CURS - MODUL II

DIDACTICA ARIEI CURRICULARE TEHNOLOGII DR. COSTICA NITUCA DR. TUDOR STANCIU

CURRICULUMUL ŞCOLAR........................................................................................2 METODE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE ALTERNATIVE..........................21

TEHNICI ŞI METODE PENTRU STIMULAREA CREATIVITĂŢII.............................35

1

CURRICULUMUL ŞCOLAR Definiţii şi concepţii despre curriculum. Tipologia curriculară Definirea curriculumului La originea conceptului de curriculum stă substantivul latin curriculum, care se traduce prin cursă, alergare. În sfera educaţională, schimbarea de sens a avut loc în a doua jumătate a secolului XVI-lea, când sub influenţa mişcărilor ideologice şi sociale din Europa sa produs o standardizare a tematicii studiilor universitare. Termenul apare pentru prima dată în documentele Universităţii din Leiden (1582) şi Glasgow (1633) [5]. Dicţionarul de pedagogie [3], prezintă termenul de curriculum ca întreg programul activităţii şcolare, selecţia conţinutului ştiinţei pentru organizarea obiectelor de învăţământ, conţinutul învăţământului, metodele de învăţământ şi scopurile educaţionale privite în interacţiune. În sens larg, curriculumul se defineşte ca un program sau ca un ansamblu de procese decizionale, manageriale sau de monitorizare care preced, însoţesc şi urmează proiectarea, elaborarea, implementarea, evaluarea şi revizuirea permanentă şi dinamică a învăţării în şcoală. În sens restrâns, curriculumul cuprinde sistemul documentelor de tip regulator şi normativ, în cadrul cărora se consemnează experienţele de învăţare recomandate elevilor prin şcoală [8]. Vivianne De Landsheere (1992) propune următoarea definiţie „un curriculum este un ansamblu de acţiuni planificate pentru a suscita instrucţia: ea include definirea obiectivelor învăţământului, conţinuturile, metodele (inclusiv cele vizând evaluarea), materialele (incluzând şi manualele şcolare) şi dispozitivele referitoare la formarea adecvată a profesorilor” [46]. Curriculumul cuprinde întreaga gamă de experienţe directe şi indirecte, conştient proiectate de şcoală pentru a completa şi perfecţiona aptitudinile elevilor [6]. Prima formulare modernă a teoriei curriculumului a fost realizată de Ralph W. Tyler a cărui conturare se axează pe patru probleme fundamentale [6]: 1. Ce obiective fundamentale trebuie să îndeplinească şcoala ? 2. Carte sunt experienţele educative susceptibile să permită atingerea obiectivelor? 3. Cum pot fi aceste experienţe efectiv suscitate ? 4. Cum se poate şti dacă obiectivele au fost atinse ? După L. D´Hainaut (1991), curriculumul cuprinde [46]: obiectivele specifice unui domeniu (nivel de învăţământ, profil, disciplină şcolară) sau activitate educativă; conţinuturile informaţionale sau educative necesare pentru realizarea obiectivelor stabilite; condiţiile de realizare (metode, mijloace, activităţi etc.), programarea şi organizarea situaţiilor de instruire şi educare; evaluarea rezultatelor. Modificările importante din sistemul de învăţământ sunt date de către reforma curriculară. În acest sens, se acordă o prioritate importantă actului educaţional centrându-se pe formarea şi dezvoltarea unor competenţe şi valori clare a educaţilor în procesul de integrare a acestora în viaţa socială.

2

Concepţii despre curriculum 1. Învăţarea sistematică a disciplinelor şcolare. Această concepţie are în vedere parcurgerea sistematică a disciplinelor care se studiază în şcoală de către elevi. Avantaje ce decurg din învăţarea sistematică: • claritatea obiectivelor; • precizia conţinuturilor. Dezavantaje: • minimizarea cunoştinţelor; • atenţia redusă acordată elevului. 2. Curriculum centrat pe elev. Curriculum oferit trebuie să fie relevant şi să se adapteze în funcţie de nevoile celui educat. 3. Curriculum focalizat asupra comprehensiunii şi ameliorării societăţii. Această perspectivă presupune ca personalitatea formată a celui educat să aibă o integrarea rapidă şi eficientă la cerinţele vieţii sociale. 4. Curriculum development, (dezvoltare curriculară). Acest concept trimite, în funcţie de context, la două sensuri conexe, dar distincte [10]: • În sens larg, curriculum developement denumeşte un demers relativ riguros de abordare şi conducere a schimbării în educaţie (reforma curriculară). În acest sens, este vorba de un demers managerialorganizatoric de tip fazic. • În sens restrâns, curriculum developement desemnează „tehnologia de elaborare”, „ingineria” construirii unui nou curriculum educaţional. Cele două sensuri interferează adesea. Totuşi, ele nu trebuie confundate şi mai ales nu trebuie uitate exigenţele impuse de cel dintâi sens. 5. Perspectiva sistemico - holistică asupra curriculum-ului. Privit prin prisma finalităţii educaţionale, procesul de învăţământ prezintă în structura sa o multitudine de componente care au o interacţiune logică bine definită şi un caracter dinamic. Analiza componentelor şi a interacţiunilor specifice procesului de învăţământ ca sistem se poate realiza din mai multe unghiuri de vedere [6]: analiza componentelor şi a caracteristicilor acestora; • în plan funcţional; • în plan structural; • în plan operaţional. analiza relaţiilor dintre elementele componente ale sistemului care pot fi: • bilaterale; • simultane; • funcţionale • contextuale şi de ierarhizare; • de diferenţiere şi asimetrie relaţiile dintre sistem şi componentele sale; relaţiile cu societatea; conexiunea inversă (feed-back-ul). Tipologia curriculară Literatura de specialitate prezintă următoarele derivaţii conceptuale privind curriculumul [22], [46]: Core-curriculum (curriculum general). Core-curriculum este o structură de conţinuturi centrate pe nevoile comune ale elevilor şi selectate din materii de strictă necesitate pentru categorii largi de elevi. Core-curriculumul este constitui din acel trunchi comun de materii, obligatoriu pentru toţi elevii, iar ca procentaj ocupă până la 80 % din totalul
3

disciplinelor, restul materiilor fiind selectate circumstanţial, în funcţie de nevoile concrete, speciale ale unor categorii de elevi. Curriculum specializat (sau de profil). Reprezintă acele seturi de cunoştinţe şi valori specifice, simetrice cu anumite tipuri de conţinuturi (ştiinţifice, artistice, tehnice etc.), activate la diferite discipline pentru a forma şi cultiva anumite competenţe în domenii particulare. Curriculum ascuns (subliminal). Elementele conţinutului învăţământului sau ale curriculumului nu sunt întotdeauna manifestate şi sesizate sau cuantificate. Termenul conţinut ascuns implică valorile încorporate de elevi şi clase de elevi, necuprinse în planificarea curriculară şi include influenţe informale sau nonformale, datorate structurii socioculturale, familiei, grupurilor stradale, factorilor de personalitate. Curriculum informal. Este constituit din acele experienţe de învăţare captate în afara spaţiului şcolar (dar grefate sau aflate în complementaritate cu cele ivite în şcoală), prin mass-media, instituţii culturale, religioase, familiale, grupul de prieteni etc. Curriculum recomandat. Constituie oferta pusă la dispoziţie de experţi, de specialişti, care, în funcţie de exigenţele şi obiectivele şcolii (sau societăţii) de la un moment dat, derivă seturi de cunoştinţe şi valori pe care le propun diferiţilor utilizatori. Curriculum scris (prescris). Este acea ipostază a curriculumului explicitat în numeroasele documente ce direcţionează procesele de predare-învăţare şi în care sunt enunţate conţinuturile şcolare de transmis: planuri de învăţământ, programe şcolare etc. Curriculum predat. Se referă la ansamblul experienţelor de învăţare şi dezvoltare oferite de educatori celor educaţi în activităţile didactice curente. Curriculum învăţat (realizat). Se referă la ceea ce educaţii au achiziţionat ca urmare a implicării lor în activităţile instructiv-educative. Curriculum învăţat poate fi evidenţiat şi prin evaluare. Curriculum suport. Constituie ansamblul materialelor curriculare auxiliare: culegeri de probleme, culegeri de texte, îndrumătoare didactice, ghiduri, caiete cu scop didactic, resurse multimedia etc. Curriculum testat. Se referă la experienţele de învăţare şi dezvoltare apreciate şi evaluate cu ajutorul testelor sau a altor probe de evaluare. Curriculum general. Sunt acele tipuri de valori propuse tuturor elevilor dintr-un areal geografic şi care asigură o integrare şi o coerenţă la nivelul diferitelor paliere sociale. Curriculum zonal (local). Reprezintă acele oferte educaţionale de care beneficiază doar unii elevi dintr-un spaţiu geografic pentru care respectivele valori se dovedesc prioritare, fiabile, operaţionale, de strictă necesitate. Curriculum exclus. Reprezintă acele secvenţe ale curriculumului care nu au fost ipostaziate în predare din anumite raţiuni (devalorizare subiectivă, uzură morală, a dimensiunii epistemice etc.). Tipologia Curriculumului Naţional Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul experienţelor de învăţare prin care instituţia şcolară din ţara noastră asigură realizarea idealului educaţional şi a finalităţilor învăţământului. Acesta cuprinde sistemul documentelor de tip regulator şi normativ în cadrul cărora se desfăşoară activităţile de învăţare recomandate elevilor prin şcoală. Curriculumul Naţional cuprinde în alcătuirea sa două segmente: Curriculum trunchi comun, TC, care are în alcătuire discipline şi un număr de ore obligatorii pentru toate şcolile şi pentru toţi elevii, asigurând prin aceasta egalitatea şanselor de reuşită pentru toţi elevii de aceeaşi vârstă din învăţământul românesc, fiind unicul sistem de referinţă pentru evaluări şi examinări. Curriculum la decizia şcolii, CDS, vizează zona opţională a Curiculumului Naţional în care, şcolile îşi prezintă propria ofertă educaţională. Disciplinele opţionale ca parte integrantă a reformei vizează descentralizarea curriculară, oferă
4

Curriculum la decizia şcolii . disciplinele opţionale pot fi de mai multe tipuri: 1. Pentru această situaţie. care nu se regăsesc în programele naţionale. valorificându-se orele alocate în afara trunchiului comun. Noi conţinuturi . Opţionalul de extindere. Opţionalul ca disciplină nouă introduce noi obiecte de studiu.complexe (noutatea este definită faţă de programele disciplinelor de trunchi comun implicate în integrare) 5 .E. Conţinuturi notate cu * (se regăsesc în programa de trunchi comun a disciplinei) Noi obiective de referinţă. Noi conţinuturi (noutatea este definită faţă de programa disciplinei de trunchi comun) Noi obiective . care urmăreşte aprofundarea obiectivelor/competenţelor din curriculumul nucleu prin noi unităţi de conţinut. Curriculum extins.posibilităţi de abordare transdisciplinară. reprezintă emblema puterii reale a şcolii prin dreptul de a lua decizii. elevii manifestă interes pentru anumite discipline. potrivit resurselor umane. Opţionalul integrat introduce ca obiecte de studiu noi discipline structurate în jurul unei teme integratoare pentru o anumită arie curriculară sau pentru mai multe arii curriculare dominante în profil şi vehiculând conţinuturi ale altor arii curriculare. 1 Tipul opţionalului Aprofundare Extindere Opţionalul la nivelul disciplinei Opţional integrat Caracteristicile programei Programa pentru trunchiul comun în numărul maxim de ore al plajei orare prevăzute prin planul cadru (în cazuri de recuperare . Acest segment implică disciplinele opţionale care se pot alege din lista oferită de M. pluridisciplinară a curriculumului. cu acordul Inspectoratelor Şcolare sau sunt alese din lista oferită de M. Este acel tip de CDS derivat dintr-o disciplină studiată în trunchiul comun. 2. Structura CDS pentru nivelul învăţământului obligatoriu este următoarea [30]: Curriculum nucleu aprofundat. Tabelul 2. Derivată din libertatea de a decide asupra unui segment al Curriculumului Naţional.. potrivit intereselor şi aptitudinilor lor. această putere dă posibilitatea definirii unor trasee particulare de învăţare ale elevilor. Disciplinele opţionale sunt discipline pe care şcoala le propune elevilor.complexe. 4. Opţionalul de aprofundare. materiale de care dispune şcoala şi cerinţele sociale. sau propuse chiar de cadrele didactice cu respectarea metodologiei de proiectare şi abordare. Curriculum elaborat în şcoală.C.E.C. Aceste discipline permit studierea unor parcursuri individuale de către elevi. Este acel tip de CDS derivat dintr-o disciplină studiată în trunchiul comun. Această structură presupune parcurgerea segmentului obligatoriu din programa unei anumite discipline prin diversificarea activităţilor de învăţare până la acoperirea numărului maxim de ore din plaja orară a disciplinei respective. care urmăreşte extinderea obiectivelor-cadru/competenţelor generale din curriculumul nucleu prin noi obiective de referinţă/competenţe specifice şi noi conţinuturi. în afara acelora prevăzute în trunchiul comun la un anumit profil şi specializare.respectiv pentru elevi care nu au reuşit să dobândească achiziţiile minimale prevăzute prin programa anilor de studiu anteriori) Obiective de referinţă notate cu *. 3.CDS Curriculum la decizia şcolii (CDS). În cadrul CDS-ului. Acest segment presupune parcurgerea şi a elementelor neobligatorii din programa şcolară. sau teme noi. Caracteristicile opţionalelor pentru nivelul învăţământului obligatoriu sunt prezentate sintetic în tabelul 2. 1 [56]. asigurând oportunităţi de alegere a domeniului în care doresc să-şi dezvolte deprinderi şi capacităţi.

. 2 [30].................... Noi conţinuturi diferite de cele ale programei de TC.. Modalităţi de evaluare... Noi conţinuturi interdisciplinare.... Funcţie de posibilităţile şcolii... Clasa. Noi conţinuturi corelate cu acelea ale programei de TC........................... Pentru argument se redactează ½ .......... Elevii pot opta în fiecare an pentru disciplinele cuprinse în pachetele opţionale sau pot continua opţionalele alese în anii anteriori.. CDS este diferenţiat pe profiluri şi specialităţi a căror ore se adaugă celor de la nivelul TC........ nu vor fi reluări ale celor din programa şcolară şi se vor formula în funcţie de opţionalul propus într-o manieră generală..... Noi obiective de referinţă diferite de cele ale programei de TC..... Vor fi structurate pe capitole.. Noi conţinuturi......... De asemenea.......... subteme. 2 Tipul opţionalului Clasa IX Aprofundare X-XII IX Extindere X-XII IX Opţional ca disciplină nouă X-XII IX Opţional integrat X-XII Caracteristicile programei Aceleaşi obiective de referinţă......... Pentru clasa a IX-a: Denumirea opţionalului..... Noi conţinuturi interdisciplinare............... Noi competenţe specifice complexe.. Obiectivele de referinţă derivă din cele cadru...Caracteristicile opţionalelor pentru învăţământul liceal sunt prezentate sintetic în tabelul 2..... Pentru învăţământul liceal............ Pentru conţinuturi se va elabora lista în conformitate cu tipul de opţional ales atingându-se prin aceasta obiectivele de referinţă. Noi obiective de referinţă complexe.... Aceleaşi competenţe specifice.. Noi obiective de referinţă corelate cu acelea ale programei de TC....... Obiective cadru. la nivelul unei clase. Pentru obiective cadru dacă cursul opţional se organizează pe o durată de cel puţin doi ani şcolari. Argument...............1 pagină prin care se va motiva cursul propus prin nevoi ale elevilor... Obiective de referinţă..... Bibliografie............. Tabelul 2...15 elevi.... ale comunităţii locale etc. Noi conţinuturi corelate cu acelea ale programei de TC...... În cazul elaborării programei de opţional la nivelul disciplinei se propune următoarea structură (pe titluri): I........... Noi competenţe specifice diferite de cele ale programei de TC.... orele de opţional pot fi realizate pe clase sau pe grupe de 10 .. Noi competenţe specifice corelate cu acelea ale programei de TC....... Grupele de studiu pot fi formate din elevi aparţinând claselor paralele... Activităţile de învăţare vor fi astfel concepute încât să se aibă în vedere un grad mai mare de implicare a elevilor prin valorificarea înclinaţiilor aptitudinilor şi interesele acestora. se pot organiza două grupe cu opţionale diferite........... Noi conţinuturi diferite de cele ale programei de TC............ teme................. Lista de conţinuturi .. Tipul de opţional.... pentru care pot preda profesori diferiţi... 6 . Activităţi de învăţare.......... Noi conţinuturi .... Durata.... Cadrul didactic... subcapitole..... Numărul de ore pe săptămână.

..... precum şi modalităţi de evaluare. aparţinând uneori de niveluri şcolare diferite... În cazul competenţelor specifice proiectarea curriculară variază funcţie de opţionalul propus............ Competenţe specifice.. fiecărui an şcolar îi vor fi atribuite competenţe specifice derivate din cele generale. se va redacta ½ .. Cadrul didactic............ Fiecare ciclu curricular prezintă un set coerent de obiective de învăţare.......... Competenţele generale se vor defini dacă opţionalul vizează toată perioada liceală. Clasa.......... cu scopul de a focaliza obiectivul major al fiecărei etape şcolare şi de a regla procesul de învăţământ prin intervenţii de natură curriculară [30]. Competenţe generale.) prin care se verifică atingerea obiectivelor propuse......)..... Argument. totodată fiind şi o sursă de informare pentru elevi. proiect etc..... ciclurile curriculare conferă diferitelor etape ale şcolarităţii o serie de dominante care se reflectă în alcătuirea programelor şcolare.. Introducerea ciclurilor curriculare au ca scop: crearea premiselor necesare extinderii şcolarităţii obligatorii către 6 ani..... Pentru argument....1 pagină motivându-se cursul propus: nevoi ale comunităţii locale. referat............. Conţinuturi. Sugestiile metodologice vor include tipuri de metode de învăţare (care sunt recomandate pentru formarea competenţelor)............... crearea continuităţii între treptele de şcolarizare. Bibliografie.... În acest sens....... II...Modalităţile de evaluare sunt probele de evaluare (lucrări scrise........ Numărul de ore pe săptămână... portofolii........... La bibliografie se vor consemna referinţele ştiinţifice de care autorul s-a folosit.. Ciclurile curriculare ale învăţământului Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale şcolarităţii care au în comun obiective specifice şi grupează mai mulţi ani de studiu............ Aceste periodizări ale şcolarităţii se suprapun peste structura formală a sistemului de învăţământ. referate................... practice... care scot în evidenţă ceea ce ar trebui să atingă elevii la sfârşitul unei anumite etape a parcursului lor şcolar. Sugestii metodologice... forme de organizare a activităţii cu elevii........ Tipul de opţional......................... formarea unor competenţe de transfer etc.... 7 ....... În cazul proiectului de opţional va fi inclusă o listă cu valori şi atitudini preconizate a fi formate în cadrul cursului... constituirea unei structuri a învăţământului mai bine corelate cu vârsta psihologică a copiilor........ Astfel......... ale elevilor... Pentru clasa a X-a – XII-a: Denumirea opţionalului... În această situaţie.... 3... probe orale................. probe practice. teste etc....... vor fi vizate tipurile de probe care se potrivesc opţionalului propus (probe scrise.... Valori şi atitudini.... respectiv 16 ani............. Conţinuturile se aleg în conformitate cu opţionalul ales şi contribuie la atingerea competenţelor specifice vizate. O prezentare corespondenţă intetică a ciclurilor curriculare este dată în tabelul 2...... mijloace şi materiale didactice............. Durata...

să demonstreze capacitatea de adaptare la situaţii diferite. să înţeleagă şi să utilizeze tehnologiile în mod adecvat. vocaţională). să folosească diverse modalităţi de comunicare în situaţii reale. să înţeleagă sensul apartenenţei la diverse tipuri de comunităţi. profiluri şi specializări. liceul nu ar fi decât o prelungire a învăţământului obligatoriu. liceul este structurat după cum se poate vedea în tabelul 2. acesta a căpătat deja o nouă orientare odată cu introducerea structurii pe filiere (teoretică. vocaţional. tehnologică. Conform ultimelor reglementări ale planului-cadru. care oferă preponderent o educaţie generală. tehnologic. Această structură permite o reală diversificare a parcursului şcolar. în conformitate cu interesele şi aptitudinile elevilor la vârsta adolescenţei. Pentru filiera tehnologică. liceul este structurat pe filiere. Şcoala profesională Şcoala de ucenici Clasa XIII XII XI X IX VIII VII VI V IV III II I Anul pregătit or Ciclul curricular Specializare Aprofundare Observare şi orientare Învăţământ gimnazial Dezvoltare Învăţământ primar Achiziţii fundamentale 4 3 Absolvenţii învăţământului general şi obligatoriu ar trebui [46]: să demonstreze gândire creativă. 4 [30].Tabelul 2. 4 Filieră Profil Specializare Electronică şi automatizări Electrotehnic Telecomunicaţii Mecanic Lucrări publice-construcţii Textile-pielărie Chimie industrială Protecţia mediului Silvic şi prelucrarea lemnului Veterinar Agricol şi agromontan Industrie alimentară Turism şi alimentaţie publică Economic. să-şi dezvolte capacităţi de investigare şi să-şi valorizeze propria experienţă. să contribuie la construirea unei vieţi de calitate. 3 Vârsta 19 18 17 16 15 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 Nivelul Liceu teoretic. profiluri şi specializări. Tabelul 2. aceeaşi pentru toţi. administrativ Poştă Învăţământ preşcolar Tehnic Tehnologică Resurse naturale şi protecţia mediului Servicii 8 . să-şi construiască un set de valori individuale şi sociale şi să-şi orienteze comportamentul şi cariera în funcţie de acestea. În absenţa acestei diversităţi. Referitor la învăţământul preuniversitar.

manualele şcolare. Planul de învăţământ Planul de învăţământ reprezintă un document şcolar normativ obligatoriu. cu funcţia fundamentală de conducere şi desfăşurare a proceselor instructiv-educative. exersarea imaginaţiei şi a creativităţii ca surse ale unei vieţi personale şi sociale de calitate. luarea unor decizii adecvate în contextul mobilităţii condiţiilor sociale şi profesionale. [46]: finalităţile şi obiectivele generale ale instruirii.Pentru relevanţa construirii unui demers didactic centrat pe elev. Un plan de învăţământ stabileşte următoarele elemente [10]. programele şcolare. Acest ciclu vizează: dezvoltarea competenţelor cognitive ce permit relaţionarea informaţiilor din domenii înrudite ale cunoaşterii. Documentele şcolare Documentele şcolare reprezintă acele documente normative care rezultă în urma demersurilor curriculare. dezvoltarea capacităţii de a comunica. în acelaşi timp. 9 . inclusiv prin folosirea diferitelor limbaje specializate. dar nu şi obligatoriu (manualele şcolare). dezvoltarea gândirii autonome şi a responsabilităţii faţă de integrarea în mediul social. proiectele de lecţie). aspiraţii şi valori în scopul construirii unei imagini de sine pozitive. în ceea ce priveşte structura formală actuală a liceului. O parte dintre documentele şcolare prezintă un caracter oficial şi obligatoriu (planul de învăţământ şi programele şcolare). dezvoltarea competenţelor socioculturale ce permit integrarea activă în diferite grupuri sociale. Aceste documente pot fi: planul de învăţământ. fiind emis de către o instituţie de învăţământ. formarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de acţiunile personale cu impact asupra mediului social. alte prezintă caracter oficial. în timp ce unele documente au caracter de sugestie şi îndrumare (metodicile de predare. • Ciclul curricular de specializare are ca obiectiv major pregătirea în vederea integrării eficiente în învăţământul universitar de profil sau pe piaţa muncii. • Ciclul curricular de aprofundare are ca obiectiv major adâncirea studiului în profilul şi specializarea aleasă. înţelegerea şi utilizarea modelelor de funcţionare a societăţii şi de schimbare socială. planificările calendaristice. proiectele de lecţie etc. o pregătire generală pe baza opţiunilor din celelalte arii curriculare. planificările calendaristice. El vizează: descoperirea de către elev a propriilor afinităţi. El vizează: dobândirea încrederii în sine şi construirea unei imagini pozitive asupra reuşitei personale. se prezintă obiectivele ciclurilor curriculare astfel [30]: • Ciclul curricular de observare şi orientare ce are ca obiectiv major orientarea în vederea optimizării opţiunii şcolare şi profesionale ulterioare. asigurând. formarea capacităţii de analiză a setului de competenţe dobândite prin învăţare în scopul orientării spre o anumită carieră profesională.

Acesta constă în decupajul domeniilor cunoaşterii umane şi ale culturii . Conform acestui principiu. 1.în sens larg . la fiecare an de studiu. având o ofertă specifică pe piaţa educaţională.. 2. Consecinţa fundamentală a aplicării acestui principiu la nivelul planului de învăţământ o reprezintă stabilirea disciplinelor şcolare. precum şi existenţa mai multor planuri-cadru de învăţământ conduc la modelarea unor licee cu personalitate proprie. Planul-cadru de învăţământ Planul-cadru de învăţământ reprezintă documentul ce dirijează resursele de timp ale procesului de predare-învăţare. disciplinele şcolare care urmează a fi studiate şi succesiunea acestora pe anii şcolari. Tehnologii 6. o structură diferenţiată pe filiere. Matematică şi ştiinţe ale naturii 3. vacanţelor. precum şi a ariilor curriculare la vârstele şcolare şi la psihologia vârstelor. 2. spre deosebire de învăţământul general. Om şi societate ARII CURRICULARE 4.competenţele finale şi standardele pregătirii. relativ uniform în structură şi omogen în ofertă. Acesta vizează racordarea diverselor discipline. numărul săptămânal şi anual de ore pentru fiecare obiect. Planul-cadru de învăţământ permite posibilitatea şcolilor să realizeze planuri orare proprii. adică succesiunea intervalelor de timp afectate studiilor.. 10 . În anexa 3 este prezentat un exemplu de plan cadru pentru specializarea.. Educaţie fizică şi Sport 7. structura anului şcolar. examenelor. precum şi diversificarea ofertei curriculare conform filierelor. precum şi la amplificarea şi la diversificarea domeniilor cunoaşterii. Arte 5. 1.în domenii ale curriculumului şcolar. 1 Limbă şi comunicare 2. pofilelor şi specializărilor. 2. Principiul selecţiei şi al ierarhizării culturale.. În planurile-cadru de învăţământ disciplinele sunt grupate în şapte arii curriculare a căror reprezentare este prezentată în fig. Principiile de generare a planurilor-cadru de învăţământ sunt [30]: 1. Principiul funcţionalităţii. precum şi gruparea şi ierarhizarea acestora în interiorul unor categorii mai largi. modalităţile de evaluare a competenţelor şi standardelor pregătirii pe parcurs şi finale. profiluri şi specializări. În cadrul liceului. Consiliere şi orientare Fig. în noul plan s-a optat pentru gruparea obiectelor de studiu pe arii curriculare pentru întreg învăţământul preuniversitar (IXII / XIII). Reprezentarea schematică a ariilor curriculare. elevii având astfel posibilitatea de a alege.

Principiul coerenţei. sunt urmărite pe parcursul a mai multor ani de studiu. Principiul flexibilităţii şi al parcursului individual. • obiective cadru: obiective cu grad mare de generalitate şi complexitate. Planul cadru de învăţământ prevede numărul minim şi maxim de ore astfel: numărul minim şi maxim de ore pe săptămână. Pentru segmentul gimnazial şi clasa a IX-a Actualele programe şcolare subliniază importanţa rolului reglator al obiectivelor pe cele două niveluri de generalitate: obiective cadru şi obiective de referinţă. raporturile procentuale. • obiective de referinţă: specifică rezultatele aşteptate ale învăţării. iar în cadrul ariilor. Principiul racordării la social. fiind centrată pe elev şi având rolul de instrument indispensabil în activitatea cadrelor didactice. pentru fiecare clasă. care încurajează parcursurile individuale de învăţare. 4. către pregătirea postliceală. 5. şi în esenţă. Programele şcolare Programa şcolară este o componentă a Curriculumului Naţional cu ajutorul căreia se descrie oferta educaţională a unei discipline pentru un parcurs şcolar determinat. între discipline.3. Deoarece clasa a IX-a aparţine ciclului curricular de observare şi orientare (care include şi clasele a VII-a şi a VIII-a). şi la această clasă a fost păstrată structura programei de gimnaziu [56]. Celelalte componente ale programei au ca principal scop realizarea cu succes a obiectivelor de către elevi. şcolile având în acest sens libertatea de a-şi diversifica oferta educaţională în funcţie de oferta de pe piaţa muncii. argumentează structura didactică adoptată. sintetizează o serie de recomandări considerate semnificative de către autorii programei. 6. atât pe orizontală. cât şi pe verticală. numărul minim şi maxim de ore pentru fiecare arie curriculară. oferind profesorilor o flexibilitate în luarea deciziilor şi a acţiunilor. Acesta vizează trecerea de la învăţământul pentru toţi la învăţământul pentru fiecare. Acest principiu vizează caracterul omogen al parcursului şcolar. 11 . urmăresc progresia în formarea de capacităţi şi achiziţia de cunoştinţe ale elevului de la un an de studiu la altul. specificul local dar şi preferinţele elevilor. Principiul egalităţii şanselor. Aceste programe şcolare au structuri diferite în funcţie de ciclul curricular şi cuprind [30]. [56]: • nota de prezentare: descrie parcursul obiectului de studiu. universitară sau către piaţa muncii. Planurile cadru de învăţământ au prevăzute atât ore pentru disciplinele din trunchiul comun (TC) cât şi ore pentru disciplinele la alegerea şcolii (CDS). astfel. principiul are în vedere asigurarea unui sistem care dă dreptul fiecărui elev să descopere şi să valorifice la maximum potenţialul de care dispune. între ariile curriculare. Acest lucru poate fi realizat prin descentralizarea curriculară. numărul minim şi maxim de ore pentru fiecare disciplină. Programele şcolare pentru filieră tehnologică sunt elaborate în concordanţă cu noile planuri-cadru de învăţământ urmărindu-se prin acestea centrarea pe obiective/competenţe ce urmează a fi formate la elevi şi care să asigure corelarea conţinuturilor învăţării cu aplicarea cunoştinţelor deprinderilor şi priceperilor dobândite în rezolvarea de situaţii practice. Acest principiu presupune ca planurile să fie astfel concepute încât să favorizeze tipuri variate de ieşiri din sistem.

Standardele curriculare de performanţă sunt standarde naţionale. În mod concret. un sistem de referinţă comun şi echivalent. respectiv a criteriilor de notare. vizând sfârşitul unei trepte de şcolaritate [56]. concretizate în existenţa unor planuri-cadru de învăţământ. • competenţe specifice şi conţinuturi: competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale. se formează pe parcursul unui an şcolar şi le sunt asociate conţinuturi. permit atingerea obiectivelor cadru şi de referinţă. se formează pe durata învăţământului liceal. Ele sunt exprimate simplu. • valorile şi atitudinile: se introduc deoarece anumite atitudini şi însuşirea unor valori nu pot fi evaluate în mod direct. sintetic şi inteligibil pentru toţi agenţii educaţionali şi reprezintă baza de plecare pentru elaborarea descriptorilor de performanţă. pentru toţi elevii. Standardele permit evidenţierea progresului realizat de elevi la de la o treaptă de şcolaritate la alta. a unor noi programe şcolare şi a manualelor alternative. • conţinurturile: unităţile de conţinut sunt organizate tematic. să motiveze elevul pentru învăţarea continuă şi să conducă la structurarea capacităţilor proprii învăţării active [56]. cuprind recomandări privind: ° desfăşurarea efectivă a procesului de predare-învăţare centrat pe formarea de competenţe. Pentru clasele a X-a – XII-a nota de prezentare: descrie parcursul obiectului de studiu. 12 • • . absolut necesare în condiţiile introducerii unei filosofii educaţionale centrate pe diversitate. de asemenea. fiind orientate spre profilul de formare al acestuia la finalizarea parcursului şcolar şi la intrarea în viaţa socială. au grad ridicat de generalitate şi complexitate. standardele constituie specificări de performanţă vizând cunoştinţele. • sugestiile metodologice: sprijină demersul didactic. Standardele curriculare de performanţă sunt criterii de evaluare a calităţii procesului de învăţământ. ° identificarea celor mai adecvate metode şi activităţi de învăţare. se definesc pe obiect de studiu. au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului. sintetizează o serie de recomandări considerate semnificative. ° evaluarea continuă: În ceea ce priveşte aplicarea programelor şcolare centrarea pe achiziţiile elevilor determină un anumit sens al schimbării în didactica fiecărei discipline. Standardele sunt relevante din punctul de vedere al motivării elevului pentru învăţare. Ele reprezintă. argumentează structura didactică adoptată. • standarde curriculare de performantă: sunt criterii de evaluare a calităţii actului educaţional. competenţele şi comportamentele dobândite de elevi prin studiul unei discipline. ° dotări şi materiale necesare pentru aplicarea în condiţii optime a programei şcolare. • competenţe generale: sunt definite pe obiect de studiu.exemple de activităţi de învăţare: propun modalităţi de organizare a activităţii în clasă. Ele ar trebui.

explicative şi utile necesare actului de învăţare. la fiecare temă pe care o abordează. referinţe suplimentare pentru completarea cunoştinţelor. Din punct de vedere al activităţilor învăţământului. calitatea materialelor folosite. Conţinutul manualului. Funcţia de ghidare a învăţării. exerciţii. abordarea conţinutului în corelaţie cu vârsta şi nivelul elevilor. manualul are trei funcţii principale [46]: 1. de la teorie la aplicaţii practice. crearea de situaţii problemă şi deducţii logice astfel încât actul educaţional să faciliteze învăţarea prin căutare şi descoperire. Un manual de bună calitate trebuie să satisfacă. memorizarea. Pentru elevi. de la exerciţii practice la elaborarea teoriei. Funcţia de informare: selecţia cunoştinţelor se face astfel încât să asigure progresivitatea şi să evite supraîncărcarea. Funcţie de situaţie. alte manuale. 2. calitatea prezentării şi tehnoredactării. teme de autoevaluare sau autoinstruire. Manualul şcolar trebuie să pună la dispoziţia profesorului ansamblul de cunoştinţe ce trebuie predate la ore şi să fie în acelaşi timp un ghid de orientare în pregătirea lecţiilor. culegeri de exerciţii şi probleme etc. pe înţelesul elevilor.). 3. se vor asigura filtrajul şi selecţia cunoştinţelor prin reduceri. profesorul poate completa şi îmbunătăţi manualul şcolar şi cu alte surse de informaţii (lucrări de specialitate. Funcţia de structurare a învăţării. Manualul trebuie să respecte structura tematică şi să acopere în acelaşi timp obiectivele care sunt prevăzute în programa şcolară. sarcinile de lucru specifice obiectivelor informaţii clare. activitatea deschisă şi creativă a elevului. Analiza unui manual se are în vedere următoarele componente [9]: Concordanţa cu programa analitică. cu elemente de legătură astfel încât elevii să poată să-şi însuşească deprinderi şi priceperi noi mult mai uşor. Manualul şcolar va fi prezentat logic trecând de la simplu la complex. de la expozeu la exemple. de la exemple şi ilustrări la observaţie şi analiză. sarcini suplimentare de lucru în cazul aprofundării studiului. [9]: să fie în conformitate cu programa analitică. dar mai ales de apreciere [5]. următoarele criterii de elaborare. în mod obligatoriu. obiectivele pedagogice. reorganizări. prin controlarea achiziţiilor. Există alternativele: repetiţia. imitarea modelelor. ilustrări. manualul este principala sursă de informare putând fi folosit atât în activitatea din clasă coordonată de profesor (formativ-informativă) cât şi acasă pentru studiu individual (autoinstruire). Manualul trebuie să fie prevăzut cu exerciţii şi probleme cu diverse grade de 13 . În ceea ce privesc activităţile de învăţare prevăzute în manuale. simplificări. Organizarea învăţării se poate realiza în mai multe feluri: de la experienţa practică la teorie. reviste.Manualul şcolar Manualul şcolar reprezintă un important instrument de lucru atât pentru elevi cât şi pentru profesori având o structură tematică dezvoltată după programa şcolară la fiecare disciplină. să fie centrate pe rezolvare de probleme şi exerciţii teoretice şi practice. care poate utiliza propriile sale experienţe şi observaţii.

în care profesorul şi elevul au spaţiu de creaţie. valori şi atitudini. Manualul trebuie să fie prezentat într-un format de dimensiuni accesibile. 5 Manualul tradiţional Operează o selecţie rigidă a conţinuturilor din care rezultă un ansamblu fix de informaţii vizând o tratare amplă. itemii testelor formulaţi clar care să permită în acelaşi timp şi autoevaluarea. Limbajul folosit trebuie să fie simplu specific disciplinei şi accesibil în acelaşi timp. este indicat ca probele de evaluare să fie asemănătoare cu cele de la examenele de nivel naţional. Informaţiile constituie un mijloc pentru formarea unor competenţe. profesorul având sarcina de a selecta manualul care corespunde cel mai bine propriilor exigenţe dar şi nivelului de pregătire al elevilor.dificultate. noţiunile fiind prezentate funcţie de particularităţile de vârsta ale elevilor. Informaţiile sunt prezentate astfel încât permit interpretări alternative şi deschise. Tabelul 2. Manualul trebuie să scoată în evidenţă testele şi problemele de evaluare adecvate vârstei elevilor. În tabelul 2. 5 se prezintă o paralelă dintre manualul tradiţional şi cel modern [30]. Desigur. universal valabilă şi auto-suficientă. Accesibilitatea manualului. realizându-se prin aceasta o instruire diferenţiată în cadrul aceleiaşi clase. 14 . închisă. În privinţa interdisciplinarităţii. De asemenea. Conţinutul ştiinţific al manualului să fie ordonat şi numerotat sub formă de capitole şi subcapitole. problemele de evaluare diferenţiată. Informaţiile constituie un scop în sine Oferă un mod de învăţare care presupune memorarea şi reproducerea Reprezintă un mecanism de formare a unei cunoaşteri de tip ideologic Manualul modern Operează o selecţie permisivă din care rezultă un ansamblu variabil de informaţii. Evaluarea în cadrul manualului. Capitolele şi subcapitolele manualului să fie scrise cu caractere îngroşate iar cuvintele din text scoase în evidenţă prin altă formă de scriere diferită de cea a textului. de tip academic Informaţiile sunt prezentate ca interpretare standardizată. într-o formă grafică care să stârnească curiozitatea şi interesul acestora. un anumit manual se regăseşte la confluenţa câtorva dintre delimitările formulate mai sus. Profesorul va urmări modul în care se realizează evaluarea în cadrul manualului cât şi ponderea metodelor de evaluare. manualul trebuie să abordeze şi o serie de teme care să-i determine pe elevi să înveţe diferite noţiuni şi concepte comune mai multor discipline. Elaborarea de manuale alternative sporesc şansele de respectare a cerinţelor susmenţionate. Calitatea prezentării şi tehnoredactării. evitându-se prin aceasta excesul de distincţii între anumite ramuri ştiinţifice. Oferă un mod de învăţare care presupune înţelegerea şi explicarea Reprezintă un mecanism de stimulare a gândirii critice. astfel încât să permită profesorului lucrul individual şi pe grupe cu elevii. astfel încât elevul să poată folosi manualul şi în activitatea independentă. textul să fie scris clar cu cerneală de bună calitate care să permită o citire uşoară.

prezentarea sau identificarea cazului în faţa elevilor. discutarea şi analiza multilaterală a cazului sub îndrumarea cadrului didactic. • favorizează dezvoltarea capacităţii de anticipare a evoluţiei fenomenelor. să ofere posibilitatea unei analize globale. 3. 15 . profesorul sintetizează soluţiile propuse şi le prezintă colectivului spre examinare şi evaluare. alegerea soluţiei optime prin compararea avantajelor şi argumentarea ei. cu scopul desprinderii unor concluzii. cântărind avantajele şi dezavantajele fiecărei variante de soluţionare a unui anumit caz. punctelor de vedere şi soluţiilor propuse. 6. de luare de decizii în cunoştinţă de cauză. şi pe această bază. proiectul de grup). sugestiilor. pe subgrupe când o subgrupă discută. individual când. reale sau imaginare. Caracteristici ale cazului ales [6]: focalizat pe obiective clare şi pertinente. [22]: • constituie o modalitate de apropiere a şcolii de problemele vieţii şi pe care viitorii adulţi vor trebui să le rezolve. stabilirea variantelor de soluţionare a cazului prin activităţi de grup. • dezvoltă gândirea de tip convergent în vederea găsirii mai multor alternative de rezolvare a unei anumite situaţii. Studiului de caz are importante valenţele formative [6]. • permite promovarea unui învăţământ de tip activ-participativ prin implicarea elevilor în discutarea şi rezolvarea situaţiei respective. • sunt puşi în situaţia de a lua decizii. în faza a doua. inclusiv implicânduse în rezolvarea acestor situaţii. analizează şi soluţionează cazul iar altă subgrupă examinează critic şi evaluează soluţiile propuse. cazul să fie reprezentativ pentru fenomenele discutate. • contribuie la dezvoltarea gândirii critice la elevi. fără a se consulta cu ceilalţi. 5. Cazul poate fi studiat şi soluţionat în trei modalităţi [5]: 1. grad de dificultate adecvat vârstei. [6]: 1. 2.METODE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE ALTERNATIVE Studiul de caz Studiul de caz este o metodă de cercetare şi de învăţare activă ce constă în analiza unor situaţii tipice. Etapele pe care le parcurge studiul de caz sunt [5]. • elevii îşi formează capacităţi de sesizare în viaţa reală a unor cazuri tipice. în colectiv cu participarea tuturor elevilor la discutarea. 4. să permită un contact direct cu realitatea. de analiză a acestora. să sugereze cât mai multe soluţii. analiza şi soluţionarea cazului cu confruntarea opiniilor. 2. să stimuleze dorinţa de reflecţie. în prima fază. de investigaţie. culegerea informaţiilor necesare examinării şi soluţionării cazului prin studierea de documente.. corelând această metodă cu alte metode şi procedee (Phillips 6. 3. fiecare membru al grupului analizează şi încearcă să soluţioneze cazul în mod independent.

Elevii intervin şi ei cu diverse comentarii şi propuneri de soluţionare a acestei probleme. montarea unor opritoare la capetele traverselor din beton. În urma acestor dezbateri şi analize s-au elaborat o serie de propuneri printre care amintim: consolidarea terenului de fundaţie pe care este dispusă calea ferată. poluarea atmosferei cu agenţi chimici. precipitaţiile atmosferice. Stabilirea variantelor de soluţionare. 4. Prezentarea cazului. Aşadar. folosirea unor aparate moderne de compensare a deformaţiilor căii ferate atât în plan orizontal. cât şi în lungul liniei ferate. o confruntare a opiniilor. pentru rigidizarea tronsoanelor de cale ferată se va utiliza eclise sau joante asigurând în acest fel şi continuitatea electrică a şinei. de asemenea. Astfel. În rapoartele SNCFR se prezintă abateri ale căii de rulare de la ecartamentul normal al acesteia atât în perioada de vară cât şi în perioada de iarnă. dar va analiza şi alţi factori colaterali care contribuie la acest fenomen de deformare fizică a căii ferate. Alegerea soluţiei optime. asigurarea unor şanţuri de evacuare a apei din aproprierea căii ferate. Culegerea informaţiilor. Se pare că soluţiile propuse de elevi par a fi din cele mai bune şi reale. înlocuirea traverselor din lemn cu cele din beton precomprimat. Va asigura. Din manuale şi diverse documente se vor nota aspectele cu privire la deformarea materialelor la variaţii de temperatură. plasarea unor instalaţii de semnalizare pentru a preveni accidentele.Exemplu: Disciplina: Construcţii şi lucrări publice Clasa a XI – a Titlul lecţiei: Drumuri şi căi ferate La prezentarea exploatării unui sector de cale ferată. sunt prezentate datele tehnice pe care elevii le notează în caietele de notiţe. De asemenea. presiunea atmosferică. 5. eliminarea sudurii dintre tronsoanele de cale ferată. profesorul va evidenţia în colectiv soluţiile cele mai bune şi va argumenta stabilirea lor. profesorul prezintă un caz: 1. acţiunea mişcărilor de aer (vânt. Deformarea căii ferate datorită temperaturii mediului ambiant pe tronsonul X . furtuni. Discutarea şi analiza cazului. în ziare se prezintă diverse ştiri cu privire la acest aspect. vijelii). Se cunoaşte faptul că transportul pe calea ferată are o mare importanţă în transportul de persoane şi cel comercial. 3.Y. De starea tehnică a căii de rulare depinde în mare măsură siguranţa deplasării. Profesorul va pune în discuţie informaţiile culese. asigurarea unui spaţiu liber între tronsoanele de cale ferată pentru a asigura dilatarea dar şi comprimarea acestora. la construcţia şi întreţinerea căii ferate trebuie să se ţină seama de toate prescripţiile pe care le face proiectantul astfel încât starea tehnică a căii ferate să nu aibă de suferit. Astfel. Pe lângă temperatura mediului ambiant mai intervin: temperatura şi umiditatea aerului. 16 . sugestiilor şi punctelor de vedere diferite privitoare la soluţia propusă. Unul din factorii care acţionează asupra stării tehnice a căii ferate este mediul înconjurător de care trebuie să se ţină seama la proiectarea şi construcţia căilor ferate. 2. Măsuri de combatere a deformărilor.

sau aceştia din urmă. de disciplina de învăţământ. Consultaţiile şi negocierile sunt foarte puţin prezente. 3. 4. Conţinuturile învăţării rezultă dintr-o construcţie sistematică a disciplinelor izolate. Formularea obiectivelor. proiectul se prezintă ca un produs finit şi poate fi un referat. 6. Formularea şi propunerea temelor de proiect se face printr-un dialog între elevi şi profesor. La final. Desfăşurarea proiectului se poate realiza în mod independent. Alegerea temei. Planificarea desfăşurării proiectului. Valorizarea învăţării se face prin calificative sau note.Proiectul Proiectul sau tema de cercetare-acţiune. Proiectul se poate realiza individual sau în grup. Proiectul se poate prezenta în funcţie de mijloacele tehnice existente. Organizarea învăţării prin proiect presupune parcurgerea mai multor etape: 1. Aspectele teoretice şi cele practice se completează reciproc. Rezultatele activităţii sunt palpabile (proiectul se finalizează printr-un produs). Învăţarea tradiţională Obiectivele şi strategiile sunt fixate de către cadre didactice. Este etapa când colectivul de elevi împreună cu profesorul prezintă puncte de vedere despre conţinutul şi finalitatea proiectului. Procesele învăţării au un caracter izolat. proiectul include un segment de activitate creativă ce va avea o finalitate reală. Este etapa când profesorul îndrumă şi acordă sprijin concret elevilor. Tabel 4. Învăţarea prin proiect Elevii şi cadrele didactice îşi fixează prin negociere obiectivele. pluridisciplinar şi transdisciplinar şi poate fi realizat pe o temă impusă sau aleasă. se poate derula pe un interval de timp mai îndelungat şi presupune un efort de documentare. temele propuse pot fi reformulate împreună cu elevii. dar şi termenul de finalizare al acestuia. Proiectul are un caracter interdisciplinar. Proiectul este o metodă de învăţare prin acţiune reală fiind una din metodele moderne de predare-învăţare-evaluare. un aparat etc. un dispozitiv. Conţinuturile învăţării sunt rezultatul unui efort personal de investigaţie. 2. 5. Prezentarea proiectului. pot propune teme noi care să se încadreze în programa şcolară. după care. 1. 17 . presupune derularea atât a acţiunii de cercetare cât şi a acţiunii practice prin îndeplinirea unor sarcini concrete de instruire. Dezbaterea proiectului. Obiectivele educaţionale se ating în cadrul unui proces complex şi de durată. aplicaţie practică şi de confruntare cu probleme reale. informare. De asemenea. un model. Orice conţinut al unui proiect presupune stabilirea etapelor de desfăşurare. particularităţile clasei etc. în clasă sau în afara clasei sau a şcolii. Realizarea proiectului. Profesorul propune mai multe teme la alegere. proiectare şi elaborare. În tabelul 4. Stabilirea obiectivelor constituie etapa la care elevii trebuie să conştientizeze importanţa finalizării proiectului. individual sau în grup. natura şi tema proiectului. 1 este prezentat o comparaţie între învăţarea tradiţională şi cea organizată prin proiect [6]. După prezentarea proiectului au loc dezbateri pe marginea temei. Proiectul are în vedere realizarea unor acţiuni de cercetare teoretică.

). după clasa de execuţie. La prezentarea lucrării teoretice şi a aplicaţiei practice vor fi folosite mijloace de prezentare specificate de profesor încă de la formularea obiectivelor (calculator personal. Sculpturi cu îmbinări sudate prin topire Metoda activităţii cu fişele Metoda activităţii cu fişele presupune o organizare sistematică a activităţii de instruire plecând de la: • analiza conţinutului informaţional şi a dificultăţilor pe care acesta le prezintă. Proiectul va fi finalizat practic în două săptămâni. după forma suprafeţei exterioare a cordonului de sudură. alegere. Planificarea desfăşurării proiectului. Prezentarea proiectului. În prezentarea sculpturii grupul de elevi va trebui să pună în evidenţă tipurile de îmbinări sudate folosite (clasificare după secţiunea transversală a cordonului de sudură. fişe etc. Fiecare grupă va primi o temă de proiect de tipul: Realizaţi o sculptură sudată cu o tematică la Formularea obiectivelor. Alegerea temei. În această etapă. Elevii vor avea acces prin rotaţie la echipamentele din atelierul şcolii pentru a realiza tema aleasă (graficul de tip Gantt a planificărilor va fi afişat într-un loc accesibil tuturor elevilor clasei). Dezbaterea proiectului. după poziţiile principale ale cusăturii.a Titlul lecţiei: Clasificarea îmbinărilor sudate Profesorul va împărţi elevii pe grupe. retroproiector. elevii vor realiza partea teoretică şi practică a lucrării propuse. • împărţirea pe etape de învăţare care cuprind una sau mai multe sarcini de rezolvat de către elevi. după poziţia cordoanelor de sudură faţă de direcţia sarcinii. În această etapă vor fi puse în discuţie frontal aspectele teoretice cât şi realizările practice. planşe. Realizarea proiectului. • realizare de secvenţe de învăţare specifice vârstei şi nivelului intelectual al clasei.Exemplu: Disciplina: Tehnologia elaborării şi prelucrării semifabricatelor Clasa: a X. Fişele de lucru pot fi: 18 . după poziţia relativă a pieselor ce se asamblează. prezentate de fiecare echipă. după continuitatea îmbinărilor).

motoarele care pornesc în gol sau cu sarcină redusă. 3Z k I pY ajunge în punctul B. • Fişele de exerciţii cu grad progresiv de dificultate având ca scop consolidarea şi 5. Schema de montaj pentru pornirea stea – triunghi. Principiul de funcţionare: • • • Comutatorul stea . 2. la motoarele care au scoase la cutia cu borne cele şase capete ale înfăşurării statorice. dezvoltarea deprinderilor de muncă intelectuală sau practică etc. (a). 19 . Variaţia curentului la pornirea stea – triunghi. motoarele care pot funcţiona în conexiune triunghi la tensiunea reţelei electrice trifazate la care sunt legate.triunghi K Y∆ va fi în poziţia Y. iar punctul de funcţionare trece în C după care se stabileşte în D. (b). Exemplu: Disciplina: Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare automată Clasa a XI – a Titlul lecţiei: Pornirea stea-triunghi În cadrul unei lecţii de dobândire de noi cunoştinţe cu ajutorul fişelor de cunoştinţe se pot prezenta noile conţinuturi prin antrenarea individuală sau colectivă a clasei. Z   k adică de trei ori mai mare decât la pornirea în stea. curentul de linie este: I pY = • Când U1 f Zk = U1 .Fişele de cunoştinţe sau de instruire destinate dobândirii de noi cunoştinţe sau deprinderi prin mobilizarea individuală sau colectivă a elevilor în procesul amplu de cunoaştere. În momentul pornirii în conexiune stea. Se cuplează comutatorul K la reţeaua electrică trifazată RST. atunci curentul de linie ar fi: U  I p∆ = 3I pY = 3  1  = 3I pY . Dacă pornirea se face direct în triunghi. Observaţii: verificarea cunoştinţelor prezentate prin fişele de instruire. 4. Fişă de predare de noi cunoştinţe PORNIREA STEA – TRIUNGHI 1. ceea ce corespunde cuplului Mr. 3. Condiţii în care poate fi aplicată pornirea stea-triunghi la motoarelor asincrone: • • • • • la motoarele cu rotorul în scurtcircuit. punctul A de pe caracteristica I p = f (s ) . comutatorul K Y∆ se trece pe poziţia ∆ . cuplul de pornire al motorului în conexiunea stea să fie mai mare decât cuplul rezistent aplicat la arbore.

precum şi elementele lor componente: a) bujie caldă b) bujie rece 123456789l- Fişele de recuperare urmăresc corectarea greşelilor sau a ameliorării capacităţilor intelectuale ale elevilor.027 Ωmm 2 / m = 0.01784Ωmm 2 / m Fişele de control utilizate cu precădere în etapele de fixare şi de verificare a noţiunilor asimilate.01724⋅ 10 −6 Ωm (la 20 0C). Exemplu: Disciplina: Educaţie tehnologică Clasa: a IX – a (SAM) Titlul lecţiei: Instalaţia de aprindere la motoarele cu ardere internă Fişă de control Având la dispoziţie fişa de mai jos precizaţi ce tip de bujii sunt prezentate.027 Ωmm2 / m = ___________ Ωcm = ___________ Ωm ρ Al = 0. Exemplu: Disciplina: Materiale electrotehnice şi electronice Clasa a IX – a Titlul lecţiei: Materiale conductoare Fişă de exerciţii Rezolvaţi transformările: (Î) Rezistivitatea electrică a aluminiului aluminiului în (R) ρ Al = 0. ρ Al = 0.01784⋅ 10 −6 Ωm = __________ Ωcm = __________ Ωmm 2 / m ρ Cu = 0.027 ⋅ 10 −2 Ωcm = 0. Să se exprime rezistivitatea (Î) Rezistivitatea electrică a cuprului cuprului în ρ Cu (R) Ωcm şi în Ωmm 2 / m .027 Ωmm 2 / m (la 20 0C). = 0. Să se exprime rezistivitatea Ωm şi în Ωcm . dezvoltarea deprinderilor de muncă intelectuală sau practică etc.Fişele de exerciţii cu grad progresiv de dificultate având ca scop consolidarea şi verificarea cunoştinţelor prezentate prin fişele de instruire.027 ⋅ 10 −6 Ωm ρ Cu = 0.01784 ⋅ 10 −2 Ωcm = 0. a) b) 20 .01784⋅ 10 −6 Ωm = 0.

Solicitarea electrică este cea la care este supus un izolant electric. Solicitările electrice cele mai intense sunt suportate de izolaţie. În cazuri de accidente. Solicitările electrice pot provoca: • tensiunile de serviciu. Solicitările mecanice datorate forţelor electrodinamice în regim normal de funcţionare a aparatelor la curenţi nominali sunt mici. • înrăutăţirea caracteristicilor mecanice. solicitările provocate de acţiunea combinată a factorilor de mediu. • supratensiunile de comutaţie. solicitări termice.. Exemplu: Disciplina: Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare automată Clasa a XII – a Titlul lecţiei: Solicitările aparatelor electrice în timpul exploatării Fişă de recuperare Activitatea de învăţare. • prin efect pelicular.. care solicită mecanic întregul aparat şi îndeosebi căile de curent şi izolaţia de susţinere a acestora. în instalaţii pot să apară curenţi de scurt circuit de mii şi zeci de mii de amperi. • în dielectrici aflaţi în câmpuri electrice. sau sunt supuse la şocuri sau tensionări. Solicitările aparatelor electrice în timpul exploatării Aspecte teoretice solicitări electrice. Solicitările termice ale aparatelor electrice sunt solicitări provocate de variaţii de temperatură. atunci când două regiuni ale sale se află la potenţiale diferite. • modificări de aspect. • micşorarea rezistenţei de izolaţie. Simptomele principale prin care se determină gradul de deteriorare al izolaţiei sunt: • micşorarea rigidităţii dielectrice. • în mecanismele în care au loc frecări.Fişele de recuperare urmăresc corectarea greşelilor sau a ameliorării capacităţilor intelectuale ale elevilor. Încălzirea aparatelor este consecinţa pierderilor de energie: • prin efect Joule-Lenz în căile de curent. • supratensiunile temporare. • prin magnetizarea miezurilor din materiale feromagnetice.. compoziţie chimică etc. • • • • • Solicitările cele mai frecvente ale aparatelor eletrice sunt: 21 . solicitări fizico-chimice. În această situaţie asupra căilor de curent ale aparatelor electrice se exercită forţe de atracţie sau de respingere de mii sau chiar de zeci de mii de newtoni. solicitări mecanice. .

precum şi Internetul. cu care s-ar asigura zboruri spaţiale pe durate de timp mult mai mai mari. portofoliul de evaluare care cuprinde obiective. resurse. Motorul rachetă electric . propulsant accelerat 6. generatorul electric 7. sursa de ioni 2.ionic (ideie a lui K. sau propuse soluţii precum: motoare rachetă electric-ionice.. an şcolar sau ciclu şcolar. electric exterior. Fişă de progres Motoare ale viitorului În prezent. Motorul rachetă electric . în care procesul de accelerare se desfăşoară sub acţiunea unui câmp Fig. Acest motor este un accelerator de particule. Exista mai multe tipuri de portofolii din care amintim: portofoliu de prezentare sau introductiv în care cel evaluat poate să includă cele mai importante lucrări ale sale.Fişele de dezvoltare sau de progres utilizate de către elevii care au aptitudini speciale şi prezintă interes pentru disciplina în cauză în vederea perfecţionării cunoştinţelor şi îmbogăţirii culturii tehnice a acestora. motoare rachetă cu plasmă. şi are ca scop asigurarea zborului cosmic prelungit. câmp electric de accelerare 4. Jetul de reacţie este un flux de particule încărcate iar sursa de energie este o sursă Motorul electrică. Astfel. 1. concluzii. motoare rachetă fotonice. instrumente de evaluare. 22 . profesorul poate să urmărească evoluţia elevului atât din punct de vedere cognitiv. Exemplu: Disciplina: Educaţie tehnologică Clasa: a VII – a Titlul lecţiei: Mijloace de transport spaţiale Având la dispoziţie diverse materiale bibliografice. modul de desfăşurare a activităţii. acest lucru se face de-a lungul unui interval de timp mai lung cum ar fi un semestru. câmp electric de neutralizare 5. prin navigarea în zone lipsite de rezistentă. oamenii de ştiinşă caută diverse soluţii pentru a înlocui clasicele motoare cu care sunt echipate rachetele actuale. atitudinal cât şi comportamental. În general. rezultate. elevii la propunerea profesorului vor realiza o fişă de progres despre tipurile de motaore ceu care se pot echipa rachetele cosmice.ionic oferă parametri funcţionali ridicaţi prin folosirea plasmei propulsive din vapori de mercur. Profesorul realizează evaluarea unor „colecţii din produse” ale procesului de învăţare al educatului. Portofoliul Portofoliul este un instrument complex de evaluare fiind „cartea de vizita” a activităţii elevului/studentului. .B. se află în acest moment în faza de testare. portofoliu de progres care cuprinde toate elementele desfăşurate pe parcursul unei activităţi. Prin portofoliu. câmp electric de focalizare 3. În fig.. Tiolkovski). rachetă electric ionic Un motor rachetă electric ionic este alcătuit din : propergol 1. 1 se prezintă schematic un asemenea motor.

capacitatea de a raţiona şi de a utiliza cunoştinţe.. lucrările de echipă. capacitatea de a investiga şi de a analiza.. ... fişe individuale. Cr. ordonarea si scrierea Bibliografie corecta a lucrărilor folosite Numărul lucrărilor Total punctaj obţinut de elev Acest tabel prezintă explicativ doar o secvenţă din elementele componente ale portofoliului. .. capacitatea de a raţiona şi de a utiliza proceduri simple. capacitatea de a sintetiza şi de a organiza materialul. .. elevii vor şti ce trebuie să cuprindă portofoliul. Sn. precum: cuprinsul portofoliului. Denumirea elementelor componente Cuprins Criteriul de evaluare Punctajul maxim acordat 2 5 6 10 3 3 10 15 3 10 3 10 5 10 5 100 Punctajul obţinut de elev . argumentarea subiectului abordat. Aluminiu-MagneziuSiliciu. Bronz..... . ...Exemplu: Disciplina: Elemente de concepţia produselor Clasa: a IX-a Unitatea de învăţare: Metale şi aliaje neferoase Pe baza unui tabel. Aur-Argint-Platină etc). conspecte. . Aur-Argint-Cupru. . articole. . alte materiale.. Cu.. capacitatea de a utiliza corespunzător bibliografia. Aspect Aspect Poster /colaj Originalitate Conţinut Titlu Diagramă Legenda Conţinut Lucrările de echipă Număr lucrări (maxim 3) Introducere Eseu Dezvoltare Concluzii Articole din publicaţii Importanta informaţiilor de specialitate Numărul articolelor Selectarea.. Alama. Zn.. Argint-Platină. . fotografii. comunicări.. stabilite de comun acord cu ei. Pb. teme. posterul poate să cuprindă fotografii color ale diverselor produse din metalele şi aliaje neferoase prezentate la lecţie (Ag... capacitatea de a observa şi de a alege metodele de lucru. . Duraluminiu. .. referate. precum şi criteriile de evaluare a acestuia. rezumate.... Al. Silumin. ... capacitatea de a sintetiza şi de a realiza un produs. Fiind un instrument euristic. ca cel de mai jos.. portofoliul se poate evidenţia prin următoarele capacităţi [46]: capacitatea de a observa şi de a manevra informaţia. . portofoliul poate să conţină o combinaţie de elemente.... . Ca instrument complex. Au. Spre exemplu. capacitatea de a măsura şi de a compara rezultatele. proiecte şi experimente.. lucrările pe care le face elevul individual sau în grup... 23 . .

planşe. c. Să specifice două metode neconvenţionale despre care ar dori să cunoască mai multe amănunte. Clasificare ce ia în considerare existenţa sau inexistenţa unor modificări cantitative ale materialului semifabricat: a. tehnologii de prelucrare cu îndepărtare de material. B). B). o capacitate.1 Se numeşte tehnica 3 . metode de prelucrare cu ajutorul fasciculului laser. 2. tehnologii de prelucrare fără modificări cantitative semnificative.2 . Răspuns: A). 3. tehnologii de prelucrare cu adăugare de material. Forma pe care o îmbracă portofoliul poate fi un dosar cu documente sau o mapă în care se pot aduna schiţe. C). comunicate celor evaluaţi înainte de începerea proiectării portofoliului. abilitate sau pricepere acumulată în urma învăţării. Trei tipuri de clasificări în care să dea exemple de minim trei metode neconvenţionale. reprezintă instrumentul cu care profesorul află imediat şi eficient informaţiile cu privire la efectele procesului de predare-învăţare. Metoda 3-2-1 poate fi considerată o tehnică de autoevaluare cu importante valenţe formative în planul învăţării în clasă. 2. metode ce utilizează tehnologii ce folosesc energia electrochimică. în învăţământul superior şi la formele de învăţământ de la distanţă. Să identifice unde anume ar pute fi folosite unele din aceste metode neconvenţionale de prelucrare a semifabricatelor. metodele electrochimice de prelucrare. metode ce utilizează tehnologii ce folosesc energia termică. Metode de prelucrare cu energii concentrate. Tehnica 3-2-1. 1. Piese de dimensiuni foarte mici. Clasificare ce ia în considerare principalele fenomene aflate la baza metodelor neconvenţionale: a. 24 Suprafeţe dificil de obţinut cu ajutorul tehnologiilor clasice.1 deoarece elevii trebuie să scrie pe o foaie de hârtie: trei termeni sau concepte din ceea ce au învăţat. Portofoliul ca formă de evaluare se poate utiliza la orice vârstă. 3. metodele de prelucrare cu fluide în mişcare. c.Utilizarea portofoliului ca instrument de evaluare stimulează învăţarea prin implicarea directă a elevilor/studenţilor în activităţile de cunoaştere. . fotografii care să reprezinte aspecte ale instruirii. desene. b. 1. liceal. Analiza şi notarea se face în baza unor criterii clare. metode ce utilizează tehnologii ce apelează la efecte mecanice. 2. Trei clasificări a metodelor neconvenţionale de prelucrare pot fi: 1. Clasificare după forma de energie utilizată: a. două idei despre ceea ce ar dori să înveţe în continuare. având o valoare constatativă şi de feed-back. Exemplu: Disciplina: Tehnologia elaborării şi prelucrării semifabricatelor Clasa: a XII – a Titlul lecţiei: Tehnologii neconvenţionale de prelucrare a semifabricatelor După parcurgerea capitolului Clasificarea metodelor semifabricatelor. b.2 . C). Forme şi amplasări în care aplicarea unui procedeu clasic este neconvenabil etc. în învăţământul gimnazial. Metode de prelucrare ce folosesc efectele fizice ale curentului electric. Tehnica 3 . elevii sunt rugaţi să scrie pe o foaie de hârtie: neconvenţionale de prelucrare a A). unde elevul poate să înţeleagă mai bine obiectivele şi importanţa unui conţinut. c. b.

Referatele pot fi: • referate bazate pe informaţia documentară (referat bibliografic). 25 . Aruncă. În general. 3. În general este recomandat mai ales la clasele mari. Această metodă se desfăşoară sub forma unui joc la începutul sau sfârşitul unei lecţii sau secvenţe de lecţie prin aruncarea unui obiect sau a unei mingi uşoare de la un elev la altul. provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde. Are caracter creativ. abilităţi şi priceperi obţinute într-o perioadă îndelungată de învăţare. iar răspunsul va veni din partea celui ce a pus întrebarea. punând la rândul său o întrebare. sau în evaluarea sumativă la sfârşitul unui modul sau unităţi de învăţare. realizarea unui referat presupune aproximativ acelaşi algoritm ca în elaborarea unei lucrări ştiinţifice. Elevul care aruncă mingea trebuie să pună celui care o prinde o întrebare referitor la lecţia care a fost predată. A. Referatul Referatul este o metodă complementară de evaluare folosită din ce în ce mai mult în ultimul timp. După ce a dat răspunsul. Acest instrument permite cadrului didactic să realizeze conexiunea inversă din activitatea sa ca profesor. Referatul se poate utiliza la evaluarea continuă pe parcursul unui semestru sau an şcolar. • referate bazate pe investigaţii ştiinţifice independente. Printre avantajele şi dezavantajele folosirii referatelor ca metodă de evaluare alternativă se enumeră cele prezentate în tabelul 7. Dacă se constată că cel care pune întrebarea nu cunoaşte răspunsul va fi eliminat din joc în favoarea celui căruia ia fost adresată. A. încurajând în acest fel la elevi feed-back-ul şi capacitatea de a comunica ceea ce au învăţat. Există posibilitatea de realiza conexiuni interdisciplinare şi transdisciplinare. Este greu de standardizat. este bine de respectat următorii paşi: 1. Are caracter sumativ în sensul angrenării diverselor cunoştinţe. 2. Elevul care nu cunoaşte răspunsul va ieşi din joc. Metoda R. Acesta are ocazia de a mai arunca o dată mingea şi de a mai pune o întrebare. 4. Există riscul copierii conţinuturilor fără un aport personal. Întocmirea planului de lucru. putând fi încadrat într-un portofoliu sau folosit în mod independent. În acest sens. 4. Stabilirea ipotezei sau ipotezele de lucru. elevii împreună cu profesorul se pot aşeza în cerc sau într-un careu. cât şi să identifice elementele de performanţă ale elevului care vor servi ulterior în evaluarea acestuia. 4 Avantaje Înglobează elemente mari de conţinut. Stabilirea sau selectarea unei teme. Este evident că cel ce interoghează trebuie să cunoască răspunsul întrebării adresate.Metoda R. I. Prin eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat nici un răspuns. Dezavantaje În general nu se foloseşte în evaluările iniţiale. Tabelul 7. Spre exemplu. Are caracter integrator pentru procesele de învăţare şi metodologia cercetării ştiinţifice. Interoghează. colectivul de elevi se va restrânge rămânând doar cei mai bine pregătiţi. I. elevul care a prins mingea o va arunca altui coleg. Studierea referinţelor bibliografice. Rolul profesorului este de a supraveghea desfăşurarea jocului şi de a lămuri la final problemele care nu au fost soluţionate corect. Modul de proiectare şi aplicare depinde de profesor.

cât şi al conţinutului ştiinţific. Acesta trebuie să fie clar. • Concluzii. precum scheme de instalaţii. Tehnica Mindmapping s-a dezvoltat la sfârşitul anilor 1960 prin eforturile unui cercetător din Marea Britanie -Tony Buzan (1993). Realizarea şi redactarea lucrării. ziua şi luna. Aceasta constituie partea cea mai dezvoltată şi mai importantă a referatului care trebuie să-i asigure în parte originalitatea. numărul. Pentru periodice se adaugă numele periodicului. atât din punct de vedere gramatical. precum şi direcţiile de dezvoltare viitoare. stilistic. o editura şi anul apariţiei. o Tratarea sau cuprinsul referatului. desene etc. pagina. imagini. tabele. • Numele autorului (autorilor). După redactarea referatului este indicat să se facă o revizuire a acestuia. • Introducere. o titlul lucrării. Harta Mintii Harta Mintii sau Mindamapping este o tehnică utilă pentru o varietate de situaţii. Referatul mai poate să cuprindă diverse surse de informaţii. În mod obligatoriu la încheierea lucrării. autorul (autorii) va concentra pe scurt elementele de noutate aduse prin cercetarea sa. • Bibliografie. furnizând o imagine de ansamblu şi clarificând conexiuni. Trimiterea la referinţele bibliografice trebuie să cuprindă: o prenumele şi numele autorului (autorilor). structurată şi în acelaşi timp stimulează creativitatea. Harta Mintii este o abordare logică. o pagina. o locul de apariţie. importanţa şi actualitatea temei. Referinţele bibliografice constituie o parte integrantă din referat. Tehnica asigură o structură non-lineară conţinutului şi stimulează ambele emisfere cerebrale. anul de apariţie. Regulile de bază pentru tehnica Harta Mintii sunt: • Idei. tehnica s-a dovedit utilă în înţelegerea conţinuturilor respective. o ediţia. • "Nivelurile logice" ale oricărui tip de informaţie devin grafic vizibile prin aranjarea 26 . Redactarea propriu-zisă a referatului presupune includerea următoarelor informaţii: • Titlul lucrării. grafice. presupune desenul unei imagini a unei colecţii de concepte. • Anexe. o volumul. locul de apariţie. Utilizarea tehnicii Mindmapping este practic nelimitată. concis din care să rezulte problematica temei abordate. În introducere se vor prezenta pe scurt esenţa problemei din lucrare. imagine care este uşor de memorat şi citit ulterior. care pot fi reproduse parţial sau integral. gânduri şi concepte sunt aranjate în jurul unui concept central. O hartă a minţii conţine într-un spaţiu restrâns o vedere de ansamblu pentru foarte multă informaţie. Chiar şi în cazul unor texte foarte complicate sau a cărţilor. • De la acest concept central (temă sau subiect) "cresc" câteva mari ramuri iar acestea se • ramifică în ramuri mai mici. În esenţă.5. anul calendaristic. şi a căror ordonare poate fi la aprecierea autorului.

unde apare informaţie adiţională. Ramurile următoare sunt conectate la ramurile principale (sau de nivel superior). Săgeţile de conectare trebuie desenate pe lângă text nu peste acesta! Folosiţi întotdeauna un singur cuvânt 27 . cele subsecvenţiale pe ramuri secundare (ce pot fi însoţite de boxe de comentarii. dacă este necesar) Conceptele cheie sunt scrise întotdeauna deasupra şi niciodată dedesubtul ramurilor Cuvintele cheie pot fi înlocuite de imagini cheie (simboluri) Formatul este mereu orizontal Există întotdeauna un motiv central sau un cuvânt în centrul paginii De la imaginea din centru trasaţi linii îngroşate în diferite culori (reprezentând ramurile centrale) Lungimea ramurilor corespunde lungimii cuvintelor cheie pe care le veţi scrie deasupra ramurii.• • • • • • • • • diferitelor ramuri: conceptele principale pe ramurile principale.

• exersarea capacităţilor de cercetare. creatorul este mai mult sau mai puţin un intelectual şi trebuie să tindă să devină prin excelenţă un intelectual creator. Creativitatea este o capacitate specific umană care se caracterizează prin transformarea deliberată a mediului de către om. seminariilor.. profesorul va fi cel care va antrena elevii/studenţii în procesul de cunoaştere prin găsirea şi aplicarea unor strategii eficiente. „a făuri”. tehnicii etc. Un creator cu cât va cunoaşte mai multe noţiuni. Oricum am analiza problema.TEHNICI ŞI METODE PENTRU STIMULAREA CREATIVITĂŢII Problematica creativităţii Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin „creare”. „a naşte”. ea este o însuşire care nu depinde fundamental de cantitatea de cunoştinţe acumulate. ţinând cont de idealul educaţional al şcolii româneşti. [70]. stimulată. La abordarea tehnicilor şi metodelor de stimulare a creativităţii în procesul de instruire al elevilor/studenţilor se pun o serie de întrebări: • Cum poate fi stimulată creativitatea în şcoală/universitate ? • Cum poate fi identificat comportamentul creativ la elevi/studenţi ? • În ce condiţii se poate desfăşura o activitate interactiv-creativă ? • Care este motivul creativităţii ? • Care sunt factorii de personalitate şi ambientali ce stimulează creativitatea ? • Care sunt factorii care blochează creativitatea ? etc. Specifică materiei vii superior organizate. de căutare de idei. trebuiesc încurajate: • stimularea gândirii critice. În cadrul lecţiilor. W. astfel încât să stimuleze potenţialul creativ al fiecărui elev în parte. Dicţionarul enciclopedic (1993). care se traduce prin „a crea”. cu atât va avea mai multe şanse de a le utiliza în sens creator [69]. • incitarea interesului către nou. În ceea ce priveşte activitatea de formare a individului şi a personalităţii acestuia. creativitatea trebuie identificată. aleatoriu şi greu controlabil. Doar statistica poate să ne ofere unele certitudini care pot fi luate în consideraţie. În unele dicţionare se mai face precizarea că un intelectual este caracterizat printr-o pregătire culturală temeinică şi lucrează în domeniul artei. „a zămisli”. într-o modalitate anticipată. În ceea ce priveşte capacitatea de creaţie. Apllport.. • educarea capacităţii de a privi altfel lucrurile. care a transformat cuvântul „creative” prin sufixare în „creativity”. ea trebuie să plece de la două constatări fundamentale: existenţa creatorului şi modului de creaţie. cultivată şi dezvoltată la toţi oamenii şi în toate domeniile pregătirii lor. că este un cărturar [. Se ştie că prin definiţie intelectualul reprezintă persoana care are ca obiect de muncă "noţiunile" şi utilizarea lor. cursurilor. Prin esenţa muncii sale. original”. creativitatea reprezintă o necesitate pentru societate şi în acelaşi timp un domeniu complex. 28 . • libertatea de exprimare a gândurilor. Lumea se îmbogăţeşte permanent cu obiecte materiale sau spirituale (cunoştinţe) care-şi au originea în „mintea” omului cu lucruri făcute de „mâna” omului în activitatea lui de creaţie [71]. Astfel. În scopul sporirii gradului de implicare activă şi creativă a elevilor. stimularea creativităţii presupune asigurarea unui mediu de învăţare interactiv şi dinamic. consideră creativitatea ca „o trăsătură complexă a personalităţii umane. ştiinţei. Condiţiile şi formele de organizare şi desfăşurare a instruirii pot dezvolta la elevi/studenţi atitudini creative şi de implicare activă.]. desemnând capacitatea de a realiza ceva inedit.. În şcoală. şi a fost introdus pentru prima dată în anul 1937 de către psihologul american G. încercând să lărgească în acest fel sfera semantică a cuvântului.

.......... literatura de specialitate prezintă o listă de categorii de conduită şi a procentajelor aferente ce poate fi de folos cadrelor didactice în identificarea elevilor cu un înalt potenţial creativ [36]: • curiozitate investigatoare........................................................ • capacitatea de asociere-combinare........ perseverent .....Spre exemplu. • stabilitate şi maturitate emoţională. • curiozitatea............................................. • simţul umorului...... reconstruieşte ...... • îndemânare. încearcă idei noi...... investigativ.. produse noi ..................... în timp ce rolul elevului este de implicare în procesul de predare.... • aptitudinea de a înţelege esenţialul.. • capacitatea de rezistenţă la efort.... În baza unor experimente..... rolul profesorului poate fi cel mult de stimulare şi de dirijare... • imaginaţia........12 % • preocupat permanent de ceva ..... • iniţiativă...........17 % • plin de idei............ individualism plin de sine ................. de învăţare..... • perseverenţa.... încredere în forţele proprii.................. • spirit interogativ....... • puterea caracterului...38 % • nonconformist..................14 % • experimentator.............. • echilibru între imaginaţie şi gândire critică etc.. • imaginaţia bogată........... • spiritul de competiţie. în cadrul lecţiilor de predare de noi cunoştinţe... soluţii neobişnuite ...12 % • construieşte. 29 ...... • frica de critică şi autocritică... • starea de sănătate..12 % • persistent.......12 % • flexibilitatea ideilor şi a gândirii .. • capacitatea de concentrare îndelungată asupra unei situaţii............... • simţul ordinii.... dacă se pune accentul pe stimularea creativităţii.... fluenţă verbală sau conversaţională .......... originalitatea...............................58 % • independenţă............. • memoria de lungă durată bună........... • rigiditate funcţională..................................10 % Factorii de personalitate şi ambientali care sunt implicaţi în creativitate şi creaţie sunt: • inteligenţa superioară................. al esteticii......... • fluenţa scăzută......................................28 % • vede rapid corelaţiile şi face rapid conexiuni . • mediul prielnic............... • spontaneitate.. dar şi de autoevaluare a noţiunilor descoperite..12 % • preferă complexitatea......66 % • originalitate în gândire şi acţiune.... Dintre factorii care blochează creativitatea putem enumera: • inerţia psihologică. se ocupă cu mai multe idei în acelaşi timp. • noncomformismul.. întrebări profunde .................... • capacitatea de intuiţie....... tenacitatea... • flexibilitatea în gândire.

2. Sistem de evaluare a ideilor dependent de Sistem multicriterial de evaluare şi nivelul competenţei individuale. blocaje de ordin cultural (prea mare încredere în statistici. • capacitate scăzută de memorare. stimulată de acţiunea convergentă a mai multor indivizi cu potenţial creativ. ai factorilor inhibatori ai acestora. Creativitatea de grup Operativitate în abordarea problemelor complexe. • însuşirea rigidă a cunoştinţelor tehnice ca sisteme închise. 1 se prezintă raporturile între creativitatea individuală şi cea de grup [78]: Tabelul 9. elaborarea de ipoteze. definirea problemei. de Capacitate mărită în producţia de idei. blocaje de tip emoţional (teama de a nu comite o greşeală. • simţul material/moral redus. • lipsa calităţilor moral-volitive. 4. iluminarea.). • gândirea liniară. multilateral-explorativă. Sidney Shore (1990) a inventariat trei tipuri de blocaje ale creativităţii [36]: 1. factori culturali. verificarea şi aplicarea soluţiei. Există o serie de clasificări a acestor factori numindu-se fie blocaje. 30 . 3. să furnizeze un climat organizaţional de cultivare a creativităţii atât pentru creativitatea individuală cât şi pentru cea de grup. • lipsa receptivităţii faţă de nou. • imposibilitatea separării fazelor de creaţie de cele de evaluare. În activitatea educaţională. profesorul trebuie să stimuleze comportamentul creativ. Creativitatea individuală Operativitate în abordarea problemelor simple. În tabelul 9. colectarea de informaţii. potenţial creativ individual. experienţa trecută. autodescurajarea şi timiditatea. îngustarea excesivă a punctului de vedere). • lipsa de sensibilitate faţă de probleme. fie bariere în calea manifestării activismului şi a dezvoltării creativităţii. • lipsa motivaţiei.). de ideiile şi cunoştinţele celorlalţi membri ai grupului. ideile colegilor etc. 3. Gândire unilateral-explorativă. • influenţa inhibantă a autorităţii din domeniu. incubaţia sau gestaţia. • gândirea deterministă. 2.• descurajarea. barierelor. dar şi dependentă limitată de cunoştinţele şi experienţa individuală. marcată de prejudecăţi şi prea puţin disciplinată. desfăşurare şi amploare programabile în timp cu ajutorul experţilor. factori ce ţin de structura particulară a individului. de mediu. Pentru a înţelege demersul creativ este necesar de urmat anumiţi paşi: 1. Judecata independentă. cu mare risipă de clasificare a ideilor şi forţă economică în aplicarea energie pentru recunoaşterea lor socială şi şi valorificarea noului. O cale de stimulare şi antrenare a creativităţii şi a participării active a elevilor/studenţilor o constituie înainte de toate identificarea blocajelor. blocaje de ordin perceptiv (incapacitatea de a distinge între cauză şi efect. legaţi de grupul din care face parte etc. 1. dependenţa faţă de opiniile altora etc. • lipsa de imaginaţie. uneori Gândire sistemică. acţionează principiul comunicării nelimitate. 5. dirijată flexibil şi fără prejudecăţi. Capacitate limitată în producţia de idei. • coeficient scăzut de inteligenţă. dar comunicarea Judecata independentă.

precum şi părerile şi concepţiile despre situaţia în cauză. 3. cu înalt grad de complementaritate a elementelor componente. Consonanţa este. „spaţiul de căutare a noului” se extinde continuu. (. de consonanţă căutată. astfel încât o idee antrenează pe alta [61]. a potenţialului creator individual. Evocarea reprezintă „reproducerea unei imagini provocată de asemănarea ei cu o senzaţie sau cu o altă imagine în stare de activitate. iar cauza acesteia este similitudinea a cărei intensitate este determinată de rezonanţă (consonanţă) [61]. în acelaşi timp. Ştefan Odobleja consideră că factorul selectiv esenţial care provoacă asocierea este consonanţa. Asocierea de idei este şi se dezvoltată în general la elevii/studenţii cu o bogată imaginaţie însoţită în special de un volum mare de cunoştinţe. o înlănţuire de consonanţe (evocări)”[61]. Metode şi tehnici pentru antrenarea creativităţii 1. psihologice. Inversia Inversia reprezintă o tehnică de creaţie care constă. cauză . Analogia şi extrapolarea Analogia constituie o asociere parţial consonantă. În cele ce urmează. în abordarea inversă a unei probleme sau soluţii eliminând în acest fel inerţia psihologică. de la o etapă la alte. Dacă un obiect sau un detaliu este privit de obicei din 31 . şansa perfecţionării este limitată. cu funcţii de ansamblu înalt consonante cu obiectul propus [61]. un transfer de însuşiri. Desfăşurarea întregului proces marcată de riscuri şi teama eşecului.). Analogia conduce sub aspect practic la tehnica extrapolării. Grupurile tolerează riscul. În conformitate cu concepţia consonantistă. având capacitatea mărită de a evita eşecul. Prin imaginaţie.valorificare. Ştefan Odobleja înţelege o „stare de consonanţă predominantă. Asocierea consonantă Asocierea definită de Alex Osborn ca fiind „procedeul fundamental pentru producţia de idei”.. o stare de evocare. Consonanţa va fi cu atât mai puternică. cu cât gradul de complementaritate a elementelor componente va fi mai ridicat. reprezintă o funcţie a intelectului uman care stabileşte legături între imaginaţie şi memorie. datorită şansei mai mari de a găsi o soluţie acceptabilă. autorii propun spre abordare o suită de metode şi tehnici de stimularea creativităţii ce pot fi utile în instruirea interactivă şi creativă a elevilor/studenţilor. este Dezvoltarea în perspectivă a potenţialului cretor se realizează prin forţe proprii.realizarea unei noi asamblări superioare. în procesele de creaţie fenomenul primordial este evocarea. dar şi în procesul de creaţie tehnică al acestora.element catalizator al căutărilor şi efect .. 2. definită ca efect şi cauză de asemănare – efect al asemănării obiective exterioare. Este o sursă inepuizabilă de stimulare. fizice şi cauză a asemănării subiective. însă ca metodă de creativitate reprezintă o tehnică specială. de la un lucru la altul. Cu cât un elev/student are o memorie mai bogată cu atât are posibilitatea de a realiza asociaţii de idei. interioare.

perceperea interpersonală. 6. 4. pentru profesor. în aşa măsură. dar şi în construcţia unei proprii strategii de acţiune în societate. empatia presupune o transpunere în psihologia elevului pentru a-l înţelege cât mai bine. cadrul preceptual pentru înţelegerea altora. dacă avem un obiect dispus orizontal. acesta va trebui analizat din poziţia verticală sau înclinată. tehnica empatiei constă în substituirea inventatorului cu obiectul creaţiei şi analizarea temei şi posibilităţilor de rezolvare din acest nou punct de vedere [1]. conforma acestei tehnici. Bullmer a elaborat un program de antrenament individual numit „Arta empatiei”. 5. Empatia presupune o transpunere psihologică a eului unui individ în psihologia interlocutorului său. structurat pe şase etape şi desfăşurat în baza unui antrenament: 1. recunoaşterea sensurilor ascunse. sau instalaţia supusă discuţiei şi analizei. acesta va trebui privit din interior. Tehnica inversiei presupune folosirea întrebărilor: • Care sunt elementele contrare ? • De ce nu s-ar înlocui pozitivul cu negativul ? • De ce de jos în sus şi nu de sus în jos ? • De ce orizontal şi nu vertical ? • De ce nu abordăm problema de la final în loc să o abordăm de la început ? • De ce de la general la particular şi nu invers ? • De ce să nu se asambleze de la capătul opus ? 4. apar prin combinarea. În activitatea didactică. Prin formulări adecvate de tehnică empatică. recunoaşterea emoţiilor. 5. dificil de abordat în comunicarea interpersonală. În inventică. Combinarea Majoritatea ideilor. 3. în relaţia unui individ cu cei din jurul său. prin analogie. încât sinteza este în general considerată ca însăşi esenţa creativităţii. 2. profesorul în cadrul unei lecţii poate să propună elevilor găsirea unor cauze de defect la o instalaţie sau la un utilaj. surse de eroare în cadrul percepţiei interpersonale. găsind prin acest mod soluţii şi posibilităţi de rezolvare a problemelor. Spre exemplu. În acest sens. etapa cu caracter recapitulativ. Folosirea combinării ca tehnică intuitivă de creaţie presupune a găsi răspunsuri la întrebări stimulative de tipul [1]: • Ce idei s-ar putea combina ? • Dacă am realiza un aliaj ? • Dacă am realiza un amestec ? • Dacă am combina însăşi obiectele (atributele) creaţiei ? • Ce materiale s-ar putea combina ? • Ce mişcări s-ar putea combina ? 32 . elevii vor căuta să se transpună în obiectul. K. este de părere Alex Osborn. Empatia Empatia este un fenomen psihic complex specific relaţiilor interumane.afară.

ca fiind o metodă intuitivă şi eficientă pentru generarea activă a ideilor într-un grup. Principiul amânării criticii şi autocriticii (principiul evaluării amânate). Stimularea în vederea aplicării acestei tehnici se realizează prin formularea şi răspunsurile la întrebări de tipul [61]: • Ce se poate modifica ? • Ce se poate ameliora ? • Ce se poate dezvolta ? • Căror elemente li se pot modifica forma şi sau dimensiunile ? • Cum se poate reduce greutatea ? • Cum se poate îmbunătăţi aspectul comercial ? • Ce i se poate adăuga ? • Ce se poate multiplica ? • Ce se poate reduce ? • Ce se poate înlocui şi prin ce ? Punându-şi astfel de întrebări orice individ poate deveni un potenţial creator. Tehnica desfăşurării şedinţei de brainstorming Şedinţa de brainstorming se desfăşoară într-un cadru adecvat prin respectarea principiilor de bază. Modificarea . contribuind prin aceasta. Brainstormingul reprezintă o deliberare creativă cu scopul de a genera într-un interval de timp relativ scurt în cadrul unui grup o multitudine de idei care pot servi la soluţionarea unei probleme puse în discuţie. inventator.6. 2. Metoda are la origine o metodă similară folosită în India cu peste 400 de ani în urmă denumită „Prai – Barshana” („Prai” = ”în afară de voi înşivă”. elaborată în anul 1948 de către Alex Osborn. Principiile de bază ale brainstorming-ului Metoda de creaţie propusă de Osborn se bazează pe două principii fundamentale: 1. la progresul tehnologic al omenirii. Brainstorming-ul (Metoda Osborn) Brainstorming-ul este una dintre cele mai cunoscute metode de stimulare a creativităţii. Principiul asigurării calităţii prin cantitate. restul de 90 % fiind constituite din elemente care sunt deja cunoscute.ameliorarea .dezvoltarea Analizând. a regulilor de încurajare a tuturor ideilor. o bună parte din invenţii reprezintă combinaţii organice şi funcţionale de elemente cunoscute care realizează funcţii sau soluţii în cantitate neaşteptat de mare faţă de suma aritmetică a efectelor elementelor care au realizat combinarea. • combinarea şi îmbunătăţirea ideilor formulate atât de gândirea personală cât şi din cea a membrilor grupului de căutare. asocierii şi elaborării unor idei derivate din cele proprii sau ale membrilor grupului de creaţie. metodă care nu admitea nici o nici o critică la soluţiile elaborate de către un grup. fie că au fost brevetate fie că acestea aparţin patrimoniului culturii tehnico-ştiinţifice a umanităţii. dar care. Pentru o reuşită cât mai bună a şedinţei de brainstorming. iar „Barshana” = ”problemă” ). în general invenţiile. iar altă parte din invenţii reprezintă modificări-ameliorări-dezvoltări ale acelora din prima categorie. brainstorming-ul poate fi abordat ca un cadru de învăţare activparticipativ extrem de familiar pentru elevi. În practica şcolară. analizate inginereşte pot da soluţiile cele mai surprinzătoare şi eficiente. 7. se constată că doar o mică parte (aproximativ 10 %) prezintă noutăţi reale. precum şi a combinării. Aşadar. pe lângă cele două principii fundamentale mai trebuiesc respectate: • căutarea ideilor să se facă în voie încurajându-se şi idile care aparent şi la prima vedere sunt ieşite din comun. 33 .

astfel încât gândirea lor să nu fie şablonată. Pe măsura enunţării. Trebuie făcută diferenţa între reformulare şi găsirea de soluţii la problema dată. Încălzirea Etapa de încălzire va fi scurtă (maximum 5 minute) prin crearea unei atmosfere libere. nu se vor folosi fraze precum „ X tu nu ai găsit nici o idee. 2. 6. hai să auzim şi de la tine ceva ! „ etc. conducătorul va prezenta reformularea aleasă şi solicită soluţii din partea grupului de creaţie. liderul grupului o va nota pe o coală de hârtie prefaţând cu cuvintele „În câte moduri putem să . Acest pas va fi cât mai scurt evitându-se argumentaţiile elaborate. ?” 3. Este important ca în timpul şedinţei de brainstorming să se păstreze o atmosferă veselă... Liderul comunică membrilor grupului cu două zile înainte în scris pe cel mult o pagină de hârtie dactilografiată tema ce va fi pusă în discuţie. 5. membrii grupului vor primi un volum minim de informaţii cu privire la subiectul care se va aborda. pentru a preveni o abordare analitică a problemei. antrenante şi incitate. să fie pe un teren gol şi să îi oblige la căutare. ?” 4.. Dacă persoana respectivă nu a emis nici o idee asta nu înseamnă că el nu caută şi nu face asocieri sau combinaţii de soluţii care la un moment dat poate fi chiar soluţia la problema ridicată. tot liderul grupului va solicita membrilor echipei să selecteze o reformulare ce va fi supusă şedinţei de brainstorming. reformularea temei: „Cum să . se va căuta ca acestea să se contopească în una singură. 34 . O dată adoptată reformularea. În această primă etapă.12 persoane în care majoritatea să nu fie specialişti în domeniul ce se discută. Participanţii la şedinţa de creaţie nu trebuie să fie puşi în situaţii jenante.. 5. 1. brainstormingul propriu-zis.Orice şedinţă de brainstorming cuprinde şase etape [65]: 1. 4. liderul grupului având în acest sens un rol foarte important. 5 membri consultanţi pe problematica în discuţie. Grupul de creaţie presupune: un conducător (lider) experimentat. alegerea unei reformulări esenţiale şi notarea ei: „În câte moduri putem să . Enunţarea temei şi discuţiile pe marginea ei Principiile şi regulile braistormingului sunt prezentate prin afişare. ?” Prin această formulare s-a deschis drumul către găsirea unor soluţii la problema pusă în discuţie cu câteva zile în urmă. Reformularea temei Tema supusă şedinţei va fi analizată pe toate faţetele prin formulări de forma „Cum să facem să . 3. liderul grupului cere să se aleagă 7 – 8 reformulări pe care participanţii le prezintă cu ajutorul numerelor de ordine. fiecărei idei atribuindu-se câte un număr de ordine. încălzirea. Se pot obţine un minim de 20 reformulări (pot fi chiar şi mai multe) pe care conducătorul echipei le va nota pe coli de hârtie ce vor fi expuse la vedere pe un perete astfel încât participanţii să le observe cât mai uşor.. enunţarea temei şi discuţiile pe marginea ei.. iar acesta le va marca cu ajutorul unor culori pe hârtiile afişate la vedere. Brainstormingul propriu-zis În primă fază. 1-2 secretari. În situaţia când au loc două sau trei reformulări. Alegerea unei reformulări esenţiale În această etapă. ci este nevoie de o simplă reformulare a acesteia. După câteva minute.. De asemenea. 2. 5-6 persoane cu experienţă în şedinţe de brainstorming.. în acest stadiu nu este vorba despre găsirea unor idei şi soluţii de rezolvare a problemei.. ideile formulate de participanţi vor fi scrise pe foi de hârtie detaşabile cu ajutorul unor creioane cu vârful gros. zgomotoasă presărată cu momente vesele. ?” Este de reţinut faptul că. cea mai fantezistă idee.. În momentul umplerii unei foi de hârtie cu soluţii aceasta se va afişa la loc vizibil astfel încât participanţii să aibă o vedere cât mai bună putând să facă asocieri sau combinări din soluţiile emise. Această comunicare se face la un grup de 5 . Formularea şi primele discuţii pe marginea temei se pot desfăşura în maximum 10 minute fără a apela la întrebări de tip analitic şi amănunte de strictă specialitate. aspecte ce vor duce la o inhibare a celor vizaţi.

Fluxul de soluţii generate în cadrul grupului va fi iniţial mare. Prin prezentarea variantei de evaluare a ideilor generate. 3. lista obţinută este apoi trecută prin ciurul evaluării pentru a selecta sugestiile cele mai fecunde. Alex Osborn [66] propune câteva întrebări care ajută membrii grupului sa genereze soluţii pe baza celor emise de către participanţi: Se poate folosi în alt scop ? Cum se mai poate folosi ? Să adaptăm ? Cu ce seamănă ? Să modificăm ? Să mărim ? Ce să adăugăm ? Mai frecvent ? Mai puternic ? Mai mare ? Să micşorăm ? Ce să scoatem ? Să eliminăm ? Să înlocuim ? Cu cine ? Cu ce ? Alt loc ? Să rearanjăm ? Să combinăm ? Să îmbinăm ? etc. În vederea pregătirii evaluării şi selectării ideilor. liderul grupului poate să încheie şedinţa prin aşa-numita tehnică a „Celei mai fanteziste idei”. cu toate că atmosfera este antrenantă şi lipsită de constrângeri. acesta va scrie „Cea mai fantezistă idee”. idile lor fiind urmate de acţiune. asigurându-se că fiecare idee a fost expusă concis şi clar şi clarifică pe categorii logice ideile emise (de regulă 5-10 categorii). secretarul echipei pregăteşte o listă dactilografiată la trei rânduri a tuturor ideilor sugerate. precum şi demonstrarea faptului că efortul participanţilor la şedinţa de creaţie nu a fost în zadar. Este important ca în timpul şedinţei să nu se întrerupă fluxul de idei. întreţinere sau montaj ? Va creşte fiabilitatea ? Se vor înregistra economii la costuri ? Se vor reduce muncile neproductive ? 35 . cât şi după şedinţă. liderul grupului având sarcina de a antrena participanţii. viteza şi intensitatea lor scăzând treptat. iar participanţii dau semne de oboseală. atât în timpul. şi va prelua cea mai năstruşnică idee generată în timpul şedinţei de creaţie pe care o va prezenta participanţilor spre dezbatere. Evaluarea şi selectarea ideilor Prin evaluare se urmăreşte să se identifice cele mai bune şi interesante idei care pot fi aplicate în practică. 6. O astfel de idee poate genera uneori multe soluţii. dar pot fi situaţii când grupul de creaţie nu va emite nici o soluţie. Pe o foaie de hârtie. Pentru uşurarea evaluării şi selectarea ideilor este utilă întocmirea şi elaborarea răspunsurilor corespunzătoare la o listă de întrebări de tipul [61]: Va mări cantitatea şi calitatea producţiei ? Va mări productivitatea ? Se vor înregistra progrese în deservire. trebuie parcurse următoarele operaţii preliminare [61]: 1. conducătorul grupului verifică lista. Cea mai fantezistă idee În momentul în care fluxul de ideii a scăzut la limită. 2. liderul încheie şedinţa de brainstorming mulţumind membrilor grupului pentru participare şi colaborare.

2. alegându-se cele care prezintă un potenţial interes fără a le dezbate în detaliu. ideile rămase se pot grupa în seturi separate. Membrii grupului de evaluare trebuie să fie persoane direct interesate în rezolvarea problemei. 1. 2. 2. evaluarea efectuată de toţi participanţii. astfel încât să poată identifica soluţia optimă şi capabili să participe la implementarea ei în tehnică. prin faptul că obligă participanţii să aleagă cele mai bune idei. Succesul unei şedinţe de brainstorming constă în separarea conştientă şi voită a două procese: procesul creativ şi divergent. după ce conducătorul grupului de creaţie a parcurs operaţiile preliminare pregătitoare. prin intermediul fertilizării încrucişate. În continuare. Metoda brainstorming prezintă următoarele avantaje [65]: toţi membrii grupului de brainstorming iau parte la proces. cei prezenţi vor alege câteva idei (aproximativ 10 %. Într-un interval de timp cât mai scurt se trec în revistă ideile notate pe o planşă fixată pe un perete. situaţie care le conferă certitudinea că opiniile lor sunt preţuite şi utilizate în continuare pentru soluţionarea definitivă a problemei. Există două metode principale de efectuare a evaluării [65]: 1. Evaluarea efectuată de toţi participanţii În cazul acestei metode. care vor fi numărul criteriilor după care va avea loc evaluarea ideilor. Procesul de evaluare se desfăşoară în două etape: 1. aplicându-se asupra lor aceleaşi criterii de evaluare. va multiplica pentru fiecare membru al grupului de lucru câte un exemplar din lista ideilor generate în timpul şedinţei de creaţie. nu poate înlocui cercetarea de durată. evaluarea prin intermediul unei echipe restrânse.Se vor îmbunătăţi condiţiile ergonomice ? etc. Liderul grupului va nota pe lista iniţială ideile selectate ceea ce va duce la două aspecte: 1. sunt oferite soluţii nu şi realizări efective. trecând la o eliminare a soluţiilor improprii sau necorespunzătoare. acestea fiind cele mai bune soluţii pe care conducătorul grupului le înregistrează ca atare. dar în mod independent unii de alţii. listele primite rămânând în continuare la participanţi pentru o utilizare la o dată ulterioară. Procesul de selecţie fiind terminat. Se convine. procentul poate fi mai mare sau mai mic din numărul total) care consideră că merită a fi analizate în detaliu. alte soluţii. participanţii pot descoperi ulterior că unele idei au devenit aplicabile în practică. Evaluarea prin intermediul unei echipe restrânse Această metodă presupune convocarea unui grup restrâns de membri (3 -4) din echipa de creaţie. Grupurile de soluţii vor fi dactilografiate separat pe foi de hârtie. se observă că există idei care întrunesc un număr mare de voturi. precum şi foarte buni cunoscători ai problemelor tehnice. procesul analitic şi convergent. unele idei nu primesc măcar nici un singur accept din partea membrilor grupului şi pot fi astfel eliminate 2. reuşita unei şedinţe depinde de calităţile moderatorului. în continuare. fiecare membru al grupului primind câte un set de exemplare. De asemenea. printre care şi liderul. 36 . metoda poate genera. care pot fi adăugate de lider pe lista iniţială. Fiecare idee selectată va fi distribuită unor grupe de soluţii (maximum 40 de grupe). numerele de ordine ale ideilor selectate de către membrii grupului vor fi transmise conducătorului. După finalizarea acestei etape se va trece la implementarea soluţiei sau soluţiilor găsite în practică cu aprobarea unor autorităţi superioare. Limitele brainstorming-ului: poate fi obositor sau plictisitor pentru participanţi. având la dispoziţie lista de idei.

Gordon de la Universitatea Harward – SUA în anul 1961. precum şi alte tehnici intuitive de creaţie. înlocuieşte obiectul printro imagine. Metoda presupune parcurgerea următoarelor etape de bază [61]: 1. problema poate fi redefinită după cum a fost ea înţeleasă. În timpul acestei analize pot apărea soluţii imediate la problema prezentată. Analiza problemei. 4. Pe timpul analizei persoana care a prezentat problema o va descrie şi va răspunde la toate întrebările care vor apărea în timpul detalierii. a face straniul familiar. fantastică. În prima etapă. După această etapă. aparent necorelate. analogia personală sau conflictul condensat. Sinectica se bazează pe două mecanisme principale: 1. Se utilizează patru tipuri de analogii [66]: personală. de a transforma familiarul în straniu.10 membri cu un nivel de pregătire ridicat. 37 . 5. cu scopul de a genera idei originale bazate pe stimularea fanteziei participanţilor. să se substituie cu obiectul sau cu o componentă a problemei. fantezia. sugestii imediate sau „purjare”. Generarea unor soluţii posibile. Enunţarea problemei aşa cum a fost ea înţeleasă. în acest sens noile idei pot fi definite ca idei de principiu. Adaptarea forţată a fanteziei. Sinectica (Metoda Gordon) Sinectica numită şi metoda asocierii libere de idei sau metoda analogiilor este o metodă de creativitate în grup care a fost elaborată de către profesorul Williams I. simbolică. subiectul (în condiţii experimentale) sau membrilor grupului (în condiţiile rezolvării unor probleme reale. 7. 3. participanţilor li se explică tema printr-o enunţare generală a problemei. elevii trebuie să cunoască suficient de bine materia care urmează să o discute în brainstorming pentru ca discuţia să aibă efecte maxime în planul instructiv-educativ. Conform tehnicii analogiei personale.Literatura de specialitate [10] sugerează luarea în calcul în practica educaţională a faptului că. Analogia simbolică utilizează imagini poetice şi simbolice. Atât pentru a face straniul familiar. comprimă elementele problemei într-un cuvânt sau o frază. conducătorul grupului preluând sarcina de a o dirija către o „excursie creativă” unde va predomina analogia. Termenul „sinectica” provine din cuvântul de origine greacă „sinecticos” care înseamnă „a pune împreună elemente diferite şi aparent irelevante” . empatia. Creşterea „distanţei metaforice” utilizând analogia directă. Metoda are la bază realizarea unor legături sau îmbinări între elemente diferite. după care urmează o analiză a acesteia pornind de la general la particular. idei fundamentale sau invenţii pilot. directă. Această etapă este tocmai cea de „purjare” deoarece este destinată eliberării minţii participanţilor de orice idei preconcepute care ar putea influenţa în mod negativ găsirea de soluţii originale-viabile. 8. Membrii grupului sunt antrenaţi în utilizarea unor mecanisme operaţionale sau procedee care să ducă la o stare psihologică favorabilă dezvoltării unor idei creatoare. un stenograf şi 5 . Enunţarea problemei în forma dată. Eventuala repetare a etapei 5 în alt context. Grupul de sinectică este alcătuit dintr-un conducător. metafora. 6. 2. cât şi familiarul straniu. 2. evocarea. inversia. 8. este necesară utilizarea sistematică a analogiei. practice. legate de viaţă) li se sugerează să încerce să simtă ca parte a problemei considerate sau ca a obiectului implicat în problemă. dar cu profesii cât mai diferite pentru a stimula în acest fel analogiile între elementele prezentate.

dar poate să transmită mesaje sub formă de: o întrebări (cartonaşe verzi). ignorându-se legile naturii. Donald Philips de la Universitatea din Michigan. Metoda Philips 6-6 similară branstormingului. schimbând între ele puncte de vedere pe tema propusă. Discuţia Panel Principiul discuţiei Panel constă în utilizarea unui grup restrând de persoane competente (eşantionul Panel) pentru studierea unei probleme. înainte de a prezenta. • mesajele auditoriului sunt introduse în eşantionul Panel prin intermediul unor persoane numite „injector de mesaje”. iar durata discuţiilor este limitată la doar şase minute. • în două minute se prezintă raportul de către fiecare lider de subgrupă. într-un timp limitat. întrun ansamblu. • în şase minute au loc discuţiile. Metoda Philiphs 6-6 Metoda Philiphs 6-6 a fost elaborată de către J. dar va îndeplini şi funcţia de secretar. Metoda sinectică se bazează pe faptul că procesul creativ este mai productiv în condiţii noi. se insistă asupra îndeplinirii dorinţelor. magicul se substituie realului. la un moment oportun mesajele. • conducătorul general prezintă problema în scris simultan tuturor participanţilor. care reprezintă diverse tendinţe conturate. Fiecare subgrupă de şase persoane îşi alege un lider care va participa şi la discuţii. • posibilitatea colectării deciziilor. le clasifică după categorii. În final are loc o discuţie generală ce poate dura până la 30 minute. • favorizarea confruntării percepţiilor şi creativităţii individuale cu munca în grup. Obiectivele principale ale metodei sunt [61]. structural sau pe profile. este o metodă menită să consulte pe o problemă dată grupe eterogene mari (30-40 persoane) care se împart în grupe mici de şase persoane la întâmplare. o exprimare de sentimente (cartonaşe albastre) etc. În felul acesta situaţia cunoscută se transformă într-una necunoscută. necunoscute pentru om. Situaţia analoagă cu cea analizată distrage rapid atenţia omului faţă de condiţiile concrete ale problemei iniţiale (cu demersuri şablon de rezolvarea şi îi cere să analizeze o altă problemă legată de prima. în timp ce auditoriu amplasat în semicerc urmăreşte tăcut. 9. Discuţia Panel se desfăşoară după următoare metodologie [61]: • grupul Panel. 38 . de 5-6 persoane aşezate în jurul unei mese şi prezidate de un lider lansează discuţiile. 10. Este vorba de căutare de procese comparabile într-un domeniu. În cadrul acestei metode. care. şi în care se trag concluzii. asociată unui auditoriu care ascultă în tăcere şi intervine numai prin mesaje scrise. [68]: • abordarea mai multor aspecte ale unei probleme. La sfârşitul şedinţei de sinectică se va face o selecţie a ideilor care vor fi înaintate specialistului în problema cercetată.În cazul analogiei directe este vorba de înlocuirea obiectului cu problemă cu un obiect analog. numărul de participanţi este de şase. într-un interval de timp foarte scurt. În analogia fantastică. Desfăşurarea metodei se face astfel: • în patru minute are loc organizarea. aplicarea şi materializarea noii idei depinzând din acest moment de el. o completare de informaţii (cartonaşe maro). • facilitarea comunicării şi exprimării în grupe mari.

12. • să nu ceară răspunsuri foarte simple – tranşante. fiecare participant notează nu neapărat trei idei noi. însă şansele pentru calitatea lor superioară sunt mai mari. să asigure o oarecare direcţionare a celei de a doua echipe. sub aspectul productivităţii. Metoda 6 – 3 – 5 Metoda 6-3-5 este o metodă de rezolvare creativă de probleme în cadrul unui grup de şase persoane care vor nota pe foile de hârtie individuale câte trei soluţii la problema dată. Metoda Frisco Metoda Frisco are ca scop găsirea unor noi căi de soluţionare simplă şi eficientă în vederea rezolvării unor probleme complexe şi dificile. aplicativitate restrânsă etc. participanţii vor aborda problema supusă analizei din mai multe perspective. 2. după care fişele se schimbă între participanţi într-un anumit sens. 39 . folosirea exagerată a coeficienţilor şi exponenţilor empirici. punând accent pe stimularea gândirii. timp de cinci minute. 4. rolul pesimistului şi rolul optimistului. şedinţa luând sfârşit prin sinteza discuţiilor şi a intervenţiilor efectuată de către liderul grupului. prin interpretarea pe rând de către fiecare membru al grupului rolul conservatoristului.). iar auditoriul continuă să trimită mesaje noi. ci poate dezvolta ideile predecesorilor. echipa de creaţie propriu-zisă formată din 5-6 experţi înalt calificaţi. 2. sub formă de da sau nu. se centarlizează datele de către lider. 2.• grupul Panel reia discuţia după fiecare lecturare a unui grup de mesaje. Etapele de desfăşurare a metodei: 1. Grupul de creaţie presupune constituirea sa din două echipe [61]. le analizează critic evidenţiind dificultăţile de bază (complexitatea calculelor. Metoda are la bază brainstormingul regizat şi solicită grupului de creaţie capacităţi empatice şi spirit critic. în acest al doilea caz. • să nu ceară numai informaţii pe care cea de a doua echipă are capacitatea să le ofere. dar nici imperative. rolul exuberantului. [67]: 1. care primind o listă de control de la prima echipă. o succesiune de întrebări astfel concepute. se împarte pentru fiecare membru câte o foaie de hârtie împărţită în trei coloane. sau cifre sau numai ordine de mărime. • întrebările nu trebuie să fie nici echivoce. de cinci ori până când fiecare participant primeşte propria fişă din nou. fiecare participant formulează şi notează alte trei soluţii decât cele ale predecesorilor. liderul grupului prezintă formularea problemei. Metoda se poate aplica în două variante [65]: 1. desfăşurarea activităţii pe grupe. În cadrul şedinţei de creaţie. 11. care examinează atent problema. încât să conducă spre lămurirea unor probleme conexe şi în acelaşi timp. echipa de investigare formată din 12-15 persoane diferite ca vârstă şi competentă. Astfel de listă trebuie să satisfacă următoarele condiţii[61]: • să nu pretindă prea multe informaţii. Lista de control reprezintă un chestionar-pilot. ideile sunt mai puţine. se transmit instituţiei unde se analizează şi se reţin soluţiile cele mai bune. a imaginaţiei şi a creativităţii. încearcă să găsească rezolvări noi sau măcar să le îmbogăţească pe cele existente. reimaginează problemele sau rezolvările clasice. 3.

fără a exclude însă posibilitatea unor eventuale îmbunătăţiri. îmbărbătând participanţii să privească lucrurile dintr-o perspectivă reală. stimulând participanţii să gândească pozitiv. Pe parcurs. Pesimistul este cel care nu are o părere bună despre ce se discută. Pe baza cunoştinţelor existente. Metoda Frisco presupune următoarele etape [68]: 1. concretă şi realizabilă. este recomandat [61] ca tradiţionalistul să fie cel mai vârstnic. al doilea exuberantul. Este recomandat ca ordinea luării de cuvânt să fie astfel: primul tradiţionalistul. Etapa dezbaterii colective. La intersecţia dintre lista orizontală cu lista verticală se va găsi o căsuţă care reprezintă o combinaţie între elementele înscrise în tabel. aceştia formând o echipă. Se stabileşte cine joacă rolurile de conservator. Atât pe verticală cât şi pe orizontală se vor înscrise elementele de pe o singură listă (fenomene. atrăgător. prezenţa în acest scop a unui psiholog-expert fiind strict necesară. obiecte. dar nici timorat de experienţa celorlalţi. Etapa sistematizării ideilor emise ş a concluzionării asupra soluţiilor găsite. în cazul colectivelor numeroase. inovator şi stimulându-i şi pe ceilalţi participanţi să privească astfel lucrurile. procese sau alte entităţi) care vor aparţine aceleaşi clase. De asemenea. pe care a şi denumit-o „Metoda matricelor de descoperiri”. El relevă aspectele nefaste ale oricăror îmbunătăţiri. pronunţându-se pentru menţinerea lor. 13. optimistul să fie cel mai competent în problema dată. 40 • . un rol important în dezvoltarea tabelelor (a matricelor) ca metodă de stimulare a creativităţii l-a avut A. fie de corelaţii încă nestabilite. iar exuberantul trebuie să fie un tânăr cercetător apreciat pozitiv de toţi membrii echipei. acelaşi rol poate fi jucat de mai mulţi participanţi concomitent. Fiecare membru interpretează rolul ales şi-şi susţine punctul de vedere în acord cu acesta. Rolurile pot fi abordate individual sau. al treilea pesimistului şi la urmă optimistul. de exuberant. Exuberantul priveşte către viitor şi emite idei aparent imposibil de aplicat în practică. cenzurând ideile şi soluţiile iniţiale propuse. Etapa organizării colectivului. 3. Prin utilizarea acestei metode se cercetează corelaţii şi interacţiunile posibile care pot lua naştere în urma studierii elementelor cuprinse în una sau două liste omogene. Optimistul luminează umbra lăsată de pesimist. după care ordinea este generală în funcţie de evoluţia discuţiei şi a căutărilor. unele căsuţe nu relevă. în măsura în care. Conducătorul grupului sesizează situaţuia problemă grupului de creaţie şi o propune spre analiză. mărimi. o corelaţie potenţială sau o interacţiune posibilă între elementele respective. 4. ordonate în cadrul unui tabel cu dublă intrare. amabil. Plecând de la aceste liste se pot realiza matrice pătratice (pe baza unei singure liste) sau matrice rectangulare (pe baza a două liste).succesiunea întrebărilor trebuie subordonată unei „scări psihologice”. Metoda matricelor de descoperiri În secolul al XVII-lea marchizul de Condorcet prezenta pentru prima dată în lucrarea „Méthodes pour mieux résoudre les problèmes” (Metode pentru o mai bună rezolvare a problemelor) ideea folosirii tabelelor cu dublă intrare. pesimistul să fie recunoscut specialist în domeniu conex. Etapa punerii problemei. de pesimist şi de optimist. Matricele pătratice oferă posibilitatea cercetării combinaţiilor care se pot stabili între elementele care fac parte din aceeaşi mulţime. aceasta poate însemna că fie este vorba de corelaţii imposibile. Cel care este conservator sau tradiţionalist are rolul de a aprecia meritele soluţiilor vechi. combinaţii necunoscute între elementele date a căror cercetare poate conduce la descoperiri neaşteptate. Moles. 2. El găseşte fundamentări realiste şi posibilităţile de realizare a soluţiilor propuse de către exuberant. relevând în principiu. asigurând astfel un cadru imaginativ-creativ. Se bazează pe un fenomen de contagiune.

câmpul de investigaţie devenind mult mai larg. • Examinarea combinaţiilor compatibile încă nerealizate. Analiza matricei: • Identificarea combinaţiilor existente. Alcătuirea listei (listelor) de elemente în funcţie de obiectivul urmărit şi construirea matricei. • Identificarea şi eliminarea combinaţiilor incompatibile. 2. Metoda matricelor de descoperire poate fi aplicată individual sau în grup.Matricele rectangulare oferă posibilitatea cercetării combinaţiilor care pot fi generate de două liste de elemente din două clase diferite. 41 . deja realizate (dacă este cazul). nerealizabile sau raţionale. Aplicarea practică a metodei prezintă trei faze. [61]: 1. • Selectarea combinaţiilor compatibile semnificative în raport cu obiectivul urmărit. în funcţie de natura problemelor de rezolvat. Evaluarea combinaţiilor reţinute după criterii tehnice şi economice. reuşita şi succesul depinzând în mare măsură de capacitatea de a imagina şi alcătui liste de elemente care se corelează. 3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful