Ce este economia?

1. O persoană dispune de un venit de 2.000.000 u.m. şi poate achiziţiona două bunuri, A şi B. Preţul bunului A este de 250.000 u.m., iar al bunului B, 500.000 u.m. În aceste condiţii, costul oportunităţii achiziţiei unei unităţi din bunul A este: 0,5 unităţi din bunul B; 1 unitate din bunul B; 1,5 unităţi din bunul B; 2 unităţi din bunul B; 2,5 unităţi din bunul B. Bunul economic marfă este: numai un bun material; numai un serviciu; orice bun care se consumă; un bun care are utilitate; unitatea organică a utilităţii şi a valorii de schimb. Un bun economic destinat autoconsumului reprezintă: orice bun achiziţionat de pe piaţă; o marfă; un bun final; un serviciu de pregătire profesională; un bun obţinut prin sponsorizare. Potrivit ştiinţei economice, nevoile sunt: satisfăcute numai cu bunuri economice; satisfăcute prin consumul de bunuri; subiective, prin condiţiile care le generează; limitate şi statice; rezultatul exclusiv al presiunilor externe, însoţite de ameninţarea cu pedeapsa.
9

a) b) c) d) e) 2. a) b) c) d) e) 3. a) b) c) d) e) 4. a) b) c) d) e)

5. a) b) c) d) e) 6. a) b) c) d) e) 7. a) b) c) d) e) 8. a) b) c) d) e) 9. a) b) c) d) e)

Nu sunt trăsături ale nevoilor: caracterul subiectiv; determinarea obiectivă; creşterea şi diversificarea lor continuă; tendinţa generală de reproducere; raritatea. Spre deosebire de bunurile economice, bunurile libere sunt: utilităţi pentru necesităţi; produse în activitatea economică; oferite de-a gata de natură; dobândite din munca proprie, fără să se apeleze la schimb; consumate numai de persoanele din zonele de munte. Nu sunt trăsături ale bunurilor economice: limitate în ofertă; obţinerea lor generează un cost; se produc în mod continuu; accesul şi sub formă de autoconsum; caracterul nelimitat. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? un bun liber este produs de om; un bun economic poate fi un serviciu; bunurile economice pot fi destinate pieţei; nu orice bun economic este o marfă; orice nevoie se acoperă prin consumul de bunuri. În evoluţia societăţii omeneşti, apelarea la schimb pentru acoperirea nevoilor a devenit dominantă în timp deoarece: elimină orice fel de risipă; elimină definitiv autoconsumul; nevoile sunt mai bine satisfăcute, iar mijloacele utilizate au o eficienţă mai mare; bunurile libere sunt limitate; elimină diviziunea muncii.
10

10. Care din afirmaţiile de mai jos nu este corectă ?: a) o resursă regenerabilă în activitatea economică este nelimitată; b) a gospodări înseamnă a diminua tensiunea dintre nevoi şi resurse; c) o resursă regenerabilă poate să fie şi refolosibilă; d) acoperirea nevoilor se poate face şi direct, fără să se apeleze la schimb; e) serviciile pentru consum personal sunt şi bunuri economice. 11. a) b) c) d) e) 12. a) b) c) Costul de opţiune al alegerilor: este determinat de proprietatea privată; este cea mai bună alternativă sacrificată; are la bază concurenţa dintre agenţii economici; este condiţionat de politicile guvernamentale; este egal cu zero, dacă pregătirea profesională este cea mai bună.

Potrivit ştiinţei economice, costul alternativ: însoţeşte numai alegerile în calitate de consumatori; este egal cu zero, în activităţile competitive; este un cost real al alegerilor făcute ca producători sau consumatori; d) nu este specific fiecărui agent economic; e) nu are legătură cu limitarea resurselor. Principiul raţionalităţii în economie: se poate exprima numai prin regula maximului; îşi are determinarea în tensiunea nevoi-resurse; este incompatibil cu existenţa costului de oportunitate; se poate exprima numai prin regula minimului; este compatibil cu risipa resurselor limitate.

13. a) b) c) d) e)

11

16. 12 . c) obiectivele de atins nu sunt concurente. e) numai activităţile prin care se asigură bunurile de folosinţă îndelungată. În virtutea principiului raţionalităţii: a) economisirea timpului ce poate fi folosit este cea mai importantă cerinţă a progresului. c) activităţile prin care oamenii îşi asigură doar serviciile. b) activităţile prin care oamenii îşi asigură doar bunurile materiale. Care din afirmaţiile de mai jos este corectă? a) activitatea economică nu este o componentă a activităţii sociale. la cea mai bună utilizare a resurselor. b) timpul cheltuit poate fi recuperat. explică şi prognozează acte şi fapte economice. Activitatea economică reprezintă: a) totalitatea activităţilor prin care oamenii îşi asigură bunurile pentru a-şi satisface nevoile.14. d) resursele economice sunt nelimitate şi cu întrebuinţări alternative. d) numai activităţile prin care se asigură bunurile de strictă necesitate. c) risipirea resurselor limitate micşorează costul real al alegerilor. e) costul de oportunitate este zero. d) regenerarea şi refolosirea resurselor elimină caracterul nelimitat al mijloacelor. e) succesul şi eşecul economiei ca ştiinţă se pot calcula. 15. b) ştiinţa economică descrie.

17. de subzistenţă. sociale şi elevate. c) repartiţia veniturilor. prin schimb. b) numai direct. 20. c) doar cu bunuri obţinute prin intermediul schimbului. b) activităţi independente de producerea de bunuri. a) b) c) d) e) După natura subiectului. d) prin autoconsum. vitale şi elevate. a) b) c) d) e) 18. nevoile pot fi: individuale şi de vârf. Satisfacerea nevoii se poate realiza pe două căi principale: a) direct (cu bunuri obţinute cu mijloace proprii) şi indirect. 19. cu întrebuinţări alternative. doar servicii de consum personal. d) schimbul de bunuri alimentare. e) economia. cu bunuri obţinute prin mijloace proprii. numai economice. doar servicii. pentru a produce bunuri economice în vederea acoperirii nevoilor concrete nelimitate semnifică: a) în principal producerea de servicii. Ansamblul activităţilor interdependente prin care oamenii utilizează resurse limitate. Bunurile necesare satisfacerii nevoilor pot fi: libere şi economice. individuale şi sociale (colective). 13 . numai libere. e) prin consum de bunuri.

utilizarea mijloacelor limitate. se respectă calitatea produselor. în aşa fel încât satisfacerea nevoii să fie maximă. se produce ce se cere. Galbraith. d) maximizarea rezultatelor utile la mijloacele date folosite doar pe termen lung. respectarea regulii minimului doar pe termen lung. Aprecierea că „rolul ştiinţei economice este să explice procesul prin care individul este servit” aparţine lui: a) J. consumul de resurse este pe măsura tehnologiei dominante. 22. a) b) c) Raţionalitatea economică presupune: respectarea regulii maximului doar pe termen scurt. se produce cât se cere. d) R. în principal. Chrystal. 24. e) A. 14 . Samuelson. K. Problemele de bază ale economiei sunt: a) ce producem? sau cât producem? b) ce producem? cât producem? cum producem? pentru cine producem? c) cât producem? sau pentru cine producem ? d) ce producem? sau cum producem? e) ce şi cât producem fără a avea importanţă cum producem. a) b) c) d) e) Risipa de resurse survine. 23. e) minimizarea mijloacelor folosite pentru obţinerea rezultatelor dorite doar pe termen lung. Keynes.21. atunci când: se produce ce nu se cere. c) P. Lipsey. b) J. M.

de spaţiu şi de timp. b) obţinerea rezultatelor dorite. în restricţiile date.25. cu cele mai mici cheltuieli de mijloace. e) maxim de rezultate utile cu minimum de cheltuieli de resurse. c) obţinerea rezultatelor dorite cu resurse mai mari decât permite tehnologia dominantă. 15 . d) obţinerea de cât mai multe rezultate indiferent de calitate. Principiul minimaxului în economie presupune: a) realizarea cu mijloacele date a celor mai bune rezultate posibile.

c) distribuie veniturile între agenţii economici. menajul desemnează unitatea care. transferul unor sume de bani între două conturi bancare. învăţământul public. produce. prefectura. a) b) c) d) e) 27. 16 . produce şi consumă servicii. vânzarea de bunuri de consum intermediar. produce servicii. consumă doar bunuri materiale. 28. d) realizează numai producţie necomercială pentru menaje.Agenţii economici 26. a) b) c) d) e) În economie. primăria. Administraţiile publice: a) realizează producţie necomercială pentru colectivităţi şi redistribuie veniturile între agenţii economici. acordarea unui credit unui client bancar. Una din următoarele activităţi nu are caracter comercial: furnizarea serviciilor de apărare naţională. partidele politice. a) b) c) d) e) Care din următoarele reprezintă o administraţie privată? armata. b) realizează producţie comercială. vânzarea de bunuri de consum final. în principal: consumă. 29. e) realizează producţie comercială pentru menaje.

inexistenţa dimensiunii sociale. Nu reprezintă trăsătură comună pentru toate întreprinderile: realizarea aceleiaşi funcţii. diviziunea muncii. Menajele dezvoltă relaţii cu întreprinderile prin: muncă. cum şi pentru cine vor fi produse bunurile? care vor fi firmele concurente. efectuarea de investiţii. salarii şi profit distribuit. economii la bănci. a) b) c) d) e) Întreprinderea dezvoltă relaţii cu statul prin: plata impozitelor şi primirea de ajutoare şi subvenţii.30. 17 . impozite. a) b) c) d) e) 33. costuri. crearea şi repartizarea valorii. a) b) c) d) e) 31. a) b) c) d) e) 32. subvenţii. Funcţia de a produce a întreprinderii constă în formularea următoarelor întrebări: cât de mare va fi profitul? care este segmentul de piaţă pe care îl va deţine? va produce doar servicii? ce bunuri vor fi produse. cifra de afaceri. caracterul sistemic al activităţii. ajutoare de stat. economii de la alţi agenţi.

34. partea amortizată a capitalului fix. consumul intermediar. nu distribuie producţia prin piaţă. combină factorii de producţie. 18 . a) b) c) d) e) 35. a) b) c) d) e) Valoarea adăugată reprezintă: plusul de valoare care se creează în întreprindere. capitalul circulant. distribuie producţia prin piaţă. diferenţa dintre cifra de afaceri şi investiţii. O întreprindere nu îşi exercită funcţia de a produce în situaţia în care: cumpără factori de producţie. realizează profit.

e) raportul utilitate marginală/preţ este identic pentru fiecare bun. Raportul pe care fiecare consumator îl stabileşte între cantităţi determinate dintr-un bun şi nevoile sale în condiţii date de loc şi timp determină: a) caracterul eminamente obiectiv al utilităţii. e) utilitatea în sens general. 38.Consumatorul 36. d) utilitatea marginală. 37. e) utilitatea individuală. c) utilitatea totală. 39. b) nu se modifică. b) caracterul eminamente subiectiv al utilităţii. intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv: a) scade. Atunci când se consumă succesiv unităţi din acelaşi bun. Un consumator raţional va alege să consume cantităţi din două bunuri corespunzător cărora: a) utilitatea totală a fiecărui bun este maximă. b) utilitatea marginală a fiecărui bun este maximă. 19 . c) raportul utilitate marginală/preţ este maxim pentru fiecare bun. Punctul de pornire în comportamentul consumatorului îl constituie: a) aprovizionarea corespunzătoare cu factori de producţie. d) raportul utilitate totală/preţ este maxim pentru fiecare bun. d) o organizare optimă a activităţii de producere a bunurilor. b) utilitatea bunurilor economice. c) o cantitate corespunzătoare de monedă.

Un consumator raţional obţine maximum de satisfacţie atunci când: a) UmgA UmgB = . b) crescătoare şi pozitivă. aprecierea utilităţii economice. PB PB 20 . e) cumpără bunuri la întâmplare. Utilitatea marginală ce se poate obţine prin consumul unor unităţi succesive din acelaşi bun este: a) constantă. e) descrescătoare. d) poate să crească sau să scadă. a) b) c) d) e) Are un caracter eminamente subiectiv: determinarea salariului. delimitarea bunurilor economice de cele libere. Consumatorul are un comportament economic raţional atunci când: a) cumpără bunuri pe baza experienţei precedente. c) alegerea bunurilor se bazează pe criterii de eficienţă. d) crescătoare şi negativă. 40. c) întotdeauna negativă. gruparea resurselor în primare şi derivate. 43. 41. e) se accentuează.c) creşte. b) alege bunuri sub influenţa publicităţii. d) face alegeri doar pe criterii ecologice. evaluarea productivităţii muncii. 42.

b) nevoie umană. a) b) c) d) e) 46. curba cererii unui consumator nu depinde de venitul său. utilitatea marginală este maximă. e) utilitate în sens general. d) utilitate economică. e) între preţ şi cantitatea cerută există o relaţie inversă. c) utilitate marginală. a) b) c) Utilitatea totală atinge punctul maxim. utilitatea marginală este negativă. utilitatea marginală creşte. PB PA d) PA = PB e) UmgA = UmgB . 45. d) preţul bunurilor influenţează utilitatea totală resimţită de consumator. atunci când: preţul unitar scade. 21 . Satisfacţia suplimentară pe care speră că o va obţine un consumator prin folosirea unei unităţi în plus din acelaşi bun reprezintă: a) utilitate totală. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? venitul consumatorului influenţează utilitatea totală. utilitatea marginală este nulă. utilitatea marginală resimţită de consumator scade. 44. constant.b) c) UmgA PA = . când cantitatea consumată succesiv din acelaşi bun creşte. UmgB PB PA UmgB = .

49. Umg. Utilitatea marginală. 22 .500 lei şi al bunului Y 4.000 unităţi de utilitate. b) 2.000 lei/litru. c) 2. ∆U T b) Umg = c) Umg = UT . QX QX .4.47.400 unităţi de utilitate. ∆Q X ∆Q X . atunci consumatorul: a) va mări consumul din X şi va reduce consumul din Y. atunci utilitatea marginală a laptelui este: a) 2.300 unităţi de utilitate. iar preţul laptelui este de 6. Dacă preţul bunului X este 3. pentru un bun X este dată de relaţia: a) Umg = ∆U T . d) 15. Dacă raportul utilitate marginală-preţ pentru pâine este 0.000 lei. e) 1. respectiv 250 unităţi de utilitate.200 unităţi de utilitate.500 unităţi de utilitate. P 48. Un consumator achiziţionează două bunuri X şi Y ale căror utilităţi marginale sunt 200 unităţi de utilitate. Un consumator raţional achiziţionează şi consumă două bunuri: pâine şi lapte. UT d) Umg = e) Umg = QX .

iar utilitatea totală este maximă. va mări consumul din ambele bunuri. UmgY =5-2Y. c) 83 unităţi de utilitate. Utilităţile marginale resimţite în urma consumului a două bunuri. c) 72 unităţi de utilitate. d) 7X şi 3Y. -3. 20. e) 10X şi 10Y.m. În urma consumului succesiv a 7 unităţi din acelaşi bun. Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y este 24. c) 7X şi 7Y. 23 . b) 3X şi 3Y. 13. d) 21 unităţi de utilitate. Dacă preţurile celor două bunuri sunt PX = PY = = 250 u. b) 86 unităţi de utilitate. 8. atunci utilitatea marginală a bunului Y este: a) 8 unităţi de utilitate. 50.m. b) 7 unităţi de utilitate. va reduce consumul din ambele bunuri. 51. 52. X şi Y sunt date de relaţiile: UmgX = 20-3X.. e) 75 unităţi de utilitate. un consumator obţine următoarele utilităţi marginale: 25. 17.. va menţine consumul din ambele bunuri. atunci programul de consum este: a) 3X şi 7Y. Utilitatea totală a primelor 6 unităţi consumate este: a) 80 unităţi de utilitate. e) 27 unităţi de utilitate. preţul bunului X este de 3 u. d) 72 unităţi de utilitate. -8.b) c) d) e) va mări consumul din Y şi va reduce consumul din X.

53. Un individ consumă succesiv 5 unităţi din acelaşi bun economic utilităţile marginale: 15; 13; 11; 7; 2. Utilitatea totală după primele 4 unităţi consumate succesiv este: a) 28; b) 39; c) 7; d) 9; e) 46. 54. În condiţiile în care raportul preţurilor pentru două bunuri X şi Y, consumate de un individ este de 2, raportul utilităţilor U mg X marginale corespunzător utilităţii totale maxime este: U mg Y a)

b) c) d) e)

1 ; 2 2; 1; 0,25; 4.

55. Dacă prin consumarea celei de-a 6 unităţi din acelaşi bun economic utilitatea totală creşte de la 24 la 28, utilitatea marginală a acestei unităţi este: a) 24; b) 28; c) 2; d) 4; e) 22.

24

Producătorul
56. Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei firme? a) impozitul pe profit; b) subvenţiile; c) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie; d) impozitul pe salarii; e) obligaţiunile emise. 57. a) b) c) d) e) 58. a) b) c) d) e) 59. a) b) c) d) e) Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie? raport de la întreg la parte; raport de la parte la întreg; raport subunitar; raport unitar; nu există legătură. Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie? reprezintă bunuri de producţie; reprezintă consum intermediar; reprezintă consum final; reprezintă capital tehnic; reprezintă valoare adăugată. Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează prioritar prin: sporirea productivităţii factorilor de producţie; sporirea cantităţii factorilor; progresul tehnic; reducerea costurilor de producţie; creşterea randamentului factorilor de producţie.
25

60. În t0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. În t1, producţia sporeşte de 3 ori faţă de t0, când era de 200 bucăţi, iar numărul de salariaţi se dublează. Nivelul productivităţii marginale a muncii reprezintă: a) 20; b) 30; c) 40; d) 45; e) 35. 61. Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi, se poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte; b) productivitatea marginală se reduce; c) productivitatea medie creşte; d) productivitatea medie se reduce; e) productivitatea marginală este maximă. 62. a) b) c) d) e) 63. a) b) c) d) e) Pe termen scurt, dacă producţia se reduce, atunci: costul variabil total creşte; costul total creşte; costul fix total creşte; costul fix mediu creşte; amortizarea capitalului tehnic fix creşte. Factorii de producţie reprezintă: resurse descoperite; elemente din mediul natural; resurse atrase şi utilizate în activitatea economică; resurse utilizabile; resurse destinate consumului oamenilor.
26

a) b) c) d) e) 27 . e) firmele produc pentru piaţă. producţia asigură obiectul consumului. d) firmele produc numai bunuri materiale. munca. în principal. producţia sporeşte. a) b) c) d) e) 67. obţinerea profitului determină caracterul comercial al firmei. prin: rolul decisiv al factorului muncă. În cazul creşterii economice de tip intensiv. a) b) c) d) e) 66. subvenţiile. Factorul activ şi determinant al producţiei este: capitalul. 65. amortizarea capitalului tehnic fix. natura. a) b) c) Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? producătorul este purtătorul ofertei. salariile. vânzările de bunuri economice. subvenţiile utilizate. eficienţa utilizării factorilor de producţie.64. subvenţiile. creşterea preţurilor de vânzare. creşterea capitalului tehnic fix. ajutoarele de stat. Care din elementele de mai jos reprezintă intrări pentru activitatea firmei? impozitele.

a) b) c) d) e) 69.68. reducerea timpului liber este un factor de progres. sunt resurse şi cunoştinţele tehnico-ştiinţifice. sunt determinate de concurenţă. sporirea rodniciei muncii. 28 . natura şi capitalul. capitalul şi creativitatea tehnico-ştiinţifică. risipa. factorilor de Care din afirmaţiile de mai jos este adevărată? firmele sunt motivate prin costuri. a) b) c) d) e) 70. Capitalul tehnic reprezintă: a) banii economisiţi de menaje. activitatea economică este posibilă fără factorul muncă. munca este factorul pasiv al producţiei. costul alegerii. Economisirea şi ameliorarea utilizării producţie: determină scumpirea lor. a) b) c) d) e) 71. 72. munca şi natura. creşterea eficienţei factorilor de producţie. În cadrul factorilor de producţie primari se încadrează: munca şi capitalul. se realizează prin intermediul guvernului. a) b) c) d) e) Caracterul limitat al factorilor de producţie nu este compatibil cu: creşterea intensivă a producţiei. elimină plata impozitelor şi taxelor. munca şi informaţia. determină natura creşterii extensive.

participă la un singur ciclu de producţie. se uzează numai moral. după mai multe cicluri de producţie. se înlocuieşte după fiecare ciclu de producţie. domeniul de activitate al firmei. a) b) c) d) e) 75. 29 . aptitudinile şi experienţa oamenilor. Capitalul tehnic fix: se uzează numai fizic. numai sub formă bănească. nu trebuie amortizat. forma de uzură la care este supus. a) b) c) d) e) 76. atât în formă materială. a) b) c) d) e) factor de producţie derivat. modul cum participă la activitatea economică. se uzează fizic şi moral. cât şi valorică.b) c) d) e) 73. este afectat de uzura fizică şi morală. sub formă de amortizare. un dar al naturii. legătura cu factorul muncă. Consumul de capital circulant se reflectă în valoarea producţiei la care a participat: numai în formă materială transformată. participă la un singur ciclu de producţie. Capitalul tehnic fix: se consumă integral într-un ciclu de producţie. elementul activ şi determinant al producţiei. La baza împărţirii capitalului tehnic în capital fix şi capital circulant se află: mărimea firmei. cuprinde şi apa tehnologică. a) b) c) d) e) 74.

a) b) c) d) e) 79. b) progresului tehnic şi a condiţiilor pieţei. Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este egală cu productivitatea marginală a factorului care substituie. presupune o rată marginală de substituţie supraunitară. se referă numai la factorul capital. nu are legătură cu eficienţa combinării. subunitară. 78. d) poluării mediului natural. se uzează fizic şi moral. unitară. Capitalul circulant: se amortizează. nu se regăseşte în produsul finit. c) acţiunii agenţilor naturali. supraunitară. e) uzurii fizice. se bazează pe compatibilitatea caracteristicilor de utilitate şi adaptabilitate a elementelor ce se combină. a) b) c) d) e) 30 . participă la un singur ciclu de producţie. Uzura morală (involuntară) a capitalului tehnic fix apare sub incidenţa: a) folosirii în producţie. se uzează fizic. egală cu –1.77. Substituirea factorilor de producţie în activitatea economică: se referă numai la factorul muncă. atunci rata marginală de substituţie este: negativă. a) b) c) d) e) 80.

Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? a) între productivităţile marginale a doi factori de producţie şi rata lor de substituţie nu există legătură. rata marginală de substituţie este: negativă şi supraunitară. e) elemente ale capitalului circulant se pot substitui în producţie. d) productivitatea marginală a unui factor este aceeaşi cu productivitatea medie. c) substituirea factorilor este un mijloc eficient de combinare. egală cu productivitatea marginală a factorului ce substituie. egală cu zero. b) combinarea factorilor de producţie este o operaţie tehnicoeconomică. Care din aprecierile de mai jos este adevărată? a) rata marginală de substituţie este întotdeauna un număr subunitar. 31 .81. a) b) c) d) e) Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este mai mică decât productivitatea marginală a factorului ce îl substituie. e) o rată marginală de substituţie supraunitară nu permite combinarea eficientă a factorilor. d) rata marginală de substituţie se foloseşte la calculele de eficienţă a combinării factorilor. 82. 83. c) substituirea factorilor de producţie presupune obţinerea cel puţin a aceloraşi rezultate. negativă. b) combinarea factorilor de producţie este o operaţiune exclusiv economică. pozitivă şi subunitară.

2. iar productivitatea marginală a factorului ce îl substituie este 20. La o rată marginală de substituţie egală cu 10 şi la o productivitate marginală a factorului ce substituie egală cu 50. maximizarea cheltuielilor cu salariile. se produce datorită factorilor naturali. e) minimizarea rentabilităţii. a) b) c) d) e) 86. 350. Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este 10.5. Uzura morală a capitalului tehnic fix: se datorează proprietăţii private. rata marginală de substituţie are valoarea: 20. 500. a) b) c) . are caracter involuntar. 32 87. 5.84. a) b) c) Substituirea factorilor de producţie se bazează pe: utilitatea marginală a produsului finit. compatibilitatea caracteristicilor de utilitate şi adaptabilitate ale factorilor. 400.5. 10. 250. 0. d) compatibilitatea costurilor de producţie. a) b) c) d) e) 85. productivitatea marginală a factorului substituit este egală cu: 150.

Îmbunătăţirea utilizării factorilor de producţie este cerută de: dezvoltarea extensivă. reducerea timpului de transport. a) b) c) d) e) 90. este un factor de regres economic. accentuarea tensiunii dintre nevoi şi resurse. a) b) c) d) e) 89. reducerea timpului de şcolarizare. ieftinirea factorilor de producţie. 33 . caracterul regenerabil al resurselor. afectează capitalul circulant. a) b) c) d) e) În economie. afectează capitalul fix. e) afectează numai întreprinderile mici. uzurii morale. Sporirea rodniciei muncii reprezintă o premisă a reducerii: duratei muncii. în ultimele două sute de ani asistăm la: creşterea timpului de muncă. Potrivit studiilor despre structura duratei vieţii omului. 88. creşterea timpului liber pentru adult. timpului liber. rolului factorilor intensivi ai creşterii economice. a) b) c) d) e) 91. rentabilităţii firmei. creşterea timpului pentru somn şi hrană. afectează numai productivitatea muncii. caracterul originar al factorilor.d) are caracter voluntar. uzura morală: nu există.

b) 3000. a) b) c) d) e) Pe termen scurt. la nivelul unei întreprinderi .creşte. La o societate comercială. iar nivelul producţiei la care profitul este nul 50 bucăţi. 0. 0. 40. c) 2000. atunci costul total. Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. d) se reduce cu 12. 34 . 95. costul total: a) rămâne constant. 93. costul total. În aceste împrejurări. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u. c) se reduce cu 70%.. iar cheltuielile totale cu salariile nu se modifică. 0. Încasările cresc cu 10%. salariul pe unitatea de produs: a) scade. costurile variabile totale. suma costurilor medii fixe şi variabile. d) 2000. b) creşte cu 2%. 80. 60. e) 4000. productivitatea marginală. 0. 80. 94. suma costurilor marginale este egală cu: costurile fixe totale.5%.m. 0. e) se reduce cu 50%. 25. iar profitul se dublează.m.. costul variabil mediu este de 20 u.calculată ca producţie fizică pe salariat . în exclusivitate pe seama scăderii numărului de salariaţi.Utilizarea factorilor de producţie 92. costul total mediu şi profitul total sunt: a) 1250. Atunci când productivitatea medie a muncii.

cu luarea în considerare a întregii producţii. La nivelul unei întreprinderi ce produce bunuri diferite. 35 . nu se modifică. Rodnicia cu care sunt utilizaţi factorii de producţie se poate exprima: a) numai ca productivitate a muncii. 96. b) numai sub forma costului producţiei./salariat./salariat. cât şi monetare./salariat. 98. e) în unităţi fizice şi natural convenţionale. productivitatea marginală a muncii este egală cu: a) 500 buc. b) 400 buc. d) numai cu ajutorul mărimilor fizice. În condiţiile creşterii cu 100% a productivităţii medii a muncii şi a numărului de salariaţi cu 50%. creşterea productivităţii factorilor de producţie: a) măreşte costul marginal. influenţează costul total mediu în sensul creşterii./salariat. c) în unităţi monetare. Pentru firmă. La nivelul unei firme. 97. nivelul productivităţii muncii. 99. c) cu ajutorul productivităţii factorilor de producţie. b) în unităţi natural-convenţionale./salariat. e) 200 buc. se poate exprima: a) în unităţi fizice naturale. c) 600 buc. productivitatea medie a muncii este egală cu 100 buc. e) numai la nivel de economie naţională. influenţează costul total mediu în direcţia scăderii. d) atât în unităţi fizice./salariat.b) c) d) e) creşte. d) 800 buc.

102. c) dezavantajează întreprinderea prin reducerea preţurilor de vânzare. 100. d) înseamnă devansarea producţiei de către volumul factorilor utilizaţi. factorul muncă se exprimă: a) numai ca număr de salariaţi. d) se realizează automat o dezvoltare intensivă. e) determină un cost mediu mai mare decât costul marginal. Pentru determinarea nivelului productivităţii muncii. Nu reprezintă efect al creşterii productivităţii factorilor de producţie: a) reducerea tensiunii dintre nevoi şi resurse. b) numai în ore-om. c) reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs. c) numai în formă valorică (bănească). În condiţiile creşterii productivităţii factorilor de producţie. b) se creează premisele sporirii duratei muncii. pe ansamblul unei economii: a) se poate mări salariul fără a genera inflaţie. d) sporirea inflaţiei. cât şi valorică. 36 . b) sporirea competitivităţii produselor pe piaţa internă.b) reduce costul unitar. 101. d) atât în formă fizică. e) sporirea producţiei pe cale intensivă. c) se reduce dependenţa economică de comerţul exterior. e) se înregistrează automat şi o sporire a producţiei naţionale pe locuitor. e) în număr de salariaţi sau în ore-om lucrate.

000 produse. c) timpul cheltuit pe unitatea de producţie fizică. b) numai ca mărime marginală. La o firmă. ca mărime medie şi marginală. un muncitor produce 50 de produse. a) b) c) d) e) Productivitatea capitalului tehnic se determină: numai în expresie fizică. 37 . b) producţia pe capitalul tehnic consumat. e) calcularea ratei dobânzii. numai la nivelul ramurii. d) în medie. e) întreprinderea este rentabilă. d) producţia pe salariat. c) stabilirea mărimii salariilor. nivelul productivităţii muncii este un criteriu de bază pentru: a) calcularea inflaţiei. scăderea indicatorului înseamnă creşterea productivităţii muncii? a) producţia pe ore-om lucrate. doar când numărul de lucrători nu se modifică. e) producţia raportată la cheltuielile salariale. numai la întreprinderile mari. Productivitatea globală a factorilor calculează: a) numai în expresie fizică. b) determinarea cursului de schimb. În condiţiile contemporane. d) aprecierea mărimii întreprinderii. unde lucrează 10 muncitori. cu o productivitate medie a muncii de 50 de produse pe un muncitor: a) producţia a crescut de 5 ori. 106. de producţie se 107. c) toţi muncitorii produc 5. 104. În care din situaţiile de mai jos. 105. naturală.103. b) fiecare muncitor produce câte 50 de produse.

e) devine un element de sporire a factorilor de producţie. 109. doar sub formă de cheltuieli cu combustibilul. în formă valorică şi materială. a) b) c) d) e) Amortizarea capitalului fix: se reflectă numai în formă materială. d) numai ca mărime medie. în formă fizică. e) numai pentru factorii muncă şi pământ. reprezintă o cheltuială materială de producţie. c) nu se modifică. Atunci când productivitatea marginală a muncii este mai mare decât productivitatea medie a muncii. În produsul final. 108. a) b) c) d) e) 111. consumul de capital circulant se găseşte: în formă valorică.c) ca mărime medie şi marginală. se regăseşte: ca un cost fix. Consumul de capital circulant în valoarea producţiei. b) creşte. se reflectă în formă materială şi valorică. în formă bănească. cât şi monetară. a) b) c) d) e) 110. se reflectă sub formă de consum specific. în funcţie de uzura morală a capitalului fix. atât în formă materială. aceasta din urmă: a) scade. este o cheltuială variabilă. sub formă de amortizare. d) influenţează negativ eficienţa generală a întreprinderii. 38 . transformată parţial sau total. în formă materială.

nu se modifică. numai de volumul costurilor fixe. Atunci când costurile variabile cresc mai rapid decât creşte producţia. Dacă volumul producţiei este egal cu zero. scade. a) b) c) d) e) 114. costul fix mediu depinde: numai de volumul producţiei. Pe termen scurt. b) nu se modifică. c) CF=0. atât de costurile fixe. este egal cu costul variabil mediu. e) CV>CF. curba costului fix de producţie: porneşte din origine. numai de costul total. d) CT=CF. 113. cât şi de producţie. are o tendinţă de creştere. are o tendinţă de scădere. cât şi de producţie. este paralelă cu axa producţiei. 39 . La o scădere a producţiei. costul total mediu. pe termen scurt: a) scade. a) b) c) d) e) 116. costul fix mediu: creşte. atât de costul total. este paralelă cu axa costurilor. atunci este valabilă următoarea relaţie: a) CF=CV. dacă sporeşte costul variabil mediu. pe termen scurt. La un moment dat. a) b) c) d) e) 115. determină sporirea costului total mediu. după care scade.112. b) CT=CV.

000 de produse/salariat. dezavantajeze firma.c) d) e) 117. Productivitatea marginală a muncii este: 1000 produse. acesta din urmă: creşte. volumul costurilor totale să: crească. nu depinde de evoluţia producţiei. 40 a) . scade. determină creşterea costului mediu. productivitatea medie a muncii într-o firmă a fost de 1. evoluează în sens invers cu nivelul costului fix mediu. Atunci când productivitatea muncii în expresie fizică sporeşte exclusiv pe seama producţiei. În cazul în care costul marginal este mai mic decât costul total mediu. iar numărul de salariaţi a crescut cu 100%. scadă. nu depindă de volumul costurilor fixe. În momentul t1 producţia a sporit de 3 ori faţă de t0. a) b) c) d) e) 119. nu se modifică. a) b) c) d) e) 120. este egal cu CVM. nu se modifică. O scădere mai puternică a costurilor variabile în raport cu scăderea producţiei face ca. scad. pe termen scurt. La momentul t0. salariile pe unitatea de produs: cresc. nu se modifice. creşte. a) b) c) d) e) 118. este mai mic decât CFM. determină creşterea costului marginal.

În intervalul t0-t1 producţia creşte cu 100%.000 bucăţi din bunul X şi o productivitate medie a muncii de 120 bucăţi/salariat. atunci producţia sporeşte: cu 50%.b) c) d) e) 121. cu 13. 100 produse. 122. 5000 produse. egală cu productivitatea medie a muncii în t0. În t0 productivitatea medie a muncii este de 1. Câţi salariaţi trebuie să mai angajeze această firmă pentru a-şi dubla producţia în condiţiile creşterii productivităţii medii a muncii cu 25%? a) 25. b) 125. e) 75. 50 produse. d) 50. Volumul producţiei unei firme cu 125 de salariaţi este de 2500 de produse. cu 250 bucăţi. cu 100 bucăţi. 250 produse. a) b) c) d) e) 41 . iar numărul de salariaţi se dublează. 2000 produse.25%.000 unităţi/salariat. dacă productivitatea marginală a muncii este 150 bucăţi. iar numărul de salariaţi se dublează. 3000 produse. a) b) c) d) e) 123. c) 100. cu 125%. 4000 produse. Productivitatea marginală a muncii este: 150 produse. Faţă de o producţie zilnică de 6.

scade cu 18. Pe termen scurt. s-a redus cu 50%. a sporit de 10 ori. a) b) c) d) e) În intervalul t0-t1.124. Numărul de salariaţi în t1 faţă de t0: creşte cu 75%.33%. 32. scade cu 25%. iar producţia se dublează. atunci producţia: a sporit cu 50%. Pe termen scurt. dacă CFM scade cu 90%. Cunoscând că în t1 faţă de t0 producţia a sporit cu 1. atunci numărul de lucrători în t0 a fost de: 25. s-a redus de 5 ori. a) b) c) d) e) 127. 42 . a) b) c) d) e) 126. 16. menţinerii CVM.33%. productivitatea medie a muncii în t1 faţă de t0 sporeşte cu 50%. 20. unei creşteri a CVM care compensează reducerea CFM. productivitatea marginală a muncii a fost de 40 produse. creşte cu 33. menţinerea costului total mediu în condiţiile reducerii costului fix mediu este consecinţa: reducerii producţiei. creşte cu 35%. a sporit cu 90%.000 de produse iar numărul de salariaţi s-a dublat. reducerii CVM. diminuării costurilor fixe totale. 19. La o anumită firmă. a) b) c) d) e) 125.

m. 150 u.m. a) b) c) d) e) 130.m. costul fix mediu va fi: 250 u. 305 u. pentru ca nivelul productivităţii muncii să crească de 1.m. rămână constantă. diferenţa dintre CTM şi CVM va fi de 533.... Atunci când producţia se reduce cu 40%. CVM se reduce mai încet decât CFM.128...m.000 u. scadă cu 52%. 43 .33 u. CFM va creşte de peste 1. Când costul total evoluează corespunzător relaţiei CT=5Q2+150Q+150. costul variabil total 3.25 ori. În cazul în care costul marginal este de 7 u. La o producţie de 40 bucăţi. 500 buc.m.m. unde Q este producţia...m. a) b) c) d) e) 129. Dacă producţia se reduce la 30 de bucăţi: diferenţa dintre CTM şi CVM va fi de 333.33 ori. crească cu 48%. 15 u. CFM se reduce cu 10%. 30 u.. iar volumul producţiei.m.m. la o producţie de 10 unităţi. a) b) c) d) e) 131. diferenţa dintre CTM şi CVM este de 400 u./bucată. Costul total fix este de 1000 u.33 u.m. crească cu 52%. volumul muncii utilizate trebuie să: scadă cu 48%.. creşterea producţiei determină: a) reducerea CTM.

nu se modifică. creşterea CFM.b) c) d) e) 132. 1000. scade cu 50%. scade cu 100%. CTM este mai mare decât Cmg. a) b) c) d) e) 133. În aceste condiţii: CTM este mai mic decât Cmg. costul variabil mediu: creşte cu 50%. a) b) c) d) e) 134. Q În condiţiile în care în intervalul t0-t1 costurile variabile totale cresc cu 200% iar producţia se măreşte cu 50%. a) b) c) d) e) 44 . 200. menţinerea constantă a CFM. 150. CTM este egal cu Cmg. Costul total CT este dependent de volumul producţiei Q potrivit relaţiei CT = 100 + 4Q. creşte cu 100%. 100 C mg = + 4. O firmă obţine o producţie de 20000 tone dintr-un anumit bun economic în condiţiile unei productivităţi medii a muncii de 200 tone/salariat. creşterea CTM. CTM=CVM. 10. Numărul de salariaţi utilizaţi în acest scop este: 100. reducerea CT.

. 480.66%. costul fix mediu: a) creşte cu 150%. 45 a) b) c) d) e) 138. scade cu 33. dacă producţia scade cu 60%.m. costul total este de 1000 u. Pe termen scurt.. în u. Costul marginal al celei de-a 22 unităţi este. a) b) c) d) e) . 50 u. Pe termen scurt. creşte cu 66.m. a) b) c) d) e) În t0 costul variabil mediu este 100 u.: 280.m. La o producţie de 21 unităţi..m. 1280.m. creşte cu 50%. 1180.m. Pe termen scurt.66%. scade cu 66. Atunci. Când producţia este de 23 de unităţi... c) creşte cu 250%. costul marginal este de: 25 u.m.135. 75 u. 136. dacă producţia creşte cu 50% iar costurile variabile totale cresc cu 25%. 137. e) creşte cu 50%. producţia creşte cu 50%. iar costul marginal este de 100 u. 125 u.m. costul fix mediu: scade cu 50%. b) scade cu 150%. d) scade cu 250%. 250 u. costul total este de 1280 u.m.34%.m.. 180.

a) b) c) d) e) Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală a dobânzii în situaţia în care: preţurile scad. întotdeauna mai mică. inflaţia creşte. tuturor salariaţilor. dobânda se calculează conform principiului de dobândă compusă. a) b) c) d) e) 142. Comparativ cu rata profitului la cifra de afaceri. stimulează asumarea riscului. inflaţia scade. Care din următoarele elemente nu sunt funcţii ale profitului în economia de piaţă: cultivă spiritul de economie.Veniturile 139. rata profitului la costuri este: mai mare pentru activităţile cu dotare tehnică ridicată. personalului din activităţile administrative. preţurile cresc. a) b) c) d) e) 141. numai muncitorilor. Salariul colectiv se acordă de către firmă: salariaţilor cu o productivitate mare. salariaţilor. stimulează consumul de bunuri intermediare. incită la sporirea raţionalităţii. mai mare sau mai mică în funcţie de abilitatea întreprinzătorului. a) b) c) d) e) 140. sub forma unei sume globale. 46 . mai mică pentru activităţile cu dotare tehnică ridicată. întotdeauna mai mare. în sumă egală pentru fiecare. stimulează iniţiativa.

e) un venit egal pentru toţi angajaţii unei instituţii. a) b) c) d) e) 146.143. încasările: cresc cu x. Rata profitului. se reduc. Când costul total mediu se reduce cu 10%. rata profitului calculată la cost devine: 10%.66%. creşterea cheltuielilor cu dobânzile la creditele primite. Când profitul şi costul cresc cu o sumă dată x. recompense plătită factorului muncă. a) b) c) d) e) 144. 33. calculată la cost. 20%.33%. este de 20%. nu se modifică. 26. 47 . Între factorii de creştere a profitului se include: creşterea duratei de rotaţie a capitalului. un venit doar pentru lucrătorii din activităţile publice. cresc cu 2x. cresc cu x/2. a) b) c) d) e) 145. iar preţul rămâne neschimbat. creşterea consumurilor specifice. un venit care se află în relaţie de sens invers cu productivitatea factorilor de producţie. a) b) c) d) Salariul reprezintă: un important venit derivat. creşterea costurilor salariale. reducerea duratei de rotaţie a capitalului. 50%.

147. Profitul băncii reflectă diferenţa între: a) dobânda compusă încasată de bancă şi dobânda simplă plătită de bancă; b) disponibilităţile băncii pentru creditare şi rezervele minime obligatorii; c) câştigul brut al băncii şi cheltuielile ei de funcţionare; d) dobânda încasată de bancă şi cheltuielile sale de funcţionare; e) dobânda încasată de bancă şi dobânda plătită de aceasta. 148. a) b) c) d) e) 149. a) b) c) d) e) 150. a) b) c) d) e) Masa profitului este influenţată pozitiv de următorii factori: creşterea duratei de rotaţie a capitalului; diminuarea vitezei de rotaţie a banilor; creşterea numărului de rotaţii ale capitalului; sporirea salariului nominal; creşterea costului unitar al bunurilor. În condiţiile în care productivitatea muncii devansează dinamica salariului mediu într-o firmă, iar preţurile nu se schimbă, atunci: rata profitului nu se schimbă, indiferent de modul în care ea se determină; rata profitului calculată în funcţie de cost se va mări; cheltuielile salariale unitare se diminuează; profitul unitar se reduce; procentul salariilor în costuri nu se schimbă. Atunci când are loc reducerea vitezei de rotaţie a monedei şi reducerea duratei de rotaţie a capitalului, masa profitului: scade mai puţin decât masa monetară; scade; creşte; creşte mai rapid decât masa monetară; rămâne constantă.
48

151. a) b) c) d) e) 152. a) b) c) d) e) 153. a) b) c) d) e)

Atunci când salariul nominal creşte mai mult decât creşte salariul real, preţurile bunurilor de consum: scad; cresc în acelaşi ritm cu salariul real; nu se modifică; scad în acelaşi ritm cu salariul real; cresc mai puţin decât salariul nominal. Atunci când preţurile bunurilor de consum cresc mai puţin decât creşte salariul real, salariul nominal: creşte mai mult decât salariul real; creşte mai puţin decât salariul real; scade; nu se modifică; creşte mai puţin decât preţurile bunurilor de consum. Pentru aprecierea justeţei diferenţierii salariilor trebuie să se ţină seama de: necesitatea prelungirii perioadei de muncă a lucrătorilor; contribuţia lucrătorilor la activitatea economică; nevoia de egalizare a salariilor; tipul de progres tehnic dominant; faptul că salariul trebuie corelat neapărat cu vârsta celui care lucrează. Salariul real în raport cu câştigul real este: întotdeauna crescător, datorită luptei sindicatelor; întotdeauna mai mare; întotdeauna egal; o componentă; de regulă, privit ca întreg faţă de parte.

154. a) b) c) d) e)

49

155. a) b) c) d) e) 156. a) b) c) d) e)

În cadrul factorilor cu caracter indirect, care influenţează dimensiunea şi dinamica salariului, se pot enumera: creşterea gradului de profitabilitate a firmelor; migraţia internaţională a forţei de muncă; creşterea calificării profesionale; sporirea productivităţii muncii; mărirea cheltuielilor cu locuinţa şi hrana. Deosebirea fundamentală dintre salariu, în calitate de cost şi salariu, în calitate de venit este legată de: raportul dintre salariul nominal şi salariul real; raportul dintre salariul colectiv şi salariul social; raportul dintre inflaţie şi şomaj; raportul dintre utilitatea marginală a muncii şi uzura morală a capitalului tehnic fix; semnificaţia salariului pentru cel care îl plăteşte (producătorul) şi pentru cel care îl primeşte (salariatul).

157. Salariul social, spre deosebire de salariul colectiv: a) se acordă din beneficiul firmei; b) se acordă de către societate pentru a spori veniturile unor categorii de salariaţi; c) se atribuie în sumă globală tuturor salariaţilor; d) se acordă numai dacă întreprinderea realizează profit; e) este mai mare. 158. a) b) c) d) e) Împărţirea venitului între participanţii direcţi la obţinerea lui se numeşte: redistribuire; schimb de bunuri; diviziune a muncii; distribuire; politică fiscală.

50

159. a) b) c) d) e) 160. a) b) c) d) e) 161. a) b) c) d) e) 162. a) b) c)

Veniturile ce revin participanţilor direcţi la activitatea economică nu se referă la: salariu; pensii; dobândă bancară; rentă funciară; profit. Veniturile care participă la procesul de redistribuire sunt: destinate remunerării angajaţilor din firmele de stat; venituri deja distribuite; numai veniturile administraţiei publice; numai veniturile formate din profit; numai o mică parte din veniturile angajaţilor din armată. Veniturile băneşti totale încasate de un salariat (salariul tarifar nominal, sporuri, premii etc.) reprezintă: câştigul real; câştigul nominal; salariul nominal; salariul real; salariul net.

Profitul este cunoscut ca: excedentul costurilor totale faţă de încasări; venitul factorului muncă; diferenţa între încasările totale şi cheltuielile cu materiile prime; d) motivaţia obiectivă a posesorilor capitalurilor pentru a le pune în funcţiune; e) venitul posesorului factorului natural.

51

163. a) b) c) d) e) 164. a) b) c) d) e) 165. a) b) c) d) e) 166. a) b) c) d) e)

Partea rămasă după ce firma plăteşte impozitul pe profit se numeşte: profit brut; profit nelegitim; profit net; profit de monopol; profit obişnuit. Mărimea şi gradul de profitabilitate al firmei se află în relaţie de acelaşi sens cu: nivelul costului unitar; nivelul preţului unitar; durata în timp a unei rotaţii a capitalului; nivelul salariului; nivelul salariului şi al rentei. Volumul profitului şi gradul de profitabilitate al firmei se află în relaţie inversă cu: nivelul costului unitar; nivelul preţului unitar; volumul produselor şi serviciilor vândute; viteza de rotaţie a capitalului folosit; eficienţa activităţii economice. Suma ce revine celui ce deţine firma pentru serviciul adus în activitatea economică este cunoscută sub denumirea de: profit legitim sau venit meritat; venit nemeritat; profit nelegitim; câştig real; câştig nominal.

52

167. a) b) c) d) e) 168. a) b) c)

Conceptul de profit admis reprezintă: profitul brut; salariul real; o altă denumire pentru profitul net; eficienţa totală; rentabilitatea.

Una din afirmaţiile următoare este adevărată: motivaţia profitului nu poate genera şi abuzuri; profitul net este mai mare decât profitul admis; profitul este sursa de înlocuire a capitalului fix uzat şi scos din funcţiune; d) profitul relevă raţionalitatea activităţii economice; e) diferenţa dintre profitul brut şi profitul net reprezintă profitul admis. O relaţie de acelaşi sens există între: rata profitului la cost şi costul de producţie; costul unitar şi profitul unitar; durata unei rotaţii a capitalului folosit şi profit; viteza de rotaţie şi profit; salariul real şi preţurile bunurilor de consum.

169. a) b) c) d) e)

170. Una din afirmaţiile următoare nu este corectă: a) cine obţine profit suplimentar îl obţine şi pe cel normal; b) rata profitului calculată la cost este mai mare decât rata profitului calculată la cifra de afaceri; c) când durata unei rotaţii a capitalului creşte, viteza de rotaţie creşte; d) când costul unitar scade, la un preţ dat, masa profitului creşte; e) când numărul de rotaţii ale capitalului folosit creşte, masa profitului creşte.

53

oferta creşte. Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa respectivului factor: cererea este mai mică decât oferta. cererea creşte mai încet decât creşte oferta. Una din afirmaţiile următoare este incorectă: a) suma de bani pe care o primeşte efectiv lucrătorul se numeşte salariul nominal net. b) diferenţierea normală a salariilor este un factor de progres şi prosperitate generală. răsplăteşte: munca depusă de salariat într-o întreprindere. e) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului se află în relaţie de acelaşi sens cu durata unei rotaţii a capitalului folosit. 54 . Una din afirmaţiile următoare este adevărată: a) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar.171. a) b) c) d) e) 173. iniţiativa şi acceptarea riscului din partea întreprinzătorului. d) rata profitului calculată la cost este mai mică decât rata profitului calculată la cifra de afaceri. cererea scade şi oferta creşte. masa profitului scade. 172. a) b) c) d) e) Profitul. iar cererea nu se modifică. b) modificarea costului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar. aportul managementului guvernamental la acţiuni sociale. c) atunci când viteza de rotaţie a capitalului creşte. contribuţia posesorului de capital bănesc la activitatea economică. în esenţă. aportul posesorului pământului la activitatea economică. 174. oferta este mai mică decât cererea.

e) veniturile ce se obţin în activitatea economică sunt supuse proceselor de distribuire şi redistribuire. Care din afirmaţiile următoare este incorectă? a) mărimea veniturilor depinde şi de raportul dintre cererea şi oferta pe piaţa muncii. 177. creşterea productivităţii muncii acţionează în sens opus cu tendinţa generală de evoluţie a salariului nominal. a) b) c) Care din afirmaţiile următoare este corectă? în procesul de redistribuire participă întregul venit creat. oamenii nu pot să-şi procure bunuri decât din producţia proprie. d) distribuirea presupune împărţirea venitului între participanţii direcţi la producerea lui. salariul real nu poate să crească.c) pe termen lung. e) veniturile care se obţin în activitatea economică revin în totalitate întreprinderilor. 55 . Care din afirmaţiile următoare este falsă? a) salariul. 175. dobânda şi renta sunt venituri ale factorilor de producţie. sub formă de profit. proprietarii capitalului tehnic obţin salariu şi dobândă. c) salariile reprezintă întregul venit care se obţine în activitatea economică. b) avuţia se creează în activitatea economică. 176. d) întregul venit obţinut în activitatea economică se distribuie între participanţii direcţi la producerea de bunuri economice. d) atunci când salariul nominal scade şi preţurile rămân constante. e) respectarea mărimii salariului minim legal într-o societate este factor de stabilitate socială. profitul.

d) salariul este atât un venit. d) salariul poate fi considerat ca o plată pentru închirierea forţei de muncă. b) salariul real este invers proporţional cu salariul nominal. b) evoluţia salariului real este într-o relaţie inversă cu evoluţia nivelului preţurilor bunurilor de consum. Împărţirea venitului obţinut între participanţii direcţi la crearea sa reprezintă: a) redistribuirea venitului. d) salariul real este într-o relaţie de sens opus cu preţurile bunurilor de consum. cât şi un cost. dacă preţurile bunurilor de consum nu se modifică. salariul nominal este suma de bani pe care o primeşte pentru munca depusă. 178. e) salariul real este suma de bani pe care o primeşte un salariat în mod efectiv. salariul nominal poate să nu se modifice. e) salariul nominal minim este fixat de către patron. salariul real poate să crească. salariul real poate să crească. e) salariul poate fi considerat ca preţ pentru cumpărarea muncii. 179. 56 . c) pentru cumpărătorul serviciului forţei de muncă salariul este un venit. b) distribuirea venitului. Una din următoarele afirmaţii este falsă: a) când preţurile bunurilor de consum cresc. Una din afirmaţiile de mai jos este corectă: a) atunci când salariul real creşte mai mult decât cresc preţurile bunurilor de consum. c) salariul real este direct proporţional cu salariul nominal. c) atunci când salariul nominal scade. 180.b) din punctul de vedere al angajatului.

salariul social. Suma de bani pe care societatea. o acordă pentru a spori veniturile unor categorii de salariaţi sau numai ale unor grupuri din cadrul acestora ce se confruntă cu dificultăţi mari reprezintă: salariul colectiv. Diferenţa dintre încasările totale şi costurile totale reprezintă: profitul brut. salariul minim. a) b) c) d) e) 183. salariul colectiv. rata profitului. salariul social. Cantitatea de bunuri materiale şi de servicii de consum ce se poate cumpăra cu ajutorul câştigului nominal net la un nivel general mediu al preţurilor de consum şi într-o anumită perioadă de timp reprezintă: salariul real. e) preluarea unei părţi din venitul unor agenţi şi folosirea lui în sprijinul altor agenţi economici. salariul nominal. salariul real. 57 a) b) c) d) e) 182. a) b) c) d) e) . d) serviciul unui factor de producţie. câştigul real. supraprofitul.c) plata salariului. profitul net. profitul admis. beneficiu real. 181. în ansamblul ei.

Indicele salariului real se determină astfel: IP ⋅ 100 . 58 . iar preţurile bunurilor de consum scad. a) b) c) d) e) 185. ISN Rata profitului se calculează potrivit formulei: a) R pr = Pr1 ⋅ 100.184. IP0 SR ⋅ 100 . Pr K e) R pr = f 1 ⋅ 100. b) salariul nominal scade mai puţin decât scad preţurile bunurilor de consum. Kf 0 c) R pr = 186. ISN ISN ⋅ 100 . c) preţurile bunurilor de consum cresc mai mult decât creşte salariul nominal. Pr K d) R pr = f ⋅ 100. Salariul real nu poate să crească atunci când: a) salariul nominal este constant. Kf CA ⋅ 100. Pr 0 P b) R pr = r ⋅ 100. ISN 0 IP1 ⋅ 100 . IP ISN1 ⋅ 100 .

acoperire în expresie fizică a productivităţii marginale a muncii. c) incită la creşterea eficienţei economice. o expresie a gradului de profitabilitate a firmei. e) stimulează apariţia economiei subterane. este esenţial ca această sporire să aibă: acoperire în creşterea preţurilor bunurilor de consum. loc în contextul creşterii costului marginal al muncii. 187. ca efect o inflaţie superioară creşterii producţiei de bunuri economice. Pentru ca sporirea salariului nominal să nu genereze reducerea salariului real. a) b) c) d) e) 59 . e) viteza de rotaţie a monedei. un indicator de eficienţă economică. Profitul nu îndeplineşte următoarele funcţii: a) motivează pe proprietarii de capital pentru utilizarea acestuia în activităţi cu caracter comercial. a) b) c) d) Prin raportarea masei profitului la capitalul folosit se obţine: viteza de rotaţie a capitalului.d) preţurile nu se modifică şi salariul nominal creşte. e) salariul nominal creşte. 188. iar preţurile bunurilor de consum scad. ca rezultat creşterea numărului de salariaţi. o rată a profitului de regulă negativă. b) stimulează iniţiativa economică şi acceptarea riscului de către întreprinzător. de genul efort pe efect util. 189. d) cultivă spiritul de economie.

rezultând din circumstanţe favorabile. Nu sunt factori cu caracter indirect de influenţare a mărimii şi dinamicii salariului: gradul de organizare în sindicate. Keynes. 60 a) b) c) d) e) . Aprecierea potrivit căreia venitul nemeritat sau profitul nelegitim „are caracterul unui venit gratuit. creştere mai rapidă decât productivitatea muncii. a) b) c) d) e) 191. venitul brut. mişcarea grevistă şi revendicările din fiecare ţară. nivelul şi dinamica productivităţii muncii. independente de beneficiar”. salariul nominal. Pe termen lung. scădere în ritm alert. scădere. Suma de bani pe care o primeşte efectiv lucrătorul salariat pentru munca prestată. salariul nominal net.190. reprezintă: salariul real. rămânere la acelaşi nivel. aparţine lui: Paul Samuelson. profit net. John Kenneth Galbraith. migraţia internaţională a forţei de muncă. a) b) c) d) e) 193. adică de posesorul factorului de producţie respectiv. Maurice Allais. capacitatea salariaţilor de a dialoga cu unitatea economică. Michel Didier. a) b) c) d) e) 192. J. mărimea salariului nominal are tendinţa generală de: creştere. M. după reţinerea impozitului pe salariu şi a altor taxe legale.

a) b) c) d) e) 196.000 lei. 61 . maximizarea profitului. producţia unui agent economic creşte de 3 ori. b) 1.250. venit impozabil. e) 1. a) b) c) d) e) 195.000. c) 1. creşterea duratei unei rotaţii a capitalului.000 lei.500. încasează doar diferenţele de venit provenit din practicarea unor preţuri de vânzare excesiv de ridicate. nu încasează neapărat şi profitul suplimentar. încasează profitul nelegitim. Cât va fi salariul nominal în t1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea productivităţii muncii? a) 2. cost. salariul spre deosebire de profit este un: venit specific. 197.000 lei.000 lei. iar numărul de lucrători cu 50%. Un criteriu al eficienţei unităţilor economice este: maximizarea salariului. venit legitim.000.000.194. Agentul economic ce obţine profitul normal: încasează neapărat şi profitul suplimentar. d) 1. maximizarea costului. minimizarea impozitului. Salariul nominal în t0 este 1. a) b) c) d) Din perspectiva producătorului.000 lei. În perioada t0-t1.000 lei.750. e) încasează numai câştigurile suplimentare prilejuite de inflaţie. beneficiu real.

acesta creşte cu 50% iar preţurile bunurilor de consum cresc cu 200%. La o creştere a salariului nominal cu 50% şi o reducere a preţurilor de consum cu 25%. a scăzut cu 50%. scade cu 10%. iar preţul unei pâini de 5. a scăzut cu 75%. a scăzut cu 100%. salariul nominal: creşte cu 200%. salariul nominal a crescut cu 100%. Salariul nominal în t0 este de 2. Salariul real în t1 faţă de t0: a crescut cu 50%. salariul real: a crescut cu 200%. a) b) c) d) e) 201.198. În condiţiile în care salariul real creşte cu 50% şi preţurile de consum se reduc cu 40%. a crescut cu 100%. a crescut cu 90%. a scăzut cu 100%. a crescut cu 100%. scade cu 90%.000 lei. a crescut cu 100%.500. În t0 salariul nominal al unui individ era de 1. a) b) c) d) e) 199. a scăzut cu 50%.000.000 lei. scade cu 200%.000 lei. creşte cu 90%. În t1. a rămas constant. iar preţul pâinii cu 300%. 62 a) b) c) d) e) 200. Salariul real: a crescut cu 50%. a) b) c) d) e) . a scăzut cu 150%. În perioada t0-t1. a scăzut cu 200%.

scad cu 4%.250. Atunci când salariul real scade cu 25%.500. 150%. a) b) c) d) e) 205.000 lei. a) b) c) d) e) 63 . 200%. a scăzut cu 125%.000 lei. 10. scad cu 5%. iar salariul nominal creşte cu 50%. 7. în perioada t0-t1. preţurile bunurilor de consum: scad cu 4. Salariul nominal net în t0 este de 5.000 lei. care s-a dublat.000 lei.16%. salariul nominal net în t1 este: 5. iar salariul nominal cu 20%.000. a) b) c) d) e) 203.500. a scăzut cu 50%. 7.202. creşterea salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii. cresc cu 4. 110%.000 lei. a crescut cu 50%. salariul real: a scăzut cu 150%. Dacă salariul real creşte cu 25%.500. iar preţurile de consum s-au dublat.000. Dacă în perioada t0-t1 salariul nominal a scăzut cu 50%. a scăzut cu 75%. a) b) c) d) e) 204.16%. În situaţia în care. 10.000 lei. cresc cu 5%. indicele preţurilor de consum este: 109%. 121%.

cu 20..000 u.m. 500 mil.206. iar cota repartizată sub formă de dividende este de 10%. în condiţiile sporirii preţurilor cu 40%? cu 7.000 u. cu 80%.500 u. Din vânzarea producţiei obţinute. 64 . u.m. cu 90%.. u. scade cu 4.m. o firmă încasează 10 mld. 50 mil. volumul producţiei la care profitul total al firmei este egal cu zero este: a) 300 unităţi. a) b) c) d) e) 208.m.7 mil. La un preţ unitar de 10.5 mil. iar rata inflaţiei este 15%..m. 17.000 u.m.69%.. creşte cu 28%.m. u. 150 mil.m. Cu cât trebuie mărit salariul nominal pentru ca salariul real să crească cu 30%. şi un cost variabil mediu de 5. salariul nominal: scade cu 38%. u.. creşte cu 4.000 u. În condiţiile în care firma trebuie să plătească statului sub formă de impozite şi taxe pe profit 25%. u.. creşte cu 38%. u. În t0. mărimea dividendelor plătite acţionarilor va fi: 35. un cost fix total de 1 milion u. cu 20. a) b) c) d) e) 207.m. salariul nominal era de 25.m. Obţinerea producţiei ocazionează costuri totale de 8 mld.m.. Dacă salariul real creşte cu 20%.3%. a) b) c) d) e) 209.. u.m.m.3%.

. 24. 23. a) b) c) d) e) 212..m. calculată la costurile totale. costul total de producţie este: 3. şi la o rată a profitului.. a asigurat firmei un profit de: 363..m.m. 16.m. 4500 bucăţi.. 10. 65 a) b) c) d) e) .. 76. 200 unităţi.34 milioane u. calculată la costurile totale. şi că preţul bunului pe care-l produce va fi de 7000 u.m. 250 unităţi.m. de 20%.m.b) c) d) e) 210. La o cifră de afaceri de 20 milioane u.34 milioane u.63 milioane u. 46. o cifră de afaceri de 400 milioane u..63 milioane u. 36..m..m. 40 milioane u.m. 150 unităţi.m. 5000 bucăţi. 100 unităţi. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total de 5 milioane u.43 milioane u.m.36 milioane u.34 milioane u.m. 18.m.000 bucăţi. 7500 bucăţi.m. de 10%. un cost variabil mediu de 2000 u..m. a) b) c) d) e) 211. La o rată a profitului. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20 milioane u.43 milioane u.66 milioane u. producţia care trebuie realizată este de: 6000 bucăţi.

se reduc cu 70%. 66 .. creşte cu 180%. 4. iar profitul se dublează. rămâne constantă...000 u. 12. 16. rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%. creşte cu 80%..m. Dacă nivelul preţului de vânzare este de 20.m. a) b) c) d) e) 216. a) b) c) d) e) 214. c) a scăzut cu 5 puncte procentuale.5%... costurile totale cresc cu 20%.000 u. 8.000 u.m. cresc cu 20. Costul de producţie în t0 reprezintă 80% din preţ.000 u.000 u. 10. 8. a) b) c) d) e) 215.000 u. cresc cu 25%. b) a crescut cu 20%.m.000 u.. Profitul în t1: creşte cu 280%. atunci nivelul costului şi profitului sunt: 4. Costurile totale în tv: nu se modifică..m. iar rata profitului calculată la costurile totale creşte cu 5 puncte procentuale. În t0. În t1. 12. cifra de afaceri creşte cu 40%.000 u.. scade cu 280%.000 u. 10.000 u. În t0.m. 16. costurile totale reprezintă 80% din cifra de afaceri.213.m. În t1.m. iar rata profitului calculată în funcţie de cost este de 25%.m.5%.000 u. iar în t1 reprezintă 75% din preţ. Cum s-a modificat rata profitului calculată la cifra de afaceri? a) creşte cu 25%.m. se reduc cu 12..m.

u. u.m.. Profitul reprezintă 20% din cost.. u.m.m. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de costul total este de 25%. 1..m. 1.m. Un capital se roteşte anual de 3 ori. 75 u.m. a) b) c) d) e) 218.m..8 mil..750 u.. 4... 1. Costul fix mediu în t0 este 2.. a) b) c) d) e) 67 . 90 u.6 mil.m. u. 60 u.. u.m. 1. totalul încasărilor fiind de 2 mil.m.000 u. iar costul variabil mediu de 3.m... u. Producţia creşte de 2 ori.m.d) a scăzut cu 25%.. Masa profitului va fi: 50 u...m. u. iar cheltuielile salariale reprezintă 300 u.m.m.. 1 mil.m. 1. nivelul anual al profitului şi costului total va fi: 4 mil.000 u.. creşterea profitului unitar este: 1.350 u. Costurile materiale reprezintă 20% din costurile totale. 1 mil. 0.m.4 mil. corespunzător fiecărei rotaţii.m. a) b) c) d) e) 219.000 u. 1. 100 u.2 mil.. iar costurile variabile totale cu 50%.m. u.450 u. 217.4 mil. Când preţul este constant. 2. u.250 u.m.m. e) a scăzut cu 20%. u.m.2 mil.m. 1. u.m.6 mil. 0.

25 milioane şi.m. 2. Creditul acordat este de: 74 milioane u.000 u. respectiv. 1 milion şi.330. 144 milioane u.331. cu o rată anuală a dobânzii de 10%. 1.m. 2 milioane şi.m. 13. în regim de dobândă compusă..000 u.m.m.310.000 u. este acordat pe o perioadă de trei ani. respectiv.220.. respectiv.m..000 u. primul pe 1 an cu o rată anuală a dobânzii de 20%. a) b) c) d) e) 221.m. 0. 1. 110 milioane u.m. 1. Suma finală pe care debitorul trebuie să o restituie este de: 13.300. 100 milioane u. Un credit acordat unei firme pe doi ani... respectiv. cu o rată anuală de 20%.. 1.m. Un credit de 10 milioane u. 3.m. Cele două credite sunt: 1.75 milioane. 1 milion. 120 milioane u. aduce o dobândă totală de 44 milioane u.m..25 milioane şi. a) b) c) d) e) 68 ... 13.000 u. 2 milioane.5 milioane. în regim de dobândă compusă.5 milioane şi. a) b) c) d) e) 222.75 milioane.m.m. iar al doilea pe 6 luni cu o rată a dobânzii de 10%. O bancă acordă două credite însumând 3 milioane u. Dobânda încasată de către bancă din primul credit este de două ori mai mare decât dobânda celui de-al doilea credit.300. respectiv.

m.m. În condiţiile în care în acel an rata inflaţiei a fost de 10%. 1. pentru doi ani.m.m.. Ce sumă de bani trebuie să depună în prezent la o bancă un individ pentru a obţine în 2 ani un venit din dobândă de 210.m.m.. 69 . este de. a) b) c) d) e) 224. pe o perioadă de 1 an cu o rată nominală a dobânzii de 20%. rata reală a dobânzii este: a) 20%. în regim de dobândă compusă?: 44 milioane u. plătind o dobândă totală de 44 milioane u. Un agent depune la bancă suma de 200 milioane u. 2. Un agent economic contractează un credit bancar de 100 milioane u.100.200. 1..000 u..m.000 u.000 u.000. cu o rată anuală a dobânzii de 20%..m..m. 10%. în regim de dobândă compusă.m. 1.000 u. 100%. 40%. 88 milioane u. la o rată anuală a dobânzii de 10%?: 2. 48 milioane u. în condiţii de dobândă compusă. 30%. 10 milioane u.000 u.000 u.000. a) b) c) d) e) 226. O firmă a împrumutat de la o bancă 100 milioane u..m. Care este dobânda obţinută de deponent după 2 ani.000.m..m. 60 milioane u.m. Rata anuală a dobânzii cu care a fost contractat creditul. a) b) c) d) e) 225.223..m.. 20%.

10%. cu o rată anuală a dobânzii de 10%.. pe principiul dobânzii simple. 50%. La un credit de 1 mil. 11%. este: 13%..000 u.m. o bancă percepe o rată anuală a dobânzii de 40%.m. dobânda încasată la trei luni va fi: 400. În aceste condiţii. a) b) c) d) e) 229.b) c) d) e) 227.000 u. 0.m. 100. 50%. 1%.. 10%. 100%. 50%. a) b) c) d) e) 70 .5 mil.000 u. a) b) c) d) e) 228.000 u. u. u.m. 200.000 u. ratele nominală şi reală ale dobânzii sunt: 50%. 0%. Un credit de 1 milion lei este acordat pe principiul dobânzii compuse. 300. Peste 1 an. Dacă în acest interval preţurile au crescut cu 50%.. 150. Rata dobânzii. 12%. 100%. u.5%. O firmă contractează un împrumut în sumă de 1 mil.m. tot pe doi ani.. 10. 50%. 50%.1%. ce aduce aceeaşi dobândă.m. pe o durată de doi ani. 0%. firma returnează băncii 1.m.m. 100%.

80.. pe termen de doi ani.m. 100.m.m. profitul băncii va fi: 50. în regim de dobândă compusă.530. 2.m. 30.000 u.230..000 u.000 u.m. u.m.m.m.m. 2.000 u.000 u. O bancă acordă un împrumut în valoare totală de 2 mil. u.m.. rata dobânzii la depozite fiind de 10%.. 60. O bancă primeşte sub formă de depozite suma de 3 mil. 90. Pe baza acestor sume.m.. în condiţiile în care rata anuală a dobânzii este de 20%? 110.000 u.m. 2.000 u... a) b) c) d) e) 231.. suma încasată de bancă după doi ani este: 2. 2.000 u.000 u. rata dobânzii fiind de 12%.250...000 u.m..m. în regim de dobândă compusă.000 u. 330.m. 70.000 u. pe termen de un an.000 u.m..000 u.m. a) b) c) d) e) 71 .m.420.. Dacă banca suportă cheltuieli generale de funcţionare de 30.000 u. a) b) c) d) e) 232. o sumă finală de 144. Care este suma prezentă care generează peste doi ani. 327. Dacă rata anuală a dobânzii este de 10%..500. banca acordă împrumuturi...150.m.000 u.000 u.

reducerea cererii cu 1%. Oferta bunului respectiv este Qo = 50+P. este întotdeauna mai mic decât costul marginal. reducerea cererii cu 1. unde P este preţul.m.m.m. Dacă pe piaţă există un exces de cerere de 20 unităţi. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 0. atunci. 72 . 30 u. Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de cerere. preţul pe o piaţă concurenţială: se reduce. preţul este: 40 u. Cererea pentru un bun este dată de relaţia Qc = 100-2P.33 u. b) există un exces de ofertă la vechiul nivel al preţului. creşterea cererii cu 1...4%. 10 u. Creşterea cu 1% a veniturilor şi cu 1% a preţului generează: creşterea cererii cu 2. creşterea cererii cu 1%. 20.. nul. În situaţia creşterii cererii.6%. este întotdeauna mai mare decât costul marginal. În aceste condiţii.4%.m. a) b) c) d) e) 236.Piaţa 233. preţul tinde să crească deoarece: a) există un exces de cerere la vechiul nivel al preţului. a) b) c) d) e) 234.6 în raport cu preţul şi 2 în raport cu veniturile cumpărătorilor. creşte. rămâne nemodificat.. a) b) c) d) e) 235.

reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia. procentul de variaţie a preţului este inversul procentului de variaţie a cantităţii cerute. creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia. modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii. menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii cererii. d) preţul de echilibru este determinat de cerere. e) preţul de echilibru este determinat de ofertă.c) cererea este permanent egală cu oferta. creşterea ofertei şi creşterea preţului. a) b) c) d) e) 238. a) b) c) d) e) 239. creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia. modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii. procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a cantităţii cerute. care din următoarele afirmaţii este adevărată în situaţia unui producător? creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin: creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv. 73 . creşterea ofertei şi reducerea preţului. reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia. în valoare absolută. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa bunurilor de consum: reducerea ofertei şi creşterea preţului. 237. a) b) c) d) e) În cazul în care cererea este elastică. creşterea cererii şi reducerea preţului.

e) doar spaţiul anume stabilit de autoritatea publică pentru vânzarea-cumpărarea bunurilor economice. expresia manifestării cererii şi ofertei. cadru de formare a preţului la care sunt tranzacţionate mărfurile. În economiile contemporane: economia naturală nu există. Piaţa nu reprezintă: a) spaţiul economic în care acţionează vânzătorii şi cumpărătorii. a) b) c) d) e) 243. principalul canal de comunicaţie între producţie şi consum. 74 . Pentru caracterizarea pieţei nu este relevantă următoarea trăsătură: spaţiu în care îşi desfăşoară activitatea agenţii economici. b) mărfuri fungibile. 241. b) locul de întâlnire la un moment dat a dorinţelor consumatorilor cu cele ale producătorilor. Bursa de mărfuri este o formă modernă de piaţă unde se tranzacţionează: a) valute. tranzacţiile sunt numai cu bunuri materiale. locul unde se fundamentează mărimea salariului nominal mediu. d) locul de manifestare a concurenţei între agenţii economici cu interese identice sau apropiate. există numai piaţa factorilor de producţie. c) un ansamblu de mijloace de comunicare între vânzători şi cumpărători. piaţa bunurilor de consum serveşte autoconsumului. c) numai mărfurile perisabile.240. relaţiile de piaţă sunt dominante. a) b) c) d) e) 242.

a) b) c) d) e) Care din elementele de mai jos nu este caracteristic pieţei? schimbul unui bun pe un alt bun. costul marginal. ∆ %Q x ∆Q x Q 0 x ⋅ . b) cererea este dependentă de preţ. a) b) c) d) e) 245. d) cererea provine şi din partea administraţiilor. e) cererea depinde şi de venitul cumpărătorilor. ∆Px P0 x ∆ %Q x . oferta de bunuri de consum. 244.d) servicii pentru consumul personal. ∆Px Q1x ∆Q x ∆Px ⋅ . Q 0 x P0 x 246. e) mărfuri neomogene. Care din afirmaţiile de mai jos nu este adevărată? a) cererea este cantitatea dintr-un bun marfar ce se doreşte a fi cumpărată. 75 . cererea de factori de producţie. ∆ %Px ∆Q x P1x ⋅ . preţul factorilor de producţie. c) cererea este mai mare decât nevoia socială. Coeficientul de elasticitate a ofertei în raport de preţ se calculează pe baza formulei: ∆ %Px .

dar mai lent. aceeaşi relaţie ca de la preţ la ofertă. a) b) c) d) e) 249. atât o relaţie directă cât şi una indirectă. o cerere inelastică. încasările firmei cresc. cantitatea vândută nu se modifică. o modificare a cererii în acelaşi sens cu preţul. rată marginală de substituţie. Coeficientul subunitar de elasticitate a cererii în raport de preţ pentru un anumit bun economic arată: o cerere elastică. a) b) c) d) e) Între modificarea preţului şi modificarea cantităţii cerute dintr-un bun există: o relaţie directă.247. firma este dezavantajată. utilitate marginală. înclinaţia marginală spre consum. o situaţie de cerere întâlnită la bunurile de lux. Gradul de sensibilitate a cererii la modificarea factorilor care o determină se numeşte: elasticitatea cererii. o relaţie inversă. o relaţie de la parte la întreg. 76 . iar vânzătorul ia decizia să reducă preţul: încasările firmei scad. a) b) c) d) e) 250. cumpărătorii sunt dezavantajaţi. că bunul respectiv nu este de strictă necesitate pentru consumator. Atunci când cererea pentru un bun este elastică în raport de preţ. risc în consum. a) b) c) d) e) 248.

Decizia de a reduce preţul unitar pe piaţa unui bun se ia atunci când cererea pentru bunul respectiv este: a) inelastică. a) b) c) d) e) Cererea inelastică în raport de modificarea preţului este specifică: factorilor de producţie. indiferent de modificarea preţului. b) bunurilor la care modificarea preţului unitar antrenează modificarea în acelaşi sens a cantităţii cerute. c) bunurilor care au o plajă mare de înlocuitori.251. 253. bunurilor la care modificarea preţului unitar antrenează modificarea în acelaşi sens a cantităţii cerute. d) perioadelor de criză. Cererea elastică în raport de preţ este specifică: a) bunurilor de strictă necesitate. bunurilor la care modificarea preţului unitar determină modificarea în sens contrar şi mai puternică a cantităţii cerute. e) ţărilor aflate în tranziţie. pentru majoritatea bunurilor de strictă necesitate. bunurilor de lux. reducerea preţului determină scăderea volumului valoric al vânzărilor. a) b) c) d) e) Atunci când se înregistrează o cerere inelastică în raport de preţ: cantitatea cerută scade într-o proporţie mai mare decât scade preţul. b) cu elasticitate unitară. 252. firma vânzătoare este avantajată când reduce preţul. 77 . 254. firma este avantajată când sporeşte costul marginal. volumul valoric al vânzărilor creşte.

255. a) b) c) d) e) 256. cererea: este elastică. e) independentă de volumul valoric al vânzărilor. se modifică în aceeaşi proporţie cu venitul.c) elastică. este cu elasticitate unitară. a) b) c) d) e) La o cerere inelastică în raport de preţ. 0. dar subunitar. este mai mare decât oferta. menţinerii preţului. dar mai puternic. a) b) c) d) e) 257. evoluează în sens opus faţă de venit. creşterii preţului. cantitatea cerută: este mai mică decât oferta. menţinerii cantităţii bunului pe piaţă. evoluează în acelaşi sens cu venitul. d) independentă de veniturile consumatorilor. este inelastică. a) b) c) d) e) 258. 2 la o cerere inelastică.5 la o cerere inelastică. Atunci când coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit este pozitiv. Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit are valoarea: 1 la o cerere elastică. atunci el va acţiona în direcţia: sporirii cantităţii bunului pe piaţă. se modifică mai mult decât venitul. 0. în raport de venit. dacă vânzătorul urmăreşte să mărească încasările. 78 .5 la o cerere elastică. se modifică mai puţin decât venitul. La o cerere elastică.5 la o cerere inelastică. reducerii preţului. 1.

2. 2. Între modificarea preţului unitar şi cantitatea oferită din bunul respectiv: există o relaţie negativă. La o cerere elastică în raport de preţ. când preţul creşte. schimbarea direct proporţională a cantităţii oferite.5. 1/4. există o relaţie pozitivă. Dacă celelalte împrejurări rămân neschimbate. coeficientul de elasticitate poate să aibă valoarea: 1. schimbarea în sens opus a cantităţii oferite. modificarea preţului determină. se constată o extindere. 0. a) b) c) d) e) 262. 1. a) b) c) d) e) La o cerere inelastică în raport de venit. 79 .5. se constată o contracţie.33. creşterea cantităţii oferite. a) b) c) d) e) 260. în mod normal: scăderea cantităţii oferite. 0. a) b) c) d) e) 261. 25%. când preţul scade. coeficientul de elasticitate poate să fie egal cu: 0.259. schimbarea în acelaşi sens a cantităţii oferite. există o relaţie indirectă. 3.

o parte egală cu ceea ce se stochează. respectiv. Când pe piaţa unui bun oferta creşte mai puţin decât creşte cererea: preţul de echilibru scade. cantitatea de echilibru scade. 80 . scade. preţul şi cantitatea de echilibru cresc. preţul şi cantitatea de echilibru scad. a) b) c) d) e) 265. pe piaţă vor fi atraşi din ce în ce mai puţini producători. creşte şi. indiferent de evoluţia preţului. oferta lui pe piaţă reprezintă: o cantitate mai mare când preţul creşte. scade şi. cantitatea de echilibru creşte. nu se modifică. preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru scade. cantitatea de echilibru scade.263. scad. o cantitate egală. preţul pieţei creşte şi tinde spre preţul de echilibru. a) b) c) d) e) 266. a) b) c) d) e) În raport cu producţia totală dintr-un bun. se realizează un exces de cerere: preţul de echilibru scade. o parte mai mică decât ceea ce se stochează. Când pe piaţa unui bun. cererea creşte mai puţin decât creşte oferta. Dacă pe piaţa unui bun. respectiv. indiferent de preţ. creşte. a) b) c) d) e) 264. o cantitate mai mică. preţul şi cantitatea de echilibru: cresc.

scade. un nivel care să avantajeze numai vânzătorii. nu se modifică. iar oferta rămâne constantă. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă. creşte. scade şi. respectiv. creşte. creşte. 81 . creşte şi. a) b) c) d) e) 268. a) b) c) d) e) 270. respectiv. În condiţii normale. scade şi. un nivel care să avantajeze numai cumpărătorii. Când pe piaţa unui bun. preţul şi cantitatea de echilibru: scad. echilibrul pieţei se va forma: a) la un preţ mai mic. nu se modifică. preţul şi cantitatea de echilibru: scad. cererea scade şi oferta creşte. scade sau nu se modifică. a) b) c) d) e) 269. scade şi respectiv. Când pe piaţa unui bun. scad. creşte şi. preţurile pieţei tind spre: maximizare. respectiv. nu se modifică. scade. minimizare. creşte.267. preţul şi cantitatea de echilibru: cresc. cererea creşte şi oferta scade. respectiv. cresc. oferta creşte mai mult decât scade cererea. scade sau nu se modifică. creşte. a) b) c) d) e) 271. echilibru. nu se modifică. Când pe piaţa unui bun. dacă venitul cumpărătorului creşte. cresc. scade şi. respectiv.

5. respectiv. 5 şi. 15.. atunci oferta este de 200 de unităţi. la o cantitate de echilibru mai mică. Pe piaţa unui bun. 0.m. respectiv.2. respectiv. a) b) c) d) e) 82 . Pe piaţa grâului. respectiv. Coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ este: 5. la un preţ mai mic şi la o cantitate de echilibru mai mare.8. (unde Q – cantitatea. 0. cerere de 40 unităţi. Preţul şi cantitatea de echilibru sunt: 3 şi.000 u. atunci oferta este de 240 unităţi. ofertă de 30 unităţi.. 0. la un preţ mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică. 1. P – preţul). P – preţul). 4 şi. a) b) c) d) e) 273. Qo = 10 + 4P.m. 20.b) c) d) e) 272. la un preţ şi cantitate de echilibru mai mare. cerere de 10 unităţi.. pe piaţă apare un exces de: ofertă de 10 unităţi. respectiv. respectiv. Dacă preţul unui bun este 2. (unde Q – cantitatea.m. ofertă de 40 unităţi. cererea şi oferta sunt Qc= 50 – 2P şi. 10. Qo = 12 + P.5. a) b) c) d) e) 274. cererea şi oferta sunt Qc= 30 – 5P şi. respectiv. Dacă guvernul intervine asupra preţului fixându-l la un nivel de 5 u.000 u. 16. 3 şi. 4 şi. Dacă preţul este de 4.

12. Dacă preţul revistelor creşte cu 10%.000 u. În cazul unui exces de cerere pe piaţă. iar la un preţ de 10. Dacă preţul unui bun se reduce de la 300 la 250 u.m.000 u. preţul benzinei este: a) mai mare decât 4 u.. Pe piaţa untului. Qo = 20 + 3P.m.m. creşte cu 12. apare un exces de cerere. Preţul de echilibru la unt este: mai mare de 20.. nu se modifică.9. a) b) c) d) e) 277. 4. mai mic de 10. coeficientul de elasticitate a cererii în raport de preţ este: 2..m. 0.m.m.5%. Cererea pentru reviste are un coeficient de elasticitate în raport cu preţul de 1.000 u. 83 .000 u. b) egal cu 6 u.5%.m. între 10... (unde Q – cantitatea.m. 22.000 u. Cererea şi oferta de benzină sunt reprezentate prin relaţiile Qc= 40 – 2P şi.000 u.000 u. respectiv. scade cu 12..m. iar cantitatea cerută creşte de la 200 la 400 bucăţi. şi 20. a) b) c) d) e) 276. creşte cu 8%.m. a) b) c) d) e) 278. 6. c) mai mare decât 6 u.275.. apare un exces de ofertă. P – preţul). la un preţ de 20..000 u. 9.m. atunci cantitatea cerută: scade cu 8%.25.m.

5. a) b) c) d) e) 280. 5.. e) mai mare decât 8 u. În situaţia în care pe piaţă preţul unei bun creşte de la 100 la 120 de u. coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ este: 0. 1. iar preţul bunului creşte cu 10%: cantitatea oferită creşte cu mai mult de 10%.d) mai mic decât 4 u. cantitatea oferită creşte cu 10%. 279. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară.m. cantitatea oferită nu se modifică cantitatea oferită scade cu 1%. a) b) c) d) e) 84 . iar cantitatea cerută se reduce de la 500 la 400 de unităţi.5. 0.m. cantitatea cerută scade cu cel puţin 10%.m. 1.2..

b) este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică. d) decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de monopol. e) atomicitatea cererii. e) oferta este controlată de mai mulţi producători. b) câţiva vânzători. c) atomicitatea ofertei. c) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de profit. 284. Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa perfectă prin: a) câţiva cumpărători. concurenţă.Pieţe. Obţinerea profitului nelegitim: a) contravine legii. b) preţul este stabilit de cerere şi ofertă. 85 . preţuri 281. d) diferenţierea produselor. Nu reprezintă trăsătură a pieţei oligopoliste: a) atomicitatea cererii. e) producătorii nu pot controla preţul. d) există un singur producător şi un singur consumator. c) nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea economică. c) atomicitatea ofertei. 283. e) este întotdeauna mai mic decât supraprofitul. d) fiecare producător ţine seama şi de deciziile celorlalţi. b) câţiva vânzători. Pe piaţa de monopol: a) preţul este controlat de consumator. 282.

e) impus de câţiva vânzători. fiecare având o forţă economică mare. b) fixat de agenţii economici prin negocieri directe. Pe piaţa cu concurenţă perfectă preţul este: a) fixat de stat. d) sunt favorizaţi numai unii vânzători sau cumpărători. 288. c) asigurarea cooperării între producători. d) deciziile proprii ale fiecărui agent al cererii şi ofertei exercită un efect semnificativ asupra cererii. c) permanent stabil. c) numeroşi agenţi ai cererii şi ofertei. Atomicitatea pieţei se caracterizează prin: a) vânzătorii şi cumpărătorii sunt mulţi şi egali ca număr. ofertei şi preţului. fiecare având o forţă economică redusă. În condiţii de concurenţă incorectă. Rolul concurenţei este: a) creşterea preţurilor factorilor de producţie. 286. 287. d) expresia raportului cerere-ofertă. b) câştigă toţi cumpărătorii şi toţi vânzătorii. 86 . neloială: a) sunt favorizaţi în mod artificial numai vânzătorii. e) pierd numai cumpărătorii. b) vânzătorii şi cumpărătorii sunt numeroşi. cât şi cumpărătorii. e) volum redus de tranzacţii de vânzare şi cumpărare. c) pierd atât vânzătorii. fără sacrificarea intereselor producătorului. b) satisfacerea mai bună a trebuinţelor consumatorului.285. d) informarea operativă a tuturor cumpărătorilor. e) sporirea permanentă a preţurilor de vânzare.

289. c) piaţă de oligopol. d) piaţă de monopol contrat. c) piaţă de monopol. c) piaţă de monopson. ea se numeşte: a) piaţă de monopson. e) piaţă de oligopol bilateral. 290. d) piaţă de oligopol bilateral. b) piaţă de oligopol. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui singur vânzător şi a unui singur cumpărător. c) piaţă de concurenţă perfectă. b) piaţă monopolistică. b) piaţă de monopol. d) piaţă de oligopson. b) piaţă monopolistică. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi câţiva agenţi ai ofertei se numeşte: a) piaţă de oligopol. 291. 292. e) piaţă de monopol bilateral. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei poate fi: a) piaţă de monopol. e) piaţă de monopol bilateral. 87 . d) piaţă cu concurenţă loială. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi un singur agent al ofertei se numeşte: a) piaţă de oligopol. e) piaţă de monopol bilateral.

piaţă de monopson. piaţă de monopson contrat. piaţă de oligopson. piaţă de oligopol. c) piaţă de oligopson. piaţă de monopson. Piaţa caracterizată prin câţiva agenţi ai cererii şi un singur agent al ofertei se numeşte: piaţă de monopol contrat. e) piaţă de monopson contrat. 294. d) piaţă de oligopol bilateral. piaţă de oligopson. a) b) c) d) e) 295. piaţă de monopol. Piaţa caracterizată prin câţiva agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei se numeşte: a) piaţă monopolistică. Piaţa caracterizată prin existenţa unui singur agent al cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei se numeşte: piaţă monopolistică. b) piaţă de monopson. piaţă de oligopson. 88 .293. piaţă de monopol bilateral. piaţă monopolistică. piaţă de oligopol. a) b) c) d) e) 296. piaţă de monopol. a) b) c) d) e) Piaţa caracterizată prin numeroşi agenţi ai cererii şi câţiva agenţi ai ofertei se numeşte: piaţă de monopson.

de monopol. piaţă de oligopol. Concurenţa directă dintre producători este eliminată pe piaţa: de oligopson. de oligopol.297. monopolistică. 89 . perfectă. piaţă monopolistică. piaţă de oligopson. a) b) c) d) e) 298. piaţă de monopson. a) b) c) d) e) Piaţa caracterizată prin existenţa unui singur agent al cererii şi a numeroşi agenţi ai ofertei se numeşte: piaţă de monopol.

a) b) c) d) e) Când se micşorează rezervele obligatorii ale băncilor comerciale. un mijloc de rezervă şi economisire. în general. un bun liber. un deponent şi bancă în momentul constituirii unui depozit. 90 . un mijloc de schimb şi de plată. Geneza banilor constă în: descoperirea metalelor preţioase. reducerea investiţiilor. Banii nu sunt: unitate etalon. schimbul de bunuri economice pe baza diviziunii sociale a muncii. funcţionarea normală a sistemului bancar. bancă şi cel care obţine un împrumut de la aceasta. scăderea producţiei. bancă la acordarea unui credit bancar. creşterea numărului şomerilor. baterea monedei. reducerea ratei dobânzii. reglementările monetare din fiecare ţară.Piaţa monetară 299. a) b) c) d) e) 300. o convenţie socială. a) b) c) d) e) 302. se produce: scumpirea creditului. a) b) c) d) e) 301. de către: deponent la constituirea unui depozit bancar. cererea şi oferta de pe piaţa monetară. Rata dobânzii se stabileşte.

schimbului. a) b) c) d) e) 305. a) b) c) d) e) 304. sec. monedei scripturale.. monezile de aur şi argint. sec. Hr. bunuri (obiecte). mijloc de schimb şi mijloc de rezervă şi economisire. VII-VI î. după 1971. bancnotele. a) b) c) d) e) Punctul de plecare pentru existenţa banilor a fost apariţia: monedelor de aur şi argint. 91 . bancnotelor. Cele două funcţii principale ale primelor forme de bani au fost: mijloc de schimb şi mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri. mijloc de schimb şi mijloc de plată. după 1920. mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri şi mijloc de plată. Convertibilitatea bancnotelor pe metale preţioase a fost eliminată în: sec. a) b) c) d) e) 306. monezile metalice. mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri şi mijloc de rezervă şi economisire. al-XVI-lea. Primele forme de bani au fost: moneda scripturală.303. al-XVII-lea. statului.

mijloc de asigurare a unei puteri constante de cumpărare. moneda scripturală. doar băncile comerciale. banca centrală şi băncile comerciale. sunt convertibile în metale preţioase. nu sunt convertibile în metale preţioase.307. bancnotele contemporane: nu pot fi utilizate la cumpărarea metalelor preţioase. Nu intră în sfera noţiunii generice de bani: monezile metalice. Creează masă monetară: doar banca centrală. a) b) c) d) e) 310. a) b) c) d) e) Spre deosebire de bancnotele existente până la primul război mondial. Nu este funcţie a banilor: mijloc de schimb. bancnotele. 311. guvernul. b) ridicarea numerarului dintr-un cont bancar. acţiunile şi obligaţiunile care se tranzacţionează ocazional pe piaţa extra-bursieră. a) b) c) d) e) 309. nu sunt cuprinse în masa monetară. Numerarul se transformă în bani scripturali prin: a) depunerea numerarului într-un cont bancar. mijloc de plată. alte instrumente care sunt acceptate ca mijloace de schimb şi plată. mijloc de rezervă şi economisire. nu intră în sfera noţiunii generice de bani. mijloc de măsură pentru celelalte bunuri. banca centrală şi guvernul. formă universală a avuţiei. a) b) c) d) e) 308. 92 .

în cea mai mare parte. din: monezi metalice. ceilalţi factori rămânând constanţi. a) b) c) d) În perioada contemporană. bancnote. preţurile cresc în aceeaşi măsură ca şi masa monetară. Viteza de rotaţie a banilor se accelerează atunci când: cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor se reduce.c) acordarea de către o bancă a unui credit în numerar. masa monetară. ceilalţi factori rămânând constanţi. e) 314. masa monetară creşte. în condiţiile în care masa monetară rămâne constantă. preţurile cresc în măsura în care se reduce cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor. masa monetară este formată. ceilalţi factori rămânând constanţi. a) b) c) d) e) 93 . numerar. salariul nominal. numerarul în circulaţie. moneda scripturală. bani scripturali. e) schimbarea leilor în valută. Valoarea banilor reprezintă cantitatea de bunuri care poate fi cumpărată cu: o unitate monetară. a) b) c) d) e) 313. preţurile cresc. în condiţiile în care cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor rămâne constantă. alte instrumente recunoscute ca monedă. d) schimbarea valutei în lei. 312.

dobânzilor. salariul nominal se reduce. preţurile cresc. Cererea de monedă provine de la: banca centrală. a) b) c) d) e) 317. cantităţii bunurilor supuse tranzacţiilor. agenţii economici cu nevoi de finanţare. 94 . e) excedentul trezoreriei. vitezei de rotaţie a banilor. masa monetară se reduce. d) bănci şi alte instituţii financiare cu disponibilităţi temporare. eficienţa economică. mai mult decât 319. încrederea în moneda naţională. salariului nominal. masa monetară creşte. Oferta de monedă provine de la: a) agenţii economici care cheltuiesc lichidităţile proprii. Puterea de cumpărare a unităţii monetare nu depinde de: salariul real. a) b) c) d) e) 318. nivelul general al preţurilor. a) b) c) Puterea de cumpărare a unităţii monetare se reduce dacă: preţurile se reduc. agenţii economici care cheltuiesc mai puţin decât lichidităţile proprii.315. Dezechilibrul inflaţionist se caracterizează prin evoluţia divergentă a masei monetare şi a: preţurilor. starea generală a economiei. a) b) c) d) e) 316.

95 . iar cererea de monedă se reduce.b) agenţi economici cu nevoi de finanţare. Rata dobânzii creşte dacă: disponibilităţile temporare din economie cresc. 320. rata dobânzii este mai mare decât deprecierea monedei naţionale. Economisirea este descurajată atunci când: rata dobânzii se reduce. oferta de monedă creşte. b) riscul proiectului pentru care se solicită finanţare este scăzut. c) banca centrală (de emisiune) şi agenţii economici cu disponibilităţi temporare. deficitul trezoreriei creşte. banca centrală emite mai puţină monedă. rata dobânzii este mai mare decât rata inflaţiei. a) b) c) d) e) 322. banca centrală emite mai multă monedă. excedentul trezoreriei creşte. a) b) c) d) e) 321. iar cererea de monedă creşte. oferta de monedă creşte. e) populaţia care cheltuieşte mai mult decât lichidităţile proprii. a) b) c) d) e) 323. iar cererea de monedă se reduce. d) deficitul trezoreriei. oferta de monedă se reduce. Bonitatea financiară a unui agent economic este redusă dacă: a) rata profitului este mai mare decât rata dobânzii. rata dobânzii creşte. oferta de monedă se reduce. Rata dobânzii se reduce dacă: nevoile de finanţare din economie cresc. iar cererea de monedă creşte. rata dobânzii rămâne constantă.

Mărimea garanţiilor solicitate de bănci este invers proporţională cu: riscul creditului. În cadrul pieţei monetare au loc tranzacţii privind: emiterea de titluri de proprietate. profiturile firmelor. a) b) c) d) e) 325. preţul obligaţiunilor. rata de piaţă a dobânzii. a) b) c) d) e) 327. durata angajamentelor asumate de debitori.c) d) e) 324. a) b) c) d) e) 326. bonitatea debitorului. veniturile bugetare. cumpărarea şi vânzarea de acţiuni. înclinaţia spre prudenţă a băncii. 96 . Sursa creditelor este: amortizarea capitalului tehnic fix. Dobânzile încasate nu depind de: resursele băneşti atrase. profitul pe seama proiectului pentru care se solicită finanţare acoperă restituirea creditului şi plata dobânzii. resursele băneşti plasate. a) b) c) d) e) agentul economic respectiv are datorii restante mari. cererea pentru producţia agentului economic respectiv este în creştere. mărimea creditului. cumpărarea şi vânzarea de obligaţiuni. depunerile bancare ale agenţilor economici. finanţarea şi refinanţarea. cheltuielile bugetare. durata plasamentelor. cumpărarea şi vânzarea bunurilor în rate.

a) b) c) d) e) În mod normal. 97 . egală cu rata dobânzii pasive. rezidenţi şi nerezidenţi. se include: limitarea creditului. Între împrejurările care duc la creşterea masei monetare se include: reducerea preţurilor interne. rata dobânzii active este: mai mare decât rata dobânzii pasive. emisiunea monetară. egală cu rata dobânzii pasive dacă profitul băncii este egal cu cheltuielile de funcţionare. atrage depozite de la populaţie şi acordă credite agenţilor economici. Trezoreria: este o bancă comercială. schimbul valutar al monedei interne pe alte monede convertibile. este bancă a statului care centralizează şi gestionează fondurile publice. acoperirea deficitului bugetar. realizează schimb valutar pentru persoanele fizice. vânzarea de valută de către banca centrală. a) b) c) d) e) 329.328. a) b) c) d) e) 330. are surplus de fonduri dacă bugetul este deficitar. creşterea vitezei de rotaţie a banilor. Între operaţiunile prin care are loc creşterea masei monetare. mai mică decât rata dobânzii pasive. rambursarea creditelor. reducerea cantităţii bunurilor marfare. a) b) c) d) e) 331. egală cu rata dobânzii pasive dacă profitul băncii este nul. creşterea vitezei de rotaţie a banilor.

creşterea vitezei de rotaţie a banilor. vânzarea de valută de către banca centrală. creşte cu 27%. nu se modifică.. scade cu 25%. refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală. viteza de rotaţie a banilor este: 0. 4. se include: acordarea de credite de către băncile comerciale. Între operaţiunile prin care are loc restrângerea masei monetare. a) b) c) d) e) Între împrejurările care duc la restrângerea masei monetare se include: creşterea preţurilor interne.5. cantitatea de bunuri supusă tranzacţiilor se dublează.. 1. 1. 98 . a) b) c) d) e) 335.25. Masa monetară: creşte cu 73%. preţurile cresc cu 10%. cumpărarea de valută de către banca centrală. Atunci când masa monetară este de 20. este egală cu 73% din cea iniţială. creşterea cantităţii bunurilor economice marfare.000 miliarde u. iar volumul valoric al tranzacţiilor de 80. În intervalul t0-t1.2. acoperirea deficitului bugetar.m.m. a) b) c) d) e) 334.000 miliarde u. emisiunea monetară.332. a) b) c) d) e) 333. 0. reducerea vitezei de rotaţie a banilor. iar viteza de rotaţie a monedei se triplează.

3200 miliarde u. ajung la scadenţă şi trebuie rambursate către bănci... La un curs de 35000 lei la 1 dolar.m. sistemul bancar acordă credite de 300 miliarde u.m. Dacă preţurile cunosc o reducere generalizată de 25%.. Atunci. 3000 miliarde u. e) scade cu 1700 miliarde u.m. 3500 miliarde u. puterea de cumpărare a monedei: creşte cu 20%. d) creşte cu 2800 miliarde u. Masa monetară în circulaţie este: a) 14000 u... c) 10000 u.m...m. Volumul valoric al tranzacţiilor este 140000 u. 3100 miliarde u.m..000 miliarde u. scade cu 25%.m.m. creşte cu 33. iar viteza de rotaţie a monedei este de 7.m. 99 .m. b) creşte cu 700 miliarde u. scade cu 80%. nu se modifică.m.. dacă intră în ţară 100 milioane de dolari şi ies 80 milioane de dolari.m. iar credite de 200 miliarde u. a) b) c) d) e) În t0 masa monetară este de 3.336.m. a) b) c) d) e) 337.m. atunci masa monetară în circulaţie: a) scade cu 700 miliarde u. 338.33%.m.. 339. iar celelalte condiţii nu se modifică. masa monetară în t1 este: 3300 miliarde u. c) scade cu 3500 miliarde u... b) 20000 u..m.m. În perioada t0-t1.

000 miliarde u. a) b) c) d) e) 342.. iar preţurile cresc cu 20%. 3 şi..5.m.000 u. e) 98000 u. În intervalul t0-t1. la 12. b) 0. 341.m. d) 0. scade cu 26%.000 miliarde u. 2 şi. nu se modifică.m.000 miliarde u.2.5. respectiv 1. creşte cu 26%. Viteza de circulaţie a banilor în t0 şi t1 este: 2 şi. 340.5.. atunci volumul fizic al tranzacţiilor: creşte cu 5%. respectiv 1. a) b) c) d) e) 100 . creşte cu 20%.d) 140000 u.000 la 36. Atunci când masa monetară este 30.000 u. e) 5. valoarea tranzacţiilor creşte de la 10.m.5. 3 şi.m.m. respectiv 3. respectiv 3. iar volumul valoric al tranzacţiilor 150.5. 2.5 şi. viteza de rotaţie a monedei este: a) 3. masa monetară creşte de la 5. respectiv 2.m. Masa monetară creşte cu 26%. c) 1. În acelaşi interval. Dacă viteza de rotaţie monedei este constantă.

şi viteza de rotaţie a monedei este 4.m. volumul fizic al tranzacţiilor cu 12%.92%. creşte cu 10%.92%. atunci valoarea tranzacţiilor pe piaţă este: 3.33%.33%.92%. scade cu 9.67%. viteza de rotaţie a monedei: scade cu 16.000 miliarde u.67%. 30.m.750 miliarde u. scade cu 83. scade cu 25%.000 miliarde u.m. 90. creşte cu 83. 101 . scade cu 80%...92%.m. creşte cu 166. a) b) c) d) e) 345. nu se modifică..343. puterea de cumpărare a monedei: creşte cu 20%. 15.000 miliarde u. creşte cu 9. În t1 faţă de t0. 60. Atunci când preţurile cunosc o creştere generalizată de 25%.. a) b) c) d) e) 346. scade cu 20%. a) b) c) d) e) 344. masa monetară în circulaţie creşte cu 50%.000 miliarde u. Dacă în acelaşi interval valoarea tranzacţiilor pe piaţă sporeşte cu 25%. a) b) c) d) e) În intervalul t0-t1. iar preţurile cresc cu 6%. scade cu 1.m. Viteza de rotaţie a monedei: creşte cu 1. Dacă masa monetară în circulaţie este de 15000 miliarde u. nu se modifică.m. masa monetară în circulaţie creşte cu 8%.

m.66.000 miliarde u.m.000 miliarde u. viteza de rotaţie a monedei este: 16. 6. iar valoarea tranzacţiilor pe piaţă de 120.66. 6. scade cu 100%. 1. 102 .66. Dacă în acelaşi interval valoarea tranzacţiilor pe piaţă sporeşte cu 50%. masa monetară în circulaţie creşte cu 200%. scade cu 50%. În t1 faţă de t0..347. creşte cu 100%. a) b) c) d) e) 348. a) b) c) d) e) Atunci când masa monetară în circulaţie este 20. viteza de rotaţie a monedei: creşte cu 50%. 1. scade cu 150%.

Care din următoarele este un drept patrimonial ce revine deţinătorului de acţiuni într-o societate comercială? dreptul de a fi informat în legătură cu situaţia financiară a firmei. a) b) c) d) e) 350. a) b) c) d) e) 352. salariul colectiv. Deţinătorul unei acţiuni încasează la sfârşitul anului dividende. Bursa de valori este: piaţă de monopol. dreptul de a obţine o cotă parte din capitalul firmei la lichidarea acesteia. piaţă pe care au loc operaţii de finanţare şi refinanţare. 103 . un procent din profitul brut. dreptul de a participa la gestiunea firmei. dreptul de a vota în cadrul adunării generale a acţionarilor. piaţă pe care se tranzacţionează titluri de valoare şi bunuri. un procent din profitul admis.Piaţa financiară 349. c) piaţa financiară secundară funcţionează numai în economiile de piaţă dezvoltate. piaţă financiară primară. reprezentând de fapt: salariul social. b) piaţa financiară secundară este intermediată de bănci. Care din următoarele afirmaţii este corectă cu privire la piaţa financiară? a) piaţa financiară primară este intermediată de bănci. a) b) c) d) e) 351. un barometru extrem de sensibil al stării economiei. dreptul de a alege consiliul de administraţie al societăţii. un procent din impozitul pe profit.

a) b) c) d) e) 354.d) piaţa financiară primară creează situaţii dezavantajoase pentru emitenţi faţă de piaţa financiară secundară. constituirea unui depozit bancar. 104 . a) b) c) d) e) În cadrul operaţiunilor la termen. cumpărătorul este un speculator „bull”. ofertă publică de vânzare. spre deosebire de piaţa financiară primară. în general. speculative. e) piaţa financiară secundară se caracterizează prin existenţa unui preţ ferm al acţiunilor. ambii participanţi pot să câştige. strategia „à la hausse” este întotdeauna în avantajul cumpărătorului. Tranzacţiile la bursa de valori sunt. cursul titlurilor are o tendinţă de scădere. 353. deoarece: cumpărătorii câştigă în detrimentul vânzătorilor. strategia „à la baisse” înseamnă miza pe reducerea preţului titlului de valoare. obţinerea unui împrumut bancar. una din părţile tranzacţiei câştigă în detrimentul celeilalte. una din următoarele afirmaţii este falsă: vânzătorul este un speculator „bear”. ofertă publică de negociere. vânzătorii câştigă în detrimentul cumpărătorilor. Dobândirea pachetului acţiunilor de control la o societate comercială are loc prin: ofertă publică de cumpărare. a) b) c) d) e) 355. cursul titlurilor are o tendinţă de creştere.

e) instrumente ale politicii monetare. 358. b) emise de administraţiile publice locale pentru finanţarea deficitelor bugetelor locale. în timp ce venitul obligaţiunii este variabil. Acţiunile sunt: a) emise de administraţia publică centrală pentru finanţarea deficitului bugetului de stat.356. dreptul de a obţine o parte din capitalul societăţii în cazul în care aceasta este lichidată. dreptul de a încasa dobânzi. 357. în timp ce existenţa obligaţiunii este limitată la termenul de scadenţă. dreptul de vot în adunarea generală. 359. b) venitul acţiunii este dividendul. în timp ca obligaţiunea este un titlu de credit. e) acţiunea există atât timp cât societatea respectivă funcţionează. Care dintre afirmaţiile următoare este falsă? a) acţiunea este un titlu de proprietate. a) b) c) d) e) Între drepturile pe care le conferă acţiunea posesorului acesteia nu se include: dreptul de a participa la adunarea generală a acţionarilor. c) acţiunea aduce un venit fix. în timp ce venitul obligaţiunii este dobânda. b) datoriile societăţii comerciale se reduc. d) gradul de risc este mai ridicat pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni. Dacă o societate comercială emite acţiuni noi. atunci: a) datoriile societăţii comerciale cresc. d) titluri de proprietate. 105 . dreptul de a primi dividende. c) titluri de credit.

datoriile societăţii comerciale se reduc. Dacă o persoană cumpără o obligaţiune din economiile proprii. Dacă gradul de risc este mai mare pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni. creditor. acţionar. d) capitalul social se reduce. atunci: datoriile societăţii comerciale cresc. activele persoanei se reduc. capitalul social se reduce. averea sa se reduce. 360. a) b) c) d) e) 362. posesorul unei obligaţiuni emise de către aceasta este: debitor. activele persoanei respective cresc. b) investitorii se orientează către obligaţiuni. c) randamentul acţiunilor este mai mare decât rata cuponului obligaţiunilor. disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc. Pentru o societate comercială. atunci: datoriile sale cresc. 106 . Dacă o societate comercială emite obligaţiuni noi. datoriile sale se reduc. atunci: a) investitorii se orientează către acţiuni. capitalul social creşte.c) capitalul social creşte. asociat. a) b) c) d) e) 361. e) disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc. a) b) c) d) e) 363. proprietar.

364. direct.d) randamentul acţiunilor este mai mic decât rata cuponului obligaţiunilor. e) piaţa acţiunilor este de tip „bear”. în general. mizează pe creşterea cursului titlurilor. se tranzacţionează titluri emise anterior. a) b) c) d) e) 367. Cumpărătorii de titluri pe piaţa financiară secundară. a) b) c) d) e) . la termen: sunt speculatori „à la hausse”. tranzacţiile au loc. cursul titlurilor nu se negociază. Vânzătorii de titluri pe piaţa financiară secundară. Pe piaţa financiară secundară: se tranzacţionează emisiuni noi de titluri. la termen: sunt speculatori „a la baisse”. fără intermediar. sunt speculatori „bull”. câştigă în cazul în care cursul titlurilor scade. titlurile se vând şi se cumpără la valoarea lor nominală. 107 365. sunt speculatori „bear”. e) posesorii titlurilor se pot manifesta în calitate de vânzători. se tranzacţionează titluri emise anterior. a) b) c) d) Pe piaţa financiară primară: se tranzacţionează emisiuni noi de titluri. mizează pe creşterea cursului titlurilor. tranzacţiile se derulează la bursă. mizează pe scăderea cursului titlurilor. mizează pe scăderea cursului titlurilor. între cumpărători şi vânzători. a) b) c) d) e) 366. cursul titlurilor este fix. câştigă în cazul în care cursul titlurilor creşte.

atunci: cursul titlurilor creşte. iar vânzătorii de titluri câştigă. Bursa se apropie de modelul pieţei de: concurenţă perfectă. a) b) c) d) e) Dacă se anticipează o evoluţie pozitivă a economiei. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. a) b) c) d) e) 371. cursul titlurilor scade. atunci: cursul titlurilor creşte. concurenţă monopolistică. iar cumpărătorii de titluri câştigă. a) b) c) d) e) 370. iar cumpărătorii de titluri câştigă. a) b) c) d) e) 372. iar vânzătorii de titluri câştigă. cursul titlurilor creşte. iar cumpărătorii de titluri câştigă. cursul titlurilor scade. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. oligopol. iar cumpărătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. cursul titlurilor creşte. iar vânzătorii de titluri câştigă. atât cumpărătorii. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. iar cumpărătorii de titluri câştigă. atunci: cursul titlurilor creşte. atunci: cursul titlurilor creşte. iar vânzătorii de titluri câştigă. cursul titlurilor scade. iar cumpărătorii de titluri câştigă. atât cumpărătorii. Dacă rata dobânzii se reduce. cursul titlurilor creşte. cursul titlurilor scade. cursul titlurilor creşte. iar cumpărătorii de titluri câştigă. Dacă rata dobânzii creşte. iar vânzătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. atât cumpărătorii. cursul titlurilor scade. iar vânzătorii de titluri câştigă. atât cumpărătorii. 108 . a) b) c) d) e) 369. concurenţă imperfectă. Dacă se anticipează accelerarea inflaţiei. monopol. iar cumpărătorii de titluri câştigă. cursul titlurilor scade. cursul titlurilor scade. cât şi vânzătorii de titluri câştigă.368. cursul titlurilor scade.

. Capitalul social al firmei este divizat în 2000 acţiuni. iar 75% din profitul net se distribuie acţionarilor sub formă de dividende. Încasările unei firme sunt de 20 miliarde u.000 u.m.25 milioane u. Dividendul pe o acţiune este: a) 4.m. respectiv cu 4000 u..m.. c) 2.. Care dintre afirmaţiile următoare privind bursa este falsă? a) Bursa favorizează procesul de concentrare a puterii economice.. Impozitul pe profit este de 25%.m. respectiv cu 4000 u. respectiv cu 1000 u.m. creşte cu 20%. e) Bursa se apropie de modelul pieţei de concurenţă perfectă.. respectiv cu 1000 u.m.m. iar costurile totale de 12 miliarde u. d) Bursa este o piaţă financiară primară. 109 . Atunci când venitul anual adus de o obligaţiune este 2. c) 4000 u.. e) 1.m. respectiv cu 8000 u.. cursul obligaţiunii este: a) 2000 u. creşte cu 25%.m. Care este modificarea procentuală şi absolută a cursului obligaţiunii.. scade cu 20%..m.m. creşte cu 25%.m.. dacă rata dobânzii se reduce de la 25% la 20%: creşte cu 20%.m. 375.5 milioane u. b) 1000 u. a) b) c) d) e) Venitul anual adus de o obligaţiune este de 1000 u.373. iar rata dobânzii este de 20%. c) Bursa asigură mobilitatea capitalurilor. 374.5 milioane u. b) 2.m. d) 2 milioane u.5 milioane u. b) Bursa este un barometru al stării economiei.m. 376.m...m.

m. La o rată a dobânzii de 20%.m..d) 5000 u.m.m. pe acţiune. a) b) c) d) e) 379. creşte cu 20%.m. 20000 u. Dacă rata dobânzii creşte cu 30 puncte procentuale. scade cu 500000 u.m. 377. în mod normal cursul obligaţiunii: creşte cu 500000 u.. a) b) c) d) e) 378. scade cu 300000 u. atât cursul 110 . creşte cu 300000 u.m. Un agent economic dă ordin de cumpărare la termen pentru 10000 acţiuni A la un curs de 100 u.m.m. Venitul anual fix al unei obligaţiuni este 10000 u.. La scadenţă. atunci cursul obligaţiunii: scade cu 20%. la o rată a dobânzii de 20%. scade cu 100%. iar rata dobânzii este de 40%.m.. e) 10000 u. cursul obligaţiunii este: 5000 u.m. creşte cu 100%.m... 7500 u.m. 12500 u. pe acţiune şi un ordin de vânzare la acelaşi termen pentru 20000 acţiuni B la un curs de 120 u.m. venitul anual adus de o obligaţiune este de 100000 u..m. Când venitul anual adus de o obligaţiune este de 2000 u.m. Dacă rata dobânzii creşte la 40%.. scade cu 50%.. creşte cu 200000 u. 10000 u.. a) b) c) d) e) 380.m.

.m. a) b) c) d) e) 382. cu scadenţa în t1. pe acţiune. câştigă 20000 u... Câştigă: vânzătorul. nu câştigă şi nu pierde.000. Dacă la scadenţă cursul acţiunii A este 110 u. pierde 10000 u..500.m. cumpărătorul.000 u.. 1.m. cursul acţiunilor este 2000 u... între agenţii economici A (vânzător) şi B (cumpărător) se încheie un contract pentru vânzarea – cumpărarea a 1000 acţiuni.m..m.m.m.000.000 u. câştigă 100000 u.000 u. a) b) c) d) e) 383. cumpărătorul. creşte cu 7500 u. 1.m. La scadenţă. atunci cursul obligaţiunii: scade cu 25 u.m. Agentul economic: câştigă 200000 u.000 u.a) b) c) d) e) 381. Un agent economic încheie un contract de vânzare la termen a 1000 acţiuni A la cursul de 100 u. la un curs de 1000 u.000 u. venitul anual adus de o obligaţiune este de 500 u... câştigă 300000 u...m.m. câte 750.m. Dacă rata dobânzii creşte cu 5 puncte procentuale. creşte cu 500 u.500.m.m. 1. pe acţiune.. 1.m.m. La o rată a dobânzii de 20%.m. pierde 100000 u. În momentul t0. acţiunii A cât şi cursul acţiunii B sunt de 110 u. scade cu 7500 u. vânzătorul şi cumpărătorul.m. agentul economic: câştigă 10000 u..m.m.m. 111 a) b) c) d) e) .m.m./acţiune. scade cu 500 u. vânzătorul...m. pierde 200000 u.m.. pierde 20000 u.

.m.m. nu se modifică. 15000 u. 10000 u.. dacă rata dobânzii creşte cu 25% şi venitul adus de obligaţiune rămâne constant.m. vânzătorul câştigă 1.m.500.. cumpărătorul câştigă 100. a) b) c) d) e) 387. creşte cu 25%.m..m. scade cu 25%. scade cu 20%..m. la un curs de 5000 u.000 u.000 u.000 u.. În perioada t0-t1.m. 50000 u. 1500 u.. cumpărătorul pierde 100.m.m.000 u. a) b) c) d) e) 112 .m.m. a) b) c) d) e) 385. La scadenţă. 2000 u.. În condiţiile unei rate a dobânzii de 20%.m.m.m. venitul anual fix adus de obligaţiune este: 200 u. cursul obligaţiunii: creşte cu 20%..m.. 20000 u. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 10000 u.500.000 u.m.m./acţiune.. a) b) c) d) e) 386. Dacă rata dobânzii este 20% iar cursul obligaţiunii este 10000 u. Atunci: cumpărătorul câştigă 500. cursul acţiunii X este 10000 u.m. cumpărătorul câştigă 1. cursul obligaţiunii este: 5000 u..384.. Între agenţii economici A şi B se încheie un contract de vânzare – cumpărare la termen a 100 acţiuni X. 2500 u. 12000 u.

într-o economie. realizate de studenţi şi elevi. d) reprezintă cererile formulate de tinerii care doresc să pătrundă pe piaţa muncii după absolvirea unei forme de învăţământ.Piaţa muncii 388. b) exprimă nevoia de muncă salariată formată. creşterea numărului locurilor de muncă. realizate de salariaţi. reducerea natalităţii. e) este dată de cererile exprimate. a) b) c) d) e) Amplificarea excedentului ofertei de muncă faţă de cererea de muncă este influenţată de: creşterea productivităţii muncii. Activităţile care fac obiectul cererii şi ofertei de muncă sunt: realizate de toţi cei care lucrează. 113 . casnice. Cererea de muncă: a) este egală cu nevoia de muncă existentă în economie. 390. caracterul extensive al economiei. realizate de nesalariaţi. c) se ilustrează prin numărul locurilor de muncă solicitate de şomeri. reducerea gradului de ocupare. într-o anumită perioadă de către cei care doresc să se angajeze pe piaţa muncii. a) b) c) d) e) 389. la un moment dat.

realizate de studenţi. a) b) c) Fac obiectul cererii şi ofertei de muncă activităţile: casnice. a) b) c) d) e) 395. are caracter constant. este egală cu nevoia de muncă. realizate de militari în termen. sunt egale. nu se pot compara. Cererea de muncă: este mai cuprinzătoare decât nevoia de muncă. Cererea de muncă derivă din: nevoia de bunuri care se pot obţine prin muncă salariată. a) b) c) d) e) 392. nu au nici o legătură. se identifică cu locurile de muncă. nevoia de a munci a persoanelor adulte.391. este mai amplă. sunt egale. realizate de nesalariaţi. este mai mare. solicitarea de a munci formulată de persoanele casnice. a) b) c) d) e) 393. cerinţa şomerilor de a se încadra în muncă. Diversitatea muncii în cadrul societăţii în raport cu munca ce formează obiectul cererii şi ofertei pe piaţă: este mai puţin cuprinzătoare. realizate de salariaţi. Cererea de muncă în raport cu nevoia de muncă: este mai mică. 114 . nevoia de a munci a tinerilor absolvenţi ai unei forme de calificare. este constantă. a) b) c) d) e) 394.

399. d) manifestarea pieţei muncii pe ansamblul unei economii. limitarea angajării sub o anumită vârstă. mobilitatea perfectă a ei. piaţă neagră a muncii. e) determinarea mărimii şi dinamicii reale ale salariului. c) delimitarea ofertei de muncă pornind de la programul de muncă. economie casnică. e) întâlnirea cererii cu oferta de muncă în termeni reali. are la bază procese demografice. Prima treaptă sau fază a pieţei muncii constă în: a) întâlnirea cererii cu oferta de muncă în termeni reali. piaţă monopolistică.d) include şi munca prestată în gospodăria proprie. conturarea unei anumite tendinţe de stabilire a salariilor la nivel înalt sau scăzut. proprietatea de a nu se putea conserva. 115 . b) dimensionarea precisă ca volum şi structură a cererii de muncă. 398. a) b) c) d) e) Nu sunt particularităţi ale ofertei de muncă: perioada îndelungată în care ea se formează. conturarea principiilor ce acţionează la stabilirea salariilor. a) b) c) d) A doua treaptă sau fază a pieţei muncii constă în: manifestarea ei pe ansamblul unei economii. 396. piaţă de monopol. e) cuprinde şi activităţile realizate de studenţi. a) b) c) d) e) 397. Orice mod de a depune o muncă salariată fără contract de angajare reprezintă: economie naturală. formarea condiţiilor generale de angajare a salariaţilor.

munca permanentă. condiţiile generale de angajare a salariaţilor. la nivelul firmei. pieţei muncii. respectarea dreptului la grevă. neinterzicerea muncii forţate. 116 . şomajul tehnic. cererea şi oferta de muncă se adaptează. pe termen scurt.400. a) b) c) d) e) 403. Formarea într-un timp îndelungat reprezintă o caracteristică: doar a cererii de muncă. concedierile. neîntreruptă. la nivelul firmei. numai a ofertei de muncă pentru persoanele ce realizează activităţi casnice. în sensul creşterii sau scăderii: diminuarea programului de muncă. Nu sunt factori prin care. a) b) c) d) e) Nu sunt condiţii pentru funcţionarea normală a pieţei muncii: asigurarea neîngrădită a dreptului la muncă. doar a ofertei de muncă. mărimea şi dinamica salariului. tendinţa de ansamblu a salariilor. Din confruntarea cererii cu oferta de muncă. a) b) c) d) e) 401. numai a cererii de muncă pentru tineri. neîngrădirea libertăţii de asociere în sindicate. principiile generale pentru stabilirea salariilor. orele suplimentare. a) b) c) d) e) 402. perfecţionarea pregătirii şi reconversia profesională. se determină: doar mărimea salariului.

variaţia procentuală a venitului este superioară variaţiei procentuale a investiţiilor.25. rata rentabilităţii mai mare decât rata dobânzii. creşterea accelerată a inflaţiei. b) numai costurile. Surse de finanţare ale investiţiilor brute sunt: a) partea din venit cheltuită pentru formarea capitalului şi amortizare. c) numai renta. Conform legii psihologice fundamentale a lui J.Venitul. d) sporul consumului este întotdeauna superior sporului investiţiilor. 117 407. 0. a) b) c) Dacă înclinaţia marginală spre economisire este 0.25 unităţi monetare. a) b) c) d) . 1. optimismul întreprinzătorilor. Keynes: multiplicatorul investiţiilor este subunitar. e) consumul populaţiei. e) variaţia procentuală a consumului este superioară sporului procentual al venitului. a) b) c) d) e) 406. 405. Nu incită la investiţii într-o economie de piaţă: cererea de investiţii. consumul şi investiţiile 404.5 unităţi monetare. d) numai consumul intermediar. sporul venitului este superior sporului investiţiilor. 0. 2.33 unităţi monetare. M.75 unităţi monetare. atunci multiplicatorul investiţiilor este: 4 unităţi monetare.

408. importurile. investiţia brută face parte din cererea agregată. PIB cuprinde numai consumul intermediar. a) b) c) d) e) 409. În structura cererii agregate (globale) nu se integrează: cheltuielile pentru consum ale menajelor. a) b) c) d) e) 411. cunoscută şi ca absorbţie: a) sunt avantajaţi cumpărătorii. exportul net este întotdeauna pozitiv. e) exportul net devine negativ. 118 . variaţia stocurilor.e) creşterea răspunderii statului în organizarea directă a investiţiilor. 410. echilibrul se poate restabili prin reducerea nivelului producţiei. exporturile. În situaţia unei oferte agregate mai mică decât cererea agregată. c) concurenţa devine puternică între firme. e) dispare concurenţa dintre producători. formarea brută a capitalului tehnic fix. a) b) c) Dacă oferta agregată este mai mare decât cererea agregată: sunt avantajate firmele. Potrivit calculelor macroeconomice: PIB plus importurile formează cererea agregată. exporturile sunt o componentă a ofertei agregate. b) firmele sunt încurajate să îşi mărească producţia. se micşorează stocurile firmelor. d) concurenţa este puternică între consumatori. d) echilibrul se poate realiza numai prin reducerea cererii.

a) b) c) Rezultatele activităţii economice se pot exprima: numai în unităţi fizice. 119 . amortizarea capitalului fix. atât în unităţi fizice. atât pentru cheltuieli.412. se determină numai ca expresie „netă”. Spre deosebire de produsul intern. Diferenţa dintre produsul intern brut şi produsul intern net este egală cu: consumul intermediar. Indicatorii economici servesc la măsurarea activităţii economice: doar pentru cheltuieli. numai pentru rezultatele ce se exprimă în bani. a) b) c) d) e) 415. consumul personal de bunuri. produsul naţional: se calculează pentru bunurile finale. cât şi pentru rezultate. Produsul intern se calculează ca indicator agregat: numai pentru bunurile intermediare. numai pe ansamblul economiei. investiţia netă. în unităţi fizice. numai în unităţi valorice. în unităţi valorice. doar la nivelul economiei naţionale. pentru bunurile finale. cât şi pentru cele finale. numai din punctul de vedere al eficienţei. cât şi valorice. a) b) c) d) e) 416. numai la nivelul microeconomiei. a) b) c) d) e) 414. atât pentru bunurile intermediare. consumul de stat de bunuri şi servicii. este întotdeauna mai mare. numai pentru bunurile finale ale agenţilor naţionali. pentru agenţii economici nerezidenţi. a) b) c) d) e) 413.

produsul naţional net este mai mare decât produsul intern net. consumului public. produsul naţional este mai mic decât produsul intern. atunci: produsul naţional este mai mare decât produsul intern. produsul intern este mai mare decât produsul naţional. consumului intermediar.d) se referă la agenţii economici naţionali. e) se calculează doar în preţurile factorilor. a) b) c) d) e) 419. Dacă producţia obţinută de agenţii economici naţionali care lucrează în străinătate este mai mică decât cea obţinută de agenţii economici străini care lucrează în interiorul ţării respective. a) b) c) d) e) 418. 417. c) exportul net poate să aibă şi valoarea zero. produsul intern minus produsul naţional este egal cu consumul intermediar. indiferent unde îşi desfăşoară activitatea. Bunurile materiale şi serviciile finale ce se iau în calculul produsului intern brut nu sunt destinate: consumului privat. cu amortizarea. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? a) formarea brută a capitalului cuprinde şi exportul net. 120 . d) sursa sporirii stocurilor de capital circulant este investiţia netă. formării brute a capitalului. b) bunurile incluse în calculul PIB sunt evaluate şi în preţurile factorilor. înlocuirii bunurilor de capital tehnic fix scoase din funcţiune.

cu mărimea amortizării. a) b) c) d) e) 423. PIB. rente. investiţia brută. Cunoscând conţinutul elementelor de calcul. nu cuprind consumurile de factori de producţie. a) b) c) d) e) Preţurile pieţei spre deosebire de preţurile factorilor: sunt mai mari. a) b) c) d) e) 422. dobânda netă. profiturile. PNB = PIB – Amortizarea. Venitul naţional. cu impozitele directe. PNN. sunt mai mici. sunt întotdeauna mai mici pentru că nu conţin impozitele indirecte. amortizarea. PNN = PIB – Amortizarea. arătaţi care din relaţiile de mai jos este adevărată: PIB = PIN – Amortizarea. a) b) c) d) e) 421. rezultă: PIN. cuprind şi impozitele indirecte.e) consumul intermediar poate să fie mai mare decât produsul intern brut. 420. Dacă din produsul global brut se scade consumul intermediar. PNNpf = Venit Naţional. PIN = PNB – Amortizarea. calculat după metoda însumării veniturilor nu cuprinde: salarii. PNB. 121 .

De regulă. a) b) c) d) e) 425. cu cât rata medie a consumului este mai mică. comparativ cu produsul intern brut: este mai mic. cuprinde numai bunurile finale. venitul disponibil pentru consum. egală cu rata medie a economiilor. venitul personal al populaţiei. venitul disponibil pentru economii. Produsul global brut. o mărime negativă. este mai mare. venitul naţional. rata medie a consumului este: o mărime supraunitară. 122 . un număr subunitar şi pozitiv. creat cu soldul Dacă din veniturile personale ale populaţiei scădem impozitele şi taxele plătite de populaţie. venitul net disponibil.424. a) b) c) d) e) 428. a) b) c) d) e) 427. produsul naţional brut. a) b) c) d) e) 426. când amortizarea este zero. b) consumul este mai mare. La un volum dat al venitului disponibil. venitul disponibil. este egal. cu consumul intermediar. obţinem: venitul naţional disponibil. cuprinde şi consumul de capital fix. dependentă de mărimea consumului de capital fix. venitul naţional disponibil. Prin corectarea venitului naţional transferurilor cu străinătatea se obţine: venitul disponibil. cu atât: a) rata economisirii este şi ea mai mică.

în sens contrar. scade. J. M.M. 429.c) partea destinată economiilor este mai mare. dar cu o mărime mai mare. K. Marx. a) b) c) d) e) 431. investiţii nete. K. Keynes. apare fenomenul de: economisire pozitivă. se modifică în acelaşi sens. dar cu o mărime mai mică. se modifică în acelaşi sens. Investiţia de înlocuire: este mai mare decât investiţia brută. Keynes. are ca sursă amortizarea. 123 . consumul: se modifică. a) b) c) d) e) 430. amortizare. dezeconomisire. Marshall. se foloseşte pentru formarea netă a capitalului. Galbraith. nu se modifică. a dobânzii şi a banilor”. Când consumul este superior venitului disponibil. a) b) c) d) e) Potrivit lui J. J. a) b) c) d) e) 432. are ca sursă venitul. este scrisă de: A. de regulă şi în medie. P. Lucrarea „Teoria generală a folosirii forţei de muncă. consum amânat. Samuelson. este o parte a investiţiei nete. e) înclinaţia marginală spre economisire este mai mare. d) înclinaţia marginală spre consum este mai mare. când venitul se modifică.

100 u.. e) are ca sursă amortizarea. este o mărime: pozitivă şi supraunitară. d) este mai mare decât investiţia brută. 300 u. Înclinaţia marginală spre economii.100 u. constantă.. .m.433. negativă.m. investiţia brută şi investiţia netă. a) b) c) Investiţia netă: este o parte a investiţiei de înlocuire. volumul economiilor este egal cu: 200 u. .. sporeşte volumul capitalului fix şi creşte volumul stocurilor de capital circulant. de regulă. a) b) c) d) e) 435. creşterea consumului şi creşterea economiilor. a) b) c) d) e) 436. când venitul nu se modifică.m. exprimă 434. este egală cu formarea brută a capitalului. Principiul multiplicatorului investiţiilor interacţiunea care se formează între: creşterea venitului şi creşterea consumului.. creşterea economiilor şi creşterea investiţiilor.m. La un venit disponibil egal cu zero şi un consum egal cu 100 unităţi monetare.m. a) b) c) d) e) 124 . pozitivă şi subunitară. în creştere.200 u. creşterea venitului şi creşterea investiţiilor.

mai mari decât amortizarea. c' 1 k= . a) b) c) d) e) 438. 440. c) se reduce. Potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes. 1 − s' k= 439. c) k= ∆C . d) e) 1 . economiile şi investiţiile. consumul. ∆C 1− ∆VD k= c) s’+ c’ < 1. a) b) În cadrul unui sistem economic închis. Care din următoarele relaţii nu este corectă?: a) s’+ c’=1. destinate înlocuirii capitalului fix scos din funcţiune.437. b) s’=1-c’. când se reduce venitul disponibil. egale cu venitul disponibil. în viziunea lui Keynes sunt: egale cu consumul. 125 . dar cu o mărime mai mare. de regulă: a) creşte. Care din relaţiile de mai jos este corectă?: ∆S . ∆I d) VD= C+S. e) 0<s’<1. egale. b) nu se modifică. ∆I 1 k= .

înclinaţia medie spre consum este supraunitară. mai mare decât produsul global brut. VN. nu face parte din produsul global brut. se creează noi locuri de muncă. este. Atunci când consumul este inferior venitului disponibil: apare fenomenul de dezeconomisire. rata medie a economisirii este egală cu zero. creşte stocul de capital circulant. PNB. 441. a) b) c) d) e) Consumul intermediar: se referă doar la bunurile finale. dar cu o mărime mai mică. Când investiţiile brute sunt egale cu investiţiile pentru înlocuire. PIB. economiile sunt pozitive. 126 . se modernizează capacităţile de producţie. a) b) c) d) e) 444.d) se reduce. a) b) c) d) e) 442. este egal cu produsul intern brut. nu sunt şanse pentru dezvoltare. în economia naţională respectivă: capitalul tehnic fix se dezvoltă. a) b) c) d) e) 443. nu cuprinde consumul de capital fix. PGB. Investiţiile nete plus consumul de stat de bunuri şi servicii plus consumul personal de bunuri şi servicii formează: PIN. e) creşte. multiplicatorul investiţiilor scade. cu o rată constantă. de regulă.

de regulă. acoperirea consumului de bunuri de strictă necesitate.445. a) b) c) d) e) În cadrul unei economii unde amortizarea este egală cu consumul intermediar. investiţia de înlocuire este zero. iar investiţiile nete sunt de două ori mai mari decât amortizarea: investiţia netă este de 3 ori mai mică decât consumul intermediar. este o mărime pozitivă şi subunitară. Produsul intern net în preţurile factorilor de producţie: a) nu cuprinde amortizarea. c) înclinaţia marginală spre economii. b) cuprinde şi impozitele indirecte nete. produsul intern brut este egal cu investiţia brută. d) în cadrul surselor de finanţare a investiţiilor nete se află amortizarea. a) b) c) d) e) Investiţia netă este cunoscută şi sub denumirea de investiţie pentru: înlocuire. produsul intern net este egal cu produsul intern brut. dezvoltare. sporirea înclinaţiei marginale spre economisire. e) dezeconomisirea are loc atunci când venitul disponibil este mai mare decât consumul. 448. Care din afirmaţiile de mai jos este adevărată? a) multiplicatorul investiţiilor reflectă corelaţia dintre sporul venitului disponibil şi sporul consumului. b) când investiţia brută este mai mare decât investiţia netă. 447. investiţiile nete nu stimulează dezvoltarea. 446. investiţia brută este de 3 ori mai mare decât consumul intermediar. controlul marilor riscuri ale sărăciei. 127 .

449. sunt. de regulă. sunt plătite de producători. pentru a putea creşte consumul. sporul consumului plus sporul economiilor să fie mai mari decât sporul venitului.c) nu cuprinde impozitele directe. mai mare decât produsul intern brut. în preţurile pieţei. este necesar ca: sporul venitului să fie egal cu sporul economiilor. sunt. sunt. plătite de consumatori. 128 . e) este egal cu produsul naţional net în preţurile factorilor. a) b) c) d) e) 451. a) b) c) d) e) 450. incluse în preţurile factorilor de producţie: se referă la TVA şi accize. fără a se micşora economiile. Pe termen scurt. sporul venitului să fie egal cu investiţiile brute. sporul venitului să fie mai mare decât sporul consumului. mai mici decât impozitele indirecte. produsul naţional brut este egal cu produsul global brut. produsul naţional net este mai mare decât produsul intern net. de regulă. mai mari decât impozitele indirecte. produsul intern este egal cu consumul intermediar plus consumul de capital fix. a) b) c) d) e) Impozitele directe. investiţiile brute sunt egale cu investiţiile nete. d) este. de regulă. de regulă. sporul consumului să fie mai mare decât sporul venitului. Când soldul veniturilor factorilor de producţie în raport cu străinătatea al unei ţări este pozitiv: produsul naţional este mai mic decât produsul intern.

PIN + Amortizarea = PGB. PGB + Consumul intermediar = PNB. b) investiţia pentru înlocuire poate fi mai mare decât investiţia netă. a) b) c) d) e) Legea psihologică fundamentală cu privire comportamentul în consum a fost formulată de: K. c) volumul economiilor este rezultatul comportamentului colectiv al întreprinzătorului individual. PIN = PIB – Amortizarea. rata creşterii economice. M. Smith. d) formarea netă a capitalului nu are ca sursă amortizarea. apar economiile negative. 454. a) b) c) d) e) Raportul dintre sporul venitului disponibil şi sporul investiţiilor este cunoscut sub denumirea de: înclinaţie marginală spre consum. rata medie a economiilor. K. 453. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? a) când consumul este superior venitului disponibil.452. la 129 . rata medie a consumului. a) b) c) d) e) 455. M. Care din următoarele relaţii este corectă?: PNB = PNN – Amortizarea. PIB = PNB – Amortizarea. Marx. A. Galbraith. Friedman. J. J. multiplicatorul investiţiilor. e) multiplicatorul investiţiilor este inversul înclinaţiei marginale spre economii. Keynes.

m. În intervalul t0-t1. c=sVD. impozitele indirecte nete sunt egale cu amortizarea..m. venitul din t0 a fost de: 4000 miliarde u. s`-c`=1. a) b) c) d) e) 458. 6000 miliarde u. 5000 miliarde u.m. 3000 miliarde u..8. înseamnă că: volumul consumului intermediar este 5000. a) b) c) d) e) 130 . K= ∆VD/∆I. iar sporul economiilor a fost de 400 miliarde u. mărimea amortizarea este 5000. K=1/(1-s). înclinaţia marginală spre consum a fost de 0. s`= ∆S/∆VD. a) b) c) d) e) 457..456. Cunoscând că venitul în t1 este cu 100% mai mare decât în t0. Când PIB = PIN+5000. K= 1/(1-c`). K=1/1-s`.m. Care din relaţiile de mai jos este falsă?: VD=C+S. mărimea capitalului circulant consumat este de 5000. Care din relaţiile de mai jos este adevărată?: K=1/s`. mărimea capitalului tehnic fix folosit în economie este 5000.m.m. a) b) c) d) e) 459.. 2000 miliarde u. s=cVD.

m. 3000 u.m..8.. Creşterea venitului este de: 2000 u.. a) b) c) d) e) 463.. 131 . 0. a) b) c) d) e) Când PGB este de 6000 u. 12000 u. înseamnă că: PNN = 4500 u. iar economiile sporesc cu 20..m.m. PIN = 4500 u. Investiţiile nete = 1000 u. a) b) c) d) e) 461. 1.m. iar investiţiile brute reprezintă 1/5 din PIB.m. 0.m.m. 0.. fiind cu 20% mai mare decât PIB.33. a) b) c) d) e) 462.50. Înclinaţia marginală spre consum este 0.25.75. 4.75.000 u. PIB = 4000 u. Dacă înclinaţia marginală spre consum este 0. iar creşterea economiilor este de 200 u. 4000 u..25.m. atunci multiplicatorul investiţiilor este: 1.460.. În perioada t0 – t1.000 u.m.m. înclinaţia marginală spre consum este: 0. Consumul intermediar = 1500 u. 0.. Amortizarea = Investiţiile nete. 1000 u. dacă venitul creşte cu 80. 4.m.m..75..m. 0.

nu se modifică.m.. 200. consumul de stat de bunuri materiale şi servicii 400 miliarde u. 100. 200. Creşterea venitului la nivelul unei economii este de: a) 2000 miliarde u.. În perioada t0-t1 venitul creşte cu 4000 miliarde u. Dacă înclinaţia marginală spre consum este 0..m. 1660. 1620. a) b) c) d) e) 465..m. 1740. Înclinaţia marginală spre consum este 0.: 1760. 1640.. investiţiile brute 300 miliarde u.m.m. 1760.m. Dacă înclinaţia marginală spre economii este 0. exportul 60 miliarde u.6 iar creşterea economiilor de 400 miliarde u.5.. produsul intern net şi investiţiile nete sunt.m. se reduc cu 800 miliarde u. b) 1000 miliarde u. 200.m.m.464.m.2. Produsul intern brut.. consumul de capital fix 100 miliarde u. 1760.. atunci economiile: se reduc cu 3200 miliarde u.. 0.m. cresc cu 800 miliarde u.m. în miliarde u. a) b) c) d) e) 467. 1660.. a) b) c) d) e) 466.m.8. 132 .m. cresc cu 3200 miliarde u. 0. 2.m. 1720.33. 100.8. Consumul personal de bunuri materiale şi servicii este 1000 miliarde u. 1640. 1. multiplicatorul investiţiilor este: 0. iar importul 40 miliarde u.

3000 u.m. 400 miliarde u..33. consumul personal de bunuri şi servicii este de 2000.m.m. 1. consumul personal de bunuri şi servicii este de 1000.m. este: 13000 u. iar multiplicatorul investiţiilor este 3.m. 3.. 1. investiţiile nete sunt de 1000.. a) b) c) d) e) 471..3. Dacă PNB = PNN + 1000 atunci: consumul intermediar este de 1000. exportul net este de 2000.m. Atunci când creşterea investiţiilor este 10000 u. consumul de capital fix este de 1000... Creşterea venitului este 30000 u. a) b) c) d) e) .1.m. valoarea investiţiilor. Dacă PIN = PIB – 2000 atunci: consumul intermediar este de 2000. Dacă nivelul economiilor în t0 era de 3000 u. 4000 miliarde u.. iar creşterea venitului de 30000 u. 0.m. investiţiile nete sunt de 2000. 10000 u. în t1. multiplicatorul investiţiilor este: 0. 3000 miliarde u.m.m.c) d) e) 468.m. exportul net este de 1000. consumul de capital fix este de 2000. 300 u.m. 7000 u. a) b) c) d) e) 470. la nivelul unei economii. 133 a) b) c) d) e) 469.

1 ⋅ Y . 600 unităţi monetare. PNB scade mai mult decât scade populaţia.Creşterea şi dezvoltarea economică 472. 260 unităţi monetare. autonom dezvoltate. a) b) c) . a) b) c) d) e) 475. unde IM reprezintă importul de bunuri materiale şi servicii. Dacă exportul net de bunuri materiale şi servicii este 100 unităţi monetare. PNB creşte şi populaţia scade. cu o rată nulă a inflaţiei. 40 unităţi monetare. economiile ţărilor participante devin treptat: incompatibile. poate să fie egal cu PIB în termeni reali. a) b) c) d) e) 473. Prin integrare. compatibile şi complementare. iar Y. PNB pe locuitor creşte atunci când: PNB creşte mai încet decât creşte populaţia. PNB şi populaţia cresc în acelaşi ritm. PNB scade şi populaţia creşte. Importul de bunuri materiale şi servicii depinde de produsul intern brut conform relaţiei IM = 100 + 0. 600 unităţi monetare. atunci exportul de bunuri materiale şi servicii este: 0 unităţi monetare. PIB în termeni nominali: se exprimă în preţuri constante. nu reflectă influenţa modificării preţurilor. 160 unităţi monetare. mai puţin eficiente. iar produsul intern brut. 134 a) b) c) d) e) 474. produsul intern brut.

când sporeşte volumul factorilor de producţie utilizaţi. o creştere economică pozitivă. dinamica exportului net. caracterul extensiv sau intensiv al creşterii economice. PIB în termeni nominali este cel mai bun indicator pentru aprecierea acestui fenomen complex. 135 478. o creştere extensivă şi o creştere negativă. indicele de creştere al venitului naţional. când PIB în termeni nominali este mai mic decât PIB în termeni reali. aceasta presupune o sporire a producţiei medii reale pe locuitor pe termen lung. a) b) c) d) e) . bazată pe preponderenţa influenţei productivităţii factorilor. o creştere intensivă. evoluţia preţurilor bunurilor finale. e) este întotdeauna mai mic decât PIB în termeni reali. După natura contribuţiei factorilor la obţinerea PIB real. rezultat al sporirii eficienţei folosirii factorilor de producţie. pentru dezvoltarea economică este de preferat creşterea economică extensivă. 476.d) este egal cu PNB în termeni reali. a) b) c) d) e) 477. deosebim: o creştere extensivă. cea mai gravă situaţie pentru o ţară are loc atunci când PIB real pe locuitor este mai mare decât PIB nominal pe locuitor. o creştere extensivă. a) b) c) d) e) Raportul între PIB în termeni nominali şi acelaşi PIB în termeni reali exprimă: creşterea reală a producţiei. Potrivit experienţei acumulate în domeniul creşterii economice: fenomenul creşterii economice se apreciază pe termen scurt.

d) nu are loc extinderea câmpului de producţie. 480. implică schimbări structurale şi de ordin calitativ în economie. 136 . e) PIB în termeni reali elimină influenţa modificării preţurilor asupra valorii PIB. c) IDU este un indicator compozit pentru aprecierea extensivităţii sau intensivităţii creşterii economice. este concepută pe termen scurt. dezvoltarea economică: se referă numai la nivelul macroeconomic. 482. 481. b) orice dezvoltare economică generează progres economic. c) PIB pe locuitor nu creşte. b) factorii de eficienţă pot să lipsească în determinarea evoluţiei PIB. e) relevanţa este asigurată de creşterea productivităţii factorilor de producţie. Creşterea economică: a) este un fenomen pe termen scurt.479. În cazul unei creşteri economice dominant extensive: a) factorii cantitativi sunt preponderenţi în susţinerea PIB pe locuitor. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? a) creşterea economică este o premisă a dezvoltării economice. b) se referă la trendul ascendent al PIB-ului real pe locuitor. vizează şi aspectele cantitative ale evoluţiei economice. d) creşterea PIB real în termeni nominali poate să aibă loc în condiţiile scăderii producţiei fizice finale. se referă numai la consumul populaţiei. a) b) c) d) e) Spre deosebire de creşterea economică.

dar intensivă. întotdeauna intensivă. este sinonimă cu creşterea economică. iar rata inflaţiei este de 15%.25% Dacă ritmul PIB-ului pe locuitor este de 5%. 10%. 10.5%. a) b) c) d) e) 485. atunci creşterea economică este: întotdeauna extensivă.5%. a) b) c) d) e) 484. presupune creşterea economică. a) b) c) d) e) 486. e) se măsoară prin intermediul PIB-ului nominal pe locuitor. inflaţionistă. neinflaţionistă. 5%: 5. pozitivă şi extensivă. iar populaţia scade cu 0. neinflaţionistă. exclusiv nominală. a) b) c) Dacă PIB-ul real creşte cu 5%. 483. atunci PIB-ul real pe locuitor creşte cu: 4.5%. zero. Dezvoltarea economică: este sinonimă cu progresul economic. d) se caracterizează prin devansarea creşterii PIB-ului real de către creşterea populaţiei. atunci creşterea economică este: inflaţionistă. 137 .c) se referă la fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend ascendent. pozitivă. Dacă PIB-ul real creşte în acelaşi ritm cu populaţia.

d) este independentă de progresul tehnic. a) b) c) Progresul economic: se referă la laturile cantitative ale dezvoltării economice. Dezvoltarea economică durabilă: a) răspunde exigenţelor prezentului în detrimentul trebuinţelor viitoare. c) reconciliază dezvoltarea economică şi exigenţele mediului înconjurător. 489. e) reprezintă fluctuaţiile activităţii economice în jurul unui trend ascendent. se foloseşte pentru măsurarea creşterii economice. e) se referă cu precădere la latura cantitativă a activităţii economice. este un concept mai cuprinzător decât dezvoltarea economică. d) reprezintă trendul ascendent al producţiei. 138 . b) răspunde trebuinţelor viitoare în detrimentul exigenţelor prezentului. a) b) c) d) e) Indicatorul dezvoltării umane: coincide cu PIB-ul real pe locuitor. e) este o premisă a creşterii economice. 488. se foloseşte pentru aprecierea dezvoltării durabile. 487. d) pune accentul pe creşterea economică în detrimentul protecţiei mediului înconjurător. cumulează doi indicatori parţiali: speranţa medie de viaţă şi rata de instruire a populaţiei. coincide cu speranţa medie de viaţă. se referă la laturile calitative ale dezvoltării economice.

ocupării forţei de muncă. creşte gradul de ocupare a forţei de muncă. evoluţia producţiei în ritm constant. în ultimă instanţă. scad investiţiile. Ciclurile economice reprezintă: trendul ascendent al producţiei. a) b) c) d) e) 492. rata şomajului se reduce. Expansiunea este frânată de: creşterea productivităţii.490. de modul specific de evoluţie a: producţiei. randamentului utilizării factorilor de producţie. reducerea semnificativă a stocurilor din economie. cursul titlurilor de valoare se reduce. a) b) c) d) e) Ciclicitatea economică este determinată. fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend ascendent. diminuarea dezechilibrelor economice. piaţa titlurilor de valoare este de tip „bull”. a) b) c) d) e) 491. formă anormală de evoluţie a activităţii economice. În cadrul fazei de expansiune a ciclului economic: producţia se reduce. 139 . scad investiţiile. a) b) c) d) e) 494. oportunităţile de afaceri se reduc. un fenomen întâmplător. afacerile devin prospere. a) b) c) d) e) 493. reducerea eficienţei factorilor de producţie. veniturilor factorilor de producţie. nivelului general al preţurilor. creşterea ratei profitului. În cadrul fazei de contracţie a ciclului economic: producţia creşte.

amplificarea potenţialului de eficienţă a factorilor de producţie. Politica monetară adecvată în cazul expansiunii prelungite constă în: a) majorarea impozitelor. În cazul unei expansiuni economice prelungite se recomandă: expansiunea monetară. au durate şi amplitudini neregulate. creşterea cheltuielilor bugetare. reducerea fiscalităţii. procesul de progres reversibil al producţiei. a) b) c) d) e) 499. a) b) c) d) e) 496. b) reducerea cheltuielilor bugetare. a) b) c) d) e) 498. Criza economică marchează: trecerea de la expansiunea economică la recesiune. reprezintă o formă anormală a activităţii economice. nu pot fi atenuate prin măsuri de politică economică. procesul ireversibil de declin al producţiei. 140 .495. începutul fazei de expansiune economică. mărirea impozitelor. creşterea ratelor dobânzii. În cazul unei recesiuni se recomandă: controlul mai riguros al masei monetare. reducerea ratelor dobânzii. reducerea cheltuielilor bugetare. Ciclurile economice: se succed conform unui model general unic. se manifestă în jurul unui trend descrescător al producţiei. a) b) c) d) e) 497. mărirea deficitului bugetar. scăderea achiziţiilor de stat.

500. a) b) c) d) Politica fiscală adecvată în cazul expansiunii prelungite constă în: majorarea impozitelor. în economie se manifestă o stare de absorbţie. d) emisiune monetară suplimentară. Piaţa bunurilor economice este în echilibru dacă: în economie se manifestă o stare de presiune. e) venitul naţional real este mai mic decât cheltuielile agregate. creşterea cheltuielilor bugetare. consum şi economii. cheltuielile pentru investiţii. cererea agregată este egală cu oferta agregată. Cererea agregată din economie nu cuprinde: cheltuielile pentru consum. creşterea ratelor dobânzii. a) b) c) d) e) 503. emisiune monetară suplimentară. 141 . mărirea deficitului bugetar. venitul naţional real este mai mare decât cheltuielile agregate. Oferta agregată din economie reprezintă suma dintre: consum şi investiţii. exportul.c) controlul deficitului bugetar. producţie şi export. a) b) c) d) e) 501. cheltuielile guvernamentale. importul. producţie şi consum. e) creşterea ratelor dobânzii. producţie şi import. a) b) c) d) e) 502.

atunci: în economie se manifestă o stare de absorbţie. Dacă cererea agregată este mai mică decât oferta agregată. deficit al balanţei comerciale şi de plăţi. stocurile se reduc. firmele îşi reduc producţia. Echilibrul economic se caracterizează prin: şomaj. preţurile cresc. piaţa bunurilor economice este în echilibru. a) b) c) d) e) 506.504. excedent al balanţei comerciale şi de plăţi. veniturile factorilor de producţie au acoperire fizică. cheltuieli agregate suficiente pentru a cumpăra producţia. preţurile se reduc. stocurile cresc. 142 . firmele îşi sporesc producţia. inflaţie. reală. a) b) c) d) e) Dacă cererea agregată este mai mare decât oferta agregată. atunci: în economie se manifestă o stare de presiune. a) b) c) d) e) 505.

c) existenţa egalităţii între cererea şi oferta de forţă de muncă. structural. În general. 508. d) unor indicatori absoluţi şi relativi. o persoană care a ajuns în situaţia de şomer datorită recesiunii economice poate fi încadrată în şomajul: tehnologic. Şomajul involuntar este determinat de: a) existenţa unei cereri mai mari decât oferta de forţă de muncă. d) lipsa de dorinţă a indivizilor de a se încadra în muncă. sezonier. comportamentale. ciclic. e) stabilirea unui salariu la un nivel mai mic decât nivelul de echilibru. b) existenţa unei oferte mai mari decât cererea de forţă de muncă. Costul şomajului la nivelul persoanelor şi grupurilor de persoane afectate cuprinde: a) numai aspecte economice.Inflaţia şi şomajul 507. a) b) c) Evaluarea şomajului se poate asigura prin determinarea: ratei inflaţiei. c) doar aspecte psihologice. a) b) c) d) e) 510. 509. voluntar. dezechilibrului dintre oferta de muncă şi cererea de locuri de muncă. e) vitezei de rotaţie a banilor. dezechilibrului dintre producţie şi consum. b) preponderent aspecte morale. 143 .

sezonier.. e) corespondenţa dintre cantitatea de bani în circulaţie şi cantitatea de bunuri supuse vânzării. a) b) c) d) e) 512. etică. d) creşterea generalizată a preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor. 513. forme de proprietate. se înregistrează în special ca şomaj natural. b) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de puterea de cumpărare a acesteia. 511.d) aspecte de natură economică. 144 . În România şomajul are caracteristici specifice determinate de faptul că: este cercetat dintr-o perspectivă metodologică pluricriterială. e) aspecte privind doar posibilităţile personale de consum. se manifestă îndeosebi sub forma şomajului voluntar. c) creşterea mai lentă a salariului nominal faţă de salariul real. formează cauza esenţială pentru şomajul: tehnologic. este generat doar de disponibilizarea muncii în contextul retehnologizării. voluntar. Inflaţia poate fi sesizată prin: a) creşterea puterii de cumpărare a banilor. structural. a) b) c) d) e) Ţintele de restructurare a economiei pe activităţi. teritoriu ş. ciclic.a. este cauzat de complexitatea tranziţiei la economia de piaţă concurenţial-funcţională. social-culturală etc.

iar oferta de bunuri economice creşte. Cea mai relevantă expresie a inflaţiei are în vedere: deflatorul produsului intern brut. e) masa monetară se reduce. numai indicele preţurilor mărfurilor nealimentare de consum. d) în proporţii diferite în economiile tuturor ţărilor. Inflaţia se manifestă atunci când: a) masa monetară scade. 515. iar oferta de bunuri economice creşte. indicele preţurilor de consum. a) b) c) Între indicele general al preţurilor şi indicele puterii de cumpărare a banilor există o relaţie: de proporţionalitate directă. 145 . b) creşterea masei monetare este mai rapidă decât creşterea ofertei de bunuri economice. iar oferta de bunuri economice este constantă. liniară. a) b) c) d) e) 517. d) masa monetară este constantă. deflatorul consumului individual. Inflaţia se manifestă: numai în economiile dezvoltate. exponenţială. numai în economiile în tranziţie. de proporţionalitate inversă. c) scăderea masei monetare este mai rapidă faţă de scăderea ofertei de bunuri economice. de egalitate. în economiile în care masa monetară corespunde cu volumul bunurilor şi serviciilor.514. numai indicele preţurilor mărfurilor alimentare de consum. a) b) c) d) e) 516.

518. 520. 146 . Costul unitar al forţei de muncă se reduce dacă: a) salariul real creşte mai rapid decât productivitatea muncii. e) creşterea mai lentă a producţiei de bunuri şi servicii faţă de masa monetară. b) salariul real rămâne constant. Nu este cauză a inflaţiei: a) creşterea excesivă a creditului. iar productivitatea muncii se reduce. 519. c) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de creşterea preţurilor – reducerea puterii de cumpărare a masei monetare – descurajarea cererii de bunuri şi servicii. cât şi productivitatea muncii rămân constante. e) salariul real se reduce mai puţin decât scăderea productivităţii muncii. b) acoperirea deficitelor bugetare şi ale balanţei de plăţi externe. c) dinamica salariului real este devansată de dinamica productivităţii muncii. Spirala inflaţionistă se referă la următoarea succesiune cauzală: a) creşterea preţurilor – reducerea puterii de cumpărare a banilor – reducerea cheltuielilor de consum. c) creşterea mai lentă a salariului real decât a productivităţii muncii.e) în economiile în care indicele general al preţurilor este subunitar. b) creşterea mai lentă a salariilor faţă de creşterea preţurilor – reducerea salariului real – reducerea cheltuielilor de consum. d) atât salariul real. d) scăderea producţiei de bunuri şi servicii.

e) firmele consumatoare ale bunurilor de import sunt mai dispuse să suporte creşterile preţurilor externe pe seama profiturilor. d) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai mari. c) progresul tehnico-ştiinţific este mai rapid. produsul intern brut este constant. produsul intern brut creşte în pas cu masa monetară. e) creşterea salariilor – creşterea costurilor cu forţa de muncă – concedieri – creşterea şomajului. b) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai reduse. iar elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai redusă. 523. 147 . 522. 521. Inflaţia de import este cu atât mai mare cu cât: a) ponderea bunurilor importate este mai redusă. c) ponderea bunurilor importate este mai mare. produsul intern brut se reduce în pas cu masa monetară. a) b) c) d) e) O economie este sănătoasă atunci când: produsul intern brut se reduce. e) reacţia de adaptare a ofertei la cerere este mai rapidă. iar masa monetară creşte. d) elasticitatea ofertei de bunuri şi servicii în raport cu preţurile şi cu veniturile este mai redusă. b) eficienţa factorilor de producţie este mai ridicată. Dezechilibrul inflaţionist este cu atât mai semnificativ cu cât: a) oferta de bunuri şi servicii este mai elastică în raport cu preţurile şi cu veniturile. iar masa monetară creşte.d) creşterea salariilor – creşterea preţurilor – revendicări salariale – nouă creştere a preţurilor. iar elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai ridicată. produsul intern brut creşte mai lent decât masa monetară.

a) b) c) d) e) Inflaţia are efecte negative asupra: agenţilor economici care-şi convertesc disponibilităţile băneşti în valute stabile. Între măsurile de protecţie împotriva inflaţiei nu se include: indexarea. a) b) c) d) e) 527. agenţilor economici care au venituri mici şi fixe. Ca urmare a creşterii inflaţiei: debitorii pierd. atât debitorii. Între măsurile anti-inflaţioniste nu se include: creşterea dobânzilor la credite. îngheţarea salariilor. a) b) c) d) e) 148 . reducerea deficitului balanţei de plăţi externe. atât debitorii. debitorilor.524. agenţii cu venituri fixe câştigă. creşterea masei monetare. 526. controlul salariilor. reducerea deficitului bugetului de stat. debitorii câştigă. cât şi creditorii câştigă. agenţilor economici cu venituri indexate la inflaţie. iar creditorii pierd. a) b) c) d) e) 525. cât şi creditorii pierd. agenţilor economici care iau măsuri pentru a contracara instabilitatea preţurilor. creşterea dobânzilor la depozitele bancare. compensaţiile pentru unele categorii ale populaţiei. iar agenţii cu venituri indexate pierd. îngheţarea preţurilor. iar creditorii câştigă.

a) b) c) d) e) 531. a) Nu este măsură anti-inflaţionistă: creşterea productivităţii muncii în scopul măririi ofertei de bunuri. b) introducerea unor noi bunuri în producţie. d) neasigurarea locurilor de muncă pentru o parte din populaţia activă disponibilă. primesc bani de la familiile lor. nu reprezintă resurse de muncă. indiferent dacă solicitanţii au sau nu un loc de muncă. 530. nu intră în populaţia activă disponibilă. 529. a) b) c) d) e) Şomajul apare atunci când: cererea este mai mare decât oferta pe piaţa muncii. cererea este egală cu oferta pe piaţa muncii. c) adaptarea volumului şi structurii ofertei la cerere. există exces de cerere pe piaţa muncii. 149 . b) un deficit de forţă de muncă. cererea de muncă fiind mai mare decât oferta. c) o stare pozitivă a economiei. e) creşterea impozitelor şi reducerea cheltuielilor bugetare. e) satisfacerea cererilor de angajare. piaţa muncii este în echilibru. Şomajul se referă la: a) un dezechilibru economic. beneficiază de burse. d) expansiunea creditului.528. cererea este mai mică decât oferta pe piaţa muncii. Elevii şi studenţii în vârstă de muncă şi apţi de muncă nu se iau în considerare în calculul şomajului deoarece: nu au timp pentru a munci.

creşterea resurselor de forţă de muncă. populaţia ocupată şi populaţia totală.532. e) migraţia internaţională a populaţiei. Intensitatea şomajului se referă la: distincţia dintre şomaj total şi şomaj parţial. numărul şomerilor şi populaţia totală. 534. populaţia activă şi populaţia totală. a) b) c) d) e) 150 . modificarea structurii economiei pe activităţi se reflectă în: şomajul ciclic. creşterea ofertei de forţă de muncă. numărul şomerilor şi populaţia activă. durata şomajului. a) b) c) d) e) 533. şomajul structural. a) b) c) d) e) 535. progresul tehnologic se reflectă în: şomajul ciclic. calificări şi domenii de activitate. şomajul tehnologic. creşterea resurselor de forţă de muncă. structura şomajului pe vârste. şomajul tehnologic. Din perspectiva pieţei muncii. a) b) c) Rata şomajului se calculează ca raport între: populaţia ocupată şi populaţia activă. Din perspectiva pieţei muncii. d) distincţia şomaj ciclic – şomaj structural – şomaj tehnologic. şomajul structural. creşterea ofertei de forţă de muncă.

nu există şomaj involuntar. creşterea populaţiei ocupate în raport cu populaţia activă. Negocierile colective care impun un nivel ridicat al salariului determină: creşterea cererii de forţă de muncă. Insuficienţa cererii de bunuri şi servicii determină: creşterea şomajului. b) pregătirea şi calificarea forţei de muncă. 540. 151 . diminuarea dezechilibrelor pe piaţa muncii. populaţia ocupată este egală cu populaţia activă. reducerea cererii de forţă de muncă. Nu este o politică de diminuare a efectelor şomajului: a) venitul minim garantat. reducerea cererii de forţă de muncă. populaţia ocupată este mai mare decât populaţia activă. creşterea ofertei de forţă de muncă. a) b) c) d) e) Dacă piaţa muncii este în echilibru. atunci: nu există şomaj. a) b) c) d) e) 538. a) b) c) d) e) 537. reducerea şomajului. Percepţia că salariile sunt prea mici determină: şomaj involuntar. diminuarea şomajului. reducerea excesului de ofertă pe piaţa muncii. nu există şomaj voluntar. şomaj voluntar. creşterea excesului de cerere pe piaţa muncii. reducerea ofertei de forţă de muncă. reducerea ofertei excedentare de forţă de muncă.536. a) b) c) d) e) 539.

e) adoptarea unor programe cu timp redus de muncă şi atipice. 152 . d) economia este în recesiune. c) statul acordă facilităţi pentru crearea de noi întreprinderi.c) stimularea dezvoltării economico-sociale. d) devansarea creşterii productivităţii muncii de creşterea salariului real. Şomajul creşte dacă: a) se adoptă forme noi de angajare în timp parţial sau cu orar atipic. 541. e) exportul creşte. b) investiţiile cresc.

consumul intermediar. rezolvă eşecul pieţelor în alocarea bunurilor nemarfare. a) b) c) d) e) Excedentul bugetar are influenţe negative asupra economiei atunci când rezultă din: folosirea completă a resurselor. a) b) c) d) e) 543. a) b) c) d) e) 545. 153 . scăderea fiscalităţii. consumul de stat de bunuri şi servicii. ignoră opţiunile electoratului. este impusă de caracterul dominant al proprietăţii private. Produsul naţional brut (PNB) nu include: investiţia netă. consumul de capital fix. a) b) c) d) e) 544. Politica monetară şi de credit. consumul privat de bunuri şi servicii. rata dobânzii. presupune folosirea instrumentului: cursul de schimb. ca politică anticiclică. deficitul bugetar. realizarea de economii. Intervenţia statului în economie: este nelimitată. impozitele. creşterea veniturilor agenţilor economici.Statul în economia de piaţă 542. fixat de stat. creşterea fiscalităţii şi efectuarea unor cheltuieli neaprobate de Parlament. are numai efecte pozitive. preţul.

154 . taxele vamale. 549. atunci: a) bugetul este excedentar. insuficienţa cererii în raport cu oferta. d) venituri din valorificarea unor bunuri ale statului. c) datoria publică se măreşte. a) b) c) d) e) 547. 550. Nu este impozit direct: impozitul pe profit. e) încasări din rambursarea împrumuturilor acordate. Veniturile din capital ale bugetului de stat includ: a) veniturile bugetare din profitul Băncii Naţionale a României. taxa pentru modernizarea drumurilor. Nu reprezintă impozit indirect: taxa pe valoarea adăugată. impozitul pe salarii. a) b) c) d) e) Implicarea statului în economie este impusă de: existenţa proprietăţii private. impozitul pe veniturile liber profesioniştilor. impozitul pe venitul global. accizele.546. b) datoria publică se reduce. a) b) c) d) e) 548. impozitul pe venitul global. c) dividendele pentru participaţiile statului în economie. autonomia agenţilor economici. taxa pe valoarea adăugată. b) veniturile bugetare din profiturile regiilor autonome. Dacă veniturile bugetare sunt mai mici decât cheltuielile bugetare. existenţa nevoilor colective. garantarea libertăţii de acţiune a agenţilor economici.

a) b) c) d) e) 553. a) b) c) d) e) Dacă veniturile bugetare sunt mai mari decât cheltuielile bugetare. stimulează economia pe termen lung. creşterea impozitelor. creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici. stimulează economia pe termen scurt. datoria publică se măreşte. deficitul bugetar: descurajează economia pe termen scurt. reducerea cheltuielilor bugetare. Până la o anumită limită. datoria publică se reduce. statul contractează împrumuturi interne şi externe. a) b) c) d) e) 554. stimularea agenţilor economici. contribuie la reducerea datoriei publice. 551. reducerea deficitului bugetar. emisiunea de bani.d) statul acordă împrumuturi interne şi externe. balanţa de plăţi este deficitară. contracţia economiei subterane. atunci: bugetul este deficitar. e) balanţa de plăţi este excedentară. Cea mai inflaţionistă cale de finanţare a deficitului bugetar este: împrumuturile interne. a) b) c) d) e) 552. 155 . amână folosirea pentru mai târziu a unor resurse financiare. Creşterea impozitelor are ca efect: reducerea evaziunii fiscale. împrumuturile externe.

amplificarea intervenţiei statului în economie. să constituie un element complementar al pieţei. reducerea rolului pieţei şi diminuarea autonomiei agenţilor economici. a) b) c) d) e) 557. extinderea programelor sociale ale guvernului.555. atingerea obiectivelor stabilite prin programarea economică a statului presupune: instituirea obligativităţii obiectivelor respective pentru toţi agenţii economici. să corecteze mecanismele pieţei. să constituie un mijloc de informare a agenţilor economici şi de incitare a deciziilor acestora. reducerea rolului preţurilor în alocarea resurselor economice. reducerea datoriei publice. creşterea şomajului. 156 . Într-o economie de piaţă. utilizarea pârghiilor economice pentru stimularea agenţilor economici în vederea realizării obiectivelor respective. a) b) c) d) e) 556. a) b) c) d) e) Reducerea impozitelor are ca efect: descurajarea investiţiilor. să impună direcţii obligatorii pentru agenţii economici. Programarea economică a statului nu urmăreşte: să influenţeze funcţionarea pieţelor şi a economiei. creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici.

ansamblul relaţiilor de schimb care se stabilesc între agenţii economici din diferite ţări. vânzarea-cumpărarea de bunuri economice între partenerii din diferite ţări. creşterea gradului de prelucrare a bunurilor exportate. 157 559. Totalitatea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare de bani naţionali. diminuarea specializării producţiei de export. piaţa valutară. inclusiv reglementările şi instituţiile aferente reprezintă: piaţa mondială. Creşterea eficienţei comerţului exterior se realizează prin: creşterea permanentă a costurilor de producţie. a) b) c) d) e) . Piaţa schimburilor valutare constă în: vânzarea-cumpărarea banilor care aparţin diferitelor ţări. comerţul internaţional. piaţa de capital. a) b) c) d) e) 561.Piaţa mondială 558. e) ansamblul relaţiilor de schimb. a) b) c) d) Piaţa mondială reprezintă: numai comerţul internaţional. numai între ţările membre ale Uniunii Europene. creşterea cererii interne. ansamblul economiilor naţionale. tranzacţiile cu titluri de valoare. piaţa bunurilor cu grad ridicat de complexitate. numai comerţul invizibil. comerţul invizibil. pe baza cererii şi a ofertei. a) b) c) d) 560. e) deficitul balanţei de plăţi externe. sporirea deficitului balanţei comerciale.

563. diminuarea producţiei interne. 158 . b) toate ţările obţin performanţe economice din ce în ce mai bune. colectarea veniturilor bugetare şi alocarea cheltuielilor bugetare. accesul la ceea ce nu se produce pe plan intern. d) nici o ţară nu poate să-şi asigure toate bunurile de care are nevoie. e) diviziunea internaţională a muncii elimină avantajele pe care le oferă piaţa mondială ţărilor participante. c) reducerea capacităţii de absorbţie a unor produse. investiţiile directe în şi din străinătate. Piaţa mondială determină: a) reducerea concurenţei dintre agenţii economici din diferite ţări. a) b) c) d) e) Între motivele participării la piaţa mondială nu se include: extinderea pieţelor de desfacere. schimbul valutar al agenţilor economici din diferite ţări. inclusiv produse şi tehnologii de vârf. Piaţa mondială se dezvoltă ca urmare a faptului că: a) diferenţierea înzestrării ţărilor cu factori de producţie se reduce.562. 565. Nu se includ în cadrul segmentelor specializate ale pieţei mondiale: exportul şi importul de bunuri şi servicii. a) b) c) d) e) 564. obţinerea unor produse şi tehnologii noi. c) specializarea economiilor naţionale se reduce. obţinerea de încasări valutare. acordarea şi primirea de credite externe. b) creşterea eficienţei economiei naţionale în cadrul diviziunii internaţionale a muncii.

concurenţă între participanţi. 566. Nu constituie un instrument al abordării protecţioniste în comerţul internaţional: Organizaţia Mondială a Comerţului.d) reducerea numărului de pieţe furnizoare şi de desfacere. a) b) c) d) e) 569. reducerea gradului său de concentrare în ţările dezvoltate. Evoluţia comerţului internaţional nu este marcată de: creşterea sa mai rapidă comparativ cu produsul intern brut. a) b) c) d) e) În concepţia liberului schimb. datoria externă se reduce. scutiri de impozite la import sau la export. a) b) c) d) e) 568. Dacă exportul este mai mic decât importul. înmulţirea reglementărilor privind importul. competitivitatea producţiei interne este ridicată. taxele vamale. atunci: balanţa comercială este deficitară. accentuarea concurenţei dintre participanţi. rezervele valutare cresc. comerţul internaţional trebuie să se bazeze pe: taxe vamale. înmulţirea reglementărilor care stimulează exportul. subvenţii la export. scutirile de impozite la import. subvenţiile la import. restricţiile cantitative asupra importului. a) b) c) d) e) 567. restricţii cantitative asupra importului. se pot acorda credite externe. e) diminuarea impactului evoluţiilor internaţionale asupra economiei naţionale. 159 .

reduce plăţile din balanţa de plăţi. datoria externă se reduce. a) b) c) d) e) 573. competitivitatea producţiei interne este scăzută. măresc excedentul balanţei comerciale. Creşterea exportului: amplifică deficitul balanţei comerciale. nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi. măreşte activul balanţei de plăţi. măresc excedentul balanţei comerciale. reduce încasările din balanţa de plăţi. reduc activul balanţei de plăţi. 160 financiare . reduce excedentul balanţei comerciale. a) b) c) d) e) 572. reduce excedentul balanţei comerciale. reduce pasivul balanţei de plăţi. Creşterea importului: reduce deficitul balanţei comerciale. reduc pasivul balanţei de plăţi. rezervele valutare se reduc. a) b) c) d) e) 571.570. a) b) c) d) e) 574. măreşte activul balanţei de plăţi. se fac împrumuturi externe. măresc activul balanţei de plăţi. Creditele acordate de către instituţiile internaţionale: reduc deficitul balanţei comerciale. Investiţiile străine: reduc deficitul balanţei comerciale. a) b) c) d) e) Dacă exportul este mai mare decât importul: balanţa comercială este deficitară. reduce pasivul balanţei de plăţi. măresc încasările din balanţa de plăţi. nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi.

d) moneda naţională este supraevaluată.575. e) cresc preţurile interne ale produselor exportate. Importul este eficient atunci când: a) cursul de revenire la import este mai mare decât cursul de schimb al pieţei. b) cursul de revenire la export este mai mic decât cursul de schimb al pieţei. e) dinamica salariului real devansează dinamica productivităţii muncii. Eficienţa exportului creşte atunci când: a) se reduce gradul de prelucrare a bunurilor şi gradul de complexitate a serviciilor destinate exportului. e) preţul importului pe piaţa internă minus taxele de import este mai mic decât preţul de import în lei la cursul de schimb al pieţei. c) preţul exportului pe piaţa internă plus cheltuielile de circulaţie până la frontieră este mai mare decât preţul de export în lei la cursul de schimb al pieţei. 577. c) moneda naţională este subevaluată. d) scad costurile în producţia destinată exportului. c) dinamica salariului real devansează dinamica productivităţii muncii. 161 . b) cursul de revenire la import este mai mic decât cursul de schimb al pieţei. d) cursul de schimb se depreciază. Exportul este eficient atunci când: a) cursul de revenire la export este mai mare decât cursul de schimb al pieţei. 576. b) scade calitatea bunurilor şi serviciilor destinate exportului.

tranzacţii la vedere şi la termen cu obligaţiuni. Paritatea puterii de cumpărare se referă la: a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu un etalon internaţional – EURO sau dolarul SUA. a) b) c) d) e) 579. d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa valutară interbancară. media cursurilor de schimb ale tranzacţiilor pe piaţa valutară. e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă.578. cel mai ridicat curs al pieţei valutare. cel mai redus curs al pieţei valutare. cursul de schimb obligatoriu pentru toţi agenţii economici. tranzacţii la vedere şi la termen cu valute. Cursul de schimb anunţat zilnic de către Banca Naţională a României este: cursul de schimb la care se desfăşoară toate tranzacţiile pe piaţa valutară. c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări. tranzacţii la vedere şi la termen cu titluri. Paritatea ratelor dobânzii se referă la: a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu un etalon internaţional – EURO sau dolarul SUA. b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pa baza puterii lor de cumpărare. tranzacţii la vedere şi la termen cu acţiuni. 581. a) b) c) d) e) Pe piaţa valutară se realizează: operaţiuni de finanţare şi refinanţare. 162 . 580.

cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de valută se reduce. c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări. atunci cursul de schimb la termen al monedei naţionale în raport cu valuta (unităţi monetare interne pe unitatea de valută) este: a) mai mare decât cursul de schimb la vedere. banca centrală trebuie să vândă valută. a) b) c) d) e) 584. moneda naţională se depreciază în raport cu valuta. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mică decât oferta. b) egal cu cursul de schimb la vedere. moneda naţională se depreciază în raport cu valuta. 163 . e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă. atunci: moneda naţională slăbeşte în raport cu valuta. d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa valutară interbancară. a) b) c) d) e) 583. moneda naţională se apreciază în raport cu valuta. Dacă rata internă a dobânzii este mai mare decât rata internaţională a dobânzii. banca centrală trebuie să cumpere valută. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mare decât oferta. atunci: moneda naţională se întăreşte în raport cu valuta. c) mai mic decât cursul de schimb la vedere. moneda naţională se apreciază în raport cu valuta. 582. cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de valută creşte.b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pa baza puterii lor de cumpărare.

b) Persoanele fizice pot efectua schimb valutar pe piaţa valutară interbancară. după care scade sub nivelul de echilibru. Care dintre următoarele afirmaţii privind piaţa valutară este falsă? a) Pe piaţa valutară interbancară operează băncile comerciale în nume propriu sau în contul clienţilor. creşterea ofertei de valută şi deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. scade sub nivelul de echilibru. b) intrări de capitaluri în ţară. creşterea cererii de valută şi aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. a) b) c) d) e) 587. Dacă rata inflaţiei interne este mai mare decât rata inflaţiei internaţionale. Creşterea ratei interne a dobânzii determină: a) ieşiri de capitaluri din ţară. 585. e) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de situaţia balanţei comerciale. atunci cursul de schimb la paritatea puterii de cumpărare (unităţi monetare interne pe unitatea de valută): creşte. creşterea ofertei de valută şi aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. c) ieşiri de capitaluri din ţară. 164 .d) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de condiţiile pieţei valutare. după care creşte peste nivelul de echilibru. creşterea cererii de valută şi deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. creşte peste nivelul de echilibru. nu se modifică. d) intrări de capitaluri în ţară. e) apropierea cursului de schimb la termen de cursul de schimb la vedere. 586. se reduce.

5 dolari. Exporturile unei ţări însumează 10 miliarde dolari. Posibilitatea de realiza schimb valutar pe piaţa valutară se numeşte: paritate monetară. a) b) c) d) e) 590. a) b) c) d) e) 165 . convertibilitate. În situaţia în care 1 euro = 1. obligatoriu. a) b) c) d) e) 589. 588. balanţa de plăţi este echilibrată. deficit de 10 miliarde dolari. d) Piaţa valutară din România este o piaţă liberă. balanţa comercială a ţării respective a înregistrat un: excedent de 20 miliarde dolari. competitivitate. balanţa de plăţi este excedentară. atunci: balanţa comercială este deficitară. excedent de 10 miliarde dolari. Dacă valoarea exportului este egală cu valoarea importului. balanţa comercială este echilibrată.c) Piaţa caselor de schimb valutar este rezervată schimbului valutar pentru persoanele fizice. deficit de 20 miliarde dolari. obligatoriu. paritate a ratelor dobânzii. balanţa comercială este excedentară. iar importurile ei însumează 20 miliarde euro. deficit de 5 miliarde dolari. paritate a puterii de cumpărare. e) Cursul de schimb se negociază liber pe tot timpul zilei.

591. a) b) c) d) e) 592. a) b) c) d) e) 593.

Atunci când exporturile unei ţări sunt de 100 miliarde dolari, iar importurile de 80 miliarde dolari, balanţa comercială a ţării respective înregistrează un: excedent de 80 miliarde dolari; deficit de 80 miliarde dolari; excedent de 20 miliarde dolari; deficit de 20 miliarde dolari; excedent de 180 miliarde dolari. Deficitul balanţei comerciale a unei ţări este de 20 miliarde dolari. Dacă importurile ţării au fost în perioada considerată de 70 miliarde dolari, atunci exporturile ţării au însumat: 70 miliarde dolari; 20 miliarde dolari; 50 miliarde dolari; 30 miliarde dolari; 40 miliarde dolari. Excedentul balanţei comerciale a unei ţări este de 10 miliarde dolari. Dacă exporturile ţării au fost în perioada considerată de 60 miliarde dolari, atunci importurile ţării au însumat: 70 miliarde dolari; 20 miliarde dolari; 50 miliarde dolari; 30 miliarde dolari; 40 miliarde dolari.

a) b) c) d) e)

166

Integrarea economică şi globalizarea
594. a) b) c) d) e) Uniunea Europeană: este expresia mai multor trepte evolutive de integrare; are o structură instituţională diferită de cea statală; nu se poate extinde în nici o direcţie; a luat fiinţă în anul 1949; include doar economiile de mare performanţă între care nu există inegalităţi. Uniunea Europeană cuprinde în prezent: doar economii din Europa Centrală; 12 ţări membre exclusive ţări cu economii complexe; numai economii cu ritmuri egale de creştere economică; comunităţi economice europene, completate cu politici şi forme de cooperare precise. Internaţionalizarea economiilor este ilustrată în mod deosebit de creşterea: investiţiilor externe mai lent decât schimburilor valutare; importurilor; exporturilor; vertiginoasă a tranzacţiilor pe piaţa schimburilor valutare; investiţiilor externe şi menţinerea ponderii comerţului exterior în PIB.

595. a) b) c) d) e)

596. a) b) c) d) e)

597.

Creşterea eficienţei economice în procesul integrării nu este însoţită de: a) creşterea puterii de negociere a grupărilor integraţioniste;

167

b) intensificarea concurenţei în interiorul noilor pieţe; c) transformări structurale pentru a atenua diferenţele dintre zonele spaţiului integrat; d) posibilitatea dezvoltării tuturor economiilor ţărilor membre; e) diminuarea concurenţei în interiorul noilor pieţe. 598. Nu reprezintă condiţie de aderare la Uniunea Europeană: a) asigurarea stabilităţii instituţiilor care garantează buna funcţionare a democraţiei; b) folosirea şi aplicarea unui sistem propriu de norme independent de cel comunitar; c) recunoaşterea obiectivelor stabilite pentru realizarea Uniunii Economice şi Monetare şi promovarea acţiunilor necesare îndeplinirii acestora; d) încorporarea în propria legislaţie şi aplicarea sistemului de norme comunitare; e) existenţa unei economii de piaţă funcţionale, capabilă să facă faţă presiunilor concurenţiale din cadrul pieţei interne unice. 599. Procesul globalizării este favorizat de: a) existenţa unor reglementări care obstrucţionează investiţiile transnaţionale; b) înlăturarea reglementărilor care obstrucţionau investiţiile transnaţionale; c) diminuarea nesemnificativă a costului transporturilor şi telecomunicaţiilor; d) sporirea semnificativă a costului transporturilor şi telecomunicaţiilor; e) insuficienta liberalizare a pieţelor de capital.

168

169 . aportul de capital.600. a) b) c) d) e) Firmele multinaţionale şi transnaţionale pot contribui la dezvoltarea economiilor în care acţionează prin: aportul în tehnologii avansate numai în ţările de provenienţă. creşterea producţiei şi distribuirea unor venituri nu şi prin aportul de capital. înlocuirea producătorilor locali şi menţinerea producţiei la acelaşi nivel. existenţa unei neconcordanţe între obiectivul activităţii şi nevoile ţărilor în care acţionează. creşterea producţiei şi distribuirea unor venituri.

48. 20. 54. 41. a a d c 34. 18. 15. 39. 11. 49.RĂSPUNSURI Ce este economia? 1. 28. 25. 52. b c c b a c b 50. 31. 8. 45. 2. 44. 4. 55. 22. 17. a 35. 38. 24. e b b a e d c 43. 16. 12. 5. c a a a 30. a e c b e c e a c 10. a d a e b d 170 . 6. 42. 46. 29. 23. 21. 9. 32. 13. e Consumatorul 36 37. a e a a b c e Agenţii economici 26. 27. 40. 47. 53. 3. 33. 7. a b c b a b a b a 19. 51. 14.

113. 118. 67. 98. 63. c c d b d d e d b e d c b 82. b c d c b c c b d a e c c d 106. 111. 121. 73. 60. 116. 119. 117.Producătorul 56. 58. 123. 108. 128. 80. 88. d c b c c c d b d b c c b b 120. 91. 64. 59. 131. 124. 87. 115. 72. 107. a c d c c b e a b d Utilizarea factorilor de producţie 92. 84. 125. 85. 76. 104. 78. 75. 57. 132. 105. 110. 99. 90. b a c b c d d c d b c b c 69. 81. 133. 114. 94. 96. 95. 97. 70. b e d d a e c d c d b a a b 171 . 100. 61. 122. 103. 65. 109. 83. 62. 77. 127. 93. 74. 68. 112. 101. 129. 86. 102. 66. 130. 79. 126. 89. 71.

142. 185. 189. 165. 196. 186. 211. 152. 147. a b 138. 212. 219. 174. a c d d c a d c c c d c d e b d d a b b c e c b a c d 193. 169. 181. 218. 177. 143. b Veniturile 139. 207. 209. 217. 202. 145. 158. 214. 197. 164. 170. 135. 188. 146. 213. 160. 156. 183. 180. 203. 153. 137. 208. 150. 159. 168. 187. 154. 190. 161. 200. 173. d d 136. 204. 198. 216. 167. 176. 215. 178. 182. 201. 179. a e e b b c d b c c b c e a b d b e b d b b b d c b a 166. b d d b d e b e d e c d c e d b b b c c d d c a b c d 172 . 163. 151. 171. 172. 149.134. 155. 148. 140. 191. 205. 162. 210. 141. 195. 199. 184. 157. 175. 206. 194. 192. 144.

b d c d b 225. 232. 292. 238. 249. 277. d e d c c d c d e d c d b c Pieţe. 237. b c c d c b c c e c c d d b c d d 267. 257. 221. 227. e e b Piaţa 233. e b a b 173 . preţuri 281. 226. d b b a c d b e b d b e c c b a b 250. 290. 288. 269. 255. 275. 224. 291. 278. 248. 270. 242. 265. 276. 272. 273. 243. 223. 229. 260. 240. 231. concurenţă. 222. d b d e a 230. 245. 244. d b c d 289. 286. 234. c d c b 285. 247. 236. 259. 235. 258. 263.220. 280. 262. 266. 283. 254. 256. 271. 274. 253. 252. 241. 261. 246. 284. 282. 268. 251. 279. 264. 287. 239. 228.

308. d c e Piaţa monetară 299. a c b c c b a c d d c d a c c c d 333. 360. 343. 305. 336. 359. 326. 321. 346. 313. 340. 353. 365. 314. 330. 322. 329. 348. b c d a e a 355. b c c b d a e e b d d c a c b a b 316. 331. 351. 363. d c c d c b b e a b d c a b c e Piaţa financiară 349. 304. 366. 354. 303. 357. 352. 298. 315. 325. 309. 356. 327. 347. c d d c c a 361. 364. 295. 312. 339. 328. c e a 296. 337. 319. 338. 350. 301. 345. 342. 335. 362. 306. 332.293. 341. 307. 317. 358. 323. 334. 294. 302. 297. b c c a b c 174 . 300. 344. 311. 320. 324. 310. 318.

432. 435. 407. 411. 398. 419. c d a c b Piaţa muncii 388. 426. 423. 391. d b d a c e c b c d d d 428. 434. 402. 420. 403. 373. 379. 439. 395. 431. c c b d a a 394. 374. 368. 378. 399. 390. 438. 430. 385. 396. 392. 436. d b b c b a d d 375. 384. 413. 406. 382. 370. 380. 433. 418. b c b c d e 400. 381. 422. 387. 427. 372. 410. 424. 421. 414. 397. 369. 429. 376. a a b c b b c c e c d c 416. 408. 425. 405. consumul şi investiţiile 404. 386. 437. 417. 415. 377.367. 412. c e d a e c b b 383. 389. c e b e b c c c d b b c 175 . 371. 401. b c c c Venitul. 393. 409.

440. b c d d d b a b b c Creşterea şi dezvoltarea economică 472. 468. 493. 465. 506. 442. 491. 489. 463. 445. 502. 511. 505. 448. 512. 515. 456. d c c b c c a d b b c 462. 474. a b b e a e d c d d c Inflaţia şi şomajul 507. 492. 471. 461. 501. 458. 509. 450. c c e b b b c c c a b c 484. 486. 473. 487. 452. 479. 470. 469. 467. 466. 446. 482. 454. 477. 443. 457. 481. 464. 476. 488. 444. 475. 503. 483. 514. 453. 494. 441. 485. 504. 478. 499. 508. 459. 490. 449. 455. 447. 460. 480. 498. 500. 495. d c c b c d d b b d c b 496. d d a e d b c c a b c 451. 497. d b b 176 . d c b 513. b d b 510.

567. 587. 536. e c b d e c 548. 543. 581. 523. c e c d d b d e a 534. 574. 560. 584. 579. 586. 521. 529. 563. 556. 522. 528. 591. 573. 592. 535. 576. 524. 538. 590. 518. 539. 549. 565.516. c d c c d d c d e 525. 520. 526. 530. b c b b b a d d Statul în economia de piaţă 542. 551. 533. 577. 544. 553. 547. 569. 561. 571. d a c d d c b b e a d a 570. 580. 575. 519. 572. 550. 583. 588. 585. 545. 566. 540. 552. 557. 578. 568. c d d b Piaţa mondială 558. b d c b c b 554. 531. 527. 555. 541. 559. b c b c e b a d d d b c 177 582. 589. 562. 532. 517. 593. 537. b c c b a b d b b c c c . 564. 546.

Integrarea economică şi globalizarea 594. 600. a e d e b b e 178 . 596. 598. 597. 595. 599.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful