P. 1
algad

algad

|Views: 3,167|Likes:
Published by on3boy4u

More info:

Published by: on3boy4u on May 18, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/04/2013

pdf

text

original

Sections

  • Prefa¸t˘a
  • 1.1. Grupuri abeliene. Subgrupuri
  • 1.2. Spa¸tii vectoriale. Subspa¸tii
  • 1.3. Opera¸tii cu subspa¸tii
  • 2.1. Baze ¸si dimensiuni
  • 2.2. COORDONATE. SCHIMB˘ARI DE COORDONATE 25
  • 2.2. Coordonate. Schimb˘ari de coordonate
  • 2.3. Produse scalare. Lungimi ¸si unghiuri
  • 2.4. Baze ortonormate. Complemente ortogonale
  • 3.1. Defini¸tie. Propriet˘a¸ti. Exemple
  • 3.2. Nucleul unei aplica¸tii liniare. Injectivitate
  • 3.3. Imaginea unei aplica¸tii liniare. Surjectivitate
  • 3.4. Izomorfisme de spa¸tii vectoriale
  • 3.5. Endomorfisme ¸si matrici p˘atratice
  • 3.6. Valori ¸si vectori proprii
  • 3.7. Forma diagonal˘a a unui endomorfism
  • 3.8. DIAGONALIZAREA ENDOMORFISMELOR SIMETRICE 67
  • 3.8. Diagonalizarea endomorfismelor simetrice
  • 4.1. Aplica¸tii biliniare ¸si simetrice. Forme p˘atratice
  • 4.2. Reducerea formelor p˘atratice la forma canonic˘a
  • 4.3. Signatura unei forme p˘atratice
  • 5.1. Segmente orientate. Vectori liberi
  • 5.2. Adunarea vectorilor liberi
  • 5.3. Înmul¸tirea vectorilor liberi cu scalari reali
  • 5.4. Coliniaritate ¸si coplanaritate
  • 5.5. Produsul scalar a doi vectori liberi
  • 5.6. Produsul vectorial a doi vectori liberi
  • 5.7. Produsul mixt a trei vectori liberi
  • 6.1. Coordonatele unui punct din spa¸tiu
  • 6.2. PLANE ORIENTATE îN SPA¸TIU 107
  • 6.2. Plane orientate în spa¸tiu
  • 6.3. Drepte orientate în spa¸tiu
  • 6.4. Unghiuri în spa¸tiu
  • 6.5. Distan¸te în spa¸tiu
  • 7.1. Conice pe ecua¸tii reduse
  • 7.2. Conice pe ecua¸tie general˘a
  • 7.3. Invarian¸tii metrici ∆, δ ¸si I ai unei conice
  • 7.4. Centrul unei conice
  • 7.5. REDUCEREA LA FORMA CANONIC ˘A A CONICELOR CU CENTRU (δ = 0) 131
  • 7.7. CLASIFICAREA IZOMETRIC ˘A A CONICELOR. REPREZENTARE GRAFIC˘A 137
  • 7.7. Clasificarea izometric˘a a conicelor. Reprezentare grafic˘a
  • 8.1. Cuadrice pe ecua¸tii reduse
  • 8.2. Cuadrice pe ecua¸tie general˘a
  • 8.3. Invarian¸tii metrici ∆, δ, I ¸si J ai unei cuadrice
  • 8.4. Centrul unei cuadrice
  • 8.5. REDUCEREA LA FORMA CANONIC˘A A CUADRICELOR CU CENTRU (δ = 0) 167
  • 8.6. REDUCEREA LA FORMA CANONIC˘A A CUADRICELOR F˘AR˘A CENTRU (δ = 0) 169
  • 8.7. METODA ROTO-TRANSLA¸TIEI PENTRU RECUNOA¸STEREA CUADRICELOR 173
  • 8.7. Metoda roto-transla¸tiei pentru recunoa¸sterea cuadricelor
  • 9.1. Suprafe¸te cilindrice
  • 9.2. Suprafe¸te conice
  • 9.3. Suprafe¸te de rota¸tie
  • 10.1. Defini¸tii ¸si exemple
  • 10.3. REPERUL LUI FRÉNET. CURBURA UNEI CURBE PLANE 199
  • 10.3. Reperul lui Frénet. Curbura unei curbe plane
  • 10.4. Schimb˘ari de parametru. Orientarea unei curbe plane
  • 10.5. LUNGIMEA UNEI CURBE PLANE. PARAMETRIZAREA CANONIC ˘A 205
  • 10.5. Lungimea unei curbe plane. Parametrizarea canonic˘a
  • 10.6. INTERPRET ˘ARI GEOMETRICE ALE CURBURII UNEI CURBE PLANE 207
  • 10.6. Interpret˘ari geometrice ale curburii unei curbe plane
  • 11.1. Defini¸tii ¸si exemple
  • 11.3. TRIEDRUL LUI FRÉNET. CURBURA ¸SI TORSIUNEA UNEI CURBE îN SPA¸TIU 219
  • 11.3. Triedrul lui Frénet. Curbura ¸si torsiunea unei curbe în spa¸tiu
  • 11.4. Schimb˘ari de parametru. Orientarea unei curbe în spa¸tiu
  • 11.5. LUNGIMEA UNEI CURBE îN SPA¸TIU. PARAMETRIZAREA CANONIC˘A 225
  • 11.5. Lungimea unei curbe în spa¸tiu. Parametrizarea canonic˘a
  • 11.6. Interpret˘ari geometrice ale curburii ¸si torsiunii
  • 12.1. Defini¸tii ¸si exemple
  • 12.2. PLAN TANGENT ¸SI DREAPT ˘A NORMAL ˘A 243
  • 12.3. FORMELE FUNDAMENTALE ALE UNEI SUPRAFE¸TE 247
  • 12.3. Formele fundamentale ale unei suprafe¸te
  • 12.4. APLICA¸TIA WEINGARTEN. CURBURILE UNEI SUPRAFE¸TE 249
  • 12.4. Aplica¸tia Weingarten. Curburile unei suprafe¸te
  • 12.5. INTERPRETAREA GEOMETRIC ˘A A CURBURILOR UNEI SUPRAFE¸TE 259
  • 12.5. Interpretarea geometric˘a a curburilor unei suprafe¸te
  • Bibliografie

GEOMETRIE SUPERIOAR

˘
A
ÎN PLAN ¸ SI ÎN SPA¸ TIU
Mircea NEAGU ¸si Alexandru OAN
˘
A
Cuprins
Prefa¸t˘ a 5
Capitolul 1. STRUCTURI ALGEBRICE 7
1.1. Grupuri abeliene. Subgrupuri 7
1.2. Spa¸tii vectoriale. Subspa¸tii 10
1.3. Opera¸tii cu subspa¸tii 15
Capitolul 2. GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE 19
2.1. Baze ¸si dimensiuni 19
2.2. Coordonate. Schimb˘ ari de coordonate 25
2.3. Produse scalare. Lungimi ¸si unghiuri 30
2.4. Baze ortonormate. Complemente ortogonale 34
Capitolul 3. APLICA¸ TII LINIARE 41
3.1. Defini¸tie. Propriet˘ a¸ti. Exemple 41
3.2. Nucleul unei aplica¸tii liniare. Injectivitate 44
3.3. Imaginea unei aplica¸tii liniare. Surjectivitate 46
3.4. Izomorfisme de spa¸tii vectoriale 48
3.5. Endomorfisme ¸si matrici p˘ atratice 51
3.6. Valori ¸si vectori proprii 55
3.7. Forma diagonal˘ a a unui endomorfism 60
3.8. Diagonalizarea endomorfismelor simetrice 67
Capitolul 4. FORME P
˘
ATRATICE 73
4.1. Aplica¸tii biliniare ¸si simetrice. Forme p˘ atratice 73
4.2. Reducerea formelor p˘ atratice la forma canonic˘ a 76
4.3. Signatura unei forme p˘ atratice 84
Capitolul 5. SPA¸ TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI 89
5.1. Segmente orientate. Vectori liberi 89
5.2. Adunarea vectorilor liberi 91
5.3. Înmul¸tirea vectorilor liberi cu scalari reali 92
5.4. Coliniaritate ¸si coplanaritate 93
5.5. Produsul scalar a doi vectori liberi 96
5.6. Produsul vectorial a doi vectori liberi 98
5.7. Produsul mixt a trei vectori liberi 101
Capitolul 6. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU 105
6.1. Coordonatele unui punct din spa¸tiu 105
6.2. Plane orientate în spa¸tiu 107
6.3. Drepte orientate în spa¸tiu 110
3
4 CUPRINS
6.4. Unghiuri în spa¸tiu 113
6.5. Distan¸te în spa¸tiu 116
Capitolul 7. CONICE 121
7.1. Conice pe ecua¸tii reduse 121
7.2. Conice pe ecua¸tie general˘ a 126
7.3. Invarian¸tii metrici ∆, δ ¸si I ai unei conice 126
7.4. Centrul unei conice 130
7.5. Reducerea la forma canonic˘ a a conicelor cu centru (δ = 0) 131
7.6. Reducerea la forma canonic˘ a a conicelor f˘ ar˘ a centru (δ = 0) 134
7.7. Clasificarea izometric˘ a a conicelor. Reprezentare grafic˘ a 137
Capitolul 8. CUADRICE 149
8.1. Cuadrice pe ecua¸tii reduse 149
8.2. Cuadrice pe ecua¸tie general˘ a 160
8.3. Invarian¸tii metrici ∆, δ, I ¸si J ai unei cuadrice 161
8.4. Centrul unei cuadrice 165
8.5. Reducerea la forma canonic˘ a a cuadricelor cu centru (δ = 0) 167
8.6. Reducerea la forma canonic˘ a a cuadricelor f˘ ar˘ a centru (δ = 0) 169
8.7. Metoda roto-transla¸tiei pentru recunoa¸sterea cuadricelor 173
Capitolul 9. GENER
˘
ARI DE SUPRAFE¸ TE 183
9.1. Suprafe¸te cilindrice 183
9.2. Suprafe¸te conice 185
9.3. Suprafe¸te de rota¸tie 187
Capitolul 10. CURBE PLANE 191
10.1. Defini¸tii ¸si exemple 191
10.2. Dreapt˘ a tangent˘ a ¸si dreapt˘ a normal˘ a 196
10.3. Reperul lui Frénet. Curbura unei curbe plane 199
10.4. Schimb˘ ari de parametru. Orientarea unei curbe plane 202
10.5. Lungimea unei curbe plane. Parametrizarea canonic˘ a 205
10.6. Interpret˘ ari geometrice ale curburii unei curbe plane 207
Capitolul 11. CURBE ÎN SPA¸ TIU 211
11.1. Defini¸tii ¸si exemple 211
11.2. Dreapt˘ a tangent˘ a ¸si plan normal 216
11.3. Triedrul lui Frénet. Curbura ¸si torsiunea unei curbe în spa¸tiu 219
11.4. Schimb˘ ari de parametru. Orientarea unei curbe în spa¸tiu 222
11.5. Lungimea unei curbe în spa¸tiu. Parametrizarea canonic˘ a 225
11.6. Interpret˘ ari geometrice ale curburii ¸si torsiunii 228
Capitolul 12. SUPRAFE¸ TE 235
12.1. Defini¸tii ¸si exemple 235
12.2. Plan tangent ¸si dreapt˘ a normal˘ a 243
12.3. Formele fundamentale ale unei suprafe¸te 247
12.4. Aplica¸tia Weingarten. Curburile unei suprafe¸te 249
12.5. Interpretarea geometric˘ a a curburilor unei suprafe¸te 259
Bibliografie 267
Prefa¸t˘ a
Aceast˘ a carte reprezint˘ a un curs de geometrie adresat în principal studen¸tilor
din anul I de la facult˘ a¸tile tehnice. Scopul acestui curs este de a-i ini¸tia pe viitorii
ingineri în tainele geometriei superioare din plan ¸si din spa¸tiu, atât de necesar˘ a
form˘ arii unei culturi tehnice solide. Din acest motiv, s-a încercat ca materialul
prezentat s˘ a aib˘ a un puternic caracter didactic f˘ ar˘ a îns˘ a a se neglija rigurozitatea
matematic˘ a specific˘ a ¸stiin¸telor exacte.
Actualul mod de prezentare al c˘ ar¸tii îmbin˘ a experien¸ta universitar˘ a a auto-
rilor men¸tiona¸ti în bibliografie cu experien¸ta proprie dobândit˘ a de-a lungul mai
multor ani de predare la catedr˘ a. Din aceast˘ a perspectiv˘ a, consider˘ am c˘ a modul
de prezentare a materiei, precum ¸si multitudinea ¸si varietatea exemplelor folosite,
asigur˘ a prezentei c˘ ar¸ti un grad destul de mare de independen¸t˘ a ¸si de sintez˘ a în
raport cu bibliografia existent˘ a.
În aceast˘ a carte no¸tiunile matematice sunt prezentate gradual, pornindu-se de
la conceptul geometric abstract de spa¸tiu euclidian, continuându-se cu studiul spa-
¸tiului euclidian al vectorilor liberi, precum¸si al elementelor de geometrie analitic˘ a ce
deriv˘ a din acesta, ¸si finalizându-se cu teoria diferen¸tial˘ a a curbelor ¸si suprafe¸telor.
Pentru simplificarea expunerii no¸tiunilor, autorii au utilizat identificarea na-
tural˘ a a unor spa¸tii, pornindu-se de la ideea c˘ a spa¸tiul R
n
este modelul standard
de spa¸tiu euclidian de dimensiune n. Totodat˘ a, pentru a se evita supraînc˘ arcarea
¸si a se fluentiza exprimarea, limbajul ¸si nota¸tiile sunt uneori simplificate, autorii
considerând c˘ a cititorul în¸telege din context sensul corect al no¸tiunii sau formulei
expuse.
Con¸stien¸ti de faptul c˘ a materialul de fa¸t˘ a poate suporta îmbun˘ at˘ a¸tiri, autorii
acestuia aduc mul¸tumiri anticipate tuturor cititorilor care vor avea de f˘ acut critici
sau sugestii legate de acesta.
Autorii
5
CAPITOLUL 1
STRUCTURI ALGEBRICE
Un rol însemnat în dezvoltarea fizicii teoretice ¸si a mecanicii îl poart˘ a no¸tiunile
algebrice abstracte de grup, inel, corp ¸si spa¸tiu vectorial. Acestea permit, din punct
de vedere algebric, o mai bun˘ a sintetizare a cuno¸stin¸telor respectivelor domenii,
precum ¸si o dezvoltare matematic riguroas˘ a a diverselor concepte fizice utilizate. În
continuare, ne vom apleca studiul asupra câtorva din cele mai importante structuri
algebrice de acest fel: grupul abelian, câmpul de scalari ¸si spa¸tiul vectorial.
1.1. Grupuri abeliene. Subgrupuri
Unul dintre rolurile cele mai importante în studiul fizicii teoretice îl joac˘ a no¸ti-
unea de grup abelian.
Diii:i¸ 1i\ 1.1.1. O mul¸time de obiecte V , înzestrat˘a cu o opera¸tie
+ : V V →V,
se nume¸ ste grup abelian dac˘a sunt satisf˘acute urm˘atoarele axiome:
(1) x +y = y +x, ∀ x, y ∈ V -comutativitate;
(2) (x +y) +z = x + (y +z), ∀ x, y, z ∈ V -asociativitate;
(3) ∃ 0 ∈ V astfel încât x + 0 = 0 +x = x, ∀ x ∈ V -element neutru;
(4) ∀ x ∈ V, ∃ −x ∈ V astfel încât x + (−x) = (−x) + x = 0 -opusul unui
element.
Elementul 0 ∈ V se nume¸ ste elementul neutru al grupului V, iar elementul
−x ∈ V se nume¸ ste opusul elementului x ∈ V.
Lxi:ii·i 1.1.1. Fie mul¸ timea
V = M
2
(R) =

a b
c d

a, b, c, d ∈ R
¸
.
Înzestr˘am mul¸ timea matricilor p˘atratice de ordin doi cu opera¸tia de adunare a ma-
tricilor, definit˘a prin

a b
c d

+

a

b

c

d

=

a +a

b +b

c +c

d +d

.
Se verific˘a u¸ sor c˘a opera¸ tia de adunare a matricilor confer˘a acestei mul¸ timi o struc-
tur˘a de grup abelian. Elementul neutru al acestui grup este
O =

0 0
0 0

∈ M
2
(R).
7
8 1. STRUCTURI ALGEBRICE
Evident, opusul unui element

a b
c d

∈ M
2
(R)
este definit prin

a b
c d

=

−a −b
−c −d

∈ M
2
(R).
Oiºin\\¸ 1i\ 1.1.1. Mai general, mul¸ timea V = M
n
(R) a matricilor p˘atratice
de ordin n ∈ N

, împreun˘a cu opera¸ tia clasic˘a de adunare a matricilor, cap˘at˘a o
structur˘a de grup abelian al c˘arui element neutru este matricea nul˘a.
Lxi:ii·i 1.1.2. Fie mul¸ timea perechilor de numere reale
V = R
2
= ¦(x, y) [ x, y ∈ R¦.
Definim adunarea perechilor de numere ca fiind adunarea pe componente
(x, y) + (x

, y

) = (x +x

, y +y

).
Se verific˘a u¸ sor c˘a adunarea perechilor de numere este comutativ˘a, asociativ˘a ¸ si
are ca element neutru perechea O = (0, 0). Opusul unui element (x, y) ∈ R
2
este
elementul −(x, y) = (−x, −y) ∈ R
2
. În concluzie, (R
2
, +) este un grup abelian.
Oiºin\\¸ 1i\ 1.1.2. Mai general, pentru num˘arul natural n ≥ 2, mul¸ timea n-
uplurilor de numere reale
V = R
n
= ¦(x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
1
, x
2
, ..., x
n
∈ R¦,
împreun˘a cu opera¸ tia de adunare
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) + (x

1
, x

2
, ..., x

n
) = (x
1
+x

1
, x
2
+x

2
, ..., x
n
+x

n
),
are o structur˘a de grup abelian. Elementul neutru al acestui grup este
O = (0, 0, ..., 0) ∈ R
n
iar opusul unui element (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ R
n
este
−(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = (−x
1
, −x
2
, ..., −x
n
) ∈ R
n
.
Lxi:ii·i 1.1.3. Mul¸ timea polinoamelor de grad cel mult n ≥ 2, definit˘a de
V = R
n
[X] = ¦f ∈ R[X] [ grad(f) ≤ n¦,
are o structur˘a de grup abelian, relativ la opera¸tia de adunare clasic˘a a polinoamelor.
Cu alte cuvinte, adunarea polinoamelor este comutativ˘a, asociativ˘a, admite ca ele-
ment neutru polinomul nul O ¸ si, în plus, fiecare polinom
f = a
0
+a
1
X +... +a
n
X
n
∈ R
n
[X]
are un opus definit prin
−f = −a
0
−a
1
X −... −a
n
X
n
∈ R
n
[X].
S˘ a consider˘ am acum c˘ a (V, +) este un grup abelian. Fie W ⊆ V o submul¸time a
lui V . Este evident c˘ a opera¸tia de adunare de pe grupul V , definit˘ a prin + : V V →
V , induce pe submul¸timea W o opera¸tie de adunare, definit˘ a prin + : WW →V.
Diii:i¸ 1i\ 1.1.2. Submul¸timea W ⊆ V este un subgrup al grupului (V, +)
dac˘a ¸ si numai dac˘a (W, +) are o structur˘a de grup abelian, relativ la opera¸ tia de
adunare a elementelor din W, indus˘a de adunarea elementelor din V . În aceast˘a
situa¸tie, vom folosi nota¸ tia W ≤ V.
1.1. GRUPURI ABELIENE. SUBGRUPURI 9
Inoiozi¸ 1i\ 1.1.1 (Criteriul de subgrup). Submul¸ timea W ⊆ V este un subgrup
al grupului (V, +) dac˘a ¸ si numai dac˘a
∀ x, y ∈ W ⇒x −y ∈ W.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Dac˘ a W ⊆ V este un subgrup al grupului (V, +), este evident
c˘ a proprietatea din propozi¸tie este adev˘ arat˘ a.
Reciproc, opera¸tia indus˘ a de pe V pe W este evident comutativ˘ a ¸si asociativ˘ a.
Dac˘ a pentru orice x, y ∈ W rezult˘ a c˘ a x−y ∈ W, atunci, luând x = y, deducem c˘ a
elementul neutru 0 al grupului V se afl˘ a în W. Mai mult, luând x = 0, deducem c˘ a
∀ y ∈ W ⇒−y ∈ W. Cu alte cuvinte, sunt verificate cele patru axiome ale grupului,
adic˘ a (W, +) este un subgrup al lui (V, +).
Lxi:ii·i 1.1.4. Fie submul¸ timea de matrici
W =

a 0
0 a

a ∈ R
¸
⊆ (M
2
(R), +).
Luând dou˘a matrici arbitrare
X =

x 0
0 x

¸ si Y =

y 0
0 y

din W, deducem c˘a
X −Y =

x 0
0 x

y 0
0 y

=

x −y 0
0 x −y

∈ W.
Conform criteriului de subgrup, ob¸ tinem c˘a W ≤ M
2
(R).
Lxi:ii·i 1.1.5. S˘a consider˘am submul¸ timea tripletelor de numere reale
W = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x +y +z = 0¦ ⊆ (R
3
, +).
Avem evident c˘a
W = ¦(x, y, −x −y) [ x, y ∈ R¦.
Luând acum dou˘a triplete de numere reale
X = (a, b, −a −b) ¸ si Y = (a

, b

, −a

−b

)
din W, constat˘am c˘a
X −Y = (a −a

, b −b

, −a −b +a

+b

) =
= (a −a

, b −b

, −(a −a

) −(b −b

)) ∈ W.
Conform criteriului de subgrup, deducem c˘a W ≤ R
3
.
Lxi:ii·i 1.1.6. Fie submul¸ timea de polinoame
W = ¦αX
2
[ α ∈ R¦ ⊆ (R
2
[X], +).
S˘a consider˘am dou˘a polinoame arbitrare din W, notate f = αX
2
¸ si g = βX
2
.
Deducem c˘a
f −g = αX
2
−βX
2
= (α −β)X
2
∈ W.
În concluzie, din criteriul de subgrup, ob¸ tinem c˘a W ≤ R
2
[X].
10 1. STRUCTURI ALGEBRICE
1.2. Spa¸tii vectoriale. Subspa¸tii
În fizic˘ a, mecanic˘ a ¸si tehnic˘ a se întâlnesc m˘ arimi pe deplin determinate de
valorile lor numerice într-un anumit sistem de m˘ asur˘ a dat. De exemplu lungimea,
aria, volumul, masa sau temperatura unui corp. Toate aceste m˘ arimi poart˘ a numele
generic de m˘arimi scalare. Al˘ aturi de acestea se întâlnesc ¸si m˘ arimi care, pentru a
fi determinate, sunt necesare mai multe entit˘ a¸ti, în afar˘ a de o valoare numeric˘ a a
lor. De exemplu for¸tele sau vitezele, care sunt determinate de m˘ arimea lor, un sens
¸si o direc¸tie. Aceste m˘ arimi se numesc generic m˘arimi vectoriale.
Conceptul matematic care realizeaz˘ a o unificare a m˘ arimilor scalare ¸si vectoriale
¸si care, în acela¸si timp, scoate în eviden¸t˘ a nuan¸tele diferite ale acestor m˘ arimi
distincte, este reprezentat de no¸tiunea de spa¸tiu vectorial peste un câmp de scalari.
Este important de subliniat faptul c˘ a, în cele mai multe cazuri, mul¸timile de m˘ arimi
vectoriale sunt înzestrate cu o opera¸tie intern˘ a, în raport cu care acestea cap˘ at˘ a o
structur˘ a de grup abelian. În contrast, m˘ arimile scalare sunt adesea înzestrate cu
dou˘ a opera¸tii algebrice interne care le confer˘ a o structur˘ a de corp comutativ.
Diii:i¸ 1i\ 1.2.1. O mul¸ time de obiecte K, înzestrat˘a cu dou˘a opera¸ tii + :
K K → K (adunarea) ¸ si : K K → K (înmul¸tirea), se nume¸ ste câmp de
scalari sau corp comutativ dac˘a
(1) (K, +) este grup abelian cu elementul neutru notat 0;
(2) (K

, ) este grup abelian cu elementul neutru notat 1, unde K

= K`¦0¦.
Elementele acestui corp se numesc scalari. Opusul unui scalar λ ∈ K este
notat −λ ∈ K, iar inversul unui scalar λ ∈ K

este notat λ
−1
∈ K

.
Lxi:ii·i 1.2.1. Fie (K, +, ) = (R, +, ), unde ” + ” reprezint˘a adunarea
numerelor reale ¸ si ” ” reprezint˘a înmul¸ tirea numerelor reale. Este cunoscut faptul
c˘a (R, +) este un grup abelian având ca alement neutru num˘arul 0. Opusul unui
num˘ar real λ ∈ R este −λ ∈ R. Mai mult, mul¸timea (R

, ) are, de asemenea,
o structur˘a algebric˘a de grup abelian având elementul neutru num˘arul 1. Inversul
unui num˘ar real nenul λ ∈ R

este λ
−1
= 1/λ ∈ R

. În concluzie, avem c˘a (R, +, )
este un corp comutativ, adic˘a un câmp de scalari reali.
Lxi:ii·i 1.2.2. Prin analogie cu mul¸ timea numerelor reale, s˘a lu˘am mul¸ timea
numerelor complexe (K, +, ) = (C, +, ), unde ”+” reprezint˘a adunarea numerelor
complexe ¸ si ” ” reprezint˘a înmul¸ tirea numerelor complexe. Este cunoscut faptul
c˘a mul¸ timea numerelor complexe (C, +, ) este un corp comutativ. În concluzie,
mul¸ timea numerelor complexe formeaz˘a un câmp de scalari complec¸ si.
Fie acum (V, +) o mul¸time de obiecte, înzestrat˘ a cu o opera¸tie aditiv˘ a, în
raport cu care mul¸timea de obiecte are o structur˘ a algebric˘ a de grup abelian. Într-
un limbaj specific studiului fizico-geometric, elementele acestui grup se numesc
generic vectori. Elementul neutru al acestui grup este notat 0
V
¸si poart˘ a numele
de vectorul nul. De asemenea, s˘ a fix˘ am un câmp de scalari (K, +, ).
Diii:i¸ 1i\ 1.2.2. Mul¸ timea de vectori (V, +) se nume¸ ste spa¸tiu vectorial
peste câmpul de scalari (K, +, ) sau K-spa¸tiu vectorial dac˘a exist˘a o opera¸ tie
algebric˘a extern˘a (înmul¸ tirea vectorilor cu scalari)
: K V →V, (λ, v) →λ v,
1.2. SPA¸ TII VECTORIALE. SUBSPA¸ TII 11
care verific˘a urm˘atoarele patru propriet˘a¸ti axiomatice:
(1) λ (v +w) = λ v +λ w, ∀ λ ∈ K, ∀ v, w ∈ V ;
(2) (λ +µ) v = λ v +µ v, ∀ λ, µ ∈ K, ∀ v ∈ V ;
(3) λ (µ v) = (λ µ) v, ∀ λ, µ ∈ K, ∀ v ∈ V ;
(4) 1 v = v, ∀ v ∈ V.
În cazul în care (V, +) are o structur˘a algebric˘a de K-spa¸ tiu vectorial, vom
nota pe scurt
K
V , opera¸tiile de adunare a vectorilor ¸ si de înmul¸ tire cu scalari fiind
subân¸ telese. Adesea, pentru simplificare, înmul¸tirea vectorilor cu scalari va fi notat˘a
pe scurt λ v
not
= λv.
Lxi:ii·i 1.2.3. S˘a lu˘am ca mul¸ time de vectori grupul abelian (V, +) = (R
3
, +)
¸ si s˘a fix˘am câmpul de scalari (K, +, ) = (R, +, ). Definim înmul¸tirea vectorilor cu
scalari prin
λ (x, y, z)
def
= (λx, λy, λz), ∀ λ ∈ R, ∀ (x, y, z) ∈ R
3
.
Este u¸ sor de verificat c˘a avem adev˘arate rela¸ tiile:
(1) λ [(x, y, z) +(x

, y

, z

)] = λ (x, y, z) +λ (x

, y

, z

), ∀ λ ∈ R, ∀ (x, y, z),
(x

, y

, z

) ∈ R
3
;
(2) (λ +µ) (x, y, z) = λ (x, y, z) +µ (x, y, z), ∀ λ, µ ∈ R, ∀ (x, y, z) ∈ R
3
;
(3) λ (µ (x, y, z)) = (λ µ) (x, y, z), ∀ λ, µ ∈ R, ∀ (x, y, z) ∈ R
3
;
(4) 1 (x, y, z) = (x, y, z), ∀ (x, y, z) ∈ R
3
.
În concluzie, putem afirma c˘a R
3
este un R-spa¸ tiu vectorial sau, cu alte cuvinte,
un spa¸tiu vectorial real. Vectorul nul al acestui spa¸ tiu vectorial este 0
R
3 = (0, 0, 0).
Oiºin\\¸ 1i\ 1.2.1. Mai general, s˘a lu˘am ca mul¸ time de vectori grupul abelian
(V, +) = (R
n
, +), unde n ≥ 2, ¸ si s˘a fix˘am câmpul de scalari (K, +, ) = (R, +, ).
Definim înmul¸tirea vectorilor cu scalari în felul urm˘ator:
λ (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
def
= (λx
1
, λx
2
, ..., λx
n
), ∀ λ ∈ R, ∀ (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ R
n
.
Atunci mul¸ timea R
n
are o structur˘a de R-spa¸ tiu vectorial, relativ la opera¸ tiile de
adunare a vectorilor ¸ si de înmul¸ tire cu scalari definite anterior.
Lxi:ii·i 1.2.4. S˘a consider˘am c˘a mul¸ timea de vectori (V, +) este grupul
abelian al matricilor p˘atratice de ordin doi M
2
(R) împreun˘a cu adunarea clasic˘a a
matricilor. Fix˘am câmpul de scalari reali (K, +, ) = (R, +, ). Definim înmul¸ tirea
vectorilor cu scalari reali ca fiind înmul¸ tirea standard a numerelor reale cu matricile.
Se ¸ stie c˘a aceast˘a înmul¸ tire extern˘a verific˘a cele patru propriet˘a¸ti ce definesc un
spa¸ tiu vectorial. În concluzie, avem c˘a M
2
(R) este un R-spa¸ tiu vectorial. Vectorul
nul al acestui spa¸ tiu vectorial este matricea nul˘a
0
M2(R)
=

0 0
0 0

.
12 1. STRUCTURI ALGEBRICE
Oiºin\\¸ 1i\ 1.2.2. Mai general, s˘a consider˘am c˘a mul¸ timea de vectori (V, +)
este grupul abelian (M
n
(R), +), unde n ≥ 2, al matricilor p˘atratice de ordin n
împreun˘a cu adunarea clasic˘a a matricilor p˘atratice. Fix˘am câmpul de scalari reali
(K, +, ) = (R, +, ). Definim înmul¸ tirea vectorilor cu scalari reali ca fiind înmul¸ tirea
standard a numerelor reale cu matricile p˘atratice. Atunci mul¸timea M
n
(R) are o
structur˘a de R-spa¸ tiu vectorial, relativ la opera¸ tiile de adunare a vectorilor ¸ si de
înmul¸ tire cu scalari definite anterior.
Lxi:ii·i 1.2.5. S˘a consider˘am c˘a mul¸ timea de vectori (V, +) este grupul
abelian al polinoamelor de grad cel mult doi R
2
[X] împreun˘a cu adunarea standard a
polinoamelor. S˘a consider˘am câmpul de scalari reali (K, +, ) = (R, +, ). Înmul¸ tirea
vectorilor cu scalari reali o definim ca fiind înmul¸ tirea clasic˘a a numerelor reale cu
polinoamele. Se ¸ stie c˘a aceast˘a opera¸ tie verific˘a cele patru propriet˘a¸ ti axiomatice
de la spa¸ tiile vectoriale. În concluzie, deducem c˘a R
2
[X] este un spa¸ tiu vectorial
real. Vectorul nul al acestui spa¸ tiu vectorial este polinomul nul 0
R2[X]
= O.
Oiºin\\¸ 1i\ 1.2.3. Mai general, s˘a consider˘am c˘a mul¸ timea de vectori (V, +)
este grupul abelian (R
n
[X], +), unde n ≥ 2, al polinoamelor de grad cel mult n
împreun˘a cu adunarea standard a polinoamelor. S˘a consider˘am câmpul de scalari
reali (K, +, ) = (R, +, ). Înmul¸ tirea vectorilor cu scalari reali o definim ca fiind
înmul¸ tirea clasic˘a a numerelor reale cu polinoamele. Atunci mul¸ timea R
n
[X] are
o structur˘a de R-spa¸ tiu vectorial, relativ la opera¸ tiile de adunare a vectorilor ¸ si de
înmul¸ tire cu scalari definite anterior.
Lxi:ii·i 1.2.6. Vom considera acum o mul¸ time de vectori ¸ si un câmp de
scalari, împreun˘a cu ni¸ ste opera¸ tii, în raport cu care nu avem o structur˘a algebric˘a
de spa¸tiu vectorial. Pentru aceasta s˘a lu˘am ca mul¸ time de vectori V mul¸ timea
polinoamelor de grad mai mare sau egal cu patru
R
4
[X] = ¦f ∈ R[X] [ grad(f) ≥ 4¦,
împreun˘a cu adunarea vectorilor definit˘a de adunarea clasic˘a a polinoamelor. Luând
câmpul de scalari reali (K, +, ) = (R, +, ), definim înmul¸ tirea vectorilor cu scalari
ca fiind înmul¸ tirea standard a numerelor reale cu polinoamele. Evident, cele pa-
tru propriet˘a¸ ti de la spa¸ tii vectoriale sunt adev˘arate. Cu toate acestea, mul¸ timea
R
4
[X] nu este un R-spa¸ tiu vectorial deoarece mul¸ timea R
4
[X] nu are o structur˘a de
grup abelian în raport cu adunarea vectorilor. În fapt, adunarea vectorilor, adic˘a
adunarea polinoamelor, nu este bine definit˘a pe R
4
[X]. Cu alte cuvinte, suma a
dou˘a polinoame de grad mai mare sau egal cu patru poate avea ca rezultat un poli-
nom de grad mai mic ca patru. De exemplu, polinomul f = X
4
+ X
5
∈ R
4
[X]
adunat cu polinomul g = X −X
4
−X
5
∈ R
4
[X] are ca rezultat un polinom de grad
unu: f + g = X / ∈ R
4
[X]. Prin urmare, R
4
[X] nu este un spa¸ tiu vectorial real
relativ la opera¸ tiile algebrice precizate mai sus.
Fie V un K-spa¸tiu vectorial al c˘ arui vector nul este notat 0
V
. S˘ a not˘ am cu 0
¸si 1 elementele neutre, relativ la opera¸tiile de adunare ¸si înmul¸tire din câmpul de
scalari K.
Inoiozi¸ 1i\ 1.2.1. În spa¸tiul vectorial
K
V urm˘atoarele propriet˘a¸ ti sunt ade-
v˘arate:
(1) 0 v = 0
V
, ∀ v ∈ V ;
1.2. SPA¸ TII VECTORIALE. SUBSPA¸ TII 13
(2) (−1) v = −v, ∀ v ∈ V.
Di:o:º)n\¸ 1ii. (1) În proprietatea (λ +µ)v = λv +µv, ∀ λ, µ ∈ K, ∀ v ∈ V,
luând λ = µ = 0, deducem c˘ a 0 v = 0 v + 0 v. Adunând la stânga cu opusul
−0 v, ob¸tinem c˘ a 0 v = 0
V
.
(2) În aceea¸si rela¸tie de mai sus, luând λ = 1 ¸si µ = −1, deducem c˘ a
(1 + (−1)) v = 1 v + (−1) v.
¸ Tinând cont c˘ a 0 v = 0
V
¸si 1 v = v, ob¸tinem c˘ a 0
V
= v + (−1) v. Adunând la
stânga cu opusul −v al vectorului v, deducem c˘ a (−1) v = −v.
S˘ a consider˘ am în continuare c˘ a V este un K-spa¸tiu vectorial ¸si W ⊆ V este o
submul¸time a lui V.
Diii:i¸ 1i\ 1.2.3. Spunem c˘a W este un subspa¸tiu vectorial al lui
K
V dac˘a
submul¸ timea W, împreun˘a cu opera¸tiile de adunare a vectorilor ¸ si de înmul¸tire cu
scalari induse de pe spa¸ tiul
K
V, are o structur˘a de K-spa¸ tiu vectorial. În aceast˘a
situa¸tie, vom folosi nota¸ tia W ≤
K
V.
Inoiozi¸ 1i\ 1.2.2 (Criteriul de subspa¸tiu). Submul¸ timea W ⊆ V este un sub-
spa¸ tiu vectorial dac˘a ¸ si numai dac˘a sunt adev˘arate urm˘atoarele dou˘a propriet˘a¸ ti:
(1) ∀ v, w ∈ W ⇒ v +w ∈ W;
(2) ∀ λ ∈ K, ∀ v ∈ W ⇒ λv ∈ W.
Di:o:º)n\¸ 1ii. ” ⇒ ” S˘ a presupunem c˘ a W ≤
K
V. În aceste condi¸tii, de-
ducem c˘ a (W, +) este un grup abelian ¸si, mai mult, c˘ a înmul¸tirea vectorilor cu
scalari este bine definit˘ a pe W. Cu alte cuvinte, propriet˘ a¸tile (1) ¸si (2) sunt satisf˘ a-
cute.
” ⇐ ” S˘ a consider˘ am c˘ a propriet˘ a¸tile (1) ¸si (2) sunt adev˘ arate. Atunci, este
suficient s˘ a demonstr˘ am c˘ a (W, +) este un subgrup în (V, +) ¸si c˘ a sunt verificate
cele patru axiome de la spa¸tii vectoriale. Luând λ = −1 în a doua rela¸tie, deducem
c˘ a −v ∈ W, ∀ v ∈ W. Prin urmare, folosind prima rela¸tie, deducem c˘ a
v + (−v) = v −w ∈ W, ∀ v, w ∈ W.
Din criteriul de subgrup, ob¸tinem c˘ a (W, +) este subgrup al lui (V, +).
Este evident c˘ a înmul¸tirea cu scalari verific˘ a cele patru propriet˘ a¸ti de la spa¸tii
vectoriale. În concluzie, W are o structur˘ a de K-spa¸tiu vectorial, relativ la opera-
¸tiile induse de pe V. Cu alte cuvinte, W este un subspa¸tiu vectorial al lui V.
Lxi:ii·i 1.2.7. Fie submul¸ timea de matrici
W =

a 0
0 a

a ∈ R
¸
⊆ M
2
(R).
Considerând matricile

a 0
0 a

∈ W ¸ si

b 0
0 b

∈ W,
deducem c˘a

a 0
0 a

+

b 0
0 b

=

a +b 0
0 a +b

∈ W.
14 1. STRUCTURI ALGEBRICE
Mai mult, luând λ ∈ R, deducem c˘a
λ

a 0
0 a

=

λa 0
0 λa

∈ W.
Prin urmare, conform criteriului de subspa¸ tiu, avem W ≤
R
M
2
(R).
Lxi:ii·i 1.2.8. Fie submul¸ timea W
1
= ¦(x, 0) [ x ∈ R¦ ⊆ R
2
. Luând vectorii
(x, 0) ∈ W
1
¸ si (y, 0) ∈ W
1
, deducem c˘a
(x, 0) + (y, 0) = (x +y, 0) ∈ W
1
.
Mai mult, avem
λ(x, 0) = (λx, 0) ∈ W
1
, ∀ λ ∈ R.
În consecin¸ t˘a, avem W
1

R
R
2
. Prin analogie, submul¸ timea W
2
= ¦(0, y) [ y ∈ R¦
este un subspa¸ tiu al spa¸ tiului vectorial
R
R
2
.
Lxi:ii·i 1.2.9. Fie W = ¦f ∈ R[X] [ grad(f) = 2¦ ⊆ R
2
[X]. Deoarece
suma a dou˘a polinoame de grad doi poate avea ca rezultat un polinom de grad mai
mic decât doi, deducem c˘a prima proprietate de la criteriul de subspa¸ tiu nu este
satisf˘acut˘a. De exemplu, luând polinoamele f = 2+X
2
∈ W ¸ si g = 1−X−X
2
∈ W,
ob¸ tinem f +g = 3−X / ∈ W. În concluzie, W nu este un subspa¸ tiu în spa¸ tiul vectorial
al polinoamelor de grad cel mult doi
R
R
2
[X].
Lxi:ii·i 1.2.10. Fie W = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x + 2y − z = 0¦ ⊆ R
3
. Evident
avem
W = ¦(α, β, α + 2β) [ α, β ∈ R¦.
Fie vectorii (α, β, α + 2β) ∈ W ¸ si (α

, β

, α

+ 2β

) ∈ W. Suma acestor vectori este
(α +α

, β +β

, α +α

+ 2(β +β

)) ∈ W.
Mai mult, avem
λ(α, β, α + 2β) = (λα, λβ, λα + 2(λβ)) ∈ W, ∀ λ ∈ R.
Prin urmare, conform criteriului de subspa¸ tiu, avem W ≤
R
R
3
.
Lxi:ii·i 1.2.11. Fie W = ¦(x, y, z, t) ∈ R
4
[ x + y + z + t + 1 = 0¦ ⊆ R
4
.
Submul¸timea W se poate rescrie sub forma
W = ¦(x, y, z, −x −y −z −1) [ x, y, z ∈ R¦.
Luând doi vectori arbitrari din W, de exemplu
(x, y, z, −x −y −z −1) ∈ W ¸ si (x

, y

, z

, −x

−y

−z

−1) ∈ W,
deducem c˘a suma lor
(x +x

, y +y

, z +z

, −(x +x

) −(y +y

) −(z +z

) −2)
nu apar¸ tine lui W. În concluzie, W nu este un subspa¸ tiu al spa¸tiului vectorial
R
R
4
.
1.3. OPERA¸ TII CU SUBSPA¸ TII 15
1.3. Opera¸tii cu subspa¸tii
Fie S ⊆
K
V o submul¸time a K-spa¸tiului vectorial V. Vom utiliza nota¸tia
L(S) = ¦α
1
v
1

2
v
2
+... +α
p
v
p
[ p ∈ N

, α
i
∈ K, v
i
∈ S, ∀ i = 1, p¦
pentru a desemna ceea ce se nume¸ste acoperirea liniar˘a a submul¸timii S. Elementele
acoperirii liniare L(S) se numesc combina¸ tii liniare finite cu vectori din S.
Inoiozi¸ 1i\ 1.3.1. Acoperirea liniar˘a L(S) este un subspa¸ tiu al spa¸ tiului vec-
torial
K
V.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie v = α
1
v
1

2
v
2
+... +α
p
v
p
∈ L(S) ¸si w = β
1
w
1

2
w
2
+
... +β
q
w
q
∈ L(S) dou˘ a combina¸tii liniare finite cu vectori din S. Atunci, suma
v +w = α
1
v
1

2
v
2
+... +α
p
v
p

1
w
1

2
w
2
+... +β
q
w
q
este, de asemenea, o combina¸tie liniar˘ a finit˘ a cu vectori din S. În consecin¸t˘ a, avem
v +w ∈ L(S). Analog, dac˘ a α ∈ K este un scalar arbitrar din K, atunci
αv = (αα
1
)v
1
+ (αα
2
)v
2
+... + (αα
p
)v
p
∈ L(S).
În concluzie, L(S) ≤
K
V.
Lxi:ii·i 1.3.1. Fie submul¸ timea S = ¦X, X
2
¦ ⊆
R
R
2
[X]. Atunci, avem
L(S) = ¦αX +βX
2
[ α, β ∈ R¦ ≤
R
R
2
[X].
Lxi:ii·i 1.3.2. Fie submul¸timea S = ¦(1, 0, 0), (1, 1, 0), (1, 1, 1)¦ ⊆
R
R
3
.
Atunci, avem
L(S) = ¦α(1, 0, 0) +β(1, 1, 0) +γ(1, 1, 1) [ α, β, γ ∈ R¦ =
= ¦(α +β +γ, β +γ, γ) [ α, β, γ ∈ R¦.
Notând β +γ = µ ¸ si α +β +γ = ν, rezult˘a c˘a
L(S) = ¦(ν, µ, γ) [ ν, µ, γ ∈ R¦ = R
3
.
Fie W
1
, W
2

K
V dou˘ a subspa¸tii ale spa¸tiului vectorial
K
V.
Inoiozi¸ 1i\ 1.3.2. Intersec¸ tia W
1
∩W
2
este un subspa¸ tiu vectorial al spa¸tiului
vectorial
K
V.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie v, w ∈ W
1
∩ W
2
. Atunci, deducem c˘ a v, w ∈ W
1
¸si v, w ∈
W
2
. Deoarece W
1
¸si W
2
sunt subspa¸tii, ob¸tinem c˘ a v +w ∈ W
1
¸si v +w ∈ W
2
. Cu
alte cuvinte, v +w ∈ W
1
∩ W
2
. Analog, avem
αv ∈ W
1
∩ W
2
, ∀ α ∈ K, ∀ v ∈ W
1
∩ W
2
.

Lxi:ii·i 1.3.3. Fie subspa¸ tiile vectoriale
W
1
= L¦(1, 0, 0)¦ ≤
R
R
3
¸ si W
2
= L¦(1, 1, 0), (0, 0, 1)¦ ≤
R
R
3
.
Ne propunem s˘a calcul˘am W
1
∩ W
2
. Din defini¸ tia acoperirii liniare ob¸tinem c˘a
W
1
= ¦(α, 0, 0) [ α ∈ R¦ ¸ si W
2
= ¦(β, β, γ) [ β, γ ∈ R¦.
Fie v ∈ W
1
∩W
2
. Deducem c˘a ∃ α, β, γ ∈ R astfel încât v = (α, 0, 0) ¸ si v = (β, β, γ).
Prin urmare, avem α = β = γ = 0, adic˘a v = (0, 0, 0). În concluzie,
W
1
∩ W
2
= ¦(0, 0, 0)¦.
16 1. STRUCTURI ALGEBRICE
Dac˘ a intersec¸tia a dou˘ a subspa¸tii vectoriale este în mod cert un subspa¸tiu
vectorial, prin contrast, reuniunea a dou˘ a subspa¸tii vectoriale nu este în mod obli-
gatoriu un subspa¸tiu vectorial. Din acest motiv, introducem suma a dou˘ a subspa¸tii
vectoriale ca fiind
W
1
+W
2
= L(W
1
∪ W
2
).
Inoiozi¸ 1i\ 1.3.3. Suma a dou˘a subspa¸ tii vectoriale este dat˘a de mul¸ timea
W
1
+W
2
= ¦w
1
+w
2
[ w
1
∈ W
1
, w
2
∈ W
2
¦.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Vom demonstra egalitatea din propozi¸tie folosind principiul
dublei incluziuni.
Este evident c˘ a mul¸timea ¦w
1
+ w
2
[ w
1
∈ W
1
, w
2
∈ W
2
¦ este inclus˘ a în
W
1
+W
2
= L(W
1
∪ W
2
).
Reciproc, s˘ a consider˘ am un vector v ∈ W
1
+ W
2
= L(W
1
∪ W
2
). Deducem c˘ a
vectorul v este o combina¸tie liniar˘ a finit˘ a cu vectori din W
1
∪ W
2
, adic˘ a avem
v = α
1
v
1

2
v
2
+... +α
p
v
p
,
unde α
i
∈ K ¸si v
i
∈ W
1
∪ W
2
, ∀ i = 1, p. Grupând termenii din combina¸tia liniar˘ a
a lui v, într-o parte cei care sunt în W
1
¸si în cealalt˘ a parte cei care sunt în W
2
,
ob¸tinem c˘ a v = w
1
+ w
2
, unde w
1
∈ W
1
¸si w
2
∈ W
2
, adic˘ a ceea ce aveam de
demonstrat.
În final, este important de subliniat faptul c˘ a vectorii w
1
∈ W
1
¸si w
2
∈ W
2
nu
sunt unici în descompunerea lui v = w
1
+w
2
deoarece, în combina¸tia liniar˘ a a lui v,
termenii comuni din W
1
∩W
2
pot fi ata¸sa¸ti aleator la termenii din W
1
sau W
2
.
Diii:i¸ 1i\ 1.3.1. Subspa¸ tiul vectorial sum˘a W
1
+ W
2
se nume¸ ste subspa¸ tiu
sum˘a direct˘a dac˘a W
1
∩ W
2
= ¦0
V
¦. În acest caz vom folosi nota¸ tia
W
1
⊕W
2
= L(W
1
∪ W
2
).
Inoiozi¸ 1i\ 1.3.4. Dac˘a W
1
¸ si W
2
sunt subspa¸ tii aflate în sum˘a direct˘a, atunci
avem
W
1
⊕W
2
= ¦v ∈ V [ ∃! w
1
∈ W
1
, w
2
∈ W
2
astfel încât v = w
1
+w
2
¦.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Folosind propozi¸tia anterioar˘ a, deducem c˘ a este suficient s˘ a
demonstr˘ am unicitatea descompunerii vectorului v. S˘ a presupunem atunci ca avem
v = w
1
+ w
2
= w

1
+ w

2
, unde w
1
, w

1
∈ W
1
¸si w
2
, w

2
∈ W
2
. Rezult˘ a c˘ a avem
egalitatea w
1
−w

1
= w

2
−w
2
. Deoarece w
1
−w

1
∈ W
1
¸si w

2
−w
2
∈ W
2
, ob¸tinem c˘ a
w
1
−w

1
¸si w

2
−w
2
∈ W
1
∩W
2
= ¦0
V
¦. Cu alte cuvinte, avem w
1
= w

1
¸si w
2
= w

2
,
adic˘ a ceea ce aveam de demonstrat.
Lxi:ii·i 1.3.4. Fie subspa¸ tiile vectoriale în
R
R
2
, definite prin
W
1
= ¦(x, 0) [ x ∈ R¦ ¸ si W
2
= ¦(0, y) [ y ∈ R¦.
Fie v = (x, y) ∈ W
1
∩ W
2
. Este evident c˘a avem x = y = 0, adic˘a avem subspa¸tiul
sum˘a direct˘a
W
1
⊕W
2

R
R
2
.
Fie acum (x, y) ∈ R
2
un vector arbitrar din R
2
. Acest vector se descompune unic
în
(x, y) = (x, 0) + (0, y),
unde (x, 0) ∈ W
1
¸ si (0, y) ∈ W
2
. În concluzie, avem
R
2
= W
1
⊕W
2
.
1.3. OPERA¸ TII CU SUBSPA¸ TII 17
Lxi:ii·i 1.3.5. Fie subspa¸ tiile vectoriale în
R
M
2
(R), definite prin
W
1
=

a b
b c

a, b, c ∈ R
¸
¸ si W
2
=

0 a
−a 0

a ∈ R
¸
.
S˘a consider˘am vectorul
v =

x y
z t

∈ W
1
∩ W
2
.
Deducem imediat c˘a x = t = 0, y = z ¸ si y = −z. Cu alte cuvinte, avem
x = y = z = t = 0,
adic˘a avem subspa¸ tiul sum˘a direct˘a
W
1
⊕W
2

R
M
2
(R).
Fie acum

x y
z t

∈ M
2
(R)
un vector arbitrar din M
2
(R). Este evident c˘a acest vector se descompune unic în

x y
z t

=

x (y +z)/2
(y +z)/2 t

+

0 (y −z)/2
−(y −z)/2 0

,
unde

x (y +z)/2
(y +z)/2 t

∈ W
1
¸ si

0 (y −z)/2
−(y −z)/2 0

∈ W
2
.
În concluzie, avem
M
2
(R) = W
1
⊕W
2
.
CAPITOLUL 2
GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE
Pe parcursul acestui capitol vom studia diverse no¸tiuni cu un puternic caracter
fizico-geometric. Ne referim, pe de-o parte, la no¸tiunile de baz˘a a unui spa¸tiu
vectorial, dimensiune a unui spa¸tiu vectorial sau coordonate ale unui vector, no¸tiuni
aflate în strâns˘ a leg˘ atur˘ a cu ideea gradelor de libertate ale unui spa¸tiu fizic. Pe de
alt˘ a parte, ne referim la no¸tiunea geometric˘ a de spa¸ tiu vectorial euclidian. Un astfel
de spa¸tiu este un spa¸tiu vectorial înzestrat cu o opera¸tie adi¸tional˘ a numit˘ a produs
scalar, opera¸tie care permite introducerea no¸tiunilor de lungime a unui vector sau
unghi format de doi vectori. Toate aceste no¸tiuni generalizeaz˘ a natural, în sens
matematic abstract, propriet˘ a¸ti geometrice ¸si fizice deja utilizate.
2.1. Baze ¸si dimensiuni
Fie S = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ ⊆
K
V o submul¸time finit˘ a de vectori din K-spa¸tiul
vectorial V.
Diii:i¸ 1i\ 2.1.1. Mul¸timea S = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ se nume¸ ste sistem de gener-
atori pentru spa¸tiul vectorial
K
V dac˘a
L(S) = V.
Diii:i¸ 1i\ 2.1.2. Dac˘a exist˘a în spa¸ tiul vectorial
K
V un sistem de generatori
S cu un num˘ar finit de vectori e
1
, e
2
, ..., e
n
, atunci spa¸ tiul vectorial
K
V se nume¸ ste
spa¸ tiu vectorial finit generat.
Inoiozi¸ 1i\ 2.1.1. Mul¸ timea S = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ este un sistem de generatori
pentru spa¸ tiul vectorial
K
V dac˘a ¸ si numai dac˘a
∀ v ∈ V, ∃ α
1
, α
2
, ..., α
n
∈ K astfel încât v = α
1
e
1

2
e
2
+... +α
n
e
n
.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a presupunem întâi c˘ a mul¸timea S = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ este
un sistem de generatori pentru spa¸tiul vectorial
K
V ¸si s˘ a lu˘ am un vector arbitrar
v ∈ V = L(S). Atunci, din defini¸tia acoperirii liniare L(S), rezult˘ a c˘ a
∃ α
1
, α
2
, ..., α
n
∈ K astfel încât v = α
1
e
1

2
e
2
+... +α
n
e
n
,
adic˘ a proprietatea din propozi¸tie este adev˘ arat˘ a.
Reciproc, s˘ a presupunem c˘ a proprietatea din propozi¸tie este adev˘ arat˘ a ¸si s˘ a
lu˘ am un vector arbitrar v ∈ V. Atunci
∃ α
1
, α
2
, ..., α
n
∈ K astfel încât v = α
1
e
1

2
e
2
+... +α
n
e
n
,
adic˘ a v ∈ L(S). Cu alte cuvinte, avem V ⊆ L(S). Deoarece este evident c˘ a întot-
deauna avem L(S) ⊆ V , rezult˘ a c˘ a L(S) = V, adic˘ a mul¸timea S = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
este un sistem de generatori pentru spa¸tiul vectorial
K
V.
19
20 2. GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE
Lxi:ii·i 2.1.1. Fie S = ¦e
1
= (1, 2), e
2
= (2, 4)¦ ⊆
R
R
2
. Vom demonstra c˘a
submul¸ timea S nu este un sistem de generatori pentru spa¸ tiul vectorial
R
R
2
. Pentru
aceasta, s˘a lu˘am un vector arbitrar v = (x, y) ∈ R
2
. S˘a presupunem c˘a ∃ α, β ∈ R
astfel încât
v = (x, y) = αe
1
+βe
2
= α(1, 2) +β(2, 4).
Cu alte cuvinte, presupunem c˘a sistemul liniar în necunoscutele α ¸ si β, definit de

α + 2β = x
2α + 4β = y,
este compatibil pentru orice x, y ∈ R. Deoarece determinantul sistemului este nul,
rezult˘a c˘a acest sistem este compatibil doar dac˘a 2x = y. În al¸ti termeni, doar
pentru vectorii de forma v = (x, 2x) exist˘a α, β ∈ R astfel încât v = αe
1
+ βe
2
.
Deci, conform propozi¸ tiei anterioare, mul¸ timea S nu este un sistem de generatori
pentru spa¸ tiul vectorial
R
R
2
.
Lxi:ii·i 2.1.2. Fie submul¸ timea de vectori
S = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (1, 1, 0), e
3
= (1, 1, 1)¦ ⊆
R
R
3
.
Vom demonstra c˘a submul¸ timea S este un sistem de generatori pentru spa¸ tiul vec-
torial
R
R
3
. Pentru aceasta, s˘a lu˘am un vector arbitrar v = (x, y, z) ∈ R
3
. S˘a pre-
supunem c˘a ∃ α, β, γ ∈ R astfel încât
v = (x, y, z) = αe
1
+βe
2
+γe
3
=
= α(1, 0, 0) +β(1, 1, 0) +γ(1, 1, 1).
Cu alte cuvinte, presupunem c˘a sistemul în necunoscutele α, β ¸ si γ, definit de

α +β +γ = x
β +γ = y
γ = z,
este compatibil pentru orice x, y, z ∈ R. Acest lucru este adev˘arat, deoarece determi-
nantul sistemului este nenul. În concluzie, mul¸ timea S este un sistem de generatori
pentru spa¸ tiul vectorial
R
R
3
.
Diii:i¸ 1i\ 2.1.3. Mul¸ timea S = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ se nume¸ ste liniar indepen-
dent˘a în spa¸tiul vectorial
K
V dac˘a pentru
∀ α
1
, α
2
, ..., α
n
∈ K astfel încât α
1
e
1

2
e
2
+... +α
n
e
n
= 0
V
rezult˘a c˘a α
1
= α
2
= ... = α
n
= 0. În cazul în care S nu este o mul¸ time liniar
independent˘a spunem c˘a S este liniar dependent˘a.
Oiºin\\¸ 1i\ 2.1.1. Mul¸ timea S = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ este liniar dependent˘a în
spa¸ tiul vectorial
K
V dac˘a exist˘a scalarii α
1
, α
2
, ..., α
n
∈ K, nu to¸ ti nuli, astfel
încât
α
1
e
1

2
e
2
+... +α
n
e
n
= 0
V
.
Lxi:ii·i 2.1.3. Fie S = ¦e
1
= (1, 2), e
2
= (2, 4)¦ ⊆
R
R
2
. Vom demonstra c˘a
S nu este o mul¸ time liniar independent˘a în
R
R
2
. Pentru aceasta, fie α, β ∈ R astfel
încât
αe
1
+βe
2
= 0
R
2 ⇔α(1, 2) +β(2, 4) = (0, 0).
Deducem c˘a α+2β = 0. Cu alte cuvinte, exist˘a α, β ∈ R, nu amândou˘a nule, astfel
încât αe
1
+βe
2
= 0
R
2. În concluzie, S este o mul¸time liniar dependent˘a în
R
R
2
.
2.1. BAZE ¸ SI DIMENSIUNI 21
Lxi:ii·i 2.1.4. Fie S = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (1, 1, 0), e
3
= (1, 1, 1)¦ ⊆
R
R
3
.
Fie α, β, γ ∈ R astfel încât
αe
1
+βe
2
+γe
3
= 0
R
3 ⇔α(1, 0, 0) +β(1, 1, 0) +γ(1, 1, 1) = (0, 0, 0).
Deducem de aici c˘a α = β = γ = 0. În concluzie, S este o mul¸time liniar indepen-
dent˘a în spa¸ tiul vectorial
R
R
3
.
Diii:i¸ 1i\ 2.1.4. O submul¸ time B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ ⊆
K
V se nume¸ ste baz˘a a
spa¸ tiului vectorial
K
V dac˘a B este ¸ si un sistem de generatori ¸ si o submul¸ time liniar
independent˘a în
K
V .
Lxi:ii·i 2.1.5. Submul¸ timea B = ¦e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1)¦ este baz˘a în
spa¸ tiul vectorial
R
R
2
. Pentru a demonstra c˘a B este un sistem de generatori, s˘a
observ˘am c˘a pentru orice vector (x, y) ∈ R
2
avem descompunerea natural˘a
(x, y) = xe
1
+ye
2
= x(1, 0) +y(0, 1).
Mai mult, considerând α, β ∈ R astfel încât
αe
1
+βe
2
= 0
R
2 ⇔α(1, 0) +β(0, 1) = (0, 0),
deducem c˘a α = β = 0, adic˘a submul¸ timea B este liniar independent˘a. În concluzie,
B este o baz˘a în
R
R
2
numit˘a baza canonic˘a a lui
R
R
2
.
Lxi:ii·i 2.1.6. Submul¸timea B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)¦
este baz˘a în spa¸tiul vectorial
R
R
3
. Aceasta este un sistem de generatori deoarece
avem
(x, y, z) = xe
1
+ye
2
+ze
3
= x(1, 0, 0) +y(0, 1, 0) +z(0, 0, 1), ∀ (x, y, z) ∈ R
3
.
Evident, luând α, β, γ ∈ R astfel încât
αe
1
+βe
2
+γe
3
= 0
R
3 ⇔α(1, 0, 0) +β(0, 1, 0) +γ(0, 0, 1) = (0, 0, 0),
deducem c˘a α = β = γ = 0. Cu alte cuvinte, B este liniar independent˘a. În
concluzie, B este o baz˘a în
R
R
3
numit˘a baza canonic˘a a lui
R
R
3
.
Lxi:ii·i 2.1.7. Submul¸timea B = ¦e
1
= 1, e
2
= X, e
3
= X
2
¦ este baz˘a în
spa¸ tiul vectorial
R
R
2
[X]. Aceasta este un sistem de generatori deoarece orice polinom
de grad cel mult doi are expresia f = a 1 +b X +c X
2
, unde a, b, c ∈ R. Evident,
luând α, β, γ ∈ R astfel încât
α 1 +β X +γ X
2
= O,
deducem c˘a α = β = γ = 0. Cu alte cuvinte, B este liniar independent˘a. În
concluzie, B este o baz˘a în
R
R
2
[X] numit˘a baza canonic˘a a lui
R
R
2
[X].
Lxi:ii·i 2.1.8. Submul¸ timea
B =

e
1
=

1 0
0 0

, e
2
=

0 1
0 0

, e
3
=

0 0
1 0

, e
4
=

0 0
0 1
¸
este baz˘a în spa¸ tiul vectorial
R
M
2
(R). Pentru a demonstra c˘a B este un sistem de
generatori, s˘a observ˘am c˘a avem descompunerea natural˘a

a b
c d

= ae
1
+be
2
+ce
3
+de
4
, ∀ a, b, c, d ∈ R.
Mai mult, considerând α, β, γ, δ ∈ R astfel încât
αe
1
+βe
2
+γe
3
+δe
4
= 0
M2(R)
,
22 2. GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE
deducem c˘a α = β = γ = δ = 0, adic˘a B este liniar independent˘a. În concluzie, B
este o baz˘a în
R
M
2
(R) numit˘a baza canonic˘a a lui
R
M
2
(R).
1ioni:\ 2.1.1 (de existen¸t˘ a a bazelor). Fie V = ¦0
V
¦ un K-spa¸ tiu vectorial
finit generat. Atunci exist˘a în
K
V o baz˘a cu un num˘ar finit de elemente.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie S = ¦e
1
, e
2
, ..., e
p
¦, e
i
= e
j
, ∀ i = j, un sistem de genera-
tori pentru
K
V. Rezult˘ a c˘ a avem
V = L(¦e
1
, e
2
, ..., e
p
¦).
Dac˘ a S este liniar independent˘ a, atunci S este o baz˘ a a lui
K
V. Dac˘ a S nu este
liniar independent˘ a, atunci exist˘ a scalarii α
1
, α
2
, ..., α
n
∈ K, nu to¸ti nuli, astfel
încât
α
1
e
1

2
e
2
+... +α
p
e
p
= 0
V
.
Putem presupune, f˘ ar˘ a a restrânge generalitatea, c˘ a α
p
= 0. Atunci
e
p
∈ L(¦e
1
, e
2
, ..., e
p−1
¦),
care implic˘ a egalitatea
V = L(S) = L(¦e
1
, e
2
, ..., e
p−1
¦).
Repet˘ am ra¸tionamentul de mai sus pentru submul¸timea
S
1
= ¦e
1
, e
2
, ..., e
p−1
¦
¸si deducem c˘ a exist˘ a o submul¸time B cu mai pu¸tin de p elemente care este liniar
independent˘ a. În plus, mul¸timea B genereaz˘ a spa¸tiul vectorial
K
V, adic˘ a este o
baz˘ a în spa¸tiul vectorial
K
V.
1ioni:\ 2.1.2. Fie V = ¦0
V
¦ un K-spa¸tiu vectorial finit generat. Atunci
orice dou˘a baze finite ale lui
K
V au acela¸ si num˘ar de elemente.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ ¸si B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
′ ¦ dou˘ a baze
arbitrare ale lui
K
V, unde n (respectiv n

) reprezint˘ a num˘ arul de elemente al lui B
(respectiv B

). Deoarece B este baz˘ a (în particular, B este un sistem de generatori),
deducem c˘ a
∃ a
ij
∈ K astfel încât e

j
=
n
¸
i=1
a
ij
e
i
, ∀ j = 1, n

.
Fie scalarii α
1
, α
2
, ..., α
n
′ ∈ K astfel încât
α
1
e

1

2
e

2
+... +α
n
′ e

n
′ = 0
V

n

¸
j=1
α
j
e

j
= 0
V

n

¸
j=1
n
¸
i=1
α
j
a
ij
e
i
= 0
V
.
Deoarece e
1
, e
2
, ..., e
n
este un sistem de vectori liniar independen¸ti, deducem c˘ a
n

¸
j=1
α
j
a
ij
= 0, ∀ i = 1, n.
Ob¸tinem astfel un sistem omogen de ecua¸tii având n ecua¸tii ¸si n

necunoscute
α
1
, α
2
, ..., α
n
′ . Pe de alt˘ a parte, deoarece ¸si vectorii e

1
, e

2
, ..., e

n
′ sunt liniar inde-
penden¸ti, rezult˘ a c˘ a sistemul omogen anterior trebuie s˘ a aib˘ a doar solu¸tia banal˘ a.
Cu alte cuvinte, trebuie ca num˘ arul de ecua¸tii n s˘ a fie mai mare, cel mult egal, cu
num˘ arul de necunoscute n

, adic˘ a trebuie s˘ a avem n ≥ n

¸si rang(A) = n

, unde
A = (a
ij
)
i=1,n, j=1,n

este matricea sistemului.
2.1. BAZE ¸ SI DIMENSIUNI 23
Aplicând acela¸si ra¸tionament pentru bazele B

¸si B, deducem c˘ a n

≥ n. În
concluzie, avem n = n

, adic˘ a ceea ce aveam de demonstrat.
Diii:i¸ 1i\ 2.1.5. Fie B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ o baz˘a arbitrar˘a finit˘a a spa¸tiului vec-
torial finit generat
K
V . Num˘arul elementelor din baza B se nume¸ ste dimensiunea
spa¸ tiului vectorial
K
V . Dimensiunea spa¸ tiului vectorial
K
V se noteaz˘a
dim
K
V = n ∈ N

.
Oiºin\\¸ 1i\ 2.1.2. Este important de subliniat c˘a num˘arul natural n nu de-
pinde de alegerea bazei finite B deoarece, conform teoremei precedente, orice dou˘a
baze finite ale spa¸ tiului vectorial finit generat
K
V au acela¸ si num˘ar de elemente.
Lxi:ii·i 2.1.9. Baza canonic˘a în spa¸ tiul vectorial
R
R
2
este
B = ¦e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1)¦.
Prin urmare, dimensiunea acestui spa¸ tiu vectorial este dim
R
R
2
= 2.
Lxi:ii·i 2.1.10. Baza canonic˘a în spa¸ tiul vectorial
R
R
3
este
B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)¦.
În concluzie, dimensiunea acestui spa¸ tiu vectorial este dim
R
R
3
= 3.
Lxi:ii·i 2.1.11. Baza canonic˘a în spa¸ tiul vectorial
R
R
2
[X] este
B = ¦e
1
= 1, e
2
= X, e
3
= X
2
¦.
Deducem c˘a dimensiunea acestui spa¸tiu vectorial este dim
R
R
2
[X] = 3.
Lxi:ii·i 2.1.12. Baza canonic˘a în spa¸ tiul vectorial
R
M
2
(R) este
B =

e
1
=

1 0
0 0

, e
2
=

0 1
0 0

, e
3
=

0 0
1 0

, e
4
=

0 0
0 1
¸
.
Dimensiunea acestui spa¸ tiu vectorial este dim
R
M
2
(R) = 4.
Oiºin\\¸ 1i\ 2.1.3. Este important de remarcat faptul c˘a dimensiunea unui
spa¸ tiu vectorial real finit generat coincide cu num˘arul de variabile independente
care determin˘a un vector arbitrar al spa¸ tiului. Mai mult, baza canonic˘a a spa¸tiului
vectorial se ob¸ tine luând, pe rând, vectorii determina¸ti astfel: primul vector se
ob¸ tine luând prima variabil˘a egal˘a cu 1, restul variabilelor egale cu 0; al doilea
vector se ob¸ tine luând a doua variabil˘a egal˘a cu 1, celelalte variabile egale cu 0 ¸ si
a¸ sa mai departe.
Lxi:ii·i 2.1.13. Avem R
2
= ¦(x, y) [ x, y ∈ R¦. Deoarece un vector arbitrar
al spa¸ tiului v = (x, y) este determinat de dou˘a variabile independente x ¸ si y, rezult˘a
c˘a dim
R
R
2
= 2. Cei doi vectori ai bazei canonice a spa¸ tiului vectorial
R
R
2
se ob¸tin
luând x = 1 ¸ si y = 0 pentru e
1
, respectiv x = 0 ¸ si y = 1 pentru e
2
.
Lxi:ii·i 2.1.14. În spa¸ tiul vectorial R
3
= ¦(x, y, z) [ x, y, z ∈ R¦ un vector
arbitrar v = (x, y, z) este determinat de trei variabile independente x, y ¸ si z, deci
dim
R
R
3
= 3. Cei trei vectori ai bazei canonice a spa¸tiului vectorial
R
R
3
se ob¸tin
luând pe rând: x = 1, y = z = 0 pentru e
1
, y = 1, x = z = 0 pentru e
2
¸ si z = 1,
x = y = 0 pentru e
3
.
24 2. GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE
Lxi:ii·i 2.1.15. Deoarece un polinom arbitrar de grad cel mult doi, definit
prin f = a+bX+cX
2
, este determinat de trei coeficien¸ ti independen¸ti a, b ¸ si c ∈ R,
deducem c˘a dim
R
R
2
[X] = 3. Cei trei vectori ai bazei canonice a spa¸tiului vectorial
R
R
2
[X] se ob¸ tin luând pe rând: a = 1, b = c = 0 pentru e
1
, b = 1, a = c = 0 pentru
e
2
¸ si c = 1, a = b = 0 pentru e
3
.
Lxi:ii·i 2.1.16. Deoarece o matrice p˘atratic˘a de ordin doi, definit˘a prin
A =

a b
c d

este bine definit˘a de patru variabile independente a, b, c ¸ si d ∈ R, rezult˘a c˘a
dim
R
M
2
(R) = 4. Cei patru vectori ai bazei canonice a spa¸ tiului vectorial
R
M
2
(R)
se ob¸tin luând pe rând: a = 1, b = c = d = 0 pentru e
1
, b = 1, a = c = d = 0 pentru
e
2
, c = 1, a = b = d = 0 pentru e
3
¸ si d = 1, a = b = c = 0 pentru e
4
.
Lxi:ii·i 2.1.17. S˘a consider˘am subspa¸tiul vectorial
W = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x +y = 0¦ ≤
R
R
2
.
În al¸ti termeni, subspa¸tiul W se scrie sub forma
W = ¦(x, −x) [ x ∈ R¦.
În concluzie, dimensiunea acestui subspa¸tiu este dim
R
W = 1. Mai mult, baza
canonic˘a a subspa¸tiului W este B = ¦(1, −1)¦, unde vectorul din aceast˘a baz˘a s-a
ob¸ tinut luând x = 1.
1ioni:\ 2.1.3. Fie V = ¦0
V
¦ un K-spa¸tiu vectorial finit generat. Atunci
orice submul¸ time finit˘a liniar independent˘a a lui
K
V poate fi completat˘a cu vectori
pân˘a la o baz˘a în
K
V.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie L

⊆ V o submul¸time finit˘ a liniar independent˘ a a lui
K
V.
Fie v ∈ V `L(L

). Rezult˘ a imediat c˘ a mul¸timea L

∪ ¦v¦ este liniar independent˘ a.
Fie S = ¦v
1
, v
2
, ..., v
n
¦ un sistem finit de generatori pentru
K
V ¸si fie mul¸timea
R = S`L(L

). Atunci mul¸timea B = L

∪ R este evident liniar independent˘ a ¸si un
sistem de generatori. În concluzie, B este o baz˘ a în
K
V.
1ioni:\ 2.1.4. S˘a consider˘am un K-spa¸ tiu vectorial V de dimensiune
dim
K
V = n ≥ 1
¸ si fie W ≤
K
V un subspa¸tiu vectorial al lui
K
V . Atunci avem inegalitatea
dim
K
W ≤ dim
K
V
cu ” = ” dac˘a ¸ si numai dac˘a W = V.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie v
1
= 0 un vector nenul din
K
V . Atunci mul¸timea ¦v
1
¦
este liniar independent˘ a în
K
V . Presupunând c˘ a W = L(¦v
1
¦), rezult˘ a ceea ce
trebuia demonstrat. Dac˘ a L(¦v
1
¦) W, atunci ∃ v
2
∈ W`L(¦v
1
¦) astfel încât
mul¸timea ¦v
1
, v
2
¦ este liniar independent˘ a. În aceast˘ a situa¸tie, ori W = L(¦v
1
, v
2
¦)
ori ∃ v
3
∈ W`L(¦v
1
, v
2
¦) astfel încât mul¸timea ¦v
1
, v
2
, v
3
¦ este liniar independent˘ a.
Continu˘ am procedeul pân˘ a la cel mult n = dim
K
V. Deducem c˘ a avem inegalitatea
dim
K
W ≤ dim
K
V.
S˘ a presupunem c˘ a dim
K
W = n. Atunci orice baz˘ a a subspa¸tiului W este
liniar independent˘ a în
K
V ¸si con¸tine n elemente. Prin urmare, aceasta este, de
asemenea, o baz˘ a a spa¸tiului vectorial
K
V . Rezult˘ a ceea ce trebuia demonstrat,
adic˘ a W = V.
2.2. COORDONATE. SCHIMB
˘
ARI DE COORDONATE 25
1ioni:\ 2.1.5 (Grassmann). Dac˘a U, W sunt subspa¸ tii finit dimensionale ale
lui
K
V , atunci U +W ¸ si U ∩W sunt, de asemenea, subspa¸ tii finit dimensionale ale
lui
K
V . Mai mult, avem rela¸ tia
dim
K
(U +W) = dim
K
U + dim
K
W −dim
K
(U ∩ W).
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie ¦e
1
, e
2
, ..., e
p
¦ baz˘ a în U ∩ W. Atunci exist˘ a vectorii
u
p+1
, u
p+2
, ..., u
p+q
∈ U
¸si
w
p+1
, w
p+2
, ..., w
p+r
∈ W
astfel încât
¦e
1
, e
2
, ..., e
p
, u
p+1
, u
p+2
, ..., u
p+q
¦
baz˘ a în U ¸si
¦e
1
, e
2
, ..., e
p
, w
p+1
, w
p+2
, ..., w
p+r
¦
baz˘ a în W. Evident, avem
¦e
1
, e
2
, ..., e
p
, u
p+1
, u
p+2
, ..., u
p+q
, w
p+1
, w
p+2
, ..., w
p+r
¦
baz˘ a în U +W. Rezult˘ a ceea ce trebuia demonstrat.
Conoi\n·i 2.1.1. Dac˘a U, W sunt subspa¸ tii finit dimensionale ale lui
K
V
aflate în sum˘a direct˘a, atunci U⊕W este, de asemenea, subspa¸ tiu finit dimensional
al lui
K
V . Mai mult, avem rela¸tia
dim
K
(U ⊕W) = dim
K
U + dim
K
W.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Folosim Teorema Grassmann ¸si ¸tinem cont c˘ a U∩W = ¦0
V
¦.

Lxi:ii·i 2.1.18. Fie U = ¦a +bX [ a, b ∈ R¦ ¸ si W = ¦αX
2
[ α ∈ R¦ dou˘a
subspa¸ tii ale lui
R
R
2
[X]. Atunci avem
R
2
[X] = U ⊕W.
Pentru a demonstra acest lucru, fie f ∈ U ∩ W. Deducem c˘a ∃ a, b, α ∈ R astfel
încât
f = a +bX = αX
2
⇔a +bX −αX
2
= 0 ⇔a = b = α = 0.
În concluzie, U ∩ W = ¦0¦, adic˘a subspa¸ tiile U ¸ si W se afl˘a în sum˘a direct˘a:
U ⊕W ≤
R
R
2
[X].
Mai mult, avem
dim
R
(U ⊕W) = dim
R
U + dim
R
W = 2 + 1 = 3 = dim
R
R
2
[X].
2.2. Coordonate. Schimb˘ari de coordonate
Fie V un K-spa¸tiu vectorial, dim
K
V = n. Fie B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ baz˘ a în
K
V.
Deoarece B este baz˘ a, rezult˘ a c˘ a
∀ v ∈ V, ∃! x
1
, x
2
, ..., x
n
∈ K astfel încât v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
.
Diii:i¸ 1i\ 2.2.1. Matricea (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ M
1,n
(K) se nume¸ ste n-uplul de
coordonate al vectorului v în baza B a spa¸tiului vectorial
K
V.
26 2. GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE
Lxi:ii·i 2.2.1. Fie vectorul v = (3, 2, 1) ¸ si baza
B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (1, 1, 0), e
3
= (1, 1, 1)¦
în spa¸ tiul vectorial
R
R
3
. Atunci, avem descompunerea
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+x
3
e
3
,
adic˘a, egalând pe componente, avem sistemul

x
1
+x
2
+x
3
= 3
x
2
+x
3
= 2
x
3
= 1.
Rezolvând sistemul, deducem c˘a x
1
= x
2
= x
3
= 1. În concluzie, matricea (1, 1, 1)
reprezint˘a coordonatele vectorului v în baza B a spa¸ tiului vectorial
R
R
3
.
Lxi:ii·i 2.2.2. Fie vectorul f = 1 +X +X
2
¸ si baza
B = ¦e
1
= 1 −X, e
2
= 3, e
3
= 2 +X
2
¦
în spa¸ tiul vectorial
R
R
2
[X]. Atunci, avem descompunerea
f = x
1
e
1
+x
2
e
2
+x
3
e
3
,
adic˘a, egalând coeficien¸ tii polinoamelor, avem sistemul

x
1
+ 3x
2
+ 2x
3
= 1
−x
1
= 1
x
3
= 1.
Rezolvând sistemul, deducem c˘a x
1
= −1, x
2
= 0 ¸ si x
3
= 1. Cu alte cuvinte,
coordonatele vectorului f în baza B sunt (−1, 0, 1).
S˘ a consider˘ am acum c˘ a B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦ este o alt˘ a baz˘ a a spa¸tiului vectorial
K
V. Deoarece B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ este baz˘ a în
K
V, deducem c˘ a avem descompune-
rile:

e

1
= a
11
e
1
+a
12
e
2
+...a
1n
e
n
,
e

2
= a
21
e
1
+a
22
e
2
+... +a
2n
e
n
,

e

n
= a
n1
e
1
+a
n2
e
2
+... +a
nn
e
n
,
unde A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K).
Diii:i¸ 1i\ 2.2.2. Matricea M
BB
′ =
T
A = (a
ji
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K) se nume¸ ste
matricea de trecere de la baza B la baza B

.
Fie B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦, B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦ ¸si B
′′
= ¦e
′′
1
, e
′′
2
, ..., e
′′
n
¦ trei baze
ale spa¸tiului vectorial
K
V, unde dim
K
V = n. În acest context, putem demonstra
Inoiozi¸ 1i\ 2.2.1. Urm˘atoarele rela¸tii matriceale sunt adev˘arate:
(1) M
BB
= I
n
, unde I
n
∈ M
n
(K) este matricea identitate;
(2) M
B

B
= M
−1
BB
′ ;
2.2. COORDONATE. SCHIMB
˘
ARI DE COORDONATE 27
(3) M
BB
′′ = M
BB
′ M
B

B
′′ .
Di:o:º)n\¸ 1ii. (1) Descompunerea elementelor bazei B în baza B se reali-
zeaz˘ a evident în felul urm˘ ator:

e
1
= 1 e
1
+ 0 e
2
+... + 0 e
n
,
e
2
= 0 e
1
+ 1 e
2
+... + 0 e
n
,

e
n
= 0 e
1
+ 0 e
2
+... + 1 e
n
.
Rezult˘ a ceea ce trebuia demonstrat.
(2) S˘ a utiliz˘ am urm˘ atoarele nota¸tii formale:
e =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e
1
e
2

e
n
¸

¸si e

=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e

1
e

2

e

n
¸

.
Atunci, din defini¸tia matricii de trecere de la o baz˘ a la alta, avem adev˘ arate urm˘ a-
toarele rela¸tii matriceale formale:
e

=
T
M
BB
′ e ¸si e =
T
M
B

B
e

.
Acestea implic˘ a egalit˘ a¸tile
e

=
T
M
BB

T
M
B

B
e


T
M
BB

T
M
B

B
= I
n
.
Cu alte cuvinte, ob¸tinem ceea ce trebuia demonstrat:
M
BB
′ M
B

B
= I
n
⇔M
B

B
= M
−1
BB
′ .
(3) Urm˘ atoarele rela¸tii matriceale formale sunt adev˘ arate:
e

=
T
M
BB
′ e, e
′′
=
T
M
BB
′′ e ¸si e
′′
=
T
M
B

B
′′ e

,
unde
e
′′
=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e
′′
1
e
′′
2

e
′′
n
¸

.
Aceste rela¸tii implic˘ a egalit˘ a¸tile
e
′′
=
T
M
B

B
′′
T
M
BB
′ e ⇒
T
M
BB
′′ =
T
M
B

B
′′
T
M
BB
′ ,
adic˘ a ceea ce trebuia demonstrat.
28 2. GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE
Fie v ∈ V un vector ¸si fie
X =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2

x
n
¸

¸si X

=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x

1
x

2

x

n
¸

coordonatele, scrise pe coloan˘ a, ale vectorului v în bazele
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ ¸si B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦.
Inoiozi¸ 1i\ 2.2.2. Urm˘atoarea rela¸ tie matriceal˘a de schimbare a coordonatelor
este adev˘arat˘a:
X = M
BB
′ X

.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Deoarece (x

1
, x

2
, ..., x

n
) sunt coordonatele vectorului v în
baza B

, rezult˘ a c˘ a avem
v =
n
¸
i=1
x

i
e

i
.
Folosind matricea de trecere de la baza B la baza B

, aceast˘ a rela¸tie se poate scrie
sub forma
v =
n
¸
i=1
n
¸
j=1
x

i
a
ij
e
j
.
În acela¸si timp, deoarece (x
1
, x
2
, ..., x
n
) sunt coordonatele vectorului v în baza B,
avem rela¸tia
v =
n
¸
j=1
x
j
e
j
.
În concluzie, din ultimele dou˘ a egalit˘ a¸ti ob¸tinem egalit˘ a¸tile de coordonate:
x
j
=
n
¸
i=1
x

i
a
ij
, ∀ j = 1, n.
Aceste egalit˘ a¸ti scrise la nivel matriceal conduc la ceea ce aveam de demonstrat.
Conoi\n·i 2.2.1. Urm˘atoarea rela¸ tie matriceal˘a de schimbare a coordonatelor
este adev˘arat˘a:
X

= M
−1
BB
′ X = M
B

B
X.
Lxi:ii·i 2.2.3. Fie vectorul v = (1, 2, 3) ¸ si bazele
B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)¦
¸ si
B

= ¦e

1
= (1, 0, 0), e

2
= (1, 1, 0), e

3
= (1, 1, 1)¦
în spa¸ tiul vectorial
R
R
3
. Atunci avem adev˘arate egalit˘a¸ tile

e

1
= 1 e
1
+ 0 e
2
+ 0 e
3
,
e

2
= 1 e
1
+ 1 e
2
+ 0 e
3
,
e

3
= 1 e
1
+ 1 e
2
+ 1 e
3
,
2.2. COORDONATE. SCHIMB
˘
ARI DE COORDONATE 29
adic˘a avem
M
BB
′ =

¸
1 1 1
0 1 1
0 0 1
¸

.
Este evident c˘a vectorul v are coordonatele
X =

¸
1
2
3
¸

în baza canonic˘a B. Fie
X

=

¸
x

1
x

2
x

3
¸

coordonatele vectorului v în baza B

. Din rela¸ tia de schimbare a coordonatelor de-
ducem c˘a

¸
x

1
x

2
x

3
¸

=

¸
1 1 1
0 1 1
0 0 1
¸

−1

¸
1
2
3
¸

=

¸
1 −1 0
0 1 −1
0 0 1
¸

¸
1
2
3
¸

=

¸
−1
−1
3
¸

.
Lxi:ii·i 2.2.4. Fie vectorul f = X
2
−2X + 5 ¸ si bazele
B = ¦e
1
= 1, e
2
= X, e
3
= X
2
¦
¸ si
B

= ¦e

1
= 2X, e

2
= 3, e

3
= X
2
−1¦
în spa¸ tiul vectorial
R
R
2
[X]. Atunci avem adev˘arate egalit˘a¸tile

e

1
= 0 e
1
+ 2 e
2
+ 0 e
3
,
e

2
= 3 e
1
+ 0 e
2
+ 0 e
3
,
e

3
= −1 e
1
+ 0 e
2
+ 1 e
3
,
adic˘a avem
M
BB
′ =

¸
0 3 −1
2 0 0
0 0 1
¸

.
Este evident c˘a vectorul f are coordonatele
X =

¸
5
−2
1
¸

în baza canonic˘a B. Fie
X

=

¸
x

1
x

2
x

3
¸

30 2. GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE
coordonatele vectorului f în baza B

. Din rela¸tia de schimbare a coordonatelor de-
ducem c˘a

¸
x

1
x

2
x

3
¸

=

¸
0 3 −1
2 0 0
0 0 1
¸

−1

¸
5
−2
1
¸

=
=

¸
0 1/2 0
1/3 0 1/3
0 0 1
¸

¸
5
−2
1
¸

=

¸
−1
2
1
¸

.
2.3. Produse scalare. Lungimi ¸si unghiuri
Pe întreg parcursul acestei sec¸tiuni vom considera c˘ a câmpul de scalari (K, +, )
este corpul numerelor reale (R, +, ). Fie V un R-spa¸tiu vectorial.
Diii:i¸ 1i\ 2.3.1. O aplica¸ tie <, >: V V →R, satisf˘acând propriet˘a¸ tile
(1) < v, w >=< w, v >, ∀ v, w ∈ V (simetrie);
(2) < v
1
+v
2
, w >=< v
1
, w > + < v
2
, w >, ∀ v
1
, v
2
, w ∈ V (aditivitate);
(3) < λv, w >= λ < v, w >, ∀ λ ∈ R, ∀ v, w ∈ V (omogeneitate);
(4) < v, v >≥ 0, ∀ v ∈ V, cu ” = ” dac˘a ¸ si numai dac˘a v = 0
V
(pozitiv
definire),
se nume¸ ste produs scalar pe spa¸ tiul vectorial real
R
V.
Diii:i¸ 1i\ 2.3.2. Un spa¸ tiu vectorial real
R
V, înzestrat cu un produs scalar
<, >, se nume¸ ste spa¸tiu euclidian.
Lxi:ii·i 2.3.1. Fie v = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
¸ si w = (y
1
, y
2
, y
3
) ∈ R
3
doi vectori
arbitrari ai spa¸tiului vectorial
R
R
3
. S˘a ar˘at˘am c˘a aplica¸tia
< v, w >
def
= x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
∈ R
este un produs scalar pe
R
R
3
. Pentru aceasta trebuie s˘a demonstr˘am cele patru
propriet˘a¸ ti care definesc un produs scalar. Simetria rezult˘a imediat din urm˘atoarele
egalit˘a¸ ti:
< v, w >= x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
= y
1
x
1
+y
2
x
2
+y
3
x
3
=< w, v > .
Luând un scalar arbitrar λ ∈ R, omogeneitatea rezult˘a din rela¸ tiile:
< λv, w >= (λx
1
)y
1
+ (λx
2
)y
2
+ (λx
3
)y
3
= λ(x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
) = λ < v, w > .
Prin analogie, rezult˘a ¸ si proprietatea de aditivitate a aplica¸ tiei <, >. Pentru a
demonstra proprietatea de pozitiv definire s˘a observ˘am c˘a avem
< v, v >= x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
≥ 0,
cu ” = ” dac˘a ¸ si numai dac˘a x
1
= x
2
= x
3
= 0. În concluzie, (R
3
, <, >) este un
spa¸ tiu euclidian.
Lxi:ii·i 2.3.2. S˘a ar˘at˘am c˘a aplica¸tia
< f, g >
def
=

1
−1
f(x)g(x)dx ∈ R,
2.3. PRODUSE SCALARE. LUNGIMI ¸ SI UNGHIURI 31
unde f, g sunt polinoame de grad cel mult doi, este un produs scalar pe
R
R
2
[X].
Este evident c˘a avem proprietatea de simetrie:
< f, g >=

1
−1
f(x)g(x)dx =

1
−1
g(x)f(x)dx =< g, f > .
Luând un scalar arbitrar λ ∈ R, omogeneitatea rezult˘a din rela¸ tiile:
< λf, g >=

1
−1
[λf(x)]g(x)dx = λ

1
−1
f(x)g(x)dx = λ < f, g > .
Printr-un calcul simplu, folosind proprietatea de aditivitate a integralei, rezult˘a ¸ si
proprietatea de aditivitate a aplica¸ tiei <, > . Pentru a demonstra proprietatea de
pozitiv definire s˘a observ˘am c˘a inegalitatea f
2
(x) ≥ 0, ∀ x ∈ [−1, 1], implic˘a ine-
galitatea integral˘a
< f, f >=

1
−1
f
2
(x)dx ≥ 0.
Mai mult, s˘a presupunem c˘a avem < f, f >= 0. Din punct de vedere geometric
aceasta înseamn˘a c˘a aria subgraficului func¸tiei pozitive f
2
≥ 0 este nul˘a. Îns˘a
aceast˘a arie este nul˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a f(x) = 0, ∀ x ∈ [−1, 1]. Cu alte cuvinte,
avem < f, f >= 0 dac˘a ¸ si numai dac˘a f = O. În concluzie, (R
2
[X], <, >) este un
spa¸ tiu euclidian.
1ioni:\ 2.3.1 (inegalitatea Cauchy). În orice spa¸ tiu euclidian (V, <, >) pro-
dusul scalar satisface urm˘atoarea inegalitate Cauchy:
< v, w >
2
≤< v, v > < w, w >, ∀ v, w ∈ V,
cu ” = ” dac˘a ¸ si numai dac˘a v ¸ si w sunt liniar dependen¸ ti.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a presupunem c˘ a w = 0. Atunci avem < w, w >= 0. Pe de
alt˘ a parte, folosind aditivitatea produsului scalar, ob¸tinem
< v, 0 > + < v, 0 >=< v, 0 >, ∀ v ∈ V,
adic˘ a < v, 0 >= 0, ∀ v ∈ V. Cu alte cuvinte, inegalitatea Cauchy este adev˘ arat˘ a în
acest caz.
S˘ a presupunem acum c˘ a w = 0 ¸si s˘ a lu˘ am un vector arbitrar v ∈ V. Pozitiv
definirea produsului scalar implic˘ a inegalitatea
< v +αw, v +αw >≥ 0, ∀ α ∈ R.
Folosind aditivitatea ¸si omogeneitatea produsului scalar, deducem c˘ a
< w, w > α
2
+ 2α < v, w > + < v, v >≥ 0, ∀ α ∈ R.
Prin urmare trebuie ca discriminantul ecua¸tiei de grad doi s˘ a fie negativ, adic˘ a
∆ = 4 < v, w >
2
−4 < w, w >< v, v >≤ 0.
Mai mult, dac˘ a discriminantul este nul rezult˘ a c˘ a exist˘ a α ∈ R astfel încât
v +αw = 0,
adic˘ a v ¸si w sunt liniar dependen¸ti. Rezult˘ a ceea ce aveam de demonstrat.
32 2. GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE
Conoi\n·i 2.3.1. Fie (V, <, >) un spa¸ tiu euclidian. Atunci func¸ tia
[[ [[ : V →R,
definit˘a prin
[[v[[ =

< v, v >, ∀ v ∈ V,
verific˘a urm˘atoarele propriet˘a¸ ti:
(1) [[v[[ ≥ 0, ∀ v ∈ V, cu ” = ” dac˘a ¸ si numai dac˘a v = 0
V
;
(2) [[λv[[ = [λ[ [[v[[, ∀ λ ∈ R, ∀ v ∈ V ;
(3) [[v +w[[ ≤ [[v[[ +[[w[[, ∀ v, w ∈ V, (inegalitatea triunghiului).
Di:o:º)n\¸ 1ii. Pozitiv definirea ¸si omogeneitatea produsului scalar implic˘ a
imediat propriet˘ a¸tile (1) ¸si (2). Folosind propriet˘ a¸tile produsului scalar ¸si inegali-
tatea lui Cauchy, deducem inegalitatea triunghiului:
[[v +w[[
2
= < v +w, v +w >=< v, v > +2 < v, w > + < w, w >≤
≤ [[v[[
2
+[[w[[
2
+ 2 [ < v, w > [ ≤
≤ [[v[[
2
+[[w[[
2
+ 2 [[v[[ [[w[[ = ([[v[[ +[[w[[)
2
, ∀ v, w ∈ V.

Diii:i¸ 1i\ 2.3.3. Func¸ tia [[ [[ : V →R, definit˘a prin
[[v[[ =

< v, v >, ∀ v ∈ V,
se nume¸ ste norma (lungimea) euclidian˘a a spa¸ tiului euclidian (V, <, >).
Lxi:ii·i 2.3.3. S˘a calcul˘am lungimea (norma) vectorului v = (1, 2, 3) în
spa¸ tiul euclidian (R
3
, <, >). Folosind defini¸ tia produsului scalar pe spa¸ tiul vectorial
real R
3
, ob¸ tinem
[[v[[ =

< v, v > =

1
2
+ 2
2
+ 3
2
=

14.
Lxi:ii·i 2.3.4. S˘a calcul˘am lungimea (norma) vectorului f = X în spa¸tiul
euclidian (R
2
[X], <, >). Folosind defini¸tia produsului scalar pe spa¸ tiul vectorial real
R
2
[X], ob¸tinem
[[f[[ =

< f, f > =

1
−1
f
2
(x)dx =

1
−1
x
2
dx =

2
3
.
Diii:i¸ 1i\ 2.3.4. Fie (V, <, >) un spa¸tiu euclidian ¸ si fie v, w ∈ V `¦0
V
¦ doi
vectori arbitrari nenuli. Atunci, num˘arul real θ ∈ [0, π], definit de rela¸ tia
cos θ =
< v, w >
[[v[[ [[w[[
∈ [−1, 1],
se nume¸ ste unghiul dintre v ¸ si w în spa¸tiul euclidian (V, <, >).
Lxi:ii·i 2.3.5. S˘a calcul˘am unghiul dintre vectorii
v = (1, 2, 3) ¸ si w = (3, 2, 0)
în spa¸ tiul euclidian (R
3
, <, >). Conform defini¸tiei produsului scalar pe spa¸tiul vec-
torial real R
3
, avem
< v, w >=< (1, 2, 3), (3, 2, 0) >= 1 3 + 2 2 + 3 0 = 7,
2.3. PRODUSE SCALARE. LUNGIMI ¸ SI UNGHIURI 33
[[v[[ =

1
2
+ 2
2
+ 3
2
=

14 ¸ si [[w[[ =

3
2
+ 2
2
+ 0
2
=

13.
În concluzie, ob¸ tinem
cos θ =
< v, w >
[[v[[ [[w[[
=
7

14

13
=

7
26
⇔θ = arccos

7
26
.
Lxi:ii·i 2.3.6. S˘a calcul˘am unghiul dintre vectorii
f = X ¸ si g = X
2
în spa¸tiul euclidian (R
2
[X], <, >). Conform defini¸ tiei produsului scalar pe spa¸tiul
vectorial real R
2
[X], avem
< f, g >=

1
−1
x
3
dx = 0.
Deducem c˘a cos θ = 0, adic˘a θ = π/2.
Diii:i¸ 1i\ 2.3.5. Doi vectori nenuli v, w ∈ V `¦0
V
¦ sunt ortogonali (perpen-
diculari) în spa¸tiul euclidian (V, <, >) dac˘a
< v, w >= 0.
În aceast˘a situa¸ tie, vom folosi nota¸ tia v ⊥ w.
Inoiozi¸ 1i\ 2.3.1. Orice doi vectori nenuli ortogonali v ⊥ w în spa¸ tiul eucli-
dian (V, <, >) sunt liniar independen¸ ti.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie α, β ∈ R astfel încât αv +βw = 0
V
, unde
< v, w >= 0.
Aplicând în egalitatea precedent˘ a produsul scalar cu vectorul v, ob¸tinem
α < v, v > +β < w, v >= 0,
adic˘ a α = 0. Analog, f˘ acând produsul scalar al egalit˘ a¸tii de mai sus cu vectorul w,
deducem c˘ a β = 0. În concluzie, mul¸timea ¦v, w¦ este liniar independent˘ a.
Conoi\n·i 2.3.2. Fie (V, <, >) un spa¸ tiu euclidian de dimensiune
dim
R
V = n ≥ 1.
În acest context, orice mul¸ time de n vectori ortogonali unul pe cel˘alalt formeaz˘a o
baz˘a a spa¸tiului euclidian (V, <, >).
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie mul¸timea de vectori B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ ⊆
R
V, unde
e
i
⊥ e
j
, ∀ i, j = 1, n, i = j.
Conform propozi¸tiei anterioare, deducem c˘ a mul¸timea B este liniar independent˘ a.
Deoarece avem
dim
R
V = n,
rezult˘ a c˘ a mul¸timea B este de fapt baz˘ a în spa¸tiului euclidian (V, <, >).
34 2. GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE
2.4. Baze ortonormate. Complemente ortogonale
Fie B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ o baz˘ a în spa¸tiul euclidian (V, <, >), unde dim
R
V = n.
Diii:i¸ 1i\ 2.4.1. Spunem c˘a baza B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ este o baz˘a ortonor-
mat˘a a spa¸ tiului euclidian (V, <, >) dac˘a sunt adev˘arate propriet˘a¸tile:
e
i
⊥ e
j
, ∀ i, j = 1, n, i = j ¸ si [[e
i
[[ = 1, ∀ i = 1, n.
Oiºin\\¸ 1i\ 2.4.1. O baz˘a B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ este ortonormat˘a în spa¸tiul
euclidian (V, <, >) dac˘a sunt adev˘arate propriet˘a¸tile:
< e
i
, e
j
>= 0, ∀ i, j = 1, n, i = j ¸ si < e
i
, e
i
>= 1, ∀ i = 1, n.
Lxi:ii·i 2.4.1. În spa¸ tiul euclidian (R
3
, <, >) baza canonic˘a
B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)¦
este o baz˘a ortonormat˘a deoarece, prin calcule simple, deducem c˘a
e
1
⊥ e
2
⊥ e
3
⊥ e
1
¸ si [[e
1
[[ = [[e
2
[[ = [[e
3
[[ = 1.
Lxi:ii·i 2.4.2. În spa¸ tiul euclidian (R
2
[X], <, >) baza canonic˘a
B = ¦e
1
= 1, e
2
= X, e
3
= X
2
¦
nu este o baz˘a ortonormat˘a deoarece
[[e
1
[[ = [[1[[ =

1
−1
dx =

2 = 1,
[[e
2
[[ = [[X[[ =

1
−1
x
2
dx =

2
3
= 1,
[[e
3
[[ = [[X
2
[[ =

1
−1
x
4
dx =

2
5
= 1
¸ si, mai mult, avem
< e
1
, e
3
>=< 1, X
2
>=

1
−1
x
2
dx =
2
3
= 0.
În studiul spa¸tiilor euclidiene este mult mai convenabil s˘ a utiliz˘ am baze ortonor-
mate decât baze neortonormate deoarece primele furnizeaz˘ a importante propriet˘ a¸ti
geometrice ale spa¸tiului. În consecin¸t˘ a, vom detalia în continuare un procedeu prin
care putem asocia unei baze neortonormate o baz˘ a nou˘ a, care este ortonormat˘ a.
Evident, un asemenea procedeu ne asigur˘ a de faptul c˘ a în orice spa¸tiu euclidian
exist˘ a cel pu¸tin o baz˘ a ortonormat˘ a.
1ioni:\ 2.4.1 (Procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt). Fie
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
o baz˘a neortonormat˘a a spa¸ tiului euclidian (V, <, >), unde dim
R
V = n. În acest
context, se poate construi o nou˘a baz˘a
GS(B) = ¦f
1
, f
2
, ..., f
n
¦
care este ortonormat˘a în spa¸ tiul euclidian (V, <, >) ¸ si a c˘arei construc¸ tie este
furnizat˘a de baza ini¸ tial˘a B.
2.4. BAZE ORTONORMATE. COMPLEMENTE ORTOGONALE 35
Di:o:º)n\¸ 1ii. Pornind de la elementele bazei B, construim sistemul de vec-
tori
B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦
ale c˘ arui elemente sunt definite în felul urm˘ ator:
e

1
= e
1
;
e

2
= e
2
+k
21
e

1
, k
21
∈ R;
e

3
= e
3
+k
31
e

1
+k
32
e

2
, k
31
, k
32
∈ R;

e

i
= e
i
+k
i1
e

1
+k
i2
e

2
+... +k
ii−1
e

i−1
, k
im
∈ R, ∀ m = 1, i −1;

e

n
= e
n
+k
n1
e

1
+k
n2
e

2
+... +k
nn−1
e

n−1
, k
nm
∈ R, ∀ m = 1, n −1.
Vom ar˘ ata în continuare c˘ a mul¸timea de vectori B

reprezint˘ a un sistem de
generatori pentru spa¸tiul euclidian (V, <, >). Pentru aceasta vom demonstra prin
induc¸tie dup˘ a i ∈ ¦1, 2, ..., n¦ c˘ a avem
L(¦e
1
, e
2
, ..., e
i
¦) = L(¦e

1
, e

2
, ..., e

i
¦).
Pentru i = 1 este evident c˘ a avem
L(¦e
1
¦) = L(¦e

1
¦).
S˘ a consider˘ am i ∈ ¦2, 3, ..., n¦ ¸si s˘ a presupunem c˘ a
L(¦e
1
, e
2
, ..., e
i−1
¦) = L(¦e

1
, e

2
, ..., e

i−1
¦).
Atunci, din ipoteza de induc¸tie ¸si modul de de construc¸tie al vectorului e

i
, deducem
egalit˘ a¸tile:
L(¦e
1
, e
2
, ..., e
i
¦) = L(¦e
1
, e
2
, ..., e
i−1
¦) +L(¦e
i
¦) =
= L(¦e

1
, e

2
, ..., e

i−1
¦) +L(¦e
i
¦) =
= L(¦e

1
, e

2
, ..., e

i−1
, e
i
¦) =
= L(¦e

1
, e

2
, ..., e

i−1
, e

i
¦).
În concluzie, avem
L(¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦) = L(¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦) = V,
adic˘ a B

este un sistem de generatori pentru spa¸tiul euclidian (V, <, >).
Pentru ca sistemul de vectori B

s˘ a fie ¸si liniar independent, vom alege constan-
tele k
ij
∈ R, i = 2, n, j = 1, i −1, astfel încât vectorii mul¸timii B

s˘ a fie ortogonali
unul pe cel˘ alalt. Pentru aceasta trebuie ca urm˘ atoarele condi¸tii s˘ a fie adev˘ arate:
< e

i
, e

j
>= 0, ∀ i = 1, n, j = 1, i −1.
Impunând aceste condi¸tii vectorilor din B

¸si ¸tinând cont de modul de de construc¸tie
al vectorilor e

i
, ∀ i = 1, n, deducem c˘ a trebuie s˘ a avem adev˘ arate egalit˘ a¸tile
< e
i
, e

j
> +k
ij
< e

j
, e

j
>= 0, ∀ i = 1, n, j = 1, i −1,
36 2. GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE
adic˘ a trebuie s˘ a lu˘ am constantele
k
ij
= −
< e
i
, e

j
>
< e

j
, e

j
>
=
< e
i
, e

j
>
[[e

j
[[
2
, ∀ i = 1, n, j = 1, i −1.
În concluzie, sistemul de vectori B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦, construit cu ajutorul
constantelor de mai sus, reprezint˘ a o baz˘ a de vectori ortogonali pentru spa¸tiul
euclidian (V, <, >). Luând acum mul¸timea de vectori
GS(B) = ¦f
1
, f
2
, ..., f
n
¦,
unde
f
i
=
1
[[e

i
[[
e

i
, ∀ i = 1, n,
g˘ asim ceea ce aveam de demonstrat. Cu alte cuvinte, mul¸timea de vectori GS(B)
este o baz˘ a ortonormat˘ a a spa¸tiului euclidian (V, <, >). Evident, aceast˘ a baz˘ a este
furnizat˘ a de baza neortonormat˘ a ini¸tial˘ a B.
Lxi:ii·i 2.4.3. Utilizând procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt, s˘a
ortonorm˘am baza canonic˘a
B = ¦e
1
= 1, e
2
= X, e
3
= X
2
¦
în spa¸ tiul euclidian (R
2
[X], <, >). Pentru aceasta, vom lua vectorul
e

1
= e
1
= 1.
S˘a consider˘am acum vectorul
e

2
= e
2
+k
21
e

1
= X +k
21
, k
21
∈ R,
unde constanta k
21
o determin˘am din urm˘atoarea condi¸ tie de ortogonalitate:
< e

2
, e

1
>= 0 ⇔

1
−1
(x +k
21
)dx = 0 ⇔

x
2
2
+k
21
x

1
−1
= 0 ⇔k
21
= 0.
Prin urmare, avem
e

2
= X.
S˘a consider˘am ¸ si vectorul
e

3
= e
3
+k
31
e

1
+k
32
e

2
= X
2
+k
32
X +k
31
, k
31
, k
32
∈ R,
unde constantele k
31
¸ si k
32
le determin˘am din urm˘atoarele condi¸tii de ortogonali-
tate:

< e

3
, e

1
>= 0
< e

3
, e

2
>= 0


1
−1
(x
2
+k
32
x +k
31
)dx = 0

1
−1
(x
3
+k
32
x
2
+k
31
x)dx = 0

x
3
3
+k
32
x
2
2
+k
31
x

1
−1
= 0

x
4
4
+k
32
x
3
3
+k
31
x
2
2

1
−1
= 0

2
3
+ 2k
31
= 0
2
3
k
32
= 0

k
31
= −
1
3
k
32
= 0.
Prin urmare, avem
e

3
= X
2

1
3
.
2.4. BAZE ORTONORMATE. COMPLEMENTE ORTOGONALE 37
S˘a calcul˘am acum normele vectorilor e

1
, e

2
¸ si e

3
. Avem evident c˘a
[[e

1
[[ =

1
−1
dx =

2,
[[e

2
[[ =

1
−1
x
2
dx =

2
3
,
[[e

3
[[ =

1
−1

x
2

1
3

2
dx =

8
45
.
Baza ortonormat˘a ob¸tinut˘a în urma procedeului Gramm-Schmidt este
GS(B) = ¦f
1
, f
2
, f
3
¦,
unde
f
1
=
1
[[e

1
[[
e

1
=
1

2
,
f
2
=
1
[[e

2
[[
e

2
=

3
2
X,
f
3
=
1
[[e

3
[[
e

3
=

45
8

X
2

1
3

.
Lxi:ii·i 2.4.4. Utilizând procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt, s˘a
ortonorm˘am baza
B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (1, 1, 0), e
3
= (1, 1, 1)¦
în spa¸ tiul euclidian (R
3
, <, >). Pentru aceasta, vom lua vectorul
e

1
= e
1
= (1, 0, 0).
S˘a consider˘am acum vectorul
e

2
= e
2
+k
21
e

1
= (1, 1, 0) +k
21
(1, 0, 0) = (1 +k
21
, 1, 0), k
21
∈ R,
unde constanta k
21
o determin˘am din urm˘atoarea condi¸ tie de ortogonalitate:
< e

2
, e

1
>= 0 ⇔< (1 +k
21
, 1, 0), (1, 0, 0) >= 0 ⇔1 +k
21
= 0 ⇔k
21
= −1.
Prin urmare, avem
e

2
= (0, 1, 0).
S˘a consider˘am ¸ si vectorul
e

3
= e
3
+k
31
e

1
+k
32
e

2
=
= (1, 1, 1) +k
31
(1, 0, 0) +k
32
(0, 1, 0) =
= (1 +k
31
, 1 +k
32
, 1), k
31
, k
32
∈ R,
unde constantele k
31
¸ si k
32
le determin˘am din urm˘atoarele condi¸tii de ortogonali-
tate:

< e

3
, e

1
>= 0
< e

3
, e

2
>= 0

< (1 +k
31
, 1 +k
32
, 1), (1, 0, 0) >= 0
< (1 +k
31
, 1 +k
32
, 1), (0, 1, 0) >= 0

1 +k
31
= 0
1 +k
32
= 0

k
31
= −1
k
32
= −1.
Prin urmare, avem
e

3
= (0, 0, 1).
38 2. GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE
Deoarece avem [[e

1
[[ = [[e

2
[[ = [[e

3
[[ = 1, rezult˘a c˘a baza ortonormat˘a ob¸ tinut˘a în
urma procedeului Gramm-Schmidt este exact baza canonic˘a a spa¸tiului euclidian
(R
3
, <, >), ¸ si anume
GS(B) = ¦f
1
= e

1
= (1, 0, 0), f
2
= e

2
= (0, 1, 0), f
3
= e

3
= (0, 0, 1)¦.
Diii:i¸ 1i\ 2.4.2. Fie W un subspa¸ tiu vectorial al spa¸ tiului euclidian (V, <, >).
Submul¸timea
W

= ¦v ∈ V [ v ⊥ w, ∀ w ∈ W¦
se nume¸ ste complementul ortogonal al subspa¸tiului vectorial W în spa¸tiul eucli-
dian (V, <, >).
1ioni:\ 2.4.2. Complementul ortogonal W

al subspa¸ tiului vectorial W în
spa¸ tiul euclidian (V, <, >) este un subspa¸ tiu vectorial al spa¸ tiului euclidian (V, <, >).
Mai mult, complementul ortogonal verific˘a rela¸ tia de complementaritate
V = W ⊕W

.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a demonstr˘ am întâi c˘ a W

este un subspa¸tiu vectorial al
spa¸tiului euclidian (V, <, >). Pentru a demonstra acest lucru vom utiliza criteriul
de subspa¸tiu. Fie doi vectori arbitrari v
1
, v
2
∈ W

. Din defini¸tia complementului
ortogonal W

rezult˘ a c˘ a avem
< v
1
, w >=< v
2
, w >= 0, ∀ w ∈ W.
Atunci, printr-un calcul simplu, deducem c˘ a avem
< v
1
+v
2
, w >=< v
1
, w > + < v
2
, w >= 0, ∀ w ∈ W,
adic˘ a v
1
+v
2
∈ W

. S˘ a lu˘ am acum un scalar arbitrar α ∈ R ¸si un vector arbitrar
v ∈ W

. Atunci, este evident c˘ a avem
< v, w >= 0, ∀ w ∈ W.
Prin urmare, deducem c˘ a avem
< αv, w >= α < v, w >= 0, ∀ w ∈ W,
adic˘ a αv ∈ W

. În concluzie, W

este un subspa¸tiu vectorial al lui V.
S˘ a demonstr˘ am acum c˘ a subspa¸tiile W ¸si W

se afl˘ a în sum˘ a direct˘ a. Pentru
aceasta fie v ∈ W ∩ W

. Rezult˘ a c˘ a
< v, w >= 0, ∀ w ∈ W.
Particularizând w = v, ob¸tinem c˘ a < v, v >= 0, adic˘ a v = 0
V
. Prin urmare, avem
W ∩ W

= ¦0
V
¦,
adic˘ a
W ⊕W


R
V.
Pentru a ar˘ ata c˘ a subspa¸tiul sum˘ a direct˘ a W ⊕ W

coincide cu întreg spa¸tiul V ,
vom demonstra c˘ a orice vector al spa¸tiului V se descompune în mod unic ca suma
dintre un vector al lui W ¸si un vector al lui W

. Pentru aceasta fie
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
p
¦
o baz˘ a ortonormat˘ a în subspa¸tiul W, unde p = dim
R
W, ¸si fie v ∈ V un vector
arbitrar. S˘ a consider˘ am vectorul
w =< v, e
1
> e
1
+ < v, e
2
> e
2
+...+ < v, e
p
> e
p
∈ W.
2.4. BAZE ORTONORMATE. COMPLEMENTE ORTOGONALE 39
Vom demonstra c˘ a v −w ∈ W

. Pentru aceasta este suficient s˘ a observ˘ am c˘ a avem
< v −w, e
i
>=< v, e
i
> − < w, e
i
>=< v, e
i
> − < v, e
i
>= 0, ∀ i = 1, n.
În concluzie, avem descompunerea unic˘ a
v = w + (v −w),
unde w ∈ W ¸si v −w ∈ W

. Cu alte cuvinte, ob¸tinem egalitatea
W ⊕W

= V.

Conoi\n·i 2.4.1. Fie W un subspa¸ tiu al spa¸ tiului euclidian (V, <, >) ¸ si fie
v ∈ V un vector arbitrar. Atunci exist˘a ¸ si sunt unici ni¸ ste vectori w ∈ W ¸ si
w

∈ W

astfel încât
v = w +w

.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Proprietaea din corolar este evident˘ a din rela¸tia
V = W ⊕W

.

Diii:i¸ 1i\ 2.4.3. Fie W un subspa¸ tiu al spa¸ tiului euclidian (V, <, >) ¸ si fie
v ∈ V un vector arbitrar. Vectorii w ∈ W ¸ si w

∈ W

, cu proprietatea
v = w +w

,
se numesc proiec¸tiile vectorului v pe subspa¸ tiile W ¸ si W

.
Lxi:ii·i 2.4.5. Fie subspa¸ tiul vectorial
W = ¦(x, 0) [ x ∈ R¦ ≤
R
R
2
.
S˘a calcul˘am complementul ortogonal W

în spa¸ tiul euclidian (R
2
, <, >) ¸ si s˘a de-
termin˘am proiec¸ tiile vectorului v = (1, 2) pe subspa¸ tiile W ¸ si W

. Pentru aceasta
s˘a observ˘am c˘a
dim
R
W = 1.
O baz˘a în W este
B = ¦e
1
= (1, 0)¦.
C˘aut˘am acum to¸ ti vectorii (x, y) ∈ R
2
astfel încât
< (x, y), (1, 0) >= 0.
Rezult˘a c˘a x = 0. Prin urmare, complementul ortogonal al subspa¸ tiului W este
subspa¸ tiul
W

= ¦(0, y) [ y ∈ R¦.
Din teorema precedent˘a deducem c˘a
R
2
= W ⊕W

.
Evident avem descompunerea unic˘a
(1, 2) = (1, 0) + (0, 2),
unde (1, 0) ∈ W ¸ si (0, 2) ∈ W

. Este important de remarcat c˘a, din punct de vedere
geometric, proiec¸tiile vectorului v = (1, 2) pe subspa¸ tiile W ¸ si W

, adic˘a vectorii
(1, 0) ∈ W ¸ si (0, 2) ∈ W

, reprezint˘a exact coordonatele proiec¸tiilor ortogonale ale
punctului P(1, 2) pe axele de coordonate Ox ¸ si Oy.
40 2. GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE
Lxi:ii·i 2.4.6. Fie subspa¸ tiul vectorial
W = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x +y +z = 0¦ ≤
R
R
3
.
S˘a calcul˘am complementul ortogonal W

în spa¸ tiul euclidian (R
3
, <, >) ¸ si s˘a deter-
min˘am proiec¸tiile vectorului v = (1, 2, 3) pe subspa¸ tiile W ¸ si W

. Pentru aceasta
s˘a observ˘am c˘a avem
W = ¦(x, y, −x −y) [ x, y ∈ R¦.
Rezult˘a c˘a
dim
R
W = 2.
O baz˘a în W este
B = ¦e
1
= (1, 0, −1), e
2
= (0, 1, −1)¦.
C˘aut˘am acum to¸ ti vectorii (x, y, z) ∈ R
3
astfel încât

< (x, y, z), (1, 0, −1) >= 0
< (x, y, z), (0, 1, −1) >= 0

x −z = 0
y −z = 0.
.
Rezult˘a c˘a x = y = z. Prin urmare, complementul ortogonal al subspa¸tiului W este
subspa¸ tiul
W

= ¦(α, α, α) [ α ∈ R¦.
Din teorema precedent˘a deducem c˘a
R
3
= W ⊕W

.
Atunci exist˘a x, y, α ∈ R astfel încât s˘a avem descompunerea
(1, 2, 3) = (x, y, −x −y) + (α, α, α),
unde (x, y, −x −y) ∈ W ¸ si (α, α, α) ∈ W

. Rezult˘a c˘a avem sistemul

x +α = 1
y +α = 2
−x −y +α = 3,
a c˘arui solu¸ tie este x = −1, y = 0 ¸ si α = 2.
În concluzie, proiec¸ tiile vectorului v = (1, 2, 3) pe subspa¸ tiile W ¸ si W

sunt
w = (−1, 0, 1) ∈ W ¸ si w

= (2, 2, 2) ∈ W

.
Cu alte cuvinte, avem adev˘arat˘a descompunerea unic˘a
(1, 2, 3) = (−1, 0, 1) + (2, 2, 2),
unde (−1, 0, 1) ∈ W ¸ si (2, 2, 2) ∈ W

.
CAPITOLUL 3
APLICA¸ TII LINIARE
În studiul structurilor algebrice de grup, inel sau corp, un rol extrem de im-
portant este jucat de morfismele ¸si, mai ales, de izomorfismele de grupuri, inele
sau corpuri. Prin analogie, un rol important în studiul spa¸tiilor vectoriale este
jucat de morfismele de spa¸ tii vectoriale numite, pe scurt, aplica¸ tii liniare. Un rol
aparte este jucat de izomorfismele de spa¸tii vectoriale, reprezentate de aplica¸tiile
liniare bijective. Aceste izomorfisme scot în eviden¸t˘ a anumite spa¸tii vectoriale care,
din cauz˘ a c˘ a sunt izomorfe cu o clas˘ a întreag˘ a de alte spa¸tii vectoriale, reprezint˘ a
obiectul principal de studiu în algebra liniar˘ a. În acest sens, de exemplu, subliniem
importan¸ta studiului spa¸tiului vectorial real
R
R
n
care este izomorf cu orice spa¸tiu
vectorial real de dimensiune n.
3.1. Defini¸tie. Propriet˘a¸ti. Exemple
Fie V ¸si W dou˘ a K-spa¸tii vectoriale.
Diii:i¸ 1i\ 3.1.1. O aplica¸ tie f : V →W care verific˘a propriet˘a¸tile:
(1) f(v +w) = f(v) +f(w), ∀ v, w ∈ V ;
(2) f(αv) = αf(v), ∀ α ∈ K, ∀ v ∈ V,
se nume¸ ste aplica¸tie liniar˘a sau transformare liniar˘a sau morfism de
spa¸tii vectoriale.
Oiºin\\¸ 1i\ 3.1.1. Mul¸ timea tuturor aplica¸ tiilor liniare de la K-spa¸ tiul vecto-
rial V la K-spa¸ tiul vectorial W se noteaz˘a L
K
(V, W).
Diii:i¸ 1i\ 3.1.2. O aplica¸tie liniar˘a f : V → V se nume¸ ste endomorfism al
K-spa¸ tiului vectorial V.
Oiºin\\¸ 1i\ 3.1.2. Mul¸ timea tuturor endomorfimelor K-spa¸ tiului vectorial V
se noteaz˘a End
K
(V ). Mul¸ timea
(End
K
(V ), +, ◦),
unde ” +” reprezint˘a adunarea func¸ tiilor ¸ si ” ◦ ” reprezint˘a compunerea func¸ tiilor,
are o structur˘a algebric˘a de inel necomutativ.
Diii:i¸ 1i\ 3.1.3. Fie f ∈ L
K
(V, W) o aplica¸ tie liniar˘a. Dac˘a f : V →W este
bijectiv˘a, atunci aplica¸ tia f se nume¸ ste izomorfism de spa¸ tii vectoriale. În aceast˘a
situa¸tie, vom folosi nota¸ tia
V
f
≃ W.
Inoiozi¸ 1i\ 3.1.1. Fie f ∈ L
K
(V, W) o aplica¸ tie liniar˘a. Atunci aplica¸ tia f
verific˘a urm˘atoarele propriet˘a¸ ti:
41
42 3. APLICA¸ TII LINIARE
(1) f(0
V
) = 0
W
;
(2) f(−v) = −f(v), ∀ v ∈ V ;
(3) f(αv +βw) = αf(v) +βf(w), ∀ α, β ∈ K, ∀ v, w ∈ V.
Di:o:º)n\¸ 1ii. (1) Din prima proprietate a unei aplica¸tii liniare deducem c˘ a
f(0
V
+ 0
V
) = f(0
V
) +f(0
V
) ⇔f(0
V
) = f(0
V
) +f(0
V
).
În ultima egalitate, adunând la dreapta cu vectorul −f(0
V
), ob¸tinem
0
W
= f(0
V
).
(2) Din prima proprietate a unei aplica¸tii liniare deducem egalit˘ a¸tile:
f(v + (−v)) = f(v) +f(−v) ⇔f(0
V
) = f(v) +f(−v), ∀ v ∈ V.
Folosind acum proprietatea (1), ob¸tinem
0
W
= f(v) +f(−v) ⇔f(−v) = −f(v), ∀ v ∈ V.
(3) Fie α, β ∈ K doi scalari arbitrari ¸si fie v, w ∈ V doi vectori arbitrari.
Folosind propriet˘ a¸tile unei aplica¸tii liniare deducem imediat egalit˘ a¸tile:
f(αv +βw) = f(αv) +f(βw) = αf(v) +βf(w).

Lxi:ii·i 3.1.1. Fie aplica¸tia f : R
3
→R
2
, definit˘a prin
f(x, y, z) = (x +z, y −z).
Vom demonstra c˘a aplica¸tia f este o aplica¸ tie liniar˘a. Pentru aceasta s˘a consider˘am
(x
1
, y
1
, z
1
), (x
2
, y
2
, z
2
) ∈ R
3
doi vectori arbitrari. Atunci, urm˘atoarele egalit˘a¸ ti sunt adev˘arate:
f((x
1
, y
1
, z
1
) + (x
2
, y
2
, z
2
)) = f(x
1
+x
2
, y
1
+y
2
, z
1
+z
2
) =
= (x
1
+x
2
+z
1
+z
2
, y
1
+y
2
−(z
1
+z
2
)) =
= (x
1
+z
1
, y
1
−z
1
) + (x
2
+z
2
, y
2
−z
2
) =
= f(x
1
, y
1
, z
1
) +f(x
2
, y
2
, z
2
).
Fie acum α ∈ R un scalar arbitrar ¸ si (x, y, z) ∈ R
3
un vector arbitrar. Atunci,
avem egalit˘a¸ tile:
f(α(x, y, z)) = f(αx, αy, αz) =
= (αx +αz, αy −αz) =
= α(x +z, y −z) =
= αf(x, y, z).
În concluzie, aplica¸tia f este o aplica¸tie liniar˘a.
Lxi:ii·i 3.1.2. Fie aplica¸tia f : R
3
→R
2
, definit˘a prin
f(x, y, z) = (x +y, z −x + 1).
Conform propozi¸ tiei anterioare, dac˘a aplica¸ tia f ar fi liniar˘a ar trebui ca ea s˘a
duc˘a vectorul nul din R
3
în vectorul nul din R
2
. Acest lucru nu este îns˘a adev˘arat
deoarece
f(0, 0, 0) = (0, 1) = (0, 0).
3.1. DEFINI ¸ TIE. PROPRIET
˘
A¸ TI. EXEMPLE 43
În concluzie, aplica¸tia f nu este o aplica¸ tie liniar˘a.
Lxi:ii·i 3.1.3. Fie aplica¸tia f : R
2
→R
2
, definit˘a prin
f(x, y) = (x −y, x + siny).
Vom ar˘ata în continuare c˘a, de¸ si aceast˘a aplica¸ tie duce vectorul nul din R
2
în
vectorul nul din R
2
, totu¸ si ea nu este o aplica¸ tie liniar˘a. Acest lucru subliniaz˘a
faptul c˘a condi¸ tia
f(0, 0) = (0, 0)
este una necesar˘a nu ¸ si suficient˘a. S˘a presupunem c˘a aplica¸ tia f este liniar˘a.
Atunci, urm˘atoarea proprietate ar trebui s˘a fie adev˘arat˘a:
f(α(x, y)) = αf(x, y), ∀ α ∈ R, ∀ (x, y) ∈ R
2
.
Aceast˘a proprietate este îns˘a echivalent˘a cu
(α(x −y), αx + sin(αy)) = α(x −y, x + siny), ∀ α ∈ R, ∀ (x, y) ∈ R
2
.
Prin urmare, dac˘a aplica¸ tia f ar fi liniar˘a ar trebui ca urm˘atoarea egalitate trigono-
metric˘a s˘a fie adev˘arat˘a:
sin(αy) = αsiny, ∀ α ∈ R, ∀ y ∈ R.
Aceast˘a egalitate trigonometric˘a nu este îns˘a adev˘arat˘a pentru orice α ∈ R. Spre
exemplu, pentru α = 2 avem
sin(2y) = 2 siny cos y = 2 siny, ∀ y ∈ R`¦2kπ [ k ∈ Z¦.
În concluzie, aplica¸tia f nu este o aplica¸ tie liniar˘a, de¸ si f(0, 0) = (0, 0).
Lxi:ii·i 3.1.4. Fie aplica¸tia D : R
2
[X] →R
1
[X], definit˘a prin
D(f) = f

,
unde f

∈ R
1
[X] reprezint˘a derivata polinomului f ∈ R
2
[X]. Atunci, urm˘atoarele
egalit˘a¸ ti sunt adev˘arate:
D(f +g) = (f +g)

= f

+g

= D(f) +D(g), ∀ f, g ∈ R
2
[X].
Mai mult, avem
D(αf) = (αf)

= αf

= αD(f), ∀ α ∈ R, ∀ f ∈ R
2
[X].
În concluzie, aplica¸ tia D este o aplica¸ tie liniar˘a. Aceast˘a aplica¸tie liniar˘a se nu-
me¸ ste operatorul liniar de derivare.
Lxi:ii·i 3.1.5. Fie aplica¸tia I : R
2
[X] →R
3
[X], definit˘a prin
I(f) =

x
0
f(t)dt,
unde f ∈ R
2
[X]. În acest context, urm˘atoarele egalit˘a¸ ti sunt adev˘arate:
I(f +g) =

x
0
[f(t)+g(t)]dt =

x
0
f(t)dt+

x
0
g(t)dt = I(f)+I(g), ∀ f, g ∈ R
2
[X],
¸ si
I(αf) =

x
0
[αf(t)]dt = α

x
0
f(t)dt = αI(f), ∀ α ∈ R, ∀ f ∈ R
2
[X].
În concluzie, aplica¸tia I este o aplica¸ tie liniar˘a. Aceast˘a aplica¸ tie liniar˘a se nume¸ ste
operatorul liniar de integrare.
44 3. APLICA¸ TII LINIARE
Lxi:ii·i 3.1.6. Fie aplica¸tia T : M
2
(R) →M
2
(R), definit˘a prin
T(A) =
T
A,
unde
T
A ∈ M
2
(R) reprezint˘a transpusa matricii A ∈ M
2
(R). ¸ Tinând cont de pro-
priet˘a¸tile transpusei unei matrici, deducem c˘a avem adev˘arate egalit˘a¸ tile:
T(A+B) =
T
(A+B) =
T
A+
T
B = T(A) +T(B), ∀ A, B ∈ M
2
(R),
¸ si
T(αA) =
T
(αA) = α
T
A = αT(A), ∀ α ∈ R, ∀ A ∈ M
2
(R).
În concluzie, aplica¸ tia T este o aplica¸ tie liniar˘a. Aceast˘a aplica¸tie liniar˘a se nume¸ ste
operatorul liniar de transpunere.
3.2. Nucleul unei aplica¸tii liniare. Injectivitate
Fie f ∈ L
K
(V, W) o aplica¸tie liniar˘ a.
Diii:i¸ 1i\ 3.2.1. Submul¸ timea
Ker(f) = ¦v ∈ V [ f(v) = 0
W
¦ ⊆ V
se nume¸ ste nucleul aplica¸ tiei liniare f.
Inoiozi¸ 1i\ 3.2.1. Nucleul aplica¸tiei liniare f ∈ L
K
(V, W) este un subspa¸ tiu
vectorial al domeniului V. Cu alte cuvinte, avem
Ker(f) ≤
K
V.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Aplic˘ am criteriul de subspa¸tiu. Pentru aceasta, fie doi vectori
arbitrari v, w ∈ Ker(f). Din defini¸tia nucleului deducem c˘ a avem
f(v) = f(w) = 0
W
.
Folosind liniaritatea aplica¸tiei f, rezult˘ a c˘ a avem
f(v +w) = f(v) +f(w) = 0
W
.
Prin urmare v +w ∈ Ker(f). S˘ a consider˘ am acum un scalar arbitrar α ∈ K ¸si un
vector arbitrar v ∈ Ker(f). Rezult˘ a c˘ a avem
f(v) = 0
W
.
Folosind din nou liniaritatea aplica¸tiei f, deducem c˘ a
f(αv) = αf(v) = 0
W
,
adic˘ a αv ∈ Ker(f). În concluzie, conform criteriului de subspa¸tiu, avem
Ker(f) ≤
K
V.

Diii:i¸ 1i\ 3.2.2. Dimensiunea nucleului Ker(f) se nume¸ ste defectul aplica¸tiei
liniare f. În acest context, vom folosi nota¸ tia
def(f) = dim
K
Ker(f).
1ioni:\ 3.2.1 (de caracterizare a injectivit˘ a¸tii unei aplica¸tii liniare). Fie
f ∈ L
K
(V, W) o aplica¸ tie liniar˘a. Atunci, urm˘atoarele afirma¸ tii sunt echivalente:
(1) Aplica¸ tia f este injectiv˘a;
3.2. NUCLEUL UNEI APLICA¸ TII LINIARE. INJECTIVITATE 45
(2) Ker(f) = ¦0
V
¦;
(3) def(f) = 0.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Este evident c˘ a afirma¸tiile (2) ¸si (3) sunt echivalente. S˘ a
demonstr˘ am acum c˘ a (1) ⇒(2). Pentru aceasta, s˘ a presupunem c˘ a aplica¸tia liniar˘ a
f este injectiv˘ a ¸si s˘ a lu˘ am un vector arbitrar v ∈ Ker(f). Deducem c˘ a
f(v) = 0
W
.
Pe de alt˘ a parte, deoarece f este aplica¸tie liniar˘ a, avem
f(0
V
) = 0
W
.
Atunci, din injectivitatea aplica¸tiei f, rezult˘ a c˘ a v = 0
V
. Prin urmare, avem
Ker(f) = ¦0
V
¦.
Reciproc, s˘ a demonstr˘ am c˘ a (2) ⇒(1). Pentru aceasta, s˘ a presupunem c˘ a
Ker(f) = ¦0
V
¦
¸si s˘ a lu˘ am doi vectori arbitrari v, w ∈ V astfel încât
f(v) = f(w).
Deoarece aplica¸tia f este liniar˘ a, egalitatea de mai sus se poate scrie sub forma
f(v) −f(w) = 0
W
⇔f(v −w) = 0
W
⇔v −w ∈ Ker(f) = ¦0
V
¦.
Prin urmare, deducem c˘ a
v −w = 0
V
⇔v = w.
În concluzie, aplica¸tia liniar˘ a f este injectiv˘ a. Rezult˘ a ceea ce aveam de demonstrat.

Lxi:ii·i 3.2.1. Fie aplica¸tia liniar˘a f : R
2
→R
3
, definit˘a prin
f(x, y) = (3x −y, 2x +y, x −2y).
S˘a calcul˘am nucleul aplica¸tiei liniare f. Din defini¸ tia nucleului unei aplica¸ tii liniare
deducem c˘a avem
Ker(f) = ¦(x, y) ∈ R
2
[ f(x, y) = (0, 0, 0)¦ =
= ¦(x, y) ∈ R
2
[ 3x −y = 0, 2x +y = 0, x −2y = 0¦.
Deoarece sistemul liniar

3x −y = 0
2x +y = 0
x −2y = 0
are doar solu¸ tia banal˘a, rezult˘a c˘a
Ker(f) = ¦(0, 0)¦.
Conform teoremei anterioare, deducem c˘a aplica¸ tia liniar˘a f este injectiv˘a.
46 3. APLICA¸ TII LINIARE
Lxi:ii·i 3.2.2. Fie aplica¸ tia liniar˘a de derivare D : R
2
[X] →R
1
[X], definit˘a
prin
D(f) = f

,
unde f ∈ R
2
[X]. S˘a calcul˘am nucleul aplica¸ tiei liniare de derivare D. Avem
Ker(D) = ¦f ∈ R
2
[X] [ D(f) = O¦ =
= ¦f ∈ R
2
[X] [ f

= O¦ =
= ¦c [ c ∈ R¦ ≡ R.
Deoarece Ker(D) = ¦O¦, rezult˘a c˘a aplica¸ tia de derivare D nu este injectiv˘a.
3.3. Imaginea unei aplica¸tii liniare. Surjectivitate
Fie f ∈ L
K
(V, W) o aplica¸tie liniar˘ a.
Diii:i¸ 1i\ 3.3.1. Submul¸ timea
Im(f) = ¦w ∈ W [ ∃ v ∈ V astfel încât f(v) = w¦ ⊆ W
se nume¸ ste imaginea aplica¸tiei liniare f.
Inoiozi¸ 1i\ 3.3.1. Imaginea aplica¸tiei liniare f ∈ L
K
(V, W) este un subspa¸ tiu
vectorial al codomeniului W. Cu alte cuvinte, avem
Im(f) ≤
K
W.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Vom aplica criteriul de subspa¸tiu. Pentru aceasta, fie doi
vectori arbitrari w
1
, w
2
∈ Im(f). Din defini¸tia imaginii unei aplica¸tii liniare, rezult˘ a
c˘ a exist˘ a v
1
, v
2
∈ V astfel încât f(v
1
) = w
1
¸si f(v
2
) = w
2
. Deoarece aplica¸tia f este
liniar˘ a, deducem c˘ a
f(v
1
+v
2
) = f(v
1
) +f(v
2
) = w
1
+w
2
,
adic˘ a w
1
+w
2
∈ Im(f). S˘ a consider˘ am acum un scalar arbitrar α ∈ K ¸si un vector
arbitrar w ∈ Im(f). Rezult˘ a c˘ a exist˘ a v ∈ V astfel încât f(v) = w. Folosind din
nou liniaritatea aplica¸tiei f, deducem c˘ a
f(αv) = αf(v) = αw,
adic˘ a αw ∈ Im(f). În concluzie, conform criteriului de subspa¸tiu, avem
Im(f) ≤
K
W.

Diii:i¸ 1i\ 3.3.2. Dimensiunea imaginii Im(f) se nume¸ ste rangul aplica¸tiei
liniare f. În acest context, vom folosi nota¸ tia
rang(f) = dim
K
Im(f).
1ioni:\ 3.3.1 (de caracterizare a surjectivit˘ a¸tii unei aplica¸tii liniare). Fie
f ∈ L
K
(V, W) o aplica¸ tie liniar˘a. Atunci, urm˘atoarele afirma¸ tii sunt echivalente:
(1) Aplica¸ tia f este surjectiv˘a;
(2) Im(f) = W;
(3) rang(f) = dim
K
W.
3.3. IMAGINEA UNEI APLICA¸ TII LINIARE. SURJECTIVITATE 47
Di:o:º)n\¸ 1ii. Este evident c˘ a afirma¸tiile (2) ¸si (3) sunt echivalente. S˘ a
demonstr˘ am acum c˘ a (1) ⇒(2). Pentru aceasta, s˘ a presupunem c˘ a aplica¸tia liniar˘ a
f este surjectiv˘ a ¸si s˘ a lu˘ am un vector arbitrar w ∈ W. Deoarece aplica¸tia f este
surjectiv˘ a, rezult˘ a c˘ a exist˘ a un vector v ∈ V astfel încât f(v) = w. Prin urmare,
avem w ∈ Im(f). În concluzie, avem W ⊆ Im(f). Deoarece este evident c˘ a avem
Im(f) ⊆ W, ob¸tinem c˘ a avem egalitatea W = Im(f). Reciproc, s˘ a presupunem
c˘ a Im(f) = W ¸si s˘ a consider˘ am un vector arbitrar w ∈ W = Im(f). Din defini¸tia
imaginii unei aplica¸tii liniare rezult˘ a c˘ a exist˘ a un vector v ∈ V astfel încât f(v) = w.
Cu alte cuvinte, din defini¸tia surjectivit˘ a¸tii unei aplica¸tii rezult˘ a c˘ a aplica¸tia liniar˘ a
f este surjectiv˘ a.
Lxi:ii·i 3.3.1. Fie aplica¸tia liniar˘a f : R
3
→R
2
, definit˘a prin
f(x, y, z) = (x −y, 2x +y +z).
S˘a calcul˘am imaginea aplica¸tiei liniare f. Din defini¸tia imaginii unei aplica¸tii liniare
deducem c˘a avem
Im(f) = ¦(u, v) ∈ R
2
[ ∃ (x, y, z) ∈ R
3
astfel încât f(x, y, z) = (u, v)¦ =
= ¦(u, v) ∈ R
2
[ ∃ (x, y, z) ∈ R
3
astfel încât x −y = u, 2x +y +z = v¦.
Deoarece sistemul liniar

x −y = u
2x +y +z = v
are solu¸ tie pentru orice valori u, v ∈ R, rezult˘a c˘a
Im(f) = R
2
.
Conform teoremei anterioare, deducem c˘a aplica¸ tia liniar˘a f este surjectiv˘a.
Lxi:ii·i 3.3.2. Fie aplica¸ tia liniar˘a de integrare I : R
2
[X] →R
3
[X], definit˘a
prin
I(f) =

x
0
f(t)dt,
unde f ∈ R
2
[X]. S˘a calcul˘am imaginea aplica¸ tiei liniare de integrare I. Prin defini¸ tie,
avem
Im(I) = ¦g ∈ R
3
[X] [ ∃ f ∈ R
2
[X] astfel încât I(f) = g¦
Fie un polinom arbitrar de grad cel mult trei, definit prin
g = AX
3
+BX
2
+CX +D, A, B, C, D ∈ R.
S˘a presupunem c˘a exist˘a un polinom de grad cel mult doi, definit prin
f = aX
2
+bX +c, a, b, c ∈ R,
astfel încât I(f) = g. Atunci avem

x
0
(at
2
+bt +c)dt = Ax
3
+Bx
2
+Cx +D,
adic˘a
a
x
3
3
+b
x
2
2
+cx = Ax
3
+Bx
2
+Cx +D.
Egalând coeficien¸ tii celor dou˘a polinoame, g˘asim egalit˘a¸ tile: a = 3A, b = 2B, c = C
¸ si D = 0. În concluzie, imaginea aplica¸tiei liniare de integrare I este
Im(I) = ¦AX
3
+BX
2
+CX [ A, B, C ∈ R¦ = R
3
[X].
48 3. APLICA¸ TII LINIARE
Rezult˘a c˘a aplica¸tia de integrare I nu este surjectiv˘a.
3.4. Izomorfisme de spa¸tii vectoriale
În aceast˘ a sec¸tiune vom studia condi¸tii necesare ¸si suficiente ca dou˘ a spa¸tii
vectoriale finit dimensionale s˘ a fie izomorfe. Pentru aceasta vom demonstra mai
întâi urm˘ atorul rezultat.
1ioni:\ 3.4.1 (a dimensiunii). Fie f ∈ L
K
(V, W) o aplica¸tie liniar˘a. Dac˘a
domeniul V este un K-spa¸tiu vectorial finit dimensional, atunci avem adev˘arat˘a
urm˘atoarea egalitate:
dim
K
V = def(f) +rang(f).
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a presupunem c˘ a
dim
K
V = n
¸si
def(f) = dim
K
Ker(f) = p,
unde 0 ≤ p ≤ n < ∞. Fie
B
1
= ¦e
1
, e
2
, ..., e
p
¦
o baz˘ a în nucleul Ker(f). Deoarece nucleul Ker(f) este subspa¸tiu vectorial al
domeniului V, putem completa cu vectori baza B
1
pân˘ a la o baz˘ a
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
p
, v
1
, v
2
, ..., v
n−p
¦
în spa¸tiul vectorial V. Vom demonstra în continuare c˘ a mul¸timea
B
2
= ¦f(v
1
), f(v
2
), ..., f(v
n−p

este o baz˘ a a imaginii Im(f), ceea ce va implica egalitatea
rang(f) = dim
K
Im(f) = n −p,
adic˘ a ceea ce trebuia demonstrat. S˘ a demonstr˘ am întâi c˘ a mul¸timea B
2
este liniar
independent˘ a. Pentru aceasta fie scalarii α
1
, α
2
, ..., α
n−p
∈ K astfel încât
α
1
f(v
1
) +α
2
f(v
2
) +... +α
n−p
f(v
n−p
) = 0
W
.
Din proprietatea de liniaritate a aplica¸tiei f deducem c˘ a egalitatea de mai sus se
poate rescrie sub forma
f(α
1
v
1

2
v
2
+... +α
n−p
v
n−p
) = 0
W
.
Aceast˘ a egalitate este echivalent˘ a cu condi¸tia
α
1
v
1

2
v
2
+... +α
n−p
v
n−p
∈ Ker(f).
Deoarece mul¸timea B
1
este o baz˘ a a nucleului Ker(f), rezult˘ a c˘ a exist˘ a scalarii
β
1
, β
2
, ..., β
p
∈ K astfel încât
α
1
v
1

2
v
2
+... +α
n−p
v
n−p
= β
1
e
1

2
e
2
+... +β
p
e
p
.
Trecând to¸ti termenii în membrul stâng, deducem c˘ a avem egalitatea
α
1
v
1

2
v
2
+... +α
n−p
v
n−p
−β
1
e
1
−β
2
e
2
−... −β
p
e
p
= 0
V.
Deoarece mul¸timea B este o baz˘ a în spa¸tiul vectorial V, în particular, mul¸timea B
este liniar independent˘ a. Liniar independen¸ta mul¸timii B implic˘ a
α
1
= α
2
= ... = α
n−p
= β
1
= β
2
= ... = β
p
= 0,
3.4. IZOMORFISME DE SPA¸ TII VECTORIALE 49
adic˘ a mul¸timea B
2
este liniar independent˘ a. S˘ a demonstr˘ am acum c˘ a mul¸timea B
2
este un sistem de generatori pentru imaginea Im(f). Pentru aceasta s˘ a consider˘ am
un vector arbitrar w ∈ Im(f). Din defini¸tia imaginii Im(f) deducem c˘ a exist˘ a un
vector v ∈ V astfel încât f(v) = w. Deoarece mul¸timea B este o baz˘ a în spa¸tiul
vectorial V, rezult˘ a c˘ a exist˘ a scalarii k
1
, k
2
, ..., k
n
∈ K astfel încât
v = k
1
e
1
+k
2
e
2
+... +k
p
e
p
+k
p+1
v
1
+k
p+2
v
2
+... +k
n
v
n−p
.
Calculând aplica¸tia liniar˘ a f în egalitatea de mai sus ¸si ¸tinând cont c˘ a
f(v) = w ¸si f(e
1
) = f(e
2
) = ... = f(e
p
) = 0,
deducem c˘ a avem egalitatea
w = k
p+1
f(v
1
) +k
p+2
f(v
2
) +... +k
n
f(v
n−p
).
Cu alte cuvinte, vectorul arbitrar w ∈ Im(f) este o combina¸tie liniar˘ a de vectorii
f(v
1
), f(v
2
), ..., f(v
n−p
),
adic˘ a mul¸timea B
2
este un sistem de generatori pentru imaginea Im(f).
Conoi\n·i 3.4.1. Fie f ∈ L
K
(V, W) o aplica¸ tie liniar˘a. Dac˘a domeniul V
este un K-spa¸ tiu vectorial finit dimensional, atunci avem adev˘arate urm˘atoarele
afirma¸ tii:
(1) Dac˘a f este injectiv˘a, atunci dim
K
V ≤ dim
K
W;
(2) Dac˘a f este surjectiv˘a, atunci dim
K
V ≥ dim
K
W;
(3) Dac˘a f este bijectiv˘a, atunci dim
K
V = dim
K
W.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Teorema dimensiunii de mai sus ne asigur˘ a c˘ a întotdeauna
avem egalitatea
dim
K
V = def(f) +rang(f).
(1) Dac˘ a f este injectiv˘ a, atunci, conform teoremei de caracterizare a injecti-
vit˘ a¸tii, avem
def(f) = 0.
Deoarece imaginea Im(f) este subspa¸tiu vectorial al codomeniului W, ob¸tinem ine-
galitatea
dim
K
V = rang(f) = dim
K
Im(f) ≤ dim
K
W.
(2) Dac˘ a f este surjectiv˘ a, atunci, conform teoremei de caracterizare a surjec-
tivit˘ a¸tii, avem
rang(f) = dim
K
W.
Deoarece întotdeauna avem def(f) ≥ 0, ob¸tinem inegalitatea
dim
K
V = def(f) + dim
K
W ≥ dim
K
W.
(3) Dac˘ a f este bijectiv˘ a, atunci f este ¸si injectiv˘ a ¸si surjectiv˘ a. Prin urmare,
conform punctelor (1) ¸si (2), avem inegalit˘ a¸tile
dim
K
V ≤ dim
K
W ¸si dim
K
V ≥ dim
K
W.
În concluzie, avem egalitatea
dim
K
V = dim
K
W.

50 3. APLICA¸ TII LINIARE
Punctul (3) al corolarului de mai sus afirm˘ a c˘ a dac˘ a dou˘ a spa¸tii vectoriale
sunt izomorfe, atunci în mod obligatoriu ele au aceea¸si dimensiune. Reciproc,
vom demonstra în continuare c˘ a dac˘ a dou˘ a spa¸tii vectoriale au aceea¸si dimensiune,
atunci ele sunt în mod obligatoriu izomorfe. Cu alte cuvinte, demonstr˘ am în aceast˘ a
sec¸tiune c˘ a condi¸tia necesar˘ a ¸si suficient˘ a ca dou˘ a K-spa¸tii vectoriale V ¸si W s˘ a fie
izomorfe este ca dim
K
V = dim
K
W.
1ioni:\ 3.4.2 (fundamental˘ a de izomorfism). Fie V ¸ si W dou˘a K-spa¸ tii
vectoriale astfel încât dim
K
V = dim
K
W. Atunci, spa¸tiile vectoriale V ¸ si W sunt
izomorfe.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a presupunem c˘ a mul¸timea
B
1
= ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
este o baz˘ a în spa¸tiul vectorial V ¸si mul¸timea
B
2
= ¦v
1
, v
2
, ..., v
n
¦
este o baz˘ a în spa¸tiul vectorial W, unde
n = dim
K
V = dim
K
W.
Deoarece mul¸timea B
1
este o baz˘ a în spa¸tiul vectorial V, rezult˘ a c˘ a orice vector
v ∈ V se descompune unic ca
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
,
unde x
1
, x
2
, ..., x
n
∈ K reprezint˘ a coordonatele vectorului v în baza B
1
. Definim
aplica¸tia
f : V →W
în felul urm˘ ator:
f(v) = f(x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
)
def
= x
1
v
1
+x
2
v
2
+... +x
n
v
n
.
S˘ a demonstr˘ am c˘ a aplica¸tia f este liniar˘ a. Pentru aceasta s˘ a consider˘ am doi vectori
arbitrari
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
∈ V
¸si
v

= x

1
e
1
+x

2
e
2
+... +x

n
e
n
∈ V,
unde x

1
, x

2
, ..., x

n
∈ K reprezint˘ a coordonatele vectorului v

în baza B
1
. Atunci
avem
f(v +v

) = f((x
1
+x

1
)e
1
+ (x
2
+x

2
)e
2
+... + (x
n
+x

n
)e
n
) =
= (x
1
+x

1
)v
1
+ (x
2
+x

2
)v
2
+... + (x
n
+x

n
)v
n
=
= x
1
v
1
+x
2
v
2
+... +x
n
v
n
+x

1
v
1
+x

2
v
2
+... +x

n
v
n
=
= f(v) +f(v

).
Fie acum un scalar arbitrar α ∈ K ¸si un vector arbitrar
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
∈ V.
3.5. ENDOMORFISME ¸ SI MATRICI P
˘
ATRATICE 51
Atunci avem
f(αv) = f((αx
1
)e
1
+ (αx
2
)e
2
+... + (αx
n
)e
n
) =
= (αx
1
)v
1
+ (αx
2
)v
2
+... + (αx
n
)v
n
=
= α(x
1
v
1
+x
2
v
2
+... +x
n
v
n
) =
= αf(v).
În concluzie, aplica¸tia f este liniar˘ a.
Vom demonstra în continuare c˘ a aplica¸tia liniar˘ a f este bijectiv˘ a.
Pentru a demonstra injectivitatea aplica¸tiei liniare f s˘ a consider˘ am un vector
arbitrar v ∈ Ker(f), unde
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
.
Atunci avem
f(v) = 0
W
⇔x
1
v
1
+x
2
v
2
+... +x
n
v
n
= 0
W
.
Din liniar independen¸ta bazei B
2
deducem c˘ a
x
1
= x
2
= ... = x
n
= 0,
adic˘ a v = 0
V
. Cu alte cuvinte, avem
Ker(f) = ¦0
V
¦,
adic˘ a aplica¸tia liniar˘ a f este injectiv˘ a.
Pentru a demonstra surjectivitatea aplica¸tiei liniare f s˘ a consider˘ am un vector
arbitrar w ∈ W. Deoarece mul¸timea B
2
este o baz˘ a în spa¸tiul vectorial W, rezult˘ a
c˘ a exist˘ a scalarii x
1
, x
2
, ..., x
n
∈ K astfel încât s˘ a avem descompunerea unic˘ a
w = x
1
v
1
+x
2
v
2
+... +x
n
v
n
.
Este evident c˘ a, luând vectorul
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
∈ V,
avem adev˘ arat˘ a rela¸tia f(v) = w. Prin urmare, aplica¸tia liniar˘ a f este surjectiv˘ a.
În concluzie, aplica¸tia f este un izomorfism între spa¸tiile vectoriale V ¸si W.
Conoi\n·i 3.4.2. Fie V un spa¸ tiu vectorial real de dimensiune dim
R
V = n.
Atunci spa¸ tiul vectorial
R
V este izomorf cu spa¸ tiul vectorial
R
R
n
.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Spa¸tiul vectorial real
R
R
n
are dimensiunea dim
R
R
n
= n.
Baza canonic˘ a a spa¸tiului vectorial
R
R
n
este
B = ¦e
1
= (1, 0, 0, ..., 0, 0), e
2
= (0, 1, 0, ..., 0, 0), ..., e
n
= (0, 0, 0, ..., 0, 1)¦.
Conform teoremei fundamentale de izomorfism, rezult˘ a ceea ce aveam de demon-
strat.
3.5. Endomorfisme ¸si matrici p˘ atratice
Pe tot parcursul acestei sec¸tiuni vom considera V un K-spa¸tiu vectorial de
dimensiune dim
K
V = n. S˘ a presupunem c˘ a
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
este o baz˘ a în spa¸tiul vectorial V. Dac˘ a v ∈ V este un vector arbitrar, atunci exist˘ a
scalarii x
1
, x
2
, ..., x
n
∈ K astfel încât s˘ a avem descompunerea unic˘ a
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
.
52 3. APLICA¸ TII LINIARE
Fie acum f ∈ End
K
(V ) un endomorfism al spa¸tiului vectorial V. Deoarece
endomorfismul f este o aplica¸tie liniar˘ a, rezult˘ a c˘ a valoarea endomorfismului f
calculat˘ a în v este dat˘ a de expresia
f(v) = x
1
f(e
1
) +x
2
f(e
2
) +... +x
n
f(e
n
).
Prin urmare, endomorfismul f este bine definit de valorile sale pe baza B, adic˘ a de
valorile
f(e
1
), f(e
2
), ..., f(e
n
).
Ace¸sti vectori îns˘ a apar¸tin tot spa¸tiului vectorial V. În consecin¸t˘ a, putem s˘ a des-
compunem ¸si ace¸sti vectori în baza B. S˘ a presupunem c˘ a aceste descompuneri sunt
date de rela¸tiile:

f(e
1
) = c
11
e
1
+c
12
e
2
+... +c
1n
e
n
,
f(e
2
) = c
21
e
1
+c
22
e
2
+... +c
2n
e
n
,

f(e
n
) = c
n1
e
1
+c
n2
e
2
+... +c
nn
e
n
,
unde C = (c
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K).
Diii:i¸ 1i\ 3.5.1. Matricea M
B
(f) =
T
C = (c
ji
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K) se nume¸ ste
matricea în baza B a endomorfismului f.
S˘ a consider˘ am c˘ a mul¸timea
B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦
este o alt˘ a baz˘ a în spa¸tiul vectorial V ¸si s˘ a presupunem c˘ a matricea de trecere de
la baza B la baza B

este
M
BB
′ = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K).
Inoiozi¸ 1i\ 3.5.1. Dac˘a f ∈ End
K
(V ) este un endomorfism al spa¸tiului vecto-
rial V, atunci rela¸tia de leg˘atur˘a dintre matricile M
B
(f) ¸ si M
B
′ (f) este exprimat˘a
prin formula
M
B
′ (f) = M
−1
BB
′ M
B
(f) M
BB
′ .
Di:o:º)n\¸ 1ii. Defini¸tia matricii de trecere de la baza B la baza B

implic˘ a
egalit˘ a¸tile
e

j
=
n
¸
k=1
a
kj
e
k
, ∀ j = 1, n.
Defini¸tiile matricilor M
B
(f) ¸si M
B
′ (f) conduc la rela¸tiile:
f(e
k
) =
n
¸
l=1
c
kl
e
l
, ∀ k = 1, n, ¸si f(e

i
) =
n
¸
j=1
c

ij
e

j
, ∀ i = 1, n,
unde M
B
′ (f) =
T
C

= (c

ji
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K). În acest context, din liniaritatea
endomorfismului f ob¸tinem egalit˘ a¸tile:
f(e

i
) = f

n
¸
k=1
a
ki
e
k

=
n
¸
k=1
a
ki
f(e
k
) =
n
¸
k=1
a
ki

n
¸
l=1
c
kl
e
l

, ∀ i = 1, n,
3.5. ENDOMORFISME ¸ SI MATRICI P
˘
ATRATICE 53
¸si
f(e

i
) =
n
¸
j=1
c

ij
e

j
=
n
¸
j=1
c

ij

n
¸
l=1
a
lj
e
l

, ∀ i = 1, n.
Din aceste dou˘ a egalit˘ a¸ti deducem c˘ a avem rela¸tiile
n
¸
l=1
n
¸
k=1
a
ki
c
kl
e
l
=
n
¸
l=1
n
¸
j=1
c

ij
a
lj
e
l
, ∀ i = 1, n.
Deoarece mul¸timea B este o baz˘ a în spa¸tiul vectorial V, rezult˘ a c˘ a avem rela¸tiile
n
¸
k=1
a
ki
c
kl
=
n
¸
j=1
c

ij
a
lj
, ∀ i = 1, n, ∀ l = 1, n.
La nivel matriceal, aceste ultime rela¸tii se scriu sub forma
M
B
(f) M
BB
′ = M
BB
′ M
B
′ (f),
adic˘ a ceea ce aveam de demonstrat.
Lxi:ii·i 3.5.1. S˘a determin˘am matricea endomorfismului f : R
3
→ R
3
,
definit prin
f(x, y, z) = (2x −y, x +y +z, y −z),
în baza
B

= ¦e

1
= (1, 1, 1), e

2
= (1, 0, 1), e

3
= (0, 1, 1)¦.
Pentru aceasta s˘a consider˘am baza canonic˘a
B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)¦.
Matricea de trecere de la baza canonic˘a B la baza B

este
M
BB
′ =

¸
1 1 0
1 0 1
1 1 1
¸

.
Inversa acestei matrici este
M
−1
BB
′ =

¸
1 1 −1
0 −1 1
−1 0 1
¸

.
Deoarece avem egalit˘a¸ tile

f(e
1
) = (2, 1, 0) = 2e
1
+e
2
,
f(e
2
) = (−1, 1, 1) = −e
1
+e
2
+e
3
,
f(e
3
) = (0, 1, −1) = e
2
−e
3
,
rezult˘a c˘a matricea endomorfismului f în baza canonic˘a B este
M
B
(f) =

¸
2 −1 0
1 1 1
0 1 −1
¸

.
Prin urmare, matricea endomorfismului f în baza B

este
M
B
′ (f) = M
−1
BB
′ M
B
(f) M
BB
′ =

¸
4 5 1
−3 −3 −2
−1 −3 1
¸

.
54 3. APLICA¸ TII LINIARE
Cu alte cuvinte, sunt adev˘arate rela¸tiile

f(e

1
) = (1, 3, 0) = 4e

1
−3e

2
−e

3
,
f(e

2
) = (2, 2, −1) = 5e

1
−3e

2
−3e

3
,
f(e

3
) = (−1, 2, 0) = e

1
−2e

2
+e

3
.
Fie V un K-spa¸tiu vectorial de dimensiune dim
K
V = n ¸si fie End
K
(V )
mul¸timea tuturor endomorfismelor spa¸tiului vectorial V. Atunci putem demonstra
urm˘ atorul rezultat:
1ioni:\ 3.5.1 (identificarea endomorfismelor cu matricile p˘ atratice). Inelul
necomutativ al endomorfismelor (End
K
(V ), +, ◦) este izomorf cu inelul necomutativ
al matricilor p˘atratice (M
n
(K), +, ).
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a fix˘ am
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
o baz˘ a în spa¸tiul vectorial V ¸si s˘ a definim aplica¸tia
T : End
K
(V ) →M
n
(K), T (f)
def
= M
B
(f), ∀ f ∈ End
K
(V ).
Folosind defini¸tia matricii unui endomorfism într-o anumit˘ a baz˘ a, se poate ar˘ ata c˘ a
pentru orice dou˘ a endomorfisme f, g ∈ End
K
(V ) avem rela¸tiile:
T (f +g) = M
B
(f +g) = M
B
(f) +M
B
(g) = T (f) +T (g),
¸si
T (f ◦ g) = M
B
(f ◦ g) = M
B
(f) M
B
(g) = T (f) T (g).
În consecin¸t˘ a, aplica¸tia T este un morfism de inele necomutative. Vom demonstra
în continuare c˘ a aplica¸tia T este inversabil˘ a. Pentru aceasta s˘ a consider˘ am aplica¸tia
T

: M
n
(K) →End
K
(V ), T

(A)
def
= f
A
, ∀ A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K),
unde endomorfismul f
A
este definit prin
f
A
(v) = f
A

n
¸
i=1
x
i
e
i

=
n
¸
i=1
x
i

¸
n
¸
j=1
a
ji
e
j
¸

=
n
¸
j=1
n
¸
i=1
x
i
a
ji
e
j
,
pentru orice vector v =
¸
n
i=1
x
i
e
i
∈ V. Folosind defini¸tiile aplica¸tiilor T ¸si T

,
deducem c˘ a avem rela¸tiile:
(T ◦ T

)(A) = T (T

(A)) = T (f
A
) = M
B
(f
A
) = A, ∀ A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K),
¸si
[(T

◦ T )(f)](v) = [T

(T (f))](v) = [T

(M
B
(f))](v) = f
MB(f)
(v) =
= f
MB(f)

n
¸
i=1
x
i
e
i

=
n
¸
j=1
n
¸
i=1
x
i
c
ji
e
j
=
=
n
¸
i=1
x
i
f(e
i
) = f(v), ∀ f ∈ End
K
(V ), ∀ v =
n
¸
i=1
x
i
e
i
∈ V,
unde M
B
(f) = (c
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K). În concluzie, aplica¸tia T este un izomorfism
de inele necomutative.
3.6. VALORI ¸ SI VECTORI PROPRII 55
Oiºin\\¸ 1i\ 3.5.1. Teorema de mai sus subliniaz˘a faptul c˘a în algebra liniar˘a
nu se mai face distinc¸ tie între endomorfisme ¸ si matrici p˘atratice. Astfel, unui
endomorfism dat i se poate asocia imediat o matrice scris˘a într-o anumit˘a baz˘a ¸ si,
reciproc, având o matrice p˘atratic˘a dat˘a, putem construi imediat un endomorfism a
c˘arui matrice într-o anumit˘a baz˘a s˘a fie exact matricea p˘atratic˘a dat˘a. Mai mult,
adunarea a dou˘a endomorfisme se identific˘a cu adunarea a dou˘a matrici p˘atrati-
ce, compunerea a dou˘a endomorfisme se identific˘a cu înmul¸ tirea a dou˘a matrici
p˘atratice iar inversarea unui endomorfism se identific˘a cu inversarea unei matrici
p˘atratice. Cu alte cuvinte, urm˘atoarele rela¸ tii matriceale sunt adev˘arate:
(1) M
B
(f +g) = M
B
(f) +M
B
(g), ∀ f, g ∈ End
K
(V );
(2) M
B
(f ◦ g) = M
B
(f) M
B
(g), ∀ f, g ∈ End
K
(V );
(3) M
B
(f
−1
) = (M
B
(f))
−1
, ∀ f ∈ End
K
(V );
(4) M
B
(1
V
) = I
n
, unde 1
V
: V →V, 1
V
(v) = v, ∀ v ∈ V, este endomorfismul
identitate iar I
n
∈ M
n
(K) este matricea identitate.
3.6. Valori ¸si vectori proprii
Fie V un K-spa¸tiu vectorial ¸si fie f ∈ End
K
(V ) un endomorfism al spa¸tiului
vectorial V. Conceptele de vector ¸si valoare proprie ale unui endomorfism sunt intim
legate de no¸tiunea de subspa¸tiu invariant al unui endomorfism.
Diii:i¸ 1i\ 3.6.1. Un scalar λ ∈ K se nume¸ ste valoare proprie a endomor-
fismului f ∈ End
K
(V ) dac˘a exist˘a un vector nenul v ∈ V `¦0
V
¦ cu proprietatea
f(v) = λv.
Diii:i¸ 1i\ 3.6.2. Mul¸timea tuturor valorilor proprii asociate unui endomorfis-
mului f este notat˘a cu σ(f) ¸ si se nume¸ ste spectrul endomorfismului f.
Fie f ∈ End
K
(V ) un endomorfism al spa¸tiului vectorial V ¸si fie λ ∈ σ(f) o
valoare proprie a endomorfismului f.
Diii:i¸ 1i\ 3.6.3. Orice vector nenul v ∈ V `¦0
V
¦ cu proprietatea
f(v) = λv
se nume¸ ste vector propriu corespunz˘ator valorii proprii λ.
S˘ a consider˘ am mul¸timea
V
λ
def
= ¦v ∈ V [ f(v) = λv¦.
Oiºin\\¸ 1i\ 3.6.1. Mul¸ timea V
λ
este un subspa¸ tiu al spa¸tiului vectorial V
deoarece mul¸ timea V
λ
este nucleul endomorfismului f − λ 1
V
. Cu alte cuvinte,
avem egalitatea de mul¸timi
V
λ
= Ker(f −λ 1
V
)
Diii:i¸ 1i\ 3.6.4. Mul¸ timea V
λ
se nume¸ ste subspa¸tiul propriu corespunz˘ator
valorii proprii λ ∈ σ(f).
56 3. APLICA¸ TII LINIARE
Lxi:ii·i 3.6.1. Fie operatorul de derivare D : R
2
[X] →R
2
[X], definit prin
D(f) = f

,
unde f ∈ R
2
[X]. S˘a calcul˘am spectrul endomorfismului D. Pentru aceasta s˘a pre-
supunem c˘a λ ∈ R este o valoare proprie a operatorului de derivare D. Din defini¸ tia
valorii proprii asociate unui endomorfism deducem c˘a exist˘a un polinom nenul de
grad cel mult doi f = O cu proprietatea
D(f) = λf ⇔f

= λf.
Egalitatea de mai sus implic˘a rela¸ tiile:
f

f
= λ ⇔(lnf)

= λ ⇔lnf = λx + lnC,
unde C > 0. Prin urmare avem
f = Ce
λx
.
Deoarece func¸ tia Ce
λx
nu este o func¸ tie polinomial˘a de grad cel mult doi, rezult˘a
c˘a spectrul endomorfismului D este
σ(D) = ¦∅¦.
Lxi:ii·i 3.6.2. Fie endomorfismul f : R
3
→R
3
, definit prin
f(x, y, z) = (4x + 6y, −3x −5y, −3x −6y +z).
Ne propunem s˘a calcul˘am spectrul endomorfismului f. Pentru aceasta s˘a pre-
supunem c˘a λ ∈ R este o valoare proprie a endomorfismului f. Din defini¸ tia valorii
proprii asociate unui endomorfism deducem c˘a exist˘a un vector nenul
(x, y, z) ∈ R
3
`¦(0, 0, 0)¦
cu proprietatea
f(x, y, z) = λ(x, y, z) ⇔(4x + 6y, −3x −5y, −3x −6y +z) = (λx, λy, λz).
Egalând pe componente, deducem c˘a sistemul liniar omogen

(4 −λ)x + 6y = 0
−3x −(5 +λ)y = 0
−3x −6y + (1 −λ)z = 0
trebuie s˘a admit˘a o solu¸ tie nenul˘a. Aceasta înseamn˘a c˘a determinantul sistemului
trebuie s˘a fie nul, adic˘a avem

4 −λ 6 0
−3 −5 −λ 0
−3 −6 1 −λ

= 0 ⇔(1 −λ)
2
(λ + 2) = 0.
R˘ad˘acinile acestei ecua¸ tii sunt λ
1
= 1 ¸ si λ
2
= −2. Prin urmare, spectrul endomor-
fismului f este
σ(f) = ¦1, −2¦.
3.6. VALORI ¸ SI VECTORI PROPRII 57
S˘a calcul˘am acum subspa¸ tiile proprii corespunz˘atoare valorilor proprii λ
1
= 1 ¸ si
λ
2
= −2. Din defini¸ tia subspa¸tiului propriu corespunz˘ator unei valori proprii de-
ducem c˘a avem
V
λ=1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
3 6 0
−3 −6 0
−3 −6 0
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ 3x + 6y = 0

=
= ¦(−2y, y, z) [ y, z ∈ R¦
¸ si
V
λ=−2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
6 6 0
−3 −3 0
−3 −6 3
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ 6x + 6y = 0, −3x −6y + 3z = 0

=
= ¦(−y, y, y) [ y ∈ R¦ .
Dimensiunile acestor subspa¸ tii proprii sunt
dim
R
V
λ=1
= 2 ¸ si dim
R
V
λ=−2
= 1.
Bazele canonice ale acestor subspa¸ tii proprii sunt
B
λ=1
= ¦(−2, 1, 0), (0, 0, 1)¦ ¸ si B
λ=−2
= ¦(−1, 1, 1)¦.
Fie V un K-spa¸tiu vectorial ¸si fie f ∈ End
K
(V ) un endomorfism al spa¸tiului
vectorial V. Vom demonstra în continuare câteva propriet˘ a¸ti de algebr˘ a liniar˘ a ale
vectorilor proprii ¸si subspa¸tiilor proprii ale endomorfismului f.
1ioni:\ 3.6.1. Nu exist˘a vector propriu corespunz˘ator la dou˘a valori proprii
distincte ale endomorfismului f.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a presupunem c˘ a vectorul v = 0
V
este un vector propriu
corespunz˘ ator la dou˘ a valori proprii λ
1
, λ
2
∈ σ(f). Rezult˘ a c˘ a avem egalit˘ a¸tile
f(v) = λ
1
v ¸si f(v) = λ
2
v. Aceste egalit˘ a¸ti implic˘ a rela¸tiile
λ
1
v = λ
2
v ⇔(λ
1
−λ
2
)v = 0
V
.
Deoarece v = 0
V
, deducem c˘ a λ
1
= λ
2
.
1ioni:\ 3.6.2. Vectorii proprii corespunz˘atori la valori proprii distincte ale
endomorfismului f sunt liniar independen¸ ti.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie v
1
, v
2
, ..., v
p
∈ V vectori proprii corespunz˘ atori valorilor
proprii distincte λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
∈ σ(f). Vom demonstra c˘ a sistemul de vectori proprii
¦v
1
, v
2
, ..., v
p
¦
este liniar independent prin induc¸tie dup˘ a p ∈ N. Pentru p = 1 este evident c˘ a
mul¸timea ¦v
1
¦ este liniar independent˘ a deoarece v
1
= 0
V
. S˘ a presupunem acum c˘ a
afirma¸tia este adev˘ arat˘ a pentru p −1 vectori proprii corespunz˘ atori la p −1 valori
proprii distincte ale endomorfismului f ¸si s˘ a demonstr˘ am afirma¸tia pentru sistemul
de vectori proprii
¦v
1
, v
2
, ..., v
p
¦
corespunz˘ atori valorilor proprii distincte
λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
∈ σ(f),
58 3. APLICA¸ TII LINIARE
unde p ≥ 2. Pentru aceasta fie scalarii k
1
, k
2
, ..., k
p
∈ K astfel încât
k
1
v
1
+k
2
v
2
+... +k
p
v
p
= 0
V
.
Atunci, aplicând endomorfismul f, ob¸tinem
f(k
1
v
1
+k
2
v
2
+... +k
p
v
p
) = 0
V
⇔k
1
λ
1
v
1
+k
2
λ
2
v
2
+... +k
p
λ
p
v
p
= 0
V
.
Putem presupune, f˘ ar˘ a a restrânge generalitatea, c˘ a avem λ
p
= 0. Atunci, mul-
tiplicând prima rela¸tie cu scalarul λ
p
¸si sc˘ azând-o din ultima rela¸tie, deducem c˘ a
avem egalitatea
k
1

1
−λ
p
)v
1
+k
2

2
−λ
p
)v
2
+... +k
p−1

p−1
−λ
p
)v
p−1
= 0
V
.
Dar, din ipoteza de induc¸tie, sistemul de vectori proprii
¦v
1
, v
2
, ..., v
p−1
¦
este liniar independent. Prin urmare, deducem c˘ a
k
1

1
−λ
p
) = k
2

2
−λ
p
) = ... = k
p−1

p−1
−λ
p
) = 0.
Deoarece valorile proprii λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
sunt distincte, rezult˘ a c˘ a
k
1
= k
2
= ... = k
p−1
= 0,
ceea ce implic˘ a egalitatea k
p
v
p
= 0
V
. Deoarece v
p
= 0
V
, rezult˘ a k
p
= 0, adic˘ a ceea
ce aveam de demonstrat.
1ioni:\ 3.6.3. Subspa¸ tiile proprii corespunz˘atoare la valori proprii distincte
ale endomorfismului f se afl˘a în sum˘a direct˘a.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie λ
1
= λ
2
valori proprii distincte ale endomorfismului f.
Vom demonstra c˘ a
V
λ1
∩ V
λ2
= ¦0
V
¦.
Pentru aceasta fie un vector arbitrar v ∈ V
λ
1
∩ V
λ
2
. Atunci avem f(v) = λ
1
v ¸si
f(v) = λ
2
v. Sc˘ azând aceste rela¸tii, deducem c˘ a

1
−λ
2
)v = 0
V
.
Deoarece valorile proprii λ
1
¸si λ
2
sunt distincte, rezult˘ a c˘ a v = 0
V
, adic˘ a ceea ce
aveam de demonstrat.
Fie V un K-spa¸tiu vectorial de dimensiune dim
K
V = n. Fie f ∈ End
K
(V ) un
endomorfism al spa¸tiului vectorial V. S˘ a presupunem c˘ a
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
este o baz˘ a a spa¸tiului vectorial V ¸si s˘ a consider˘ am c˘ a M
B
(f) este matricea endo-
morfismului f în baza B. În acest context, putem demonstra urm˘ atoarele rezultate
de algebr˘ a liniar˘ a.
1ioni:\ 3.6.4. Orice valoare proprie λ ∈ σ(f) este o r˘ad˘acin˘a a ecua¸tiei
det [M
B
(f) −λI
n
] = 0.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie λ ∈ σ(f) o valoare proprie a endomorfismului f ¸si fie
v ∈ V `¦0
V
¦ un vector propriu asociat valorii proprii λ. Atunci avem
(f −λ 1
V
)(v) = 0
V
.
Considerând c˘ a
X = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ M
1,n
(K)
3.6. VALORI ¸ SI VECTORI PROPRII 59
reprezint˘ a coordonatele vectorului nenul v = 0
V
în baza B, rela¸tia anterioar˘ a poate
fi scris˘ a la nivel matriceal în felul urm˘ ator:
X [M
B
(f) −λI
n
] = O,
unde
O = (0, 0, ..., 0) ∈ M
1,n
(K).
Aceast˘ a rela¸tie matriceal˘ a reprezint˘ a un sistem liniar omogen care admite solu¸tii
nebanale X = O. Prin urmare, determinantul sistemului este nul, adic˘ a avem
det [M
B
(f) −λI
n
] = 0.

1ioni:\ 3.6.5. Polinomul P
f
(λ) = det [M
B
(f) −λI
n
] este independent de
alegerea bazei B.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a consider˘ am c˘ a
B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦
este o alt˘ a baz˘ a a spa¸tiului vectorial V ¸si c˘ a M
BB
′ este matricea de trecere de la
baza B la baza B

. Atunci avem adev˘ arat˘ a rela¸tia matriceal˘ a
M
B
′ (f) = M
−1
BB
′ M
B
(f) M
BB
′ .
Din aceast˘ a rela¸tie matriceal˘ a rezult˘ a egalit˘ a¸tile
det [M
B
′ (f) −λI
n
] = det

M
−1
BB
′ M
B
(f) M
BB
′ −λI
n

=
= det

M
−1
BB
′ (M
B
(f) −λI
n
) M
BB

=
= det M
−1
BB
′ det [M
B
(f) −λI
n
] det M
BB
′ =
= det [M
B
(f) −λI
n
] = P
f
(λ).

Diii:i¸ 1i\ 3.6.5. Polinomul P
f
(λ) se nume¸ ste polinomul caracteristic al
endomorfismului f iar ecua¸ tia polinomial˘a
P
f
(λ) = 0
se nume¸ ste ecua¸tia caracteristic˘a a endomorfismului f.
Oiºin\\¸ 1i\ 3.6.2. Din cele expuse pân˘a acum rezult˘a c˘a dac˘a V este un K-
spa¸ tiu vectorial de dimensiune finit˘a
dim
K
V = n,
atunci orice valoare proprie a unui endomorfism f ∈ End
K
(V ) este o r˘ad˘acin˘a a
polinomului caracteristic P
f
(λ). Deoarece acest polinom are gradul n, deducem c˘a
endomorfismul f are cel mult n valori proprii distincte.
60 3. APLICA¸ TII LINIARE
3.7. Forma diagonal˘ a a unui endomorfism
Fie V un K-spa¸tiu vectorial de dimensiune dim
K
V = n ¸si fie f ∈ End
K
(V )
un endomorfism al spa¸tiului vectorial V. Am v˘ azut într-o sec¸tiune precedent˘ a c˘ a
endomorfismului f i se poate asocia o matrice p˘ atratic˘ a M
B
(f) corespunz˘ atoare
unei anumite baze B a spa¸tiului vectorial V. În aceast˘ a sec¸tiune vom c˘ auta o baz˘ a
convenabil˘ a B a spa¸tiului vectorial V în raport cu care matricea endomorfismului
f s˘ a aib˘ a o form˘ a cât mai simpl˘ a, în sensul ca matricea s˘ a con¸tin˘ a cât mai multe
zerouri. O astfel de matrice simpl˘ a este o matrice care are toate elementele nule, cu
excep¸tia celor de pe diagonala principal˘ a. Din acest motiv introducem urm˘ atorul
concept.
Diii:i¸ 1i\ 3.7.1. Endomorfismul f ∈ End
K
(V ) se nume¸ ste diagonalizabil
dac˘a exist˘a o baz˘a B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ a spa¸ tiului vectorial V, în raport cu care
avem
M
B
(f) =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
d
1
0 0
0 d
2
0



0 0 d
n
¸

,
unde d
i
∈ K, ∀ i = 1, n.
În continuare, vom demonstra o serie de rezultate care conduc la condi¸tii nece-
sare ¸si suficiente ca un endomorfism f ∈ End
K
(V ) s˘ a fie diagonalizabil.
Li:\ 3.7.1. Un endomorfism f ∈ End
K
(V ) este diagonalizabil dac˘a ¸ si nu-
mai dac˘a exist˘a în spa¸ tiul vectorial V o baz˘a format˘a numai din vectori proprii ai
endomorfismului f.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a presupunem întâi c˘ a endomorfismul f este diagonalizabil.
Atunci exist˘ a în spa¸tiul vectorial V o baz˘ a
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
astfel încât
M
B
(f) =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
d
1
0 0
0 d
2
0



0 0 d
n
¸

,
unde d
i
∈ K, ∀ i = 1, n. Din defini¸tia matricii unui endomorfism într-o anumit˘ a
baz˘ a deducem c˘ a urm˘ atoarele rela¸tii sunt adev˘ arate:
f(e
i
) = d
i
e
i
, ∀ i = 1, n.
Prin urmare, vectorii e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt vectori proprii ai endomorfismului f iar
scalarii d
1
, d
2
, ..., d
n
sunt valorile proprii corespunz˘ atoare, nu neap˘ arat distincte.
Reciproc, s˘ a presupunem c˘ a exist˘ a în spa¸tiul vectorial V o baz˘ a
B = ¦v
1
, v
2
, ..., v
n
¦
3.7. FORMA DIAGONAL
˘
A A UNUI ENDOMORFISM 61
format˘ a numai din vectori proprii ai endomorfismului f. Atunci urm˘ atoarele rela¸tii
sunt adev˘ arate:
f(v
i
) = λ
i
v
i
, ∀ i = 1, n,
unde scalarii λ
1
, λ
2
, ..., λ
n
sunt valorile proprii asociate endomorfismului f, nu
neap˘ arat distincte. În consecin¸t˘ a, avem
M
B
(f) =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
λ
1
0 0
0 λ
2
0



0 0 λ
n
¸

,
adic˘ a endomorfismul f este diagonalizabil.
S˘ a consider˘ am λ
0
∈ σ(f) o valoare proprie a endomorfismului f ∈ End
K
(V ) ¸si
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
o baz˘ a a spa¸tiului vectorial V, unde
dim
K
V = n.
Evident, valoarea proprie λ
0
este o r˘ ad˘ acin˘ a a polinomului caracteristic
P
f
(λ) = det [M
B
(f) −λI
n
] .
S˘ a presupunem c˘ a m
0
∈ N este multiplicitatea algebric˘ a a valorii proprii λ
0
privit˘ a
ca r˘ ad˘ acin˘ a a polinomului caracteristic. Mai mult, s˘ a presupunem c˘ a dimensiunea
subspa¸tiului propriu V
λ0
este
dim
K
V
λ0
= p
0
≤ n.
În acest context, putem enun¸ta urm˘ atorul rezultat:
Li:\ 3.7.2. Urm˘atoarea inegalitate este adev˘arat˘a: p
0
≤ m
0
.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Dac˘ a p
0
= n, atunci V
λ
0
= V ¸si f = λ
0
1
V
. Rezult˘ a c˘ a
polinomul caracteristic al endomorfismului f este
P
f
(λ) = (λ
0
−λ)
n
.
Prin urmare, multiplicitatea algebric˘ a a valorii proprii λ
0
este m
0
= n = p
0
.
S˘ a presupunem acum c˘ a p
0
< n ¸si s˘ a consider˘ am c˘ a sistemul de vectori
¦v
1
, v
2
, ..., v
p0
¦
este o baz˘ a a subspa¸tiului propriu V
λ
0
. Complet˘ am cu vectori aceast˘ a baz˘ a pân˘ a la
o baz˘ a
B = ¦v
1
, v
2
, ..., v
p0
, v
p0+1
, ..., v
n
¦
a spa¸tiului vectorial V. Deoarece primii p
0
vectori sunt vectori proprii corespunz˘ atori
valorii proprii λ
0
, deducem c˘ a avem urm˘ atoarele rela¸tii:

f(v
i
) = λ
0
v
i
, ∀ i = 1, p
0
,
f(v
i
) =
¸
n
j=1
a
ij
v
j
, ∀ i = p
0
+ 1, n,
62 3. APLICA¸ TII LINIARE
unde a
ij
∈ K, ∀ i = p
0
+ 1, n, ∀ j = 1, n. Prin urmare, matricea endomorfismului
f în baza B este
M
B
(f) =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
λ
0
0 0 0 0
0 λ
0
0 0 0


0 λ
0
0
a
1p0+1
a
p0p0+1
a
np0+1
a
1p0+2
a
p0p0+2
a
np0+2



a
1n
a
p0n
a
nn
¸

.
Rezult˘ a c˘ a polinomul caracteristic are forma
P
f
(λ) = (λ
0
−λ)
p0
D(λ),
unde D(λ) este un determinant de ordin n −p
0
. Pe de alt˘ a parte, deoarece multi-
plicitatea algebric˘ a a valorii proprii λ
0
este m
0
, deducem c˘ a polinomul caracteristic
are forma
P
f
(λ) = (λ
0
−λ)
m0
Q(λ),
unde Q(λ
0
) = 0. Din defini¸tia multiplicit˘ a¸tii algebrice a r˘ ad˘ acini λ
0
rezult˘ a c˘ a
p
0
≤ m
0
.

Fie V un K-spa¸tiu vectorial de dimensiune dim
K
V = n ¸si fie f ∈ End
K
(V )
un endomorfism al spa¸tiului vectorial V.
1ioni:\ 3.7.1. Endomorfismul f este diagonalizabil dac˘a ¸ si numai dac˘a sunt
adev˘arate afirma¸ tiile:
(1) Toate r˘ad˘acinile polinomului caracteristic P
f
(λ) se afl˘a în corpul K;
(2) Dimensiunea fiec˘arui subspa¸ tiu propriu asociat unei valori proprii este
egal˘a cu multiplicitatea algebric˘a a valorii proprii care îi corespunde.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
∈ K, unde p ≤ n, toate valorile proprii dis-
tincte ale endomorfismului f ¸si fie m
1
, m
2
, ..., m
p
∈ N multiplicit˘ a¸tile lor algebrice ca
r˘ ad˘ acini ale polinomului caracteristic P
f
(λ). În acest context, rezult˘ a c˘ a polinomul
caracteristic P
f
(λ) are forma
P
f
(λ) = (λ −λ
1
)
m1
(λ −λ
2
)
m2
...(λ −λ
p
)
mp
Q(λ),
unde
p
¸
j=1
m
j
≤ n
deoarece polinomul caracteristic P
f
(λ) are gradul n.
Este evident c˘ a condi¸tia ca polinomul caracteristic P
f
(λ) s˘ a aib˘ a toate r˘ ad˘ acinile
în corpul K este ca polinomul Q(λ) s˘ a fie un polinom constant. Aceast˘ a condi¸tie
3.7. FORMA DIAGONAL
˘
A A UNUI ENDOMORFISM 63
este îns˘ a echivalent˘ a cu condi¸tia
p
¸
j=1
m
j
= n.
S˘ a presupunem acum c˘ a endomorfismul f este diagonalizabil. Atunci exist˘ a în
spa¸tiul vectorial V o baz˘ a
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
format˘ a numai din vectori proprii. Pentru orice j ∈ ¦1, 2, ..., p¦ s˘ a not˘ am cu s
j
num˘ arul de vectori din baza B care apar¸tin subspa¸tiului propriu V
λj
. S˘ a pre-
supunem c˘ a dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λj
este
p
j
= dim
K
V
λj
.
Deoarece mul¸timea B este liniar independent˘ a, rezult˘ a c˘ a avem inegalit˘ a¸tile
s
j
≤ p
j
, ∀ j = 1, p.
Deoarece λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
sunt toate valorile proprii distincte ale endomorfismului f,
deducem c˘ a avem egalitatea
p
¸
j=1
s
j
= n.
Mai mult, conform lemei precedente, urm˘ atoarele inegalit˘ a¸ti sunt adev˘ arate:
s
j
≤ p
j
≤ m
j
, ∀ j = 1, p.
Deoarece
p
¸
j=1
m
j
≤ n =
p
¸
j=1
s
j
,
deducem c˘ a
s
j
= p
j
= m
j
, ∀ j = 1, p, ¸si
p
¸
j=1
m
j
= n.
Reciproc, s˘ a presupunem c˘ a urm˘ atoarele egalit˘ a¸ti sunt adev˘ arate:
p
j
= m
j
, ∀ j = 1, p, ¸si
p
¸
j=1
m
j
= n.
S˘ a consider˘ am mul¸timea ordonat˘ a
B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦,
unde primii m
1
vectori reprezint˘ a o baz˘ a în subspa¸tiul propriu V
λ1
, urm˘ atorii m
2
vectori reprezint˘ a o baz˘ a în subspa¸tiul propriu V
λ2
¸si a¸sa mai departe. Din pro-
priet˘ a¸tile subspa¸tiilor proprii corespunz˘ atoare la valori proprii distincte deducem
c˘ a mul¸timea B

este o baz˘ a în spa¸tiul vectorial V. Deoarece mul¸timea B

este o
baz˘ a format˘ a numai din vectori proprii, rezult˘ a c˘ a endomorfismul f este diagona-
lizabil. Mai mult, matricea endomorfismului f în baza B
1
este matricea care are
pe diagonala principal˘ a valorile proprii λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
, scrise de atâtea ori cât arat˘ a
multiplicit˘ a¸tile lor algebrice m
1
, m
2
, ..., m
p
, iar în afara diagonalei principale are
numai zerouri.
64 3. APLICA¸ TII LINIARE
Din demonstra¸tia acestei teoreme iese în eviden¸t˘ a urm˘ atorul algoritm de dia-
gonalizare al unui endomorfism pe un spa¸tiu vectorial finit dimensional.
Algoritm de diagonalizare a unui endomorfism
(1) Se fixeaz˘ a o baz˘ a B a spa¸tiului vectorial finit dimensional V ¸si se scrie
matricea M
B
(f) a endomorfismului f în baza B.
(2) Se determin˘ a toate valorile proprii λ
j
, unde j = 1, p, rezolvând ecua¸tia
caracteristic˘ a
P
f
(λ) = det [M
B
(f) −λI
n
] = 0.
(3) Se verific˘ a dac˘ a toate valorile proprii λ
j
, unde j = 1, p, apar¸tin câmpului
de scalari K. În caz contrar, se opre¸ste algoritmul ¸si se afirm˘ a c˘ a endo-
morfismul f nu este diagonalizabil.
(4) Pentru fiecare valoare proprie λ
j
se scrie multiplicitatea algebric˘ a core-
spunz˘ atoare m
j
.
(5) Pentru fiecare valoare proprie λ
j
se determin˘ a subspa¸tiul propriu core-
spunz˘ ator V
λj
.
(6) Fiec˘ arui subspa¸tiu propriu V
λ
j
i se calculeaz˘ a dimensiunea p
j
= dim
K
V
λ
j
.
(7) Se verific˘ a dac˘ a este adev˘ arat˘ a egalitatea
p
j
= m
j
.
În caz contrar, se opre¸ste algoritmul ¸si se afirm˘ a c˘ a endomorfismul f nu
este diagonalizabil.
(8) În fiecare subspa¸tiu propriu V
λj
se scrie câte o baz˘ a B
j
.
(9) În spa¸tiul vectorial V se scrie baza
B

=
p
¸
j=1
B
j
în care se ob¸tine forma diagonal˘ a a endomorfismului f.
(10) Se scrie forma diagonal˘ a M
B
′ (f) a endomorfismului f, punându-se pe
diagonal˘ a valorile proprii ale matricii M
B
(f), fiecare valoare proprie fiind
scris˘ a de atâtea ori cât arat˘ a multiplicitatea sa algebric˘ a.
(11) Se verific˘ a rela¸tia matriceal˘ a
M
B
′ (f) = M
−1
BB
′ M
B
(f) M
BB
′ .
Lxi:ii·i 3.7.1. Fie endomorfismul f : R
3
→R
3
, definit prin
f(x, y, z) = (4x + 6y, −3x −5y, −3x −6y +z).
S˘a studiem dac˘a endomorfismul f este diagonalizabil ¸ si, în caz afirmativ, s˘a deter-
min˘am baza în care se ob¸ tine matricea diagonal˘a a acestui endomorfism. Pentru
aceasta s˘a fix˘am
B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)¦
3.7. FORMA DIAGONAL
˘
A A UNUI ENDOMORFISM 65
baza canonic˘a a spa¸ tiului vectorial
R
R
3
. Evident, matricea endomorfismului f în
baza canonic˘a B este
M
B
(f) =

¸
4 6 0
−3 −5 0
−3 −6 1
¸

.
Polinomul caracteristic asociat endomorfismului f este
P
f
(λ) = det [M
B
(f) −λI
3
] =

4 −λ 6 0
−3 −5 −λ 0
−3 −6 1 −λ

= −(λ + 2)(λ −1)
2
.
R˘ad˘acinile acestui polinom sunt valorile proprii ale endomorfismului f. Prin
urmare, valorile proprii ale endomorfismului f sunt
λ
1
= −2,
de multiplicitate algebric˘a
m
1
= 1,
¸ si
λ
2
= 1,
de multiplicitate algebric˘a
m
2
= 2.
Subspa¸ tiul propriu corespunz˘ator valorii proprii λ
1
= −2 este
V
λ
1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
6 6 0
−3 −3 0
−3 −6 3
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ 6x + 6y = 0, −3x −6y + 3z = 0

=
= ¦(−y, y, y) [ y ∈ R¦ .
Dimensiunea subspa¸ tiului propriu V
λ1
este
p
1
= dim
R
V
λ1
= 1 = m
1
.
Baza canonic˘a a subspa¸tiului propriu V
λ1
este
B
1
= ¦(−1, 1, 1)¦.
Subspa¸ tiul propriu corespunz˘ator valorii proprii λ
2
= 1 este
V
λ2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
3 6 0
−3 −6 0
−3 −6 0
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ 3x + 6y = 0

=
= ¦(−2y, y, z) [ y, z ∈ R¦ .
Dimensiunea subspa¸ tiului propriu V
λ2
este
p
2
= dim
R
V
λ2
= 2 = m
2
.
Baza canonic˘a a subspa¸tiului propriu V
λ
2
este
B
2
= ¦(−2, 1, 0), (0, 0, 1)¦.
Baza în care se ob¸ tine forma diagonal˘a a endomorfismului f este
B

= ¦e

1
= (−1, 1, 1), e

2
= (−2, 1, 0), e

3
= (0, 0, 1)¦.
66 3. APLICA¸ TII LINIARE
Forma diagonal˘a a endomorfismului f este
M
B
′ (f) =

¸
−2 0 0
0 1 0
0 0 1
¸

.
Se verific˘a u¸ sor c˘a urm˘atoarea rela¸tie matriceal˘a este adev˘arat˘a:
M
B
′ (f) = M
−1
BB
′ M
B
(f) M
BB
′ ,
unde
M
BB
′ =

¸
−1 −2 0
1 1 0
1 0 1
¸

.
Lxi:ii·i 3.7.2. Fie endomorfismul f ∈ End
R
(R
3
) a c˘arui matrice în baza
canonic˘a este
A =

¸
4 0 0
0 0 1
0 −1 2
¸

.
S˘a studiem dac˘a matricea A este diagonalizabil˘a. Pentru aceasta s˘a observ˘am c˘a
polinomul caracteristic al acestei matrici este
P
A
(λ) = det [A−λI
3
] =

4 −λ 0 0
0 −λ 1
0 −1 2 −λ

= (4 −λ)(λ −1)
2
.
Prin urmare, valorile proprii ale acestei matrici sunt
λ
1
= 4,
de multiplicitate algebric˘a
m
1
= 1,
¸ si
λ
2
= 1,
de multiplicitate algebric˘a
m
2
= 2.
Subspa¸ tiul propriu corespunz˘ator valorii proprii λ
1
= 4 este
V
λ1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
0 0 0
0 −4 1
0 −1 −2
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ −4y +z = 0, −y −2z = 0

=
= ¦(x, 0, 0) [ x ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸ tiului propriu V
λ
1
este
d
1
= dim
R
V
λ1
= 1 = m
1
.
Baza canonic˘a a subspa¸tiului propriu V
λ1
este
B
1
= ¦(1, 0, 0)¦.
3.8. DIAGONALIZAREA ENDOMORFISMELOR SIMETRICE 67
Subspa¸ tiul propriu corespunz˘ator valorii proprii λ
2
= 1 este
V
λ2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
3 0 0
0 −1 1
0 −1 1
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ x = 0, −y +z = 0

=
= ¦(0, y, y) [ y ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸ tiului propriu V
λ2
este
d
2
= dim
R
V
λ2
= 1.
Deoarece dimensiunea d
2
= 1 a subspa¸ tiului propriu V
λ2
este diferit˘a de mul-
tiplicitatea algebric˘a m
2
= 2 a valorii proprii λ
2
, rezult˘a c˘a matricea A nu este
diagonalizabil˘a.
3.8. Diagonalizarea endomorfismelor simetrice
Fie (V, <, >) un spa¸tiu euclidian real de dimensiune finit˘ a
dim
R
V = n.
Diii:i¸ 1i\ 3.8.1. Un endomorfism f ∈ End
R
(V ) care verific˘a proprietatea
< v, f(w) >=< f(v), w >, ∀ v, w ∈ V,
se nume¸ ste endomorfism simetric al spa¸ tiului euclidian real (V, <, >).
1ioni:\ 3.8.1. Orice endomorfism simetric f ∈ End
R
(V ) al spa¸ tiului eucli-
dian real (V, <, >) este diagonalizabil.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Vom demonstra afirma¸tia din teorem˘ a prin induc¸tie dup˘ a
n = dim
R
V.
Pentru început s˘ a presupunem c˘ a f ∈ End
R
(V ), unde dim
R
V = 1, este un
endomorfism simetric. Deoarece avem dim
R
V = 1, rezult˘ a c˘ a exist˘ a un vector
nenul v
0
= 0
V
astfel încât mul¸timea ¦v
0
¦ s˘ a fie baz˘ a în spa¸tiul vectorial real V. Din
rela¸tia f(v
0
) ∈ V , deducem c˘ a exist˘ a un unic scalar λ ∈ R astfel încât
f(v
0
) = λv
0
.
Cu alte cuvinte, vectorul v
0
este vector propriu al endomorfismului simetric f. În
concluzie, endomorfismul simetric f este diagonalizabil.
S˘ a presupunem acum c˘ a afirma¸tia din teorem˘ a este adev˘ arat˘ a pentru orice
spa¸tiu euclidian real de dimensiune mai mic˘ a sau egal˘ a decât n−1 ¸si s˘ a demonstr˘ am
afirma¸tia pentru un spa¸tiu euclidian real de dimensiune n. Fie f ∈ End
R
(V ) un
endomorfism simetric al spa¸tiului euclidian real (V, <, >), unde
dim
R
V = n.
S˘ a consider˘ am v
1
= 0
V
un vector nenul al spa¸tiului euclidian real (V, <, >) ¸si s˘ a
lu˘ am scalarul
λ
1
=
< f(v
1
), v
1
>
< v
1
, v
1
>
∈ R.
Vom demonstra în continuare, prin reducere la absurd, c˘ a exist˘ a un vector
nenul v = 0
V
cu proprietatea
f(v) = λ
1
v.
68 3. APLICA¸ TII LINIARE
S˘ a presupunem c˘ a aceast˘ a afirma¸tie nu este adev˘ arat˘ a. Deducem atunci c˘ a
avem
f(v) = λ
1
v, ∀ v ∈ V `¦0
V
¦.
Prin urmare avem
< f(v), v >= λ
1
< v, v >, ∀ v ∈ V `¦0
V
¦.
În particular, pentru vectorul v
1
= 0
V
, ob¸tinem contradic¸tia
< f(v
1
), v
1
>= λ
1
< v
1
, v
1
>=< f(v
1
), v
1
> .
În consecin¸t˘ a, exist˘ a un vector nenul v = 0
V
cu proprietatea
f(v) = λ
1
v.
S˘ a consider˘ am acum c˘ a subspa¸tiul vectorial W = L¦v¦ este acoperirea liniar˘ a
a vectorului nenul v = 0
V
. Evident, mul¸timea ¦v¦ este o baz˘ a a subspatiului W,
deci avem
dim
R
W = 1.
S˘ a consider˘ am c˘ a W

este complementul ortogonal al subspa¸tiului W. Din rela¸tia
dim
R
V = dim
R
W + dim
R
W

deducem c˘ a avem
dim
R
W

= n −1.
Vom demonstra în continuare c˘ a f(W

) ⊆ W

. Pentru aceasta s˘ a consider˘ am
un vector arbitrar w ∈ W

. Deoarece endomorfismul f este simetric, deducem c˘ a
avem
< f(w), v >=< w, f(v) >=< w, λ
1
v >= λ
1
< w, v >= 0.
Cu alte cuvinte, avem f(w) ∈ W

, adic˘ a ceea ce aveam de demonstrat.
În consecin¸t˘ a, din ipoteza de induc¸tie, endomorfismul simetric
f[
W
⊥ : W

→W

,
unde dim
R
W

= n −1, este diagonalizabil.
S˘ a consider˘ am c˘ a mul¸timea de vectori proprii
¦u
2
, u
3
, ..., u
n
¦ ⊂ W

reprezint˘ a baza în care se ob¸tine forma diagonal˘ a a endomorfismului f[
W
⊥. Atunci,
deoarece avem
V = W ⊕W

,
rezult˘ a c˘ a mul¸timea de vectori
¦v, u
2
, u
3
, ..., u
n
¦ ⊂ V
reprezint˘ a baza în care se ob¸tine forma diagonal˘ a a endomorfismului simetric
f : V →V.

Diii:i¸ 1i\ 3.8.2. O matrice p˘atratic˘a A ∈ M
n
(R) care verific˘a proprietatea
A =
T
A
se nume¸ ste matrice simetric˘a.
3.8. DIAGONALIZAREA ENDOMORFISMELOR SIMETRICE 69
Oiºin\\¸ 1i\ 3.8.1. O matrice simetric˘a A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(R) verific˘a
proprietatea
a
ij
= a
ji
, ∀ i, j = 1, n.
Cu alte cuvinte, elementele unei matrici simetrice sunt simetrice fa¸ t˘a de diagonala
principal˘a.
S˘ a presupunem acum c˘ a f ∈ End
R
(V ) este un endomorfism simetric ¸si c˘ a
mul¸timea
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
este o baz˘ a ortonormat˘ a a spa¸tiului euclidian real (V, <, >). S˘ a consider˘ am c˘ a
M
B
(f) = (c
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(R)
este matricea endomorfismului simetric f în baza ortonormat˘ a B. În acest context,
putem demonstra urm˘ atorul rezultat.
1ioni:\ 3.8.2. Matricea M
B
(f) este o matrice simetric˘a.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Trebuie s˘ a demonstr˘ am c˘ a proprietatea
c
ij
= c
ji
, ∀ i, j = 1, n,
este adev˘ arat˘ a. ¸ Tinând cont c˘ a endomorfismul f este simetric, rezult˘ a c˘ a urm˘ a-
toarele rela¸tii sunt adev˘ arate:
< f(e
i
), e
j
>=< e
i
, f(e
j
) >, ∀ i, j = 1, n.
Din defini¸tia matricii unui endomorfism într-o anumit˘ a baz˘ a deducem c˘ a avem
rela¸tiile

n
¸
k=1
c
ki
e
k
, e
j
¸
=

e
i
,
n
¸
l=1
c
lj
e
l
¸
, ∀ i, j = 1, n.
Folosind propriet˘ a¸tile produsului scalar ¸si faptul c˘ a baza B este ortonormat˘ a, g˘ asim
rela¸tiile:
n
¸
k=1
c
ki
δ
kj
=
n
¸
l=1
c
lj
δ
il
, ∀ i, j = 1, n,
unde
δ
rs
=

1, r = s
0, r = s.
Cu alte cuvinte, am ob¸tinut ceea ce aveam de demonstrat.
Conoi\n·i 3.8.1. Orice matrice simetric˘a A ∈ M
n
(R) este diagonalizabil˘a.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Evident, orice matrice simetric˘ a A ∈ M
n
(R) poate fi privit˘ a
ca matricea unui endomorfism simetric f ∈ End
R
(R
n
) într-o baz˘ a ortonormat˘ a a
spa¸tiului euclidian real (R
n
, <, >). Prin urmare, deoarece orice endomorfism sime-
tric este diagonalizabil, deducem ceea ce aveam de demonstrat.
Lxi:ii·i 3.8.1. S˘a se diagonalizeze endomorfismul simetric f ∈ End
R
(R
3
)
a c˘arui matrice în baza canonic˘a este matricea simetric˘a
A =

¸
0 1 0
1 1 1
0 1 0
¸

.
70 3. APLICA¸ TII LINIARE
Polinomul caracteristic al acestei matrici simetrice este
P
A
(λ) = det [A−λI
3
] =

−λ 1 0
1 1 −λ 1
0 1 −λ

= −λ(λ + 1)(λ −2).
Prin urmare, valorile proprii ale acestei matrici simetrice sunt
λ
1
= 0,
de multiplicitate algebric˘a
m
1
= 1,
¸ si
λ
2
= −1,
de multiplicitate algebric˘a
m
2
= 1,
¸ si
λ
3
= 2,
de multiplicitate algebric˘a
m
2
= 1.
Subspa¸ tiul propriu corespunz˘ator valorii proprii λ
1
= 0 este
V
λ1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
0 1 0
1 1 1
0 1 0
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ y = 0, x +y +z = 0

=
= ¦(x, 0, −x) [ x ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸ tiului propriu V
λ1
este
d
1
= dim
R
V
λ1
= 1 = m
1
.
Baza canonic˘a a subspa¸tiului propriu V
λ1
este
B
1
= ¦(1, 0, −1)¦.
Subspa¸ tiul propriu corespunz˘ator valorii proprii λ
2
= −1 este
V
λ
2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
1 1 0
1 2 1
0 1 1
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ x +y = 0, x + 2y +z = 0, y +z = 0

=
= ¦(x, −x, x) [ x ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸ tiului propriu V
λ
2
este
d
2
= dim
R
V
λ
2
= 1 = m
2
.
Baza canonic˘a a subspa¸tiului propriu V
λ2
este
B
2
= ¦(1, −1, 1)¦.
3.8. DIAGONALIZAREA ENDOMORFISMELOR SIMETRICE 71
Subspa¸ tiul propriu corespunz˘ator valorii proprii λ
3
= 2 este
V
λ3
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−2 1 0
1 −1 1
0 1 −2
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ −2x +y = 0, x −y +z = 0, y −2z = 0

=
= ¦(z, 2z, z) [ z ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸ tiului propriu V
λ3
este
d
3
= dim
R
V
λ
3
= 1 = m
3
.
Baza canonic˘a a subspa¸tiului propriu V
λ3
este
B
3
= ¦(1, 2, 1)¦.
Baza în care se ob¸ tine forma diagonal˘a a matricii simetrice A este
B

= ¦e

1
= (1, 0, −1), e

2
= (1, −1, 1), e

3
= (1, 2, 1)¦.
Forma diagonal˘a a matricii simetrice A este
D =

¸
0 0 0
0 −1 0
0 0 2
¸

.
Se verific˘a u¸ sor c˘a urm˘atoarea rela¸tie matriceal˘a este adev˘arat˘a:
D = M
−1
BB
′ A M
BB
′ ,
unde
M
BB
′ =

¸
1 1 1
0 −1 2
−1 1 1
¸

.
CAPITOLUL 4
FORME P
˘
ATRATICE
În studiul maximelor ¸si minimelor func¸tiilor de mai multe variabile, un rol
extrem de important este jucat de signatura formelor p˘atratice. Acestea pot fi
introduse cu ajutorul aplica¸ tiilor biliniare ¸ si simetrice care generalizeaz˘ a natural
produsele scalare.
4.1. Aplica¸tii biliniare ¸si simetrice. Forme p˘ atratice
Fie V un K-spa¸tiu vectorial.
Diii:i¸ 1i\ 4.1.1. O aplica¸ tie / : V V →K care are propriet˘a¸tile
(1) /(v, w) = /(w, v), ∀ v, w ∈ V,
(2) /(αv +βw, w

) = α/(v, w

) +β/(w, w

), ∀ α, β ∈ K, ∀ v, w, w

∈ V,
se nume¸ ste aplica¸tie biliniar˘a ¸ si simetric˘a pe spa¸ tiul vectorial
K
V.
Lxi:ii·i 4.1.1. Orice produs scalar
<, >: V V →R
pe un spa¸ tiu vectorial real
R
V este o aplica¸tie biliniar˘a ¸ si simetric˘a.
S˘ a presupunem c˘ a V este un K-spa¸tiu vectorial de dimensiune finit˘ a
dim
K
V = n
¸si s˘ a consider˘ am c˘ a mul¸timea
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
este o baz˘ a a spa¸tiului vectorial
K
V . Fie v, w ∈ V doi vectori arbitrari care se
descompun în baza B dup˘ a cum urmeaz˘ a:
v =
n
¸
i=1
x
i
e
i
¸si w =
n
¸
j=1
y
j
e
j
,
unde x
i
, y
i
∈ K, ∀ i = 1, n. În acest context, dac˘ a / : V V → K este o aplica¸tie
biliniar˘ a ¸si simetric˘ a, atunci avem rela¸tia:
/(v, w) = /

¸
n
¸
i=1
x
i
e
i
,
n
¸
j=1
y
j
e
j
¸

=
n
¸
i=1
n
¸
j=1
x
i
y
j
/(e
i
, e
j
).
Aceast˘ a rela¸tie arat˘ a c˘ a aplica¸tia biliniar˘ a ¸si simetric˘ a /este unic definit˘ a de valorile
sale pe produsul cartezian BB. Din acest motiv, introducem urm˘ atoarea no¸tiune:
73
74 4. FORME P
˘
ATRATICE
Diii:i¸ 1i\ 4.1.2. Matricea simetric˘a A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K), unde
a
ij
= /(e
i
, e
j
), ∀ i, j = 1, n,
se nume¸ ste matricea în baza B a aplica¸tiei biliniare ¸ si simetrice
/ : V V →K.
Folosind aceast˘ a defini¸tie deducem c˘ a expresia analitic˘ a a aplica¸tiei biliniare ¸si
simetrice
/ : V V →K
este
/(v, w) =
n
¸
i=1
n
¸
j=1
a
ij
x
i
y
j
.
Mai mult, utilizând nota¸tiile
X =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2

x
n
¸

¸si Y =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
y
1
y
2

y
n
¸

,
ob¸tinem rela¸tia matriceal˘ a
/(v, w) =
T
X A Y.
S˘ a presupunem acum c˘ a mul¸timea
B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦
este o alta baz˘ a a spa¸tiului vectorial
K
V ¸si c˘ a vectorii arbitrari v ¸si w se descompun
în baza B

dup˘ a cum urmeaz˘ a:
v =
n
¸
i=1
x

i
e

i
¸si w =
n
¸
j=1
y

j
e

j
,
unde x

i
, y

i
∈ K, ∀ i = 1, n. În acest context, dac˘ a A

= (a

ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K), unde
a

ij
= /(e

i
, e

j
), ∀ i, j = 1, n,
este matricea în baza B

a aplica¸tiei biliniare ¸si simetrice
/ : V V →K,
atunci urm˘ atoarea rela¸tie matriceal˘ a este adev˘ arat˘ a:
/(v, w) =
T
X

A

Y

,
unde
X

=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x

1
x

2

x

n
¸

¸si Y

=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
y

1
y

2

y

n
¸

.
4.1. APLICA¸ TII BILINIARE ¸ SI SIMETRICE. FORME P
˘
ATRATICE 75
1ioni:\ 4.1.1. Urm˘atoarea rela¸ tie de leg˘atur˘a între matricile A ¸ si A

este
adev˘arat˘a:
A

=
T
M
BB
′ A M
BB
′ ,
unde matricea M
BB
′ este matricea de trecere de la baza B la baza B

.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Utilizând formulele matriceale de schimbare a coordonatelor
X = M
BB
′ X

¸si Y = M
BB
′ Y

,
deducem c˘ a avem
/(v, w) =
T
X A Y =
T
X

T
M
BB
′ A M
BB

Y

.
Pe de alt˘ a parte, ¸stim îns˘ a c˘ a avem
/(v, w) =
T
X

A

Y

.
Din cele dou˘ a rela¸tii rezult˘ a ceea ce aveam de demonstrat.
Diii:i¸ 1i\ 4.1.3. O aplica¸ tie Q : V →K pentru care exist˘a o aplica¸ tie biliniar˘a
¸ si simetric˘a
/ : V V →K
cu proprietatea
Q(x) = /(x, x), ∀ x ∈ V,
se nume¸ ste form˘a p˘atratic˘a ata¸ sat˘a aplica¸tiei biliniare ¸ si simetrice /.
Oiºin\\¸ 1i\ 4.1.1. Dac˘a Q : V → K este o form˘a p˘atratic˘a dat˘a ata¸ sat˘a
aplica¸ tiei biliniare ¸ si simetrice
/ : V V →K,
atunci aplica¸ tia biliniar˘a ¸ si simetric˘a / este determinat˘a din forma p˘atratic˘a Q
prin intermediul urm˘atoarei formule:
/(x, y) =
1
2
[Q(x +y) −Q(x) −Q(y)] , ∀ x, y ∈ V.
Fie Q : V →K o form˘ a p˘ atratic˘ a ata¸sat˘ a aplica¸tiei biliniare ¸si simetrice
/ : V V →K.
Dac˘ a vectorul arbitrar x ∈ V se descompune în baza
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
ca
x =
n
¸
i=1
x
i
e
i
,
unde x
i
∈ K, ∀ i = 1, n, atunci forma p˘ atratic˘ a Q are expresia analitic˘ a
Q(x) =
n
¸
i=1
n
¸
j=1
a
ij
x
i
x
j
,
unde matricea
A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K)
este matricea în baza B a aplica¸tiei biliniare ¸si simetrice /. Mai mult, urm˘ atoarea
rela¸tie matriceal˘ a este adev˘ arat˘ a:
Q(x) =
T
X A X,
76 4. FORME P
˘
ATRATICE
unde
X =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2

x
n
¸

.
Diii:i¸ 1i\ 4.1.4. Matricea simetric˘a A se nume¸ ste matricea în baza B a
formei p˘atratice Q.
Diii:i¸ 1i\ 4.1.5. O form˘a p˘atratic˘a exprimat˘a analitic prin
Q(x) =
n
¸
i=1
n
¸
j=1
a
ij
x
i
x
j
este în form˘a canonic˘a dac˘a
a
ij
= λ
j
δ
ij
, ∀ i, j = 1, n,
unde λ
j
∈ K, ∀ j = 1, n, ¸ si
δ
ij
=

1, i = j;
0, i = j.
Oiºin\\¸ 1i\ 4.1.2. Expresia analitic˘a a unei forme p˘atratice aflate în form˘a
canonic˘a este
Q(x) =
n
¸
j=1
λ
j
x
2
j
,
unde λ
j
∈ K, ∀ j = 1, n.
4.2. Reducerea formelor p˘atratice la forma canonic˘a
În aceast˘ a sec¸tiune vom studia trei posibilit˘ a¸ti de reducere la forma canonic˘ a a
formelor p˘ atratice: metoda lui Gauss, metoda lui Jacobi ¸si metoda valorilor proprii.
Pentru aceasta s˘ a presupunem c˘ a V este un R-spa¸tiu vectorial.
1ioni:\ 4.2.1 (Metoda lui Gauss). Dac˘a Q : V →R este o form˘a p˘atratic˘a
a c˘arei expresie analitic˘a în baza
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
este
Q(x) =
n
¸
i=1
n
¸
j=1
a
ij
x
i
x
j
,
unde a
ij
∈ R, ∀ i, j = 1, n, atunci exist˘a o baz˘a în spa¸ tiul vectorial real V în raport
cu care forma p˘atratic˘a Q s˘a aib˘a form˘a canonic˘a.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Vom descrie în continuare un algoritm inductiv care reduce
problema studiat˘ a la o form˘ a p˘ atratic˘ a pe un spa¸tiu vectorial real de dimensiune
mai mic˘ a decât
n = dim
R
V.
Cazul 1. S˘ a presupunem c˘ a exist˘ a un indice i ∈ ¦1, 2, ..., n¦ cu proprietatea
c˘ a a
ii
= 0. Efectuând eventual o renumerotare a coordonatelor x
1
, x
2
, ..., x
n
∈ R,
4.2. REDUCEREA FORMELOR P
˘
ATRATICE LA FORMA CANONIC
˘
A 77
putem presupune f˘ ar˘ a a restrânge generalitatea c˘ a i = 1, adic˘ a a
11
= 0. În acest
context, forma p˘ atratic˘ a Q poate fi rescris˘ a sub forma
Q(x) = a
11
x
2
1
+ 2
n
¸
j=2
a
1j
x
1
x
j
+
n
¸
i=2
n
¸
j=2
a
ij
x
i
x
j
.
Sco¸tând factor comun for¸tat pe 1/a
11
din primii doi termeni ¸si adunând ¸si sc˘ azând
termeni pân˘ a la un p˘ atrat perfect, putem rescrie forma p˘ atratic˘ a Q sub forma
Q(x) =
1
a
11
(a
11
x
1
+a
12
x
2
+... +a
1n
x
n
)
2
+
n
¸
i=2
n
¸
j=2
a

ij
x
i
x
j
,
unde a

ij
∈ R, ∀ i, j = 2, n. F˘ acând acum schimbarea de coordonate

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x

1
x

2

x

n
¸

=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
13
a
1n
0 1 0 0

0 0 0 1
¸

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2

x
n
¸

,
deducem c˘ a, la nivel de coordonate x

1
, x

2
, ..., x

n
∈ R, forma p˘ atratic˘ a Qare expresia
Q(x

) =
1
a
11
(x

1
)
2
+
n
¸
i=2
n
¸
j=2
a

ij
x

i
x

j
.
Schimbarea de coordonate de mai sus este corespunz˘ atoare unei noi baze
B

= ¦e

1
, e

2
= e
2
, e

3
= e
3
, ..., e

n
= e
n
¦
a c˘ arei matrice de schimbare este
M
B

B
=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
13
a
1n
0 1 0 0

0 0 0 1
¸

.
Evident, forma p˘ atratic˘ a
Q

(x

) =
n
¸
i=2
n
¸
j=2
a

ij
x

i
x

j
este o form˘ a p˘ atratic˘ a definit˘ a pe un spa¸tiu vectorial real de dimensiune n − 1.
Mai mult, baza în care forma p˘ atratic˘ a Q are expresia analitic˘ a de mai sus este
determinat˘ a de vectorii e

2
, e

3
, ..., e

n
.
În acest context, dac˘ a exist˘ a un indice k ∈ ¦2, 3, ..., n¦ cu proprietatea c˘ a
a

kk
= 0, atunci aplic˘ am din nou acela¸si procedeu al form˘ arii de p˘ atrate perfecte
pentru forma p˘ atratic˘ a Q

. În caz contrar, trecem la Cazul 2.
Cazul 2. S˘ a presupunem c˘ a a
ii
= 0, ∀ i = 1, n. Deoarece forma p˘ atratic˘ a Q nu
este identic nul˘ a, deducem c˘ a exist˘ a a
ij
= 0, unde i = j. F˘ acând acum schimbarea
78 4. FORME P
˘
ATRATICE
de coordonate

x
i
= x

i
+x

j
x
j
= x

i
−x

j
x
k
= x

k
, ∀ k = i, j,
g˘ asim c˘ a expresia formei p˘ atratice Q devine
Q(x

) =
n
¸
r=1
n
¸
s=1
a
′′
rs
x

r
x

s
,
unde a
′′
ii
= 0 deoarece avem
x
i
x
j
= (x

i
)
2
−(x

j
)
2
.
Matricea de schimbare a bazei corespunz˘ atoare acestei schimb˘ ari de coordonate este
M
BB
′ =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0 0 0
0 1 0 0 0


0 0 1 1 0


0 0 1 −1 0



0 0 0 0 1
¸

,
unde B

este baza corespunz˘ atoare sistemului de coordonate x

1
, x

2
, ..., x

n
. Deoarece
dup˘ a aceast˘ a schimbare de coordonate apare un termen la p˘ atrat în expresia formei
p˘ atratice Q, înseamn˘ a c˘ a putem aplica acum procedeul de la Cazul 1 pentru ultima
expresie analitic˘ a a formei p˘ atratice Q.
În final, continuând procedeele combinate de la Cazurile 1 ¸si 2, dup˘ a cel
mult n − 1 pa¸si, g˘ asim o baz˘ a în raport cu care forma p˘ atratic˘ a Q s˘ a aib˘ a forma
canonic˘ a.
Oiºin\\¸ 1i\ 4.2.1. Metoda lui Gauss de reducere la forma canonic˘a a formelor
p˘atratice este o metod˘a elementar˘a de form˘ari de p˘atrate perfecte. Aceast˘a metod˘a
ac¸ tioneaz˘a la nivel de coordonate f˘ar˘a a se ob¸ tine direct baza corespunz˘atoare formei
canonice.
Lxi:ii·i 4.2.1. Folosind metoda lui Gauss, s˘a se reduc˘a la forma canonic˘a
forma p˘atratic˘a Q : R
3
→R, definit˘a în baza canonic˘a a spa¸tiului vectorial real
R
R
3
prin
Q(x) = 2x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
, f˘ar˘a a se preciza baza în care se ob¸ tine aceast˘a form˘a
canonic˘a.
Deoarece avem a
ii
= 0, ∀ i = 1, 2, 3, (i. e. nu avem nici un termen la p˘atrat
în expresia formei p˘atratice Q) pornim procedeul cu o schimbare de coordonate ca
4.2. REDUCEREA FORMELOR P
˘
ATRATICE LA FORMA CANONIC
˘
A 79
în Cazul 2. Astfel, f˘acând schimbarea de coordonate

x
1
= x

1
+x

2
x
2
= x

1
−x

2
x
3
= x

3
,
ob¸ tinem
Q(x

) = 2(x

1
)
2
−2(x

2
)
2
+ 2x

1
x

3
+ 2x

2
x

3
.
În continuare, deoarece exist˘a termeni la p˘atrat în expresia formei p˘atratice Q,
putem aplica procedeul din Cazul 1. Cu alte cuvinte, putem forma în expresia
formei p˘atratice Q p˘atrate perfecte prin adunarea ¸ si sc˘aderea unor termeni conve-
nabili. Ob¸ tinem astfel
Q(x

) =
1
2
(2x

1
+x

3
)
2

1
2
(x

3
)
2
−2(x

2
)
2
+ 2x

2
x

3
=
=
1
2
(2x

1
+x

3
)
2

1
2
(x

3
−2x

2
)
2
.
F˘acând acum schimbarea de coordonate

x
′′
1
= 2x

1
+x

3
x
′′
2
= x

3
−2x

2
x
′′
3
= x

3
,
g˘asim forma canonic˘a
Q(x
′′
) =
1
2
(x
′′
1
)
2

1
2
(x
′′
2
)
2
.
1ioni:\ 4.2.2 (Metoda lui Jacobi). Fie Q : V →R o form˘a p˘atratic˘a ¸ si
A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(R)
matricea simetric˘a a formei p˘atratice într-o baz˘a fixat˘a
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
a spa¸ tiului vectorial real V. Dac˘a determinan¸ tii

1
= a
11
, ∆
2
=

a
11
a
12
a
12
a
22

, ∆
3
=

a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33

, ..., ∆
n
= det A
sunt diferi¸ ti de zero, atunci exist˘a o baz˘a
B

= ¦f
1
, f
2
, ..., f
n
¦
astfel încât expresia analitic˘a a formei p˘atratice Q în baza B

s˘a fie
Q(x

) =
1

1
(x

1
)
2
+

1

2
(x

2
)
2
+

2

3
(x

3
)
2
+... +

n−1

n
(x

n
)
2
,
unde x

1
, x

2
, ..., x

n
sunt coordonatele corespunz˘atoare bazei B

.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a consider˘ am / aplica¸tia biliniar˘ a ¸si simetric˘ a din care pro-
vine forma p˘ atratic˘ a Q ¸si s˘ a c˘ aut˘ am baza
B

= ¦f
1
, f
2
, ..., f
n
¦
80 4. FORME P
˘
ATRATICE
de forma
f
1
= c
11
e
1
,
f
2
= c
12
e
1
+c
22
e
2
,

f
n
= c
1n
e
1
+c
2n
e
2
+... +c
nn
e
n
,
unde c
ij
∈ R, ∀ 1 ≤ i ≤ j ≤ n. S˘ a presupunem c˘ a vectorii bazei B

verific˘ a
propriet˘ a¸tile
/(e
i
, f
j
) = 0, ∀ 1 ≤ i < j ≤ n,
¸si
/(e
i
, f
i
) = 1, ∀ i = 1, n.
Vom demonstra în continuare c˘ a baza B

este baza c˘ autat˘ a în teorem˘ a. Pentru
aceasta vom ar˘ ata c˘ a matricea formei p˘ atratice Qîn baza B

este matricea diagonal˘ a
A

=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1/∆
1
0 0 0
0 ∆
1
/∆
2
0 0
0 0 ∆
2
/∆
3
0



0 0 0 ∆
n−1
/∆
n
¸

.
Prin defini¸tie, matricea A

a formei p˘ atratice Q în baza B

este descris˘ a de ele-
mentele
a

ij
= /(f
i
, f
j
) = /

i
¸
k=1
c
ki
e
k
, f
j

=
i
¸
k=1
c
ki
/(e
k
, f
j
), ∀ i, j = 1, n.
Dac˘ a 1 ≤ i < j ≤ n, atunci avem a

ij
= 0 deoarece
/(e
k
, f
j
) = 0, ∀ 1 ≤ k < j ≤ n.
Din simetria aplica¸tiei biliniare ¸si simetrice / deducem c˘ a
a

ij
= 0, ∀ 1 ≤ j < i ≤ n.
Dac˘ a i ∈ ¦1, 2, ..., n¦ este un indice fixat, atunci avem
a

ii
=
i
¸
k=1
c
ki
/(e
k
, f
i
) = c
ii
.
4.2. REDUCEREA FORMELOR P
˘
ATRATICE LA FORMA CANONIC
˘
A 81
Dar constantele c
ki
, ∀ 1 ≤ k ≤ i, verific˘ a sistemul liniar

/(e
1
, f
i
) = c
1i
a
11
+c
2i
a
12
+... +c
ii
a
1i
= 0
/(e
2
, f
i
) = c
1i
a
21
+c
2i
a
22
+... +c
ii
a
2i
= 0

/(e
i−1
, f
i
) = c
1i
a
i−1,1
+c
2i
a
i−1,2
+... +c
ii
a
i−1,i
= 0
/(e
i
, f
i
) = c
1i
a
i1
+c
2i
a
i2
+... +c
ii
a
ii
= 1.
Determinantul sistemului este ∆
i
= 0 ¸si deci, utilizând regula lui Cramer, ob¸tinem
a

ii
= c
ii
=

i−1

i
.

Oiºin\\¸ 1i\ 4.2.2. Metoda lui Jacobi de reducere la forma canonic˘a a formelor
p˘atratice este extrem de util˘a când ne trebuie rapid o form˘a canonic˘a a unei forme
p˘atratice (de exemplu în aprecierea naturii punctelor de extrem ale unei func¸ tii reale
de mai mult variabile) f˘ar˘a a fi interesa¸ ti ¸ si de baza în care se ob¸ tine aceast˘a form˘a
canonic˘a.
Lxi:ii·i 4.2.2. Folosind metoda lui Jacobi, s˘a se reduc˘a la forma canonic˘a
forma p˘atratic˘a Q : R
3
→R, definit˘a în baza canonic˘a a spa¸tiului vectorial real
R
R
3
prin
Q(x) = 5x
2
1
+ 6x
2
2
+ 4x
2
3
−4x
1
x
2
−4x
1
x
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
, f˘ar˘a a se preciza baza în care se ob¸ tine aceast˘a form˘a
canonic˘a.
Matricea formei p˘atratice Q în baza canonic˘a a spa¸tiului vectorial
R
R
3
este
A =

¸
5 −2 −2
−2 6 0
−2 0 4
¸

.
Deoarece determinan¸ tii

1
= 5, ∆
2
=

5 −2
−2 6

= 26, ∆
3
=

5 −2 −2
−2 6 0
−2 0 4

= 80
sunt nenuli, rezult˘a c˘a exist˘a ni¸ ste coordonate x

1
, x

2
, x

3
în raport cu care forma
p˘atratic˘a Q s˘a aib˘a forma canonic˘a
Q(x

) =
1
5
(x

1
)
2
+
5
26
(x

2
)
2
+
13
40
(x

3
)
2
.
1ioni:\ 4.2.3 (Metoda valorilor proprii). Fie (V, <, >) un spa¸ tiu euclidian
real ¸ si fie Q : V →R o form˘a p˘atratic˘a a spa¸ tiului vectorial real V. S˘a presupunem
c˘a
A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(R)
este matricea simetric˘a a formei p˘atratice Q într-o baz˘a ortonormat˘a fixat˘a
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦.
82 4. FORME P
˘
ATRATICE
Atunci exist˘a o baz˘a ortonormat˘a
B

= ¦f
1
, f
2
, ..., f
n
¦,
format˘a numai din vectori proprii ai matricii simetrice A, astfel încât expresia
analitic˘a a formei p˘atratice Q în baza B

s˘a fie
Q(x

) =
n
¸
i=1
λ
i
(x

i
)
2
,
unde λ
1
, λ
2
, ..., λ
n
∈ R sunt valorile proprii ale matricii simetrice A, fiecare va-
loare proprie fiind scris˘a de atâtea ori cât este multiplicitatea sa algebric˘a, iar
x

1
, x

2
, ..., x

n
sunt coordonatele corespunz˘atoare bazei B

.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Deoarece matricea A a formei p˘ atratice Q este o matrice si-
metric˘ a, rezult˘ a c˘ a ea este diagonalizabil˘ a. S˘ a consider˘ am atunci baza ortonormat˘ a
B

= ¦f
1
, f
2
, ..., f
n
¦,
format˘ a numai din vectori proprii ai matricii simetrice A, care determin˘ a forma
diagonal˘ a
D =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
λ
1
0 0
0 λ
2
0



0 0 λ
n
¸

a matricii simetrice A, unde λ
1
, λ
2
, ..., λ
n
∈ R sunt valorile proprii ale matricii
simetrice A. Deoarece bazele B ¸si B

sunt baze ortonormate, rezult˘ a c˘ a avem rela¸tia
matriceal˘ a
T
C = C
−1
,
unde C = M
B

B
este matricea de trecere de la baza ortonormat˘ a B

la baza orto-
normat˘ a B. În concluzie, vom avea rela¸tiile matriceale
D = C
−1
A C =
T
C A C.
Aceasta înseamn˘ a c˘ a matricea diagonal˘ a D este matricea formei p˘ atratice Q în baza
ortonormat˘ a B

, adic˘ a ceea ce aveam de demonstrat.
Oiºin\\¸ 1i\ 4.2.3. Metoda valorilor proprii de reducere a formelor p˘atratice la
forma canonic˘a este o metod˘a eficace, ea dând destul de comod ¸ si o form˘a canonic˘a
a formei p˘atratice ¸ si o baz˘a ortonormat˘a în care se ob¸ tine aceast˘a form˘a canonic˘a.
Aceast˘a metod˘a se folose¸ ste în geometria analitic˘a pentru a reduce la forma canonic˘a
conicele ¸ si cuadricele date prin ecua¸ tia general˘a.
Lxi:ii·i 4.2.3. Folosind metoda valorilor proprii, s˘a se reduc˘a la forma
canonic˘a forma p˘atratic˘a Q : R
3
→ R, definit˘a în baza canonic˘a a spa¸ tiului eu-
clidian real (R
3
, <, >) prin
Q(x) = x
2
1
+ 7x
2
2
+x
2
3
−8x
1
x
2
−16x
1
x
3
−8x
2
x
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
, precizându-se baza ortonormat˘a în care se ob¸ tine aceast˘a
form˘a canonic˘a. Pentru aceasta s˘a consider˘am c˘a
B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)¦
4.2. REDUCEREA FORMELOR P
˘
ATRATICE LA FORMA CANONIC
˘
A 83
este baza canonic˘a ortonormat˘a a spa¸ tiului euclidian real (R
3
, <, >). În aceast˘a
baz˘a, matricea formei p˘atratice Q este matricea simetric˘a
A =

¸
1 −4 −8
−4 7 −4
−8 −4 1
¸

.
Valorile proprii ale acestei matrici simetrice sunt r˘ad˘acinile ecua¸tiei caracteristice

1 −λ −4 −8
−4 7 −λ −4
−8 −4 1 −λ

= −(λ −9)
2
(λ + 9) = 0,
adic˘a λ
1
= −9, de multiplicitate algebric˘a m
1
= 1, ¸ si λ
2
= 9, de multiplicitate
algebric˘a m
2
= 2.
Subspa¸ tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= −9 este
V
λ1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
10 −4 −8
−4 16 −4
−8 −4 10
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=

(x, y, z) ∈ R
3

10x −4y −8z = 0
−4x + 16y −4z = 0
−8x −4y + 10z = 0

=
= ¦(2y, y, 2y) [ y ∈ R¦ .
O baz˘a ortonormat˘a a subspa¸ tiului propriu V
λ
1
este
B
1
=

f
1
=

2
3
,
1
3
,
2
3
¸
.
Subspa¸ tiul propriu asociat valorii proprii λ
2
= 9 este
V
λ2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−8 −4 −8
−4 −2 −4
−8 −4 −8
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=

(x, y, z) ∈ R
3

−8x −4y −8z = 0
−4x −2y −4z = 0
¸
=
= ¦(x, −2x −2z, z) [ x, z ∈ R¦ .
O baz˘a neortonormat˘a a subspa¸ tiului propriu V
λ2
este
B

2
= ¦e

2
= (1, −2, 0), e

3
= (0, −2, 1)¦ .
Ortonormând aceast˘a baz˘a neortonormat˘a a subspa¸ tiului propriu V
λ2
prin procedeul
de ortonormalizare Gramm-Schmidt, g˘asim urm˘atoarea baz˘a ortonormat˘a a sub-
spa¸ tiului propriu V
λ2
:
B
2
=

f
2
=

1

5
, −
2

5
, 0

, f
3
=


4
3

5
, −
2
3

5
,
5
3

5
¸
.
În concluzie, baza ortonormat˘a în care se ob¸tine forma canonic˘a a formei p˘a-
tratice Q este
B

=

f
1
=

2
3
,
1
3
,
2
3

, f
2
=

1

5
, −
2

5
, 0

, f
3
=


4
3

5
, −
2
3

5
,
5
3

5
¸
.
84 4. FORME P
˘
ATRATICE
Cu alte cuvinte, f˘acând schimbarea de coordonate

¸
x
1
x
2
x
3
¸

=

¸
2/3 1/

5 −4/3

5
1/3 −2/

5 −2/3

5
2/3 0 5/3

5
¸

¸
x

1
x

2
x

3
¸

,
g˘asim forma canonic˘a a formei p˘atratice Q :
Q(x

) = −9(x

1
)
2
+ 9(x

2
)
2
+ 9(x

3
)
2
.
4.3. Signatura unei forme p˘ atratice
S˘ a consider˘ am c˘ a V este un R-spa¸tiu vectorial de dimensiune
dim
R
V = n ∈ N
¸si c˘ a
Q(x) =
n
¸
i=1
a
i
x
2
i
,
unde a
i
∈ R, ∀ i = 1, n, este forma canonic˘ a a unei forme p˘ atratice Q : V →R. Fie
p ∈ N num˘ arul de coeficien¸ti a
1
, a
2
, ..., a
n
care sunt strict pozitivi, q ∈ N num˘ arul
de coeficien¸ti strict negativi ¸si d = n −(p +q) ∈ N num˘ arul de coeficien¸ti egali cu
zero.
Diii:i¸ 1i\ 4.3.1. Tripletul de numere naturale, notat
sign(Q) = (p, q, d) ∈ N
3
,
se nume¸ ste signatura formei p˘atratice Q.
Vom demonstra în continuare c˘ a de¸si forma canonic˘ a a unei forme p˘ atratice
nu este unic˘ a totu¸si toate formele canonice ale aceleia¸si forme p˘ atratice au aceea¸si
signatur˘ a.
1ioni:\ 4.3.1 (Legea de iner¸tie). Signatura unei forme p˘atratice Q este
aceea¸ si pentru orice form˘a canonic˘a a lui Q.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a consider˘ am dou˘ a baze
B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
¸si
B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦
în spa¸tiul vectorial real V astfel încât expresia analitic˘ a a formei p˘ atratice Q relativ
la cele dou˘ a baze s˘ a fie una canonic˘ a:
Q(x) =
n
¸
i=1
a
i
x
2
i
¸si Q(x) =
n
¸
i=1
a

i
(x

i
)
2
,
unde a
i
, a

i
∈ R, ∀ i = 1, n,
x =
n
¸
i=1
x
i
e
i
¸si x =
n
¸
j=1
x

j
e

j
.
Putem presupune f˘ ar˘ a a restrânge generalitatea c˘ a
a
i
, a

i
∈ ¦−1, 0, 1¦, ∀ i = 1, n,
4.3. SIGNATURA UNEI FORME P
˘
ATRATICE 85
deoarece, în caz contrar, facem o schimbare de coordonate de forma:
x
′′
i
=

[a
i
[ x
i
, ∀ i = 1, n, sau x
′′
i
=

[a

i
[ x

i
, ∀ i = 1, n.
Mai mult chiar, putem s˘ a presupunem (printr-o eventual˘ a renumerotare) c˘ a în ex-
presia canonic˘ a a formei p˘ atratice Q relativ la baza B (resp. B

) primii p (resp. p

)
coeficien¸ti sunt strict pozitivi, urm˘ atorii q (resp. q

) coeficien¸ti sunt strict negativi
iar ultimii d (resp. d

) sunt nuli. Atunci avem
Q(x) =
p
¸
i=1
x
2
i

p+q
¸
i=p+1
x
2
i
=
p

¸
i=1
(x

i
)
2

p

+q

¸
i=p

+1
(x

i
)
2
.
Vom demonstra acum c˘ a p = p

¸si q = q

. Pentru aceasta s˘ a presupunem prin
absurd c˘ a p > p

¸si s˘ a consider˘ am subspa¸tiile
U = L(¦e
1
, e
2
, ..., e
p
¦) ¸si U

= L(¦e

p

+1
, e

p

+2
, ..., e

n
¦).
Evident dimensiunile subspa¸tiilor U ¸si U

sunt
dim
R
U = p ¸si dim
R
U

= n −p

.
Deoarece avem rela¸tia
dim
R
U + dim
R
U

= p +n −p

> n = dim
R
V,
rezult˘ a c˘ a subspa¸tiile U ¸si U

nu se afl˘ a în sum˘ a direct˘ a, adic˘ a
U ∩ U

= ¦0
V
¦.
Prin urmare, exist˘ a un vector nenul x ∈ U ∩ U

de forma
x = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
p
e
p
= x

p

+1
e

p

+1
+x

p

+2
e

p

+2
+... +x

n
e

n
care verific˘ a rela¸tiile
0 ≤ x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
p
= Q(x) = −(x

p

+1
)
2
−(x

p

+2
)
2
−... −(x

n
)
2
≤ 0.
Din aceste rela¸tii rezult˘ a c˘ a
x
1
= x
2
= .. = x
p
= x

p

+1
= x

p

+2
= ... = x

n
= 0,
adic˘ a x = 0. Acest lucru se afl˘ a în contradic¸tie cu alegerea vectorului x ∈ U ∩ U

.
Aceast˘ a contradic¸tie este furnizat˘ a de presupunerea p > p

. Analog, presupunerea
p

> p ne conduce la o contradic¸tie. În consecin¸t˘ a, avem p = p

. Prin aceea¸si metod˘ a
se arat˘ a c˘ a q = q

¸si deci d = d

. Rezult˘ a c˘ a
(p, q, d) = (p

, q

, d

).

Lxi:ii·i 4.3.1. Folosind pe rând metoda lui Gauss, metoda lui Jacobi ¸ si
metoda valorilor proprii, s˘a s˘a se reduc˘a la forma canonic˘a forma p˘atratic˘a
Q : R
3
→R,
definit˘a în baza canonic˘a a spa¸ tiului vectorial real
R
R
3
prin
Q(x) = x
2
1
+x
2
2
+ 4x
2
3
−4x
1
x
2
−4x
1
x
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
, verificându-se legea de iner¸tie pentru formele canonice
ob¸ tinute.
86 4. FORME P
˘
ATRATICE
(1) Metoda lui Gauss. Deoarece în expresia formei p˘atratice Q apar ter-
meni la p˘atrat putem aduna ¸ si sc˘adea termeni pentru a ob¸ tine p˘atrate
perfecte. Astfel avem
Q(x) = (x
2
2
−4x
1
x
2
) +x
2
1
+ 4x
2
3
−4x
1
x
3
=
= (x
2
−2x
1
)
2
−3x
2
1
+ 4x
2
3
−4x
1
x
3
=
= (x
2
−2x
1
)
2
+ 4(x
2
3
−x
1
x
3
) −3x
2
1
=
= (x
2
−2x
1
)
2
+ 4
¸

x
3

x
1
2

2

x
2
1
4

−3x
2
1
=
= (x
2
−2x
1
)
2
+ 4

x
3

x
1
2

2
−4x
2
1
.
Efectuând acum schimbarea de coordonate

x

1
= x
2
−2x
1
x

2
= x
3
−x
1
/2
x

3
= x
1
,
ob¸tinem forma canonic˘a
Q(x

) = (x

1
)
2
+ 4(x

2
)
2
−4(x

3
)
2
.
Evident, signatura formei p˘atratice Q este
sign(Q) = (2, 1, 0).
(2) Metoda lui Jacobi. Matricea formei p˘atratice Q în baza canonic˘a a
spa¸tiului vectorial real
R
R
3
este matricea simetric˘a
A =

¸
1 −2 −2
−2 1 0
−2 0 4
¸

.
Deoarece determinan¸ tii

1
= 1, ∆
2
=

1 −2
−2 1

= −3, ∆
3
=

1 −2 −2
−2 1 0
−2 0 4

= −16,
sunt nenuli, rezult˘a c˘a exist˘a un sistem de coordonate x

1
, x

2
, x

3
în raport
cu care forma p˘atratic˘a Q s˘a aib˘a forma canonic˘a
Q(x

) = (x

1
)
2

1
3
(x

2
)
2
+
3
16
(x

3
)
2
.
Evident, signatura formei p˘atratice Q este
sign(Q) = (2, 1, 0).
(3) Metoda valorilor proprii. Valorile proprii ale matricii A a formei
p˘atratice Q sunt r˘ad˘acinile ecua¸tiei caracteristice
P
A
(λ) =

1 −λ −2 −2
−2 1 −λ 0
−2 0 4 −λ

= −λ
3
+ 6λ
2
−λ −16 = 0.
Deoarece func¸ tia polinomial˘a P
A
(λ) este o func¸ tie continu˘a pe mul¸ timea
numerelor reale R ¸ si întrucât avem schimb˘arile de semn
P
A
(−2) = 18 > 0, P
A
(0) = −16 < 0, P
A
(3) = 8 > 0 ¸ si P
A
(6) = −22 < 0,
4.3. SIGNATURA UNEI FORME P
˘
ATRATICE 87
rezult˘a c˘a polinomul caracteristic P
A
(λ) are r˘ad˘acinile reale
λ
1
∈ (−2, 0), λ
2
∈ (0, 3) ¸ si λ
3
∈ (3, 6).
Prin urmare, exist˘a un sistem de coordonate x

1
, x

2
, x

3
în raport cu care
forma p˘atratic˘a Q s˘a aib˘a forma canonic˘a
Q(x

) = λ
1
(x

1
)
2

2
(x

2
)
2

3
(x

3
)
2
.
Evident, signatura formei p˘atratice Q este
sign(Q) = (2, 1, 0),
deoarece avem
λ
1
< 0, λ
2
> 0 ¸ si λ
3
> 0.
Diii:i¸ 1i\ 4.3.2. O form˘a p˘atratic˘a Q : V → R se nume¸ ste pozitiv definit˘a
dac˘a are signatura
sign(Q) = (n, 0, 0),
unde
n = dim
R
V.
Oiºin\\¸ 1i\ 4.3.1. O form˘a p˘atratic˘a Q : V → R este pozitiv definit˘a dac˘a
într-o form˘a canonic˘a fixat˘a to¸ ti coeficien¸ tii care apar sunt strict pozitivi.
Diii:i¸ 1i\ 4.3.3. O form˘a p˘atratic˘a Q : V →R se nume¸ ste negativ definit˘a
dac˘a are signatura
sign(Q) = (0, n, 0),
unde
n = dim
R
V.
Oiºin\\¸ 1i\ 4.3.2. O form˘a p˘atratic˘a Q : V → R este negativ definit˘a dac˘a
într-o form˘a canonic˘a fixat˘a to¸ ti coeficien¸ tii care apar sunt strict negativi.
Reducerea la forma canonic˘ a a formelor p˘ atratice prin metoda lui Jacobi ¸si
metoda valorilor proprii ne permite s˘ a ob¸tinem urm˘ atoarele condi¸tii necesare ¸si
suficiente ca o form˘ a p˘ atratic˘ a Q : V →R s˘ a fie pozitiv definit˘ a.
Conoi\n·i 4.3.1 (Criteriul lui Sylvester). O form˘a p˘atratic˘a Q : V →R este
pozitiv definit˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a una din urm˘atoarele condi¸ tii este îndeplinit˘a:
(1) To¸ti determinan¸tii ∆
i
verific˘a inegalit˘a¸tile

i
> 0, ∀ i = 1, n;
(2) Toate valorile proprii ale matricii simetrice A a formei p˘atratice Q sunt
strict pozitive.
Reducerea la forma canonic˘ a a formelor p˘ atratice prin metoda lui Jacobi ¸si
metoda valorilor proprii ne permite s˘ a ob¸tinem urm˘ atoarele condi¸tii necesare ¸si
suficiente ca o form˘ a p˘ atratic˘ a Q : V →R s˘ a fie negativ definit˘ a.
Conoi\n·i 4.3.2 (Criteriul lui Sylvester). O form˘a p˘atratic˘a Q : V →R este
negativ definit˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a una din urm˘atoarele condi¸ tii este îndeplinit˘a:
(1) To¸ti determinan¸tii ∆
i
verific˘a inegalit˘a¸tile
(−1)
i

i
> 0, ∀ i = 1, n;
88 4. FORME P
˘
ATRATICE
(2) Toate valorile proprii ale matricii simetrice A a formei p˘atratice Q sunt
strict negative.
Lxi:ii·i 4.3.2. Utilizând criteriul lui Sylvester, s˘a se determine λ ∈ R astfel
încât forma p˘atratic˘a Q : R
3
→ R, definit˘a în baza canonic˘a a spa¸ tiului vectorial
real
R
R
3
prin
Q(x) = −x
2
1
−2x
2
2
−2x
2
3
−2λx
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 8x
2
x
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
, s˘a fie pozitiv (resp. negativ) definit˘a.
Matricea formei p˘atratice Q în baza canonic˘a a spa¸ tiului vectorial real
R
R
3
este
matricea simetric˘a
A =

¸
−1 −λ 2
−λ −2 4
2 4 −2
¸

.
Prin urmare, avem determinan¸ tii

1
= −1, ∆
2
=

−1 −λ
−λ −2

= 2 −λ
2
, ∆
3
=

−1 −λ 2
−λ −2 4
2 4 −2

= 2(λ
2
−8λ+10).
Conform criteriului lui Sylvester, forma p˘atratic˘a Q este pozitiv definit˘a dac˘a
avem


1
> 0

2
> 0

3
> 0

−1 > 0
2 −λ
2
> 0
λ
2
−8λ + 10 > 0
⇔λ ∈ ¦∅¦.
Conform criteriului lui Sylvester, forma p˘atratic˘a Q este negativ definit˘a dac˘a
avem


1
< 0

2
> 0

3
< 0

−1 < 0
2 −λ
2
> 0
λ
2
−8λ + 10 < 0

λ ∈ R
λ ∈ (−

2,

2)
λ ∈ (4 −

6, 4 +

6)
⇔λ ∈ ¦∅¦.
CAPITOLUL 5
SPA¸ TIUL VECTORIAL REAL AL
VECTORILOR LIBERI
În acest capitol vom studia propriet˘ a¸tile geometrice particulare ale unui spa¸tiu
vectorial real remarcabil, numit spa¸ tiul vectorilor liberi. Acest spa¸tiu modeleaz˘ a,
din punct de vedere matematic, spa¸tiul marimilor fizice vectoriale ca for¸tele, acce-
lera¸tiile, vitezele sau momentele. Este important de subliniat c˘ a spa¸tiul vectorial
real al vectorilor liberi poate fi înzestrat cu o structur˘ a natural˘ a de spa¸tiu euclidian,
care permite m˘ asurarea lungimii unui vector liber, precum ¸si a unghiului format de
doi vectori liberi. Mai mult, vom vedea c˘ a putem defini în acest spa¸tiu o serie de
produse specifice, cu o puternic˘ a semnifica¸tie fizico-geometric˘ a, cum ar fi produsul
vectorial sau produsul mixt.
5.1. Segmente orientate. Vectori liberi
Vom nota cu E
3
spa¸tiul punctual tridimensional al geometriei euclidiene ele-
mentare. Pentru orice dou˘ a puncte distincte A, B ∈ E
3
vom nota cu
−−→
AB segmentul
orientat caracterizat de urm˘ atoarele entit˘ a¸ti:
(1) direc¸ tia = dreapta suport a segmentului [AB];
(2) orientarea (sensul ) = de la A la B;
(3) lungimea (norma) = lungimea segmentului [AB] notat˘ a cu [[
−−→
AB[[.
Segmentul orientat
−−→
AB
Punctul A se nume¸ste originea segmentului orientat
−−→
AB iar punctul B se nu-
me¸ste vârful segmentului orientat
−−→
AB.
În cazul în care originea A ¸si vârful B ale unui segment orientat
−−→
AB coincid
(A = B) se ob¸tine segmentul orientat nul . Prin defini¸tie, segmentul orientat nul
−→
AA are lungimea egal˘ a cu zero, nu are nici o direc¸tie ¸si nici un sens, fiind reprezentat
geometric de punctul A.
Spunem c˘ a dou˘ a segmente orientate nenule au aceea¸ si direc¸tie dac˘ a direc¸tiile
lor sunt paralele sau confundate.
89
90 5. SPA¸ TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI
Diii:i¸ 1i\ 5.1.1. Dou˘a segmente orientate nenule
−−→
AB ¸ si
−−→
CD se numesc echipo-
lente dac˘a au aceea¸ si direc¸ tie, acela¸ si sens ¸ si aceea¸ si lungime. În acest caz vom
folosi nota¸ tia
−−→
AB ∼
−−→
CD.
Segmente orientate echipolente:
−−→
AB ∼
−−→
CD
Oiºin\\¸ 1i\ 5.1.1. Dou˘a segmente orientate nenule
−−→
AB ¸ si
−−→
CD sunt echipolente
−−→
AB ∼
−−→
CD
dac˘a ¸ si numai dac˘a pot fi suprapuse prin paralelism astfel încât originile A ¸ si C
(resp. vârfurile B ¸ si D) s˘a coincid˘a.
Oiºin\\¸ 1i\ 5.1.2. Prelungim rela¸ tia de echipolen¸ t˘a ¸ si la segmentele orientate
nule: admitem c˘a toate segmentele orientate nule sunt echipolente între ele.
Folosind observa¸tia de mai sus, defini¸tia rela¸tiei de echipolen¸t˘ a ¸si câteva pro-
priet˘ a¸ti geometrice elementare, deducem u¸sor urm˘ atorul rezultat:
Inoiozi¸ 1i\ 5.1.1. Rela¸ tia de echipolen¸ t˘a satisface urm˘atoarele propriet˘a¸ ti:
(1)
−−→
AB ∼
−−→
AB (reflexivitate);
(2)
−−→
AB ∼
−−−→
A

B


−−−→
A

B


−−→
AB (simetrie);
(3)
−−→
AB ∼
−−−→
A

B

¸ si
−−−→
A

B


−−−→
A
′′
B
′′

−−→
AB ∼
−−−→
A
′′
B
′′
(tranzitivitate).
Fie
−−→
AB un segment orientat arbitrar. Vom nota cu AB mul¸timea
AB
def
=

−−−→
A

B

−−−→
A

B


−−→
AB
¸
.
Diii:i¸ 1i\ 5.1.2. Mul¸ timea AB se nume¸ ste clasa de echipolen¸t˘a a segmen-
tului orientat
−−→
AB.
Oiºin\\¸ 1i\ 5.1.3. Evident avem
−−→
AB ∈ AB ¸ si fiecare segment orientat din
clasa de echipolen¸ t˘a AB este un reprezentant al clasei.
Diii:i¸ 1i\ 5.1.3. Clasele de echipolen¸ t˘a ale segmentelor orientate se numesc
vectori liberi.
Oiºin\\¸ 1i\ 5.1.4. Vectorii liberi vor fi nota¸ ti prin a, b, c, ... sau AB, CD, ...,
iar în desen vor fi reprezenta¸ti printr-unul dintre segmentele orientate echipolente
care definesc acel vector liber.
Diii:i¸ 1i\ 5.1.4. Direc¸ tia, sensul ¸ si lungimea (norma) segmentelor orientate
echipolente care definesc un vector liber se numesc direc¸tia, sensul ¸ si lungimea
(norma) vectorului liber.
5.2. ADUNAREA VECTORILOR LIBERI 91
Oiºin\\¸ 1i\ 5.1.5. Lungimea (norma) unui vector liber a sau AB se noteaz˘a
cu [[a[[ sau

AB

.
Diii:i¸ 1i\ 5.1.5. Vectorul liber care are lungimea zero se nume¸ ste vectorul
nul ¸ si se noteaz˘a cu 0.
Oiºin\\¸ 1i\ 5.1.6. Vectorul nul 0 este reprezentat de segmentul orientat nul
−→
AA.
Diii:i¸ 1i\ 5.1.6. Un vector liber de lungime unu se nume¸ ste versor ¸ si în
general se noteaz˘a cu e.
5.2. Adunarea vectorilor liberi
Vom nota cu V
3
(resp. V
2
) mul¸timea tuturor vectorilor liberi din spa¸tiu (resp.
plan). În continuare vom demonstra o serie de propriet˘ a¸ti algebrice sau geometrice
ale spa¸tiului V
3
, ele putând fi simplu particularizate ¸si aplicate la spa¸tiul V
2
.
Fie doi vectori liberi a, b ∈ V
3
¸si fie
−→
OA, respectiv
−−→
AB, ni¸ste segmente orientate
reprezentative ale acestor vectori liberi. Atunci vectorul liber c reprezentat de
segmentul orientat
−−→
OB se nume¸ste suma vectorilor a ¸si b ¸si se noteaz˘ a
c = a +b.
Diii:i¸ 1i\ 5.2.1. Regula de adunare a vectorilor liberi prezentat˘a mai sus se
nume¸ ste regula triunghiului sau regula paralelogramului.
Regula triunghiului: c = a +b
Oiºin\\¸ 1i\ 5.2.1. Opera¸ tia de adunare a vectorilor liberi este bine definit˘a ¸ si
nu depinde de alegerea reprezentan¸ tilor
−→
OA ¸ si
−−→
AB. Cu alte cuvinte, dac˘a alegem al¸ ti
reprezentan¸ ti pentru efectuarea sumei a +b, vectorul liber rezultat este reprezentat
de un segment orientat echipolent cu
−−→
OB.
În concluzie, adunarea vectorilor liberi
+ : V
3
V
3
→V
3
, (a, b) →a +b,
este o lege de compozi¸tie intern˘ a pe spa¸tiul V
3
. În acest context, putem demonstra
urm˘ atorul rezultat:
1ioni:\ 5.2.1. (V
3
, +) este un grup abelian. Cu alte cuvinte, sunt adev˘arate
urm˘atoarele propriet˘a¸ ti:
(1) a +b = b +a, ∀ a, b ∈ V
3
(comutativitate);
(2) (a +b) +c = a + (b +c), ∀ a, b, c ∈ V
3
(asociativitate);
(3) a + 0 = 0 +a = a, ∀ a ∈ V
3
, unde 0 este vectorul nul (element neutru);
92 5. SPA¸ TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI
(4) ∀ a ∈ V
3
, ∃ −a ∈ V
3
astfel încât a + (−a) = (−a) +a = 0 (orice element
are un opus).
Di:o:º)n\¸ 1ii. Propriet˘ a¸tile (1) ¸si (3) sunt evidente din defini¸tia adun˘ arii a
doi vectori liberi. Pentru a demonstra asociativitatea s˘ a consider˘ am trei vectori
liberi a, b ¸si c. Folosind regula triunghiului, asociativitatea rezult˘ a din figura de mai
jos:
Asociativitatea: (a +b) +c = a + (b +c)
Este evident c˘ a opusul unui vector liber a este vectorul liber −a caracterizat
de aceea¸si direc¸tie, sens opus ¸si aceea¸si lungime cu a vectorului liber a.
Opusul vectorului liber a

5.3. Înmul¸tirea vectorilor liberi cu scalari reali
Fie λ ∈ R un scalar real ¸si fie a ∈ V
3
un vector liber. Vom defini înmul¸tirea cu
scalari reali
λa ∈ V
3
în felul urm˘ ator:
(1) dac˘ a λ = 0 sau a = 0, atunci λa = 0;
(2) dac˘ a λ = 0 ¸si a = 0, atunci vectorul liber λa este caracterizat de aceea¸si
direc¸tie cu a vectorului liber a, acela¸si sens cu al vectorului liber a dac˘ a
λ > 0 ¸si sens opus cu al vectorului liber a dac˘ a λ < 0 ¸si are lungimea
[[λa[[ = [λ[ [[a[[.
Înmul¸tirea vectorilor liberi cu scalari reali
5.4. COLINIARITATE ¸ SI COPLANARITATE 93
1ioni:\ 5.3.1. Spa¸tiul vectorilor liberi V
3
, împreun˘a cu opera¸ tiile de adunare
a vectorilor liberi ¸ si de înmul¸ tire a acestora cu scalari reali, are o structur˘a de spa¸ tiu
vectorial real. Cu alte cuvinte, urm˘atoarele propriet˘a¸ ti sunt adev˘arate:
(1) λ(a +b) = λa +λb, ∀ λ ∈ R, ∀ a, b ∈ V
3
;
(2) (λ +µ)a = λa +µa, ∀ λ, µ ∈ R, ∀ a ∈ V
3
;
(3) λ(µa) = (λµ)a, ∀ λ, µ ∈ R, ∀ a ∈ V
3
;
(4) 1 a = a, ∀ a ∈ V
3
.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Propriet˘ a¸tile (2), (3) ¸si (4) sunt evidente din modul de definire
a opera¸tiilor cu vectori liberi.
Pentru a demonstra proprietatea (1) s˘ a consider˘ am c˘ a segmentul orientat
−→
OA
este reprezentantul vectorului liber a ¸si segmentul orientat
−−→
AB este reprezentantul
vectorului liber
−→
b . Atunci, din regula triunghiului, segmentul orientat
−−→
OB este
reprezentantul vectorului liber a +b. S˘ a presupunem acum c˘ a λ > 0 ¸si s˘ a not˘ am cu
−−→
OA

reprezentantul vectorului λa ¸si cu
−−→
OB

reprezentantul vectorului λ(a +b).
Proprietatea: λ(
−→
OA+
−−→
AB) = λ
−→
OA+λ
−−→
AB
Se observ˘ a c˘ a △OAB ∼ △OA

B

, având un unghi comun ¸si laturile (care
determin˘ a acest unghi) de lungimi propor¸tionale. Rezult˘ a c˘ a avem
−−→
AB |
−−−→
A

B

¸si
−−−→
A

B

= λ
−−→
AB,
adic˘ a segmentul orientat
−−−→
A

B

este reprezentantul vectorului liber λb. Prin urmare,
segmentul orientat
−−→
OB

este reprezentantul sumei λa +λb, adic˘ a
λ(a +b) = λa +λb.
Analog se trateaz˘ a cazul λ < 0.
5.4. Coliniaritate ¸si coplanaritate
Din punct de vedere geometric, doi vectori liberi nenuli a ¸si b sunt coliniari
dac˘ a au aceea¸si direc¸tie (i. e. direc¸tiile segmentelor orientate reprezentative sunt
paralele sau confundate).
94 5. SPA¸ TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI
1ioni:\ 5.4.1. Doi vectori liberi nenuli a ¸ si b sunt coliniari dac˘a ¸ si numai
dac˘a exist˘a λ ∈ R`¦0¦ astfel încât
a = λb.
Di:o:º)n\¸ 1ii. ” ⇐ ” este evident˘ a deoarece rela¸tia a = λb, unde λ = 0,
implic˘ a faptul c˘ a vectorii liberi nenuli a ¸si b au aceea¸si direc¸tie.
” ⇒ ” Dac˘ a vectorii liberi nenuli a ¸si b sunt coliniari, rezult˘ a c˘ a au aceea¸si
direc¸tie. Dac˘ a b are acela¸si sens cu a, atunci este evident c˘ a avem
b =

b

[[a[[
a.
Dac˘ a b are sens opus lui a, atunci este evident c˘ a avem
b = −

b

[[a[[
a.

Conoi\n·i 5.4.1. Doi vectori liberi nenuli necoliniari sunt liniar independen¸ ti
în spa¸ tiul vectorial real V
3
.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie a ¸si b doi vectori liberi nenuli necoliniari.
S˘ a presupunem prin absurd c˘ a vectorii liberi a ¸si b sunt liniar dependen¸ti în
spa¸tiul vectorial real V
3
. Din defini¸tia liniar dependen¸tei a doi vectori liberi rezult˘ a
c˘ a exist˘ a α, β ∈ R, unde α
2

2
= 0, astfel încât αa+βb = 0. Pentru β = 0 aceast˘ a
rela¸tie se transcrie b = λa, unde λ = −α/β = 0. Prin urmare, conform propozi¸tiei
anterioare, vectorii liberi a ¸si b sunt coliniari. Acest lucru se afl˘ a în contradic¸tie cu
necoliniaritatea vectorilor liberi a ¸si b.
În concluzie vectorii liberi a ¸si b sunt liniar independen¸ti în spa¸tiul vectorial
real V
3
.
Din punct de vedere geometric, trei vectori liberi nenuli a, b ¸si c sunt coplanari
dac˘ a segmentele orientate reprezentative ale celor trei vectori liberi sunt paralele
cu un plan dat în spa¸tiu.
1ioni:\ 5.4.2. Trei vectori liberi nenuli a, b ¸ si c sunt coplanari dac˘a ¸ si numai
dac˘a exist˘a λ, µ ∈ R, unde λ
2

2
= 0, astfel încât
c = λa +µb.
Di:o:º)n\¸ 1ii. ” ⇐ ” este evident˘ a deoarece, din modul de definire al ope-
ra¸tiilor cu vectori liberi, vectorul liber c = λa + µb, unde λ
2
+ µ
2
= 0, se afl˘ a în
acela¸si plan cu vectorii liberi a ¸si b.
” ⇒ ” S˘ a presupunem c˘ a vectorul liber c se afl˘ a în acela¸si plan cu vectorii
liberi a ¸si b. Fie
−→
OA,
−−→
OB ¸si
−−→
OC segmentele orientate coplanare reprezentative ale
vectorilor liberi a, b ¸si c. Ducând din punctul C paralele la dreptele OA ¸si OB,
deducem c˘ a avem
−−→
OC =
−−→
OE +
−−→
OF = λ
−→
OA+µ
−−→
OB,
unde λ, µ ∈ R, cu proprietatea λ
2

2
= 0.
5.4. COLINIARITATE ¸ SI COPLANARITATE 95
Descompunerea:
−−→
OC = λ
−→
OA+µ
−−→
OB
¸ Tinând cont c˘ a
−→
OA,
−−→
OB ¸si
−−→
OC sunt segmentele orientate reprezentative ale
vectorilor liberi a, b ¸si c, rezult˘ a ceea ce aveam de demonstrat.
Conoi\n·i 5.4.2. Trei vectori liberi nenuli necoplanari sunt liniar indepen-
den¸ ti în spa¸ tiul vectorial real V
3
.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie a, b ¸si c trei vectori liberi nenuli necoplanari.
S˘ a presupunem prin absurd c˘ a vectorii liberi a, b ¸si c sunt liniar dependen¸ti
în spa¸tiul vectorial real V
3
. Din defini¸tia liniar dependen¸tei a trei vectori liberi
rezult˘ a c˘ a exist˘ a α, β, γ ∈ R, unde α
2

2

2
= 0, astfel încât αa +βb +γc = 0.
Pentru γ = 0 aceast˘ a rela¸tie se transcrie c = λa +µb, unde λ = −α/γ ¸si µ = −β/γ
au proprietatea λ
2

2
= 0. Prin urmare, conform propozi¸tiei anterioare, vectorii
liberi a, b ¸si c sunt coplanari. Acest lucru se afl˘ a în contradic¸tie cu necoplanaritatea
vectorilor liberi a, b ¸si c.
În concluzie, vectorii liberi a, b ¸si c sunt liniar independen¸ti în spa¸tiul vectorial
real V
3
.
1ioni:\ 5.4.3. Orice trei vectori liberi nenuli necoplanari formeaz˘a o baz˘a în
spa¸ tiul vectorial real V
3
. În consecin¸ t˘a, avem
dim
R
V
3
= 3.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie a, b ¸si c trei vectori liberi nenuli necoplanari. Atunci,
conform corolarului anterior, sistemul de vectori ¦a, b, c¦ este liniar independent în
spa¸tiul vectorial real V
3
.
Vom demonstra în continuare c˘ a sistemul de vectori ¦a, b, c¦ este un sistem de
generatori în spa¸tiul vectorial real V
3
. Pentru aceasta s˘ a consider˘ am d un vector
liber arbitrar din V
3
. Fie
−→
OA,
−−→
OB,
−−→
OC ¸si
−−→
OD segmentele orientate reprezentative
ale vectorilor liberi a, b, c ¸si d. Ducând din punctul D plane paralele la planele
(AOB), (BOC) ¸si (AOC), deducem c˘ a avem
−−→
OD =
−−→
OD
1
+
−−→
OD
2
+
−−→
OD
3
= α
−→
OA+β
−−→
OB +γ
−−→
OC,
unde α, β, γ ∈ R.
96 5. SPA¸ TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI
Descompunerea:
−−→
OD = α
−→
OA+β
−−→
OB +γ
−−→
OC
¸ Tinând cont c˘ a
−→
OA,
−−→
OB,
−−→
OC ¸si
−−→
OD sunt segmentele orientate reprezentative
ale vectorilor liberi a, b, c ¸si d, rezult˘ a c˘ a sistemul de vectori ¦a, b, c¦ este un sistem
de generatori în spa¸tiul vectorial real V
3
.
În concluzie, sistemul de vectori liberi nenuli necoplanari ¦a, b, c¦ formeaz˘ a o
baz˘ a în spa¸tiul vectorial real V
3
.
5.5. Produsul scalar a doi vectori liberi
Deoarece în spa¸tiul vectorial real al vectorilor liberi V
3
o baz˘ a este format˘ a din
orice trei vectori liberi nenuli necoplanari, ne vom fixa în continuare aten¸tia asupra
unei baze privilegiate, extrem de utilizat˘ a. Este vorba despre o baz˘ a format˘ a din
trei versori i, j ¸si k, care sunt perpendiculari unul pe cel˘ alalt. Baza
B =
¸
i, j, k

,
unde
i ⊥ j ⊥ k ⊥ i ¸si

i

=

j

=

k

= 1,
reprezint˘ a baza canonic˘a a spa¸tiului vectorial real al vectorilor liberi V
3
. Deoarece
mul¸timea B este o baz˘ a în spa¸tiul vectorial real al vectorilor liberi V
3
, rezult˘ a c˘ a
orice vector liber v ∈ V
3
se descompune în mod unic ca
v = xi +yj +zk,
unde x, y, z ∈ R reprezint˘ a coordonatele vectorului liber v în baza canonic˘ a B.
Fie acum doi vectori liberi arbitrari
a = x
1
i +y
1
j +z
1
k
¸si
b = x
2
i +y
2
j +z
2
k,
unde x
i
, y
i
, z
i
∈ R, ∀ i ∈ ¦1, 2¦.
Diii:i¸ 1i\ 5.5.1. Aplica¸ tia
', ` : V
3
V
3
→R,
definit˘a prin

a, b

def
= x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
,
se nume¸ ste produsul scalar pe spa¸ tiul vectorilor liberi V
3
.
1ioni:\ 5.5.1. Spa¸ tiul (V
3
, ', `) este un spa¸ tiu euclidian real. Cu alte cuvinte,
aplica¸ tia produs scalar are urm˘atoarele propriet˘a¸ ti:
5.5. PRODUSUL SCALAR A DOI VECTORI LIBERI 97
(1)

a, b

=

b, a

, ∀ a, b ∈ V
3
;
(2)

λa, b

= λ

a, b

, ∀ λ ∈ R, ∀ a, b ∈ V
3
;
(3)

a, b +c

=

a, b

+'a, c` , ∀ a, b, c ∈ V
3
;
(4) 'a, a` ≥ 0, ∀ a ∈ V
3
, cu egalitate dac˘a ¸ si numai dac˘a a = 0.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Propriet˘ a¸tile (1), (2) ¸si (4) sunt imediate din folosirea defini¸tiei
produsului scalar ', ` . Pentru a demonstra proprietatea (3) s˘ a consider˘ am vectorul
liber arbitrar
c = x
3
i +y
3
j +z
3
k,
unde x
3
, y
3
, z
3
∈ R. Atunci avem egalit˘ a¸tile:

a, b +c

= x
1
(x
2
+x
3
) +y
1
(y
2
+y
3
) +z
1
(z
2
+z
3
) =
= x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
+x
1
x
3
+y
1
y
3
+z
1
z
3
=
=

a, b

+'a, c` .

Folosind teoria general˘ a de la spa¸tiile euclidiene reale, cu ajutorul produsului
scalar ', ` pe spa¸tiul vectorial real al vectorilor liberi V
3
putem introduce no¸tiunile
de lungime (norm˘a) a unui vector liber ¸si unghi format de doi vectori liberi.
Astfel, dac˘ a avem vectorul liber arbitrar
v = xi +yj +zk,
unde x, y, z ∈ R, atunci lungimea (norma) sa este dat˘ a de formula
[[v[[ =

'v, v` =

x
2
+y
2
+z
2
.
Dac˘ a avem vectorii liberi arbitrari
a = x
1
i +y
1
j +z
1
k
¸si
b = x
2
i +y
2
j +z
2
k,
unde x
i
, y
i
, z
i
∈ R, ∀ i ∈ ¦1, 2¦, atunci ace¸sti doi vectori liberi formeaz˘ a un unghi
ϕ ∈ [0, π] definit de formula
cos ϕ
def
=

a, b

[[a[[

b

=
x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2

x
2
1
+y
2
1
+z
2
1

x
2
2
+y
2
2
+z
2
2
.
În particular, vectorii liberi a ¸si b sunt perpendiculari (ortogonali) a ⊥ b dac˘ a ¸si
numai dac˘ a ϕ = π/2, adic˘ a
x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
= 0.
Conform defini¸tiei de mai sus, deducem c˘ a întotdeauna avem adev˘ arat˘ a rela¸tia

a, b

= [[a[[

b

cos ϕ.
98 5. SPA¸ TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI
5.6. Produsul vectorial a doi vectori liberi
Fie doi vectori liberi arbitrari
a = x
1
i +y
1
j +z
1
k
¸si
b = x
2
i +y
2
j +z
2
k,
unde x
i
, y
i
, z
i
∈ R, ∀ i ∈ ¦1, 2¦.
Diii:i¸ 1i\ 5.6.1. Aplica¸ tia
: V
3
V
3
→V
3
,
definit˘a prin
a b
def
=

i j k
x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2

=

y
1
z
1
y
2
z
2

i −

x
1
z
1
x
2
z
2

j +

x
1
y
1
x
2
y
2

k,
se nume¸ ste produsul vectorial pe spa¸ tiul vectorilor liberi V
3
.
Aplica¸tia produs vectorial are o serie important˘ a de propriet˘ a¸ti geometrice pe
care le expunem în rezultatul care urmeaz˘ a.
1ioni:\ 5.6.1. Urm˘atoarele propriet˘a¸ ti ale produsului vectorial sunt adev˘arate:
(1)

a b, a

=

a b, b

= 0, ∀ a, b ∈ V
3
;
(2) a b = −b a, ∀ a, b ∈ V
3
(anticomutativitate);
(3) a a = 0, ∀ a ∈ V
3
;
(4) a b = 0 ⇔a ¸ si b sunt coliniari;
(5) λ(a b) = (λa) b = a (λb), ∀ λ ∈ R, ∀ a, b ∈ V
3
(omogeneitate);
(6) a (b +c) = a b +a c, ∀ a, b, c ∈ V
3
(distributivitate);
(7)

a b

= [[a[[

b

sinϕ, ∀ a, b ∈ V
3
, unde ϕ este unghiul dintre vectorii
liberi a ¸ si b;
(8) a (b c) = 'a, c` b −

a, b

c, ∀ a, b, c ∈ V
3
(formula dublului produs
vectorial).
Di:o:º)n\¸ 1ii. Propriet˘ a¸tile (2), (3), (4), (5) ¸si (6) sunt imediate din defini¸tia
produsului vectorial ¸si propriet˘ a¸tile determinan¸tilor.
Pentru a demonstra proprietatea (1) s˘ a observ˘ am c˘ a avem

a b, a

=

y
1
z
1
y
2
z
2

x
1

x
1
z
1
x
2
z
2

y
1
+

x
1
y
1
x
2
y
2

z
1
=
=

x
1
y
1
z
1
x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2

= 0.
Analog se ob¸tine rela¸tia

a b, b

= 0.
5.6. PRODUSUL VECTORIAL A DOI VECTORI LIBERI 99
Pentru a demonstra proprietatea (7) s˘ a observ˘ am c˘ a, pe de o parte, prin calcul,
avem

a b

=

y
1
z
1
y
2
z
2

2
+

x
1
z
1
x
2
z
2

2
+

x
1
y
1
x
2
y
2

2
=
=

(y
1
z
2
−y
2
z
1
)
2
+ (x
1
z
2
−x
2
z
1
)
2
+ (x
1
y
2
−x
2
y
1
)
2
=
=

(x
2
1
+y
2
1
+z
2
1
)(x
2
2
+y
2
2
+z
2
2
) −(x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
)
2
=
=

[[a[[
2

b

2

a, b

2
.
Pe de alt˘ a parte, avem
[[a[[

b

sinϕ = [[a[[

b

1 −cos
2
ϕ =
= [[a[[

b

1 −

a, b

2
[[a[[
2

b

2
=
=

[[a[[
2

b

2

a, b

2
.
Pentru a demonstra proprietatea (8), s˘ a consider˘ am vectorul liber
c = x
3
i +y
3
j +z
3
k,
unde x
3
, y
3
, z
3
∈ R. Atunci avem
a (b c) =

i j k
x
1
y
1
z
1

y
2
z
2
y
3
z
3

x
2
z
2
x
3
z
3

x
2
y
2
x
3
y
3

=
= [y
1
(x
2
y
3
−x
3
y
2
) +z
1
(x
2
z
3
−x
3
z
2
)]i −
−[x
1
(x
2
y
3
−x
3
y
2
) −z
1
(y
2
z
3
−y
3
z
2
)]j −
−[x
1
(x
2
z
3
−x
3
z
2
) +y
1
(y
2
z
3
−y
3
z
2
)]k
= [x
2
(y
1
y
3
+z
1
z
3
) −x
3
(y
1
y
2
+z
1
z
2
)]i −
−[y
3
(x
1
x
2
+z
1
z
2
) −y
2
(x
1
x
3
+z
1
z
3
)]j −
−[z
3
(x
1
x
2
+y
1
y
2
) −z
2
(x
1
x
3
+y
1
y
3
)]k
= [x
2
('a, c` −x
1
x
3
) −x
3
(

a, b

−x
1
x
2
)]i −
−[y
3
(

a, b

−y
1
y
2
) −y
2
('a, c` −y
1
y
3
)]j −
−[z
3
(

a, b

−z
1
z
2
) −z
2
('a, c` −z
1
z
3
)]k
=

x
2
'a, c` −x
3

a, b

i −

y
3

a, b

−y
2
'a, c`

j −

z
3

a, b

−z
2
'a, c`

k
= 'a, c` (x
2
i +y
2
j +z
2
k) −

a, b

(x
3
i +y
3
j +z
3
k) =
= 'a, c` b −

a, b

c.

100 5. SPA¸ TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI
Oiºin\\¸ 1i\ 5.6.1. Propriet˘a¸ tile (1), (2) ¸ si (7) ale produsului vectorial arat˘a
c˘a, în cazul a doi vectori liberi nenuli necoliniari, produsul vectorial
a b = 0
este un vector liber cu propriet˘a¸tile:
(1) este perpendicular pe planul determinat de vectorii liberi a ¸ si b;
(2) prin conven¸ tie, are sensul determinat de regula burghiului (ducem vec-
torul liber a peste vectorul liber b ¸ si vedem ce se întâmpl˘a cu burghiul
(burghiul urc˘a sau coboar˘a)); acest sens este desemnat în figura de mai
jos prin versorul e.
(3) are lungimea (norma) egal˘a numeric cu aria paralelogramului determinat
de vectorii liberi a ¸ si b. Cu alte cuvinte, avem formula
/
paralelogram
=

a b

= [[a[[

b

sinϕ.
Produsul vectorial ¸si aria paralelogramului
Oiºin\\¸ 1i\ 5.6.2. Formula dublului produs vectorial se re¸ tine mai u¸ sor dac˘a
este scris˘a sub forma determinantului simbolic
a (b c) =

b c

a, b

'a, c`

.
Este important de subliniat faptul c˘a
(a b) c = a (b c)
deoarece avem
(a b) c =

'a, c`

b, c

a b

.
Lxi:ii·i 5.6.1. Fie vectorii liberi
a = −2i −2j + 3k
¸ si
b = i −j −k.
Vom calcula în continuare aria triunghiului determinat de vectorii liberi a ¸ si b
precum ¸ si în˘al¸timea triunghiului corespunz˘atoare bazei b. Pentru aceasta s˘a calcul˘am
produsul vectorial
a b =

i j k
−2 −2 3
1 −1 −1

= 5i +j + 4k.
5.7. PRODUSUL MIXT A TREI VECTORI LIBERI 101
Pe de o parte, deoarece aria triunghiului determinat de vectorii liberi a ¸ si b este
jum˘atate din aria paralelogramului determinat de vectorii liberi a ¸ si b, rezult˘a c˘a
aria triunghiului determinat de vectorii liberi a ¸ si b este dat˘a de formula
/

=

a b

2
=
1
2

5
2
+ 1
2
+ 4
2
=

42
2
.
Pe de alt˘a parte, dac˘a not˘am cu h în˘al¸ timea triunghiului corespunz˘atoare bazei
b, formula corespunz˘atoare ariei triunghiului este
/

=

b

h
2
.
Prin urmare, în˘al¸ timea triunghiului corespunz˘atoare bazei b este
h =
2/

b

=

42

1
2
+ 1
2
+ 1
2
=

42

3
=

14.
5.7. Produsul mixt a trei vectori liberi
Fie trei vectori liberi arbitrari
a = x
1
i +y
1
j +z
1
k,
b = x
2
i +y
2
j +z
2
k,
c = x
3
i +y
3
j +z
3
k,
unde x
i
, y
i
, z
i
∈ R, ∀ i ∈ ¦1, 2, 3¦.
Diii:i¸ 1i\ 5.7.1. Aplica¸ tia
( , , ) : V
3
V
3
V
3
→R,
definit˘a prin
(a, b, c)
def
=

a, b c

=

x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
x
3
y
3
z
3

,
se nume¸ ste produsul mixt pe spa¸ tiul vectorilor liberi V
3
.
1ioni:\ 5.7.1. Urm˘atoarele propriet˘a¸ ti ale produsului mixt sunt adev˘arate:
(1) (a, b, c) = −(a, c, b) = (c, a, b) = −(c, b, a), ∀ a, b, c ∈ V
3
;
(2) λ(a, b, c) = (λa, b, c) = (a, λb, c) = (a, b, λc), ∀ λ ∈ R, ∀ a, b, c ∈ V
3
;
(3) (a +b, c, d) = (a, c, d) + (b, c, d), ∀ a, b, c, d ∈ V
3
;
(4) (a, b, c) = 0 dac˘a ¸ si numai dac˘a
(a) cel pu¸ tin unul din vectorii liberi a, b, c este nul;
(b) doi dintre vectorii liberi a, b, c sunt coliniari;
(c) vectorii liberi a, b, c sunt coplanari.
(5) Dac˘a vectorii liberi a, b, c sunt necoplanari, atunci modulul produsului mixt
reprezint˘a volumul paralelipipedului construit pe vectorii liberi a, b ¸ si c. Cu
alte cuvinte, avem formula
V
paralelipiped
=

(a, b, c)

.
102 5. SPA¸ TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI
Produsul mixt ¸si volumul paralelipipedului
Di:o:º)n\¸ 1ii. Propriet˘ a¸tile (1), (2), (3) ¸si (4) sunt imediate din defini¸tia
produsului mixt ¸si propriet˘ a¸tile determinan¸tilor. Pentru a demonstra proprietatea
(5) s˘ a observ˘ am c˘ a, notând d = b c, avem

(a, b, c)

=

a, d

=

[[a[[

d

cos ϕ

=
=

[[a[[

b c

cos ϕ

=
=

b

[[c[[ sinθ

[[a[[ cos ϕ

= V
paralelipiped
,
unde ϕ este unghiul dintre vectorii liberi a ¸si d = b c iar θ este unghiul dintre
vectorii liberi b ¸si c.
Lxi:ii·i 5.7.1. Fie vectorii liberi
a = i + 2j + 2k,
b = −i + 3k
¸ si
c = −2i +j −k.
Vom calcula în continuare volumul tetraedrului determinat de vectorii liberi a, b ¸ si c
precum ¸ si în˘al¸ timea tetraedrului corespunz˘atoare bazei determinate de vectorii liberi
b ¸ si c. Pentru aceasta s˘a calcul˘am produsul mixt
(a, b, c) =

1 2 2
−1 0 3
−2 1 −1

= −19.
Pe de o parte, deoarece volumul tetraedrului construit pe vectorii liberi a, b ¸ si
c este o ¸ sesime din volumul paralelipipedului construit pe vectorii liberi a, b ¸ si c,
rezult˘a c˘a volumul tetraedrului determinat de vectorii liberi a, b ¸ si c este dat de
formula
V
tetraedru
=

(a, b, c)

6
=
19
6
.
S˘a calcul˘am acum produsul vectorial
b c =

i j k
−1 0 3
−2 1 −1

= −3i −7j −k.
5.7. PRODUSUL MIXT A TREI VECTORI LIBERI 103
Atunci, aria bazei determinate de vectorii liberi b ¸ si c este dat˘a de formula
/
bazei
=

b c

2
=
1
2

(−3)
2
+ (−7)
2
+ (−1)
2
=

59
2
.
Pe de alt˘a parte, dac˘a not˘am cu h în˘al¸timea tetraedrului corespunz˘atoare bazei
determinate de vectorii liberi b ¸ si c, formula corespunz˘atoare volumului tetraedrului
este
V
tetraedru
=
/
bazei
h
3
.
Prin urmare, în˘al¸timea tetraedrului corespunz˘atoare bazei determinate de vec-
torii liberi b ¸ si c este
h =
3V
tetraedru
/
bazei
=
19
2

59
2
==
19

59
.
CAPITOLUL 6
GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
6.1. Coordonatele unui punct din spa¸tiu
Cu ajutorul spa¸tiului vectorilor liberi V
3
putem introduce riguros matematic
no¸tiunea de coordonate ale unui punct arbitrar M din spa¸tiul tridimensional al
geometriei elementare E
3
. Pentru aceasta s˘ a fix˘ am baza canonic˘ a
B = ¦i, j, k¦
în spa¸tiul vectorial real al vectorilor liberi V
3
¸si s˘ a consider˘ am c˘ a aceast˘ a baz˘ a este
legat˘a într-un punct fixat O al spa¸tiului tridimensional al geometriei elementare E
3
.
Diii:i¸ 1i\ 6.1.1. Ansamblul
{ = ¦O; i, j, k¦
se nume¸ ste reperul cartezian canonic al spa¸ tiului tridimensional al geometriei
elementare E
3
. Dreptele directoare ale versorilor i, j ¸ si k sunt axele Ox, Oy ¸ si Oz
ale unui sistem de coordonate Oxyz în spa¸ tiul tridimensional al geometriei ele-
mentare E
3
(aceste axe au acela¸ si sens cu al versorilor i, j ¸ si k) iar punctul O este
originea sistemului de coordonate Oxyz.
Diii:i¸ 1i\ 6.1.2. Spunem c˘a un punct arbitrar M din spa¸ tiul tridimensional al
geometriei elementare E
3
are coordonatele carteziene
(x, y, z) ∈ R
3
în reperul cartezian canonic
{ = ¦O; i, j, k¦
dac˘a vectorul de pozi¸tie OM se descompune în baza canonic˘a
B = ¦i, j, k¦
dup˘a formula
OM = xi +yj +zk.
Oiºin\\¸ 1i\ 6.1.1. Coordonatele carteziene (x, y, z) ale punctului M reprezint˘a
lungimile proiec¸ tiilor ortogonale ale vectorului de pozi¸ tie OM pe cele trei axe de
coordonate: Ox, Oy ¸ si Oz.
105
106 6. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
Punctul M(x, y, z) din spa¸tiul E
3
Lxi:ii·i 6.1.1. S˘a consider˘am un cub [OABCO

A

B

C

], având muchiile de
lungime l > 0, ¸ si s˘a leg˘am în vârful O baza canonic˘a
B = ¦i, j, k¦
astfel încât direc¸ tiile ¸ si sensurile versorilor i, j ¸ si k s˘a coincid˘a cu ale muchiilor
cubului OA, OB ¸ si OO

.
Este evident c˘a punctul O este originea sistemului de axe. Vectorul de pozi¸ tie
al acestei origini este OO = 0 ¸ si deci punctul O are coordonatele O(0, 0, 0).
Deoarece vectorul de pozi¸ tie OA este coliniar cu i ¸ si are lungimea [[OA[[ = l,
rezult˘a c˘a avem
OA = li.
Prin urmare, coordonatele vârfului A sunt A(l, 0, 0).
Deoarece vectorul de pozi¸tie OB (resp. OO

) este coliniar cu j (resp. k) ¸ si are
lungimea [[OB[[ = l (resp. [[OO

[[ = l), rezult˘a c˘a avem
OB = lj (resp. OO

= lk).
Prin urmare, coordonatele vârfurilor B ¸ si O

sunt B(0, l, 0) ¸ si O

(0, 0, l).
Coordonatele vârfului C se determin˘a considerând vectorul de pozi¸ tie OC care,
conform regulii paralelogramului, este
OC = OA+OB = li +lj.
Prin urmare, vârful C are coordonatele C(l, l, 0). Prin analogie, vârful A

are coor-
donatele A

(l, 0, l) iar vârful B

are coordonatele B

(0, l, l).
Vectorul de pozi¸ tie OC

se descompune, conform regulii paralelogramului, în
OC

= OC +OO

= OA+OB +OO

= li +lj +lk.
Prin urmare, vârful C

are coordonatele C

(l, l, l).
Cu ajutorul no¸tiunii de coordonate ale unui punct din spa¸tiu se pot descrie
ecua¸tiile planelor în spa¸tiu, a dreptelor în spa¸tiu sau, cu alte cuvinte, se poate
dezvolta o întreag˘ a geometrie analitic˘ a în spa¸tiu. În continuare, vom considera
fixat reperul cartezian canonic
{ = ¦O; i, j, k¦
în spa¸tiul tridimensional al geometriei elementare E
3
. Cu alte cuvinte, vom con-
sidera fixat sistemul de coordonate Oxyz în spa¸tiul tridimensional al geometriei
elementare E
3
6.2. PLANE ORIENTATE îN SPA¸ TIU 107
6.2. Plane orientate în spa¸tiu
Din perspectiva geometriei analitice în spa¸tiu un plan în spa¸tiu este considerat
ca plan orientat (plan cu fa¸ t˘a). Acest lucru înseamn˘ a c˘ a pentru a identifica un
plan P în spa¸tiu este necesar s˘ a fix˘ am o orientare (fa¸ t˘a) a planului P. Aceast˘ a
orientare (fa¸t˘ a) fixat˘ a ne arat˘ a din ce semispa¸tiu este privit planul P sau care fa¸t˘ a
a planului P este considerat˘ a vizibil˘ a. Pentru a fixa o orientare (fa¸t˘ a) a planului P
este suficient s˘ a fix˘ am un vector liber nenul n care s˘ a fie perpendicular pe planul
P. Un asemenea vector liber nenul n perpendicular pe planul P se nume¸ste vector
normal la planul P. Prin defini¸tie, sensul vectorului normal n fixeaz˘ a orientarea
(fa¸ta) planului P. Referitor la reprezentarea intuitiv˘ a a planului P orientat în spa¸tiu
sunt evidente urm˘ atoarele afirma¸tii:
(1) alegerea unui vector normal n la planul P este echivalent˘ a cu alegerea unei
orient˘ ari (fe¸te);
(2) alegerea unui sens de rota¸tie în planul P este echivalent˘ a cu alegerea unui
vector normal n la planul P. Acest lucru este adev˘ arat deoarece conside-
r˘ am, prin defini¸tie, c˘ a vectorul normal n la planul P are sensul determinat
de sensul de rota¸tie din planul P prin regula burghiului.
(3) planul P are dou˘ a orient˘ ari (fe¸te). Orientarea (fa¸ta) care corespunde
sensului vectorului normal n se noteaz˘ a cu (+) iar orientarea (fa¸ta) opus˘ a
se noteaz˘ a cu (−).
Orientarea unui plan P în spa¸tiu
6.2.1. Planul determinat de un punct ¸si un vector normal nenul. S˘ a
consider˘ am c˘ a M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct fixat în spa¸tiul E
3
¸si c˘ a
n = Ai +Bj +Ck,
unde A
2
+ B
2
+ C
2
= 0, este un vector liber nenul dat din V
3
. Atunci, exist˘ a un
unic plan P care trece prin punctul M
0
¸si este perpendicular pe vectorul liber n
(vectorul liber n este un vector normal la planul P).
Planul P determinat de punctul M
0
¸si vectorul normal n
108 6. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
Pentru a descrie ecua¸tia planului P s˘ a consider˘ am c˘ a M(x, y, z) este un punct
arbitrar al planului P. Este evident c˘ a apartenen¸ta M ∈ P este echivalent˘ a cu
condi¸tia
M
0
M ⊥ n ⇔

M
0
M, n

= 0.
Folosind defini¸tia coordonatelor unui punct în spa¸tiu, împreun˘ a cu regula triun-
ghiului, ob¸tinem rela¸tia
M
0
M = M
0
O +OM = OM −OM
0
= (x −x
0
)i + (y −y
0
)j + (z −z
0
)k.
Prin urmare ecua¸tia vectorial˘ a

M
0
M, n

= 0 se transcrie, la nivel de coordonate
carteziene, ca ecua¸tia în R
3
:
P : A(x −x
0
) +B(y −y
0
) +C(z −z
0
) = 0.
Diii:i¸ 1i\ 6.2.1. Ecua¸ tia anterioar˘a se nume¸ ste ecua¸tia cartezian˘a a pla-
nului P determinat de punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸ si vectorul normal n(A, B, C). Dreapta
D care trece prin punctul M
0
¸ si care este paralel˘a cu vectorul normal n se nume¸ ste
normala la planul P.
Oiºin\\¸ 1i\ 6.2.1. Prelucrând membrul stâng al ecua¸ tiei precedente ¸ si notând
D
not
= −Ax
0
−By
0
−Cz
0
,
ecua¸tia planului de mai sus se transcrie ca ecua¸tia cartezian˘a:
P : Ax +By +Cz +D = 0,
unde A
2
+B
2
+C
2
= 0.
Ecua¸ tia precedent˘a se nume¸ ste ecua¸tia general˘a a unui plan.
Evident, vectorul normal la planul P, definit de ecua¸tia general˘a anterioar˘a,
este dat de vectorul liber nenul
n = Ai +Bj +Ck.
Cu alte cuvinte, coeficien¸ tii A, B ¸ si C ai lui x, y ¸ si z din ecua¸ tia general˘a a unui
plan P determin˘a coordonatele vectorului normal n la planul P.
6.2.2. Planul determinat de un punct ¸si doi vectori liberi necoliniari.
Este cunoscut din geometria sintetic˘ a euclidian˘ a faptul c˘ a dou˘ a drepte concurente
determin˘ a un plan. În consecin¸t˘ a, în geometria analitic˘ a în spa¸tiu un plan P
este unic determinat de un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si doi vectori liberi necoliniari
u(l
1
, m
1
, n
1
) ¸si v(l
2
, m
2
, n
2
).
Planul P determinat de punctul M
0
¸si vectorii liberi u ¸si v
6.2. PLANE ORIENTATE îN SPA¸ TIU 109
S˘ a consider˘ am c˘ a M(x, y, z) este un punct arbitrar al planului P. Este evident
c˘ a punctul M apar¸tine planului P determinat de punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si vectorul
normal
n = u v.
¸ Tinând seama de defini¸tia produsului vectorial a doi vectori liberi, rezult˘ a c˘ a
coordonatele (A, B, C) ale vectorului normal n la planul P sunt
A =

m
1
n
1
m
2
n
2

, B = −

l
1
n
1
l
2
n
2

¸si C =

l
1
m
1
l
2
m
2

.
Prin urmare, folosind ecua¸tia cartezian˘ a a unui plan ce trece printr-un punct
fixat M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si care are vectorul normal n(A, B, C) dat, ob¸tinem ecua¸tia
cartezian˘ a
P : (x −x
0
)

m
1
n
1
m
2
n
2

−(y −y
0
)

l
1
n
1
l
2
n
2

+ (z −z
0
)

l
1
m
1
l
2
m
2

= 0.
¸ Tinând cont acum de descompunerea dup˘ a prima linie a unui determinant de
ordin trei, observ˘ am c˘ a ecua¸tia cartezian˘ a de mai sus se poate restrânge sub forma
mai simpl˘ a de determinant de ordin trei:
P :

x −x
0
y −y
0
z −z
0
l
1
m
1
n
1
l
2
m
2
n
2

= 0.
6.2.3. Planul determinat de trei puncte necoliniare. Este cunoscut din
geometria sintetic˘ a euclidian˘ a faptul c˘ a trei puncte necoliniare
M
1
(x
1
, y
1
, z
1
), M
2
(x
2
, y
2
, z
2
) ¸si M
3
(x
3
, y
3
, z
3
)
determin˘ a un unic plan P = (M
1
M
2
M
3
) în spa¸tiu.
Planul P = (M
1
M
2
M
3
)
S˘ a consider˘ am c˘ a M(x, y, z) este un punct arbitrar al planului P = (M
1
M
2
M
3
).
Este evident c˘ a punctul M apar¸tine planului P determinat de punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
)
¸si vectorii liberi necoliniari
M
1
M
2
(x
2
−x
1
, y
2
−y
1
, z
2
−z
1
) ¸si M
1
M
3
(x
3
−x
1
, y
3
−y
1
, z
3
−z
1
).
Prin urmare, folosind ecua¸tia cartezian˘ a a unui plan determinat de un punct ¸si
doi vectori liberi necoliniari, rezult˘ a c˘ a ecua¸tia cartezian˘ a a planului P este
P :

x −x
1
y −y
1
z −z
1
x
2
−x
1
y
2
−y
1
z
2
−z
1
x
3
−x
1
y
3
−y
1
z
3
−z
1

−0
¸ Tinând cont acum de descompunerea dup˘ a ultima ultima coloan˘ a a unui de-
terminant de ordin patru ¸si de propriet˘ a¸tile determinan¸tilor, observ˘ am c˘ a ecua¸tia
110 6. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
cartezian˘ a de mai sus se poate restrânge sub forma mai simpl˘ a de determinant de
ordin patru:
P :

x y z 1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1

= 0.
Ca o consecin¸t˘ a imediat˘ a a ecua¸tiei anterioare, ob¸tinem c˘ a condi¸tia necesar˘ a ¸si
suficient˘ a ca patru puncte în spa¸tiu
M
1
(x
1
, y
1
, z
1
), M
2
(x
2
, y
2
, z
2
), M
3
(x
3
, y
3
, z
3
) ¸si M
4
(x
4
, y
4
, z
4
)
s˘ a fie coplanare este

x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
x
4
y
4
z
4
1

= 0.
6.3. Drepte orientate în spa¸tiu
Ca ¸si în cazul planelor, în geometria analitic˘ a în spa¸tiu dreptele sunt considerate
ca drepte orientate (drepte cu sens de parcurs). Acest lucru înseamn˘ a c˘ a pentru
a identifica o dreapt˘ a D în spa¸tiu este necesar s˘ a fix˘ am o orientare (un sens de
parcurs) a dreptei D. Pentru a fixa o orientare (un sens de parcurs) a dreptei D
este suficient s˘ a fix˘ am un vector liber nenul a a c˘ arui dreapt˘ a suport s˘ a fie exact
dreapta D. Un asemenea vector liber nenul a se nume¸ste vector director al dreptei
D. Prin defini¸tie, sensul vectorului director a fixeaz˘ a orientarea (sensul de parcurs)
dreptei D. Referitor la reprezentarea intuitiv˘ a a dreptei D orientate în spa¸tiu sunt
evidente urm˘ atoarele afirma¸tii:
(1) alegerea unui vector director a pe dreapta D este echivalent˘ a cu alegerea
unei orient˘ ari (unui sens de parcurs);
(2) dreapta D are dou˘ a orient˘ ari (sensuri de parcurs). Orientarea (sensul de
parcurs) care corespunde sensului vectorului director a se noteaz˘ a cu (+)
iar orientarea (sensul de parcurs) opus˘ a se noteaz˘ a cu (−).
6.3.1. Dreapta determinat˘ a de un punct ¸si un vector liber nenul. S˘ a
descriem acum ecua¸tiile unei drepte D care trece printr-un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si
este orientat˘ a (direc¸tionat˘ a) de un vector liber nenul a(l, m, n).
Drepta determinat˘ a de punctul M
0
¸si vectorul director a
Este evident c˘ a un punct arbitrar M(x, y, z) din spa¸tiu se afl˘ a pe dreapta D
dac˘ a ¸si numai dac˘ a vectorul liber M
0
M este coliniar cu vectorul director a.
6.3. DREPTE ORIENTATE îN SPA¸ TIU 111
¸ Tinând cont de regula triunghiului ¸si de defini¸tia coordonatelor unui punct în
spa¸tiu, rezult˘ a c˘ a avem rela¸tiile
M
0
M = M
0
O +OM = OM −OM
0
= r −r
0
= (x −x
0
)i + (y −y
0
)j + (z −z
0
)k.
Condi¸tia de coliniaritate a vectorului liber M
0
M cu vectorul director a se reduce
la existen¸ta unui parametru t ∈ R cu proprietatea c˘ a
M
0
M = ta.
Scriind aceast˘ a egalitate vectorial˘ a la nivel de coordonate, ob¸tinem ecua¸ tiile para-
metrice ale dreptei D:
D :

x = x
0
+lt,
y = y
0
+mt,
z = z
0
+nt,
unde t ∈ R. Eliminând parametrul t ∈ R din ecua¸tiile parametrice de mai sus,
ob¸tinem ecua¸ tiile carteziene ale dreptei D:
D :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
,
unde l
2
+ m
2
+ n
2
= 0. Coeficien¸tii l, m ¸si n care determin˘ a orientarea dreptei D
se numesc parametrii directori ai dreptei D.
Oiºin\\¸ 1i\ 6.3.1. Rapoartele care intervin în ecua¸ tiile carteziene ale dreptei D
au un caracter formal în sensul c˘a dac˘a la numitor avem vreun parametru director
egal cu zero atunci obligatoriu num˘ar˘atorul corespunz˘ator este ¸ si el egal cu zero.
S˘ a not˘ am acum cu α, β ¸si γ unghiurile directoare formate de vectorul director
a cu versorii i, j ¸si k.
Unghiurile directoare α, β ¸si γ
Oiºin\\¸ 1i\ 6.3.2. Unghiurile directoare α, β ¸ si γ m˘asoar˘a gradul de în-
clinare al dreptei D fa¸ t˘a de axele Ox, Oy ¸ si Oz.
Din defini¸tia unghiului format de doi vectori liberi ob¸tinem c˘ a avem cosinusurile
directoare
cos α =

a, i

[[a[[

i

=
l

l
2
+m
2
+n
2
,
cos β =

a, j

[[a[[

j

=
m

l
2
+m
2
+n
2
,
cos γ =

a, k

[[a[[

k

=
n

l
2
+m
2
+n
2
,
112 6. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
care verific˘ a rela¸tia
cos
2
α + cos
2
β + cos
2
γ = 1.
Prin urmare, înmul¸tind ecua¸tiile carteziene ale dreptei D cu factorul nenul

l
2
+m
2
+n
2
,
deducem c˘ a ecua¸tiile carteziene ale dreptei D pot fi rescrise sub forma echivalent˘ a
D :
x −x
0
cos α
=
y −y
0
cos β
=
z −z
0
cos γ
.
6.3.2. Dreapta determinat˘ a de dou˘ a puncte distincte. ¸ Stim din geome-
tria sintetic˘ a euclidian˘ a c˘ a dou˘ a puncte distincte M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ¸si M
2
(x
2
, y
2
, z
2
)
determin˘ a o unic˘ a dreapt˘ a D = M
1
M
2
.
Dreapta D = M
1
M
2
Pentru a descrie ecua¸tiile carteziene ale dreptei D = M
1
M
2
s˘ a observ˘ am c˘ a
dreapta D este dreapta care trece prin punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ¸si este orientat˘ a de
vectorul director
M
1
M
2
= M
1
O +OM
2
= OM
2
−OM
1
= (x
2
−x
1
)i + (y
2
−y
1
)j + (z
2
−z
1
)k.
Prin urmare, ¸tinând cont de expresiile ecua¸tiilor unei drepte determinate de un
punct ¸si un vector director, deducem c˘ a ecua¸tiile carteziene ale dreptei D = M
1
M
2
sunt
D :
x −x
1
x
2
−x
1
=
y −y
1
y
2
−y
1
=
z −z
1
z
2
−z
1
.
6.3.3. Dreapta determinat˘ a ca intersec¸tia a dou˘ a plane neparalele.
Este cunoscut din cadrul geometriei sintetice euclidiene c˘ a intersec¸tia a dou˘ a plane
neparalele este o dreapt˘ a. În acest context, fie P
1
¸si P
2
dou˘ a plane neparalele de
ecua¸tii
P
1
: A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0 ¸si P
2
: A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0.
Condi¸tia de neparalelism a planelor P
1
¸si P
2
este echivalent˘ a cu condi¸tia
rang

A
1
B
1
C
1
A
2
B
2
C
2

= 2.
Deoarece planele P
1
¸si P
2
sunt neparalele, rezult˘ a c˘ a intersec¸tia lor determin˘ a
o unic˘ a dreapt˘ a D = P
1
∩ P
2
determinat˘ a de ecua¸tiile carteziene
D = P
1
∩ P
2
:

A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0
A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0.
6.4. UNGHIURI îN SPA¸ TIU 113
Dreapta D = P
1
∩ P
2
Este evident c˘ a dac˘ a vectorii liberi n
1
(A
1
, B
1
, C
1
) ¸si n
2
(A
2
, B
2
, C
2
) reprezint˘ a
vectorii normali la planele P
1
¸si P
2
atunci vectorul liber a = n
1
n
2
reprezint˘ a
vectorul director al dreptei D = P
1
∩ P
2
. Deoarece avem
a = n
1
n
2
=

i j k
A
1
B
1
C
1
A
2
B
2
C
2

=

B
1
C
1
B
2
C
2

i −

A
1
C
1
A
2
C
2

j +

A
1
B
1
A
2
B
2

k,
rezult˘ a c˘ a parametrii directori l, m ¸si n ai dreptei D = P
1
∩ P
2
sunt
l =

B
1
C
1
B
2
C
2

, m = −

A
1
C
1
A
2
C
2

¸si n =

A
1
B
1
A
2
B
2

.
În acest context, rezult˘ a c˘ a ecua¸tiile carteziene ale dreptei D = P
1
∩ P
2
au forma
x −x
0

B
1
C
1
B
2
C
2

=
y −y
0

A
1
C
1
A
2
C
2

=
z −z
0

A
1
B
1
A
2
B
2

,
unde (x
0
, y
0
, z
0
) este o solu¸tie arbitrar˘ a a sistemului de ecua¸tii care determin˘ a
dreapta D = P
1
∩P
2
(coordonatele unui punct arbitrar M
0
al dreptei D = P
1
∩P
2
).
6.4. Unghiuri în spa¸tiu
Deoarece planele ¸si dreptele în spa¸tiu sunt definite ca figuri geometrice orien-
tate, putem introduce în mod riguros no¸tiunile de unghi dintre dou˘ a plane orientate,
dintre o dreapt˘ a orientat˘ a ¸si un plan orientat ¸si dintre dou˘ a drepte orientate.
6.4.1. Unghiul dintre dou˘ a plane orientate. S˘ a consider˘ am c˘ a
P
1
: A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0 ¸si P
2
: A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0,
unde A
2
i
+B
2
i
+C
2
i
= 0, ∀ i ∈ ¦1, 2¦, sunt dou˘ a plane orientate arbitrare în spa¸tiu.
Atunci, vectorii normali la planele P
1
¸si P
2
sunt
n
1
(A
1
, B
1
, C
1
) ¸si n
2
(A
2
, B
2
, C
2
).
Prin defini¸tie, unghiul dintre planele orientate P
1
¸si P
2
este unghiul ϕ ∈ [0, π]
format de vectorii normali n
1
¸si n
2
. Acest unghi se determin˘ a prin formula
cos ϕ =
'n
1
, n
2
`
[[n
1
[[ [[n
2
[[
=
A
1
A
2
+B
1
B
2
+C
1
C
2

A
2
1
+B
2
1
+C
2
1

A
2
2
+B
2
2
+C
2
2
.
114 6. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
Unghiul dintre planele orientate P
1
¸si P
2
Oiºin\\¸ 1i\ 6.4.1. Prin defini¸ tia dat˘a în geometria sintetic˘a euclidian˘a, unghiul
diedru format de planele P
1
¸ si P
2
este unghiul plan θ ∈ [0, π], care se ob¸tine
sec¸tionând planele P
1
¸ si P
2
cu un plan perpendicular pe dreapta de intersec¸ tie
D = P
1
∩ P
2
. Unghiul θ este îns˘a congruent sau suplementar cu unghiul ϕ, ca
unghiuri cu laturile perpendiculare.
Oiºin\\¸ 1i\ 6.4.2. Planele P
1
¸ si P
2
sunt perpendiculare (P
1
⊥ P
2
) dac˘a ¸ si
numai dac˘a:
n
1
⊥ n
2
⇔'n
1
, n
2
` = 0 ⇔A
1
A
2
+B
1
B
2
+C
1
C
2
= 0.
Oiºin\\¸ 1i\ 6.4.3. Planele P
1
¸ si P
2
sunt paralele neconfundate (P
1
| P
2
) dac˘a
¸ si numai dac˘a:
n
1
este coliniar cu n
2

A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
=
D
1
D
2
.
Oiºin\\¸ 1i\ 6.4.4. Planele P
1
¸ si P
2
sunt confundate (P
1
= P
2
) dac˘a ¸ si numai
dac˘a:
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
=
D
1
D
2
.
Oiºin\\¸ 1i\ 6.4.5. Rapoartele care intervin în observa¸tiile anterioare au un
caracter formal în sensul c˘a dac˘a vreun numitor este egal cu zero atunci ¸ si num˘ar˘a-
torul corespunz˘ator este egal cu zero.
6.4.2. Unghiul dintre o dreapt˘ a orientat˘ a ¸si un plan orientat. Fie
D :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
,
unde l
2
+m
2
+n
2
= 0, o dreapt˘ a orientat˘ a arbitrar˘ a în spa¸tiu ¸si fie
P : Ax +By +Cz +D = 0,
unde A
2
+ B
2
+ C
2
= 0, un plan orientat arbitrar în spa¸tiu. Atunci, vectorul
director al dreptei D este a(l, m, n) iar vectorul normal la planul P este n(A, B, C).
Prin defini¸tie, unghiul dintre dreapta orientat˘ a D ¸si planul orientat P este
unghiul θ ∈ [0, π] format de vectorul normal n cu vectorul director a. Acest unghi
se determin˘ a prin formula
cos θ =
'n, a`
[[n[[ [[a[[
=
Al +Bm+Cn

A
2
+B
2
+C
2


l
2
+m
2
+n
2
.
6.4. UNGHIURI îN SPA¸ TIU 115
Unghiul dintre dreapta orientat˘ a D ¸si planul orientat P
Oiºin\\¸ 1i\ 6.4.6. Prin defini¸ tia dat˘a în geometria sintetic˘a euclidian˘a, unghiul
format de dreapta D ¸ si planul P este unghiul ϕ ∈ [0, π] dintre dreapta D ¸ si dreapta
D

, unde D

este proiec¸ tia dreptei D pe planul P. Unghiul θ este legat de unghiul
ϕ prin rela¸ tia θ +ϕ = 90

sau θ = 90

+ϕ.
Oiºin\\¸ 1i\ 6.4.7. Dreapta D este paralel˘a cu planul P (D | P, caz particular,
D ⊂ P) dac˘a ¸ si numai dac˘a:
'n, a` = 0 ⇔Al +Bm+Cn = 0.
Cazul particular de incluziune D ⊂ P apare odat˘a cu condi¸ tia suplimentar˘a
Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D = 0.
Oiºin\\¸ 1i\ 6.4.8. Dreapta D este perpendicular˘a pe planul P (D ⊥ P) dac˘a
¸ si numai dac˘a:
n este coliniar cu a ⇔
A
l
=
B
m
=
C
n
.
Oiºin\\¸ 1i\ 6.4.9. Rapoartele care intervin în observa¸tia anterioar˘a au un ca-
racter formal în sensul c˘a dac˘a vreun numitor este egal cu zero atunci ¸ si num˘ar˘a-
torul corespunz˘ator este egal cu zero.
6.4.3. Unghiul dintre dou˘ a drepte orientate. S˘ a consider˘ am c˘ a
D
1
:
x −x
1
l
1
=
y −y
1
m
1
=
z −z
1
n
1
¸si D
2
:
x −x
2
l
2
=
y −y
2
m
2
=
z −z
2
n
2
unde l
2
i
+m
2
i
+n
2
i
= 0, ∀ i ∈ ¦1, 2¦, sunt dou˘ a drepte orientate arbitrare în spa¸tiu.
Atunci, vectorul director al dreptei D
1
este a(l
1
, m
1
, n
1
) iar vectorul director al
dreptei D
2
este b(l
2
, m
2
, n
2
).
Prin defini¸tie, unghiul dintre dreapta orientat˘ a D
1
¸si dreapta orientat˘ a D
2
este
unghiul ϕ ∈ [0, π] format de vectorul director a cu vectorul director b. Acest unghi
se determin˘ a prin formula
cos ϕ =

a, b

[[a[[

b

=
l
1
l
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2

l
2
1
+m
2
1
+n
2
1

l
2
2
+m
2
2
+n
2
2
.
116 6. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
Ughiul format de dreptele orientate D
1
¸si D
2
Oiºin\\¸ 1i\ 6.4.10. Dreptele D
1
¸ si D
2
sunt perpendiculare (D
1
⊥ D
2
) dac˘a ¸ si
numai dac˘a:
a ⊥ b ⇔

a, b

= 0 ⇔l
1
l
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2
= 0.
Oiºin\\¸ 1i\ 6.4.11. Dreptele D
1
¸ si D
2
sunt paralele (D
1
| D
2
) dac˘a ¸ si numai
dac˘a:
a este coliniar cu b ⇔
l
1
l
2
=
m
1
m
2
=
n
1
n
2
.
Oiºin\\¸ 1i\ 6.4.12. Rapoartele care intervin în observa¸ tia anterioar˘a au un
caracter formal în sensul c˘a dac˘a vreun numitor este egal cu zero atunci ¸ si num˘ar˘a-
torul corespunz˘ator este egal cu zero.
6.5. Distan¸te în spa¸tiu
În aceast˘ a sec¸tiune ne propunem s˘ a g˘ asim formule pentru determinarea urm˘ a-
toarelor distan¸te: distan¸ta de la un punct la un plan, distan¸ta de la un punct la o
dreapt˘ a ¸si distan¸ta dintre dou˘ a drepte.
6.5.1. Distan¸ta de la un punct la un plan. S˘ a consider˘ am c˘ a
P : Ax +By +Cz +D = 0,
unde A
2
+ B
2
+ C
2
= 0, este un plan orientat arbitrar în spa¸tiu ¸si M
0
(x
0
, y
0
, z
0
)
este un punct din spa¸tiu exterior planului P. Evident, vectorul normal la planul P
este n(A, B, C).
Construim acum segmentul [M
0
M
1
] ⊥ P, unde M
1
∈ P este proiec¸tia punctului
M
0
pe planul P. Atunci, distan¸ta de la punctul M
0
la planul P este egal˘ a cu
lungimea vectorului liber M
0
M
1
, pe care o not˘ am cu d(M
0
, P).
Distan¸ta de la punctul M
0
la planul P
S˘ a presupunem c˘ a punctul M
1
are coordonatele necunoscute M
1
(α, β, γ). Atunci,
deoarece M
1
∈ P iar vectorul liber
M
0
M
1
= (α −x
0
)i + (β −y
0
)j + (γ −z
0
)k
6.5. DISTAN¸ TE îN SPA¸ TIU 117
este coliniar cu vectorul normal n(A, B, C), rezult˘ a c˘ a coordonatele necunoscute
α, β ¸si γ verific˘ a sistemul

Aα +Bβ +Cγ +D = 0
α −x
0
A
=
β −y
0
B
=
γ −z
0
C
.
Rezolvând acest sistem, g˘ asim solu¸tiile

α = x
0

A
A
2
+B
2
+C
2
(Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D)
β = y
0

B
A
2
+B
2
+C
2
(Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D)
γ = z
0

C
A
2
+B
2
+C
2
(Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D).
Prin urmare, lungimea vectorului liber M
0
M
1
este

M
0
M
1

=

(α −x
0
)
2
+ (β −y
0
)
2
+ (γ −z
0
)
2
=
=
[Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D[

A
2
+B
2
+C
2
.
În concluzie, distan¸ta de la punctul M
0
la planul P este determinat˘ a de formula
d(M
0
, P) =
[Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D[

A
2
+B
2
+C
2
.
6.5.2. Distan¸ta de la un punct la o dreapt˘ a. S˘ a consider˘ am c˘ a
D :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
,
unde l
2
+m
2
+n
2
= 0, este o dreapt˘ a orientat˘ a arbitrar˘ a în spa¸tiu iar A(x
1
, y
1
, z
1
)
este un punct din spa¸tiu exterior dreptei D. Evident, dreapta D trece prin punctul
M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si are vectorul director a(l, m, n).
Construim acum segmentul [AA

] ⊥ D, unde A

∈ D este proiec¸tia punctului A
pe dreapta D. Atunci, distan¸ta de la punctul A la dreapta D este egal˘ a cu lungimea
segmentului [AA

], pe care o not˘ am cu d(A, D).
Distan¸ta de la punctul A la dreapta D
Segmentul [AA

] este îns˘ a în˘ al¸timea paralelogramului construit pe vectorii liberi
a(l, m, n) ¸si M
0
A(x
1
−x
0
, y
1
−y
0
, z
1
−z
0
).
118 6. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
Atunci, din formula care d˘ a aria paralelogramului construit pe vectorii liberi a ¸si
M
0
A ob¸tinem c˘ a formula care d˘ a distan¸ta de la punctul A la dreapta D este
d(A, D) =

a M
0
A

[[a[[
.
6.5.3. Distan¸ta dintre dou˘ a drepte oarecare din spa¸tiu. S˘ a consider˘ am
c˘ a
D
1
:
x −x
1
l
1
=
y −y
1
m
1
=
z −z
1
n
1
¸si D
2
:
x −x
2
l
2
=
y −y
2
m
2
=
z −z
2
n
2
unde l
2
i
+ m
2
i
+ n
2
i
= 0, ∀ i ∈ ¦1, 2¦, sunt dou˘ a drepte orientate arbitrare în
spa¸tiu. Evident, dreapta D
1
trece prin punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ¸si are vectorul direc-
tor a
1
(l
1
, m
1
, n
1
) iar dreapta D
2
trece prin punctul M
2
(x
2
, y
2
, z
2
) ¸si are vectorul
director a
2
(l
2
, m
2
, n
2
).
Se ¸stie din geometria sintetic˘ a euclidian˘ a c˘ a dreptele D
1
¸si D
2
din spa¸tiu pot
fi confundate, paralele, concurente sau în pozi¸tie general˘ a.
(1) Dac˘ a dreptele D
1
¸si D
2
sunt confundate sau concurente, atunci, prin defini¸tie,
distan¸ta dintre dreptele D
1
¸si D
2
este egal˘ a cu zero.
(2) Dac˘ a dreptele D
1
¸si D
2
sunt paralele, atunci distan¸ta dintre dreptele D
1
¸si
D
2
este dat˘ a de formula
d(D
1
, D
2
) =

a
1
M
1
M
2

[[a
1
[[
sau
d(D
1
, D
2
) =

a
2
M
1
M
2

[[a
2
[[
.
(3) Dac˘ a dreptele D
1
¸si D
2
sunt în pozi¸tie general˘ a, atunci exist˘ a o unic˘ a
dreapt˘ a perpendicular˘ a comun˘ a AB, unde A ∈ D
1
, B ∈ D
2
, A = B, AB ⊥ D
1
¸si
AB ⊥ D
2
, a dreptelor D
1
¸si D
2
.
Distan¸ta dintre dreptele D
1
¸si D
2
Prin defini¸tie, distan¸ta dintre dreptele D
1
¸si D
2
este d(D
1
, D
2
) =

AB

. Din
figura de mai sus, rezult˘ a evident c˘ a segmentul [AB] este în˘ al¸timea paralelipipedului
construit pe vectorii liberi
a
1
(l
1
, m
1
, n
1
), a
2
(l
2
, m
2
, n
2
) ¸si M
1
M
2
(x
2
−x
1
, y
2
−y
1
, z
2
−z
1
).
Atunci, din formula care d˘ a volumul paralelipipedului construit pe vectorii liberi
a
1
, a
2
¸si M
1
M
2
ob¸tinem c˘ a formula care d˘ a distan¸ta dintre dreptele D
1
¸si D
2
este
d(D
1
, D
2
) =

a
1
, a
2
, M
1
M
2

[[a
1
a
2
[[
.
6.5. DISTAN¸ TE îN SPA¸ TIU 119
6.5.4. Ecua¸tiile carteziene ale perpendicularei comune AB. În contex-
tul anterior, este important de subliniat faptul c˘ a perpendiculara comun˘ a AB a
dreptelor D
1
¸si D
2
, aflate în pozi¸tie general˘ a, are vectorul director dat de produsul
vectorial a
1
a
2
. Prin urmare, perpendiculara comun˘ a AB a dreptelor D
1
¸si D
2
poate fi privit˘ a ca intersec¸tia dintre planele determinate de
M
1
, a
1
¸si a
1
a
2
,
respectiv
M
2
, a
2
¸si a
1
a
2
.
În consecin¸t˘ a, ecua¸tiile carteziene ale perpendicularei comune AB a dreptelor
D
1
¸si D
2
, aflate în pozi¸tie general˘ a, sunt
AB :

x −x
1
y −y
1
z −z
1
l
1
m
1
n
1
l
3
m
3
n
3

= 0

x −x
2
y −y
2
z −z
2
l
2
m
2
n
2
l
3
m
3
n
3

= 0,
unde
l
3
=

m
1
n
1
m
2
n
2

, m
3
= −

l
1
n
1
l
2
n
2

¸si n
3
=

l
1
m
1
l
2
m
2

.
CAPITOLUL 7
CONICE
Conicele sau curbele algebrice de grad doi reprezint˘ a o clas˘ a de curbe plane
cu propriet˘ a¸ti remarcabile, întâlnite în aplica¸tii din diverse domenii. Acestea sunt
caracterizate, într-un reper cartezian ortonormat din planul E
2
, printr-o ecua¸tie de
forma
Γ : g(x, y) = 0,
unde func¸tia g(x, y) este o func¸tie polinomial˘ a de grad doi în nedeterminatele x ¸si
y. Din punct de vedere geometric, în acest capitol vom demostra c˘ a o conic˘ a nu
poate reprezenta în plan decât una dintre urm˘ atoarele figuri geometrice: elips˘a,
în particular cerc, hiperbol˘a, parabol˘a, reuniune de drepte paralele, confundate sau
concurente, un punct sau mul¸ timea vid˘a.
7.1. Conice pe ecua¸tii reduse
Vom prezenta în aceast˘ a sec¸tiune caracteriz˘ arile algebrice ¸si principalele pro-
priet˘ a¸ti geometrice ale elipselor, în particular cercurilor, hiperbolelor ¸si parabolelor,
studiate în repere carteziene ortonormate alese convenabil, dup˘ a fiecare caz în parte.
Fix˘ am pentru început reperul ortonormat
{ = ¦O; i, j¦
în planul bidimensional al geometriei euclidiene E
2
, adic˘ a fix˘ am în E
2
un sistem
ortogonal de axe (coordonate) xOy.
7.1.1. Cercul.
Diii:i¸ 1i\ 7.1.1. Se nume¸ ste cerc de centru C(x
0
, y
0
) ¸ si de raz˘a r > 0
mul¸ timea (C) a punctelor din plan M(x, y) care verific˘a rela¸tia
d(M, C) = r.
Oiºin\\¸ 1i\ 7.1.1. Este evident c˘a mul¸ timea punctelor din plan M(x, y) care
apar¸tin cercului (C) de centru C(x
0
, y
0
) ¸ si de raz˘a r > 0 satisface ecua¸tia de grad
doi
(C) : (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
= r
2
numit˘a ecua¸tia cartezian˘a implicit˘a a cercului de centru C(x
0
, y
0
) ¸ si de
raz˘a r > 0.
Dezvoltând p˘ atratele în ecua¸tia cartezian˘ a implicit˘ a a cercului (C), ob¸tinem
ecua¸tia
(C) : x
2
+y
2
−2x
0
x −2y
0
y +x
2
0
+y
2
0
−r
2
= 0,
care ne sugereaz˘ a studiul geometric al ecua¸tiei de gradul doi (ecua¸tie de conic˘ a) de
forma
Γ : x
2
+y
2
+ 2ax + 2by +c = 0,
121
122 7. CONICE
unde a, b, c ∈ R. Deoarece ecua¸tia conicei Γ se transcrie sub forma
Γ : (x +a)
2
+ (y +b)
2
= ρ,
unde ρ = a
2
+b
2
−c, rezult˘ a c˘ a avem urm˘ atoarele situa¸tii:
(1) Dac˘ a ρ > 0, atunci mul¸timea Γ este un cerc de centru C(x
0
, y
0
), unde
x
0
= −a, y
0
= −b, ¸si de raz˘ a r =

ρ;
(2) Dac˘ a ρ = 0, atunci Γ = ¦(−a, −b)¦;
(3) Dac˘ a ρ < 0, atunci Γ = ¦∅¦.
Diii:i¸ 1i\ 7.1.2. Ecua¸ tia
x
2
+y
2
+ 2ax + 2by +c = 0,
unde
a
2
+b
2
−c > 0,
se nume¸ ste ecua¸tia cartezian˘a general˘a a cercului.
7.1.2. Elipsa.
Diii:i¸ 1i\ 7.1.3. Locul geometric al punctelor din plan a c˘aror sum˘a a dis-
tan¸ telor la dou˘a puncte fixe F
1
¸ si F
2
este constant˘a se nume¸ ste elips˘a.
Dac˘ a alegem xOy un sistem de axe ortogonal preferen¸tial, astfel încât F
1
(−c, 0)
¸si F
2
(c, 0), unde c > 0, atunci mul¸timea punctelor din plan M(x, y) cu proprietatea
MF
1
+MF
2
= 2a,
unde a > 0, este caracterizat˘ a algebric de ecua¸tia
(E) :

(x +c)
2
+y
2
+

(x −c)
2
+y
2
= 2a.
În aceast˘ a ecua¸tie, trecând al doilea termen din stânga în membrul drept ¸si ridicând
de dou˘ a ori consecutiv la p˘ atrat, ob¸tinem, în urma calculelor, urm˘ atoarea ecua¸ tie
cartezian˘a redus˘a a elipsei :
(E) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1,
unde b =

a
2
−c
2
.
Elipsa (E)
În cazul elipsei (E), descris˘ a prin ecua¸tia cartezian˘ a redus˘ a de mai sus, întâlnim
urm˘ atoarele no¸tiuni uzuale:
7.1. CONICE PE ECUA¸ TII REDUSE 123
(1) Punctele F
1
(−c, 0) ¸si F
2
(c, 0) se numesc focarele elipsei (E);
(2) Segmentele OA = a ¸si OB = b se numesc semiaxa mare ¸si semiaxa mic˘a
ale elipsei (E) ¸si reprezint˘ a axele de simetrie ale elipsei (E);
(3) Punctele A(a, 0), A

(−a, 0), B(b, 0) ¸si B

(−b, 0) se numesc vârfurile elipsei
(E);
(4) Punctul O(0, 0) se nume¸ste centrul de simetrie al elipsei (E);
(5) Dreptele x = ±
a
2
c
se numesc directoarele elipsei (E);
(6) Num˘ arul real e =
c
a
< 1 se nume¸ste excentricitatea elipsei (E).
Oiºin\\¸ 1i\ 7.1.2. Elipsa (E) poate fi gândit˘a ¸ si ca locul geometric al punctelor
din plan M(x, y) care verific˘a una dintre rela¸tiile:
MF
1
d(M, D
1
)
= e < 1 sau
MF
2
d(M, D
2
)
= e < 1,
unde D
1
: x = −
a
2
c
¸ si D
2
: x =
a
2
c
reprezint˘a directoarele elipsei (E).
Oiºin\\¸ 1i\ 7.1.3. Dac˘a în ecua¸ tia elipsei (E) lu˘am
a = b = r > 0,
atunci elipsa (E) devine un cerc (C) centrat în originea O(0, 0) ¸ si de raz˘a r. Ecua¸ tia
acestui cerc (C) este exprimat˘a prin
(C) : x
2
+y
2
= r
2
.
Deoarece egalitatea a = b implic˘a c = 0, rezult˘a c˘a focarele F
1
(−c, 0) ¸ si F
2
(c, 0) ale
cercului (C) se suprapun ¸ si coincid cu centrul O(0, 0) al cercului (C). Mai mult,
prin defini¸ tie, admitem c˘a excentricitatea cercului (C) este
e =
c
r
= 0.
7.1.3. Hiperbola.
Diii:i¸ 1i\ 7.1.4. Locul geometric al punctelor din plan pentru care valoarea
absolut˘a a diferen¸ tei distan¸telor la dou˘a puncte fixe F
1
¸ si F
2
este constant˘a se
nume¸ ste hiperbol˘a.
Dac˘ a alegem xOy un sistem de axe ortogonal preferen¸tial, astfel încât F
1
(−c, 0)
¸si F
2
(c, 0), unde c > 0, atunci mul¸timea punctelor din plan M(x, y) cu proprietatea
[MF
1
−MF
2
[ = 2a,
unde a > 0, este caracterizat˘ a algebric de ecua¸tia
(H) :

(x +c)
2
+y
2

(x −c)
2
+y
2

= 2a.
În aceast˘ a ecua¸tie, ridicând de dou˘ a ori consecutiv la p˘ atrat ¸si reducând termenii
asemenea, ob¸tinem, în urma calculelor, urm˘ atoarea ecua¸ tie cartezian˘a redus˘a a
hiperbolei :
(H) :
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1,
unde b =

c
2
−a
2
.
124 7. CONICE
Hiperbola (H)
În cazul hiperbolei (H), descris˘ a prin ecua¸tia cartezian˘ a redus˘ a de mai sus,
întâlnim urm˘ atoarele no¸tiuni uzuale:
(1) Punctele F
1
(−c, 0) ¸si F
2
(c, 0) se numesc focarele hiperbolei (H);
(2) Axele Ox ¸si Oy se numesc axele de simetrie ale hiperbolei (H);
(3) Punctele A(a, 0) ¸si A

(−a, 0) se numesc vârfurile hiperbolei (H);
(4) Punctul O(0, 0) se nume¸ste centrul de simetrie al hiperbolei (H);
(5) Dreptele y = ±
b
a
x se numesc asimptotele hiperbolei (H);
(6) Dreptele x = ±
a
2
c
se numesc directoarele hiperbolei (H);
(7) Num˘ arul real e =
c
a
> 1 se nume¸ste excentricitatea hiperbolei (H).
Oiºin\\¸ 1i\ 7.1.4. Hiperbola (H) poate fi gândit˘a ¸ si ca locul geometric al
punctelor din plan M(x, y) care verific˘a una dintre rela¸ tiile:
MF
1
d(M, D
1
)
= e > 1 sau
MF
2
d(M, D
2
)
= e > 1,
unde D
1
: x = −
a
2
c
¸ si D
2
: x =
a
2
c
reprezint˘a directoarele hiperbolei (H).
7.1.4. Parabola.
Diii:i¸ 1i\ 7.1.5. Locul geometric al punctelor din plan egal dep˘artate de un
punct fix F ¸ si o dreapt˘a fix˘a ∆ se nume¸ ste parabol˘a.
Dac˘ a alegem xOy un sistem de axe ortogonal preferen¸tial, astfel încât F

p
2
, 0

¸si ∆ : x = −
p
2
, unde p > 0, atunci mul¸timea punctelor din plan M(x, y) cu
proprietatea
MF = d(M, ∆)
este caracterizat˘ a algebric de ecua¸tia
(P) :

x −
p
2

2
+y
2
=

x +
p
2

.
Ridicând aceast˘ a ecua¸tie la p˘ atrat ¸si reducând termenii asemenea, ob¸tinem, în urma
calculelor, urm˘ atoarea ecua¸ tie cartezian˘a redus˘a a parabolei :
(P) : y
2
= 2px.
7.1. CONICE PE ECUA¸ TII REDUSE 125
Parabola (P)
În cazul parabolei (P), descris˘ a prin ecua¸tia cartezian˘ a redus˘ a de mai sus,
întâlnim urm˘ atoarele no¸tiuni uzuale:
(1) Punctul F

p
2
, 0

se nume¸ste focarul parabolei (P);
(2) Axa Ox se nume¸ste axa de simetrie a parabolei (P);
(3) Punctul O(0, 0) se nume¸ste vârful parabolei (P);
(4) Dreapta ∆ : x = −
p
2
se nume¸ste directoarea parabolei (P).
Oiºin\\¸ 1i\ 7.1.5. Excentricitatea parabolei (P) poate fi gândit˘a ca raportul
constant:
e =
MF
d(M, ∆)
= 1.
7.1.5. Reuniuni de drepte, punct ¸si mul¸time vid˘ a.
Diii:i¸ 1i\ 7.1.6. Conica (DC) ⊂ E
2
de ecua¸ tie
(DC) :
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0,
unde a, b > 0, se nume¸ ste reuniune de drepte concurente.
Diii:i¸ 1i\ 7.1.7. Conica (DP) ⊂ E
2
de ecua¸ tie
(DP) : x
2
−a
2
= 0,
unde a > 0, se nume¸ ste reuniune de drepte paralele.
Diii:i¸ 1i\ 7.1.8. Conica (D) ⊂ E
2
de ecua¸tie
(D) : x
2
= 0
se nume¸ ste reuniune de drepte confundate.
Diii:i¸ 1i\ 7.1.9. Conica (PCT) ⊂ E
2
de ecua¸ tie
(PCT) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0,
unde a, b > 0, se nume¸ ste punct.
Diii:i¸ 1i\ 7.1.10. Conica (V ) ⊂ E
2
de ecua¸ tie
(V ) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+ 1 = 0,
unde a, b > 0, se nume¸ ste mul¸timea vid˘a.
126 7. CONICE
7.2. Conice pe ecua¸tie general˘ a
S˘ a consider˘ am spa¸tiul bidimensional al geometriei euclidiene plane E
2
în care
am fixat un reper cartezian ortogonal
{ = ¦O; i, j¦,
adic˘ a am fixat un sistem ortogonal de axe (coordonate) xOy.
Diii:i¸ 1i\ 7.2.1. Mul¸timea punctelor din plan M(x, y) ale c˘aror coordonate
verific˘a o rela¸ tie polinomial˘a de forma
Γ : g(x, y) = 0,
unde
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
,
coeficien¸ tii reali
a
ij
∈ R, ∀ i, j = 1, 3,
verificând rela¸ tia
a
2
11
+a
2
12
+a
2
22
= 0,
se nume¸ ste conic˘a.
7.3. Invarian¸tii metrici ∆, δ ¸si I ai unei conice
Pentru început este important s˘ a subliniem faptul c˘ a dac˘ a unui punct din plan
M(x, y) ∈ E
2
îi ata¸s˘ am coordonatele omogene în spa¸tiu
M(x
1
, x
2
, x
3
) ∈ E
3
legate prin rela¸tiile
x =
x
1
x
3
¸si y =
x
2
x
3
,
unde x
3
= 0, atunci expresia ecua¸tiei unei conice
Γ : g(x, y) = 0
devine expresia echivalent˘ a a anul˘ arii unei forme p˘ atratice
Q : R
3
→R
definit˘ a prin
Q(x) = a
11
x
2
1
+ 2a
12
x
1
x
2
+a
22
x
2
2
+ 2a
13
x
1
x
3
+ 2a
23
x
2
x
3
+a
33
x
2
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
).
Diii:i¸ 1i\ 7.3.1. Matricea simetric˘a
A =

¸
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
¸

a formei p˘atratice Q se nume¸ ste matricea conicei Γ în sistemul ortogonal de
axe xOy.
7.3. INVARIAN¸ TII METRICI ∆, δ ¸ SI I AI UNEI CONICE 127
Diii:i¸ 1i\ 7.3.2. Numerele reale
∆ =

a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33

, δ =

a
11
a
12
a
12
a
22

¸ si I = a
11
+a
22
se numesc invarian¸tii metrici ai conicei Γ.
Vom demonstra în continuare c˘ a invarian¸tii metrici ∆, δ ¸si I nu î¸si modific˘ a
valoarea în urma efectu˘ arii unei transla¸tii sau a unei transform˘ ari ortogonale de
coordonate.
7.3.1. Invarian¸ta lui ∆, δ ¸si I la transla¸tii. S˘ a consider˘ am c˘ a C(x
0
, y
0
)
este un punct arbitrar din planul geometriei euclidiene E
2
. Este evident c˘ a transla¸tia
sistemului de axe xOy în sistemul de axe x

Cy

, transla¸tie definit˘ a prin

x
y

=

x

y

+

x
0
y
0

,
este echivalent˘ a cu o transformare de coordonate omogene definit˘ a prin

¸
x
1
x
2
x
3
¸

=

¸
1 0 x
0
0 1 y
0
0 0 1
¸

¸
x

1
x

2
x

3
¸

.
Atunci, efectuând o transla¸tie ca mai sus, deducem c˘ a expresia ecua¸tiei conicei
Γ : g(x, y) = 0
devine expresia echivalent˘ a a anul˘ arii formei p˘ atratice
Q : R
3
→R
definit˘ a prin
Q(x

) = a
11
(x

1
)
2
+ 2a
12
x

1
x

2
+a
22
(x

2
)
2
+
∂g
∂x
(x
0
, y
0
)x

1
x

3
+
+
∂g
∂y
(x
0
, y
0
)x

2
x

3
+g(x
0
, y
0
)(x

3
)
2
,
unde x

= (x

1
, x

2
, x

3
) iar
∂g
∂x
(x
0
, y
0
) = 2(a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
) ¸si
∂g
∂y
(x
0
, y
0
) = 2(a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
).
Diii:i¸ 1i\ 7.3.3. Matricea simetric˘a
A

=

¸
a
11
a
12
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
a
12
a
22
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
g(x
0
, y
0
)
¸

a formei p˘atratice Q se nume¸ ste matricea conicei Γ în sistemul ortogonal de
axe x

Cy

.
Dac˘ a consider˘ am acum numerele reale


=

a
11
a
12
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
a
12
a
22
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
g(x
0
, y
0
)

,
δ

=

a
11
a
12
a
12
a
22

¸si I

= a
11
+a
22
,
128 7. CONICE
atunci putem demonstra urm˘ atorul rezultat:
1ioni:\ 7.3.1. Numerele reale ∆, δ, I ¸ si ∆

, δ

, I

verific˘a egalit˘a¸ tile:
∆ = ∆

, δ = δ

¸ si I = I

.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Egalit˘ a¸tile δ = δ

¸si I = I

sunt evidente. Pentru a demonstra
egalitatea ∆ = ∆

folosim propriet˘ a¸tile determinan¸tilor. Astfel, dac˘ a înmul¸tim în
determinantul ∆

prima coloan˘ a cu (−x
0
) ¸si a doua coloan˘ a cu (−y
0
) ¸si rezultatele
le adun˘ am la ultima coloan˘ a, ob¸tinem ceea ce trebuia demonstrat.
7.3.2. Invarian¸ta lui ∆, δ ¸si I la transform˘ari ortogonale. Este evident
c˘ a o transformare ortogonal˘ a de coordonate în plan definit˘ a prin

x
y

= B

x
′′
y
′′

,
unde B
T
B = I
2
, este echivalent˘ a cu o transformare ortogonal˘ a de coordonate
omogene definit˘ a prin

¸
x
1
x
2
x
3
¸

=

B 0
0 1

¸
x
′′
1
x
′′
2
x
′′
3
¸

.
Atunci, efectuând o transformare ortogonal˘ a de coordonate ca mai sus, deducem
c˘ a expresia ecua¸tiei conicei
Γ : g(x, y) = 0
devine expresia echivalent˘ a a anul˘ arii formei p˘ atratice
Q : R
3
→R
definit˘ a prin
Q(x
′′
) = a
′′
11
(x
′′
1
)
2
+ 2a
′′
12
x
′′
1
x
′′
2
+a
′′
22
(x
′′
2
)
2
+ 2a
′′
13
x
′′
1
x
′′
3
+ 2a
′′
23
x
′′
2
x
′′
3
+a
′′
33
(x
′′
3
)
2
,
unde x
′′
= (x
′′
1
, x
′′
2
, x
′′
3
).
Diii:i¸ 1i\ 7.3.4. Matricea simetric˘a
A
′′
=

¸
a
′′
11
a
′′
12
a
′′
13
a
′′
12
a
′′
22
a
′′
23
a
′′
13
a
′′
23
a
′′
33
¸

a formei p˘atratice Q se nume¸ ste matricea conicei Γ în sistemul ortogonal de
axe x
′′
Oy
′′
.
Dac˘ a consider˘ am acum numerele reale

′′
=

a
′′
11
a
′′
12
a
′′
13
a
′′
12
a
′′
22
a
′′
23
a
′′
13
a
′′
23
a
′′
33

, δ
′′
=

a
′′
11
a
′′
12
a
′′
12
a
′′
22

¸si I
′′
= a
′′
11
+a
′′
22
.
atunci putem demonstra urm˘ atorul rezultat:
1ioni:\ 7.3.2. Numerele reale ∆, δ, I ¸ si ∆
′′
, δ
′′
, I
′′
verific˘a egalit˘a¸ tile:
∆ = ∆
′′
, δ = δ
′′
¸ si I = I
′′
.
7.3. INVARIAN¸ TII METRICI ∆, δ ¸ SI I AI UNEI CONICE 129
Di:o:º)n\¸ 1ii. Vom demonstra mai întâi c˘ a avem δ = δ
′′
¸si I = I
′′
. Pentru
aceasta, fie forma p˘ atratic˘ a
ϕ : R
2
→R
definit˘ a prin
ϕ(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
= (x, y) A

x
y

,
unde
A =

a
11
a
12
a
12
a
22

.
În urma transform˘ arii ortogonale de mai sus, forma p˘ atratic˘ a ϕ cap˘ at˘ a expresia
ϕ(x
′′
, y
′′
) = (x
′′
, y
′′
)
T
B A B

x
′′
y
′′

.
Deoarece numerele reale δ ¸si I caracterizeaz˘ a polinomul caracteristic
P
A
(λ) = det(A−λI
2
) = λ
2
−Iλ +δ,
rezult˘ a c˘ a expresia acestuia este invariant˘ a la o schimbare de baz˘ a (schimbare de
coordonate) dat˘ a de rela¸tia matriceal˘ a
A
′′
=
T
B A B.
În concluzie, avem
δ = δ
′′
¸si I = I
′′
.
Repetând ra¸tionamentul de mai sus pentru forma p˘ atratic˘ a
Q : R
3
→R
definit˘ a prin
Q(x) = (x
1
, x
2
, x
3
) A

¸
x
1
x
2
x
3
¸

,
deducem c˘ a, în urma transform˘ arii ortogonale omogene de mai sus, forma p˘ atratic˘ a
Q cap˘ at˘ a expresia
Q(x
′′
) = (x
′′
1
, x
′′
2
, x
′′
3
)

T
B 0
0 1

A

B 0
0 1

¸
x
′′
1
x
′′
2
x
′′
3
¸

.
Deoarece num˘ arul real ∆ caracterizeaz˘ a polinomul caracteristic
P
A
(λ) = det(A−λI
3
) = λ
3
−J
1
λ
2
+J
2
λ −∆,
unde J
1
, J
2
∈ R, rezult˘ a c˘ a expresia acestuia este invariant˘ a la o schimbare de baz˘ a
(schimbare de coordonate) dat˘ a de rela¸tia matriceal˘ a
A
′′
=

T
B 0
0 1

A

B 0
0 1

.
În concluzie, avem
∆ = ∆
′′
.

130 7. CONICE
7.4. Centrul unei conice
Fie conica Γ : g(x, y) = 0, unde
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
,
¸si fie C(x
0
, y
0
) un punct arbitrar din planul geometriei euclidiene E
2
.
Diii:i¸ 1i\ 7.4.1. Punctul C(x
0
, y
0
) se nume¸ ste centru al conicei Γ dac˘a este
satisf˘acut˘a urm˘atoarea afirma¸ tie logic˘a:
∀ P(x, y) ∈ Γ ⇒P

(2x
0
−x, 2y
0
−y) ∈ Γ.
Oiºin\\¸ 1i\ 7.4.1. Din punct de vedere geometric, defini¸ tia anterioar˘a arat˘a
c˘a punctul C este centrul unei conice Γ dac˘a pentru orice punct P de pe conica
Γ simetricul s˘au fa¸ t˘a de punctul C se afl˘a tot pe conica Γ. Din acest motiv, dac˘a
exist˘a, centrul unei conice Γ se mai nume¸ ste ¸ si centrul de simetrie al conicei Γ.
1ioni:\ 7.4.1. Punctul C(x
0
, y
0
) este centru al conicei Γ dac˘a ¸ si numai dac˘a

∂g
∂x
(x
0
, y
0
) = 0
∂g
∂y
(x
0
, y
0
) = 0

a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
= 0
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
= 0.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Efectuând transla¸tia sistemului de axe xOy în sistemul de
axe x

O

y

, unde O

= C, transla¸tie definit˘ a prin

x = x

+x
0
y = y

+y
0
,
ecua¸tia conicei Γ devine
Γ : a
11
(x

)
2
+ 2a
12
x

y

+a
22
(y

)
2
+
∂g
∂x
(x
0
, y
0
)x

+
∂g
∂y
(x
0
, y
0
)y

+g(x
0
, y
0
) = 0.
Centrul O

= C al conicei Γ
Evident, din defini¸tia centrului unei conice deducem c˘ a condi¸tia ca noua origine
O

(0, 0) = C(x
0
, y
0
)
a sistemului de axe x

O

y

s˘ a fie centru al conicei Γ se reduce la verificarea afirma¸tiei
logice
∀ P(x

, y

) ∈ Γ ⇒P

(−x

, −y

) ∈ Γ.
Aceast˘ a condi¸tie este echivalent˘ a cu egalitatea
a
11
(x

)
2
+ 2a
12
x

y

+a
22
(y

)
2

∂g
∂x
(x
0
, y
0
)x


∂g
∂y
(x
0
, y
0
)y

+g(x
0
, y
0
) = 0
7.5. REDUCEREA LA FORMA CANONIC
˘
A A CONICELOR CU CENTRU (δ = 0) 131
pentru orice punct P(x

, y

) ∈ Γ. Prin sc˘ adere, rezult˘ a c˘ a
∂g
∂x
(x
0
, y
0
)x

+
∂g
∂y
(x
0
, y
0
)y

= 0, ∀ P(x

, y

) ∈ Γ.
Deoarece punctul P(x

, y

) ∈ Γ este arbitrar, rezult˘ a c˘ a
∂g
∂x
(x
0
, y
0
) = 0 ¸si
∂g
∂y
(x
0
, y
0
) = 0.

Oiºin\\¸ 1i\ 7.4.2. Deoarece determinantul sistemului liniar

1
2
∂g
∂x
(x
0
, y
0
) = a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
= 0
1
2
∂g
∂y
(x
0
, y
0
) = a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
= 0
este
δ =

a
11
a
12
a
12
a
22

,
rezult˘a c˘a urm˘atoarele afirma¸tii sunt adev˘arate:
(1) Dac˘a δ = 0, atunci conica Γ : g(x, y) = 0 are un unic centru C(x
0
, y
0
)
ale c˘arui coordonate sunt determinate de sistemul Cramer anterior. Vom
demonstra în acest capitol c˘a conicele cu centru sunt: cercul, elipsa,
hiperbola, perechea de drepte concurente, un punct ¸ si mul¸timea
vid˘a.
(2) Dac˘a δ = 0, atunci conica Γ : g(x, y) = 0 ori nu are nici un centru, ori
admite o dreapt˘a de centre. Vom demonstra în acest capitol c˘a conicele
f˘ar˘a centru sunt parabolele iar conicele cu o dreapt˘a de centre sunt:
perechile de drepte paralele sau confundate ¸ si mul¸timea vid˘a.
7.5. Reducerea la forma canonic˘ a a conicelor cu centru (δ = 0)
S˘ a consider˘ am acum c˘ a Γ : g(x, y) = 0 este o conic˘ a cu centrul C(x
0
, y
0
). Dup˘ a
cum am observat în demonstra¸tia teoremei precedente, efectuând o transla¸tie a
sistemului de axe xOy în sistemul de axe x

O

y

, unde O

= C, ecua¸tia conicei Γ
devine
Γ : a
11
(x

)
2
+ 2a
12
x

y

+a
22
(y

)
2
+g(x
0
, y
0
) = 0.
S˘ a studiem în continuare forma p˘ atratic˘ a ϕ : R
2
→R definit˘ a prin
ϕ(x

, y

) = a
11
(x

)
2
+ 2a
12
x

y

+a
22
(y

)
2
.
Evident, matricea simetric˘ a ata¸sat˘ a formei p˘ atratice ϕ în baza canonic˘ a a spa¸tiului
vectorial euclidian
R
R
2
este
A =

a
11
a
12
a
12
a
22

.
Atunci, conform metodei valorilor proprii de reducere la forma canonic˘ a a formelor
p˘ atratice, exist˘ a un sistem de coordonate XO

Y în raport cu care forma p˘ atratic˘ a
ϕ are forma canonic˘ a
ϕ(X, Y ) = λ
1
X
2

2
Y
2
,
unde λ
1
¸si λ
2
sunt valorile proprii ale matricii A.
132 7. CONICE
Evident, valorile proprii λ
1
¸si λ
2
sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice

a
11
−λ a
12
a
12
a
22
−λ

= 0 ⇔λ
2
−Iλ +δ = 0,
unde δ = 0.
S˘ a presupunem acum c˘ a baza în care se ob¸tine forma canonic˘ a a formei p˘ atratice
ϕ este baza ortonormat˘ a format˘ a din vectorii proprii
e
1
= (ξ
1
, ξ
2
) ¸si e
2
= (η
1
, η
2
)
corespunz˘ atori valorilor proprii λ
1
¸si λ
2
. Atunci, transformarea de coordonate care
realizeaz˘ a forma canonic˘ a a formei p˘ atratice ϕ este dat˘ a de rela¸tia matriceal˘ a

x

y

=

ξ
1
η
1
ξ
2
η
2

X
Y

,
unde matricea
{ =

ξ
1
η
1
ξ
2
η
2

este ortogonal˘ a, adic˘ a verific˘ a rela¸tia {
T
{ = I
2
.
(1) Rela¸tia matriceal˘ a {
T
{ = I
2
implic˘ a egalitatea det { = ±1.
(2) Dac˘ a det { = 1, atunci trecerea de la sistemul de axe x

O

y

la sistemul de
axe XO

Y se realizeaz˘ a geometric printr-o rota¸tie. Direc¸tiile ¸si sensurile
noilor axe de coordonate O

X ¸si O

Y sunt determinate de reprezentan¸tii
lega¸ti în punctul O

= C ai vectorilor proprii ortonorma¸ti e
1
¸si e
2
.
(3) Dac˘ a det { = −1, atunci trecerea de la sistemul de axe x

O

y

la sistemul
de axe XO

Y se realizeaz˘ a geometric printr-o rota¸tie urmat˘ a de o simetrie.
Din acest motiv, în aplica¸tii vom renumerota, dac˘ a este cazul, valorile
proprii λ
1
¸si λ
2
¸si, implicit, vectorii proprii ortonorma¸ti e
1
¸si e
2
, astfel
încât det { = 1.
În urma rota¸tiei de mai sus (i. e. det { = 1), expresia ecua¸tiei conicei Γ devine
Γ : λ
1
X
2

2
Y
2
+g(x
0
, y
0
) = 0.
Evident, matricea conicei Γ în sistemul de axe XO

Y este
/ =

¸
λ
1
0 0
0 λ
2
0
0 0 g(x
0
, y
0
)
¸

.
¸ Tinând cont de invarian¸ta lui ∆ ¸si δ la transla¸tii ¸si transform˘ ari ortogonale de
coordonate, deducem c˘ a
∆ = (λ
1
λ
2
) g(x
0
, y
0
) ¸si δ = λ
1
λ
2
,
adic˘ a
g(x
0
, y
0
) =

δ
.
În concluzie, în urma unei roto-transla¸tii convenabile, ecua¸tia conicei Γ cu
centrul în punctul C(x
0
, y
0
) poate fi scris˘ a în forma canonic˘a:
Γ : λ
1
X
2

2
Y
2
+

δ
= 0.
7.5. REDUCEREA LA FORMA CANONIC
˘
A A CONICELOR CU CENTRU (δ = 0) 133
1ioni:\ 7.5.1. Dac˘a Γ : g(x, y) = 0 este o conic˘a cu centrul în punctul
C(x
0
, y
0
), atunci conica Γ poate reprezenta în plan una dintre urm˘atoarele figuri
geometrice: o elips˘a, în particular un cerc, o hiperbol˘a, o reuniune de drepte
concurente, un punct sau mul¸timea vid˘a.
Di:o:º)n\¸ 1ii. ¸ Tinând cont de ecua¸tia canonic˘ a a conicei Γ scris˘ a anterior
¸si utilizând nota¸tiile
a =


δλ
1

, b =


δλ
2

, α =


1
[ ¸si β =


2
[,
avem urm˘ atoarele situa¸tii posibile:
(1) ∆ = 0;
(a) δ > 0 ⇒λ
1
λ
2
> 0 ⇒λ
1
, λ
2
> 0 sau λ
1
, λ
2
< 0;
(i) Dac˘ a λ
1
, λ
2
> 0 ¸si ∆ < 0 sau λ
1
, λ
2
< 0 ¸si ∆ > 0, atunci
ecua¸tia canonic˘ a a conicei Γ poate fi pus˘ a sub forma
Γ :
X
2
a
2
+
Y
2
b
2
−1 = 0;
În acest caz suntem în prezen¸ta unei elipse;
(ii) Dac˘ a λ
1
, λ
2
> 0 ¸si ∆ > 0 sau λ
1
, λ
2
< 0 ¸si ∆ < 0, atunci
ecua¸tia canonic˘ a a conicei Γ poate fi pus˘ a sub forma
Γ :
X
2
a
2
+
Y
2
b
2
+ 1 = 0;
În acest caz suntem în prezen¸ta mul¸ timii vide;
(b) δ < 0 ⇒λ
1
λ
2
< 0 ⇒λ
1
> 0, λ
2
< 0 sau λ
1
< 0, λ
2
> 0;
(i) Dac˘ a λ
1
> 0, λ
2
< 0 ¸si ∆ < 0 sau λ
1
< 0, λ
2
> 0 ¸si ∆ > 0,
atunci ecua¸tia canonic˘ a a conicei Γ poate fi pus˘ a sub forma
Γ :
X
2
a
2

Y
2
b
2
+ 1 = 0;
(ii) Dac˘ a λ
1
> 0, λ
2
< 0 ¸si ∆ > 0 sau λ
1
< 0, λ
2
> 0 ¸si ∆ < 0,
atunci ecua¸tia canonic˘ a a conicei Γ poate fi pus˘ a sub forma
Γ :
X
2
a
2

Y
2
b
2
−1 = 0;
În ambele cazuri suntem în prezen¸ta unei hiperbole;
(2) ∆ = 0;
(a) δ > 0 ⇒λ
1
λ
2
> 0 ⇒λ
1
, λ
2
> 0 sau λ
1
, λ
2
< 0;
În acest caz ecua¸tia canonic˘ a a conicei Γ poate fi pus˘ a sub forma
α
2
X
2

2
Y
2
= 0 ⇔X = Y = 0.
În aceast˘ a situa¸tie avem de-a face cu un punct care este exact centrul
conicei C(x
0
, y
0
);
134 7. CONICE
(b) δ < 0 ⇒λ
1
λ
2
< 0 ⇒λ
1
> 0, λ
2
< 0 sau λ
1
< 0, λ
2
> 0;
În acest caz ecua¸tia canonic˘ a a conicei Γ poate fi pus˘ a sub forma
α
2
X
2
−β
2
Y
2
= 0 ⇔(αX −βY )(αX +βY ) = 0.
În aceast˘ a situa¸tie avem de-a face cu reuniunea a dou˘a drepte con-
curente D
1
¸si D
2
descrise de ecua¸tiile
D
1
: αX −βY = 0 ¸si D
2
: αX +βY = 0.
Punctul de intersec¸tie D
1
∩D
2
al dreptelor D
1
¸si D
2
este exact centrul
conicei C(x
0
, y
0
).

Conoi\n·i 7.5.1 (Clasificarea conicelor cu centru). S˘a consider˘am c˘a
Γ : g(x, y) = 0
este o conic˘a cu centru (δ = 0). Atunci, urm˘atoarea clasificare a conicelor cu centru
este adev˘arat˘a:
(1) pentru ∆ = 0 avem:
(a) dac˘a δ < 0, atunci conica Γ este o hiperbol˘a;
(b) dac˘a δ > 0, atunci avem:
(i) dac˘a I ∆ < 0, atunci conica Γ este o elips˘a;
(ii) dac˘a I ∆ > 0, atunci conica Γ este o mul¸timea vid˘a;
(2) pentru ∆ = 0 avem:
(a) dac˘a δ < 0, atunci conica Γ este o reuniune de drepte concurente;
(b) dac˘a δ > 0, atunci conica Γ este o un punct.
Oiºin\\¸ 1i\ 7.5.1. În cazul ∆ = 0 ¸ si δ > 0 nu putem avea I ∆ = 0.
7.6. Reducerea la forma canonic˘ a a conicelor f˘ar˘ a centru (δ = 0)
Fie Γ : g(x, y) = 0, unde
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
,
o conic˘ a cu δ = 0. Reaminitm c˘ a, în acest caz, sistemul liniar

1
2
∂g
∂x
= a
11
x +a
12
y +a
13
= 0
1
2
∂g
∂y
= a
12
x +a
22
y +a
23
= 0
este ori incompatibil ori admite o infinitate de solu¸tii. Cu alte cuvinte, conica Γ ori
nu admite niciun centru de simetrie ori admite o dreapt˘ a de centre de simetrie.
Diii:i¸ 1i\ 7.6.1. O conic˘a Γ : g(x, y) = 0, unde δ = 0, se nume¸ ste conic˘a
f˘ar˘a centru.
1ioni:\ 7.6.1. Dac˘a Γ : g(x, y) = 0 este o conic˘a f˘ar˘a centru, atunci conica
Γ poate reprezenta în plan una dintre urm˘atoarele figuri geometrice: o parabol˘a, o
reuniune de drepte paralele sau confundate sau mul¸timea vid˘a.
7.6. REDUCEREA LA FORMA CANONIC
˘
A A CONICELOR F
˘
AR
˘
A CENTRU (δ = 0) 135
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a consider˘ am din nou forma p˘ atratic˘ a ϕ : R
2
→ R definit˘ a
prin
ϕ(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
,
unde a
2
11
+ a
2
12
+ a
2
22
= 0. Matricea formei p˘ atratice ϕ în sistemul de coordonate
xOy este evident matricea simetric˘ a
A =

a
11
a
12
a
12
a
22

,
unde det A = δ = 0. Mai mult, valorile proprii λ
1
¸si λ
2
ale matricii A sunt r˘ ad˘ acinile
ecua¸tiei caracteristice

a
11
−λ a
12
a
12
a
22
−λ

= 0 ⇔λ
2
−Iλ = 0,
adic˘ a valorile proprii sunt λ
1
= 0 ¸si λ
2
= I = 0. Dac˘ a not˘ am acum cu
e
1
= (ξ
1
, ξ
2
) ¸si e
2
= (η
1
, η
2
)
vectorii proprii ortonorma¸ti corespunz˘ atori valorilor proprii λ
1
= 0 ¸si λ
2
= I = 0 ¸si
efectu˘ am rota¸tia

x
y

=

ξ
1
η
1
ξ
2
η
2

x

y

,
unde matricea
{ =

ξ
1
η
1
ξ
2
η
2

verific˘ a egalitatea
det { = 1,
atunci ecua¸tia conicei Γ se rescrie sub forma
Γ : I(y

)
2
+ 2a

13
x

+ 2a

23
y

+a

33
= 0.
Evident, matricea conicei Γ în sistemul de coordonate x

Oy

este matricea simetric˘ a
A

=

¸
0 0 a

13
0 I a

23
a

13
a

23
a

33
¸

.
Deoarece trecerea de la sistemul de coordonate xOy la sistemul de coordonate x

Oy

s-a f˘ acut printr-o rota¸tie, deducem c˘ a invariantul ∆ are valoarea
∆ = −I(a

13
)
2
,
adic˘ a avem
a

13
= ±



I
.
Vom considera în continuare urm˘ atoarele cazuri posibile:
(1) Dac˘ a ∆ = 0, atunci a

13
= 0. În aceast˘ a situa¸tie, efectu˘ am o transla¸tie a
sistemului de axe x

Oy

în sistemul de axe XCY, transla¸tie definit˘ a prin

x

= X +x
0
y

= Y +y
0
,
136 7. CONICE
unde punctul C(x
0
, y
0
) este ales astfel încât ecua¸tia conicei Γ s˘ a capete o
form˘ a cât mai simpl˘ a. Deoarece efectuând o asemenea transla¸tie ecua¸tia
conicei Γ se reduce la
Γ : IY
2
+ 2a

13
X + 2(Iy
0
+a

23
)Y +Iy
2
0
+ 2a

13
x
0
+ 2a

23
y
0
+a

33
= 0,
determin˘ am punctul C(x
0
, y
0
) impunând condi¸tiile

Iy
0
+a

23
= 0
Iy
2
0
+ 2a

13
x
0
+ 2a

23
y
0
+a

33
= 0.
Este evident c˘ a acest sistem are o solu¸tia unic˘ a

y
0
= −
a

23
I
x
0
= −
Iy
2
0
+ 2a

23
y
0
+a

33
2a

13
¸si deci ecua¸tia conicei Γ se poate scrie sub forma canonic˘ a
Γ : Y
2
= 2pX,
unde
p = −
2a

13
I
= ±



I
3
.
Prin urmare, conica Γ este o parabol˘a cu vârful în punctul C(x
0
, y
0
) ¸si axa
de simetrie CX.
(2) Dac˘ a ∆ = 0, atunci a

13
= 0. În aceast˘ a situa¸tie, ecua¸tia conicei Γ se scrie
sub forma
Γ : I(y

)
2
+ 2a

23
y

+a

33
= 0,
adic˘ a avem de-a face cu o ecua¸tie polinomial˘ a de gradul doi în y

. Fie k
1
¸si k
2
r˘ ad˘ acinile reale sau complexe ale acestui polinom.
(a) (i) Dac˘ a k
1
, k
2
∈ R ¸si k
1
= k
2
, atunci forma canonic˘ a a ecua¸tiei
conicei Γ este
Γ :

y

+
a

23
I

2
+
a

33
I

(a

23
)
2
I
2
= 0,
unde
a

33
I

(a

23
)
2
I
2
< 0.
Efectuând atunci transla¸tia

X = x

Y = y

+
a

23
I
¸si utilizând nota¸tia
k =

(a

23
)
2
I
2

a

33
I
,
expresia canonic˘ a a ecua¸tiei conicei Γ devine
Γ : Y
2
−k
2
= 0 ⇔(Y −k)(Y +k) = 0,
7.7. CLASIFICAREA IZOMETRIC
˘
A A CONICELOR. REPREZENTARE GRAFIC
˘
A 137
unde k = 0. Prin urmare, conica Γ este reuniunea D
1
∪ D
2
a
dou˘a drepte paralele, unde
D
1
: Y −k = 0 ¸si D
2
: Y +k = 0.
(ii) Dac˘ a k
1
= k
2
∈ R, atunci dup˘ a efectuarea transla¸tiei de la
punctul (i) expresia canonic˘ a a ecua¸tiei conicei Γ devine
Γ : Y
2
= 0.
Prin urmare, conica Γ este reuniunea D
1
∪ D
2
a dou˘a drepte
confundate, unde
D
1
= D
2
: Y = 0.
(iii) Dac˘ a k
1
, k
2
/ ∈ R, atunci, evident, ecua¸tia conicei Γ caracteri-
zeaz˘ a mul¸ timea vid˘a.

Conoi\n·i 7.6.1 (Clasificarea conicelor f˘ ar˘ a centru). S˘a consider˘am c˘a
Γ : g(x, y) = 0
este o conic˘a f˘ar˘a centru (δ = 0). Atunci, urm˘atoarea clasificare a conicelor f˘ar˘a
centru este adev˘arat˘a:
(1) Dac˘a ∆ = 0, atunci conica Γ este o parabol˘a;
(2) Dac˘a ∆ = 0, atunci conica Γ este o reuniune de drepte paralele sau
confundate sau mul¸timea vid˘a.
7.7. Clasificarea izometric˘ a a conicelor. Reprezentare grafic˘ a
S˘ a consider˘ am c˘ a
Γ : g(x, y) = 0,
unde
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
, a
2
11
+a
2
12
+a
2
22
= 0,
este o conic˘ a ¸si s˘ a presupunem c˘ a ∆, δ ¸si I sunt invarian¸tii metrici ai conicei Γ.
Dup˘ a cum am observat în sec¸tiunile precedente invarian¸tii metrici ∆, δ ¸si I
ne dau informa¸tii în ceea ce prive¸ste clasificarea conicei Γ. Din aceast˘ a perspectiv˘ a
vom spune c˘ a invariantul ∆ ne ofer˘ a informa¸tii despre natura conicei Γ, în timp
ce invariantul δ ne ofer˘ a informa¸tii despre genul conicei Γ. Atunci, pentru o mai
clar˘ a sintetizare a rezultatelor din sec¸tiunile precedente, vom utiliza urm˘ atoarea
terminologie natural˘ a:
(1) Conica Γ pentru care ∆ = 0 (elips˘ a, hiperbol˘ a, parabol˘ a, mul¸time vid˘ a)
se nume¸ste conic˘ a nedegenerat˘a.
(2) Conica Γ pentru care ∆ = 0 (reuniune de drepte concurente sau paralele
sau confundate, un punct, mul¸time vid˘ a) se nume¸ste conic˘ a degenerat˘a.
(3) Conica Γ pentru care δ > 0 (elips˘ a, un punct, mul¸time vid˘ a) se nume¸ste
conic˘ a de tip eliptic.
(4) Conica Γ pentru care δ < 0 (hiperbol˘ a, reuniune de drepte concurente) se
nume¸ste conic˘ a de tip hiperbolic.
138 7. CONICE
(5) Conica Γ pentru care δ = 0 (parabol˘ a, reuniune de drepte paralele sau
confundate, mul¸time vid˘ a) se nume¸ste conic˘ a de tip parabolic.
În acest context, folosind invarian¸tii metrici ∆, δ ¸si I ai unei conice Γ, suntem
în m˘ asur˘ a s˘ a d˘ am urm˘ atoarea clasificare izometric˘a a conicelor:
(1) Dac˘ a ∆ = 0, atunci conica Γ este o conic˘ a nedegenerat˘a;
(a) Dac˘ a δ > 0, atunci conica Γ este:
(i) o elips˘a pentru I∆ < 0;
(ii) mul¸ timea vid˘a pentru I∆ > 0;
(b) Dac˘ a δ = 0, atunci conica Γ este o parabol˘a;
(c) Dac˘ a δ < 0, atunci conica Γ este o hiperbol˘a;
(2) Dac˘ a ∆ = 0, atunci conica Γ este o conic˘ a degenerat˘a;
(a) Dac˘ a δ > 0, atunci conica Γ este o un punct;
(b) Dac˘ a δ = 0, atunci conica Γ este o reuniune de drepte paralele sau
confundate sau mul¸ timea vid˘a;
(c) Dac˘ a δ < 0, atunci conica Γ este o reuniune de drepte concurente.
Mai mult, în urma studiilor f˘ acute în sec¸tiunile precedente, putem scoate în
eviden¸t˘ a urm˘ atorul
Algoritm de reprezentare grafic˘ a a conicei Γ
-Metoda roto-transla¸tiei-
(1) Se precizeaz˘ a natura ¸si genul conicei Γ dup˘ a valorile invarian¸tilor metrici
∆, δ ¸si I.
(2) Se asociaz˘ a conicei Γ forma p˘ atratic˘ a ϕ : R
2
→R, definit˘ a prin
ϕ(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
,
¸si se scrie matricea simetric˘ a
A =

a
11
a
12
a
12
a
22

a formei p˘ atratice ϕ.
(3) Se calculeaz˘ a valorile proprii λ
1
¸si λ
2
ale matricii A ca r˘ ad˘ acini ale ecua¸tiei
caracteristice

a
11
−λ a
12
a
12
a
22
−λ

= 0 ⇔λ
2
−Iλ +δ = 0.
(4) Se calculeaz˘ a subspa¸tiile proprii
V
λ1
=

(x, y) ∈ R
2

a
11
−λ
1
a
12
a
12
a
22
−λ
1

x
y

=

0
0
¸
¸si
V
λ2
=

(x, y) ∈ R
2

a
11
−λ
2
a
12
a
12
a
22
−λ
2

x
y

=

0
0
¸
corespunz˘ atoare valorilor proprii λ
1
¸si λ
2
ale matricii A.
7.7. CLASIFICAREA IZOMETRIC
˘
A A CONICELOR. REPREZENTARE GRAFIC
˘
A 139
(5) Printr-o eventual˘ a renumerotare, se aleg
e
1
= (ξ
1
, ξ
2
) ¸si e
2
= (η
1
, η
2
)
vectorii proprii ortonorma¸ti corespunz˘ atori valorilor proprii λ
1
¸si λ
2
astfel
încât
det { = 1,
unde
{ =

ξ
1
η
1
ξ
2
η
2

.
(6) Se efectueaz˘ a rota¸tia

x
y

= {

x

y

în urma c˘ areia ecua¸tia conicei Γ devine
Γ : λ
1
(x

)
2

2
(y

)
2
+ 2a

13
x

+ 2a

23
y

+a

33
= 0,
unde a

13
, a

23
, a

33
∈ R.
(7) For¸tând factorii comuni λ
1
¸si λ
2
(dac˘ a este cazul) ¸si restrângând p˘ atratele
descompuse, se rescrie ecua¸tia conicei Γ sub forma
Γ : λ
1
(x

+x
0
)
2

2
(y

+y
0
)
2
+a = 0,
unde x
0
, y
0
, a ∈ R.
(8) Se efectueaz˘ a transla¸tia

X = x

+x
0
Y = y

+y
0
¸si se scrie ecua¸tia canonic˘ a
Γ : λ
1
X
2

2
Y
2
+a = 0.
(9) Se traseaz˘ a sistemul ini¸tial de axe xOy ¸si se efectueaz˘ a rota¸tia acestuia în
sistemul de axe x

Oy

. Direc¸tiile ¸si sensurile axelor Ox

¸si Oy

coincid cu
direc¸tiile ¸si sensurile vectorilor proprii ortonorma¸ti e
1
¸si e
2
.
(10) Se efectueaz˘ a transla¸tia sistemului de axe x

Oy

în sistemul de axe XCY,
unde punctul C are coordonatele C(x
0
, y
0
).
(11) Se reprezint˘ a grafic ecua¸tia canonic˘ a de la punctul (8) în ultimul sistem
de axe XCY.
Oiºin\\¸ 1i\ 7.7.1. În unele aplica¸tii vom folosi nota¸tiile x
′′
= X ¸ si y
′′
= Y.
Oiºin\\¸ 1i\ 7.7.2. Dac˘a a
12
= 0, atunci algoritmul de mai sus începe direct
de la punctul (7), adic˘a se efectueaz˘a doar o transla¸tie.
Oiºin\\¸ 1i\ 7.7.3. Dac˘a a

13
= a

23
= 0, atunci în algoritmul de mai sus se sar
punctele (7), (8) ¸ si (10), adic˘a se efectueaz˘a doar o rota¸tie.
Oiºin\\¸ 1i\ 7.7.4. Dac˘a în algoritmul de mai sus nu se sare nici un pas, atunci
spunem c˘a am aplicat metoda roto-transla¸tiei.
140 7. CONICE
Lxi:ii·i 7.7.1. S˘a se precizeze natura ¸ si genul conicei
Γ : 5x
2
+ 8xy + 5y
2
−18x −18y + 9 = 0.
Mai mult, utilizând metoda roto-transla¸ tiei, s˘a se reduc˘a ecua¸tia conicei Γ la forma
canonic˘a ¸ si s˘a se reprezinte grafic conica Γ.
Matricea conicei Γ este matricea simetric˘a
A =

¸
5 4 −9
4 5 −9
−9 −9 9
¸

.
Atunci, invarian¸ tii metrici ai conicei Γ sunt
∆ =

5 4 −9
4 5 −9
−9 −9 9

= −81 = 0, δ =

5 4
4 5

= 9 > 0 ¸ si I = 10.
Deoarece avem
I∆ = −810 < 0
rezult˘a c˘a conica Γ este o elips˘a.
Pentru a g˘asi forma canonic˘a a elipsei Γ s˘a consider˘am forma p˘atratic˘a
ϕ(x, y) = 5x
2
+ 8xy + 5y
2
a c˘arei matrice este matricea simetric˘a
A =

5 4
4 5

.
Ecua¸ tia caracteristic˘a a matricii simetrice A este

5 −λ 4
4 5 −λ

= 0 ⇔λ
2
−10λ + 9 = 0
¸ si deci valorile proprii ale matricii simetrice A sunt
λ
1
= 9 ¸ si λ
2
= 1.
Subspa¸ tiul propriu V
λ
1
corespunz˘ator valorii proprii λ
1
= 9 este
V
λ1
=

(x, y) ∈ R
2

−4 4
4 −4

x
y

=

0
0
¸
=
=
¸
(x, y) ∈ R
2
[ −x +y = 0

=
= ¦(x, x) [ x ∈ R¦
iar subspa¸ tiul propriu V
λ
2
corespunz˘ator valorii proprii λ
2
= 1 este
V
λ2
=

(x, y) ∈ R
2

4 4
4 4

x
y

=

0
0
¸
=
=
¸
(x, y) ∈ R
2
[ x +y = 0

=
= ¦(−x, x) [ x ∈ R¦ .
Ni¸ ste vectori proprii ortonorma¸ ti corespunz˘atori valorilor proprii λ
1
¸ si λ
2
sunt
e
1
=
1

2
(1, 1) ¸ si e
2
=
1

2
(−1, 1),
unde matricea
{ =
1

2

1 −1
1 1

7.7. CLASIFICAREA IZOMETRIC
˘
A A CONICELOR. REPREZENTARE GRAFIC
˘
A 141
verific˘a rela¸ tia
det { = 1.
Efectuând acum rota¸ tia

x
y

= {

x

y

x
y

=
1

2

1 −1
1 1

x

y


x =
1

2
(x

−y

)
y =
1

2
(x

+y

),
ecua¸tia conicei Γ se reduce la
Γ : 9(x

)
2
+ (y

)
2
−18

2x

+ 9 = 0.
Prin form˘ari de p˘atrate perfecte, ob¸ tinem
Γ : 9(x



2)
2
+ (y

)
2
−9 = 0.
Efectuând acum transla¸ tia

X = x



2
Y = y

,
ecua¸tia conicei Γ se reduce la ecua¸ tia canonic˘a
Γ : 9X
2
+Y
2
−9 = 0 ⇔Γ :
X
2
1
+
Y
2
9
−1 = 0,
adic˘a la ecua¸tia unei elipse.
Graficul elipsei Γ este reprezentat mai jos în sistemul de axe XCY , unde punc-
tul C are coordonatele
C(x

=

2, y

= 0) ⇔C (x = 1, y = 1) .
Elipsa Γ
Este evident c˘a elipsa Γ are axele de simetrie D
1
= CY ¸ si D
2
= CX de ecua¸ tii
D
1
: X = 0 ¸ si D
2
: Y = 0
sau, la nivel de coordonate x

¸ si y

, de ecua¸ tii
D
1
: x



2 = 0 ¸ si D
2
: y

= 0.
142 7. CONICE
Deoarece avem rela¸ tiile

x

=
1

2
(x +y)
y

=
1

2
(−x +y),
rezult˘a c˘a axele de simetrie D
1
¸ si D
2
ale elipsei Γ au ecua¸ tiile
D
1
: x +y −2 = 0 ¸ si D
2
: y −x = 0.
Lxi:ii·i 7.7.2. S˘a se precizeze natura ¸ si genul conicei
Γ : 3x
2
−4xy −2x + 4y −3 = 0.
Mai mult, utilizând metoda roto-transla¸ tiei, s˘a se reduc˘a ecua¸tia conicei Γ la forma
canonic˘a ¸ si s˘a se reprezinte grafic conica Γ.
Matricea conicei Γ este matricea simetric˘a
A =

¸
3 −2 −1
−2 0 2
−1 2 −3
¸

.
Atunci, invarian¸ tii metrici ai conicei Γ sunt
∆ =

3 −2 −1
−2 0 2
−1 2 −3

= 8 = 0, δ =

3 −2
−2 0

= −4 < 0 ¸ si I = 3,
adic˘a conica Γ este o hiperbol˘a.
Pentru a g˘asi forma canonic˘a a hiperbolei Γ s˘a consider˘am forma p˘atratic˘a
ϕ(x, y) = 3x
2
−4xy
a c˘arei matrice este matricea simetric˘a
A =

3 −2
−2 0

.
Ecua¸ tia caracteristic˘a a matricii simetrice A este

3 −λ −2
−2 −λ

= 0 ⇔λ
2
−3λ −4 = 0
¸ si deci valorile proprii ale matricii simetrice A sunt
λ
1
= −1 ¸ si λ
2
= 4.
Subspa¸ tiul propriu V
λ1
corespunz˘ator valorii proprii λ
1
= −1 este
V
λ1
=

(x, y) ∈ R
2

4 −2
−2 1

x
y

=

0
0
¸
=
=
¸
(x, y) ∈ R
2
[ −2x +y = 0

=
= ¦(x, 2x) [ x ∈ R¦
iar subspa¸ tiul propriu V
λ2
corespunz˘ator valorii proprii λ
2
= 4 este
V
λ2
=

(x, y) ∈ R
2

−1 −2
−2 −4

x
y

=

0
0
¸
=
=
¸
(x, y) ∈ R
2
[ x + 2y = 0

=
= ¦(−2y, y) [ y ∈ R¦ .
7.7. CLASIFICAREA IZOMETRIC
˘
A A CONICELOR. REPREZENTARE GRAFIC
˘
A 143
Ni¸ ste vectori proprii ortonorma¸ ti corespunz˘atori valorilor proprii λ
1
¸ si λ
2
sunt
e
1
=
1

5
(1, 2) ¸ si e
2
=
1

5
(2, −1),
unde matricea
{ =
1

5

1 2
2 −1

verific˘a rela¸ tia
det { = −1.
În acest context, renumerot˘am λ

1
= λ
2
, λ

2
= λ
1
¸ si corespunz˘ator e

1
= e
2
, e

2
= e
1
,
pentru a ob¸ tine matricea de rota¸tie
{

=
1

5

2 1
−1 2

,
unde
det {

= 1.
Efectuând acum rota¸ tia

x
y

= {

x

y

x
y

=
1

5

2 1
−1 2

x

y


x =
1

5
(2x

+y

)
y =
1

5
(2y

−x

),
ecua¸tia conicei Γ se reduce la
Γ : 4(x

)
2
−(y

)
2

8

5
x

+
6

5
y

−3 = 0.
Prin form˘ari de p˘atrate perfecte, ob¸ tinem
Γ : 4

x


1

5

2

y


3

5

2
−2 = 0.
Efectuând acum transla¸ tia

x
′′
= x


1

5
y
′′
= y


3

5
,
ecua¸tia conicei Γ se reduce la ecua¸ tia canonic˘a
Γ : 4(x
′′
)
2
−(y
′′
)
2
−2 = 0 ⇔Γ :
(x
′′
)
2
1
2

(y
′′
)
2
2
−1 = 0,
adic˘a la ecua¸tia unei hiperbole.
Graficul hiperbolei Γ este reprezentat mai jos în sistemul de axe x
′′
C
1
y
′′
, unde
punctul C
1
are coordonatele
C
1

x

=
1

5
, y

=
3

5

⇔C
1
(x = 1, y = 1) .
144 7. CONICE
Hiperbola Γ
Este evident c˘a hiperbola Γ are axele de simetrie D
1
= C
1
y
′′
¸ si D
2
= C
1
x
′′
de
ecua¸tii
D
1
: x
′′
= 0 ¸ si D
2
: y
′′
= 0
sau, la nivel de coordonate x

¸ si y

, de ecua¸ tii
D
1
: x


1

5
= 0 ¸ si D
2
: y


3

5
= 0.
Deoarece avem rela¸ tiile

x

=
1

5
(2x −y)
y

=
1

5
(x + 2y),
rezult˘a c˘a axele de simetrie D
1
¸ si D
2
ale hiperbolei Γ au ecua¸tiile
D
1
: 2x −y −1 = 0 ¸ si D
2
: x + 2y −3 = 0.
Mai mult, hiperbola Γ admite asimptotele d
1
¸ si d
2
(reprezentate punctat) de
ecua¸tii
d
1,2
: y
′′
= ±2x
′′
sau, la nivel de coordonate x

¸ si y

, de ecua¸ tii
d
1
: −2x

+y


1

5
= 0 ¸ si d
2
: 2x

+y



5 = 0
sau, la nivel de coordonate x ¸ si y, de ecua¸ tii
d
1
: −3x + 4y −1 = 0 ¸ si d
2
: x −1 = 0.
Lxi:ii·i 7.7.3. S˘a se precizeze natura ¸ si genul conicei
Γ : 9x
2
−6xy +y
2
+ 20x = 0.
Mai mult, utilizând metoda roto-transla¸ tiei, s˘a se reduc˘a ecua¸tia conicei Γ la forma
canonic˘a ¸ si s˘a se reprezinte grafic conica Γ.
Matricea conicei Γ este matricea simetric˘a
A =

¸
9 −3 10
−3 1 0
10 0 0
¸

.
7.7. CLASIFICAREA IZOMETRIC
˘
A A CONICELOR. REPREZENTARE GRAFIC
˘
A 145
Atunci, invarian¸ tii metrici ai conicei Γ sunt
∆ =

9 −3 10
−3 1 0
10 0 0

= −100 = 0, δ =

9 −3
−3 1

= 0 ¸ si I = 10,
adic˘a conica Γ este o parabol˘a.
Pentru a g˘asi forma canonic˘a a parabolei Γ s˘a consider˘am forma p˘atratic˘a
ϕ(x, y) = 9x
2
−6xy +y
2
a c˘arei matrice este matricea simetric˘a
A =

9 −3
−3 1

.
Ecua¸ tia caracteristic˘a a matricii simetrice A este

9 −λ −3
−3 1 −λ

= 0 ⇔λ
2
−10λ = 0
¸ si deci valorile proprii ale matricii simetrice A sunt
λ
1
= 0 ¸ si λ
2
= 10.
Subspa¸ tiul propriu V
λ1
corespunz˘ator valorii proprii λ
1
= 0 este
V
λ1
=

(x, y) ∈ R
2

9 −3
−3 1

x
y

=

0
0
¸
=
=
¸
(x, y) ∈ R
2
[ −3x +y = 0

=
= ¦(x, 3x) [ x ∈ R¦
iar subspa¸ tiul propriu V
λ2
corespunz˘ator valorii proprii λ
2
= 10 este
V
λ
2
=

(x, y) ∈ R
2

−1 −3
−3 −9

x
y

=

0
0
¸
=
=
¸
(x, y) ∈ R
2
[ x + 3y = 0

=
= ¦(−3y, y) [ y ∈ R¦ .
Ni¸ ste vectori proprii ortonorma¸ ti corespunz˘atori valorilor proprii λ
1
¸ si λ
2
sunt
e
1
=
1

10
(1, 3) ¸ si e
2
=
1

10
(−3, 1),
unde matricea
{ =
1

10

1 −3
3 1

verific˘a rela¸ tia
det { = 1.
Efectuând acum rota¸ tia

x
y

= {

x

y

x
y

=
1

10

1 −3
3 1

x

y


x =
1

10
(x

−3y

)
y =
1

10
(3x

+y

),
146 7. CONICE
ecua¸tia conicei Γ se reduce la
Γ : 10(y

)
2
+
20

10
x


60

10
y

= 0 ⇔Γ : (y

)
2
+
2

10
x


6

10
y

= 0.
Prin form˘ari de p˘atrate perfecte, ob¸ tinem
Γ :

y


3

10

2
+
2

10
x


9
10
= 0.
Efectuând acum transla¸ tia

x
′′
= x

y
′′
= y


3

10
,
ecua¸tia conicei Γ se reduce la ecua¸ tia canonic˘a
Γ : (y
′′
)
2
= −
2

10
x
′′
+
9
10
,
adic˘a la ecua¸tia unei parabole.
Graficul parabolei Γ este reprezentat mai jos în sistemul de axe x
′′
Cy
′′
, unde
punctul C are coordonatele
C

x

= 0, y

=
3

10

⇔C

x = −
9
10
, y =
3
10

.
Parabola Γ
Este evident c˘a parabola Γ are vârful în punctul V de coordonate
V

x
′′
=
9
2

10
, y
′′
= 0

⇔ V

x

=
9
2

10
, y

=
3

10


⇔ V

x = −
9
20
, y =
3
4

¸ si axa de simetrie D = Cx
′′
de ecua¸ tie
D : y
′′
= 0
sau, la nivel de coordonate x

¸ si y

, de ecua¸ tie
D : y


3

10
= 0.
7.7. CLASIFICAREA IZOMETRIC
˘
A A CONICELOR. REPREZENTARE GRAFIC
˘
A 147
Deoarece avem rela¸ tiile

x

=
1

10
(x + 3y)
y

=
1

10
(−3x +y),
rezult˘a c˘a axa de simetrie D a parabolei Γ are ecua¸ tia
D : −3x +y −3 = 0.
CAPITOLUL 8
CUADRICE
Cuadricele sau suprafe¸tele algebrice de grad doi reprezint˘ a o clas˘ a de suprafe¸te
în spa¸tiu, cu propriet˘ a¸ti remarcabile, întâlnite în aplica¸tii din diverse domenii. Aces-
tea sunt caracterizate, într-un reper cartezian ortonormat din spa¸tiul E
3
, printr-o
ecua¸tie de forma
Σ : g(x, y, z) = 0,
unde func¸tia g(x, y, z) este o func¸tie polinomial˘ a de grad doi în nedeterminatele x,
y ¸si z. Din punct de vedere geometric, în acest capitol vom demostra c˘ a o cuadric˘ a
nu poate reprezenta în spa¸tiu decât una dintre urm˘ atoarele figuri geometrice: o
sfer˘a, un elipsoid, un hiperboloid cu o pânz˘a sau dou˘a, un paraboloid eliptic sau
hiperbolic, un con eliptic sau circular, un cilindru circular, eliptic, hiperbolic sau
parabolic, o reuniune de plane secante, paralele sau confundate, o dreapt˘a, un punct
sau mul¸ timea vid˘a.
8.1. Cuadrice pe ecua¸tii reduse
Vom prezenta în aceast˘ a sec¸tiune caracteriz˘ arile algebrice ¸si principalele pro-
priet˘ a¸ti geometrice ale cuadricelor, studiate în repere carteziene ortonormate alese
convenabil, dup˘ a fiecare caz în parte. Fix˘ am pentru început reperul ortonormat
{ = ¦O; i, j, k¦
în spa¸tiul tridimensional al geometriei euclidiene E
3
, adic˘ a fix˘ am în E
3
un sistem
ortogonal de axe (coordonate) Oxyz.
8.1.1. Sfera.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.1. Se nume¸ ste sfer˘a de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) ¸ si de raz˘a r > 0
mul¸ timea (S) a punctelor din spa¸ tiu M(x, y, z) care verific˘a rela¸tia
d(M, C) = r.
Oiºin\\¸ 1i\ 8.1.1. Este evident c˘a mul¸timea punctelor din spa¸ tiu M(x, y, z)
care apar¸ tin sferei (S) de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) ¸ si de raz˘a r > 0 satisface ecua¸tia de
grad doi
(S) : (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= r
2
numit˘a ecua¸tia cartezian˘a implicit˘a a sferei de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) ¸ si de
raz˘a r > 0.
149
150 8. CUADRICE
Sfera (S)
Dezvoltând p˘ atratele în ecua¸tia cartezian˘ a implicit˘ a a sferei (S), ob¸tinem ecua¸tia
(S) : x
2
+y
2
+z
2
−2x
0
x −2y
0
y −2z
0
z +x
2
0
+y
2
0
+z
2
0
−r
2
= 0,
care ne sugereaz˘ a studiul geometric al ecua¸tiei de gradul doi (ecua¸tie de cuadric˘ a)
de forma
Σ : x
2
+y
2
+z
2
+ 2ax + 2by + 2cz +d = 0,
unde a, b, c, d ∈ R. Deoarece ecua¸tia cuadricei Σ se transcrie sub forma
Σ : (x +a)
2
+ (y +b)
2
+ (z +c)
2
= ρ,
unde ρ = a
2
+b
2
+c
2
−d, rezult˘ a c˘ a avem urm˘ atoarele situa¸tii:
(1) Dac˘ a ρ > 0, atunci mul¸timea Σ este o sfer˘ a de centru C(x
0
, y
0
, z
0
), unde
x
0
= −a, y
0
= −b, z
0
= −c, ¸si de raz˘ a r =

ρ;
(2) Dac˘ a ρ = 0, atunci Σ = ¦(−a, −b, −c)¦;
(3) Dac˘ a ρ < 0, atunci Σ = ¦∅¦.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.2. Ecua¸ tia
x
2
+y
2
+z
2
+ 2ax + 2by + 2cz +d = 0,
unde
a
2
+b
2
+c
2
−d > 0,
se nume¸ ste ecua¸tia cartezian˘a general˘a a sferei.
8.1.2. Elipsoidul.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.3. Cuadrica (E) ⊂ E
3
de ecua¸ tie
(E) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
−1 = 0,
unde a, b, c > 0, se nume¸ ste elipsoid.
Este evident c˘ a putem determina forma elipsoidului (E) studiind intersec¸tiile
acestuia cu plane paralele cu planele de coordonate ale sistemului de axe Oxyz.
Astfel, observ˘ am c˘ a intersec¸tiile elipsoidului (E) cu plane paralele cu planele de
coordonate ale sistemului de axe Oxyz sunt:
8.1. CUADRICE PE ECUA¸ TII REDUSE 151
(1) Elipsele
(E
α
) :

x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
α
2
c
2
−1 = 0
z = α,
(E
β
) :

x
2
a
2
+
z
2
c
2
+
β
2
b
2
−1 = 0
y = β,
(E
γ
) :

y
2
b
2
+
z
2
c
2
+
γ
2
a
2
−1 = 0
x = γ
pentru [α[ < c, [β[ < b ¸si [γ[ < a;
(2) Un punct pentru [α[ = c sau [β[ = b sau [γ[ = a;
(3) Mul¸ timea vid˘a pentru [α[ > c, [β[ > b ¸si [γ[ > a.
Elipsoidul (E)
Planele de coordonate xOy, xOz ¸si yOz sunt plane de simetrie ale elipsoidului
(E) deoarece schimbând pe rând pe x în −x, pe y în −y ¸si pe z în −z ecua¸tia
elipsoidului (E) nu se modific˘ a. Mai mult, deoarece schimb˘ arile tripletului (x, y, z)
respectiv în (x, −y, −z), (−x, y, −z), (−x, −y, z) nu modific˘ a ecua¸tia elipsoidului
(E), rezult˘ a c˘ a axele de coordonate Ox, Oy ¸si Oz sunt axe de simetrie ale elip-
soidului (E). Prin urmare, originea O este centru de simetrie al elipsoidului (E).
Punctele în care axele de simetrie în¸teap˘ a elipsoidul (E) se numesc vârfurile
elipsoidului (E).
Oiºin\\¸ 1i\ 8.1.2. În cazul în care avem a = b = c = r > 0 elipsoidul (E)
devine o sfer˘a (S) centrat˘a în originea O(0, 0, 0) ¸ si de raz˘a r care are ecua¸ tia
(S) : x
2
+y
2
+z
2
= r
2
.
Oiºin\\¸ 1i\ 8.1.3. Elipsoidul este utilizat ca suprafa¸t˘a de referin¸t˘a în mecanic˘a
(elipsoidul de iner¸ tie) ¸ si în geodezie ¸ si topografie (pentru m˘asur˘atori).
8.1.3. Hiperboloidul cu o pânz˘ a.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.4. Cuadrica (H
1
) ⊂ E
3
de ecua¸ tie
(H
1
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
−1 = 0,
unde a, b, c > 0, se nume¸ ste hiperboloid cu o pânz˘a.
152 8. CUADRICE
Intersec¸tiile hiperboloidului cu o pânz˘ a (H
1
) cu plane paralele cu planele de
coordonate ale sistemului de axe Oxyz sunt:
(1) Elipsele
(E
α
) :

x
2
a
2
+
y
2
b
2

α
2
c
2
−1 = 0
z = α
pentru ∀ α ∈ R;
(2) Hiperbolele
(H
β
) :

x
2
a
2

z
2
c
2
+
β
2
b
2
−1 = 0
y = β,
(H
γ
) :

y
2
b
2

z
2
c
2
+
γ
2
a
2
−1 = 0
x = γ
pentru ∀ β, γ ∈ R.
Hiperboloidul cu o pânz˘ a (H
1
)
Din punct de vedere al simetriilor, hiperboloidul cu o pânz˘ a (H
1
) are acelea¸si
simetrii cu ale elipsoidului (E).
Oiºin\\¸ 1i\ 8.1.4. Hiperboloidul cu o pânz˘a este folosit în construc¸ tii indus-
triale ca model pentru turnuri de r˘acire sau co¸ suri de fum.
Dac˘ a scriem ecua¸tia hiperboloidului cu o pânz˘ a (H
1
) sub forma
(H
1
) :

x
a

z
c

x
a
+
z
c

=

1 −
y
b

1 +
y
b

¸si consider˘ am familiile de drepte
D
λ
:

x
a
+
z
c
= λ

1 +
y
b

λ

x
a

z
c

= 1 −
y
b
, D

:

x
a

z
c
= 0
1 +
y
b
= 0
D
µ
:

x
a
+
z
c
= µ

1 −
y
b

µ

x
a

z
c

= 1 +
y
b
, D

:

x
a

z
c
= 0
1 −
y
b
= 0,
unde λ, µ ∈ R, atunci ob¸tinem evident urm˘ atorul rezultat geometric:
8.1. CUADRICE PE ECUA¸ TII REDUSE 153
1ioni:\ 8.1.1. (i) Prin orice punct M(x
0
, y
0
, z
0
) al hiperboloidului cu o pânz˘a
(H
1
) trec dou˘a drepte distincte: una din familia
(D
λ
)
λ∈R
∪ D

¸ si una din familia
(D
µ
)
µ∈R
∪ D

.
(ii) Familiile de drepte (D
λ
)
λ∈R
∪D

¸ si (D
µ
)
µ∈R
∪D

sunt incluse în întregime
în hiperboloidul cu o pânz˘a (H
1
) ¸ si verific˘a rela¸ tiile
(H
1
) =

¸
λ∈R
D
λ

¸
D

=

¸
¸
µ∈R
D
µ
¸

¸
D

.
Generatoarele hiperboloidului cu o pânz˘ a (H
1
)
Diii:i¸ 1i\ 8.1.5. Familiile de drepte (D
λ
)
λ∈R
∪D

¸ si (D
µ
)
µ∈R
∪D

se numesc
generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o pânz˘a (H
1
).
Diii:i¸ 1i\ 8.1.6. O cuadric˘a cu proprietatea c˘a prin fiecare punct al s˘au trec
dou˘a drepte distincte con¸tinute în cuadric˘a se nume¸ ste cuadric˘a dublu riglat˘a.
Conoi\n·i 8.1.1. Hiperboloidul cu o pânz˘a (H
1
) este o cuadric˘a dublu riglat˘a.
8.1.4. Hiperboloidul cu dou˘ a pânze.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.7. Cuadrica (H
2
) ⊂ E
3
de ecua¸ tie
(H
2
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0,
unde a, b, c > 0, se nume¸ ste hiperboloid cu dou˘a pânze.
Intersec¸tiile hiperboloidului cu dou˘ a pânze (H
2
) cu plane paralele cu planele
de coordonate ale sistemului de axe Oxyz sunt:
(1) Elipsele
(E
α
) :

x
2
a
2
+
y
2
b
2

α
2
c
2
+ 1 = 0
z = α
pentru [α[ > c, un punct pentru [α[ = c ¸si mul¸ timea vid˘a pentru [α[ < c;
154 8. CUADRICE
(2) Hiperbolele
(H
β
) :

x
2
a
2

z
2
c
2
+
β
2
b
2
+ 1 = 0
y = β,
(H
γ
) :

y
2
b
2

z
2
c
2
+
γ
2
a
2
+ 1 = 0
x = γ
pentru ∀ β, γ ∈ R.
Hiperboloidul cu dou˘ a pânze (H
2
)
Hiperboloidul cu dou˘ a pânze (H
2
) are acelea¸si simetrii cu ale hiperboloidului
cu o pânz˘ a (H
1
). Cele dou˘ a puncte de intersec¸tie ale axei Oz cu hiperboloidul cu
dou˘ a pânze (H
2
) se numesc vârfurile hiperboloidului cu dou˘ a pânze (H
2
).
8.1.5. Paraboloidul eliptic.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.8. Cuadrica (P
e
) ⊂ E
3
de ecua¸ tie
(P
e
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= z,
unde a, b > 0, se nume¸ ste paraboloid eliptic.
Intersec¸tiile paraboloidului eliptic (P
e
) cu plane paralele cu planele de coordo-
nate ale sistemului de axe Oxyz sunt:
(1) Elipsele
(E
α
) :

x
2
a
2
+
y
2
b
2
= α
z = α
pentru α > 0, punctul O pentru α = 0 ¸si mul¸ timea vid˘a pentru α < 0;
(2) Parabolele
({
β
) :

x
2
a
2
−z = −
β
2
b
2
y = β,
8.1. CUADRICE PE ECUA¸ TII REDUSE 155
({
γ
) :

y
2
b
2
−z = −
γ
2
a
2
x = γ
pentru ∀ β, γ ∈ R.
Paraboloidul eliptic (P
e
)
Planele x = 0 ¸si y = 0 sunt plane de simetrie ale paraboloidului eliptic (P
e
).
Axa Oz este ax˘ a de simetrie a paraboloidului eliptic (P
e
) ¸si în¸teap˘ a suprafa¸ta în
originea O. Originea O se nume¸ste vârful paraboloidului eliptic (P
e
).
Oiºin\\¸ 1i\ 8.1.5. Paraboloidului eliptic (P
e
) este folosit în industria de con-
fec¸ tii drept model pendtru calapoade de c˘aciuli de iarn˘a dat fiind faptul c˘a acest
model asigur˘a mularea c˘aciulii pe cap.
8.1.6. Paraboloidul hiperbolic.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.9. Cuadrica (P
h
) ⊂ E
3
de ecua¸ tie
(P
h
) :
x
2
a
2

y
2
b
2
= z,
unde a, b > 0, se nume¸ ste paraboloid hiperbolic sau ¸ sa.
Intersec¸tiile paraboloidului hiperbolic (P
h
) cu plane paralele cu planele de co-
ordonate ale sistemului de axe Oxyz sunt:
(1) Hiperbolele
(H
α
) :

x
2
a
2

y
2
b
2
= α
z = α
pentru α = 0 ¸si o reuniune de drepte concurente pentru α = 0;
(2) Parabolele
({
β
) :

x
2
a
2
−z =
β
2
b
2
y = β,
({
γ
) :

y
2
b
2
+z =
γ
2
a
2
x = γ
pentru ∀ β, γ ∈ R.
156 8. CUADRICE
Paraboloidul hiperbolic (P
h
)
Simetriile paraboloidului hiperbolic (P
h
) sunt acelea¸si cu ale paraboloidului
eliptic (P
e
). Originea O se nume¸ste vârful paraboloidului hiperbolic (P
h
).
Oiºin\\¸ 1i\ 8.1.6. Paraboloidului hiperbolic (P
h
) este folosit în construc¸tii in-
dustriale ca model pentru acoperi¸ suri (spre exemplu, acoperi¸ sul g˘arii din Predeal)
întrucât aceast˘a suprafa¸ t˘a se poate realiza din elemente rectilinii a¸ sezate convemabil
unei eficien¸ te maxime.
Dac˘ a scriem ecua¸tia paraboloidului hiperbolic (P
h
) sub forma
(P
h
) :

x
a

y
b

x
a
+
y
b

= z
¸si consider˘ am familiile de drepte
D
λ
:

x
a
+
y
b
= λz
λ

x
a

y
b

= 1
, D

:

x
a

y
b
= 0
z = 0
D
µ
:

x
a

y
b
= µz
µ

x
a
+
y
b

= 1
, D

:

x
a
+
y
b
= 0
z = 0
unde λ, µ ∈ R, atunci ob¸tinem evident urm˘ atorul rezultat geometric:
1ioni:\ 8.1.2. (i) Prin orice punct M(x
0
, y
0
, z
0
) al paraboloidului hiperbolic
(P
h
) trec dou˘a drepte distincte: una din familia
(D
λ
)
λ∈R
∪ D

¸ si una din familia
(D
µ
)
µ∈R
∪ D

.
(ii) Familiile de drepte (D
λ
)
λ∈R
∪D

¸ si (D
µ
)
µ∈R
∪D

sunt incluse în întregime
în paraboloidul hiperbolic (P
h
) ¸ si verific˘a rela¸tiile
(P
h
) =

¸
λ∈R
D
λ

¸
D

=

¸
¸
µ∈R
D
µ
¸

¸
D

.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.10. Familiile de drepte (D
λ
)
λ∈R
∪ D

¸ si (D
µ
)
µ∈R
∪ D

se
numesc generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic (P
h
).
Conoi\n·i 8.1.2. Paraboloidul hiperbolic (P
h
) este o cuadric˘a dublu riglat˘a.
8.1. CUADRICE PE ECUA¸ TII REDUSE 157
8.1.7. Conul.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.11. Cuadrica (C) ⊂ E
3
de ecua¸tie
(C) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0,
unde a, b, c > 0, se nume¸ ste con.
Intersec¸tiile conului (C) cu plane paralele cu planele de coordonate ale sistemu-
lui de axe Oxyz sunt:
(1) Elipsele
(E
α
) :

x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
α
2
c
2
z = α
pentru α = 0 ¸si punctul O pentru α = 0;
(2) Hiperbolele
(H
β
) :

x
2
a
2

z
2
c
2
= −
β
2
b
2
y = β,
(H
γ
) :

y
2
b
2

z
2
c
2
= −
γ
2
a
2
x = γ
pentru β, γ = 0 ¸si reuniuni de drepte concurente pentru β = 0 sau γ = 0.
Conul (C)
Diii:i¸ 1i\ 8.1.12. În cazul în care avem a = b spunem c˘a conul (C) este un
con eliptic.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.13. În cazul în care avem a = b = r > 0 spunem c˘a conul (C)
este un con circular.
Oiºin\\¸ 1i\ 8.1.7. Conul (C) se mai nume¸ ste conul asimptot al hiperboloidu-
lui cu o pânz˘a
(H
1
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
−1 = 0
datorit˘a formei acestui con în raport cu forma hiperboloidului cu o pânz˘a.
158 8. CUADRICE
Conul (C) asimptot hiperboloidului cu o pânz˘ a (H
1
)
Oiºin\\¸ 1i\ 8.1.8. Conul (C) se mai nume¸ ste conul asimptot al hiperboloidu-
lui cu dou˘a pânze
(H
2
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0,
datorit˘a formei acestui con în raport cu forma hiperboloidului cu dou˘a pânze.
Conul (C) asimptot hiperboloidului cu dou˘ a pânze (H
2
)
8.1.8. Cilindri.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.14. Cuadrica (C
c
) ⊂ E
3
de ecua¸tie
(C
c
) : x
2
+y
2
= r
2
,
unde r > 0, se nume¸ ste cilindru circular.
Cilindrul circular (C
c
)
8.1. CUADRICE PE ECUA¸ TII REDUSE 159
Diii:i¸ 1i\ 8.1.15. Cuadrica (C
e
) ⊂ E
3
de ecua¸ tie
(C
e
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
−1 = 0,
unde a, b > 0, se nume¸ ste cilindru eliptic.
Cilindrul eliptic (C
e
)
Diii:i¸ 1i\ 8.1.16. Cuadrica (C
h
) ⊂ E
3
de ecua¸ tie
(C
h
) :
x
2
a
2

y
2
b
2
−1 = 0,
unde a, b > 0, se nume¸ ste cilindru hiperbolic.
Cilindrul hiperbolic (C
h
)
Diii:i¸ 1i\ 8.1.17. Cuadrica (C
p
) ⊂ E
3
de ecua¸ tie
(C
p
) : y
2
= 2px,
unde p > 0, se nume¸ ste cilindru parabolic.
Cilindrul parabolic (C
p
)
8.1.9. Reuniuni de plane, dreapt˘ a, punct ¸si mul¸time vid˘ a.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.18. Cuadrica (PS) ⊂ E
3
de ecua¸ tie
(PS) :
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0,
unde a, b > 0, se nume¸ ste reuniune de plane secante.
160 8. CUADRICE
Diii:i¸ 1i\ 8.1.19. Cuadrica (PP) ⊂ E
3
de ecua¸ tie
(PP) : x
2
−a
2
= 0,
unde a > 0, se nume¸ ste reuniune de plane paralele.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.20. Cuadrica (PC) ⊂ E
3
de ecua¸tie
(PC) : x
2
= 0
se nume¸ ste reuniune de plane confundate.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.21. Cuadrica (D) ⊂ E
3
de ecua¸ tie
(D) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0,
unde a, b > 0, se nume¸ ste dreapt˘a.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.22. Cuadrica (P) ⊂ E
3
de ecua¸ tie
(P) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 0,
unde a, b, c > 0, se nume¸ ste punct.
Diii:i¸ 1i\ 8.1.23. Cuadrica (V ) ⊂ E
3
de ecua¸ tie
(V ) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
+ 1 = 0,
unde a, b, c > 0, se nume¸ ste mul¸timea vid˘a.
8.2. Cuadrice pe ecua¸tie general˘ a
S˘ a consider˘ am spa¸tiul tridimensional al geometriei euclidiene E
3
în care am
fixat un reper cartezian ortogonal
{ = ¦O; i, j, k¦,
adic˘ a am fixat un sistem ortogonal de axe (coordonate) Oxyz.
Diii:i¸ 1i\ 8.2.1. Mul¸timea punctelor din spa¸ tiu M(x, y, z) ale c˘aror coordonate
verific˘a o rela¸ tie polinomial˘a de forma
Σ : g(x, y, z) = 0,
unde
g(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz +
+2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
,
coeficien¸ tii reali
a
ij
∈ R, ∀ i, j = 1, 4,
verificând rela¸ tia
a
2
11
+a
2
22
+a
2
33
+a
2
12
+a
2
13
+a
2
23
= 0,
se nume¸ ste cuadric˘a.
8.3. INVARIAN¸ TII METRICI ∆, δ, I ¸ SI J AI UNEI CUADRICE 161
8.3. Invarian¸tii metrici ∆, δ, I ¸si J ai unei cuadrice
Pentru început este important s˘ a subliniem faptul c˘ a dac˘ a unui punct din spa¸tiu
M(x, y, z) ∈ E
3
îi ata¸s˘ am coordonatele omogene în hiperspa¸tiu
M(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) ∈ E
4
legate prin rela¸tiile
x =
x
1
x
4
, y =
x
2
x
4
¸si z =
x
3
x
4
,
unde x
4
= 0, atunci expresia ecua¸tiei unei cuadrice
Σ : g(x, y, z) = 0
devine expresia echivalent˘ a a anul˘ arii unei forme p˘ atratice
Q : R
4
→R
definit˘ a prin
Q(x) = a
11
x
2
1
+a
22
x
2
2
+a
33
x
2
3
+ 2a
12
x
1
x
2
+ 2a
13
x
1
x
3
+ 2a
14
x
1
x
4
+
+2a
23
x
2
x
3
+ 2a
24
x
2
x
4
+ 2a
34
x
3
x
4
+a
44
x
2
4
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
).
Diii:i¸ 1i\ 8.3.1. Matricea simetric˘a
A =

¸
¸
¸
a
11
a
12
a
13
a
14
a
12
a
22
a
23
a
24
a
13
a
23
a
33
a
34
a
14
a
24
a
34
a
44
¸

a formei p˘atratice Q se nume¸ ste matricea cuadricei Σ în sistemul ortogonal
de axe Oxyz.
Diii:i¸ 1i\ 8.3.2. Numerele reale
∆ =

a
11
a
12
a
13
a
14
a
12
a
22
a
23
a
24
a
13
a
23
a
33
a
34
a
14
a
24
a
34
a
44

, δ =

a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33

, I = a
11
+a
22
+a
33
¸ si
J =

a
11
a
12
a
12
a
22

+

a
11
a
13
a
13
a
33

+

a
22
a
23
a
23
a
33

se numesc invarian¸tii metrici ai cuadricei Σ.
Vom demonstra în continuare c˘ a invarian¸tii metrici ∆, δ, I ¸si J nu î¸si modific˘ a
valoarea în urma efectu˘ arii unei transla¸tii sau a unei transform˘ ari ortogonale de
coordonate în spa¸tiu.
162 8. CUADRICE
8.3.1. Invarian¸ta lui ∆, δ, I ¸si J la transla¸tii. S˘ a consider˘ am c˘ a C(x
0
, y
0
, z
0
)
este un punct arbitrar din spa¸tiul geometriei euclidiene E
3
. Este evident c˘ a transla¸tia
sistemului de axe Oxyz în sistemul de axe Cx

y

z

, transla¸tie definit˘ a prin

¸
x
y
z
¸

=

¸
x

y

z

¸

+

¸
x
0
y
0
z
0
¸

,
este echivalent˘ a cu o transformare de coordonate omogene definit˘ a prin

¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
4
¸

=

¸
¸
¸
1 0 0 x
0
0 1 0 y
0
0 0 1 z
0
0 0 0 1
¸

¸
¸
¸
x

1
x

2
x

3
x

4
¸

.
Atunci, efectuând o transla¸tie ca mai sus, deducem c˘ a expresia ecua¸tiei cuadricei
Σ : g(x, y, z) = 0
devine expresia echivalent˘ a a anul˘ arii formei p˘ atratice
Q : R
4
→R
definit˘ a prin
Q(x

) = a
11
(x

1
)
2
+a
22
(x

2
)
2
+a
33
(x

3
)
2
+ 2a
12
x

1
x

2
+ 2a
13
x

1
x

3
+ 2a
23
x

2
x

3
+
+
∂g
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
)x

1
x

4
+
∂g
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)x

2
x

4
+
∂g
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)x

3
x

4
+
+g(x
0
, y
0
, z
0
)(x

4
)
2
,
unde x

= (x

1
, x

2
, x

3
, x

4
) ¸si
∂g
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 2(a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
z
0
+a
14
),
∂g
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 2(a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
z
0
+a
24
),
∂g
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 2(a
13
x
0
+a
23
y
0
+a
33
z
0
+a
34
).
Diii:i¸ 1i\ 8.3.3. Matricea simetric˘a
A

=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
13
1
2
∂g
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
)
a
12
a
22
a
23
1
2
∂g
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)
a
13
a
23
a
33
1
2
∂g
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
1
2
∂g
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
)
1
2
∂g
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)
1
2
∂g
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) g(x
0
, y
0
, z
0
)
¸

a formei p˘atratice Q se nume¸ ste matricea cuadricei Σ în sistemul ortogonal
de axe Cx

y

z

.
8.3. INVARIAN¸ TII METRICI ∆, δ, I ¸ SI J AI UNEI CUADRICE 163
Dac˘ a consider˘ am acum numerele reale


=

a
11
a
12
a
13
1
2
∂g
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
)
a
12
a
22
a
23
1
2
∂g
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)
a
13
a
23
a
33
1
2
∂g
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
1
2
∂g
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
)
1
2
∂g
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)
1
2
∂g
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) g(x
0
, y
0
, z
0
)

,
δ

=

a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33

, I

= a
11
+a
22
+a
33
¸si
J

=

a
11
a
12
a
12
a
22

+

a
11
a
13
a
13
a
33

+

a
22
a
23
a
23
a
33

atunci putem demonstra urm˘ atorul rezultat:
1ioni:\ 8.3.1. Numerele reale ∆, δ, I, J ¸ si ∆

, δ

, I

, J verific˘a egalit˘a¸ tile:
∆ = ∆

, δ = δ

, I = I

¸ si J = J

.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Egalit˘ a¸tile δ = δ

, I = I

¸si J = J

sunt evidente. Pentru a
demonstra egalitatea ∆ = ∆

folosim propriet˘ a¸tile determinan¸tilor. Astfel, dac˘ a
înmul¸tim în determinantul ∆

prima coloan˘ a cu (−x
0
), a doua coloan˘ a cu (−y
0
) ¸si
a treia coloan˘ a cu (−z
0
) ¸si rezultatele le adun˘ am la ultima coloan˘ a, ob¸tinem ceea
ce trebuia demonstrat.
8.3.2. Invarian¸ta lui ∆, δ, I ¸si J la transform˘ ari ortogonale. Este evi-
dent c˘ a o transformare ortogonal˘ a de coordonate în spa¸tiu definit˘ a prin

¸
x
y
z
¸

= B

¸
x
′′
y
′′
z
′′
¸

,
unde B
T
B = I
3
, este echivalent˘ a cu o transformare ortogonal˘ a de coordonate
omogene definit˘ a prin

¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
4
¸

=

B 0
0 1

¸
¸
¸
x
′′
1
x
′′
2
x
′′
3
x
′′
4
¸

.
Atunci, efectuând o transformare ortogonal˘ a de coordonate ca mai sus, deducem
c˘ a expresia ecua¸tiei cuadricei
Σ : g(x, y, z) = 0
devine expresia echivalent˘ a a anul˘ arii formei p˘ atratice
Q : R
4
→R
definit˘ a prin
Q(x
′′
) = a
′′
11
(x
′′
1
)
2
+a
′′
22
(x
′′
2
)
2
+a
′′
33
(x
′′
3
)
2
+ 2a
′′
12
x
′′
1
x
′′
2
+ 2a
′′
13
x
′′
1
x
′′
3
+ 2a
′′
14
x
′′
1
x
′′
4
+
+2a
′′
23
x
′′
2
x
′′
3
+ 2a
′′
24
x
′′
2
x
′′
4
+ 2a
′′
34
x
′′
3
x
′′
4
+a
′′
44
(x
′′
4
)
2
,
164 8. CUADRICE
unde x
′′
= (x
′′
1
, x
′′
2
, x
′′
3
, x
′′
4
).
Diii:i¸ 1i\ 8.3.4. Matricea simetric˘a
A
′′
=

¸
¸
¸
a
′′
11
a
′′
12
a
′′
13
a
′′
14
a
′′
12
a
′′
22
a
′′
23
a
′′
24
a
′′
13
a
′′
23
a
′′
33
a
′′
34
a
′′
14
a
′′
24
a
′′
34
a
′′
44
¸

a formei p˘atratice Q se nume¸ ste matricea cuadricei Σ în sistemul ortogonal
de axe Ox
′′
y
′′
z
′′
.
Dac˘ a consider˘ am acum numerele reale

′′
=

a
′′
11
a
′′
12
a
′′
13
a
′′
14
a
′′
12
a
′′
22
a
′′
23
a
′′
24
a
′′
13
a
′′
23
a
′′
33
a
′′
34
a
′′
14
a
′′
24
a
′′
34
a
′′
44

, δ
′′
=

a
′′
11
a
′′
12
a
′′
13
a
′′
12
a
′′
22
a
′′
23
a
′′
13
a
′′
23
a
′′
33

, I
′′
= a
′′
11
+a
′′
22
+a
′′
33
¸si
J
′′
=

a
′′
11
a
′′
12
a
′′
12
a
′′
22

+

a
′′
11
a
′′
13
a
′′
13
a
′′
33

+

a
′′
22
a
′′
23
a
′′
23
a
′′
33

atunci putem demonstra urm˘ atorul rezultat:
1ioni:\ 8.3.2. Numerele reale ∆, δ, I, J ¸ si ∆
′′
, δ
′′
, I
′′
, J
′′
verific˘a egalit˘a¸tile:
∆ = ∆
′′
, δ = δ
′′
, I = I
′′
¸ si J = J
′′
.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Vom demonstra mai întâi c˘ a avem δ = δ
′′
, I = I
′′
¸si J = J
′′
.
Pentru aceasta, fie forma p˘ atratic˘ a
ϕ : R
3
→R
definit˘ a prin
ϕ(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz =
= (x, y, z) A

¸
x
y
z
¸

,
unde
A =

¸
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
¸

.
În urma transform˘ arii ortogonale de mai sus, forma p˘ atratic˘ a ϕ cap˘ at˘ a expresia
ϕ(x
′′
, y
′′
, z
′′
) = (x
′′
, y
′′
, z
′′
)
T
B A B

¸
x
′′
y
′′
z
′′
¸

.
Deoarece numerele reale δ, I ¸si J caracterizeaz˘ a polinomul caracteristic
P
A
(λ) = det(A−λI
3
) = −λ
3
+Iλ
2
−Jλ +δ,
rezult˘ a c˘ a expresia acestuia este invariant˘ a la o schimbare de baz˘ a (schimbare de
coordonate) dat˘ a de rela¸tia matriceal˘ a
A
′′
=
T
B A B.
8.4. CENTRUL UNEI CUADRICE 165
În concluzie, avem
δ = δ
′′
, I = I
′′
¸si J = J
′′
.
Repetând ra¸tionamentul de mai sus pentru forma p˘ atratic˘ a
Q : R
4
→R
definit˘ a prin
Q(x) = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) A

¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
4
¸

,
deducem c˘ a, în urma transform˘ arii ortogonale omogene de mai sus, forma p˘ atratic˘ a
Q cap˘ at˘ a expresia
Q(x
′′
) = (x
′′
1
, x
′′
2
, x
′′
3
, x
′′
4
)

T
B 0
0 1

A

B 0
0 1

¸
¸
¸
x
′′
1
x
′′
2
x
′′
3
x
′′
4
¸

.
Deoarece num˘ arul real ∆ caracterizeaz˘ a polinomul caracteristic
P
A
(λ) = det(A−λI
4
) = λ
4
−Iλ
3
+Lλ
2
−Kλ + ∆,
unde I, L, K ∈ R, rezult˘ a c˘ a expresia acestuia este invariant˘ a la o schimbare de
baz˘ a (schimbare de coordonate) dat˘ a de rela¸tia matriceal˘ a
A
′′
=

T
B 0
0 1

A

B 0
0 1

.
În concluzie, avem
∆ = ∆
′′
.

8.4. Centrul unei cuadrice
Fie cuadrica Σ : g(x, y, z) = 0, unde
g(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz +
+2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
,
¸si fie C(x
0
, y
0
, z
0
) un punct arbitrar din spa¸tiul geometriei euclidiene E
3
.
Diii:i¸ 1i\ 8.4.1. Punctul C(x
0
, y
0
, z
0
) se nume¸ ste centru al cuadricei Σ dac˘a
este satisf˘acut˘a urm˘atoarea afirma¸ tie logic˘a:
∀ P(x, y, z) ∈ Σ ⇒P

(2x
0
−x, 2y
0
−y, 2z
0
−z) ∈ Σ.
Oiºin\\¸ 1i\ 8.4.1. Din punct de vedere geometric, defini¸ tia anterioar˘a arat˘a
c˘a punctul C este centrul unei cuadrice Σ dac˘a pentru orice punct P de pe cuadrica
Σ simetricul s˘au fa¸t˘a de punctul C se afl˘a tot pe cuadrica Σ. Din acest motiv, dac˘a
exist˘a, centrul C al unei cuadrice Σ se mai nume¸ ste ¸ si centrul de simetrie al
cuadricei Σ.
166 8. CUADRICE
1ioni:\ 8.4.1. Punctul C(x
0
, y
0
, z
0
) este centru al cuadricei Σ dac˘a ¸ si numai
dac˘a

∂g
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
∂g
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
∂g
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0

a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
z
0
+a
14
= 0
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
z
0
+a
24
= 0
a
13
x
0
+a
23
y
0
+a
33
z
0
+a
34
= 0.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Efectuând transla¸tia sistemului de axe Oxyz în sistemul de
axe O

x

y

z

, unde O

= C, transla¸tie definit˘ a prin

x = x

+x
0
y = y

+y
0
z = z

+z
0
,
ecua¸tia cuadricei Σ devine
Σ : a
11
(x

)
2
+a
22
(y

)
2
+a
33
(z

)
2
+ 2a
12
x

y

+ 2a
13
x

z

+ 2a
23
y

z

+
+
∂g
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
)x

+
∂g
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)y

+
∂g
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)z

+g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
Evident, din defini¸tia centrului unei cuadrice deducem c˘ a condi¸tia ca noua
origine
O

(0, 0, 0) = C(x
0
, y
0
, z
0
)
a sistemului de axe O

x

y

z

s˘ a fie centru al cuadricei Σ se reduce la verificarea
afirma¸tiei logice
∀ P(x

, y

, z

) ∈ Σ ⇒P

(−x

, −y

, −z

) ∈ Σ.
Aceast˘ a condi¸tie este echivalent˘ a cu egalitatea
a
11
(x

)
2
+a
22
(y

)
2
+a
33
(z

)
2
+ 2a
12
x

y

+ 2a
13
x

z

+ 2a
23
y

z



∂g
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
)x


∂g
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)y


∂g
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)z

+g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
pentru orice punct P(x

, y

, z

) ∈ Σ. Prin sc˘ adere, rezult˘ a c˘ a
∂g
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
)x

+
∂g
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)y

+
∂g
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)z

= 0, ∀ P(x

, y

, z

) ∈ Σ.
Deoarece punctul P(x

, y

, z

) ∈ Σ este arbitrar, rezult˘ a c˘ a
∂g
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0,
∂g
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 ¸si
∂g
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.

Oiºin\\¸ 1i\ 8.4.2. Deoarece determinantul sistemului liniar

1
2
∂g
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) = a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
z
0
+a
14
= 0
1
2
∂g
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) = a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
z
0
+a
24
= 0
1
2
∂g
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = a
13
x
0
+a
23
y
0
+a
33
z
0
+a
34
= 0
8.5. REDUCEREA LA FORMA CANONIC
˘
A A CUADRICELOR CU CENTRU (δ = 0) 167
este
δ =

a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33

,
rezult˘a c˘a urm˘atoarele afirma¸tii sunt adev˘arate:
(1) Dac˘a δ = 0, atunci cuadrica Σ : g(x, y, z) = 0 are un unic centru
C(x
0
, y
0
, z
0
) ale c˘arui coordonate sunt determinate de sistemul Cramer
anterior. Vom demonstra în acest capitol c˘a cuadricele cu centru sunt:
sfera, elipsoidul, hiperboloidul cu o pânz˘a sau dou˘a, conul, un
punct ¸ si mul¸timea vid˘a.
(2) Dac˘a δ = 0, atunci cuadrica Σ : g(x, y, z) = 0 ori nu are niciun centru
ori admite o dreapt˘a de centre ori admite un plan de centre. Vom
demonstra în acest capitol c˘a conicele f˘ar˘a centru sunt paraboloidul
eliptic, paraboloidul hiperbolic ¸ si cilindrul parabolic, cuadricele cu o
dreapt˘a de centre sunt cilindri circulari, cilindri eliptici, cilindri
hiperbolici, dreapta ¸ si reuniunea de plane secante iar cuadricele cu
un plan de centre sunt reuniunea de plane paralele sau confundate
¸ si mul¸timea vid˘a.
8.5. Reducerea la forma canonic˘ a a cuadricelor cu centru (δ = 0)
S˘ a consider˘ am acum c˘ a Σ : g(x, y, z) = 0 este o cuadric˘ a cu centrul C(x
0
, y
0
, z
0
),
ceea ce implic˘ a δ = 0. Dup˘ a cum am observat în demonstra¸tia teoremei precedente,
efectuând o transla¸tie a sistemului de axe Oxyz în sistemul de axe O

x

y

z

, unde
O

= C, ecua¸tia cuadricei Σ devine
Σ : a
11
(x

)
2
+a
22
(y

)
2
+a
33
(z

)
2
+2a
12
x

y

+2a
13
x

z

+2a
23
y

z

+g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
S˘ a studiem în continuare forma p˘ atratic˘ a ϕ : R
3
→R definit˘ a prin
ϕ(x

, y

, z

) = a
11
(x

)
2
+a
22
(y

)
2
+a
33
(z

)
2
+ 2a
12
x

y

+ 2a
13
x

z

+ 2a
23
y

z

.
Evident, matricea simetric˘ a ata¸sat˘ a formei p˘ atratice ϕ în baza canonic˘ a a spa¸tiului
vectorial euclidian
R
R
3
este
A =

¸
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
¸

.
Atunci, conform metodei valorilor proprii de reducere la forma canonic˘ a a formelor
p˘ atratice, exist˘ a un sistem de coordonate O

XY Z în raport cu care forma p˘ atratic˘ a
ϕ are forma canonic˘ a
ϕ(X, Y, Z) = λ
1
X
2

2
Y
2

3
Z
2
,
unde λ
1
, λ
2
¸si λ
3
sunt valorile proprii ale matricii A.
Evident, valorile proprii λ
1
, λ
2
¸si λ
3
sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice

a
11
−λ a
12
a
13
a
12
a
22
−λ a
23
a
13
a
23
a
33
−λ

= 0 ⇔λ
3
−Iλ
2
+Jλ −δ = 0.
168 8. CUADRICE
S˘ a presupunem acum c˘ a baza în care se ob¸tine forma canonic˘ a a formei p˘ atratice
ϕ este baza ortonormat˘ a format˘ a din vectorii proprii
e
1
= (ξ
1
, ξ
2
, ξ
3
), e
2
= (η
1
, η
2
, η
3
) ¸si e
3
= (ζ
1
, ζ
2
, ζ
3
)
corespunz˘ atori valorilor proprii λ
1
, λ
2
¸si λ
3
. Atunci, rota¸tia care realizeaz˘ a forma
canonic˘ a a formei p˘ atratice ϕ este dat˘ a de rela¸tia matriceal˘ a

¸
x

y

z

¸

=

¸
ξ
1
η
1
ζ
1
ξ
2
η
2
ζ
2
ξ
3
η
3
ζ
3
¸

¸
X
Y
Z
¸

,
unde matricea
{ =

¸
ξ
1
η
1
ζ
1
ξ
2
η
2
ζ
2
ξ
3
η
3
ζ
3
¸

verific˘ a rela¸tia det { = 1.
Oiºin\\¸ 1i\ 8.5.1. În aplica¸tii vom renumerota, dac˘a este cazul, valorile proprii
λ
1
, λ
2
¸ si λ
3
¸ si, implicit, vectorii proprii ortonorma¸ti e
1
, e
2
¸ si e
3
, astfel încât
det { = 1.
În urma rota¸tiei de mai sus, expresia ecua¸tiei cuadricei Σ devine
Σ : λ
1
X
2

2
Y
2

3
Z
2
+g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
Evident, matricea cuadricei Σ în sistemul de axe O

XY Z este
/ =

¸
¸
¸
λ
1
0 0 0
0 λ
2
0 0
0 0 λ
3
0
0 0 0 g(x
0
, y
0
, z
0
)
¸

.
¸ Tinând cont de invarian¸ta lui ∆ ¸si δ la transla¸tii ¸si transform˘ ari ortogonale de
coordonate, deducem c˘ a
∆ = (λ
1
λ
2
λ
3
) g(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si δ = λ
1
λ
2
λ
3
,
adic˘ a
g(x
0
, y
0
, z
0
) =

δ
.
În concluzie, în urma unei roto-transla¸tii convenabile, ecua¸tia cuadricei Σ cu
centrul în punctul C(x
0
, y
0
, z
0
) poate fi scris˘ a în forma canonic˘a:
Σ : λ
1
X
2

2
Y
2

3
Z
2
+

δ
= 0.
1ioni:\ 8.5.1 (Clasificarea cuadricelor cu centru (δ = 0)). Dac˘a
Σ : g(x, y, z) = 0
este o cuadric˘a cu centrul în punctul C(x
0
, y
0
, z
0
), atunci cuadrica Σ poate reprezenta
în spa¸tiu una dintre urm˘atoarele figuri geometrice: un elipsoid, în particular o
sfer˘a, un hiperboloid cu o pânz˘a sau dou˘a, un con, un punct sau mul¸timea
vid˘a.
Di:o:º)n\¸ 1ii. ¸ Tinând cont de ecua¸tia canonic˘ a a cuadricei Σ, avem urm˘ a-
toarele situa¸tii posibile:
8.6. REDUCEREA LA FORMA CANONIC
˘
A A CUADRICELOR F
˘
AR
˘
A CENTRU (δ = 0) 169
(1) ∆ = 0;
(a) Dac˘ a λ
1
, λ
2
, λ
3
sunt de acela¸si semn, contrar semnului termenului
liber

δ
, atunci cuadrica Σ este un elipsoid;
(b) Dac˘ a numai dou˘ a valori proprii au acela¸si semn, atunci cuadrica Σ
este un hiperboloid cu o pânz˘a sau dou˘a;
(c) Dac˘ a λ
1
, λ
2
, λ
3
¸si

δ
au acela¸si semn, atunci cuadrica Σ este mul¸ timea
vid˘a;
(2) ∆ = 0;
(a) Dac˘ a numai dou˘ a valori proprii au acela¸si semn, atunci cuadrica Σ
este un con;
(b) Dac˘ a λ
1
, λ
2
¸si λ
3
au acela¸si semn, atunci cuadrica Σ este un punct
care este exact centrul C(x
0
, y
0
, z
0
).

8.6. Reducerea la forma canonic˘ a a cuadricelor f˘ ar˘ a centru (δ = 0)
Fie Σ : g(x, y, z) = 0, unde
g(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz +
+2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
,
o cuadric˘ a cu δ = 0. Reaminitm c˘ a, în acest caz, sistemul liniar

1
2
∂g
∂x
= a
11
x +a
12
y +a
13
z +a
14
= 0
1
2
∂g
∂y
= a
12
x +a
22
y +a
23
z +a
24
= 0
1
2
∂g
∂z
= a
13
x +a
23
y +a
33
z +a
34
= 0
este ori incompatibil ori compatibil simplu nedeterminat ori compatibil dublu nede-
terminat. Cu alte cuvinte, cuadrica Σ ori nu admite niciun centru de simetrie ori
admite o dreapt˘a de centre de simetrie ori admite un plan de centre de simetrie.
Diii:i¸ 1i\ 8.6.1. O cuadric˘a Σ : g(x, y, z) = 0, unde δ = 0, se nume¸ ste
cuadric˘a f˘ar˘a centru.
1ioni:\ 8.6.1 (Clasificarea cuadricelor f˘ ar˘ a centru (δ = 0)). Dac˘a
Σ : g(x, y, z) = 0
este o cuadric˘a f˘ar˘a centru, atunci cuadrica Σ poate reprezenta în spa¸ tiu una dintre
urm˘atoarele figuri geometrice: un paraboloid eliptic sau hiperbolic, un cilindru
eliptic, hiperbolic sau parabolic, o reuniune de plane secante, paralele sau
confundate, o dreapt˘a sau mul¸timea vid˘a.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a consider˘ am din nou forma p˘ atratic˘ a ϕ : R
3
→ R definit˘ a
prin
ϕ(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz,
170 8. CUADRICE
unde a
2
11
+a
2
22
+a
2
33
+a
2
12
+a
2
13
+a
2
23
= 0. Matricea formei p˘ atratice ϕ în sistemul
de coordonate Oxyz este evident matricea simetric˘ a
A =

¸
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
¸

,
unde det A = δ = 0. Mai mult, valorile proprii λ
1
, λ
2
¸si λ
3
ale matricii A sunt
r˘ ad˘ acinile ecua¸tiei caracteristice

a
11
−λ a
12
a
13
a
12
a
22
−λ a
23
a
13
a
23
a
33
−λ

= 0 ⇔λ
3
−Iλ
2
+Jλ = 0,
adic˘ a valorile proprii sunt, dup˘ a o eventual˘ a renumerotare, λ
1
, λ
2
∈ R ¸si λ
3
= 0,
unde
λ
1

2
= I ¸si λ
1
λ
2
= J.
Dac˘ a not˘ am acum cu
e
1
= (ξ
1
, ξ
2
, ξ
3
), e
2
= (η
1
, η
2
, η
3
) ¸si e
3
= (ζ
1
, ζ
2
, ζ
3
)
vectorii proprii ortonorma¸ti corespunz˘ atori valorilor proprii λ
1
, λ
2
∈ R ¸si λ
3
= 0 ¸si
efectu˘ am rota¸tia

¸
x
y
z
¸

=

¸
ξ
1
η
1
ζ
1
ξ
2
η
2
ζ
2
ξ
3
η
3
ζ
3
¸

¸
x

y

z

¸

,
unde matricea
{ =

¸
ξ
1
η
1
ζ
1
ξ
2
η
2
ζ
2
ξ
3
η
3
ζ
3
¸

verific˘ a egalitatea
det { = 1,
atunci ecua¸tia cuadricei Σ se rescrie sub forma
Σ : λ
1
(x

)
2

2
(y

)
2
+ 2a

14
x

+ 2a

24
y

+ 2a

34
z

+a

44
= 0.
Evident, matricea cuadricei Σ în sistemul de coordonate Ox

y

z

este matricea si-
metric˘ a
A

=

¸
¸
¸
λ
1
0 0 a

14
0 λ
2
0 a

24
0 0 0 a

34
a

14
a

24
a

34
a

44
¸

.
Deoarece trecerea de la sistemul de coordonate Oxyz la sistemul de coordonate
Ox

y

z

s-a f˘ acut printr-o rota¸tie, deducem c˘ a invariantul ∆ are valoarea
∆ = −J(a

34
)
2
.
Vom considera în continuare urm˘ atoarele cazuri posibile:
8.6. REDUCEREA LA FORMA CANONIC
˘
A A CUADRICELOR F
˘
AR
˘
A CENTRU (δ = 0) 171
(1) Dac˘ a ∆ = 0, atunci J = λ
1
λ
2
= 0 ¸si a

34
= ±



J
= 0. În aceast˘ a
situa¸tie, efectu˘ am o transla¸tie a sistemului de axe Ox

y

z

în sistemul de
axe CXY Z, transla¸tie definit˘ a prin

x

= X +x
0
y

= Y +y
0
z

= Z +z
0
,
unde punctul C(x
0
, y
0
, z
0
) este ales astfel încât ecua¸tia cuadricei Σ s˘ a
capete o form˘ a cât mai simpl˘ a. Deoarece efectuând o asemenea transla¸tie
ecua¸tia cuadricei Σ se reduce la
Σ : λ
1
X
2

2
Y
2
+ 2a

34
Z + 2(λ
1
x
0
+a

14
)X + 2(λ
2
y
0
+a

24
)Y +

1
x
2
0

2
y
2
0
+ 2a

14
x
0
+ 2a

24
y
0
+ 2a

34
z
0
+a

44
= 0,
determin˘ am punctul C(x
0
, y
0
, z
0
) impunând condi¸tiile

λ
1
x
0
+a

14
= 0
λ
2
y
0
+a

24
= 0
λ
1
x
2
0

2
y
2
0
+ 2a

14
x
0
+ 2a

24
y
0
+ 2a

34
z
0
+a

44
= 0.
Este evident c˘ a acest sistem are o solu¸tia unic˘ a

x
0
= −
a

14
λ
1
y
0
= −
a

24
λ
2
z
0
= −
λ
1
x
2
0

2
y
2
0
+ 2a

14
x
0
+ 2a

24
y
0
+a

44
2a

34
.
¸si deci ecua¸tia cuadricei Σ se poate scrie sub forma canonic˘ a
Σ : λ
1
X
2

2
Y
2
±2



J
Z = 0.
Prin urmare, cuadrica Σ este:
(a) un paraboloid eliptic dac˘ a J = λ
1
λ
2
> 0;
(b) un paraboloid hiperbolic dac˘ a J = λ
1
λ
2
< 0.
(2) Dac˘ a ∆ = 0 ¸si J = λ
1
λ
2
= 0, atunci a

34
= 0. În aceast˘ a situa¸tie, ecua¸tia
cuadricei Σ se scrie sub forma
Σ : λ
1
(x

)
2

2
(y

)
2
+ 2a

14
x

+ 2a

24
y

+a

44
= 0,
adic˘ a avem de-a face cu o ecua¸tie polinomial˘ a de gradul doi în x

¸si y

ce
poate fi pus˘ a sub forma
Σ : λ
1

x

+
a

14
λ
1

2

2

y

+
a

24
λ
2

2
+a

44

(a

14
)
2
λ
1

(a

24
)
2
λ
2
= 0.
172 8. CUADRICE
Efectuând acum transla¸tia în spa¸tiu

X = x

+
a

14
λ
1
Y = y

+
a

24
λ
2
Z = z

,
deducem c˘ a ecua¸tia cuadricei Σ se scrie sub forma
Σ : λ
1
X
2

2
Y
2
+a
′′
44
= 0,
unde
a
′′
44
= a

44

(a

14
)
2
λ
1

(a

24
)
2
λ
2
.
Prin urmare, cuadrica Σ este:
(a) dac˘ a a
′′
44
= 0;
(i) un cilindru eliptic dac˘ a λ
1
, λ
2
au acela¸si semn, contrar semnu-
lui lui a
′′
44
;
(ii) un cilindru hiperbolic dac˘ a J = λ
1
λ
2
< 0;
(iii) mul¸ timea vid˘a dac˘ a λ
1
, λ
2
¸si a
′′
44
au acela¸si semn;
(b) dac˘ a a
′′
44
= 0;
(i) o reuniune de plane secante dac˘ a J = λ
1
λ
2
< 0;
(ii) o dreapt˘a dac˘ a J = λ
1
λ
2
> 0.
(3) Dac˘ a ∆ = 0 ¸si J = λ
1
λ
2
= 0, atunci λ
1
= 0 sau λ
2
= 0. Presupunând c˘ a
λ
2
= 0, ecua¸tia cuadricei Σ se scrie sub forma
Σ : λ
1
(x

)
2
+ 2a

14
x

+ 2a

24
y

+ 2a

34
z

+a

44
= 0,
unde λ
1
= I = 0, adic˘ a avem de-a face cu o ecua¸tie polinomial˘ a de gradul
doi în x

ce poate fi pus˘ a sub forma
Σ : I

x

+
a

14
I

2
+ 2a

24
y

+ 2a

34
z

+a

44

(a

14
)
2
I
= 0.
Efectuând acum transla¸tia în spa¸tiu

x
′′
= x

+
a

14
I
y
′′
= y

z
′′
= z

,
deducem c˘ a ecua¸tia cuadricei Σ se scrie sub forma
Σ : I(x
′′
)
2
+ 2a

24
y
′′
+ 2a

34
z
′′
+a
′′
44
= 0,
unde
a
′′
44
= a

44

(a

14
)
2
I
.
8.7. METODA ROTO-TRANSLA¸ TIEI PENTRU RECUNOA¸ STEREA CUADRICELOR 173
(a) Dac˘ a k = (a

24
)
2
+ (a

34
)
2
= 0, atunci, efectuând rota¸tia în spa¸tiu
definit˘ a prin

x
′′
= X
y
′′
=
1

(a

24
)
2
+ (a

34
)
2
(a

24
Y −a

34
Z)
z
′′
=
1

(a

24
)
2
+ (a

34
)
2
(a

34
Y +a

24
Z),
ecua¸tia cuadricei Σ se scrie sub forma
Σ : IX
2
+ 2kY +a
′′
44
= 0 ⇔Y = −
I
2k
X
2

a
′′
44
2k
.
Prin urmare, cuadrica Σ este un cilindru parabolic.
(b) Dac˘ a k = (a

24
)
2
+ (a

34
)
2
= 0, atunci a

24
= a

34
= 0 ¸si deci ecua¸tia
cuadricei Σ este
Σ : I(x
′′
)
2
+a
′′
44
= 0 ⇔(x
′′
)
2
+
a
′′
44
I
= 0.
Prin urmare, cuadrica Σ este:
(i) o reuniune de plane paralele dac˘ a
a
′′
44
I
< 0;
(ii) o reuniune de plane confundate dac˘ a a
′′
44
= 0;
(iii) mul¸ timea vid˘a dac˘ a
a
′′
44
I
> 0.

8.7. Metoda roto-transla¸tiei pentru recunoa¸sterea cuadricelor
S˘ a consider˘ am c˘ a
Σ : g(x, y, z) = 0,
unde
g(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz +
+2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
,
a
2
11
+a
2
22
+a
2
33
+a
2
12
+a
2
13
+a
2
23
= 0,
este o cuadric˘ a ¸si fie ∆, δ, I ¸si J invarian¸tii metrici ai cuadricei Σ. Atunci, pentru o
mai clar˘ a sintetizare a rezultatelor din sec¸tiunile precedente, vom utiliza urm˘ atoarea
terminologie natural˘ a:
(1) Cuadrica Σ pentru care ∆ = 0 (elipsoid, hiperboloid cu o pânz˘ a sau dou˘ a,
paraboloid eliptic sau hiperbolic sau mul¸time vid˘ a) se nume¸ste cuadric˘ a
nedegenerat˘a.
(2) Cuadrica Σ pentru care ∆ = 0 (con, cilindru eliptic, hiperbolic sau para-
bolic, reuniune de plane secante, paralele sau confundate, dreapt˘ a, punct
sau mul¸time vid˘ a) se nume¸ste cuadric˘ a degenerat˘a.
(3) Cuadrica Σ pentru care δ = 0 (elipsoid, hiperboloid cu o pânz˘ a sau dou˘ a,
con, punct, mul¸time vid˘ a) se nume¸ste cuadric˘ a cu centru.
174 8. CUADRICE
(4) Cuadrica Σ pentru care δ = 0 (paraboloid eliptic sau hiperbolic, cilindru
eliptic, hiperbolic sau parabolic, reuniune de plane secante, paralele sau
confundate, dreapt˘ a, mul¸time vid˘ a) se nume¸ste cuadric˘ a f˘ar˘a centru.
S˘ a presupunem acum c˘ a invarian¸tii metrici ∆, δ ¸si J ai cuadricei Σ ori satisfac
condi¸tia

2

2
+J
2
= 0,
ori, în cazul contrar, cuadrica Σ nu este un cilindru parabolic. În acest context,
putem scoate în eviden¸t˘ a urm˘ atorul
Algoritm de reducere la forma canonic˘ a a cuadricei Σ
-Metoda roto-transla¸tiei în spa¸tiu-
(1) Se asociaz˘ a cuadricei Σ forma p˘ atratic˘ a ϕ : R
3
→R, definit˘ a prin
ϕ(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz,
¸si se scrie matricea simetric˘ a
A =

¸
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
¸

a formei p˘ atratice ϕ.
(2) Se calculeaz˘ a valorile proprii λ
1
, λ
2
¸si λ
3
ale matricii A ca r˘ ad˘ acini ale
ecua¸tiei caracteristice

a
11
−λ a
12
a
13
a
12
a
22
−λ a
23
a
13
a
23
a
33
−λ

= 0 ⇔λ
3
−Iλ
2
+Jλ +δ = 0.
(3) Se calculeaz˘ a subspa¸tiile proprii
V
λ1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
a
11
−λ
1
a
12
a
13
a
12
a
22
−λ
1
a
23
a
13
a
23
a
33
−λ
1
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

,
V
λ2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
a
11
−λ
2
a
12
a
13
a
12
a
22
−λ
2
a
23
a
13
a
23
a
33
−λ
2
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

¸si
V
λ
3
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
a
11
−λ
3
a
12
a
13
a
12
a
22
−λ
3
a
23
a
13
a
23
a
33
−λ
3
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

corespunz˘ atoare valorilor proprii λ
1
, λ
2
¸si λ
3
ale matricii A.
(4) Printr-o eventual˘ a renumerotare, se aleg
e
1
= (ξ
1
, ξ
2
, ξ
3
), e
2
= (η
1
, η
2
, η
3
) ¸si e
3
= (ζ
1
, ζ
2
, ζ
3
)
vectorii proprii ortonorma¸ti corespunz˘ atori valorilor proprii λ
1
, λ
2
¸si λ
3
astfel încât
det { = 1,
8.7. METODA ROTO-TRANSLA¸ TIEI PENTRU RECUNOA¸ STEREA CUADRICELOR 175
unde
{ =

¸
ξ
1
η
1
ζ
1
ξ
2
η
2
ζ
2
ξ
3
η
3
ζ
3
¸

.
(5) Se efectueaz˘ a rota¸tia

¸
x
y
z
¸

= {

¸
x

y

z

¸

în urma c˘ areia ecua¸tia cuadricei Σ devine
Σ : λ
1
(x

)
2

2
(y

)
2

3
(z

)
2
+ 2a

14
x

+ 2a

24
y

+ 2a

34
z

+a

44
= 0,
unde a

14
, a

24
, a

34
, a

44
∈ R.
(6) For¸tând factorii comuni λ
1
, λ
2
¸si λ
3
(dac˘ a este cazul) ¸si restrângând p˘ a-
tratele descompuse, se rescrie ecua¸tia cuadricei Σ sub forma
Σ : λ
1
(x

+x
0
)
2

2
(y

+y
0
)
2

3
(z

+z
0
) +a = 0,
unde x
0
, y
0
, z
0
, a ∈ R.
(7) Se efectueaz˘ a transla¸tia

X = x

+x
0
Y = y

+y
0
Z = z

+z
0
¸si se scrie ecua¸tia canonic˘ a
Σ : λ
1
X
2

2
Y
2

3
Z
2
+a = 0.
(8) Se recunoa¸ste cuadrica Σ.
Oiºin\\¸ 1i\ 8.7.1. Dac˘a a
12
= a
13
= a
23
= 0, atunci metoda roto-transla¸tiei
începe direct de la punctul (6).
Lxi:ii·i 8.7.1. Utilizând metoda roto-transla¸ tiei în spa¸ tiu, s˘a se reduc˘a la
forma canonic˘a ¸ si s˘a se recunoasc˘a cuadrica
Σ : x
2
+ 3y
2
+ 4yz −6x + 8y + 8 = 0.
Pentru a g˘asi forma canonic˘a a cuadricei Σ s˘a consider˘am forma p˘atratic˘a
ϕ(x, y, z) = x
2
+ 3y
2
+ 4yz
a c˘arei matrice este matricea simetric˘a
A =

¸
1 0 0
0 3 2
0 2 0
¸

.
Ecua¸ tia caracteristic˘a a matricii simetrice A este

1 −λ 0 0
0 3 −λ 2
0 2 −λ

= 0 ⇔(1 −λ)(λ
2
−3λ −4) = 0
¸ si deci valorile proprii ale matricii simetrice A sunt
λ
1
= 1, λ
2
= −1 ¸ si λ
3
= 4.
176 8. CUADRICE
Subspa¸ tiul propriu V
λ1
corespunz˘ator valorii proprii λ
1
= 1 este
V
λ
1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
0 0 0
0 2 2
0 2 −1
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ y +z = 0, 2y −z = 0

=
= ¦(x, 0, 0) [ x ∈ R¦ .
Subspa¸ tiul propriu V
λ2
corespunz˘ator valorii proprii λ
2
= −1 este
V
λ
2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
2 0 0
0 4 2
0 2 1
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ x = 0, 2y +z = 0

=
= ¦(0, y, −2y) [ y ∈ R¦ .
Subspa¸ tiul propriu V
λ
3
corespunz˘ator valorii proprii λ
3
= 4 este
V
λ3
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−3 0 0
0 −1 2
0 2 −4
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ x = 0, −y + 2z = 0

=
= ¦(0, 2z, z) [ z ∈ R¦ .
Ni¸ ste vectori proprii ortonorma¸ ti corespunz˘atori valorilor proprii λ
1
, λ
2
¸ si λ
3
sunt
e
1
= (1, 0, 0), e
2
=
1

5
(0, 1, −2) ¸ si e
3
=
1

5
(0, 2, 1),
unde matricea
{ =
1

5

¸

5 0 0
0 1 2
0 −2 1
¸

verific˘a rela¸ tia
det { = 1.
Efectuând acum rota¸ tia

¸
x
y
z
¸

= {

¸
x

y

z

¸

¸
x
y
z
¸

=
1

5

¸

5 0 0
0 1 2
0 −2 1
¸

¸
x

y

z

¸


x = x

y =
1

5
(y

+ 2z

)
z =
1

5
(−2y

+z

),
ecua¸tia cuadricei Σ se reduce la
Σ : (x

)
2
−(y

)
2
+ 4(z

)
2
−6x

+
8

5
y

+
16

5
z

+ 8 = 0.
8.7. METODA ROTO-TRANSLA¸ TIEI PENTRU RECUNOA¸ STEREA CUADRICELOR 177
Prin form˘ari de p˘atrate perfecte, ob¸ tinem
Σ : (x

−3)
2

y


4

5

2
+ 4

z

+
2

5

2
−1 = 0.
Efectuând acum transla¸ tia

X = x

−3
Y = y


4

5
Z = z

+
2

5
,
ecua¸tia cuadricei Σ se reduce la ecua¸ tia canonic˘a
Σ : X
2
−Y
2
+ 4Z
2
−1 = 0 ⇔Σ : X
2
−Y
2
+
Z
2
1
4
−1 = 0,
adic˘a la ecua¸tia unui hiperboloid cu o pânz˘a.
Lxi:ii·i 8.7.2. Utilizând metoda roto-transla¸ tiei în spa¸ tiu, s˘a se reduc˘a la
forma canonic˘a ¸ si s˘a se recunoasc˘a cuadrica
Σ : 2y
2
+ 4xy −8xz −4yz + 6x −5 = 0.
Pentru a g˘asi forma canonic˘a a cuadricei Σ s˘a consider˘am forma p˘atratic˘a
ϕ(x, y, z) = 2y
2
+ 4xy −8xz −4yz
a c˘arei matrice este matricea simetric˘a
A =

¸
0 2 −4
2 2 −2
−4 −2 0
¸

.
Ecua¸ tia caracteristic˘a a matricii simetrice A este

−λ 2 −4
2 2 −λ −2
−4 −2 −λ

= 0 ⇔−λ(λ + 4)(λ −6) = 0
¸ si deci valorile proprii ale matricii simetrice A sunt
λ
1
= 0, λ
2
= −4 ¸ si λ
3
= 6.
Subspa¸ tiul propriu V
λ1
corespunz˘ator valorii proprii λ
1
= 0 este
V
λ1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
0 2 −4
2 2 −2
−4 −2 0
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ y −2z = 0, x +y −z = 0, 2x +y = 0

=
= ¦(−z, 2z, z) [ z ∈ R¦ .
178 8. CUADRICE
Subspa¸ tiul propriu V
λ2
corespunz˘ator valorii proprii λ
2
= −4 este
V
λ2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
4 2 −4
2 6 −2
−4 −2 4
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ 2x +y −2z = 0, x + 3y −z = 0

=
= ¦(z, 0, z) [ z ∈ R¦ .
Subspa¸ tiul propriu V
λ3
corespunz˘ator valorii proprii λ
3
= 6 este
V
λ3
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−6 2 −4
2 −4 −2
−4 −2 −6
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ −3x +y −2z = 0, x −2y −z = 0, 2x +y + 3z = 0

=
= ¦(−z, −z, z) [ z ∈ R¦ .
Ni¸ ste vectori proprii ortonorma¸ ti corespunz˘atori valorilor proprii λ
1
, λ
2
¸ si λ
3
sunt
e
1
=
1

6
(−1, 2, 1), e
2
=
1

2
(1, 0, 1) ¸ si e
3
=
1

3
(1, 1, −1),
unde matricea
{ =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸

1

6
1

2
1

3
2

6
0
1

3
1

6
1

2

1

3
¸

verific˘a rela¸ tia
det { = 1.
Efectuând acum rota¸ tia

¸
x
y
z
¸

= {

¸
x

y

z

¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸

1

6
1

2
1

3
2

6
0
1

3
1

6
1

2

1

3
¸

¸
x

y

z

¸


x = −
1

6
x

+
1

2
y

+
1

3
z

y =
2

6
x

+
1

3
z

z =
1

6
x

+
1

2
y


1

3
z

,
ecua¸tia cuadricei Σ se reduce la
Σ : −4(y

)
2
+ 6(z

)
2


6x

+ 3

2y

+ 2

3z

−5 = 0.
8.7. METODA ROTO-TRANSLA¸ TIEI PENTRU RECUNOA¸ STEREA CUADRICELOR 179
Prin form˘ari de p˘atrate perfecte, ob¸ tinem
Σ : −4

y


3

2
8

2
+ 6

z

+

3
6

2


6x


35
8
= 0.
Efectuând acum transla¸ tia

X = x

+
35
8

6
Y = y


3

2
8
Z = z

+

3
6
,
ecua¸tia cuadricei Σ se reduce la ecua¸ tia canonic˘a
Σ : −4Y
2
+ 6Z
2


6X = 0 ⇔Σ : −
Y
2

6
4
+
Z
2

6
= X,
adic˘a la ecua¸tia unui paraboloid hiperbolic.
Lxi:ii·i 8.7.3. Utilizând metoda roto-transla¸ tiei în spa¸ tiu, s˘a se reduc˘a la
forma canonic˘a ¸ si s˘a se recunoasc˘a cuadrica
Σ : x
2
+y
2
+ 5z
2
−6xy + 2xz −2yz −4x + 8y −12z + 14 = 0.
Pentru a g˘asi forma canonic˘a a cuadricei Σ s˘a consider˘am forma p˘atratic˘a
ϕ(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 5z
2
−6xy + 2xz −2yz
a c˘arei matrice este matricea simetric˘a
A =

¸
1 −3 1
−3 1 −1
1 −1 5
¸

.
Ecua¸ tia caracteristic˘a a matricii simetrice A este

1 −λ −3 1
−3 1 −λ −1
1 −1 5 −λ

= 0 ⇔−(λ + 2)(λ
2
−9λ + 18) = 0
¸ si deci valorile proprii ale matricii simetrice A sunt
λ
1
= −2, λ
2
= 3 ¸ si λ
3
= 6.
Subspa¸ tiul propriu V
λ1
corespunz˘ator valorii proprii λ
1
= −2 este
V
λ1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
3 −3 1
−3 3 −1
1 −1 7
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ 3x −3y +z = 0, x −y + 7z = 0

=
= ¦(x, x, 0) [ x ∈ R¦ .
180 8. CUADRICE
Subspa¸ tiul propriu V
λ2
corespunz˘ator valorii proprii λ
2
= 3 este
V
λ2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−2 −3 1
−3 −2 −1
1 −1 2
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ 2x + 3y −z = 0, 3x + 2y +z = 0, x −y + 2z = 0

=
= ¦(−z, z, z) [ z ∈ R¦ .
Subspa¸ tiul propriu V
λ3
corespunz˘ator valorii proprii λ
3
= 6 este
V
λ3
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−5 −3 1
−3 −5 −1
1 −1 −1
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ 5x + 3y −z = 0, 3x + 5y +z = 0, x −y −z = 0

=
= ¦(x, −x, 2x) [ x ∈ R¦ .
Ni¸ ste vectori proprii ortonorma¸ ti corespunz˘atori valorilor proprii λ
1
, λ
2
¸ si λ
3
sunt
e
1
=
1

2
(1, 1, 0), e
2
=
1

3
(−1, 1, 1) ¸ si e
3
=
1

6
(1, −1, 2),
unde matricea
{ =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1

2

1

3
1

6
1

2
1

3

1

6
0
1

3
2

6
¸

verific˘a rela¸ tia
det { = 1.
Efectuând acum rota¸ tia

¸
x
y
z
¸

= {

¸
x

y

z

¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1

2

1

3
1

6
1

2
1

3

1

6
0
1

3
2

6
¸

¸
x

y

z

¸


x =
1

2
x


1

3
y

+
1

6
z

y =
1

2
x

+
1

3
y


1

6
z

z =
1

3
y

+
2

6
z

,
ecua¸tia cuadricei Σ se reduce la
Σ : −2(x

)
2
+ 3(y

)
2
+ 6(z

)
2
+ 2

2x

−6

6z

+ 14 = 0.
8.7. METODA ROTO-TRANSLA¸ TIEI PENTRU RECUNOA¸ STEREA CUADRICELOR 181
Prin form˘ari de p˘atrate perfecte, ob¸ tinem
Σ : −2

x



2
2

2
+ 3 (y

)
2
+ 6

z



6
2

2
+ 6 = 0.
Efectuând acum transla¸ tia

X = x



2
2
Y = y

Z = z



6
2
,
ecua¸tia cuadricei Σ se reduce la ecua¸ tia canonic˘a
Σ : −2X
2
+ 3Y
2
+ 6Z
2
+ 6 = 0 ⇔Σ : −
X
2
3
+
Y
2
2
+Z
2
+ 1 = 0,
adic˘a la ecua¸tia unui hiperboloid cu dou˘a pânze.
CAPITOLUL 9
GENER
˘
ARI DE SUPRAFE¸ TE
În acest capitol vor fi descrise ecua¸tiile carteziene ale suprafe¸telor cilindrice,
suprafe¸ telor conice ¸si suprafe¸ telor de rota¸tie din spa¸tiu. Aceste suprafe¸te vor fi
ob¸tinute prin deplasarea condi¸tionat˘ a geometric a unei curbe din spa¸tiu (în partic-
ular, aceast˘ a curb˘ a va fi o dreapt˘ a). Pentru a putea ob¸tine aceste ecua¸tii carteziene
vom admite geometric-intuitiv, f˘ ar˘ a o demonstra¸tie riguroas˘ a, c˘ a o curb˘a în spa¸ tiu
C este definit˘ a ca intersec¸tia a dou˘ a suprafe¸ te Σ
1
¸si Σ
2
din spa¸tiul E
3
, adic˘ a avem
C = Σ
1
∩ Σ
2
,
unde
Σ
1
: f(x, y, z) = 0 ¸si Σ
2
: g(x, y, z) = 0.
O expunere riguroas˘ a ¸si detaliat˘ a a teoriei curbelor ¸ si suprafe¸ telor în spa¸ tiu va
fi f˘ acut˘ a în capitolele urm˘ atoare.
9.1. Suprafe¸te cilindrice
S˘ a consider˘ am c˘ a
C :

f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
este o curb˘ a în spa¸tiu ¸si s˘ a consider˘ am c˘ a
D :

P = 0
Q = 0
este o dreapt˘ a în spa¸tiu definit˘ a ca intersec¸tia a dou˘ a plane P ¸si Q.
Diii:i¸ 1i\ 9.1.1. Suprafa¸ ta Σ ⊂ E
3
ob¸tinut˘a prin deplasarea unei drepte paralele
cu dreapta D, care se sprijin˘a pe curba C, se nume¸ ste suprafa¸t˘a cilindric˘a de
curb˘a directoare C ¸ si generatoare D.
1ioni:\ 9.1.1. Suprafa¸ ta cilindric˘a Σ de curb˘a directoare C ¸ si generatoare
D este caracterizat˘a printr-o ecua¸ tie cartezian˘a de forma
Σ : Φ(P, Q) = 0,
unde func¸ tia Φ se nume¸ ste func¸tia de contact a suprafe¸tei cilindrice Σ.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Pentru a descrie ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice Σ de curb˘ a di-
rectoare C ¸si generatoare D s˘ a not˘ am c˘ a mul¸timea tuturor dreptelor din spa¸tiu
paralele cu generatoarea D este reprezentat˘ a de familia de drepte
D
λµ
:

P = λ
Q = µ,
unde λ, µ ∈ R.
183
184 9. GENER
˘
ARI DE SUPRAFE¸ TE
Select˘ am acum din familia de drepte D
λµ
doar acele drepte care au un punct
comun cu curba directoare C. Prin urmare, select˘ am acele valori λ ¸si µ pentru care
sistemul
(o) :

P = λ
Q = µ
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
este compatibil (i. e. are cel pu¸tin o solu¸tie în necunoscutele x, y ¸si z). Deoarece
sistemul (o) este un sistem cu patru ecua¸tii ¸si trei necunoscute x, y ¸si z, rezult˘ a c˘ a
valorile λ ¸si µ trebuie s˘ a satisfac˘ a o condi¸tie de compatibilitate (condi¸tie de contact)
despre care presupunem c˘ a are forma
Φ(λ, µ) = 0.
În concluzie, ¸tinând cont de faptul c˘ a
λ = P ¸si µ = Q,
deducem c˘ a ecua¸tia cartezian˘ a a suprafe¸tei cilindrice Σ de curb˘ a directoare C ¸si
generatoare D este
Σ : Φ(P, Q) = 0.

Lxi:ii·i 9.1.1. S˘a se determine ecua¸ tia suprafe¸tei cilindrice Σ având gener-
atoarele paralele cu dreapta
D :
x
1
=
y
1
=
z
1
¸ si care se sprijin˘a pe curba directoare
C :

x = y
2
z = 0.
Pentru început s˘a observ˘am c˘a dreapta D poate fi privit˘a ca intersec¸tia planelor
P : x −y = 0 ¸ si Q : y −z = 0,
adic˘a avem
D :

x −y = 0
y −z = 0.
Familia de drepte din spa¸tiu paralele cu dreapta D este
D
λµ
:

x −y = λ
y −z = µ,
unde λ, µ ∈ R.
Select˘am acum din familia de drepte D
λµ
doar acele drepte care au un punct
comun cu curba directoare C. Prin urmare, select˘am acele valori λ ¸ si µ pentru care
sistemul
(o) :

x −y = λ
y −z = µ
x = y
2
z = 0
9.2. SUPRAFE¸ TE CONICE 185
este compatibil în necunoscutele x, y ¸ si z. Deoarece din ultimele trei ecua¸tii g˘asim
z = 0, y = µ ¸ si x = µ
2
,
rezult˘a c˘a condi¸ tia de compatibilitate (de contact) a sistemului (o) este
µ
2
−µ = λ ⇔Φ(λ, µ) = 0,
unde
Φ(λ, µ) = µ
2
−λ −µ.
Înlocuind în condi¸ tia de contact
λ = x −y ¸ si µ = y −z,
g˘asim c˘a ecua¸ tia suprafe¸ tei cilindrice Σ de curb˘a directoare C ¸ si generatoare D este
Σ : (y −z)
2
−x +z = 0.
9.2. Suprafe¸te conice
S˘ a consider˘ am c˘ a
C :

f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
este o curb˘ a în spa¸tiu ¸si s˘ a consider˘ am c˘ a
V :

P = 0
Q = 0
R = 0
este un punct din spa¸tiu definit ca intersec¸tia a trei plane P, Q¸si R, alese convenabil.
Diii:i¸ 1i\ 9.2.1. Suprafa¸ ta Σ ⊂ E
3
ob¸ tinut˘a prin deplasarea unei drepte care
se sprijin˘a pe curba C ¸ si care trece prin punctul fix V se nume¸ ste suprafa¸t˘a conic˘a
de curb˘a directoare C ¸ si vârf V.
1ioni:\ 9.2.1. Submul¸ timea Σ

= Σ`¦M(x, y, z) [ R = 0¦ a suprafe¸ tei conice
Σ de curb˘a directoare C ¸ si vârf V este caracterizat˘a printr-o ecua¸ tie cartezian˘a de
forma
Σ

: Φ

P
R
,
Q
R

= 0,
unde func¸ tia Φ se nume¸ ste func¸tia de contact a suprafe¸tei conice Σ.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Pentru a descrie ecua¸tia suprafe¸tei conice Σ de curb˘ a direc-
toare C ¸si vârf V s˘ a not˘ am c˘ a mul¸timea tuturor dreptelor din spa¸tiu care nu sunt
incluse în planul R = 0 ¸si care trec prin vârful V este reprezentat˘ a de familia de
drepte
D
λµ
:

P −λR = 0
Q−µR = 0,
unde λ, µ ∈ R.
186 9. GENER
˘
ARI DE SUPRAFE¸ TE
Select˘ am acum din familia de drepte D
λµ
doar acele drepte care au un punct
comun cu curba directoare C. Prin urmare, select˘ am acele valori λ ¸si µ pentru care
sistemul
(o) :

P −λR = 0
Q−µR = 0
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
este compatibil (i. e. are cel pu¸tin o solu¸tie în necunoscutele x, y ¸si z). Deoarece
sistemul (o) este un sistem cu patru ecua¸tii ¸si trei necunoscute x, y ¸si z, rezult˘ a c˘ a
valorile λ ¸si µ trebuie s˘ a satisfac˘ a o condi¸tie de compatibilitate (condi¸tie de contact)
despre care presupunem c˘ a are forma
Φ(λ, µ) = 0.
În concluzie, presupunând c˘ a R = 0 ¸si ¸tinând cont de faptul c˘ a
λ =
P
R
¸si µ =
Q
R
,
deducem c˘ a ecua¸tia cartezian˘ a a submul¸timii
Σ

= Σ`¦M(x, y, z) [ R = 0¦
a suprafe¸tei conice Σ de curb˘ a directoare C ¸si vârf V este
Σ

: Φ

P
R
,
Q
R

= 0.

Lxi:ii·i 9.2.1. S˘a se determine ecua¸ tia suprafe¸ tei conice Σ cu vârful în
punctul V (1, 1, 1) ¸ si care are curba directoare
C :

x
2
+y
2
−4 = 0
z = 0.
Pentru început s˘a observ˘am c˘a vârful V poate fi privit ca intersec¸ tia planelor
P : x −1 = 0, Q : y −1 = 0 ¸ si R : z −1 = 0,
adic˘a avem
V :

x −1 = 0
y −1 = 0
z −1 = 0.
Familia de drepte din spa¸tiu care trec prin vârful V este
D
λµ
:

x −1 −λ(z −1) = 0
y −1 −µ(z −1) = 0,
unde λ, µ ∈ R.
Select˘am acum din familia de drepte D
λµ
doar acele drepte care au un punct
comun cu curba directoare C. Prin urmare, select˘am acele valori λ ¸ si µ pentru care
9.3. SUPRAFE¸ TE DE ROTA¸ TIE 187
sistemul
(o) :

x −1 −λ(z −1) = 0
y −1 −µ(z −1) = 0
x
2
+y
2
−4 = 0
z = 0
este compatibil în necunoscutele x, y ¸ si z. Din prima, a doua ¸ si ultima ecua¸ tie
g˘asim
z = 0, x = 1 −λ ¸ si y = 1 −µ.
Rezult˘a c˘a condi¸tia de compatibilitate (de contact) a sistemului (o) este
(1 −λ)
2
+ (1 −µ)
2
−4 = 0 ⇔Φ(λ, µ) = 0,
unde
Φ(λ, µ) = (1 −λ)
2
+ (1 −µ)
2
−4.
Presupunând c˘a z −1 = 0 ¸ si înlocuind în condi¸ tia de contact
λ =
x −1
z −1
¸ si µ =
y −1
z −1
,
g˘asim c˘a ecua¸tia submul¸ timii
Σ

= Σ`¦M(x, y, z) [ z −1 = 0¦
a suprafe¸ tei conice Σ este
Σ

:

1 −
x −1
z −1

2
+

1 −
y −1
z −1

2
= 4 ⇔Σ

: (z −x)
2
+ (z −y)
2
= 4(z −1)
2
.
Deoarece planul R : z −1 = 0 nu are nici un punct comun cu curba directoare
C :

x
2
+y
2
−4 = 0
z = 0,
rezult˘a c˘a ecua¸ tia suprafe¸ tei conice Σ de curb˘a directoare C ¸ si vârf V este
Σ : (z −x)
2
+ (z −y)
2
−4(z −1)
2
= 0.
9.3. Suprafe¸te de rota¸tie
S˘ a consider˘ am c˘ a
C :

f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
este o curb˘ a în spa¸tiu ¸si s˘ a consider˘ am c˘ a
D :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
este o dreapt˘ a din spa¸tiu care trece prin punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si este direc¸tionat˘ a
de vectorul liber v(l, m, n).
Diii:i¸ 1i\ 9.3.1. Suprafa¸ ta Σ ⊂ E
3
ob¸ tinut˘a prin rotirea curbei C în jurul
dreptei fixe D se nume¸ ste suprafa¸t˘a de rota¸tie de curb˘a generatoare C ¸ si ax˘a
de rota¸tie D.
188 9. GENER
˘
ARI DE SUPRAFE¸ TE
1ioni:\ 9.3.1. Suprafa¸ ta de rota¸ tie Σ de curb˘a generatoare C ¸ si ax˘a de rota¸ tie
D este caracterizat˘a printr-o ecua¸ tie cartezian˘a de forma
Σ : Φ

±

(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
, lx +my +nz

= 0,
unde func¸ tia Φ se nume¸ ste func¸tia de contact a suprafe¸tei de rota¸ tie Σ.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Pentru a descrie ecua¸tia suprafe¸tei de rota¸tie Σ de curb˘ a gen-
eratoare C ¸si ax˘ a de rota¸tie D s˘ a not˘ am c˘ a suprafa¸ta de rota¸tie Σ poate fi gândit˘ a
ca reuniunea tuturor cercurilor care se sprijin˘ a pe curba C, au centrele pe axa de
rota¸tie D ¸si sunt situate în plane perpendiculare pe dreapta D.
Deoarece un cerc arbitrar din spa¸tiu cu centrul pe dreapta D ¸si situat într-un
plan perpendicular pe dreapta D poate fi descris ca intersec¸tia dintre o sfer˘ a de raz˘ a
arbitrar˘ a ¸si centru în punctul M
0
¸si un plan perpendicular pe dreapta D, rezult˘ a c˘ a
mul¸timea tuturor cercurilor din spa¸tiu cu centrul pe dreapta D ¸si situate în plane
perpendiculare pe dreapta D este reprezentat˘ a de familia de cercuri
C
λµ
:

(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= λ
2
lx +my +nz = µ,
unde λ, µ ∈ R.
Select˘ am acum din familia de cercuri C
λµ
doar acele cercuri care au un punct
comun cu curba generatoare C. Prin urmare, select˘ am acele valori λ ¸si µ pentru
care sistemul
(o) :

(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= λ
2
lx +my +nz = µ
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
este compatibil (i. e. are cel pu¸tin o solu¸tie în necunoscutele x, y ¸si z). Deoarece
sistemul (o) este un sistem cu patru ecua¸tii ¸si trei necunoscute x, y ¸si z, rezult˘ a c˘ a
valorile λ ¸si µ trebuie s˘ a satisfac˘ a o condi¸tie de compatibilitate (condi¸tie de contact)
despre care presupunem c˘ a are forma
Φ(λ, µ) = 0.
În concluzie, ¸tinând cont de faptul c˘ a
λ = ±

(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
¸si µ = lx +my +nz,
deducem c˘ a ecua¸tia cartezian˘ a a suprafe¸tei de rota¸tie Σ de curb˘ a generatoare C ¸si
ax˘ a de rota¸tie D este
Σ : Φ

±

(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
, lx +my +nz

= 0.

Lxi:ii·i 9.3.1. S˘a se determine ecua¸ tia suprafe¸tei de rota¸ tie Σ care se ob¸tine
prin rotirea curbei generatoare
C :

x
2
−2y
2
+z
2
−5 = 0
x +z + 3 = 0
în jurul axei de rota¸tie
D : x = y = z.
9.3. SUPRAFE¸ TE DE ROTA¸ TIE 189
Din ecua¸tiile axei de rota¸ tie D deducem c˘a
x
0
= y
0
= z
0
= 0 ¸ si l = m = n = 1.
Familia de cercuri din spa¸ tiu cu centrul pe dreapta D ¸ si situate în plane per-
pendiculare pe dreapta D este dat˘a de
C
λµ
:

x
2
+y
2
+z
2
= λ
2
x +y +z = µ,
unde λ, µ ∈ R.
Select˘am acum din familia de cercuri C
λµ
doar acele cercuri care au un punct
comun cu curba generatoare C. Prin urmare, select˘am acele valori λ ¸ si µ pentru
care sistemul
(o) :

x
2
+y
2
+z
2
= λ
2
x +y +z = µ
x
2
−2y
2
+z
2
−5 = 0
x +z + 3 = 0
este compatibil în necunoscutele x, y ¸ si z. Sc˘azând a treia ecua¸ tie din prima ecua¸tie,
respectiv a patra din a doua, g˘asim
3y
2
= λ
2
−5 ¸ si y = µ + 3.
Rezult˘a c˘a condi¸tia de compatibilitate (de contact) a sistemului (o) este
3 (µ + 3)
2
= λ
2
−5 ⇔Φ(λ, µ) = 0,
unde
Φ(λ, µ) = 3 (µ + 3)
2
−λ
2
+ 5.
Înlocuind în condi¸ tia de contact
λ = ±

x
2
+y
2
+z
2
¸ si µ = x +y +z,
g˘asim c˘a ecua¸ tia suprafe¸tei de rota¸tie Σ de curb˘a generatoare C ¸ si ax˘a de rota¸ tie
D este
Σ : 3(x +y +z + 3)
2
−x
2
−y
2
−z
2
+ 5 = 0.
CAPITOLUL 10
CURBE PLANE
În acest capitol vom defini riguros curbele plane ¸si vom studia principalele pro-
priet˘ a¸ti geometrice ale acestora. Totodat˘ a vom scoate în eviden¸t˘ a o m˘ arime scalar˘ a
(curbur˘a) care ne va da informa¸tii asupra formei unei curbe plane. Pe parcursul
acestui capitol, prin aplica¸tie diferen¸tiabil˘ a vom în¸telege o aplica¸ tie neted˘a, adic˘ a
o aplica¸tie diferen¸tiabil˘ a de o infinitate de ori pe un domeniu deschis, convenabil
ales, în sensul c˘ a acesta este inclus în domeniile de defini¸tie ale aplica¸tiei studiate
¸si derivatelor acesteia.
10.1. Defini¸tii ¸si exemple
Diii:i¸ 1i\ 10.1.1. O aplica¸ tie diferen¸ tiabil˘a
c : I ⊂ R →R
2
,
unde I este un interval real, definit˘a prin
c(t) = (x(t), y(t)), ∀ t ∈ I,
unde
(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
= 0, ∀ t ∈ I,
se nume¸ ste parametrizare regulat˘a.
Diii:i¸ 1i\ 10.1.2. Variabila t ∈ I, care define¸ ste parametrizarea regulat˘a c(t),
se nume¸ ste parametru.
Diii:i¸ 1i\ 10.1.3. Mul¸ timea de puncte din plan
Imc
not
= ¦P(x(t), y(t)) [ t ∈ I¦ ⊂ E
2
,
care reprezint˘a imaginea unei parametriz˘ari regulate c(t), se nume¸ ste curb˘a plan˘a
parametrizat˘a.
Diii:i¸ 1i\ 10.1.4. O mul¸ time nevid˘a C de puncte din plan cu proprietatea c˘a
pentru fiecare punct M
0
(x
0
, y
0
) ∈ C exist˘a în R
2
o vecin˘atate V a punctului M
0
¸ si
exist˘a o parametrizare regulat˘a
c : I ⊂ R →R
2
astfel încât
C ∩ V = Imc
se nume¸ ste curb˘a plan˘a.
Oiºin\\¸ 1i\ 10.1.1. Intuitiv vorbind, o mul¸ time nevid˘a C de puncte din plan
este o curb˘a plan˘a dac˘a într-o vecin˘atate suficient de mic˘a a fiec˘arui punct M
0
∈ C
curba plan˘a poate fi identificat˘a cu imaginea unei parametriz˘ari regulate.
191
192 10. CURBE PLANE
Oiºin\\¸ 1i\ 10.1.2. Este evident c˘a orice curb˘a plan˘a parametrizat˘a este o
curb˘a plan˘a.
Lxi:ii·i 10.1.1. Fie aplica¸ tia diferen¸ tiabil˘a
c : [0, 2π) →R
2
definit˘a prin
c(t) = (r cos t, r sint),
unde r > 0. Deoarece func¸ tiile
x(t) = r cos t ¸ si y(t) = r sint
verific˘a rela¸ tia
(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
= r
2
sin
2
t +r
2
cos
2
t = r
2
= 0, ∀ t ∈ [0, 2π),
rezult˘a c˘a aplica¸ tia diferen¸ tiabil˘a c este o parametrizare regulat˘a.
Deoarece imaginea parametriz˘arii regulate c este mul¸ timea de puncte
Imc = ¦P(x, y) [ x
2
+y
2
= r
2
¦,
rezult˘a c˘a cercul centrat în originea O(0, 0) ¸ si de raz˘a r > 0, definit de ecua¸ tia
C : x
2
+y
2
= r
2
,
este o curb˘a plan˘a. Este important de subliniat îns˘a c˘a cercul C mai poate fi privit,
spre exemplu, ¸ si ca imaginea parametriz˘arii regulate
¯c : [0, π) →R
2
definit˘a prin
¯c(τ) = (r sin2τ, r cos 2τ).
Oiºin\\¸ 1i\ 10.1.3. O curb˘a plan˘a poate fi privit˘a ca imaginea mai multor
parametriz˘ari regulate distincte.
Lxi:ii·i 10.1.2. S˘a consider˘am mul¸ timea de puncte din plan
C : x
3
−y
3
+ 2xy = 0.
Pentru a studia dac˘a mul¸ timea de puncte C este o curb˘a plan˘a vom c˘auta o
parametrizare regulat˘a x(t) ¸ si y(t) a mul¸timii de puncte C de forma
y = tx.
Cu alte cuvinte, vom c˘auta x(t) astfel încât s˘a avem adev˘arat˘a rela¸tia
x
3
−t
3
x
3
+ 2tx
2
= 0, ∀ t, x ∈ R.
Pentru x = 0 ¸ si t = 1 deducem c˘a avem
x =
2t
t
3
−1
¸ si y =
2t
2
t
3
−1
.
Prin urmare, considerând parametrizarea regulat˘a
c : R`¦0, 1¦ →R
2
definit˘a prin
c(t) =

2t
t
3
−1
,
2t
2
t
3
−1

,
ob¸ tinem c˘a avem adev˘arat˘a rela¸ tia
C`¦O(0, 0)¦ = Imc.
10.1. DEFINI ¸ TII ¸ SI EXEMPLE 193
În concluzie, mul¸timea de puncte C`¦O(0, 0)¦ este o curb˘a plan˘a.
Fie f : D ⊂ R
2
→ R, unde D este un domeniu deschis din R
2
, o func¸tie
diferen¸tiabil˘ a. Reamintim din analiza matematic˘ a faptul c˘ a pentru orice punct
P(x, y) ∈ D vectorul
grad(f)(P)
def
=

∂f
∂x
(P),
∂f
∂y
(P)

,
unde ∂f/∂x ¸si ∂f/∂y reprezint˘ a derivatele par¸tiale ale func¸tiei f(x, y), se nume¸ste
gradientul func¸tiei f în punctul P(x, y).
Diii:i¸ 1i\ 10.1.5. Un punct M
0
(x
0
, y
0
) ∈ D care verific˘a rela¸ tia
grad(f)(M
0
) = (0, 0)
se nume¸ ste punct regulat al func¸ tiei f.
În acest context, putem demonstra urm˘ atorul rezultat:
1ioni:\ 10.1.1. Mul¸ timea de puncte din plan P(x, y) ∈ E
2
ale c˘aror coordo-
nate verific˘a rela¸ tia
C : f(x, y) = 0,
unde
grad(f)(P) = (0, 0), ∀ P ∈ C,
este o curb˘a plan˘a.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a consider˘ am c˘ a M
0
(x
0
, y
0
) ∈ C este un punct arbitrar al
mul¸timii de puncte C (i. e. f(x
0
, y
0
) = 0 ¸si grad(f)(M
0
) = (0, 0)). Deoarece
condi¸tia
grad(f)(M
0
) = (0, 0)
este echivalent˘ a cu condi¸tia

∂f
∂x
(M
0
)

2
+

∂f
∂y
(M
0
)

2
= 0,
s˘ a presupunem c˘ a
∂f
∂y
(M
0
) = 0.
În condi¸tiile de mai sus, conform teoremei func¸tiilor implicite din analiza matem-
atic˘ a aplicat˘ a func¸tiei f ¸si punctului M
0
(x
0
, y
0
), deducem c˘ a exist˘ a o vecin˘ atate I
a lui x
0
în R ¸si exist˘ a o func¸tie derivabil˘ a
ϕ : I ⊂ R →R
cu propriet˘ a¸tile
ϕ(x
0
) = y
0
, f(x, ϕ(x)) = 0 ¸si
∂f
∂y
(x, ϕ(x)) = 0, ∀ x ∈ I.
Prin derivare, din ultimele rela¸tii ob¸tinem c˘ a
∂f
∂x
(x, ϕ(x)) +
∂f
∂y
(x, ϕ(x)) ϕ

(x) = 0, ∀ x ∈ I,
194 10. CURBE PLANE
adic˘ a
ϕ

(x) = −
∂f
∂x
(x, ϕ(x))
∂f
∂y
(x, ϕ(x))
, ∀ x ∈ I.
S˘ a consider˘ am acum aplica¸tia diferen¸tiabil˘ a
c : I ⊂ R →R
2
definit˘ a prin
c(t) = (t, ϕ(t)).
Deoarece condi¸tia
grad(f)(P) = (0, 0), ∀ P ∈ C,
este echivalent˘ a cu condi¸tia

∂f
∂x
(P)

2
+

∂f
∂y
(P)

2
= 0, ∀ P ∈ C,
deducem c˘ a
1 + (ϕ

(t))
2
= 1 +

∂f
∂x
(t, ϕ(t))

2

∂f
∂y
(t, ϕ(t))

2
= 0, ∀ t ∈ I,
adic˘ a deducem c˘ a aplica¸tia diferen¸tiabil˘ a c(t) este o parametrizare regulat˘ a. Mai
mult, luând în R
2
o vecin˘ atate convenabil˘ a V a punctului M
0
(x
0
, y
0
) ∈ C, ob¸tinem
c˘ a
C ∩ V = Imc.
În concluzie, deoarece punctul M
0
(x
0
, y
0
) ∈ C a fost ales arbitrar, rezult˘ a c˘ a
mul¸timea de puncte C este o curb˘ a plan˘ a.
Diii:i¸ 1i\ 10.1.6. O curb˘a plan˘a definit˘a ca în teorema precedent˘a se nume¸ ste
curb˘a plan˘a definit˘a implicit.
Conoi\n·i 10.1.1. Orice conic˘a cu proprietatea c˘a nu con¸ tine nici un centru
de simetrie (i. e. elipsa, în particular cercul, hiperbola, parabola, reuniunea
de drepte paralele sau confundate ¸ si mul¸timea vid˘a) este o curb˘a plan˘a.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie Γ o conic˘ a arbitrar˘ a care nu con¸tine nici un centru de
simetrie ¸si care este definit˘ a implicit de ecua¸tia
Γ : g(x, y) = 0,
unde
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
.
Vom demonstra prin reducere la absurd c˘ a

∂g
∂x
(P)

2
+

∂g
∂y
(P)

2
= 0, ∀ P(x, y) ∈ Γ.
S˘ a presupunem prin absurd c˘ a exist˘ a un punct din plan M
0
(x
0
, y
0
) apar¸tinând
conicei Γ care verific˘ a rela¸tia

∂g
∂x
(M
0
)

2
+

∂g
∂y
(M
0
)

2
= 0.
10.1. DEFINI ¸ TII ¸ SI EXEMPLE 195
Atunci, deducem imediat c˘ a

1
2
∂g
∂x
(M
0
) = a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
= 0
1
2
∂g
∂y
(M
0
) = a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
= 0,
adic˘ a punctul M
0
(x
0
, y
0
) este un centru de simetrie al conicei Γ. Acest lucru se afl˘ a
în contradic¸tie cu ipoteza c˘ a conica Γ nu con¸tine nici un centru de simetrie.
În concluzie, conica Γ este o curb˘ a plan˘ a.
Lxi:ii·i 10.1.3. Elipsa de ecua¸tie cartezian˘a implicit˘a
(E) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
−1 = 0,
unde a, b > 0, este o curb˘a plan˘a. O parametrizare regulat˘a a elipsei (E) este
determinat˘a de aplica¸ tia diferen¸tiabil˘a
c : [0, 2π) →R
2
definit˘a prin
c(t) = (acos t, b sint).
Cu alte cuvinte, avem
(E) = Imc.
Lxi:ii·i 10.1.4. Hiperbola de ecua¸ tie cartezian˘a implicit˘a
(H) :
x
2
a
2

y
2
b
2
−1 = 0,
unde a, b > 0, este o curb˘a plan˘a. O parametrizare regulat˘a a ramurii din dreapta
axei Oy a hiperbolei (H) este determinat˘a de aplica¸ tia diferen¸tiabil˘a
c
1
: R →R
2
definit˘a prin
c
1
(t) = (a cosht, b sinht),
unde
cosht =
e
t
+e
−t
2
¸ si sinht =
e
t
−e
−t
2
,
iar o parametrizare regulat˘a a ramurii din stânga axei Oy a hiperbolei (H) este
determinat˘a de aplica¸ tia diferen¸tiabil˘a
c
2
: R →R
2
definit˘a prin
c
2
(t) = (−a cosht, b sinht).
Cu alte cuvinte, avem
(H) = Imc
1
∪ Imc
2
.
Lxi:ii·i 10.1.5. Parabola de ecua¸tie cartezian˘a implicit˘a
(P) : y
2
−2px = 0,
unde p > 0, este o curb˘a plan˘a. O parametrizare regulat˘a a parabolei (P) este
determinat˘a de aplica¸ tia diferen¸tiabil˘a
c : R →R
2
196 10. CURBE PLANE
definit˘a prin
c(t) =

t
2
2p
, t

.
Cu alte cuvinte, avem
(P) = Imc.
Oiºin\\¸ 1i\ 10.1.4. Din cele descrise pân˘a acum deducem c˘a o curb˘a plan˘a
poate fi descris˘a în dou˘a feluri:
(1) parametric (ca imaginea unei parametriz˘ari regulate c : I ⊂ R →R
2
);
(2) implicit (ca o mul¸ time de puncte regulate C : f(x, y) = 0).
Oiºin\\¸ 1i\ 10.1.5. Din punct de vedere teoretic, cu ajutorul teoremei func¸ti-
ilor implicite din analiza matematic˘a, orice curb˘a plan˘a definit˘a implicit poate fi
parametrizat˘a local, într-o vecin˘atate a fiec˘arui punct. Practic îns˘a, o astfel de
parametrizare local˘a regulat˘a este dificil de exprimat în general. Pe cazuri particu-
lare, prin artificii de calcul, pot fi g˘asite totu¸ si astfel de parametriz˘ari regulate locale
pentru curbele plane definite implicit (vezi exemplele de mai sus).
10.2. Dreapt˘a tangent˘ a ¸si dreapt˘ a normal˘a
10.2.1. Curbe parametrizate. S˘ a consider˘ am c˘ a C = Imc, unde
c : I ⊂ R →R
2
, c(t) = (x(t), y(t)),
este o curb˘ a plan˘ a parametrizat˘ a regulat˘ a ¸si s˘ a consider˘ am c˘ a
c(t
0
) = P
0
(x(t
0
), y(t
0
)),
unde t
0
∈ I, este un punct arbitrar fixat al curbei C. Interpretarea geometric˘ a a
derivatei aplica¸tiei c în punctul t
0
implic˘ a faptul c˘ a c˘ a vectorul liber
˙ c(t
0
)
def
= lim
h→0
c(t
0
+h) −c(t
0
)
h
,
este tangent la curba C în punctul P
0
= c(t
0
). În acest context, introducem urm˘ a-
toarele concepte geometrice:
Diii:i¸ 1i\ 10.2.1. Vectorul liber nenul
˙ c(t
0
) = (x

(t
0
), y

(t
0
))
se nume¸ ste vectorul tangent (vitez˘a) la curba C în punctul P
0
= c(t
0
).
Diii:i¸ 1i\ 10.2.2. Dreapta T
P0
C care trece prin punctul P
0
= c(t
0
) ¸ si care este
direc¸ tionat˘a de vectorul tangent ˙ c(t
0
) se nume¸ ste dreapta tangent˘a la curba C în
punctul P
0
.
Diii:i¸ 1i\ 10.2.3. Dreapta N
P0
C care trece prin punctul P
0
= c(t
0
) ¸ si care este
perpendicular˘a pe vectorul tangent ˙ c(t
0
) se nume¸ ste dreapta normal˘a la curba C
în punctul P
0
.
10.2. DREAPT
˘
A TANGENT
˘
A ¸ SI DREAPT
˘
A NORMAL
˘
A 197
Tangenta ¸si normala unei curbe plane
Din geometria analitic˘ a în plan rezult˘ a imediat urm˘ atorul rezultat:
1ioni:\ 10.2.1. Ecua¸ tiile dreptelor tangent˘a T
P0
C ¸ si normal˘a N
P0
C sunt
descrise de formulele
T
P0
C :
x −x(t
0
)
x

(t
0
)
=
y −y(t
0
)
y

(t
0
)
¸ si
N
P0
C : (x −x(t
0
)) x

(t
0
) + (y −y(t
0
)) y

(t
0
) = 0.
Lxi:ii·i 10.2.1. S˘a se scrie ecua¸ tiile tangentei ¸ si normalei în punctul
P
0

t
0
=
π
4

la spirala logaritmic˘a o = Imc, unde
c : R →R
2
, c(t) =

e
−t
(cos t −sint), e
−t
(cos t + sint)

.
Spirala logaritmic˘a o
Este evident c˘a avem
x(t) = e
−t
(cos t −sint) ¸ si y(t) = e
−t
(cos t + sint).
Prin derivare, ob¸ tinem
x

(t) = −2e
−t
cos t ¸ si y

(t) = −2e
−t
sint.
Calculând toate entit˘a¸tile anterioare pentru
t
0
=
π
4
,
g˘asim ecua¸ tiile
T
P0
o :
x
−e

π
4

2
=
y −e

π
4

2
−e

π
4

2
⇔T
P0
o : x −y +e

π
4

2 = 0
198 10. CURBE PLANE
¸ si
N
P0
o : −e

π
4

2x −e

π
4

2

y −e

π
4

2

= 0 ⇔N
P0
o : x +y −e

π
4

2 = 0.
10.2.2. Curbe definite implicit. S˘ a consider˘ am c˘ a C : f(x, y) = 0, unde
grad(f)(P) =

∂f
∂x
(P),
∂f
∂y
(P)

= (0, 0), ∀ P ∈ C,
este o curb˘ a plan˘ a definit˘ a implicit ¸si s˘ a consider˘ am c˘ a P
0
(x
0
, y
0
) este un punct
arbitrar fixat al curbei C (i. e. f(x
0
, y
0
) = 0). Fie
c : I ⊂ R →R
2
, c(t) = (x(t), y(t)),
o parametrizare regulat˘ a a curbei C în vecin˘ atatea punctului P
0
(x
0
, y
0
). Atunci
exist˘ a t
0
∈ I astfel încât
c(t
0
) = P
0
(x(t
0
), y(t
0
)) = P
0
(x
0
, y
0
)
¸si
f(x(t), y(t)) = 0, ∀ t ∈ I.
Derivând ultima egalitate în raport cu t ¸si calculând totul în punctul t
0
, de-
ducem c˘ a
∂f
∂x
(P
0
) (x

(t
0
)) +
∂f
∂y
(P
0
) (y

(t
0
)) = 0 ⇔'grad(f)(P
0
), ˙ c(t
0
)` = 0,
adic˘ a vectorul gradient grad(f)(P
0
) este perpendicular pe vectorul ˙ c(t
0
) care este
tangent la curba C în punctul P
0
(x
0
, y
0
) = c(t
0
). În acest context, introducem
urm˘ atoarele concepte geometrice:
Diii:i¸ 1i\ 10.2.4. Vectorul liber nenul
grad(f)(P
0
) =

∂f
∂x
(P
0
),
∂f
∂y
(P
0
)

se nume¸ ste vectorul normal la curba C în punctul P
0
(x
0
, y
0
).
Diii:i¸ 1i\ 10.2.5. Dreapta T
P
0
C care trece prin punctul P
0
(x
0
, y
0
) ¸ si care este
perpendicular˘a pe vectorul normal grad(f)(P
0
) se nume¸ ste dreapta tangent˘a la
curba C în punctul P
0
.
Diii:i¸ 1i\ 10.2.6. Dreapta N
P0
C care trece prin punctul P
0
(x
0
, y
0
) ¸ si care este
direc¸ tionat˘a de vectorul normal grad(f)(P
0
) se nume¸ ste dreapta normal˘a la curba
C în punctul P
0
.
Din geometria analitic˘ a în plan rezult˘ a imediat urm˘ atorul rezultat:
1ioni:\ 10.2.2. Ecua¸ tiile dreptelor tangent˘a T
P0
C ¸ si normal˘a N
P0
C sunt
descrise de formulele
T
P0
C : (x −x
0
)
∂f
∂x
(P
0
) + (y −y
0
)
∂f
∂y
(P
0
) = 0
¸ si
N
P
0
C :
x −x
0
∂f
∂x
(P
0
)
=
y −y
0
∂f
∂y
(P
0
)
.
10.3. REPERUL LUI FRÉNET. CURBURA UNEI CURBE PLANE 199
Lxi:ii·i 10.2.2. S˘a se scrie ecua¸ tiile tangentei ¸ si normalei în punctul
P
0

3a
2
,
3a
2

la foliul lui Descartes
T : x
3
+y
3
−3axy = 0,
unde a > 0 ¸ si x
2
+y
2
= 0.
Foliul lui Descartes T
Prin deriv˘ari par¸tiale ob¸tinem
∂f
∂x
= 3x
2
−3ay ¸ si
∂f
∂y
= 3y
2
−3ax,
unde
f(x, y) = x
3
+y
3
−3axy.
Calculând aceste derivate par¸ tiale în punctul P
0
, ob¸tinem
∂f
∂x
(P
0
) =
9a
2
4
¸ si
∂f
∂y
(P
0
) =
9a
2
4
.
În concluzie, g˘asim ecua¸tiile
T
P0
T :

x −
3a
2

9a
2
4
+

y −
3a
2

9a
2
4
= 0 ⇔T
P0
T : x +y −3a = 0
¸ si
N
P0
T :
x −
3a
2
9a
2
4
=
y −
3a
2
9a
2
4
⇔N
P0
T : x −y = 0.
10.3. Reperul lui Frénet. Curbura unei curbe plane
S˘ a consider˘ am c˘ a C = Imc, unde
c : I ⊂ R →R
2
, c(t) = (x(t), y(t)),
este o curb˘ a plan˘ a parametrizat˘ a regulat˘ a.
Diii:i¸ 1i\ 10.3.1. Vectorul liber nenul
T(t)
def
=
1
[[ ˙ c(t)[[
˙ c(t) =
1
[[ ˙ c(t)[[
(x

(t), y

(t))
se nume¸ ste versorul tangent la curba C = Imc în punctul P = c(t).
200 10. CURBE PLANE
Diii:i¸ 1i\ 10.3.2. Vectorul liber nenul
N(t)
def
=
1
[[ ˙ c(t)[[
{( ˙ c(t)) =
1
[[ ˙ c(t)[[
(−y

(t), x

(t)),
unde
{ : R
2
→R
2
, {(x, y) = (−y, x),
este o rota¸ tie în sens trigonometric de unghi 90

, se nume¸ ste versorul normal la
curba C = Imc în punctul P = c(t).
Oiºin\\¸ 1i\ 10.3.1. Folosind defini¸tia produsului scalar în spa¸ tiul R
2
, se veri-
fic˘a u¸ sor c˘a avem
[[T(t)[[
2
= [[N(t)[[
2
= 1 ¸ si 'T(t), N(t)` = 0, ∀ t ∈ I,
adic˘a reperele
{
t
= ¦P = c(t); T(t), N(t)¦, ∀ t ∈ I,
sunt repere ortonormate în planul geometric euclidian E
2
.
Diii:i¸ 1i\ 10.3.3. Reperul ortonormat mobil
{
t
= ¦P = c(t); T(t), N(t)¦,
unde t ∈ I, se nume¸ ste reperul lui Frénet asociat curbei C = Imc în punctul
P = c(t).
S˘ a consider˘ am acum vectorul liber
¨ c(t)
def
= (x
′′
(t), y
′′
(t))
numit vectorul accelera¸ tie în punctul P = c(t). În acest context, putem introduce
urm˘ atorul concept geometric:
Diii:i¸ 1i\ 10.3.4. Num˘arul real
k(t)
def
=
'¨ c(t), {( ˙ c(t))`
[[ ˙ c(t)[[
3
=
x

(t)y
′′
(t) −x
′′
(t)y

(t)
[(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
]
3/2
∈ R
se nume¸ ste curbura curbei C = Imc în punctul P = c(t).
Studiind acum varia¸tia versorilor reperului lui Frénet, putem demonstra urm˘ a-
torul rezultat geometric important:
1ioni:\ 10.3.1. Versorii T(t) ¸ si N(t) ai reperului lui Frénet asociat curbei
C = Imc în punctul P = c(t) verific˘a urm˘atoarele formule Frénet:

dT
dt
= k(t) v(t) N(t)
dN
dt
= −k(t) v(t) T(t),
unde v(t) = [[ ˙ c(t)[[ reprezint˘a viteza curbei C = Imc în punctul P = c(t).
Di:o:º)n\¸ 1ii. Deoarece baza B
t
= ¦T(t), N(t)¦ este ortonormat˘ a, rezult˘ a
c˘ a urm˘ atoarele descompuneri sunt adev˘ arate:

dT
dt
=

dT
dt
, T(t)

T(t) +

dT
dt
, N(t)

N(t)
dN
dt
=

dN
dt
, T(t)

T(t) +

dN
dt
, N(t)

N(t).
10.3. REPERUL LUI FRÉNET. CURBURA UNEI CURBE PLANE 201
Derivând acum rela¸tiile
'T(t), T(t)` = 'N(t), N(t)` = 1 ¸si 'T(t), N(t)` = 0
deducem c˘ a

dT
dt
, T(t)

=

dN
dt
, N(t)

= 0 ¸si

dT
dt
, N(t)

+

dN
dt
, T(t)

= 0,
adic˘ a avem adev˘ arate descompunerile

dT
dt
=

dT
dt
, N(t)

N(t)
dN
dt
= −

dT
dt
, N(t)

T(t).
Deoarece, prin derivare direct˘ a, ob¸tinem
dT
dt
= −
< ˙ c(t), ¨ c(t) >
[[ ˙ c(t)[[
3
˙ c(t) +
1
[[ ˙ c(t)[[
¨ c(t),
g˘ asim c˘ a

dT
dt
, N(t)

=
'¨ c(t), {( ˙ c(t))`
[[ ˙ c(t)[[
2
= k(t) v(t),
adic˘ a ceea ce aveam de demonstrat.
Lxi:ii·i 10.3.1. Curba descris˘a de un punct M aflat pe un cerc de raz˘a
r > 0 care se rostogole¸ ste f˘ar˘a alunecare de-a lungul axei Ox se nume¸ ste cicloid˘a.
S˘a se calculeze elementele reperului lui Frénet ¸ si curbura într-un punct arbitrar al
cicloidei ( = Imc, unde
c : R`¦ 2lπ [ l ∈ Z¦ →R
2
, c(t) = (r(t −sint), r(1 −cos t)).
Cicloida (
Este evident c˘a avem
x(t) = r(t −sint) ¸ si y(t) = r(1 −cos t).
Prin derivare, ob¸ tinem
x

(t) = r(1 −cos t) ¸ si y

(t) = r sint,
adic˘a
˙ c(t) = (r(1 −cos t), r sint).
Deoarece avem
[[ ˙ c(t)[[ = r

2

1 −cos t = 2r

sin
t
2

,
202 10. CURBE PLANE
deducem c˘a
T(t) =
1
[[ ˙ c(t)[[
˙ c(t) =
1

sin
t
2

sin
2
t
2
, sin
t
2
cos
t
2

¸ si
N(t) =
1
[[ ˙ c(t)[[
{( ˙ c(t)) =
1

sin
t
2

−sin
t
2
cos
t
2
, sin
2
t
2

,
unde t ∈ R`¦ 2lπ [ l ∈ Z¦.
Derivând înc˘a o dat˘a, g˘asim
x
′′
(t) = r sint ¸ si y
′′
(t) = r cos t.
Prin urmare, curbura cicloidei este
k(t) =
x

(t)y
′′
(t) −x
′′
(t)y

(t)
[(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
]
3/2
=
−1
4r

sin
t
2

, ∀ t ∈ R`¦ 2lπ [ l ∈ Z¦.
10.4. Schimb˘ ari de parametru. Orientarea unei curbe plane
Fie c : I ⊂ R →R
2
o parametrizare regulat˘ a, definit˘ a prin
c(t) = (x(t), y(t)),
¸si fie curba plan˘ a C = Imc.
Diii:i¸ 1i\ 10.4.1. Orice func¸ tie
t : I ⊂ R →J ⊂ R, t →t(t),
unde J este un interval real, care este derivabil˘a, bijectiv˘a ¸ si cu inversa
t : J ⊂ R →I ⊂ R, t →t(t),
derivabil˘a se nume¸ ste schimbare de parametru a curbei C = Imc iar parame-
trizarea regulat˘a
c : J ⊂ R →R
2
, c(t) = c(t(t)),
se nume¸ ste reparametrizare a curbei C = Imc.
Oiºin\\¸ 1i\ 10.4.1. Dac˘a t = t(t) este o schimbare de parametru pentru curba
plan˘a C = Imc, atunci urm˘atoarea egalitate este adev˘arat˘a
dt
dt

dt
dt
= 1 ⇔
dt
dt
=
1
dt
dt
.
1ioni:\ 10.4.1. Dac˘a t = t(t) este o schimbare de parametru pentru curba
plan˘a C = Imc, atunci urm˘atoarele formule de invarian¸t˘a sunt adev˘arate:
C = Imc = Imc = C,
T(t) = ±T(t), N(t) = ±N(t),
k(t) = ±k(t), v(t) = ±v(t)
dt
dt
10.4. SCHIMB
˘
ARI DE PARAMETRU. ORIENTAREA UNEI CURBE PLANE 203
¸ si

dT
dt
= k(t) v(t) N(t)
dN
dt
= −k(t) v(t) T(t),
unde semnul ” + ” apare dac˘a
dt
dt
> 0 iar semnul ” −” apare dac˘a
dt
dt
< 0.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Formulele de mai sus se deduc imediat din rela¸tiile de derivare
a func¸tiilor compuse, ¸si anume
.
c(t) = ˙ c(t)
dt
dt
¸si
..
c(t) = ¨ c(t)

dt
dt

2
+ ˙ c(t)
d
2
t
dt
2
.

Oiºin\\¸ 1i\ 10.4.2. Egalit˘a¸ tile din teorema precedent˘a ne sugereaz˘a c˘a curbele
plane parametrizate regulate pot fi privite ca curbe plane orientate (cu un sens
de parcurs). Intuitiv vorbind, putem aprecia c˘a orientarea unei curbe plane para-
metrizate c(t) este dat˘a de orientarea geometric˘a a vectorului tangent ˙ c(t) ca vector
liber legat în punctul c(t). În acest context geometric, o schimbare de parametru
t = t(t) a curbei plane C = Imc p˘astreaz˘a orientarea curbei C dac˘a
dt
dt
> 0
¸ si inverseaz˘a orientarea curbei C dac˘a
dt
dt
< 0.
Lxi:ii·i 10.4.1. Fie curba plan˘a parametrizat˘a regulat˘a C = Imc, unde
c : (0, ∞) →R
2
, c(t) = (sint, lnt).
Func¸ tia
t : (0, ∞) →R, t(t) = lnt,
este o schimbare de parametru a curbei C = Imc, având inversa
t : R →(0, ∞), t(t) = e
t
.
În acest context, reparametrizarea curbei C = Imc este dat˘a de
c : R →R
2
, c(t) = (sine
t
, t).
Este important de subliniat c˘a avem adev˘arat˘a egalitatea
C = Imc = Imc = C.
Deoarece
dt
dt
= e
t
> 0, ∀ t ∈ R,
rezult˘a c˘a schimbarea de parametru t(t) = lnt p˘astreaz˘a orientarea curbei C deter-
minat˘a de orientarea geometric˘a a vectorului tangent
˙ c(t) =

cos t,
1
t

.
204 10. CURBE PLANE
Lxi:ii·i 10.4.2. Fie curba plan˘a parametrizat˘a regulat˘a C = Imc, unde
c : [0, 1] →R
2
, c(t) = (2t, t
2
).
Func¸ tia
t : [0, 1] →[0, 2], t(t) = 2t,
este o schimbare de parametru a curbei C = Imc, având inversa
t : [0, 2] →[0, 1], t(t) =
t
2
.
În acest context, reparametrizarea curbei C = Imc este dat˘a de
c : [0, 2] →R
2
, c(t) =

t,
t
2
4

.
Este important de subliniat c˘a avem adev˘arat˘a egalitatea
C = Imc = Imc = C.
Deoarece
dt
dt
=
1
2
> 0, ∀ t ∈ [0, 2],
rezult˘a c˘a schimbarea de parametru t(t) = 2t p˘astreaz˘a orientarea curbei C deter-
minat˘a de orientarea geometric˘a a vectorului tangent
˙ c(t) = (2, 2t).
Lxi:ii·i 10.4.3. S˘a se calculeze curbura într-un punct arbitrar al elipsei
(E) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
−1 = 0,
unde a, b > 0. Deoarece curbura elipsei nu depinde de parametrizarea aleas˘a (mod-
ulo un semn care determin˘a orientarea elipsei (E)), subliniem c˘a o parametrizare
a elipsei (E) este dat˘a de
x(t) = a cos t ¸ si y(t) = b sint,
unde t ∈ [0, 2π). Prin deriv˘ari succesive, ob¸ tinem

x

(t) = −asint
y

(t) = b cos t
¸ si

x
′′
(t) = −a cos t
y
′′
(t) = −b sint.
Prin urmare, curbura elipsei (E), considerat˘a ca orientat˘a în sens trigonometric,
este
k(t) =
ab
(a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t)
3/2
, ∀ t ∈ [0, 2π).
Oiºin\\¸ 1i\ 10.4.3. În cazul particular al elipsei (E) pentru care
a = b = r > 0,
adic˘a în cazul cercului (C) centrat în originea O(0, 0) ¸ si de raz˘a r de ecua¸ tie
(C) : x
2
+y
2
= r
2
,
considerat ca orientat în sens trigonometric, ob¸ tinem curbura
k(t) =
1
r
= constant, ∀ t ∈ [0, 2π).
10.5. LUNGIMEA UNEI CURBE PLANE. PARAMETRIZAREA CANONIC
˘
A 205
Pe de alt˘a parte, dac˘a consider˘am semicercul superior al cercului (C) ¸ si para-
metrizarea sa orientat˘a în sensul acelor de ceasornic, definit˘a prin
x(τ) = τ ¸ si y(τ) =

r
2
−τ
2
,
unde τ ∈ [−r, r], ob¸tinem curbura
k(τ) = −
1
r
= constant, ∀ τ ∈ [−r, r].
10.5. Lungimea unei curbe plane. Parametrizarea canonic˘ a
S˘ a consider˘ am c˘ a C = Imc, unde
c : [a, b] ⊂ R →R
2
, c(t) = (x(t), y(t)), a < b,
este o curb˘ a plan˘ a parametrizat˘ a regulat˘ a.
Diii:i¸ 1i\ 10.5.1. Lungimea curbei C = Imc este definit˘a prin formula
L(C) =

b
a
[[ ˙ c(t)[[dt =

b
a

(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
dt > 0.
Oiºin\\¸ 1i\ 10.5.1. Defini¸ tia de mai sus este consistent˘a din punct de vedere
geometric deoarece dac˘a împ˘ar¸ tim curba plan˘a C = Imc în arce de curb˘a sufi-
cient de mici, atunci putem aproxima lungimea acestor arce de curb˘a cu lungimea
segmentelor de dreapt˘a pe care le subântind. Evident, lungimea curbei C = Imc se
ob¸ tine adunând lungimile acestor segmente de dreapt˘a ¸ si aplicând sumei un procedeu
la limit˘a ca la integrale care ne conduce la formula de mai sus.
Oiºin\\¸ 1i\ 10.5.2. Dac˘a t = t(t) este o schimbare de parametru pentru curba
plan˘a C = Imc, atunci
L(C) = L(C),
adic˘a lungimea unei curbe plane nu depinde nici de parametrizare nici de orientare.
Lxi:ii·i 10.5.1. S˘a se calculeze lungimea cercului C = Imc, unde
c : [0, 2π] →R
2
, c(t) = (r cos t, r sint), r > 0.
Vectorul tangent într-un punct arbitrar al cercului C = Imc este
˙ c(t) = (−r sint, r cos t)
iar norma acestui vector (viteza) este
v(t) = [[ ˙ c(t)[[ = r, ∀ t ∈ [0, 2π].
În concluzie, lungimea cercului este
L(C) =


0
rdt = 2πr.
1ioni:\ 10.5.1. Dac˘a L > 0 este lungimea curbei plane C = Imc, atunci
func¸ tia
s : [a, b] →[0, L], s(t)
def
=

t
a
[[ ˙ c(σ)[[dσ,
este o schimbare de parametru pentru curba C = Imc având proprietatea c˘a
[[
.
˜ c(s)[[ = 1, ∀ s ∈ [0, L],
unde
¯c : [0, L] →R
2
, ¯c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s))).
206 10. CURBE PLANE
Di:o:º)n\¸ 1ii. Din defini¸tia integralei definite deducem c˘ a func¸tia
s(t) =

t
a
[[ ˙ c(σ)[[dσ
este derivabil˘ a ¸si, mai mult, avem
ds
dt
= [[ ˙ c(t)[[ = 0, ∀ t ∈ [a, b].
Atunci, conform teoremei func¸tiei inverse din analiza matematic˘ a, rezult˘ a c˘ a func¸tia
s = s(t)
este inversabil˘ a iar inversa ei
t = t(s)
verific˘ a rela¸tia
dt
ds
=
1
[[ ˙ c(t(s))[[
= 0, ∀ s ∈ [0, L].
În concluzie, func¸tia s = s(t) este o schimbare de parametru, adic˘ a aplica¸tia
¯c : [0, L] →R
2
, ¯c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s))),
este o reparametrizare a curbei C = Imc. Prin urmare, avem
¯
C = Im¯c = Imc = C.
Folosind acum regula de derivare a func¸tiilor compuse, deducem c˘ a
.
˜ c(s) = ˙ c(t(s))
dt
ds
⇒[[
.
˜ c(s)[[ = [[ ˙ c(t(s))[[
1
[[ ˙ c(t(s))[[
= 1, ∀ s ∈ [0, L]

Diii:i¸ 1i\ 10.5.2. Parametrul s din teorema precedent˘a se nume¸ ste para-
metrul canonic sau parametrul lungime de arc al curbei C = Imc iar repara-
metrizarea curbei C = Imc dat˘a de
¯c : [0, L] →R
2
, ¯c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s))),
se nume¸ ste parametrizarea canonic˘a a curbei plane C = Imc.
Oiºin\\¸ 1i\ 10.5.3. Parametrizarea canonic˘a a curbei C = Imc p˘astreaz˘a ori-
entarea curbei C deoarece
dt
ds
=
1
[[ ˙ c(t(s))[[
> 0, ∀ s ∈ [0, L].
Oiºin\\¸ 1i\ 10.5.4. Proprietatea fundamental˘a a unei curbe plane
¯
C = Im¯c,
parametrizat˘a canonic prin
¯c(s) = (¯ x(s), ¯ y(s)), ∀ s ∈ [0, L],
este c˘a
[[
.
˜ c(s)[[ = 1, ∀ s ∈ [0, L].
Din acest motiv, curbele plane parametrizate canonic se mai numesc ¸ si curbe de
vitez˘a unu.
10.6. INTERPRET
˘
ARI GEOMETRICE ALE CURBURII UNEI CURBE PLANE 207
Oiºin\\¸ 1i\ 10.5.5. Teorema precedent˘a ne arat˘a c˘a teoretic orice curb˘a plan˘a
parametrizat˘a regulat˘a poate fi reparametrizat˘a canonic. Practic îns˘a g˘asirea para-
metrului canonic s este adesea foarte dificil˘a, chiar imposibil˘a, deoarece integrala
care define¸ ste parametrul canonic conduce la func¸tii s(t) extrem de complicate, care
nu pot fi u¸ sor inversate.
Lxi:ii·i 10.5.2. S˘a se reparametrizeze prin lungimea de arc cercul C = Imc,
unde
c : [0, 2π] →R
2
, c(t) = (r cos t, r sint), r > 0.
Prin derivare, ob¸ tinem
˙ c(t) = (−r sint, r cos t), ∀ t ∈ [0, 2π].
Norma vectorului vitez˘a este
[[ ˙ c(t)[[ = r, ∀ t ∈ [0, 2π].
Atunci, parametrul lungime de arc este
s(t) =

t
0
rdσ = rt, ∀ t ∈ [0, 2π].
iar inversul parametrului canonic este
t(s) =
s
r
, ∀ s ∈ [0, 2πr].
În concluzie, reparametrizarea canonic˘a a cercului C = Imc este dat˘a de
¯c : [0, 2πr] →R
2
, ¯c(s) = c(t(s)) =

r cos
s
r
, r sin
s
r

.
Cu alte cuvinte, avem
¯
C = Im¯c = Imc = C
¸ si
[[
.
˜ c(s)[[ = 1, ∀ s ∈ [0, 2πr].
10.6. Interpret˘ ari geometrice ale curburii unei curbe plane
Deoarece orice curb˘ a plan˘ a parametrizat˘ a regulat˘ a poate fi reparametrizat˘ a
prin lungimea de arc, s˘ a presupunem c˘ a C = Imc, unde
c : [0, L] →R
2
, c(s) = (x(s), y(s)),
este o curb˘ a plan˘ a parametrizat˘ a canonic. Atunci, rezult˘ a c˘ a avem
v(s) = [[ ˙ c(s)[[ = 1 ⇔(x

(s))
2
+ (y

(s))
2
= 1, ∀ s ∈ [0, L].
În acest context, ¸tinând seama de formulele de invarian¸t˘ a demonstrate anterior
¸si alegând o orientare convenabil˘ a a curbei plane C = Imc, expresiile elementelor
reperului lui Frénet, expresia curburii, precum ¸si formulele lui Frénet, se simplific˘ a
dup˘ a cum urmeaz˘ a:
T(s) = ˙ c(s) = (x

(s), y

(s)), N(s) = {( ˙ c(s)) = (−y

(s), x

(s)),
k(s) = '¨ c(s), {( ˙ c(s))` = x

(s)y
′′
(s) −x
′′
(s)y

(s)
¸si

dT
ds
= k(s) N(s)
dN
ds
= −k(s) T(s).
208 10. CURBE PLANE
1ioni:\ 10.6.1. Curbura unei curbe plane parametrizate canonic are expresia
k(s) = ϕ

(s), ∀ s ∈ [0, L],
unde ϕ(s) reprezint˘a unghiul format de tangenta la curba C = Imc în punctul c(s)
cu axa Ox.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Din rela¸tia
(x

(s))
2
+ (y

(s))
2
= 1, ∀ s ∈ [0, L],
rezult˘ a c˘ a exist˘ a o func¸tie bijectiv˘ a
ϕ : [0, L] →[0, 2π]
astfel încât pentru orice s ∈ [0, L] avem

x

(s) = cos ϕ(s)
y

(s) = sinϕ(s),
unde ϕ(s) reprezint˘ a unghiul format de vectorul tangent ˙ c(s) cu vectorul liber i.
Din aceste rela¸tii rezult˘ a imediat expreia c˘ autat˘ a a curburii, ¸si anume
k(s) = x

(s)y
′′
(s) −x
′′
(s)y

(s) = ϕ

(s), ∀ s ∈ [0, L].

Conoi\n·i 10.6.1. Orice dreapt˘a din plan are curbura egal˘a cu zero în fiecare
punct al ei. Reciproc, dac˘a o curb˘a plan˘a are curbura în fiecare punct ale ei
k(s) = 0,
atunci curba plan˘a are imaginea inclus˘a într-o dreapt˘a.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a presupunem c˘ a avem o dreapt˘ a arbitrar˘ a din plan, de
ecua¸tie
D :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
,
unde l
2
+m
2
= 0. Atunci, o parametrizare regulat˘ a a dreptei D este dat˘ a de
x(t) = x
0
+lt ¸si y(t) = y
0
+mt,
unde t ∈ R. Rezult˘ a imediat de aici c˘ a
k(t) =
x

(t)y
′′
(t) −x
′′
(t)y

(t)
[(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
]
3/2
= 0, ∀ t ∈ R.
Reciproc, s˘ a presupunem c˘ a C este o curb˘ a plan˘ a cu proprietatea c˘ a
k(s) = ϕ

(s) = 0, ∀ s ∈ [0, L],
unde s este parametrul canonic al curbei plane C. Atunci, deducem imediat c˘ a
ϕ(s) = ϕ
0
∈ R, ∀ s ∈ [0, L],
adic˘ a avem

x

(s) = cos ϕ
0
y

(s) = sinϕ
0

x(s) = x
0
+s cos ϕ
0
y(s) = y
0
+s sinϕ
0
pentru orice s ∈ [0, L], unde x
0
, y
0
∈ R. Evident, imaginea parametriz˘ arii regulate
c(s) = (x
0
+s cos ϕ
0
, y
0
+s sinϕ
0
), s ∈ [0, L],
este inclus˘ a în dreapta
D :
x −x
0
cos ϕ
0
=
y −y
0
sinϕ
0
.
10.6. INTERPRET
˘
ARI GEOMETRICE ALE CURBURII UNEI CURBE PLANE 209

Conoi\n·i 10.6.2. Orice cerc din plan orientat în sens trigonometric ¸ si având
raza r > 0 are curbura constant˘a
k =
1
r
în fiecare punct al s˘au. Reciproc, dac˘a o curb˘a plan˘a are curbura în fiecare punct
al ei
k(s) = k > 0,
unde k este o constant˘a, atunci curba plan˘a are imaginea inclus˘a într-un cerc de
raz˘a
r =
1
k
.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a presupunem c˘ a avem un cerc arbitrar din plan, de ecua¸tie
C : (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
= r
2
.
Atunci, o parametrizare regulat˘ a în sens trigonometric a cercului C este dat˘ a de
x(t) = x
0
+r cos t ¸si y(t) = y
0
+r sint,
unde t ∈ [0, 2π]. Rezult˘ a imediat de aici c˘ a
k(t) =
x

(t)y
′′
(t) −x
′′
(t)y

(t)
[(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
]
3/2
=
1
r
, ∀ t ∈ [0, 2π].
Reciproc, s˘ a presupunem c˘ a C este o curb˘ a plan˘ a cu proprietatea c˘ a
k(s) = ϕ

(s) = k > 0, ∀ s ∈ [0, L],
unde s este parametrul canonic al curbei plane C. Atunci, deducem imediat c˘ a
ϕ(s) = ks +ϕ
0
, ∀ s ∈ [0, L],
unde ϕ
0
∈ R, adic˘ a avem

x

(s) = cos (ks +ϕ
0
)
y

(s) = sin(ks +ϕ
0
)

x(s) = x
0
+
1
k
sin(ks +ϕ
0
)
y(s) = y
0

1
k
cos(ks +ϕ
0
)
pentru orice s ∈ [0, L], unde x
0
, y
0
∈ R. Evident, imaginea parametriz˘ arii regulate
c(s) =

x
0
+
1
k
sin(ks +ϕ
0
), y
0

1
k
cos(ks +ϕ
0
)

, s ∈ [0, L],
este inclus˘ a în cercul
C : (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
=
1
k
2
.

CAPITOLUL 11
CURBE ÎN SPA¸ TIU
În acest capitol vom defini riguros curbele în spa¸tiu ¸si vom studia principalele
propriet˘ a¸ti geometrice ale acestora. Totodat˘ a vom scoate în eviden¸t˘ a ni¸ste m˘ arimi
scalare (curbur˘a ¸si torsiune) care ne vor da informa¸tii asupra formei unei curbe
în spa¸tiu. Pe parcursul acestui capitol, prin aplica¸tie diferen¸tiabil˘ a vom în¸telege o
aplica¸ tie neted˘a, adic˘ a o aplica¸tie diferen¸tiabil˘ a de o infinitate de ori pe un domeniu
deschis, convenabil ales, în sensul c˘ a acesta este inclus în domeniile de defini¸tie ale
aplica¸tiei studiate ¸si derivatelor acesteia.
11.1. Defini¸tii ¸si exemple
Diii:i¸ 1i\ 11.1.1. O aplica¸ tie diferen¸ tiabil˘a
c : I ⊂ R →R
3
,
unde I este un interval real, definit˘a prin
c(t) = (x(t), y(t), z(t)), ∀ t ∈ I,
unde
(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
= 0, ∀ t ∈ I,
se nume¸ ste parametrizare regulat˘a.
Diii:i¸ 1i\ 11.1.2. Variabila t ∈ I, care define¸ ste parametrizarea regulat˘a c(t),
se nume¸ ste parametru.
Diii:i¸ 1i\ 11.1.3. Mul¸ timea de puncte din spa¸tiu
Imc
not
= ¦P(x(t), y(t), z(t)) [ t ∈ I¦ ⊂ E
3
,
care reprezint˘a imaginea unei parametriz˘ari regulate c(t), se nume¸ ste curb˘a para-
metrizat˘a în spa¸tiu.
Diii:i¸ 1i\ 11.1.4. O mul¸ time nevid˘a C de puncte din spa¸tiu cu proprietatea
c˘a pentru fiecare punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ C exist˘a în R
3
o vecin˘atate V a punctului
M
0
¸ si exist˘a o parametrizare regulat˘a
c : I ⊂ R →R
3
astfel încât
C ∩ V = Imc
se nume¸ ste curb˘a în spa¸tiu.
Oiºin\\¸ 1i\ 11.1.1. Intuitiv vorbind, o mul¸ time nevid˘a C de puncte din spa¸ tiu
este o curb˘a în spa¸ tiu dac˘a într-o vecin˘atate suficient de mic˘a a fiec˘arui punct
M
0
∈ C curba în spa¸tiu poate fi identificat˘a cu imaginea unei parametriz˘ari regulate
din spa¸ tiu.
211
212 11. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Oiºin\\¸ 1i\ 11.1.2. Este evident c˘a orice curb˘a parametrizat˘a în spa¸ tiu este o
curb˘a în spa¸ tiu.
Oiºin\\¸ 1i\ 11.1.3. O curb˘a în spa¸ tiu poate fi privit˘a ca imaginea mai multor
parametriz˘ari regulate distincte.
Lxi:ii·i 11.1.1. Fie aplica¸ tia diferen¸ tiabil˘a
c : R →R
3
definit˘a prin
c(t) = (a cos t, a sint, bt),
unde a > 0 ¸ si b = 0. Deoarece func¸ tiile
x(t) = acos t, y(t) = asint ¸ si z(t) = bt
verific˘a rela¸ tia
(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
= a
2
sin
2
t +a
2
cos
2
t +b
2
= a
2
+b
2
= 0, ∀ t ∈ R,
rezult˘a c˘a aplica¸tia diferen¸ tiabil˘a c este o parametrizare regulat˘a. Rezult˘a c˘a imag-
inea parametriz˘arii regulate c este o curb˘a în spa¸ tiu C = Imc a c˘arei reprezentare
grafic˘a este dat˘a în figura de mai jos (elicea circular˘a):
Elicea circular˘a C
Lxi:ii·i 11.1.2. S˘a consider˘am mul¸ timea de puncte din spa¸ tiu
C :

xyz = 1
x = y.
O parametrizare regulat˘a a mul¸timii de puncte C este evident dat˘a de
x = y = t ¸ si z =
1
t
2
,
unde t = 0. Prin urmare, considerând parametrizarea regulat˘a
c : R`¦0¦ →R
3
definit˘a prin
c(t) =

t, t,
1
t
2

,
ob¸ tinem c˘a avem adev˘arat˘a rela¸ tia
C = Imc.
11.1. DEFINI ¸ TII ¸ SI EXEMPLE 213
În concluzie, mul¸timea de puncte C este o curb˘a în spa¸ tiu.
Fie f, g : D ⊂ R
3
→ R, unde D este un domeniu deschis din R
3
, o func¸tie
diferen¸tiabil˘ a. Reamintim din analiza matematic˘ a faptul c˘ a pentru orice punct
P(x, y, z) ∈ D vectorii
grad(f)(P)
def
=

∂f
∂x
(P),
∂f
∂y
(P),
∂f
∂z
(P)

¸si
grad(g)(P)
def
=

∂g
∂x
(P),
∂g
∂y
(P),
∂g
∂z
(P)

reprezint˘ a gradien¸ tii func¸tilor f ¸si g în punctul P(x, y, z).
Diii:i¸ 1i\ 11.1.5. Un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ D care verific˘a rela¸tia
[grad(f) grad(g)] (M
0
) = (0, 0, 0)
se nume¸ ste punct regulat al func¸ tiilor f ¸ si g.
În acest context, putem demonstra urm˘ atorul rezultat:
1ioni:\ 11.1.1. Mul¸ timea de puncte din spa¸ tiu P(x, y, z) ∈ E
3
ale c˘aror
coordonate verific˘a rela¸tiile
C :

f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0,
unde
[grad(f) grad(g)] (P) = (0, 0, 0), ∀ P ∈ C,
este o curb˘a în spa¸tiu.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a consider˘ am c˘ a M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ C este un punct arbitrar
al mul¸timii de puncte C (i. e. f(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 ¸si
[grad(f) grad(g)] (M
0
) = (0, 0, 0)).
Deoarece condi¸tia
[grad(f) grad(g)] (M
0
) = (0, 0, 0)
este echivalent˘ a cu condi¸tia
rang

¸
¸
¸
∂f
∂x
(M
0
)
∂f
∂y
(M
0
)
∂f
∂z
(M
0
)
∂g
∂x
(M
0
)
∂g
∂y
(M
0
)
∂g
∂z
(M
0
)
¸

= 2,
s˘ a presupunem c˘ a

∂f
∂y
(M
0
)
∂f
∂z
(M
0
)
∂g
∂y
(M
0
)
∂g
∂z
(M
0
)

= 0.
În condi¸tiile de mai sus, conform teoremei func¸tiilor implicite din analiza matem-
atic˘ a aplicat˘ a func¸tiei
F = (f, g) : D ⊂ R
3
→R
2
214 11. CURBE ÎN SPA¸ TIU
¸si punctului M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), deducem c˘ a exist˘ a o vecin˘ atate I a lui x
0
în R ¸si exist˘ a
dou˘ a func¸tii derivabile
ϕ : I ⊂ R →R ¸si ψ : I ⊂ R →R
cu propriet˘ a¸tile

ϕ(x
0
) = y
0
ψ(x
0
) = z
0
,

f(x, ϕ(x), ψ(x)) = 0
g(x, ϕ(x), ψ(x)) = 0
, ∀ x ∈ I,
¸si

∂f
∂y
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂f
∂z
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂g
∂y
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂g
∂z
(x, ϕ(x), ψ(x))

= 0, ∀ x ∈ I.
Prin derivare, din ultimele rela¸tii g˘ asim sistemul liniar

∂f
∂x
(x, ϕ(x), ψ(x)) +
∂f
∂y
(x, ϕ(x), ψ(x)) ϕ

(x) +
∂f
∂z
(x, ϕ(x), ψ(x)) ψ

(x) = 0
∂g
∂x
(x, ϕ(x), ψ(x)) +
∂g
∂y
(x, ϕ(x), ψ(x)) ϕ

(x) +
∂g
∂z
(x, ϕ(x), ψ(x)) ψ

(x) = 0
care ne conduce la solu¸tiile
ϕ

(x) = −

∂f
∂x
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂f
∂z
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂g
∂x
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂g
∂z
(x, ϕ(x), ψ(x))

∂f
∂y
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂f
∂z
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂g
∂y
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂g
∂z
(x, ϕ(x), ψ(x))

, ∀ x ∈ I,
¸si
ψ

(x) = −

∂f
∂y
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂f
∂x
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂g
∂y
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂g
∂x
(x, ϕ(x), ψ(x))

∂f
∂y
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂f
∂z
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂g
∂y
(x, ϕ(x), ψ(x))
∂g
∂z
(x, ϕ(x), ψ(x))

, ∀ x ∈ I.
S˘ a consider˘ am acum aplica¸tia diferen¸tiabil˘ a
c : I ⊂ R →R
3
definit˘ a prin
c(t) = (t, ϕ(t), ψ(t)).
Deoarece
1 + (ϕ

(t))
2
+ (ψ

(t))
2
= 0, ∀ t ∈ I,
deducem c˘ a aplica¸tia diferen¸tiabil˘ a c(t) este o parametrizare regulat˘ a. Mai mult,
luând în R
3
o vecin˘ atate convenabil˘ a V a punctului M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ C, ob¸tinem c˘ a
C ∩ V = Imc.
11.1. DEFINI ¸ TII ¸ SI EXEMPLE 215
În concluzie, deoarece punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ C a fost ales arbitrar, rezult˘ a
c˘ a mul¸timea de puncte C este o curb˘ a în spa¸tiu.
Diii:i¸ 1i\ 11.1.6. O curb˘a în spa¸ tiu definit˘a ca în teorema precedent˘a se nu-
me¸ ste curb˘a în spa¸tiu definit˘a implicit.
Lxi:ii·i 11.1.3. Mul¸ timea de puncte din spa¸ tiu
C :

xyz = 1
x = y
2
este o curb˘a în spa¸ tiu numit˘a curba lui ¸ Ti¸teica. Pentru a demonstra c˘a mul¸ timea
de puncte C este o curb˘a în spa¸ tiu, s˘a not˘am c˘a
f(x, y, z) = xyz −1 ¸ si g(x, y, z) = x −y
2
.
Gradien¸tii acestor dou˘a func¸ tii sunt
grad(f)(P) = (yz, xz, xy) ¸ si grad(g)(P) = (1, −2y, 0), ∀ P(x, y, z) ∈ R
3
,
iar produsul lor vectorial este
[grad(f) grad(g)] (P) =

i j k
yz xz xy
1 −2y 0

=
= 2xy
2
i +xyj −(2y
2
+x)zk = 0, ∀ P(x, y, z) ∈ C.
Este important de subliniat c˘a o parametrizare regulat˘a a curbei lui ¸ Ti¸ teica este
dat˘a de
c : R`¦0¦ →R
3
,
unde
c(t) =

t
2
, t,
1
t
3

.
Cu alte cuvinte, avem C = Imc.
Oiºin\\¸ 1i\ 11.1.4. Din cele descrise pân˘a acum deducem c˘a o curb˘a în
spa¸tiu poate fi descris˘a în dou˘a feluri:
(1) parametric (ca imaginea unei parametriz˘ari regulate c : I ⊂ R →R
3
);
(2) implicit (ca o mul¸ time de puncte regulate C :

f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
).
Oiºin\\¸ 1i\ 11.1.5. Din punct de vedere teoretic, cu ajutorul teoremei func¸ti-
ilor implicite din analiza matematic˘a, orice curb˘a în spa¸ tiu definit˘a implicit poate
fi parametrizat˘a local, într-o vecin˘atate a fiec˘arui punct. Practic îns˘a, o astfel de
parametrizare local˘a regulat˘a este dificil de exprimat în general. Pe cazuri particu-
lare, prin artificii de calcul, pot fi g˘asite totu¸ si astfel de parametriz˘ari regulate locale
pentru curbele în spa¸tiu definite implicit (vezi exemplul anterior).
216 11. CURBE ÎN SPA¸ TIU
11.2. Dreapt˘a tangent˘ a ¸si plan normal
11.2.1. Curbe parametrizate. S˘ a consider˘ am c˘ a C = Imc, unde
c : I ⊂ R →R
3
, c(t) = (x(t), y(t), z(t)),
este o curb˘ a plan˘ a parametrizat˘ a regulat˘ a ¸si s˘ a consider˘ am c˘ a
c(t
0
) = P
0
(x(t
0
), y(t
0
), z(t
0
)),
unde t
0
∈ I, este un punct arbitrar fixat al curbei C. Interpretarea geometric˘ a a
derivatei aplica¸tiei c în punctul t
0
implic˘ a faptul c˘ a c˘ a vectorul liber
˙ c(t
0
)
def
= lim
h→0
c(t
0
+h) −c(t
0
)
h
,
este tangent la curba C în punctul P
0
= c(t
0
). În acest context, introducem urm˘ a-
toarele concepte geometrice:
Diii:i¸ 1i\ 11.2.1. Vectorul liber nenul
˙ c(t
0
) = (x

(t
0
), y

(t
0
), z

(t
0
))
se nume¸ ste vectorul tangent (vitez˘a) la curba C în punctul P
0
= c(t
0
).
Diii:i¸ 1i\ 11.2.2. Dreapta T
P0
C care trece prin punctul P
0
= c(t
0
) ¸ si care este
direc¸ tionat˘a de vectorul tangent ˙ c(t
0
) se nume¸ ste dreapta tangent˘a la curba C în
punctul P
0
.
Diii:i¸ 1i\ 11.2.3. Planul N
P0
C care trece prin punctul P
0
= c(t
0
) ¸ si care este
perpendicular pe vectorul tangent ˙ c(t
0
) se nume¸ ste planul normal la curba C în
punctul P
0
.
Tangenta ¸si planul normal la o curb˘ a în spa¸tiu
Din geometria analitic˘ a în spa¸tiu rezult˘ a imediat urm˘ atorul rezultat:
1ioni:\ 11.2.1. Ecua¸ tiile dreptei tangente T
P0
C ¸ si a planului normal N
P0
C
sunt descrise de formulele
T
P0
C :
x −x(t
0
)
x

(t
0
)
=
y −y(t
0
)
y

(t
0
)
=
z −z(t
0
)
z

(t
0
)
¸ si
N
P
0
C : (x −x(t
0
)) x

(t
0
) + (y −y(t
0
)) y

(t
0
) + (z −z(t
0
)) z

(t
0
) = 0.
Lxi:ii·i 11.2.1. S˘a se scrie ecua¸ tiile dreptei tangente ¸ si a planului normal
în punctul
P
0

t
0
=
π
4

la elicea cilindric˘a c = Imc, unde
c : R →R
3
, c(t) = (cos t, sint, t) .
11.2. DREAPT
˘
A TANGENT
˘
A ¸ SI PLAN NORMAL 217
Este evident c˘a avem
x(t) = cos t, y(t) = sint ¸ si z(t) = t.
Prin derivare, ob¸ tinem
x

(t) = −sint, y

(t) = cos t ¸ si z

(t) = 1.
Calculând toate entit˘a¸tile anterioare pentru
t
0
=
π
4
,
g˘asim ecua¸ tiile
T
P0
c :
x −

2
2


2
2
=
y −

2
2

2
2
=
z −
π
4
1
¸ si
N
P
0
c : −

x −

2
2


2
2
+

y −

2
2


2
2
+z −
π
4
= 0.
11.2.2. Curbe definite implicit. S˘ a consider˘ am c˘ a
C :

f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0,
unde
[grad(f) grad(g)] (P) = (0, 0, 0), ∀ P ∈ C,
este o curb˘ a în spa¸tiu definit˘ a implicit ¸si s˘ a consider˘ am c˘ a P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un
punct arbitrar fixat al curbei C (i. e. f(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 ¸si g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0). Fie
c : I ⊂ R →R
3
, c(t) = (x(t), y(t), z(t)),
o parametrizare regulat˘ a a curbei C în vecin˘ atatea punctului P
0
(x
0
, y
0
, z
0
). Atunci
exist˘ a t
0
∈ I astfel încât
c(t
0
) = P
0
(x(t
0
), y(t
0
), z(t
0
)) = P
0
(x
0
, y
0
, z
0
)
¸si
f(x(t), y(t), z(t)) = 0 ¸si g(x(t), y(t), z(t)) = 0, ∀ t ∈ I.
Derivând ultimele egalit˘ a¸ti în raport cu t ¸si calculând totul în punctul t
0
, de-
ducem c˘ a
∂f
∂x
(P
0
) (x

(t
0
)) +
∂f
∂y
(P
0
) (y

(t
0
)) +
∂f
∂z
(P
0
) (z

(t
0
)) = 0 ⇔
⇔'grad(f)(P
0
), ˙ c(t
0
)` = 0
¸si
∂g
∂x
(P
0
) (x

(t
0
)) +
∂g
∂y
(P
0
) (y

(t
0
)) +
∂g
∂z
(P
0
) (z

(t
0
)) = 0 ⇔
⇔'grad(g)(P
0
), ˙ c(t
0
)` = 0,
adic˘ a vectorul nenul
[grad(f) grad(g)] (P
0
)
este coliniar cu vectorul ˙ c(t
0
) care este tangent la curba C în punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
).
În acest context, introducem urm˘ atoarele concepte geometrice:
218 11. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Diii:i¸ 1i\ 11.2.4. Vectorul liber nenul
[grad(f) grad(g)] (P
0
) = T
1
(P
0
)i +T
2
(P
0
)j +T
3
(P
0
)k,
unde
T
1
(P
0
) =

∂f
∂y
(P
0
)
∂f
∂z
(P
0
)
∂g
∂y
(P
0
)
∂g
∂z
(P
0
)

, T
2
(P
0
) = −

∂f
∂x
(P
0
)
∂f
∂z
(P
0
)
∂g
∂x
(P
0
)
∂g
∂z
(P
0
)

¸ si
T
3
(P
0
) =

∂f
∂x
(P
0
)
∂f
∂y
(P
0
)
∂g
∂x
(P
0
)
∂g
∂y
(P
0
)

,
se nume¸ ste vectorul tangent la curba C în punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
).
Diii:i¸ 1i\ 11.2.5. Dreapta T
P0
C care trece prin punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸ si care
este direc¸ tionat˘a de vectorul tangent
[grad(f) grad(g)] (P
0
)
se nume¸ ste dreapta tangent˘a la curba C în punctul P
0
.
Diii:i¸ 1i\ 11.2.6. Planul N
P0
C care trece prin punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸ si care
este perpendicular pe vectorul tangent
[grad(f) grad(g)] (P
0
)
se nume¸ ste planul normal la curba C în punctul P
0
.
Din geometria analitic˘ a în spa¸tiu rezult˘ a imediat urm˘ atorul rezultat:
1ioni:\ 11.2.2. Ecua¸ tiile dreptei tangente T
P0
C ¸ si a planului normal N
P0
C
sunt descrise de formulele
T
P0
C :
x −x
0
T
1
(P
0
)
=
y −y
0
T
2
(P
0
)
=
z −z
0
T
3
(P
0
)
¸ si
N
P0
C : (x −x
0
) T
1
(P
0
) + (y −y
0
) T
2
(P
0
) + (z −z
0
) T
3
(P
0
) = 0.
Lxi:ii·i 11.2.2. S˘a se scrie ecua¸ tiile dreptei tangente ¸ si a planului normal
în punctul P
0
(1, 1, 1) la curba în spa¸tiu
C :

xyz = 1
x = y.
Avem evident
f(x, y, z) = xyz −1 ¸ si g(x, y, z) = x −y.
Prin deriv˘ari par¸ tiale ob¸ tinem
grad(f)(P) = (yz, xz, xy) ¸ si grad(g)(P) = (1, −1, 0), ∀ P(x, y, z) ∈ R
3
.
Calculând ace¸ sti gradien¸ ti în punctul P
0
, ob¸ tinem
grad(f)(P
0
) = (1, 1, 1) ¸ si grad(g)(P
0
) = (1, −1, 0),
11.3. TRIEDRUL LUI FRÉNET. CURBURA ¸ SI TORSIUNEA UNEI CURBE îN SPA¸ TIU 219
care implic˘a vectorul tangent
[grad(f) grad(g)] (P
0
) =

i j k
1 1 1
1 −1 0

= i +j −2k.
În concluzie, ecua¸ tiile cerute sunt
T
P
0
C :
x −1
1
=
y −1
1
=
z −1
−2
¸ si
N
P0
C : (x −1) 1 + (y −1) 1 + (z −1) (−2) = 0 ⇔N
P0
C : x +y −2z = 0,
unde am folosit egalit˘a¸ tile
T
1
(P
0
) = 1, T
2
(P
0
) = 1 ¸ si T
3
(P
0
) = −2.
11.3. Triedrul lui Frénet. Curbura ¸si torsiunea unei curbe în spa¸tiu
S˘ a consider˘ am c˘ a C = Imc, unde
c : I ⊂ R →R
3
, c(t) = (x(t), y(t), z(t)),
este o curb˘ a parametrizat˘ a regulat˘ a în spa¸tiu.
Diii:i¸ 1i\ 11.3.1. Vectorul liber nenul
T(t)
def
=
1
[[ ˙ c(t)[[
˙ c(t),
unde
˙ c(t) = (x

(t), y

(t), z

(t)),
se nume¸ ste versorul tangent la curba C = Imc în punctul P = c(t).
S˘ a consider˘ am vectorul liber (accelera¸ tie)
¨ c(t)
def
= (x
′′
(t), y
′′
(t), z
′′
(t))
¸si s˘ a presupunem c˘ a avem adev˘ arat˘ a rela¸tia
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[ = 0, ∀ t ∈ I.
În acest context, putem introduce urm˘ atoarele concepte geometrice:
Diii:i¸ 1i\ 11.3.2. Vectorul liber nenul
B(t)
def
=
1
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
[ ˙ c(t) ¨ c(t)]
se nume¸ ste versorul binormal la curba C = Imc în punctul P = c(t).
Diii:i¸ 1i\ 11.3.3. Vectorul liber nenul
N(t)
def
= B(t) T(t)
se nume¸ ste versorul normal la curba C = Imc în punctul P = c(t).
Oiºin\\¸ 1i\ 11.3.1. Folosind propriet˘a¸ tile dublului produs vectorial în spa¸tiul
R
3
, se verific˘a u¸ sor c˘a avem
N(t) = −
< ˙ c(t), ¨ c(t) >
[[ ˙ c(t)[[ [[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
˙ c(t) +
[[ ˙ c(t)[[
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
¨ c(t).
220 11. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Oiºin\\¸ 1i\ 11.3.2. Folosind propriet˘a¸tile produsului scalar ¸ si ale produsului
vectorial în spa¸ tiul R
3
, se verific˘a u¸ sor c˘a avem
[[T(t)[[
2
= [[N(t)[[
2
= [[B(t)[[
2
= 1, ∀ t ∈ I,
¸ si
'T(t), N(t)` = 'T(t), B(t)` = 'N(t), B(t)` = 0, ∀ t ∈ I,
adic˘a reperele
{
t
= ¦P = c(t); T(t), N(t), B(t)¦, ∀ t ∈ I,
sunt repere ortonormate în spa¸tiul geometriei euclidiene E
3
.
Diii:i¸ 1i\ 11.3.4. Reperul ortonormat mobil
{
t
= ¦P = c(t); T(t), N(t), B(t)¦,
unde t ∈ I, se nume¸ ste triedrul lui Frénet asociat curbei C = Imc în punctul
P = c(t).
Diii:i¸ 1i\ 11.3.5. Num˘arul real strict pozitiv
k(t)
def
=
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
[[ ˙ c(t)[[
3
> 0
se nume¸ ste curbura curbei C = Imc în punctul P = c(t).
Diii:i¸ 1i\ 11.3.6. Num˘arul real
τ(t)
def
=
( ˙ c(t), ¨ c(t),
...
c (t))
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
2
∈ R,
unde
...
c (t)
def
= (x
′′′
(t), y
′′′
(t), z
′′′
(t)),
se nume¸ ste torsiunea curbei C = Imc în punctul P = c(t).
Studiind acum varia¸tia versorilor triedrului lui Frénet, putem demonstra urm˘ a-
torul rezultat geometric important:
1ioni:\ 11.3.1. Versorii T(t), N(t) ¸ si B(t) ai triedrului lui Frénet asociat
curbei C = Imc în punctul P = c(t) verific˘a urm˘atoarele formule Frénet:

dT
dt
= k(t) v(t) N(t)
dN
dt
= −k(t) v(t) T(t) +τ(t) v(t) B(t)
dB
dt
= −τ(t) v(t) N(t),
unde v(t) = [[ ˙ c(t)[[ reprezint˘a viteza curbei C = Imc în punctul P = c(t).
Di:o:º)n\¸ 1ii. Deoarece baza B
t
= ¦T(t), N(t), B(t)¦ este ortonormat˘ a,
rezult˘ a c˘ a urm˘ atoarele descompuneri sunt adev˘ arate:

dT
dt
=

dT
dt
, T(t)

T(t) +

dT
dt
, N(t)

N(t) +

dT
dt
, B(t)

B(t)
dN
dt
=

dN
dt
, T(t)

T(t) +

dN
dt
, N(t)

N(t) +

dN
dt
, B(t)

B(t)
dB
dt
=

dB
dt
, T(t)

T(t) +

dB
dt
, N(t)

N(t) +

dB
dt
, B(t)

B(t).
11.3. TRIEDRUL LUI FRÉNET. CURBURA ¸ SI TORSIUNEA UNEI CURBE îN SPA¸ TIU 221
Derivând acum rela¸tiile
'T(t), T(t)` = 'N(t), N(t)` = 'B(t), B(t)` = 1
¸si
'T(t), N(t)` = 'T(t), B(t)` = 'N(t), B(t)` = 0,
deducem c˘ a

dT
dt
, T(t)

=

dN
dt
, N(t)

=

dB
dt
, B(t)

= 0
¸si

dT
dt
, N(t)

+

dN
dt
, T(t)

= 0

dT
dt
, B(t)

+

dB
dt
, T(t)

= 0

dN
dt
, B(t)

+

dB
dt
, N(t)

= 0.
Cu alte cuvinte, avem adev˘ arate descompunerile

dT
dt
=

dT
dt
, N(t)

N(t) +

dT
dt
, B(t)

B(t)
dN
dt
= −

dT
dt
, N(t)

T(t) −

dB
dt
, N(t)

B(t)
dB
dt
= −

dT
dt
, B(t)

T(t) +

dB
dt
, N(t)

N(t).
Deoarece, prin derivare direct˘ a, ob¸tinem
dT
dt
= −
< ˙ c(t), ¨ c(t) >
[[ ˙ c(t)[[
3
˙ c(t) +
1
[[ ˙ c(t)[[
¨ c(t),
g˘ asim, prin calcul, c˘ a

dT
dt
, B(t)

= 0 ¸si

dT
dt
, N(t)

=
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
[[ ˙ c(t)[[
2
= k(t) v(t).
În acela¸si timp, prin derivare direct˘ a ¸si folosind formulele
d
dt
[u(t) v(t)] =
du
dt
v(t) +u(t)
dv
dt
, ∀ u(t), v(t) ∈ V
3
,
¸si

a b, c d

=

'a, c`

a, d

b, c

b, d

, ∀ a, b, c, d ∈ V
3
,
deducem, prin calcul, c˘ a avem
dB
dt
= −
[[ ˙ c(t)[[
2
'¨ c(t),
...
c (t)` −' ˙ c(t), ¨ c(t)` ' ˙ c(t),
...
c (t)`
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
3
[ ˙ c(t) ¨ c(t)] +
+
1
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
[ ˙ c(t)
...
c (t)] .
Deoarece
N(t) = −
< ˙ c(t), ¨ c(t) >
[[ ˙ c(t)[[ [[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
˙ c(t) +
[[ ˙ c(t)[[
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
¨ c(t)
222 11. CURBE ÎN SPA¸ TIU
rezult˘ a imediat c˘ a

dB
dt
, N(t)

= −
[[ ˙ c(t)[[
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
2
( ˙ c(t), ¨ c(t),
...
c (t)) = −τ(t) v(t).

Lxi:ii·i 11.3.1. S˘a se calculeze elementele triedrului lui Frénet, curbura ¸ si
torsiunea într-un punct arbitrar al curbei în spa¸ tiu C = Imc, unde
c : R →R
3
, c(t) =

cos t, sint,
t
2
2

.
Prin deriv˘ari succesive ob¸ tinem
˙ c(t) = (−sint, cos t, t), ¨ c(t) = (−cos t, −sint, 1) ¸ si
...
c (t) = (sint, −cos t, 0).
Produsul vectorial între vectorii ˙ c(t) ¸ si ¨ c(t) este
˙ c(t) ¨ c(t) =

i j k
−sint cos t t
−cos t −sint 1

≡ (cos t +t sint, sint −t cos t, 1)
iar produsul mixt între vectorii ˙ c(t), ¨ c(t) ¸ si
...
c (t) este
( ˙ c(t), ¨ c(t),
...
c (t)) =

−sint cos t t
−cos t −sint 1
sint −cos t 0

= t.
Normele vectorilor ˙ c(t) ¸ si ˙ c(t) ¨ c(t) sunt
[[ ˙ c(t)[[ =

t
2
+ 1 ¸ si [[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[ =

t
2
+ 2.
Prin urmare, elementele triedrului lui Frénet sunt
T(t) =
1
[[ ˙ c(t)[[
˙ c(t) =
1

t
2
+ 1
(−sint, cos t, t),
B(t) =
1
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
[ ˙ c(t) ¨ c(t)] =
1

t
2
+ 2
(cos t +t sint, sint −t cos t, 1),
N(t) = B(t) T(t) =
=
1

t
2
+ 1

1

t
2
+ 2

t sint −(t
2
+ 1) cos t, −t cos t −(t
2
+ 1) sint, 1

iar curbura ¸ si torsiunea curbei C = Imc au expresiile
k(t) =
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
[[ ˙ c(t)[[
3
=

t
2
+ 2
(t
2
+ 1)

t
2
+ 1
¸ si τ(t) =
( ˙ c(t), ¨ c(t),
...
c (t))
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
2
=
t
t
2
+ 2
.
11.4. Schimb˘ari de parametru. Orientarea unei curbe în spa¸tiu
Fie c : I ⊂ R →R
3
o parametrizare regulat˘ a, definit˘ a prin
c(t) = (x(t), y(t), z(t)),
¸si fie curba în spa¸tiu C = Imc.
11.4. SCHIMB
˘
ARI DE PARAMETRU. ORIENTAREA UNEI CURBE îN SPA¸ TIU 223
Diii:i¸ 1i\ 11.4.1. Orice func¸ tie
t : I ⊂ R →J ⊂ R, t →t(t),
unde J este un interval real, care este derivabil˘a, bijectiv˘a ¸ si cu inversa
t : J ⊂ R →I ⊂ R, t →t(t),
derivabil˘a se nume¸ ste schimbare de parametru a curbei C = Imc iar parame-
trizarea regulat˘a
c : J ⊂ R →R
3
, c(t) = c(t(t)),
se nume¸ ste reparametrizare a curbei C = Imc.
Oiºin\\¸ 1i\ 11.4.1. Dac˘a t = t(t) este o schimbare de parametru pentru curba
în spa¸ tiu C = Imc, atunci urm˘atoarea egalitate este adev˘arat˘a
dt
dt

dt
dt
= 1 ⇔
dt
dt
=
1
dt
dt
.
1ioni:\ 11.4.1. Dac˘a curba în spa¸tiu C = Imc verific˘a rela¸tia
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[ = 0, ∀ t ∈ I,
¸ si dac˘a t = t(t) este o schimbare de parametru pentru curba în spa¸ tiu C = Imc,
atunci urm˘atoarele formule de invarian¸t˘a sunt adev˘arate:
C = Imc = Imc = C,
T(t) = ±T(t), N(t) = N(t), B(t) = ±B(t),
k(t) = k(t), τ(t) = τ(t), v(t) = ±v(t)
dt
dt
¸ si

dT
dt
= k(t) v(t) N(t)
dN
dt
= −k(t) v(t) T(t) +τ(t) v(t) B(t)
dB
dt
= −τ(t) v(t) N(t),
unde semnul ” + ” apare dac˘a
dt
dt
> 0 iar semnul ” −” apare dac˘a
dt
dt
< 0.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Formulele de mai sus se deduc imediat din rela¸tiile de derivare
a func¸tiilor compuse, ¸si anume
.
c(t) = ˙ c(t)
dt
dt
,
..
c(t) = ¨ c(t)

dt
dt

2
+ ˙ c(t)
d
2
t
dt
2
.
¸si
...
c (t) =
...
c (t)

dt
dt

3
+ 3¨ c(t)
dt
dt

d
2
t
dt
2
+ ˙ c(t)
d
3
t
dt
3
.

224 11. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Oiºin\\¸ 1i\ 11.4.2. Egalit˘a¸ tile din teorema precedent˘a ne sugereaz˘a c˘a curbele
în spa¸tiu pot fi privite ca curbe orientate (cu un sens de parcurs). Intuitiv
vorbind, putem aprecia c˘a orientarea unei curbe în spa¸ tiu c(t) este dat˘a de ori-
entarea geometric˘a a vectorului tangent ˙ c(t) ca vector liber legat în punctul c(t).
În acest context geometric, o schimbare de parametru t = t(t) a curbei în spa¸ tiu
C = Imc p˘astreaz˘a orientarea curbei C dac˘a
dt
dt
> 0
¸ si inverseaz˘a orientarea curbei C dac˘a
dt
dt
< 0.
Lxi:ii·i 11.4.1. Fie elicea circular˘a C = Imc, unde
c : R →R
3
, c(t) = (2 cos t, 2 sint, t).
Func¸ tia
t : R →(−∞, 0), t(t) = −e
t
,
este o schimbare de parametru a curbei C = Imc, având inversa
t : (−∞, 0) →R, t(t) = ln(−t).
În acest context, reparametrizarea curbei C = Imc este dat˘a de
c : (−∞, 0) →R
3
, c(t) =

2 cos(ln(−t)), 2 sin(ln(−t)), ln(−t

).
Este important de subliniat c˘a avem adev˘arat˘a egalitatea
C = Imc = Imc = C.
Deoarece
dt
dt
=
1
t
< 0, ∀ t ∈ (−∞, 0),
rezult˘a c˘a schimbarea de parametru t(t) = −e
t
inverseaz˘a orientarea curbei C de-
terminat˘a de orientarea geometric˘a a vectorului tangent
˙ c(t) = (−2 sint, 2 cos t, 1).
Lxi:ii·i 11.4.2. S˘a se calculeze curbura ¸ si torsiunea într-un punct arbitrar
al curbei lui ¸ Ti¸teica
C :

xyz = 1
x = y
2
.
Deoarece curbura ¸ si torsiunea unei curbe în spa¸ tiu nu depind de parametrizarea
regulat˘a aleas˘a, subliniem c˘a o parametrizare regulat˘a a curbei lui ¸ Ti¸teica este dat˘a
de
c : R`¦0¦ →R
3
,
unde
c(t) =

t
2
, t, t
−3

,
adic˘a avem
C = Imc.
Prin deriv˘ari succesive ob¸ tinem
˙ c(t) = (2t, 1, −3t
−4
), ¨ c(t) = (2, 0, 12t
−5
) ¸ si
...
c (t) = (0, 0, −60t
−6
).
11.5. LUNGIMEA UNEI CURBE îN SPA¸ TIU. PARAMETRIZAREA CANONIC
˘
A 225
Produsul vectorial între vectorii ˙ c(t) ¸ si ¨ c(t) este
˙ c(t) ¨ c(t) =

i j k
2t 1 −3t
−4
2 0 12t
−5

≡ (12t
−5
, −30t
−4
, −2)
iar produsul mixt între vectorii ˙ c(t), ¨ c(t) ¸ si
...
c (t) este
( ˙ c(t), ¨ c(t),
...
c (t)) =

2t 1 −3t
−4
2 0 12t
−5
0 0 −60t
−6

= 120t
−6
.
Normele vectorilor ˙ c(t) ¸ si ˙ c(t) ¨ c(t) sunt
[[ ˙ c(t)[[ =

9t
−8
+ 1 + 4t
2
¸ si [[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[ =

144t
−10
+ 900t
−8
+ 4.
Prin urmare, curbura ¸ si torsiunea curbei lui ¸ Ti¸ teica C = Imc sunt
k(t) =
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
[[ ˙ c(t)[[
3
=

144t
−10
+ 900t
−8
+ 4
(9t
−8
+ 1 + 4t
2
)

9t
−8
+ 1 + 4t
2
¸ si
τ(t) =
( ˙ c(t), ¨ c(t),
...
c (t))
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
2
=
120t
−6
144t
−10
+ 900t
−8
+ 4
.
11.5. Lungimea unei curbe în spa¸tiu. Parametrizarea canonic˘a
S˘ a consider˘ am c˘ a C = Imc, unde
c : [a, b] ⊂ R →R
3
, c(t) = (x(t), y(t), z(t)), a < b,
este o curb˘ a parametrizat˘ a regulat˘ a în spa¸tiu.
Diii:i¸ 1i\ 11.5.1. Lungimea curbei C = Imc este definit˘a prin formula
L(C) =

b
a
[[ ˙ c(t)[[dt =

b
a

(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
dt > 0.
Oiºin\\¸ 1i\ 11.5.1. Defini¸ tia de mai sus este consistent˘a din punct de vedere
geometric deoarece dac˘a împ˘ar¸ tim curba în spa¸ tiu C = Imc în arce de curb˘a sufi-
cient de mici, atunci putem aproxima lungimea acestor arce de curb˘a cu lungimea
segmentelor de dreapt˘a pe care le subântind. Evident, lungimea curbei C = Imc se
ob¸ tine adunând lungimile acestor segmente de dreapt˘a ¸ si aplicând sumei un procedeu
la limit˘a ca la integrale care ne conduce la formula de mai sus.
Oiºin\\¸ 1i\ 11.5.2. Dac˘a t = t(t) este o schimbare de parametru pentru curba
în spa¸ tiu C = Imc, atunci
L(C) = L(C),
adic˘a lungimea unei curbe în spa¸ tiu nu depinde nici de parametrizare nici de ori-
entare.
Lxi:ii·i 11.5.1. S˘a se calculeze lungimea curbei în spa¸ tiu C = Imc, unde
c : [0, 2π] →R
3
, c(t) =

t cos t, t sint,
t
2
2

.
Vectorul tangent într-un punct arbitrar al curbei C = Imc este
˙ c(t) = (cos t −t sint, sint +t cos t, t)
226 11. CURBE ÎN SPA¸ TIU
iar norma acestui vector (viteza) este
v(t) = [[ ˙ c(t)[[ =

2t
2
+ 1, ∀ t ∈ [0, 2π].
În concluzie, lungimea curbei C = Imc este
L(C) =


0

2t
2
+ 1dt =

2
4
ln

t +

t
2
+
1
2


0
+
t

2t
2
+ 1
2


0
=
=

2
4
ln

2π +


2
+
1
2

+

2
8
ln2 +



2
+ 1
2
.
1ioni:\ 11.5.1. Dac˘a L > 0 este lungimea curbei în spa¸ tiu C = Imc, atunci
func¸ tia
s : [a, b] →[0, L], s(t)
def
=

t
a
[[ ˙ c(σ)[[dσ,
este o schimbare de parametru pentru curba C = Imc având proprietatea c˘a
[[
.
˜ c(s)[[ = 1, ∀ s ∈ [0, L],
unde
¯c : [0, L] →R
3
, ¯c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s)), z(t(s))).
Di:o:º)n\¸ 1ii. Din defini¸tia integralei definite deducem c˘ a func¸tia
s(t) =

t
a
[[ ˙ c(σ)[[dσ
este derivabil˘ a ¸si, mai mult, avem
ds
dt
= [[ ˙ c(t)[[ = 0, ∀ t ∈ [a, b].
Atunci, conform teoremei func¸tiei inverse din analiza matematic˘ a, rezult˘ a c˘ a func¸tia
s = s(t)
este inversabil˘ a iar inversa ei
t = t(s)
verific˘ a rela¸tia
dt
ds
=
1
[[ ˙ c(t(s))[[
= 0, ∀ s ∈ [0, L].
În concluzie, func¸tia s = s(t) este o schimbare de parametru, adic˘ a aplica¸tia
¯c : [0, L] →R
3
, ¯c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s)), z(t(s))),
este o reparametrizare a curbei C = Imc. Prin urmare, avem
¯
C = Im¯c = Imc = C.
Folosind acum regula de derivare a func¸tiilor compuse, deducem c˘ a
.
˜ c(s) = ˙ c(t(s))
dt
ds
⇒[[
.
˜ c(s)[[ = [[ ˙ c(t(s))[[
1
[[ ˙ c(t(s))[[
= 1, ∀ s ∈ [0, L]

11.5. LUNGIMEA UNEI CURBE îN SPA¸ TIU. PARAMETRIZAREA CANONIC
˘
A 227
Diii:i¸ 1i\ 11.5.2. Parametrul s din teorema precedent˘a se nume¸ ste para-
metrul canonic sau parametrul lungime de arc al curbei C = Imc iar repara-
metrizarea curbei C = Imc dat˘a de
¯c : [0, L] →R
3
, ¯c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s)), z(t(s))),
se nume¸ ste parametrizarea canonic˘a a curbei în spa¸ tiu C = Imc.
Oiºin\\¸ 1i\ 11.5.3. Parametrizarea canonic˘a a curbei C = Imc p˘astreaz˘a ori-
entarea curbei C deoarece
dt
ds
=
1
[[ ˙ c(t(s))[[
> 0, ∀ s ∈ [0, L].
Oiºin\\¸ 1i\ 11.5.4. Condi¸tia suplimentar˘a
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[ = 0, ∀ t ∈ [a, b],
care determin˘a existen¸ ta elementelor B(t), N(t) ¸ si τ(t), este echivalent˘a cu condi¸ tia
[[
..
˜ c(s)[[ > 0, ∀ s ∈ [0, L].
În consecin¸ t˘a, condi¸ tia
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[ = 0, ∀ t ∈ [a, b],
este echivalent˘a cu condi¸ tia
[[
..
˜ c(s)[[ = 0, ∀ s ∈ [0, L].
Aceast˘a ultim˘a condi¸tie este echivalent˘a cu condi¸ tia
..
˜ c(s) = 0, ∀ s ∈ [0, L],
care implic˘a
¯c(s) = (ls +x
0
, ms +y
0
, ns +z
0
), ∀ s ∈ [0, L],
unde l, m, n, x
0
, y
0
, z
0
∈ R, l
2
+m
2
+n
2
= 0, adic˘a curba C = Imc este un segment
din dreapta
D :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
.
Oiºin\\¸ 1i\ 11.5.5. Proprietatea fundamental˘a a unei curbe în spa¸ tiu
¯
C =
Im¯c, parametrizat˘a canonic prin
¯c(s) = (¯ x(s), ¯ y(s), ¯ z(s)), ∀ s ∈ [0, L],
este c˘a
[[
.
˜ c(s)[[ = 1, ∀ s ∈ [0, L].
Din acest motiv, curbele în spa¸ tiu parametrizate canonic se mai numesc ¸ si curbe
de vitez˘a unu.
Oiºin\\¸ 1i\ 11.5.6. Teorema precedent˘a ne arat˘a c˘a teoretic orice curb˘a para-
metrizat˘a regulat˘a în spa¸tiu poate fi reparametrizat˘a canonic. Practic îns˘a g˘asirea
parametrului canonic s este adesea foarte dificil˘a, chiar imposibil˘a, deoarece inte-
grala care define¸ ste parametrul canonic conduce la func¸ tii de s(t) extrem de com-
plicate, func¸ tii care nu pot fi u¸ sor inversate.
228 11. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Lxi:ii·i 11.5.2. S˘a se reparametrizeze prin lungimea de arc elicea circular˘a
C = Imc,
unde
c : [0, 2π] →R
3
, c(t) = (a cos t, asint, bt), a > 0, b = 0.
Prin derivare, ob¸ tinem
˙ c(t) = (−a sint, a cos t, b), ∀ t ∈ [0, 2π].
Norma vectorului vitez˘a este
[[ ˙ c(t)[[ =

a
2
+b
2
, ∀ t ∈ [0, 2π].
Atunci, parametrul lungime de arc este
s(t) =

t
0

a
2
+b
2
dσ = t

a
2
+b
2
, ∀ t ∈ [0, 2π].
iar inversul parametrului canonic este
t(s) =
s

a
2
+b
2
, ∀ s ∈ [0, 2π

a
2
+b
2
].
În concluzie, reparametrizarea canonic˘a a elicei circulare C = Imc este dat˘a de
¯c : [0, 2π

a
2
+b
2
] →R
3
,
¯c(s) = c(t(s)) =

a cos
s

a
2
+b
2
, a sin
s

a
2
+b
2
,
b

a
2
+b
2
s

.
Cu alte cuvinte, avem
¯
C = Im¯c = Imc = C
¸ si
[[
.
˜ c(s)[[ = 1, ∀ s ∈ [0, 2π

a
2
+b
2
].
11.6. Interpret˘ ari geometrice ale curburii ¸si torsiunii
Deoarece orice curb˘ a parametrizat˘ a regulat˘ a în spa¸tiu poate fi reparametrizat˘ a
prin lungimea de arc, s˘ a presupunem c˘ a C = Imc, unde
c : [0, L] →R
3
, c(s) = (x(s), y(s), z(s)),
este o curb˘ a în spa¸tiu parametrizat˘ a canonic, diferit˘ a de un segment de dreapt˘ a.
Atunci, rezult˘ a c˘ a avem
v(s) = [[ ˙ c(s)[[ = 1 ⇔(x

(s))
2
+ (y

(s))
2
+ (z

(s))
2
= 1, ∀ s ∈ [0, L],
¸si
[[¨ c(s)[[ > 0, ∀ s ∈ [0, L].
În acest context, ¸tinând seama de formulele de invarian¸t˘ a demonstrate anterior
¸si alegând o orientare convenabil˘ a a curbei în spa¸tiu C = Imc, expresiile elementelor
triedrului lui Frénet, expresia curburii, expresia torsiunii, precum ¸si formulele lui
Frénet, se simplific˘ a dup˘ a cum urmeaz˘ a:
T(s) = ˙ c(s), N(s) =
1
[[¨ c(s)[[
¨ c(s), B(s) = T(s) N(s),
k(s) = [[¨ c(s)[[, τ(s) =
( ˙ c(s), ¨ c(s),
...
c (s))
[[¨ c(s)[[
2
11.6. INTERPRET
˘
ARI GEOMETRICE ALE CURBURII ¸ SI TORSIUNII 229
¸si

dT
ds
= k(s) N(s)
dN
ds
= −k(s) T(s) +τ(s) B(s)
dB
ds
= −τ(s) N(s).
1ioni:\ 11.6.1. O curb˘a în spa¸ tiu are imaginea inclus˘a într-un plan dac˘a ¸ si
numai dac˘a are torsiunea nul˘a în fiecare punct al ei.
Di:o:º)n\¸ 1ii. ” ⇒ ” S˘ a consider˘ am c˘ a C = Imc, unde c : [a, b] ⊂ R →R
3
,
este o curb˘ a în spa¸tiu, nu neap˘ arat parametrizat˘ a canonic, ¸si s˘ a presupunem c˘ a ea
este inclus˘ a într-un plan care trece prin punctul C
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si care are un vector
normal constant n = 0. Atunci, avem adev˘ arat˘ a rela¸tia

c(t) −C
0
, n

= 0, ∀ t ∈ [a, b],
unde C
0
este vectorul de pozi¸tie al punctului C
0
(x
0
, y
0
, z
0
). Prin derivare deducem
c˘ a
' ˙ c(t), n` = '¨ c(t), n` = '
...
c (t), n` = 0, ∀ t ∈ [a, b],
adic˘ a vectorii ˙ c(t), ¨ c(t) ¸si
...
c (t) sunt coplanari. În concluzie, ob¸tinem
( ˙ c(t), ¨ c(t),
...
c (t)) = 0, ∀ t ∈ [a, b],
adic˘ a
τ(t) = 0, ∀ t ∈ [a, b].
” ⇐” S˘ a presupunem c˘ a C = Imc, unde
c : [0, L] →R
3
, s →c(s) = (x(s), y(s), z(s)),
este o curb˘ a în spa¸tiu parametrizat˘ a canonic, care verific˘ a rela¸tia
τ(s) = 0, ∀ s ∈ [0, L].
Atunci, din formulele lui Frénet deducem imediat c˘ a
dB
ds
= 0, ∀ s ∈ [0, L],
adic˘ a exist˘ a un vector constant nenul n ∈ V
3
astfel încât
B(s) = n, ∀ s ∈ [0, L].
Fie func¸tia derivabil˘ a f : [0, L] →R definit˘ a prin
f(s) = 'c(s) −c(0), n` .
Prin derivare deducem c˘ a
f

(s) = 'T(s), n` = 0, ∀ s ∈ [0, L],
adic˘ a
f(s) = f(0) = 0, ∀ s ∈ [0, L].
Cu alte cuvinte, avem
'c(s) −c(0), n` = 0, ∀ s ∈ [0, L].
În concluzie, dac˘ a c(0) = (x
0
, y
0
, z
0
) ¸si n = (A, B, C), atunci ob¸tinem
A [x(s) −x
0
] +B [y(s) −y
0
] +C [z(s) −z
0
] = 0, ∀ s ∈ [0, L],
230 11. CURBE ÎN SPA¸ TIU
adic˘ a curba C = Imc este inclus˘ a într-un plan care trece prin punctul C
0
(x
0
, y
0
, z
0
)
¸si care are vectorul normal n = 0.
1ioni:\ 11.6.2. O curb˘a în spa¸ tiu are imaginea inclus˘a într-un cerc de raz˘a
r > 0 dac˘a ¸ si numai dac˘a are torsiunea nul˘a ¸ si curbura constant˘a k(s) = 1/r în
fiecare punct al ei.
Di:o:º)n\¸ 1ii. ” ⇐” S˘ a presupunem c˘ a C = Imc, unde
c : [0, L] →R
3
, s →c(s) = (x(s), y(s), z(s)),
este o curb˘ a în spa¸tiu parametrizat˘ a canonic, care verific˘ a rela¸tiile
τ(s) = 0, ∀ s ∈ [0, L],
¸si
k(s) =
1
r
, ∀ s ∈ [0, L].
Atunci, din teorema anterioar˘ a rezult˘ a c˘ a curba C are imaginea inclus˘ a într-un
plan. S˘ a consider˘ am curba
¯c(s) = c(s) +r N(s), ∀ s ∈ [0, L].
Prin derivare ¸si utilizând formulele lui Frénet, g˘ asim
.
˜ c(s) = ˙ c(s) +r
dN
ds
= T(s) +r


1
r
T(s)

= 0, ∀ s ∈ [0, L],
adic˘ a exist˘ a un vector constant C
0
∈ V
3
astfel încât
¯c(s) = c(s) +r N(s) = C
0
, ∀ s ∈ [0, L].
În concluzie, avem

c(s) −C
0

2
= [[−rN(s)[[
2
= r
2
, ∀ s ∈ [0, L],
adic˘ a curba C = Imc este inclus˘ a în cercul centrat în punctul C
0
¸si de raz˘ a r > 0,
unde vectorul de pozi¸tie al punctului C
0
este vectorul C
0
.
” ⇒” S˘ a consider˘ am c˘ a curba în spa¸tiu C = Imc, unde c(s) este parametrizarea
canonic˘ a, este inclus˘ a într-un cerc centrat în punctul C
0
¸si de raz˘ a r > 0. Atunci,
pe de o parte, deoarece cercul este o curb˘ a plan˘ a, deducem c˘ a
τ(s) = 0, ∀ s ∈ [0, L].
Pe de alt˘ a parte, ¸tinând cont de propriet˘ a¸tile geometrice ale cercului pe care fix˘ am
o orientare convenabil˘ a, deducem c˘ a
N(s) =
1
r

C
0
−c(s)

, ∀ s ∈ [0, L],
unde vectorul C
0
este vectorul de pozi¸tie al punctului C
0
. Utilizând formulele lui
Frénet, g˘ asim
dN
ds
= −
1
r
T(s) = −k(s) T(s), ∀ s ∈ [0, L],
adic˘ a
k(s) =
1
r
, ∀ s ∈ [0, L].

11.6. INTERPRET
˘
ARI GEOMETRICE ALE CURBURII ¸ SI TORSIUNII 231
1ioni:\ 11.6.3. O curb˘a în spa¸ tiu are imaginea inclus˘a într-o elice circu-
lar˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a are torsiunea constant˘a nenul˘a τ(s) = τ = 0 ¸ si curbura
constant˘a k(s) = k > 0 în fiecare punct al ei.
Di:o:º)n\¸ 1ii. ” ⇒” S˘ a consider˘ am elicea circular˘ a C = Imc, unde
c : R →R
3
, c(t) = (acos t, a sint, bt), a > 0, b = 0.
Prin deriv˘ ari succesive ob¸tinem
˙ c(t) = (−asint, a cos t, b), ¨ c(t) = (−a cos t, −a sint, 0) ¸si
...
c (t) = (a sint, −a cos t, 0).
Produsul vectorial între vectorii ˙ c(t) ¸si ¨ c(t) este
˙ c(t) ¨ c(t) =

i j k
−a sint a cos t b
−a cos t −asint 0

≡ (ab sint, −ab cos t, a
2
)
iar produsul mixt între vectorii ˙ c(t), ¨ c(t) ¸si
...
c (t) este
( ˙ c(t), ¨ c(t),
...
c (t)) =

−asint a cos t b
−a cos t −a sint 0
a sint −a cos t 0

= a
2
b.
Normele vectorilor ˙ c(t) ¸si ˙ c(t) ¨ c(t) sunt
[[ ˙ c(t)[[ =

a
2
+b
2
¸si [[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[ = a

a
2
+b
2
.
Prin urmare, curbura ¸si torsiunea elicei circulare C = Imc sunt
k(t) =
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
[[ ˙ c(t)[[
3
=
a
a
2
+b
2
> 0, ∀ t ∈ R,
¸si
τ(t) =
( ˙ c(t), ¨ c(t),
...
c (t))
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
2
=
b
a
2
+b
2
= 0, ∀ t ∈ R, .
” ⇐” S˘ a presupunem c˘ a C = Imc, unde
c : [0, L] →R
3
, s →c(s) = (x(s), y(s), z(s)),
este o curb˘ a în spa¸tiu parametrizat˘ a canonic, care verific˘ a rela¸tiile
τ(s) = τ = 0, ∀ s ∈ [0, L],
¸si
k(s) = k > 0, ∀ s ∈ [0, L].
Fie θ ∈ (0, π) astfel încât
cot θ =
τ
k
¸si fie vectorul
U(s) = T(s) cos θ +B(s) sinθ, ∀ s ∈ [0, L].
Prin derivare ¸si utilizând formulele lui Frénet, deducem c˘ a
dU
ds
=
dT
ds
cos θ +
dB
ds
sinθ = (k cos θ −τ sinθ) N(s) = 0, ∀ s ∈ [0, L],
adic˘ a exist˘ a un vector constant nenul U ∈ V
3
astfel încât
U(s) = U, ∀ s ∈ [0, L].
S˘ a consider˘ am acum func¸tia derivabil˘ a f : [0, L] →R definit˘ a prin
f(s) =

c(s) −c(0), U

.
232 11. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Prin derivare deducem c˘ a
f

(s) =

T(s), U

= cos θ, ∀ s ∈ [0, L],
adic˘ a, prin integrare, avem
f(s) = s cos θ +s
0
, ∀ s ∈ [0, L],
unde s
0
∈ R. Deoarece avem f(0) = 0, rezult˘ a c˘ a s
0
= 0, adic˘ a
f(s) = s cos θ, ∀ s ∈ [0, L],
Cu alte cuvinte, avem

c(s) −c(0), U

= s cos θ, ∀ s ∈ [0, L].
¸ Tinând cont de faptul c˘ a

U

2
=

U, U

= 1,
rela¸tia de mai sus este echivalent˘ a cu rela¸tia

c(s) −c(0) −s cos θ U, U

= 0, ∀ s ∈ [0, L].
Aceasta înseamn˘ a c˘ a curba în spa¸tiu
¯
C = Im¯c, unde
¯c(s) = c(s) −c(0) −s cos θ U, ∀ s ∈ [0, L],
este situat˘ a în planul care trece prin originea O(0, 0, 0) ¸si are direc¸tia normal˘ a dat˘ a
de versorul constant U, adic˘ a avem
¯τ(s) = 0, ∀ s ∈ [0, L].
În acela¸si timp, prin deriv˘ ari succesive ¸si folosind formulele lui Frénet, g˘ asim
.
˜ c(s) = T(s) −cos θ U ¸si
..
˜ c(s) = k N(s).
Produsul vectorial al vectorilor
.
˜ c(s) ¸si
..
˜ c(s) este
.
˜ c(s)
..
˜ c(s) =

T(s) −cos θ U

[k N(s)] = k sinθ U
iar normele vectorilor
.
˜ c(s) ¸si
.
˜ c(s)
..
˜ c(s) sunt

.
˜ c(s)

= sinθ ¸si

.
˜ c(s)
..
˜ c(s)

= k sinθ.
Prin urmare, curbura curbei în spa¸tiu
¯
C = Im¯c este constant˘ a
¯
k(s) =

.
˜ c(s)
..
˜ c(s)

.
˜ c(s)

3
=
k
sin
2
θ
> 0, ∀ s ∈ [0, L].
În concluzie, curba în spa¸tiu
¯
C = Im¯c este inclus˘ a într-un cerc centrat într-un
punct arbitrar C
0
¸si de raz˘ a
r =
sin
2
θ
k
,
cerc situat în planul care trece prin originea O(0, 0, 0) ¸si are direc¸tia normal˘ a dat˘ a
de versorul constant U.
În final, pentru simplificare, putem presupune, f˘ ar˘ a a restrânge generalitatea
problemei (efectu˘ am eventual o transla¸tie ¸si o rota¸tie în spa¸tiu), c˘ a
C
0
= c(0) = (0, 0, 0) ¸si U = k.
11.6. INTERPRET
˘
ARI GEOMETRICE ALE CURBURII ¸ SI TORSIUNII 233
În acest context geometric, cercul de raz˘ a
r =
sin
2
θ
k
,
situat în planul xOy, având centrul în originea O(0, 0, 0) ¸si având o parametrizare
de vitez˘ a constant˘ a
¯ v(s) =

.
˜ c(s)

= sinθ,
este definit de parametrizarea regulat˘ a
¯c(s) =

sin
2
θ
k
cos

k s
sinθ

,
sin
2
θ
k
sin

k s
sinθ

, 0

, ∀ s ∈ [0, L].
¸ Tinând cont de faptul c˘ a
¯c(s) = c(s) −s cos θ k, ∀ s ∈ [0, L],
deducem c˘ a
c(s) =

sin
2
θ
k
cos

k s
sinθ

,
sin
2
θ
k
sin

k s
sinθ

, s cos θ

, ∀ s ∈ [0, L].
Deoarece
cos θ =
τ

k
2

2
¸si sinθ =
k

k
2

2
,
ob¸tinem
c(s) =

k
k
2

2
cos

s

k
2

2

,
k
k
2

2
sin

s

k
2

2

,
τ

k
2

2
s

.
Cu alte cuvinte, notând
a =
k
k
2

2
> 0 ¸si b =
τ
k
2

2
= 0,
rezult˘ a c˘ a curba C = Imc este inclus˘ a în elicea circular˘ a parametrizat˘ a canonic,
definit˘ a prin
c(s) =

a cos
s

a
2
+b
2
, a sin
s

a
2
+b
2
,
b

a
2
+b
2
s

, ∀ s ∈ R.

CAPITOLUL 12
SUPRAFE¸ TE
În acest capitol vom defini riguros suprafe¸ tele în spa¸tiul punctual euclidian
E
3
¸si vom studia principalele propriet˘ a¸ti geometrice ale acestora. Totodat˘ a vom
scoate în eviden¸t˘ a ni¸ste m˘ arimi scalare (curbur˘a total˘a, curbur˘a medie ¸si curburi
principale) care ne vor da informa¸tii asupra formei unei suprafe¸te. Pe parcursul
acestui capitol, prin aplica¸tie diferen¸tiabil˘ a vom în¸telege o aplica¸ tie neted˘a, adic˘ a
o aplica¸tie diferen¸tiabil˘ a de o infinitate de ori pe un domeniu deschis, convenabil
ales, în sensul c˘ a acesta este inclus în domeniile de defini¸tie ale aplica¸tiei studiate
¸si derivatelor acesteia.
12.1. Defini¸tii ¸si exemple
Diii:i¸ 1i\ 12.1.1. O aplica¸ tie injectiv˘a ¸ si diferen¸tiabil˘a
r : D ⊆ R
2
→R
3
,
unde D este un domeniu deschis, definit˘a prin
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)), ∀ (u, v) ∈ D,
unde
rang

¸
¸
∂x
∂u
∂y
∂u
∂z
∂u
∂x
∂v
∂y
∂v
∂z
∂v
¸

= 2, ∀ (u, v) ∈ D,
se nume¸ ste hart˘a (de coordonate).
Oiºin\\¸ 1i\ 12.1.1. Condi¸tia de regularitate
rang

¸
¸
∂x
∂u
∂y
∂u
∂z
∂u
∂x
∂v
∂y
∂v
∂z
∂v
¸

= 2, ∀ (u, v) ∈ D,
este echivalent˘a cu condi¸ tia
r
u
r
v
= 0, ∀ (u, v) ∈ D,
unde
r
u
=

∂x
∂u
,
∂y
∂u
,
∂z
∂u

¸ si r
v
=

∂x
∂v
,
∂y
∂v
,
∂z
∂v

.
Diii:i¸ 1i\ 12.1.2. O hart˘a
r : D ⊆ R
2
→R
3
cu proprietatea c˘a inversa ei pe imagine
r
−1
: r(D) ⊆ R
3
→D ⊆ R
2
este diferen¸ tiabil˘a se nume¸ ste hart˘a proprie.
235
236 12. SUPRAFE¸ TE
Diii:i¸ 1i\ 12.1.3. Mul¸ timea de puncte din spa¸tiu
Imr
not
= r(D)
not
= ¦P(x(u, v), y(u, v), z(u, v)) [ (u, v) ∈ D¦ ⊆ E
3
,
care reprezint˘a imaginea h˘ar¸ tii proprii r(u, v), se nume¸ ste suprafa¸t˘a parame-
trizat˘a simpl˘a.
Suprafa¸ta parametrizat˘ a simpl˘ a Σ = Imr = r(D)
Diii:i¸ 1i\ 12.1.4. O mul¸ time nevid˘a Σ de puncte din spa¸tiu cu proprietatea c˘a
pentru fiecare punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Σ exist˘a în R
3
o vecin˘atate V a punctului M
0
¸ si exist˘a o hart˘a proprie
r : D ⊆ R
2
→R
3
astfel încât
Σ∩ V = Imr
se nume¸ ste suprafa¸t˘a.
Oiºin\\¸ 1i\ 12.1.2. Intuitiv vorbind, o mul¸time nevid˘a Σ de puncte din spa¸ tiu
este o suprafa¸ t˘a dac˘a într-o vecin˘atate suficient de mic˘a a fiec˘arui punct M
0
∈ Σ
suprafa¸ta poate fi identificat˘a cu o por¸ tiune dintr-un plan.
Oiºin\\¸ 1i\ 12.1.3. Este evident c˘a orice suprafa¸ t˘a parametrizat˘a simpl˘a este
o suprafa¸t˘a.
Lxi:ii·i 12.1.1. Fie aplica¸ tia injectiv˘a ¸ si diferen¸ tiabil˘a
r : D = R
2
→R
3
definit˘a prin
r(u, v) = (u, v, uv).
Prin deriv˘ari par¸tiale ob¸tinem
r
u
= (1, 0, v) ¸ si r
v
= (0, 1, u).
Prin urmare, avem condi¸ tia de regularitate
r
u
r
v
=

i j k
1 0 v
0 1 u

= −vi −uj +k = 0, ∀ (u, v) ∈ R
2
.
Deoarece inversa pe imagine a aplica¸ tiei r, definit˘a prin
r
−1
: r(D) ⊂ R
3
→R
2
, r
−1
(x, y, z) = (x, y),
unde z = xy, este diferen¸tiabil˘a, rezult˘a c˘a aplica¸ tia diferen¸ tiabil˘a r este o hart˘a
proprie.
12.1. DEFINI ¸ TII ¸ SI EXEMPLE 237
Imaginea h˘ar¸tii proprii r este mul¸ timea de puncte
Imr = r (D) = ¦P(x, y, z) [ xy −z = 0¦
¸ si deci Imr = r(D) este o suprafa¸ t˘a parametrizat˘a simpl˘a. Cu alte cuvinte, cuadrica
definit˘a de ecua¸ tia
Σ : xy −z = 0
este o suprafa¸ t˘a. Prin reducere la forma canonic˘a deducem c˘a cuadrica Σ este un
paraboloid hiperbolic.
Lxi:ii·i 12.1.2. Fie aplica¸ tia injectiv˘a ¸ si diferen¸ tiabil˘a
r : D = (−π, π) (0, 1) ⊂ R
2
→R
3
definit˘a prin
r(u, v) = (sinu, sin2u, v).
Prin deriv˘ari par¸tiale ob¸tinem
r
u
= (cos u, 2 cos 2u, 0) ¸ si r
v
= (0, 0, 1).
Prin urmare, avem condi¸ tia de regularitate
r
u
r
v
=

i j k
cos u 2 cos 2u 0
0 0 1

= 2 cos 2ui −cos uj = 0, ∀ (u, v) ∈ D.
Deoarece inversa pe imagine a aplica¸ tiei r este definit˘a prin
r
−1
: r(D) ⊂ R
3
→R
2
,
r
−1
(x, y, z) =

(−π −arcsinx, z) ptr. x < 0 ¸ si y > 0 ¸ si 4x
4
−4x
2
+y
2
= 0
(0, z) ptr. x = y = 0
(arcsinx, z) ptr. x = 0 ¸ si y/x ≥ 0 ¸ si 4x
4
−4x
2
+y
2
= 0
(π −arcsinx, z) ptr. x > 0 ¸ si y < 0 ¸ si 4x
4
−4x
2
+y
2
= 0,
unde z ∈ (0, 1), deducem c˘a aplica¸tia r
−1
nu este diferen¸ tiabil˘a în punctele (0, 0, z).
În concluzie, mul¸ timea de puncte din spa¸ tiu M = Imr = r(D) nu este o
suprafa¸t˘a parametrizat˘a simpl˘a.
Mul¸ timea de puncte M = Imr = r(D)
Mai mult, deoarece în vecin˘atatea oric˘arui punct de pe axa Oz mul¸timea de
puncte M = Imr = r(D) nu poate fi privit˘a ca imaginea unei h˘ar¸ti proprii locale,
ea sem˘anând într-o asemenea vecin˘atate cu intersec¸tia a dou˘a plane, rezult˘a c˘a, de
fapt, mul¸ timea de puncte M = Imr = r(D) nu este o suprafa¸ t˘a.
Lxi:ii·i 12.1.3. S˘a consider˘am sfera centrat˘a în originea O(0, 0, 0) ¸ si de
raz˘a r = 1 având ecua¸ tia
Σ : x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0.
238 12. SUPRAFE¸ TE
Fie aplica¸ tia injectiv˘a ¸ si diferen¸ tiabil˘a
r : D ⊂ R
2
→R
3
,
unde
D = ¦(u, v) [ u
2
+v
2
< 1¦,
definit˘a prin
r(u, v) = (u, v,

1 −u
2
−v
2
).
Prin deriv˘ari par¸ tiale ob¸ tinem
r
u
=

1, 0, −
u

1 −u
2
−v
2

¸ si r
v
=

0, 1, −
v

1 −u
2
−v
2

.
Prin urmare, avem condi¸ tia de regularitate
r
u
r
v
=

i j k
1 0 −
u

1 −u
2
−v
2
0 1 −
v

1 −u
2
−v
2

=
=
u

1 −u
2
−v
2
i +
v

1 −u
2
−v
2
j +k = 0, ∀ (u, v) ∈ D.
Deoarece inversa pe imagine a aplica¸ tiei r, definit˘a prin
r
−1
: r(D) ⊂ R
3
→R
2
, r
−1
(x, y, z) = (x, y),
unde x
2
+ y
2
+ z
2
− 1 = 0 ¸ si z > 0, este diferen¸ tiabil˘a, rezult˘a c˘a aplica¸ tia difer-
en¸ tiabil˘a r este o hart˘a proprie.
Imaginea Imr = r(D) a h˘ar¸ tii proprii r este emisfera nordic˘a a sferei Σ f˘ar˘a
cercul ecuatorial.
Parametrizarea emisferei nordice Imr = r(D)
Prin analogie, din simetriile sferei, deducem c˘a orice punct al sferei poate fi
privit ca apar¸ tinând unei emisfere parametrizate ca mai sus. În concluzie, sfera Σ
este o suprafa¸ t˘a.
Fie f : D ⊂ R
3
→ R, unde D este un domeniu deschis din R
3
, o func¸tie
diferen¸tiabil˘ a. Reamintim din analiza matematic˘ a faptul c˘ a pentru orice punct
P(x, y, z) ∈ D vectorul
grad(f)(P)
def
=

∂f
∂x
(P),
∂f
∂y
(P),
∂f
∂z
(P)

se nume¸ste gradientul func¸tiei f în punctul P(x, y, z).
12.1. DEFINI ¸ TII ¸ SI EXEMPLE 239
Diii:i¸ 1i\ 12.1.5. Un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ D care verific˘a rela¸tia
grad(f)(M
0
) = (0, 0, 0)
se nume¸ ste punct regulat al func¸ tiei f.
În acest context, putem demonstra urm˘ atorul rezultat:
1ioni:\ 12.1.1. Mul¸ timea de puncte din spa¸ tiu P(x, y, z) ∈ E
3
ale c˘aror
coordonate verific˘a rela¸tia
Σ : f(x, y, z) = 0,
unde
grad(f)(P) = (0, 0, 0), ∀ P ∈ Σ,
este o suprafa¸ t˘a.
Di:o:º)n\¸ 1ii. S˘ a consider˘ am c˘ a M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Σ este un punct arbitrar al
mul¸timii de puncte Σ (i. e. f(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 ¸si grad(f)(M
0
) = (0, 0, 0)). Deoarece
condi¸tia
grad(f)(M
0
) = (0, 0, 0)
este echivalent˘ a cu condi¸tia

∂f
∂x
(M
0
)

2
+

∂f
∂y
(M
0
)

2
+

∂f
∂z
(M
0
)

2
= 0,
s˘ a presupunem c˘ a
∂f
∂z
(M
0
) = 0.
În condi¸tiile de mai sus, conform teoremei func¸tiilor implicite din analiza matem-
atic˘ a aplicat˘ a func¸tiei f ¸si punctului M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), deducem c˘ a exist˘ a o vecin˘ atate
D a lui (x
0
, y
0
) în R
2
¸si exist˘ a o func¸tie diferen¸tiabil˘ a
ϕ : D ⊂ R
2
→R
cu propriet˘ a¸tile
ϕ(x
0
, y
0
) = z
0
, f(u, v, ϕ(u, v)) = 0 ¸si
∂f
∂z
(u, v, ϕ(u, v)) = 0, ∀ (u, v) ∈ D.
S˘ a consider˘ am acum aplica¸tia injectiv˘ a ¸si diferen¸tiabil˘ a
r : D ⊂ R
2
→R
3
definit˘ a prin
r(u, v) = (u, v, ϕ(u, v)),
a c˘ arei invers˘ a pe imagine
r
−1
: r(D) ⊂ R
3
→D, r
−1
(x, y, z) = (x, y),
unde z = ϕ(x, y), este diferen¸tiabil˘ a. Deoarece avem
rang

¸
¸
1 0
∂ϕ
∂u
0 1
∂ϕ
∂v
¸

= 2, ∀ (u, v) ∈ D,
deducem c˘ a aplica¸tia diferen¸tiabil˘ a r este o hart˘ a proprie. Mai mult, luând în R
3
o
vecin˘ atate convenabil˘ a V a punctului M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Σ, ob¸tinem c˘ a
Σ∩ V = Imr.
240 12. SUPRAFE¸ TE
În concluzie, deoarece punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Σ a fost ales arbitrar, rezult˘ a
c˘ a mul¸timea de puncte Σ este o suprafa¸t˘ a.
Diii:i¸ 1i\ 12.1.6. O suprafa¸t˘a definit˘a ca în teorema precedent˘a se nume¸ ste
suprafa¸t˘a definit˘a implicit.
Conoi\n·i 12.1.1. Orice cuadric˘a cu proprietatea c˘a nu con¸ tine nici un cen-
tru de simetrie (i. e. elipsoidul, în particular sfera, hiperboloidul cu o pânz˘a
sau dou˘a, paraboloidul eliptic sau hiperbolic, conul f˘ar˘a vârf, cilindrul
eliptic, în particular circular, cilindrul hiperbolic sau parabolic, reuniunea
de plane paralele ¸ si mul¸timea vid˘a) este o suprafa¸ t˘a.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie Σ o cuadric˘ a arbitrar˘ a care nu con¸tine nici un centru de
simetrie ¸si care este definit˘ a implicit de ecua¸tia
Σ : g(x, y, z) = 0,
unde
g(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz +
+2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
.
Vom demonstra prin reducere la absurd c˘ a

∂g
∂x
(P)

2
+

∂g
∂y
(P)

2
+

∂g
∂z
(P)

2
= 0, ∀ P(x, y, z) ∈ Σ.
S˘ a presupunem prin absurd c˘ a exist˘ a un punct din spa¸tiu M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) apar-
¸tinând cuadricei Σ care verific˘ a rela¸tia

∂g
∂x
(M
0
)

2
+

∂g
∂y
(M
0
)

2
+

∂g
∂z
(M
0
)

2
= 0.
Atunci, deducem imediat c˘ a

1
2
∂g
∂x
(M
0
) = a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
z
0
+a
14
= 0
1
2
∂g
∂y
(M
0
) = a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
z
0
+a
24
= 0
1
2
∂g
∂z
(M
0
) = a
13
x
0
+a
23
y
0
+a
33
z
0
+a
34
= 0,
adic˘ a punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un centru de simetrie al cuadricei Σ. Acest lucru se
afl˘ a în contradic¸tie cu ipoteza c˘ a cuadrica Σ nu con¸tine nici un centru de simetrie.
În concluzie, cuadrica Σ este o suprafa¸t˘ a.
Lxi:ii·i 12.1.4. Sfera de ecua¸ tie cartezian˘a implicit˘a
(S) : (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
−R
2
= 0,
unde R > 0, este o suprafa¸t˘a. O hart˘a în sfera (S) este determinat˘a de aplica¸ tia
diferen¸tiabil˘a
r : D = (0, 2π) (0, π) ⊂ R
2
→R
3
definit˘a prin
r(u, v) = (x
0
+Rcos usinv, y
0
+Rsinusinv, z
0
+Rcos v),
12.1. DEFINI ¸ TII ¸ SI EXEMPLE 241
deoarece Imr ⊂ (S). Deoarece inversa pe imagine a h˘ar¸ tii r este definit˘a prin
r
−1
: r(D) ⊂ R
3
→R
2
,
r
−1
(x, y, z) =

arccos
x −x
0

(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
, arccos
z −z
0
R

, y ≥ y
0

2π −arccos
x −x
0

(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
, arccos
z −z
0
R

, y < y
0
,
unde (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
−R
2
= 0, deducem c˘a aplica¸tia r
−1
nu este
diferen¸tiabil˘a în punctele (x, 0, z), unde (x−x
0
)
2
+(z −z
0
)
2
−R
2
= 0. Prin urmare,
harta r nu este o hart˘a proprie. Evident, restric¸ tia h˘ar¸tii r la unul din domeniile
D
1
= (0, π) (0, π) sau D
2
= (π, 2π) (0, π) devine o hart˘a proprie.
Lxi:ii·i 12.1.5. Elipsoidul de ecua¸ tie cartezian˘a implicit˘a
(E) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
−1 = 0,
unde a, b, c > 0, este o suprafa¸ t˘a. O hart˘a în elipsoidul (E) este determinat˘a de
aplica¸ tia diferen¸tiabil˘a
r : D = (0, 2π) (0, π) ⊂ R
2
→R
3
definit˘a prin
r(u, v) = (acos usinv, b sinusinv, c cos v),
deoarece Imr ⊂ (E).
Lxi:ii·i 12.1.6. Hiperboloidul cu o pânz˘a de ecua¸ tie cartezian˘a implicit˘a
(H
1
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
−1 = 0,
unde a, b, c > 0, este o suprafa¸t˘a. O hart˘a în hiperboloidul cu o pânz˘a (H
1
) este
determinat˘a de aplica¸ tia diferen¸tiabil˘a
r : D = R (0, 2π) ⊂ R
2
→R
3
definit˘a prin
r(u, v) = (acoshusinv, b coshucos v, c sinhu),
deoarece Imr ⊂ (H
1
).
Lxi:ii·i 12.1.7. Hiperboloidul cu dou˘a pânze de ecua¸ tie cartezian˘a implicit˘a
(H
2
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0,
unde a, b, c > 0, este o suprafa¸ t˘a. Ni¸ ste h˘ar¸ti în hiperboloidul cu dou˘a pânze (H
2
)
sunt determinate de aplica¸ tiile diferen¸ tiabile
r
1,2
: D = R(0, 2π) ⊂ R
2
→R
3
definite prin
r
1,2
(u, v) = (a sinhucos v, b sinhusinv, ±c coshu),
deoarece Imr
1
∪ Imr
2
⊂ (H
2
).
242 12. SUPRAFE¸ TE
Lxi:ii·i 12.1.8. Paraboloidul eliptic de ecua¸ tie cartezian˘a implicit˘a
(P
e
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
−z = 0,
unde a, b > 0, este o suprafa¸ t˘a. O hart˘a în paraboloidul eliptic (P
e
) este determinat˘a
de aplica¸ tia diferen¸ tiabil˘a
r : D = R (0, 2π) ⊂ R
2
→R
3
definit˘a prin
r(u, v) = (aucos v, businv, u
2
),
deoarece Imr ⊂ (P
e
).
Lxi:ii·i 12.1.9. Paraboloidul hiperbolic de ecua¸ tie cartezian˘a implicit˘a
(P
+
h
) :
x
2
a
2

y
2
b
2
−z = 0,
unde a, b > 0 ¸ si z ≥ 0, este o suprafa¸ t˘a. O hart˘a în paraboloidului hiperbolic (P
+
h
)
este determinat˘a de aplica¸ tia diferen¸ tiabil˘a
r : D = R
2
→R
3
definit˘a prin
r(u, v) = (aucoshv, businhv, u
2
),
deoarece Imr ⊂ (P
+
h
).
Lxi:ii·i 12.1.10. Conul de ecua¸tie cartezian˘a implicit˘a
(C

) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0,
unde a, b, c > 0 ¸ si z > 0, este o suprafa¸ t˘a. O hart˘a în conul (C

) este determinat˘a
de aplica¸ tia diferen¸ tiabil˘a
r : D = (0, ∞) (0, 2π) ⊂ R
2
→R
3
definit˘a prin
r(u, v) = (ausinv, bucos v, cu),
deoarece Imr ⊂ (C

).
Oiºin\\¸ 1i\ 12.1.4. Din cele descrise pân˘a acum deducem c˘a o suprafa¸t˘a
poate fi descris˘a în dou˘a feluri:
(1) parametric (ca imaginea unei h˘ar¸ ti proprii r : D ⊂ R
2
→R
3
);
(2) implicit (ca o mul¸ time de puncte regulate Σ : f(x, y, z) = 0).
Oiºin\\¸ 1i\ 12.1.5. Din punct de vedere teoretic, cu ajutorul teoremei func¸ti-
ilor implicite din analiza matematic˘a, orice suprafa¸t˘a definit˘a implicit poate fi para-
metrizat˘a local propriu, într-o vecin˘atate a fiec˘arui punct. Practic îns˘a, o astfel
de parametrizare local˘a proprie este dificil de exprimat în general. Pe cazuri partic-
ulare, prin artificii de calcul, pot fi g˘asite totu¸ si astfel de parametriz˘ari locale proprii
pentru suprafe¸ tele definite implicit (vezi exemplele de mai sus). Este important de
subliniat c˘a h˘ar¸ tile locale prezentate în exemplele anterioare nu sunt în mod necesar
ni¸ ste h˘ar¸ti proprii. Impunând îns˘a anumite restric¸ tii geometrice convenabile asupra
imaginilor lor Σ

= r(D), care se reduc la ni¸ ste restric¸ tii ale domeniului D (vezi
cazul sferei), ele devin ni¸ ste h˘ar¸ti proprii locale.
12.2. PLAN TANGENT ¸ SI DREAPT
˘
A NORMAL
˘
A 243
12.2. Plan tangent ¸si dreapt˘ a normal˘a
12.2.1. Suprafe¸te parametrizate. S˘ a consider˘ am c˘ a Σ = Imr, unde
r : D ⊆ R
2
→R
3
, r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
este o suprafa¸t˘ a parametrizat˘ a simpl˘ a ¸si s˘ a consider˘ am c˘ a
c : I ⊆ R →D ⊆ R
2
, c(t) = (u(t), v(t)),
este o curb˘ a plan˘ a parametrizat˘ a.
Diii:i¸ 1i\ 12.2.1. Curba în spa¸tiu
¯c : I ⊆ R →Σ ⊆ R
3
, ¯c(t) = (r ◦ c)(t) = r(u(t), v(t)),
se nume¸ ste ridicata curbei c pe suprafa¸ta Σ sau, pe scurt, curb˘a pe Σ.
Oiºin\\¸ 1i\ 12.2.1. Orice curb˘a pe Σ
¯c : I ⊆ R →Σ ⊆ R
3
este ridicata unei unice curbe plane
c : I ⊆ R →D ⊆ R
2
, c(t) = (u(t), v(t)).
Aceast˘a curb˘a plan˘a este definit˘a de rela¸ tia
c = (r[
Imc
)
−1
◦ ¯c.
S˘ a consider˘ am acum c˘ a
P
0
= r(u
0
, v
0
) = (x(u
0
, v
0
), y(u
0
, v
0
), z(u
0
, v
0
))
este un punct arbitrar pe suprafa¸ta Σ = Imr.
Diii:i¸ 1i\ 12.2.2. Un vector liber w ∈ V
3
se nume¸ ste vector tangent în
punctul P
0
= r(u
0
, v
0
) la suprafa¸ta Σ = Imr dac˘a exist˘a o curb˘a pe Σ definit˘a
prin
¯c : (−ε, ε) ⊆ R →Σ ⊆ R
3
, ¯c(t) = r(u(t), v(t)),
unde ε > 0, astfel încât
¯c(0) = r(u
0
, v
0
) = P
0
¸ si
.
˜ c(0) = w.
1ioni:\ 12.2.1. Un vector liber w ∈ V
3
este vector tangent în punctul P
0
=
r(u
0
, v
0
) la suprafa¸ta Σ = Imr dac˘a ¸ si numai dac˘a el poate fi scris ca o combina¸ tie
liniar˘a de vectorii liberi nenuli necoliniari
r
u
(P
0
) =

∂x
∂u
(u
0
, v
0
),
∂y
∂u
(u
0
, v
0
),
∂z
∂u
(u
0
, v
0
)

¸ si
r
v
(P
0
) =

∂x
∂v
(u
0
, v
0
),
∂y
∂v
(u
0
, v
0
),
∂z
∂v
(u
0
, v
0
)

.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Fie w ∈ V
3
un vector tangent în punctul P
0
= r(u
0
, v
0
) la
suprafa¸ta Σ = Imr ¸si fie o curb˘ a pe Σ definit˘ a prin
¯c : (−ε, ε) ⊆ R →Σ ⊆ R
3
, ¯c(t) = r(u(t), v(t)),
unde ε > 0, astfel încât
¯c(0) = r(u
0
, v
0
) = P
0
¸si
.
˜ c(0) = w.
244 12. SUPRAFE¸ TE
Atunci, conform regulii de derivare a func¸tiilor compuse aplicat˘ a curbei ¯c(t) ¸si
punctului t = 0, ob¸tinem
w =
.
˜ c(0) = u

(0) r
u
(P
0
) +v

(0) r
v
(P
0
).
Reciproc, s˘ a presupunem c˘ a avem un vector liber w ∈ V
3
de forma
w = c
1
r
u
(P
0
) +c
2
r
v
(P
0
),
unde c
1
, c
2
∈ R, ¸si s˘ a lu˘ am curba pe Σ definit˘ a prin
¯c : (−ε, ε) ⊆ R →Σ ⊆ R
3
, ¯c(t) = r(u
0
+tc
1
, v
0
+tc
2
),
unde ε > 0 este ales astfel încât
(u
0
+tc
1
, v
0
+tc
2
) ∈ D, ∀ t ∈ (−ε, ε).
Este evident c˘ a avem
¯c(0) = r(u
0
, v
0
) = P
0
¸si
.
˜ c(0) = c
1
r
u
(P
0
) +c
2
r
v
(P
0
) = w,
adic˘ a vectorul liber de forma
w = c
1
r
u
(P
0
) +c
2
r
v
(P
0
)
este un vector tangent în punctul P
0
= r(u
0
, v
0
) la suprafa¸ta Σ = Imr.
Diii:i¸ 1i\ 12.2.3. Mul¸ timea tuturor vectorilor tangen¸ ti în punctul P
0
= r(u
0
, v
0
)
la suprafa¸ta Σ = Imr se nume¸ ste planul tangent în punctul P
0
la suprafa¸ta
Σ = Imr ¸ si este notat cu T
P0
Σ.
Din teorema precedent˘ a deducem c˘ a, din punct de vedere geometric, planul
tangent T
P0
Σ poate fi privit ca planul determinat de punctul
P
0
= r(u
0
, v
0
) = (x(u
0
, v
0
), y(u
0
, v
0
), z(u
0
, v
0
))
¸si vectorii liberi nenuli necoliniari r
u
(P
0
) ¸si r
v
(P
0
). În consecin¸t˘ a, avem urmatorul
rezultat:
Conoi\n·i 12.2.1. Ecua¸ tia planului tangent T
P
0
Σ în punctul P
0
= r(u
0
, v
0
)
la suprafa¸ ta Σ = Imr este dat˘a de
T
P0
Σ :

x −x(u
0
, v
0
) y −y(u
0
, v
0
) z −z(u
0
, v
0
)
∂x
∂u
(u
0
, v
0
)
∂y
∂u
(u
0
, v
0
)
∂z
∂u
(u
0
, v
0
)
∂x
∂v
(u
0
, v
0
)
∂y
∂v
(u
0
, v
0
)
∂z
∂v
(u
0
, v
0
)

= 0.
Diii:i¸ 1i\ 12.2.4. Dreapta N
P0
Σ care trece prin punctul P
0
= r(u
0
, v
0
) ¸ si
care este perpendicular˘a pe planul tangent T
P0
Σ se nume¸ ste dreapta normal˘a
la suprafa¸ ta Σ în punctul P
0
.
Deoarece direc¸tia dreptei normale N
P
0
Σ este dat˘ a de vectorul liber
r
u
(P
0
) r
v
(P
0
) =

i j k
∂x
∂u
(u
0
, v
0
)
∂y
∂u
(u
0
, v
0
)
∂z
∂u
(u
0
, v
0
)
∂x
∂v
(u
0
, v
0
)
∂y
∂v
(u
0
, v
0
)
∂z
∂v
(u
0
, v
0
)

=
= N
1
(u
0
, v
0
)i +N
2
(u
0
, v
0
)j +N
3
(u
0
, v
0
)k,
12.2. PLAN TANGENT ¸ SI DREAPT
˘
A NORMAL
˘
A 245
unde
N
1
(u
0
, v
0
) =

∂y
∂u
(u
0
, v
0
)
∂z
∂u
(u
0
, v
0
)
∂y
∂v
(u
0
, v
0
)
∂z
∂v
(u
0
, v
0
)

,
N
2
(u
0
, v
0
) = −

∂x
∂u
(u
0
, v
0
)
∂z
∂u
(u
0
, v
0
)
∂x
∂v
(u
0
, v
0
)
∂z
∂v
(u
0
, v
0
)

¸si
N
3
(u
0
, v
0
) =

∂x
∂u
(u
0
, v
0
)
∂y
∂u
(u
0
, v
0
)
∂x
∂v
(u
0
, v
0
)
∂y
∂v
(u
0
, v
0
)

,
g˘ asim imediat urm˘ atorul rezultat:
Conoi\n·i 12.2.2. Ecua¸tiile dreptei normale N
P0
Σ în punctul P
0
= r(u
0
, v
0
)
la suprafa¸ ta Σ = Imr sunt descrise de
N
P0
Σ :
x −x(u
0
, v
0
)
N
1
(u
0
, v
0
)
=
y −y(u
0
, v
0
)
N
2
(u
0
, v
0
)
=
z −z(u
0
, v
0
)
N
3
(u
0
, v
0
)
.
Lxi:ii·i 12.2.1. S˘a se scrie ecua¸ tiile planului tangent ¸ si a dreptei normale
în punctul
P
0

u
0
=
π
4
, v
0
=
π
4

la sfera Σ = Imr, unde aplica¸ tia
r : (0, π) (0, π) ⊂ R
2
→R
3
este definit˘a prin
r(u, v) = (cos usinv, sinusinv, cos v).
Este evident c˘a avem
P
0
= r(u
0
, v
0
) =

1
2
,
1
2
,

2
2

.
Prin deriv˘ari par¸ tiale, ob¸tinem
r
u
= (−sinusinv, cos usinv, 0) ¸ si r
v
= (cos ucos v, sinucos v, −sinv).
Calculând entit˘a¸ tile anterioare în punctul P
0
, g˘asim
r
u
(P
0
) =


1
2
,
1
2
, 0

¸ si r
v
(P
0
) =

1
2
,
1
2
, −

2
2

.
Produsul vectorial al vectorilor r
u
(P
0
) ¸ si r
v
(P
0
) este
r
u
(P
0
) r
v
(P
0
) =
1
4

i j k
−1 1 0
1 1 −

2

= −

2
4
i −

2
4
j −
1
2
k.
246 12. SUPRAFE¸ TE
În concluzie, ecua¸ tiile c˘autate sunt:
N
P0
Σ :
x −
1
2


2
4
=
y −
1
2


2
4
=
z −

2
2

1
2
¸ si
T
P0
Σ :

x −
1
2



2
4

+

y −
1
2



2
4

+

z −

2
2


1
2

= 0.
12.2.2. Suprafe¸te definite implicit. S˘ a consider˘ am c˘ a Σ : f(x, y, z) = 0,
unde
grad(f)(P) =

∂f
∂x
(P),
∂f
∂y
(P),
∂f
∂z
(P)

= (0, 0, 0), ∀ P ∈ Σ,
este o suprafa¸t˘ a definit˘ a implicit ¸si s˘ a consider˘ am c˘ a P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct
arbitrar fixat al suprafe¸tei Σ (i. e. f(x
0
, y
0
, z
0
) = 0). Fie
¯c : (−ε, ε) ⊂ R →Σ ⊆ R
3
, ¯c(t) = (x(t), y(t), z(t)),
o curb˘ a arbitrar˘ a pe Σ cu proprietatea c˘ a
¯c(0) = (x(0), y(0), z(0)) = P
0
(x
0
, y
0
, z
0
).
Deoarece curba ¯c este o curb˘ a pe Σ, rezult˘ a c˘ a avem
f(x(t), y(t), z(t)) = 0, ∀ t ∈ (−ε, ε).
Derivând ultima egalitate în raport cu t ¸si calculând totul în punctul t = 0,
deducem c˘ a
∂f
∂x
(P
0
) (x

(0)) +
∂f
∂y
(P
0
) (y

(0)) +
∂f
∂z
(P
0
) (z

(0)) = 0 ⇔

grad(f)(P
0
),
.
˜ c(0)

= 0,
adic˘ a vectorul gradient grad(f)(P
0
) este perpendicular pe vectorul
.
˜ c(0) care este
tangent la suprafa¸ta Σ în punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) = ¯c(0). Deoarece curba ¯c este o
curb˘ a arbitrar˘ a pe Σ, rezult˘ a c˘ a vectorul gradient grad(f)(P
0
) este perpendicular
pe planul tangent T
P
0
Σ. În acest context, introducem urm˘ atoarele concepte geo-
metrice:
Diii:i¸ 1i\ 12.2.5. Vectorul liber nenul
grad(f)(P
0
) =

∂f
∂x
(P
0
),
∂f
∂y
(P
0
),
∂f
∂z
(P
0
)

se nume¸ ste vectorul normal la suprafa¸ ta Σ în punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
).
Diii:i¸ 1i\ 12.2.6. Dreapta N
P0
Σ care trece prin punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸ si care
este direc¸ tionat˘a de vectorul normal grad(f)(P
0
) se nume¸ ste dreapta normal˘a la
suprafa¸ta Σ în punctul P
0
.
Diii:i¸ 1i\ 12.2.7. Planul T
P0
Σ care trece prin punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸ si care
este perpendicular pe vectorul normal grad(f)(P
0
) se nume¸ ste planul tangent la
suprafa¸ta Σ în punctul P
0
.
Din geometria analitic˘ a în spa¸tiu rezult˘ a imediat urm˘ atorul rezultat:
12.3. FORMELE FUNDAMENTALE ALE UNEI SUPRAFE¸ TE 247
1ioni:\ 12.2.2. Ecua¸ tiile planului tangent T
P0
Σ ¸ si a dreptei normale N
P0
Σ
sunt descrise de formulele
T
P0
Σ : (x −x
0
)
∂f
∂x
(P
0
) + (y −y
0
)
∂f
∂y
(P
0
) + (z −z
0
)
∂f
∂z
(P
0
) = 0
¸ si
N
P0
Σ :
x −x
0
∂f
∂x
(P
0
)
=
y −y
0
∂f
∂y
(P
0
)
=
z −z
0
∂f
∂z
(P
0
)
.
Lxi:ii·i 12.2.2. S˘a se scrie ecua¸ tiile planului tangent ¸ si a dreptei normale
în punctul P
0
(1, 1, 1) la suprafa¸ta lui ¸ Ti¸teica
Σ : xyz −1 = 0.
Prin deriv˘ari par¸tiale ob¸tinem
∂f
∂x
= yz,
∂f
∂y
= xz ¸ si
∂f
∂z
= xy,
unde
f(x, y, z) = xyz −1.
Calculând aceste derivate par¸ tiale în punctul P
0
, ob¸tinem
∂f
∂x
(P
0
) = 1,
∂f
∂y
(P
0
) = 1 ¸ si
∂f
∂z
(P
0
) = 1.
În concluzie, g˘asim ecua¸tiile
T
P
0
Σ : (x −1) 1 + (y −1) 1 + (z −1) 1 = 0 ⇔T
P
0
Σ : x +y +z −3 = 0
¸ si
N
P0
Σ :
x −1
1
=
y −1
1
=
z −1
1
⇔N
P0
Σ : x = y = z.
12.3. Formele fundamentale ale unei suprafe¸te
Vom introduce în continuare dou˘ a concepte geometrice fundamentale în studiul
local sau global al formei unei suprafe¸te. Pentru aceasta s˘ a consider˘ am c˘ a Σ = Imr,
unde
r : D ⊆ R
2
→R
3
, r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
este o suprafa¸t˘ a parametrizat˘ a simpl˘ a. În acest context, reamintim c˘ a vectorii liberi
nenuli necoliniari
r
u
=

∂x
∂u
,
∂y
∂u
,
∂z
∂u

¸si r
v
=

∂x
∂v
,
∂y
∂v
,
∂z
∂v

formeaz˘ a o baz˘ a (neortonormat˘ a!) în planul tangent T
P
Σ, unde P = r(u, v), plan
tangent privit ca subspa¸tiu vectorial în spa¸tiul vectorial euclidian (R
3
, <, >).
Diii:i¸ 1i\ 12.3.1. Func¸ tia matriceal˘a g : Σ →M
2
(R) definit˘a prin
P = r(u, v) ∈ Σ →g
P
def
=

E F
F G

,
unde
E =< r
u
, r
u
>, F =< r
u
, r
v
> ¸ si G =< r
v
, r
v
>,
se nume¸ ste prima form˘a fundamental˘a a suprafe¸ tei Σ = Imr.
248 12. SUPRAFE¸ TE
Oiºin\\¸ 1i\ 12.3.1. Deoarece avem adev˘arat˘a rela¸ tia
0 < [[r
u
r
v
[[
2
= [[r
u
[[
2
[[r
v
[[
2
− < r
u
, r
v
>
2
= EG−F
2
= det g,
deducem c˘a prima form˘a fundamental˘a a suprafe¸ tei Σ = Imr este inversabil˘a.
Subliniem faptul c˘a, în acest context, no¸ tiunea de invers˘a nu se refer˘a la inversa
func¸ tiei matriceale g ci la faptul c˘a matricile g
P
admit o invers˘a g
−1
P
pentru orice
punct P al suprafe¸tei Σ. Astfel, inversa primei forme fundamentale a suprafe¸ tei Σ
este definit˘a de func¸ tia matriceal˘a
g
−1
: Σ →M
2
(R), g
−1
P
=
1
EG−F
2

G −F
−F E

.
Lxi:ii·i 12.3.1. S˘a se calculeze prima form˘a fundamental˘a g a suprafe¸ tei
Σ = Imr, precum ¸ si inversa acesteia g
−1
, unde
r : (0, ∞) (0, 2π) →R
3
, r(u, v) = (ucos v, usinv, u +v).
Prin deriv˘ari par¸tiale ob¸tinem
r
u
= (cos v, sinv, 1) ¸ si r
v
= (−usinv, ucos v, 1).
Coeficien¸tii primei forme fundamentale sunt
E =< r
u
, r
u
>= 2, F =< r
u
, r
v
>= 1 ¸ si G =< r
v
, r
v
>= u
2
+ 1,
adic˘a prima form˘a fundamental˘a a suprafe¸ tei Σ este
g =

2 1
1 u
2
+ 1

.
Deoarece determinantul primei forme fundamentale este
det g = 2u
2
+ 1 > 0,
rezult˘a c˘a inversa primei forme fundamentale a suprafe¸tei Σ este
g
−1
=
1
2u
2
+ 1

u
2
+ 1 −1
−1 2

.
Diii:i¸ 1i\ 12.3.2. Func¸ tia vectorial˘a U : Σ →R
3
definit˘a prin
P = r(u, v) ∈ Σ →U
P
def
=
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
]
se nume¸ ste versorul normal la suprafa¸ ta Σ = Imr.
Oiºin\\¸ 1i\ 12.3.2. Din defini¸ tia produsului vectorial a doi vectori liberi rezult˘a
evident c˘a versorul U
P
este perpendicular pe planul tangent T
P
Σ, unde P = r(u, v).
Prin urmare, sistemul de vectori
B
P
= ¦r
u
, r
v
, U
P
¦
formeaz˘a o baz˘a mobil˘a (neortonormat˘a!) în spa¸ tiul vectorial euclidian (R
3
, <, >).
Pentru a introduce cel de-al doilea concept geometric care ne intereseaz˘ a, vom
folosi nota¸tiile:
r
uu
=


2
x
∂u
2
,

2
y
∂u
2
,

2
z
∂u
2

, r
uv
=


2
x
∂u∂v
,

2
y
∂u∂v
,

2
z
∂u∂v

¸si
r
vv
=


2
x
∂v
2
,

2
y
∂v
2
,

2
z
∂v
2

.
12.4. APLICA¸ TIA WEINGARTEN. CURBURILE UNEI SUPRAFE¸ TE 249
Diii:i¸ 1i\ 12.3.3. Func¸ tia matriceal˘a b : Σ →M
2
(R) definit˘a prin
P = r(u, v) ∈ Σ →b
P
def
=

l m
m n

,
unde
l =< r
uu
, U >, m =< r
uv
, U > ¸ si n =< r
vv
, U >,
se nume¸ ste a doua form˘a fundamental˘a a suprafe¸tei Σ = Imr.
Lxi:ii·i 12.3.2. S˘a se calculeze a doua form˘a fundamental˘a a suprafe¸ tei
Σ = Imr, unde
r : (0, ∞) (0, 2π) →R
3
, r(u, v) = (ucos v, usinv, u +v).
Prin deriv˘ari par¸tiale ob¸tinem
r
u
= (cos v, sinv, 1) ¸ si r
v
= (−usinv, ucos v, 1).
Derivând în continuare, g˘asim
r
uu
= (0, 0, 0), r
uv
= (−sinv, cos v, 0) ¸ si r
vv
= (−ucos v, −usinv, 0).
Produsul vectorial al vectorilor r
u
¸ si r
v
este
r
u
r
v
=

i j k
cos v sinv 1
−usinv ucos v 1

≡ (sinv −ucos v, −cos v −usinv, u)
iar norma acestuia este
[[r
u
r
v
[[ =

2u
2
+ 1.
Prin urmare, versorul normal al suprafe¸ tei Σ este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] =
1

2u
2
+ 1
(sinv −ucos v, −cos v −usinv, u).
În concluzie, coeficien¸tii celei de-a doua forme fundamentale sunt
l =< r
uu
, U >= 0, m =< r
uv
, U >= −
1

2u
2
+ 1
¸ si
n =< r
vv
, U >=
u
2

2u
2
+ 1
,
adic˘a a doua form˘a fundamental˘a a suprafe¸ tei Σ este
b =
1

2u
2
+ 1

0 −1
−1 u
2

.
12.4. Aplica¸tia Weingarten. Curburile unei suprafe¸te
În aceast˘ a sec¸tiune vom introduce ni¸ste concepte matematice (aplica¸ tia Wein-
garten, curbura total˘a, curbura medie ¸si curburile principale) care permit efectiv
descrierea local˘ a sau global˘ a a formei suprafe¸tei parametrizate Σ = Imr.
Diii:i¸ 1i\ 12.4.1. Func¸ tia matriceal˘a L : Σ →M
2
(R) definit˘a prin
P = r(u, v) ∈ Σ →L
P
def
= (g
−1
b)
P
=
1
EG−F
2

lG−mF mG−nF
mE −lF nE −mF

se nume¸ ste aplica¸tia Weingarten a suprafe¸ tei Σ = Imr.
250 12. SUPRAFE¸ TE
Oiºin\\¸ 1i\ 12.4.1. Termenul de "aplica¸ tie" utilizat în defini¸ tia anterioar˘a este
folosit deoarece matricea L
P
poate fi privit˘a ca matricea în baza ¦r
u
, r
v
¦ ⊂ T
P
Σ a
unui endomorfism L
P
: T
P
Σ → T
P
Σ numit tot aplica¸tia Weingarten. Cu alte
cuvinte, din defini¸ tia matricii unui endomorfism într-o anumit˘a baz˘a rezult˘a c˘a
aplica¸ tia Weingarten L
P
este definit˘a pe baza ¦r
u
, r
v
¦ ⊂ T
P
Σ dup˘a cum urmeaz˘a:
L
P
(r
u
) =
1
EG−F
2
[(lG−mF) r
u
+ (mE −lF) r
v
]
¸ si
L
P
(r
v
) =
1
EG−F
2
[(mG−nF) r
u
+ (nE −mF) r
v
] .
Prin urmare, dac˘a w = c
1
r
u
+c
2
r
v
, unde c
1,2
∈ R, este un vector oarecare din
planul tangent T
P
Σ, atunci din liniaritatea aplica¸ tiei Weingarten L
P
deducem c˘a
avem
L
P
(w) = c
1
L
P
(r
u
) +c
2
L
P
(r
v
).
1ioni:\ 12.4.1. Dac˘a U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] este versorul normal la
suprafa¸ta Σ = Imr, atunci urm˘atoarele formule sunt adev˘arate:
L(r
u
) = −
∂U
∂u
¸ si L(r
v
) = −
∂U
∂v
.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Vom demonstra doar prima egalitate cerut˘ a în teorem˘ a de-
oarece cea de-a doua se demonstreaz˘ a în mod absolut analog.
Derivând par¸tial în raport cu u egalitatea < U, U >= 1, deducem c˘ a

∂U
∂u
, U

= 0,
adic˘ a vectorul ∂U/∂u este tangent în punctul P = r(u, v) la suprafa¸ta Σ = Imr.
Atunci, exist˘ a α, β ∈ R astfel încât
∂U
∂u
= α r
u
+β r
v
.
Efectuând în aceast˘ a egalitate produsul scalar, pe rând, cu r
u
¸si r
v
, g˘ asim
sistemul Cramer

α E +β F =

∂U
∂u
, r
u

α F +β G =

∂U
∂u
, r
v

.
Pe de alt˘ a parte, derivând par¸tial în raport cu u egalit˘ a¸tile
< U, r
u
>=< U, r
v
>= 0,
deducem c˘ a

∂U
∂u
, r
u

= − < U, r
uu
>= −l ¸si

∂U
∂u
, r
v

= − < U, r
uv
>= −m,
adic˘ a sistemul Cramer anterior devine

α E +β F = −l
α F +β G = −m.
12.4. APLICA¸ TIA WEINGARTEN. CURBURILE UNEI SUPRAFE¸ TE 251
Solu¸tia acestui sistem Cramer este
α = −
lG−mF
EG−F
2
¸si β = −
mE −lF
EG−F
2
,
adic˘ a
∂U
∂u
= −
lG−mF
EG−F
2
r
u

mE −lF
EG−F
2
r
v
= −L(r
u
).

Oiºin\\¸ 1i\ 12.4.2. Teorema precedent˘a ne arat˘a c˘a aplica¸tia Weingarten L
P
con¸tine toate informa¸tiile legate de varia¸ tia local˘a pe suprafa¸ ta Σ a versorului nor-
mal U
P
. Deoarece versorul normal U
P
este perpendicular pe planul tangent T
P
Σ
rezult˘a c˘a aplica¸ tia Weingarten L
P
con¸ tine toate informa¸tiile legate de varia¸ tia lo-
cal˘a pe suprafa¸ ta Σ a planului tangent T
P
Σ. Prin urmare, deoarece într-o vecin˘atate
suficient de mic˘a a punctului P ∈ Σ putem aproxima suprafa¸ ta Σ cu planul tan-
gent T
P
Σ, deducem c˘a aplica¸tia Weingarten L
P
con¸tine toate informa¸ tiile legate de
forma suprafe¸ tei Σ în vecin˘atatea punctului P.
Lxi:ii·i 12.4.1. S˘a se calculeze aplica¸ tia Weingarten a suprafe¸tei lui ¸ Ti¸te-
ica Σ = Imr, unde
r : R
2
`¦(u, v) [ u v = 0¦ →R
3
, r(u, v) = (u, v, u
−1
v
−1
).
Prin deriv˘ari par¸tiale ob¸tinem
r
u
= (1, 0, −u
−2
v
−1
) ¸ si r
v
= (0, 1, −u
−1
v
−2
).
Derivând în continuare, g˘asim
r
uu
= (0, 0, 2u
−3
v
−1
), r
uv
= (0, 0, u
−2
v
−2
) ¸ si r
vv
= (0, 0, 2u
−1
v
−3
).
Coeficien¸ tii primei forme fundamentale sunt
E =< r
u
, r
u
>= 1 +u
−4
v
−2
, F =< r
u
, r
v
>= u
−3
v
−3
¸ si
G =< r
v
, r
v
>= 1 +u
−2
v
−4
,
adic˘a prima form˘a fundamental˘a a suprafe¸ tei lui ¸ Ti¸ teica este
g =

1 +u
−4
v
−2
u
−3
v
−3
u
−3
v
−3
1 +u
−2
v
−4

.
Deoarece determinantul primei forme fundamentale este
det g = 1 +u
−2
v
−4
+u
−4
v
−2
> 0,
rezult˘a c˘a inversa primei forme fundamentale a suprafe¸tei lui ¸ Ti¸ teica este
g
−1
=
1
1 +u
−2
v
−4
+u
−4
v
−2

1 +u
−2
v
−4
−u
−3
v
−3
−u
−3
v
−3
1 +u
−4
v
−2

.
Produsul vectorial al vectorilor r
u
¸ si r
v
este
r
u
r
v
=

i j k
1 0 −u
−2
v
−1
0 1 −u
−1
v
−2

≡ (u
−2
v
−1
, u
−1
v
−2
, 1)
iar norma acestuia este
[[r
u
r
v
[[ =

1 +u
−2
v
−4
+u
−4
v
−2
.
252 12. SUPRAFE¸ TE
Prin urmare, versorul normal al suprafe¸ tei lui ¸ Ti¸ teica este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] =
1

1 +u
−2
v
−4
+u
−4
v
−2
(u
−2
v
−1
, u
−1
v
−2
, 1).
Coeficien¸ tii celei de-a doua forme fundamentale sunt
l =< r
uu
, U >=
2u
−3
v
−1

1 +u
−2
v
−4
+u
−4
v
−2
,
m =< r
uv
, U >=
u
−2
v
−2

1 +u
−2
v
−4
+u
−4
v
−2
¸ si
n =< r
vv
, U >=
2u
−1
v
−3

1 +u
−2
v
−4
+u
−4
v
−2
,
adic˘a a doua form˘a fundamental˘a a suprafe¸ tei lui ¸ Ti¸ teica este
b =
1

1 +u
−2
v
−4
+u
−4
v
−2

2u
−3
v
−1
u
−2
v
−2
u
−2
v
−2
2u
−1
v
−3

.
În concluzie, aplica¸ tia Weingarten a suprafe¸ tei lui ¸ Ti¸teica este
L = g
−1
b =
1
[det g]
3/2

2u
−3
v
−1
+u
−5
v
−5
u
−2
v
−2
−u
−4
v
−6
u
−2
v
−2
−u
−6
v
−4
2u
−1
v
−3
+u
−5
v
−5

.
Diii:i¸ 1i\ 12.4.2. Func¸ tia scalar˘a K : Σ →R definit˘a prin
P = r(u, v) ∈ Σ →K(P)
def
= [det L] (P) =
ln −m
2
EG−F
2
se nume¸ ste curbura total˘a sau curbura Gauss a suprafe¸ tei Σ = Imr.
Oiºin\\¸ 1i\ 12.4.3. Deoarece avem
det(A B) = (det A) (det B),
rezult˘a c˘a
K = det L = det(g
−1
b) =
det b
det g
.
Diii:i¸ 1i\ 12.4.3. Dac˘a
A =

a b
c d

∈ M
2
(R)
este o matrice arbitrar˘a, atunci num˘arul real
Trace(A) = a +d
se nume¸ ste urma matricii A.
Diii:i¸ 1i\ 12.4.4. Func¸ tia scalar˘a H : Σ →R definit˘a prin
P = r(u, v) ∈ Σ →H(P)
def
=
1
2
[Trace(L)](P) =
1
2

lG−2mF +nE
EG−F
2
se nume¸ ste curbura medie a suprafe¸ tei Σ = Imr.
1ioni:\ 12.4.2. Urm˘atoarea inegalitate este întotdeauna adev˘arat˘a:

H
2
−K

(P) ≥ 0, ∀ P ∈ Σ.
12.4. APLICA¸ TIA WEINGARTEN. CURBURILE UNEI SUPRAFE¸ TE 253
Di:o:º)n\¸ 1ii. Pentru a demonstra inegalitatea din teorem˘ a, vom demonstra
întâi c˘ a pentru orice punct P = r(u, v) ∈ Σ fixat, aplica¸tia Weingarten
L
P
: T
P
Σ →T
P
Σ
este un endomorfism simetric, adic˘ a
'L
P
(w
1
), w
2
` = 'w
1
, L
P
(w
2
)` , ∀ w
1
, w
2
∈ T
P
Σ.
Fie doi vectori tangen¸ti arbitrari
w
1
= a r
u
+b r
v
¸si w
2
= α r
u
+β r
v
,
unde a, b, α, β ∈ R. Atunci, folosind liniaritatea aplica¸tiei Weingarten ¸si a produsu-
lui scalar, deducem c˘ a
'L
P
(w
1
), w
2
` = aα'L
P
(r
u
), r
u
`+bβ 'L
P
(r
v
), r
v
`+aβ 'L
P
(r
u
), r
v
`+bα'L
P
(r
v
), r
u
`
¸si
'w
1
, L
P
(w
2
)` = aα'r
u
, L
P
(r
u
)`+bβ 'r
v
, L
P
(r
v
)`+aβ 'r
u
, L
P
(r
v
)`+bα'r
v
, L
P
(r
u
)` .
Simetria produsului scalar ne conduce la rela¸tia
'L
P
(w
1
), w
2
` −'w
1
, L
P
(w
2
)` = aβ ['L
P
(r
u
), r
v
` −'r
u
, L
P
(r
v
)`] +
+bα['L
P
(r
v
), r
u
` −'r
v
, L
P
(r
u
)`] .
În consecin¸t˘ a, pentru a demonstra c˘ a aplica¸tia Weingarten L
P
este un endomorfism
simetric, este suficient s˘ a demonstr˘ am c˘ a
'L
P
(r
u
), r
v
` = 'r
u
, L
P
(r
v
)` ⇔

∂U
∂u
, r
v

=

r
u
,
∂U
∂v

,
unde U este versorul normal la suprafa¸ta Σ = Imr. Derivând par¸tial în raport cu
u egalitatea 'U, r
v
` = 0 ¸si în raport cu v egalitatea 'U, r
u
` = 0, deducem c˘ a

∂U
∂u
, r
v

= −'U, r
vu
` = −m
¸si

r
u
,
∂U
∂v

= −'r
uv
, U` = −m,
unde am ¸tinut cont de teorema lui Schwartz, ¸si anume r
uv
= r
vu
.
În consecin¸t˘ a, aplica¸tia Weingarten L
P
este un endomorfism simetric pentru
orice punct P ∈ Σ.
Deoarece orice endomorfism simetric este diagonalizabil, rezult˘ a c˘ a aplica¸tia
Weingarten L
P
este diagonalizabil˘ a pentru orice punct P ∈ Σ. Prin urmare, ma-
tricea L
P
are dou˘ a valori proprii reale, care sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice
det [L
P
−λ I
2
] = 0 ⇔λ
2
−2H(P) λ +K(P) = 0,
unde I
2
este matricea unitate. În concluzie, discriminantul acestei ecua¸tii de grad
doi este pozitiv, adic˘ a avem
[H(P)]
2
−K(P) ≥ 0, ∀ P ∈ Σ.

254 12. SUPRAFE¸ TE
Oiºin\\¸ 1i\ 12.4.4. De¸ si endomorfismul L
P
: T
P
Σ →T
P
Σ, unde P = r(u, v) ∈
Σ este un endomorfism simetric, matricea L
P
= g
−1
P
b
P
nu este neap˘arat o matrice
simetric˘a. Acest fapt apare din cauz˘a c˘a matricea L
P
= g
−1
P
b
P
este matricea în
baza neortonormat˘a ¦r
u
, r
v
¦ ⊂ T
P
Σ a endomorfismului L
P
: T
P
Σ →T
P
Σ.
Diii:i¸ 1i\ 12.4.5. Func¸ tiile scalare k
1,2
: Σ →R definite prin
P = r(u, v) ∈ Σ →k
1,2
(P)
def
=

H ±

H
2
−K

(P)
se numesc curburile principale ale suprafe¸ tei Σ = Imr.
Oiºin\\¸ 1i\ 12.4.5. Din defini¸ tiile curburilor principale rezult˘a imediat c˘a ur-
m˘atoarele egalit˘a¸ ti sunt adev˘arate:
K(P) = [k
1
k
2
] (P), ∀ P ∈ Σ,
¸ si
H(P) =
¸
k
1
+k
2
2

(P), ∀ P ∈ Σ.
Oiºin\\¸ 1i\ 12.4.6. Este evident c˘a curburile principale k
1
(P) ¸ si k
2
(P) sunt
solu¸tiile ecua¸ tiei caracteristice
k
2
−2H(P)k +K(P) = 0 ⇔det [L
P
−k I
2
] = 0.
Cu alte cuvinte, curburile principale k
1
(P) ¸ si k
2
(P) sunt valorile proprii ale apli-
ca¸ tiei Weingarten L
P
: T
P
Σ →T
P
Σ a c˘arei matrice în baza neortonormat˘a
¦r
u
, r
v
¦ ⊂ T
P
Σ
este matricea (nu neap˘arat simetric˘a!) L
P
= g
−1
P
b
P
.
Lxi:ii·i 12.4.2. S˘a se calculeze curbura total˘a, curbura medie ¸ si curburile
principale ale paraboloidului hiperbolic Σ = Imr, unde
r : R
2
→R
3
, r(u, v) = (u, v, uv).
Prin deriv˘ari par¸tiale ob¸tinem
r
u
= (1, 0, v) ¸ si r
v
= (0, 1, u).
Derivând în continuare, g˘asim
r
uu
= (0, 0, 0), r
uv
= (0, 0, 1) ¸ si r
vv
= (0, 0, 0).
Coeficien¸ tii primei forme fundamentale sunt
E =< r
u
, r
u
>= 1 +v
2
, F =< r
u
, r
v
>= uv ¸ si G =< r
v
, r
v
>= 1 +u
2
,
adic˘a prima form˘a fundamental˘a a paraboloidului hiperbolic Σ este
g =

1 +v
2
uv
uv 1 +u
2

.
Deoarece determinantul primei forme fundamentale este
det g = 1 +u
2
+v
2
> 0,
rezult˘a c˘a inversa primei forme fundamentale a paraboloidului hiperbolic Σ este
g
−1
=
1
1 +u
2
+v
2

1 +u
2
−uv
−uv 1 +v
2

.
12.4. APLICA¸ TIA WEINGARTEN. CURBURILE UNEI SUPRAFE¸ TE 255
Produsul vectorial al vectorilor r
u
¸ si r
v
este
r
u
r
v
=

i j k
1 0 v
0 1 u

≡ (−v, −u, 1)
iar norma acestuia este
[[r
u
r
v
[[ =

1 +u
2
+v
2
.
Prin urmare, versorul normal al paraboloidului hiperbolic Σ este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] =
1

1 +u
2
+v
2
(−v, −u, 1).
Coeficien¸ tii celei de-a doua forme fundamentale sunt
l =< r
uu
, U >= 0, m =< r
uv
, U >=
1

1 +u
2
+v
2
¸ si n =< r
vv
, U >= 0,
adic˘a a doua form˘a fundamental˘a a paraboloidului hiperbolic Σ este
b =
1

1 +u
2
+v
2

0 1
1 0

.
Aplica¸ tia Weingarten a paraboloidului hiperbolic Σ este
L = g
−1
b =
1
(1 +u
2
+v
2
)
3/2

−uv 1 +u
2
1 +v
2
−uv

.
Curbura total˘a (Gauss) a paraboloidului hiperbolic Σ este
K = det L = −
1
(1 +u
2
+v
2
)
2
.
Curbura medie a paraboloidului hiperbolic Σ este
H =
1
2
Trace(L) = −
uv
(1 +u
2
+v
2
)
3/2
.
În concluzie, curburile principale ale paraboloidului hiperbolic Σ sunt
k
1,2
= H ±

H
2
−K =
−uv ±

(1 +u
2
)(1 +v
2
)
(1 +u
2
+v
2
)
3/2
.
Diii:i¸ 1i\ 12.4.6. Orice versor w ∈ T
P
Σ cu proprietatea
L
P
(w) = k
1
(P) w sau L
P
(w) = k
2
(P) w
se nume¸ ste versor principal al suprafe¸ tei Σ = Imr în punctul P ∈ Σ. Direc¸ tia
unui versor principal se nume¸ ste direc¸tie principal˘a a suprafe¸tei Σ în punctul P.
Oiºin\\¸ 1i\ 12.4.7. Deoarece aplica¸ tia Weingarten L
P
: T
P
Σ → T
P
Σ este
diagonalizabil˘a, rezult˘a c˘a exist˘a o baz˘a ortonormat˘a (format˘a din versori proprii
ortogonali)
¦e
1
, e
2
¦ ⊂ T
P
Σ
astfel încât
L
P
(e
1
) = k
1
(P) e
1
¸ si L
P
(e
2
) = k
2
(P) e
2
.
Cu alte cuvinte, în orice punct P ∈ Σ exist˘a cel pu¸ tin dou˘a direc¸tii principale
distincte, care sunt perpendiculare. Dac˘a k
1
(P) = k
2
(P), atunci exist˘a dou˘a ¸ si
numai dou˘a direc¸tii principale distincte, care sunt perpendiculare.
256 12. SUPRAFE¸ TE
Oiºin\\¸ 1i\ 12.4.8. Sistemul de vectori
¯
B
P
= ¦e
1
, e
2
, U
P
¦
formeaz˘a o baz˘a mobil˘a (ortonormat˘a!) în spa¸ tiul vectorial euclidian (R
3
, <, >).
Diii:i¸ 1i\ 12.4.7. Un punct P ∈ Σ cu proprietatea
k
1
(P) = k
2
(P) = k ∈ R
se nume¸ ste punct ombilical al suprafe¸ tei Σ = Imr.
Oiºin\\¸ 1i\ 12.4.9. Un punct P ∈ Σ este punct ombilical al suprafe¸tei Σ =
Imr dac˘a ¸ si numai dac˘a

H
2
−K

(P) = 0.
1ioni:\ 12.4.3. Un punct P ∈ Σ este punct ombilical al suprafe¸ tei Σ = Imr
dac˘a ¸ si numai dac˘a
L
P
(w) = k w, ∀ w ∈ T
P
Σ.
Di:o:º)n\¸ 1ii. ” ⇐” S˘ a presupunem c˘ a
L
P
(w) = k w, ∀ w ∈ T
P
Σ.
Atunci, matricea aplica¸tiei Weingarten în baza neortonormat˘ a
¦r
u
, r
v
¦ ⊂ T
P
Σ
este evident L
P
= k I
2
. Valorile proprii ale acestei matrici sunt evident
k
1
(P) = k
2
(P) = k.
” ⇒ ” S˘ a presupunem c˘ a P ∈ Σ este punct ombilical al suprafe¸tei Σ = Imr,
adic˘ a
k
1
(P) = k
2
(P) = k.
Deoarece aplica¸tia Weingarten L
P
: T
P
Σ →T
P
Σ este diagonalizabil˘ a iar curburile
principale k
1
(P) ¸si k
2
(P) sunt valorile proprii ale aplica¸tiei Weingarten, rezult˘ a c˘ a
exist˘ a o baz˘ a ortonormat˘ a
¦e
1
, e
2
¦ ⊂ T
P
Σ
astfel încât
L
P
(e
1
) = k e
1
¸si L
P
(e
2
) = k e
2
,
S˘ a consider˘ am acum c˘ a w ∈ T
P
Σ un vector tangent arbitrar. Atunci, exist˘ a
unici α, β ∈ R astfel încât
w = α e
1
+β e
2
.
Prin urmare, avem
L
P
(w) = α L
P
(e
1
) +β L
P
(e
2
) = α k e
1
+β k e
2
= k w.

Oiºin\\¸ 1i\ 12.4.10. Dac˘a P ∈ Σ este un punct ombilical al suprafe¸ tei Σ,
atunci orice versor w ∈ T
P
Σ este un versor principal al suprafe¸ tei Σ în punctul
P. Prin urmare, orice direc¸ tie este o direc¸ tie principal˘a a suprafe¸ tei Σ în punctul
ombilical P.
Conoi\n·i 12.4.1. Un punct P ∈ Σ este punct ombilical al suprafe¸tei Σ =
Imr dac˘a ¸ si numai dac˘a
L
P
= k I
2
⇔b
P
= k g
P
.
12.4. APLICA¸ TIA WEINGARTEN. CURBURILE UNEI SUPRAFE¸ TE 257
Di:o:º)n\¸ 1ii. Corolarul este o consecin¸t˘ a imediat˘ a a teoremei precedente ¸si
a faptului c˘ a L
P
= g
−1
P
b
P
.
Lxi:ii·i 12.4.3. S˘a consider˘am sfera centrate în originea O(0, 0, 0) ¸ si de raz˘a
R > 0, definit˘a prin Σ = Imr, unde
r : (0, 2π) (0, π) ⊂ R
2
→R
3
, r(u, v) = (Rcos usinv, Rsinusinv, Rcos v).
S˘a se arate c˘a toate punctele sferei Σ sunt puncte ombilicale.
Prin deriv˘ari par¸tiale ob¸tinem
r
u
= (−Rsinusinv, Rcos usinv, 0) ¸ si r
v
= (Rcos ucos v, Rsinucos v, −Rsinv).
Derivând în continuare, g˘asim
r
uu
= (−Rcos usinv, −Rsinusinv, 0), r
uv
= (−Rsinucos v, Rcos ucos v, 0)
¸ si
r
vv
= (−Rcos usinv, −Rsinusinv, −Rcos v).
Coeficien¸ tii primei forme fundamentale sunt
E =< r
u
, r
u
>= R
2
sin
2
v, F =< r
u
, r
v
>= 0 ¸ si G =< r
v
, r
v
>= R
2
,
adic˘a prima form˘a fundamental˘a a sferei Σ este
g = R
2

sin
2
v 0
0 1

.
Produsul vectorial al vectorilor r
u
¸ si r
v
este
r
u
r
v
=

i j k
−Rsinusinv Rcos usinv 0
Rcos ucos v Rsinucos v −Rsinv


≡ −R
2
sinv (cos usinv, sinusinv, cos v)
iar norma acestuia este
[[r
u
r
v
[[ = R
2
sinv.
Prin urmare, versorul normal al sferei Σ este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] = −(cos usinv, sinusinv, cos v) .
Coeficien¸ tii celei de-a doua forme fundamentale sunt
l =< r
uu
, U >= Rsin
2
v, m =< r
uv
, U >= 0 ¸ si n =< r
vv
, U >= R,
adic˘a a doua form˘a fundamental˘a a sferei Σ este
b = R

sin
2
v 0
0 1

=
1
R
g.
Aplica¸ tia Weingarten a sferei Σ este
L = g
−1
b = g
−1

1
R
g =
1
R
I
2
=
1
R

1 0
0 1

.
Curbura total˘a (Gauss) a sferei Σ este
K = det L =
1
R
2
.
258 12. SUPRAFE¸ TE
Curbura medie a sferei Σ este
H =
1
2
Trace(L) =
1
R
.
Curburile principale ale sferei Σ sunt
k
1
= k
2
=
1
R
.
În concluzie, toate punctele sferei Σ sunt puncte ombilicale.
Oiºin\\¸ 1i\ 12.4.11. Se poate demonstra c˘a într-un punct ombilical P al unei
suprafe¸ te Σ suprafa¸ ta Σ se încovoaie la fel de tare ¸ si în acela¸ si sens pe toate direc¸ti-
ile. Astfel, prin faptul c˘a toate punctele unei sfere sunt puncte ombilicale se explic˘a
"rotunjimea" sferelor.
Diii:i¸ 1i\ 12.4.8. O suprafa¸t˘a Σ pentru care H ≡ 0 se nume¸ ste suprafa¸t˘a
minimal˘a.
Oiºin\\¸ 1i\ 12.4.12. Din punct de vedere geometric, se poate demonstra c˘a
dintre toate suprafe¸ tele care trec printr-o curb˘a închis˘a, suprafa¸ ta de arie minim˘a
este o suprafa¸ t˘a minimal˘a. Demonstra¸ tia acestei afirma¸ tii dep˘a¸ se¸ ste îns˘a cadrul ¸ si
scopul acestei c˘ar¸ ti.
Lxi:ii·i 12.4.4. S˘a se arate c˘a elicoidul drept Σ = Imr, unde
r : R
2
→R
3
, r(u, v) = (ucos v, usinv, v),
este o suprafa¸ t˘a minimal˘a.
Prin deriv˘ari par¸tiale ob¸tinem
r
u
= (cos v, sinv, 0) ¸ si r
v
= (−usinv, ucos v, 1).
Derivând în continuare, g˘asim
r
uu
= (0, 0, 0), r
uv
= (−sinv, cos v, 0) ¸ si r
vv
= (−ucos v, −usinv, 0).
Coeficien¸ tii primei forme fundamentale sunt
E =< r
u
, r
u
>= 1, F =< r
u
, r
v
>= 0 ¸ si G =< r
v
, r
v
>= 1 +u
2
,
adic˘a prima form˘a fundamental˘a a elicoidului drept Σ este
g =

1 0
0 1 +u
2

.
Deoarece determinantul primei forme fundamentale este
det g = 1 +u
2
> 0,
rezult˘a c˘a inversa primei forme fundamentale a elicoidului drept Σ este
g
−1
=
1
1 +u
2

1 +u
2
0
0 1

.
Produsul vectorial al vectorilor r
u
¸ si r
v
este
r
u
r
v
=

i j k
cos v sinv 0
−usinv ucos v 1

≡ (sinv, −cos v, u)
iar norma acestuia este
[[r
u
r
v
[[ =

1 +u
2
.
12.5. INTERPRETAREA GEOMETRIC
˘
A A CURBURILOR UNEI SUPRAFE¸ TE 259
Prin urmare, versorul normal al elicoidului drept Σ este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] =
1

1 +u
2
(sinv, −cos v, u).
Coeficien¸ tii celei de-a doua forme fundamentale sunt
l =< r
uu
, U >= 0, m =< r
uv
, U >= −
1

1 +u
2
¸ si n =< r
vv
, U >= 0,
adic˘a a doua form˘a fundamental˘a a elicoidului drept Σ este
b = −
1

1 +u
2

0 1
1 0

.
Aplica¸ tia Weingarten a elicoidului drept Σ este
L = g
−1
b = −
1
(1 +u
2
)
3/2

0 1 +u
2
1 0

.
Curbura medie a elicoidului drept Σ este
H =
1
2
Trace(L) ≡ 0.
În concluzie, elicoidul drept Σ este o suprafa¸ t˘a minimal˘a.
12.5. Interpretarea geometric˘ a a curburilor unei suprafe¸te
S˘ a consider˘ am c˘ a Σ ⊂ E
3
este o suprafa¸t˘ a ¸si c˘ a P ∈ Σ este un punct arbitrar
fixat al suprafe¸tei.
1ioni:\ 12.5.1. Într-o vecin˘atate suficient de mic˘a a punctului P ∈ Σ suprafa¸ ta
Σ are aproximativ aceea¸ si form˘a cu forma cuadricei
Σ

: z =
1
2

k
1
(P) x
2
+k
2
(P) y
2

într-o vecin˘atate suficient de mic˘a a originii O(0, 0, 0) ∈ Σ

, unde k
1
(P) ¸ si k
2
(P)
sunt curburile principale ale suprafe¸ tei Σ în punctul P.
Di:o:º)n\¸ 1ii. Efectuând eventual o transla¸tie ¸si o rota¸tie în spa¸tiu, putem
presupune f˘ ar˘ a a restrânge generalitatea c˘ a:
(1) P = O(0, 0, 0);
(2) U
P
= (0, 0, 1) ≡ k ⊂ Oz este versorul normal în P la suprafa¸ta Σ.
(3) e
1
= (1, 0, 0) ≡ i ⊂ Ox ¸si e
2
= (0, 1, 0) ≡ j ⊂ Oy sunt doi versori proprii
ortogonali ai suprafe¸tei Σ în punctul P.
Mai mult, cu ajutorul teoremei func¸tiilor implicite, putem presupune c˘ a, într-o
vecin˘ atate suficient de mic˘ a a punctului P ∈ Σ, suprafa¸ta Σ este parametrizat˘ a sub
forma
Σ = Imr, r(u, v) = (u, v, ϕ(u, v)),
unde
ϕ : D ⊆ R
2
→R
este o func¸tie diferen¸tiabil˘ a.
Este evident c˘ a din (1) rezult˘ a ϕ(0, 0) = 0.
Prin deriv˘ ari par¸tiale, ob¸tinem
r
u
(P) =

1, 0,
∂ϕ
∂u
(0, 0)

¸si r
v
(P) =

0, 1,
∂ϕ
∂v
(0, 0)

.
260 12. SUPRAFE¸ TE
Produsul vectorial al vectorilor r
u
(P) ¸si r
v
(P) este
r
u
(P) r
v
(P) =

i j k
1 0
∂ϕ
∂u
(0, 0)
0 1
∂ϕ
∂v
(0, 0)


∂ϕ
∂u
(0, 0), −
∂ϕ
∂v
(0, 0), 1

.
Deoarece produsul vectorial r
u
(P) r
v
(P) este coliniar cu versorul normal U
P
, din
presupunerea (2) deducem c˘ a
∂ϕ
∂u
(0, 0) =
∂ϕ
∂v
(0, 0) = 0.
Aceste rela¸tii, împreun˘ a cu presupunerea (3), implic˘ a
r
u
(P) = (1, 0, 0) = e
1
¸si r
v
(P) = (0, 1, 0) = e
2
,
adic˘ a r
u
(P) ¸si r
v
(P) sunt doi versori proprii ortogonali ai suprafe¸tei Σ în punctul
P. Prin urmare, avem
L
P
(r
u
(P)) = k
1
(P) r
u
(P) ¸si L
P
(r
v
(P)) = k
2
(P) r
v
(P),
unde L
P
este aplica¸tia Weingarten a suprafe¸tei Σ în punctul P iar k
1
(P) ¸si k
2
(P)
sunt curburile principale ale suprafe¸tei Σ în punctul P.
Pe de alt˘ a parte, în acest context geometric, prima form˘ a fundamental˘ a a
suprafe¸tei Σ în punctul P este
g
P
=

1 0
0 1

,
ceea ce implic˘ a L
P
= b
P
, unde b
P
este a doua form˘ a fundamental˘ a a suprafe¸tei Σ
în punctul P. Totodat˘ a, prin deriv˘ ari par¸tiale succesive, avem
r
uu
(P) =

0, 0,

2
ϕ
∂u
2
(0, 0)

, r
uv
(P) =

0, 0,

2
ϕ
∂u∂v
(0, 0)

¸si
r
vv
(P) =

0, 0,

2
ϕ
∂v
2
(0, 0)

,
adic˘ a g˘ asim
L
P
= b
P
=

¸
¸
¸

2
ϕ
∂u
2
(0, 0)

2
ϕ
∂u∂v
(0, 0)

2
ϕ
∂u∂v
(0, 0)

2
ϕ
∂v
2
(0, 0)
¸

.
Folosind acum defini¸tia aplica¸tiei Weingarten, deducem c˘ a

L
P
(r
u
(P)) =

2
ϕ
∂u
2
(0, 0) r
u
(P) +

2
ϕ
∂u∂v
(0, 0) r
v
(P) = k
1
(P) r
u
(P)
L
P
(r
v
(P)) =

2
ϕ
∂u∂v
(0, 0) r
u
(P) +

2
ϕ
∂v
2
(0, 0) r
v
(P) = k
2
(P) r
v
(P),
ceea ce implic˘ a

2
ϕ
∂u
2
(0, 0) = k
1
(P),

2
ϕ
∂v
2
(0, 0) = k
2
(P) ¸si

2
ϕ
∂u∂v
(0, 0) = 0.
12.5. INTERPRETAREA GEOMETRIC
˘
A A CURBURILOR UNEI SUPRAFE¸ TE 261
Deci, în contextul geometric prezentat mai sus, am dedus c˘ a func¸tia ϕ(u, v) are
propriet˘ a¸tile
ϕ(0, 0) =
∂ϕ
∂u
(0, 0) =
∂ϕ
∂v
(0, 0) =

2
ϕ
∂u∂v
(0, 0) = 0
¸si

2
ϕ
∂u
2
(0, 0) = k
1
(P),

2
ϕ
∂v
2
(0, 0) = k
2
(P).
Atunci, conform formulei lui Taylor aplicat˘ a func¸tiei ϕ(u, v) ¸si punctului (0, 0),
deducem c˘ a, pe o vecin˘ atate suficient de mic˘ a a punctului (0, 0), putem aproxima
func¸tia ϕ(u, v) cu func¸tia polinomial˘ a de grad doi
f(u, v) = ϕ(0, 0) +
∂ϕ
∂u
(0, 0) u +
∂ϕ
∂v
(0, 0) v +
+
1
2

¸

2
ϕ
∂u
2
(0, 0) u
2
+ 2

2
ϕ
∂u∂v
(0, 0) u v +

2
ϕ
∂v
2
(0, 0) v
2

,
adic˘ a, pe o vecin˘ atate suficient de mic˘ a a punctului (0, 0), putem aproxima func¸tia
ϕ(u, v) cu func¸tia polinomial˘ a de grad doi
f(u, v) =
1
2

k
1
(P) u
2
+k
2
(P) v
2

.
În concluzie, rezult˘ a ceea ce aveam de demonstrat.
Diii:i¸ 1i\ 12.5.1. Cuadrica
Σ

: z =
1
2

k
1
(P) x
2
+k
2
(P) y
2

unde k
1
(P) ¸ si k
2
(P) sunt curburile principale ale suprafe¸tei Σ în punctul P ∈ Σ,
se nume¸ ste aproximarea p˘atratic˘a a suprafe¸ tei Σ în vecin˘atatea punctului P.
Interpretarea geometric˘ a a semnului curburii totale (Gauss)
K(P) = k
1
(P) k
2
(P)
(1) S˘ a presupunem c˘ a în punctul P ∈ Σ avem
K(P) = k
1
(P) k
2
(P) > 0.
Atunci, rezult˘ a c˘ a k
1
(P) ¸si k
2
(P) au acela¸si semn, adic˘ a aproximarea
p˘ atratic˘ a a suprafe¸tei Σ în vecin˘ atatea punctului P este paraboloidul
eliptic
Σ

: z =
1
2

k
1
(P) x
2
+k
2
(P) y
2

.
De aceea, local, punctul P apare pe suprafa¸ta Σ ca un vârf.
Paraboloidul eliptic Σ

262 12. SUPRAFE¸ TE
(2) S˘ a presupunem c˘ a în punctul P ∈ Σ avem
K(P) = k
1
(P) k
2
(P) < 0.
Atunci, rezult˘ a c˘ a k
1
(P) ¸si k
2
(P) au semne contrare, adic˘ a aproximarea
p˘ atratic˘ a a suprafe¸tei Σ în vecin˘ atatea punctului P este paraboloidul
hiperbolic
Σ

: z =
1
2

k
1
(P) x
2
+k
2
(P) y
2

.
De aceea, în vecin˘ atatea punctului P suprafa¸ta Σ arat˘ a ca o ¸sa.
Paraboloidul hiperbolic Σ

(3) S˘ a presupunem c˘ a în punctul P ∈ Σ avem
K(P) = k
1
(P) k
2
(P) = 0
¸si s˘ a consider˘ am urm˘ atoarele dou˘ a cazuri:
(a) numai una dintre curburile principale este zero, de exemplu
k
1
(P) = 0 ¸si k
2
(P) = 0.
Atunci, aproximarea p˘ atratic˘ a a suprafe¸tei Σ în vecin˘ atatea punctu-
lui P este cilindrul parabolic
Σ

: z =
1
2
k
1
(P) x
2
.
De aceea, în vecin˘ atatea punctului P suprafa¸ta Σ arat˘ a ca o albie.
Cilindrul parabolic Σ

(b) ambele curburi principale sunt zero, adic˘ a
k
1
(P) = k
2
(P) = 0.
Atunci, aproximarea p˘ atratic˘ a a suprafe¸tei Σ în vecin˘ atatea punctu-
lui P este planul
Σ

: z = 0,
12.5. INTERPRETAREA GEOMETRIC
˘
A A CURBURILOR UNEI SUPRAFE¸ TE 263
ceea ce ne conduce la concluzia c˘ a nu putem ob¸tine nici o informa¸tie
despre forma suprafe¸tei Σ în vecin˘ atatea punctului P. Un asemenea
punct se nume¸ste punct planar al suprafe¸tei Σ.
Oiºin\\¸ 1i\ 12.5.1. Un punct P ∈ Σ este un punct planar al suprafe¸ tei Σ dac˘a
¸ si numai dac˘a
b
P
=

0 0
0 0

.
Lxi:ii·i 12.5.1. S˘a se arate c˘a punctul O(0, 0, 0) este singurul punct planar
al suprafe¸tei
Σ : z = x
3
−3xy
2
.
Este evident c˘a avem Σ = Imr, unde
r : R
2
→R
3
, r(u, v) = (u, v, u
3
−3uv
2
),
¸ si r(0, 0) = O(0, 0, 0).
Prin deriv˘ari par¸tiale ob¸tinem
r
u
= (1, 0, 3u
2
−3v
2
) ¸ si r
v
= (0, 1, −6uv).
Derivând în continuare, g˘asim
r
uu
= (0, 0, 6u), r
uv
= (0, 0, −6v) ¸ si r
vv
= (0, 0, −6u).
Produsul vectorial al vectorilor r
u
¸ si r
v
este
r
u
r
v
=

i j k
1 0 3(u
2
−v
2
)
0 1 −6uv

≡ (−3(u
2
−v
2
), 6uv, 1)
iar norma acestuia este
[[r
u
r
v
[[ =

1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
−v
2
)
2
.
Prin urmare, versorul normal al suprafe¸ tei Σ este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] =
1

1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
−v
2
)
2
(−3(u
2
−v
2
), 6uv, 1).
Coeficien¸ tii celei de-a doua forme fundamentale sunt
l =< r
uu
, U >=
6u

1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
−v
2
)
2
,
m =< r
uv
, U >= −
6v

1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
−v
2
)
2
¸ si
n =< r
vv
, U >= −
6u

1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
−v
2
)
2
,
adic˘a a doua form˘a fundamental˘a a suprafe¸ tei Σ este
b =
6

1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
−v
2
)
2

u −v
−v −u

.
În concluzie, singurul punct planar al suprafe¸ tei Σ este punctul O(0, 0, 0).
264 12. SUPRAFE¸ TE
Oiºin\\¸ 1i\ 12.5.2. Punctul planar O(0, 0, 0) al suprafe¸ tei
Σ : z = x
3
−3xy
2
este punctul de întâlnire a trei v˘ai separate de trei dealuri.
Punctul de întâlnire a trei v˘ai separate de trei dealuri
Lxi:ii·i 12.5.2. Suprafa¸ ta ob¸ tinut˘a prin rotirea în jurul axei Oz a unui cerc
situat în planul xOz, de raz˘a r > 0 ¸ si centrat în punctul C
0
(R, 0, 0), unde R > r,
se nume¸ ste tor. Torul este suprafa¸ ta parametrizat˘a T = Imr, unde aplica¸tia
r : (−π, π) (−π, π) →R
3
este definit˘a prin
r(u, v) = ((R +r cos u) sinv, (R+r cos u) cos v, r sinu).
Vom studia în continuare care sunt punctele planare ale torului T . Prin de-
riv˘ari par¸ tiale ob¸tinem
r
u
= (−r sinusinv, −r sinucos v, r cos u)
¸ si
r
v
= ((R+r cos u) cos v, −(R+r cos u) sinv, 0).
Derivând în continuare, g˘asim
r
uu
= (−r cos usinv, −r cos ucos v, −r sinu),
r
uv
= (−r sinucos v, r sinusinv, 0)
¸ si
r
vv
= (−(R+r cos u) sinv, −(R +r cos u) cos v, 0).
Produsul vectorial al vectorilor r
u
¸ si r
v
este
r
u
r
v
=

i j k
−r sinusinv −r sinucos v r cos u
(R+r cos u) cos v −(R+r cos u) sinv 0


≡ [r(R+r cos u)] (cos usinv, cos ucos v, sinu)
iar norma acestuia este
[[r
u
r
v
[[ = r(R+r cos u).
Prin urmare, versorul normal al torului T este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] = (cos usinv, cos ucos v, sinu).
12.5. INTERPRETAREA GEOMETRIC
˘
A A CURBURILOR UNEI SUPRAFE¸ TE 265
Coeficien¸ tii celei de-a doua forme fundamentale sunt
l =< r
uu
, U >= −r, m =< r
uv
, U >= 0
¸ si
n =< r
vv
, U >= −(R+r cos u) cos u,
adic˘a a doua form˘a fundamental˘a a torului T este
b =

−r 0
0 −(R+r cos u) cos u

.
În concluzie, torul T nu are nici un punct planar.
Oiºin\\¸ 1i\ 12.5.3. Intuitiv vorbind asupra torului T , putem spune c˘a în
punctele din regiunea A avem K > 0 deoarece, local, aceste puncte sunt ni¸ ste vâr-
furi. În punctele din regiunea B avem K < 0 deoarece în vecin˘atatea oric˘arui
punct din aceast˘a regiune torul T seam˘an˘a cu o ¸ sa. Pe cele dou˘a cercuri reprezen-
tate punctat (cercurile de raz˘a R situate în planele z = ±r) avem K = 0 deoarece
de-a lungul acestor cercuri torul T seam˘an˘a local cu o albie.
Torul T
Bibliografie
[1] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu: Curs de algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a, diferen¸tial˘a
¸ si ecua¸tii diferen¸tiale, Universitatea "Transilvania" din Bra¸sov, Vol. I, 1992, Vol. II, 1993.
[2] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache: Algebr˘a liniar˘a. Geometrie analitic˘a ¸ si
diferen¸tial˘a. Ecua¸ tii diferen¸ tiale (Culegere de probleme), Editura Fair Partners, Bucure¸sti,
2003.
[3] Gh. Atanasiu, E. Stoica: Algebr˘a liniar˘a. Geometrie analitic˘a, Editura Fair Partners,
Bucure¸sti, 2003.
[4] Gh. Atanasiu, M. Târnoveanu, M. Purcaru, A. Manea: Algebr˘a liniar˘a ¸ si geometrie
analitic˘a (Culegere de probleme), Universitatea "Transilvania" din Bra¸sov, 2002.
[5] V. Balan: Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a ¸ si diferen¸ tial˘a, Universitatea "Politehnica"
din Bucure¸sti, 1998.
[6] S. Ianu¸s: Curs de geometrie diferen¸tial˘a, Universitatea Bucure¸sti, 1981.
[7] R. Miron: Introducere în geometria diferen¸ tial˘a, Universitatea "Al. I. Cuza" din Ia¸si, 1971.
[8] R. Miron: Geometrie analitic˘a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1976.
[9] L. Nicolescu: Curs de geometrie, Universitatea Bucure¸sti, 1990.
[10] L. Nicolescu: Geometrie diferen¸ tial˘a (Culegere de probleme), Universitatea Bucure¸sti, 1982.
[11] V. Ob˘adeanu: Elemente de algebr˘a liniar˘a ¸ si geometrie analitic˘a, Editura Facla, Timi¸soara,
1981.
[12] V. Oproiu: Geometrie, Universitatea "Al. I. Cuza" din Ia¸si, 1980.
[13] Gh. Piti¸s: Curs de algebr˘a, geometrie ¸ si ecua¸ tii diferen¸ tiale, Universitatea "Transilvania"
din Bra¸sov, 1990.
[14] C. Radu: Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a ¸ si diferen¸tial˘a, Editura All, Bucure¸sti, 1996.
[15] C. Radu, L. Dr˘ agu¸sin, C. Dr˘agu¸sin: Algebr˘a liniar˘a. Analiz˘a matematic˘a. Geometrie
analitic˘a ¸ si diferen¸tial˘a (Culegere de probleme), Editura Fair Partners, Bucure¸sti, 2000.
[16] N. Soare: Curs de geometrie, Universitatea Bucure¸sti, 1996.
[17] K. Teleman: Geometrie diferen¸ tial˘a local˘a ¸ si global˘a, Editura Tehnic˘ a, 1974.
[18] A. Turtoi: Geometrie, Universitatea Bucure¸sti, 1985.
[19] C. Udri¸ste: Algebr˘a liniar˘a. Geometrie analitic˘a, Editura Geometry Balkan Press, Bu-
cure¸sti, 2000.
[20] C. Udri¸ste: Geometrie diferen¸ tial˘a. Ecua¸ tii diferen¸ tiale, Editura Geometry Balkan Press,
Bucure¸sti, 1997.
[21] C. Udri¸ste, V. Balan: Analytic and differential geometry, Editura Geometry Balkan Press,
Bucure¸sti, 1999.
[22] Gh. Vr˘ anceanu: Geometrie analitic˘a, proiectiv˘a ¸ si diferen¸tial˘a, Editura Didactic˘ a ¸si Ped-
agogic˘ a, Bucure¸sti, 1962.
[23] Gh. Vr˘ anceanu, G. M˘ argulescu: Geometrie analitic˘a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a,
Bucure¸sti, 1973.
267

Cuprins
Prefa¸a t˘ Capitolul 1. STRUCTURI ALGEBRICE 1.1. Grupuri abeliene. Subgrupuri 1.2. Spa¸ii vectoriale. Subspa¸ii t t 1.3. Opera¸ii cu subspa¸ii t t Capitolul 2. GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE 2.1. Baze ¸i dimensiuni s 2.2. Coordonate. Schimb˘ri de coordonate a 2.3. Produse scalare. Lungimi ¸i unghiuri s 2.4. Baze ortonormate. Complemente ortogonale Capitolul 3. APLICA¸ LINIARE TII 3.1. Defini¸ie. Propriet˘¸i. Exemple t at 3.2. Nucleul unei aplica¸ii liniare. Injectivitate t 3.3. Imaginea unei aplica¸ii liniare. Surjectivitate t 3.4. Izomorfisme de spa¸ii vectoriale t 3.5. Endomorfisme ¸i matrici p˘tratice s a 3.6. Valori ¸i vectori proprii s 3.7. Forma diagonal˘ a unui endomorfism a 3.8. Diagonalizarea endomorfismelor simetrice ˘ Capitolul 4. FORME PATRATICE 4.1. Aplica¸ii biliniare ¸i simetrice. Forme p˘tratice t s a 4.2. Reducerea formelor p˘tratice la forma canonic˘ a a 4.3. Signatura unei forme p˘tratice a Capitolul 5. SPATIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI ¸ 5.1. Segmente orientate. Vectori liberi 5.2. Adunarea vectorilor liberi 5.3. Înmul¸irea vectorilor liberi cu scalari reali t 5.4. Coliniaritate ¸i coplanaritate s 5.5. Produsul scalar a doi vectori liberi 5.6. Produsul vectorial a doi vectori liberi 5.7. Produsul mixt a trei vectori liberi ˘ Capitolul 6. GEOMETRIE ANALITICA ÎN SPATIU ¸ 6.1. Coordonatele unui punct din spa¸iu t 6.2. Plane orientate în spa¸iu t 6.3. Drepte orientate în spa¸iu t
3

5 7 7 10 15 19 19 25 30 34 41 41 44 46 48 51 55 60 67 73 73 76 84 89 89 91 92 93 96 98 101 105 105 107 110

4

CUPRINS

6.4. Unghiuri în spa¸iu t 6.5. Distan¸e în spa¸iu t t Capitolul 7. CONICE 7.1. Conice pe ecua¸ii reduse t 7.2. Conice pe ecua¸ie general˘ t a 7.3. Invarian¸ii metrici ∆, δ ¸i I ai unei conice t s 7.4. Centrul unei conice 7.5. Reducerea la forma canonic˘ a conicelor cu centru (δ = 0) a 7.6. Reducerea la forma canonic˘ a conicelor f˘r˘ centru (δ = 0) a aa 7.7. Clasificarea izometric˘ a conicelor. Reprezentare grafic˘ a a Capitolul 8. CUADRICE 8.1. Cuadrice pe ecua¸ii reduse t 8.2. Cuadrice pe ecua¸ie general˘ t a 8.3. Invarian¸ii metrici ∆, δ, I ¸i J ai unei cuadrice t s 8.4. Centrul unei cuadrice 8.5. Reducerea la forma canonic˘ a cuadricelor cu centru (δ = 0) a 8.6. Reducerea la forma canonic˘ a cuadricelor f˘r˘ centru (δ = 0) a aa 8.7. Metoda roto-transla¸iei pentru recunoa¸terea cuadricelor t s ˘ Capitolul 9. GENERARI DE SUPRAFETE ¸ 9.1. Suprafe¸e cilindrice t 9.2. Suprafe¸e conice t 9.3. Suprafe¸e de rota¸ie t t Capitolul 10. CURBE PLANE 10.1. Defini¸ii ¸i exemple t s 10.2. Dreapt˘ tangent˘ ¸i dreapt˘ normal˘ a as a a 10.3. Reperul lui Frénet. Curbura unei curbe plane 10.4. Schimb˘ri de parametru. Orientarea unei curbe plane a 10.5. Lungimea unei curbe plane. Parametrizarea canonic˘ a 10.6. Interpret˘ri geometrice ale curburii unei curbe plane a Capitolul 11. CURBE ÎN SPA¸ TIU 11.1. Defini¸ii ¸i exemple t s 11.2. Dreapt˘ tangent˘ ¸i plan normal a as 11.3. Triedrul lui Frénet. Curbura ¸i torsiunea unei curbe în spa¸iu s t 11.4. Schimb˘ri de parametru. Orientarea unei curbe în spa¸iu a t 11.5. Lungimea unei curbe în spa¸iu. Parametrizarea canonic˘ t a 11.6. Interpret˘ri geometrice ale curburii ¸i torsiunii a s Capitolul 12. SUPRAFETE ¸ 12.1. Defini¸ii ¸i exemple t s 12.2. Plan tangent ¸i dreapt˘ normal˘ s a a 12.3. Formele fundamentale ale unei suprafe¸e t 12.4. Aplica¸ia Weingarten. Curburile unei suprafe¸e t t 12.5. Interpretarea geometric˘ a curburilor unei suprafe¸e a t Bibliografie

113 116 121 121 126 126 130 131 134 137 149 149 160 161 165 167 169 173 183 183 185 187 191 191 196 199 202 205 207 211 211 216 219 222 225 228 235 235 243 247 249 259 267

Prefa¸a t˘
Aceast˘ carte reprezint˘ un curs de geometrie adresat în principal studen¸ilor a a t din anul I de la facult˘¸ile tehnice. Scopul acestui curs este de a-i ini¸ia pe viitorii at t ingineri în tainele geometriei superioare din plan ¸i din spa¸iu, atât de necesar˘ s t a form˘rii unei culturi tehnice solide. Din acest motiv, s-a încercat ca materialul a prezentat s˘ aib˘ un puternic caracter didactic f˘r˘ îns˘ a se neglija rigurozitatea a a aa a matematic˘ specific˘ ¸tiin¸elor exacte. a as t Actualul mod de prezentare al c˘r¸ii îmbin˘ experien¸a universitar˘ a autoat a t a rilor men¸iona¸i în bibliografie cu experien¸a proprie dobândit˘ de-a lungul mai t t t a multor ani de predare la catedr˘. Din aceast˘ perspectiv˘, consider˘m c˘ modul a a a a a de prezentare a materiei, precum ¸i multitudinea ¸i varietatea exemplelor folosite, s s asigur˘ prezentei c˘r¸i un grad destul de mare de independen¸a ¸i de sintez˘ în a at t˘ s a raport cu bibliografia existent˘. a În aceast˘ carte no¸iunile matematice sunt prezentate gradual, pornindu-se de a t la conceptul geometric abstract de spa¸iu euclidian, continuându-se cu studiul spat ¸iului euclidian al vectorilor liberi, precum ¸i al elementelor de geometrie analitic˘ ce t s a deriv˘ din acesta, ¸i finalizându-se cu teoria diferen¸ial˘ a curbelor ¸i suprafe¸elor. a s t a s t Pentru simplificarea expunerii no¸iunilor, autorii au utilizat identificarea nat tural˘ a unor spa¸ii, pornindu-se de la ideea c˘ spa¸iul Rn este modelul standard a t a t de spa¸iu euclidian de dimensiune n. Totodat˘, pentru a se evita supraînc˘rcarea t a a ¸i a se fluentiza exprimarea, limbajul ¸i nota¸iile sunt uneori simplificate, autorii s s t considerând c˘ cititorul în¸elege din context sensul corect al no¸iunii sau formulei a t t expuse. Con¸tien¸i de faptul c˘ materialul de fa¸a poate suporta îmbun˘t˘¸iri, autorii s t a t˘ a at acestuia aduc mul¸umiri anticipate tuturor cititorilor care vor avea de f˘cut critici t a sau sugestii legate de acesta. Autorii

5

.

s t 1. Fie mul¸imea t V = M2 (R) = a b c d a.CAPITOLUL 1 STRUCTURI ALGEBRICE Un rol însemnat în dezvoltarea fizicii teoretice ¸i a mecanicii îl poart˘ no¸iunile s a t algebrice abstracte de grup.1. câmpul de scalari ¸i spa¸iul vectorial. y. O mul¸ime de obiecte V . z ∈ V -asociativitate. se nume¸te grup abelian dac˘ sunt satisf˘ cute urm˘ toarele axiome: s a a a (1) x + y = y + x. Elementul neutru al acestui grup este a O= 0 0 0 0 7 ∈ M2 (R). (4) ∀ x ∈ V.1. Elementul 0 ∈ V se nume¸te elementul neutru al grupului V. y ∈ V -comutativitate. înzestrat˘ cu o opera¸ie t a t + : V × V → V. Înzestr˘ m mul¸imea matricilor p˘ tratice de ordin doi cu opera¸ia de adunare a maa t a t tricilor. ne vom apleca studiul asupra câtorva din cele mai importante structuri algebrice de acest fel: grupul abelian. ∀ x ∈ V -element neutru. Se verific˘ u¸or c˘ opera¸ia de adunare a matricilor confer˘ acestei mul¸imi o struca s a t a t tur˘ de grup abelian. ∀ x. corp ¸i spa¸iu vectorial. d ∈ R . (3) ∃ 0 ∈ V astfel încât x + 0 = 0 + x = x. Grupuri abeliene. ∀ x. . Subgrupuri a t Unul dintre rolurile cele mai importante în studiul fizicii teoretice îl joac˘ no¸iunea de grup abelian. iar elementul s −x ∈ V se nume¸te opusul elementului x ∈ V. (2) (x + y) + z = x + (y + z). b. D T ¸ 1. În s a continuare.1. Acestea permit.1. a s t precum ¸i o dezvoltare matematic riguroas˘ a diverselor concepte fizice utilizate. din punct s t de vedere algebric.1. inel. o mai bun˘ sintetizare a cuno¸tin¸elor respectivelor domenii. c. s E 1. ∃ −x ∈ V astfel încât x + (−x) = (−x) + x = 0 -opusul unui element. definit˘ prin a a b c d + a′ c′ b′ d′ = a + a′ c + c′ b + b′ d + d′ .

y ′ ) = (x + x′ . T ¸ 1. . −x2 . definit˘ prin + : W × W → V. mul¸imea V = Mn (R) a matricilor p˘ tratice t a de ordin n ∈ N∗ . definit˘ prin + : V ×V → a t a V . . (x1 . Se verific˘ u¸or c˘ adunarea perechilor de numere este comutativ˘ . pentru num˘ rul natural n ≥ 2. −(x1 .. Mul¸imea polinoamelor de grad cel mult n ≥ 2. y) + (x′ . x2 . . opusul unui element a b c d este definit prin − a b c d = −a −b −c −d ∈ M2 (R). definit˘ de t a V = Rn [X] = {f ∈ R[X] | grad(f ) ≤ n}. t t S˘ consider˘m acum c˘ (V.. Fie mul¸imea perechilor de numere reale t V = R2 = {(x.... . împreun˘ cu opera¸ia clasic˘ de adunare a matricilor. admite ca elea a ment neutru polinomul nul O si.1. 0) ∈ Rn 1... induce pe submul¸imea W o opera¸ie de adunare. Mai general. asociativ˘ si a s a a a ¸ are ca element neutru perechea O = (0. 0). x′ .. y) ∈ R2 este elementul −(x.1.1. fiecare polinom ¸ are un opus definit prin f = a0 + a1 X + ... −y) ∈ R2 .. y ∈ R}. x2 . +) este un grup abelian. .... relativ la opera¸ia de a ¸ a a t adunare a elementelor din W .2. a t a Cu alte cuvinte.. xn ) + (x′ . y + y′ ).. − an X n ∈ Rn [X]. x2 ... În concluzie... . −xn ) ∈ Rn . +) are o structur˘ de grup abelian. relativ la opera¸ia de adunare clasic˘ a polinoamelor.. xn ∈ R}. xn ) = (−x1 . cap˘ t˘ o a t a aa structur˘ de grup abelian al c˘ rui element neutru este matricea nul˘ .2. +) t dac˘ si numai dac˘ (W. .1. Fie W ⊆ V o submul¸ime a a a a t lui V . . + an X n ∈ Rn [X] D T ¸ 1. a a a E 1.. în plus.. Definim adunarea perechilor de numere ca fiind adunarea pe componente (x. mul¸imea na t O uplurilor de numere reale împreun˘ cu opera¸ia de adunare a t V = Rn = {(x1 . Elementul neutru al acestui grup este a iar opusul unui element (x1 .1. .8 1. +) este un grup abelian.. xn ) ∈ Rn este E O = (0. Opusul unui element (x. xn + x′ ). adunarea polinoamelor este comutativ˘ .. Este evident c˘ opera¸ia de adunare de pe grupul V . 0. are o structur˘ de grup abelian. x′ ) = (x1 + x′ . 1 2 n 1 2 n are o structur˘ de grup abelian. y) = (−x.1. xn ) | x1 . t t a −f = −a0 − a1 X − .. y) | x. Mai general... (R2 . x2 . x2 . ∈ M2 (R) O T ¸ 1. x2 + x′ . . indus˘ de adunarea elementelor din V . STRUCTURI ALGEBRICE Evident. vom folosi nota¸ia W ≤ V.2.. Submul¸imea W ⊆ V este un subgrup al grupului (V. asociativ˘ ..3.. În aceast˘ a a situa¸ie.

1. luând x = 0. t a as a Dac˘ pentru orice x. din criteriul de subgrup. ob¸inem c˘ W ≤ R2 [X]. deducem c˘ W ≤ R3 . y ∈ R}.1 (Criteriul de subgrup). ob¸inem c˘ W ≤ M2 (R). Conform criteriului de subgrup. Conform criteriului de subgrup. z) ∈ R3 | x + y + z = 0} ⊆ (R3 .1.1. a E 1. S˘ consider˘ m dou˘ polinoame arbitrare din W. adic˘ (W. +). Fie submul¸imea de polinoame t W = {αX 2 | α ∈ R} ⊆ (R2 [X]. În concluzie. t a . −a − b) si Y = (a′ . deducem c˘ a a a a elementul neutru 0 al grupului V se afl˘ în W .1. −a′ − b′ ) ¸ din W . y ∈ W rezult˘ c˘ x − y ∈ W . Mai mult. b − b′ . −a − b + a′ + b′ ) = = (a − a′ . SUBGRUPURI 9 P T ¸ 1. S˘ consider˘ m submul¸imea tripletelor de numere reale a a t W = {(x. +). +). +) dac˘ si numai dac˘ a¸ a ∀ x. GRUPURI ABELIENE. Submul¸imea W ⊆ V este un subgrup t al grupului (V. este evident ¸ a c˘ proprietatea din propozi¸ie este adev˘rat˘. Cu alte cuvinte. luând x = y. Fie submul¸imea de matrici t W = Luând dou˘ matrici arbitrare a X= din W .5. b − b′ . y. X = (a. sunt verificate cele patru axiome ale grupului.6. opera¸ia indus˘ de pe V pe W este evident comutativ˘ ¸i asociativ˘. b. D T . Dac˘ W ⊆ V este un subgrup al grupului (V. −x − y) | x. a E 1. notate f = αX 2 si g = βX 2 . t a E 1. deducem c˘ a X −Y = x 0 0 x − y 0 0 y = x−y 0 0 x−y ∈ W. +). −(a − a′ ) − (b − b′ )) ∈ W. a a a ¸ Deducem c˘ a f − g = αX 2 − βX 2 = (α − β)X 2 ∈ W. y. constat˘ m c˘ a a X −Y = (a − a′ .4. +) este un subgrup al lui (V. x 0 0 x si Y = ¸ y 0 0 y a 0 0 a a∈R ⊆ (M2 (R).1. y ∈ W ⇒ x − y ∈ W. Avem evident c˘ a Luând acum dou˘ triplete de numere reale a W = {(x. a t a a Reciproc.1. +). atunci. b′ . deducem c˘ a a ∀ y ∈ W ⇒ −y ∈ W.

t t Este important de subliniat faptul c˘. Întrt a a un limbaj specific studiului fizico-geometric. masa sau temperatura unui corp. în raport cu care acestea cap˘t˘ o t a aa structur˘ de grup abelian. pentru a a a s a fi determinate. +) este un grup abelian având ca alement neutru num˘ rul 0. a E 1. în cele mai multe cazuri. +) o mul¸ime de obiecte. În concluzie. iar inversul unui scalar λ ∈ K ∗ este notat λ−1 ∈ K ∗ . De exemplu lungimea. elementele acestui grup se numesc generic vectori. (2) (K ∗ . În contrast. ·). un sens t a ¸i o direc¸ie. mecanic˘ ¸i tehnic˘ se întâlnesc m˘rimi pe deplin determinate de a a s a a valorile lor numerice într-un anumit sistem de m˘sur˘ dat. înzestrat˘ cu dou˘ opera¸ii + : t a a t K × K → K (adunarea) si · : K × K → K (înmul¸irea). +. a t mul¸imea numerelor complexe formeaz˘ un câmp de scalari complec¸i. volumul. s˘ fix˘m un câmp de scalari (K. ·) = (C. v) → λ · v. se nume¸te câmp de ¸ t s scalari sau corp comutativ dac˘ a (1) (K.2. adic˘ un câmp de scalari reali.2.1.2. ·) este grup abelian cu elementul neutru notat 1. scoate în eviden¸a nuan¸ele diferite ale acestor m˘rimi s s t˘ t a distincte. ·) = (R. a a D T ¸ 1. este reprezentat de no¸iunea de spa¸iu vectorial peste un câmp de scalari. E 1.2. +) se nume¸te spa¸iu vectorial t s t peste câmpul de scalari (K. care sunt determinate de m˘rimea lor.1. De asemenea. unde ” + ” reprezint˘ adunarea a numerelor reale si ” · ” reprezint˘ înmul¸irea numerelor reale. +. a t a a D T ¸ 1. înzestrat˘ cu o opera¸ie aditiv˘. ·) are. ·). În concluzie. t a s Fie acum (V. Elementele acestui corp se numesc scalari. Fie (K. mul¸imile de m˘rimi a t a vectoriale sunt înzestrate cu o opera¸ie intern˘. Opusul unui scalar λ ∈ K este notat −λ ∈ K. Conceptul matematic care realizeaz˘ o unificare a m˘rimilor scalare ¸i vectoriale a a s ¸i care. unde K ∗ = K\{0}. Elementul neutru al acestui grup este notat 0V ¸i poart˘ numele s a de vectorul nul. +. +) este grup abelian cu elementul neutru notat 0. unde ” + ” reprezint˘ adunarea numerelor a complexe si ” · ” reprezint˘ înmul¸irea numerelor complexe. +.2. Subspa¸ii t t În fizic˘.10 1. ·) este un corp comutativ. în t a t a raport cu care mul¸imea de obiecte are o structur˘ algebric˘ de grup abelian. Mai mult. Toate aceste m˘rimi poart˘ numele a a generic de m˘ rimi scalare. O mul¸ime de obiecte K. +. Al˘turi de acestea se întâlnesc ¸i m˘rimi care. +. Este cunoscut faptul ¸ a t c˘ mul¸imea numerelor complexe (C. m˘rimile scalare sunt adesea înzestrate cu a a dou˘ opera¸ii algebrice interne care le confer˘ o structur˘ de corp comutativ. De exemplu for¸ele sau vitezele. Opusul unui a a num˘ r real λ ∈ R este −λ ∈ R. a a aria. Aceste m˘rimi se numesc generic m˘ s t a arimi vectoriale. Mul¸imea de vectori (V. Inversul a a a a unui num˘ r real nenul λ ∈ R∗ este λ−1 = 1/λ ∈ R∗ . a t o structur˘ algebric˘ de grup abelian având elementul neutru num˘ rul 1. mul¸imea (R∗ . ·). Este cunoscut faptul ¸ a t c˘ (R. ·) a este un corp comutativ. STRUCTURI ALGEBRICE 1. . Spa¸ii vectoriale. +. (λ. în acela¸i timp. ·) sau K-spa¸iu vectorial dac˘ exist˘ o opera¸ie t a a t algebric˘ extern˘ (înmul¸irea vectorilor cu scalari) a a t · : K × V → V.2. de asemenea. în afar˘ de o valoare numeric˘ a at a a lor. Prin analogie cu mul¸imea numerelor reale. sunt necesare mai multe entit˘¸i.2. s˘ lu˘ m mul¸imea t a a t numerelor complexe (K. +. avem c˘ (R.

1. y. y. y. Mai general. ∀ (x. µ ∈ R. . ∀ v ∈ V .2. λy. ∀ λ ∈ R. y ′ . .2. (2) (λ + µ) · v = λ · v + µ · v. z) ∈ R3 .. Este u¸or de verificat c˘ avem adev˘ rate rela¸iile: s a a t (1) λ · [(x. +. SPA TII VECTORIALE. ∀ λ ∈ R. z) = (x. unde n ≥ 2. z) + λ · (x′ . y. Fix˘ m câmpul de scalari reali (K. z) = (λx.2.. a t un spa¸iu vectorial real. ∀ λ. µ ∈ K. Adesea. +) = (Rn . y. (4) 1 · v = v. ∀ λ.. S˘ lu˘ m ca mul¸ime de vectori grupul abelian (V. z ′ ) ∈ R3 . x2 . +) = (R3 . +). y.. +. +) este grupul a a a t abelian al matricilor p˘ tratice de ordin doi M2 (R) împreun˘ cu adunarea clasic˘ a a a a matricilor. ·) = (R.. xn ) = (λx1 . y. (x′ . z) = λ · (x. ∀ v. (2) (λ + µ) · (x. ∀ (x. S˘ consider˘ m c˘ mul¸imea de vectori (V. λx2 . (3) λ · (µ · (x. z). z) + (x′ . relativ la opera¸iile de t a t t adunare a vectorilor si de înmul¸ire cu scalari definite anterior. 0. ¸ a a Definim înmul¸irea vectorilor cu scalari în felul urm˘ t ator: λ · (x1 . . În concluzie. a a t E 1. y. ·). (3) λ · (µ · v) = (λ · µ) · v. y. λz). y. vom a a t nota pe scurt K V . µ ∈ K. y.. ∀ v ∈ V . +) are o structur˘ algebric˘ de K-spa¸iu vectorial.1. µ ∈ R. z ′ ). cu alte cuvinte. +. +) si s˘ fix˘ m câmpul de scalari (K. si s˘ fix˘ m câmpul de scalari (K. x2 . z)) = (λ · µ) · (x. z). În cazul în care (V. +. Definim înmul¸irea vectorilor cu ¸ a a t scalari prin λ · (x. putem afirma c˘ R3 este un R-spa¸iu vectorial sau. ∀ λ ∈ K. În concluzie. ·) = (R. 0).3. t Se stie c˘ aceast˘ înmul¸ire extern˘ verific˘ cele patru propriet˘ ¸i ce definesc un ¸ a a t a a at spa¸iu vectorial. y ′ . w ∈ V .4. ∀ (x. z) + µ · (x. Definim înmul¸irea a t vectorilor cu scalari reali ca fiind înmul¸irea standard a numerelor reale cu matricile. înmul¸irea vectorilor cu scalari va fi notat˘ t t a not pe scurt λ · v = λv. y. y′ . pentru simplificare.2. ∀ λ. +. z). ·). avem c˘ M2 (R) este un R-spa¸iu vectorial. y. Atunci mul¸imea Rn are o structur˘ de R-spa¸iu vectorial. ∀ λ. ∀ (x. ∀ λ ∈ R. t t O T ¸ 1. SUBSPA TII ¸ ¸ 11 care verific˘ urm˘ toarele patru propriet˘ ¸i axiomatice: a a at (1) λ · (v + w) = λ · v + λ · w. Vectorul nul al acestui spa¸iu vectorial este 0R3 = (0. s˘ lu˘ ca mul¸ime de vectori grupul abelian a am t (V. +. z) ∈ R3 .. ∀ (x1 . ∀ (x. y. λxn ). y. ¸ t E 1.. ·). z). ·) = (R. ∀ v ∈ V. z) ∈ R3 . def def . opera¸iile de adunare a vectorilor si de înmul¸ire cu scalari fiind t ¸ t subân¸elese. xn ) ∈ Rn . (4) 1 · (x. Vectorul t a t nul al acestui spa¸iu vectorial este matricea nul˘ t a 0M2 (R) = 0 0 0 0 . z) ∈ R3 . z ′ )] = λ · (x..

S˘ consider˘ m câmpul de scalari a a a reali (K. ·). S˘ consider˘ m câmpul de scalari reali (K.12 1.2. relativ la opera¸iile de adunare a vectorilor si de a t t ¸ înmul¸ire cu scalari definite anterior. Înmul¸irea vectorilor cu scalari reali o definim ca fiind t înmul¸irea clasic˘ a numerelor reale cu polinoamele. +). Vectorul nul al acestui spa¸iu vectorial este polinomul nul 0R2 [X] = O. +. Cu toate acestea. P v˘ rate: a T ¸ R4 [X] = {f ∈ R[X] | grad(f ) ≥ 4}.2. . +.2. în raport cu care nu avem o structur˘ algebric˘ a s t a a de spa¸iu vectorial. cele pat tru propriet˘ ti de la spa¸ii vectoriale sunt adev˘ rate. mul¸imea a¸ t a t R4 [X] nu este un R-spa¸iu vectorial deoarece mul¸imea R4 [X] nu are o structur˘ de t t a grup abelian în raport cu adunarea vectorilor. Atunci mul¸imea Rn [X] are t a t o structur˘ de R-spa¸iu vectorial. ∀ v ∈ V . ·) = (R. Mai general. +) este grupul a a a t abelian al polinoamelor de grad cel mult doi R2 [X] împreun˘ cu adunarea standard a a polinoamelor. +. În concluzie. al polinoamelor de grad cel mult n împreun˘ cu adunarea standard a polinoamelor. ·) = (R. t E 1. relativ la opera¸iile de adunare ¸i înmul¸ire din câmpul de s t s t scalari K.3. 1. ·) = (R. S˘ consider˘ m c˘ mul¸imea de vectori (V. Vom considera acum o mul¸ime de vectori si un câmp de t ¸ scalari. Mai general. ·). În spa¸iul vectorial t KV urm˘ toarele propriet˘ ti sunt adea a¸ (1) 0 · v = 0V . Înmul¸irea a a t vectorilor cu scalari reali o definim ca fiind înmul¸irea clasic˘ a numerelor reale cu t a polinoamele. definim înmul¸irea vectorilor cu scalari t ca fiind înmul¸irea standard a numerelor reale cu polinoamele. unde n ≥ 2. Se stie c˘ aceast˘ opera¸ie verific˘ cele patru propriet˘ ti axiomatice ¸ a a t a a¸ de la spa¸iile vectoriale. Prin urmare. +).6. t E 1. al matricilor p˘ tratice de ordin n a împreun˘ cu adunarea clasic˘ a matricilor p˘ tratice. s˘ consider˘ m c˘ mul¸imea de vectori (V. +. t a a Fie V un K-spa¸iu vectorial al c˘rui vector nul este notat 0V . t O T ¸ 1.1. polinomul f = X 4 + X 5 ∈ R4 [X] adunat cu polinomul g = X − X 4 − X 5 ∈ R4 [X] are ca rezultat un polinom de grad unu: f + g = X ∈ R4 [X]. ·). ·). relativ la opera¸iile de adunare a vectorilor si de a t t ¸ înmul¸ire cu scalari definite anterior. +. s˘ consider˘ m c˘ mul¸imea de vectori (V. S˘ not˘m cu 0 t a ¸i 1 elementele neutre. adic˘ a adunarea polinoamelor. +) a a a t este grupul abelian (Rn [X].5. +. împreun˘ cu ni¸te opera¸ii. adunarea vectorilor. +) a a a t este grupul abelian (Mn (R). ·) = (R.2. +. unde n ≥ 2.2. deducem c˘ R2 [X] este un spa¸iu vectorial t a t real. suma a a dou˘ polinoame de grad mai mare sau egal cu patru poate avea ca rezultat un polia nom de grad mai mic ca patru. Definim înmul¸irea vectorilor cu scalari reali ca fiind înmul¸irea t t standard a numerelor reale cu matricile p˘ tratice. Pentru aceasta s˘ lu˘ m ca mul¸ime de vectori V mul¸imea t a a t t polinoamelor de grad mai mare sau egal cu patru împreun˘ cu adunarea vectorilor definit˘ de adunarea clasic˘ a polinoamelor. STRUCTURI ALGEBRICE O T ¸ 1. Fix˘ m câmpul de scalari reali a a a a (K. R4 [X] nu este un spa¸iu vectorial real / t relativ la opera¸iile algebrice precizate mai sus. Luând a a a câmpul de scalari reali (K. Cu alte cuvinte. De exemplu. +. În fapt.2. Evident. nu este bine definit˘ pe R4 [X]. Atunci mul¸imea Mn (R) are o a t structur˘ de R-spa¸iu vectorial.

2. +) este subgrup al lui (V. W are o structur˘ de K-spa¸iu vectorial. ob¸inem c˘ 0 · v = 0V . Atunci. deducem c˘ 0 · v = 0 · v + 0 · v. În aceast˘ t a t a situa¸ie. ¸ luând λ = µ = 0. ob¸inem c˘ 0V = v + (−1) · v. ∀ v ∈ W. t a (2) În aceea¸i rela¸ie de mai sus. este a a a at s a suficient s˘ demonstr˘m c˘ (W. w ∈ W ⇒ v + w ∈ W . a S˘ consider˘m în continuare c˘ V este un K-spa¸iu vectorial ¸i W ⊆ V este o a a a t s submul¸ime a lui V. are o structur˘ de K-spa¸iu vectorial. (2) ∀ λ ∈ K. D T . deducem c˘ s t s a Tinând cont c˘ 0 · v = 0V ¸i 1 · v = v. ∀ v ∈ V. t t (1 + (−1)) · v = 1 · v + (−1) · v. ” ⇒ ” S˘ presupunem c˘ W ≤K V. a 0 0 a a∈R ⊆ M2 (R). c˘ înmul¸irea vectorilor cu a s a t scalari este bine definit˘ pe W. W este un subspa¸iu vectorial al lui V.2. (1) În proprietatea (λ + µ)v = λv + µv. de¸ a a t ducem c˘ (W. ∀ v. ob¸inem c˘ (W. µ ∈ K. Spunem c˘ W este un subspa¸iu vectorial al lui K V dac˘ a t a submul¸imea W . Cu alte cuvinte. +) este un grup abelian ¸i. ∀ λ.3. împreun˘ cu opera¸iile de adunare a vectorilor si de înmul¸ire cu t a t ¸ t scalari induse de pe spa¸iul K V. propriet˘¸ile (1) ¸i (2) sunt satisf˘a at s a cute.2. mai mult. folosind prima rela¸ie. SUBSPA TII ¸ ¸ 13 (2) (−1) · v = −v. t D T ¸ 1. t t E 1. ” ⇐ ” S˘ consider˘m c˘ propriet˘¸ile (1) ¸i (2) sunt adev˘rate. v + (−v) = v − w ∈ W. relativ la operaa t ¸iile induse de pe V. . Fie submul¸imea de matrici t W = Considerând matricile a 0 0 a deducem c˘ a a 0 0 a + b 0 0 b = a+b 0 0 a+b ∈ W. SPA TII VECTORIALE.7. T ¸ 1. +) ¸i c˘ sunt verificate a a a s a cele patru axiome de la spa¸ii vectoriale. Submul¸imea W ⊆ V este un subt t P spa¸iu vectorial dac˘ si numai dac˘ sunt adev˘ rate urm˘ toarele dou˘ propriet˘ ti: t a¸ a a a a a¸ (1) ∀ v. luând λ = 1 ¸i µ = −1. ∀ v ∈ V. vom folosi nota¸ia W ≤K V. Adunând la ¸ a s t a stânga cu opusul −v al vectorului v.2 (Criteriul de subspa¸iu). În concluzie. ∈ W si ¸ b 0 0 b ∈ W. t Este evident c˘ înmul¸irea cu scalari verific˘ cele patru propriet˘¸i de la spa¸ii a t a at t vectoriale. w ∈ W. deducem c˘ (−1) · v = −v.1. +). Cu alte cuvinte. Prin urmare. D T . În aceste condi¸ii. ∀ v ∈ W ⇒ λv ∈ W. deducem t t c˘ −v ∈ W. Adunând la stânga cu opusul a −0 · v. deducem c˘ a t a a Din criteriul de subgrup.2. +) este un subgrup în (V. Luând λ = −1 în a doua rela¸ie.

14 1.9. conform criteriului de subspa¸iu. y. de exemplu (x. Submul¸imea W se poate rescrie sub forma t W = {(x. 0) | x ∈ R} ⊆ R2 . y) | y ∈ R} t˘ t este un subspa¸iu al spa¸iului vectorial R R2 . avem W1 ≤R R2 . α + α′ + 2(β + β ′ )) ∈ W. t) ∈ R4 | x + y + z + t + 1 = 0} ⊆ R4 . W nu este un subspa¸iu al spa¸iului vectorial R R4 .2.2. Deoarece suma a dou˘ polinoame de grad doi poate avea ca rezultat un polinom de grad mai a mic decât doi. β. y + y ′ . 0) = (λx. submul¸imea W2 = {(0. −x − y − z − 1) ∈ W si (x′ . 0) = (x + y. Fie W = {(x. deducem c˘ a λ a 0 0 a = λa 0 0 λa ∈ W. y. deducem c˘ prima proprietate de la criteriul de subspa¸iu nu este a t satisf˘ cut˘ . y. Prin analogie. avem λ(x. 0) ∈ W1 si (y. z. α + 2β) ∈ W si (α′ . avem W ≤R R3 . α + 2β) | α. W nu este un subspa¸iu în spa¸iul vectorial t / t t al polinoamelor de grad cel mult doi R R2 [X]. λα + 2(λβ)) ∈ W. t t t . luând polinoamele f = 2+X 2 ∈ W si g = 1−X −X 2 ∈ W. 0) + (y. De exemplu. Luând doi vectori arbitrari din W . z. y ′ . 0) ∈ W1 .10. avem λ(α. z) ∈ R3 | x + 2y − z = 0} ⊆ R3 . y. 0) ∈ W1 . λβ. În consecin¸a. ∀ λ ∈ R. −x′ − y ′ − z ′ − 1) ∈ W. 0) ∈ W1 . Mai mult.2. t t E 1. β + β ′ .11. Prin urmare. Fie vectorii (α. z.8. z + z ′ . α + 2β) = (λα. În concluzie. β ′ . β. Fie W = {f ∈ R[X] | grad(f ) = 2} ⊆ R2 [X]. ∀ λ ∈ R. E avem 1. Fie submul¸imea W1 = {(x. Luând vectorii t (x. β. α′ + 2β ′ ) ∈ W. t E 1. conform criteriului de subspa¸iu. Suma acestor vectori este ¸ (α + α′ . Fie W = {(x. z ′ . z ∈ R}. ¸ deducem c˘ suma lor a (x + x′ . a a ¸ ob¸inem f +g = 3−X ∈ W. luând λ ∈ R. y. În concluzie. β ∈ R}. Evident W = {(α. Mai mult. STRUCTURI ALGEBRICE Mai mult. deducem c˘ ¸ a (x. Prin urmare. avem W ≤R M2 (R). t E 1. −x − y − z − 1) | x. −(x + x′ ) − (y + y ′ ) − (z + z ′ ) − 2) nu apar¸ine lui W .2.

(0.1. w ∈ W1 ¸i v. 0) si v = (β.2. 0. adic˘ v = (0.1. αi ∈ K. Fie submul¸imea S = {X. 0) | α ∈ R} si W2 = {(β. 0. Fie W1 .+ αp vp ∈ L(S) ¸i w = β 1 w1 +β 2 w2 + ¸ s . β. 1)} ⊆R R3 . E Atunci. γ ∈ R} = = {(α + β + γ. + αp vp + β 1 w1 + β 2 w2 + . p} 1. 0. 0. 0. µ. ¸ Ne propunem s˘ calcul˘ m W1 ∩ W2 . W2 ≤K V dou˘ subspa¸ii ale spa¸iului vectorial a t t P vectorial T ¸ K V. avem t 1. 0). Vom utiliza nota¸ia t t t a pentru a desemna ceea ce se nume¸te acoperirea liniar˘ a submul¸imii S. Elementele s t acoperirii liniare L(S) se numesc combina¸ii liniare finite cu vectori din S. Deducem c˘ ∃ α. suma a t v + w = α1 v1 + α2 v2 + . Atunci. avem Notând β + γ = µ si α + β + γ = ν. atunci a În concluzie.1.... Fie subspa¸iile vectoriale t W1 = L{(1. γ ∈ R}. w ∈ W1 ∩ W2 . 1. ∀ v ∈ W1 ∩ W2 . K V. v + w ∈ W1 ∩ W2 . γ ∈ R} = R3 . avem α = β = γ = 0. 0)}. 1. rezult˘ c˘ ¸ a a L(S) = {α(1. 0). β. Analog.. T ¸ L(S) = {α1 v1 + α2 v2 + . OPERA TII CU SUBSPA TII ¸ ¸ 15 1.3. ∀ i = 1. 0. + β q wq ∈ L(S) dou˘ combina¸ii liniare finite cu vectori din S.. vi ∈ S. Fie submul¸imea S = {(1.3. 0) + β(1.. 0. 0)} ≤R R3 si W2 = L{(1. Intersec¸ia W1 ∩ W2 este un subspa¸iu vectorial al spa¸iului t t t D T .3.3. + (ααp )vp ∈ L(S). E αv = (αα1 )v1 + (αα2 )v2 + . γ ∈ R astfel încât v = (α. a ¸ Prin urmare. 0). ∀ α ∈ K. E 1. γ) | β... deducem c˘ v. + β q wq este. β. X 2 } ⊆R R2 [X]. dac˘ α ∈ K este un scalar arbitrar din K.3. Atunci. t L(S) = {αX + βX 2 | α.. Atunci. L(S) ≤K V. β ∈ R} ≤R R2 [X]. β... În concluzie. 1. 1. avem αv ∈ W1 ∩ W2 . Cu s t t a s alte cuvinte. 0. Fie v = α1 v1 +α2 v2 + . a W1 ∩ W2 = {(0. γ) | ν. t P torial K V. Deoarece W1 ¸i W2 sunt subspa¸ii. 0) + γ(1. + αp vp | p ∈ N∗ .3.2. β + γ.. (1.3. 1. γ) | α. 1) | α. 0). Din defini¸ia acoperirii liniare ob¸inem c˘ a a t t a Fie v ∈ W1 ∩W2 . β. Acoperirea liniar˘ L(S) este un subspa¸iu al spa¸iului veca t t D T . ob¸inem c˘ v + w ∈ W1 ¸i v + w ∈ W2 . Fie v. w ∈ ¸ a s W2 .3. avem t a a t˘ v + w ∈ L(S). µ. În consecin¸a. o combina¸ie liniar˘ finit˘ cu vectori din S. de asemenea. Analog. (1. L(S) = {(ν. 1)} ≤R R3 . 1. Opera¸ii cu subspa¸ii t t Fie S ⊆K V o submul¸ime a K-spa¸iului vectorial V. . γ). γ ∈ R}. ¸ W1 = {(α. 1.

Folosind propozi¸ia anterioar˘. avem w1 = w1 ¸i w2 = w2 .3. deducem c˘ este suficient s˘ ¸ t a a a demonstr˘m unicitatea descompunerii vectorului v. adic˘ ceea ce aveam de t a s a demonstrat. ¸ W1 ⊕ W2 = {v ∈ V | ∃! w1 ∈ W1 .. y) = (x. Dac˘ W1 si W2 sunt subspa¸ii aflate în sum˘ direct˘ . ob¸inem c˘ s ′ t a ′ ′ ′ w1 − w1 ¸i w2 − w2 ∈ W1 ∩ W2 = {0V }. Rezult˘ c˘ avem s a a ′ ′ ′ egalitatea w1 − w1 = w2 − w2 .3. adic˘ avem t a a a v = α1 v1 + α2 v2 + . y) ∈ R2 un vector arbitrar din R2 . y) ∈ W1 ∩ W2 . w2 ∈ W2 astfel încât v = w1 + w2 }. În final.4. a E 1. Reciproc.3. reuniunea a dou˘ subspa¸ii vectoriale nu este în mod oblia t gatoriu un subspa¸iu vectorial. În acest caz vom folosi nota¸ia a a a t T ¸ P avem 1. Grupând termenii din combina¸ia liniar˘ a lui v. prin contrast. definite prin t W1 = {(x. atunci a ¸ t a a W1 ⊕ W2 = L(W1 ∪ W2 ). s˘ consider˘m un vector v ∈ W1 + W2 = L(W1 ∪ W2 ). P T ¸ 1. unde w1 . Subspa¸iul vectorial sum˘ W1 + W2 se nume¸te subspa¸iu t a s t sum˘ direct˘ dac˘ W1 ∩ W2 = {0V }. Fie subspa¸iile vectoriale în R R2 . adic˘ avem subspa¸iul a a t sum˘ direct˘ a a W1 ⊕ W2 ≤R R2 . s t a unde αi ∈ K ¸i vi ∈ W1 ∪ W2 . Acest vector se descompune unic în (x. Deoarece w1 − w1 ∈ W1 ¸i w2 − w2 ∈ W2 . s ′ s adic˘ ceea ce aveam de demonstrat. Deducem c˘ a a a vectorul v este o combina¸ie liniar˘ finit˘ cu vectori din W1 ∪ W2 . w2 ∈ W2 } este inclus˘ în a t a W1 + W2 = L(W1 ∪ W2 ). p.1. Fie v = (x. + αp vp . w1 ∈ W1 ¸i w2 . unde w1 ∈ W1 ¸i w2 ∈ W2 . t a termenii comuni din W1 ∩ W2 pot fi ata¸a¸i aleator la termenii din W1 sau W2 .3. ∀ i = 1. avem ¸ R2 = W1 ⊕ W2 . S˘ presupunem atunci ca avem a a ′ ′ ′ ′ v = w1 + w2 = w1 + w2 . w2 ∈ W2 . y).4. 0) | x ∈ R} si W2 = {(0. T . Din acest motiv. 0) + (0. în combina¸ia liniar˘ a lui v. D T . Fie acum (x. Vom demonstra egalitatea din propozi¸ie folosind principiul ¸ t D dublei incluziuni. Suma a dou˘ subspa¸ii vectoriale este dat˘ de mul¸imea a t a t W1 + W2 = {w1 + w2 | w1 ∈ W1 . s a ob¸inem c˘ v = w1 + w2 . y) | y ∈ R}. Este evident c˘ mul¸imea {w1 + w2 | w1 ∈ W1 . introducem suma a dou˘ subspa¸ii t a t vectoriale ca fiind W1 + W2 = L(W1 ∪ W2 ). este important de subliniat faptul c˘ vectorii w1 ∈ W1 ¸i w2 ∈ W2 nu a s sunt unici în descompunerea lui v = w1 + w2 deoarece. w2 ∈ W2 }.3. STRUCTURI ALGEBRICE Dac˘ intersec¸ia a dou˘ subspa¸ii vectoriale este în mod cert un subspa¸iu a t a t t vectorial. s t D T ¸ 1. . În concluzie. Este evident c˘ avem x = y = 0.. y) ∈ W2 . într-o parte cei care sunt în W1 ¸i în cealalt˘ parte cei care sunt în W2 . Cu alte cuvinte. 0) ∈ W1 si (0.16 1. unde (x.

Deducem imediat c˘ x = t = 0. x (y + z)/2 (y + z)/2 t În concluzie. y = z si y = −z. definite prin t a b b c a. Cu alte cuvinte. avem a ¸ x = y = z = t = 0.3. S˘ consider˘ m vectorul a a ∈ W1 ∩ W2 . ∈ W2 .1. Este evident c˘ acest vector se descompune unic în a x y z t unde si ¸ 0 (y − z)/2 −(y − z)/2 0 M2 (R) = W1 ⊕ W2 . c ∈ R v= x y z t si W2 = ¸ 0 a −a 0 a∈R .5. Fie subspa¸iile vectoriale în R M2 (R). b. avem . OPERA TII CU SUBSPA TII ¸ ¸ 17 E W1 = 1. adic˘ avem subspa¸iul sum˘ direct˘ a t a a Fie acum W1 ⊕ W2 ≤R M2 (R). x y ∈ M2 (R) z t un vector arbitrar din M2 (R). = x (y + z)/2 (y + z)/2 t + 0 (y − z)/2 −(y − z)/2 0 ∈ W1 .3.

.

. αn ∈ K astfel încât v = α1 e1 + α2 e2 + . Ne referim.CAPITOLUL 2 GEOMETRIA SPA¸ TIILOR VECTORIALE Pe parcursul acestui capitol vom studia diverse no¸iuni cu un puternic caracter t fizico-geometric. en } se nume¸te sistem de genert s a atori pentru spa¸iul vectorial K V dac˘ t L(S) = V. at s 2. D T ¸ 2.. dimensiune a unui spa¸iu vectorial sau coordonate ale unui vector... en } este ¸ a a t un sistem de generatori pentru spa¸iul vectorial K V ¸i s˘ lu˘m un vector arbitrar t s a a v ∈ V = L(S)... + αn en .. adic˘ mul¸imea S = {e1 . Mul¸imea S = {e1 ..1.. la no¸iunile de baz˘ a unui spa¸iu t a t vectorial.. S˘ presupunem întâi c˘ mul¸imea S = {e1 . în sens t a matematic abstract.. e2 . propriet˘¸i geometrice ¸i fizice deja utilizate. Cu alte cuvinte. pe de-o parte. en } ⊆K V o submul¸ime finit˘ de vectori din K-spa¸iul vectorial V. Toate aceste no¸iuni generalizeaz˘ natural. + αn en . ...1. en . . ∃ α1 . αn ∈ K astfel încât v = α1 e1 + α2 e2 + . Pe de a a a t alt˘ parte.. e2 .1.. en } este un sistem de generatori t pentru spa¸iul vectorial K V dac˘ si numai dac˘ t a¸ a ∀ v ∈ V.. D T ¸ 2. Dac˘ exist˘ în spa¸iul vectorial K V un sistem de generatori a a t t s S cu un num˘ r finit de vectori e1 . din defini¸ia acoperirii liniare L(S)... e2 . e2 . .. atunci spa¸iul vectorial K V se nume¸te a spa¸iu vectorial finit generat. + αn en .1. .1.1.. e2 . D T . opera¸ie care permite introducerea no¸iunilor de lungime a unui vector sau t t unghi format de doi vectori. rezult˘ c˘ L(S) = V. en } a a a t este un sistem de generatori pentru spa¸iul vectorial K V. . α2 . t 19 ∃ α1 . α2 .. . rezult˘ c˘ t a a adic˘ proprietatea din propozi¸ie este adev˘rat˘. Un astfel a t a t de spa¸iu este un spa¸iu vectorial înzestrat cu o opera¸ie adi¸ional˘ numit˘ produs t t t t a a scalar. avem V ⊆ L(S)...2... ne referim la no¸iunea geometric˘ de spa¸iu vectorial euclidian... no¸iuni t t aflate în strâns˘ leg˘tur˘ cu ideea gradelor de libertate ale unui spa¸iu fizic. Baze ¸i dimensiuni s t a t Fie S = {e1 . Atunci... Deoarece este evident c˘ întota a deauna avem L(S) ⊆ V . .. α2 . αn ∈ K astfel încât v = α1 e1 + α2 e2 + ... e2 . ∃ α1 . s˘ presupunem c˘ proprietatea din propozi¸ie este adev˘rat˘ ¸i s˘ a a t a a s a lu˘m un vector arbitrar v ∈ V. . Atunci a adic˘ v ∈ L(S). a t a a Reciproc.. t P T ¸ 2.. . Mul¸imea S = {e1 .

S˘ presupunem c˘ ∃ α.. doar a a a t pentru vectorii de forma v = (x. Fie S = {e1 = (1. β si γ. e2 = (2. t E 2. mul¸imea S este un sistem de generatori t pentru spa¸iul vectorial R R3 . . γ ∈ R astfel încât a v = (x.. e2 . + αn en = 0V . Deducem c˘ α + 2β = 0. Vom demonstra c˘ a S nu este o mul¸ime liniar independent˘ în R R2 . Fie S = {e1 = (1. Acest lucru este adev˘ rat. e3 = (1.. definit de a ¸   α+β+γ =x  β+γ =y   γ = z. 0).. y. Cu alte cuvinte.2. Cu alte cuvinte. 0) + γ(1.. Mul¸imea S = {e1 . În al¸i termeni. 2).1. nu amândou˘ nule. z ∈ R. . β ∈ R astfel încât v = αe1 + βe2 . astfel t a a t încât α1 e1 + α2 e2 + . α2 . 0.. β ∈ R astfel t a încât αe1 + βe2 = 0R2 ⇔ α(1. e2 = (1. z) ∈ R3 . e2 = (2.. exist˘ α. 0. Vom demonstra c˘ submul¸imea S este un sistem de generatori pentru spa¸iul veca t t torial R R3 . 1. 0).1..1. astfel a a a încât αe1 + βe2 = 0R2 . y) = αe1 + βe2 = α(1. este compatibil pentru orice x. nu to¸i nuli. GEOM ETRIA SPA TIILOR VECTORIALE ¸ E 2. 4)} ⊆R R2 . fie α. Pentru aceasta. β. 2) + β(2. s˘ lu˘ un vector arbitrar v = (x.. 1.20 2. Pentru aceasta. 1)} ⊆R R3 . a Deci. Pentru t t aceasta.. presupunem c˘ sistemul liniar în necunoscutele α si β. y.. αn ∈ K astfel încât α1 e1 + α2 e2 + .1. S˘ prea am a supunem c˘ ∃ α. + αn en = 0V .1. Mul¸imea S = {e1 ... 4).. rezult˘ c˘ α1 = α2 = .1. en } se nume¸te liniar indepent s D dent˘ în spa¸iul vectorial K V dac˘ pentru a t a Cu alte cuvinte. β ∈ R. 4) = (0. deoarece determia nantul sistemului este nenul. y. Fie submul¸imea de vectori t S = {e1 = (1. y ∈ R. 2) + β(2. S este o mul¸ime liniar dependent˘ în R R2 . mul¸imea S nu este un sistem de generatori t t pentru spa¸iul vectorial R R2 . 2). E 2. β ∈ R a a a a astfel încât v = (x. αn ∈ K.. . = αn = 0.. 1). α2 . definit de a ¸ α + 2β = x 2α + 4β = y. 0)... presupunem c˘ sistemul în necunoscutele α.3. conform propozi¸iei anterioare. e2 . 1.3. În cazul în care S nu este o mul¸ime liniar a a t independent˘ spunem c˘ S este liniar dependent˘ . t a ∀ α1 . en } este liniar dependent˘ în t a spa¸iul vectorial K V dac˘ exist˘ scalarii α1 . 2x) exist˘ α. . a a a O T ¸ 2. y) ∈ R2 . 4)} ⊆R R2 . În concluzie.1. t T ¸ 2. Deoarece determinantul sistemului este nul. z) = αe1 + βe2 + γe3 = = α(1. 1. 0) + β(1. este compatibil pentru orice x. rezult˘ c˘ acest sistem este compatibil doar dac˘ 2x = y. În concluzie. s˘ lu˘ m un vector arbitrar v = (x. Vom demonstra c˘ a submul¸imea S nu este un sistem de generatori pentru spa¸iul vectorial R R2 .

1. δ ∈ R astfel încât . Mai mult. 0.8. 0. β. z) ∈ R3 . Submul¸imea B = {e1 = (1. αe1 + βe2 = 0R2 ⇔ α(1. Evident. β ∈ R astfel încât αe1 + βe2 + γe3 = 0R3 ⇔ α(1. 1) = (0. 1) = (0. e2 = (0. 1. 0) + γ(1. O submul¸ime B = {e1 . γ ∈ R astfel încât deducem c˘ α = β = γ = 0. Mai mult. 0). s˘ observ˘ c˘ avem descompunerea natural˘ a am a a a b c d = ae1 + be2 + ce3 + de4 .1. Submul¸imea B = {e1 = 1. e4 = 0 0 0 1 α · 1 + β · X + γ · X 2 = O.5. Pentru a demonstra c˘ B este un sistem de a t a generatori. considerând α. e3 = 0 0 1 0 . αe1 + βe2 + γe3 + δe4 = 0M2 (R) . e3 = (0. 0). c. Cu alte cuvinte. e2 = (0. 0).1. a t D T ¸ 2. 0. 0. 0. e2 = (1. αe1 + βe2 + γe3 = 0R3 ⇔ α(1. este baz˘ în spa¸iul vectorial R M2 (R). 1). 0. y) = xe1 + ye2 = x(1. β. 1). β. În concluzie.. 1. Submul¸imea B = {e1 = (1. e2 = X. 0). γ. 1. a a t a B este o baz˘ în R R2 numit˘ baza canonic˘ a lui R R2 . unde a. Cu alte cuvinte.2.7. 1. z) = xe1 + ye2 + ze3 = x(1. deducem c˘ α = β = γ = 0. e3 = X 2 } este baz˘ în t a spa¸iul vectorial R R2 [X]. 0) + y(0.4. . b. d ∈ R. adic˘ submul¸imea B este liniar independent˘ . Fie S = {e1 = (1. 1)} ⊆R R3 . 0) + z(0.4. 0) + β(1. 1)} este baz˘ în t a spa¸iul vectorial R R2 . a E 2. B este o baz˘ în R R3 numit˘ baza canonic˘ a lui R R3 . e2 = 0 1 0 0 . Aceasta este un sistem de generatori deoarece orice polinom t de grad cel mult doi are expresia f = a · 1 + b · X + c · X 2 . e3 = (1. 0) + β(0. y) ∈ R2 avem descompunerea natural˘ am a a (x. luând α. a a a E 2. 0. y. 0). e2 . 0) + β(0. B este liniar independent˘ . Pentru a demonstra c˘ B este un sistem de generatori. 1.1..1. ∀ a. y. 1. 1)} t este baz˘ în spa¸iul vectorial R R3 . 0. 0). 0) + γ(0. Fie α. luând α. a a a E 2. BAZE S I DIM ENSIUNI ¸ 21 E 2. B este o baz˘ în R R2 [X] numit˘ baza canonic˘ a lui R R2 [X]. 0. B este liniar independent˘ . În a a concluzie. c ∈ R. β. 1) = (0. 0) + y(0. În a a concluzie. considerând α. S este o mul¸ime liniar indepena t dent˘ în spa¸iul vectorial R R3 . ∀ (x. 0. Aceasta este un sistem de generatori deoarece a t avem Evident. a a a E B= e1 = 2. b. deducem c˘ α = β = 0.6.1.1. În concluzie. Submul¸imea t 1 0 0 0 . 0). en } ⊆K V se nume¸te baz˘ a t s a spa¸iului vectorial K V dac˘ B este si un sistem de generatori si o submul¸ime liniar t a ¸ ¸ t independent˘ în K V . s˘ t a a observ˘ c˘ pentru orice vector (x. γ ∈ R astfel încât (x. 0).. 1. γ ∈ R astfel încât Deducem de aici c˘ α = β = γ = 0.

f˘r˘ a restrânge generalitatea. deducem c˘ t a n′ j=1 αj aij = 0. Pe de alt˘ parte. T . GEOM ETRIA SPA TIILOR VECTORIALE ¸ deducem c˘ α = β = γ = δ = 0. atunci exist˘ scalarii α1 .. . . ei = ej . e2 . În plus. unde n (respectiv n ) reprezint˘ num˘rul de elemente al lui B a a (respectiv B ′ ). + αp ep = 0V . e2 . . trebuie ca num˘rul de ecua¸ii n s˘ fie mai mare... e2 . . . en este un sistem de vectori liniar independen¸i.. en } ¸i B = {e1 . c˘ αp = 0. S1 = {e1 . Fie V = {0V } un K-spa¸iu vectorial t˘ t finit generat... ∀ i = j.. . Fie V = {0V } un K-spa¸iu vectorial finit generat... adic˘ B este liniar independent˘ În concluzie. e2 . αn ∈ K. mul¸imea B genereaz˘ spa¸iul vectorial K V.. atunci S este o baz˘ a lui K V. j=1 i=1 Deoarece e1 . astfel a a t încât α1 e1 + α2 e2 + .. . n′ n αj e′ j j=1 = 0V ⇔ αj aij ei = 0V .. αn′ ∈ K astfel încât α1 e′ 1 + α2 e′ 2 + ..1 (de existen¸a a bazelor). α2 . este o baz˘ în R M2 (R) numit˘ baza canonic˘ a lui R M2 (R).. un sistem de genera¸ Rezult˘ c˘ avem a a Dac˘ S este liniar independent˘. . ∀ j = 1.. . Ob¸inem astfel un sistem omogen de ecua¸ii având n ecua¸ii ¸i n′ necunoscute t t t s α1 .. Repet˘m ra¸ionamentul de mai sus pentru submul¸imea a t t ¸i deducem c˘ exist˘ o submul¸ime B cu mai pu¸in de p elemente care este liniar s a a t t independent˘. .n′ este matricea sistemului. Dac˘ S nu este a a a a liniar independent˘. Atunci exist˘ în K V o baz˘ cu un num˘ r finit de elemente... Fie B = {e1 . rezult˘ c˘ sistemul omogen anterior trebuie s˘ aib˘ doar solu¸ia banal˘. deoarece ¸i vectorii e′ .. j=1... ep−1 } V = L({e1 .. .2..22 2. a deducem c˘ a n ∃ aij ∈ K astfel încât e′ = j Fie scalarii α1 .. adic˘ este o a t a t a baz˘ în spa¸iul vectorial K V.1. en′ } dou˘ baze ¸ s a ′ arbitrare ale lui K V. cel mult egal. t a a a a t a Cu alte cuvinte. .. adic˘ trebuie s˘ avem n ≥ n′ ¸i rang(A) = n′ . e2 . ep }).. e′ .. B este un sistem de generatori).... α2 .. e2 . B a a a. ep−1 }). ep−1 }). .. ep }. n′ . Deoarece B este baz˘ (în particular. + αn′ e′ ′ n = 0V ⇔ n′ i=1 aij ei . a a a D tori pentru K V. e2 .n. nu to¸i nuli.. a s a ′ ′ ′ ′ D T .... cu a t a num˘rul de necunoscute n′ . V = L(S) = L({e1 . Atunci t orice dou˘ baze finite ale lui K V au acela¸i num˘ r de elemente.1. a a a T 2. e2 . αn′ .. n. Fie S = {e1 . unde a a a s A = (aij )i=1. Atunci aa a care implic˘ egalitatea a ep ∈ L({e1 . Putem presupune.. a t T 2. ∀ i = 1. α2 .. e′ ′ sunt liniar indea s 1 2 n penden¸i..

0. Este important de remarcat faptul c˘ dimensiunea unui a spa¸iu vectorial real finit generat coincide cu num˘ rul de variabile independente t a care determin˘ un vector arbitrar al spa¸iului. ¸ x = y = 0 pentru e3 . În s t s a concluzie. O T ¸ 2. 1)}.1. t E 2. y) | x. pe rând.11. e2 . e2 = X. e4 = 0 0 0 1 .9.2. t O T ¸ 2.. ¸ ¸ E 2. al doilea t a a vector se ob¸ine luând a doua variabil˘ egal˘ cu 1. . e3 = 0 0 1 0 . celelalte variabile egale cu 0 si t a a ¸ a¸a mai departe. y ∈ R}.. 1)}. În concluzie. 1.1. y) este determinat de dou˘ variabile independente x si y. Cei trei vectori ai bazei canonice a spa¸iului vectorial R R3 se ob¸in t t luând pe rând: x = 1.1.1. dimensiunea acestui spa¸iu vectorial este dimR R2 = 2. en } o baz˘ arbitrar˘ finit˘ a spa¸iului veca a a t torial finit generat K V .3. x = z = 0 pentru e2 si z = 1. a t E B= e1 = 2.1. deducem c˘ n′ ≥ n.14.2. y = z = 0 pentru e1 . y.1. orice dou˘ a s a baze finite ale spa¸iului vectorial finit generat K V au acela¸i num˘ r de elemente.1. z) | x.1. dimensiunea acestui spa¸iu vectorial este dimR R3 = 3. e3 = X 2 }. 0). adic˘ ceea ce aveam de demonstrat. baza canonic˘ a spa¸iului a t a t vectorial se ob¸ine luând. Deoarece un vector arbitrar al spa¸iului v = (x. Dimensiunea acestui spa¸iu vectorial este dimR M2 (R) = 4. În spa¸iul vectorial R3 = {(x. Prin urmare. Baza canonic˘ în spa¸iul vectorial R R2 [X] este a t B = {e1 = 1. Mai mult. Baza canonic˘ în spa¸iul vectorial R M2 (R) este a t 1 0 0 0 . conform teoremei precedente. . avem n = n′ . Dimensiunea spa¸iului vectorial K V se noteaz˘ t t a dimK V = n ∈ N∗ . e3 = (0. 0. restul variabilelor egale cu 0. respectiv x = 0 si y = 1 pentru e2 .. e2 = 0 1 0 0 . s E 2. vectorii determina¸i astfel: primul vector se t t ob¸ine luând prima variabil˘ egal˘ cu 1.13. y. Este important de subliniat c˘ num˘ rul natural n nu dea a pinde de alegerea bazei finite B deoarece. BAZE S I DIM ENSIUNI ¸ 23 Aplicând acela¸i ra¸ionament pentru bazele B ′ ¸i B. Baza canonic˘ în spa¸iul vectorial R R3 este a t B = {e1 = (1. Baza canonic˘ în spa¸iul vectorial R R2 este a t B = {e1 = (1. y si z.1. Avem R2 = {(x.12. Fie B = {e1 . 0). rezult˘ t a ¸ a c˘ dimR R2 = 2. Deducem c˘ dimensiunea acestui spa¸iu vectorial este dimR R2 [X] = 3. e2 = (0. y = 1. z ∈ R} un vector t arbitrar v = (x. 0). z) este determinat de trei variabile independente x.5. e2 = (0. Cei doi vectori ai bazei canonice a spa¸iului vectorial R R2 se ob¸in a t t luând x = 1 si y = 0 pentru e1 . deci ¸ dimR R3 = 3. a D T ¸ 2.1. t E 2.10. t E 2. Num˘ rul elementelor din baza B se nume¸te dimensiunea a s spa¸iului vectorial K V . y.

dimensiunea acestui subspa¸iu este dimR W = 1. rezult˘ c˘ a ¸ a a dimR M2 (R) = 4. Cei patru vectori ai bazei canonice a spa¸iului vectorial R M2 (R) t se ob¸in luând pe rând: a = 1. definit˘ prin a a a A= a b c d este bine definit˘ de patru variabile independente a. b = 1. baza t canonic˘ a subspa¸iului W este B = {(1.17. În aceast˘ situa¸ie. ¸ E 2.1. Deoarece un polinom arbitrar de grad cel mult doi. a T 2. Prin urmare. Deducem c˘ avem inegalitatea a a a dimK W ≤ dimK V. b = 1. t a Continu˘m procedeul pân˘ la cel mult n = dimK V. este determinat de trei coeficien¸i independen¸i a.. Atunci mul¸imea {v1 } ¸ t este liniar independent˘ în K V . b. Atunci t orice submul¸ime finit˘ liniar independent˘ a lui K V poate fi completat˘ cu vectori t a a a pân˘ la o baz˘ în K V.1. b si c ∈ R.24 2. . a = b = c = 0 pentru e4 .4. a = b = 0 pentru e3 . a t a adic˘ W = V. ¸ t a a ′ Fie v ∈ V \L(L ). unde vectorul din aceast˘ baz˘ s-a a t a a ob¸inut luând x = 1. GEOM ETRIA SPA TIILOR VECTORIALE ¸ E 2. Atunci orice baz˘ a subspa¸iului W este a a a t liniar independent˘ în K V ¸i con¸ine n elemente. W = {(x. S˘ consider˘ m un K-spa¸iu vectorial V de dimensiune a a t dimK V = n ≥ 1 KV si fie W ≤K V un subspa¸iu vectorial al lui ¸ t cu ” = ” dac˘ si numai dac˘ W = V. a = b = d = 0 pentru e3 si d = 1. b = c = 0 pentru e1 . Dac˘ L({v1 }) a W. vn } un sistem finit de generatori pentru K V ¸i fie mul¸imea s t R = S\L(L′ ). v3 } este liniar independent˘. Fie L ⊆ V o submul¸ime finit˘ liniar independent˘ a lui K V. Mai mult.1. v2 . S˘ consider˘ subspa¸iul vectorial a am t W = {(x. a . În concluzie. c = 1.15.1. a¸ a . t t ¸ deducem c˘ dimR R2 [X] = 3. o baz˘ a spa¸iului vectorial K V . Atunci mul¸imea B = L′ ∪ R este evident liniar independent˘ ¸i un t as sistem de generatori. În al¸i termeni.1. de a s t asemenea. subspa¸iul W se scrie sub forma t t În concluzie. B este o baz˘ în K V. Atunci avem inegalitatea dimK W ≤ dimK V D T . v2 . Fie v1 = 0 un vector nenul din K V . E 2. a a t a Fie S = {v1 . v2 } este liniar independent˘. Rezult˘ imediat c˘ mul¸imea L′ ∪ {v} este liniar independent˘. a = c = d = 0 pentru t ¸ e2 . c si d ∈ R. aceasta este. b = c = d = 0 pentru e1 . definit prin f = a+bX +cX 2 . rezult˘ ceea ce a a a trebuia demonstrat. Rezult˘ ceea ce trebuia demonstrat. Deoarece o matrice p˘ tratic˘ de ordin doi. Cei trei vectori ai bazei canonice a spa¸iului vectorial a t tin R R2 [X] se ob¸ luând pe rând: a = 1. a a ′ D T .16. −x) | x ∈ R}. y) ∈ R2 | x + y = 0} ≤R R2 .3.. a = c = 0 pentru e2 si c = 1.. v2 }) astfel încât mul¸imea {v1 . v2 }) t a a t ori ∃ v3 ∈ W \L({v1 . Fie V = {0V } un K-spa¸iu vectorial finit generat. t T 2. atunci ∃ v2 ∈ W \L({v1 }) astfel încât mul¸imea {v1 . Presupunând c˘ W = L({v1 }). S˘ presupunem c˘ dimK W = n. −1)}. ori W = L({v1 .

. Dac˘ U. avem a baz˘ în U + W. U ∩ W = {0}. wp+1 . adic˘ subspa¸iile U si W se afl˘ în sum˘ direct˘ : a t ¸ a a a Mai mult. + xn en ..18. a a {e1 . În concluzie. de asemenea. de asemenea. e2 . wp+2 .. e2 . ep . s t a a E 2. . e2 ... Schimb˘ri de coordonate a a Fie V un K-spa¸iu vectorial. ∃! x1 . Evident. b.. en } baz˘ în t Deoarece B este baz˘. . x2 ... D T ¸ 2.˘ 2.. W sunt subspa¸ii finit dimensionale ale lui K V a t aflate în sum˘ direct˘ . wp+1 .. .. subspa¸iu finit dimensional a a t al lui K V . Rezult˘ ceea ce trebuia demonstrat. ep . .. . Fie B = {e1 .... up+1 .2. atunci U + W si U ∩ W sunt. avem rela¸ia t dimK (U ⊕ W ) = dimK U + dimK W.1. Mai mult.2. e2 .5 (Grassmann).. . ep } baz˘ în U ∩ W.. Mai mult... rezult˘ c˘ a a a ∀ v ∈ V.. .1. avem dimR (U ⊕ W ) = dimR U + dimR W = 2 + 1 = 3 = dimR R2 [X]. up+q . wp+2 . wp+r } C 2.. dimK V = n..1. xn ) ∈ M1. up+2 .. wp+r ∈ W {e1 .. . ep ...1. . α ∈ R astfel a încât f = a + bX = αX 2 ⇔ a + bX − αX 2 = 0 ⇔ a = b = α = 0.. up+q ∈ U ¸i s astfel încât baz˘ în U ¸i a s wp+1 .. up+1 . Matricea (x1 .. .. Dac˘ U. subspa¸ii finit dimensionale ale ¸ t t K V . 2. xn ∈ K astfel încât v = x1 e1 + x2 e2 + . . Fie U = {a + bX | a. wp+2 . x2 . Coordonate.. .. atunci U ⊕W este.. Deducem c˘ ∃ a. SCHIM B ARI DE COORDONATE 25 lui lui KV 2.. D T ¸ . avem rela¸ia T dimK (U + W ) = dimK U + dimK W − dimK (U ∩ W ). up+2 . up+q } {e1 . wp+r } baz˘ în W . ... fie f ∈ U ∩ W . W sunt subspa¸ii finit dimensionale ale a t . Fie {e1 ..n (K) se nume¸te n-uplul de s coordonate al vectorului v în baza B a spa¸iului vectorial K V. up+2 . e2 . D T ¸ ... t K V. Folosim Teorema Grassmann ¸i ¸inem cont c˘ U ∩W = {0V }.. . b ∈ R} si W = {αX 2 | α ∈ R} dou˘ ¸ subspa¸ii ale lui R R2 [X].1.2. COORDONATE. U ⊕ W ≤R R2 [X].. Atunci exist˘ vectorii a a up+1 . Atunci avem t Pentru a demonstra acest lucru. R2 [X] = U ⊕ W.

în spa¸iul vectorial R R3 .... Urm˘ toarele rela¸ii matriceale sunt adev˘ rate: a t a −1 (2) MB′ B = MBB′ .2. avem descompunerea t adic˘ ..2.. Matricea MBB′ = T A = (aji )i.. Atunci. unde dimK V = n. unde In ∈ Mn (K) este matricea identitate. Fie vectorul f = 1 + X + X 2 si baza ¸ B = {e1 = 1 − X. x2 = 0 si x3 = 1. 0). 1.. + a2n en . avem sistemul a   x1 + x2 + x3 = 3  x + x3 = 2  2  x3 = 1. e3 = 2 + X 2 } f = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 . e′ } este o alt˘ baz˘ a spa¸iului vectorial a a a a a t n 1 2 V. GEOM ETRIA SPA TIILOR VECTORIALE ¸ E 2. Deoarece B = {e1 . În concluzie. În acest context. deducem c˘ x1 = −1.      ·  ·      ·     ′ en = an1 e1 + an2 e2 + . . . e′ } ¸i B ′′ = {e′′ .2. e3 = (1. a t 2.. . avem descompunerea t ¸ Rezolvând sistemul. 0).26 2. e2 . deducem c˘ x1 = x2 = x3 = 1. adic˘ .2. matricea (1. avem sistemul a t   x1 + 3x2 + 2x3 = 1  −x1 = 1   x3 = 1. S˘ consider˘m acum c˘ B ′ = {e′ . . a coordonatele vectorului f în baza B sunt (−1. egalând pe componente.n ∈ Mn (K). Atunci. D T ¸ 2. 1.. 1. 1) a reprezint˘ coordonatele vectorului v în baza B a spa¸iului vectorial R R3 .. Cu alte cuvinte.2.j=1. Fie vectorul v = (3.. e2 = 3. e′′ } trei baze 1 2 n s 1 2 n ale spa¸iului vectorial K V. + ann en . deducem c˘ avem descompunea a K rile:  ′  e1 = a11 e1 + a12 e2 + ..1... 1) si baza ¸ B = {e1 = (1. Fie B = {e1 . 2. 1)} v = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 . . egalând coeficien¸ii polinoamelor.n ∈ Mn (K) se nume¸te s matricea de trecere de la baza B la baza B ′ .. 0. en }. E Rezolvând sistemul. e2 = (1. . putem demonstra t P T ¸ 2. unde A = (aij )i.j=1. 0.. en } este baz˘ în K V. e′ ... în spa¸iul vectorial R R2 [X]. e′′ .a1n en .. e′ .. B ′ = {e′ .   ′   e2 = a21 e1 + a22 e2 + .1.2. e2 . (1) MBB = In . 1)..

adic˘ ceea ce trebuia demonstrat.˘ 2.    T MB′ B′′ · T MBB′ · e ⇒ MBB′′ = MB′ B′′ · T MBB′ . (1) Descompunerea elementelor bazei B în baza B se reali¸ zeaz˘ evident în felul urm˘tor: a a   e1 = 1 · e1 + 0 · e2 + . (3) Urm˘toarele rela¸ii matriceale formale sunt adev˘rate: a t a e′ = unde T MBB′ · e..      ·  ·       ·    en = 0 · e1 + 0 · e2 + .. din defini¸ia matricii de trecere de la o baz˘ la alta. Aceste rela¸ii implic˘ egalit˘¸ile t a at e′′ = T    e′′ =         . + 1 · en . e′′ = T MBB′′ · e ¸i e′′ = s  e′′ 1 e′′ 2 · · · e′′ n T T MB′ B′′ · e′ . a . ob¸inem ceea ce trebuia demonstrat: t −1 MBB′ · MB′ B = In ⇔ MB′ B = MBB′ ..     e2 = 0 · e1 + 1 · e2 + . avem adev˘rate urm˘t a a a toarele rela¸ii matriceale formale: t e′ = Acestea implic˘ egalit˘¸ile a at e′ = T T    . + 0 · en .. Cu alte cuvinte. Rezult˘ ceea ce trebuia demonstrat..2. a (2) S˘ utiliz˘m urm˘toarele nota¸ii formale: a a a t    e1  e2       ·     ¸i e′ =  e=  s   ·    ·   en e′ 1 e′ 2 · · · e′ n  Atunci. COORDONATE. SCHIM B ARI DE COORDONATE 27 (3) MBB′′ = MBB′ · MB′ B′′ . T MBB′ · T MBB′ · MB′ B = In . D T . + 0 · en .    MBB′ · e ¸i e = s MB′ B · e′ ⇒ T T MB′ B · e′ ..

Atunci avem adev˘ rate egalit˘ tile t a a¸  ′  e1 = 1 · e1 + 0 · e2 + 0 · e3 . n.. 0).. În concluzie.. x2 .. e′ = (1. .3. 0).  2  ′ e3 = 1 · e1 + 1 · e2 + 1 · e3 .2. i Aceste egalit˘¸i scrise la nivel matriceal conduc la ceea ce aveam de demonstrat. Urm˘ toarea rela¸ie matriceal˘ de schimbare a coordonatelor a t a −1 X ′ = MBB′ · X = MB′ B · X. x2 . . e′ . ale vectorului v în bazele a    X=     x1 x2 · · · xn         ¸i X ′ =   s       x′ 1 x′ 2 · · · x′ n         P T ¸ este adev˘ rat˘ : a a 2. e′ }.2. e3 = (0. Fie vectorul v = (1. aceast˘ rela¸ie se poate scrie a t sub forma n n v= i=1 j=1 x′ aij ej . s avem rela¸ia t n v= j=1 xj ej . 1. e2 = (0. xn ) sunt coordonatele vectorului v în ¸ ′ baza B .2.1.. e′ = (1. n B = {e1 .. 2. 2.2. 0. din ultimele dou˘ egalit˘¸i ob¸inem egalit˘¸ile de coordonate: a at t at n xj = i=1 x′ aij .. deoarece (x1 . . at C este adev˘ rat˘ : a a E si ¸ 2... 1)} 1 2 3 în spa¸iul vectorial R R3 . 1. scrise pe coloan˘. 0. 0). 0). i În acela¸i timp. en } ¸i B ′ = {e′ . ∀ j = 1. 0. 1. Urm˘ toarea rela¸ie matriceal˘ de schimbare a coordonatelor a t a X = MBB′ · X ′ . 1)} B ′ = {e′ = (1. Deoarece (x1 . rezult˘ c˘ avem a a v= i=1 x′ e′ . 3) si bazele ¸ B = {e1 = (1. xn ) sunt coordonatele vectorului v în baza B. GEOM ETRIA SPA TIILOR VECTORIALE ¸ Fie v ∈ V un vector ¸i fie s coordonatele.. . s 1 2 n ′ ′ ′ D T .. i i Folosind matricea de trecere de la baza B la baza B ′ .. .  e′ = 1 · e1 + 1 · e2 + 0 · e3 . e2 .28 2.

SCHIM B ARI DE COORDONATE 29 adic˘ avem a MBB′ în baza canonic˘ B. e′ = 3. Fie vectorul f = X 2 − 2X + 5 si bazele si ¸ B ′ = {e′ = 2X. Din rela¸ia de schimbare a coordonatelor de−1        1 1 1 −1 0 1 −1 1   2  =  0 1 −1   2  =  −1  .˘ 2.2. e3 = X 2 }  x′ 1 X ′ =  x′  2 x′ 3 ¸ 2. adic˘ avem a MBB′  0 3 −1 =  2 0 0 . e2 = X. 0 0 1  Este evident c˘ vectorul f are coordonatele a  în baza canonic˘ B. Fie a Este evident c˘ vectorul v are coordonatele a   1 X= 2  3   1 1 1 =  0 1 1 . e′ = X 2 − 1} 1 2 3 în spa¸iul vectorial R R2 [X]. 0 0 1  coordonatele vectorului ducem c˘ a  ′   x1 1 1  x′  =  0 1 2 x′ 0 0 3 E t v în baza B ′ . Fie a   5 X =  −2  1  x′ 1 X ′ =  x′  2 x′ 3 .  e′ = 3 · e1 + 0 · e2 + 0 · e3 . Atunci avem adev˘ rate egalit˘ ¸ile t a at  ′  e1 = 0 · e1 + 2 · e2 + 0 · e3 .4. 1 3 0 0 1 3 3 B = {e1 = 1.  2  ′ e3 = −1 · e1 + 0 · e2 + 1 · e3 .2. COORDONATE.

+. ∀ λ ∈ R. v >≥ 0. t D T ¸ 2. >. w ∈ V (omogeneitate). Lungimi ¸i unghiuri s Pe întreg parcursul acestei sec¸iuni vom considera c˘ câmpul de scalari (K. omogeneitatea rezult˘ din rela¸iile: a t < λv. +. x3 ) ∈ R3 si w = (y1 . w >= x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 = y1 x1 + y2 x2 + y3 x3 =< w. GEOM ETRIA SPA TIILOR VECTORIALE ¸ coordonatele vectorului f în baza B ′ . w >. ∀ v.2. w >=< w. t E 2. v >= x2 + x2 + x2 ≥ 0. (3) < λv.3. >: V × V → R. w >=< v1 . Din rela¸ia de schimbare a coordonatelor det ducem c˘ a  ′   −1   x1 0 3 −1 5  x′  =  2 0 0   −2  = 2 0 0 1 1 x′ 3      0 1/2 0 5 −1 =  1/3 0 1/3   −2  =  2  . w >= λ < v. w >= (λx1 )y1 + (λx2 )y2 + (λx3 )y3 = λ(x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 ) = λ < v.3. w > .3. v > . se nume¸te spa¸iu euclidian. Pentru aceasta trebuie s˘ demonstr˘ cele patru a am propriet˘ ti care definesc un produs scalar. w ∈ V (aditivitate). S˘ ar˘ t˘ m c˘ aplica¸ia a aa a t < f. Un spa¸iu vectorial real t D <. Pentru a a ¸ t demonstra proprietatea de pozitiv definire s˘ observ˘ m c˘ avem a a a cu ” = ” dac˘ si numai dac˘ x1 = x2 = x3 = 0. g > = def 1 −1 < v. y3 ) ∈ R3 doi vectori ¸ arbitrari ai spa¸iului vectorial R R3 . ∀ v1 .3. Fie v = (x1 . S˘ ar˘ am c˘ aplica¸ia t a at˘ a t este un produs scalar pe R R3 . v2 .1. ·).3.30 2. .1. ·) t a este corpul numerelor reale (R. Produse scalare. Luând un scalar arbitrar λ ∈ R. rezult˘ si proprietatea de aditivitate a aplica¸iei <. Fie V un R-spa¸iu vectorial. w ∈ V (simetrie). 0 0 1 1 1 2. O aplica¸ie <. w > = x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 ∈ R def < v. x2 . înzestrat cu un produs scalar E 2. Simetria rezult˘ imediat din urm˘ toarele a¸ a a egalit˘ ti: a¸ < v. w >. (1) < v. (R3 . v >. y2 . >. se nume¸te produs scalar pe spa¸iul vectorial real R V. Prin analogie. w > + < v2 . s t R V. cu ” = ” dac˘ si numai dac˘ v = 0V (pozitiv a ¸ a definire). s t T ¸ 2. ∀ v.2. satisf˘ când propriet˘ tile t a a¸ (2) < v1 + v2 . (4) < v. >) este un a ¸ a spa¸iu euclidian. 1 2 3 f(x)g(x)dx ∈ R. În concluzie. <. ∀ v ∈ V.

∀ v ∈ V. <. w ∈ V. ∀ α ∈ R. deducem c˘ s a < w. s˘ presupunem c˘ avem < f. v >≤ 0. inegalitatea Cauchy este adev˘rat˘ în a a a acest caz.1 (inegalitatea Cauchy). Pozitiv definirea produsului scalar implic˘ inegalitatea a < v + αw. t T 2. a¸ a ¸ t D T . folosind aditivitatea produsului scalar. adic˘ < v. S˘ presupunem c˘ w = 0. g > . > . >) prot dusul scalar satisface urm˘ toarea inegalitate Cauchy: a < v. <. Mai mult.3. Cu alte cuvinte. g >= −1 [λf(x)]g(x)dx = λ −1 f(x)g(x)dx = λ < f.3. v >≥ 0. 1]. Mai mult. v + αw >≥ 0. Din punct de vedere geometric a a aceasta înseamn˘ c˘ aria subgraficului func¸iei pozitive f 2 ≥ 0 este nul˘ . Cu alte cuvinte. Îns˘ a a t a a aceast˘ arie este nul˘ dac˘ si numai dac˘ f(x) = 0. 1]. Printr-un calcul simplu. dac˘ discriminantul este nul rezult˘ c˘ exist˘ α ∈ R astfel încât a a a a v + αw = 0. w >= 0. a a s a a S˘ presupunem acum c˘ w = 0 ¸i s˘ lu˘m un vector arbitrar v ∈ V. a s t a . Este evident c˘ avem proprietatea de simetrie: a 1 1 < f. ∀ v. 0 >. ∀ v ∈ V. 0 > + < v. Pe de ¸ a a alt˘ parte. LUNGIM I S I UNGHIURI ¸ 31 unde f. ∀ α ∈ R. f >= −1 f 2 (x)dx ≥ 0. PRODUSE SCALARE. 0 >=< v. Folosind aditivitatea ¸i omogeneitatea produsului scalar. w >2 ≤< v. cu ” = ” dac˘ si numai dac˘ v si w sunt liniar dependen¸i. Rezult˘ ceea ce aveam de demonstrat. v > · < w. f >= 0. f >= 0 dac˘ si numai dac˘ f = O. w >.2. implic˘ inea a a a galitatea integral˘ a 1 < f. g sunt polinoame de grad cel mult doi. Atunci avem < w. ∀ x ∈ [−1. w >< v. adic˘ t a a ∆ = 4 < v. (R2 [X]. ∀ x ∈ [−1. g >= −1 f (x)g(x)dx = −1 g(x)f(x)dx =< g. În concluzie. Pentru a demonstra proprietatea de t pozitiv definire s˘ observ˘ m c˘ inegalitatea f 2 (x) ≥ 0. rezult˘ si a ¸ proprietatea de aditivitate a aplica¸iei <. Prin urmare trebuie ca discriminantul ecua¸iei de grad doi s˘ fie negativ. >) este un a¸ a spa¸iu euclidian. a a a¸ a avem < f. omogeneitatea rezult˘ din rela¸iile: a t 1 1 < λf. 0 >= 0. folosind proprietatea de aditivitate a integralei. ob¸inem a t < v. w > α2 + 2α < v. Luând un scalar arbitrar λ ∈ R. este un produs scalar pe R R2 [X]. adic˘ v ¸i w sunt liniar dependen¸i. w > + < v. f > . În orice spa¸iu euclidian (V. w >2 −4 < w.

s a t E 2. ∀ v. w >≤ ≤ ||v||2 + ||w||2 + 2 · | < v. GEOM ETRIA SPA TIILOR VECTORIALE ¸ C definit˘ prin a 2. 0) >= 1 · 3 + 2 · 2 + 3 · 0 = 7. <. 0) ¸ în spa¸iul euclidian (R . s ¸ t E 2.4. v >. Pozitiv definirea ¸i omogeneitatea produsului scalar implic˘ ¸ s a imediat propriet˘¸ile (1) ¸i (2). >). Fie (V. 3) si w = (3. (3. >).3. (1) ||v|| ≥ 0. >). Atunci. D T ¸ se nume¸te norma (lungimea) euclidian˘ a spa¸iului euclidian (V. Folosind defini¸ia produsului scalar pe spa¸iul vectorial real t t t R2 [X]. avem 3 < v. ∀ v ∈ V. ∀ v ∈ V .1. E 2.3.32 2. <. Folosind defini¸ia produsului scalar pe spa¸iul vectorial t t t real R3 . Folosind propriet˘¸ile produsului scalar ¸i inegaliat s at s tatea lui Cauchy. ob¸inem 1 1 ||f|| = < f. 2. ∀ v ∈ V. 3).3. 2. 2. w > cos θ = ∈ [−1.4. w ∈ V \{0V } doi t ¸ vectori arbitrari nenuli. >) un spa¸iu euclidian si fie v.3. f > = −1 f 2 (x)dx = −1 x2 dx = 2 . >). w > | ≤ ≤ ||v||2 + ||w||2 + 2 · ||v|| · ||w|| = (||v|| + ||w||)2 .5.3. 3) în a a spa¸iul euclidian (R3 . Conform defini¸iei produsului scalar pe spa¸iul vect t t torial real R3 . S˘ calcul˘ m lungimea (norma) vectorului f = X în spa¸iul a a t euclidian (R2 [X]. definit˘ prin t a √ ||v|| = < v. 2. >). w >=< (1. v > +2 < v. <. ∀ v ∈ V. definit de rela¸ia a t < v. >) un spa¸iu euclidian. ∀ v.3. v + w >=< v. S˘ calcul˘ m unghiul dintre vectorii a a v = (1. v >. num˘ rul real θ ∈ [0. ∀ λ ∈ R. ||v|| = verific˘ urm˘ toarele propriet˘ ti: a a a¸ (2) ||λv|| = |λ| · ||v||. w ∈ V. <. Atunci func¸ia t t || || : V → R. Fie (V. 2. v > = 12 + 22 + 32 = 14. <. 2. . a¸ a (3) ||v + w|| ≤ ||v|| + ||w||. 1]. ||v|| · ||w|| se nume¸te unghiul dintre v si w în spa¸iul euclidian (V. cu ” = ” dac˘ si numai dac˘ v = 0V . ob¸inem t √ √ ||v|| = < v. S˘ calcul˘ m lungimea (norma) vectorului v = (1. <. (inegalitatea triunghiului).3. π]. <.3. w > + < w. w ∈ V. √ < v. 3 D T ¸ 2. deducem inegalitatea triunghiului: ||v + w||2 = < v + w. D T . Func¸ia || || : V → R.

w} este liniar independent˘. e2 . În concluzie.3. g >= −1 x3 dx = 0. orice mul¸ime de n vectori ortogonali unul pe cel˘ lalt formeaz˘ o t a a baz˘ a spa¸iului euclidian (V. <. deducem c˘ mul¸imea B este liniar independent˘.3. Deducem c˘ cos θ = 0. Fie α. <. t a t a Deoarece avem dimR V = n. >).1. en } ⊆R V. >). ob¸inem t cos θ = E ||v|| = 12 + 22 + 32 = √ 14 si ||w|| = ¸ 32 + 22 + 02 = √ 13. w >= 0. >) dac˘ t a < v. 2. >) sunt liniar independen¸i. În acest context. Analog. Conform propozi¸iei anterioare. Fie (V. adic˘ α = 0. . unde t ei ⊥ ej . rezult˘ c˘ mul¸imea B este de fapt baz˘ în spa¸iului euclidian (V.2. >) un spa¸iu euclidian de dimensiune t dimR V = n ≥ 1. w ∈ V \{0V } sunt ortogonali (perpenD diculari) în spa¸iul euclidian (V..5. f˘când produsul scalar al egalit˘¸ii de mai sus cu vectorul w. Conform defini¸iei produsului scalar pe spa¸iul t t t vectorial real R2 [X]. S˘ calcul˘ m unghiul dintre vectorii a a f = X si g = X 2 ¸ < v. a t a C 2. Doi vectori nenuli v. a t t P T ¸ 2. unde < v. <. 26 în spa¸iul euclidian (R2 [X]. j = 1..3. Orice doi vectori nenuli ortogonali v ⊥ w în spa¸iul euclit dian (V.3. >). În aceast˘ situa¸ie. vom folosi nota¸ia v ⊥ w. a a t a t . v >= 0. a t D T ¸ . ∀ i. v > +β < w. β ∈ R astfel încât αv + βw = 0V . ob¸inem a t α < v. i = j. Fie mul¸imea de vectori B = {e1 . n. Aplicând în egalitatea precedent˘ produsul scalar cu vectorul v. <. mul¸imea {v.3. avem 1 < f. adic˘ θ = π/2. w > 7 √ = =√ ||v|| · ||w|| 14 · 13 7 ⇔ θ = arccos 26 7 . LUNGIM I S I UNGHIURI ¸ 33 În concluzie.. t D T ¸ . PRODUSE SCALARE. <.6. w >= 0. a a at deducem c˘ β = 0. a a T ¸ 2.2. <.

3 În studiul spa¸iilor euclidiene este mult mai convenabil s˘ utiliz˘m baze ortonort a a mate decât baze neortonormate deoarece primele furnizeaz˘ importante propriet˘¸i a at geometrice ale spa¸iului. f2 .. <. <.4. ¸ E 2. care este ortonormat˘. GEOM ETRIA SPA TIILOR VECTORIALE ¸ 2. . >).. . În spa¸iul euclidian (R3 . ∀ i = 1.4. Complemente ortogonale Fie B = {e1 . <.. se poate construi o nou˘ baz˘ a a care este ortonormat˘ în spa¸iul euclidian (V. e2 . vom detalia în continuare un procedeu prin t t˘ care putem asocia unei baze neortonormate o baz˘ nou˘. e2 = X.. <. În spa¸iul euclidian (R2 [X]. 0. deducem c˘ a a a nu este o baz˘ ortonormat˘ deoarece a a ||e1 || = ||1|| = = √ 2 = 1.1. j = 1. 3 2 1 4 =1 −1 x dx = 5 1 −1 < e1 . unde dimR V = n. >) dac˘ sunt adev˘ rate propriet˘ ¸ile: a a at < ei . ∀ i.. >) dac˘ sunt adev˘ rate propriet˘ ¸ile: a t a a at ei ⊥ ej . 1. <.1. a t a a T 2. ei >= 1.. O baz˘ B = {e1 . 0). j = 1. >) baza canonic˘ t a B = {e1 = 1. e2 = (0. ∀ i. ¸ O T ¸ 2. unde dimR V = n. >) baza canonic˘ t a B = {e1 = (1. ej >= 0.. a a a Evident. en } este ortonormat˘ în spa¸iul a a t euclidian (V.4.. În acest a a t context. en } este o baz˘ ortonora a mat˘ a spa¸iului euclidian (V. = ||e2 || = ||X|| = ||e3 || = ||X 2 || = si..4. i = j si ||ei || = 1. e3 >=< 1. e2 . e3 = X 2 } 1 −1 dx este o baz˘ ortonormat˘ deoarece. <.2.. a t D T ¸ 2. un asemenea procedeu ne asigur˘ de faptul c˘ în orice spa¸iu euclidian a a t exist˘ cel pu¸in o baz˘ ortonormat˘. 0).. 0.1 (Procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt). În consecin¸a.1.. >) si a c˘ rei construc¸ie este a t ¸ a t furnizat˘ de baza ini¸ial˘ B.. Baze ortonormate. Fie B = {e1 . fn } . n. E 2. >). <. n. a t a GS(B) = {f1 . n. e3 = (0. 1)} ¸ e1 ⊥ e2 ⊥ e3 ⊥ e1 si ||e1 || = ||e2 || = ||e3 || = 1. en } o baz˘ neortonormat˘ a spa¸iului euclidian (V. e2 . . n..4.4. Spunem c˘ baza B = {e1 . e2 . .34 2. X 2 >= x2 dx = 2 = 0. prin calcule simple. en } o baz˘ în spa¸iul euclidian (V. ∀ i = 1. mai mult. . avem ¸ 1 x2 dx −1 2 = 1.. i = j si < ei .

e′ }) = V.2. 3 1 2 · · · · · e′ = en + kn1 e′ + kn2 e′ + . i − 1.. n. + knn−1 e′ . din ipoteza de induc¸ie ¸i modul de de construc¸ie al vectorului e′ . kim ∈ R. i − 1.. k32 ∈ R. .. . vom alege constana s tele kij ∈ R. i = 2... a t Pentru ca sistemul de vectori B ′ s˘ fie ¸i liniar independent... e2 ..4.. i − 1. .. e′ > +kij < e′ .... e′ . ∀ i = 1... . n} c˘ avem t a a Pentru i = 1 este evident c˘ avem a L({e1 .... ei−1 }) + L({ei }) = = L({e′ ... <. ∀ m = 1. 1 2 i−1 i L({e1 . j = 1. ei }) = 1 2 i−1 = L({e′ . . n} ¸i s˘ presupunem c˘ a a s a a Atunci. + kii−1 e′ .. ei−1 }) = L({e′ . . e2 . e′ } 1 2 n ale c˘rui elemente sunt definite în felul urm˘tor: a a e′ = e1 . . n. i j L({e1 ... e′ ... e2 . Pentru aceasta trebuie ca urm˘toarele condi¸ii s˘ fie adev˘rate: a a t a a Impunând aceste condi¸ii vectorilor din B ′ ¸i ¸inând cont de modul de de construc¸ie t s t t al vectorilor e′ . 1 2 n . e′ }). e′ . ∀ i = 1. . 1 e′ = e2 + k21 e′ . deducem t s t i egalit˘¸ile: at L({e1 . Pentru aceasta vom demonstra prin t induc¸ie dup˘ i ∈ {1.. e′ }).... . ei }) = L({e1 .. ∀ i = 1. . k31 .. e′ . COM PLEM ENTE ORTOGONALE 35 D tori T ¸ .. ... n.. . ei }) = L({e′ . n 1 2 n−1 e′ = ei + ki1 e′ + ki2 e′ + ... e′ >= 0. e2 . e′ }). e′ .. ∀ m = 1. j = 1. e2 .. e′ ... BAZE ORTONORM ATE. n. j = 1. astfel încât vectorii mul¸imii B ′ s˘ fie ortogonali t a unul pe cel˘lalt. e′ }) + L({ei }) = 1 2 i−1 = L({e′ .. e′ .. construim sistemul de vec- B ′ = {e′ . knm ∈ R. deducem c˘ trebuie s˘ avem adev˘rate egalit˘¸ile a a a at i < ei . e′ . e′ . 1 S˘ consider˘m i ∈ {2. .. 2. >). en }) = L({e′ . 1 2 i i−1 Vom ar˘ta în continuare c˘ mul¸imea de vectori B ′ reprezint˘ un sistem de a a t a generatori pentru spa¸iul euclidian (V.. j j j < e′ . n − 1.. k21 ∈ R. . avem adic˘ B ′ este un sistem de generatori pentru spa¸iul euclidian (V. e′ >= 0. <. 2 1 · e′ = e3 + k31 e′ + k32 e′ . Pornind de la elementele bazei B. i − 1. >). 3. 1 2 i L({e1 }) = L({e′ }). 1 2 i−1 În concluzie.

1 S˘ consider˘ m acum vectorul a a a a t unde constanta k21 o determin˘ m din urm˘ toarea condi¸ie de ortogonalitate: 1 B = {e1 = 1. n. e3 = X 2 } e′ = e2 + k21 e′ = X + k21 . n. e′ >= 0 ⇔ 2 1 Prin urmare. Cu alte cuvinte. Pentru aceasta. e′ . mul¸imea de vectori GS(B) a t este o baz˘ ortonormat˘ a spa¸iului euclidian (V. Utilizând procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt. e′ > < ei . reprezint˘ o baz˘ de vectori ortogonali pentru spa¸iul a a t euclidian (V. 2 = 0 ⇔ k21 = 0. k32 ∈ R. S˘ consider˘ m si vectorul a a ¸ unde constantele k31 si k32 le determin˘ m din urm˘ toarele condi¸ii de ortogonali¸ a a t tate: 1 2 < e′ . e′ > = < ej j ||e′ ||2 j În concluzie. e′ >= 0 3 2 −1 (x + k32 x + k31 x)dx = 0  1  x3  x2    + k32 + k31 x =0   2 + 2k31 = 0    k = −1 3 2 31 −1 3 3 ⇔ ⇔ ⇔ 1  2   x4   k32 = 0 x3 x2 k32 = 0. <. e′ > j j kij = − . fn }. k21 ∈ R. avem 1 e′ = X 2 − . s˘ a ortonorm˘ m baza canonic˘ a a în spa¸iul euclidian (R2 [X]. j = 1....3. construit cu ajutorul 1 2 n constantelor de mai sus. ||e′ || i i g˘sim ceea ce aveam de demonstrat. avem −1 (x + k21 )dx = 0 ⇔ e′ = X. <. >). Luând acum mul¸imea de vectori t unde GS(B) = {f1 . >). e2 = X. >). f2 . e′ }.. fi = 1 · e′ .36 2. e′ >= 0 3 1 −1 (x + k32 x + k31 )dx = 0 ⇔ ⇔ 1 3 2 < e′ .4. vom lua vectorul t e′ = e1 = 1. 3 1 2 Prin urmare. 2 1 x2 + k21 x 2 1 −1 < e′ . <.. k31 . ′ . i − 1. 3 3 . a a t a E 2. ∀ i = 1. Evident.   + k32 + k31 =0  3 4 3 2 −1 e′ = e3 + k31 e′ + k32 e′ = X 2 + k32 X + k31 . GEOM ETRIA SPA TIILOR VECTORIALE ¸ adic˘ trebuie s˘ lu˘m constantele a a a < ei . sistemul de vectori B ′ = {e′ .. . . ∀ i = 1. aceast˘ baz˘ este a a t a a furnizat˘ de baza neortonormat˘ ini¸ial˘ B.

4. 1. Pentru aceasta. f1 = 1 ′ 1 e =√ . avem e′ = (0. 1. 1)} unde constantele k31 si k32 le determin˘ m din urm˘ toarele condi¸ii de ortogonali¸ a a t tate: < e′ .4. 0. e2 >= 0 < (1 + k31 . 1 + k32 . vom lua vectorul t e′ = e1 = (1. (0. 1). 2 1 e′ = (0. k32 ∈ R. 1 S˘ consider˘ m acum vectorul a a unde constanta k21 o determin˘ m din urm˘ toarea condi¸ie de ortogonalitate: a a t Prin urmare. (1. BAZE ORTONORM ATE. 0) = = (1 + k31 . 1 + k32 .2. 0). 1. 0). 1 −1 dx = ||e′ || = 2 ||e′ || = 3 1 2 −1 x dx 1 −1 = 1 3 2 . 0. 1. k21 ∈ R. 1) + k31 (1. 1). 1 + k32 . 3 2 x2 − dx = 8 . 1. . ||e′ || 1 2 1 1 3 f2 = ′ e′ = · X.4. 0. 0. 45 Baza ortonormat˘ ob¸inut˘ în urma procedeului Gramm-Schmidt este a t a unde GS(B) = {f1 . 0). Avem evident c˘ a a a 1 2 ¸ 3 √ 1 ||e′ || = 2. e′ = e2 + k21 e′ = (1. 3 1 + k31 = 0 1 + k32 = 0 ⇔ k31 = −1 k32 = −1. 0. 0). 1. 0). COM PLEM ENTE ORTOGONALE 37 S˘ calcul˘ m acum normele vectorilor e′ . 0) + k21 (1. Utilizând procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt. 2 1 B = {e1 = (1. 0) >= 0 3 1 ⇔ ⇔ ′ ′ < e3 . e2 = (1. 0). 0. E 2. 1). 0. f3 }. e′ si e′ . >). ||e2 || 2 2 1 ′ e = ||e′ || 3 3 f3 = 45 1 · X2 − 8 3 . e3 = (1. 1. (1. k31 . <. 2 S˘ consider˘ m si vectorul a a ¸ e′ 3 = e3 + k31 e′ + k32 e′ = 1 2 = (1. 0) >= 0 ⇔ Prin urmare. avem < e′ . 1. 1. f2 . 1). s˘ a ortonorm˘ m baza a în spa¸iul euclidian (R3 . 0) = (1 + k21 . 0) + k32 (0. e′ >= 0 ⇔< (1 + k21 . e′ >= 0 < (1 + k31 . 0) >= 0 ⇔ 1 + k21 = 0 ⇔ k21 = −1.

w >= 0. Rezult˘ c˘ a a Particularizând w = v. v2 ∈ W ⊥ .. < v. ∀ w ∈ W. În concluzie. T 2. f2 = e′ = (0. S˘ consider˘m vectorul a a w =< v. . w >= 0. 1. w > + < v2 . a t S˘ demonstr˘m acum c˘ subspa¸iile W ¸i W ⊥ se afl˘ în sum˘ direct˘. 0). 0.. avem t a a adic˘ a W ∩ W ⊥ = {0V }. w >=< v1 . S˘ lu˘m acum un scalar arbitrar α ∈ R ¸i un vector arbitrar a a a s v ∈ W ⊥ . w >= 0. f3 = e′ = (0. e2 . Pentru aceasta fie s o baz˘ ortonormat˘ în subspa¸iul W. unde p = dimR W. ∀ w ∈ W. ¸i fie v ∈ V un vector a a t s arbitrar. este evident c˘ avem a Prin urmare.. adic˘ αv ∈ W . < αv. ∀ w ∈ W. ob¸inem c˘ < v. ∀ w ∈ W. a a t a a t vom demonstra c˘ orice vector al spa¸iului V se descompune în mod unic ca suma a t dintre un vector al lui W ¸i un vector al lui W ⊥ . < v. <.. <. Complementul ortogonal W ⊥ al subspa¸iului vectorial W în t spa¸iul euclidian (V. w >= 0. S˘ demonstr˘m întâi c˘ W ¸ a a a ⊥ este un subspa¸iu vectorial al t spa¸iului euclidian (V. adic˘ v = 0V . <. Pentru a demonstra acest lucru vom utiliza criteriul t t de subspa¸iu.4. 1 2 3 T ¸ D Submul¸imea t 2. printr-un calcul simplu. >). Din defini¸ia complementului t ortogonal W ⊥ rezult˘ c˘ avem a a Atunci. <.2. Pentru a a a t s a a a aceasta fie v ∈ W ∩ W ⊥ .38 2. >) este un subspa¸iu vectorial al spa¸iului euclidian (V. Pentru a ar˘ta c˘ subspa¸iul sum˘ direct˘ W ⊕ W ⊥ coincide cu întreg spa¸iul V . ∀ w ∈ W. W ⊕ W ⊥ ≤R V. <. >). >).4. adic˘ v1 + v2 ∈ W ⊥ . ep } . w >=< v2 .2. ∀ w ∈ W } se nume¸te complementul ortogonal al subspa¸iului vectorial W în spa¸iul euclis t t dian (V. e1 > e1 + < v.+ < v. Atunci. >). ep > ep ∈ W. t t W ⊥ = {v ∈ V | v ⊥ w. Prin urmare. w >= 0. 0. Fie doi vectori arbitrari v1 . >). rezult˘ c˘ baza ortonormat˘ ob¸inut˘ în a a a t a 1 2 3 urma procedeului Gramm-Schmidt este exact baza canonic˘ a spa¸iului euclidian a t (R3 . 1)}.. complementul ortogonal verific˘ rela¸ia de complementaritate a t D T . Fie W un subspa¸iu vectorial al spa¸iului euclidian (V. deducem c˘ avem a ⊥ < v1 + v2 . v >= 0. si anume ¸ GS(B) = {f1 = e′ = (1. W ⊥ este un subspa¸iu vectorial al lui V. e2 > e2 + . <. w >= α < v. GEOM ETRIA SPA TIILOR VECTORIALE ¸ Deoarece avem ||e′ || = ||e′ || = ||e′ || = 1. t t t Mai mult. B = {e1 . V = W ⊕ W ⊥. 0). deducem c˘ avem a < v1 .

n. 0) ∈ W si (0. ei >=< v. ob¸inem egalitatea s C 2. 2) ∈ W . 0)}. ei > − < v. unde (1. Pentru aceasta este suficient s˘ observ˘m c˘ avem a a a a În concluzie.2. Atunci exist˘ si sunt unici ni¸te vectori w ∈ W si a ¸ s ¸ w⊥ ∈ W ⊥ astfel încât v = w + w⊥ . <. Fie W un subspa¸iu al spa¸iului euclidian (V. 2) pe axele de coordonate Ox si Oy. cu proprietatea ¸ v = w + w⊥ . 2) pe subspa¸iile W si W ⊥ . Rezult˘ c˘ x = 0. <. ei >= 0. Pentru aceasta a t t ¸ s˘ observ˘ m c˘ a a a dimR W = 1.1. adic˘ vectorii t t ¸ a (1. 0) >= 0. y) ∈ R2 astfel încât a am t < (x. reprezint˘ exact coordonatele proiec¸iilor ortogonale ale ¸ a t punctului P (1. din punct de vedere ¸ a geometric. Din teorema precedent˘ deducem c˘ a a Evident avem descompunerea unic˘ a ⊥ R2 = W ⊕ W ⊥ . (1. y).5. 0) | x ∈ R} ≤R R2 .4. t unde w ∈ W ¸i v − w ∈ W ⊥ . Fie subspa¸iul vectorial t W = {(x. Fie W un subspa¸iu al spa¸iului euclidian (V. v = w + (v − w).4. >) si s˘ dea a t ¸ a termin˘ m proiec¸iile vectorului v = (1. BAZE ORTONORM ATE. Cu alte cuvinte. 2) = (1. 0) ∈ W si (0. <. S˘ calcul˘ m complementul ortogonal W ⊥ în spa¸iul euclidian (R2 . 2) pe subspa¸iile W si W ⊥ . Proprietaea din corolar este evident˘ din rela¸ia a t V = W ⊕ W ⊥. ¸ .3. O baz˘ în W este a B = {e1 = (1. t t ¸ E 2. 2). Prin urmare. ei >=< v. ∀ i = 1.4. proiec¸iile vectorului v = (1. 0) + (0. y) | y ∈ R}. ei > − < w. >) si fie t t ¸ D v ∈ V un vector arbitrar. D T ¸ . 2) ∈ W ⊥ . (1.4. avem descompunerea unic˘ a < v − w. COM PLEM ENTE ORTOGONALE 39 Vom demonstra c˘ v − w ∈ W ⊥ . Vectorii w ∈ W si w⊥ ∈ W ⊥ . se numesc proiec¸iile vectorului v pe subspa¸iile W si W ⊥ . Este important de remarcat c˘ . W ⊕ W ⊥ = V. complementul ortogonal al subspa¸iului W este a a t subspa¸iul t W ⊥ = {(0. >) si fie t t ¸ v ∈ V un vector arbitrar. T ¸ 2. C˘ ut˘ acum to¸i vectorii (x.

avem adev˘ rat˘ descompunerea unic˘ a a a . −1) >= 0 ⇔ W = {(x. 3) = (−1. (1. z) ∈ R3 | x + y + z = 0} ≤R R3 . 3) pe subspa¸iile W si W ⊥ . y. y. z). α) ∈ W ⊥ . y. y. α) | α ∈ R}. 2. C˘ ut˘ acum to¸i vectorii (x. a t ¸ În concluzie. a c˘ rui solu¸ie este x = −1. z). α. 2) ∈ W ⊥ . y. Pentru aceasta a t t ¸ s˘ observ˘ m c˘ avem a a a Rezult˘ c˘ a a O baz˘ în W este a B = {e1 = (1. α). −1)}. 2) ∈ W ⊥ . Din teorema precedent˘ deducem c˘ a a Atunci exist˘ x. 2. 1) + (2. −1) >= 0 < (x. proiec¸iile vectorului v = (1. w = (−1. Prin urmare. y − z = 0. 0. 1. 0. y = 0 si α = 2. −x − y) ∈ W si (α. z) ∈ R3 astfel încât a am t < (x. <. complementul ortogonal al subspa¸iului W este a a t subspa¸iul t W ⊥ = {(α. unde (−1. 1. 2. α ∈ R astfel încât s˘ avem descompunerea a a unde (x. y. −1).6. 2. 0. 1) ∈ W si w⊥ = (2. x−z =0 . Rezult˘ c˘ avem sistemul ¸ a a   x+α =1  y+α =2   −x − y + α = 3. e2 = (0. (0. ¸ (1. −x − y) + (α. 0. 2. >) si s˘ detera a min˘ m proiec¸iile vectorului v = (1. 3) pe subspa¸iile W si W ⊥ sunt t t ¸ Cu alte cuvinte. α. α. dimR W = 2. Fie subspa¸iul vectorial t W = {(x. Rezult˘ c˘ x = y = z. 3) = (x.40 2. 2). y ∈ R}. 2.4. 0. −x − y) | x. 1) ∈ W si (2. t ¸ a S˘ calcul˘ m complementul ortogonal W ⊥ în spa¸iul euclidian (R3 . GEOM ETRIA SPA TIILOR VECTORIALE ¸ E 2. y. ¸ (1. R3 = W ⊕ W ⊥ . 2. y.

t˘ t din cauz˘ c˘ sunt izomorfe cu o clas˘ întreag˘ de alte spa¸ii vectoriale. W ) o aplica¸ie liniar˘ . t T ¸ 3.3.1. aplica¸ii liniare. t O T ¸ 3. Prin analogie. s a t D T ¸ se nume¸te aplica¸ie liniar˘ sau transformare liniar˘ sau morfism de s t a a spa¸ii vectoriale. atunci aplica¸ia f se nume¸te izomorfism de spa¸ii vectoriale. Defini¸ie. inel sau corp. Exemple t at Fie V ¸i W dou˘ K-spa¸ii vectoriale.1. pe scurt.1.1.1. Aceste izomorfisme scot în eviden¸a anumite spa¸ii vectoriale care. O aplica¸ie liniar˘ f : V → V se nume¸te endomorfism al t a s K-spa¸iului vectorial V. Atunci aplica¸ia f t a t verific˘ urm˘ toarele propriet˘ ti: a a a¸ 41 (EndK (V ). ∀ v. ∀ α ∈ K. un rol extrem de important este jucat de morfismele ¸i.1. subliniem a importan¸a studiului spa¸iului vectorial real R Rn care este izomorf cu orice spa¸iu t t t vectorial real de dimensiune n. V ≃ W. În aceast˘ a t s t a situa¸ie. Mul¸imea tuturor aplica¸iilor liniare de la K-spa¸iul vectot t t rial V la K-spa¸iul vectorial W se noteaz˘ LK (V. W ) o aplica¸ie liniar˘ .1. Fie f ∈ LK (V. a t ¸ a t are o structur˘ algebric˘ de inel necomutativ. ∀ v ∈ V. mai ales. t a (2) f (αv) = αf (v). f . Un rol t t aparte este jucat de izomorfismele de spa¸ii vectoriale. W ). ◦).2.1. de exemplu. reprezentate de aplica¸iile t t liniare bijective. (1) f (v + w) = f (v) + f (w).1.2. w ∈ V . Propriet˘¸i. Fie f ∈ LK (V. 3. În acest sens. Mul¸imea tuturor endomorfimelor K-spa¸iului vectorial V t t O se noteaz˘ EndK (V ).1. reprezint˘ a a a a t a obiectul principal de studiu în algebra liniar˘. vom folosi nota¸ia t t P T ¸ 3. a a D T ¸ 3. 3. Mul¸imea a t unde ” + ” reprezint˘ adunarea func¸iilor si ” ◦ ” reprezint˘ compunerea func¸iilor. inele s sau corpuri. +. de izomorfismele de grupuri. Dac˘ f : V → W este t a a bijectiv˘ . O aplica¸ie f : V → W care verific˘ propriet˘ ¸ile: t a at D T ¸ 3.CAPITOLUL 3 APLICA¸ LINIARE TII În studiul structurilor algebrice de grup. un rol important în studiul spa¸iilor vectoriale este t jucat de morfismele de spa¸ii vectoriale numite.

y1 . y. Pentru aceasta s˘ consider˘ m a t t a a a doi vectori arbitrari. t t a E 3. y. αy − αz) = α(x + z. y1 + y2 − (z1 + z2 )) = (x1 + z1 . ∀ v. E 3. . (1) Din prima proprietate a unei aplica¸ii liniare deducem c˘ t a În ultima egalitate. z)) = = = = f(αx.42 3. urm˘ atoarele egalit˘ ti sunt adev˘ rate: a¸ a f((x1 . 1) = (0. ∀ α. 0W = f (v) + f(−v) ⇔ f (−v) = −f (v). ob¸inem t f (v + (−v)) = f (v) + f(−v) ⇔ f (0V ) = f (v) + f(−v). ∀ v ∈ V. . ob¸inem t 0W = f(0V ). y1 . z1 + z2 ) = (x1 + x2 + z1 + z2 . y2 . z1 ) + (x2 . z − x + 1). y1 − z1 ) + (x2 + z2 . β ∈ K. definit˘ prin t a f (x. y. Vom demonstra c˘ aplica¸ia f este o aplica¸ie liniar˘ . z) = (x + y. αz) = (αx + αz. ¸ avem egalit˘ tile: a¸ f(α(x.1. s Folosind propriet˘¸ile unei aplica¸ii liniare deducem imediat egalit˘¸ile: at t at f(αv + βw) = f(αv) + f (βw) = αf (v) + βf (w). y2 . y − z). f (0V + 0V ) = f (0V ) + f(0V ) ⇔ f (0V ) = f (0V ) + f (0V ).2. y. z2 )) = = = = f(x1 + x2 . definit˘ prin t a f (x.1. adunând la dreapta cu vectorul −f(0V ). y − z) = αf (x. Conform propozi¸iei anterioare. Fie aplica¸ia f : R3 → R2 . z) ∈ R3 un vector arbitrar. y2 − z2 ) = f(x1 . ∀ v ∈ V. Atunci. y1 . y1 + y2 . z). y. 0. (x1 . w ∈ V doi vectori arbitrari. (3) Fie α. D T ¸ (2) f (−v) = −f (v). w ∈ V.1. ∀ v ∈ V . z) = (x + z. 0). În concluzie. β ∈ K doi scalari arbitrari ¸i fie v. z1 ). z1 ) + f(x2 . Acest lucru nu este îns˘ adev˘ rat a a a deoarece f (0. z2 ) ∈ R3 Fie acum α ∈ R un scalar arbitrar si (x. (2) Din prima proprietate a unei aplica¸ii liniare deducem egalit˘¸ile: t at Folosind acum proprietatea (1). dac˘ aplica¸ia f ar fi liniar˘ ar trebui ca ea s˘ t a t a a duc˘ vectorul nul din R3 în vectorul nul din R2 . z2 ). y2 . αy. aplica¸ia f este o aplica¸ie liniar˘ . (x2 . APLICA TII LINIARE ¸ (1) f (0V ) = 0W . Atunci. 0) = (0. Fie aplica¸ia f : R3 → R2 . (3) f (αv + βw) = αf(v) + βf(w).

urm˘ toarea proprietate ar trebui s˘ fie adev˘ rat˘ : a a a a Aceast˘ proprietate este îns˘ echivalent˘ cu a a a f(α(x. de¸i aceast˘ aplica¸ie duce vectorul nul din R2 în a a s a t vectorul nul din R2 . ∀ f ∈ R2 [X].1. sin(2y) = 2 sin y cos y = 2 sin y. ∀ α ∈ R. aplica¸ia f nu este o aplica¸ie liniar˘ de¸i f(0. y). ∀ f ∈ R2 [X]. y) ∈ R2 . Aceast˘ aplica¸ie liniar˘ se nut t a a t a me¸te operatorul liniar de derivare. a t a a Prin urmare. y) = (x − y. ∀ (x.˘¸ 3. Vom ar˘ ta în continuare c˘ . ∀ f. t t a. unde f ′ ∈ R1 [X] reprezint˘ derivata polinomului f ∈ R2 [X]. totu¸i ea nu este o aplica¸ie liniar˘ .4.3. ∀ α ∈ R. În acest context. E 3. urm˘ toarele a a egalit˘ ti sunt adev˘ rate: a¸ a Mai mult. Acest lucru subliniaz˘ s t a a faptul c˘ condi¸ia a t f (0. aplica¸ia D este o aplica¸ie liniar˘ . ∀ f. dac˘ aplica¸ia f ar fi liniar˘ ar trebui ca urm˘ toarea egalitate trigonoa a a a metric˘ s˘ fie adev˘ rat˘ : Aceast˘ egalitate trigonometric˘ nu este îns˘ adev˘ a pentru orice α ∈ R. x + sin y). pentru α = 2 avem În concluzie. x + sin y).1. ∀ α ∈ R. urm˘ toarele egalit˘ ti sunt adev˘ rate: a a¸ a x x x I(f +g) = 0 [f (t)+g(t)]dt = 0 x f (t)dt+ 0 x g(t)dt = I(f )+I(g). avem D(f + g) = (f + g)′ = f ′ + g′ = D(f ) + D(g). ∀ y ∈ R.1. Fie aplica¸ia I : R2 [X] → R3 [X]. s E 3. aplica¸ia I este o aplica¸ie liniar˘ . Aceast˘ aplica¸ie liniar˘ se nume¸te t t a a t a s operatorul liniar de integrare. g ∈ R2 [X]. (α(x − y). În concluzie. definit˘ prin t a f(x. D(αf ) = (αf)′ = αf ′ = αD(f ).1. S˘ presupunem c˘ aplica¸ia f este liniar˘ a ¸ a a a t a. ∀ α ∈ R. y)) = αf (x. ∀ y ∈ R\{2kπ | k ∈ Z}. g ∈ R2 [X]. ∀ α ∈ R. s E 3. y) ∈ R2 . Atunci. Atunci. 0).5. definit˘ prin t a D(f ) = f ′ . sin(αy) = α sin y. 0) = (0. aplica¸ia f nu este o aplica¸ie liniar˘ t t a. Spre a a a arat˘ exemplu. EXEM PLE ¸ 43 În concluzie. . În concluzie. Fie aplica¸ia D : R2 [X] → R1 [X]. αx + sin(αy)) = α(x − y. 0) este una necesar˘ nu si suficient˘ . si ¸ I(αf ) = 0 [αf (t)]dt = α 0 f (t)dt = αI(f ). definit˘ prin t a x I(f) = 0 f (t)dt. DEFINI TIE. Fie aplica¸ia f : R2 → R2 . 0) = (0. ∀ (x. PROPRIET A TI. unde f ∈ R2 [X].

W ) o aplica¸ie liniar˘ . D T ¸ 3. deducem c˘ t a f (αv) = αf (v) = 0W . În acest context. deducem c˘ avem adev˘ rate egalit˘ tile: at a a a¸ T (A + B) = si ¸ T (A + B) = T A+ T B = T (A) + T (B). Din defini¸ia nucleului deducem c˘ avem t a f(v) = f(w) = 0W .1. Pentru aceasta.1. Rezult˘ c˘ avem a a f(v) = 0W .1 (de caracterizare a injectivit˘¸ii unei aplica¸ii liniare). APLICA TII LINIARE ¸ E 3. fie doi vectori ¸ a t arbitrari v. definit˘ prin t a T (A) = T A. adic˘ αv ∈ Ker(f). B ∈ M2 (R). S˘ consider˘m acum un scalar arbitrar α ∈ K ¸i un a a s vector arbitrar v ∈ Ker(f ). W ) o aplica¸ie liniar˘. În concluzie. rezult˘ c˘ avem t a a f(v + w) = f(v) + f(w) = 0W . w ∈ Ker(f). ∀ α ∈ R. Injectivitate t t a Fie f ∈ LK (V. ∀ A. Nucleul unei aplica¸ii liniare. Folosind din nou liniaritatea aplica¸iei f . T 3. Fie aplica¸ia T : M2 (R) → M2 (R). 3. Prin urmare v + w ∈ Ker(f ).44 3. Ker(f ) ≤K V. Cu alte cuvinte. În concluzie. Fie at t t a a t f ∈ LK (V. D T ¸ 3. Aceast˘ aplica¸ie liniar˘ se nume¸te t t a a t a s operatorul liniar de transpunere.6. s t Ker(f ) = {v ∈ V | f(v) = 0W } ⊆ V P T ¸ 3.1. vom folosi nota¸ia t def(f ) = dimK Ker(f ). Tinând cont de proa ¸ priet˘ ¸ile transpusei unei matrici. aplica¸ia T este o aplica¸ie liniar˘ . Aplic˘m criteriul de subspa¸iu. Dimensiunea nucleului Ker(f ) se nume¸te defectul aplica¸iei s t liniare f.2. Nucleul aplica¸iei liniare f ∈ LK (V.2. avem a t Ker(f ) ≤K V. urm˘ toarele afirma¸ii sunt echivalente: (1) Aplica¸ia f este injectiv˘ .2.2. T (αA) = T (αA) = α T A = αT (A). avem D T . Folosind liniaritatea aplica¸iei f . ∀ A ∈ M2 (R). unde T A ∈ M2 (R) reprezint˘ transpusa matricii A ∈ M2 (R). W ) este un subspa¸iu t t vectorial al domeniului V. t a .2.2. conform criteriului de subspa¸iu. Atunci. Submul¸imea t se nume¸te nucleul aplica¸iei liniare f.

D T . t a a a E 3. are doar solu¸ia banal˘ .2. s˘ demonstr˘m c˘ (2) ⇒ (1). x − 2y). Deoarece aplica¸ia f este liniar˘. INJECTIVITATE ¸ 45 (2) Ker(f ) = {0V }. deducem c˘ a În concluzie. 2x + y. 2x + y = 0. deducem c˘ aplica¸ia liniar˘ f este injectiv˘ . a t a a . Este evident c˘ afirma¸iile (2) ¸i (3) sunt echivalente. rezult˘ c˘ v = 0V . S˘ ¸ a t s a demonstr˘m acum c˘ (1) ⇒ (2). Pe de alt˘ parte. Pentru aceasta. Reciproc. y) ∈ R2 | 3x − y = 0. deoarece f este aplica¸ie liniar˘. Rezult˘ ceea ce aveam de demonstrat. Pentru aceasta. 0. din injectivitatea aplica¸iei f. s˘ presupunem c˘ aplica¸ia liniar˘ a a a a t a f este injectiv˘ ¸i s˘ lu˘m un vector arbitrar v ∈ Ker(f ). Deoarece sistemul liniar   3x − y = 0  2x + y = 0   x − 2y = 0 v − w = 0V ⇔ v = w. avem a t a f (0V ) = 0W . x − 2y = 0}. Din defini¸ia nucleului unei aplica¸ii liniare t t deducem c˘ avem a Ker(f ) = {(x. Prin urmare.1. (3) def (f) = 0. y) = (0. a a t S˘ calcul˘ m nucleul aplica¸iei liniare f. y) = (3x − y.2. definit˘ prin t a a f(x. 0)} = = {(x. 0)}. aplica¸ia liniar˘ f este injectiv˘. NUCLEUL UNEI APLICA TII LINIARE. w ∈ V astfel încât s a a f(v) = f(w). Fie aplica¸ia liniar˘ f : R2 → R3 . rezult˘ c˘ t a a a Ker(f ) = {(0. Prin urmare.3. s˘ presupunem c˘ a a a a a Ker(f ) = {0V } ¸i s˘ lu˘m doi vectori arbitrari v. avem t a a Ker(f) = {0V }. Conform teoremei anterioare. Deducem c˘ as a a a f(v) = 0W . egalitatea de mai sus se poate scrie sub forma t a f (v) − f (w) = 0W ⇔ f(v − w) = 0W ⇔ v − w ∈ Ker(f ) = {0V }. Atunci. y) ∈ R2 | f(x.

f(v1 + v2 ) = f (v1 ) + f (v2 ) = w1 + w2 . t a (2) Im(f) = W . Pentru aceasta.1. vom folosi nota¸ia t rang(f) = dimK Im(f). W ) o aplica¸ie liniar˘ .1 (de caracterizare a surjectivit˘¸ii unei aplica¸ii liniare). rezult˘ t t a c˘ exist˘ v1 . adic˘ w1 + w2 ∈ Im(f ). APLICA TII LINIARE ¸ E prin 3. conform criteriului de subspa¸iu. a a t a 3.3. definit˘ t a a D(f ) = f ′ .2.3. deducem c˘ a a Im(f) ≤K W.2. D T ¸ 3. Deoarece aplica¸ia f este a a s t liniar˘. Avem a a t Ker(D) = {f ∈ R2 [X] | D(f ) = O} = = {f ∈ R2 [X] | f ′ = O} = = {c | c ∈ R} ≡ R. Imaginea unei aplica¸ii liniare. S˘ consider˘m acum un scalar arbitrar α ∈ K ¸i un vector a a a s arbitrar w ∈ Im(f ). În concluzie. Deoarece Ker(D) = {O}. Fie at t f ∈ LK (V. avem a t Im(f) ≤K W.3. avem T . Folosind din a a a nou liniaritatea aplica¸iei f. Rezult˘ c˘ exist˘ v ∈ V astfel încât f(v) = w. Vom aplica criteriul de subspa¸iu.1. S˘ calcul˘ m nucleul aplica¸iei liniare de derivare D. Surjectivitate t Fie f ∈ LK (V. w2 ∈ Im(f ).3. T 3. Fie aplica¸ia liniar˘ de derivare D : R2 [X] → R1 [X]. Submul¸imea t se nume¸te imaginea aplica¸iei liniare f. t a D T ¸ 3. urm˘ toarele afirma¸ii sunt echivalente: t a a t (1) Aplica¸ia f este surjectiv˘ .3. Din defini¸ia imaginii unei aplica¸ii liniare. Dimensiunea imaginii Im(f ) se nume¸te rangul aplica¸iei s t liniare f. În acest context. unde f ∈ R2 [X]. Atunci. adic˘ αw ∈ Im(f ). s t Im(f ) = {w ∈ W | ∃ v ∈ V astfel încât f (v) = w} ⊆ W T ¸ 3. fie doi ¸ t D vectori arbitrari w1 . W ) este un subspa¸iu t t P vectorial al codomeniului W. Imaginea aplica¸iei liniare f ∈ LK (V. rezult˘ c˘ aplica¸ia de derivare D nu este injectiv˘ . . (3) rang(f ) = dimK W.46 3. Cu alte cuvinte.2. W ) o aplica¸ie liniar˘. deducem c˘ t a f (αv) = αf (v) = αw. v2 ∈ V astfel încât f(v1 ) = w1 ¸i f (v2 ) = w2 .

Pentru aceasta. Reciproc. f = aX 2 + bX + c. Atunci avem x 0 g = AX 3 + BX 2 + CX + D. Conform teoremei anterioare. definit prin a a a astfel încât I(f ) = g. C. D ∈ R. y. s˘ presupunem t a a c˘ Im(f ) = W ¸i s˘ consider˘m un vector arbitrar w ∈ W = Im(f ). definit prin S˘ presupunem c˘ exist˘ un polinom de grad cel mult doi. rezult˘ c˘ exist˘ un vector v ∈ V astfel încât f(v) = w. avem W ⊆ Im(f). din defini¸ia surjectivit˘¸ii unei aplica¸ii rezult˘ c˘ aplica¸ia liniar˘ t at t a a t a f este surjectiv˘. z) = (x − y. a t a a E prin a 3. rezult˘ c˘ t a a Im(f ) = R2 . S˘ calcul˘ m imaginea aplica¸iei liniare f. g˘ sim egalit˘ tile: a = 3A. y. B.1. z) ∈ R3 astfel încât f (x. S˘ ¸ a t s a demonstr˘m acum c˘ (1) ⇒ (2). ob¸inem c˘ avem egalitatea W = Im(f ). a E 3. Deoarece este evident c˘ avem a Im(f ) ⊆ W.2. a. B. C ∈ R} = R3 [X]. Prin urmare. a a t t avem Im(I) = {g ∈ R3 [X] | ∃ f ∈ R2 [X] astfel încât I(f ) = g} Fie un polinom arbitrar de grad cel mult trei. Din defini¸ia a s a a t imaginii unei aplica¸ii liniare rezult˘ c˘ exist˘ un vector v ∈ V astfel încât f(v) = w. x−y = u Deoarece sistemul liniar 2x + y + z = v are solu¸ie pentru orice valori u. v) ∈ R2 | ∃ (x. definit˘ t a x I(f) = 0 f (t)dt. z) = (u. Din defini¸ia imaginii unei aplica¸ii liniare a a t t t deducem c˘ avem a Im(f ) = {(u. b. 2x + y + z). a a a a avem w ∈ Im(f). definit˘ prin t a a f (x. SURJECTIVITATE ¸ 47 D T . Deoarece aplica¸ia f este as a a t surjectiv˘. adic˘ a . imaginea aplica¸iei liniare de integrare I este ¸ t a Im(I) = {AX 3 + BX 2 + CX | A. s˘ presupunem c˘ aplica¸ia liniar˘ a a a a t a f este surjectiv˘ ¸i s˘ lu˘m un vector arbitrar w ∈ W. v) ∈ R2 | ∃ (x. y. y. v)} = = {(u. Este evident c˘ afirma¸iile (2) ¸i (3) sunt echivalente. v ∈ R. t a a a Cu alte cuvinte. A. c ∈ R. Fie aplica¸ia liniar˘ de integrare I : R2 [X] → R3 [X]. unde f ∈ R2 [X]. S˘ calcul˘ m imaginea aplica¸iei liniare de integrare I. Prin defini¸ie. 2x + y + z = v}.3. b = 2B. 3 2 Egalând coeficien¸ii celor dou˘ polinoame. IMAGINEA UNEI APLICA TII LINIARE. c = C t a a a¸ si D = 0. În concluzie.3. În concluzie.3.3. z) ∈ R3 astfel încât x − y = u. (at2 + bt + c)dt = Ax3 + Bx2 + Cx + D. x3 x2 + b + cx = Ax3 + Bx2 + Cx + D. Fie aplica¸ia liniar˘ f : R3 → R2 . deducem c˘ aplica¸ia liniar˘ f este surjectiv˘ .

v2 . α1 v1 + α2 v2 + .. = β p = 0. f (vn−p )} B = {e1 . B1 = {e1 .. .. ep . .. ep } o baz˘ în nucleul Ker(f ). Deoarece nucleul Ker(f ) este subspa¸iu vectorial al a t a a domeniului V.... e2 ...... deducem c˘ avem egalitatea t a Deoarece mul¸imea B este o baz˘ în spa¸iul vectorial V.. + αn−p f (vn−p ) = 0W . rang(f) = dimK Im(f ) = n − p. vn−p } unde 0 ≤ p ≤ n < ∞. ceea ce va implica egalitatea a adic˘ ceea ce trebuia demonstrat.. Izomorfisme de spa¸ii vectoriale t În aceast˘ sec¸iune vom studia condi¸ii necesare ¸i suficiente ca dou˘ spa¸ii a t t s a t vectoriale finit dimensionale s˘ fie izomorfe. W ) o aplica¸ie liniar˘ .. f(v2 ).. putem completa cu vectori baza B1 pân˘ la o baz˘ în spa¸iul vectorial V.. v1 . APLICA TII LINIARE ¸ Rezult˘ c˘ aplica¸ia de integrare I nu este surjectiv˘ ..48 3. Fie T ¸ . α2 . Fie f ∈ LK (V. α1 v1 + α2 v2 + . αn−p ∈ K astfel încât a α1 f (v1 ) + α2 f(v2 ) + .... Vom demonstra în continuare c˘ mul¸imea t a t este o baz˘ a imaginii Im(f). Dac˘ t a a domeniul V este un K-spa¸iu vectorial finit dimensional. în particular. + αn−p vn−p − β 1 e1 − β 2 e2 − . D ¸i s def (f ) = dimK Ker(f ) = p. Aceast˘ egalitate este echivalent˘ cu condi¸ia a a t Deoarece mul¸imea B1 este o baz˘ a nucleului Ker(f ). rezult˘ c˘ exist˘ scalarii t a a a a β 1 . S˘ presupunem c˘ a a dimK V = n . = αn−p = β 1 = β 2 = .4. S˘ demonstr˘m întâi c˘ mul¸imea B2 este liniar a a a a t independent˘. e2 . B2 = {f (v1 ).. . Trecând to¸i termenii în membrul stâng. mul¸imea B t a t t este liniar independent˘.4. + αn−p vn−p ) = 0W . − β p ep = 0V. + αn−p vn−p = β 1 e1 + β 2 e2 + .. ... a a t a 3... Pentru aceasta vom demonstra mai a întâi urm˘torul rezultat.. + αn−p vn−p ∈ Ker(f )... β 2 . atunci avem adev˘ rat˘ t a a urm˘ toarea egalitate: a dimK V = def(f ) + rang(f ). Liniar independen¸a mul¸imii B implic˘ a t t a α1 = α2 = . . a T 3.. β p ∈ K astfel încât α1 v1 + α2 v2 + . Pentru aceasta fie scalarii α1 .. Din proprietatea de liniaritate a aplica¸iei f deducem c˘ egalitatea de mai sus se t a poate rescrie sub forma f (α1 v1 + α2 v2 + .1 (a dimensiunii).. ... + β p ep ..

a a . kn ∈ K astfel încât a a a v = k1 e1 + k2 e2 + . Din defini¸ia imaginii Im(f ) deducem c˘ exist˘ un t a a vector v ∈ V astfel încât f(v) = w. atunci dimK V ≥ dimK W . atunci f este ¸i injectiv˘ ¸i surjectiv˘.4... conform teoremei de caracterizare a injectia a vit˘¸ii.. + kn f (vn−p ).1.. rezult˘ c˘ exist˘ scalarii k1 .. (2) Dac˘ f este surjectiv˘. + kn vn−p . avem at def (f ) = 0. Teorema dimensiunii de mai sus ne asigur˘ c˘ întotdeauna a a dimK V = def(f ) + rang(f ). s dimK V = dimK W.. f(v) = w ¸i f(e1 ) = f (e2 ) = . atunci dimK V = dimK W . ob¸inem inegalitatea t (3) Dac˘ f este bijectiv˘. = f(ep ) = 0. a a s as a conform punctelor (1) ¸i (2). Fie f ∈ LK (V.3. Deoarece întotdeauna avem def(f) ≥ 0. s deducem c˘ avem egalitatea a w = kp+1 f (v1 ) + kp+2 f (v2 ) + . avem egalitatea dimK V ≤ dimK W ¸i dimK V ≥ dimK W. Pentru aceasta s˘ consider˘m a a un vector arbitrar w ∈ Im(f).. Cu alte cuvinte. Prin urmare. ob¸inem inet t galitatea dimK V = rang(f ) = dimK Im(f ) ≤ dimK W... W ) o aplica¸ie liniar˘ . f (vn−p ). IZOM ORFISM E DE SPA TII VECTORIALE ¸ 49 adic˘ mul¸imea B2 este liniar independent˘. a t C 3.. a a Calculând aplica¸ia liniar˘ f în egalitatea de mai sus ¸i ¸inând cont c˘ t a s t a (3) Dac˘ f este bijectiv˘ .. Deoarece imaginea Im(f) este subspa¸iu vectorial al codomeniului W. k2 . atunci. avem inegalit˘¸ile s at În concluzie.. atunci dimK V ≤ dimK W . adic˘ mul¸imea B2 este un sistem de generatori pentru imaginea Im(f ). . + kp ep + kp+1 v1 + kp+2 v2 + . Deoarece mul¸imea B este o baz˘ în spa¸iul t a t vectorial V. atunci. .. S˘ demonstr˘m acum c˘ mul¸imea B2 a t a a a a t este un sistem de generatori pentru imaginea Im(f). a a D avem egalitatea T ¸ (2) Dac˘ f este surjectiv˘ . Dac˘ domeniul V t a a este un K-spa¸iu vectorial finit dimensional. vectorul arbitrar w ∈ Im(f ) este o combina¸ie liniar˘ de vectorii t a f (v1 ).. conform teoremei de caracterizare a surjeca a tivit˘¸ii.4. (1) Dac˘ f este injectiv˘. atunci avem adev˘ rate urm˘ toarele t a a afirma¸ii: t (1) Dac˘ f este injectiv˘ . . avem at rang(f ) = dimK W. dimK V = def (f ) + dimK W ≥ dimK W. f(v2 ).

.. atunci în mod obligatoriu ele au aceea¸i dimensiune.... Atunci. . s vom demonstra în continuare c˘ dac˘ dou˘ spa¸ii vectoriale au aceea¸i dimensiune.50 3. + (xn + x′ )vn = 1 2 n x1 v1 + x2 v2 + . . Atunci a n 1 2 avem f(v + v ′ ) = = = = f((x1 + x′ )e1 + (x2 + x′ )e2 + . Fie acum un scalar arbitrar α ∈ K ¸i un vector arbitrar s v = x1 e1 + x2 e2 + . vn } este o baz˘ în spa¸iul vectorial W. demonstr˘m în aceast˘ a a sec¸iune c˘ condi¸ia necesar˘ ¸i suficient˘ ca dou˘ K-spa¸ii vectoriale V ¸i W s˘ fie t a t as a a t s a izomorfe este ca dimK V = dimK W. v2 . Fie V si W dou˘ K-spa¸ii a ¸ a t vectoriale astfel încât dimK V = dimK W.. D T ¸ . e2 .. unde x1 . rezult˘ c˘ orice vector t a t a a v ∈ V se descompune unic ca v = x1 e1 + x2 e2 + . ..4. T 3. en } este o baz˘ în spa¸iul vectorial V ¸i mul¸imea a t s t B2 = {v1 . x′ ∈ K reprezint˘ coordonatele vectorului v′ în baza B1 .. + xn en ∈ V... x2 . Definim a aplica¸ia t în felul urm˘tor: a f :V →W def f (v) = f (x1 e1 + x2 e2 + ...... + xn en ∈ V v′ = x′ e1 + x′ e2 + . S˘ demonstr˘m c˘ aplica¸ia f este liniar˘. xn ∈ K reprezint˘ coordonatele vectorului v în baza B1 . + xn vn + x′ v1 + x′ v2 + . Pentru aceasta s˘ consider˘m doi vectori a a a t a a a arbitrari ¸i s v = x1 e1 + x2 e2 + . + x′ vn = 1 2 n f(v) + f(v′ ). + xn vn . + xn en . S˘ presupunem c˘ mul¸imea a a t B1 = {e1 .. ..2 (fundamental˘ de izomorfism). unde a t n = dimK V = dimK W... Deoarece mul¸imea B1 este o baz˘ în spa¸iul vectorial V. a a a t s atunci ele sunt în mod obligatoriu izomorfe. . + (xn + x′ )en ) = 1 2 n (x1 + x′ )v1 + (x2 + x′ )v2 + .. spa¸iile vectoriale V si W sunt t ¸ izomorfe.. Cu alte cuvinte.. + x′ en ∈ V... APLICA TII LINIARE ¸ Punctul (3) al corolarului de mai sus afirm˘ c˘ dac˘ dou˘ spa¸ii vectoriale a a a a t sunt izomorfe. 1 2 n unde x′ . Reciproc.. x′ ....... + xn en ) = x1 v1 + x2 v2 + .

+ xn vn ) = αf (v).. t a Vom demonstra în continuare c˘ aplica¸ia liniar˘ f este bijectiv˘. en = (0. a t a a Pentru a demonstra injectivitatea aplica¸iei liniare f s˘ consider˘m un vector t a a arbitrar v ∈ Ker(f ). 0. unde v = x1 e1 + x2 e2 + . .. e2 . . 1.. 0. S˘ presupunem c˘ a a este o baz˘ în spa¸iul vectorial V.. 0. Din liniar independen¸a bazei B2 deducem c˘ t a x1 = x2 = .... + xn en ∈ V.... Cu alte cuvinte... aplica¸ia liniar˘ f este surjectiv˘. x2 . Deoarece mul¸imea B2 este o baz˘ în spa¸iul vectorial W. 0).. rezult˘ ceea ce aveam de demona strat. Este evident c˘. + xn vn . 0. 0. = xn = 0.. . adic˘ v = 0V . t t s C 3. 1)}. aplica¸ia f este liniar˘. xn ∈ K astfel încât s˘ avem descompunerea unic˘ a a a a w = x1 v1 + x2 v2 + . 0.. v = x1 e1 + x2 e2 + ... + (αxn )en ) = (αx1 )v1 + (αx2 )v2 + . Prin urmare. D n Baza canonic˘ a spa¸iului vectorial R R este a t Ker(f) = {0V }. + xn en .. . .5. e2 = (0.. luând vectorul a avem adev˘rat˘ rela¸ia f(v) = w. Atunci avem f (v) = 0W ⇔ x1 v1 + x2 v2 + . 3. en } B = {e1 = (1.. În concluzie.. ENDOM ORFISM E S I MATRICI P ATRATICE ¸ 51 Atunci avem f (αv) = = = = f((αx1 )e1 + (αx2 )e2 + . 0. atunci exist˘ a t a a scalarii x1 . a t a a Pentru a demonstra surjectivitatea aplica¸iei liniare f s˘ consider˘m un vector t a a arbitrar w ∈ W. Spa¸iul vectorial real R R are dimensiunea dimR R ¸ t = n. 0. xn ∈ K astfel încât s˘ avem descompunerea unic˘ a a v = x1 e1 + x2 e2 + ..... .. + (αxn )vn = α(x1 v1 + x2 v2 + . + xn vn = 0W .... Dac˘ v ∈ V este un vector arbitrar. rezult˘ t a t a c˘ exist˘ scalarii x1 ..˘ 3.2. .. t Atunci spa¸iul vectorial R V este izomorf cu spa¸iul vectorial R Rn ..4. + xn en . .. x2 . avem a adic˘ aplica¸ia liniar˘ f este injectiv˘.5. Conform teoremei fundamentale de izomorfism. aplica¸ia f este un izomorfism între spa¸iile vectoriale V ¸i W.. Endomorfisme ¸i matrici p˘tratice s a Pe tot parcursul acestei sec¸iuni vom considera V un K-spa¸iu vectorial de t t dimensiune dimK V = n. 0). t t n n T ... Fie V un spa¸iu vectorial real de dimensiune dimR V = n. a a t t a a În concluzie.. B = {e1 ...

.n ∈ Mn (K) se nume¸te s D matricea în baza B a endomorfismului f. ∀ j = 1.. .... Ace¸ti vectori îns˘ apar¸in tot spa¸iului vectorial V. + xn f (en ). P T ¸ 3. Dac˘ f ∈ EndK (V ) este un endomorfism al spa¸iului vectoa t rial V. din liniaritatea ji endomorfismului f ob¸inem egalit˘¸ile: t at n n n n f (e′ ) = f i k=1 aki ek = k=1 aki f (ek ) = k=1 aki l=1 ckl el . S˘ presupunem c˘ aceste descompuneri sunt s s a a date de rela¸iile: t   f (e1 ) = c11 e1 + c12 e2 + . f (e2 ). Matricea MB (f ) = T C = (cji )i. ∀ i = 1. putem s˘ dess a t t t˘ a compunem ¸i ace¸ti vectori în baza B. APLICA TII LINIARE ¸ Fie acum f ∈ EndK (V ) un endomorfism al spa¸iului vectorial V.. n. D egalit˘¸ile at T ¸ n B ′ = {e′ . endomorfismul f este bine definit de valorile sale pe baza B. ∀ k = 1.52 3.n ∈ Mn (K). f (en ). unde C = (cij )i.. n s t Defini¸iile matricilor MB (f ) ¸i MB′ (f) conduc la rela¸iile: t f (ek ) = l=1 ckl el . .     f (e2 ) = c21 e1 + c22 e2 + .n ∈ Mn (K). T ¸ 3...j=1. Deoarece t endomorfismul f este o aplica¸ie liniar˘. n.      ·  ·      ·     f (en ) = cn1 e1 + cn2 e2 + . ∀ i = 1.. ¸i f(e′ ) = s i j=1 c′ e′ . Defini¸ia matricii de trecere de la baza B la baza B ′ implic˘ t a e′ = j k=1 n akj ek .1.5. atunci rela¸ia de leg˘ tur˘ dintre matricile MB (f ) si MB′ (f) este exprimat˘ t a a ¸ a prin formula −1 MB′ (f ) = MBB′ · MB (f ) · MBB′ . .1.n ∈ Mn (K). rezult˘ c˘ valoarea endomorfismului f t a a a calculat˘ în v este dat˘ de expresia a a f(v) = x1 f (e1 ) + x2 f(e2 ) + ...j=1. n. Prin urmare. + c2n en . e′ . n. În consecin¸a. adic˘ de a valorile f (e1 ). e′ } 1 2 n ..j=1. În acest context. S˘ consider˘m c˘ mul¸imea a a a t este o alt˘ baz˘ în spa¸iul vectorial V ¸i s˘ presupunem c˘ matricea de trecere de a a t s a a la baza B la baza B ′ este MBB′ = (aij )i. ij j unde MB′ (f ) = T C ′ = (c′ )i. + c1n en . + cnn en ..5.j=1.

1. aceste ultime rela¸ii se scriu sub forma t adic˘ ceea ce aveam de demonstrat. n. ij Deoarece mul¸imea B este o baz˘ în spa¸iul vectorial V.˘ 3. ij La nivel matriceal. matricea endomorfismului f în baza B ′ este   4 5 1 −1 MB′ (f) = MBB′ · MB (f ) · MBB′ =  −3 −3 −2  . 1.5. 1). ∀ i = 1. y − z). Din aceste dou˘ egalit˘¸i deducem c˘ avem rela¸iile a at a t n n n n aki ckl el = l=1 k=1 l=1 j=1 c′ alj el . ∀ i = 1. 3. rezult˘ c˘ avem rela¸iile t a t a a t n n aki ckl = k=1 j=1 c′ alj . S˘ determin˘ m matricea endomorfismului f : R3 → R3 . f (e2 ) = (−1. B ′ = {e′ = (1. 1. z) = (2x − y. 1). 1)}. 0) = 2e1 + e2 . a a f (x. 1 1 1 −1 MBB′ B = {e1 = (1. 1)}. a E definit prin în baza MB (f ) · MBB′ = MBB′ · MB′ (f ). n. 0. −1 −3 1 . 1. −1 0 1  Prin urmare. Inversa acestei matrici este rezult˘ c˘ matricea endomorfismului f în baza canonic˘ B este a a a   2 −1 0 1 . ∀ l = 1. x + y + z.1. n. 0).  f (e3 ) = (0. e2 = (0. 1.5. 1) = −e1 + e2 + e3 . e′ = (1. ENDOM ORFISM E S I MATRICI P ATRATICE ¸ 53 ¸i s n n n f (e′ ) = i j=1 c′ e′ = ij j j=1 c′ ij l=1 alj el . e3 = (0. −1) = e2 − e3 . 0. 0). e′ = (0. 1 2 3 Pentru aceasta s˘ consider˘ m baza canonic˘ a a a Matricea de trecere de la baza canonic˘ B la baza B ′ este a   1 1 0 MBB′ =  1 0 1  . y. MB (f ) =  1 1 0 1 −1 Deoarece avem egalit˘ tile a¸   f (e1 ) = (2. n. ∀ i = 1. 0.  1 1 −1 =  0 −1 1  . 1.

−1) = 5e′ − 3e′ − 3e′ . ·). +. 3 1 2 3 Fie V un K-spa¸iu vectorial de dimensiune dimK V = n ¸i fie EndK (V ) t s mul¸imea tuturor endomorfismelor spa¸iului vectorial V. j=1 i=1 (T ◦ T ′ )(A) = T (T ′ (A)) = T (fA ) = MB (fA ) = A.j=1. a D T ¸ . S˘ fix˘m a a o baz˘ în spa¸iul vectorial V ¸i s˘ definim aplica¸ia a t s a t T : EndK (V ) → Mn (K). Folosind defini¸iile aplica¸iilor T ¸i T ′ . ∀ A = (aij )i.n ∈ Mn (K). În concluzie. unde MB (f) = (cij )i. se poate ar˘ta c˘ t a a a a pentru orice dou˘ endomorfisme f.. ∀ f ∈ EndK (V ). T ′ (A) = fA .n ∈ Mn (K). ∀ v = i=1 xi ei ∈ V. aplica¸ia T este un izomorfism t de inele necomutative. g ∈ EndK (V ) avem rela¸iile: a t ¸i s T (f + g) = MB (f + g) = MB (f ) + MB (g) = T (f) + T (g). Vom demonstra t˘ t în continuare c˘ aplica¸ia T este inversabil˘. 0) = 4e1 − 3e2 − e3 .  f (e′ ) = (2. def B = {e1 . en } Folosind defini¸ia matricii unui endomorfism într-o anumit˘ baz˘. ∀ A = (aij )i. . ∀ f ∈ EndK (V ). . 0) = e′ − 2e′ + e′ .n ∈ Mn (K). 2.j=1. sunt adev˘ rate rela¸iile a t  ′ ′ ′ ′  f (e1 ) = (1. t t s xi  aji ej  =  n n xi aji ej . +.. În consecin¸a. Inelul a necomutativ al endomorfismelor (EndK (V ).  n j=1 def fA (v) = fA i=1 xi ei = i=1 pentru orice vector v = deducem c˘ avem rela¸iile: a t ¸i s n i=1 xi ei ∈ V. 2 1 2 3   f (e′ ) = (−1. APLICA TII LINIARE ¸ Cu alte cuvinte. e2 . 3. ◦) este izomorf cu inelul necomutativ al matricilor p˘ tratice (Mn (K). aplica¸ia T este un morfism de inele necomutative. 2. T (f ◦ g) = MB (f ◦ g) = MB (f ) · MB (g) = T (f ) · T (g).5..1 (identificarea endomorfismelor cu matricile p˘tratice). Pentru aceasta s˘ consider˘m aplica¸ia a t a a a t unde endomorfismul fA este definit prin n n T ′ : Mn (K) → EndK (V ). Atunci putem demonstra t t urm˘torul rezultat: a T 3.j=1. [(T ′ ◦ T )(f )](v) = [T ′ (T (f ))](v) = [T ′ (MB (f))](v) = fMB (f) (v) = n n n = fMB (f ) i=1 n xi ei = j=1 i=1 xi cji ej = n = i=1 xi f (ei ) = f(v). T (f) = MB (f).54 3.

O T ¸ 3. g ∈ EndK (V ). a ¸ s Fie f ∈ EndK (V ) un endomorfism al spa¸iului vectorial V ¸i fie λ ∈ σ(f ) o t s valoare proprie a endomorfismului f. Mai mult.3.6. D T ¸ 3.2. (3) MB (f −1 ) = (MB (f ))−1 . este endomorfismul identitate iar In ∈ Mn (K) este matricea identitate. Conceptele de vector ¸i valoare proprie ale unui endomorfism sunt intim s legate de no¸iunea de subspa¸iu invariant al unui endomorfism. 1V (v) = v. Teorema de mai sus subliniaz˘ faptul c˘ în algebra liniar˘ a a a nu se mai face distinc¸ie între endomorfisme si matrici p˘ tratice. a a a¸ reciproc. a a a a a a a adunarea a dou˘ endomorfisme se identific˘ cu adunarea a dou˘ matrici p˘ tratia a a a ce. ∀ f. (4) MB (1V ) = In . Un scalar λ ∈ K se nume¸te valoare proprie a endomors fismului f ∈ EndK (V ) dac˘ exist˘ un vector nenul v ∈ V \{0V } cu proprietatea a a f(v) = λv. compunerea a dou˘ endomorfisme se identific˘ cu înmul¸irea a dou˘ matrici a a t a p˘ tratice iar inversarea unui endomorfism se identific˘ cu inversarea unei matrici a a p˘ tratice. Valori ¸i vectori proprii s Fie V un K-spa¸iu vectorial ¸i fie f ∈ EndK (V ) un endomorfism al spa¸iului t s t vectorial V.4. Cu alte cuvinte.6. unui t ¸ a endomorfism dat i se poate asocia imediat o matrice scris˘ într-o anumit˘ baz˘ si. Astfel.5.6.1.1.3. t t D T ¸ 3. unde 1V : V → V. VALORI S I VECTORI PROPRII ¸ 55 O T ¸ 3. având o matrice p˘ tratic˘ dat˘ . D T ¸ 3. putem construi imediat un endomorfism a a a a c˘ rui matrice într-o anumit˘ baz˘ s˘ fie exact matricea p˘ tratic˘ dat˘ . Cu alte cuvinte. ∀ f ∈ EndK (V ).6.6. s a S˘ consider˘m mul¸imea a a t Vλ = {v ∈ V | f (v) = λv}.6.6. 3. Mul¸imea Vλ se nume¸te subspa¸iul propriu corespunz˘ tor t s t a valorii proprii λ ∈ σ(f). Mul¸imea Vλ este un subspa¸iu al spa¸iului vectorial V t t t deoarece mul¸imea Vλ este nucleul endomorfismului f − λ · 1V . g ∈ EndK (V ). urm˘ toarele rela¸ii matriceale sunt adev˘ rate: a a t a (1) MB (f + g) = MB (f) + MB (g). ∀ v ∈ V.1. def . t avem egalitatea de mul¸imi t Vλ = Ker(f − λ · 1V ) D T ¸ 3. (2) MB (f ◦ g) = MB (f) · MB (g). Mul¸imea tuturor valorilor proprii asociate unui endomorfist mului f este notat˘ cu σ(f) si se nume¸te spectrul endomorfismului f. Orice vector nenul v ∈ V \{0V } cu proprietatea f (v) = λv se nume¸te vector propriu corespunz˘ tor valorii proprii λ. ∀ f.

6. Fie endomorfismul f : R3 → R3 . y. −3x − 5y. Fie operatorul de derivare D : R2 [X] → R2 [X]. S˘ calcul˘ m spectrul endomorfismului D. E 3. Deoarece func¸ia Ceλx nu este o func¸ie polinomial˘ de grad cel mult doi. y. Din defini¸ia a t valorii proprii asociate unui endomorfism deducem c˘ exist˘ un polinom nenul de a a grad cel mult doi f = O cu proprietatea D(f) = λf ⇔ f ′ = λf. Ne propunem s˘ calcul˘ m spectrul endomorfismului f . Pentru aceasta s˘ presupunem c˘ λ ∈ R este o valoare proprie a operatorului de derivare D. f unde C > 0. Din defini¸ia valorii a t proprii asociate unui endomorfism deducem c˘ exist˘ un vector nenul a a (x. λz). −3x − 6y + z) = (λx.56 3. deducem c˘ sistemul liniar omogen a   (4 − λ)x + 6y = 0  −3x − (5 + λ)y = 0   −3x − 6y + (1 − λ)z = 0 4−λ 6 0 −3 −5 − λ 0 −3 −6 1−λ trebuie s˘ admit˘ o solu¸ie nenul˘ Aceasta înseamn˘ c˘ determinantul sistemului a a t a. y. spectrul endomora a t ¸ fismului f este σ(f) = {1.1. y.6. λy. Prin urmare avem f = Ceλx . z) ∈ R3 \{(0. 0)} cu proprietatea f(x. −3x − 5y. a a trebuie s˘ fie nul. definit prin f (x. APLICA TII LINIARE ¸ E 3. Pentru aceasta s˘ prea a a supunem c˘ λ ∈ R este o valoare proprie a endomorfismului f . rezult˘ t t a a c˘ spectrul endomorfismului D este a σ(D) = {∅}. . a a a unde f ∈ R2 [X]. definit prin D(f ) = f ′ . −2}. z) = λ(x. Prin urmare. z) = (4x + 6y. Egalând pe componente. z) ⇔ (4x + 6y. adic˘ avem a a = 0 ⇔ (1 − λ)2 (λ + 2) = 0.2. Egalitatea de mai sus implic˘ rela¸iile: a t f′ = λ ⇔ (ln f)′ = λ ⇔ ln f = λx + ln C. 0. −3x − 6y + z). R˘ d˘ cinile acestei ecua¸ii sunt λ1 = 1 si λ2 = −2.

Bazele canonice ale acestor subspa¸ii proprii sunt t Fie V un K-spa¸iu vectorial ¸i fie f ∈ EndK (V ) un endomorfism al spa¸iului t s t vectorial V..6... z) | y.2.. z) ∈ R3 | 3x + 6y = 0 = = {(−2y. z) ∈ R3 | 6x + 6y = 0.6. λp ∈ σ(f). Din defini¸ia subspa¸iului propriu corespunz˘ t t ator unei valori proprii deducem c˘ avem a       3 6 0 x 0   Vλ=1 = (x. s t T 3. z) ∈ R3  −3 −6 0   y  =  0  =   −3 −6 0 z 0 si ¸ Vλ=−2 = (x.. .6. λ2 . a λ1 v = λ2 v ⇔ (λ1 − λ2 )v = 0V . 1. 1)}.. v2 . {v1 . t D T . y. y. Vectorii proprii corespunz˘ tori la valori proprii distincte ale a endomorfismului f sunt liniar independen¸i. Vom demonstra c˘ sistemul de vectori proprii a este liniar independent prin induc¸ie dup˘ p ∈ N. y. Vom demonstra în continuare câteva propriet˘¸i de algebr˘ liniar˘ ale at a a vectorilor proprii ¸i subspa¸iilor proprii ale endomorfismului f. y. Pentru p = 1 este evident c˘ t a a mul¸imea {v1 } este liniar independent˘ deoarece v1 = 0V . λ2 . T . y. v2 . z ∈ R }   = (x. (0..1. 0. vp } ... y) | y ∈ R } . S˘ presupunem acum c˘ t a a a afirma¸ia este adev˘rat˘ pentru p − 1 vectori proprii corespunz˘tori la p − 1 valori t a a a proprii distincte ale endomorfismului f ¸i s˘ demonstr˘m afirma¸ia pentru sistemul s a a t de vectori proprii {v1 .. ¸ Deoarece v = 0V . VALORI S I VECTORI PROPRII ¸ 57 S˘ calcul˘ m acum subspa¸iile proprii corespunz˘ toare valorilor proprii λ1 = 1 si a a t a ¸ λ2 = −2.. . vp ∈ V vectori proprii corespunz˘tori valorilor ¸ a proprii distincte λ1 .. 0). ¸ dimR Vλ=1 = 2 si dimR Vλ=−2 = 1. . Fie v1 . T 3. vp } corespunz˘tori valorilor proprii distincte a λ1 . 1.. z) ∈ R3       6 6 0 x 0   −3 −3 0   y  =  0  =  −3 −6 3 z 0 Dimensiunile acestor subspa¸ii proprii sunt t = (x. − 3x − 6y + 3z = 0 = = {(−y. Rezult˘ c˘ avem egalit˘¸ile a a a a at f(v) = λ1 v ¸i f(v) = λ2 v. . 1)} si Bλ=−2 = {(−1. v2 .3.. S˘ presupunem c˘ vectorul v = 0V este un vector propriu ¸ a a D corespunz˘tor la dou˘ valori proprii λ1 . Aceste egalit˘¸i implic˘ rela¸iile s at a t Bλ=1 = {(−2. deducem c˘ λ1 = λ2 . y. Nu exist˘ vector propriu corespunz˘ tor la dou˘ valori proprii a a a distincte ale endomorfismului f .. λ2 ∈ σ(f ). λp ∈ σ(f). .

58

3. APLICA TII LINIARE ¸

unde p ≥ 2. Pentru aceasta fie scalarii k1 , k2 , ..., kp ∈ K astfel încât k1 v1 + k2 v2 + ... + kp vp = 0V . Atunci, aplicând endomorfismul f , ob¸inem t Putem presupune, f˘r˘ a restrânge generalitatea, c˘ avem λp = 0. Atunci, mulaa a tiplicând prima rela¸ie cu scalarul λp ¸i sc˘zând-o din ultima rela¸ie, deducem c˘ t s a t a avem egalitatea Dar, din ipoteza de induc¸ie, sistemul de vectori proprii t este liniar independent. Prin urmare, deducem c˘ a Deoarece valorile proprii λ1 , λ2 , ..., λp sunt distincte, rezult˘ c˘ a a k1 = k2 = ... = kp−1 = 0, ceea ce implic˘ egalitatea kp vp = 0V . Deoarece vp = 0V , rezult˘ kp = 0, adic˘ ceea a a a ce aveam de demonstrat. T 3.6.3. Subspa¸iile proprii corespunz˘ toare la valori proprii distincte t a ale endomorfismului f se afl˘ în sum˘ direct˘ . a a a
T . Fie λ1 = λ2 valori proprii distincte ale endomorfismului f. ¸ D Vom demonstra c˘ a Vλ1 ∩ Vλ2 = {0V }. Pentru aceasta fie un vector arbitrar v ∈ Vλ1 ∩ Vλ2 . Atunci avem f (v) = λ1 v ¸i s f(v) = λ2 v. Sc˘zând aceste rela¸ii, deducem c˘ a t a

f (k1 v1 + k2 v2 + ... + kp vp ) = 0V ⇔ k1 λ1 v1 + k2 λ2 v2 + ... + kp λp vp = 0V .

k1 (λ1 − λp )v1 + k2 (λ2 − λp )v2 + ... + kp−1 (λp−1 − λp )vp−1 = 0V . {v1 , v2 , ..., vp−1 }

k1 (λ1 − λp ) = k2 (λ2 − λp ) = ... = kp−1 (λp−1 − λp ) = 0.

s a a a Deoarece valorile proprii λ1 ¸i λ2 sunt distincte, rezult˘ c˘ v = 0V , adic˘ ceea ce aveam de demonstrat. Fie V un K-spa¸iu vectorial de dimensiune dimK V = n. Fie f ∈ EndK (V ) un t endomorfism al spa¸iului vectorial V. S˘ presupunem c˘ t a a este o baz˘ a spa¸iului vectorial V ¸i s˘ consider˘m c˘ MB (f ) este matricea endoa t s a a a morfismului f în baza B. În acest context, putem demonstra urm˘toarele rezultate a a a de algebr˘ liniar˘. T 3.6.4. Orice valoare proprie λ ∈ σ(f ) este o r˘ d˘ a a ecua¸iei a acin˘ t det [MB (f ) − λIn ] = 0. B = {e1 , e2 , ..., en }

(λ1 − λ2 )v = 0V .

D T . Fie λ ∈ σ(f ) o valoare proprie a endomorfismului f ¸i fie ¸ s v ∈ V \{0V } un vector propriu asociat valorii proprii λ. Atunci avem Considerând c˘ a (f − λ · 1V )(v) = 0V .

X = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ M1,n (K)

3.6. VALORI S I VECTORI PROPRII ¸

59

reprezint˘ coordonatele vectorului nenul v = 0V în baza B, rela¸ia anterioar˘ poate a t a fi scris˘ la nivel matriceal în felul urm˘tor: a a X · [MB (f) − λIn ] = O, unde O = (0, 0, ..., 0) ∈ M1,n (K). Aceast˘ rela¸ie matriceal˘ reprezint˘ un sistem liniar omogen care admite solu¸ii a t a a t nebanale X = O. Prin urmare, determinantul sistemului este nul, adic˘ avem a det [MB (f ) − λIn ] = 0.

T 3.6.5. Polinomul Pf (λ) = det [MB (f) − λIn ] este independent de alegerea bazei B. D
T ¸

. S˘ consider˘m c˘ a a a B ′ = {e′ , e′ , ..., e′ } 1 2 n

este o alt˘ baz˘ a spa¸iului vectorial V ¸i c˘ MBB′ este matricea de trecere de la a a t s a baza B la baza B ′ . Atunci avem adev˘rat˘ rela¸ia matriceal˘ a a t a
−1 MB′ (f ) = MBB′ · MB (f ) · MBB′ .

Din aceast˘ rela¸ie matriceal˘ rezult˘ egalit˘¸ile a t a a at
−1 det [MB′ (f) − λIn ] = det MBB′ · MB (f) · MBB′ − λIn =

−1 = det MBB′ · det [MB (f ) − λIn ] · det MBB′ = = det [MB (f ) − λIn ] = Pf (λ).

−1 = det MBB′ · (MB (f ) − λIn ) · MBB′ =

D T ¸ 3.6.5. Polinomul Pf (λ) se nume¸te polinomul caracteristic al s endomorfismului f iar ecua¸ia polinomial˘ t a Pf (λ) = 0 se nume¸te ecua¸ia caracteristic˘ a endomorfismului f . s t a
T ¸ 3.6.2. Din cele expuse pân˘ acum rezult˘ c˘ dac˘ V este un Ka a a a O spa¸iu vectorial de dimensiune finit˘ t a

dimK V = n, a a a atunci orice valoare proprie a unui endomorfism f ∈ EndK (V ) este o r˘ d˘ cin˘ a polinomului caracteristic Pf (λ). Deoarece acest polinom are gradul n, deducem c˘ a endomorfismul f are cel mult n valori proprii distincte.

60

3. APLICA TII LINIARE ¸

3.7. Forma diagonal˘ a unui endomorfism a Fie V un K-spa¸iu vectorial de dimensiune dimK V = n ¸i fie f ∈ EndK (V ) t s un endomorfism al spa¸iului vectorial V. Am v˘zut într-o sec¸iune precedent˘ c˘ t a t a a endomorfismului f i se poate asocia o matrice p˘tratic˘ MB (f ) corespunz˘toare a a a unei anumite baze B a spa¸iului vectorial V. În aceast˘ sec¸iune vom c˘uta o baz˘ t a t a a convenabil˘ B a spa¸iului vectorial V în raport cu care matricea endomorfismului a t f s˘ aib˘ o form˘ cât mai simpl˘, în sensul ca matricea s˘ con¸in˘ cât mai multe a a a a a t a zerouri. O astfel de matrice simpl˘ este o matrice care are toate elementele nule, cu a excep¸ia celor de pe diagonala principal˘. Din acest motiv introducem urm˘torul t a a concept. D T ¸ 3.7.1. Endomorfismul f ∈ EndK (V ) se nume¸te diagonalizabil s dac˘ exist˘ o baz˘ B = {e1 , e2 , ..., en } a spa¸iului vectorial V, în raport cu care a a a t avem   d1 0 · · · 0  0 d2 · · · 0     · · · · · ·   , MB (f ) =  · · · · ·   ·   · · · · · ·  0 0 · · · dn unde di ∈ K, ∀ i = 1, n. În continuare, vom demonstra o serie de rezultate care conduc la condi¸ii necet sare ¸i suficiente ca un endomorfism f ∈ EndK (V ) s˘ fie diagonalizabil. s a L 3.7.1. Un endomorfism f ∈ EndK (V ) este diagonalizabil dac˘ si nua ¸ mai dac˘ exist˘ în spa¸iul vectorial V o baz˘ format˘ numai din vectori proprii ai a a t a a endomorfismului f. D T . S˘ presupunem întâi c˘ endomorfismul f este diagonalizabil. ¸ a a Atunci exist˘ în spa¸iul vectorial V o baz˘ a t a B = {e1 , e2 , ..., en } astfel încât    MB (f ) =      d1 0 · · · 0 0 d2 · · · 0 · · · · · · · · · · · · · 0 · 0 · · · · · · · dn     ,   

unde di ∈ K, ∀ i = 1, n. Din defini¸ia matricii unui endomorfism într-o anumit˘ t a baz˘ deducem c˘ urm˘toarele rela¸ii sunt adev˘rate: a a a t a f (ei ) = di ei , ∀ i = 1, n. Prin urmare, vectorii e1 , e2 , ..., en sunt vectori proprii ai endomorfismului f iar scalarii d1 , d2 , ..., dn sunt valorile proprii corespunz˘toare, nu neap˘rat distincte. a a Reciproc, s˘ presupunem c˘ exist˘ în spa¸iul vectorial V o baz˘ a a a t a B = {v1 , v2 , ..., vn }

˘ 3.7. FORM A DIAGONAL A A UNUI ENDOM ORFISM

61

format˘ numai din vectori proprii ai endomorfismului f. Atunci urm˘toarele rela¸ii a a t sunt adev˘rate: a f (vi ) = λi vi , ∀ i = 1, n, unde scalarii λ1 , λ2 , ..., λn sunt valorile proprii neap˘rat distincte. În consecin¸a, avem a t˘  λ1 0 · ·  0 λ2 · ·   · · · · MB (f ) =   · · · ·   · · · · 0 0 · · adic˘ endomorfismul f este diagonalizabil. a 

asociate endomorfismului f , nu · 0 · 0 · · · · · · · λn

   ,   

S˘ consider˘m λ0 ∈ σ(f) o valoare proprie a endomorfismului f ∈ EndK (V ) ¸i a a s o baz˘ a spa¸iului vectorial V, unde a t B = {e1 , e2 , ..., en } dimK V = n. Evident, valoarea proprie λ0 este o r˘d˘cin˘ a polinomului caracteristic a a a S˘ presupunem c˘ m0 ∈ N este multiplicitatea algebric˘ a valorii proprii λ0 privit˘ a a a a ca r˘d˘cin˘ a polinomului caracteristic. Mai mult, s˘ presupunem c˘ dimensiunea a a a a a subspa¸iului propriu Vλ0 este t dimK Vλ0 = p0 ≤ n. În acest context, putem enun¸a urm˘torul rezultat: t a L 3.7.2. Urm˘ atoarea inegalitate este adev˘ rat˘ : p0 ≤ m0 . a a Pf (λ) = det [MB (f ) − λIn ] .

D T . Dac˘ p0 = n, atunci Vλ0 = V ¸i f = λ0 · 1V . Rezult˘ c˘ ¸ a s a a polinomul caracteristic al endomorfismului f este Pf (λ) = (λ0 − λ)n .

Prin urmare, multiplicitatea algebric˘ a valorii proprii λ0 este m0 = n = p0 . a S˘ presupunem acum c˘ p0 < n ¸i s˘ consider˘m c˘ sistemul de vectori a a s a a a este o baz˘ a subspa¸iului propriu Vλ0 . Complet˘m cu vectori aceast˘ baz˘ pân˘ la a t a a a a o baz˘ a B = {v1 , v2 , ..., vp0 , vp0 +1 , ..., vn } {v1 , v2 , ..., vp0 }

a spa¸iului vectorial V. Deoarece primii p0 vectori sunt vectori proprii corespunz˘tori t a valorii proprii λ0 , deducem c˘ avem urm˘toarele rela¸ii: a a t f (vi ) = λ0 vi , ∀ i = 1, p0 , f (vi ) =
n j=1

aij vj , ∀ i = p0 + 1, n,

62

3. APLICA TII LINIARE ¸

unde aij ∈ K, ∀ i = p0 + 1, n, ∀ j = 1, n. Prin urmare, matricea endomorfismului f în baza B este   λ0 0 0 · 0 · · · 0   0 λ0 0 · 0 · · · 0     · · · · · · · · ·     · · · · · · · · ·     0 · · · λ0 · · · 0   MB (f) =  a1p0 +1 · · · ap0 p0 +1 · · · anp0 +1  .    a1p0 +2 · · · ap0 p0 +2 · · · anp0 +2      · · · · · · · · ·     · · · · · · · · ·     · · · · · · · · · · · · ap0 n · · · ann a1n Rezult˘ c˘ polinomul caracteristic are forma a a Pf (λ) = (λ0 − λ)p0 · D(λ),

unde Q(λ0 ) = 0. Din defini¸ia multiplicit˘¸ii algebrice a r˘d˘cini λ0 rezult˘ c˘ t at a a a a p0 ≤ m0 .

a unde D(λ) este un determinant de ordin n − p0 . Pe de alt˘ parte, deoarece multiplicitatea algebric˘ a valorii proprii λ0 este m0 , deducem c˘ polinomul caracteristic a a are forma Pf (λ) = (λ0 − λ)m0 · Q(λ),

Fie V un K-spa¸iu vectorial de dimensiune dimK V = n ¸i fie f ∈ EndK (V ) t s un endomorfism al spa¸iului vectorial V. t T 3.7.1. Endomorfismul f este diagonalizabil dac˘ si numai dac˘ sunt a¸ a adev˘ rate afirma¸iile: a t (1) Toate r˘ d˘ cinile polinomului caracteristic Pf (λ) se afl˘ în corpul K; a a a (2) Dimensiunea fiec˘ rui subspa¸iu propriu asociat unei valori proprii este a t egal˘ cu multiplicitatea algebric˘ a valorii proprii care îi corespunde. a a D T . Fie λ1 , λ2 , ..., λp ∈ K, unde p ≤ n, toate valorile proprii dis¸ tincte ale endomorfismului f ¸i fie m1 , m2 , ..., mp ∈ N multiplicit˘¸ile lor algebrice ca s at a a r˘d˘cini ale polinomului caracteristic Pf (λ). În acest context, rezult˘ c˘ polinomul a a caracteristic Pf (λ) are forma unde Pf (λ) = (λ − λ1 )m1 (λ − λ2 )m2 ...(λ − λp )mp Q(λ),
p j=1

mj ≤ n

deoarece polinomul caracteristic Pf (λ) are gradul n. Este evident c˘ condi¸ia ca polinomul caracteristic Pf (λ) s˘ aib˘ toate r˘d˘cinile a t a a a a în corpul K este ca polinomul Q(λ) s˘ fie un polinom constant. Aceast˘ condi¸ie a a t

j=1 format˘ numai din vectori proprii.˘ 3. s˘ presupunem c˘ urm˘toarele egalit˘¸i sunt adev˘rate: a a a at a pj = mj . Atunci exist˘ în a a a spa¸iul vectorial V o baz˘ t a B = {e1 . p.. Pentru orice j ∈ {1. Mai mult. ¸i s S˘ consider˘m mul¸imea ordonat˘ a a t a B ′ = {e′ .. FORM A DIAGONAL A A UNUI ENDOM ORFISM 63 este îns˘ echivalent˘ cu condi¸ia a a t p mj = n. S˘ prea t t a supunem c˘ dimensiunea subspa¸iului propriu Vλj este a t pj = dimK Vλj . λ2 .. scrise de atâtea ori cât arat˘ a a multiplicit˘¸ile lor algebrice m1 . e2 . rezult˘ c˘ avem inegalit˘¸ile t a a a at Deoarece λ1 . . urm˘toarele inegalit˘¸i sunt adev˘rate: a at a Deoarece sj ≤ pj ≤ mj .. ¸i s p mj = n. sj = n. . p. matricea endomorfismului f în baza B1 este matricea care are pe diagonala principal˘ valorile proprii λ1 . p. j=1 p deducem c˘ a sj = pj = mj . urm˘torii m2 a a t a vectori reprezint˘ o baz˘ în subspa¸iul propriu Vλ2 ¸i a¸a mai departe. j=1 unde primii m1 vectori reprezint˘ o baz˘ în subspa¸iul propriu Vλ1 ... mp . en } sj ≤ pj .. λ2 .7. 1 2 n mj = n. conform lemei precedente.. iar în afara diagonalei principale are at numai zerouri. Din proa a t s s priet˘¸ile subspa¸iilor proprii corespunz˘toare la valori proprii distincte deducem at t a c˘ mul¸imea B ′ este o baz˘ în spa¸iul vectorial V. λp . m2 . p. ∀ j = 1. p j=1 p mj ≤ n = sj . . Deoarece mul¸imea B ′ este o a t a t t baz˘ format˘ numai din vectori proprii. e′ }. .... Deoarece mul¸imea B este liniar independent˘. j=1 Mai mult... . λp sunt toate valorile proprii distincte ale endomorfismului f. .. ∀ j = 1. e′ . deducem c˘ avem egalitatea a p S˘ presupunem acum c˘ endomorfismul f este diagonalizabil. 2. j=1 Reciproc. ∀ j = 1. .. rezult˘ c˘ endomorfismul f este diagonaa a a a lizabil. ∀ j = 1. p} s˘ not˘m cu sj a a a num˘rul de vectori din baza B care apar¸in subspa¸iului propriu Vλj ....

fiecare valoare proprie fiind a scris˘ de atâtea ori cât arat˘ multiplicitatea sa algebric˘. a a t (5) Pentru fiecare valoare proprie λj se determin˘ subspa¸iul propriu corespunz˘tor Vλj . z) = (4x + 6y. unde j = 1. a a a (11) Se verific˘ rela¸ia matriceal˘ a t a −1 MB′ (f ) = MBB′ · MB (f ) · MBB′ . punându-se pe a diagonal˘ valorile proprii ale matricii MB (f ). se opre¸te algoritmul ¸i se afirm˘ c˘ endomorfismul f nu s s a a este diagonalizabil. t Algoritm de diagonalizare a unui endomorfism (1) Se fixeaz˘ o baz˘ B a spa¸iului vectorial finit dimensional V ¸i se scrie a a t s matricea MB (f) a endomorfismului f în baza B. a a a S˘ studiem dac˘ endomorfismul f este diagonalizabil si. E 3. În caz contrar. (8) În fiecare subspa¸iu propriu Vλj se scrie câte o baz˘ Bj . p.64 3. 0. rezolvând ecua¸ia a t caracteristic˘ a (3) Se verific˘ dac˘ toate valorile proprii λj . Pentru a t a aceasta s˘ fix˘ m a a B = {e1 = (1. t a (10) Se scrie forma diagonal˘ MB′ (f ) a endomorfismului f . s˘ deter¸ min˘ m baza în care se ob¸ine matricea diagonal˘ a acestui endomorfism. se opre¸te algoritmul ¸i se afirm˘ c˘ endos s a a morfismul f nu este diagonalizabil. 0). APLICA TII LINIARE ¸ Din demonstra¸ia acestei teoreme iese în eviden¸a urm˘torul algoritm de diat t˘ a gonalizare al unui endomorfism pe un spa¸iu vectorial finit dimensional. apar¸in câmpului a a t de scalari K. 0. definit prin f (x. −3x − 5y. 0). e3 = (0. p.7. B′ = j=1 Bj în care se ob¸ine forma diagonal˘ a endomorfismului f . a (6) Fiec˘rui subspa¸iu propriu Vλj i se calculeaz˘ dimensiunea pj = dimK Vλj . (2) Se determin˘ toate valorile proprii λj . în caz afirmativ. (4) Pentru fiecare valoare proprie λj se scrie multiplicitatea algebric˘ corea spunz˘toare mj . În caz contrar. t a (9) În spa¸iul vectorial V se scrie baza t p Pf (λ) = det [MB (f ) − λIn ] = 0.1. 1)} . 1. e2 = (0. a t a (7) Se verific˘ dac˘ este adev˘rat˘ egalitatea a a a a pj = mj . unde j = 1. −3x − 6y + z). y. Fie endomorfismul f : R3 → R3 .

z ∈ R } . y) | y ∈ R } . 0). z) ∈ R3 | 3x + 6y = 0 = = {(−2y. 0. m1 = 1. z) ∈ R3 | 6x + 6y = 0. y. y. R˘ d˘ cinile acestui polinom sunt valorile proprii ale endomorfismului f . 1. B1 = {(−1. −3 −6 1 Polinomul caracteristic asociat endomorfismului f este Pf (λ) = det [MB (f ) − λI3 ] = 4−λ 6 0 −3 −5 − λ 0 −3 −6 1−λ = −(λ + 2)(λ − 1)2 . e′ = (−2. y. 1 2 3 B2 = {(−2. 1)}. y. z) ∈ R3  −3 −6 0   y  =  0  =   −3 −6 0 z 0 Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ2 este t = (x. valorile proprii ale endomorfismului f sunt de multiplicitate algebric˘ a si ¸ λ2 = 1. 0. Subspa¸iul propriu corespunz˘ tor valorii proprii λ1 = −2 este t a       6 6 0 x 0   Vλ1 = (x. y. Prin a a urmare. de multiplicitate algebric˘ a m2 = 2. Baza canonic˘ a subspa¸iului propriu Vλ2 este a t Baza în care se ob¸ine forma diagonal˘ a endomorfismului f este t a B ′ = {e′ = (−1.7. 1)}. λ1 = −2. z) ∈ R3  −3 −3 0   y  =  0  =   −3 −6 3 z 0 Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ1 este t = (x. matricea endomorfismului f în a t baza canonic˘ B este a   4 6 0 MB (f ) =  −3 −5 0  . 1)}. (0. − 3x − 6y + 3z = 0 = = {(−y. y. p2 = dimR Vλ2 = 2 = m2 . FORM A DIAGONAL A A UNUI ENDOM ORFISM 65 baza canonic˘ a spa¸iului vectorial R R3 . z) | y.˘ 3. Evident. e′ = (0. . 1. 1. Baza canonic˘ a subspa¸iului propriu Vλ1 este a t Subspa¸iul propriu corespunz˘ tor valorii proprii λ2 = 1 este t a       3 6 0 x 0   Vλ2 = (x. p1 = dimR Vλ1 = 1 = m1 . 1). 1. 0).

si ¸ λ2 = 1. Baza canonic˘ a subspa¸iului propriu Vλ1 este a t B1 = {(1. 0) | x ∈ R}. Fie endomorfismul f ∈ EndR (R3 ) a c˘ rui matrice în baza a  4 0 0 A =  0 0 1 . 0 0 1 unde MBB′ E canonic˘ este a 3. Subspa¸iul propriu corespunz˘ tor valorii proprii λ1 = 4 este t a       0 0 0 x 0   Vλ1 = (x.66 3. 0 −1 2   −1 −2 0 1 0 . Pentru aceasta s˘ observ˘ m c˘ a a a a a a polinomul caracteristic al acestei matrici este PA (λ) = det [A − λI3 ] = 4−λ 0 0 0 −λ 1 0 −1 2 − λ λ1 = 4. z) ∈ R3  0 −4 1   y  =  0  =   0 −1 −2 z 0 = (x. APLICA TII LINIARE ¸ Se verific˘ u¸or c˘ urm˘ toarea rela¸ie matriceal˘ este adev˘ rat˘ : a s a a t a a a −1 MB′ (f ) = MBB′ · MB (f ) · MBB′ . z) ∈ R3 | − 4y + z = 0. − y − 2z = 0 = = {(x. 0. de multiplicitate algebric˘ a m1 = 1. y. Forma diagonal˘ a endomorfismului f este a   −2 0 0 MB′ (f) =  0 1 0  . valorile proprii ale acestei matrici sunt .7. y. Prin urmare. d1 = dimR Vλ1 = 1 = m1 . = 1 1 0 1  S˘ studiem dac˘ matricea A este diagonalizabil˘ . 0)}.2. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ1 este t = (4 − λ)(λ − 1)2 . de multiplicitate algebric˘ a m2 = 2. 0.

>). prin reducere la absurd. Pentru început s˘ presupunem c˘ f ∈ EndR (V ). <. y. Cu alte cuvinte. − y + z = 0 = = {(0. d2 = dimR Vλ2 = 1. w ∈ V.8. z) ∈ R3 | x = 0. deducem c˘ exist˘ un unic scalar λ ∈ R astfel încât t a a f (v0 ) = λv0 . D T ¸ 3. rezult˘ c˘ matricea A nu este a a a diagonalizabil˘ . Deoarece avem dimR V = 1. <. < v1 .8. f (w) >=< f (v). >). unde dimR V = 1. >) este diagonalizabil. v1 > Vom demonstra în continuare. y. S˘ presupunem acum c˘ afirma¸ia din teorem˘ este adev˘rat˘ pentru orice a a t a a a spa¸iu euclidian real de dimensiune mai mic˘ sau egal˘ decât n−1 ¸i s˘ demonstr˘m t a a s a a afirma¸ia pentru un spa¸iu euclidian real de dimensiune n. a 3. se nume¸te endomorfism simetric al spa¸iului euclidian real (V. Fie f ∈ EndR (V ) un t t endomorfism simetric al spa¸iului euclidian real (V. Din t a a t rela¸ia f (v0 ) ∈ V . . v1 > λ1 = ∈ R. vectorul v0 este vector propriu al endomorfismului simetric f. Deoarece dimensiunea d2 = 1 a subspa¸iului propriu Vλ2 este diferit˘ de mult a tiplicitatea algebric˘ m2 = 2 a valorii proprii λ2 . Vom demonstra afirma¸ia din teorem˘ prin induc¸ie dup˘ t a t a n = dimR V. unde t dimR V = n. c˘ exist˘ un vector a a nenul v = 0V cu proprietatea f (v) = λ1 v. y. este un a a endomorfism simetric.1. Orice endomorfism simetric f ∈ EndR (V ) al spa¸iului euclit dian real (V.3. Un endomorfism f ∈ EndR (V ) care verific˘ proprietatea a < v. D T ¸ . y) | y ∈ R}. <. >) ¸i s˘ a a t s a lu˘m scalarul a < f (v1 ). w >. z) ∈ R3  0 −1 1   y  =  0  =   0 −1 1 z 0 Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ2 este t = (x.8. <. <. În concluzie.1.8. rezult˘ c˘ exist˘ un vector a a a nenul v0 = 0V astfel încât mul¸imea {v0 } s˘ fie baz˘ în spa¸iul vectorial real V. s t T 3. Diagonalizarea endomorfismelor simetrice Fie (V. S˘ consider˘m v1 = 0V un vector nenul al spa¸iului euclidian real (V. ∀ v. endomorfismul simetric f este diagonalizabil. >) un spa¸iu euclidian real de dimensiune finit˘ t a dimR V = n. DIAGONALIZAREA ENDOM ORFISM ELOR SIMETRICE 67 Subspa¸iul propriu corespunz˘ tor valorii proprii λ2 = 1 este t a       3 0 0 x 0   Vλ2 = (x.

. ∀ v ∈ V \{0V }.2. v >= 0. În particular. un } ⊂ W ⊥ reprezint˘ baza în care se ob¸ine forma diagonal˘ a endomorfismului simetric a t a 3. a t a deoarece avem V = W ⊕ W ⊥. t a deci avem dimR W = 1. este diagonalizabil. u3 . avem f(w) ∈ W ⊥ . mul¸imea {v} este o baz˘ a subspatiului W . ∀ v ∈ V \{0V }. f (v) >=< w. S˘ consider˘m c˘ mul¸imea de vectori proprii a a a t f|W ⊥ : W ⊥ → W ⊥ . Pentru aceasta s˘ consider˘m a a a un vector arbitrar w ∈ W ⊥ . Deoarece endomorfismul f este simetric. v >=< w. pentru vectorul v1 = 0V .. deducem c˘ a avem < f(w). u2 . exist˘ un vector nenul v = 0V cu proprietatea t˘ a f (v) = λ1 v. Atunci. un } ⊂ V f : V → V. APLICA TII LINIARE ¸ S˘ presupunem c˘ aceast˘ afirma¸ie nu este adev˘rat˘. a Cu alte cuvinte. Din rela¸ia a a a dimR V = dimR W + dimR W ⊥ deducem c˘ avem a Vom demonstra în continuare c˘ f(W ⊥ ) ⊆ W ⊥ .68 3. . . rezult˘ c˘ mul¸imea de vectori a a t reprezint˘ baza în care se ob¸ine forma diagonal˘ a endomorfismului f|W ⊥ . endomorfismul simetric t˘ t unde dimR W ⊥ = n − 1. Evident. ob¸inem contradic¸ia t t < f (v1 ). s a . v >. D T ¸ {u2 . Prin urmare avem < f (v). O matrice p˘ tratic˘ A ∈ Mn (R) care verific˘ proprietatea a a a A= T A se nume¸te matrice simetric˘ . dimR W ⊥ = n − 1.. v1 >= λ1 < v1 . u3 . adic˘ ceea ce aveam de demonstrat. v1 > . În consecin¸a.8. λ1 v >= λ1 < w. S˘ consider˘m acum c˘ subspa¸iul vectorial W = L{v} este acoperirea liniar˘ a a a t a a vectorului nenul v = 0V . t t S˘ consider˘m c˘ W ⊥ este complementul ortogonal al subspa¸iului W.. din ipoteza de induc¸ie. v >= λ1 < v. {v. v1 >=< f(v1 )... În consecin¸a. Deducem atunci c˘ a a a t a a a avem f (v) = λ1 v.

>).3. ∀ i. n. a a D T . n. deoarece orice endomorfism simet tric este diagonalizabil. E 3. Cu alte cuvinte. r = s.1. a S˘ presupunem acum c˘ f ∈ EndR (V ) este un endomorfism simetric ¸i c˘ a a s a mul¸imea t B = {e1 .8. ∀ i. am ob¸inut ceea ce aveam de demonstrat. ej k=1 = ei . cki ek . elementele unei matrici simetrice sunt simetrice fa¸a de diagonala t˘ principal˘ . Folosind propriet˘¸ile produsului scalar ¸i faptul c˘ baza B este ortonormat˘.8. l=1 clj el . ∀ i. Prin urmare. a T ¸ . j = 1. n.8.j=1.j=1. S˘ se diagonalizeze endomorfismul simetric f ∈ EndR (R3 ) a a c˘ rui matrice în baza canonic˘ este matricea simetric˘ a a a   0 1 0 A =  1 1 1 . 0 1 0 . 1. deducem ceea ce aveam de demonstrat.. este adev˘rat˘. en } este o baz˘ ortonormat˘ a spa¸iului euclidian real (V. Orice matrice simetric˘ A ∈ Mn (R) este diagonalizabil˘ . <.. j = 1. n. a putem demonstra urm˘torul rezultat. a T D 3. ∀ i. rezult˘ c˘ urm˘a a ¸ a a a a toarele rela¸ii sunt adev˘rate: t a Din defini¸ia matricii unui endomorfism într-o anumit˘ baz˘ deducem c˘ avem t a a a rela¸iile t n n < f(ei ). f(ej ) >. .n ∈ Mn (R) este matricea endomorfismului simetric f în baza ortonormat˘ B. orice matrice simetric˘ A ∈ Mn (R) poate fi privit˘ ¸ a a ca matricea unui endomorfism simetric f ∈ EndR (Rn ) într-o baz˘ ortonormat˘ a a a spa¸iului euclidian real (Rn .2. g˘sim at s a a a rela¸iile: t n n cki δ kj = k=1 l=1 clj δ il . t C 3.. O matrice simetric˘ A = (aij )i. j = 1. Trebuie s˘ demonstr˘m c˘ proprietatea a a a cij = cji . Matricea MB (f ) este o matrice simetric˘ .8. j = 1.n ∈ Mn (R) verific˘ a a aij = aji . n. DIAGONALIZAREA ENDOM ORFISM ELOR SIMETRICE 69 O proprietatea T ¸ 3. r = s 0. e2 . >).1.1. În acest context. unde δ rs = Cu alte cuvinte. Tinând cont c˘ endomorfismul f este simetric. <. ∀ i. ej >=< ei . Evident. S˘ consider˘m c˘ a a t a a a MB (f) = (cij )i.8. j = 1.

z) ∈ R3 | y = 0. −1. y. y. 0. Subspa¸iul propriu corespunz˘ tor valorii t a   0 1  Vλ1 = (x. y + z = 0 = = {(x. z) ∈ R3 | x + y = 0. de multiplicitate algebric˘ a m1 = 1. si ¸ de multiplicitate algebric˘ a si ¸ λ3 = 2. m2 = 1. = −λ(λ + 1)(λ − 2). = (x. z) ∈ R3  1 2  0 1 Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ2 este t d2 = dimR Vλ2 = 1 = m2 . −x) | x ∈ R}. Prin urmare. 0. z) ∈ R3  1 1  0 1 Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ1 este t d1 = dimR Vλ1 = 1 = m1 . x) | x ∈ R}. Subspa¸iul propriu corespunz˘ tor valorii t a   1 1  Vλ2 = (x. Baza canonic˘ a subspa¸iului propriu Vλ2 este a t B2 = {(1. Baza canonic˘ a subspa¸iului propriu Vλ1 este a t B1 = {(1. x + y + z = 0 = = {(x. valorile proprii ale acestei matrici simetrice sunt = (x. APLICA TII LINIARE ¸ Polinomul caracteristic al acestei matrici simetrice este PA (λ) = det [A − λI3 ] = −λ 1 0 1 1−λ 1 0 1 −λ λ1 = 0. x + 2y + z = 0. −1)}. −x. proprii λ2 = −1 este     0 x 0  1  y  =  0  =  1 z 0 proprii λ1 = 0 este     0 x 0  1  y  =  0  =  0 z 0 λ2 = −1. 1)}. . y. y. de multiplicitate algebric˘ a m2 = 1.70 3.

2. 2. Baza canonic˘ a subspa¸iului propriu Vλ3 este a t Baza în care se ob¸ine forma diagonal˘ a matricii simetrice A este t a Forma diagonal˘ a matricii simetrice A este a   0 0 0 D =  0 −1 0  . 0. z) ∈ R3  1 −1 1   y  =  0  =   0 1 −2 z 0 Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ3 este t = (x. y. 1). −1. 1 2 3 B3 = {(1. e′ = (1. z) ∈ R3 | − 2x + y = 0.8. −1 1 1  . 0 0 2 B ′ = {e′ = (1. MBB′  1 1 1 =  0 −1 2  . −1). Se verific˘ u¸or c˘ urm˘ toarea rela¸ie matriceal˘ este adev˘ rat˘ : a s a a t a a a unde −1 D = MBB′ · A · MBB′ . 1)}.3. y − 2z = 0 = = {(z. DIAGONALIZAREA ENDOM ORFISM ELOR SIMETRICE 71 Subspa¸iul propriu corespunz˘ tor valorii proprii λ3 = 2 este t a       −2 1 0 x 0   Vλ3 = (x. d3 = dimR Vλ3 = 1 = m3 . 1)}. e′ = (1. x − y + z = 0. y. z) | z ∈ R}. 2z.

.

1. . e2 . w′ ) + βA(w. t D T ¸ 4.CAPITOLUL 4 ˘ FORME PATRATICE În studiul maximelor ¸i minimelor func¸iilor de mai multe variabile. Din acest motiv. ∀ α. w′ ) = αA(v. yi ∈ K. Orice produs scalar <. Aplica¸ii biliniare ¸i simetrice. se nume¸te aplica¸ie biliniar˘ si simetric˘ pe spa¸iul vectorial s t a ¸ a t E 4. Forme p˘tratice t s a Fie V un K-spa¸iu vectorial. dac˘ A : V × V → K este o aplica¸ie a t biliniar˘ ¸i simetric˘. ∀ v.1. n.1. O aplica¸ie A : V × V → K care are propriet˘ ¸ile t at (1) A(v. t t a¸ a S˘ presupunem c˘ V este un K-spa¸iu vectorial de dimensiune finit˘ a a t a dimK V = n ¸i s˘ consider˘m c˘ mul¸imea s a a a t este o baz˘ a spa¸iului vectorial K V . v).1. w ∈ V doi vectori arbitrari care se a t descompun în baza B dup˘ cum urmeaz˘: a a n n B = {e1 . Acestea pot fi a introduse cu ajutorul aplica¸iilor biliniare si simetrice care generalizeaz˘ natural t ¸ a produsele scalare. w′ ).. Fie v.. w) = A(w. ∀ v. K V. i=1 j=1 yj ej  = i=1 j=1 xi yj A(ei . . (2) A(αv + βw. un rol s t extrem de important este jucat de signatura formelor p˘ tratice. w) = A  xi ei . >: V × V → R pe un spa¸iu vectorial real R V este o aplica¸ie biliniar˘ si simetric˘ .1. ∀ i = 1. În acest context. atunci avem rela¸ia: as a t   n n n n Aceast˘ rela¸ie arat˘ c˘ aplica¸ia biliniar˘ ¸i simetric˘ A este unic definit˘ de valorile a t a a t as a a sale pe produsul cartezian B ×B.. ej ). w. w ∈ V. β ∈ K. en } v= i=1 xi ei ¸i w = s j=1 yj ej . introducem urm˘toarea no¸iune: a t 73 A(v. unde xi . w′ ∈ V. 4.

∀ i = 1. ∀ i. j ′ unde x′ .n ∈ Mn (K). n. j = 1. ∀ i. unde a i ij este matricea în baza B ′ a aplica¸iei biliniare ¸i simetrice t s atunci urm˘toarea rela¸ie matriceal˘ este adev˘rat˘: a t a a a unde A(v. j = 1. w) = Mai mult.2.. e′ } 1 2 n v= i=1 x′ e′ ¸i w = i i s j=1 ′ yj e′ . s a s este o alta baz˘ a spa¸iului vectorial K V ¸i c˘ vectorii arbitrari v ¸i w se descompun a t în baza B ′ dup˘ cum urmeaz˘: a a n n B ′ = {e′ . w) = X · A · Y. n. e′ . A : V × V → K. În acest context. n. e′ ). unde a aij = A(ei . w) =    ′ X =     x′ 1 x′ 2 · · · x′ n  T a′ = A(e′ .j=1. se nume¸te matricea în baza B a aplica¸iei biliniare si simetrice s t ¸ Folosind aceast˘ defini¸ie deducem c˘ expresia analitic˘ a aplica¸iei biliniare ¸i a t a a t s simetrice A:V ×V →K este n n A(v.1.  ′ y1 ′ y2 · · · ′ yn        ¸i Y ′ =   s          . X ′ · A′ · Y ′ .    ... . dac˘ A′ = (a′ )i. i=1 j=1 ob¸inem rela¸ia matriceal˘ t t a    X=    x1 x2 · · · xn         ¸i Y =  s       T  y1 y2 · · · yn     . Matricea simetric˘ A = (aij )i. yi ∈ K. utilizând nota¸iile t  aij xi yj .74 ˘ 4. ij i j A : V × V → K. ej ).n ∈ Mn (K).j=1. FORME P ATRATICE D T ¸ 4.    S˘ presupunem acum c˘ mul¸imea a a t A(v.

. atunci forma p˘tratic˘ Q are expresia analitic˘ a a a n n Q(x) = i=1 j=1 aij xi xj . w) = X ′ · A′ · Y ′ . 4. APLICA TII BILINIARE S I SIM ETRICE. x= i=1 xi ei .1. w) = Pe de alt˘ parte. x). s a a a s a t ¸ O T ¸ 4.˘ 4. e2 . s T unde matricea MBB′ D T ¸ .1. en } n A : V × V → K. Dac˘ Q : V → K este o form˘ p˘ tratic˘ dat˘ ata¸at˘ a a a a a s a aplica¸iei biliniare si simetrice t ¸ A : V × V → K. urm˘toarea t s a rela¸ie matriceal˘ este adev˘rat˘: t a a a Q(x) = T X · A · X. este matricea de trecere de la baza B la baza B ′ .1. ∀ x ∈ V. X = MBB′ · X ′ ¸i Y = MBB′ · Y ′ . unde matricea A = (aij )i. ∀ x.1.1.n ∈ Mn (K) este matricea în baza B a aplica¸iei biliniare ¸i simetrice A. Mai mult. 2 Fie Q : V → K o form˘ p˘tratic˘ ata¸at˘ aplica¸iei biliniare ¸i simetrice a a a s a t s Dac˘ vectorul arbitrar x ∈ V se descompune în baza a ca B = {e1 .j=1. Urm˘ toarea rela¸ie de leg˘ tur˘ între matricile A si A′ este a t a a ¸ A′ = T MBB′ · A · MBB′ .3. Din cele dou˘ rela¸ii rezult˘ ceea ce aveam de demonstrat. n. y) = [Q(x + y) − Q(x) − Q(y)] . y ∈ V. unde xi ∈ K. Utilizând formulele matriceale de schimbare a coordonatelor deducem c˘ avem a A(v. O aplica¸ie Q : V → K pentru care exist˘ o aplica¸ie biliniar˘ t a t a A:V ×V →K cu proprietatea Q(x) = A(x. FORM E P ATRATICE ¸ ¸ 75 T adev˘ rat˘ : a a 4. atunci aplica¸ia biliniar˘ si simetric˘ A este determinat˘ din forma p˘ tratic˘ Q t a ¸ a a a a prin intermediul urm˘ toarei formule: a 1 A(x.1... ∀ i = 1.. . se nume¸te form˘ p˘ tratic˘ ata¸at˘ aplica¸iei biliniare si simetrice A. a t a T ¸ D si simetric˘ ¸ a A(v. ¸tim îns˘ c˘ avem a s a a X ·A·Y = T X′ · T T MBB′ · A · MBB′ · Y ′ .

S˘ presupunem c˘ exist˘ un indice i ∈ {1. 0. Vom descrie în continuare un algoritm inductiv care reduce ¸ problema studiat˘ la o form˘ p˘tratic˘ pe un spa¸iu vectorial real de dimensiune a a a a t mai mic˘ decât a n = dimR V.. 4. Expresia analitic˘ a unei forme p˘ tratice aflate în form˘ a a a n Q(x) = j=1 λj x2 .    4. Reducerea formelor p˘tratice la forma canonic˘ a a În aceast˘ sec¸iune vom studia trei posibilit˘¸i de reducere la forma canonic˘ a a t at a formelor p˘tratice: metoda lui Gauss. ∀ i. a a t T 4.. j = 1. j = 1. unde aij ∈ R.. . si aij = λj δ ij . e2 . δ ij = O T ¸ canonic˘ este a 1.2.. ∀ j = 1.. Efectuând eventual o renumerotare a coordonatelor x1 . a D T ¸    X=     x1 x2 · · · xn     . ∀ j = 1..1. n. x2 .1. en } n n Q(x) = i=1 j=1 aij xi xj . j unde λj ∈ K. . . n...1. i = j. 2.1 (Metoda lui Gauss). FORME P ATRATICE unde D T ¸ 4. xn ∈ R. atunci exist˘ o baz˘ în spa¸iul vectorial real V în raport a a t cu care forma p˘ tratic˘ Q s˘ aib˘ form˘ canonic˘ . n} cu proprietatea a a a c˘ aii = 0. ∀ i. Dac˘ Q : V → R este o form˘ p˘ tratic˘ a a a a a c˘ rei expresie analitic˘ în baza a a este B = {e1 .4. O form˘ p˘ tratic˘ exprimat˘ analitic prin a a a a n n Q(x) = i=1 j=1 aij xi xj este în form˘ canonic˘ dac˘ a a a ¸ unde λj ∈ K. Matricea simetric˘ A se nume¸te matricea în baza B a a s formei p˘ tratice Q. Cazul 1.5. n. i = j.2.. a .76 ˘ 4. a s Pentru aceasta s˘ presupunem c˘ V este un R-spa¸iu vectorial. a a a a a a D T .2. n. metoda lui Jacobi ¸i metoda valorilor proprii. 4.

. e′ . forma p˘tratic˘ Q poate fi rescris˘ sub forma a a a n n n Q(x) = a11 x2 + 2 1 j=2 a1j x1 xj + i=2 j=2 aij xi xj . e′ = en } 1 2 3 n a c˘rei matrice de schimbare este a  a11  0   · MB′ B =   ·   · 0 a a Evident. ∀ i = 1.˘ ˘ 4. Q(x ) = ij i j a11 1 i=2 j=2 ′ n n unde a′ ∈ R. Deoarece forma p˘tratic˘ Q nu a a a a este identic nul˘. Sco¸ând factor comun for¸at pe 1/a11 din primii doi termeni ¸i adunând ¸i sc˘zând t t s s a termeni pân˘ la un p˘trat perfect. a a Cazul 2. . n. atunci aplic˘m din nou acela¸i procedeu al form˘rii de p˘trate perfecte a s a a kk pentru forma p˘tratic˘ Q′ .. REDUCEREA FORM ELOR P ATRATICE LA FORMA CANONIC A 77 putem presupune f˘r˘ a restrânge generalitatea c˘ i = 1. . dac˘ exist˘ un indice k ∈ {2. putem rescrie forma p˘tratic˘ Q sub forma a a a a Q(x) = 1 (a11 x1 + a12 x2 + . x′ ∈ R. ij a11 i=2 j=2 n n a a deducem c˘. trecem la Cazul 2..... e′ = e2 . În acest aa a a context. deducem c˘ exist˘ aij = 0. F˘când acum schimbarea a a a a . adic˘ a11 = 0. la nivel de coordonate x′ . unde i = j.. n} cu proprietatea c˘ a a a a′ = 0. n. . S˘ presupunem c˘ aii = 0. e′ = e3 ..    · · 1 0 0 n n Q′ (x′ ) = i=2 j=2 a′ x′ x′ ij i j este o form˘ p˘tratic˘ definit˘ pe un spa¸iu vectorial real de dimensiune n − 1. ∀ i. În caz contrar. a a a a t Mai mult. baza în care forma p˘tratic˘ Q are expresia analitic˘ de mai sus este a a a determinat˘ de vectorii e′ .. e′ . a 2 3 n În acest context..       ·   ·  ·  x′ 0 0 0 · · 1 xn n Schimbarea de coordonate de mai sus este corespunz˘toare unei noi baze a B ′ = {e′ . F˘când acum schimbarea de coordonate a ij  ′     x1 a11 a12 a13 · · a1n x1  x′   0 1 0 · · 0   x2   2      ·   ·  ·   =    ·   ·  · .. 3... forma p˘tratic˘ Q are expresia a 1 2 n 1 ′ 2 (x ) + a′ x′ x′ . forma p˘tratic˘ a12 1 a13 0  · · a1n · · 0    .2. x′ . + a1n xn )2 + a′ xi xj . . j = 2..

Folosind metoda lui Gauss. 2..1. FORME P ATRATICE de coordonate g˘sim c˘ expresia formei p˘tratice Q devine a a a n n  ′ ′  xi = xi + xj  xj = x′ − x′ i j   xk = x′ . x′ . înseamn˘ c˘ putem aplica acum procedeul de la Cazul 1 pentru ultima a a a expresie analitic˘ a formei p˘tratice Q. ∀ i = 1. g˘sim o baz˘ în raport cu care forma p˘tratic˘ Q s˘ aib˘ forma s a a a a a a canonic˘.78 ˘ 4. definit˘ în baza canonic˘ a spa¸iului vectorial real R R3 a a a a t prin Q(x) = 2x1 x2 + 2x1 x3 . nu avem nici un termen la p˘ trat a în expresia formei p˘ atratice Q) pornim procedeul cu o schimbare de coordonate ca 3 . . Aceast˘ metod˘ a a a a a a a ac¸ioneaz˘ la nivel de coordonate f˘ r˘ a se ob¸ine direct baza corespunz˘ toare formei t a a a t a canonice. dup˘ cel s a mult n − 1 pa¸i. f˘ r˘ a se preciza baza în care se ob¸ine aceast˘ form˘ a a t a a canonic˘ . E 4. (i. x3 ) ∈ R . ∀ k = i. Metoda lui Gauss de reducere la forma canonic˘ a formelor a p˘ tratice este o metod˘ elementar˘ de form˘ ri de p˘ trate perfecte. k ′ Q(x ) = r=1 s=1 a′′ x′ x′ . unde x = (x1 .. rs r s unde a′′ = 0 deoarece avem ii xi xj = (x′ )2 − (x′ )2 . x′ . Deoarece a 1 2 n dup˘ aceast˘ schimbare de coordonate apare un termen la p˘trat în expresia formei a a a p˘tratice Q.2.1. MBB′ =  · · ·   · ·   0 0 · · 1 · · −1 · · · 0     · · · · ·     · · · · ·     · · · · ·  0 0 · · 0 · · 0 · · · 1 unde B ′ este baza corespunz˘toare sistemului de coordonate x′ . i j Matricea de schimbare a bazei corespunz˘toare acestei schimb˘ri de coordonate este a a   1 0 · · 0 · · 0 · · · 0  0 1 · · 0 · · 0 · · · 0     · · · · ·     · · · · ·     0 0 · · 1 · · 1 · · · 0     · · · · ·   . continuând procedeele combinate de la Cazurile 1 ¸i 2. e. 3. j. x2 . a a În final. a O T ¸ 4. s˘ se reduc˘ la forma canonic˘ a a a forma p˘ tratic˘ Q : R3 → R..2. a Deoarece avem aii = 0.

e2 .j=1. Astfel. + (xn ) . f2 . putem forma în expresia formei p˘ tratice Q p˘ trate perfecte prin adunarea si sc˘ derea unor termeni convea a ¸ a nabili. Fie Q : V → R o form˘ p˘ tratic˘ si a a a¸ matricea simetric˘ a formei p˘ tratice într-o baz˘ fixat˘ a a a a a spa¸iului vectorial real V. 3 În continuare. . 1 2 1 3 2 3 T 4. ∆1 ∆2 ∆3 ∆n B ′ = {f1 . ∆3 = .. fn } . en } a11 a12 a13 a12 a22 a23 a13 a23 a33 Q(x′ ) = 2(x′ )2 − 2(x′ )2 + 2x′ x′ + 2x′ x′ . a a a putem aplica procedeul din Cazul 1. ...2 (Metoda lui Jacobi).. deoarece exist˘ termeni la p˘ trat în expresia formei p˘ tratice Q. Ob¸inem astfel t 1 1 (2x′ + x′ )2 − (x′ )2 − 2(x′ )2 + 2x′ x′ = 1 3 2 2 3 2 2 3 1 1 ′ (2x′ + x′ )2 − (x3 − 2x′ )2 .... a 1 2 n D T . Cu alte cuvinte. fn } unde x′ .... REDUCEREA FORM ELOR P ATRATICE LA FORMA CANONIC A 79 ob¸inem t în Cazul 2.n ∈ Mn (R) B = {e1 . atunci exist˘ o baz˘ t a a astfel încât expresia analitic˘ a formei p˘ a atratice Q în baza B ′ s˘ fie a Q(x′ ) = 1 ′ 2 ∆1 ′ 2 ∆2 ′ 2 ∆n−1 ′ 2 (x1 ) + (x2 ) + (x3 ) + . Dac˘ determinan¸ii t a t ∆1 = a11 .2. .˘ ˘ 4. f˘ când schimbarea de coordonate a  ′ ′  x1 = x1 + x2  x2 = x′ − x′ 1 2   x3 = x′ .2. . S˘ consider˘m A aplica¸ia biliniar˘ ¸i simetric˘ din care pro¸ a a t as a vine forma p˘tratic˘ Q ¸i s˘ c˘ut˘m baza a a s a a a B ′ = {f1 . . 3 Q(x′ ) = g˘ sim forma canonic˘ a a 1 1 Q(x′′ ) = (x′′ )2 − (x′′ )2 ... f2 ... x′ . = 1 3 2 2 2 F˘ când acum schimbarea de coordonate a  ′′ ′ ′  x1 = 2x1 + x3  x′′ = x′ − 2x′ 3 2  2  ′′ x3 = x′ . x′ sunt coordonatele corespunz˘ toare bazei B ′ .. ∆2 = a11 a12 a12 a22 .. 2 1 2 2 A = (aij )i.. ∆n = det A sunt diferi¸i de zero.

fj ). Dac˘ 1 ≤ i < j ≤ n. ∀ i. n} este un indice fixat. · · · fn = c1n e1 + c2n e2 + . matricea A′ a formei p˘tratice Q în baza B ′ este descris˘ de elet a a mentele i i a′ = A(fi . a a a Vom demonstra în continuare c˘ baza B ′ este baza c˘utat˘ în teorem˘. fj ) = A ij cki ek . atunci avem a i a′ = ii k=1 cki A(ek . ∀ 1 ≤ i ≤ j ≤ n. j = 1. fi ) = 1. 2. . atunci avem a′ = 0 deoarece a ij A(ek . f2 = c12 e1 + c22 e2 .. ¸i s A(ei . ∀ i = 1. fj k=1 = k=1 cki A(ek . S˘ presupunem c˘ vectorii bazei B ′ verific˘ a a a propriet˘¸ile at A(ei . Pentru a aceasta vom ar˘ta c˘ matricea formei p˘tratice Q în baza B ′ este matricea diagonal˘ a a a a     ′ A =      1/∆1 0 0 · · · 0 0 ∆1 /∆2 0 · · · 0 0 0 ∆2 /∆3 · · · 0 · · · · · · · · · · · · · · · 0 · 0 · 0 · · · · · · · ∆n−1 /∆n      . fi ) = cii . n. FORME P ATRATICE de forma f1 = c11 e1 . + cnn en . ij Dac˘ i ∈ {1. n... ∀ 1 ≤ k < j ≤ n.. Din simetria aplica¸iei biliniare ¸i simetrice A deducem c˘ t s a a′ = 0. ∀ 1 ≤ i < j ≤ n. unde cij ∈ R.. ∀ 1 ≤ j < i ≤ n. . fj ) = 0.     Prin defini¸ie. fj ) = 0.80 ˘ 4.

. 1 2 3 unde x = (x1 . e2 .2. a E 4.i = 0    A(ei . fi ) = c1i a11 + c2i a12 + ... <. Determinantul sistemului este ∆i = 0 ¸i deci. ob¸inem s t ∆i−1 a′ = cii = . + cii aii = 1. ∀ 1 ≤ k ≤ i. REDUCEREA FORM ELOR P ATRATICE LA FORMA CANONIC A 81 Dar constantele cki . en }. f˘ r˘ a se preciza baza în care se ob¸ine aceast˘ form˘ a a t a a canonic˘ .. x2 .. rezult˘ c˘ exist˘ ni¸te coordonate x′ . S˘ presupunem ¸ a a a t a c˘ a A = (aij )i. Folosind metoda lui Jacobi.n ∈ Mn (R) este matricea simetric˘ a formei p˘ tratice Q într-o baz˘ ortonormat˘ fixat˘ a a a a a B = {e1 .2. x′ . fi ) = c1i ai1 + c2i ai2 + .. ∆3 = 5 −2 −2 −2 6 0 −2 0 4 = 80 sunt nenuli. + cii a1i = 0     A(e2 . ∆2 = 5 −2 −2 6 = 26. ii ∆i T ¸ 4. definit˘ în baza canonic˘ a spa¸iului vectorial real R R3 a a a a t prin Q(x) = 5x2 + 6x2 + 4x2 − 4x1 x2 − 4x1 x3 . x′ în raport cu care forma a a a s 1 2 3 p˘ tratic˘ Q s˘ aib˘ forma canonic˘ a a a a a 1 5 13 Q(x′ ) = (x′ )2 + (x′ )2 + (x′ )2 .2.˘ ˘ 4... Fie (V. s˘ se reduc˘ la forma canonic˘ a a a forma p˘ tratic˘ Q : R3 → R. A =  −2 6 −2 0 4 Deoarece determinan¸ii t ∆1 = 5. . + cii a2i = 0      ·    ·    ·      A(e .3 (Metoda valorilor proprii).2. >) un spa¸iu euclidian t real si fie Q : V → R o form˘ p˘ tratic˘ a spa¸iului vectorial real V. x3 ) ∈ R3 . Metoda lui Jacobi de reducere la forma canonic˘ a formelor a O p˘ tratice este extrem de util˘ când ne trebuie rapid o form˘ canonic˘ a unei forme a a a a p˘ tratice (de exemplu în aprecierea naturii punctelor de extrem ale unei func¸ii reale a t de mai mult variabile) f˘ r˘ a fi interesa¸i si de baza în care se ob¸ine aceast˘ form˘ a a t ¸ t a a canonic˘ . verific˘ sistemul liniar a   A(e1 . f ) = c a   i−1 i 1i i−1.2 + ... a Matricea formei p˘ tratice Q în baza canonic˘ a spa¸iului vectorial R R3 este a a t   5 −2 −2 0 .. .1 + c2i ai−1. utilizând regula lui Cramer. 5 1 26 2 40 3 T 4.2.2.j=1. + cii ai−1. fi ) = c1i a21 + c2i a22 + .

a a O T ¸ 4. În concluzie. rezult˘ c˘ ea este diagonalizabil˘. Folosind metoda valorilor proprii. . λ2 . ea dând destul de comod si o form˘ canonic˘ a a ¸ a a a formei p˘ tratice si o baz˘ ortonormat˘ în care se ob¸ine aceast˘ form˘ canonic˘ a ¸ a a t a a a. . 1)} Q(x) = x2 + 7x2 + x2 − 8x1 x2 − 16x1 x3 − 8x2 x3 . Pentru aceasta s˘ consider˘ m c˘ a a a a a B = {e1 = (1. x3 ) ∈ R3 .. .. iar a a x′ .. fn }. Deoarece matricea A a formei p˘tratice Q este o matrice si¸ a D metric˘. 1... Metoda valorilor proprii de reducere a formelor p˘ tratice la a forma canonic˘ este o metod˘ eficace. fiecare valoare proprie fiind scris˘ de atâtea ori cât este multiplicitatea sa algebric˘ . x′ sunt coordonatele corespunz˘ atoare bazei B ′ . f2 . unde C = MB′ B este matricea de trecere de la baza ortonormat˘ B ′ la baza ortoa normat˘ B. e2 = (0... vom avea rela¸iile matriceale a t Aceasta înseamn˘ c˘ matricea diagonal˘ D este matricea formei p˘tratice Q în baza a a a a ortonormat˘ B ′ .. C · A · C. Aceast˘ metod˘ se folose¸te în geometria analitic˘ pentru a reduce la forma canonic˘ a a s a a conicele si cuadricele date prin ecua¸ia general˘ .2. . astfel încât expresia a analitic˘ a formei p˘ tratice Q în baza B ′ s˘ fie a a a n B ′ = {f1 . unde λ1 . λn ∈ R sunt valorile proprii ale matricii simetrice A. . 1 2 n T . FORME P ATRATICE Atunci exist˘ o baz˘ ortonormat˘ a a a format˘ numai din vectori proprii ai matricii simetrice A. 0).. s˘ se reduc˘ la forma a a a a a a a t canonic˘ forma p˘ tratic˘ Q : R3 → R. λn ∈ R sunt valorile proprii ale matricii simetrice A. x′ . 1 2 3 D = C −1 · A · C = T B ′ = {f1 . precizându-se baza ortonormat˘ în care se ob¸ine aceast˘ a t a form˘ canonic˘ . adic˘ ceea ce aveam de demonstrat. 0. ¸ t a E 4. 0). λ2 . <. i unde λ1 .82 ˘ 4.3. >) prin unde x = (x1 . definit˘ în baza canonic˘ a spa¸iului euclidian real (R3 ... S˘ consider˘m atunci baza ortonormat˘ a a a a a a a format˘ numai din vectori proprii ai matricii simetrice A.. Deoarece bazele B ¸i B ′ sunt baze ortonormate. e3 = (0. care determin˘ forma a a diagonal˘ a   λ1 0 · · · 0  0 λ2 · · · 0     · · · · · ·   D=  · · · · · ·     · · · · · ·  0 0 · · · λn a matricii simetrice A. fn }. x2 .. Q(x′ ) = i=1 λi (x′ )2 . 0. rezult˘ c˘ avem rela¸ia s a a t matriceal˘ a T C = C −1 . f2 .3.2... .

˘ ˘ 4. y. . y. = (x. − √ . ′ B2 = {e′ = (1. − √ . >). de multiplicitate a a ¸ algebric˘ m2 = 2. <. f2 = 1 2 4 2 5 √ . −2x − 2z. e′ = (0. 3 3 3 . Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ2 = 9 este t       −8 −4 −8 x 0   Vλ2 = (x. g˘ sim urm˘ toarea baz˘ ortonormat˘ a suba a a a spa¸iului propriu Vλ2 : t B2 = f2 = 1 2 4 2 5 √ . z) ∈ R3 = O baz˘ neortonormat˘ a subspa¸iului propriu Vλ2 este a a t Ortonormând aceast˘ baz˘ neortonormat˘ a subspa¸iului propriu Vλ2 prin procedeul a a a t de ortonormalizare Gramm-Schmidt. z) ∈ R3  −4 −2 −4   y  =  0  =   −8 −4 −8 z 0 −8x − 4y − 8z = 0 −4x − 2y − 4z = 0 = {(x. O baz˘ ortonormat˘ a subspa¸iului propriu Vλ1 este a a t B1 = f1 = 2 1 2 . REDUCEREA FORM ELOR P ATRATICE LA FORMA CANONIC A 83 Valorile proprii ale acestei matrici simetrice sunt r˘ d˘ cinile ecua¸iei caracteristice a a t 1 − λ −4 −8 −4 7 − λ −4 −8 −4 1 − λ = −(λ − 9)2 (λ + 9) = 0. −2. matricea formei p˘ tratice Q este matricea simetric˘ a a a   1 −4 −8 A =  −4 7 −4  . 2 3 În concluzie. y. z) ∈ R3  −4 16 −4   y  =  0  = Vλ1 =   −8 −4 10 z 0      10x − 4y − 8z = 0  −4x + 16y − 4z = 0 = (x. f3 = − √ . √ 5 5 3 5 3 5 3 5 . z ∈ R } . − √ . 0 . −8 −4 1 adic˘ λ1 = −9. de multiplicitate algebric˘ m1 = 1. − √ . f3 = − √ . y. baza ortonormat˘ în care se ob¸ine forma canonic˘ a formei p˘ a t a a tratice Q este B′ = f1 = 2 1 2 . y.2. 2y) | y ∈ R } . . z) | x. a Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = −9 este t       10 −4 −8 x 0   (x. −2. 0). În aceast˘ a a t a baz˘ . √ 5 5 3 5 3 5 3 5 . 0 . . 1)} . este baza canonic˘ ortonormat˘ a spa¸iului euclidian real (R3 . z) ∈ R3 =    −8x − 4y + 10z = 0 = {(2y. 3 3 3 . si λ2 = 9.

e′ .. ∀ i = 1.. .84 ˘ 4. i i unde ai . 0.3. q ∈ N num˘rul a t a de coeficien¸i strict negativi ¸i d = n − (p + q) ∈ N num˘rul de coeficien¸i egali cu t s a t zero. se nume¸te signatura formei p˘ tratice Q..3. 2 √ x3 x′ 2/3 0 5/3 5 3 g˘ sim forma canonic˘ a formei p˘ a a atratice Q : Q(x′ ) = −9(x′ )2 + 9(x′ )2 + 9(x′ )2 .. a′ ∈ {−1. D T ¸ 4. q.1.. Signatura unei forme p˘tratice a S˘ consider˘m c˘ V este un R-spa¸iu vectorial de dimensiune a a a t ¸i c˘ s a dimR V = n ∈ N n Q(x) = i=1 ai x2 . a2 .. 1 2 3 4. en } B ′ = {e′ . ∀ i = 1. e′ } 1 2 n în spa¸iul vectorial real V astfel încât expresia analitic˘ a formei p˘tratice Q relativ t a a la cele dou˘ baze s˘ fie una canonic˘: a a a n n Q(x) = i=1 ai x2 ¸i Q(x) = i s i=1 a′ (x′ )2 . FORME P ATRATICE Cu alte cuvinte. x= n n xi ei ¸i x = s i=1 j=1 x′ e′ . a′ i ∈ R. n. notat sign(Q) = (p. e2 . ... Fie p ∈ N num˘rul de coeficien¸i a1 . an care sunt strict pozitivi. d) ∈ N3 .1 (Legea de iner¸ie). Tripletul de numere naturale. 1}. n. f˘ când schimbarea de coordonate a √ √  ′     2/3 1/ √ −4/3√5 5 x1 x1  x2  =  1/3 −2/ 5 −2/3 5   x′  . S˘ consider˘m dou˘ baze a a a B = {e1 . este forma canonic˘ a unei forme p˘tratice Q : V → R. j j Putem presupune f˘r˘ a restrânge generalitatea c˘ aa a ai .3. s a Vom demonstra în continuare c˘ de¸i forma canonic˘ a unei forme p˘tratice a s a a nu este unic˘ totu¸i toate formele canonice ale aceleia¸i forme p˘tratice au aceea¸i a s s a s signatur˘. i . n. . i a a unde ai ∈ R. a T 4. s a a D ¸i s T ¸ . ∀ i = 1.. Signatura unei forme p˘ tratice Q este t a aceea¸i pentru orice form˘ canonic˘ a lui Q.

− (x′ )2 ≤ 0.. Acest lucru se afl˘ în contradic¸ie cu alegerea vectorului x ∈ U ∩ U ′ . În consecin¸a. e2 . n. 1 2 p p p n x1 = x2 = . urm˘torii q (resp.3.˘ 4. .. q. E 4. putem s˘ presupunem (printr-o eventual˘ renumerotare) c˘ în exa a a a a presia canonic˘ a formei p˘tratice Q relativ la baza B (resp. . + xp ep = x′ ′ +1 e′ ′ +1 + x′ ′ +2 e′ ′ +2 + . i i=p′ +1 Vom demonstra acum c˘ p = p ¸i q = q .. d′ ). x3 ) ∈ R3 .3. p p n adic˘ x = 0. facem o schimbare de coordonate de forma: x′′ = i |ai | · xi . a a t Aceast˘ contradic¸ie este furnizat˘ de presupunerea p > p′ ... e′ ′ +2 .. s˘ s˘ se reduc˘ la forma canonic˘ forma p˘ tratic˘ a a a a a a definit˘ în baza canonic˘ a spa¸iului vectorial real R R3 prin a a t unde x = (x1 . x2 . Folosind pe rând metoda lui Gauss. s p p n dimR U = p ¸i dimR U ′ = n − p′ . x = x1 e1 + x2 e2 + . ∀ i = 1.. ∀ i = 1. i i Mai mult chiar. avem p = p′ . d) = (p′ .. SIGNATURA UNEI FORM E P ATRATICE 85 deoarece. Pentru aceasta s˘ presupunem prin a s a absurd c˘ p > p′ ¸i s˘ consider˘m subspa¸iile a s a a t Evident dimensiunile subspa¸iilor U ¸i U ′ sunt t s Deoarece avem rela¸ia t U = L({e1 . metoda lui Jacobi si ¸ metoda valorilor proprii. e′ }). = x′ = 0. în caz contrar. Analog... dimR U + dimR U ′ = p + n − p′ > n = dimR V. t Q(x) = x2 + x2 + 4x2 − 4x1 x2 − 4x1 x3 . n. q ′ ) coeficien¸i sunt strict negativi t a t iar ultimii d (resp. Rezult˘ c˘ a a s a a (p. ep }) ¸i U ′ = L({e′ ′ +1 . q ′ ... d′ ) sunt nuli..1. Prin aceea¸i metod˘ t t˘ s a se arat˘ c˘ q = q ′ ¸i deci d = d′ . p′ ) coeficien¸i sunt strict pozitivi. . sau x′′ = i |a′ | · x′ . presupunerea a t a p′ > p ne conduce la o contradic¸ie. B ′ ) primii p (resp.. = xp = x′ ′ +1 = x′ ′ +2 = . + x2 = Q(x) = −(x′ ′ +1 )2 − (x′ ′ +2 )2 − ... Atunci avem p p+q p′ p′ +q′ Q(x) = i=1 x2 i − x2 i i=p+1 ′ = i=1 ′ (x′ )2 i − (x′ )2 .. adic˘ a a t s Prin urmare. exist˘ un vector nenul x ∈ U ∩ U ′ de forma a care verific˘ rela¸iile a t Din aceste rela¸ii rezult˘ c˘ t a a U ∩ U ′ = {0V }. 1 2 3 Q : R3 → R. + x′ e′ p p p p n n 0 ≤ x2 + x2 + . verificându-se legea de iner¸ie pentru formele canonice t ob¸inute. s a a a a rezult˘ c˘ subspa¸iile U ¸i U ′ nu se afl˘ în sum˘ direct˘.

1 3 2 16 3 Evident.86 ˘ 4. sunt nenuli. rezult˘ c˘ exist˘ un sistem de coordonate x′ . x′ . ∆2 = 1 −2 −2 1 = −3. PA (0) = −16 < 0. x′ în raport a a a 1 2 3 cu care forma p˘ tratic˘ Q s˘ aib˘ forma canonic˘ a a a a a 1 3 Q(x′ ) = (x′ )2 − (x′ )2 + (x′ )2 . PA (3) = 8 > 0 si PA (6) = −22 < 0. FORME P ATRATICE (1) Metoda lui Gauss. Astfel avem Q(x) = (x2 − 4x1 x2 ) + x2 + 4x2 − 4x1 x3 = 2 1 3 = (x2 − 2x1 )2 − 3x2 + 4x2 − 4x1 x3 = 1 3 ob¸inem forma canonic˘ t a = (x2 − 2x1 )2 + 4(x2 − x1 x3 ) − 3x2 = 3 1 x1 2 x2 = (x2 − 2x1 )2 + 4 x3 − − 1 − 3x2 = 1 2 4 x1 2 = (x2 − 2x1 )2 + 4 x3 − − 4x2 . 1. 1 2 Efectuând acum schimbarea de coordonate  ′  x1 = x2 − 2x1 x′ = x3 − x1 /2  2 x′ = x1 . −2 0 4 Deoarece determinan¸ii t ∆1 = 1. t a t Deoarece func¸ia polinomial˘ PA (λ) este o func¸ie continu˘ pe mul¸imea t a numerelor reale R si întrucât avem schimb˘ rile de semn ¸ a PA (−2) = 18 > 0. 0). (3) Metoda valorilor proprii. ¸ . signatura formei p˘ tratice Q este a sign(Q) = (2. Valorile proprii ale matricii A a formei p˘ atratice Q sunt r˘ d˘ cinile ecua¸iei caracteristice a a t PA (λ) = 1 − λ −2 −2 −2 1 − λ 0 −2 0 4−λ = −λ3 + 6λ2 − λ − 16 = 0. ∆3 = 1 −2 −2 −2 1 0 −2 0 4 = −16. 3 Q(x′ ) = (x′ )2 + 4(x′ )2 − 4(x′ )2 . 1 2 3 sign(Q) = (2. 1. Evident. Matricea formei p˘ tratice Q în baza canonic˘ a a a spa¸iului vectorial real R R3 este matricea simetric˘ t a   1 −2 −2 A =  −2 1 0 . signatura formei p˘ tratice Q este a (2) Metoda lui Jacobi. 0). Deoarece în expresia formei p˘ tratice Q apar tera meni la p˘ trat putem aduna si sc˘ dea termeni pentru a ob¸ine p˘ trate a ¸ a t a perfecte.

O form˘ p˘ tratic˘ Q : V → R este a a a negativ definit˘ dac˘ si numai dac˘ una din urm˘ toarele condi¸ii este îndeplinit˘ : a a¸ a a t a (1) To¸i determinan¸ii ∆i verific˘ inegalit˘ ¸ile t t a at (−1)i ∆i > 0. signatura formei p˘ tratice Q este a sign(Q) = (2. ¸ O T ¸ 4. λ1 ∈ (−2.3. deoarece avem λ1 < 0.˘ 4. 0). a a a t t Reducerea la forma canonic˘ a formelor p˘tratice prin metoda lui Jacobi ¸i a a s metoda valorilor proprii ne permite s˘ ob¸inem urm˘toarele condi¸ii necesare ¸i a t a t s suficiente ca o form˘ p˘tratic˘ Q : V → R s˘ fie pozitiv definit˘. 3) si λ3 ∈ (3.1. O form˘ p˘ tratic˘ Q : V → R se nume¸te pozitiv definit˘ a a a s a dac˘ are signatura a sign(Q) = (n.2 (Criteriul lui Sylvester). SIGNATURA UNEI FORM E P ATRATICE 87 rezult˘ c˘ polinomul caracteristic PA (λ) are r˘ d˘ cinile reale a a a a Prin urmare. 1 2 3 Evident. a a a t t T ¸ 4. n.3. 0). a a a a a C 4. O form˘ p˘ tratic˘ Q : V → R este negativ definit˘ dac˘ a a a a a într-o form˘ canonic˘ fixat˘ to¸i coeficien¸ii care apar sunt strict negativi. n. O form˘ p˘ tratic˘ Q : V → R este pozitiv definit˘ dac˘ a a a a a într-o form˘ canonic˘ fixat˘ to¸i coeficien¸ii care apar sunt strict pozitivi. 6).3. 0).3. exist˘ un sistem de coordonate x′ .3. .3. ∀ i = 1. λ2 ∈ (0. O form˘ p˘ tratic˘ Q : V → R se nume¸te negativ definit˘ a a a s a D dac˘ are signatura a sign(Q) = (0. 0. C 4.2. n. 1. x′ . O form˘ p˘ tratic˘ Q : V → R este a a a pozitiv definit˘ dac˘ si numai dac˘ una din urm˘ toarele condi¸ii este îndeplinit˘ : a a¸ a a t a (1) To¸i determinan¸ii ∆i verific˘ inegalit˘ ¸ile t t a at (2) Toate valorile proprii ale matricii simetrice A a formei p˘ tratice Q sunt a strict pozitive. O T ¸ 4. ¸ D T ¸ 4. x′ în raport cu care a 1 2 3 forma p˘ tratic˘ Q s˘ aib˘ forma canonic˘ a a a a a Q(x′ ) = λ1 (x′ )2 + λ2 (x′ )2 + λ3 (x′ )2 .2. unde n = dimR V. λ2 > 0 si λ3 > 0.3.3. Reducerea la forma canonic˘ a formelor p˘tratice prin metoda lui Jacobi ¸i a a s metoda valorilor proprii ne permite s˘ ob¸inem urm˘toarele condi¸ii necesare ¸i a t a t s suficiente ca o form˘ p˘tratic˘ Q : V → R s˘ fie negativ definit˘. a a a a a ∆i > 0. ∀ i = 1. 0). unde n = dimR V.1 (Criteriul lui Sylvester).

   √ √   2  ∆3 < 0 λ − 8λ + 10 < 0 λ ∈ (4 − 6.     2 ∆3 > 0 λ − 8λ + 10 > 0 Conform criteriului lui Sylvester. x2 . Utilizând criteriul lui Sylvester. avem determinan¸ii t ∆1 = −1.88 ˘ 4. x3 ) ∈ R3 . negativ) definit˘ a a. E 4. Q(x) = −x2 − 2x2 − 2x2 − 2λx1 x2 + 4x1 x3 + 8x2 x3 . 1 2 3 Conform criteriului lui Sylvester. definit˘ în baza canonic˘ a spa¸iului vectorial a a a t real R R3 prin unde x = (x1 . s˘ fie pozitiv (resp. ∆2 = −1 −λ −λ −2 = 2 − λ2 . s˘ se determine λ ∈ R astfel a încât forma p˘ atratic˘ Q : R3 → R. Matricea formei p˘ tratice Q în baza canonic˘ a spa¸iului vectorial real R R3 este a a t matricea simetric˘ a   −1 −λ 2 A =  −λ −2 4  . ∆3 = −1 −λ 2 −λ −2 4 2 4 −2 = 2(λ2 − 8λ + 10). forma p˘ atratic˘ Q este pozitiv definit˘ dac˘ a a a avem    ∆1 > 0  −1 > 0   ∆2 > 0 ⇔ 2 − λ2 > 0 ⇔ λ ∈ {∅}. 4 + 6) . 2) ⇔ ⇔ λ ∈ {∅}. forma p˘ tratic˘ Q este negativ definit˘ dac˘ a a a a avem     ∆1 < 0  −1 < 0  λ∈R    √ √ ∆2 > 0 ⇔ 2 − λ2 > 0 λ ∈ (− 2. 2 4 −2 Prin urmare.2. FORME P ATRATICE (2) Toate valorile proprii ale matricii simetrice A a formei p˘ tratice Q sunt a strict negative.3.

CAPITOLUL 5 SPA¸ TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI În acest capitol vom studia propriet˘¸ile geometrice particulare ale unui spa¸iu at t vectorial real remarcabil.1. Segmente orientate. accet t lera¸iile. B ∈ E3 vom nota cu AB segmentul a orientat caracterizat de urm˘toarele entit˘¸i: a at (1) direc¸ia = dreapta suport a segmentului [AB]. precum ¸i a unghiului format de a s doi vectori liberi. nu are nici o direc¸ie ¸i nici un sens. Vectori liberi Vom nota cu E3 spa¸iul punctual tridimensional al geometriei euclidiene elet − − → mentare. fiind reprezentat a t s geometric de punctul A. Acest spa¸iu modeleaz˘. Prin defini¸ie. 89 . Spunem c˘ dou˘ segmente orientate nenule au aceea¸i direc¸ie dac˘ direc¸iile a a s t a t lor sunt paralele sau confundate. − − → Segmentul orientat AB − − → Punctul A se nume¸te originea segmentului orientat AB iar punctul B se nus − − → me¸te vârful segmentului orientat AB. Mai mult. numit spa¸iul vectorilor liberi. spa¸iul marimilor fizice vectoriale ca for¸ele. a a t care permite m˘surarea lungimii unui vector liber. 5. vom vedea c˘ putem defini în acest spa¸iu o serie de a t produse specifice. Pentru orice dou˘ puncte distincte A. t t a din punct de vedere matematic. vitezele sau momentele. cu o puternic˘ semnifica¸ie fizico-geometric˘. t (2) orientarea (sensul) = de la A la B. Este important de subliniat c˘ spa¸iul vectorial t a t real al vectorilor liberi poate fi înzestrat cu o structur˘ natural˘ de spa¸iu euclidian. segmentul orientat nul t t − → AA are lungimea egal˘ cu zero. s − − → În cazul în care originea A ¸i vârful B ale unui segment orientat AB coincid s (A = B) se ob¸ine segmentul orientat nul. cum ar fi produsul a t a vectorial sau produsul mixt. − − → a (3) lungimea (norma) = lungimea segmentului [AB] notat˘ cu ||AB||.

.2. Vom nota cu AB mul¸imea t −′− ′ − → −′− ′ − −→ − → def A B ∼ AB . Mul¸imea AB se nume¸te clasa de echipolen¸a a segment s t˘ − − → tului orientat AB. Vectorii liberi vor fi nota¸i prin a. Direc¸ia. b.1. În acest caz vom a s t s ¸ s − − → −→ − folosi nota¸ia AB ∼ CD.. sau AB.1.3.4. Prelungim rela¸ia de echipolen¸a si la segmentele orientate t t˘ ¸ nule: admitem c˘ toate segmentele orientate nule sunt echipolente între ele.1.1. Rela¸ia de echipolen¸a satisface urm˘ toarele propriet˘ ti: t t˘ a a¸ − − → − − → (1) AB ∼ AB (reflexivitate). deducem u¸or urm˘torul rezultat: at s a P 5. t iar în desen vor fi reprezenta¸i printr-unul dintre segmentele orientate echipolente t care definesc acel vector liber. Evident avem AB ∈ AB si fiecare segment orientat din ¸ O clasa de echipolen¸a AB este un reprezentant al clasei..90 5. SPA TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI ¸ − − → −→ − D T ¸ 5.1.4.1.. − − → T ¸ 5. −→ −− −→ − − −→ −→ − − → −− − − → −− (3) AB ∼ A′ B ′ si A′ B ′ ∼ A′′ B ′′ ⇒ AB ∼ A′′ B ′′ (tranzitivitate). O T ¸ 5. defini¸ia rela¸iei de echipolen¸a ¸i câteva prot t t t˘ s priet˘¸i geometrice elementare. t˘ T ¸ 5. t − − → −→ − Segmente orientate echipolente: AB ∼ CD O T ¸ dac˘ si numai dac˘ pot fi suprapuse prin paralelism astfel încât originile A si C a ¸ a ¸ (resp.1. c. AB = A B D T ¸ 5.1.3.2. D T ¸ 5.1. a Folosind observa¸ia de mai sus. Clasele de echipolen¸a ale segmentelor orientate se numesc t˘ D vectori liberi. Dou˘ segmente orientate nenule AB si CD sunt echipolente a ¸ − − → −→ − AB ∼ CD O T ¸ 5. vârfurile B si D) s˘ coincid˘ . . Dou˘ segmente orientate nenule AB si CD se numesc echipoa ¸ lente dac˘ au aceea¸i direc¸ie. . sensul si lungimea (norma) segmentelor orientate t ¸ echipolente care definesc un vector liber se numesc direc¸ia.1. CD.1. sensul si lungimea t ¸ (norma) vectorului liber. acela¸i sens si aceea¸i lungime. ¸ T ¸ − − → Fie AB un segment orientat arbitrar. −− −→ − −→ − − → −− − → (2) AB ∼ A′ B ′ ⇒ A′ B ′ ∼ AB (simetrie)..1. . ¸ a a − − → −→ − 5.

Adunarea vectorilor liberi Vom nota cu V3 (resp.2. ele putând fi simplu particularizate ¸i aplicate la spa¸iul V2 . +) este un grup abelian.6. s Regula triunghiului: c = a + b O T ¸ 5.5. În acest context. t s t − → − − → s s Fie doi vectori liberi a. ¸ a − → AA. Atunci vectorul liber c reprezentat de −→ − s s a segmentul orientat OB se nume¸te suma vectorilor a ¸i b ¸i se noteaz˘ s c = a + b. ADUNAREA VECTORILOR LIBERI 91 O cu ||a|| sau T ¸ 5. D T ¸ 5. (V3 .5.1. D T ¸ 5. adunarea vectorilor liberi este o lege de compozi¸ie intern˘ pe spa¸iul V3 . Opera¸ia de adunare a vectorilor liberi este bine definit˘ si t a¸ − → − − → nu depinde de alegerea reprezentan¸ilor OA si AB.1.1.1. vectorul liber rezultat este reprezentat t −→ − de un segment orientat echipolent cu OB.2. Regula de adunare a vectorilor liberi prezentat˘ mai sus se a nume¸te regula triunghiului sau regula paralelogramului.2.1. b. unde 0 este vectorul nul (element neutru). b) → a + b. În concluzie.6. sunt adev˘ rate a urm˘ toarele propriet˘ ti: a a¸ (1) a + b = b + a. c ∈ V3 (asociativitate). dac˘ alegem al¸i t ¸ a t reprezentan¸i pentru efectuarea sumei a + b. . respectiv AB. Un vector liber de lungime unu se nume¸te versor si în s ¸ D general se noteaz˘ cu e. ∀ a. ∀ a. ∀ a ∈ V3 . + : V3 × V3 → V3 . Cu alte cuvinte. (2) (a + b) + c = a + (b + c). b ∈ V3 ¸i fie OA. t t plan).2.2. ni¸te segmente orientate reprezentative ale acestor vectori liberi. Vectorul nul 0 este reprezentat de segmentul orientat nul T ¸ 5. b ∈ V3 (comutativitate). O T ¸ 5. (3) a + 0 = 0 + a = a. a 5. (a.5.1. Lungimea (norma) unui vector liber a sau AB se noteaz˘ a AB . Cu alte cuvinte. V2 ) mul¸imea tuturor vectorilor liberi din spa¸iu (resp.1. putem demonstra t a t urm˘torul rezultat: a T 5. În continuare vom demonstra o serie de propriet˘¸i algebrice sau geometrice at ale spa¸iului V3 . Vectorul liber care are lungimea zero se nume¸te vectorul s nul si se noteaz˘ cu 0.

∃ −a ∈ V3 astfel încât a + (−a) = (−a) + a = 0 (orice element are un opus). s t s s Opusul vectorului liber a 5. sens opus ¸i aceea¸i lungime cu a vectorului liber a.92 5. asociativitatea rezult˘ din figura de mai s a jos: Asociativitatea: (a + b) + c = a + (b + c) Este evident c˘ opusul unui vector liber a este vectorul liber −a caracterizat a de aceea¸i direc¸ie. Folosind regula triunghiului. a (2) dac˘ λ = 0 ¸i a = 0. Înmul¸irea vectorilor liberi cu scalari reali t . Vom defini înmul¸irea cu s t scalari reali λa ∈ V3 în felul urm˘tor: a (1) dac˘ λ = 0 sau a = 0. Pentru a demonstra asociativitatea s˘ consider˘m trei vectori a a liberi a. D T . acela¸i sens cu al vectorului liber a dac˘ t s a λ > 0 ¸i sens opus cu al vectorului liber a dac˘ λ < 0 ¸i are lungimea s a s ||λa|| = |λ| · ||a||. atunci vectorul liber λa este caracterizat de aceea¸i a s s direc¸ie cu a vectorului liber a. atunci λa = 0. Propriet˘¸ile (1) ¸i (3) sunt evidente din defini¸ia adun˘rii a ¸ at s t a doi vectori liberi.3. SPA TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI ¸ (4) ∀ a ∈ V3 . b ¸i c. Înmul¸irea vectorilor liberi cu scalari reali t Fie λ ∈ R un scalar real ¸i fie a ∈ V3 un vector liber.

Propriet˘¸ile (2). T . a 5. direc¸iile segmentelor orientate reprezentative sunt a s t t paralele sau confundate). COLINIARITATE S I COPLANARITATE ¸ 93 T 5. a −→ −′ segmentul orientat OB este reprezentantul sumei λa + λb. (4) 1 · a = a. adic˘ a λ(a + b) = λa + λb. ∀ a ∈ V3 . Rezult˘ c˘ avem a t a a −→ − − → −− AB A′ B ′ ¸i s −′− ′ −→ − − → A B = λAB. doi vectori liberi nenuli a ¸i b sunt coliniari s dac˘ au aceea¸i direc¸ie (i.4. urm˘ toarele propriet˘ ti sunt adev˘ rate: a a¸ a (1) λ(a + b) = λa + λb. µ ∈ R. din regula triunghiului. ∀ a ∈ V3 . − → − − → − → − − → Proprietatea: λ(OA + AB) = λOA + λAB Se observ˘ c˘ △OAB ∼ △OA′ B ′ . (3) λ(µa) = (λµ)a. Prin urmare. (2) (λ + µ)a = λa + µa. (3) ¸i (4) sunt evidente din modul de definire ¸ at s D a opera¸iilor cu vectori liberi.4. ∀ a. t − → Pentru a demonstra proprietatea (1) s˘ consider˘m c˘ segmentul orientat OA a a a − − → este reprezentantul vectorului liber a ¸i segmentul orientat AB este reprezentantul s − → −→ − vectorului liber b . Cu alte cuvinte. Analog se trateaz˘ cazul λ < 0. Atunci.5.3. împreun˘ cu opera¸iile de adunare t a t a vectorilor liberi si de înmul¸ire a acestora cu scalari reali. e. . µ ∈ R. −− −→ adic˘ segmentul orientat A′ B ′ este reprezentantul vectorului liber λb. ∀ λ. S˘ presupunem acum c˘ λ > 0 ¸i s˘ not˘m cu −→ − −→ − s OA′ reprezentantul vectorului λa ¸i cu OB ′ reprezentantul vectorului λ(a + b). segmentul orientat OB este a a s a a reprezentantul vectorului liber a + b. Spa¸iul vectorilor liberi V3 . ∀ a ∈ V3 .1. Coliniaritate ¸i coplanaritate s Din punct de vedere geometric. ∀ λ. are o structur˘ de spa¸iu ¸ t a t vectorial real. având un unghi comun ¸i laturile (care a a s determin˘ acest unghi) de lungimi propor¸ionale. ∀ λ ∈ R. b ∈ V3 .

atunci este evident c˘ avem t a s a b= b · a. β ∈ R. s Din punct de vedere geometric. . unde λ = 0. trei vectori liberi nenuli a. unde λ2 + µ2 = 0. unde λ. ||a|| Dac˘ b are sens opus lui a.4. Fie a ¸i b doi vectori liberi nenuli necoliniari. Doi vectori liberi nenuli a si b sunt coliniari dac˘ si numai ¸ a ¸ dac˘ exist˘ λ ∈ R\{0} astfel încât a a a = λb. t T 5. cu proprietatea λ2 + µ2 = 0. Pentru β = 0 aceast˘ a a a rela¸ie se transcrie b = λa. Din defini¸ia liniar dependen¸ei a doi vectori liberi rezult˘ t t t a c˘ exist˘ α. ” ⇐ ” este evident˘ deoarece. s s ” ⇒ ” S˘ presupunem c˘ vectorul liber c se afl˘ în acela¸i plan cu vectorii a a a s − −→ − → − − → liberi a ¸i b.4.4. b si c sunt coplanari dac˘ si numai ¸ a¸ dac˘ exist˘ λ. rezult˘ c˘ au aceea¸i a s a a s direc¸ie. Trei vectori liberi nenuli a. b ¸i c. se afl˘ în t a acela¸i plan cu vectorii liberi a ¸i b. din modul de definire al ope¸ a D ra¸iilor cu vectori liberi. µ ∈ R. D T . Doi vectori liberi nenuli necoliniari sunt liniar independen¸i t în spa¸iul vectorial real V3 . OB ¸i OC segmentele orientate coplanare reprezentative ale s s vectorilor liberi a. vectorul liber c = λa + µb. ¸ a t implic˘ faptul c˘ vectorii liberi nenuli a ¸i b au aceea¸i direc¸ie. atunci este evident c˘ avem a a b=− C 5. µ ∈ R. a a s s t ” ⇒ ” Dac˘ vectorii liberi nenuli a ¸i b sunt coliniari. unde λ = −α/β = 0. b ¸i c sunt coplanari dac˘ segmentele orientate reprezentative ale celor trei vectori liberi sunt paralele a cu un plan dat în spa¸iu. unde λ2 + µ2 = 0. ” ⇐ ” este evident˘ deoarece rela¸ia a = λb. Fie OA. unde α2 + β 2 = 0. ||a|| b · a. Prin urmare. Ducând din punctul C paralele la dreptele OA ¸i OB. Dac˘ b are acela¸i sens cu a. T .2. s s deducem c˘ avem a − − → − − → − − → − → −→ − OC = OE + OF = λOA + µOB. vectorii liberi a ¸i b sunt coliniari. astfel încât αa + βb = 0.1. astfel încât a a c = λa + µb.94 5. SPA TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI ¸ T 5. ¸ s D S˘ presupunem prin absurd c˘ vectorii liberi a ¸i b sunt liniar dependen¸i în a a s t spa¸iul vectorial real V3 . conform propozi¸iei t t s a t anterioare. Acest lucru se afl˘ în contradic¸ie cu necoliniaritatea vectorilor liberi a ¸i b. s În concluzie vectorii liberi a ¸i b sunt liniar independen¸i în spa¸iul vectorial s t t real V3 . t T .1.

Din defini¸ia liniar dependen¸ei a trei vectori liberi t t t rezult˘ c˘ exist˘ α. OB ¸i OC sunt segmentele orientate reprezentative ale ¸ a s vectorilor liberi a. unde λ = −α/γ ¸i µ = −β/γ a t s au proprietatea λ2 + µ2 = 0. Orice trei vectori liberi nenuli necoplanari formeaz˘ o baz˘ în a a spa¸iul vectorial real V3 . vectorii liberi a. b. Trei vectori liberi nenuli necoplanari sunt liniar independen¸i în spa¸iul vectorial real V3 . c ¸i d.4. c} este un sistem de a generatori în spa¸iul vectorial real V3 . b ¸i c. s a C 5.2.4.3. β. Pentru aceasta s˘ consider˘m d un vector t a a − −→ − → − − → −→ − liber arbitrar din V3 .5. avem t t˘ dimR V3 = 3. D T . OC ¸i OD segmentele orientate reprezentative s ale vectorilor liberi a. T 5. Fie a. unde α. Prin urmare. b. Atunci. deducem c˘ avem s a −→ − → − → − → − − − − − → −→ − − − → OD = OD1 + OD2 + OD3 = αOA + β OB + γ OC. γ ∈ R. conform propozi¸iei anterioare. Fie OA. b ¸i c sunt liniar dependen¸i a a s t în spa¸iul vectorial real V3 . b ¸i c. β. rezult˘ ceea ce aveam de demonstrat. sistemul de vectori {a. În consecin¸a. b ¸i c sunt liniar independen¸i în spa¸iul vectorial s t t real V3 . γ ∈ R. b ¸i c trei vectori liberi nenuli necoplanari. (BOC) ¸i (AOC). t t D T .4. a a a Pentru γ = 0 aceast˘ rela¸ie se transcrie c = λa + µb. vectorii t s a t liberi a. OB. ¸ s S˘ presupunem prin absurd c˘ vectorii liberi a. b ¸i c trei vectori liberi nenuli necoplanari. c} este liniar independent în spa¸iul vectorial real V3 . astfel încât αa + βb + γc = 0. Acest lucru se afl˘ în contradic¸ie cu necoplanaritatea vectorilor liberi a. Fie a. b. s În concluzie. COLINIARITATE S I COPLANARITATE ¸ 95 − − → − → −→ − Descompunerea: OC = λOA + µOB − −→ → − − − → Tinând cont c˘ OA. t Vom demonstra în continuare c˘ sistemul de vectori {a. Ducând din punctul D plane paralele la planele s (AOB). unde α2 + β 2 + γ 2 = 0. ¸ s conform corolarului anterior. b ¸i c sunt coplanari. .

c} este un sistem s a a de generatori în spa¸iul vectorial real V3 . Produsul scalar a doi vectori liberi a a Deoarece în spa¸iul vectorial real al vectorilor liberi V3 o baz˘ este format˘ din t orice trei vectori liberi nenuli necoplanari.96 5. unde xi . Baza s a B = i. Cu alte cuvinte.5. s t T 5. : V3 × V3 → R. ∀ i ∈ {1. sistemul de vectori liberi nenuli necoplanari {a. z ∈ R reprezint˘ coordonatele vectorului liber v în baza canonic˘ B. se nume¸te produsul scalar pe spa¸iul vectorilor liberi V3 . def a. rezult˘ c˘ t a t a a orice vector liber v ∈ V3 se descompune în mod unic ca v = xi + yj + zk.5. ne vom fixa în continuare aten¸ia asupra t unei baze privilegiate. SPA TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI ¸ −→ − − → −→ − − − → Descompunerea: OD = αOA + β OB + γ OC − −→ − → − − → −→ − Tinând cont c˘ OA. c} formeaz˘ o a baz˘ în spa¸iul vectorial real V3 . OC ¸i OD sunt segmentele orientate reprezentative ¸ a s ale vectorilor liberi a. b. t În concluzie. extrem de utilizat˘. Deoarece a a t mul¸imea B este o baz˘ în spa¸iul vectorial real al vectorilor liberi V3 . OB. a a Fie acum doi vectori liberi arbitrari a = x1 i + y1 j + z1 k ¸i s b = x2 i + y2 j + z2 k. t t aplica¸ia produs scalar are urm˘ toarele propriet˘ ti: t a a¸ . unde i ⊥ j ⊥ k ⊥ i ¸i i = j = k = 1. j. Este vorba despre o baz˘ format˘ din a a a trei versori i. Aplica¸ia t definit˘ prin a .1. unde x. Spa¸iul (V3 . ) este un spa¸iu euclidian real. j ¸i k. yi . . b. s reprezint˘ baza canonic˘ a spa¸iului vectorial real al vectorilor liberi V3 . b = x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 . y. care sunt perpendiculari unul pe cel˘lalt. D T ¸ 5.1.5. 2}. k . c ¸i d. zi ∈ R. a t 5. b. rezult˘ c˘ sistemul de vectori {a.

Conform defini¸iei de mai sus. dac˘ avem vectorul liber arbitrar a v = xi + yj + zk. cu ajutorul produsului a t scalar . b ∈ V3 . v = x2 + y 2 + z 2 . b . . Pentru a demonstra proprietatea (3) s˘ consider˘m vectorul a a liber arbitrar c = x3 i + y3 j + z3 k. 2 2 2 2 + y1 + z1 · x2 + y2 + z2 2 În particular. y. (4) a. b ∈ V3 . Propriet˘¸ile (1). ∀ a.5. a s Astfel. at unde x3 . (2) ¸i (4) sunt imediate din folosirea defini¸iei ¸ at s t D produsului scalar . zi ∈ R. b = λ a. yi . (2) λa. Dac˘ avem vectorii liberi arbitrari a a = x1 i + y1 j + z1 k ¸i s b = x2 i + y2 j + z2 k. atunci ace¸ti doi vectori liberi formeaz˘ un unghi s a ϕ ∈ [0. a . b = b. π] definit de formula cos ϕ = def a. cu egalitate dac˘ si numai dac˘ a = 0. adic˘ a a x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 = 0. b + c = x1 (x2 + x3 ) + y1 (y2 + y3 ) + z1 (z2 + z3 ) = = x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 + x1 x3 + y1 y3 + z1 z3 = = a. unde x. y3 . (3) a. unde xi . z ∈ R. atunci lungimea (norma) sa este dat˘ de formula a ||v|| = v. b + a. a¸ a T . c ∈ V3 . PRODUSUL SCALAR A DOI VECTORI LIBERI 97 (1) a. pe spa¸iul vectorial real al vectorilor liberi V3 putem introduce no¸iunile t t de lungime (norm˘ ) a unui vector liber ¸i unghi format de doi vectori liberi. 2}. b = ||a|| · b · cos ϕ. b ||a|| · b = x2 1 x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 . Atunci avem egalit˘¸ile: a. a ≥ 0. ∀ i ∈ {1. b + c = a. z3 ∈ R. c . ∀ a. ∀ λ ∈ R. vectorii liberi a ¸i b sunt perpendiculari (ortogonali) a ⊥ b dac˘ ¸i s a s numai dac˘ ϕ = π/2. deducem c˘ întotdeauna avem adev˘rat˘ rela¸ia t a a a t a. . b + a. ∀ a ∈ V3 . c .5. ∀ a. Folosind teoria general˘ de la spa¸iile euclidiene reale. b.

(4) a × b = 0 ⇔ a si b sunt coliniari. s at t Pentru a demonstra proprietatea (1) s˘ observ˘m c˘ avem a a a a × b. b ∈ V3 . ¸ (5) λ(a × b) = (λa) × b = a × (λb). (7) a × b = ||a|| · b · sin ϕ. i x1 x2 j y1 y2 k z1 z2 definit˘ prin a a×b = def = y1 y2 z1 z2 i− x1 x2 z1 z2 j+ x1 x2 y1 y2 k. (3). (4). c ∈ V3 (formula dublului produs vectorial). ∀ i ∈ {1. ∀ a ∈ V3 . SPA TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI ¸ 5. z1 z2 y1 + x1 x2 y1 y2 z1 = Analog se ob¸ine rela¸ia a × b. b ∈ V3 (omogeneitate). Urm˘ toarele propriet˘ ti ale produsului vectorial sunt adev˘ rate: a a¸ a (1) a × b.6. (3) a × a = 0. ∀ a. Aplica¸ia t × : V3 × V3 → V3 .6. ¸ (8) a × (b × c) = a.6. b.1.98 5. b ∈ V3 (anticomutativitate). b = 0. a T 5. unde ϕ este unghiul dintre vectorii liberi a si b. b. unde xi . Propriet˘¸ile (2). c ∈ V3 (distributivitate). b = 0. zi ∈ R. t t . ∀ a. 2}. yi . a = = y1 y2 x1 x1 x2 z1 z2 y1 y1 y2 x1 − z1 z1 z2 x1 x2 = 0. se nume¸te produsul vectorial pe spa¸iul vectorilor liberi V3 . ∀ a.1. s t Aplica¸ia produs vectorial are o serie important˘ de propriet˘¸i geometrice pe t a at care le expunem în rezultatul care urmeaz˘. ∀ a. (6) a × (b + c) = a × b + a × c. ∀ a. D T ¸ 5. b ∈ V3 . D T . ∀ λ ∈ R. (2) a × b = −b × a. ∀ a. (5) ¸i (6) sunt imediate din defini¸ia ¸ at s t produsului vectorial ¸i propriet˘¸ile determinan¸ilor. b c. a = a × b. Produsul vectorial a doi vectori liberi Fie doi vectori liberi arbitrari a = x1 i + y1 j + z1 k ¸i s b = x2 i + y2 j + z2 k. c b − a.

z3 ∈ R. a. avem a ||a|| · b · sin ϕ = ||a|| · b = ||a|| · b = ||a||2 · b a. b − y1 y2 ) − y2 ( a. c − z1 z3 )]k x2 a. b . b c. Atunci avem a × (b × c) = i x1 y2 y3 z2 z3 j y1 x2 z2 − x3 z3 k z1 x2 x3 y2 y3 = −[x1 (x2 z3 − x3 z2 ) + y1 (y2 z3 − y3 z2 )]k = [x2 (y1 y3 + z1 z3 ) − x3 (y1 y2 + z1 z2 )]i − −[y3 (x1 x2 + z1 z2 ) − y2 (x1 x3 + z1 z3 )]j − = [x2 ( a. PRODUSUL VECTORIAL A DOI VECTORI LIBERI 99 Pentru a demonstra proprietatea (7) s˘ observ˘m c˘. 1 − cos2 ϕ = 1− 2 2 Pe de alt˘ parte. b 2 2 ||a||2 · b 2 = − a. c j − = = − z3 a.6. b i− −[z3 (x1 x2 + y1 y2 ) − z2 (x1 x3 + y1 y3 )]k = [y1 (x2 y3 − x3 y2 ) + z1 (x2 z3 − x3 z2 )]i − −[x1 (x2 y3 − x3 y2 ) − z1 (y2 z3 − y3 z2 )]j − −[y3 ( a. a a a avem a×b = = = = y1 y2 z1 z2 2 + x1 x2 z1 z2 2 + x1 x2 y1 y2 2 = (y1 z2 − y2 z1 )2 + (x1 z2 − x2 z1 )2 + (x1 y2 − x2 y1 )2 = 2 2 2 2 (x2 + y1 + z1 )(x2 + y2 + z2 ) − (x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 )2 = 1 2 ||a||2 · b 2 − a. Pentru a demonstra proprietatea (8). b − z2 a. b − y2 a. y3 . c (x2 i + y2 j + z2 k) − a. pe de o parte. b . b (x3 i + y3 j + z3 k) = . prin calcul. c b − a. unde x3 . b − x1 x2 )]i − −[z3 ( a. c − y1 y3 )]j − = − y3 a. s˘ consider˘m vectorul liber a a c = x3 i + y3 j + z3 k. c k a. c − x3 a.5. c − x1 x3 ) − x3 ( a. b − z1 z2 ) − z2 ( a.

are sensul determinat de regula burghiului (ducem vect torul liber a peste vectorul liber b si vedem ce se întâmpl˘ cu burghiul ¸ a (burghiul urc˘ sau coboar˘ )).6.1. Vom calcula în continuare aria triunghiului determinat de vectorii liberi a si b ¸ precum si în˘ l¸imea triunghiului corespunz˘ toare bazei b.6.2. SPA TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI ¸ O T ¸ 5. Produsul vectorial ¸i aria paralelogramului s T ¸ 5. ¸ (2) prin conven¸ie. Formula dublului produs vectorial se re¸ine mai u¸or dac˘ t s a O este scris˘ sub forma determinantului simbolic a a × (b × c) = Este important de subliniat faptul c˘ a deoarece avem b a. c a b. (a × b) × c = a × (b × c) (a × b) × c = a. Cu alte cuvinte. Pentru aceasta s˘ calcul˘ m ¸ at a a a produsul vectorial a×b= i j k −2 −2 3 1 −1 −1 = 5i + j + 4k.1. E si ¸ 5. Fie vectorii liberi a = −2i − 2j + 3k b = i − j − k. (2) si (7) ale produsului vectorial arat˘ a¸ ¸ a c˘ . în cazul a doi vectori liberi nenuli necoliniari. acest sens este desemnat în figura de mai a a jos prin versorul e. produsul vectorial a este un vector liber cu propriet˘ ¸ile: at a×b=0 (1) este perpendicular pe planul determinat de vectorii liberi a si b. (3) are lungimea (norma) egal˘ numeric cu aria paralelogramului determinat a de vectorii liberi a si b. c b . . b c a. avem formula ¸ Aparalelogram = a × b = ||a|| · b · sin ϕ.100 5. Propriet˘ tile (1). c .6.

b = x2 i + y2 j + z2 k. c) . λc). c sunt coplanari. 5.5. d) + (b. deoarece aria triunghiului determinat de vectorii liberi a si b este ¸ jum˘ tate din aria paralelogramului determinat de vectorii liberi a si b. c. Produsul mixt a trei vectori liberi Fie trei vectori liberi arbitrari a = x1 i + y1 j + z1 k. b. ∀ λ ∈ R. b 12 + 12 + 12 3 A△ = 5.7. formula corespunz˘ toare ariei triunghiului este a b ·h . c sunt necoplanari.7. c) = 0 dac˘ si numai dac˘ a¸ a (2) λ(a. . c) = (a. d ∈ V3 . yi . b. PRODUSUL M IXT A TREI VECTORI LIBERI 101 Pe de o parte. d). zi ∈ R. c = x3 i + y3 j + z3 k. c sunt coliniari. (3) (a + b. (5) Dac˘ vectorii liberi a. λb. b. b. ) : V3 × V3 × V3 → R. 3}. c. c. b. (a) cel pu¸in unul din vectorii liberi a. c ∈ V3 . c este nul. b. unde xi . c. . c) = a. b. b) = (c. b. . b. (a. c) = (a. dac˘ not˘ m cu h în˘ l¸imea triunghiului corespunz˘ toare bazei a a a at a b. avem formula Vparalelipiped = (a. D T ¸ 5. ∀ i ∈ {1. b. rezult˘ c˘ a ¸ a a aria triunghiului determinat de vectorii liberi a si b este dat˘ de formula ¸ a √ a×b 42 1 2 + 12 + 42 = A△ = = 5 . ∀ a. t (b) doi dintre vectorii liberi a. b. c ∈ V3 . d) = (a. Aplica¸ia t definit˘ prin a ( . ∀ a.7. c) = (λa. a. (c) vectorii liberi a. Cu a ¸ alte cuvinte. în˘ l¸imea triunghiului corespunz˘ toare bazei b este at a √ √ 2A△ 42 42 √ h= =√ = √ = 14. atunci modulul produsului mixt a reprezint˘ volumul paralelipipedului construit pe vectorii liberi a.1.1. b × c = def x1 y1 x2 y2 x3 y3 se nume¸te produsul mixt pe spa¸iul vectorilor liberi s t T z1 z2 z3 V3 . Urm˘ toarele propriet˘ ti ale produsului mixt sunt adev˘ rate: a a¸ a (1) (a. 2 Prin urmare.7. (4) (a. c. b. 2 2 2 Pe de alt˘ parte. b. b si c. b. b. b) = −(c. c) = −(a. ∀ a. a). 2.

unde ϕ este unghiul dintre vectorii liberi a ¸i d = b × c iar θ este unghiul dintre s vectorii liberi b ¸i c. Fie vectorii liberi a = i + 2j + 2k. s E 5. notând d = b × c. Propriet˘¸ile (1). b si ¸ c este o sesime din volumul paralelipipedului construit pe vectorii liberi a. Pe de o parte. b si c ¸ precum si în˘ l¸imea tetraedrului corespunz˘ toare bazei determinate de vectorii liberi ¸ at a b si c.7. SPA TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI ¸ Produsul mixt ¸i volumul paralelipipedului s D T . b. . d ||a|| · b × c · cos ϕ = = ||a|| · d · cos ϕ = b · ||c|| · sin θ · ||a|| · cos ϕ = Vparalelipiped . si ¸ b = −i + 3k c = −2i + j − k. Vom calcula în continuare volumul tetraedrului determinat de vectorii liberi a. b. b si c. b si c este dat de a a ¸ formula (a. (3) ¸i (4) sunt imediate din defini¸ia ¸ at s t produsului mixt ¸i propriet˘¸ile determinan¸ilor.102 5. deoarece volumul tetraedrului construit pe vectorii liberi a. c) = 1 2 2 −1 0 3 −2 1 −1 = −19. b. (2). ¸ ¸ rezult˘ c˘ volumul tetraedrului determinat de vectorii liberi a. avem a a a (a. Pentru aceasta s˘ calcul˘ m produsul mixt ¸ a a (a. 6 6 S˘ calcul˘ m acum produsul vectorial a a b×c= i j k −1 0 3 −2 1 −1 = −3i − 7j − k. Pentru a demonstra proprietatea s at t (5) s˘ observ˘m c˘. c) = = = a. c) 19 Vtetraedru = = .1.

Vtetraedru = 3 Prin urmare. h= Abazei 59 59 2 . PRODUSUL M IXT A TREI VECTORI LIBERI 103 Atunci. în˘ l¸imea tetraedrului corespunz˘ toare bazei determinate de vecat a torii liberi b si c este ¸ 19 19 3Vtetraedru = √2 == √ . aria bazei determinate de vectorii liberi b si c este dat˘ de formula ¸ a √ b×c 1 59 2 + (−7)2 + (−1)2 = Abazei = = (−3) . dac˘ not˘ cu h în˘ l¸imea tetraedrului corespunz˘ toare bazei a a am at a determinate de vectorii liberi b si c. 2 2 2 Pe de alt˘ parte.7.5. formula corespunz˘ toare volumului tetraedrului ¸ a este Abazei · h .

.

1. i. Coordonatele unui punct din spa¸iu t Cu ajutorul spa¸iului vectorilor liberi V3 putem introduce riguros matematic t no¸iunea de coordonate ale unui punct arbitrar M din spa¸iul tridimensional al t t geometriei elementare E3 . j si k) iar punctul O este s ¸ originea sistemului de coordonate Oxyz. y.1. j.CAPITOLUL 6 ˘ GEOMETRIE ANALITICA ÎN SPA¸ TIU 6. j si k sunt axele Ox. i.1. k} în spa¸iul vectorial real al vectorilor liberi V3 ¸i s˘ consider˘m c˘ aceast˘ baz˘ este t s a a a a a legat˘ într-un punct fixat O al spa¸iului tridimensional al geometriei elementare E3 . a t D T ¸ 6. Ansamblul R = {O. j. O T ¸ 6. Oy si Oz. Coordonatele carteziene (x.1. Spunem c˘ un punct arbitrar M din spa¸iul tridimensional al a t geometriei elementare E3 are coordonatele carteziene (x.2.1. D T ¸ 6. k} se nume¸te reperul cartezian canonic al spa¸iului tridimensional al geometriei s t elementare E3 . j. k} dac˘ vectorul de pozi¸ie OM se descompune în baza canonic˘ a t a B = {i. z) ∈ R3 în reperul cartezian canonic R = {O. Oy si Oz ¸ ¸ ale unui sistem de coordonate Oxyz în spa¸iul tridimensional al geometriei elet mentare E3 (aceste axe au acela¸i sens cu al versorilor i.1. y. Pentru aceasta s˘ fix˘m baza canonic˘ a a a B = {i. j. k} dup˘ formula a OM = xi + yj + zk. z) ale punctului M reprezint˘ a lungimile proiec¸iilor ortogonale ale vectorului de pozi¸ie OM pe cele trei axe de t t coordonate: Ox. Dreptele directoare ale versorilor i. ¸ 105 .

Cu alte cuvinte. l. j. Vectorul de pozi¸ie OC ′ se descompune. 0) si O′ (0. j si k s˘ coincid˘ cu ale muchiilor t ¸ ¸ a a cubului OA. OO′ = lk). y. Deoarece vectorul de pozi¸ie OB (resp. Vectorul de pozi¸ie a t al acestei origini este OO = 0 si deci punctul O are coordonatele O(0. t ¸ rezult˘ c˘ avem a a OA = li.1. vârful A′ are coordonatele A′ (l. k} B = {i. ||OO′ || = l). 0). 0). l. l). j. având muchiile de a a lungime l > 0. 0). se poate t t t dezvolta o întreag˘ geometrie analitic˘ în spa¸iu. z) din spa¸iul E3 t E 6. l). l). coordonatele vârfurilor B si O′ sunt B(0. este OC = OA + OB = li + lj. conform regulii paralelogramului. S˘ consider˘ m un cub [OABCO′ A′ B ′ C ′ ]. rezult˘ c˘ avem a a OB = lj (resp.1. a t conform regulii paralelogramului. 0. Prin urmare. Cu ajutorul no¸iunii de coordonate ale unui punct din spa¸iu se pot descrie t t ecua¸iile planelor în spa¸iu. a dreptelor în spa¸iu sau. Prin urmare. ¸ Este evident c˘ punctul O este originea sistemului de axe. si s˘ leg˘ m în vârful O baza canonic˘ ¸ a a a astfel încât direc¸iile si sensurile versorilor i. ¸ ¸ Coordonatele vârfului C se determin˘ considerând vectorul de pozi¸ie OC care. k) si are t ¸ lungimea ||OB|| = l (resp. Prin urmare. 0. vârful C ′ are coordonatele C ′ (l. 0. GEOM ETRIE ANALITIC A ÎN SPA TIU ¸ Punctul M(x. coordonatele vârfului A sunt A(l. l. l) iar vârful B ′ are coordonatele B ′ (0. Prin urmare. k} . cu alte cuvinte. l. ¸ Deoarece vectorul de pozi¸ie OA este coliniar cu i si are lungimea ||OA|| = l. OB si OO′ . vom considera a a t fixat reperul cartezian canonic în spa¸iul tridimensional al geometriei elementare E3 . OO′ ) este coliniar cu j (resp. Prin analogie. vârful C are coordonatele C(l. vom cont sidera fixat sistemul de coordonate Oxyz în spa¸iul tridimensional al geometriei t elementare E3 R = {O. 0. În continuare. i.106 ˘ 6. în t OC ′ = OC + OO′ = OA + OB + OO′ = li + lj + lk.

6.2. S˘ s a consider˘m c˘ M0 (x0 . Acest lucru înseamn˘ c˘ pentru a identifica un t˘ a a plan P în spa¸iu este necesar s˘ fix˘m o orientare (fa¸a ) a planului P. a Orientarea unui plan P în spa¸iu t 6.2. Orientarea (fa¸a) care corespunde a a t t sensului vectorului normal n se noteaz˘ cu (+) iar orientarea (fa¸a) opus˘ a t a se noteaz˘ cu (−). prin defini¸ie. unde A + B + C = 0. Referitor la reprezentarea intuitiv˘ a planului P orientat în spa¸iu t a t sunt evidente urm˘toarele afirma¸ii: a t a (1) alegerea unui vector normal n la planul P este echivalent˘ cu alegerea unei orient˘ri (fe¸e). Pentru a fixa o orientare (fa¸a) a planului P a a t˘ este suficient s˘ fix˘m un vector liber nenul n care s˘ fie perpendicular pe planul a a a P. Plane orientate în spa¸iu t Din perspectiva geometriei analitice în spa¸iu un plan în spa¸iu este considerat t t ca plan orientat (plan cu fa¸a ). z0 ) este un punct fixat în spa¸iul E3 ¸i c˘ a a t s a n = Ai + Bj + Ck. c˘ vectorul normal n la planul P are sensul determinat a t a de sensul de rota¸ie din planul P prin regula burghiului. Planul determinat de un punct ¸i un vector normal nenul. Prin defini¸ie.1. este un vector liber nenul dat din V3 . sensul vectorului normal n fixeaz˘ orientarea t a (fa¸a) planului P. Acest lucru este adev˘rat deoarece considea r˘m. 2 2 2 Planul P determinat de punctul M0 ¸i vectorul normal n s . a t (2) alegerea unui sens de rota¸ie în planul P este echivalent˘ cu alegerea unui t a vector normal n la planul P . Aceast˘ t a a t˘ a orientare (fa¸a) fixat˘ ne arat˘ din ce semispa¸iu este privit planul P sau care fa¸a t˘ a a t t˘ a planului P este considerat˘ vizibil˘. t (3) planul P are dou˘ orient˘ri (fe¸e). PLANE ORIENTATE îN SPA TIU ¸ 107 6. Un asemenea vector liber nenul n perpendicular pe planul P se nume¸te vector s normal la planul P.2. exist˘ un a unic plan P care trece prin punctul M0 ¸i este perpendicular pe vectorul liber n s (vectorul liber n este un vector normal la planul P ). Atunci. y0 .

ca ecua¸ia în R : t P : A(x − x0 ) + B(y − y0 ) + C(z − z0 ) = 0. Pentru a descrie ecua¸ia planului P s˘ consider˘m c˘ M (x. unde A2 + B 2 + C 2 = 0. m2 . Ecua¸ia precedent˘ se nume¸te ecua¸ia general˘ a unui plan. T ¸ 6. n2 ). y. z) este un punct t a a a arbitrar al planului P. n = 0 se transcrie. s Planul P determinat de punctul M0 ¸i vectorii liberi u ¸i v s s .108 ˘ 6. Cu alte cuvinte.2. vectorul normal la planul P . ob¸inem rela¸ia t t M0 M = M0 O + OM = OM − OM0 = (x − x0 )i + (y − y0 )j + (z − z0 )k. s Este cunoscut din geometria sintetic˘ euclidian˘ faptul c˘ dou˘ drepte concurente a a a a determin˘ un plan. coeficien¸ii A. a 6.1. not ecua¸ia planului de mai sus se transcrie ca ecua¸ia cartezian˘ : t t a P : Ax + By + Cz + D = 0. definit de ecua¸ia general˘ anterioar˘ t a a. t a s t a Evident. O T ¸ 6. Planul determinat de un punct ¸i doi vectori liberi necoliniari. în geometria analitic˘ în spa¸iu un plan P a t˘ a t este unic determinat de un punct M0 (x0 . z0 ) ¸i doi vectori liberi necoliniari s u(l1 . împreun˘ cu regula triunt t a ghiului.2. B. m1 . y si z din ecua¸ia general˘ a unui t ¸ ¸ t a plan P determin˘ coordonatele vectorului normal n la planul P. În consecin¸a. GEOM ETRIE ANALITIC A ÎN SPA TIU ¸ Folosind defini¸ia coordonatelor unui punct în spa¸iu. Dreapta ¸ D care trece prin punctul M0 si care este paralel˘ cu vectorul normal n se nume¸te ¸ a s normala la planul P. y0 . y0 .2. C). Ecua¸ia anterioar˘ se nume¸te ecua¸ia cartezian˘ a plat a s t a D nului P determinat de punctul M0 (x0 . la nivel de coordonate t a 3 carteziene. este dat de vectorul liber nenul n = Ai + Bj + Ck. n1 ) ¸i v(l2 . n = 0. Prin urmare ecua¸ia vectorial˘ M0 M .1. Prelucrând membrul stâng al ecua¸iei precedente si notând t ¸ D = −Ax0 − By0 − Cz0 .2. B si C ai lui x. z0 ) si vectorul normal n(A. Este evident c˘ apartenen¸a M ∈ P este echivalent˘ cu a t a condi¸ia t M0 M ⊥ n ⇔ M0 M.

z2 − z1 ) ¸i M1 M3 (x3 − x1 . B. Este cunoscut din geometria sintetic˘ euclidian˘ faptul c˘ trei puncte necoliniare a a a s M1 (x1 . PLANE ORIENTATE îN SPA TIU ¸ 109 S˘ consider˘m c˘ M(x. y3 . M2 (x2 . z3 − z1 ). y1 . C) ale vectorului normal n la planul P sunt A= m1 m2 n1 n2 . y. Planul determinat de trei puncte necoliniare. observ˘m c˘ ecua¸ia cartezian˘ de mai sus se poate restrânge sub forma a a t a mai simpl˘ de determinant de ordin trei: a P : x − x0 l1 l2 y − y0 m1 m2 z − z0 n1 n2 = 0. z) este un punct arbitrar al planului P . s Tinând cont acum de descompunerea dup˘ ultima ultima coloan˘ a unui de¸ a a terminant de ordin patru ¸i de propriet˘¸ile determinan¸ilor. folosind ecua¸ia cartezian˘ a unui plan ce trece printr-un punct t a fixat M0 (x0 . ob¸inem ecua¸ia s t t cartezian˘ a m1 n1 l n1 l m1 P : (x − x0 ) − (y − y0 ) 1 + (z − z0 ) 1 = 0. z3 ) determin˘ un unic plan P = (M1 M2 M3 ) în spa¸iu. y0 . z1 ) a t ¸i vectorii liberi necoliniari s Prin urmare. C) dat. y. a t Planul P = (M1 M2 M3 ) S˘ consider˘m c˘ M(x. y2 . observ˘m c˘ ecua¸ia s at t a a t . Prin urmare.2.3. Tinând seama de defini¸ia produsului vectorial a doi vectori liberi.2. z1 ). y2 − y1 . y1 . rezult˘ c˘ ecua¸ia cartezian˘ a planului P este a a t a P: x − x1 x2 − x1 x3 − x1 y − y1 y2 − y1 y3 − y1 z − z1 z2 − z1 z3 − z1 −0 M1 M2 (x2 − x1 . rezult˘ c˘ ¸ t a a coordonatele (A. folosind ecua¸ia cartezian˘ a unui plan determinat de un punct ¸i t a s doi vectori liberi necoliniari. y3 − y1 . Este evident a a a c˘ punctul M apar¸ine planului P determinat de punctul M0 (x0 . z) este un punct arbitrar al planului P = (M1 M2 M3 ). z0 ) ¸i care are vectorul normal n(A. B.6. m2 n2 l2 n2 l2 m2 Tinând cont acum de descompunerea dup˘ prima linie a unui determinant de ¸ a ordin trei. a a a Este evident c˘ punctul M apar¸ine planului P determinat de punctul M1 (x1 . z2 ) ¸i M3 (x3 . 6. B=− l1 l2 n1 n2 ¸i C = s l1 l2 m1 m2 . z0 ) ¸i vectorul a t s normal n = u × v. y0 .

y0 . Prin defini¸ie. sensul vectorului director a fixeaz˘ orientarea (sensul de parcurs) t a dreptei D. Dreapta determinat˘ de un punct ¸i un vector liber nenul. ob¸inem c˘ condi¸ia necesar˘ ¸i t˘ a t t a t as suficient˘ ca patru puncte în spa¸iu a t M1 (x1 . S˘ a s a s descriem acum ecua¸iile unei drepte D care trece printr-un punct M0 (x0 .3. a t a Drepta determinat˘ de punctul M0 ¸i vectorul director a a s Este evident c˘ un punct arbitrar M(x. y1 . 6. M2 (x2 . GEOM ETRIE ANALITIC A ÎN SPA TIU ¸ cartezian˘ de mai sus se poate restrânge a ordin patru: x y x1 y1 P : x2 y2 x3 y3 sub forma mai simpl˘ de determinant de a z z1 z2 z3 1 1 1 1 = 0.1. z4 ) s s˘ fie coplanare este a x1 x2 x3 x4 y1 y2 y3 y4 z1 z2 z3 z4 1 1 1 1 = 0. y4 . Acest lucru înseamn˘ c˘ pentru a a a t a a a identifica o dreapt˘ D în spa¸iu este necesar s˘ fix˘m o orientare (un sens de parcurs) a dreptei D. M3 (x3 .3. z1 ). z3 ) ¸i M4 (x4 .110 ˘ 6. as a . Pentru a fixa o orientare (un sens de parcurs) a dreptei D este suficient s˘ fix˘m un vector liber nenul a a c˘rui dreapt˘ suport s˘ fie exact a a a a a dreapta D. Ca o consecin¸a imediat˘ a ecua¸iei anterioare. Referitor la reprezentarea intuitiv˘ a dreptei D orientate în spa¸iu sunt a t evidente urm˘toarele afirma¸ii: a t (1) alegerea unui vector director a pe dreapta D este echivalent˘ cu alegerea a unei orient˘ri (unui sens de parcurs). z2 ). y3 . y2 . Orientarea (sensul de a a parcurs) care corespunde sensului vectorului director a se noteaz˘ cu (+) a iar orientarea (sensul de parcurs) opus˘ se noteaz˘ cu (−). z) din spa¸iu se afl˘ pe dreapta D a t a dac˘ ¸i numai dac˘ vectorul liber M0 M este coliniar cu vectorul director a. Un asemenea vector liber nenul a se nume¸te vector director al dreptei s D. m. y. în geometria analitic˘ în spa¸iu dreptele sunt considerate s a t ca drepte orientate (drepte cu sens de parcurs). Drepte orientate în spa¸iu t Ca ¸i în cazul planelor. a (2) dreapta D are dou˘ orient˘ri (sensuri de parcurs). z0 ) ¸i t este orientat˘ (direc¸ionat˘) de un vector liber nenul a(l. n). a a 6.

1.3. l m n t s a unde l2 + m2 + n2 = 0. s M0 M = M0 O + OM = OM − OM0 = r − r0 = (x − x0 )i + (y − y0 )j + (z − z0 )k. l + m2 + n2 ||a|| · k n =√2 . Scriind aceast˘ egalitate vectorial˘ la nivel de coordonate. t ob¸inem ecua¸iile carteziene ale dreptei D: t t x − x0 y − y0 z − z0 D: = = . unde t ∈ R. rezult˘ c˘ avem rela¸iile t a a t Condi¸ia de coliniaritate a vectorului liber M0 M cu vectorul director a se reduce t la existen¸a unui parametru t ∈ R cu proprietatea c˘ t a M0 M = ta. y = y0 + mt.6.3. β ¸i γ unghiurile directoare formate de vectorul director a a s a cu versorii i.3. Unghiurile directoare α.2. l + m2 + n2 . D:   z = z0 + nt. DREPTE ORIENTATE îN SPA TIU ¸ 111 Tinând cont de regula triunghiului ¸i de defini¸ia coordonatelor unui punct în ¸ s t spa¸iu. m ¸i n care determin˘ orientarea dreptei D se numesc parametrii directori ai dreptei D. j ¸i k. a a a ¸ S˘ not˘m acum cu α. 2 + m2 + n2 ||a|| · i l cos β = cos γ = a. i l cos α = =√ . j ||a|| · j a. β si γ m˘ soar˘ gradul de în¸ a a clinare al dreptei D fa¸a de axele Ox. k m =√2 . ob¸inem ecua¸iile paraa a t t metrice ale dreptei D:    x = x0 + lt. O T ¸ 6. Eliminând parametrul t ∈ R din ecua¸iile parametrice de mai sus. Coeficien¸ii l. β ¸i γ s O T ¸ 6. Unghiurile directoare α. Oy si Oz. t˘ ¸ Din defini¸ia unghiului format de doi vectori liberi ob¸inem c˘ avem cosinusurile t t a directoare a. Rapoartele care intervin în ecua¸iile carteziene ale dreptei D t au un caracter formal în sensul c˘ dac˘ la numitor avem vreun parametru director a a egal cu zero atunci obligatoriu num˘ r˘ torul corespunz˘ tor este si el egal cu zero.

GEOM ETRIE ANALITIC A ÎN SPA TIU ¸ care verific˘ rela¸ia a t cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1. y2 . Deoarece planele P1 ¸i P2 sunt neparalele.3. Prin urmare.112 ˘ 6. deducem c˘ ecua¸iile carteziene ale dreptei D = M1 M2 s a t sunt y − y1 z − z1 x − x1 D: = = . a t a Este cunoscut din cadrul geometriei sintetice euclidiene c˘ intersec¸ia a dou˘ plane a t a neparalele este o dreapt˘. fie P1 ¸i P2 dou˘ plane neparalele de a s a ecua¸ii t P1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 ¸i P2 : A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0. x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 6. Stim din geomea a ¸ tria sintetic˘ euclidian˘ c˘ dou˘ puncte distincte M1 (x1 . deducem c˘ ecua¸iile carteziene ale dreptei D pot fi rescrise sub forma echivalent˘ a t a D: y − y0 z − z0 x − x0 = = .3. înmul¸ind ecua¸iile carteziene ale dreptei D cu factorul nenul t t l2 + m2 + n2 . z1 ) ¸i este orientat˘ de s a vectorul director M1 M2 = M1 O + OM2 = OM2 − OM1 = (x2 − x1 )i + (y2 − y1 )j + (z2 − z1 )k. Dreapta determinat˘ de dou˘ puncte distincte. cos α cos β cos γ 6. Prin urmare. y1 . rezult˘ c˘ intersec¸ia lor determin˘ s a a t a o unic˘ dreapt˘ D = P1 ∩ P2 determinat˘ de ecua¸iile carteziene a a a t D = P1 ∩ P2 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0. z1 ) ¸i M2 (x2 .2. a a a Dreapta D = M1 M2 Pentru a descrie ecua¸iile carteziene ale dreptei D = M1 M2 s˘ observ˘m c˘ t a a a dreapta D este dreapta care trece prin punctul M1 (x1 . . s Condi¸ia de neparalelism a planelor P1 ¸i P2 este echivalent˘ cu condi¸ia t s a t rang A1 A2 B1 B2 C1 C2 = 2.3. ¸inând cont de expresiile ecua¸iilor unei drepte determinate de un t t punct ¸i un vector director. y1 . Dreapta determinat˘ ca intersec¸ia a dou˘ plane neparalele. În acest context. z2 ) a a a a s determin˘ o unic˘ dreapt˘ D = M1 M2 .

A1 B1 A2 B2 t a t a unde (x0 . Deoarece avem a = n1 × n2 = i A1 A2 j B1 B2 k C1 C2 = B1 B2 C1 C2 i− A1 A2 C1 C2 j+ A1 A2 B1 B2 k.6. z0 ) este o solu¸ie arbitrar˘ a sistemului de ecua¸ii care determin˘ dreapta D = P1 ∩ P2 (coordonatele unui punct arbitrar M0 al dreptei D = P1 ∩ P2 ). 2}. Acest unghi se determin˘ prin formula s a cos ϕ = n1 . π] t format de vectorii normali n1 ¸i n2 . S˘ consider˘m c˘ a a a a P1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 ¸i P2 : A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0. Unghiul dintre dou˘ plane orientate. Unghiuri în spa¸iu t Deoarece planele ¸i dreptele în spa¸iu sunt definite ca figuri geometrice oriens t tate. UNGHIURI îN SPA TIU ¸ 113 Dreapta D = P1 ∩ P2 Este evident c˘ dac˘ vectorii liberi n1 (A1 . m=− A1 A2 C1 C2 ¸i n = s A1 A2 B1 B2 . unghiul dintre planele orientate P1 ¸i P2 este unghiul ϕ ∈ [0. s 2 2 unde + Bi + Ci = 0. B1 . vectorii normali la planele P1 ¸i P2 sunt s A2 i n1 (A1 .1. rezult˘ c˘ ecua¸iile carteziene ale dreptei D = P1 ∩ P2 au forma a a t x − x0 B1 C1 B2 C2 = y − y0 A1 C1 − A2 C2 = z − z0 .4. C2 ). . a as s a 6. C1 ) ¸i n2 (A2 . B1 . m ¸i n ai dreptei D = P1 ∩ P2 sunt a a s l= B1 B2 C1 C2 . s s Prin defini¸ie. ∀ i ∈ {1. C2 ) reprezint˘ a a s a vectorii normali la planele P1 ¸i P2 atunci vectorul liber a = n1 × n2 reprezint˘ s a vectorul director al dreptei D = P1 ∩ P2 . B2 . C1 ) ¸i n2 (A2 . t a dintre o dreapt˘ orientat˘ ¸i un plan orientat ¸i dintre dou˘ drepte orientate. În acest context. B2 . y0 . sunt dou˘ plane orientate arbitrare în spa¸iu. 6. putem introduce în mod riguros no¸iunile de unghi dintre dou˘ plane orientate.4. a t Atunci.4. rezult˘ c˘ parametrii directori l. n2 = ||n1 || · ||n2 || A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 A2 1 2 2 + B1 + C1 · 2 2 A2 + B2 + C2 2 .

π].2. unde A2 + B 2 + C 2 = 0.1.4. vectorul t director al dreptei D este a(l. unghiul t a a a diedru format de planele P1 si P2 este unghiul plan θ ∈ [0. Planele P1 si P2 sunt paralele neconfundate (P1 ¸ n1 este coliniar cu n2 ⇔ O dac˘ : a T ¸ P2 ) dac˘ a A1 B1 C1 D1 = = = . Rapoartele care intervin în observa¸iile anterioare au un t O caracter formal în sensul c˘ dac˘ vreun numitor este egal cu zero atunci si num˘ r˘ a a ¸ a a torul corespunz˘ tor este egal cu zero. care se ob¸ine ¸ t sec¸ionând planele P1 si P2 cu un plan perpendicular pe dreapta de intersec¸ie t ¸ t D = P1 ∩ P2 . un plan orientat arbitrar în spa¸iu. l m n unde l2 + m2 + n2 = 0.4. Prin defini¸ie. O T ¸ si numai dac˘ : ¸ a 6. unghiul dintre dreapta orientat˘ D ¸i planul orientat P este t a s unghiul θ ∈ [0.4.4. 2 + B 2 + C 2 · l 2 + m2 + n2 ||n|| · ||a|| A . Prin defini¸ia dat˘ în geometria sintetic˘ euclidian˘ . Unghiul dintre o dreapt˘ orientat˘ ¸i un plan orientat. GEOM ETRIE ANALITIC A ÎN SPA TIU ¸ Unghiul dintre planele orientate P1 ¸i P2 s O T ¸ 6. A2 B2 C2 D2 T ¸ 6. Acest unghi se determin˘ prin formula a cos θ = n. π] format de vectorul normal n cu vectorul director a. Unghiul θ este îns˘ congruent sau suplementar cu unghiul ϕ.3. n) iar vectorul normal la planul P este n(A. Fie a as D: x − x0 y − y0 z − z0 = = . A2 B2 C2 D2 6. ca a unghiuri cu laturile perpendiculare.4. o dreapt˘ orientat˘ arbitrar˘ în spa¸iu ¸i fie a a a t s P : Ax + By + Cz + D = 0. a 6.5.4. n2 = 0 ⇔ A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 = 0. O numai dac˘ : a T ¸ 6.114 ˘ 6. m. B. a Al + Bm + Cn √ =√ . Atunci. Planele P1 si P2 sunt perpendiculare (P1 ⊥ P2 ) dac˘ si ¸ a ¸ n1 ⊥ n2 ⇔ n1 .4.2. C). Planele P1 si P2 sunt confundate (P1 = P2 ) dac˘ si numai ¸ a¸ B1 C1 D1 A1 = = = .

6. a 6. unghiul t a a a format de dreapta D si planul P este unghiul ϕ ∈ [0. a t i i Atunci.4. unde D′ este proiec¸ia dreptei D pe planul P .9.4. m1 . l m n P . sunt dou˘ drepte orientate arbitrare în spa¸iu. ∀ i ∈ {1.4.4.4.7. a = 0 ⇔ Al + Bm + Cn = 0. Rapoartele care intervin în observa¸ia anterioar˘ au un cat a racter formal în sensul c˘ dac˘ vreun numitor este egal cu zero atunci si num˘ r˘ a a ¸ a a torul corespunz˘ tor este egal cu zero. Cazul particular de incluziune D ⊂ P apare odat˘ cu condi¸ia suplimentar˘ a t a Ax0 + By0 + Cz0 + D = 0.6. Unghiul dintre dou˘ drepte orientate. O T ¸ 6. UNGHIURI îN SPA TIU ¸ 115 Unghiul dintre dreapta orientat˘ D ¸i planul orientat P a s O T ¸ 6.4. Dreapta D este paralel˘ cu planul P (D a D ⊂ P ) dac˘ si numai dac˘ : a¸ a n. π] format de vectorul director a cu vectorul director b. m2 . Acest unghi se determin˘ prin formula a cos ϕ = a. vectorul director al dreptei D1 este a(l1 .3. n1 ) iar vectorul director al dreptei D2 este b(l2 . 2}. O T ¸ si numai dac˘ : ¸ a 6. b ||a|| · b = 2 l1 l1 l2 + m1 m2 + n1 n2 . Prin defini¸ia dat˘ în geometria sintetic˘ euclidian˘ . Dreapta D este perpendicular˘ pe planul P (D ⊥ P ) dac˘ a a n este coliniar cu a ⇔ B C A = = . unghiul dintre dreapta orientat˘ D1 ¸i dreapta orientat˘ D2 este t a s a unghiul ϕ ∈ [0. S˘ consider˘m c˘ a a a a D1 : x − x1 y − y1 z − z1 x − x2 y − y2 z − z2 = = ¸i D2 : s = = l1 m1 n1 l2 m2 n2 2 unde li + m2 + n2 = 0. caz particular. Unghiul θ este legat de unghiul t ϕ prin rela¸ia θ + ϕ = 90◦ sau θ = 90◦ + ϕ. Prin defini¸ie. n2 ).8. 2 + m2 + n2 · l2 + m2 + n2 1 1 2 2 . t O T ¸ 6. π] dintre dreapta D si dreapta ¸ ¸ D′ .

D2 ) dac˘ si numai a¸ T ¸ O T ¸ 6.4. Rapoartele care intervin în observa¸ia anterioar˘ au un t a caracter formal în sensul c˘ dac˘ vreun numitor este egal cu zero atunci si num˘ r˘ a a ¸ a a torul corespunz˘ tor este egal cu zero.5. a 2 2 2 Distan¸a de la punctul M0 la planul P t S˘ presupunem c˘ punctul M1 are coordonatele necunoscute M1 (α. as t a 6.4.4. Dreptele D1 si D2 sunt perpendiculare (D1 ⊥ D2 ) dac˘ si ¸ a¸ 6. B. Atunci. l2 m2 n2 a ⊥ b ⇔ a. Distan¸e în spa¸iu t t În aceast˘ sec¸iune ne propunem s˘ g˘sim formule pentru determinarea urm˘a t a a a t toarelor distan¸e: distan¸a de la un punct la un plan. a a deoarece M1 ∈ P iar vectorul liber M0 M1 = (α − x0 )i + (β − y0 )j + (γ − z0 )k . unde M1 ∈ P este proiec¸ia punctului t M0 pe planul P. este un plan orientat arbitrar în spa¸iu ¸i M0 (x0 . unde A + B + C = 0. pe care o not˘m cu d(M0 . y0 . b = 0 ⇔ l1 l2 + m1 m2 + n1 n2 = 0.11. Atunci. Dreptele D1 si D2 sunt paralele (D1 ¸ a este coliniar cu b ⇔ l1 m1 n1 = = . S˘ consider˘m c˘ t a a a P : Ax + By + Cz + D = 0. distan¸a de la punctul M0 la planul P este egal˘ cu t a lungimea vectorului liber M0 M1 . z0 ) t s este un punct din spa¸iu exterior planului P. γ). a 6. GEOM ETRIE ANALITIC A ÎN SPA TIU ¸ Ughiul format de dreptele orientate D1 ¸i D2 s O numai dac˘ : a O dac˘ : a T ¸ 6.10.5. C). distan¸a de la un punct la o t t dreapt˘ ¸i distan¸a dintre dou˘ drepte. Distan¸a de la un punct la un plan. Evident.1.116 ˘ 6. P ). vectorul normal la planul P t este n(A.12. Construim acum segmentul [M0 M1 ] ⊥ P . β.

s Construim acum segmentul [AA′ ] ⊥ D.6. D). rezult˘ c˘ coordonatele necunoscute a a α. β ¸i γ verific˘ sistemul s a   Aα + Bβ + Cγ + D = 0  α − x0 = β − y0 = γ − z0 .5. C). dreapta D trece prin punctul t M0 (x0 .2. pe care o not˘m cu d(A. y1 − y0 . l m n unde l2 + m2 + n2 = 0. distan¸a de la punctul A la dreapta D este egal˘ cu lungimea t a segmentului [AA′ ]. Distan¸a de la un punct la o dreapt˘. z0 ) ¸i are vectorul director a(l.5. y0 . m. A B C |Ax0 + By0 + Cz0 + D| √ . n) ¸i M0 A(x1 − x0 . a Distan¸a de la punctul A la dreapta D t Segmentul [AA′ ] este îns˘ în˘l¸imea paralelogramului construit pe vectorii liberi a at a(l. unde A′ ∈ D este proiec¸ia punctului A t pe dreapta D. lungimea vectorului liber M0 M1 este M0 M1 = = Rezolvând acest sistem. Atunci. y1 . n). Evident. z1 − z0 ). S˘ consider˘m c˘ t a a a a D: y − y0 z − z0 x − x0 = = . A2 + B 2 + C 2 (α − x0 )2 + (β − y0 )2 + (γ − z0 )2 = În concluzie. z1 ) a a a t este un punct din spa¸iu exterior dreptei D. 0 2 + B2 + C 2 A este coliniar cu vectorul normal n(A. este o dreapt˘ orientat˘ arbitrar˘ în spa¸iu iar A(x1 . m. distan¸a de la punctul M0 la planul P este determinat˘ de formula t a d(M0 . A2 + B 2 + C 2 6. s . P ) = |Ax0 + By0 + Cz0 + D| √ . g˘sim solu¸iile a t  A  α=x −  (Ax0 + By0 + Cz0 + D) 0   A2 + B 2 + C 2    B β = y0 − 2 (Ax0 + By0 + Cz0 + D)  A + B2 + C 2     C  γ=z −  (Ax0 + By0 + Cz0 + D). DISTAN TE îN SPA TIU ¸ ¸ 117 Prin urmare. B.

s Distan¸a dintre dreptele D1 ¸i D2 t s Prin defini¸ie. z2 − z1 ). paralele. distan¸a dintre dreptele D1 ¸i D2 este d(D1 . m2 . rezult˘ evident c˘ segmentul [AB] este în˘l¸imea paralelipipedului a a at construit pe vectorii liberi Atunci. D2 ) = sau d(D1 . t a D1 : (1) Dac˘ dreptele D1 ¸i D2 sunt confundate sau concurente. M1 M2 . A = B. atunci exist˘ o unic˘ a s t a a a dreapt˘ perpendicular˘ comun˘ AB. s . m2 . D) = a × M0 A . AB ⊥ D1 ¸i a a a s AB ⊥ D2 . n2 ). ||a1 × a2 || a1 (l1 . a2 ¸i M1 M2 ob¸inem c˘ formula care d˘ distan¸a dintre dreptele D1 ¸i D2 este s t a a t s d(D1 . GEOM ETRIE ANALITIC A ÎN SPA TIU ¸ Atunci. Evident. sunt dou˘ drepte orientate arbitrare în a spa¸iu. din formula care d˘ volumul paralelipipedului construit pe vectorii liberi a a1 . m1 . D2 ) = a1 × M1 M2 ||a1 || a2 × M1 M2 . Din t t s figura de mai sus. Distan¸a dintre dou˘ drepte oarecare din spa¸iu.118 ˘ 6. a s t distan¸a dintre dreptele D1 ¸i D2 este egal˘ cu zero. S˘ consider˘m t a t a a c˘ a x − x1 y − y1 z − z1 x − x2 y − y2 z − z2 = = ¸i D2 : s = = l1 m1 n1 l2 m2 n2 2 2 2 unde li + mi + ni = 0.3. atunci distan¸a dintre dreptele D1 ¸i a D2 este dat˘ de formula a d(D1 . atunci. m1 . z1 ) ¸i are vectorul direct s tor a1 (l1 . concurente sau în pozi¸ie general˘. D2 ) = AB . n2 ) ¸i M1 M2 (x2 − x1 . ||a2 || (3) Dac˘ dreptele D1 ¸i D2 sunt în pozi¸ie general˘. y2 . y1 .5. a2 . din formula care d˘ aria paralelogramului construit pe vectorii liberi a ¸i a s M0 A ob¸inem c˘ formula care d˘ distan¸a de la punctul A la dreapta D este t a a t d(A. ||a|| 6. z2 ) ¸i are vectorul s director a2 (l2 . 2}. B ∈ D2 . D2 ) = a1 . unde A ∈ D1 . a dreptelor D1 ¸i D2 . Se ¸tie din geometria sintetic˘ euclidian˘ c˘ dreptele D1 ¸i D2 din spa¸iu pot s a a a s t fi confundate. ∀ i ∈ {1. y2 − y1 . t s a s t s (2) Dac˘ dreptele D1 ¸i D2 sunt paralele. dreapta D1 trece prin punctul M1 (x1 . a2 (l2 . n1 ). n1 ) iar dreapta D2 trece prin punctul M2 (x2 . prin defini¸ie.

ecua¸iile carteziene ale perpendicularei comune AB a dreptelor t˘ t D1 ¸i D2 .5. Prin urmare. a2 ¸i a1 × a2 . .6.   l3 m3 n3 l3 = m1 m2 n1 n2 . Ecua¸iile carteziene ale perpendicularei comune AB. m3 = − l1 l2 n1 n2 ¸i n3 = s l1 l2 m1 m2 . s În consecin¸a. În context tul anterior. DISTAN TE îN SPA TIU ¸ ¸ 119 6. este important de subliniat faptul c˘ perpendiculara comun˘ AB a a a dreptelor D1 ¸i D2 . aflate în pozi¸ie general˘. s unde M2 . sunt s t a  x − x1 y − y1 z − z1     l1 m1 n1 =0    l3 m3 n3 AB :  x − x2 y − y2 z − z2     l2 m2 n2 = 0. perpendiculara comun˘ AB a dreptelor D1 ¸i D2 a s poate fi privit˘ ca intersec¸ia dintre planele determinate de a t respectiv M1 . aflate în pozi¸ie general˘.4. a1 ¸i a1 × a2 . are vectorul director dat de produsul s t a vectorial a1 × a2 .5.

.

adic˘ fix˘m în E2 un sistem a a ortogonal de axe (coordonate) xOy. y) care a t apar¸in cercului (C) de centru C(x0 . Este evident c˘ mul¸imea punctelor din plan M(x. i. y0 ) si de raz˘ r > 0 satisface ecua¸ia de grad t ¸ a t doi (C) : (x − x0 )2 + (y − y0 )2 = r2 numit˘ ecua¸ia cartezian˘ implicit˘ a cercului de centru C(x0 . dup˘ fiecare caz în parte. a Fix˘m pentru început reperul ortonormat a în planul bidimensional al geometriei euclidiene E2 . Se nume¸te cerc de centru C(x0 . Cercul. Acestea sunt at t t caracterizate. j} . hiperbolelor ¸i parabolelor. a Dezvoltând p˘tratele în ecua¸ia cartezian˘ implicit˘ a cercului (C). parabol˘ . 7. y) este o func¸ie polinomial˘ de grad doi în nedeterminatele x ¸i t t a s y. unde func¸ia g(x. confundate sau a a t a concurente. ob¸inem a t a a t ecua¸ia t 2 (C) : x2 + y 2 − 2x0 x − 2y0 y + x2 + y0 − r2 = 0. C) = r. reuniune de drepte paralele. un punct sau mul¸imea vid˘ . at s studiate în repere carteziene ortonormate alese convenabil. y0 ) si de a t a a ¸ raz˘ r > 0. în acest capitol vom demostra c˘ o conic˘ nu a a poate reprezenta în plan decât una dintre urm˘toarele figuri geometrice: elips˘ .1. hiperbol˘ .1. Din punct de vedere geometric.1. 7. întâlnite în aplica¸ii din diverse domenii.1. în particular cercurilor.1.1. 0 care ne sugereaz˘ studiul geometric al ecua¸iei de gradul doi (ecua¸ie de conic˘) de a t t a forma Γ : x2 + y2 + 2ax + 2by + c = 0. 121 R = {O. O T ¸ 7. y) care verific˘ rela¸ia t a t d(M. Conice pe ecua¸ii reduse t Vom prezenta în aceast˘ sec¸iune caracteriz˘rile algebrice ¸i principalele proa t a s priet˘¸i geometrice ale elipselor.1. a a în particular cerc. y0 ) si de raz˘ r > 0 s ¸ a mul¸imea (C) a punctelor din plan M (x.CAPITOLUL 7 CONICE Conicele sau curbele algebrice de grad doi reprezint˘ o clas˘ de curbe plane a a cu propriet˘¸i remarcabile. y) = 0. D T ¸ 7. într-un reper cartezian ortonormat din planul E2 . printr-o ecua¸ie de forma Γ : g(x.

În aceast˘ ecua¸ie. Locul geometric al punctelor din plan a c˘ ror sum˘ a disa a tan¸elor la dou˘ puncte fixe F1 si F2 este constant˘ se nume¸te elips˘ . atunci Γ = {∅}.122 7.2.2. descris˘ prin ecua¸ia cartezian˘ redus˘ de mai sus. atunci mul¸imea Γ este un cerc de centru C(x0 . −b)}. Deoarece ecua¸ia conicei Γ se transcrie sub forma t Γ : (x + a)2 + (y + b)2 = ρ. ob¸inem. a2 b Elipsa (E) În cazul elipsei (E). x2 y 2 + 2 = 1. unde a t √ x0 = −a. rezult˘ c˘ avem urm˘toarele situa¸ii: a a a t (1) Dac˘ ρ > 0. întâlnim a t a a urm˘toarele no¸iuni uzuale: a t . D T ¸ 7. se nume¸te ecua¸ia cartezian˘ general˘ a cercului. c ∈ R. 0) a t t ¸i F2 (c. b. T ¸ (2) Dac˘ ρ = 0.1. s a (3) Dac˘ ρ < 0. unde a > 0. y0 ).3. unde c > 0. ¸i de raz˘ r = ρ. s t a a 7. y) cu proprietatea s M F1 + M F2 = 2a. t a ¸ a s a Dac˘ alegem xOy un sistem de axe ortogonal preferen¸ial. y0 = −b.1. CONICE unde a. unde ρ = a2 + b2 − c. Elipsa. a 7. astfel încât F1 (−c. este caracterizat˘ algebric de ecua¸ia a t (E) : (x + c)2 + y2 + (x − c)2 + y 2 = 2a. urm˘toarea ecua¸ie a a t a t cartezian˘ redus˘ a elipsei: a a (E) : unde b = √ a2 − c2 . în urma calculelor. 0). Ecua¸ia t x2 + y 2 + 2ax + 2by + c = 0. atunci mul¸imea punctelor din plan M(x. atunci Γ = {(−a.1. trecând al doilea termen din stânga în membrul drept ¸i ridicând a t s de dou˘ ori consecutiv la p˘trat. a D unde a2 + b2 − c > 0.

atunci mul¸imea punctelor din plan M(x. y) cu proprietatea s t unde a > 0. Hiperbola.2. urm˘toarea ecua¸ie cartezian˘ redus˘ a t a t a a hiperbolei: x2 y2 (H) : 2 − 2 = 1. (4) Punctul O(0. ridicând de dou˘ ori consecutiv la p˘trat ¸i reducând termenii a t a a s asemenea. 0) a t ¸i F2 (c.3. 0) se nume¸te centrul de simetrie al elipsei (E). a c c 7. s a Dac˘ alegem xOy un sistem de axe ortogonal preferen¸ial.1. astfel încât F1 (−c. Ecua¸ia ¸ a t acestui cerc (C) este exprimat˘ prin a (C) : x2 + y2 = r2 .1. În aceast˘ ecua¸ie. rezult˘ c˘ focarele F1 (−c. Mai mult. 0). Elipsa (E) poate fi gândit˘ si ca locul geometric al punctelor a¸ din plan M (x. 0) se numesc focarele elipsei (E). ob¸inem. D1 ) d(M. Locul geometric al punctelor din plan pentru care valoarea D absolut˘ a diferen¸ei distan¸elor la dou˘ puncte fixe F1 si F2 este constant˘ se a t t a ¸ a nume¸te hiperbol˘ . d(M. . Dac˘ în ecua¸ia elipsei (E) lu˘ m a t a a = b = r > 0. r 7. 0) ale a a a ¸ cercului (C) se suprapun si coincid cu centrul O(0.1. 0) al cercului (C). s a (3) Punctele A(a. c c s (6) Num˘rul real e = < 1 se nume¸te excentricitatea elipsei (E). ¸ prin defini¸ie.4. 0). atunci elipsa (E) devine un cerc (C) centrat în originea O(0. A′ (−a. (x − c)2 + y 2 = 2a. y) care verific˘ una dintre rela¸iile: a t MF1 M F2 = e < 1 sau = e < 1. 0) si F2 (c. unde c > 0. a b √ unde b = c2 − a2 . 0) ¸i F2 (c.1. admitem c˘ excentricitatea cercului (C) este t a c e = = 0. în urma calculelor.1. s a2 se numesc directoarele elipsei (E). D2 ) (5) Dreptele x = ± unde D1 : x = − O T ¸ a2 a2 si D2 : x = ¸ reprezint˘ directoarele elipsei (E). 0) ¸i B ′ (−b. este caracterizat˘ algebric de ecua¸ia a t (H) : (x + c)2 + y2 − |M F1 − M F2 | = 2a. Deoarece egalitatea a = b implic˘ c = 0. CONICE PE ECUA TII REDUSE ¸ 123 (1) Punctele F1 (−c. B(b. 0).7. 0) se numesc vârfurile elipsei s (E).3. s (2) Segmentele OA = a ¸i OB = b se numesc semiaxa mare ¸i semiaxa mic˘ s s a ale elipsei (E) ¸i reprezint˘ axele de simetrie ale elipsei (E). T ¸ 7. 0) si de raz˘ r. a a O T ¸ 7.

d(M.4. a t a a întâlnim urm˘toarele no¸iuni uzuale: a t (1) Punctele F1 (−c. s (4) Punctul O(0. a c c 7. ∆) este caracterizat˘ algebric de ecua¸ia a t p 2 p + y2 = x + . descris˘ prin ecua¸ia cartezian˘ redus˘ de mai sus.1.1. CONICE Hiperbola (H) În cazul hiperbolei (H).0 2 p ¸i ∆ : x = − . în urma a t a s t calculelor. D1 ) d(M. s (2) Axele Ox ¸i Oy se numesc axele de simetrie ale hiperbolei (H). T ¸ 7. s (3) Punctele A(a. y) care verific˘ una dintre rela¸iile: a t MF1 M F2 = e > 1 sau = e > 1. unde p > 0. a s a O T ¸ 7. s b (5) Dreptele y = ± x se numesc asimptotele hiperbolei (H).5. ¸ a a s a p Dac˘ alegem xOy un sistem de axe ortogonal preferen¸ial. 0) se numesc focarele hiperbolei (H). a a2 (6) Dreptele x = ± se numesc directoarele hiperbolei (H). Parabola. ob¸inem. y) cu s t 2 proprietatea M F = d(M. atunci mul¸imea punctelor din plan M (x. c c (7) Num˘rul real e = > 1 se nume¸te excentricitatea hiperbolei (H). 2 2 Ridicând aceast˘ ecua¸ie la p˘trat ¸i reducând termenii asemenea. .4. 0) ¸i A′ (−a. 0) ¸i F2 (c. 0) se nume¸te centrul de simetrie al hiperbolei (H).1. astfel încât F a t . urm˘toarea ecua¸ie cartezian˘ redus˘ a parabolei: a t a a (P ) : x− (P ) : y2 = 2px. Locul geometric al punctelor din plan egal dep˘ rtate de un a D punct fix F si o dreapt˘ fix˘ ∆ se nume¸te parabol˘ . 0) se numesc vârfurile hiperbolei (H).124 7. Hiperbola (H) poate fi gândit˘ si ca locul geometric al a ¸ punctelor din plan M (x. D2 ) unde D1 : x = − a2 a2 si D2 : x = ¸ reprezint˘ directoarele hiperbolei (H).

s (DC) : D T ¸ 7. Conica (V ) ⊂ E2 de ecua¸ie t . CONICE PE ECUA TII REDUSE ¸ 125 Parabola (P ) În cazul parabolei (P ).5. 0) se nume¸te vârful parabolei (P ).6. unde a > 0. s p (4) Dreapta ∆ : x = − se nume¸te directoarea parabolei (P ).1. s 2 (2) Axa Ox se nume¸te axa de simetrie a parabolei (P ). s D T ¸ 7.10. b > 0. d(M. se nume¸te mul¸imea vid˘ . s t a D T ¸ x2 y 2 − 2 = 0.5. descris˘ prin ecua¸ia cartezian˘ redus˘ de mai sus.1. Excentricitatea parabolei (P ) poate fi gândit˘ ca raportul a O constant: MF e= = 1.7. Conica (DP ) ⊂ E2 de ecua¸ie t (DP ) : x2 − a2 = 0. s D T ¸ 7.8. b > 0.9. a t a a întâlnim urm˘toarele no¸iuni uzuale: a t p (1) Punctul F . Conica (DC) ⊂ E2 de ecua¸ie t 7.7. 0 se nume¸te focarul parabolei (P ). punct ¸i mul¸ime vid˘. s (3) Punctul O(0.1. s 2 T ¸ 7. b > 0.1.1.1. a2 b unde a.1. Reuniuni de drepte. a2 b unde a. Conica (P CT ) ⊂ E2 de ecua¸ie t (P CT ) : x2 y 2 + 2 = 0. s D T ¸ x2 y2 + 2 + 1 = 0. a2 b unde a. se nume¸te reuniune de drepte concurente. s t a (V ) : 7. Conica (D) ⊂ E2 de ecua¸ie t (D) : x2 = 0 se nume¸te reuniune de drepte confundate. se nume¸te punct. ∆) 7.1. se nume¸te reuniune de drepte paralele.

Mul¸imea punctelor din plan M (x. atunci expresia ecua¸iei unei conice Γ : g(x. coeficien¸ii reali t verificând rela¸ia t se nume¸te conic˘ . 3.126 7. s a 7. x3 ) ∈ E3 x= x1 x2 ¸i y = s . δ ¸i I ai unei conice t s Pentru început este important s˘ subliniem faptul c˘ dac˘ unui punct din plan a a a îi ata¸am coordonatele omogene în spa¸iu s˘ t legate prin rela¸iile t M(x. x2 . y) = 0 devine expresia echivalent˘ a anul˘rii unei forme p˘tratice a a a definit˘ prin a unde x = (x1 . 1 2 3 7. j}. a2 + a2 + a2 = 0. 11 12 22 R = {O.3. ∀ i. j = 1. Matricea simetric˘ a  a11 a12 A =  a12 a22 a13 a23 a formei p˘ tratice Q se nume¸te matricea conicei Γ în sistemul ortogonal de a s axe xOy. Conice pe ecua¸ie general˘ t a S˘ consider˘m spa¸iul bidimensional al geometriei euclidiene plane E2 în care a a t am fixat un reper cartezian ortogonal adic˘ am fixat un sistem ortogonal de axe (coordonate) xOy.2. y) = 0. x3 ). unde g(x.  a13 a23  a33 . y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 . CONICE 7.2. M (x1 . Invarian¸ii metrici ∆. y) ale c˘ ror coordonate t a verific˘ o rela¸ie polinomial˘ de forma a t a Γ : g(x. x2 . D T ¸ Q : R3 → R Q(x) = a11 x2 + 2a12 x1 x2 + a22 x2 + 2a13 x1 x3 + 2a23 x2 x3 + a33 x2 . y) ∈ E2 aij ∈ R. i.1. a D T ¸ 7.3. x3 x3 t unde x3 = 0.1.

y) = 0 a a a devine expresia echivalent˘ a anul˘rii formei p˘tratice definit˘ prin a Q : R3 → R Atunci.3. δ= a11 a12 a12 a22 si I = a11 + a22 ¸ ∆= se numesc invarian¸ii metrici ai conicei Γ. y0 ) t s t a a a este un punct arbitrar din planul geometriei euclidiene E2 . y0 ) . y0 ) a11 a12 A = a11 x0 + a12 y0 + a13  T ¸ 7.3. 2 3 3 ∂y unde x′ = (x′ .2. 2 x3 0 0 1 x′ 3 Γ : g(x. y0 )x′ x′ + g(x0 .7.3. y0 )(x′ )2 . Dac˘ consider˘m acum numerele reale a a a11 a12 a12 a22 ∆′ = a11 x0 + a12 y0 + a13 a12 x0 + a22 y0 + a23 δ′ = a11 a12 a12 a22 ¸i I ′ = a11 + a22 .3. .3. deducem c˘ expresia ecua¸iei conicei t a t Q(x′ ) = a11 (x′ )2 + 2a12 x′ x′ + a22 (x′ )2 + 1 1 2 2 + ∂g (x0 . transla¸ie definit˘ prin t a x y = x′ y′ + x0 y0 . este echivalent˘ cu o transformare de coordonate omogene definit˘ prin a a     ′  x1 1 0 x0 x1  x2  =  0 1 y0   x′  . INVARIAN TII M ETRICI ∆. 7. y0 ) = 2(a11 x0 + a12 y0 + a13 ) ¸i (x0 . ∂x ∂y D ′ a formei p˘ tratice Q se nume¸te matricea conicei Γ în sistemul ortogonal de a s axe x′ Cy ′ . y0 )x′ x′ + 1 3 ∂x ∂g (x0 . δ S I I AI UNEI CONICE ¸ ¸ 127 D T ¸ 7. S˘ consider˘m c˘ C(x0 . y0 ) = 2(a12 x0 + a22 y0 + a23 ). δ ¸i I nu î¸i modific˘ a t s s a valoarea în urma efectu˘rii unei transla¸ii sau a unei transform˘ri ortogonale de a t a coordonate. efectuând o transla¸ie ca mai sus. t Vom demonstra în continuare c˘ invarian¸ii metrici ∆. Matricea simetric˘ a a12 a22 a12 x0 + a22 y0 + a23  a11 x0 + a12 y0 + a13 a12 x0 + a22 y0 + a23  g(x0 . Este evident c˘ transla¸ia a t sistemului de axe xOy în sistemul de axe x′ Cy ′ . Numerele reale a11 a12 a13 a12 a22 a23 a13 a23 a33 . x′ ) iar 1 2 3 ∂g ∂g s (x0 . x′ . δ ¸i I la transla¸ii. s a11 x0 + a12 y0 + a13 a12 x0 + a22 y0 + a23 g(x0 .1. Invarian¸a lui ∆.

δ ′ . δ = δ ′ si I = I ′ . 2 0 1 x3 x′′ 3 definit˘ prin a Q(x′′ ) = a′′ (x′′ )2 + 2a′′ x′′ x′′ + a′′ (x′′ )2 + 2a′′ x′′ x′′ + 2a′′ x′′ x′′ + a′′ (x′′ )2 . Este evident t s a c˘ o transformare ortogonal˘ de coordonate în plan definit˘ prin a a a x y =B· x′′ y′′ . Invarian¸a lui ∆. δ. Egalit˘¸ile δ = δ ¸i I = I sunt evidente. ¸ . este echivalent˘ cu o transformare ortogonal˘ de coordonate a a omogene definit˘ prin a   ′′   x1 x1  x2  = B 0  x′′  . 11 1 12 1 2 22 2 13 1 3 23 2 3 33 3 unde x′′ = (x′′ . efectuând o transformare ortogonal˘ de coordonate ca mai sus. s 11 22 atunci putem demonstra urm˘torul rezultat: a T 7. δ ¸i I la transform˘ri ortogonale. Matricea simetric˘ a  ′′ a11 a′′ 12 ′′ A =  a′′ a′′ 12 22 a′′ a′′ 13 23  a′′ 13 a′′  23 a′′ 33 a′′ 11 a′′ 12 a′′ 13 a′′ 12 a′′ 22 a′′ 23 a′′ 13 a′′ 23 a′′ 33 . δ = δ ′′ si I = I ′′ . ob¸inem ceea ce trebuia demonstrat. CONICE atunci putem demonstra urm˘torul rezultat: a T a a¸ 7.2. 1 2 3 D T ¸ a formei p˘ tratice Q se nume¸te matricea conicei Γ în sistemul ortogonal de a s axe x′′ Oy′′ . a a t 7. Pentru a demonstra ¸ at s ′ egalitatea ∆ = ∆ folosim propriet˘¸ile determinan¸ilor. δ.1.4.3. x′′ ). ¸ ′ ′ D T . I si ∆′ . Atunci. δ ′′ = a′′ 11 a′′ 12 a′′ 12 a′′ 22 ¸i I ′′ = a′′ + a′′ .2. I si ∆′′ . Astfel. x′′ . Numerele reale ∆. δ ′′ . I ′′ verific˘ egalit˘ tile: ¸ a a¸ ∆ = ∆′′ .3. Dac˘ consider˘m acum numerele reale a a ∆ = ′′ 7. I ′ verific˘ egalit˘ tile: ¸ ∆ = ∆′ . dac˘ înmul¸im în at t a t determinantul ∆′ prima coloan˘ cu (−x0 ) ¸i a doua coloan˘ cu (−y0 ) ¸i rezultatele a s a s le adun˘m la ultima coloan˘. y) = 0 devine expresia echivalent˘ a anul˘rii formei p˘tratice a a a Q : R3 → R unde B· T B = I2 . Numerele reale ∆. deducem a c˘ expresia ecua¸iei conicei a t Γ : g(x.128 7.3.3.

. ′′ T B 0 0 1 ·A· B 0 0 1 . forma p˘tratic˘ ϕ cap˘t˘ expresia a a a aa ϕ(x′′ . Pentru ¸ a s aceasta. deducem c˘. y ′′ ) = (x′′ . Vom demonstra mai întâi c˘ avem δ = δ ¸i I = I . s Repetând ra¸ionamentul de mai sus pentru forma p˘tratic˘ t a a definit˘ prin a Q : R3 → R  x1 Q(x) = (x1 . y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 = (x. În urma transform˘rii ortogonale de mai sus. J2 ∈ R. unde J1 . x′′ ) · ·A· ·  x′′  . x2 . în urma transform˘rii ortogonale omogene de mai sus. rezult˘ c˘ expresia acestuia este invariant˘ la o schimbare de baz˘ a a a a (schimbare de coordonate) dat˘ de rela¸ia matriceal˘ a t a A = În concluzie. y) · A · unde A= a11 a12 a12 a22 . x′′ . δ = δ ′′ ¸i I = I ′′ . 1 2 3 2 0 1 0 1 x′′ 3 Deoarece num˘rul real ∆ caracterizeaz˘ polinomul caracteristic a a PA (λ) = det(A − λI3 ) = λ3 − J1 λ2 + J2 λ − ∆. x3  PA (λ) = det(A − λI2 ) = λ2 − Iλ + δ. x y . s Deoarece numerele reale δ ¸i I caracterizeaz˘ polinomul caracteristic a rezult˘ c˘ expresia acestuia este invariant˘ la o schimbare de baz˘ (schimbare de a a a a coordonate) dat˘ de rela¸ia matriceal˘ a t a În concluzie.3.7. δ S I I AI UNEI CONICE ¸ ¸ 129 ′′ ′′ D T . x3 ) · A ·  x2  . avem ∆ = ∆′′ . INVARIAN TII M ETRICI ∆. fie forma p˘tratic˘ a a ϕ : R2 → R definit˘ prin a ϕ(x. forma p˘tratic˘ a a a a Q cap˘t˘ expresia aa  ′′  x1 T B 0 B 0 Q(x′′ ) = (x′′ . y ′′ ) · T B·A·B· x′′ y′′ . avem A′′ =T B · A · B.

−y ′ ) ∈ Γ.4. y) = 0. dac˘ a t˘ a a exist˘ . unde O′ = C. unde g(x. ¸i fie C(x0 . y0 ) = 0 ∂x ∂y . defini¸ia anterioar˘ arat˘ t a a c˘ punctul C este centrul unei conice Γ dac˘ pentru orice punct P de pe conica a a Γ simetricul s˘ u fa¸a de punctul C se afl˘ tot pe conica Γ.  (x0 .130 7. a s ¸ T 7. D T . y ′ ) ∈ Γ ⇒ P ′ (−x′ . Din acest motiv. y0 ) = 0  ∂y x = x′ + x0 y = y ′ + y0 . Punctul C(x0 . y0 ) = 0. y0 )y′ + g(x0 . transla¸ie definit˘ prin t a Centrul O′ = C al conicei Γ Evident. y) ∈ Γ ⇒ P ′ (2x0 − x. Din punct de vedere geometric. ecua¸ia conicei Γ devine t Γ : a11 (x′ )2 + 2a12 x′ y ′ + a22 (y′ )2 + ∂g ∂g (x0 . y0 )x′ − (x0 . y0 ) este centru al conicei Γ dac˘ si numai dac˘ a¸ a   ∂g  (x0 . Punctul C(x0 . y0 )x′ + (x0 . Efectuând transla¸ia sistemului de axe xOy în sistemul de ¸ t axe x′ O′ y ′ .4. y0 ) a sistemului de axe x′ O′ y ′ s˘ fie centru al conicei Γ se reduce la verificarea afirma¸iei a t logice ∀ P (x′ .4. y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 . CONICE 7. y0 ) = 0  a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0 ∂x ⇔  ∂g a12 x0 + a22 y0 + a23 = 0. y0 ) se nume¸te centru al conicei Γ dac˘ este s a satisf˘ cut˘ urm˘ toarea afirma¸ie logic˘ : a a a t a O T ¸ 7.1. y0 )y′ + g(x0 . 2y0 − y) ∈ Γ.1. Centrul unei conice Fie conica Γ : g(x. y0 ) un punct arbitrar din planul geometriei euclidiene E2 . s D T ¸ 7.1.4. Aceast˘ condi¸ie este echivalent˘ cu egalitatea a t a ∂g ∂g a11 (x′ )2 + 2a12 x′ y ′ + a22 (y′ )2 − (x0 . din defini¸ia centrului unei conice deducem c˘ condi¸ia ca noua origine t a t O′ (0. centrul unei conice Γ se mai nume¸te si centrul de simetrie al conicei Γ. 0) = C(x0 . ∂x ∂y ∀ P (x.

s . ¸ t a 7. Evident. Dup˘ a a a a a cum am observat în demonstra¸ia teoremei precedente. REDUCEREA LA FORM A CANONIC A A CONICELOR CU CENTRU (δ = 0) 131 pentru orice punct P (x′ . unde O′ = C.˘ 7. Reducerea la forma canonic˘ a conicelor cu centru (δ = 0) a S˘ consider˘m acum c˘ Γ : g(x. Vom demonstra în acest capitol c˘ conicele a a f˘ r˘ centru sunt parabolele iar conicele cu o dreapt˘ de centre sunt: a a a perechile de drepte paralele sau confundate si mul¸imea vid˘ . perechea de drepte concurente. a12 a22 rezult˘ c˘ urm˘ toarele afirma¸ii sunt adev˘ rate: a a a t a δ= 7. matricea simetric˘ ata¸at˘ formei p˘tratice ϕ în baza canonic˘ a spa¸iului a s a a a t vectorial euclidian R R2 este A= a11 a12 a12 a22 . atunci conica Γ : g(x. Deoarece determinantul sistemului liniar   1 ∂g (x . y′ ) ∈ Γ. y′ ) ∈ Γ. ∂x ∂y O T ¸ este a11 a12 . y) = 0 are un unic centru C(x0 . ecua¸ia conicei Γ t devine Γ : a11 (x′ )2 + 2a12 x′ y ′ + a22 (y ′ )2 + g(x0 . y) = 0 este o conic˘ cu centrul C(x0 . elipsa. a (2) Dac˘ δ = 0. y0 )y ′ = 0. y0 ) = a12 x0 + a22 y0 + a23 = 0  2 ∂y (1) Dac˘ δ = 0. y0 ) = 0 ¸i s (x0 .5. rezult˘ c˘ a a a ∂g ∂g (x0 . ∀ P (x′ . y ′ ) ∈ Γ este arbitrar. Y ) = λ1 X 2 + λ2 Y 2 . y0 )x′ + (x0 . S˘ studiem în continuare forma p˘tratic˘ ϕ : R2 → R definit˘ prin a a a a ϕ(x′ . ∂x ∂y Deoarece punctul P (x′ . Prin sc˘dere. un punct si mul¸imea ¸ t vid˘ .4. rezult˘ c˘ a a ∂g ∂g (x0 . unde λ1 ¸i λ2 sunt valorile proprii ale matricii A. atunci conica Γ : g(x. Vom a demonstra în acest capitol c˘ conicele cu centru sunt: cercul. y0 ) a ale c˘ rui coordonate sunt determinate de sistemul Cramer anterior. y0 ). y0 ) = 0. ori a admite o dreapt˘ de centre. conform metodei valorilor proprii de reducere la forma canonic˘ a formelor a p˘tratice. exist˘ un sistem de coordonate XO′ Y în raport cu care forma p˘tratic˘ a a a a ϕ are forma canonic˘ a ϕ(X. Atunci.2.5. y) = 0 ori nu are nici un centru. a hiperbola. efectuând o transla¸ie a t t sistemului de axe xOy în sistemul de axe x′ O′ y′ . y′ ) = a11 (x′ )2 + 2a12 x′ y ′ + a22 (y ′ )2 . y0 ) = 0. y ) = a x + a y + a = 0   0 0 11 0 12 0 13 2 ∂x  1 ∂g  (x0 .

δ adic˘ a . e. deducem c˘ a ∆ = (λ1 · λ2 ) · g(x0 . t a a (2) Dac˘ det R = 1. transformarea de coordonate care a s realizeaz˘ forma canonic˘ a formei p˘tratice ϕ este dat˘ de rela¸ia matriceal˘ a a a a t a x′ y′ unde matricea R= ξ1 ξ2 η1 η2 = ξ1 ξ2 η1 η2 X Y . y0 ) ¸i δ = λ1 · λ2 . η2 ) s corespunz˘tori valorilor proprii λ1 ¸i λ2 . det R = 1). ecua¸ia conicei Γ cu t t centrul în punctul C(x0 . S˘ presupunem acum c˘ baza în care se ob¸ine forma canonic˘ a formei p˘tratice a a t a a ϕ este baza ortonormat˘ format˘ din vectorii proprii a a e1 = (ξ 1 . CONICE Evident. matricea conicei Γ în sistemul de axe XO′ Y este   λ1 0 0 . a t a Din acest motiv. δ În concluzie. dac˘ este cazul. În urma rota¸iei de mai sus (i. valorile proprii λ1 ¸i λ2 sunt solu¸iile ecua¸iei caracteristice s t t a11 − λ a12 a12 a22 − λ = 0 ⇔ λ2 − Iλ + δ = 0. Atunci. în urma unei roto-transla¸ii convenabile. valorile t a proprii λ1 ¸i λ2 ¸i. este ortogonal˘. unde δ = 0. adic˘ verific˘ rela¸ia R · T R = I2 . expresia ecua¸iei conicei Γ devine t t Γ : λ1 X 2 + λ2 Y 2 + g(x0 . ξ 2 ) ¸i e2 = (η 1 . Evident. în aplica¸ii vom renumerota. y0 ) = 0. s g(x0 . vectorii proprii ortonorma¸i e1 ¸i e2 . astfel s s t s încât det R = 1. y0 ) poate fi scris˘ în forma canonic˘ : a a Γ : λ1 X 2 + λ2 Y 2 + ∆ = 0. atunci trecerea de la sistemul de axe x′ O′ y′ la sistemul a de axe XO′ Y se realizeaz˘ geometric printr-o rota¸ie urmat˘ de o simetrie. atunci trecerea de la sistemul de axe x′ O′ y ′ la sistemul de a axe XO′ Y se realizeaz˘ geometric printr-o rota¸ie. t t s (3) Dac˘ det R = −1. Direc¸iile ¸i sensurile a t t s noilor axe de coordonate O′ X ¸i O′ Y sunt determinate de reprezentan¸ii s t lega¸i în punctul O′ = C ai vectorilor proprii ortonorma¸i e1 ¸i e2 . implicit. y0 ) Tinând cont de invarian¸a lui ∆ ¸i δ la transla¸ii ¸i transform˘ri ortogonale de ¸ t s t s a coordonate. 0 A =  0 λ2 0 0 g(x0 .132 7. a a a t (1) Rela¸ia matriceal˘ R · T R = I2 implic˘ egalitatea det R = ±1. y0 ) = ∆ .

λ2 < 0 ¸i ∆ > 0 sau λ1 < 0. a2 b În ambele cazuri suntem în prezen¸a unei hiperbole. a2 b În acest caz suntem în prezen¸a mul¸imii vide. λ2 < 0 sau λ1 < 0.5. a2 b În acest caz suntem în prezen¸a unei elipse. (a) δ > 0 ⇒ λ1 · λ2 > 0 ⇒ λ1 . o reuniune de drepte a a concurente. atunci a s s ecua¸ia canonic˘ a conicei Γ poate fi pus˘ sub forma t a a Γ: X2 Y 2 + 2 + 1 = 0. o hiperbol˘ .1. λ2 < 0 ¸i ∆ < 0 sau λ1 < 0. y) = 0 este o conic˘ cu centrul în punctul a a C(x0 .b= δλ1 ∆ . avem urm˘toarele situa¸ii posibile: a t (1) ∆ = 0. t t (b) δ < 0 ⇒ λ1 · λ2 < 0 ⇒ λ1 > 0. λ2 < 0. atunci conica Γ poate reprezenta în plan una dintre urm˘ toarele figuri a geometrice: o elips˘ . y0 ). α2 X 2 + β 2 Y 2 = 0 ⇔ X = Y = 0. Tinând cont de ecua¸ia canonic˘ a conicei Γ scris˘ anterior ¸ ¸ t a a ¸i utilizând nota¸iile s t a= ∆ . λ2 > 0 ¸i ∆ < 0. În acest caz ecua¸ia canonic˘ a conicei Γ poate fi pus˘ sub forma t a a În aceast˘ situa¸ie avem de-a face cu un punct care este exact centrul a t conicei C(x0 . . a s s atunci ecua¸ia canonic˘ a conicei Γ poate fi pus˘ sub forma t a a Γ: X2 Y 2 − 2 + 1 = 0. λ2 < 0 ¸i ∆ > 0. atunci a s s ecua¸ia canonic˘ a conicei Γ poate fi pus˘ sub forma t a a Γ: X2 Y 2 + 2 − 1 = 0. λ2 < 0 ¸i ∆ < 0. λ2 > 0 ¸i ∆ < 0 sau λ1 . a2 b (ii) Dac˘ λ1 > 0. λ2 > 0 sau λ1 . t (2) ∆ = 0.5. λ2 > 0 ¸i ∆ > 0. (i) Dac˘ λ1 > 0. în particular un cerc. α= δλ2 |λ1 | ¸i β = s |λ2 |. λ2 < 0. λ2 > 0 ¸i ∆ > 0 sau λ1 . y0 ). a s s atunci ecua¸ia canonic˘ a conicei Γ poate fi pus˘ sub forma t a a Γ: X2 Y 2 − 2 − 1 = 0. Dac˘ Γ : g(x. un punct sau mul¸imea vid˘ . λ2 > 0.˘ 7. λ2 > 0 sau λ1 . (i) Dac˘ λ1 . REDUCEREA LA FORM A CANONIC A A CONICELOR CU CENTRU (δ = 0) 133 T 7. t a D T . t (ii) Dac˘ λ1 . (a) δ > 0 ⇒ λ1 · λ2 > 0 ⇒ λ1 .

a a În acest caz ecua¸ia canonic˘ a conicei Γ poate fi pus˘ sub forma t α2 X 2 − β 2 Y 2 = 0 ⇔ (αX − βY )(αX + βY ) = 0.1.6. atunci conica Γ este o un punct. a (b) dac˘ δ > 0. ¸ 7. În aceast˘ situa¸ie avem de-a face cu reuniunea a dou˘ drepte cona t a s t curente D1 ¸i D2 descrise de ecua¸iile D1 : αX − βY = 0 ¸i D2 : αX + βY = 0. a t a (2) pentru ∆ = 0 avem: (a) dac˘ δ < 0. atunci conica Γ este o mul¸imea vid˘ . Atunci. atunci conica Γ este o elips˘ .1.1. a a (ii) dac˘ I · ∆ > 0.134 7. conica Γ ori t nu admite niciun centru de simetrie ori admite o dreapt˘ de centre de simetrie. CONICE (b) δ < 0 ⇒ λ1 · λ2 < 0 ⇒ λ1 > 0. Reducerea la forma canonic˘ a conicelor f˘r˘ centru (δ = 0) a a a Fie Γ : g(x. sistemul liniar a a   1 ∂g = a x + a y + a = 0   11 12 13 2 ∂x  1 ∂g  = a12 x + a22 y + a23 = 0  2 ∂y este ori incompatibil ori admite o infinitate de solu¸ii. y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 . s Punctul de intersec¸ie D1 ∩D2 al dreptelor D1 ¸i D2 este exact centrul t s conicei C(x0 .1 (Clasificarea conicelor cu centru). o a a reuniune de drepte paralele sau confundate sau mul¸imea vid˘ . y) = 0. atunci conica Γ este o reuniune de drepte concurente. a a (b) dac˘ δ > 0. S˘ consider˘ m c˘ a a a Γ : g(x. a a T 7. atunci conica a a a a Γ poate reprezenta în plan una dintre urm˘ toarele figuri geometrice: o parabol˘ . y) = 0 este o conic˘ cu centru (δ = 0). O conic˘ Γ : g(x. unde δ = 0. o conic˘ cu δ = 0. urm˘ toarea clasificare a conicelor cu centru a a este adev˘ rat˘ : a a (1) pentru ∆ = 0 avem: a (a) dac˘ δ < 0. λ2 < 0 sau λ1 < 0.6.5. t a . Cu alte cuvinte. C 7. În cazul ∆ = 0 si δ > 0 nu putem avea I · ∆ = 0. unde g(x. a O T ¸ 7. în acest caz.5. atunci avem: (i) dac˘ I · ∆ < 0. atunci conica Γ este o hiperbol˘ . a D T ¸ 7. λ2 > 0.6. se nume¸te conic˘ a s a f˘ r˘ centru. Dac˘ Γ : g(x. y) = 0. y) = 0 este o conic˘ f˘ r˘ centru. Reaminitm c˘. y0 ).

y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 . 13 a′ = ± − 13 Deoarece trecerea de la sistemul de coordonate xOy la sistemul de coordonate x′ Oy ′ s-a f˘cut printr-o rota¸ie. ξ 2 ) ¸i e2 = (η 1 . unde det A = δ = 0. A = 0 23 ′ ′ a′ 13 a23 a33 ∆ = −I(a′ )2 . Matricea formei p˘tratice ϕ în sistemul de coordonate 11 12 22 xOy este evident matricea simetric˘ a A= a11 a12 a12 a22 .˘ ˘ ˘ 7. a unde a2 + a2 + a2 = 0. transla¸ie definit˘ prin t a x′ = X + x0 y ′ = Y + y0 .6. efectu˘m o transla¸ie a a a t a t 13 sistemului de axe x′ Oy′ în sistemul de axe XCY. . atunci a′ = 0. REDUCEREA LA FORMA CANONIC A A CONICELOR F AR A CENTRU (δ = 0) 135 D prin T ¸ . η2 ) s vectorii proprii ortonorma¸i corespunz˘tori valorilor proprii λ1 = 0 ¸i λ2 = I = 0 ¸i t a s s efectu˘m rota¸ia a t x′ x ξ 1 η1 . deducem c˘ invariantul ∆ are valoarea a t a adic˘ avem a ∆ . adic˘ valorile proprii sunt λ1 = 0 ¸i λ2 = I = 0. Mai mult. S˘ consider˘m din nou forma p˘tratic˘ ϕ : R2 → R definit˘ a a a a a ϕ(x. matricea conicei Γ în sistemul de coordonate x′ Oy ′ este matricea simetric˘ a   ′ 0 0 a13 ′ I a′  . I Vom considera în continuare urm˘toarele cazuri posibile: a (1) Dac˘ ∆ = 0. Dac˘ not˘m acum cu a s a a e1 = (ξ 1 . = ξ 2 η2 y′ y unde matricea R= verific˘ egalitatea a atunci ecua¸ia conicei Γ se rescrie sub forma t det R = 1. 13 23 33 Evident. valorile proprii λ1 ¸i λ2 ale matricii A sunt r˘d˘cinile s a a ecua¸iei caracteristice t a11 − λ a12 a12 a22 − λ = 0 ⇔ λ2 − Iλ = 0. În aceast˘ situa¸ie. ξ1 ξ2 η1 η2 Γ : I(y ′ )2 + 2a′ x′ + 2a′ y ′ + a′ = 0.

136

7. CONICE

unde punctul C(x0 , y0 ) este ales astfel încât ecua¸ia conicei Γ s˘ capete o t a form˘ cât mai simpl˘. Deoarece efectuând o asemenea transla¸ie ecua¸ia a a t t conicei Γ se reduce la
2 Γ : IY 2 + 2a′ X + 2(Iy0 + a′ )Y + Iy0 + 2a′ x0 + 2a′ y0 + a′ = 0, 13 23 13 23 33

t determin˘m punctul C(x0 , y0 ) impunând condi¸iile a Iy0 + a′ = 0 23
2 Iy0 + 2a′ x0 + 2a′ y0 + a′ = 0. 13 23 33

¸i deci ecua¸ia conicei Γ se poate scrie sub forma canonic˘ s t a Γ : Y 2 = 2pX, unde 2a′ ∆ 13 = ± − 3. I I Prin urmare, conica Γ este o parabol˘ cu vârful în punctul C(x0 , y0 ) ¸i axa a s de simetrie CX. p=− a t t (2) Dac˘ ∆ = 0, atunci a′ = 0. În aceast˘ situa¸ie, ecua¸ia conicei Γ se scrie a 13 sub forma Γ : I(y ′ )2 + 2a′ y ′ + a′ = 0, 23 33 adic˘ avem de-a face cu o ecua¸ie polinomial˘ de gradul doi în y ′ . Fie k1 a t a ¸i k2 r˘d˘cinile reale sau complexe ale acestui polinom. s a a (a) (i) Dac˘ k1 , k2 ∈ R ¸i k1 = k2 , atunci forma canonic˘ a ecua¸iei a s a t conicei Γ este Γ : y′ + unde a′ 23 I
2

Este evident c˘ acest sistem are o solu¸ia unic˘ a t a  a′  y = − 23  0  I 2 Iy0 + 2a′ y0 + a′  23 33   x0 = − 2a′ 13

+

a′ (a′ )2 33 − 23 = 0, I I2

a′ (a′ )2 33 − 23 < 0. I I2 Efectuând atunci transla¸ia t  ′  X=x ′  Y = y ′ + a23 I ¸i utilizând nota¸ia s t k= (a′ )2 a′ 23 − 33 , I2 I

expresia canonic˘ a ecua¸iei conicei Γ devine a t Γ : Y 2 − k2 = 0 ⇔ (Y − k)(Y + k) = 0,

˘ ˘ 7.7. CLASIFICAREA IZOMETRIC A A CONICELOR. REPREZENTARE GRAFIC A

137

unde k = 0. Prin urmare, conica Γ este reuniunea D1 ∪ D2 a dou˘ drepte paralele, unde a a t (ii) Dac˘ k1 = k2 ∈ R, atunci dup˘ efectuarea transla¸iei de la a punctul (i) expresia canonic˘ a ecua¸iei conicei Γ devine a t Γ : Y 2 = 0. Prin urmare, conica Γ este reuniunea D1 ∪ D2 a dou˘ drepte a confundate, unde D1 = D2 : Y = 0. (iii) Dac˘ k1 , k2 ∈ R, atunci, evident, ecua¸ia conicei Γ caracteria / t zeaz˘ mul¸imea vid˘ . a t a C 7.6.1 (Clasificarea conicelor f˘r˘ centru). S˘ consider˘ m c˘ aa a a a Γ : g(x, y) = 0 este o conic˘ f˘ r˘ centru (δ = 0). Atunci, urm˘ toarea clasificare a conicelor f˘ a a a a a ar˘ centru este adev˘ rat˘ : a a (1) Dac˘ ∆ = 0, atunci conica Γ este o parabol˘ ; a a a (2) Dac˘ ∆ = 0, atunci conica Γ este o reuniune de drepte paralele sau confundate sau mul¸imea vid˘ . t a 7.7. Clasificarea izometric˘ a conicelor. Reprezentare grafic˘ a a S˘ consider˘m c˘ a a a Γ : g(x, y) = 0, unde g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 , a2 + a2 + a2 = 0, 11 12 22 este o conic˘ ¸i s˘ presupunem c˘ ∆, δ ¸i I sunt invarian¸ii metrici ai conicei Γ. as a a s t a t t Dup˘ cum am observat în sec¸iunile precedente invarian¸ii metrici ∆, δ ¸i I s ne dau informa¸ii în ceea ce prive¸te clasificarea conicei Γ. Din aceast˘ perspectiv˘ t s a a vom spune c˘ invariantul ∆ ne ofer˘ informa¸ii despre natura conicei Γ, în timp a a t a t ce invariantul δ ne ofer˘ informa¸ii despre genul conicei Γ. Atunci, pentru o mai clar˘ sintetizare a rezultatelor din sec¸iunile precedente, vom utiliza urm˘toarea a t a a terminologie natural˘: a a a t a (1) Conica Γ pentru care ∆ = 0 (elips˘, hiperbol˘, parabol˘, mul¸ime vid˘) se nume¸te conic˘ nedegenerat˘ s a a. (2) Conica Γ pentru care ∆ = 0 (reuniune de drepte concurente sau paralele sau confundate, un punct, mul¸ime vid˘) se nume¸te conic˘ degenerat˘ . t a s a a (3) Conica Γ pentru care δ > 0 (elips˘, un punct, mul¸ime vid˘) se nume¸te a t a s conic˘ de tip eliptic. a (4) Conica Γ pentru care δ < 0 (hiperbol˘, reuniune de drepte concurente) se a nume¸te conic˘ de tip hiperbolic. s a D1 : Y − k = 0 ¸i D2 : Y + k = 0. s

138

7. CONICE

(5) Conica Γ pentru care δ = 0 (parabol˘, reuniune de drepte paralele sau a confundate, mul¸ime vid˘) se nume¸te conic˘ de tip parabolic. t a s a În acest context, folosind invarian¸ii metrici ∆, δ ¸i I ai unei conice Γ, suntem t s în m˘sur˘ s˘ d˘m urm˘toarea clasificare izometric˘ a conicelor: a a a a a a (1) Dac˘ ∆ = 0, atunci conica Γ este o conic˘ nedegenerat˘ ; a a a (a) Dac˘ δ > 0, atunci conica Γ este: a (i) o elips˘ pentru I∆ < 0; a (ii) mul¸imea vid˘ pentru I∆ > 0; t a (b) Dac˘ δ = 0, atunci conica Γ este o parabol˘ ; a a (c) Dac˘ δ < 0, atunci conica Γ este o hiperbol˘ a a; (2) Dac˘ ∆ = 0, atunci conica Γ este o conic˘ degenerat˘ a a a; (a) Dac˘ δ > 0, atunci conica Γ este o un punct; a (b) Dac˘ δ = 0, atunci conica Γ este o reuniune de drepte paralele sau a confundate sau mul¸imea vid˘ ; t a (c) Dac˘ δ < 0, atunci conica Γ este o reuniune de drepte concurente. a Mai mult, în urma studiilor f˘cute în sec¸iunile precedente, putem scoate în a t eviden¸a urm˘torul t˘ a Algoritm de reprezentare grafic˘ a conicei Γ a -Metoda roto-transla¸ieit (1) Se precizeaz˘ natura ¸i genul conicei Γ dup˘ valorile invarian¸ilor metrici a s a t ∆, δ ¸i I. s (2) Se asociaz˘ conicei Γ forma p˘tratic˘ ϕ : R2 → R, definit˘ prin a a a a ϕ(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 , a11 a12 a12 a22 ¸i se scrie matricea simetric˘ s a A= a formei p˘tratice ϕ. a (3) Se calculeaz˘ valorile proprii λ1 ¸i λ2 ale matricii A ca r˘d˘cini ale ecua¸iei a s a a t caracteristice a11 − λ a12 = 0 ⇔ λ2 − Iλ + δ = 0. a12 a22 − λ Vλ1 = ¸i s Vλ2 = (x, y) ∈ R2 a11 − λ2 a12 (x, y) ∈ R2 a11 − λ1 a12 a12 a22 − λ1 a12 a22 − λ2 x y x y = 0 0 0 0

(4) Se calculeaz˘ subspa¸iile proprii a t

=

corespunz˘toare valorilor proprii λ1 ¸i λ2 ale matricii A. a s

˘ ˘ 7.7. CLASIFICAREA IZOMETRIC A A CONICELOR. REPREZENTARE GRAFIC A

139

(5) Printr-o eventual˘ renumerotare, se aleg a e1 = (ξ 1 , ξ 2 ) ¸i e2 = (η 1 , η2 ) s vectorii proprii ortonorma¸i corespunz˘tori valorilor proprii λ1 ¸i λ2 astfel t a s încât det R = 1, unde R= (6) Se efectueaz˘ rota¸ia a t x y =R x′ y′ ξ1 ξ2 η1 η2 .

în urma c˘reia ecua¸ia conicei Γ devine a t Γ : λ1 (x′ )2 + λ2 (y′ )2 + 2a′ x′ + 2a′ y ′ + a′ = 0, 13 23 33 (7) For¸ând factorii comuni λ1 ¸i λ2 (dac˘ este cazul) ¸i restrângând p˘tratele t s a s a descompuse, se rescrie ecua¸ia conicei Γ sub forma t Γ : λ1 (x′ + x0 )2 + λ2 (y ′ + y0 )2 + a = 0, (8) Se efectueaz˘ transla¸ia a t X = x′ + x0 Y = y ′ + y0 ¸i se scrie ecua¸ia canonic˘ s t a Γ : λ1 X 2 + λ2 Y 2 + a = 0. (9) Se traseaz˘ sistemul ini¸ial de axe xOy ¸i se efectueaz˘ rota¸ia acestuia în a t s a t sistemul de axe x′ Oy ′ . Direc¸iile ¸i sensurile axelor Ox′ ¸i Oy ′ coincid cu t s s direc¸iile ¸i sensurile vectorilor proprii ortonorma¸i e1 ¸i e2 . t s t s (10) Se efectueaz˘ transla¸ia sistemului de axe x′ Oy ′ în sistemul de axe XCY, a t unde punctul C are coordonatele C(x0 , y0 ). (11) Se reprezint˘ grafic ecua¸ia canonic˘ de la punctul (8) în ultimul sistem a t a de axe XCY. O
T ¸

unde a′ , a′ , a′ ∈ R. 13 23 33

unde x0 , y0 , a ∈ R.

7.7.1. În unele aplica¸ii vom folosi nota¸iile x′′ = X si y′′ = Y. t t ¸

O T ¸ 7.7.2. Dac˘ a12 = 0, atunci algoritmul de mai sus începe direct a de la punctul (7), adic˘ se efectueaz˘ doar o transla¸ie. a a t O T ¸ 7.7.3. Dac˘ a′ = a′ = 0, atunci în algoritmul de mai sus se sar a 13 23 punctele (7), (8) si (10), adic˘ se efectueaz˘ doar o rota¸ie. ¸ a a t O T ¸ 7.7.4. Dac˘ în algoritmul de mai sus nu se sare nici un pas, atunci a spunem c˘ am aplicat metoda roto-transla¸iei. a t

140

7. CONICE

E

7.7.1. S˘ se precizeze natura si genul conicei a ¸ Γ : 5x2 + 8xy + 5y2 − 18x − 18y + 9 = 0.

Atunci, invarian¸ii metrici ai conicei Γ sunt t ∆= Deoarece avem 5 4 −9 4 5 −9 −9 −9 9

Mai mult, utilizând metoda roto-transla¸iei, s˘ se reduc˘ ecua¸ia conicei Γ la forma t a a t canonic˘ si s˘ se reprezinte grafic conica Γ. a¸ a Matricea conicei Γ este matricea simetric˘ a   5 4 −9 A= 4 5 −9  . −9 −9 9 = −81 = 0, δ = 5 4 4 5 = 9 > 0 si I = 10. ¸

I∆ = −810 < 0 rezult˘ c˘ conica Γ este o elips˘ . a a a Pentru a g˘ si forma canonic˘ a elipsei Γ s˘ consider˘ m forma p˘ tratic˘ a a a a a a ϕ(x, y) = 5x2 + 8xy + 5y 2 a c˘ rei matrice este matricea simetric˘ a a A= 5 4 4 5 .

Ecua¸ia caracteristic˘ a matricii simetrice A este t a 5−λ 4 4 5−λ = 0 ⇔ λ2 − 10λ + 9 = 0

si deci valorile proprii ale matricii simetrice A sunt ¸ λ1 = 9 si λ2 = 1. ¸ Subspa¸iul propriu Vλ1 corespunz˘ tor valorii proprii λ1 = 9 este t a Vλ1 = (x, y) ∈ R2 −4 4 4 −4 x y = 0 0 =

a iar subspa¸iul propriu Vλ2 corespunz˘ tor valorii proprii λ2 = 1 este t Vλ2 = (x, y) ∈ R2 4 4 4 4 x y = 0 0 =

= (x, y) ∈ R2 | − x + y = 0 = = {(x, x) | x ∈ R}

Ni¸te vectori proprii ortonorma¸i corespunz˘ tori valorilor proprii λ1 si λ2 sunt s t a ¸ 1 1 e1 = √ (1, 1) si e2 = √ (−1, 1), ¸ 2 2 unde matricea 1 1 −1 R= √ 1 1 2

= (x, y) ∈ R2 | x + y = 0 = = {(−x, x) | x ∈ R } .

REPREZENTARE GRAFIC A 141 verific˘ rela¸ia a t Efectuând acum rota¸ia t x y = det R = 1.7. √ 2 Efectuând acum transla¸ia t ecua¸ia conicei Γ se reduce la ecua¸ia canonic˘ t t a Γ : 9X 2 + Y 2 − 9 = 0 ⇔ Γ : X2 Y 2 + − 1 = 0. y ′ = 0) ⇔ C (x = 1. X = x′ − Y = y′. y = 1) . 1 9 adic˘ la ecua¸ia unei elipse.˘ ˘ 7. x′ y′ ⇔ 1 x′ x 1 −1 R ⇔ =√ y′ y 1 1 2  1  x = √ (x′ − y ′ )   2 ⇔ 1 ′    y = √ (x + y′ ). a t Graficul elipsei Γ este reprezentat mai jos în sistemul de axe XCY . la nivel de coordonate x′ si y ′ . Prin form˘ ri de p˘ trate perfecte. unde punctul C are coordonatele √ C(x′ = 2. Elipsa Γ Este evident c˘ elipsa Γ are axele de simetrie D1 = CY si D2 = CX de ecua¸ii a ¸ t D1 : X = 0 si D2 : Y = 0 ¸ sau. CLASIFICAREA IZOMETRIC A A CONICELOR. ob¸inem a a t √ 2 Γ : 9(x′ − 2) + (y ′ )2 − 9 = 0. ¸ . de ecua¸ii ¸ t √ D1 : x′ − 2 = 0 si D2 : y ′ = 0. 2 ecua¸ia conicei Γ se reduce la t √ Γ : 9(x′ )2 + (y ′ )2 − 18 2x′ + 9 = 0.

y) | y ∈ R } . 2x) | x ∈ R } = (x. S˘ se precizeze natura si genul conicei a ¸ Γ : 3x2 − 4xy − 2x + 4y − 3 = 0. ¸ iar subspa¸iul propriu Vλ2 corespunz˘ tor valorii proprii λ2 = 4 este t a Vλ2 = (x. y) ∈ R2 | x + 2y = 0 = = {(−2y. utilizând metoda roto-transla¸iei. CONICE Deoarece avem rela¸iile t  1  x′ = √ (x + y)   2 1  ′  y = √ (−x + y).  2 rezult˘ c˘ axele de simetrie D1 si D2 ale elipsei Γ au ecua¸iile a a ¸ t E 7.7. y) = 3x2 − 4xy 3 −2 −2 0 . ¸ a adic˘ conica Γ este o hiperbol˘ . Ecua¸ia caracteristic˘ a matricii simetrice A este t a 3 − λ −2 −2 −λ = 0 ⇔ λ2 − 3λ − 4 = 0 si deci valorile proprii ale matricii simetrice A sunt ¸ a Subspa¸iul propriu Vλ1 corespunz˘ tor valorii proprii λ1 = −1 este t Vλ1 = (x. y) ∈ R2 −1 −2 −2 −4 x y = 0 0 = = (x. y) ∈ R2 4 −2 −2 1 x y = 0 0 = λ1 = −1 si λ2 = 4. . y) ∈ R2 | − 2x + y = 0 = = {(x. A =  −2 0 −1 2 −3 3 −2 −2 0 = −4 < 0 si I = 3. invarian¸ii metrici ai conicei Γ sunt t ∆= 3 −2 −1 −2 0 2 −1 2 −3 = 8 = 0. ¸ Atunci.142 7. s˘ se reduc˘ ecua¸ia conicei Γ la forma t a a t canonic˘ si s˘ se reprezinte grafic conica Γ. a a a a a a a Pentru a g˘ si forma canonic˘ a hiperbolei Γ s˘ consider˘ m forma p˘ tratic˘ a c˘ rei matrice este matricea simetric˘ a a A= ϕ(x. D1 : x + y − 2 = 0 si D2 : y − x = 0.2. δ = Mai mult. a¸ a Matricea conicei Γ este matricea simetric˘ a   3 −2 −1 2 .

λ′ = λ1 si corespunz˘ tor e′ = e2 . e′ = e1 . În acest context. renumerot˘ m a = λ2 . y = 1) . 2) si e2 = √ (2. a t Graficul hiperbolei Γ este reprezentat mai jos în sistemul de axe x′′ C1 y′′ . 5 5 Prin form˘ ri de p˘ trate perfecte. y′ = √ 5 5 ⇔ C1 (x = 1.  5 ecua¸ia conicei Γ se reduce la t 8 6 Γ : 4(x′ )2 − (y ′ )2 − √ x′ + √ y′ − 3 = 0. (x′′ )2 (y ′′ )2 − − 1 = 0. 1 2 2 adic˘ la ecua¸ia unei hiperbole. ¸ 5 5 unde matricea 1 1 2 R= √ 5 2 −1 det R = −1. −1).˘ ˘ 7. . CLASIFICAREA IZOMETRIC A A CONICELOR. REPREZENTARE GRAFIC A 143 verific˘ rela¸ia a t Ni¸te vectori proprii ortonorma¸i corespunz˘ tori valorilor proprii λ1 si λ2 sunt s t a ¸ 1 1 e1 = √ (1. ¸ a 2 1 2 pentru a ob¸ine matricea de rota¸ie t t 1 R′ = √ 5 unde Efectuând acum rota¸ia t x y = 2 1 −1 2 . ob¸inem a a t 1 3 Γ : 4 x′ − √ − y′ − √ 5 5 Efectuând acum transla¸ia t  1  x′′ = x′ − √   5 3   y ′′ = y ′ − √ .  5 ecua¸ia conicei Γ se reduce la ecua¸ia canonic˘ t t a Γ : 4(x′′ )2 − (y ′′ )2 − 2 = 0 ⇔ Γ : 2 2 − 2 = 0. x′ y′ ⇔ 1 2 1 x′ x R′ ⇔ =√ −1 2 y′ y 5  1  x = √ (2x′ + y ′ )   5 ⇔ 1   y = √ (2y ′ − x′ ). unde punctul C1 are coordonatele 1 3 C1 x′ = √ . λ′ 1 det R′ = 1.7.

de ecua¸ii ¸ t 7. de ecua¸ii ¸ t √ 1 d1 : −2x′ + y′ − √ = 0 si d2 : 2x′ + y ′ − 5 = 0 ¸ 5 sau.3. ¸ sau. la nivel de coordonate x′ si y ′ . de ecua¸ii ¸ t 1 3 D1 : x′ − √ = 0 si D2 : y ′ − √ = 0. d1 : −3x + 4y − 1 = 0 si d2 : x − 1 = 0. la nivel de coordonate x si y. ¸ 5 5 Deoarece avem rela¸iile t  1  x′ = √ (2x − y)   5 1  ′  y = √ (x + 2y). A =  −3 1 10 0 0 . hiperbola Γ admite asimptotele d1 si d2 (reprezentate punctat) de ¸ ecua¸ii t d1. s˘ se reduc˘ ecua¸ia conicei Γ la forma t a a t canonic˘ si s˘ se reprezinte grafic conica Γ. a¸ a Matricea conicei Γ este matricea simetric˘ a   9 −3 10 0 . ¸ E Mai mult.7. utilizând metoda roto-transla¸iei. la nivel de coordonate x′ si y ′ . S˘ se precizeze natura si genul conicei a ¸ Γ : 9x2 − 6xy + y 2 + 20x = 0. CONICE Hiperbola Γ Este evident c˘ hiperbola Γ are axele de simetrie D1 = C1 y ′′ si D2 = C1 x′′ de a ¸ ecua¸ii t ¸ D1 : x′′ = 0 si D2 : y ′′ = 0 sau.  5 ¸ t rezult˘ c˘ axele de simetrie D1 si D2 ale hiperbolei Γ au ecua¸iile a a Mai mult.144 7.2 : y ′′ = ±2x′′ D1 : 2x − y − 1 = 0 si D2 : x + 2y − 3 = 0.

y) = 9x2 − 6xy + y 2 9 −3 −3 1 . ¸ adic˘ conica Γ este o parabol˘ . Subspa¸iul propriu Vλ1 corespunz˘ tor valorii proprii λ1 = 0 este t a Vλ1 = (x. y) ∈ R2 | x + 3y = 0 = = = {(−3y.˘ ˘ 7. 3x) | x ∈ R } Ni¸te vectori proprii ortonorma¸i corespunz˘ tori valorilor proprii λ1 si λ2 sunt s t a ¸ 1 1 e1 = √ (1. .7. y) ∈ R2 9 −3 −3 1 x y = 0 0 = iar subspa¸iul propriu Vλ2 corespunz˘ tor valorii proprii λ2 = 10 este t a Vλ2 = (x. invarian¸ii metrici ai conicei Γ sunt t ∆= 9 −3 10 −3 1 0 10 0 0 = −100 = 0. δ = 9 −3 −3 1 = 0 si I = 10. REPREZENTARE GRAFIC A 145 Atunci. y) | y ∈ R } . CLASIFICAREA IZOMETRIC A A CONICELOR. a a Pentru a g˘ si forma canonic˘ a parabolei Γ s˘ consider˘ m forma p˘ tratic˘ a a a a a a a c˘ rei matrice este matricea simetric˘ a a A= ϕ(x. y) ∈ R2 | − 3x + y = 0 = = {(x. Efectuând acum rota¸ia t x y 1 x x′ R ⇔ =√ y′ y 10  1  x = √ (x′ − 3y′ )   10 ⇔ 1   y = √ (3x′ + y ′ ). y) ∈ R2 −1 −3 −3 −9 x y = 0 0 = = (x. Ecua¸ia caracteristic˘ a matricii simetrice A este t a 9 − λ −3 −3 1 − λ = 0 ⇔ λ2 − 10λ = 0 si deci valorile proprii ale matricii simetrice A sunt ¸ ¸ λ1 = 0 si λ2 = 10. ¸ 10 10 unde matricea 1 1 −3 R= √ 3 1 10 verific˘ rela¸ia a t det R = 1. 1). 3) si e2 = √ (−3.  10 = 1 −3 3 1 x′ y′ ⇔ (x.

146 7. y′ = √ 2 10 10 9 3 x = − . 10 9 3 x′ = √ . de ecua¸ie 3 D : y ′ − √ = 0. la nivel de coordonate x′ si y ′ . a t Graficul parabolei Γ este reprezentat mai jos în sistemul de axe x′′ Cy ′′ . 10 ecua¸ia conicei Γ se reduce la ecua¸ia canonic˘ t t a 2 9 Γ : (y ′′ )2 = − √ x′′ + .y = 10 10 . y ′ = √ 10 ⇔C x=− 9 3 . unde punctul C are coordonatele 3 C x′ = 0. Parabola Γ Este evident c˘ parabola Γ are vârful în punctul V de coordonate a V 9 x′′ = √ . y ′′ = 0 2 10 ⇔ V ⇔ V si axa de simetrie D = Cx′′ de ecua¸ie ¸ t D : y ′′ = 0 ¸ t sau.y = 20 4 ⇔ . 10 10 Efectuând acum transla¸ia t  ′′ ′  x =x 3  y′′ = y′ − √ . ob¸inem a a t Γ: 3 y′ − √ 10 2 2 9 + √ x′ − = 0. 10 10 adic˘ la ecua¸ia unei parabole. 10 10 10 10 Prin form˘ ri de p˘ trate perfecte. CONICE ecua¸ia conicei Γ se reduce la t 20 60 2 6 Γ : 10(y′ )2 + √ x′ − √ y ′ = 0 ⇔ Γ : (y ′ )2 + √ x′ − √ y ′ = 0.

 10 rezult˘ c˘ axa de simetrie D a parabolei Γ are ecua¸ia a a t D : −3x + y − 3 = 0. REPREZENTARE GRAFIC A 147 Deoarece avem rela¸iile t   x′ = √1 (x + 3y)   10 1  ′  y = √ (−3x + y). CLASIFICAREA IZOMETRIC A A CONICELOR.7. .˘ ˘ 7.

.

z) a t t O care apar¸in sferei (S) de centru C(x0 . unde func¸ia g(x. o dreapt˘ . y. într-un reper cartezian ortonormat din spa¸iul E3 . y.1. t a 8. un punct a sau mul¸imea vid˘ . Cuadrice pe ecua¸ii reduse t Vom prezenta în aceast˘ sec¸iune caracteriz˘rile algebrice ¸i principalele proa t a s priet˘¸i geometrice ale cuadricelor. z0 ) si de raz˘ r > 0 satisface ecua¸ia de t ¸ a t grad doi (S) : (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = r2 numit˘ ecua¸ia cartezian˘ implicit˘ a sferei de centru C(x0 . un hiperboloid cu o pânz˘ sau dou˘ . i. eliptic. studiate în repere carteziene ortonormate alese at convenabil. y.1. t t a y ¸i z. un cilindru circular. Se nume¸te sfer˘ de centru C(x0 . D T ¸ 8. Acest at t tea sunt caracterizate.1. o reuniune de plane secante. z) = 0. j. un con eliptic sau circular. Este evident c˘ mul¸imea punctelor din spa¸iu M (x. y0 . Din punct de vedere geometric. y.1. întâlnite în aplica¸ii din diverse domenii. y0 . printr-o t ecua¸ie de forma t Σ : g(x.1. adic˘ fix˘m în E3 un sistem t a a ortogonal de axe (coordonate) Oxyz. un elipsoid. z) care verific˘ rela¸ia t t a t d(M. z0 ) si de raz˘ r > 0 s a ¸ a mul¸imea (S) a punctelor din spa¸iu M (x. T ¸ 8.1. z) este o func¸ie polinomial˘ de grad doi în nedeterminatele x. Sfera. C) = r. a 149 . z0 ) si de a t a a ¸ raz˘ r > 0. cu propriet˘¸i remarcabile. un paraboloid eliptic sau a a a hiperbolic.CAPITOLUL 8 CUADRICE Cuadricele sau suprafe¸ele algebrice de grad doi reprezint˘ o clas˘ de suprafe¸e t a a t în spa¸iu. paralele sau confundate. hiperbolic sau parabolic. dup˘ fiecare caz în parte.1. 8. în acest capitol vom demostra c˘ o cuadric˘ s a a nu poate reprezenta în spa¸iu decât una dintre urm˘toarele figuri geometrice: o t a sfer˘ . k} în spa¸iul tridimensional al geometriei euclidiene E3 . Fix˘m pentru început reperul ortonormat a a R = {O. y0 .

CUADRICE Sfera (S) Dezvoltând p˘tratele în ecua¸ia cartezian˘ implicit˘ a sferei (S). Astfel. s Este evident c˘ putem determina forma elipsoidului (E) studiind intersec¸iile a t acestuia cu plane paralele cu planele de coordonate ale sistemului de axe Oxyz. Ecua¸ia t x2 + y 2 + z 2 + 2ax + 2by + 2cz + d = 0. y0 . Cuadrica (E) ⊂ E3 de ecua¸ie t (E) : x2 y 2 z 2 + 2 + 2 − 1 = 0. ob¸inem ecua¸ia a t a a t t 2 2 (S) : x2 + y2 + z 2 − 2x0 x − 2y0 y − 2z0 z + x2 + y0 + z0 − r2 = 0.3. y0 = −b. d ∈ R.2. unde ρ = a2 + b2 + c2 − d. rezult˘ c˘ avem urm˘toarele situa¸ii: a a a t (1) Dac˘ ρ > 0.150 8. s t a a 8. c > 0. atunci Σ = {∅}. z0 ). a2 b c unde a. c. Elipsoidul. 8. unde se nume¸te ecua¸ia cartezian˘ general˘ a sferei. −b. s a (2) Dac˘ ρ = 0. z0 = −c. Deoarece ecua¸ia cuadricei Σ se transcrie sub forma t Σ : (x + a)2 + (y + b)2 + (z + c)2 = ρ. b.1. a D T ¸ 8. atunci mul¸imea Σ este o sfer˘ de centru C(x0 . ¸i de raz˘ r = ρ. D T ¸ a2 + b2 + c2 − d > 0. 0 care ne sugereaz˘ studiul geometric al ecua¸iei de gradul doi (ecua¸ie de cuadric˘) a t t a de forma Σ : x2 + y 2 + z 2 + 2ax + 2by + 2cz + d = 0. se nume¸te elipsoid. b. atunci Σ = {(−a. a (3) Dac˘ ρ < 0. unde a t a √ x0 = −a. unde a. observ˘m c˘ intersec¸iile elipsoidului (E) cu plane paralele cu planele de a a t coordonate ale sistemului de axe Oxyz sunt: .1.2.1. −c)}.

y. Elipsoidul este utilizat ca suprafa¸a de referin¸a în mecanic˘ t˘ t˘ a (elipsoidul de iner¸ie) si în geodezie si topografie (pentru m˘ sur˘ tori). t ¸ ¸ a a 8.3. Punctele în care axele de simetrie în¸eap˘ elipsoidul (E) se numesc vârfurile t a elipsoidului (E). se nume¸te hiperboloid cu o pânz˘ . c > 0.1. a2 b c unde a.8. În cazul în care avem a = b = c = r > 0 elipsoidul (E) devine o sfer˘ (S) centrat˘ în originea O(0. O T ¸ 8. −y. rezult˘ c˘ axele de coordonate Ox. −z). s  2 2 2  x + y + α −1 =0 (Eα ) : a2 b2 c2  z = α. Oy ¸i Oz sunt axe de simetrie ale elipa a s soidului (E).  2 2 2  y + z + γ −1=0 (Eγ ) : b2 c2 a2  x=γ Elipsoidul (E) Planele de coordonate xOy.  2 z2 β 2  x + 2 + 2 −1 =0 (Eβ ) : a2 c b  y = β.1.4. pentru |α| < c.1. O T ¸ 8. z) nu modific˘ ecua¸ia elipsoidului a t (E). originea O este centru de simetrie al elipsoidului (E). t a s (2) Un punct pentru |α| = c sau |β| = b sau |γ| = a. −z).1. Prin urmare. y. −y. Hiperboloidul cu o pânz˘. (−x.3. xOz ¸i yOz sunt plane de simetrie ale elipsoidului s (E) deoarece schimbând pe rând pe x în −x. z) a a respectiv în (x.2. s a (H1 ) : 8. 0) si de raz˘ r care are ecua¸ia a a ¸ a t (S) : x2 + y 2 + z 2 = r2 . b. Mai mult. deoarece schimb˘rile tripletului (x.1. CUADRICE PE ECUA TII REDUSE ¸ 151 (1) Elipsele (3) Mul¸imea vid˘ pentru |α| > c. pe y în −y ¸i pe z în −z ecua¸ia s t elipsoidului (E) nu se modific˘. (−x. 0. |β| < b ¸i |γ| < a. Cuadrica (H1 ) ⊂ E3 de ecua¸ie t . a D T ¸ x2 y 2 z 2 + 2 − 2 − 1 = 0. |β| > b ¸i |γ| > a.

D∞ :  µ x − z =1+ y  1 − y = 0.1. Hiperboloidul cu o pânz˘ (H1 ) a Din punct de vedere al simetriilor. γ ∈ R. Hiperboloidul cu o pânz˘ este folosit în construc¸ii indusa t triale ca model pentru turnuri de r˘ cire sau co¸uri de fum.152 8. (2) Hiperbolele  2 z2 β2  x − 2 + 2 −1=0 (Hβ ) : a2 c b  y = β. CUADRICE Intersec¸iile hiperboloidului cu o pânz˘ (H1 ) cu plane paralele cu planele de t a coordonate ale sistemului de axe Oxyz sunt: (1) Elipsele  2 2 2  x + y − α −1 =0 2 2 2 (Eα ) : a b c  z=α pentru ∀ α ∈ R. µ ∈ R. atunci ob¸inem evident urm˘torul rezultat geometric: t a .4. a s Dac˘ scriem ecua¸ia hiperboloidului cu o pânz˘ (H1 ) sub forma a t a x z x z y y (H1 ) : − + = 1− 1+ a c a c b b ¸i consider˘m familiile de drepte s a    x + z =λ 1+ y  x−z =0   a c b a c Dλ : . O T ¸ 8. hiperboloidul cu o pânz˘ (H1 ) are acelea¸i a s simetrii cu ale elipsoidului (E).   b a c b unde λ. D∞ :  λ x − z =1− y  1+ y =0   b a c b   x z x z y    + =µ 1−  − =0 a c b a c Dµ : .  2 2 2  y − z + γ −1 =0 (Hγ ) : b2 c2 a2  x=γ pentru ∀ β.

Cuadrica (H2 ) ⊂ E3 de ecua¸ie t pentru |α| > c. Hiperboloidul cu o pânz˘ (H1 ) este o cuadric˘ dublu riglat˘ a a a. Hiperboloidul cu dou˘ pânze. a2 b c unde a.1. CUADRICE PE ECUA TII REDUSE ¸ 153 T 8.1. s t a . b. O cuadric˘ cu proprietatea c˘ prin fiecare punct al s˘ u trec a a a dou˘ drepte distincte con¸inute în cuadric˘ se nume¸te cuadric˘ dublu riglat˘ . a D T ¸ 8. (i) Prin orice punct M (x0 .1. D∞ =  µ∈R Dµ  D∞ .7. a D T ¸ x2 y 2 z 2 + 2 − 2 + 1 = 0. y0 . c > 0. se nume¸te hiperboloid cu dou˘ pânze. 8.1.6.5.4. Familiile de drepte (Dλ )λ∈R ∪D∞ si (Dµ )µ∈R ∪D∞ se numesc ¸ generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o pânz˘ (H1 ).1.8.1. s a (H2 ) : Intersec¸iile hiperboloidului cu dou˘ pânze (H2 ) cu plane paralele cu planele t a de coordonate ale sistemului de axe Oxyz sunt: (1) Elipsele  2 2 2  x + y − α +1 =0 (Eα ) : a2 b2 c2  z=α 8. z0 ) al hiperboloidului cu o pânz˘ a (H1 ) trec dou˘ drepte distincte: una din familia a (Dλ )λ∈R ∪ D∞ si una din familia ¸ (ii) Familiile de drepte (Dλ )λ∈R ∪D∞ si (Dµ )µ∈R ∪D∞ sunt incluse în întregime ¸ în hiperboloidul cu o pânz˘ (H1 ) si verific˘ rela¸iile a ¸ a t   (H1 ) = Dλ λ∈R (Dµ )µ∈R ∪ D∞ .1. Generatoarele hiperboloidului cu o pânz˘ (H1 ) a D T ¸ 8. un punct pentru |α| = c ¸i mul¸imea vid˘ pentru |α| < c. a t a s a a C 8.1.1.

5. (2) Parabolele . Cele dou˘ puncte de intersec¸ie ale axei Oz cu hiperboloidul cu a a t dou˘ pânze (H2 ) se numesc vârfurile hiperboloidului cu dou˘ pânze (H2 ). b > 0.1. Hiperboloidul cu dou˘ pânze (H2 ) a Hiperboloidul cu dou˘ pânze (H2 ) are acelea¸i simetrii cu ale hiperboloidului a s cu o pânz˘ (H1 ).  2 2 2  y − z + γ +1 =0 (Hγ ) : b2 c2 a2  x=γ pentru ∀ β.1.8. CUADRICE (2) Hiperbolele  2 z2 β2  x − 2 + 2 +1=0 (Hβ ) : a2 c b  y = β. s t a  2 β2  x −z =− 2 (Pβ ) : a2 b  y = β.154 8. se nume¸te paraboloid eliptic. Paraboloidul eliptic. s (Pe ) : 8. D T ¸ x2 y 2 + 2 = z. Cuadrica (Pe ) ⊂ E3 de ecua¸ie t Intersec¸iile paraboloidului eliptic (Pe ) cu plane paralele cu planele de coordot nate ale sistemului de axe Oxyz sunt: (1) Elipsele  2 2  x +y =α (Eα ) : a2 b2  z=α pentru α > 0. punctul O pentru α = 0 ¸i mul¸imea vid˘ pentru α < 0. a2 b unde a. γ ∈ R. a a 8.

1. CUADRICE PE ECUA TII REDUSE ¸ 155 pentru ∀ β. a2 b unde a. s O T ¸ 8. D T ¸ x2 y2 − 2 = z.  2 2  y +z = γ (Pγ ) : b2 a2  x=γ 8. γ ∈ R.1. b > 0.5.1. Paraboloidul hiperbolic. s Axa Oz este ax˘ de simetrie a paraboloidului eliptic (Pe ) ¸i în¸eap˘ suprafa¸a în a s t a t originea O.1.9. Originea O se nume¸te vârful paraboloidului eliptic (Pe ).6.8. a a 8.  2 2  y − z = −γ 2 2 (Pγ ) : b a  x=γ Paraboloidul eliptic (Pe ) Planele x = 0 ¸i y = 0 sunt plane de simetrie ale paraboloidului eliptic (Pe ). s ¸ (Ph ) : Intersec¸iile paraboloidului hiperbolic (Ph ) cu plane paralele cu planele de cot ordonate ale sistemului de axe Oxyz sunt: (1) Hiperbolele  2 2  x −y =α (Hα ) : a2 b2  z=α pentru α = 0 ¸i o reuniune de drepte concurente pentru α = 0. γ ∈ R. Paraboloidului eliptic (Pe ) este folosit în industria de confec¸ii drept model pendtru calapoade de c˘ ciuli de iarn˘ dat fiind faptul c˘ acest t a a a model asigur˘ mularea c˘ ciulii pe cap. Cuadrica (Ph ) ⊂ E3 de ecua¸ie t (2) Parabolele pentru ∀ β. se nume¸te paraboloid hiperbolic sau sa. . s  2 β2  x −z = 2 2 (Pβ ) : a b  y = β.

. D∞ :  λ x−y =1  z=0  a b  x y   − = µz   x+y =0 a b a b Dµ : . Paraboloidului hiperbolic (Ph ) este folosit în construc¸ii int O dustriale ca model pentru acoperi¸uri (spre exemplu.2. C 8.1. CUADRICE Paraboloidul hiperbolic (Ph ) Simetriile paraboloidului hiperbolic (Ph ) sunt acelea¸i cu ale paraboloidului s eliptic (Pe ). a a D∞ =  µ∈R Dµ  D∞ . Originea O se nume¸te vârful paraboloidului hiperbolic (Ph ). Paraboloidul hiperbolic (Ph ) este o cuadric˘ dublu riglat˘ . D∞ :  µ x+y =1  z=0  a b unde λ. acoperi¸ul g˘ rii din Predeal) s s a întrucât aceast˘ suprafa¸a se poate realiza din elemente rectilinii a¸ezate convemabil a t˘ s unei eficien¸e maxime.2. (i) Prin orice punct M (x0 .1.6. y0 . µ ∈ R.1. atunci ob¸inem evident urm˘torul rezultat geometric: t a T 8. (ii) Familiile de drepte (Dλ )λ∈R ∪D∞ si (Dµ )µ∈R ∪D∞ sunt incluse în întregime ¸ în paraboloidul hiperbolic (Ph ) si verific˘ rela¸iile ¸ a t   (Ph ) = Dλ λ∈R D T ¸ 8. t Dac˘ scriem ecua¸ia paraboloidului hiperbolic (Ph ) sub forma a t x y x y (Ph ) : − + =z a b a b ¸i consider˘m familiile de drepte s a  x y   + = λz   x−y =0 a b a b Dλ : . s T ¸ 8. Familiile de drepte (Dλ )λ∈R ∪ D∞ si (Dµ )µ∈R ∪ D∞ se ¸ numesc generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic (Ph ).10.1. z0 ) al paraboloidului hiperbolic (Ph ) trec dou˘ drepte distincte: una din familia a si una din familia ¸ (Dλ )λ∈R ∪ D∞ (Dµ )µ∈R ∪ D∞ .156 8.

s Conul (C) D T ¸ con eliptic. s Intersec¸iile conului (C) cu plane paralele cu planele de coordonate ale sistemut lui de axe Oxyz sunt: (1) Elipsele  2 2 2  x +y =α 2 2 2 (Eα ) : a b c  z=α pentru α = 0 ¸i punctul O pentru α = 0.1. CUADRICE PE ECUA TII REDUSE ¸ 157 8.1. În cazul în care avem a = b spunem c˘ conul (C) este un a T ¸ 8.7. x2 y2 z 2 + 2 − 2 −1=0 a2 b c datorit˘ formei acestui con în raport cu forma hiperboloidului cu o pânz˘ .1. b.1.1. Conul (C) se mai nume¸te conul asimptot al hiperboloidus .1. a a (H1 ) : O T ¸ lui cu o pânz˘ a 8.13. s (2) Hiperbolele  2 z2 β2  x − 2 =− 2 (Hβ ) : a2 c b  y = β. Conul.12. Cuadrica (C) ⊂ E3 de ecua¸ie t (C) : x2 y 2 z 2 + 2 − 2 = 0.11. c > 0.7.  2 2 2  y − z = −γ 2 2 2 (Hγ ) : b c a  x=γ pentru β. γ = 0 ¸i reuniuni de drepte concurente pentru β = 0 sau γ = 0. se nume¸te con. a2 b c unde a. În cazul în care avem a = b = r > 0 spunem c˘ conul (C) a D este un con circular.8. D T ¸ 8. 8.

Cilindri.1. a b c datorit˘ formei acestui con în raport cu forma hiperboloidului cu dou˘ pânze. Cuadrica (Cc ) ⊂ E3 de ecua¸ie t (Cc ) : x2 + y2 = r2 . a a Conul (C) asimptot hiperboloidului cu dou˘ pânze (H2 ) a 8.8. CUADRICE Conul (C) asimptot hiperboloidului cu o pânz˘ (H1 ) a O T ¸ 8.14. Conul (C) se mai nume¸te conul asimptot al hiperboloidus lui cu dou˘ pânze a x2 y 2 z 2 (H2 ) : 2 + 2 − 2 + 1 = 0.1. D T ¸ 8.158 8. s Cilindrul circular (Cc ) . unde r > 0. se nume¸te cilindru circular.8.1.

a2 b unde a. CUADRICE PE ECUA TII REDUSE ¸ 159 D T ¸ x2 y 2 + 2 − 1 = 0.1.18. punct ¸i mul¸ime vid˘.1. T ¸ unde p > 0. b > 0. a2 b unde a. se nume¸te cilindru parabolic.1. Cuadrica (Cp ) ⊂ E3 de ecua¸ie t (Cp ) : y 2 = 2px. b > 0. s (P S) : 8. Cuadrica (Ce ) ⊂ E3 de ecua¸ie t Cilindrul eliptic (Ce ) D 8. a2 b unde a.1. se nume¸te cilindru eliptic. a s t a D T ¸ x2 y 2 − 2 = 0. se nume¸te cilindru hiperbolic.9.8. Cuadrica (P S) ⊂ E3 de ecua¸ie t .15.16. Cuadrica (Ch ) ⊂ E3 de ecua¸ie t (Ch ) : T ¸ x2 y2 − 2 − 1 = 0. s Cilindrul parabolic (Cp ) 8. s Cilindrul hiperbolic (Ch ) D 8.1.1. s (Ce ) : 8.17. b > 0. dreapt˘. se nume¸te reuniune de plane secante. Reuniuni de plane.

Cuadrica (D) ⊂ E3 de ecua¸ie t (D) : x2 y 2 + 2 = 0. c > 0.1. y. y. i. a2 b c unde a. b > 0. b.22. z) = 0. ∀ i. y.1.1. adic˘ am fixat un sistem ortogonal de axe (coordonate) Oxyz. s D T ¸ 8.1. s a aij ∈ R. a2 b c unde a.21.2.1. z) = a11 x2 + a22 y2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + +2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 . 4. s D T ¸ 8. Cuadrica (P P ) ⊂ E3 de ecua¸ie t (P P ) : x2 − a2 = 0.1. Cuadrica (P ) ⊂ E3 de ecua¸ie t x2 y 2 z 2 + 2 + 2 + 1 = 0. z) ale c˘ ror coordonate t t a verific˘ o rela¸ie polinomial˘ de forma a t a Σ : g(x. a D T ¸ 8. s a D T ¸ x2 y2 z 2 + 2 + 2 = 0. unde a > 0. j. Cuadrice pe ecua¸ie general˘ t a S˘ consider˘m spa¸iul tridimensional al geometriei euclidiene E3 în care am a a t fixat un reper cartezian ortogonal R = {O. Cuadrica (P C) ⊂ E3 de ecua¸ie t (P C) : x2 = 0 se nume¸te reuniune de plane confundate. j = 1. s (P ) : D T ¸ 8. CUADRICE D T ¸ 8. se nume¸te reuniune de plane paralele. Mul¸imea punctelor din spa¸iu M(x. c > 0.2.23. a2 b unde a. se nume¸te dreapt˘ . b. se nume¸te mul¸imea vid˘ .19. 11 22 33 12 13 23 8. a2 + a2 + a2 + a2 + a2 + a2 = 0. unde g(x. k}.20. s t a (V ) : 8. se nume¸te punct. Cuadrica (V ) ⊂ E3 de ecua¸ie t .160 8. coeficien¸ii reali t verificând rela¸ia t se nume¸te cuadric˘ .

1. INVARIAN TII METRICI ∆. I ¸i J ai unei cuadrice t s Pentru început este important s˘ subliniem faptul c˘ dac˘ unui punct din spa¸iu a a a t M (x. δ. x4 ). I ¸i J nu î¸i modific˘ a t s s a valoarea în urma efectu˘rii unei transla¸ii sau a unei transform˘ri ortogonale de a t a coordonate în spa¸iu. y.3. D T ¸ a formei p˘ tratice Q se nume¸te matricea cuadricei Σ în sistemul ortogonal a s de axe Oxyz. y= ¸i z = s .3. t Vom demonstra în continuare c˘ invarian¸ii metrici ∆. z) ∈ E3 îi ata¸am coordonatele omogene în hiperspa¸iu s˘ t M (x1 . z) = 0 devine expresia echivalent˘ a anul˘rii unei forme p˘tratice a a a Q : R4 → R definit˘ prin a Q(x) = a11 x2 + a22 x2 + a33 x2 + 2a12 x1 x2 + 2a13 x1 x3 + 2a14 x1 x4 + 1 2 3 +2a23 x2 x3 + 2a24 x2 x4 + 2a34 x3 x4 + a44 x2 . y.8. atunci expresia ecua¸iei unei cuadrice t Σ : g(x. t . I S I J AI UNEI CUADRICE ¸ ¸ 161 8. x2 . x2 . Matricea simetric˘ a  a11 a12  a12 a22 A=  a13 a23 a14 a24 a13 a23 a33 a34  a14 a24   a34  a44 8.3. Invarian¸ii metrici ∆. 4 unde x = (x1 .2. I = a11 + a22 + a33 si ¸ J= + a11 a13 a13 a33 + a22 a23 a23 a33 se numesc invarian¸ii metrici ai cuadricei Σ. Numerele reale a12 a22 a23 a24 a13 a23 a33 a34 a11 a12 a14 a24 a34 a44 a12 a22 a11 a12 a13 a12 a22 a23 a13 a23 a33 ∆= a11 a12 a13 a14 .3. D T ¸ 8. x3 . x4 x4 x4 unde x4 = 0. δ= . δ. x3 . δ. x4 ) ∈ E4 legate prin rela¸iile t x= x1 x2 x3 .

z0 )             a formei p˘ tratice Q se nume¸te matricea cuadricei Σ în sistemul ortogonal a s de axe Cx′ y′ z ′ . y0 . z0 )x1 x4 + (x0 .     a12  ′ A =   a13    1 ∂g (x0 .3. y0 . z0 ) 2 ∂y a13 a23 a33 1 ∂g (x0 . y0 . 4 unde x′ = (x′ . ∂x ∂g (x0 . y0 . x′ ) ¸i 1 2 3 4 s ∂g (x0 . x′ . S˘ consider˘m c˘ C(x0 . z0 ) = 2(a11 x0 + a12 y0 + a13 z0 + a14 ). y0 . Invarian¸a lui ∆. Matricea simetric˘ a a11 a12 a22 a23 1 ∂g (x0 . z0 )x2 x4 + (x0 . z0 ) 2 ∂z g(x0 . y0 . 0 1 z0   x′  3 0 0 1 x′ 4 a t Atunci. z0 ) = 2(a13 x0 + a23 y0 + a33 z0 + a34 ).3. z0 )(x′ )2 . z0 ) 2 ∂x 1 ∂g (x0 . z0 )x3 x4 + ∂x ∂y ∂z +g(x0 . Este evident c˘ transla¸ia t a t sistemului de axe Oxyz în sistemul de axe Cx′ y ′ z ′ . y0 . y0 . z0 ) = 2(a12 x0 + a22 y0 + a23 z0 + a24 ). y0 .162 8. z0 ) 2 ∂y 1 ∂g (x0 . y0 . ∂z D  T ¸ 8. ∂y ∂g (x0 . y0 . CUADRICE este echivalent˘ cu o transformare de a    1 x1  x2   0     x3  =  0 x4 0 8. deducem c˘ expresia ecua¸iei cuadricei t Σ : g(x. z0 ) 2 ∂z 1 ∂g (x0 . δ. z) = 0 devine expresia echivalent˘ a anul˘rii formei p˘tratice a a a Q : R4 → R definit˘ prin a Q(x′ ) = a11 (x′ )2 + a22 (x′ )2 + a33 (x′ )2 + 2a12 x′ x′ + 2a13 x′ x′ + 2a23 x′ x′ + 1 2 3 1 2 1 3 2 3 ∂g ∂g ∂g ′ ′ ′ ′ ′ ′ + (x0 . transla¸ie definit˘ prin t a    ′    x x x0  y  =  y ′  +  y0  . y0 . y0 .3. z0 ) t s t a a a este un punct arbitrar din spa¸iul geometriei euclidiene E3 .1. z z′ z0 coordonate omogene definit˘ prin a  ′  0 0 x0 x1 1 0 y0   x′   2 . y. y0 . y0 . z0 ) 2 ∂x . efectuând o transla¸ie ca mai sus. x′ . I ¸i J la transla¸ii.

J si ∆′ . y. δ. Este evit s a dent c˘ o transformare ortogonal˘ de coordonate în spa¸iu definit˘ prin a a t a    ′′  x x  y  = B ·  y ′′  . I ′ = a11 + a22 + a33 8.2. z0 ) . z) = 0 devine expresia echivalent˘ a anul˘rii formei p˘tratice a a a definit˘ prin a Q : R4 → R unde B· T B = I3 . INVARIAN TII METRICI ∆. ob¸inem ceea a s a a t ce trebuia demonstrat. a doua coloan˘ cu (−y0 ) ¸i t a treia coloan˘ cu (−z0 ) ¸i rezultatele le adun˘m la ultima coloan˘.  x3  0 1  x′′  3 x4 x′′ 4 Q(x′′ ) = a′′ (x′′ )2 + a′′ (x′′ )2 + a′′ (x′′ )2 + 2a′′ x′′ x′′ + 2a′′ x′′ x′′ + 2a′′ x′′ x′′ + 11 1 22 2 33 3 12 1 2 13 1 3 14 1 4 +2a′′ x′′ x′′ + 2a′′ x′′ x′′ + 2a′′ x′′ x′′ + a′′ (x′′ )2 . z z ′′ Atunci.3. δ = δ ′ . I = I ′ si J = J ′ . z0 ) 2 ∂z g(x0 . J verific˘ egalit˘ tile: ¸ a a¸ ¸ ∆ = ∆′ . y0 . I S I J AI UNEI CUADRICE ¸ ¸ 163 Dac˘ consider˘m acum numerele reale a a a11 a12 ∆′ = a13 1 ∂g (x0 . z0 ) 2 ∂x δ′ = ¸i s a11 a13 a11 a12 + a12 a22 a13 a33 atunci putem demonstra urm˘torul rezultat: a J′ = T + a22 a23 a23 a33 a23 1 ∂g (x0 . I. efectuând o transformare ortogonal˘ de coordonate ca mai sus. dac˘ at t a a a s înmul¸im în determinantul ∆′ prima coloan˘ cu (−x0 ). z0 ) 2 ∂x 1 ∂g (x0 . Numerele reale ∆. deducem a c˘ expresia ecua¸iei cuadricei a t Σ : g(x.3.3. I = I ¸i J = J sunt evidente.1. z0 ) 2 ∂y . z0 ) 2 ∂y a11 a12 a13 a12 a22 a23 a13 a23 a33 a33 1 ∂g (x0 . y0 . 1 ∂g (x0 . δ. Astfel. Egalit˘¸ile δ = δ . ′ ′ ′ D T . y0 . I ′ . y0 . δ ′ . 8. y0 . este echivalent˘ cu o transformare ortogonal˘ de coordonate a a omogene definit˘ prin a    ′′  x1 x1  x2   ′′    = B 0  x2  . δ. Invarian¸a lui ∆. Pentru a ¸ at s ′ demonstra egalitatea ∆ = ∆ folosim propriet˘¸ile determinan¸ilor. 23 2 3 24 2 4 34 3 4 44 4 . y0 . z0 ) 2 ∂z a12 a22 a13 a23 1 ∂g (x0 . I ¸i J la transform˘ri ortogonale. y0 .8.

I = I ′′ si J = J ′′ . I ′′ = a′′ + a′′ + a′′ 11 22 33 8. y ′′ . ¸ a s Pentru aceasta. δ ′′ . I ¸i J caracterizeaz˘ polinomul caracteristic s a PA (λ) = det(A − λI3 ) = −λ3 + Iλ2 − Jλ + δ. I = I ¸i J = J . y. .2. I ′′ . x′′ . CUADRICE unde x′′ = (x′′ . y ′′ . Vom demonstra mai întâi c˘ avem δ = δ .164 8. Numerele reale ∆. z a11 A =  a12 a13  a12 a22 a23  a13 a23  . z ′′ Deoarece numerele reale δ. I. ¸ ′′ ′′ ′′ D T . δ. δ = δ ′′ . Dac˘ consider˘m acum numerele reale a a a′′ a′′ a′′ a′′ 11 12 13 14 a′′ 11 a′′ a′′ a′′ a′′ ′′ ′′ 12 22 23 24 ∆ = .3.4. δ = a′′ ′′ ′′ ′′ ′′ 12 a13 a23 a33 a34 a′′ ′′ ′′ ′′ ′′ 13 a14 a24 a34 a44 ¸i s a′′ a′′ a′′ a′′ 11 12 11 13 + a′′ a′′ a′′ a′′ 12 22 13 33 atunci putem demonstra urm˘torul rezultat: a J ′′ = T + a′′ 22 a′′ 23 a′′ 23 a′′ 33 8. J si ∆′′ . Matricea simetric˘ a  ′′ a11 a′′ 12  a′′ a′′ ′′ 12 22 A =  ′′  a13 a′′ 23 a′′ a′′ 14 24 a′′ 13 a′′ 23 a′′ 33 a′′ 34  a′′ 14 a′′  24  a′′  34 a′′ 44 a′′ 12 a′′ 22 a′′ 23 a′′ 13 a′′ 23 a′′ 33 . x′′ . z) · A ·  y  . J ′′ verific˘ egalit˘ ¸ile: ¸ a at ∆ = ∆′′ . rezult˘ c˘ expresia acestuia este invariant˘ la o schimbare de baz˘ (schimbare de a a a a coordonate) dat˘ de rela¸ia matriceal˘ a t a A′′ =T B · A · B. a33 În urma transform˘rii ortogonale de mai sus.3. 1 2 3 4 D T ¸ a formei p˘ tratice Q se nume¸te matricea cuadricei Σ în sistemul ortogonal a s de axe Ox′′ y ′′ z ′′ . y. z ′′ ) = (x′′ . x′′ ). fie forma p˘tratic˘ a a definit˘ prin a ϕ : R3 → R unde ϕ(x. forma p˘tratic˘ ϕ cap˘t˘ expresia a a a aa  ′′  x ϕ(x′′ . z ′′ ) · T B · A · B ·  y ′′  . z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz =   x = (x.

în urma transform˘rii ortogonale omogene de mai sus. z) = 0. avem δ = δ ′′ . Din acest motiv. 8.4. z) ∈ Σ ⇒ P ′ (2x0 − x. dac˘ a t˘ a a exist˘ . ′′ T B 0 0 1 ·A· B 0 0 1 . forma p˘tratic˘ a a a a Q cap˘t˘ expresia aa  ′′  x1 T  x′′  B 0 B 0 ′′ ′′ ′′ ′′ ′′  2 . . y. z0 ) un punct arbitrar din spa¸iul geometriei euclidiene E3 . 2y0 − y. x2 . centrul C al unei cuadrice Σ se mai nume¸te si centrul de simetrie al a s ¸ cuadricei Σ. y0 . y. x3 . K ∈ R.  x3  x4  deducem c˘.4. x4 ) · ·  ′′  0 1 x3 0 1 x′′ 4 Deoarece num˘rul real ∆ caracterizeaz˘ polinomul caracteristic a a PA (λ) = det(A − λI4 ) = λ4 − Iλ3 + Lλ2 − Kλ + ∆. ·A· Q(x ) = (x1 . CENTRUL UNEI CUADRICE 165 În concluzie.8. I = I ′′ ¸i J = J ′′ .4. Din punct de vedere geometric. defini¸ia anterioar˘ arat˘ t a a c˘ punctul C este centrul unei cuadrice Σ dac˘ pentru orice punct P de pe cuadrica a a Σ simetricul s˘ u fa¸a de punctul C se afl˘ tot pe cuadrica Σ. y. unde I. rezult˘ c˘ expresia acestuia este invariant˘ la o schimbare de a a a baz˘ (schimbare de coordonate) dat˘ de rela¸ia matriceal˘ a a t a A = În concluzie. s Repetând ra¸ionamentul de mai sus pentru forma p˘tratic˘ t a a Q : R4 → R definit˘ prin a  x1  x  Q(x) = (x1 . O T ¸ 8.4. x3 . unde g(x. L. 2z0 − z) ∈ Σ.1. ¸i fie C(x0 . avem ∆ = ∆′′ . Centrul unei cuadrice Fie cuadrica Σ : g(x. s t D T ¸ 8. z) = a11 x2 + a22 y2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + +2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 .1. y0 . z0 ) se nume¸te centru al cuadricei Σ dac˘ s a este satisf˘ cut˘ urm˘ toarea afirma¸ie logic˘ : a a a t a ∀ P (x. Punctul C(x0 . x2 . x4 ) · A ·  2  .

z0 ) = a13 x0 + a23 y0 + a33 z0 + a34 = 0 2 ∂z Deoarece punctul P (x′ . y0 . y0 . transla¸ie definit˘ prin t a  ′  x = x + x0  y = y ′ + y0   z = z ′ + z0 . z0 )x′ + (x0 . ∂x ∂y ∂z 8. z ′ ) ∈ Σ.4. z0 ) = 0. z0 ) = 0 ¸i s (x0 . z0 )z ′ + g(x0 . −y′ . z0 ) = 0 ∂x ∂y ∂z pentru orice punct P (x′ . z0 )z ′ = 0. ∂x ∂y ∂z Evident. z ′ ) ∈ Σ este arbitrar. z ) = a12 x0 + a22 y0 + a23 z0 + a24 = 0  2 ∂y 0 0 0    1 ∂g    (x0 . y ′ . y0 . z0 ) = 0 ∂z D T . z0 ) = 0. y′ . 0) = C(x0 . Deoarece determinantul sistemului liniar   1 ∂g (x . y0 . Prin sc˘dere. y0 . y . y ′ .4. z0 ) = 0. ∀ P (x′ . z0 )x′ + (x0 . y0 . y0 . y0 . z0 )y ′ + (x0 . z0 ) = 0 ⇔  ∂y      ∂g a13 x0 + a23 y0 + a33 z0 + a34 = 0.166 8. ∂x ∂y ∂z ∂g ∂g ∂g (x0 . 0. z ) = a x + a y + a z + a = 0   0 0 0 11 0 12 0 13 0 14   2 ∂x   1 ∂g (x . z ) = 0     ∂x 0 0 0    a11 x0 + a12 y0 + a13 z0 + a14 = 0  ∂g  a12 x0 + a22 y0 + a23 z0 + a24 = 0 (x0 .2. y0 . z ′ ) ∈ Σ ⇒ P ′ (−x′ . y0 .    (x0 . y0 . y . y0 . CUADRICE   ∂g (x .1. ecua¸ia cuadricei Σ devine t Σ : a11 (x′ )2 + a22 (y′ )2 + a33 (z ′ )2 + 2a12 x′ y ′ + 2a13 x′ z ′ + 2a23 y ′ z ′ + ∂g ∂g ∂g (x0 . y0 . T dac˘ a 8. z0 )y ′ − (x0 . z0 ) este centru al cuadricei Σ dac˘ si numai a¸ ∂g ∂g ∂g (x0 . y0 . y0 . din defini¸ia centrului unei cuadrice deducem c˘ condi¸ia ca noua t a t origine O′ (0. z0 )x′ − (x0 . y . (x0 . Punctul C(x0 . rezult˘ c˘ a a O T ¸ . unde O′ = C. −z ′ ) ∈ Σ. z0 ) a a sistemului de axe O′ x′ y ′ z ′ s˘ fie centru al cuadricei Σ se reduce la verificarea afirma¸iei logice t + Aceast˘ condi¸ie este echivale