greu de  înțeles.  Îi  înşfac  limba  şi  o  sug  cu  putere.  am  atâtea  de  făcut  cu  ea.  încercând  să  nu  trezesc  pe  nimeni.  în  noaptea  asta!”  Stupefiată. în care ea  îi surprinsese cu mulți ani în urmă.  petrecute  întocmai. hotărât. Geme uşor.  poposind o clipă asupra pântecelui fremătând de excitare şi.  încercând  să‐i  absorb  toată  savoarea  de  mascul odată cu ea.  De  la  prima  până  la  ultima  atingere  sunt  într‐un  permanent  orgasm. râzând înfundat şi îmi şopteşte în ureche:  Nu  îmi  smulge  limba. şi nu îmi dau seama dacă nu pot sau nu vreau să mă apăr.. Mă  las  în  voia  ta.... scena de destrăbălare cu derbedeul ăla de Gelu.  S‐a  lămurit. „Îşi petrece mâna dincolo de mine.”  În altă parte.  Dormiseră  cu  toții  într‐o  cabană.  că  o  grămadă  de  chestii  scârboase  de  prin  site‐ul  ăla  erau  descrieri  fidele  ale  unor  întâmplări  reale.. şi a surprins nişte zgomote suspecte..  Îți  simt  mâinile  cum  îmi  cuprind  talia  şi  mă  ridică  uşor  spre  buzele  fierbinți. A descoperit tot decorul..

 Şi‐a  făcut‐o  cu  mâna  ei.  poate.  aspru.  Îl  cunoaşte  bine.  Mai  au  puțin.. după ce se destrăbălează. Că va fi gata să‐şi ceară iertare dacă bănuielile se vor  dovedi neîntemeiate.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.    Când  cumnatu‐său. 2011    şi  asta  o  modă.  este  bănățeanul  supus  obişnuințelor.  să  vadă  de  casă..  e  sigură  de  asta.  în  tot  restul  vieții.  asistentă  maternală. nu poți accepta o femeie care..  Probabil  că  ea.  Sau.  neiertător... negase cu o indignare sinceră.  destul  de  recent.  Văzuse  la  televizor  nişte  soldați  americani  care  îşi  fotografiaseră  camarazii.  Ce  să  mai  spui  de  idioata  aia.  Cum  să‐ți  treacă  prin  cap  să  te  expui  cu  asemenea  chestii?  Nevoia  de  tandrețe.  cel  căpos şi metodic care era Sever. Sever este ‐  cum  se  spune  prin  Bănat  ‐  oblu. Chiar dacă este  mama copiilor.. Cu tine. a mai auzit o  frântură  de  discuție  între  soții  retraşi  în  altă  cameră. blestematul de hard disk ar fi  spus tot.  într‐o  asemenea  tensiune.. Dar că.  Se  uită  la  ceas..ro.  a  dat  din  mână  a  lehamite..  o  boală.  Bănățeanul. a spus că va afla în scurt timp totul.  Era  mai  bine  să  nu  fie  de  față  când  va  veni  specialistul să scaneze hard disk‐ul.. Nenorocita!.  soră‐sa  îi  ascultase  părerea.  cum  băteau  şi  chinuiau  prizonierii  de  prin  nu  ştiu  ce  țară. filmând cu telefoanele mobile toate bestemățiile la care  îşi  supuneau  victima...  Principiile  sunt totul pentru el. în acest caz.  dar  nici  chiar  aşa!  I  se  face  milă  de  ea.. băştinaşi.  violatori  de‐ai  noştri. nu poate să nu‐i dea dreptate. Mai mult ca sigur cumnată‐său avea s‐o alunge..  acceptând  să  plece  pentru  câteva  zile  acasă.  de  care  nu  se  poate  rupe  decât  când  lucrurile o iau razna.  cu alții...  dar  omul  era  negru  de  supărare.  Seara. îndreptându‐se spre coada  trenului..  jenat.  Se  vor  înțelege.  Fetele  erau  într‐o  tabără..  măcar  ele  nu  erau  expuse  întregii  porcării. intrând în perimetrul lui „nici chiar aşa!”.  „regalându‐se” cu adolescentul oligofren care îi fusese dat în ocrotire? Şi  dumneaei simțise nevoia să se filmeze! Ce impuls sinucigaş. dacă va fi aşa cum se teme el: ziua bună. Tâmpita! Automat (sau instinctiv?) o mângâie pe creştet. crud şi imbecil  ‐  să  asiguri  anchetatorilor  probele  pe  baza  cărora  urma  binemeritata  condamnare.  Se  şi  miră  că..  o  întrebase  dacă  a  scris  pe  net  ceva  semnat Iubbitta. ce bine că a fost prudentă şi i‐a transmis  mail‐ul acela de la un „Internet‐Café”! Altfel.  O  mizerie.  la  Urzica  Mică.  mai şi povesteşte în gura mare ce a făcut.      102 ... Ea?!? Îi ceruse amănunte. Acela păstrează toate fişierele scrise şi  trimise. Oricât ar fi  de implicată.  Teodora.  de  ce‐o  aşteaptă  în  zilele  următoare..  să  crească  fetele.  va  rămâne  pe  loc. Doamne..    Controlorul trece acum în sens invers..  adică  rigid.  pe  când strângea masa după o cină bântuită de tăceri sumbre.  senzualitate. fără  putință de tăgadă.

ro. 2011        POSTACUL POSTEAZĂ ÎNTOTDEAUNA CU DOUĂ MÂINI    103 .BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.

 nu  rostise niciodată atât de serios cuvântul ăsta: „gata”. acum.  Adică  mai  poate..  sănătoasă. draga  de ea! Pasiunea lui.  şi  ‐Tertensif‐ul... După asta.  Sau un cognac ‐ parcă mai avea în cămară. păi.. Ein Man ‐ Ein Worth. de toate.. Cum s‐ar zice..  că  acum  i‐o  fi  mai  bine  că‐i  zice  Gombozs?.. Până acum.  ieşea  din  toate..  cu.  Se  strecura. pe fundul unei sticle.. Asta era vorba şefului de la cadre.  Chiar  dacă  a  mai  şi  căzut.  ceva.? Şi uite.. He.  E  amețit. un ceai.  fire  explozivă. Cum să  nu te‐audă? L‐a turnat careva şi.. vroia musai să aibă dreptate ‐  ea şi numai ea. he.  Gata...  uneori  şi  pe  prima  pagină.... A mai şi urecheat‐o. Gata..  Parcă  ar  fi  beat.. După aia.  pentru  că  şi  Corcoață  e  un  nume. tot el umbla după ea să o îmbuneze.. Uite şi  la fiică‐sa asta.  Cum  să  te  îmbeți  înainte  de  a  sorbi  ultima  duşcă  din  afurisita  de  sticlă  din  care  Napoleon.  Şi  betablocantul. Câteodată era afurisită.  că  o  cheamă  Corcoață?!  Na.  Cu  personalitate.    Mâna țeapănă...  L‐a  purtat  şi  ’ăl  bătrân.. cu degete reci...  Sigur.. de.. Da ‐  Mădălina  fusese  pasiunea  şi  capodopera  vieții  lui. Pe de‐o parte. însă. O lua cu vorba  bună.  Şi  ce  picioare  puturoase mai avea! De fapt.  ce  om!  Şi.. de scumpă. Fost‐ai..  Mare  pişicher.  Îi  făcea  lui  scandal. După.  Şi  dulce...  Doamne. Privirea îi era deja împăienjenită.. atunci când privea pofticios după  fundul  ațâțător  al  vreunei  muieri  chemate  să  dea  o  explicație  acolo. ei i‐a păsat.  dar  ‐  altfel  ‐  spirt!  Şi  frumoasă...  Gata. El a fost întotdeauna mândru  de numele lui. ce bine.. nefericitul!. Ultima. puțea tot. Şi când a ajuns să i se publice poeziile prin toate ziarele.  I  se  umezesc  ochii.  e  şi  el  aproape  gata?  Şi  ăsta. Cine ştie.  ăsta.  a  refuzat  să    104 . ce‐a mai avut de tras.. şi...  tovarăşul  Scorțescu. Să fie de la  tensiune?  Mda.  Se  clatină.. Unul de pe la  o editură (dracul l‐a pus?) îi zisese „Sconcs”‐ul..  Tocmai  pentru  că  o  iubea  atât  de  mult.  Aşa  nu  se  mai  poate..  nu..  Se ridică greoi de la calculator şi merge să‐şi toarne ceva..  D’aia. Foc de inteligentă..  Doar  îşi  luase  pastilele....  trebuia  să‐i  asigure  o  educație  cinstită.. copil.. când spune o  vorbă. din moşi‐strămoşi.  că  de  ce  râd  copiii  de  ea  la  grădiniță.  he. De mică  se  arăta  nărăvaşă  ‐  caracter  puternic.  trebuia  să  aibă  grijă cu ea. nu era rău. oricât s‐ar fi spălat. Pe de alta. Chiar mai mult decât era cazul....  Aprigă  ca  mă‐sa. tremură pe pârdalnicul de mouse.  pica  mereu  în  picioare.  dar  nu  mai  vrea.  Dar  nu  e..  căci  a  scris  poezii  importante.. Ba nu.. lele.. nu mai contează.  măcar ea să fie corespunzătoare.. Şi el.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  Of.  Ecranul se întunecă aiurea.?!  S‐a  terminat  şi  el. Eine Frau ‐ Ein avort. Oricum. 2011        Aaaaa. nu‐i mai pasă nimănui de tine.  ceva  de  neimaginat.. şi Prestarium‐ul.  săracul.  ce  ți‐e  cu  viața  asta. e vorbă..ro. cât ai fost. La coadă la bufet..  posibil.

 l‐au. Să se descurce fără el. îl citeau  mii şi mii de oameni. şi pionierii..  La  cel  mai  înalt  nivel!  Nu‐i  adevărat  că  nu‐l voise nimeni pentru că era sub terasa blocului.. Na.. Bună. asculta şi nota conştiincios fiecare  poezie sau cântec pe versurile lui Viorel C.  Nişte  porci.  la  revoluție. Cineva. el a avut public.  Ochii  i  se  umezesc  spontan..  un  pom. îl ascultau..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  ultimul  care  mai  rămăsese  liber. acolo sus.  Priveşte.  Ăia  de  la  direcție  ‐  nişte  tâmpiți.  Deschide  hotărât  uşa  de  la  balcon..  Nu  ca  el. Înainte..  Începe  să  tremure.  Sunt  tari.  De  aia  îşi  ținea  tot  timpul „Gloria” cu el ‐ radioul portabil.  Iese...  cu  pana  lui..  Uite. L‐au ciumpăvit. mă rog....  ar  fi  venit  obiecția  ‐  exclus  Corcoață! Ce puteai să mai faci? Aşa erau vremurile.. ceva mai rău. de partid şi de. Şi  aia a literaturii. care să  se vândă. Ce‐auzea acolo. Aparat bun. de la gazetă. să nu strălucească şi  el  acolo.. Doar că. Oameni ai muncii. Îl citeau. dar cam tot aia e ‐ doar  că. tot aşa. mai  interpretabile...! Cu căştile peste urechi.  De  acolo.  Chiar  că  Victoria  Socialismului!  Să  tot. asta rămâne să judece  istoria.  cum  or  şti.. Mai aproape de stele..  Valoarea  rezistă....  Până  şi  atunci. adică să‐l dea de  pe a‐ntâia măcar pe a doua sau pe a treia.  trecuse  prin  multe. Seara... doar hârâiturile alea îngrozitoare îl  înnebuneau. Asta‐i cel mai  important: ce rămâne. lucrurile sunt mai dialectice... 2011    renunțe  la  el. recunoaşte: de conducător..  de infinit. elitişti..  Şi  dincolo.  Nu  era  emisiune de radio sau de televiziune să nu‐l caute. El avea o operă. Sus partidului făclia/ Şi sus țării  tricolorul!/  Să  trăiască  România. Iarăşi? Cum adică.  Şi  de  el. nu caraghioşi din ăştia.  mai asculta şi Europa liberă. acum îi zice Palatul Parlamentului.  nu  se  poate  să  stea  Corcoață lângă Ceauşescu.. chiar lângă Casa Poporului şi  să. dar nu au putut mai mult...  domnule...  Sub  el  ‐  bulevardul.  ce  mai. care îi ziceau acum „Poetul  Mişimişi”.?! Mă rog... să  nu care cumva să. Istoria are răbdare.  Sau.  iubirea de glie. Ce naiba? Doar nu era să‐şi cumpere altul nou. Era tare.  Gata..  vâna..  Dacă  era  bun...  Frumos..  acolo.. îi recunoştea astfel meritele.  o  reclamă.’tu‐l în cur pe mă‐sa şi pe ăsta.ro.  Ceauşescu  şi  Poporul!  Au  pus‐o  şi  pe  muzică. Nuuu!.  Talentul lui.. Parcă îl întrebase careva pe Şeful dacă îi place  sau  nu  cum  sună..  nu  ajunge  nicăieri. Să‐l lase în pace... Ce  era rău în asta? Şi acum comercialul înseamnă producție de masă.  Ar  fi  vrut  ei  să  prindă  aşa  o  audiență.. O cântau şi ai lu’ Păunescu la cenaclu.  Ştiu  ei..  Nu!  În  felul  ăsta.  Fusese  cineva. Şi tot aşa a ajuns el C. îl admirau mii şi mii  de oameni ai muncii! Măgarii ăia... Iar ăştia aveau  nevoie  de  ele.  Apartamentul  ăsta  îl  primise  prin  92.  mai  ştii?!  Dar  nu!  Important  era  versul..  sau  cum  s‐o  mai  fi    105 . acasă. că nu mai  e niciun strop de Napoleon.. nu pierdea nimic.  Cică. Nu‐i mai trebuie.. Revoluție? Căcat..  Viorel.  de  la  Cabinetul  2. şi vâna lui poetică... discret şi prudent. cu Elena aia a  lui!  Cică  sfântă.. aici. ei da.    Gata... Aşa se vânduse şi el.  cu..  supraviețuieşte  peste timp şi împotriva timpurilor. Iar i se  umezesc ochii când îşi aduce aminte de. rea.. el să stea aici.

 Resurse avea.  Idioții  se  uitau  cruciş.  „Şi. Dar se dădeau senini.  Degeaba  ai.  Tot  el.. îl izolaseră. Doar el nu uitase şi nu avea să    106 .  dacă  nu  şi  pricepi. cu toții. Avea firme. bani la greu.. Şi. chestii.  din  pârghiile  subtile. Pe el.. cu curul  în două luntrii.  la capitolul ăsta.  Comanda  socială.. Toți. îl invidiază şi îl  înjură toți ăia care. „Ceee.  la  perestroika..  ce‐i  drept... doar că prea semăna cu George Coşbuc. Erou. La început.”  Atât  le‐a  zis.  scoteau  o  revistă  şi  prinseseră  cheag  bun.  Magistrale.  s‐au  certat  şi  Mugurel  al  lui  trecuse  pe  importuri‐exporturi... Uite ce repede se obişnuise.  pe  urmă..  săracul. la editură.  „Eeee.. erau acolo.  „Şi  acum.  vlagă.. supusă embargoului ideologic.  pe  sub  pudra aia pe care tocmai azi o uitase acasă.  Nu  ca  nebunul  de  fiu‐său  ‐  călare  pe  monument.  Încercase. Azi.  al  lui.”  La  radioul  ăla. Îi ustura rău de tot.”  Se  buluciseră  toți  în  uşa  deschisă  şi  prohibită. stătea bine. semnăturile pe convocatorul la şedințele de partid.. cu iarnă cu tot. şi pe  Zamfira..  din. chiar  bancoşi.  cincinale. Bine de tot. doar gâlgâia talentul în  el! Nu dădea rău.  Nu‐i  vina  lui  că  se  născuse  atunci  şi  aici.  cum ar veni.  Să  mai  fiarbă  puțin  în  suc  propriu. Unul nu lipsea! Dacă cumva.  cântece....  congrese.ro. chiar în bătaia mitralierelor.  politică. Ce dacă era fiul tartorului de la cenzură? Ăştia  se  pricepeau.  relații.  pardon. atunci. şi în două birouri. dar colegii lui.  cu  postmodernismele  lor. nea Corcoață....  Da’  ceva  s‐a  schimbat..  Ei cu ei.  când  Mugurel  al  lui  era  deja  departe  ‐  patron. Nu pricepeau nimic  din  mersul  istoriei..  cel  trădător.. Fierbeau. Anghel Tulea‐Bâtlan jr.  Sigur  că  politică. Aşa începeau ei să se rupă de comunism: încetişor. în cele două birouri din Casa  Scânteii.  doar că nu murise. Asta l‐a ajutat întrucâtva.  nu  se  putea  altfel...?!”  Şi  mai  ziceau  că  sunt  pregătiți  pentru  trecerea  la  capitalism  –  adică. mai idilic.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  Galbenă  la  față  era  tot  timpul... când citea el  acolo..  i‐a  scăpat  scrumiera  din  mână..  Se  anunțase  sinuciderea  ministrului  Apărării... Mai important era talentul..  Cretinei. Nişte diletanți..  Arta  adevărată  trebuie  să  aibă  ceva  metafizică.  Astea  erau  timpurile..!?” Îi privea superior.  trebuia  să  le  cânte  şi  pe  astea  cineva. Comisioane. cu băgare  de seamă.? Nu se ştie niciodată. însă.  dacă  ne  atacă  ungurii  cumva.  dar.  al dumitale.  Aveau  fler. dar radioul ăla. Dar puțin. pezevenghiul tatii.  cu deliciile capitalismului. Se delimitaseră.  „Nu  zice.  sau  ruşii. Nu ca rahații ăştia de doi bani. lună de lună..  ca  tâmpiții.  care  strângea. era bazat.  Lumea  ieşise  în  stradă  demult.  puțin  mister.  cine  conduce  Armata?”  Căcăcioşi... când l‐au trimis  la Şcoala națională de literatură..  şi  ceva mai puțin angajat..  acum  e  populară. Erou pe bune. cu dus ‐ întors.. „Băi. la câte o întrunire culturală  şi.. Altfel...  Chestia  cu  capitalismul  le‐a  venit  mai  târziu. nu mai zice nimica?” Al dumitale! Îi rodea. 2011    numind  toată  vânzoleala  din  decembrie. la Romană. La nevoie. se asociase cu  ăla..  El  avea  sevă.  sau  bulgarii. Şi.  Origine  modestă ‐ fiu de țăran muncitor.  nu?  „S‐a  schimbat  muzica!  Nu  mai  e  patriotică.. el cu ale lui  ‐ poezii..  Zdrăngăneau  geamurile  din oftaturile oamenilor. cum moşul  se trezise mai de dimineață. A trebuit să‐i lase ulița.  tot  de  la  radioul  lui  aşteptau  veşti  ‐  să  ştie  dacă  mai  ținea  ’Ăl  Bătrân  sau  nu.

 Şi nici cine ştie ce noroc n‐a avut. Compusese. era de datoria lui să o eternizeze..  Îi închinase un volum.  Cu  amintiri. că Tania e în criptă.  deşi  e  casnică. la ce i‐a folosit. Când s‐a sfârşit. realmente copleşitoare. cum se zicea pe  la prelucrările de partid...  cel  puțin aşa se vedea din afară. cum era. o viață de om ‐ câte nu erau de spus? Plângea şi scria..  Fruntea  îi  vâjâie. a acceptat‐o.. Aia a fost nu doar o experiență ‐ grea.  în  apartament..  fără  câțiva  împuşcați... Şi ce dacă? Acum. făcuse totul.  o  ține  bozgorul.. până acum vreo două ceasuri.  dacă  nici  ea  nu  găseşte  o  brumă  de  înțelegere  pentru  bătrânul  ei  tată  şi  situația  copleşitoare.  Ce  tărăboi  îi  mai  făcea!  De  aici  provenea şi marele lui chin.  îi  mâncase  sufletul  o  viață‐ntreagă. fie iertată. o cuvântare funebră bine simțită.. Şi. urcase golgota publicării.. cu  chestii  bătrâneşti.  care  ținea  pâinea  şi  cuțitul  în  viața  literară  şi  editorială. după moartea Taniei. că venea noaptea şi‐l apucase deja  tusea. Prea era  tare‐n  clonț:  deformație  profesională. în sertar ‐ proza..  totuşi. Poate fi. Cine să te publice azi. Sau a  avut.  atunci.. Numai cine n‐a trecut prin asta nu ştie cum. baza societății.  cu  nădufuri.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Scrisese o  nuvelă pe acest subiect.... să te abandonezi efluviilor de sensibilitate şi lirism.. când  dumneaei. când îl făcuse  Mădălina  lui  troacă  de  porci.  Ar  trebui..  urechile  îi  bubuie.  Dacă  şi  ea.  adică  bărbatu‐său. Alt calvar ‐ unul  sisific. Şi la capitolul ăsta a dat  chix.  fără  sex.  Înapoi. Adică  era. în care se află el. gata. până la urmă?  Gata..  legat  peste  coperți  cu  o  panglică  neagră.  L‐a  scanat  şi  i  l‐a  trimis  şi  Mădălinei.  să‐şi  ia  tensiunea. Familia aia.  Sigur.  nici  foarte  greu  ‐  recunoaşte  deschis.  Ce  nu  făcuse.. Se descurcau.  fără  droguri. de era să moară şi el.  cu. când încerca să se dedice creației. O are  tot acolo.  După ce a izbutit să‐l termine.  Singurătatea doare. la computer.  tocat  de  o  Xantipă  şi  mai  a  dracului  ‐  olteancă  perfecționată  la  „Ştefan  Gheorghiu”. Acum.  pe  Skype.  Degeaba. trântea cu cratițele prin bucătărie.  Dar.  îndosariat...  pe  net... cu nevastă‐sa se mai ciondănea.  Cum  să te concentrezi. sobră şi patetică în acelaşi timp..  Nu‐i  fusese  uşor  să‐i  crească..  Nu  reacționase  nicicum  ‐  pesemne  că  nu  găseşte  încă  puterea  să  îl  citească. totuşi.  de  netrecut. greu încercat.  cât  nu  se  zbătuse  pentru primul lui volum lui de proză? La înmormântarea lui Tulea‐Bâtlan  senior. Parcă era  Socrate.  completă  –  ci  o  ispăşire.. tovarăşa lui de viață.  cârcotaşă  şi  destul de afurisită. Aşa‐i trebuie.  avariat. a înțeles‐o. şi chiar este mândru de copiii lui.  în  vremurile  astea. a îngrijit‐o  după accidentul ăla cerebral.  dar  i‐o  dăduse  pramatiei  de  „Tulea  Junior”. Era.  Nu mai apucase s‐o citească la groapă.  Dar  e  mulțumit. dacă n‐a ştiut.  cine  poate  să  spună  cu  mâna  pe  inimă?  Erau  familia  perfectă... 2011    uite nimic. Şi totuşi. lungă. chiar că nu mai are importanță. Acolo şi‐a expus sufletul traumatizat. furioasă pe el şi    107 .  Romanul  lui  zace  şi  acum..ro. înghețase şi făcuse pneumonie. E de mirare că  nu i‐a plesnit capul şi nu i‐a crăpat inima acolo.  acolo?!  Biata  de  ea!  Îl  chinuise.  fără  preget  şi  fără  încetare.  una  chiar  că  multilateral  dezvoltată.  Activistă  convinsă.

 Sau.  Combătea  bine. Şi tot se mai găseau unii  tâmpiți care să se plângă..  Atâta  o  pagina‐ntâia.. De ieşit.  l‐au  chemat.  Scria. încercând să se întoarcă de pe o parte pe alta.  să  ne  fie  cu  noroc!”  Dintre  toți.  fără  întreruperile  curente..  vitupera  tovarăşa  Tania.  un  mucea  obraznic. Cu televizorul era  mai simplu. Dimpotrivă. nu ştia nimeni nimic.  În  afara  celor  care‐l  plăteau..  cu  o  casă  plină  de  copii  gălăgioşi.. 2011    numai  pe  el.  că  se  ratează.  compozitorul.  De  la  ea  a  învățat  să  socotească  pe  baza  de  Programul  radio‐tv..  cu  un  aer  firesc. hai la joc! Să  ne  fie.  Alte  sacrificii. pentru gânduri şi rime.  Degeaba. tranzistorul.  Drepturile..  aveau  tot  timpul  lumină  electrică.  Geme înfundat..  Şi‐au  amintit  de  el. L‐a    108 .  Când  s‐au  aşezat  lucrurile.  Îşi  nota  toate  emisiunile  de  versuri  şi  cântece patriotice.. postări la articolele altora.  şi  se  mai  consola  cu  înțelepciunea  pe  care  ți‐o  dă  senzația  de  solidaritate  cu  adevărații artişti. dar demn. să i‐l  împrumute  nițel.  Norocul  blocatarilor se întruchipase în circa de miliție de peste drum ‐ împărțeau  acelaşi cablu şi aceeaşi conductă de termoficare. strângea din dinți ‐ arta cere sacrificii. se reprofilase pe net ‐ forumuri. urlau pe  la  mitingurile  regaliste.  Doar  îl  ştiau. Ei..  de  la  fluturaşul  cu  bani. iar ați unificat sub  sceptrul  liric  Daciada  cu  Cântarea  României?!  Vreun  vibrant  omagiu...  ce  i‐a  apărut.  Gata.  Citise.  Era  mai  bine  pentru  toată  lumea.  Cu  ziarele  era  mai  simplu  de  ținut  evidența. le asculta şi făcea socoteala la bani.  despre  chinuri  asemănătoare  prin  care  trecuse  Bach..  Intervenea  eficient..  ăia  din  fruntea  țării  aveau  nevoie  de  cadre  pricepute.  prostii. Nu s‐a îngrijorat. îi venea să sară pe geam. măcar.  Alea  de  autor.  că  istoria  literaturii  române  îl  va  pomeni  cel  mult  la  „şi  alții”.  Ăla..  Avusese  dreptate. Nici nu trebuia.  La început..ro. „Alunelu ‐ Alunelu. Tot sacrificiu era şi baricadatul în bucătărie.” Jignit.  regulat.. mai făcea şi mişto de el: „Ce‐i.  dar  nu  semna.. îi ieşea la  centimă. O nimerise la țanc atunci.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  România  liberă  o  lua  socru‐său.. trecuse. a stat cuminte.  pentru  morții  de  la  mica  publicitate. să  aibă puțintică linişte. când  ăia micii se puneau pe alergat şi urlat prin casă.  Tot  scandalul  pornea. dar nu se simțea înjosit. sms‐uri  băgate  pe  kroll.  numai  el  pricepuse  semnalul. De Sportul se mai milogea pe la un coleg care era abonat. scăpa mai repede..  ştia  c‐o  să  le  treacă. Avea abonament! Gloria.  ceva?..  la  emisiunile  TV.  atâta  un  interior.  într‐un  almanah. doar cu două ore pe zi.  Şi  uite că nu se înşelase. Mugurel şi Mădălina se buluciseră în stradă.  să  vadă..  muierea  era  convinsă  că‐l  fură  ca‐n  codru.. Ea aducea Scînteile („Bătrâna” şi „Tinerelul”)  de  la  serviciu.  Când  s‐a  cam  terminat  cu  ziarele. cu chenar sau fără.  pe  la  ocazii. stătea deschis ‐ de la 5  dimineața  până  la  11  noaptea. când cu „populara” de la  radioul lui. noaptea.  sub  nume  diferite.?  Că‐i  bleg.. Măcar cu chestia asta. trebuia să  spele şi vasele de la cină.  Meserie..  Mereu  prea  puține  față  de  locul  şi  rolul  lui  în  societatea  socialistă  multilateral  dezvoltată. Avea doxă. toa’şu Viorel. avea şi experiență. nici n‐a încercat să se  bage repede în față. Ca să ajungă aici..

  pentru  toată  lumea.  Îi vine să spargă monitorul imbecil. îi luaseră frica...  De  ani  de  zile. sub pătura chinezească.  reverberează în pustietatea apartamentului.  La  ea  sărise  gena  ailaltă.  totuşi..  Să  te  ferească  Dumnezeu  s‐o  calci  pe  coadă  cu  ceva!  În  şcoală. Mai ales temut.  Era  bine  aşa. nu.  Una mai  puțin. Îi trecuse  şi lui Mugurel..  răbdătoare.  în  adâncul  sufletului.  îi  semăna  lui  ‐  o  romantică. lacomi.  iar  ăştia  nu  s‐au  schimbat  deloc  în  secolul  şi  jumătate  care  trecuse peste ei. şi doarme liniştit... Rămâne tot mai singur.  ci  doar  un  gazetar  care  consemnase  cu  precizie  păcatele  românilor. Stânga trebuia să rămână țeapănă ‐ promisese. Cu aşa o pornire antiromânească.  Nu  trebuia  să  ştie  cu  ce  se  ocupă  el. nu găsise decât un bozgor iredentist ca Pişta ăla. Ea ştia ce vrea şi  cu  asta  ‐  basta.. nu reuşeşte  să‐şi aducă aminte.. pe care o adusese la întoarcerea din  călătorie. Sau. se vedeau pe webcam.. Brutali...  şi  sufletul.  când  i‐a  aruncat  în  față  că  Creangă  prevăzuse  vibratorul.  Porcăria asta de reumatism nu are leac.  Ea  se  bucurase  şi  îl  crezuse. mai al nimănui. se cruceau şi ăia. glumeau. 2011    luat şi frigul... Întotdeauna  găsea argumente.  dar  era  convins. Lua foc repede. chiar că nu  avea  ce  căuta  aici.  cele  scrise  cu  mâna dreaptă. avea cultul  democrației  greceşti  şi  al  lui  Napoleon.. fără rost. pe urmă îi sfida.  Doar  îi  promisese  solemn.  Plăteşte  unde  trebuie.  o  idealistă. sponsorizează cum se zice acum..  PC‐ul  fusese  şi  mintea. Nu diplomație.  Occidentul... Ce s‐ar fi  făcut  dacă  ar  fi  rezistat  insistențelor  copiilor  şi  s‐ar  fi  încăpățânat  să  nu  învețe  calculator?  S‐a  lăsat  greu. Aşa se trec toate.  Cana  căzută  pe  jos  s‐a  făcut  țăndări. oltenească.  interiorizată.  în  contact  cu  porcăria  asta  de  gresie.  ce‐i  drept..  încă  un  vasodilatator? Doctorul i‐a spus. îi obrăznicea.ro.  oricum.  Cum  trăise  până  spre  60  de  ani  aşa. S‐a rupt la timp de politică...  Într‐un  fel.  căsătoria..  China  şi  Coreea  de  Nord  ‐  era  o  onoare  să  fii  trimis  acolo..  Norocul  ei.  Dar  rămăsese.  Nu  moştenise  firea  lui  calmă.  Fata  tatii  cea  minunată!  Fusese. A intrat în afaceri.  că  Eminescu  murise  la  balamuc.  Avea  inima  strânsă... duplicitari şi nesimțiți. Ce naiba‐i spusese? Nnnu.  lovit  cu‐o  piatră‐n cap de un alt nebun. Ce e val.  brrrr!!!.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.. măcar  ascunsă.  şi  scula  lui  de  lucru.  Pe  profa  de  română  o  băgase  direct  în  spital.  ce    109 ..  în  schimb.  o  rebelă  din  fire. care roteşte la infinit cubul ăla cretin.  prea  crudă  ca  să  fie  pătrunsă  de  spiritul  epocii  de  aur.  finanțează. sau că însuşi Caragiale fusese nu un vizionar  de  geniu.  Îi  semnala  intervențiile  lui.  Pe  internet vorbea cu Mădălina.  Zgomotul  ei  sec...  dar  detesta...    Trosc!  Toată  viața  a  fost  neîndemânatic..  Internetul..  al  ei.  că  aşa  e  mai  bine  pentru  toată  lumea. a înțeles  mai  bine  ca  el  că  nu  din  bla‐bla  se  fac  banii.  tocmai  istoria României: „Nişte căcăcioşi. din toată America aia. Mădălina.”.  Oare  să  ia..  A  condus‐o  nu  la  altar.  se  bucură  că  păstrează  contactul  cu  realitățile  politice  din  țară. se certa cu profesorii.  Singurul  lui  of  este  că.  ci  la  aeroport. de atunci. Acum e un businessman  respectat şi temut. s‐a descurcat.. Restul trece. Nu mai e nici asta.. La istorie..

. şi. banii.  aia  era  treaba  lor.  atâta  pentru  Tovarăşa..  Mai  mergeau  împreună  pe  la  câte‐un  miting. nu ştia şi nu înțelegea nimic ‐ dar era foarte mulțumit. Banii se fac greu şi se duc uşor. dragul de el. În altul.  Ce  aplauze  fuseseră  în  sală!.  ba  cu  regaliştii.  bine  plătită. 2011    rost avea? Uite că avusese.. Niciodată nu fuseseră sub aşteptări  ‐  tovarăşi  de  încredere. Acum nu mai  era  vorba  de  versuri.  lejeră.  Înşirase  peste  50  de  ID‐uri  sub  care  posta  ceea ce era nevoie.  biata  de  ea. draga de  ea.  Pe  câți  de  la  „Munca  de  partid”  sau  „Era  socialistă”  nu‐i  regăsise  printre  cuvântători  sau  măcar  printre  aplaudaci.?  Inclusiv  pe  temutul  tovarăş  Scorțescu.  dar  i  le  plăteau  pe  acelaşi  tipic.  insulte.  Pe  Mugurel  îl  vedea  rar.  Şi cei de la partid.  Negru?  Foarte  bine. Între 2 şi 4 strofe.  N‐avea timp.. Numai Mădălina nu vrea să priceapă asta.  Oh.. de  un ditai senatorul..  nu  mai  semnase.  cu  sensibilitățile  aferente.. dacă nu eşti    110 .  la  Şopârlița  liberă. că era  necesar?  Şi  nici  nu  trebuia  să  suporte  băşcălie.. din aia. ce vremuri.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. O chestie de‐a lui fusese preluată de acolo. s‐au dus.  mergea  şi  cu  reluări.. era  chiar  amuzant.. când făceau folclor.. într‐un discurs  la  o  moțiune  de  cenzură..  Nici  nevastă‐sa!  Asta  l‐ar  fi  aruncat  pe  geam.  Pe  la  almanahuri.  Oficial.  cum  îl  analizau  şi  cum  îi  traduceau  în  bani  intervențiile.  Aşa‐i  democrația.  Aveau  nevoie  de  un  soldat  credincios..  Anonimatul e sfânt! Ştiau strămoşii. de pe site. dar..ro... era de înțeles.  Aşa  îi  ceruseră  ăia  de  la  partid. Cu Mădălina ce mai discuta politică. ca de la el. de câte ori venea vorba: „Uite tata. cum a înțeles  şi s‐a schimbat!”..  Nu‐l  vedea  nimeni.. tot pe această bază‐l angajaseră.  ode..  Nici  acum  nu  ştie  cine  citea  „acolo”.. a murit Tania.  Aşa  e. Mai întâi.? Era loc pentru toată lumea în  tocana à la roumain.  era  cu  ceilalți. cu un  picior  în  groapă  ‐  abia  de  bălmăjea  câte  ceva...  ba  cu  ăia  de  la  Convenție. sau de interior. Tania.  Trecuse  pe  poezii  şi  îl  pastişa  cu  neruşinare ‐ un epigon oportunist. Ăla o folosise.  Nu  l‐a  deranjat.. După aceea ‐ Timpuri Noi..  de  la  cadre.  Îl  dădea  şi  de  exemplu.. de ultima. Primea.  se  lupta  pentru  putere.. cu mare efect.  Dialectica.  Noaptea. de Gică‐contra. dacă era de‐a‐ntâia.  omagiile  erau  cu  atât  mai  inspirate  şi  mai  mobilizatoare cu cât se dregea cu vreo emisiune a lui Neculai Constantin  Munteanu. de ce rămâneau  necunoscuți... Ei.  atâta  pentru  trai  nou  sau  partid.  precis  ca  un  lunetist. Îi promisese pocăință pentru trecutul lui şi se jurase că  nu  va  mai  semna  nimic  timp  de  zece  ani. Cu peronul pe partea cealaltă. performa la greu şi  era bine plătit. Mai ales în campaniile electorale.  cu  gura  strâmbată  şi  țeapănă. Într‐un fel.  nimeni  nu  ştia  ce  ascultă  el  acolo.. viața lui se simplificase fără ea.  Ea  îl  admira  pentru  vederile  lui  înaintate..  Pe  vremuri.  Ce  politică  făceau.. Banii! Ce altă dovadă mai pertinentă că avea valoare..  Muncă  la  domiciliu.  rămânea  un  artist.  Acum.  erau  criterii  limpezi:  atâta  pentru  Tovarăşul. în  primele zile din luna următoare.  înjurături.  Şi  înainte. Nu era decât o  povară.. orişicât.

  De  obicei. să se bărbierească rapid..  ăla. Una bună. ăl mai prost om din lume e  americanu’!”.  nu un demagog din ăla. Câştigase. Să nu îi fie ruşine.  acum  te  interceptau  şi  te  scotoceau  la  sânge. dar şi porcii ăştia  de  americani.  respectul  celor  care‐şi  băteau  joc  de  el  înainte.  să  alimenteze  cât  de  cât  fondul de pensii. pe căi sigure. pierdută printre veneticii ăştia..  Fiică‐sa îl lăuda. Că se  înmulțeau  toți.  cică  previn  terorismul.  Strânseseră  destul. Ăştia.. Trebuiau să vină unii  la  măturat  străzile  şi  la  căratul  gunoaielor. era sigur de ceva înfricoşător..  Turbase. chipurile ai lui. ce‐i drept. arabi. să nu‐i  pese de ceea ce vedea şi înțelegea de prin jurul lui. Migrațiunea popoarelor...  toată  România  asta  avea  să  ajungă  la  o  minoritate  românească..  cu  toate  vremurile  tulburi  pe  care  se  văzuse  obligată  să  le  străbată.  nu‐i  problemă.  Îi  oferise.  Punea  o  cămaşă  curată  pe  el  şi  se  înfățişa  în  fața  ecranului. se ducea şi le posta de pe la  câte‐un  Internet‐café.  dimineața. cel mult  40  de  ani. Citea şi‐l admira.. nu putea să lâncezească.”.  şi  în  după  amiaza  asta  blestemată. Dar asta nu‐i pomenea Mădălinei.  Aşa..  Nu‐i  trebuiau  belele.ro. căci avusese grijă să‐i trimită.  de  chinezi. Mădălina era dincolo. pseudonimele  şi link‐urile la articolele alea. Şi nici nesimțit. cu subtexte şi şopârle ‐ ca pe timpuri.  îi  durea‐n  cur.  când ştia că e Mădălina pe mess. Auzi. dar el nu putea să nu vadă..  duseseră țara de râpă.. în 30. nu‐l mai ține minte cum îi zice: „Dom’ne. cu spume la gură.  însă... Tâmpit nu era..  Mai presus de toate..  Acum. Când i‐au mai scăzut şi pensia.  Ai  lui  lâncezeau  în  opoziție. chestiile astea pe cont propriu... Prăpăd. colorați.  sporovăiau  tot  felul. când se uita în oglindă. toți ăia harnici şi pricepuți. să nu simtă. L‐ar fi spurcat fără milă. vorbeau pe  ocolite...BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  vietnamezi... Oricât ar fi fost de patriot (şi era! dar un naționalist lucid.  rămasă  intactă  în  străfunduri. pe legea  cea  nouă. cum învățase  din  armată....  era  mai  înțelept  aşa.  pentru  bunul  simț  şi  pentru  demnitatea  lui de a nu se mai fi băgat pe nicăieri în căcatul ăsta de politică...... aşa...  O  făcea  pe  gratis.  Pe  Mugurel  nu  trebuia să‐l învețe el.  n‐a  mai  răbdat.  de  câteva  ori  ‐  „N‐ai  dom’le  nevoie?  Spune... Oficial.  De  ce  să‐şi bată singur cuie‐n talpă..  Ce  să  facă  aici?  Locul  era  umplut. Fugeau tinerii.. ca  Mădălina  lui. opt mii de  kilometri şi ditai Atlanticul între. la urma urmei?  Ledul  de  la  computer  clipeşte  de  câte  ori  era  căutat. o    111 . vechi în meserie.  Şi  bani  de  la  ceilalți. plus țiganii.  de  speriat!  Bine  că  fata  lui  era  departe. îşi pusese banii la adăpost.. trebuia să se respecte el. să le reverse pe la televiziunile  care  te  invitau  să  mânci  căcat  în  direct  şi  cu  spume  la  gură)..  paradoxal.  Ce‐i drept. Şi îl  admirau  toți  pentru  cumpătare.. pe gustul ei. lasă‐i pe ai noştri. Avea dreptate ăla din filmul.. se ştia că trăieşte din pensie.  după  ce  că  nenorociseră  o  lume  întreagă  cu  Coca  Cola  şi  McDonald’s.. Şi anume că. Nişte idioți..  Viorel  Corcoață ştia.  la  repezeală.  gata!  Nu  mai  ține!  Conştiința  lui. Erau înțeleşi să nu le aducă  în discuție în clar.  Avea  grijă. Ca să vezi.  din  convingere. 2011    atent..  Doar  fusese toată viața de partea celor mulți. el terorist!?.

  Dacă  totuşi...  mereu  alt  personaj.  peste  mouse‐ul  parcă  brusc  lenevit.  Pune  în  mişcările  brutale.  Conferea  versurilor  lui  precizie  şi  energie.  de  necombătut.. întotdeauna calculat şi stăpân pe fiecare părticică din creierul  său..  Mâna îi tremură. sau corect politică.. era aceeaşi. O să‐i treacă...  furioasă.  Obrazul  trebuie  să  rămână  curat.  cât  se  dau  ei  de.  Automatismul.. totuşi. riduri.  un  nev.  albul  gros  şi  pur    112 . Nimic care să‐l dea în vreun fel de gol. mai nou.  Singurul  de  care  nu  se  putuse  scutura.  cultivată.  Cum  l‐o  fi  dibuit.  Şi  dincolo.  Fata  lui  ‐  inteligentă. Simte că‐l arde.  La  urma  urmei. Caută...  Boxele păcăne. Aşa.  o  mică  cicatrice  din  armată.  Şi  trăia  bine  acolo. când lui îi fuge pământul de sub picioare.  Nu  că  nu  a  putut  ‐  nu  a  vrut!  Adverbul perfect..  moaie. Ca atunci când te primeneşti..straşnic. avea  vedenii.  Eşti  altul.. „pe  roşu”.  dinspre  ureche  către  baza  gâtului.  Or să vadă ei pe dracu'!  Criza asta e doar începutul sfârşitului. Întotdeauna a fost ordonat şi meticulos cu munca lui. cu grijă.  Straşnic!  Stiluri  atât  de  diferite!  Nici  ăia  de  la  CIA  nu‐l  puteau  descoperi. „Auzi.  Ce  led?  I  se  păruse... dădea bine.  un  ritm  scurt.  Straş‐nic!?  Vorba  lui..  încă  o  dată.  dragă?!  Degetele  țepene  şi  reci  bubuie  grăbit.  avea  o  viziune  justă. pe semne.  Operațiunea  finală. Forum după forum. Doar i‐a zis‐o răspicat: „Nu mai vreau să mai aud de tine în vecii  vecilor.  Cu  grijă. O să vadă ea cine e el şi câtă demnitate are....  draga  tatii.  Nu  îl  căuta.  Era  supărată  pe  el. Ba nu. Blog după blog. 2011    ştia  de  ce‐i  în  stare. na. Le are stocate.  straşnic.  îşi  face  totuşi  datoria  până  la  capăt  ‐  acoperă  tot.  Pe  măsură  ce  avansează  spre  baza  gâtului.  Straşnic.  Era. pregăteşte asaltul tăişului.  nervos. L‐a ghicit.  sacadate.. le băga de pe cel de‐acasă.. Doar astea. pe  Favorites....  Se  trezeşte  în  baie. Cu defecțiuni  inerente: vinişoare. Plus defecțiuni mai vechi ‐ câteva  găurele  de  la  vărsatul  de  vânt  din  copilărie..... Pe  urmă  a  mers.?  Apa  rece. Straşnic s‐a mai dat  de  gol...  atent.  se  obişnuise  să  devină..  şi  ea.  acea  notă  necesară  de  certitudine..  Avea  o  reverberație  aparte. He‐heeee..  Comunistule!  M‐ai  dezamăgit  de‐fi‐ni‐tiv!”.. Dincolo ‐ pielea. Ce ruşine!  Totuşi.  la  ei.... De acolo ‐ pe față. Pămătuful vechi.. Caută. descuamații...  năpustindu‐se  din  robinet drept în palmele lui.  dar.  tot  straşnic.. Se săpuneşte vârtos..  Gata. El..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.. curățat ‐ cât se poate.  Tocmai  acum..  Multă  grijă.. Forță şi concizie. tata. schimbi țoala de pe tine şi.  După  atâția  ani. din care au mai rămas  doar  câteva  fire.  toată  disperarea  lui.  mâna  îi  tremură  mai  tare  decât  alte  dăți.. gata..  decisivă.  Încet. la adresa computerului.  odată  cu  ID‐ul  folosit.  Mi‐e  ruşine  că  am  aşa  un  tată.  Urmează  rasul.  toată  furia. Citeşte cu  maximă atenție.  Clişeul. oriunde îl punea.  Hai!  Trage  sacadat.. Deschide  şi închide.. Ca un  glonț.  om.  mai  şi  greşea.  Linia  dreaptă  a  lamei  avansează... o luase razna.. Delimitare netă: până la tăiş ‐ alb.  Ia  să  vedem.ro.....?” Uite că. Fața albă ca o foaie de  hârtie de cea  mai  bună  calitate. Înainte.  Turbată. cuvânt cu cuvânt.  percutant..

  Doar  n‐o  paraliza  acum. Nu vrea să  facă  nimic  de  mântuială..  Degetele  i‐s  reci  şi  țepene. Ochii aceia cenuşii.  dar  trebuie.. Deloc.... milimetru de milimetru.. să nu care  cumva să se taie...  Din  luciul  oglinzii..? Ar trebui să țină şi cu cealaltă.  oricât  de  minoră  ar  părea.  faianța. nimic. Cum de  ți‐a  venit  ție  să  scotoceşti  prin  toate  mizeriile?  Abia  se  mai  ține  pe  picioare.  În  fața  ochilor  îi  şi  joacă  şuvoiul  de  sânge. mai greu. precizia e totul. îndepărtează două firişoare  rebele. dragă şi proastă.  în  preajmă..  Cea  cu  care  rămâne  cititorul.  Hai..  Ultima. Față i se schimonoseşte. Cu un susur perceptibil doar pentru urechea lui aflată  acolo.  Loburile  cărnoase  ale  urechilor  ‐  stacojii.  Niciodată  nu  a  lăsat  ceva  neterminat  şi.... Mijeşte ochii cu atenție sporită.....  întreprindere. Mai are atât de puțin.  Merge înainte.. că  i‐a tremurat mâna. Acum. Ar însemna că..  Acum  se  confruntă  cu  un  boț  strâmb.  Zbârciturile  de  pe  frunte..  Reuşeşte  întotdeauna  să  se  concentreze.  El  să  fie?!  Întotdeauna  se  admirase pentru felul cum arăta: trăsături regulate. despicând senin şi străbătând până  în adâncuri tot ce li se ivea în cale.  scăpate  de  sub  buluceala  firavă  a  câtorva  fire  sure..  Nu  mult.  Poza  lui  de  pe  coperta  cărților.  Oglinda. Cine naiba se  poate  făli  cu  o  față  imaculată..  Prostii.. gros.  când  slăbise  atât. Orice misiune. orice  afacere..  Ba  nu!  El  nu  a  fost  niciodată  omul care să lase lucrurile făcute doar pe jumătate.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. E bine? Îşi mijeşte ochii.  Apucă cu stânga..... discret..  Aici!  O  mişcare  puternică  şi.!?  Mâna  dreaptă  refuză  să‐l  mai  asculte...  tocmai  acum!?  Ştie  de  la  Tania  cum  începe.. E.ro....  la  urma  urmei?  Nici  măcar  golanii  ăia.!  Un  mic  efort  ‐  e  obişnuit.  darămite  în  ultimii  ani..  mai  are  atât  de  puțin!.  Nu  are  de  ce  să  se  teamă.. de om stăpân pe sine. Sprâncenele groase.  Degetele  strâng  cu  putere  metalul  pătat  al  bătrânului  aparat de bărbierit.. dar ferm  arcuite.  Tot  dreapta.  i  se  întoarce  şi‐l  plesneşte  peste  ochi  o  fizionomie  străină... Merge. dar.. 2011    cedează locul.?  .  puternic.  Ca  sângele. din greşeală. Nu vrea accident din neatenție. realității imperfecte.  şifonat...  trebuie  dusă  până  la  capăt în cele mai bune condiții. Ce‐i pe dedesubt.  o  fracțiune.. Ultima! Nu mai e nevoie să pipăie locul.. fata tatii.... Ce să fie cu el? Încă puțin!.  gata.  antipatică.. imediat sub perciunul stâng. hotărât.. Gata.  Ce.  Aşa. Ia uite!?. O  ultimă trăsătură.  atunci  când  trebuie..  Colțul  drept  al  gurii  e  strâmbat. Un  minut.. Trage uşor..  cămaşa....  dar...  cu  barbă.  parcă semnalizându‐i locul cel  mai potrivit.  cu  două  puncte  goale...  De unde...  ascuțişul  a  ajuns  chiar  deasupra  mărului  lui  Adam.  Trebuie!  Un  pic.  gata  să  explodeze  de  sub  tăiş.  Întotdeauna  l‐a  avut  proeminent.  parcă  amețite.  e    113 .  Mâna  refuză  să‐l  asculte.  cu  grijă!  Nu  vrea să producă nicio zgârietură.  ‐ Nu forța.  subliniind  parcă  gravitatea  şi  profunzimea  gândurilor. Nu e cazul. Dar nu‐l mai ascultă.......  tocmai  acum? Carotida pulsează. Nu  poate fi greu.. un sânge bătrân. Oooffff.  două. dar trebuie multă grijă.  Hai  odată!  Haaaiiii!.

 doar atât? Rahat. ddda.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  a  ttaaa...                  114 ... a rra. nu unde trebuie... Şi ea albă.. şi chiuveta. nu.ro....  Un  firicel  de  sânge  se  prelinge.. imaculată. Ahhh!  A mers!? Da. tat....... În loc de  bum  ‐  fâsss. pe piept..  Şi  oglinda... eu. Doar nemernica de carotidă a  rămas  intactă.... Simte că se năruie..... dar.  pe  tendonul  gâtului. 2011    de‐ajuns un milimetru..!  Dar  eu.  ajunge  pe  gulerul cămăşii... nnnuuu.  tu.. A...  Nici  picioarele  nu‐l  mai  țin.. Ce naiba.....  Totul  se  învârteşte  în  jur..  draga  de  ea!.  Fattt..  Of.  leneş.  tii  De‐ai  şti.

ro.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. LA ȚARĂ    115 . 2011        DRAGOSTEA.

  Şi  să  ia  măsuri.  Mai  întâi  l‐au  ras  pe  tovarăşul  prim..  pe  capul  lui  ‐  cazează‐i. Aia.  A  făcut  şedință ‐ nimic. Şi‐o făcuse cu mâna lui..  tocmai  la  o  treabă  atât  de  sensibilă  pe  plan  național. Vorbi şi cu popa.  de dinainte să fie el pus primar.. Cum? Iac‐aşa.  fostul  felcer  militar  ajuns  doctor. moştenise afacerea.  Cum.  băga‐mi‐aş!.  securişti.  dintr‐odată.  Băga‐mi‐aş. personal..  la  Magazinul  sătesc. Îl luase în colimator  şi  pe  Caşcarade.  sociologi.  activişti. cum paştele  mă‐sii?  Al doilea an ‐ la fel.  Măi..  cum îl băşcălise nevastă‐sa. Primise Ordinul Muncii.. poftim. El fusese  primul care şi‐a dat seama că nu mai mergea treaba. Şi totuşi.  Toți.  doctori. futu‐i!.  la  Căminul  cultural.. dă‐le masă. să afle dacă era vreo  babă care le rezolva pe muieri cu buruieni. aici.....    116 . să  stea la gura muierii.  mă  Postoleo. fusese  chestia  cu  primul  loc  pe  țară  la  făcut  copii.  Şi  cum  îi  străluceau  ochii  după cele cinci cerculețe aurite! Iar acum. n‐are încotro..  necum  ‐  el.  Să  decazi  aşa. Bou şi era.  în  vremurile  bune.. Dar şi  ştiuse s‐o valorifice.  strălucitoare  şi  unică.  Nu  care  cumva  se  dedulcise la „chioretaje”? Ți‐ai găsit.. Dracul ştie cum.  Pe  când  înainte.  era  acolo.. erau sumedenie. de ținea registrul  de  Stare  civilă.  Marinică  Postolea...?!? Mă. clasa a treia. Al treilea ‐ tot aşa.  de  le  pui  pe  toate  la  treabă?”. Insigna.?  Cât  te  uitai  de‐a  lungul  uliței.  Nasol.. 2011        ‐ Ahhh!  Ei..  De  unde. Şi când colo.  să  le  sperie. ca să ajungă aici! Mai întâi. Nu‐i venea să creadă.. Le‐a amenințat. Era prea bou. Veronica..  şi  la  exporturi. tot nimic.. dar fătau muierile astea!. Trebuia să cerceteze. Se uita  la ea... era cel mai tare primar din țară la afacerea asta. Direct de la Bucureşti! Biologi..  „Cum  faci.!    Şi cât se canonise. bietul de el. după atâția ani fericiți ‐ trosc. Chestia dura de mult. Chiar el.ro. ca boul.  să  le  încurajeze  să  reia  tradiția  comunei.  Comisia năvălise pe nepusă masă.  dacă  mai  vedeai  o  borțoasă‐două.  mai  mult  croşeta.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. o proastă...  de  ani  de  zile.  îl  interogase  primul  secretar  de  la  județ. Şi atunci.. i se apropia şi lui ştreangul de gât... să raporteze  de  ce  nu  mai  rămân  borțoase  urzicencele‐alea‐mici.  psihologi. şi  la  mica  industrie. Prost şi el. Cum ar veni. i‐a dictat cum să  le  prelucreze. S‐a luat județul de gânduri. L‐a pus pe şeful de post să caute.. se putea observa că stau prost şi la agricultură. Ce putea să facă? Şedință. În felul ăsta.  Şi‐o  dorise. dă‐le informații.  decât  să  facă  certificatele  de  naştere  care  aduseseră  gloria  comunei  Urzica  Mică.. Le‐a  zis.  când  l‐a  decorat. la urma urmei.. una mai mult  ca trenul....  pe  primul  loc  în  clasamentul  de  îndeplinire  şi  depăşire  a  planului.  Comuna  lui  se  situa.

  la  toți  indicatorii  ‐  alea  rămâneau  acasă.  s‐a  rezolvat. Nici nu era greu. Pe urmă..  Dar.  Balamucul  a  fost  stins  degrabă. Oameni serioşi..  făcuse  scandal  când s‐a prins.  fusese  singurul  care  luase  o  măsură  concretă  ‐  a  regulat‐o  pe  Frăsina  lu’  Chiojdoiu. cum  ar  spune  vecinii  bulgari. Şi.  A  avut  grijă.  Să  se  uite  după  negrese..BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  printr‐un  cumătru  de  văr  care‐o  avea  pe  fii‐sa  ceva  pe  la  învățământ. Cum să raportezi că CFR‐ul e de vină?!  După aia.  căci  Chiojdoiu  ăsta  era  gură  spurcată. Ba  se dusese şi la oraş... Mdeh. îl luară‐n bâză.. 2011    Nadolu.  mare  rahat.  Ideea cu studenții îi venise şi lui.  şi  de  la  picioare!  Ptiuuu.  Precedentul  se  exista  deja  şi. L‐au lămurit.. scroafa de ea. Geanina ‐  la cinci. dădeau fuga la oraş.  naiba  ştie  cum. numai bine le rămânea timp de  regulat ‐ scurt şi eficient. după ce fustangiul de Pomârlă fusese promovat ceva.  Parcă  el. viitori ingineri.. dar a întărit vigilența. Şi pe alea  de  la  mâini.. iar mezina.  când  schimbară  (tot  domnii  de  la  Bucureşti)  mersul trenurilor...  dacă  dormeau  mai  mult  şi  nici  mişcare  nu  mai  făceau  ‐  numai  nenorociri.  Ce  folos  că  scăpase  de‐alde  mitocanul  de  Pomârlă.  Primarul. dacă nu mai  era vedetă la demografie.  dacă  îi  luau  locul  filfizonii  ăştia  de  artişti?  Nici  vorbă!  Şi‐a luat angajamentul că se descurcă prin forțe proprii.ro.  măgarii.  însămânțătorii  erau  deja  duşi  la  muncă. de‐şi vopsise părul şi unghiile. Ce‐i drept.  Se  şi  îngrăşaseră. Cum ar veni: ’geaba treaba. Cu cine mama dracului să strângi  recolta. Valerica s‐a născut la doi ani după aia.  Ei…  şi. îndeplineau planul  exemplar.  Pe  româneşte:  mai  mare  daraua  ca  ocaua. Ani  de zile. tot de pe urma muierii ‐ s‐o vezi ce se mai bunghea prin oglindă.. în Craiovița..  îndeplinind  alt  plan.  că  i‐i  trimeteau  pe  ăia  de  la  facultatea  de  teatru.. ce mai chichirez gâlceava. a trecut totul cu bine.  pe  la  nu’ş  ce  ambasadă..  gazda  la  care‐l  cartiruise.    117 .  în  diplomație.sau  măcar  să‐l  pună  la  loc  pe  ăla  responsabil  cu  plantatul  de  spermatozoizi.  îl  anunțaseră  să  se  pregătească.  securistul. Şi la alți doi...  pe  Veronica  lui?  Ce  să  facă?  S‐a  făcut  că  nu  vede. l‐au potolit.  să‐i  trimită  studenți  şi  anul  ăsta. Şi.. nici curva de Frăsina  nu rămăsese. doar că. anul  trecut. De  asta e sigur.  trebuia  să  fii  cu  ochii‐n  patru. plecau cu cursa de 4 jumate. ăla deşteptătorul fu mutat mai spre 5. pe această bază.. nu după oltence!  Au aflat şi de ce nu mai fătau proastele lui ‐ din cauză de tren.  gata  îmborțoşate.  Toți  bărbații  se  duceau  la  muncă  la  combinat. a apărut chestia cu culesul recoltei. a băgat  sub brazdă vreo câteva zeci de hectare de porumb şi a raportat grindină.  nu  văzuse  cum  o  sorbea  din  ochi  alde  Pomârlă.  orişicât.  organizatoricul  de  la  județ..  dacă  toți  hăndrălăii  erau  navetişti  la  oraş?  În  loc  să  le  taie  trenul. un personal dinspre Craiova spre Calafat trecea pe la 3 jumate din  zorişi  dădea  țignal  la  semnal.  Tot  de  la  Bucureşti!  Se  deşteptase  la  timp. când îi deştepta  mecanicul de la personal cu şuieratul lui. Putea el să şuiere  mult  şi  bine... ei îl criticau că‐i rămân ştiuleții pe câmp.  da’  măcar  de  la  politehnică.

 El avea pe pieptul tricoului o insignă din  aur. dom’le! Amândoi mişto.  pe  atât  de  omeneşti. care îi stîrneau vajnicului primar  fiori  pe  cât  de  neprincipiali.  Nu  conta. dar ținea pe  pieptu‐i de aramă nu unul. să nu‐i pui?  Avea o mie de draci sub pielea aia albă. pe  care  scria  „Cursă  Speciala”. i‐a atras atenția să nu care cumva.  să  se  cunoască  mai  bine  şi  să  întărească  legăturile dintre țărănimea muncitoare şi intelectualitate.  Şi  ăsta  ‐  băiat  de  milioane:  simpatic. operă de artă! Mugurel‐studentul nu avea Mao. viitori ingineri.  Tot  uitându‐se  după  fustele  ei  (vorbă  vine.  ajunseseră  în  ospeție  la  popă... Când i‐a văzut coborând din autobuzul vechi.  când  unul  dintre  instructori  le  arătase  o  chestie asemănătoare.  Lui  Postolea  îi  venea  să‐şi  facă  auto‐lauda  pentru  meritul  de  necontestat că i‐a adus la Urzica Mică. când primarul  a intrat peste el în altar. Pişicherul  de popă îi făcuse imediat cu ochiul. Când a apărut  îmbrăcat în el la masă. Muguraş‐de‐la‐oraş te ardea cu nişte ochi strălucitori  ca două faruri de tractor. Doamne iartă‐mă..  încă. mde.  Nu‐i  vorbă. 2011    A meritat efortul.  curat  tineret‐mândria‐țării!  Se  orientase  corespunzător. ci chiar cinci cercuri! La început.. pe arătură. simțea el asta...  cu  cinci  cercuri  olimpice  ‐  o  splendoare  de  bijuterie. I‐a spus‐o verde‐n față şi lui  i‐a  plăcut  comparația.  harnici.  Domnul  Marinică‐primarul  nu  mai  văzuse  de  mult  ceva  aşa  de  strălucitor  şi  de  mişto...  Două  fete..  draga  de  ea  ‐  dacă  el.  văr‐su  lu’  Olguța. uite‐aşa se tot împungeau unul  pe altul..  dar  Mugurel. seara următoare. să‐i ducă punctajul de probleme pentru darea de  seamă. O  frumusețe.  nici  ea  nu  ducea lipsă.  avea  un  vino‐peste‐mine.  în  particular..  care  mai  de  care. I‐a băgat pe toți în Căminul  cultural.  Sportul  practicat  de  el  era  „aruncarea  cu  privirea”. l‐a trombonit  că  le  are  de  când  fusese  la  Olimpiadă.ro. dar mă‐sa era ceva contabilă pe undeva. până şi acritura de Veronica era    118 .. Erau şi glumeți tinerii ăştia.  Chiar  a  râs  ‐  şi. după slujbă.  cot  la  cot  cu  studenții. îl descoperise şi pe Mugurel. Cică  erau  veri.  Ăştia n‐aveau să‐l facă de râs.  ceva  de  speriat.  şi  nu  avea  cuvinte  ca  să  o  caracterizeze.  că  avea  nişte  pantaloni  raiați  care‐i  scoteau  în  evidența curul de vis şi talia de viespe).  ăştia  veneau  de  la  oraş  şi  erau  obişnuiți  cu  cozile. le amenajase acolo tot cazarmamentul..  de  la  şcoala  de  partid..  tupeist  şi  şmecher.  dacă  stăteai  la  rând.  se  hărniciseră  muierile  navetiştilor  şi  se  buluceau  la  câmp.  Iar  Olguța.  sanchi!  Tot  Olguța‐drăguța  l‐a  dat  de  gol..  ditai  primarul.  aşa. şi‐i făcuse  rost de insignă şi trening la care scrie pe spinare ROMANIA. ce mai.  i  s‐a  umplut  inima  de  emoție. ce familie.  Pe Olguța pusese şi el ochii... Privățile din fundul curții  fuseseră  văruite.  la  Los  Angeles.. de aur şi pus pe un cerc roşu.  iar  apă  se  găsea  la  pompă.  Dintr‐odată. noaptea. Cum.  veseli.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. dar seara.  din  toată  inima...  Băieți  falnici.  tinerele  şi  frumuşele.  Erau. cu capul lui Mao.  oricât strâmbase preoteasa din nas când le‐a văzut cum arată.. pe la sport. Ca‐ntre neamuri. Au tras un chef  de pomină.  Olguța  şi  Marilena... Cum să‐i laşi să mănânce la cazan?  A  pus‐o  pe  Veronica  lui  să  facă  masă  mare  şi  i‐a  poftit  încă  din  a  doua  seară. tineri de  viitor.

BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro, 2011    să scape pe jos oala cu ciorbă... aşa de bine arăta prietenul din Capitală.  Asta era în avantajul lui, al primarului care este... În felul ăsta, nevastă‐sa  părea că nu băgă de seamă cum îi fug lui ochii după bucile Olguței. Doar e  bărbat...  ce  mama  mă‐sii?  Şi  el  suferise,  acum  câțiva  ani,  când  cu  porcul  de  Pomârlă.  Mai  rău  era  că  nici  nu  prea  avea‐ncotro  ‐  te  pui  cu  Şeful?  Zbori. Şi era de abia la‐nceput de carieră... una promițătoare. Colac peste  pupăză,  istoria  cu  madama  lui  ‐  nici  acum  nu  e  foarte  sigur  că  nu  i‐o  compostase ăla, când cu drumurile ei la oraş... sau cu ale lui pe la „Ştefan  Gheorghiu”  din  Bucureşti,  unde  zăcuse  aproape  5  săptămâni,  trimis  de  județeană, netam‐nesam, la un curs de perfecționare politico‐ideologică.  Când se‐ntorsese, a cercetat el cu vigilență ce şi cum... dar ştia dinainte că  nevastă‐sa  nu‐i  o  toantă  din  alea,  să‐şi  ia  notițe  şi  să  le  păstreze.  O  fi  făcut‐o? N‐o fi făcut‐o...? Două chestii nu lasă urme pe unde trec: pasărea  pe cer şi bărbatul în muiere. Asta aflase şi el, de la unul mai deştept. Avea  dreptate,  fir‐ar  al  pagubei  să  fie.  Oricum,  se  perpelise  destul  atunci,  căci  ideea îi încolțise de timpuriu şi nu‐l lăsa să doarmă  liniştit. Nu‐i  era frică  decât  să  nu  ajungă  el  să  crească  pui  de  cuc  în  cuib  de  cioară.  Aşa  că,  la  întoarcerea acasă, se dăduse bolnav... ba cu ulcerul, ba ceva cu prostata  (asta ştia de la Caşcarade că te ține taman acolo, la locul cu pricina) ‐ totul  vreo două luni încheiate. Să fie el sigur că, dacă cumva... ceva... Stătea tot  cu  ochii  pe  calendar,  făcând  tot  felul  de  socoteli.  Ajunsese  să‐l  doară  bunătate de testicule, că Maricica de la poştă nu mai era la post... iar pe  inginera agronomă nici nu putea fi vorba ‐ prea era urâtă. Aşa că suferise  la greu, perpelindu‐se noaptea printre  gânduri  negre şi dureri ruşinoase.  Unde  pui  că  şi  Veronica,  dare‐ar  dracii‐n  coasta  ei...  îl  tot  îmboldea  să‐şi  facă  datoria  conjugală  ‐  numai  bine  să‐l  bage  şi  mai  adânc  la  idei.  Ea  pe  el...  el  pe  ea.  Într‐o  seară,  femeia  n‐a  mai  răbdat  atâta  virtute  şi  l‐a  întrebat de‐a dreptul dacă are vreo boală, ceva ‐ impotență, blenoragie?  Că prea stătea ca lemnul. A dat vina pe un control financiar care îl stresa  din  cale‐afară...  că  nu  trecuse  termenul  de  siguranță.  Nu  l‐a  crezut,  scorpie  cum  era.  N‐a  zis‐o  direct  (că  nu‐i  stătea  deloc  în  obicei,  era  ascunsă  şi  periculos  de  perfidă),  dar  lui  i‐a  ajuns  repede  la  urechi  că  se  interesase la punctul farmaceutic ‐ nu  cumva se tratează cu doctorii? I‐a  scotocit şi prin portofel... şi prin diplomat... bine că se suspectau unul pe  altul. Şi că n‐a fost cazul să...  După  aia,  lucrurile  se  liniştiseră  de  la  sine.  A  iertat‐o  ‐  o  fi  fost...  n‐o fi fost? Treacă de la el. Bine că n‐a ştiut, dacă totuşi... Se calmase, se  cumințise şi el. Ce‐i drept, ispite nu mai apăruseră. Asta, până la ochioasa  de  verişoară‐sa  lu’  Mugurel.  Simțea  cum  întinereşte.  Toată  ziua  era  pe  tarla, cu studenții. Şi nu doar că era, dar punea şi mâna la cucuruz. Să vadă  tânăra  generație  că  el,  cât  o  fi  de  şef,  nu  se  dă  în  lături  de  la  treabă.  Înflorise.  Umbla  fluierând  în  neştire  „Ai,  lelițo,  curu’  zvelt!”.  Seară  de  seară, protejații lui erau invitați la masă, că se săturase Veronica de atâta  bucătăreală.  Asta  e...  treaba  muierii  e  să  se  țină  de  cratiță,  nu  de  alte 

 

119

BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro, 2011    prostii. Era aşa de frumos cu verii ăştia doi... colo, sub bolta de viță, după  ce trimiteau fetițele la culcare! Mugurel îşi aducea şi ghitara, zdrăngănind  tot  felul  de  prostii.  Avea  un  cântec  haios  foc,  după  care  el,  Marinică,  se  dădea‐n  vânt:  „Dragostea  la  țară/  E  ceva  sublim/  Căci  se  desfăşoară/  Într‐un cerc intim...”. Râdea de se prăpădea. Olguța, dulceața de ea, intra  la duet, dădea ochii peste cap. „Orice întâmplare/ Orice adulteeeeer/ Are  rezolvare/  Fără  revolveeeer....”  În  timp  ce  Veronica  troncănea  vasele  la  bucătăria  de  vară,  bărbatu‐său  lălăia  cu  cei  doi  bucureşteni,  pe  care  îi  ținea  de  după  umeri,  tot  îndemnându‐i  să  mai  bea  din  vinul  lui  „căpşunică”, de nu găseşti în toată Oltenia altul mai bun. Când s‐a dus să  mai  umple  carafa  (bărbatul  dă  băutura,  femeia  pune  bucatele  pe  masă,  aşa zice tradiția), nevastă‐sa l‐a privit cruciş.  ‐ Om serios eşti tu?  ‐ Eteee... na. Mă laşi?    Acum  nu  mai  era  om  ‐  era  amorezat.  Recunoştea  cinstit.  Dar  numai în sinea lui!  Verii  tocmai  atacau  refrenul:  „O  vacă  a  iubit  un  bou/  Dar  bou‐i  bou  ‐  ce  poți  să‐i  faci?/  Ca  să  pozeze  în  erou/  O  înşela  cu  alte  vaci...”.  Tocmai la asta ieşi Veronica, cu plăcintele scoase din cuptor. Făcu ce făcu  şi  le  prăvăli  drept  peste  Mugurel.  Farfuria  se  făcu  țăndări,  ăsta  scăpă  ghitara...  ditai  balamucul.  Mândrețea  lui  de  trening  ‐  cu  stema  țării  deasupra  inimii  şi  cu  România  pe  spate  ‐  era  numai  foi  amestecate  cu  marmeladă.  L‐a  luat  la  pompă  să‐l  curețe  cu  o  spălătoare,  ceva...  Numai  bine să rămână el singur cu drăguța de Olguța. I‐a umplut paharul cu vin şi  a  pus‐o  să  bea  bruderschaft  cu  el.  La  urmă,  când  să  se  pupe...  zicea  că  merge la sigur. Dar Olguța şi‐a sucit în ultimul moment fața, apărându‐şi  gura.  Ruşinoasă?  În  schimb,  l‐a  strâns  ceva  mai  tare  în  brațe...  mai  tare  decât  ar  fi  fost  cazul.  El  s‐a  prins  de  mişcare  şi  s‐a  lipit  de  țâțele  care‐i  umpleau bluza.  ‐ Arşşş!...  Înțepătura  l‐a  împins  înapoi.  Ce  naiba?!...  Ea  râdea  ghiduş,  arătându‐i  insigna  vinovată  de  accident.  Tot  cercuri...  tot  cinci...  I‐o  dăduse văru‐său ei?  ‐ Nuuuu... am şi eu una la fel. Ce credeai?  Abia atunci, ca să‐l îmbuneze, fata şi‐a țuguiat buzele, frumos date  cu roşu, şi l‐a sărutat. Pe obraz, dar foarte aproape de colțul gurii! Era în al  nouălea  cer  primarul.  Nu  mai  vedea  nimic  în  jur.  De  lângă  fântână,  s‐a  auzit  o  chirăitură  muierească  ‐  istericalele  neveste‐sii...  era  sătul  de  ele.  Cine  ştie  ce  mai  scăpase,  iar,  pe  jos;  sau  pentru  doi  stropi  de  apă,  făcea  proasta un tărăboi!... Parcă o muşca crocodilul.  I‐a  tăiat  tot  avântul.  Olguței,  nu  lui.  L‐a  tras  repede  de‐acolo,  de  parcă  se  temea  să  n‐o  muşte  şi  pe  ea  ‐  primarul,  crocodilul...  Din  bezna  pompei, apăru mai întâi vocea lui Mugurel, pe zdrăngănitul ăla de ghitară: 

 

120

BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro, 2011    „Şi‐atuncea,  vaca  disperată/  De  boul  ei  depreciată/  În  loc  de  lapte‐obişnuit,/ A dat doar lapte co‐vă‐siiit!...”.  ‐  Ce‐i,  cucoană,  ce  pățişi?  Că  ai  un  țignal...  o  să‐ți  dau  sarcină  să  chiui la 3 jumate dinspre ziuă, să se scoale puturoşii ăştia de navetişti şi să  pună de treabă. Hă‐hă‐hăăă...  Musafirii  se  uitau,  neştiutori,  unul  la  altul.  Ba,  încă  Mugurel  i‐a  făcut şi cu ochiul vară‐sii, ceva de genul „Ăştia‐s cam nebuni, amândoi.”.  ‐ Un guzgan, mi‐a trecut peste picioare, na.... De când îți tot spun  să bagi un bec acolo, la apă, să văd şi eu pe ce pun mâna.  ‐ Ei, da... ici‐şa, cu ditai neoanele, şi tot îi scăpaşi băiatului ăstuia  plăcinta‐n cap. Măcar îl curățaşi ca lumea, sau te speriaşi tot de guzgan?  Şi iarăşi un hăhăit gros. Iac‐aşa, să ştie toată lumea care‐i stăpânul  şi  ce  putere  are.  Când  a  plecat  să‐i  conducă  pe  studenți  la  popă  acasă,  noroc  că  şi‐a  adus  aminte  băiatul  ăsta,  prietenul  lui,  că‐şi  uitase  ghitara  sub boltă, sprijinită de piciorul mesei. Cât a dat fuguța să şi‐o ia, Marinică  i‐a mai ciupit un piculeț de curte păpuşei care‐l scotea din minți. I‐a arătat  luna  şi  i‐a  promis  că  i‐o  aduce  şi  i‐o  pune  la  picioare,  dacă  asta  vrea  ea.  Puştoaica  a  râs.  Da’  o  făcu  într‐un  fel  anume,  încurajator.  Aşa  că  puse  mâna pe ea, s‐o sfar’me... nu alta.  ‐  Nuuuu!  Nu  aici,  în  mijlocul  uliței...  a  chicotit  Olguța,  lăsând  deschisă calea posibilităților.  Când s‐a‐ntors acasă, boccia lui pusese bot. Treaba ei... Da’ el, trei  săptămâni  jumate  acolo,  la  Ştefan  Gheorghiu,  câte  gânduri  nu‐şi  făcuse?  Şi  după  aia,  altele...  Aşa  trebuie  să  fie  bărbatul  ‐  energic  şi  intransigent.  Asta  învățase  cel  mai  bine  la  şcoala  vieții  ‐  cea  mai  importantă  dintre  toate.  Tot la şcoala asta se formau, pentru muncă şi viață, studenții ăştia.  Foarte  bine.  Şi  pentru  ei,  şi  pentru  țară,  şi  pentru...  el.  Se  îndrăgostise  lulea, cum se zice pe la ei, prin popor.  Dar nu‐şi pierduse mintea, cum pățesc unii când le pică mintea‐n  coaie. Nu! Tactica lui era precisă ca un bisturiu. Prietenia cu Mugurel ținea  loc  şi  de  paravan,  şi  de  generator...  şi  mai  salva  şi  pârdalnicele  de  aparențe. Se țineau ăştia doi unul de altul, se ținea şi el de ei. Prietenie la  cataramă. Băiat deştept, Mugurel... nici nu fu nevoie să‐i spună explicit că  tânjea  să  rămână  mai  mult  cu  Olguța.  Galant,  se  oferea  să  intre‐n  beci  după vin, să meargă‐n fundul grădinii să smulgă ceva roşii proaspete de pe  arac... Când nu se descurca, o chema în ajutor şi pe Veronica. Numai bine  să‐l  lase  singur  cu  dulceața  de  Olguța.  Asta  ‐  toată  numai  un  zâmbet.  Şi  nişte  gropițe‐n  obrăjorii  ăia...!  S‐o  mănânci,  nu  alta.  Domnul  Marinică  devenise tot mai curajos. Fata... şi ea ‐ n‐ar vrea, da’ s‐ar lăsa, la o adică.  Şmecheră, nurlie... părea unsă dacă nu cu toate alifiile, atunci cu destule  dintre  ele.  Era  doar  chestie  de  răbdare.  Şi  de  ştiință,  desigur.  Primarul  simțea că se află pe calea cea bună. Trebuia să găsească doar momentul  potrivit.  Şi  locul!  Asta  e  fată  de  oraş,  nu‐i  pui  fustele‐n  cap  la  căpiță,  ce 

 

121

BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.ro, 2011    anteriul ei...? Pe scurt, domnul primarul nu mai vedea nici în dreapta, nici  în stânga. Doar înainte!  Partea  nasoală  era  că  stagiul  studențesc,  de  activitate  în  agricultură,  se  cam  apropia  de  sfârşit.  Trebuia  să  întreprindă  ceva...  să  treacă degrabă de la vorbă, la faptă. Doar aşa suna şi îndemnul repetat, cu  consecvență,  de  conducerea  superioară.  Vrăjeala,  nu‐i  vorbă,  era  frumoasă ‐ cam ca propaganda de partid. Dar asta n‐avea niciun rost, dacă  nu  urmau  măsurile  concrete  de  transpunere  în  practică.  Trebuia  să  se  descurce. I se învârteau ideile în cap... ceva de speriat. Acum îi părea rău  că se certase cu otrava de soacră şi‐i interzisese Veronicăi să se mai vadă  cu ea. Ce bine i‐ar fi prins vreo două zile în care să ia fetele şi să‐i facă o  vizită  colo,  peste  deal!  Dar...  capu’  face  ‐  curu’  trage.  Altă  perlă  din  înțelepciunea strămoşească şi care se potrivea, taman acum, ca musca‐n...  pardon, căcat.  Era  clar  că  ăştia,  oricât  s‐ar  fi  străduit,  nu  puteau  să  adune  tot  cucuruzul. Tot el, cu vreo două tractoare, urma să bage sub brazdă ce mai  rămăsese ‐ dacă‐l vedea Cel de sus, din elicopter? Că... cam avea obiceiul  ăsta...  Aşa  că,  luat  de  avântul  lui  amoros,  combinat  cu  justificatul  patriotism  local,  a  pus  de‐o  excursie  de  studii,  la  Grotele  cu  turci...  Era  mândria  turistică  a  zonei,  undeva  spre  Dunăre.  Ştia  bine  catacombele.  Plănuia  să  o  rătăcească  pe  fată  pe  acolo  şi,  rămaşi  singuri,  să‐i  pună  problema  aşa  cum  se  cuvine...  Şmecher,  l‐a  sondat  pe  prietenul  lui  Mugurel (că băuse şi cu el acelaşi bruderschaft, doar că, la alt rând de vin),  ce  părere  ar  avea  dacă...  A  primit  încurajarea  aşteptată,  doar  că  el  s‐a  scuzat  că  suferă  de  claustrofolie...  parcă  aşa‐i  zicea...  şi  că  preferă  să  rămână în sat. Foarte bine. Luară un tractor de la ceapeu, îi puseră două  remorci  ca  să  încapă  tot  viitorul  intelectualității  în  ele  şi  porniră  cu  cântecul înainte şi cu primarul la volan. Olguța, alăturea, se fardase ca o  artistă  şi‐şi  luase  pe  ea  treningul  cu  tricolor  al  lui  verişoru‐său...  dacă  nu  cumva avea şi ea unul la fel, că tot se trăgeau din neam de sportivi de talie  internațională.  Când  să  se  apropie  de  grote...  se  întunecă  ca  dracu’,  cu  fulgere  şi  tunete...  Ar  fi  fost  numai  bine  să  intre  cu  toții  şi  să  se  adăpostească acolo, dar vreo două isterice au început să urle, iar acritura  de asistent... sau ce‐o fi fost, a spus că să se‐ntoarcă degrabă, că el nu‐şi  asumă riscul... bla‐bla... Căcăcioşi. Dacă ar fi fost pe‐aşa, s‐ar fi‐ntors şi aia  din  drum...  Ana.  Şi  n‐ar  mai  fi  ridicat  nea  Manole,  ăla  din  poezie,  nicio  mânăstire...  fără  sacrificiul  ei  eroic  şi  neprecupețit.  Şi  el,  la  fel.  Dar...  n‐avu‐ncotro  ‐  făcură  cale‐ntoarsă,  ’tu‐i  parascovul  ei  de  ploaie!  Ajunse  acasă  ‐  bombă  de  nervi,  mai  să‐i  bage  mâna‐n  păr  caței  de  neveste,  pe  care  tocmai  ce‐o  găsise  hărnicia  să  se‐ncurce  cu  sapa  printre  buruienile  din fundul grădinii... de era toată smulsă, cu paie‐n cap şi plină  de noroi  pân’ la cur. Şi mai erau doar două zile...  Ideea i‐a venit noaptea. Dacă tot începuse să sufere de insomnii...  Dimineață,  îl  luă  deoparte  pe  Mugurel  şi‐i  spuse  totul  deschis,  ca‐ntre 

 

122

  de  la  bufetul  partidului. Aha! Deci.  sancțiuni  de  partid. Glumea.. 2011    bărbați..  Avea  ceva‐mpotrivă?  N‐avea..  dacă  preferi  pensia  alimentară..  ‐ Niciun păi.  pe  urmă  l‐a‐ntrebat  dacă  e  pregătit  cum  se  cuvine. p’aci ți‐e drumul!  Conducea Marinică.. ca să i‐i dea Olguței  pentru  cafea  veritabilă  şi  cartuşele  alea. o mie de ani.  momentul  se  răcise. la  țară. Ai prezervativ la tine? Că doar n‐o să îndeplinesc..  unde  avea  legitimație..  n‐a  mai  avut  răbdare. inginereşte. Au pus totul la cale aşa..  Încântat.  Le  procura  el.  Sau.  nebuna  i‐a  cerut  să  i‐l  arate.  Bufetul  era..  una  perfectă.  Băiat de comitet.. i‐a strâns ca lumea acul..  I‐a  smuls‐o  din  mână  şi  şi‐a  pus‐o. de nasturi.  Dar.  Promițător. Smucea.  Primarul‐Înamoratul  construia  planuri  şi  trăgea  învățăminte.  Se  înfierbântase  rău...  într‐adevăr. O fi Veronica lui cum o fi.  ‐ Asta nu mai cade de‐aici.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  ‐ Păi.  Marinică a scos trei sute. bluza de pe ea. Luă ARO‐ul  consiliului popular. „primi” şi nota  telefonică de la județ.  pensie  alimentară. Insigna cu cinci cercuri aurite sări pe jos. dacă‐i ordin ‐ cu plăcere. dar.  ‐ Dă‐o‐ncoa’!..  Îi  tremura  mâna  pe  fermoarul de la pantaloni. de la el din buzunar.  ‐ Nu aici. la o adică.....  domnule!  Când  făcură  pauză  de‐o  țigară.  Oricum.  Era.  Cavaler.  Ce  înseamnă  să  ai  o  miză  serioasă..ro.  deocamdată.... că nu‐s vacă. nu putea  ieşi nimic.. să mă regulez pe câmp!  O privea ca boul.  priceput.  cu  mişcări  repezite.  A primit ca răsplată un zâmbet fermecător.  Pe  lângă    123 ...  Olguța  i‐a  dat  întâi  o  gumă  de  mestecat. S‐a oferit să‐şi aducă aportul.  Doamne fereşte.  nervoasă.. să facă totul.  de  BT  ‐valută  forte.!  Auzindu‐l. chiar divorț..  unitate  de  cazare  şi  alimentație.. A băgat în viteză..  bombănind ceva despre porcăria de închizătoare care o făcuse până acum  să mai piardă vreo trei.  aprovizionat  corespunzător.  Şi‐ncă  cum.. Adică nedumerit de tot. Fata era mai deschisă ca niciodată.  Tot  Mugurel. Se aplecă  degrabă şi o recuperă de acolo.  poate.  ‐  Cumperi  de  la  farmacie. Râdea la poantele lui cu  două‐nțelesuri. rămas singur în biroul primarului...  Şi  nici  nu  era  cazul  să  rişte  complicații  urâte... la 7 dimineața.  la  marginea  unei  pădurici. prețioasele indicații de înmulțire a populației.  Hait! Începuse să‐şi descheie.  Nu. Vrei ‐ nu vrei. cu o mână pe volan şi cu alta pe bulan ‐ un  vis.  alta  mai  bună  ca  ea  nu  era  uşor  de  găsit...  de  acolo.  la  loc. cu fata alăturea şi.  poate  şi  unde  ştia  că  e  ultima  ocazie...  Bun..  Mamăăă!... Fără el.  faci  rost.  pe  vremuri  d‐astea.... de emoție şi de dorință.  La  parterul  lu’  UCA..  a  întors‐o  spre  el  şi.. La ei în sat.. provocator. Tot ce ținea de el. N‐avea..  Prietenul  la  nevoie  se  cunoaşte.

 s‐a lăsat. 2011    țigările bulgăreşti şi cafeaua cu procent redus de nechezol.  Un  călcâi  repezit... Dar.ro. Se lăsa seara.. s‐a strofocat. Inutil.. parcă....  În  şoaptă.  Era  supărat  rău  primarul.  la  UCA. şi procesul  verbal  de  încheiere  a  practicii  studențeşti  în  agricultură  din  satul.  ca  să  țină  cu  mâna  conducta de la pompa de benzină. s‐a jurat că.. A  mai încercat o dată.  Până  în  sat.. apoi două.  să  fi  ştiut  din  timp..  Mdeh.  Scrisese  un  maldăr de sancțiuni administrative.. prins între cutele cearceafului mototolit.  ‐ Ahhhh!!!. ca steagul partidului. A sărit ca ars.... A mai  căutat la o farmacie.  expert.                        124 . Măcar ea. s‐a milogit. era roşu la față... Rahat. clipă de clipă  şi‐n proporție de masă.  Când  s‐a  aruncat  peste  muiere. Turba primarul. N‐aveau şi pace. şi‐a mai luat o  cremă de corp şi nişte caşcaval. A mai încercat să o convingă..  I‐a promis.  ‐ Prezervative. O să facă el ordine şi‐n privința asta. la întoarcere.. fir‐ar mama ei a dracu’ de porcărie. Doar  i‐a zis paraşuta de Olguța că e slab sistemul de prindere. asta  chiar era o chestie din teorie care se verifica: ceas cu ceas. Se uitau la el  ca  la  un  nebun. cum îi era obiceiul.  între  picioare  l‐a  demobilizat  rapid. când Marinică a dat să se  năpustească  peste  ea. Dar aşa.  n‐au  mai  schimbat  o  vorbă.  în  perioada.. chestia cu „O vacă a iubit un bou”.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. semnase toate amenzile.  când  a  ajuns  noaptea  acasă.  domnule??).  se  descurca  cumva..    Tot asta. Familia e baza societății. mai în forță. la mişto......  Doar  ea  fredona.?    Oricât  de  ruşine  şi  de  frică  i‐ar  fi  fost  (tocmai  acolo. Nici n‐a vrut s‐audă...  a  riscat. a aprins veioza şi  se uita ca boul la acul auriu.. Degeaba...  De  dat  jos..  aia  nu  a  mai  opus  rezistență.  Înțepătura l‐a electrocutat..  să‐i  facă  felul.  discret  şi  mobilizator  ‐  întâi  i‐a  fluturat  tipului din dosul tejghelei o sută.  făcea  el  rost. lălăia şi Veronica  lui. Erau tot în  pădure  şi  a  simulat  o  pană  de  motor.

 2011      PRATER NOSTER    125 .ro.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.

 în doar câteva secunde (cel mult!)  ceea ce el  îi  semnala nervos. la fel de nepotrivit ‐ de parcă i‐ar fi făcut o  favoare. aparent imobilă.  îi  cădeau  greu  comenzile. după Codruța. indicatorul  zburase de sub privirea ei năucă.  atmosfera  se  încordase..  ca  de  fiecare  dată.  un  tânăr  de  viitor:  energic.  biata  de  ea.  îşi  cerea  scuze. Impulsivitatea lui antipatică.  Muțu  se  chinuia  zadarnic  să  repare  greşeala care.  Tot mai în urmă.  Şi  acum. ți‐ai găsit!. rămânând undeva.  Aceeaşi  tăcere  seacă. care numai a ordine nemțească nu aducea? Îl  rugase să conducă mai încet.  pe  la  începutul  anilor  ’80.  După el ‐ semn de vinovăție fără dubii.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  Din  nou. acum.  Prea  sever..  Soluție  preluată  şi  de  edilii  bucureşteni. deja panicat..  ce  să  mai  vorbim?  Câteodată.  Era  un  cadru  de  nădejde... între ele ‐ o apă  oarecare.. cine mai  ştie?  Ca  de  fiecare  dată.  aşa  cum  îl  caracteriza  maică‐sa atunci când se supăra pe el. mereu în contratimp.  în  încercarea  de  a  face  Dâmbovița  altceva  decât  ajunsese. cu maluri perfect betonate.  la  fel. dioptriile îi crescuseră. pe alocuri  insuportabilă. De  aceea rataseră ieşirea din autostradă spre Landstrasse Gurtell. mereu  pe  alături  de  intențiile  lui... Acum. justificată sau nu.  doar  o  modalitate  practică.  de  „domnul  şi  stăpânul” casei. Muțu ştia. vorba vine.  Se  învățase. Doar că. certă şi impardonabilă.  să  tacă  şi  să  înghită.  instalată  din  două‐trei  cuvinte  aruncate.  precis. dar lipsită de  delicatețe.  ca  tânăr  inginer  stagiar.ro.  apoi  considerațiile  aruncate cu acea superioritate.. că nu  este  fluviul  care  îl  inspirase  pe  Strauss. mâinile îi tremurau nervos. Obiceiul ei de a se asigura şi a verifica  înainte  nu  se  potrivea  cu  ceea  ce  trebuia  să  facă  acum. din ceea ce privise pe hartă.  rigid  „ca  un  ofițer  prusac”. după toată beşteleala.  dar  o  făcea târziu şi. Cum.. Doamne iartă‐mă. maşina  goneşte de‐a lungul  unui canal aproape meschin. cu doar câteva minute mai înainte.  Vederea  i  se  împăienjenise. Sau nu se obişnuise. poate reală în unele privințe. în spațiul strâmt  dintre  bord  şi  scaunul  din  dreapta). să te  descurci în tot haosul ăsta..  Pe  acel  faimos  şantier  se  afirmase  Tiberiu. vedea şi ea cum circulau austriecii.. 2011        A  oprit  cu  un  gest  scurt. fiica lor ‐ semn de  prostie. al ei. Ce‐i  drept. stârnise furia bărbatului. al maşinii.  de  tact.. turația nervoasă a motorului.  Imposibil!  Nu  mai  era  tânără  (nici  atunci  nu  excelase  în  sprinteneala  reacțiilor).  Dunărea  albastră. Codruța naviga pe cine ştie    126 ..  autoritar. nu se ştie cum. în dreapta şi în urmă.  inginerească de a scuti metropola de inundații şi a‐i colecta într‐o casetă  subterană  dejecțiile.. obligată să‐şi  smulgă ochelarii de citit. ochii îi lăcrimau. spre a verifica. mai curând răsucită alandala.. Şi totuşi. Aşa pățea de fiecare dată. să‐i lase timp de orientare. nici nu era aşa de simplu.  autoritar. se obişnuise cu ea.  Cu  blestemata  de  hartă  despăturită  pe  genunchi  (despăturită.  În  locul  muzicii.

 că tot aia e.  aşteptând  să‐i  treacă  nervii.  Întâmplare…  După  căsătorie.  reci  şi  serioase.  aducându‐i  din  nou  împreună. după gustul şi temperamentul lui..  pierdut  în  coloana de automobile.  nu  putea  să  nu‐şi  amintească  Muțu. muzica rămânea singurul remediu.  Nu  erau  melomani  ‐  împătimiți  ai  subtilităților  melodice.  Tiberiu  nu  greşea  niciodată.  apoi  casetofonul  achiziționat  grație  unui    127 ...  după  certuri  sau  stări tensionate. strecurați  prin  bacşişul  dat  portarului.  Ce‐ar  fi  ieşit  dacă  se  aprindeau amândoi?  Bătrânul  VW  rulează  de‐a  lungul  malului  cenuşiu.  îi  reproşa  bărbatu‐său.  din  delicatețe  sau  numai  din  slăbiciune. poate cam mocăită uneori.ro.  Încetineala de care era acuzată reprezenta.  de  câte  4‐5  etaje.  fleacuri.  zăgăzuită  de  hachițele  lui.  O  mai  scrântea  şi  el.  într‐o  toană bună de‐a lui ‐ „Muțiunea de cenzură”.  Înțeleaptă  sau  resemnată  (dar  şi  asta.  doar  nimeriseră  alături.  o  făceau  tot împreună.  nedreptățindu‐l  nemeritat. O iubeau amândoi şi  se  regăseau. Pe stânga ‐ apa strânsă în beton. acum. cineva sau ceva i se  punea  în  cale.  ‐  Poți  să‐i  dai  drumul. ori măcar să se  avarieze  într‐un  punct  important. pe dreapta ‐ se  lăsau  depăşite  clădiri  de  piatră.  altfel  se  punea  problema. inatacabile la prima vedere) să eşueze. plin cu turişti poate ceva mai  bătrâni. la spartul  târgului”.  îşi  dădea  singur  seama.  Prefera  să  tacă.  făcând  semn  către  casetofonul din bord. Şi nu mai sta îmbufnată. Bărbatul ei era  inteligent. studenți săraci.  în  mirajul  ei.  şi  mai  cu  seamă  după  naşterea  Codruței. Aşa se cunoscuseră ‐ la Ateneu.  cu  doar  câteva  minute  în  urmă.  Aproape  întotdeauna.  concede  bărbatul.  Preferau  radioul  dar.  adormea  „în  oala  cu  răbdare”. cel  mereu  călcat  pe  ambreiaj).  Adevărul  era  că.  Şi  totuşi.  până  la  urmă.  aproape  întotdeauna.  se  lovea  de  împrejurări potrivnice.  atunci.  prostii. 2011    unde ‐ recepționeră pe un vas de croazieră.  iritat  de  ceea  ce  el  considera  a  fi  doar  mofturi.  Tibi  avea  structura  de  conducător.  suficient  ca  să  iasă  din  ele  altceva.  atentă şi migăloasă (prea migăloasă. Multă vreme a funcționat pickup‐ul cumpărat din primul ei  salariu  de  profesoară  la  țară. „Te‐ai trezit şi tu.  la  Concertul  pentru  vioară  şi  orchestră  al  lui  Beethoven..  să  corecteze  ‐  de  unde  şi  porecla  primită.  tot  o  formă  de  înțelepciune era) nu‐i reproşa niciodată partea lui de vină.  nu  aveau  niciunul  loc.  prea  adeseori  se  întâmplase  în  aşa  fel  încât  proiectele  lui  (curajoase. lăsând  impresia  de  nepăsare  ‐  nimeni  nu  trebuie  să  ştie  ce  e‐n  sufletul  tău.  La  loc  comanda!  Aceeaşi  Dunăre  albastră.  Era  prudentă.  de  ascultat. între liniile drepte ale ferestrelor înalte şi fără  balcoane sau alte podoabe arhitecturale.  să  verifice.  mersul  la  concerte  devenise  o  raritate.  se  revarsă  acum  binefăcător.  dar nu fricoasă.  Avea  doar  ghinion. Emoțiile şi le stăpânea. răgazul necesar ca  să  analizeze.  dintre  ei  doi. sigur mai bogați decât părinții ei.  alcătuite temeinic.  De  fapt.  cu  fațade mai curând severe.  ai  rafinamentelor  componistice  ori  instrumentale.  iar  Muțu  de  executant.  de  decident. de circumstanțe nefavorabile.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. în realitate.  Dar.

  livresc  vorbind. în  cel  de‐al  doilea.  Inițiativa  de  a  fugi  din  țară.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. i se suspendase permisul şi fusese nevoie de o  pilă la Miliție. făcut de el la uzină şi.  la  Sânge  vienez  făceau  apel  când  nu  era  gata.  sigur  păguboşi). sub bordul  automobilului.  aparent  iremediabil.  dar  cu  dobândă  avantajoasă. dar. şi de  o sumă  consistentă  de  bani  (sfânta  şpagă)  ca  să‐l  recapete  în  timp  util.  chit  că  Cehoslovacia. în sfârşit.  Dunărea albastră le domolea emoțiile şi grijile pentru obținerea vizelor de  intrare. Valsul Imperial era remediul la impresia că nu au cum să le ajungă  banii. imperiala şi capitalista Vienă reprezenta o țintă. când apucau să pună un ban deoparte.  Marşul  lui  Radetzky  (despre  care  Tibi  tot  nu  avea  habar  cine  fusese şi de ce a meritat să i se dedice un marş.  nu  primiseră  paşaport.  Viena.  posesoarea  unei  pensii  de  invidiat.ro.  pe  la  mijlocul  anilor  ’80.. decizia de a fugi în  Occident. era accesibilă ca destinație turistică. preferând să cumpere în avans sau în exces.  atunci  când  moralul  li  se  prăbuşea.A. pusă tot de mătuşica Iulica.  „Vai  de  cozonacul  vostru. ați împlinit 50 de ani şi  tot vă mai cârpiți ciorapii. cadou  la majoratul Codruței.  Şofer  de  avarie.R.  reparația  maşinii.  Administratorul  şef  al  bugetului  de  familie  era  Tibi  (se  putea  altfel?). computerul cumpărat în rate..  captivi  ai  unui  sistem  inept.  ca  să  se  revolte. Nu fuseseră niciodată destul de înstăriți pentru a se  gândi la o instalație mai sofisticată. În primul an. 2011    C. Nici Muțu nu era risipitoare.  de  pe  urma activității de‐o viață la Ministerul de Interne.. reuşise performanța să nu  se  atingă  de  banii  încasați  pe  o  meditație  destul  de  chinuitoare.  la  timp.  Erau  prea  fricoşi. La o trecere de  pietoni. Doar că privea lucrurile mai  gospodăreşte. deşi ea îi spusese.  Permis  avea  şi  ea.  avea  să  le  reproşeze  mai  târziu  Codruța.  Aşa  că  aleseseră  să  pună  în  seama răspunderii parentale. nu aveau destui bani pentru excursia prin ONT.  cum  să  se  lase  cineva  de  bună voie în seama ei?!    128 .  sub  povara blocajelor de tot felul.  Acolo  era.  Adevărul  e  că  visaseră  o  viață  întreagă  (cum  se  spune  în  toate  clişeele  cu  pretenții  de  expresivitate  verbală)  la  călătoria  asta.”    Caseta cu valsuri vieneze îşi făcea acum datoria acolo. Abia la a  treia încercare izbutiseră să obțină vizele necesare. detestata de ea.  Îi  însoțise  pe  tot  parcursul  pregătirilor  pentru  acest  voiaj..  îi  aparținuse  tot  lui  Tibi.  pe  vremea  aceea Republică Socialistă.  Moscova  celor  trei  surori  cehoviene.  cenzurând  cu  severitate  orice solicitare. când apărea o  oportunitate de preț. ba îi şi  printase  informația  culeasă  de  pe  internet)  funcționa  ca  o  pungă  de  aurolac. idealul unei vieți  cenuşii  de  intelectuali  (poate  mărunți.  dar  nu  şi  voie  să  pună  mâna  pe  volan. văzută prea târziu.  decât  în  caz  de  forță  majoră.  apăreau  întotdeauna  alte  urgențe  de  rezolvat. Pentru această excursie.  să  protesteze.  îi  căina  ipocrit  mătuşica  Iulica.  ducându‐se  de  fiecare  dată  la  bancă  şi  depunându‐i  într‐un  depozit  pe  termen  lung. a grijii pentru viitorul ei.  falnica.  de  Doamne  fereşte.

  în  fond. Şi tot atât de puțin noroc.  de  fiecare  dată  când  ceva îl contraria ‐ de la emoții la spaime.  de  spaimă. cu asigurările că el este un cetățean fidel şi responsabil. mai ales acestea din urmă.  Mai  aveau  doar  câțiva  metri până la fâşia de arătură despărțitoare când. a fost  îngrozitor.  al  bărbiei. se documentase discret şi  avea  de  gând  să  ajungă  la  acel  punct  de  frontiera  slovacă  unde.  datorită  acestui  complex  de  inferioritate.  Îi  cunoaşte  reflexul  emoțional. o asigurase  el.  Ar  fi  dat  orice  să  fie  şi  el  capabil  să  controleze  emoțional  realitatea.  Muțu  ştie  că. dedicat  socialismului… bla ‐ bla.  cu  frica‐n  sân  şi  cu  gândul  la  cum  avea  să  decurgă  plănuita  şi  riscanta  trecere  prin  Cortina  de  Fier). Nu‐i face nicio plăcere să‐şi amintească.  „Doamne. O admiraseră cât de mâlos‐maronie.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  pe  atât  de  nemeritat)  tocmai  ceea  ce  îl  obseda.  pierdută.  se  enerva  când  vedea  cât  de  liniştită  putea  să  fie.  înapoi spre casă.  în  acelaşi  timp.  o  ramura  a  lui  luând‐o spre  Ungaria.  să ajungi dincolo. dar şi cât de  falnică era aceasta la Bratislava şi.  se  trezea  aproape  întotdeauna  că  ridică  tonul  la  ea.  în  care  Tibi  se  trezea  aruncat  brusc.  Şterge cu un gest matern broboanele de sudoare care au năpădit  fruntea  bărbatului. Degeaba..  acea  bărbăție  pe  care  o  invidia  atâta  la  alții.  Dacia  lor  la  mâna  a  doua  neavând  casetofon.ro. Firea  lui  anxios‐isterică  îl  trăda  în  majoritatea  încercărilor  de  a‐şi  afişa  stăpânirea  de  sine.  dar  sesizabil. dacă tot te ții de ea.  iar  din  trufia  de  etern  comandant  a  lui  Tibi‐Durul  nu  mai  rămăsese.  Observând  tremurul  uşor. O  admira  pe  nevastă‐sa  dar.. fără ca soldatul de la barieră să‐ți mai ceară paşaportul. Nu‐ți trebuia.  reproşându‐i  (pe  cât  de  neelegant...  o  porniseră. Codruța.  în  astfel  de  momente.  instalat  după  şocul  acelei  tentative  nocturne  de  trecere  frauduloasă  a  frontierei  cehoslovaco‐austriece.  Partea  proastă  era  că.  după  ghişeul  de  control  al  paşapoartelor. decât rictusul unei momâi îngrozite..  se  desprinsese  o  siluetă  masivă.  tocmai  pentru că nu era capabil să o practice.  răsuflaseră  uşurați  la  trecerea  frontierei  româno‐maghiare.  de  panică  stăpânită  cu  oarecare  demnitate. ghemuită pe  bancheta  din  spate.  scăpați  cu  bine  de  vigilența  cerberului  cu  baioneta  la  armă. Şi cât nu se străduise!.  Aceleaşi  stări  înnodare  psiho‐afectivă. decât puțin curaj ca să o apuci spre dreapta. la câțiva centimetri de țeava armei sprijinită pe fereastra lăsată  a automobilului.  Cu  caschetă  militărească  pe  țeasta blondă şi cu acelaşi temut pistol automat pe umăr. după ce se făcuseră că vizitează Praga  (străbătută  automat. 2011    După  atâtea  belele.  ‐  Ce  dracu'  facem  acum?!  Pe  unde‐o  apucăm  să  scăpăm  din  balamucul ăsta? Vezi şi tu ce mai e pe harta aia. Planul lui Tibi părea realizabil.  trebuie  să  fi  apărut  un  polițist..  să    129 .  drumul  se  bifurca.  pe  undeva. din întunericul presupus  ocrotitor.  ea  înțepenise  de.  tremura  şi  scâncea.. iar cealaltă spre  Austria.  sau  măcar  să  pară.  chipurile. bâguind jalnic nişte  scuze  care  amestecau  printre  ele  autocritica  de  a  fi  greşit  neintenționat  drumul.  în  câmpul  lui  vizual.  cât  de  apucat  mai  sunt!”. Ce mai..  lălăiseră  triumfător  aceeaşi Dunăre albastră.

  sora  bunică‐sii.. dar se simțea răzbunat când. doar că.  fără  panica  eşecului  şi  ruşinea  de  a‐l  îndura. izbutea să o pună în dificultate. în vara lui 1989. nevricos şi greu de înțeles. când  ungurii au deschis aceeaşi râvnită graniță austriacă pentru turiştii redegişti  care  voiau  să  fugă  în  Germania  de  Vest.ro. 2011    reacționeze  cu  sânge  rece. nu se  simte tentată să‐l corijeze.  combinat  cu  umori  şi  alte  acumulări  negative.  când  liniştitoare pentru el. simțea o perversă încântare când o prindea cu ceva criticabil. aducându‐i argumente de bun simț.  la  curent  cu  obstacolele  dinaintea  plecării.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. Nu îndrăzniseră  să povestească nimănui ce li se întâmplase. i‐ar fi  putut nenoroci. lângă el. se canonise cu o admirabilă înverşunare să‐i ofere  acestei  nepoate  cât  s‐a  putut  mai  mult  din  educația  şi  manierele  începutului de secol XX. cu tot ascendentul celor aproape şapte ani de  pian urmați cu străşnicie. acolo.  o  certă  hipertrofiere a persoanei întâia. Nici Muțu. în felul lui. Jena pe de o parte.  priveau  îngroziți  în  urmă.  un  an    130 . de acolo.  Nonagenara  de  azi.  Inexplicabil  pentru  toți  prietenii  care. în cazul unui eşec. O iubea.. nu‐i va mai reproşa niciodată nimic acestui Muțunache al lui..  se  acuza  pentru  asta.  dar  perfect limpede la cap.  se  jurase  (doar  în  gând.  dar  şi  pentru  grija  ei  discretă. în cele din urmă ‐ tot Muțu avusese ideea să‐i  ofere  grănicerului  jumătățica  de  votcă  achiziționată  la  Ceske  Budejovice.  i‐a  trecut  şi  bâzdâcul.  fie  şi  numai  câteva  luni. noaptea.  această  satisfacție?  Pesemne  că. Era comod să existe mereu  un vinovat de serviciu. cu Kalaşnikovul grănicerului slovac  sub  bărbie.  aproape  oarbă.. epoca minunată pe care o trăise. iar apoi doar o  jinduise.  dar  nici  pe  departe la fel de reuşită pe planul realizărilor practice. cauza tuturor relelor.  i‐au  determinat  să  tacă. Trei ani mai târziu. mai aşa. se aşteptau să fie aşteptați şi arestați pe loc.. frica pe de  alta.  nu  pricepeau  de  ce  atâta  discreție.  dintr‐o  dugheană  purtând  efigia  bravului  soldat  Svejk.  Sute  de  kilometri  nu  au  scos  niciun  cuvânt.  când  enervantă.  dacă  ies  cu  bine  din  bucluc. bruftuluieli şi comentarii  zeflemitoare.  cu  multă  elocință  şi  chiar  cu  ceva  farmec…  Mă  rog. cu umilință. Îi era  recunoscător (accepta asta în sinea lui ursuză) nu doar pentru răbdarea cu  care  îl  suporta. de lângă el.  oarecum  deranjant  pentru  cine  observa.  La  frontiera  românească.  cu  groaza  că  sunt  urmăriți.  Paradoxal. prin reproşuri. a eşecurilor  mai  mici  sau  mai  mari  din  viața  lui  impecabil  planificată...  oare. Scăpaseră. fără doar  şi poate.  Rațional. să  renunțe la încercarea extrem de riscantă şi care.  înjurându‐i  cu  o  frustrată  înverşunare:  nu  putea  să  le  vină  mintea  la  cap  şi  să‐i  lovească  respectiva cumsecădenie ceva mai repede?  Odată  depăşit  polițaiul  din  intersecție. pe banii şi la dorința vehementă  a  Tantei  Aretia. Atunci.  Mai  cu  seamă  din  partea  lui.  de  sub  şuvoiul  de  vorbe..  De  unde. în adolescență.  Tibi  turba. care  îl rugase cu blândețe.  obişnuit  să  relateze  cu  lux  de  amănunte.  Fredonează  lejer  valsul  lui  Strauss.  din  simțul  lui  justițiar.  un  karaoke  fluierici  destul  de  aproximativ în raport cu melodia.  Drumul  de  întoarcere  a  fost  un  calvar.  desigur)  că.  Bătrâna  apucase  să  frecventeze.

  pereții  aveau  urechi cu mult mai bune ca ea).  ‐ Doamne. Ceea ce urma să i se întâmple  Kunigundei  trebuia  să  reprezinte  o  răzbunare  a  sorții  nemiloase.  cules  depe  undeva.  Dă‐mi  curajul  să  mă  împac  cu  ceea  nu  se  poate  modifica.  pur  şi  simplu.  cum  îl  evocă  ea  şi  acum  în  salba  de  amintiri  ‐  fireşte  că  nemuritoare. unde am nimerit!? Uite‐te şi tu!  Mirarea  îi  umanizase  lui  Tibi‐şoferul  chipul  ascuțit.  învățătura  de  căpătâi  păstrată  din  liceul  internat urmat tot în limba germană la Cernăuți.. întotdeauna bine închis al gurii.  Dunărea  albastră  îşi  domolea  deja  tumultul. care îi fascinase adolescența. Aşa că îi umpluse de poveşti.  fiind  şi  surdă.  unduind  grațios  şi  liniştit printre ultimele măsuri.. După gustul lui  ‐ mă rog. asimetric ridicată. cu care veneticul Tiberiu o împodobise.. nu se ştie cum salvată  dintre  deportări.  care  punea  atâta  preț  pe  demnitate.  cu  trăsături  imobile. iar sprânceana dreaptă. dar se văzuse nevoită să se  împace  cu  imposibilul.  confiscări  sau  expediții  înjositoare  prin  talciocul  bucureştean  al  anilor  ’50. îi dădea    131 .ro.  unicul  ei  copil  prăpădit  la  21  de  ani  de  tuberculoză.” Această rugăciune  a  Sfântului  Francisc  de  Asissi.  Dar  simbolul  acestei  excursii  chinuite  („Spiritele  cu  adevărat  remarcabile  ajung  întotdeauna  acolo  unde  le  e  locul.)  când  bătrâna  i‐a  cadorisit  Kunigundei  sale  dragi o splendidă broşă de aur cu jad şi diamante.  dar  totuşi  reconfortantă  pentru  moralul  ei. vizitat o singură dată.  peste  copilăria  şi  adolescența  celei  pe  care  o  ținuse  în  brațe  la  botez.  cu  Praterul  ‐  paradisul viselor ei pământeşti.  percheziții. provocase mânia lui Tibi.  A  visat  să  se  întoarcă  în  capitala  împărăției  chezaro‐crăieşti.  după  cum  o  ironizează  Tibi. atunci. la începutul  secolului. Fermoarul.  Când  roata  cea  mare  a  aceluiaşi  Prater  le  răsărise  deodată  pe  parbriz. de prin mitologia teutonă.  În  seara  premergătoare  acestei  a  doua  plecări  (de  prima  nu  aflase  decât  după  Revoluție  căci...  de  la  care  majestuoasa  bătrână nu se eschivase defel.  De  amândoi!  S‐a  îmbunat  apoi  (ah.  cam  târzie.  O  singură  rugăminte  a  avut  şi  ea  la  minunea  de  nepoată  şi  finuță:  să‐i  aducă  „un  bild”  original. o ajutase să treacă demn  printre  necazurile  pe  care  soarta  i  le  oferise  cu  o  prea  mare  dărnicie.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  Tante  Aretia  se  năpustise.  Doamne. de sfaturi şi  de  altele  asemenea. 2011    de  pension  vienez.  oscilațiile  lui  afectiv‐temperamentale!. severe. Şi acum este profund nemulțumită de  diminutivul Muțu. Şi mai dă‐mi înțelepciunea să le deosebesc.  Tante  Aretia  trăise  efervescent  (desigur  că  doar  sub aspect afectiv) pregătirile lor de voiaj.  când  izbucnise  Marele  Război  din  1914.  „Dă‐mi.  Distrusă  sufleteşte  de  moartea  cumplită  a  lui  Konrad..”  ‐  unul  dintre  puținele  ei  panseuri  împărtăşite  şi  de  către  detestatul  „nepot  printr‐o  nefericită  alianță”)  merita  tot  efortul.  În  ultimele  luni. lăsa să‐i scape  un început de zâmbet. pentru pretenția  de  a  fi  vizitată.  Atunci  a  şi  fericit‐o  cu  ciudatul  nume  de  Kunigunda.  puterea  să  mă  lupt  cu  ceea  ce  poate  fi  schimbat.

  apa  care  porneşte  automat  după. Muțu devenise la fel de inutilă ca şi harta pe  care o manevra în poală.  cu  muşcatele  albe  şi  roşii  aliniate  în  jardiniere.  Totul  părea  rezolvat.  În  locul  simetriei perfecte a Rathaus‐ului.  ‐ Hai acum.  lezat în drepturile sale legale. de  o  dihanie  hidoasă.  a  Hoffburgului. l‐a lăsat  baltă  pentru  o  altă  afacere.  cuprinsă  de  o  tembelă  fericire.  din  care  o  liotă  de  asiatici  zglobii  (ceva  uzbeci  sau  kirghizi  petro‐emancipați)  tocmai  ieşea.  Acum.  care  visase  la  piatra  albă. asociatul ocazional.  deloc  dispusă  să  rişte  ajungerea  în  stradă.  Acasă.  prea  interesați  şi  grăbiți  nevoie  mare  să  ajungă  cât  mai  repede  la  splendorile  care‐i  fascinau. bărbatul se interesa ce se oferă înăuntru  şi  cum  funcționează  cutare  sau  cutare  drăcovenie.  îl  bătuse  gândul  liberei  inițiative.ro. dar eficient. să‐i admirăm mai de aproape  babetei de aur obsesiile juvenile. Afară…  Ce  să  admiri  mai  întâi?  O  butaforie  multilateral  dezvoltată  se  exhiba  peste  bâlciul  vienez.  priponită pe acoperişul de navă cosmică combinată cu castel medieval. Până când Sile..  îi  făcea  cu  ochiul. îşi scrântea privirea în mucavaua creață a unui castel erectat  direct din folclorul cu Dracula şi împănat cu alte fantome de larg consum..  O  sală  de  jocuri  mecanice.  era  nevoită  să  frisoneze  de  scârbă  în  fața  tiribombei  din  plastic  şi  metal  strălucitor. nu se arăta deloc deranjat de muzica stridentă.  costurile  şi  beneficiile. care venise cu ideea.  menite  şi  primenite  pentru  a  ridica  moralul  deloc  distinşilor  consumatori.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. dacă tot am ajuns aici.  minunându‐se  ce  uşor  te  poți  îmbogăți  pe  seama  proştilor.  Pisoarul  părea  a  fi  cea  mai  decentă  piesă  din  ambientul  care  îi  absorbise.  la  începutul  perioadei  roz  de  la  începutul  lui  ’90.  nu  avea  să  mai  bombăne  pe  seama  obligației  de  a‐i  cumpăra  Tantei  Aretia  ilustrata  râvnită.  arătându‐i  ce  hidoşenie  vulgară (pardon.  solidă.  trebuia  să  răsufle  uşurată  că‐i  trecuse  paraponul.  admirând  grozăviile  mecanice de învârtit şi de bâțâit.  tratând  cu  o  mioritică  nepăsare  claxonul  isteric  al  unui  jeep  cât  un  tanc.  ce  rost  avea  să  o  amărască  pe  bătrână. care să distreze boborul  blocatar  în  mahalaua  lor  verticalizată. Oricum nu mă mai ține vezica.  amestec  de  arăbisme.  Calcula  consumurile. combinată cu un fel de cârciumă soft.  manele  şi  alte  armonii  orientale..  prevedere  binevenită  pentru  acei  vizitatori  care. totuşi. în sensul giratoriu.  Gresie  şi  faianță.  Într‐un  fel.  Singura  preocupare  era  să  găsească  ceva  cât  mai  decent  şi  mai  ieftin. democratică!) a ajuns Praterul?    132 ..  Tibi  cerceta  inginereşte toată această maşinărie de făcut bani pe seama celor spurcați  la  asemenea  gen  de  cultură. trata omeneşte.  ar  fi  fost  tentați  să  treacă  peste  acest  mic  amănunt  de  final.  miros  deodorizant.  Ea. Spre mirarea ei.  ceva  între  dinozaur.  Batman  şi  Star  Trek. 2011    aerul unui tip cu care se poate.  iar  garantarea  cu  apartamentul  a  împrumutului  de  la  bancă  se  lovise  de  împotrivirea  fermă  a  lui  Muțu. s‐a avântat imprudent. pe care o admirase în pozele pliantelor  turistice. Călcând cu tupeu  peste orice regulă.

 la poporul care popula din belşug distracția cea populară!  ‐  Ştiu  eu  pe  unde‐ți  umblă  ție  gândul  acum.  visase  şi  se  pregătise  să  umble  firesc  printre  vienezii  rigizi  şi  politicoşi. astea ştiu că‐ți plac şi ție.  La  picioarele  lor.. A strecurat cartolina în poşetă  cu o senzație de uşurare. pentru câteva momente. o îmbrățişa. bune  pentru lumea a treia a spiritului.  puteai  să  te  plimbi  cu  un  fel  de  trenuleț. Dar. nici la Kunst Museum  sau pe la  alte monumente din vremea Mariei Theresa.. dar găsea că e descalificant  pentru un intelectual să te amuze asemenea infantilisme kitchoase.  lacomă  după  asemenea  distracții  de  mahala.  zgomotele  se  estompau…! O adiere de vânt i‐a ciufulit părul şi.ro. să respire împreună cu ei un aer civilizat.  Mirosurile  de  kebab.  a închis ochii.  Încet. cu care o provoca… şi‐a pus capul pe umărul lui.  Băiat  bun. nu aici! Cum să se  amestece ea laolaltă cu toți tembelii ăştia.  Înapoi.  pe  bancheta  din  plastic. Pe  vremuri.  era  acolo. după legănatul în scrânciob. Fac cinste cu o tură!  Glumea? N‐ai fi zis.  cu  sombrerouri  şi  tricouri  marinăreşti.  nu  avea  pretenția să se lase dus la Burg Theater.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. 2011    După o căutare grăbită găsise.  Cupola  bombată.  simțeau  că  se  desprind  din  viermuiala  parcului. poate pentru că nu era coadă la bilete.  contra  a  încă  2  euro.  se  înălțau  abia  perceptibil. purificată de grijile. al Stefansdomului. acoperişul în linii drepte. o săruta pe creştet.  se simțea liberă şi puternică. care chiuiau extaziați în vârtejul  adrenalinic  din  Montagnes  russes?  Făcuse  atâta  efort  să  admire  Viena  imperială.  printre  piticii  de  plastic. occidental. Acolo. pentru mai multă  siguranță.  ‐ Lasă pisiceala pentru diseară! Mai bine uite‐te de sus.  i‐a  lăsat  şi  cei  patruzeci  de  cenți  rest…  Destins. la figurat.  se  cinstise  între  timp  cu  o  bere  de  la  saloon‐ul  prin  care. cheile de  la casă şi permisul ei auto.  Tibi  era  pornit  să‐i  facă  „cinste”  cu  orice  preț. în balansul amețitor. galben cu  cărămiziu. Într‐adevăr... cu numai şaizeci de cenți.  Sigur.  Viena  îşi  dezvăluia  splendoarea. Acum.  Totuşi.  Au  început  să  coboare. lucrurile valoroase stăteau. ghemuindu‐se. Mai avea acolo nişte batiste de hârtie.  de  transpirație  şi  de  pomăduri  tari  rămâneau  tot  mai  jos. a preferat să o aducă la  realitatea atât de mult şi de chinuit visată.  Doar  ei  doi. parcurile de la Belvedere şi Schonbrunn… le  atingeai  cu  privirea. „bild”‐ul  cu care să‐i ostoiască nostalgiile bătrânei.  Se  simțea  obligat…? A urcat‐o în roata mare.  Şi  era  minunat!  Marşul  lui  Radetzky  se  insinua  în  intimitatea  lor  aeriană. dacă se poate numi aşa.  dar şi la propriu.  verdele  acela de cupru coclit de la Karlskirche.    ‐ Hai.. Muțu se dădea în vânt.  pentru  că  din    133 .  Dar.. Şi‐a amintit de gestul pe care el nu‐l mai făcuse de peste 20  de ani. merită!  Avea  dreptate. nicidecum  să  se  sufoce  în  gloata  exotică.  ajunseseră  aproape  de  punctul  culminant.  vibrau  împreună.  în  borseta  lui  Tibi. de răspunderile şi de tot  ceea ce o apăsa când era cu picioarele pe pământ.

 o face pe Muțu să se înroşească inutil.  că  îşi  datorează  existența  talentului  lui  de  a  nimeri  drept  în  mijlocul  țintei.  decât  să‐i  fi  scos  pe  nas  toată  încurcătura  declanşată.  că  există  pericolul  să  adoarmă la volan.  Când  şi  când  (adică  la  ocazii  foarte  bine  întemeiate)..  câteodată  chiar  generos.. cu mărinimie.  nu  era  voie  să  staționezi  decât  în  locurile  de  refugiu.  ori  de  câte  ori  apare  ocazia. Şi totuşi. Când să pornească  ‐  pac. când lăsaseră în  buzunarul polițiştilor unguri echivalentul a 50 de euro ‐ bani cu care ar fi  trăit  lejer  două  zile.. Au oprit pe  banda de avarie.. Ce rost avea să‐şi strice amândoi cheful? Într‐un fel (felul unu sau  felul  doi?)  era  mai  bine  aşa.  trăgând‐o  spre  baraca  ordinară.. au coborât şi s‐au aşezat pe marginea unui şanț. cea în care o concepuseră (deloc planificat) pe Codruța.  ‐  Chiar  vrei  să‐ți  arăți  măiestria?  Sigur. Fusese cel mai bun țintaş din  regiment!  Respectiva  îndemânare  îi  adusese  chiar  recompensa  unei  permisii.  trebuia  să  suporte  şi  presiunea.  Nici  nu  costă  mai  mult  de  2    134 .  Vorbea  de  parcă  ea  ar  fi  ținut  banii.. rabdă şi nu mai bombăni.  Nu  mai  era.  Tibi  ştia  să  fie  atent  cu  ea. E drept.  care  le  ştie  întotdeauna  pe  toate  şi  îi  freacă  creierii  cu  chițibuşurile  reglementărilor  rutiere.  de  mult. de Kunigundă veritabilă.  ‐  Nu  fi  apretată!  E  plăcerea  mea. cu atât mai puțin acum  şi aici. Dracul l‐a pus să se ia după mofturile ei.  special  amenajate  şi  semnalizate. supusă. Îi trebuia şi galerie. Prilej  de distracție pe seama pudibonderiei ei desuete..  A  luat‐o  de  mână..  atunci când era vina ei..  da banii pe o asemenea aiureală. aprecia faptul că nu  o uita pe unde se nimerea.  într‐adevăr. Ca şi acum.  Mică. când îi oferise.  Atâta  îl  bătuse  la  cap…  că  îl  simte  obosit…  că  să  oprească‚  să  se  dezmorțească  doar  câteva  minute.  unde  se  înghesuiau toți gură cască. A răbdat.  de  eroarea  ei  în  citirea  indicatoarelor  de  circulație.  Se  împăcase  şi  cu  asta.  patrula!  Emoțiile  cunoscute. deşi acum ar fi preferat să stea deoparte. Încă se  amuză  reamintindu‐i  fetei. să se dea în lanțuri sau  ce naiba or mai fi vâjâitoarele respective.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. subliniat şmechereşte.ro.  Damblaua  lui  de  a  stabili  întotdeauna  răspunderi  dăscălind‐o  şi  reamintindu‐i  parcă  la  nesfârşit. nici nu se gândea că ar putea  euroi.  Se  obişnuise.  ness‐ul frecat de Muțu fusese foarte bun. Altfel.  o  victorie  în  fața  unor  concurenți ca ăştia. Abia se încheiase pocinogul de pe autostradă...  strivită  de  tejgheaua  lustruită.. Nu avea cum să‐l schimbe. îl revigorase. Să nu te apuce nebunia?!    Când s‐a apropiat de standul de tir.  un  subiect  de  discuție.. că te apucă bila!  Nu  pierdea  niciodată  prilejul  să  o  înțepe.  Ea..  până când a simțit o mână scârboasă cum o pipăie cu neruşinare pe fund.  bâlbâială  şi  tocmeală  fără  şanse.  ca  un  milițian  scârbos.. 2011    cauza ta am nimerit aici.  tocmai  asta  n‐o aflase..  măcar  acum  reproşul  era  servit  pe  ton  de  glumă.  Subtextul  vulgar. şi mirosurile celor care se arătau interesați.

.  paşapoarte.  ținuta. O tăietură  precisă. enervată.  Regulamentar  ‐  dreapta  în  dreptul  cifrei  2.  concentrată  la  drum. adevăratei Viene. Pur şi simplu nu vroia să se înjosească până într‐atât.  polițaii  de  la  secție  îşi  notaseră  conştiincios  totul. n‐a făcut nici cea mai mică aluzie la tâmpenia lui de gorobete.  dar  aici  nu  s‐ar  fi  sinchisit  de  părerea lui. tot ea preluase rolul de porte  parole..  Nimic.?  Brrr!  Tibi  nu  suporta  femeile  care  fumează  pe  stradă.  Şi  ce  bine  conduce.  draga  de  ea.  stânga  la  10.  nevastă‐sa  cu  capu‐n  traistă.  atunci  când  ajunge  în  fața  unei  autorități  în  uniformă. Cu doar patruzeci de cenți.  cum  putea  să  se  descurce?  Ăştia  nu  vindeau  la  bucată.. Un boț roşcovan.  ‐ Termină! Nu vezi că mă deranjezi?    L‐a  lăsat  cu  istericalele  lui  mitocăneşti  şi  a  ieşit  din  buluceală  aranjându‐şi.  să  nu  vadă  maşina  de  poliție  care  rulează  înaintea lor.. Şi nici pe cealaltă.  Întrebări  tăioase. de profesionist..  Blocat  ca  de  obicei. La  poliție. Lucraseră fără greşeală. cu pumnii strânşi.  Tace.  Şi  ce  avarie!  Pe  locul  din  dreapta.  dar  severi  şi  disprețuitori..  de  l‐a  adus  taman  în  gura  mizeriei  ăsteia. unde au ajuns ca să reclame furtul.  Şofer  de  avarie.  Ochii  în  podea.  Bărbatului  nu‐i  vine  nici  acum  să  creadă.  Atât i‐a trebuit țintaşului..  Şi  broşa. Trofeul.  din  Tei  sau  Crângaşi.  voucherul  pentru  cele  trei  nopți  pe  care  ar  fi  urmat  să  le  petreacă  la  hotelul  Rosen  Wieden.    Gaura din borsetă a descoperit‐o abia când au revenit în parcare. nu le‐au lăsat nimic. Bani. cât îi  rămăseseră  de  la  cumpărătura  ei.  se  hlizeşte  tembel  pe  bancheta din spate.  Nu  s‐a  panicat.  cu  gesturi  precipitate.  de  compasiune    135 .  fără  cea  mai  mică  urmă  de  înțelegere.  precise.    O priveşte cu coada ochiului pe nevastă‐sa.  Se  ține  strâns  cu  mâinile  de  volan.  atunci  când  Muțu  se  simțise  pipăită  cu  neruşinare.  bâlci  cu  pretenții!  Să  ceară  cuiva.  Mai  mult  ca  sigur.  La  baraca  de  tir. Invaziile barbare ajunseseră până aici. care îi escortează din spate. Tibi ‐ mut.  Baba  cu  păsărelele  ei..  Fuduleală  la  tir  îi  trebuia?  Maimuțoiul  flocos. Aşa‐i când e să se aleagă praful  ‐ găseşti un  cui până  şi‐n p. 2011    Abia atunci s‐a smucit.  dar  pachetul rămăsese în torpedoul maşinii. în sfârşit.  permisul  lui  de  conducere.  sătui de Prater şi gata să se dedice.  Diversiune  tipică  şuților  versați.  câştigat  de  pe  urma  îndemânării  ostăşeşti. abia  îi  iese  bretonul  peste  volan.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  Muțunache  ăsta  al  lui!  S‐a  ținut  tare.  Politicoşi.  bineînțeles.ro. mai găsise puterea să o admire în încercarea ei de a fi cât mai  limpede  şi  a  salva  ce  se  mai  putea.  I‐ar  fi  prins  bine  o  țigară. crispat. Singurul obiect din străinătate cu care se vor  putea  lăuda  acasă. Nici maxilarele nu‐i sunt mai  relaxate.  E  furios  pe  toți  şi  pe  toate.

 Când au cerut să ia legătura  cu  ambasada.  Degetele  bat  ritmul  melodiei. nu?      136 .  peste.  asta  a  fost  toată  aventura  lor.  au  primit‐o  abia  a  doua  zi.  căci  alor  noştri  amploaiați  consulari  tocmai  li  se  termina  programul  de  lucru.  Ei. Şi trece! Maşina polițiştilor a rămas în spate.  unul  lângă  altul.  Ca  nişte  automate.  Şi  pe  aceea.  Al  doilea  chix.  Se  vedea  de  la  o  poştă  că  nu  dădeau  doi  bani  pe  mărturia femeii. într‐un arest din curtea  secției de poliție. 2011    pentru  necazul  lor.  Ştiau.    A început să plouă. cu ce sunt vinovați. Unul prost.  Liniştea grea din habitaclu începe să‐l apese pe creier.. Dimineața. poate că era mai bine aşa. care le‐a spus repede că în afara  unei  dovezi  de  identitate.  drăcie!  Vine  de  la  Viena  şi  tot  nu  ştie  cine  a  fost  Radetzky  ăsta  şi  prin  ce  s‐a  nemurit  el.  nu  au  schimbat o vorbă.  Muțu  calcă  voiniceşte  accelerația. ca pe nişte  borfaşi..  Prea  fuseseră  mulți concetățeni care îşi aruncau actele şi apoi începeau să se jeluiască.  umerii  femeii. când le‐au sosit  hârtiile.. cu cinism.  dragă!.  li  s‐a  dat  câte  o  cană  de  ceai  şi  un  croissant. descotorosindu‐se cu grăbire de exoticul Ionescu) de câte ori se  lovea  de  un  „Nein!”  răspicat. Ştergătoarele mătură parbrizul cu baleiajul lor  monoton. obişnuia să spună.  Gata.  pe  lângă  Krems. spre binele lor.  Şi  ce  chix!  Chiar că să faci un film din el.  peste  parbriz. şi…?  La urma urmei... ca vai de ei. Dar totuşi film. Plătim lebedele.  cum  privesc  şi  funcționarii  noştri  diplomatici  asemenea  pățanii.  oamenii  în  uniformă  nici  n‐au  clipit..  cu  o  duioşie  neaşteptată.  le‐au  făcut  legătura  telefonic cu funcționarul de la ambasadă.. strânşi între potere?  Împinge  cu  năduf  Play‐ul  casetofonului. dr.  Mâna  lui  stângă  se  duce  şi  acoperă. ce  nelegiuire au făcut. se uitau la ea ca prin sticlă. În fond. fără permisiunea de a ieşi.  Aşa că restul voiajului l‐au petrecut. un  amic  de‐al  lor  (stabilit  pe  undeva. desigur. vor fi escortați până la frontieră. viața e frumoasă.. Ei.  Semnalizează. ca să‐i dea afară aşa.BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet.  Marşul  lui  Radetzky  se  năpusteşte  în  forță  peste  ei..  unde  îşi  schimbase  numele..  Au  dormit  ca  doi  câini  vagabonzi.  desigur.  Aşa.  cerând ajutor.  Buzele  i  s‐au  țuguiat  într‐un  fluierat  sprinten. fie şi câțiva metri dincolo de  uşa  cu  gratii.  angajându‐se  cu  un  tupeu  la  fel  de  nebănuit în depăşire.ro.  apoi  li  s‐a  atras  atenția că. Jonas.  acompaniind  cu  aplomb  marşul.

Florin Lăzărescu ‐ Şase moduri de a‐ți aminti un cal sau şase  povestiri  17. 29. 3  4. Dan Mihu ‐ Entomologie fabulatorie / Entomologie fabulatrice  20. **** ‐ Antologia LiterNet 2002 Vol. Ilinca Bernea ‐ Iubiri in cămaşă de forță  8. 28.ro/catalog/toate/0/8/Prozascurta. Liviu Antonesei ‐ Check Point Charlie  7. Ştefania Coşovei ‐ Diferența de a fi  15. Carmen Botoşaru ‐ Acasă  10.liternet. Ovidiu Bufnilă ‐ Inelul magic / Norii  11. George Mureşan ‐ Că dacă n‐ar fi ‐ 101 de poveşti adevărate /  Opere(te) (In)complete  23. 2011    Citiți şi alte cărți din colecția de proză scurtă a Editurii LiterNet:    1.  Toate volumele pot fi descărcate gratuit de pe siteul LiterNet pentru uz  personal.   Lista completă a volumelor din colecția de proză scurtă se află la  http://editura. 35. Cătălin Mihuleac ‐ Garsoniera memorială confort trei  21. Laurențiu Mihăileanu ‐ Dreptul la iarbă  19. 4  5.html. Anda Cadariu ‐ lovem@il project  13. Leonard Oprea ‐ Cartea lui Theophil Magus sau 40 de poveşti  despre om / Cele Nouă Învățături ale lui Theophil Magus despre  Magia Transilvană / Meditațiile lui Theophil Magus sau Simple  Cugetări Creştine la Început de Mileniu III  Geta Pop ‐ Scrisorile Getei  Bogdan Popescu ‐ Vremelnicia pierdută  Mircea Horia Simionescu ‐ Bibliografia generală  Max Solomon ‐ La 90  Elena Spijavca ‐ Munci şi zile în Bărăgan  Peca Ştefan ‐ DRIC I‐ POP [&StraNge]  Dana Ştefan ‐ Despre dedin înspre iubire  Bogdan Suceavă ‐ Bunicul s‐a întors la franceză / Imperiul  generalilor târzii şi alte istorii  Lucian Dan Teodorovici ‐ 96‐00. Cristian Neagoe ‐ în camera mariei găseai  24. 30.ro. Niculescu ‐ Adeb  25. 34. Radu Cosaşu ‐ As time goes by / Un august pe un bloc de gheață  14. Ana Blandiana ‐ Autoportret cu palimpsest / Calitatea de martor /  Coridoare de oglinzi / Fragmentarium  9. **** ‐ Antologia LiterNet 2002 Vol. Voicu Bugariu ‐ Mozart şi moartea  12.liternet. **** ‐ Antologia LiterNet 2002 Vol. Veronica D. **** ‐ Antologia LiterNet 2002 Vol. Cornel Ivanciuc ‐ Cartea cuceririlor  16. Tudor Octavian ‐ Povestiri foarte scurte. Reproducerea lor pe alte siteuri sau pe alte suporturi este  interzisă. Caiet cu subiecte  26. Povestiri  Cornel Mihai Ungureanu ‐ Treptele din fața casei  27.      137 .BOGDAN BURILEANU – HARD RISK  Editura LiterNet. 36. 32. 2  3.ro/catalog. Radu‐Ilarion Munteanu ‐ Nisip peste bordul nacelei  22. Întîmplări din viața lui  Vasile B. 31. 1  2. 33. Victor Loghin ‐ Copacul Bodhi  18. **** ‐ Poveşti de dragoste  6. Lista  completă a volumelor publicate de Editura LiterNet se află la  http://editura.