Dan-Sorin Com¸a s

METODA ELEMENTELOR FINITE Curs introductiv

Editura U.T. PRES Cluj-Napoca, 2007

Prefat˘ ¸a
ˆ ultimele decenii, metoda elementelor finite (MEF) a devenit In un instrument de calcul numeric tot mai des utilizat de c˘tre ina gineri. Elaborat˘ initial ca procedeu de rezolvare aproximativ˘ a a ¸ a problemelor de mecanica structurilor (ansambluri de bare, grinzi ¸i/sau pl˘ci), MEF ¸i-a extins cu repeziciune aria de aplicabilitate. s a s Deja la mijlocul anilor 1970 era demonstrat˘ capacitatea acestei a metode de a servi la abordarea numeric˘ a oric˘rei probleme expria a mabile sub forma unui sistem de ecuatii diferentiale sau cu derivate ¸ ¸ partiale. Sunt o multitudine de aplicatii inginere¸ti care apeleaz˘ la ¸ ¸ s a un asemenea limbaj. Le vom aminti aici doar pe cele cˆteva care se a disting printr-o deosebit˘ important˘: a ¸a • probleme de mecanica solidelor (deformabile elastic, elastoplastic etc.); • probleme de mecanica fluidelor; • probleme de transfer termic; • probleme de electricitate ¸i magnetism. s Extinderea universului aplicativ al metodei a stimulat elaborarea a numeroase programe de analiz˘ cu elemente finite. Sub aspectul a functionalit˘¸ii, aceste programe se dovedesc totu¸i greu de st˘pˆnit ¸ at s a a atunci cˆnd utilizatorul nu dispune de o preg˘tire minimal˘. Chiar a a a mai grav, lipsa cuno¸tintelor poate conduce la interpret˘ri complet s ¸ a eronate ale unui rezultat numeric. iii

Prin continut. s a cartea ofer˘ numeroase indicatii aplicative. De¸i a fost conceput˘ ca material de curs. a c˘ror program˘ de ˆ a¸˘mˆnt prevede parcurgerea unui a a ınv˘ta a curs introductiv de metoda elementelor finite. ea se a a¸ ¸ adreseaz˘ ˆ special studentilor de la sectiile inginere¸ti cu profil a ın ¸ ¸ s mecanic. dar ¸i preocup˘rile de natur˘ dis a a dactic˘ au motivat elaborarea acestei c˘rti.iv Aspectele anterior amintite. exemplific˘rile din tot cuprinsul lucr˘rii apeleaz˘ la a a a un bagaj de informatie tehnic˘ pe care studentii ˆ posed˘ la finele ¸ a ¸ ıl a primului an universitar. Fiecare exemplu este a ¸ urmat de comentarii ¸i sfaturi destinate celor interesati de aspecs ¸ tele practice ale analizei cu elemente finite. a ın a at De asemenea. Dan-Sorin Com¸a s Cluj-Napoca. Notiunile de matematic˘ pe care le presupunem a ¸ a cunoscute se reg˘sesc ˆ programa oric˘rei facult˘¸i de inginerie. ianuarie 2007 . am c˘utat s˘ mentinem expunerea la un nivel a a ¸ cˆt mai accesibil. Orientˆndu-ne spre a acest grup de cititori.

. . . . . .1 Clasificare . . .2. . . 50 3 Prezentarea cˆtorva tipuri uzuale de elemente finite 53 a 3. . . . 1. . 1.4 Concluzii . ¸ 1. . . . . . . . Modelul cu elemente finite asociat . Modelul s˘u analitic 31 a 2. . . . . .1 Formularea problemei-exemplu.2. . . . . . . . .3 Rezolvarea numeric˘ a modelului cu elemente finite a 41 2. . . .Cuprins 1 Metoda elementelor finite. . . . .1 Formularea problemei-exemplu. . . . . . . .1 Rezolvarea numeric˘ a problemelor inginere¸ti . .2 Ecuatiile care descriu comportarea unui ele¸ ment al retelei . . . . ¸ 1. . . . . 54 v . .4 Starea de eforturi proprie fiec˘rui element al a retelei . . . . . . . . . . .2. 1 1 7 8 12 20 25 26 2 Caracteristici distinctive ale metodei elementelor finite 29 2. a s 1. . . . . . . . . . . . . . . ¸ 1. . . . . . . .2 Prezentarea notiunilor de baz˘ ale metodei elemente¸ a lor finite folosind ca exemplu modelul unei structuri de tip cadru plan articulat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prezentare general˘ a 1. . .2. . . . . . . . . . . . .3 Sistemul de ecuatii care descrie r˘spunsul me¸ a canic al retelei de elemente finite .3 Concluzii .2 Modelul cu elemente finite ata¸at problemei-exemplu 35 s 2. . . .

. . .5 4 Modelul cu elemente finite al problemelor de elasticitate liniar˘ a 99 4. Concluzii . .1 Probleme de stare plan˘ de tensiuni . .3 Elementul tetraedric liniar . . . . . .3. . . de . . . . . 3. . . . .vi 3. . . . . . .2 3.2. Constructia aproximantelor pentru cˆteva tipuri ¸ a elemente finite . . . . . . . . . . .1.5 Concluzii . . . .1 Formularea problemelor de elasticitate liniar˘ . . . . 55 56 59 61 63 70 75 81 87 90 91 95 98 3.3 Probleme cu simetrie axial˘ . . 3. . .1. . . . . . . . . .2 Elemente finite bidimensionale . 3. . . . . . . . de . . . .2 Probleme de stare plan˘ de deformatii . .3. . . . 3.2. 3. . . . . . . . .2 Expandarea aproximantelor unei m˘rimi a tip vectorial . . . . . . .4. . . . . . 146 A Formule de derivare matriceal˘ a Bibliografie 147 151 . . . 3. . . . . . .2 Construirea modelului cu elemente finite al problemelor de elasticitate liniar˘ utilizˆnd teorema de mia a nim a energiei potentiale . . . . . . . . . . . . 3. . . . . .4 Elementul hexaedric triliniar . Aproximarea m˘rimilor vectoriale . . . . . . . . . . . . . . .3 Elemente finite tridimensionale . . . . . .3. . . . . 135 4. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4 Exemplu de utilizare a metodei elementelor finite la rezolvarea unei probleme de elasticitate . .1 Elemente finite unidimensionale .2. .3 Probleme bidimensionale de elasticitate . . .1 Expandarea aproximantelor unei m˘rimi a tip scalar .2 Elementul patrulater biliniar . 128 a ¸ 4. 124 a 4. . .1. . . . . . . . . 107 ¸ 4. . 100 a 4. . .2.1 Elementul triunghiular liniar . . . . 123 4. . . . . . . . . 131 a 4. 3. . . . . . .3 3. . . . a Expandarea aproximantelor elementale . . . . . . de . .4 3. . . . . . . .4. . . . .

Calculele furni¸ a zeaz˘ informatii din care proiectantul poate deduce cˆt de aproape a ¸ a sunt componentele structurale de st˘ri limit˘ care ar putea periclita a a functionalitatea ˆ ¸ ıntregului ansamblu. Satisfacerea ¸ exigentelor anterior mentionate duce la impunerea unor restrictii ¸ ¸ ¸ pe care calculul ingineresc trebuie s˘ le ˆ a ındeplineasc˘ (de exemplu. ˆ conditiile ˆ ıncˆ ¸ a a ın ¸ ındeplinirii unor cerinte adeseori contradictorii ˆ ceea ce prive¸te costul. Marea diversitate a problemelor pe care inginerul trebuie s˘ le a rezolve ˆ vederea proiect˘rii unui echipament se reflect˘ ˆ multiın a a ın tudinea metodelor de calcul utilizate la ora actual˘. deformatii sau deplas˘ri maxime.1 Rezolvarea numeric˘ a problemelor a inginere¸ti s Calculul ingineresc este o component˘ esential˘ a procesua ¸ a lui de proiectare.). Aceste metode a 1 . Orice echipament trebuie realizat ˆ a¸a fel ın s ˆ at functionarea lui s˘ fie sigur˘. a nedep˘¸irea unor tensiuni. fiabilitatea etc.Capitolul 1 Metoda elementelor finite. dimensiu¸ ın s nile de gabarit. tehnologia de executie. gaas ¸ a rantarea unei anumite rezistente la oboseal˘ etc. Prezentare general˘ a 1.

pentru care nu se poate obtine o ¸ solutie analitic˘. ¸ a Exist˘ o mare diversitate de metode aproximative pentru rea zolvarea problemelor inginere¸ti. pe m˘sura acumul˘rii de cuno¸tinte teorea a s ¸ tice ¸i tehnologice ¸i. Din categoria acestora. ¸ • metoda elementelor finite (MEF). a La prima vedere.2 Capitolul 1 s-au dezvoltat treptat. calculul variational sau metoda reziduurilor ¸ ¸ ¸ ponderate). concomitent cu s s ın a evolutia calculatoarelor electronice. • metoda elementelor de frontier˘ (MEFr). se constat˘ ˆ a c˘ ele sunt strˆns legate a a a ıns˘ a a prin fundamentul matematic (toate apeleaz˘ la notiuni din teoria a ¸ ecuatiilor diferentiale. ˆ continuare vom face o prezentare succint˘ a acesIn a tor metode numerice. • metode aproximative. Metodele exacte sunt aplicabile numai pentru rezolvarea unui num˘r relativ redus de probleme simple. cele trei metode par foarte diferite una de cealalt˘. ¸ O prim˘ clasificare a metodelor de calcul folosite ˆ practica a ın inginereasc˘ distinge dou˘ mari categorii: a a • metode exacte (sau analitice). Metodele aproximative sunt folosite la rezol¸ a varea problemelor mai complexe. ea trebuie s˘ furnizeze o solutie suficient de precis˘ pena ¸ a tru problema practic˘ analizat˘. a a La ora actual˘. ˆ ultima jum˘tate de secol. mai r˘spˆndite ca arie de utilizare sunt: a a • metoda diferentelor finite (MDF). pentru a le compara din punct de vedere al avantajelor ¸i dezavantajelor specifice. s . ˆ ingineria mecanic˘ sunt folosite preponderent a ın a metodele aproximative de tip numeric. Restrictiile de utilizare a ¸ sunt ˆ general introduse de geometria modelului studiat ¸i de tipul ın s conditiilor la limit˘. a La o analiz˘ mai atent˘. Oricare ar fi metoda adoptat˘ de s a proiectant.

ea prezint˘ ¸i s ¸ ın s as unele dezavantaje care ˆ limiteaz˘ serios aria de aplicabilitate: ıi a • metoda nu furnizeaz˘ decˆt valorile necunoscutelor ˆ noduri. Pentru aplicarea practic˘ a MDF. ˆ demersul s˘u. Solutia aproximativ˘ este a ¸ a reprezentat˘ de valorile necunoscutelor ˆ noduri. Totu¸i. Calitatea solutiei a ın ¸ este cu atˆt mai bun˘ cu cˆt reteaua de noduri este mai dens˘. s ¸ ın . ¸ • metoda creeaz˘ dificult˘¸i ˆ introducerea unor conditii la a at ın ¸ limit˘ complexe. metoda elimin˘rii Gauss [3]).Rezolvarea numeric˘ a problemelor inginere¸ti a s 3 Metoda diferentelor finite (MDF) ¸ Prima metod˘ larg utilizat˘ pentru rezolvarea unor probleme a a de calcul ingineresc a fost metoda diferentelor finite. a Din cauza acestor dezavantaje. a a a ¸ a Principalele avantaje ale MDF sunt simplitatea conceptual˘ ¸i as u¸urinta transpunerii ˆ programe de calcul. Ecuatiile diferentiale care descriu ¸ a ¸ ¸ comportarea sistemului sunt aproximate cu diferente finite calcu¸ late ˆ noduri. a a ın neoferind informatii despre variatia acestora ˆ ¸ ¸ ıntre noduri. pentru ın ¸ ¸ rezolvarea c˘ruia se pot folosi procedee numerice consacrate (de a exemplu. MDF se aplic˘ ast˘zi mai mult a a pentru rezolvarea problemelor de transfer termic sau de mecanica fluidelor ¸i mai putin ˆ elasticitate sau elastoplasticitate. MDF este cel ¸ mai simplu procedeu de rezolvare numeric˘ a sistemelor de ecuatii a ¸ diferentiale. MDF aproximeaz˘ derivatele necunos¸ In a a cutelor prin diferente finite [6]. Se obtine astfel un set de ecuatii algebrice. ¸ a domeniul spatial ocupat de sistemul fizic analizat este acoperit cu ¸ o retea rectangular˘ de noduri. • discretizarea unor corpuri de form˘ complex˘ folosind numai a a retele rectangulare conduce de multe ori la aproxim˘ri ne¸ a satisf˘c˘toare ˆ zonele de colt sau cu variatii importante ale a a ın ¸ ¸ sectiunii.

8.4 Capitolul 1 Metoda elementelor finite (MEF) Metoda elementelor finite este. ıntˆ a ın a Principalele avantaje ale MEF sunt urm˘toarele: a • flexibilitatea (prin faptul c˘ permite discretizarea unor cora puri de form˘ oricˆt de complex˘ ¸i manipularea natural˘ a a a as a unor conditii la limit˘ dintre cele mai diverse). 10]. sistemul real este a ¸ ˆ ınlocuit cu o retea de a¸a-numite elemente finite [4. a¸a ın ın s cum se ˆ ampl˘ ˆ cazul utiliz˘rii MDF). domeniul ocupat de sistemul fizic supus analizei este discretizat ˆ subdomenii de dimensiune finit˘ m˘rginite de fronın a a tiere rectilinii sau curbilinii. at • u¸urinta implement˘rii ˆ programe de calcul generale. ele pot fi folosite ¸ ¸ s ın pentru obtinerea unor informatii referitoare la variatia necunoscu¸ ¸ ¸ telor problemei ˆ tot domeniul analizat (nu numai ˆ noduri. aproximanta solutiei ¸ exacte a problemei rezult˘ ca o functie de valorile necunoscutelor a ¸ ˆ respectivele noduri. la ora actual˘. ¸ a • posibilitatea de a modela corpuri neomogene din punct de vedere al propriet˘¸ilor fizice. 9. s ¸ a ın Cel mai important dezavantaj al MEF const˘ ˆ volumul mare de a ın date de intrare necesar pentru construirea ¸i rezolvarea numeric˘ s a . De fapt. 5. Prin aceast˘ operatie. Prin aplicarea MEF se obtine un sistem de ın ¸ ecuatii care se rezolv˘ numeric ˆ raport cu valorile necunoscutelor ¸ a ın nodale. Constructia matematic˘ a ın ¸ a elementelor finite asigur˘ un anumit grad de continuitate al aproxia mantei la traversarea frontierei dintre elemente. cel mai r˘spˆndit a a a procedeu de rezolvare numeric˘ a problemelor inginere¸ti. ¸ s Ecuatiile diferentiale care descriu comportarea sistemului vor fi ¸ ¸ verificate ˆ medie pe fiecare element. Continuitatea este realizat˘ cu ajutorul unor puncte remarcabile asociate elementelor a (cunoscute sub numele de noduri). Din cauz˘ c˘ aproximantele solutiei exacte verific˘ ˆ medie a a ¸ a ın ecuatiile diferentiale ¸i ˆ interiorul elementelor. La aplia s carea MEF.

a La baza MEFr se afl˘ ideea de a ata¸a unui sistem de ecuatii a s ¸ diferentiale definit pe un anumit domeniu o ecuatie integral˘ echi¸ ¸ a valent˘ definit˘ numai pe frontiera respectivului domeniu [2. ¸ ˆ ultimele trei decenii au ap˘rut multe asemenea programe In a comerciale. Fora a mularea integral˘ pe frontier˘ aduce avantaje importante. Se reduce astfel substantial num˘rul necunoscutelor problemei ¸i vo¸ a s lumul datelor de intrare.Rezolvarea numeric˘ a problemelor inginere¸ti a s 5 a modelului. se pot determina valorile acestora ˆ orice ın punct din interiorul domeniului folosind un set de formule specifice. ˆ afar˘ de avantajul anterior mentionat. 7]. a a a a transferˆnd-o unor module specializate care automatizeaz˘ aceast˘ a a a operatie. respectiv asocierea dintre elemente ¸i noduri). a a Metoda elementelor de frontier˘ (MEFr) a Metoda elementelor de frontier˘ este un procedeu de rezolvare a numeric˘ a problemelor de calcul ingineresc elaborat relativ recent. astfel ˆ at utilizarea lor de a ıncˆ c˘tre ingineri a devenit relativ simpl˘. a MEFr se aseam˘n˘ mult cu metoda elementelor finite. ˆ sensul c˘ a a ın a frontiera este discretizat˘ folosind elemente construite dup˘ prina a cipii asem˘n˘toare cu cele din MEF. Programele s de analiz˘ cu elemente finite existente pe piat˘ la ora actual˘ dea ¸a a greveaz˘ utilizatorul de sarcina nepl˘cut˘ a discretiz˘rii manuale. Din punct de vedere al utiliz˘rii practice. Cele mai multe dintre ele sunt interfatate cu programele ¸ de proiectare asistat˘ de calculator. MEFr mai are o serie In a ¸ de alte caracteristici pozitive: • se poate aplica ˆ cazul unor domenii care se extind la infinit ın dup˘ una sau mai multe directii. fiindc˘ a a a nu mai impune discretizarea interiorului domeniului analizat. Odat˘ obtinute valorile a a ¸ necunoscutelor nodale. Cea mai mare pondere o detin datele de intrare refe¸ ritoare la configuratia retelei de elemente finite (coordonatele no¸ ¸ durilor. Se obtine tot un sistem de a a ¸ ecuatii care se rezolv˘ numeric ˆ raport cu valorile necunoscutelor ¸ a ın din nodurile elementelor de pe frontier˘. a ¸ .

6 Capitolul 1 • permite obtinerea unor solutii precise ˆ zonele de colt sau ¸ ¸ ın ¸ cu variatii rapide ale geometriei f˘r˘ a necesita o densificare ¸ aa excesiv˘ a retelei (spre deosebire de MEF care impune de a ¸ multe ori rafinarea pronuntat˘ a retelei ˆ asemenea portiuni ¸ a ¸ ın ¸ ale domeniului analizat). a MEFr are ¸i cˆteva dezavantaje care ˆ reduc simtitor aria de s a ıi ¸ aplicabilitate: • dificult˘¸i serioase ˆ modelarea corpurilor neomogene din at ın punct de vedere al propriet˘¸ilor fizice. bare. ¸ ¸ Din cele prezentate ˆ acest paragraf putem concluziona c˘. at • sc˘derea preciziei rezultatelor numerice ˆ cazul corpurilor a ın care prezint˘ discrepante majore ale dimensiunilor pe diferite a ¸ directii (de exemplu. apar continuu noi ¸ programe comerciale care tind s˘ exploateze la maximum facilit˘¸ile a at de procesare ale calculatoarelor moderne (cum ar fi calculul paralel) ¸i s˘ asigure o integrare cˆt mai natural˘ a analizei cu elemente s a a a finite ˆ procesul de proiectare asistat˘ de calculator. R˘spˆndirea MEF a s a a ˆ toate domeniile proiect˘rii a fost facilitat˘ de generalitatea ¸i ın a a s flexibilitatea sa. • poate fi integrat˘ cu u¸urint˘ ˆ programele de proiectare asisa s ¸a ın tat˘ de calculator. precum ¸i de num˘rul mare de programe comerciale s a interfatate cu pachetele de proiectare asistat˘ de calculator. pl˘ci sau ˆ ¸ a ınvelitori). la ın a ora actual˘. ın a . grinzi. metoda elementelor finite este cel mai adecvat procedeu a de rezolvare numeric˘ a problemelor inginere¸ti. Totu¸i. trebuie ¸inut cont de faptul c˘ MEFr este ˆ a la ˆ s t a ınc˘ ınceputurile dezvolt˘rii sale. iar cercet˘rile viitoare vor ameliora multe dintre a a deficientele mentionate mai sus. ˆ prezent sunt ˆ desf˘¸urare cercet˘ri care vizeaz˘ a In ın as a a construirea unor noi tipuri de elemente care s˘ vin˘ ˆ ˆ ampinarea a a ın ıntˆ celor mai diverse cerinte practice. De asemenea. ¸ a Metoda elementelor finite este departe de a-¸i fi atins limitele s dezvolt˘rii.

• ecuatiile care descriu comportamentul unui element finit (mai ¸ concret. Din aceast˘ cauz˘.2 Prezentarea notiunilor de baz˘ ale ¸ a metodei elementelor finite folosind ca exemplu modelul unei structuri de tip cadru plan articulat Cadrele articulate sunt structuri familiare multor categorii de ingineri. a nodurilor ¸i s stabilirea unei numerot˘ri a acestora). respectiv variabile locale ale modelului cu elemente finite. respectiv nod au o semnificatie foarte clar˘: ele¸ a mentele sunt pur ¸i simplu barele care formeaz˘ cadrul. Vom vedea c˘ notiuni cum sunt cele a ¸ de element finit. • variabile globale. Vom aborda ˆ continuare urm˘toarele aspecte specifice aplic˘rii ın a a metodei elementelor finite: • procesul de discretizare (definirea elementelor. iar nodurile s a sunt articulatiile prin care sunt legate barele ˆ ¸ ıntre ele. Simpli¸ a tatea exemplului confer˘ mult˘ naturalete procesului de construire a a ¸ a modelului cu elemente finite. vom folosi problema determin˘rii dea a a plas˘rilor ¸i a st˘rii de eforturi dintr-un asemenea cadru pentru a s a prezentarea notiunilor fundamentale cu care opereaz˘ MEF. respectiv sistemul de coordonate asociat elementelor (a¸a-numitul sistem de coordonate s local).Notiuni de baz˘ ale metodei elementelor finite ¸ a 7 1. . ın • trecerea de la variabile locale la variabile globale ˆ ecuatiile ın ¸ care descriu comportarea unui element. a • sistemul de coordonate global. comportamentul elastic al unei bare oarecare) exprimate ˆ termenii variabilelor locale.

Vom considera c˘ toate barele cadrului sunt ¸a a a confectionate dintr-un acela¸i material metalic avˆnd o compor¸ s a tare liniar elastic˘ (descris˘ prin modulul de elasticitate longitudia a nal E = 2 × 1011 Nm−2 ).8 Capitolul 1 • asamblarea ecuatiilor care descriu comportarea elementelor ¸ individuale ˆ ıntr-un sistem de ecuatii care descrie comportarea ¸ structurii analizate (sistemul de ecuatii global). Aceast˘ ipotez˘ este frecvent a a utilizat˘ ˆ calculele inginere¸ti.2. consider˘m c˘ toate barele au aceea¸i sectiune a a s ¸ −4 2 ˆ transversal˘. a 1.1 Formularea problemei-exemplu. ¸ a • rezolvarea sistemului de ecuatii global ¸i prelucrarea rezulta¸ s telor (ˆ vederea obtinerii st˘rii de eforturi ¸i deformatii din ın ¸ a s ¸ fiecare element). C ¸i a ¸ s D ale cadrului sunt lipsite de frecare. a c˘rei arie este A = 5 × 10 m . Ea are drept consecint˘ faptul c˘ a ın s ¸a a fiecare bar˘ este solicitat˘ numai de forte axiale. B. fiecare bar˘ a cadrului va reprezenta un ment. Modelul cu elemente finite asociat Ne propunem s˘ determin˘m starea de eforturi ¸i deformatii a a s ¸ ce apare ˆ cadrul din figura 1. Abordarea problemei-exemplu va fi foarte intuitiv˘. Vom face apel a la cuno¸tinte elementare de mecanic˘ aplicat˘ ¸i rezistenta mates ¸ a as ¸ rialelor. a a ¸ Notiunea fundamental˘ cu care opereaz˘ MEF este cea de ele¸ a a ˆ exemplul de fat˘.1 se a a observ˘ c˘ lungimea fiec˘rei bare se obtine pornind de la un modul a a a ¸ dimensional ℓ = 1 m.1 datorit˘ solicit˘rii lui de c˘tre ın a a a forta exterioar˘ P = 1414 N. In ¸a a . Vom mai admite c˘ articulatiile A. ¸ • introducerea conditiilor la limit˘ (efectul reazemelor). Pentru a nu complica excesiv modelul cu elemente finite. al c˘rei suport este ˆ ¸ a a ınclinat la 45◦ fat˘ de orizontal˘. In figura 1. O prezentare mai riguroas˘ din punct de vedere matematic a va face obiectul capitolelor urm˘toare ale cursului.

Notiuni de baz˘ ale metodei elementelor finite ¸ a 9 P 45◦ D ℓ C P = 1414 N ℓ=1m A = 5 × 10−4 m2 E = 2 × 1011 Nm−2 ℓ √ ℓ 2 ℓ A ℓ B Figura 1.1: Cadru plan articulat Articulatie ¸ Bar˘ a Articulatie ¸ Nod Element Nod Figura 1.2: Echivalenta dintre o bar˘ ¸i elementul corespunz˘tor ¸ a s a din model .

3). ˆ felul acesta nu va exista pericolul confuziei ˆ In ıntre cele dou˘ nua merot˘ri. Prin utilizarea matricii de cos nexiuni. Vom vedea ˆ capitolele urm˘toare c˘. nodurile sunt puncte remarcabile asociate elementelor ¸i folosite pentru construirea functiilor care s ¸ aproximeaz˘ necunoscutele modelului. odat˘ generat˘ aceast˘ matrice. a Deocamdat˘ nu ne punem problema folosirii unei strategii de nua merotare anume. nodurile au a In ¸a o semnificatie fizic˘ foarte simpl˘: ele sunt centrele articulatiilor ¸ a a ¸ prin care sunt interconectate barele cadrului. respectiv elementelor (fig. Din punct de vedere matematic.1.3): • numerele de ordine ale elementelor vor fi ˆ ıncadrate de paranteze rotunde. a Corespondenta dintre fiecare element ¸i nodurile asociate este ¸ s descris˘ de a¸a-numita matrice de conexiuni a retelei de elemente a s ¸ finite (vezi tabelul 1. ˆ cazul de fat˘. 1. ˆ timp ce ın a a ın ordinea numerot˘rii elementelor nu are important˘. pentru a a a a . programele existente la ora aca tual˘ pe piat˘ posed˘ module specializate care realizeaz˘ automat a ¸a a a discretizarea ˆ elemente finite ¸i genereaz˘ o numerotare optimal˘ ın s a a a nodurilor. 1. Intr-adev˘r. Peste tot ˆ cadrul cursului vom utiliza urm˘toarea conventie ın a ¸ de notare (fig.10 Capitolul 1 astfel de element. Multimea tuturor elementelor care formeaz˘ mo¸ a delul se nume¸te retea. Din fericire.2 arat˘ a echivalenta dintre o bar˘ real˘ ¸i elementul folosit ˆ model.3). Pentru a identifica ˆ mod unic aceste entit˘¸i vom utiliza ın at o numerotare separat˘ a nodurilor. constat˘m c˘ avem cinci elemente ¸i patru a a a s noduri. O alt˘ notiune important˘ a MEF este cea de s ¸ a ¸ a nod. • numerele de ordine ale nodurilor vor fi prezentate simplu (f˘r˘ aa a fi deci ˆ ıncadrate de alte simboluri). Figura 1. programele de analiz˘ cu elemente finite dobˆndesc o mare a a ˆ flexibilitate. ordinea numea ¸a rot˘rii nodurilor influenteaz˘ mult eficienta realiz˘rii calculelor de a ¸ a ¸ a c˘tre programele MEF. ¸ a as ın Analizˆnd figura 1.1 ¸i figura 1.

3 Element (e) (1) (2) (3) (4) (5) Nod i 1 1 2 2 3 Nod j 2 3 3 4 4 . v 1 U1 .3: Numerotarea elementelor ¸i a nodurilor. y) ce va fi utilizat ˆ model ın Tabelul 1.Notiuni de baz˘ ale metodei elementelor finite ¸ a 11 y P 45◦ u2 . v 3 U3 . v 4 U4 . V2 (1) Y1 u1 . V1 (3) (4) 4 u4 . V4 (5) Y3 u3 . v 2 2 U2 . respectiv sistes mul de coordonate global (x. V3 1 X1 (2) 3 x Figura 1.1: Matricea de conexiuni a retelei de elemente finite din ¸ figura 1.

12

Capitolul 1

Tabelul 1.2: Coordonatele carteziene ale nodurilor din figura 1.3 Nod k 1 2 3 4 xk 0 0 ℓ ℓ yk 0 ℓ 0 ℓ

precizarea complet˘ a geometriei unei retele nu mai sunt necesare a ¸ decˆt coordonatele nodurilor. a Pentru a specifica respectivele coordonate, trebuie ales un sistem de referint˘ global. Acest sistem poate fi pozitionat oricum ˆ raport ¸a ¸ ın cu modelul. ˆ general, utilizatorii MEF orienteaz˘ axele sistemului In a de referint˘ global ˆ maniera cea mai convenabil˘ din punct de ¸a ın a vedere al geometriei modelului (urm˘rind ˆ principal exploatarea a ın simetriilor acestuia ¸i determinarea cˆt mai u¸oar˘ a coordonatelor s a s a ˆ figura 1.3 este prezentat sistemul de referint˘ global nodale). In ¸a asociat problemei-exemplu. Se observ˘ c˘, prin aceast˘ orientare a a a a axelor, coordonatele nodurilor rezult˘ foarte simplu (tab. 1.2). a

1.2.2

Ecuatiile care descriu comportarea unui ¸ element al retelei ¸

Elementele care formeaz˘ modelul prezentat ˆ paragraful antea ın rior sunt bare articulate realizate dintr-un material liniar elastic. Ele sunt solicitate numai de forte axiale. Ecuatiile care descriu compor¸ ¸ tarea mecanic˘ a elementelor vor fi deduse folosind legea lui Hooke a scris˘ pentru cazul solicit˘rii uniaxiale. a a Exprimarea acestor ecuatii direct ˆ sistemul de coordonate ¸ ın global este incomod˘, fiindc˘ elementele retelei din figura 1.3 au a a ¸ orient˘ri diferite. Este mult mai convenabil s˘ se ata¸eze fiec˘rui elea a s a

Notiuni de baz˘ ale metodei elementelor finite ¸ a

13

ment un sistem de coordonate propriu (un a¸a-numit sistem de cos ordonate local ) orientat cˆt mai favorabil. Ecuatiile mecanice vor fi a ¸ exprimate ˆ acest sistem, ˆ ın ıntr-o faz˘ urm˘toare ele fiind transferate a a ˆ sistemul de coordonate global printr-o simpl˘ rotatie. Trecerea ın a ¸ de la sistemul de coordonate local la sistemul global este esential˘, ¸ a fiindc˘ pˆn˘ la urm˘ ecuatiile de comportament ale elementelor a a a a ¸ trebuie asamblate ˆ ıntr-un sistem care s˘ descrie r˘spunsul ˆ a a ıntregii structuri. Pentru asamblarea corect˘ a ecuatiilor elementale, variaa ¸ bilele asociate nodurilor trebuie exprimate ˆ ıntr-un acela¸i sistem de s coordonate global. ˆ figura 1.4 este prezentat sistemul de coordonate propriu unui In element oarecare de tip bar˘. Axele sistemului sunt notate ξ, resa pectiv η. Originea lui este plasat˘ prin conventie ˆ nodul i, iar axa a ¸ ın ξ este paralel˘ cu axa longitudinal˘ a barei. Orientarea acestui sisa a tem de coordonate local ˆ raport cu sistemul de coordonate global ın este definit˘ prin unghiul θ(e) format de axa longitudinal˘ a barei a a (e) cu axa global˘ x. Pentru exprimarea lui θ se adopt˘ conventia a a ¸ uzual˘ din trigonometrie: unghiul θ(e) este m˘surat ˆ a a ıntotdeauna ˆ ın sens antiorar. Variabilele care intervin ˆ ecuatiile elementale sunt deplas˘rile ın ¸ a nodurilor ¸i fortele care actioneaz˘ asupra nodurilor din partea eles ¸ ¸ a mentelor la care sunt conectate. ˆ continuare vom folosi urm˘torul In a set de notatii (vezi figurile 1.4 ¸i 1.5): ¸ s • ui , vi : deplas˘rile nodului i ˆ directiile axelor globale x, resa ın ¸ pectiv y; a ın ¸ • ui , vi : deplas˘rile nodului i ˆ directiile axelor locale ξ, respectiv η ale elementului (e); • Ui , Vi : fortele care actioneaz˘ asupra nodului i din partea ¸ ¸ a elementului (e) ˆ directiile axelor globale x, respectiv y; ın ¸ • Ui , Vi : fortele care actioneaz˘ asupra nodului i din partea ¸ ¸ a elementului (e) ˆ directiile axelor locale ξ, respectiv η. ın ¸
(e)′ (e)′ (e) (e) (e)′ (e)′

14 y

Capitolul 1

ξ η j

(e)

(e)

θ(e)
i

x

Figura 1.4: Sistemul de coordonate local asociat unui element de tip bar˘ a η

ℓ(e)

i ui , v i Ui
(e)′ (e)′ (e)′ (e)′

(e)

j uj , v j
(e)′ (e)′ (e)′ (e)′

ξ

, Vi

Uj , Vj

Figura 1.5: Variabilele nodale exprimate ˆ ıntr-un sistem de coordonate local

legea lui Hooke se a ¸ poate scrie sub forma Uj u −u = E j (e) i A ℓ (e)′ (e)′ (e)′ . (1.1.4) + 0 · vi (e)′ + 0 · uj (e)′ + 0 · vj (e)′ = Vj (e)′ .(1.4) ˆ limbaj matriceal: ¸ ın ¾ AE ℓ(e) 1 0 | −1 0 0 0 | 0 0 −− −− −|− −− −− −1 0 | 1 0 0 0 | 0 0 ¿¾ ui (e)′ vi −− (e)′ uj (e)′ vj (e)′ ¿ ¾ = Ui (e)′ Vi −− (e)′ Uj (e)′ Vj (e)′ ¿ .Notiuni de baz˘ ale metodei elementelor finite ¸ a 15 Principiul actiunilor reciproce impune respectarea egalit˘¸ii ¸ at Ui (e)′ + Uj (e)′ = 0. (1. vom proceda ¸i noi la rescrierea siste¸a s mului de ecuatii (1.1) . Relatiile (1. 1. MEF utilizeaz˘ de obicei o exprimare matriceal˘ a ecuatiilor a a ¸ elementale.5). Drept consecint˘. ℓ ℓ 0 · ui (e)′ (1. Aceasta din urm˘ asigur˘ mai mult˘ conciziune ¸i gea a a s neralitate relatiilor. (e) i ℓ ℓ 0 · ui (e)′ + 0 · vi (e)′ + 0 · uj (e)′ + 0 · vj (e)′ = Vi (e)′ .1) De asemenea. (1. fiind totodat˘ ¸i mai u¸or de implementat ˆ ¸ a s s ın programe. Vj (e)′ = 0. ipoteza articulatiilor lipsite de frecare (vezi §1.5) .2. AE (e)′ AE (e)′ (e)′ (e)′ (e)′ − (e) ui + 0 · vi + (e) uj + 0 · vj = Uj .3) unde ℓ(e) este lungimea elementului (fig.2) Dac˘ deformatiile elementului (e) sunt mici.3) permit scrierea urm˘torului set de ecuatii ¸ a ¸ ce reflect˘ comportarea mecanic˘ a unui element oarecare (e): a a AE (e)′ AE (e)′ (e)′ (e)′ (e)′ u + 0 · vi − (e) uj + 0 · vj = Ui .1) ¸ are drept consecint˘ ¸a Vi (e)′ = 0 . (1.4 .

9) Fj (1. (1.6) Ò di Ò (e)′ Ó = ui . Vi (e)′ T . 1. (1.7) Fi Ò (e)′ Ó (e)′ . ˆ a¸a fel ˆ at el s˘ se suprapun˘ peste sistemul de ın s ıncˆ a a coordonate global (fig. Fi(e)′ ¸i Fj(e)′ sunt vectori-coloan˘ local.5) se ¸ ¸ a poate scrie astfel: ¾ (e)′ Ó Ò AE ℓ(e) [M ] − [M ] − [M ] [M ] ¿ ¾ Ò (e)′ Ó ¿ ¾ Ò di Ò dj (e)′ Ó = Fi Ò (e)′ (e)′ Ó ¿ Ó . ecuatia matriceal˘ (1. Ò dj (e)′ = uj .16 ˆ continuare vor fi folosite notatiile In ¸ æ Capitolul 1 [M ] = 1 0 0 0 Ó é . (1. Pentru realizarea acestei ın transform˘ri se aplic˘ o rotatie de unghi −θ(e) sistemului de coa a ¸ ordonate local. (1.9) descrie comportarea mecanic˘ a unui element oarecare (e) a ˆ sistemul de coordonate local. v i = Ui (e)′ Ó (e)′ (e)′ T Ò . Fj (e)′ = Uj .4).8) di ¸i dj s sunt vectori-coloan˘ ˆ care sunt grupate dea ın plas˘rile celor dou˘ noduri exprimateÒın sistemul de coordonate a a ˆ Ò Ó Ó ˆ mod corespunz˘tor.8).(1. In a s a ˆ care sunt grupate componentele fortelor care actioneaz˘ asupra ın ¸ ¸ a celor dou˘ noduri din partea elementului (e). Vj (e)′ (e)′ T . Se pot scrie atunci urm˘toarele relatii a ¸ ˆ ıntre componentele deplas˘rilor ¸i fortelor exprimate ˆ cele dou˘ a s ¸ ın a sisteme de coordonate: .6) . exprimate de asemea nea ˆ sistemul de coordonate local. Spuneam la ˆ ın ınceputul prezentului paragraf c˘ este esential˘ transferarea unei asemenea ecuatii maa ¸ a ¸ triceale ˆ sistemul de coordonate global. ın Cu ajutorul notatiilor (1. v j Ó (e)′ (e)′ T .

ın In a . ˆ mod corespunz˘tor. = Uj .13) Fi (e) Ó = T (e) ä çÒ Fi (e)′ . Vj (e) (e) T T (e) este a¸a-numita matrice de rotatie local˘.15) . sin θ .12) .14) (1. (e) (e)′ (e)′ (e)′ uj (e)′ − (e)′ vj (e)′ (1. cos θ(e) .16) Ò ä ç Fi (e) Ó {di } = [ui . sin θ . Vi (e) (e) T Ò {dj } = [uj . (e)′ Ó (1.Notiuni de baz˘ ale metodei elementelor finite ¸ a 17 u i = ui v i = ui uj = (e)′ cos θ(e) − vi sin θ(e) + vi cos θ (e) (e)′ sin θ(e) . cos θ(e) .11) sunt echivalente cu ecuatiile matriceale s ¸ {di } = T (e) Ò ä çÒ di (e)′ Ó . Ó {dj } = T (e) Ò ä çÒ dj (e)′ Ó . {di } ¸i {dj } sunt s ¸ a s vectori-coloan˘ care grupeaz˘ deplas˘rile celor dou˘ noduri exa a a a primate ˆ sistemul de coordonate global. Fj (e) Ó = T (e) ä çÒ Fj ˆ care am folosit notatiile ın ¸ ¾ ä T (e) = ç cos θ(e) sin θ(e) − sin θ(e) cos θ(e) ¿ . (1. (1. Fj (e) Ó . vi ]T .11) Vj = Uj sin θ(e) + Vj (1. (e) (e)′ (e)′ (e)′ Uj (e)′ − (e)′ Vj (e)′ (1.10) v j = uj respectiv Ui = Ui Vi = Ui Uj = sin θ(e) + vj (e)′ cos θ(e) − Vi sin θ(e) + Vi cos θ (e) (e)′ sin θ(e) . cos θ(e) . cos θ(e) .10) ¸i (1. vj ]T . = Ui . (1.

2.19) Ecuatiile (1.(1.13) urmeaz˘ a fi ˆ a a ınlocuite ˆ ecuatia ın ¸ (1.6) ¸i (1.18): a a .17) pot fi verificate prin calcul direct pornind de la expresia ä ç (1.9).19) sunt valabile pentru oricare din cele ¸ cinci elemente ale retelei care modeleaz˘ cadrul articulat. Dac˘ se ¸ a a ¸ine cont de informatiile din figura 1. adic˘ are proprietatea a a ä (e) Ó T (e) çT ä T (e) = T (e) T (e) ç ä çä çT = [I2 ] .12) .18) .18 Ò Capitolul 1 (e) Ó Ò Fi ¸i Fj s sunt vectori-coloan˘ care grupeaz˘ componentele a a fortelor ce se exercit˘ asupra celor dou˘ noduri din partea elemen¸ a a tului (e). respectiv tabelele 1. Pentru utilizarea a s ä ç ä çT ei este necesar˘ evaluarea produsului T (e) [M ] T (e) . exprimate de asemenea ˆ sistemul de coordonate global. ˆ care se utia a ¸ ın lizeaz˘ proprietatea de ortogonalitate (1.3. rezult˘ imediat ¸ s a ¾ ä T (e) [M ] T (e) ç ä çT = cos2 θ(e) sin θ(e) · cos θ(e) sin θ(e) · cos θ(e) sin2 θ(e) ¿ .(1.14) a lui T (e) .14).1 . (1. Transform˘rile (1.18) × = (e) Fi Ó ¿ Ó Ò Fj (e) . Dac˘ se ¸ine a a t cont de relatiile (1. Dup˘ cˆteva operatii matematice foarte simple. (1. Se observ˘ simetria ¸i simplitatea acestei formule. se obtine urm˘toarea a ¸ a relatie matriceal˘ care descrie comportarea mecanic˘ a unui element ¸ a a oarecare (e) ˆ termenii variabilelor nodale raportate la sistemul de ın coordonate global: ¾ ä ä AE ℓ(e) ¾ T (e) [M ] T (e) ç ä ç ä çT çT − T (e) [M ] T (e) ä ä ç ç ä ä çT ¿ çT − T (e) [M ] T (e) {di } {dj } ¿ ¾ Ò T (e) [M ] T (e) × (1. ın ä ç Matricea T (e) este ortogonal˘. Relatiile a ¸ (1.17) unde [I2 ] reprezint˘ matricea unitate de ordinul al doilea.17). t ¸ se pot scrie urm˘toarele particulariz˘ri ale lui (1.1.

j = 2. ℓ(4) = ℓ. (1.21) √ • elementul (3): i = 2. ℓ(5) = ℓ. θ(1) = π/2 ¾ AE ℓ 0 0 0 1 0 0 0 −1 0 0 0 −1 0 0 0 1 ¿¾ u1 v1 u2 v2 ¿ ¾ = U1 (1) V1 (1) U2 (1) V2 ¾ ¿ (1) ¿ .23) • elementul (5): i = 3. θ(3) = 7π/4 ¾ AE √ 2 2ℓ 1 −1 −1 1 −1 1 1 −1 −1 1 1 −1 1 −1 −1 1 ¿¾ u2 v2 u3 v3 ¿ ¾ = U2 (3) V2 (3) U3 (3) V3 ¿ (3) ¿ . (1. j = 3. θ(4) = 0 ¾ AE ℓ 1 0 −1 0 0 −1 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 ¿¾ u2 v2 u4 v4 ¿ ¾ = U2 (4) V2 (4) U4 (4) V4 ¾ ¿ (4) . ℓ(1) = ℓ. (1. j = 4.20) • elementul (2): i = 1.24) . ℓ(3) = ℓ 2. θ(5) = π/2 ¾ AE ℓ 0 0 0 1 0 0 0 −1 0 0 0 −1 0 0 0 1 ¿¾ u3 v3 u4 v4 ¿ = U3 (5) V3 (5) U4 (5) V4 (5) . j = 3.22) • elementul (4): i = 2. ℓ(2) = ℓ. (1. θ(2) = 0 ¾ AE ℓ 1 0 −1 0 0 −1 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 ¿¾ u1 v1 u3 v3 ¿ = U1 (2) V1 (2) U3 (2) V3 (2) . (1. j = 4.Notiuni de baz˘ ale metodei elementelor finite ¸ a 19 • elementul (1): i = 1.

¸ a ¸ (3) ¸i (4) (vezi ¸i figura 1.3 Sistemul de ecuatii care descrie r˘spunsul ¸ a mecanic al retelei de elemente finite ¸ Ecuatiile elementale se combin˘ ˆ ¸ a ıntr-un sistem care modeleaz˘ a r˘spunsul retelei ca ansamblu. dac˘ asupra nodului actioneaz˘ o s˘ fie evident nul˘. In a a a ¸ a ˆ arcare exterioar˘. Pentru ca structura s˘ s ¸ ¸ a fie ˆ echilibru.1.20) . Dac˘ nodul nu este supus ¸ a actiunii nici unei ˆ arc˘ri exterioare.24) ¸i tabelul 1. La fel. conditia de echilibru impune ca suma fortelor ınc˘ a ¸ ¸ interne asociate s˘ fie egal˘ cu acea forta exterioar˘. a a ¸ a Pentru aplicarea strategiei de asamblare prezentate mai sus se folose¸te informatia de conectivitate a elementelor din tabelul 1. s s Exploatˆnd ecuatiile elementale (1.20 Capitolul 1 1. c˘ forta intern˘ asociat˘ nodului a a ¸ a a 1 rezult˘ prin ˆ a ınsumarea contributiilor elementelor (1) ¸i (2). a ¸ s obtinem urm˘torul sistem: ¸ a ¾ AE ℓ 1 0 0 0 −1 0 0 0 0 1 0 −1 0 0 0 0 1 1 1 1 √ 0 0 1 + 2√2 − 2√2 − 2√2 −1 0 2 2 1 1 1 1 √ 0 −1 − 2√2 1 + 2√2 − 2√2 0 0 2 2 1 1 1 1 √ 1 + 2√2 − 2√2 0 0 −1 0 − 2√2 2 2 1 1 1 1 √ 0 0 − 2√2 − 2√2 1 + 2√2 0 −1 2 2 0 0 −1 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 −1 0 1 ¿ × . Aceast˘ observatie conduce la urm˘toarea regul˘ simpl˘ a a ¸ a a a de asamblare a ecuatiilor elementale: ele trebuie combinate ˆ a¸a ¸ ın s fel ˆ at membrii drepti ai ecuatiilor din sistemul care rezult˘ s˘ fie ıncˆ ¸ ¸ a a suma fortelor interne asociate unui nod. pre¸ ¸ a cum ¸i actiunii eventualelor forte exterioare.2.3).1. suma fortelor interne trebuie ¸ ınc˘ a ¸ ˆ schimb. Fiecare articulatie (nod) este supus˘ a ¸ ¸ a actiunii fortelor din barele (elementele) pe care le conecteaz˘. s ¸ Acest tabel ne arat˘. de exemplu. ¸ s forta intern˘ din nodul 3 este suma contributiilor elementelor (2).(1. este necesar ca rezultantele fortelor din articulatii ın ¸ ¸ s˘ fie zero.

(4) U2 + U2 + U2 = 0. P (5) (4) U4 + U4 = − √ . V3 (2) (2) (3) (5) + V3 (3) + V3 (5) = Y3 . 2 ˆ care X1 ¸i Y1 sunt reactiunile din reazemul fix asociat nodului 1. V2 (1) (1) (3) + V2 (3) + V2 (4) = 0. V1 (1) (1) (2) + V1 (2) = Y1 . ın s ¸ iar Y3 este reactiunea din reazemul glisant asociat nodului 3. (1.3 rezult˘ de asemenea urm˘toarele ecuatii de echilibru a a ¸ pentru noduri: U1 + U1 = X1 .26) U3 + U3 + U3 = 0.25) . 2 V4 (4) + V4 (5) P = −√ . (1.26) permit scrierea sistemului de ecuatii global (numit ¸ a¸a pentru c˘ modeleaz˘ r˘spunsul ˆ s a a a ıntregii retele): ¸ . ¸ (1.25) + V3 V4 (3) (4) + V3 + V4 U4 + U4 (4) (5) (5) Din figura 1.Notiuni de baz˘ ale metodei elementelor finite ¸ a ¾ ¾ ¿ 21 (2) ¿ u1 v1 u2 U1 + U1 V1 (1) (1) (3) (1) + V1 (2) (4) (4) (5) (5) U2 + U2 + U2 = V2 (1) (2) × v2 u3 v3 u4 v4 + V2 (3) (3) + V2 U3 + U3 + U3 V3 (2) .(1.

iar fortele ˆ membrul drept). ¸ a a Y3 . (1. reactiunile asociate acestor grade de libertate nodale In ¸ sunt necunoscute (X1 .27) Trebuie observat faptul c˘ deplas˘rile u1 ¸i v1 ale nodului 1. u3 . v1 = 0. u2 .28) ˆ schimb. a ın a ¸ ın ˆ practic˘ se adopt˘ urm˘toarea strategie de rezolvare a sisteIn a a a mului (1. Deci (1.3 sunt echivalente cu urm˘toarele ın a conditii: ¸ u1 = 0. u4 ¸i v4 . Y1 . ˆ s Intr-adev˘r. (1. v2 .27): . Y1 ¸i Y3 ). v3 = 0. repartizate ˆ ambii membri ai ecuatiilor (deplas˘rile s ın ¸ a se afl˘ ˆ membrul stˆng.27) este un sistem de opt s ecuatii liniare avˆnd ca necunoscute m˘rimile X1 .22 Capitolul 1 ¾ AE ℓ 1 0 0 0 −1 0 0 0 0 1 0 −1 0 0 0 0 1 1 1 1 √ 0 0 1 + 2√2 − 2√2 − 2√2 −1 0 2 2 1 1 1 1 √ − 2√2 0 0 0 −1 − 2√2 1 + 2√2 2 2 1 1 1 1 √ √ √ √ 1+ 2 2 −2 2 0 0 −1 0 −2 2 2 2 1 1 1 1 √ 0 0 − 2√2 − 2√2 1 + 2√2 0 −1 2 2 0 0 −1 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 −1 0 1 ¾ ¿ × u1 v1 u2 v2 u3 v3 u4 v4 ¿ ¾ X1 Y1 0 0 0 Y3 P − √2 P − √2 ¿ × = . a a s precum ¸i deplasarea v3 a nodului 3 sunt cunoscute. a reazemele reprezentate ˆ figura 1.

s ¸ a a doua ¸i a ¸asea ecuatie din (1. ¸ a a u3 .28). 9. • ˆ etapa urm˘toare. 4. (1.27). consider˘m ¸ s s a c˘ un asemenea calcul este lipsit de valoare didactic˘. Am putea ¸i noi a a s s˘ proced˘m ˆ felul acesta. a patra. 10]. 5. Din In a a (1.Notiuni de baz˘ ale metodei elementelor finite ¸ a 23 • se rezolv˘ mai ˆ ai subsistemul format din ecuatiile care a ıntˆ ¸ contin numai necunoscutele de tip deplasare (el este format ¸ din a treia. 8.29). ¸ s ˆ continuare vom vedea cum se aplic˘ practic aceast˘ strategie. In ¸ a regul˘ metoda elimin˘rii Gauss [3. v2 . a cincea. Y1 ¸i Y3 . se obtine urm˘torul a t ¸ ¸ a subsistem de ecuatii.29).27)). a ¸aptea ¸i a opta ecuatie a s s ¸ sistemului (1.27)) pentru determinarea s s ¸ reactiunilor X1 . cˆnd deja se cunosc deplas˘rile tuturor ın a a a nodurilor. u4 ¸i v4 : s ¾ 1+ AE ℓ 1 √ 2 2 1 − 2√2 1 − 2√2 1+ 1 − 2√2 1 √ 2 2 1 √ 2 2 1 − 2√2 −1 0 ¿¾ u2 v2 u3 u4 v4 ¿ 1+ 1 √ 2 2 1 √ 2 2 0 0 0 0 1 0 0 1 = −1 0 0 0 ¾ 0 0 0 0 0 P − √2 P − √2 ¿ = . dac˘ se ¸ine cont de conditiile (1. Totu¸i. pot fi utilizate ¸i restul ecuatiilor (adic˘ prima. ele utilizeaz˘ de temele de ecuatii de tipul (1. calculˆnd ˆ prealabil valorile numerice a a ın a ın ale coeficientilor ¸i termenilor liberi din (1.29) Programele de analiz˘ cu elemente finite rezolv˘ numeric sisa a ˆ acest scop. ale c˘rui necunoscute sunt deplas˘rile u2 . Prezent˘m a a a .

31) √ √ ç AE ä Y3 = √ u2 − v2 − u3 + 1 + 2 2 v3 − 2 2v4 = 0. v4 = −10−5 m. a doua ¸i a ¸asea s s s ecuatie a sistemului (1. (1. P ¸i E pentru a determina a s deplas˘rile nodale necunoscute: a u2 = − 2 + √ 2 Pℓ . (1. AE 1 Pℓ v2 = − √ .83 × 10−5 m. Folosind acum (1.27) obtinem reactiunile (vezi ¸i (1. Y3 = 0.83 × 10−5 m.31). √ u4 = − 3 + 2 2 × 10−5 = −5. P ¸i E.30) Pℓ . u3 = −10−5 m.29). ℓ 2 P AE (v1 − v2 ) = √ .33) . 2 AE (1.32) v2 = −10−5 m. 2 2ℓ ˆ Inlocuind valoarea lui P ˆ (1. a t a s √ se obtine P ℓ/(AE) = 2 × 10−5 m.30)) ¸ ¸ ¸ s X1 = Y1 = P AE (u1 − u3 ) = √ .24 Capitolul 1 deci mai jos expresiile simbolice ale solutiei sistemului (1.28) ¸i (1. u3 = − √ 2 AE 3 u4 = − 2 + √ 2 Dac˘ se ¸ine cont de valorile numerice ale m˘rimilor A.32). ˆ ¸ ın care vom ˆ ınlocui valorile m˘rimilor A. ℓ 2 (1. ℓ. Din (1. AE 1 Pℓ v4 = − √ . 2 AE 1 Pℓ . din prima.30) rezult˘ atunci ¸ a √ u2 = − 2 + 2 2 × 10−5 = −4. deducem ın X1 = 1000 N. ℓ. Y1 = 1000 N.

vom folosi ecuatiile matriceale (1. (1.2.35) U3 = √ = 1000 N.22) rezult˘ componentele fortei pe care o a ¸ exercit˘ elementul (3) asupra nodurilor 2. 2 2ℓ (1. ın (3) (3) (3) (3) a s este suficient s˘ calcul˘m U3 ¸i V3 . Pentru a putea evalua tensiunea axial˘ corespunz˘toare avem a a a nevoie de componentele fortei exprimate ˆ sistemul de coordonate ¸ ın local al elementului (3). De fapt.14) rezult˘ a ¾ U3 V3 (3)′ (3)′ ¿ ¾ = sin θ(3) cos θ(3) − sin θ(3) cos θ(3) ¿T ¾ U3 V3 (3) (3) ¿ . 2 2 Stim c˘ barele cadrului sunt solicitate doar pe directie longitudi¸ a ¸ nal˘. 2 2ℓ AE (3) V3 = √ (u2 − v2 − u3 + v3 ) . 2 V3 (3)′ 1 (3) (3) = √ U3 + V3 . ˆ acest scop.22) obtinem urm˘toarele expresii ale lui U3 (3) ¸i V3 : s AE (3) U3 = √ (−u2 + v2 + u3 − v3 ) . rezult˘ a ın a ˆ continuare ın P P (3) (3) (1. 2 (1. De exemplu. V3 = − √ = −1000 N.34) Prin ˆ ınlocuirea deplas˘rilor nodale date de (1.24). fiindc˘ U2 = −U3 .34). Din (1.37) .4 Starea de eforturi proprie fiec˘rui element a al retelei ¸ Dup˘ rezolvarea sistemului de ecuatii global dispunem de toate a ¸ datele necesare pentru evaluarea tensiunilor axiale din fiecare element (bar˘).36) unde θ(3) = 7π/4.30) ˆ (1.20) a In ¸ (1. respectiv 3 (componena tele ei sunt exprimate ˆ sistemul de coordonate global). (1.13) .36) este echivalent˘ cu a U3 (3)′ 1 (3) (3) = √ U3 − V3 .(1. Din (1. din (1. iar a a (3) (3) (3) ¸ a V2 = −V3 .Notiuni de baz˘ ale metodei elementelor finite ¸ a 25 1.

prin care era descris˘ comportarea elastic˘ a a . 1. Trebuie s˘ remarc˘m ˆ primul rˆnd faptul c˘ MEF construie¸te a a ın a a s modelul numeric prin discretizare.3 Concluzii Exemplul prezentat ˆ paragrafele anterioare evidentiaz˘ unele ın ¸ a caracteristici importante ale MEF. (1.83 × 106 Nm−2 . Astfel. 2 (3) (3) Capitolul 1 date de (1. a ¸ problema initial˘ se reduce la determinarea valorilor necunoscutelor ¸ a ˆ ıntr-un num˘r finit de puncte. A 5 × 10−4 (3)′ (1.38) Dac˘ se ¸ine cont de faptul c˘ axa local˘ ξ este orientat˘ de la nodul a t a a a 2 spre nodul 3.38) rezult˘ c˘ elementul (3) este solicitat la a a ˆ ıntindere.37) ın V3 (3)′ = 0. din (1. Discretizarea nu ˆ ınseamn˘ nua mai divizarea unui corp continuu ˆ subdomenii.35) ˆ (1. Ea are. Tensiunea axial˘ corespunz˘toare este a a σ (3) U 1414 = 3 = Nm−2 = 2. Acest sistem se ¸ ¸ obtine impunˆnd ca aproxim˘rile necunoscutelor s˘ verifice un set ¸ a a a de legi specifice problemei studiate. a Am v˘zut ˆ paragrafele anterioare c˘ valorile necunoscutelor a ın a din noduri sunt solutiile unui sistem de ecuatii.26 Prin ˆ ınlocuirea valorilor lui U3 ¸i V3 s obtinem ¸ 2000 (3)′ U3 = √ = 1414 N. ˆ ın ınlocuirea distributiei reale a necunoscutelor ¸ problemei cu o aproximare care depinde de valorile acestora ˆ ıntr-un num˘r finit de puncte (nodurile retelei de elemente finite). In a ¸a pune. ˆ exemplul prezentat a fost In vorba de legea lui Hooke. ın implicatii matematice mult mai profunde ˆ ceea ce prive¸te rezol¸ ın s ˆ esent˘. de fapt. discretizarea presuvarea numeric˘ a problemei studiate.39) Metodologia prezentat˘ mai sus poate fi aplicat˘ pentru fiecare a a din celelalte patru elemente ale retelei ˆ vederea determin˘rii ten¸ ın a siunilor axiale. ˆ cazul MEF.

a a s Dac˘ legile care guverneaz˘ procesul studiat sunt liniare. In a a a nu vor fi obligate s˘ stocheze ˆ memoria calculatorului ˆ a ın ıntreaga matrice a coeficientilor. trebuie s˘ remarc˘m faptul c˘ matricea In a a a a coeficientilor este simetric˘ (vezi (1. Utilizarea acestora nu mai este restrˆns˘ la a a . de tip variational sau rezi¸ dual [4. 10]). oricare ar fi tipul a ¸ a s problemei analizate. mai trebuie s˘ mention˘m faptul c˘ modelul cu eleIn a ¸ a a mente finite construit ˆ paragrafele anterioare nu este decˆt o vaın a ˆ forma aceasta. se mai observ˘ c˘ ¸ a In a a un num˘r mare de coeficienti sunt nuli (se spune c˘ matricea este a ¸ a rar˘). Va fi suficient s˘ memoreze doar coeficientii ¸ a ¸ nenuli aflati pe diagonala principal˘ ¸i deasupra acesteia.3 are o serie de particularit˘¸i ¸ ¸ ın at interesante. Totu¸i. fiindc˘ modelele neliniare nu fac obiectul acestui curs. sistea a mul de ecuatii care se obtine este ¸i el liniar (am v˘zut acest lucru ˆ ¸ ¸ s a ın paragrafele anterioare). Vom vedea ˆ capitolele urm˘toare c˘ se pot construi modele cu elemente ın a a finite mult mai generale (de exemplu. a a a a toti coeficientii nenuli ai sistemului de ecuatii se strˆng ˆ ¸ ¸ ¸ a ıntr-o zon˘ a din vecin˘tatea diagonalei principale a matricii coeficientilor (ˆ a ¸ ın acest caz. se spune c˘ matricea este de tip band˘). a a Propriet˘¸ile matricii coeficientilor au drept consecint˘ o serie at ¸ ¸a ˆ primul rˆnd. Nu vom intra ˆ a ın ın detalii. Pentru rezolvarea lui ¸ ın numeric˘ vor trebui adoptate atunci metodologii diferite fat˘ de a ¸a cea prezentat˘ ˆ problema-exemplu de mai sus. 8. ˆ plus. ˆ alte probleme a ¸ In pot ap˘rea legi fizice diferite. MEF se poate riant˘ a metodei deplas˘rilor [1]. In a a aplica numai pentru analiza unor structuri de tipul cadrelor. ˆ problemele de transa ın fer termic este folosit˘ ecuatia c˘ldurii. a ıns˘ sistemul de ecuatii va fi ˆ general neliniar. Dac˘ se adopt˘ o strategie bun˘ de numerotare a nodurilor. ¸ ¸ ˆ final. Rezult˘ ¸ as a astfel economii de memorie semnificative ¸i o cre¸tere a vitezei de s s rezolvare a sistemului de ecuatii (prin eliminarea operatiilor asupra ¸ ¸ coeficientilor nuli nestocati). programele MEF de avantaje de natur˘ numeric˘. Dac˘ ˆ a legile de pornire sunt neliniare.2. ˆ primul rˆnd. a Sistemul de ecuatii obtinut ˆ §1.Concluzii 27 a fiec˘rei bare din componenta cadrului articulat. 9. De exemplu. strategia de aplicare a MEF r˘mˆne aceea¸i. 5.27)).

¸ ¸ . MEF a a ın a este o metod˘ numeric˘ aplicabil˘ oric˘rei probleme care poate fi a a a a exprimat˘ ˆ limbaj matematic sub forma unui sistem de ecuatii a ın ¸ diferentiale sau cu derivate partiale. ˆ forma sa rezidual˘. De fapt.28 Capitolul 1 o singur˘ clas˘ de probleme.

a a 29 .Capitolul 2 Caracteristici distinctive ale metodei elementelor finite Din punct de vedere matematic. multe probleme de calcul ingineresc se prezint˘ sub forma unor sisteme de ecuatii cu derivate a ¸ partiale (evident. a MEF construie¸te aproximarea solutiei exacte ˆ felul urm˘tor: s ¸ ın a • domeniul spatial pe care ˆ ocup˘ sistemul supus analizei este ¸ ıl a divizat ˆ ıntr-un num˘r finit de subdomenii reciproc disjuncte a numite elemente. ˆ cazurile cele mai simple. • fiecare asemenea polinom depinde de valorile necunoscutei (necunoscutelor) ˆ ıntr-un num˘r finit de puncte asociate elea mentului ¸i numite noduri . • ˆ interiorul fiec˘rui element se define¸te o aproximare de tip ın a s polinomial a necunoscutei (necunoscutelor) problemei. s • aproximantele elementale sunt asamblate ˆ ımpreun˘ pentru a a forma o aproximant˘ global˘ a necunoscutei (necunoscutelor). ele se pot reduce la ¸ ın ecuatii diferentiale). Metoda elementelor finite (MEF) este unul ¸ ¸ dintre procedeele numerice pe care le putem folosi pentru rezolvarea aproximativ˘ a acestor probleme.

Propriu-zis. Vom ˆ ¸elege mult mai bine acest algoritm dac˘ ˆ vom aplica ınt a ıl pe un exemplu simplu. ˆ ¸ Inlocuind mai departe valorile determinate ˆ functiile de aproximare elemental˘. ın a a ın acest criteriu are o semnificatie fizic˘ foarte clar˘. deci pˆn˘ la ¸ a a a urm˘ g˘sim o aproximare a solutiei problemei pe ˆ a a ¸ ıntregul domeniu.30 Capitolul 2 Aproximanta global˘ trebuie ˆ ¸eleas˘ ca o functie care depinde a ınt a ¸ de un num˘r finit de parametri deocamdat˘ nedeterminati. Aceasta din cauz˘ c˘ operatorii diferentiali a a ¸ descriu doar comportarea local˘ a m˘rimilor necunoscute. Ace¸ti a a ¸ s parametri sunt valorile necunoscutei (necunoscutelor) ˆ nodurile ın retelei. Critea a riul de optimizare folosit de MEF este construit sub forma unei integrale definite pe ˆ ıntregul domeniu ocupat de sistemul supus analizei. intea grala descrie o comportare a uneia sau mai multor m˘rimi mediat˘ a a la scara unui domeniu. solutia numeric˘ obtinut˘ prin aplicarea MEF ¸ a ¸ a se apropie cˆt poate ea de bine de solutia exact˘ pe ansamblul a ¸ a domeniului spatial discretizat (nu numai ˆ anumite puncte). Vom vedea ¸ ˆ paragrafele urm˘toare c˘. ¸ Impunˆnd conditia ca solutia numeric˘ s˘ corespund˘ minimului a ¸ ¸ a a a erorii. Sistemul de ecuatii cu derivate partiale ¸ ¸ ¸ nu poate fi utilizat direct pentru obtinerea unui astfel de crite¸ riu de optim global. Ea este deci un instrument matematic adecvat pentru obtinerea unui criteriu de minimizare global. MEF folose¸te un criteriu global de minimizare In s a erorii solutiei numerice. Rezolvˆnd s ¸ a acest sistem. rezult˘ aproxim˘ri ın ¸ a a a ale variatiei fiec˘rei necunoscute la nivelul elementelor. obtinem o multime ¸ ¸ ¸ infinit˘ de aproximante globale virtual acceptabile pentru problema a analizat˘. Aceast˘ multime este cunoscut˘ ˆ literatura de speciaa a ¸ a ın litate sub denumirea de familie a functiilor de test [4]. ˆ cazul problemelor de elasticitate. MEF caut˘ ¸ a printre functiile de test cea mai bun˘ aproximare global˘ a solutiei ¸ a a ¸ exacte. ¸ ın ˆ acest scop. Vom considera problema s˘getilor unei corzi a ¸ . obtinem valorile necunoscutei (necunoscutelor) ˆ no¸ ın durile retelei de elemente finite. MEF construie¸te un sistem de ecuatii algebrice. Este cunoscut faptul c˘. spre deosebire de derivate. Atribuind valori arbitrare parametrilor. exprimat˘ prin ¸ a a a teorema de minim a energiei potentiale.

Vom vedea pe rˆnd toate etapele a a de construire ¸i rezolvare a unui model cu elemente finite. Modelul s˘u analitic a Ne propunem s˘ determin˘m s˘getile unei corzi flexibile prea a a ¸ tensionate de o fort˘ P = 1000 N (fig.1 Formularea problemei-exemplu. • aria sectiunii transversale A = 10−5 m2 . (2. pentru c˘ astfel vom avea posibilitatea s˘ evalu˘m ¸ a a a a ¸i precizia solutiei numerice. vom neglija micile variatii a ¸ ale tensiunilor din coard˘ cauzate de greutatea proprie. aceast˘ problem˘ se In a a exprim˘ sub forma unei ecuatii diferentiale care se poate integra a ¸ ¸ exact. vom aplica MEF pentru a ¸ ¸ a rezolvarea numeric˘ a problemei.8 Nm−1 . Cu alte cuvinte. Vom admite o flexibilitate perfect˘ a corzii.Formularea problemei-exemplu. ¸ • greutatea unit˘¸ii de lungime q = 0. Observatiile de pe parcurs vor furniza s ¸ ¸ cˆteva reguli practice ce se vor dovedi utile ˆ contextul rezolv˘rii a ın a unor probleme mai complexe. 2. at • materialul corzii are un comportament elastic. Dup˘ ce vom obtine solutia analitic˘. Modelul s˘u analitic a 31 flexibile pretensionate. De asemenea. s Am ales intentionat o problem˘ pentru care putem obtine ¸i ¸ a ¸ s solutia analitic˘. 2. Coarda are urm˘toarele caracteristici: ¸ at a • lungimea ℓ = 60 m.1) A .1) ¸i supus˘ concomitent ¸a s a actiunii propriei greut˘¸i. ˆ limbaj matematic. Aceasta a ˆ ınseamn˘ c˘ tensiunea va fi presupus˘ practic constant˘ pe toat˘ a a a a a lungimea corzii: P σ≈ = const. cona sider˘m c˘ ˆ coard˘ apar numai solicit˘ri de ˆ a a ın a a ıntindere (nu ¸i s ˆ ıncovoieri sau forfec˘ri).

1: Coard˘ flexibil˘ pretensionat˘ ¸i supus˘ actiunii propriei a a as a ¸ greut˘¸i at Pentru a descrie deformatia corzii vom folosi un sistem de co¸ ordonate carteziene ale c˘rui axe x ¸i y sunt orientate a¸a cum se a s s arat˘ ˆ figura 2.32 q P A ℓ y B Capitolul 2 x ℓ = 60 m A = 10−5 m2 q = 0. Pentru a g˘si expresia a ¸ a a ei folosim informatia din figura 2. ¸ ˆ aceast˘ figur˘ am reprezentat un element liniar infinitezimal In a a de coard˘ ˆ configuratia initial˘. Vom admite c˘ deformatiile sunt mici. ¸ deplasarea vertical˘ v este functie numai de coordonata x (nu ¸i de a ¸ s coordonata y): v = v (x) .2) Dintre componentele tensorului deformatiei. deplas˘rile verticale ale particulelor materiale In ¸ a aflate initial pe axa x pot fi considerate reprezentative pentru toate ¸ particulele din sectiunile transversale corespondente. Se pot a ın a ¸ aplica atunci urm˘toarele ipoteze simplificatoare: a • sectiunile transversale plane ale corzii se deplaseaz˘ practic ¸ a pe vertical˘. ℓ] .1. Luna ın ¸ ¸ a ın a gimea elementului de coard˘ deformat˘ poate fi exprimat˘ astfel: a a a • distorsiunile sectiunilor transversale sunt neglijabile. singura care este ¸ neneglijabil˘ este deformatia longitudinal˘. respectiv ˆ stare deformat˘.2. a ˆ aceste conditii. Altfel spus.8 Nm−1 P = 1000 N Figura 2. x ∈ [0. ¸ . (2.

ˆ aceste ¸ a conditii. Modelul s˘u analitic a 33 q x v + dv ds σA ≈ P x y Figura 2.3) Deformatia longitudinal˘ a corzii va fi atunci ¸ a ε= ds − dx = dx 1+ dv dx 2 − 1. (2.4): a ın 1 dv 2 .4) dv 2 In Ipoteza micilor deformatii este echivalent˘ cu dx ≪ 1. Mai exact.Formularea problemei-exemplu. (2. suma proiectiilor verticale ale fortelor care ¸ ¸ actioneaz˘ asupra elementului de lungime initial˘ dx trebuie s˘ fie ¸ a ¸ a a nul˘: a ε≈ . (2. se poate folosi urm˘toarea aproximare a lui ε obtinut˘ prin ¸ a ¸ a trunchierea dezvolt˘rii ˆ serie Taylor a membrului drept din (2.5) 2 dx Formularea matematic˘ a problemei se obtine impunˆnd cona ¸ a ditia de echilibru mecanic pentru elementul liniar de coard˘ din ¸ a figura 2.2.2: Element de coard˘ deformat˘ sub actiunea propriei a a ¸ greut˘¸i at dv dx − v dx 2 σA ≈ P v dx ds = v+ + dx2 = 1+ dv dx 2 dx.

7) (2. ℓ] . x ∈ [0.34 P dv dv d2 v + 2 dx − P + q dx = 0.9) rezult˘ ¸ s a urm˘torul sistem de ecuatii ˆ necunoscutele c1 ¸i c2 : a ¸ ın s c2 = 0 − Solutia lui este ¸ qℓ2 + c1 ℓ + c2 = 0. 2P (2.9) v (x) = − 2P unde c1 ¸i c2 sunt constante reale care se determin˘ impunˆnd s a a respectarea conditiilor (2. a s Rezolvarea analitic˘ a ecuatiei (2. (2.7) exprim˘ deci echilibrul mecanic al corzii pe directia axei y.11) se obtine atunci urm˘toarea distributie a des ¸ a ¸ plas˘rilor verticale (s˘getilor): a a ¸ c1 = v (x) = q x (ℓ − x) . ℓ] . Ea reprezint˘ configuratia de echi¸ a ¸ libru a corzii deformate sub actiunea propriei greut˘¸i.7) se obtine a a ¸ urm˘toarea solutie general˘: a ¸ a q 2 x + c1 x + c2 .7) cu conditiile (2.6) este echivalent˘ cu urm˘toarea ecuatie diferential˘: a a ¸ ¸ a P x ∈ [0. din (2. dx2 Capitolul 2 (2. (2.8) nu ridic˘ a ¸ ¸ a nici o dificultate. (2.10) qℓ . 2P x ∈ [0. ℓ] .6) (2.8) ¸i (2. c2 = 0.8). v (ℓ) = 0.12) este ecuatia unei parabole. ¸ at . Prin dou˘ integr˘ri succesive ale lui (2. Propriu-zis. 2.9) ¸i (2. (2. (2.1).12) (2.8) care exprim˘ efectul reazemelor din punctele A ¸i B (fig. a ¸ Acestei ecuatii diferentiale trebuie s˘ i se ata¸eze conditiile la limit˘ ¸ ¸ a s ¸ a v (0) = 0. dx dx dx d2 v + q = 0.11) 2P Din (2.

respectiv coms ¸ ponentele σx . γyz ¸i γzx ale tensorului deformatiei. γxy . σy . εz . ˆ cazul problemelor de elasticitate pentru s In corpuri tridimensionale. εy . τxy . ˆ cazul concret al corzii din figura In 2. pot fi ierarhizate. Astfel. τyz ¸i τzx ale tensorului tensiunii s (ele sunt legate de componentele tensorului deformatiei prin ¸ legea lui Hooke). γyz ¸i γzx ale tensorului des formatiei (ele rezult˘ din u. pe locul ˆ ai al ierarhiei se vor afla necunoscutele In ¸ ıntˆ primare. ˆ plus. ˆ ın cazul deform˘rii elastice a unui corp tridimensional (batiul unei a ma¸ini-unelte. necunoscutele primare sunt componens a tele u. s a a • componentele εx .2 Modelul cu elemente finite ata¸at s problemei-exemplu O prim˘ etap˘ care trebuie parcurs˘ la elaborarea unui model a a a cu elemente finite este identificarea clar˘ a necunoscutei (necunosa cutelor) problemei analizate. Vom avea atunci neın cunoscute primare.1 avem de-a face cu o singur˘ necunoscut˘ – deplasarea vertia a ˆ problemele complexe pot ap˘rea mai multe cal˘ v (s˘geata). εz . σz . ierarhia neın a cunoscutelor este urm˘toarea: a • componentele u. a a ˆ cazul unei probleme de elasticitate tridimensional˘. v ¸i w folosind relatiile diferentiale ¸ a s ¸ ¸ dintre deformatii ¸i deplas˘ri). De exemplu. ˆ orice situatie. τxy . v ¸i w ale cˆmpului vectorial al deplas˘rilor particulelor s a a fat˘ de pozitia lor initial˘.). σz . Necunoscutele derivate sunt legate de ¸a ¸ ¸ a cele primare prin relatii ˆ care intervin operatori diferentiali (de ¸ ın ¸ aici ¸i denumirea lor). necunoscutele derivate sunt componentele εx . In a a a necunoscute care. o biel˘ etc. σy . γxy . v ¸i w ale cˆmpului deplas˘rilor. εy . ¸ s a • componentele σx . . τyz ¸i τzx ale tensorului tensiunii. respectiv necunoscute derivate. Ierars hia necunoscutelor este definit˘ de ordinea determin˘rii lor.Modelul cu elemente finite ata¸at problemei-exemplu s 35 2.

domeniul de analiz˘ va fi plan. domeniul pe care va trebui s˘ ˆ discretiz˘m este unia ıl a dimensional (intervalul [0. ˆ (e) (e) (2. ℓ].1 vom folosi cel mai a ¸ ın simplu element unidimensional ¸i anume. acesta va trebui a s˘ includ˘ un set de necunoscute cˆt mai restrˆns. 2. aplicarea regulii de mai sus este In redundant˘ pentru c˘ problema nu are decˆt o necunoscut˘ (deplaa a a a sarea vertical˘ v) care joac˘ automat rolul de necunoscut˘ primar˘. discretizarea neridicˆnd nici o dificultate. ˆ cazul nostru.3). aceast˘ regul˘ poate da na¸tere a a s la anumite dificult˘¸i ˆ etapa de construire a modelului cu elemente at ın finite. ele vor fi a In subintervale ale lui [0. ˆ ¸ ın cazul problemelor de elasticitate bidimensional˘ sau tridimensioa nal˘. ˆ interiorul fiec˘rui element se define¸te o aproximare de tip In a s polinomial a necunoscutei (necunoscutelor) din model. a a a a Pentru problemele mai complicate. Operatia de discretizare nu va mai fi atunci chiar atˆt de ¸ a simpl˘. Elementele a a ¸ finite folosite pentru discretizarea lui vor fi regiuni ale planului sau ale spatiului (vom vedea ˆ capitolul urm˘tor cˆteva asemenea ele¸ ın a a mente).13) . elementul de ordinul ˆ ai s ıntˆ (fig.1. De exemplu. Dup˘ cum am mentionat ˆ partea a ¸ ın introductiv˘ a acestui capitol. Fiindc˘ necunoscuta v depinde de o singur˘ variabil˘ (coora a a donata x).36 Capitolul 2 Pentru a reduce cˆt mai mult efortul de calcul implicat de rea zolvarea numeric˘ a modelului cu elemente finite. ˆ acest scop. Denumirea lui este legat˘ de gradul polinomului de aproa ximare utilizat: v (e) (x) = a0 + a1 x. se a a a a In va urm˘ri exprimarea modelului exclusiv ˆ termenii necunoscutei a ın (necunoscutelor) primare. ea f˘cˆnd de multe ori apel la experienta ¸i simtul ingineresc a a a ¸ s ¸ al analistului. ℓ]). a Este important s˘ mention˘m faptul c˘ ˆ practic˘ avem de-a face a ¸ a a ın a de cele mai multe ori cu situatii mai complicate. elementele finite sunt portiuni recia ¸ proc disjuncte ale domeniului de analiz˘. Pentru rezolvarea numeric˘ a problemei enuntate ˆ §2. respectiv spatial. ˆ cazul corzii din figura 2.

In a s a a vom renunta deci la utilizarea unui sistem de coordonate local. deci elementul va trebui s˘ aib˘ tot atˆtea a ¸ a a a noduri.3 este reprezentat ˆ sistemul de coordoın nate global. ˆ a. Evident. Valorile necunoscutei v ˆ noduri au fost notate ın corespunz˘tor cu vi . respectiv vj . nodurile au fost etichetate cu simbolurile i ¸i In s j. am fi putut folosi ¸i un sistem de coordonate s local (vezi problema rezolvat˘ ˆ capitolul 1). ˆ figura 2. coarda flexibil˘ fiind at ¸ a ˆ cele ce urmeaz˘ modelat˘ ca un singur interval de pe aceea¸i ax˘. ˆ afara gea ın ıns˘ ın neralit˘¸ii. ¸ a a s Coeficientii a0 ¸i a1 din (2.Modelul cu elemente finite ata¸at problemei-exemplu s 37 xj xi i vi ℓ(e) (e) j x v (e) (x) = a0 + a1 x ˆ y Figura 2. a (e) (e) vj .3. iar coordonatele lor au fost notate xi .3: Elementul unidimensional de ordinul ˆ ai folosit pentru ıntˆ modelarea corzii (e) (e) Elementul din figura 2. respectiv xj (lungimea elementului este ℓ(e) ).13) se determin˘ impunˆnd ¸ (e) conditia ca polinomul v (x) s˘ ia valorile necunoscutei v ˆ no¸ ˆ a ın (e) (e) s durile elementului. nu am fi obtinut nici un avantaj. Pentru calculul coeficientilor a0 ¸i a1 avem ¸ nevoie de dou˘ conditii.

Solutia lui este ¸ a0 = (e) (e) (e) (e) (e) (2. ¸ a Aceast˘ denumire se justific˘ prin faptul c˘ respectivele functii nu a a a ¸ depind decˆt de caracteristicile geometrice ale elementului (ˆ cazul a ın de fat˘. Singurele restrictii asupra gabaritului retelei vor fi intro¸ ¸ duse atunci numai de performantele calculatorului ¸i ale programu¸ s lui MEF disponibil.3) ˆ Inlocuind (2.38 Capitolul 2 Impunˆnd conditia mentionat˘ mai sus. Am optat pentru un num˘r atˆt de redus de elemente finite ıntˆ a a numai pentru c˘ vom rezolva manual problema.14) xj xi v − (e) vj .13). din (2. Ni (x) = . 8. (2. ele depind numai de coordonatele nodurilor ¸i de lungimea ¸a s elementului). 5. (e) i ℓ ℓ a1 = − (e) vi ℓ(e) 1 + vj ℓ(e) 1 . a0 + a1 x j = v j .16) (2.15) ˆ (2.15) unde (vezi figura 2. obtinem expresia polinomului care aproın ¸ ximeaz˘ s˘geata v la nivelul unui element finit oarecare (e): a a v (e) (x) = vi Ni (x) + vj Nj (x). (2.18) (e) ℓ ℓ sunt functiile de form˘ asociate nodurilor elementale [4. ˆ unde (e) (e) (e) ℓ(e) = xj − xi . 10]. 9. ℓ] care modeleaz˘ coarda din a figura 2. ˆ practic˘ se utia In a lizeaz˘ de cele mai multe ori un num˘r considerabil mai mare de a a elemente.17) xj − x x − xi (e) . Pentru discretizarea intervalului [0. Nj (x) = (e) (2.1 vom folosi patru elemente unidimensionale de ordinul ˆ ai.13) obtinem un a ¸ ¸ a ¸ (e) (e) s sistem de dou˘ ecuatii ˆ necunoscutele a0 ¸i a1 : a ¸ ın a0 + a1 x i = v i .

Modelul cu elemente finite ata¸at problemei-exemplu s

39 (4) v5 = 0 5 x

v1 = 0 1

(1) 2

(2) 3

(3) 4

v2 v (1) (x) ˆ y v (2) (x) ˆ

v3 v (3) (x) ˆ

v4 v (4) (x) ˆ

Figura 2.4: Reteaua de elemente finite care modeleaz˘ coarda ¸ a Tabelul 2.1: Matricea de conexiuni a retelei din figura 2.4 ¸ Element (e) (1) (2) (3) (4) Nod i 1 2 3 4 Nod j 2 3 4 5

Tabelul 2.2: Coordonatele nodurilor din figura 2.4 Nod k 1 2 3 4 5 xk [m] 0 20 30 45 60

40

Capitolul 2

Reteaua de elemente finite pe care o vom folosi ˆ continuare ¸ ın este prezentat˘ ˆ figura 2.4. Notatiile respect˘ conventiile pe care a ın ¸ a ¸ le-am adoptat ˆ capitolul 1. Matricea de conexiuni a retelei din ın ¸ figur˘ este prezentat˘ ˆ tabelul 2.1, iar coordonatele celor cinci a a ın noduri sunt date ˆ tabelul 2.2. ın Se observ˘ c˘ elementele nu sunt egale ca lungime (nodurile din a a figura 2.4 nu sunt plasate echidistant). De fapt, din acest punct de vedere, MEF este cˆt se poate de flexibil˘. Ea permite utilizatorua a lui s˘ stabileasc˘ densitatea retelei ¸i repartitia nodurilor ˆ functie a a ¸ s ¸ ın ¸ de necesit˘¸i. Unul dintre parametrii prin care avem control asupra at calit˘¸ii solutiei numerice este densitatea discretiz˘rii. Propriu-zis, at ¸ a cu cˆt reteaua de elemente finite este mai dens˘, cu atˆt solutia a ¸ a a ¸ obtinut˘ este mai precis˘. Din aceast˘ cauz˘, ˆ practic˘ se utili¸ a a a a ın a zeaz˘ urm˘toarea strategie de discretizare: a a • ˆ zonele unde aproximantele polinomiale trebuie s˘ urm˘ın a a reasc˘ o variatie foarte accentuat˘ a necunoscutei (necunosa ¸ a cutelor), reteaua va fi mai dens˘; ¸ a • ˆ zonele unde variatia necunoscutei (necunoscutelor) este mai ın ¸ lin˘, reteaua poate fi mai rar˘. a ¸ a Folosirea unor retele cu densitate diferentiat˘ permite obtinerea ¸ ¸ a ¸ unor solutii numerice bune, ˆ conditiile unui efort de calcul minim. ¸ ın ¸ ˆ leg˘tur˘ cu repartitia nodurilor din figura 2.4, mai trebuie In a a ¸ s˘ facem o observatie. Fiindc˘ ne intereseaz˘ s˘geata maxim˘ a a ¸ a a a a corzii ¸i ne a¸tept˘m ca aceasta s˘ apar˘ ˆ punctul de coordonat˘ s s a a a ın a x = ℓ/2, am plasat acolo un nod. Avem astfel garantia c˘ valoarea ¸ a determinat˘ va fi cea mai precis˘ posibil pentru tipul de element a a finit ¸i reteaua din figur˘. s ¸ a Informatia din tabelele 2.1 ¸i 2.2 ne permite s˘ particulariz˘m ¸ s a a (e) expresia general˘ (2.17) a aproximantei v pentru fiecare din cele a ˆ patru elemente. Vom obtine astfel patru polinoame de gradul ˆ ai, ¸ ıntˆ (1) (2) (3) (4) v , v , v ¸i v , fiecare definit ˆ interiorul cˆte unui element. ˆ ˆ ˆ s ˆ ın a v (1) contine ca parametri nedeterminati valorile v1 ¸i v2 ale s˘getii. ˆ ¸ ¸ s a ¸

Rezolvarea numeric˘ a modelului cu elemente finite a

41

ˆ mod asem˘n˘tor, v (2) contine v2 ¸i v3 , v (3) contine v3 ¸i v4 , iar v (4) In a a ˆ ¸ s ˆ ¸ s ˆ contine v4 ¸i v5 . Cele patru polinoame sunt componente ale unei sin¸ s gure aproximante globale v care contine ca parametri nedeterminati ˆ ¸ ¸ valorile v1 , v2 , v3 , v4 ¸i v5 ale necunoscutei ˆ nodurile retelei. Dˆnd s ın ¸ a valori arbitrare acestor parametri, obtinem functii dintr-o aceea¸i ¸ ¸ s multime (a¸a-numita familie a functiilor de test despre care am dis¸ s ¸ cutat la ˆ ınceputul capitolului). Vom vedea ˆ paragraful urm˘tor ın a cum reu¸e¸te MEF s˘ aleag˘ acea functie de test care asigur˘ o s s a a ¸ a aproximare global˘ optim˘ a solutiei. a a ¸

2.3

Rezolvarea numeric˘ a modelului a cu elemente finite

Spuneam ˆ partea introductiv˘ a acestui capitol c˘ MEF caut˘ ın a a a acea functie de test care se apropie cel mai bine de solutia exact˘ ¸ ¸ a ˆ acest scop, ea impune conditia pe ˆ ıntregul domeniu de analiz˘. In a ¸ ca respectiva functie s˘ minimizeze o cantitate scalar˘ definit˘ sub ¸ a a a forma unei integrale. ˆ cazul problemelor de mecanica structurilor, procedura de mai In sus ˆsi are justificarea ˆ teorema de minim a energiei potentiale ı¸ ın ¸ elastice. Se poate demonstra [10] c˘ starea de tensiuni ¸i deformatii a s ¸ care verific˘ ecuatiile de echilibru ale unui corp elastic realizeaz˘ mia ¸ a nimul a¸a-numitei energii potentiale Π. ˆ general, aceast˘ m˘rime s ¸ In a a scalar˘ are urm˘toarea expresie: a a Π = Πdef − Wext , (2.19)

ˆ care Πdef este energia de deformatie, iar Wext este lucrul mecanic ın ¸ al ˆ arc˘rilor exterioare. ınc˘ a ˆ cazul particular al corzii din figura 2.1, cei doi termeni din In membrul drept al lui (2.19) se pot scrie astfel (vezi ¸i (2.1)): s Πdef =
ℓ 0

P ε dx,

(2.20)

22) rezult˘ atunci urm˘toarea expresie a s a a energiei potentiale elastice a corzii: ¸ Π= ℓ 0 P 2 dv dx 2 − qv dx. v4 ¸i v5 care realizeaz˘ minimul lui Π. ∂ vk k = 1. vom ˆ a a ınlocui ˆ expresia (2. vom c˘uta ıi ¸ a ˆ In valorile nodale v1 . Ea ne spune c˘ putem a g˘si solutia ecuatiei diferentiale care descrie problema corzii flexibile a ¸ ¸ ¸ c˘utˆnd acea functie care minimizeaz˘ cantitatea Π(v). ¸ Aceast˘ proprietate ne ofer˘ criteriul global de minimizare a a a erorii de care avem nevoie la aplicarea MEF.21) Cu ajutorul lui (2. (2.23).(2. Evident.20) poate fi adus˘ la forma ¸ a Πdef = ℓ 0 P 2 dv dx 2 dx. v2 . (2. v3 . vom folosi teorema lui Lagrange care ne d˘ o conditie a ¸ necesar˘ de extrem pentru functii de mai multe variabile: a ¸ ˆ ∂Π = 0. 5.21) .5). vom obtine astfel o aproˆ a ın ¸ ximare a lui Π(v) care nu mai depinde decˆt de nedeterminatele lui a v . v5 ) . (2.23) a lui Π(v) ın aproximanta v construit˘ ˆ §2. obtinem diferite valori reale. . Ea este ınt a ¸ o functie cu valori reale definit˘ pe o familie de functii v. ˆ s a acest scop.19) ¸i (2. (2. Dac˘ ¸ a ¸ a privim relatia (2.42 Wext = ℓ 0 Capitolul 2 qv dx.25) . v4 ¸i v5 ale s˘getii: ˆ a s a ¸ ˆ Π(v) → Π (v1 . De fapt. v2 . . (2. adic˘ de valorile nodale v1 . . Adoptˆnd a a ¸ a a aceast˘ cale alternativ˘. v3 . ℓ] → R care verific˘ ¸ a a a ¸ a ecuatia diferential˘ (2. .24) Acesteia ˆ vom impune conditia de minim. relatia (2. constat˘m c˘.23). v2 . atunci cˆnd ˆ ¸ a a a ınlocuim ˆ expreın sia lui Π diferite functii v.22) Din (2.2.8) realizeaz˘ mi¸ ¸ a s ¸ a a nimul energiei potentiale elastice Π definite de (2. v3 .7) ¸i conditiile la limit˘ (2. Teorema ¸ ¸ enuntat˘ mai sus ne asigur˘ c˘ functia v : [0.23) Π trebuie ˆ ¸eleas˘ ca o aplicatie de un tip mai special. v4 .

v tocmai determinat poate fi considerat o aproximare ˆ global˘ optim˘ a solutiei exacte v. Prin rezolvarea lui numeric˘ obtinem acele valori s a ¸ ˆ nodale ale s˘getii care minimizeaz˘ cantitatea Π. = (e) · (2.Rezolvarea numeric˘ a modelului cu elemente finite a 43 (2. v (2. aˆ a a mare a lui Π.25) nu este altceva decˆt un sistem de ecuatii ˆ necunoscutele a ¸ ın v1 .17) ¸i (2.30) dx ℓ dx ℓ . obtinem o aproximare a lui Π valabil˘ la nivelul elea ¸ ¸ a mentului (e): ˆ Π (v) → Π(e) (vi . (2.17) a ın a s˘getii.26) unde Π (v) = (e) ℓ(e) P 2 dv dx − qv dx. Din (2. descrierea traseului pe care ˆ ın a ıl vom parcurge ˆ continuare. ın Aplicˆnd proprietatea de aditivitate a integralelor ˆ raport a ın cu domeniul. (2. ˆ cˆteva cuvinte. ˆ Pentru evaluarea lui Π(e) (vi .28) ˆ care vi ¸i vj sunt valorile necunoscute ale s˘getii ˆ cele dou˘ ın s a ¸ ın a noduri asociate.27) a lui Π(e) (v) aproximanta (2.29) dx dx dx unde (e) (e) dNj dNi 1 1 = − (e) . a a ¸ Aceasta ar fi. energia potential˘ elastic˘ poate fi scris˘ ca suma ¸ a a a contributiilor celor patru elemente: ¸ 4 Π(v) = e=1 Π(e) (v). v3 .27) Dac˘ introducem ˆ expresia (2. Rezult˘ astfel ¸i a ¸ a a s ˆ Fiindc˘ Π este o aproxiˆ aproximanta global˘ v care minimizeaz˘ Π. vj ) avem nevoie de derivata lui v (e) ˆ ˆ raport cu x. vj ) = (e) ℓ(e) P dˆ(e) v 2 dx 2 − qˆ(e) dx. 2 (2. v4 ¸i v5 .18) rezult˘ printr-un calcul foarte ın s a simplu (e) (e) dNj dNi dˆ(e) v = vi + vj . v2 .

putem scrie urm˘toarele expreat s a sii ale integralelor din (2. Descompunˆnd integrala din membrul drept al lui (2.34) Expresia (2.33) rezult˘ atunci a P qℓ(e) ˆ Π(e) (vi . (e) Ni dx = xj xi (e) Nj dx ℓ(e) = .32): xj xi xj xi dx = ℓ(e) . Foloa sind informatia din tabelul 2.(2.29) .16) ¸i (2.30). vj ) = xj xi P vi − vj 2 ℓ(e) (e) 2 − (2. vj ) = 2 l(e) −q xj xi 2 xj xi dx− (2. Dac˘ ¸inem cont de (2.32) vi − q xj xi (e) Nj dx (e) Ni dx vj .31) ˆ termeni.31) (e) − q Ni vi + Nj vj dx.1.(2.34) este valabil˘ pentru un element oarecare (e). a ın obtinem ¸ P vi − vj ˆ Π(e) (vi .17) ¸i (2.33) Din (2. expresia (2.32) .28) a lui Π(e) s poate fi adus˘ la forma a ˆ Π(e) (vi .18).44 Capitolul 2 ˆ Cu ajutorul lui (2. 2ℓ 2 (2. putem obtine particulariz˘ri ale ei ¸ ¸ a pentru fiecare din cele patru elemente ale retelei: ¸ . vj ) = (e) (vi − vj )2 − (vi + vj ) . 2 (2.

35): a a at ¸ ˆ ˆ ˆ Π (v1 . v3 ) = (2) (v2 − v3 )2 − 2ℓ 2 Π ˆ (3) qℓ(3) P 2 (v3 + v4 ) . Π 2ℓ(4) 2 Aproximarea lui Π la nivelul ˆ ıntregului domeniu de analiz˘ rea zult˘ ca sum˘ a celor patru cantit˘¸i definite de relatiile (2. v2 ) + Π(2) (v2 .37) . ∂ v3 ∂ v3 ∂ v3 ˆ ˆ ˆ ∂Π ∂ Π(3) ∂ Π(4) = + = 0. v4 ) = (3) (v3 − v4 ) − 2ℓ 2 (2. v4 ) + Π(4) (v4 .Rezolvarea numeric˘ a modelului cu elemente finite a 45 qℓ(1) P ˆ (v1 + v2 ) . ∂ v5 ∂ v5 Ecuatiile (2. v3 ) + ˆ ˆ + Π(3) (v3 . (2. v5 ) = P (v4 − v5 )2 − qℓ (v4 + v5 ) . ∂ v2 ∂ v2 ∂ v2 ˆ ˆ ˆ ∂ Π(2) ∂ Π(3) ∂Π = + = 0. v3 .36) Conditiile necesare de minim (2. v5 ) = Π(1) (v1 .35): ¸ ¸ (2.37) pot fi explicitate prin derivarea relatiilor (2. v2 ) = (1) (v1 − v2 )2 − 2ℓ 2 qℓ(2) P ˆ (v2 + v3 ) . v2 .35) (4) ˆ (4) (v4 . ∂ v1 ∂ v1 ˆ ˆ ˆ ∂ Π(1) ∂ Π(2) ∂Π = + = 0.25) vor avea atunci urm˘toarele ¸ a expresii: ˆ ˆ ∂Π ∂ Π(1) = = 0. v5 ) . Π(1) (v1 . v4 . Π(2) (v2 . ∂ v4 ∂ v4 ∂ v4 ˆ ˆ ∂ Π(4) ∂Π = = 0. (v3 .

∂ v3 ℓ ℓ 2 ˆ P P qℓ(3) ∂ Π(3) = (3) v3 − (3) v4 − .38) P 1 ℓ(1) 1 − ℓ(1) 1 ℓ(1) 0 0 0 ¿ 1 − ℓ(1) 1 + ℓ(2) 1 − ℓ(2) 0 0 ¾ 0 1 ℓ(2) 1 − ℓ(2) 1 + ℓ(3) 1 − ℓ(3) 0 ¿ 0 0 1 ℓ(3) ¾ 1 − ℓ(3) 1 1 + ℓ(4) − ℓ(4) 1 1 − ℓ(4) ℓ(4) 0 0 0 ¿ × (2. = (2) v2 − (2) v3 − ∂ v2 ℓ ℓ 2 ˆ P P qℓ(2) ∂ Π(2) = − (2) v2 + (2) v3 − . = − (4) v4 + (4) v5 − ∂ v5 ℓ ℓ 2 Putem rescrie atunci sistemul (2.37) sub forma ¾ Capitolul 2 (2. ∂ v4 ℓ ℓ 2 ˆ P P qℓ(4) ∂ Π(4) = (4) v4 − (4) v5 − .46 ˆ ∂ Π(1) P P qℓ(1) . . ∂ v4 ℓ ℓ 2 ˆ ∂ Π(4) P qℓ(4) P . = (1) v1 − (1) v2 − ∂ v1 ℓ ℓ 2 ˆ P P qℓ(1) ∂ Π(1) . ∂ v3 ℓ ℓ 2 ˆ P P qℓ(3) ∂ Π(3) = − (3) v3 + (3) v4 − . = − (1) v1 + (1) v2 − ∂ v2 ℓ ℓ 2 ˆ P P qℓ(2) ∂ Π(2) .39) × v1 v2 v3 v4 v5 = q 2 ℓ(1) ℓ(1) + ℓ(2) ℓ(2) + ℓ(3) ℓ(3) + ℓ(4) ℓ(4) .

aceast˘ a s ın a situatie este natural˘.39). ¸ ¸ Vom vedea ˆ continuare cum se introduc conditiile (2.Rezolvarea numeric˘ a modelului cu elemente finite a 47 ˆ Inainte de a trece la rezolvarea lui (2.1 ¸i 2. Aceasta arat˘ c˘ moa a a delul nostru sufer˘ de o nedeterminare matematic˘.8) sunt ın ¸ a echivalente cu v1 = 0. ea exprim˘ absenta reazemelor de la capea a ¸ tele corzii. Introducerea conditiilor la limit˘ (2.41) = q 2 ℓ(1) + ℓ(2) ℓ(2) + ℓ(3) ℓ (3) . ¸i ˆ cele trei ecuatii r˘mase va a ¸ s ın ¸ a trebui s˘ oper˘m anumite modific˘ri ¸i anume.8) ˆ ın ¸ ın modelul cu elemente finite ¸i cum afecteaz˘ ele structura sistemului s a de ecuatii (2. (2. ¸ Dac˘ folosim informatia din figurile 2. fiindc˘.8). Obtinem astfel un sistem a at ¸ redus avˆnd ca necunoscute numai s˘getile din nodurile 2.40) Relatiile (2.40). ¸ a a a ın respectivele conditii nu s-au reflectat nic˘ieri ˆ modelul cu elemente ¸ a ın finite. am constata c˘ el este nul. deci posibilitatea modelului de a fi translatat ˆ orice ın pozitie a spatiului).39). constat˘m c˘.40) ne spun c˘ prima ¸i a cincea ecuatie din sistemul ¸ a s ¸ (2. s˘ transfer˘m tera a a s a a menii corespunz˘tori lui v1 ¸i v5 ˆ membrul drept (de fapt.39) trebuie s˘ discut˘m a a despre impunerea conditiilor la limit˘ (2.39). 3 ¸i 4: a a ¸ s ¾ 1 ℓ(1) + P ¾ 1 ℓ(2) 1 − ℓ(2) 1 ℓ(2) + ¿ 0 1 ℓ(3) 1 − ℓ(3) 1 − ℓ(2) 1 ℓ(3) 0 + 1 − ℓ(3) 1 ℓ(4) ¿¾ v2 v3 v4 ¿ = (2. Evident.4. dac˘ am calcula determinantul matricii coeficientilor a ¸ sistemului (2. conditiile la limit˘ (2. v5 = 0.8) ˆ ¸ a ın modelul cu elemente finite este deci echivalent˘ cu eliminarea acesa tor dou˘ ecuatii din (2.39) sunt redundante. a ¸ s a a ˆ modelul nostru cu elemente finite. Lipsa detera a min˘rii provine tocmai din neintroducerea conditiilor la limit˘ (ˆ a ¸ a ın interpretare mecanic˘. datorit˘ conditiilor (2. respectivii ¸ a a a ¸ termeni reprezint˘ cantit˘¸i cunoscute). Pˆn˘ ˆ acest moment. De fapt. +ℓ (4) .

40) care exprim˘ s˘getile a ¸ a a ¸ ˆ nodurile de cap˘t.2.27.(2. (2. (2. ℓ(2) = 10 m. v3 = 0. ˆ ℓ ℓ 20 x3 − x x − x2 30 − x x − 20 v (2) = (2) v2 + (2) v3 = ˆ 0.27 m. ℓ(4) ℓ 15 x ∈ [45. 60]. v4 = 0.1 . 3 ¸i 4: a ¸ ın s v2 = 0. v (4) = ˆ x5 − x x − x4 60 − x v4 + (4) v5 = 0.42) ne dau atunci urm˘toarele valori ale s ¸ a s˘getii ˆ nodurile 2.27.2 ¸ rezult˘ lungimile elementelor: ℓ(1) = 20 m. 30]. s −4 −1 obtinem q/(2P ) = 4×10 m . din a relatiile (2.1 2.1). 45]. ˆ care ˆ ¸ ın ınlocuim datele din tabelele 2. ℓ(3) = 15 m a ¸i ℓ(4) = 15 m.18). ın a Avˆnd determinate valorile nodale ale necunoscutei v.43) La acestea trebuie ad˘ugate conditiile (2.36 + 0.48 Capitolul 2 (2. ℓ ℓ 10 10 x ∈ [20.32 + 0.2.41) nu mai sufer˘ de nici o nedeterminare (putem verifica acest a lucru calculˆnd determinantul matricii coeficientilor).17) . Solutia lui a ¸ ¸ este ç q (1) ä (2) ℓ ℓ + ℓ(3) + ℓ(4) . . x ∈ [0.32 m. Relatiile (2.44) x − x3 45 − x x − 30 x4 − x (3) 0. obtinem imediat polinoamele care aproximeaz˘ variatia s˘getii ¸ a ¸ a ¸ la nivelul fiec˘rui element: a x2 − x x − x1 x v (1) = (1) v1 + (1) v2 = 0. v3 = (2. 2P Folosind valorile numerice ale parametrilor P ¸i q (vezi §2.32. De asemenea. din tabelele 2. v2 = 2P çä ç q ä (1) ℓ + ℓ(2) ℓ(3) + ℓ(4) .36. v = (3) v3 + (3) v4 = ˆ ℓ ℓ 15 15 x ∈ [30. 20].36 m.42) 2P ç q ä (1) v4 = ℓ + ℓ(2) + ℓ(3) ℓ(4) .

v(30) = 0. trebuie s˘ not˘m faptul c˘ solutia numeric˘ nu se mai supras a a a ¸ a pune peste solutia exact˘ ˆ interiorul elementelor. v . ¸ Pentru a evalua calitatea solutiei numerice obtinute prin rezol¸ ¸ varea modelului cu elemente finite.Rezolvarea numeric˘ a modelului cu elemente finite a 49 v (1) . v (3) ¸i v (4) sunt componentele aproximantei globale v . v(45) = 0.12): a v(x) = 4 · 10−4 x(60 − x).32 m. observ˘m c˘ aproximantele a ¸ a a elementale ale s˘getii sunt polinoame de gradul ˆ ai.36 m. v4 = v(45). Folosind ˆ ˆ ˆ ˆ s ¸ a valorile numerice ale parametrilor ℓ.45) rezult˘ a ¸ a v(0) = 0. Se ˆ ˆ ˆ s ˆ ˆ observ˘ ˆ (2. ˆ ¸ a ın Intr-adev˘r.46) cu (2.43). v .1). x ∈ [0. obtinem s ¸ urm˘toarea expresie a lui (2. Din (2. (2.45).12).(2. 60]. v ¸i solutia analitic˘ (2.46) .44) c˘ fiecare component˘ este definit˘ pe un suba ın a a a interval care corespunde unuia din elementele retelei. v(60) = 0. v (2) . v3 = v(30).27 m. v(20) = 0. Comparˆnd (2.45) Un prim aspect pe care ˆ vom verifica este precizia valorilor ıl nodale ale s˘getii.47) (2. v5 = v(60). constat˘m c˘ s˘getile nodale a s a a a ¸ se suprapun perfect peste valorile date de solutia analitic˘ (2. vom reprezenta pe acela¸i grafic s (1) (2) (3) (4) polinoamele v . iar solutia a ¸ ıntˆ ¸ (2.40) ¸i (2. q ¸i P (vezi §2.44) . v2 = v(20).45): ¸ a v1 = v(0). Totu¸i. a dac˘ privim relatiile (2.

fiindc˘ ne d˘ ıntˆ a a a a valoarea exact˘ a s˘getii maxime ¸i se apropie suficient de bine de a a ¸ s solutia analitic˘ ˆ restul domeniului. 2.4 Concluzii Acest capitol a fost consacrat unei prezent˘ri mai riguroase a a procedurii de aplicare a MEF. Deci aproximanta global˘ v a ¸ a a ˆ este format˘ dintr-o succesiune de segmente de dreapt˘ ale c˘ror a a a capete se afl˘ pe curba ce reprezint˘ solutia analitic˘ a problemei a a ¸ a (fig. dac˘ am fi folosit mai mult de patru elemente pentru a a modelarea corzii.5: Comparatie ˆ ¸ ıntre solutia numeric˘ ¸i solutia analitic˘ a ¸ as ¸ a problemei corzii flexibile exact˘ este o distributie parabolic˘. Diagrama din figura 2. Dar chiar ¸i solutia obtinut˘ cu numai patru a a ¸ s ¸ ¸ a elemente finite de ordinul ˆ ai este satisf˘c˘toare. ¸ ˆ Intr-adev˘r. ¸ a ın 2. Am v˘zut ˆ detaliu care sunt etaa ın pele construirii ¸i rezolv˘rii unui model cu elemente finite pentru s a . solutia aproximativ˘ v ar fi fost format˘ din mai ¸ aˆ a multe segmente de dreapt˘ ¸i s-ar fi apropiat mai mult de distributia as ¸ analitic˘ a s˘getii.5).5 ne conduce la urm˘toarea cona cluzie practic˘: solutia furnizat˘ de MEF poate fi ˆ a ¸ a ımbun˘t˘¸it˘ din a at a punct de vedere al preciziei prin utilizarea unei retele mai dense.50 1 (1) 2 (2) 3 (3) 4 (4) 5 Capitolul 2 x Calcul numeric (MEF) y Solutie analitic˘ ¸ a Figura 2.

f˘r˘ a mai fi necesar˘ interventia analistului. rezult˘ astfel matricea de conexiuni a retelei ¸i tabela a ¸ s coordonatelor nodale). ˆ sintez˘. • construirea aproximantelor elementale ale necunoscutei (necunoscutelor) problemei. aceste etape ar fi a In a urm˘toarele: a • alegerea tipului de element finit adecvat pentru problema dat˘. • reconstituirea aproximantelor elementale ¸i asamblarea acess tora ˆ ıntr-o aproximant˘ global˘. •ˆ ınlocuirea aproximantelor elementale ˆ expresia energiei poın tentiale. utilizatorul construie¸te un model geometric al domeniului a s de analiz˘ (folosind un program CAD sau chiar facilit˘¸ile de dea at senare puse la dispozitie de programul MEF) ¸i apoi alege tipul ¸ s . atunci cˆnd se folose¸te un program MEF comerIn a a s cial. ˆ practic˘. a ¸ • introducerea conditiilor la limit˘ (prin reducerea corespun¸ a z˘toare a sistemului de ecuatii global). a • discretizarea domeniului de analiz˘ (stabilirea num˘rului de a a elemente finite care vor fi utilizate ¸i a pozitiei nodurilor asos ¸ ciate.Concluzii 51 o problem˘ de mecanica structurilor. a a • interpretarea rezultatelor numerice. cele mai multe dintre etapele enumerate mai sus sunt parcurse automat. De aa a ¸ regul˘. ¸ • impunerea conditiei de minim asupra aproxim˘rii cu elemente ¸ a finite a energiei potentiale ¸i asamblarea sistemului de ecuatii ¸ s ¸ global care rezult˘ prin aplicarea acestei conditii. a ¸ • rezolvarea sistemului de ecuatii global ˆ raport cu valorile ¸ ın nodale ale necunoscutei (necunoscutelor) problemei.

Din punct de vedere matematic. Procedura de construire a modelului cu elemente finite bazat˘ a pe minimizarea energiei potentiale este general aplicabil˘ pentru ¸ a rezolvarea problemelor de elasticitate. 5. ea apartine a¸a-numitei familii a metodelor variationale ¸ s ¸ [4. Toate programele MEF comerciale folosite la ora actual˘ ofer˘ ¸i facilit˘¸i de reprezentare a as at grafic˘ a solutiilor numerice sub forma a diferite tipuri de diagrame. . Asamblarea ¸i rezolvarea numeric˘ ¸ s a a acestuia sunt etape complet automatizate. ˆ acest stadiu. ın s a ¸ In utilizatorul introduce ˆ modelul discretizat ˆ arc˘rile mecanice ın ınc˘ a ¸i conditiile la limit˘ de tipul restrictiilor de mi¸care. Programul s ¸ a ¸ s MEF dispune acum de toate informatiile necesare pentru construi¸ rea sistemului de ecuatii global. ˆ continuare. a ¸ ˆ felul acesta.52 Capitolul 2 de element finit. analistul este asistat ¸i ˆ etapa de interpretare a In s ın rezultatelor. 10]. programul MEF realizeaz˘ autoIn a mat discretizarea (tinˆnd cont de anumite recomand˘ri ale analis¸ a a tului ˆ ceea ce prive¸te densitatea local˘ a retelei). 9. 8.

In s ¸ ˆ care variatia acestora este mai putin accentuat˘.Capitolul 3 Prezentarea cˆtorva tipuri a uzuale de elemente finite Discretizarea domeniului de analiz˘ este prima etap˘ care trea a buie parcurs˘ la rezolvarea numeric˘ a unei probleme prin metoda a a elementelor finite (MEF). fiindc˘ ¸i un num˘r redus de elemente poate conduce a as a la un rezultat acceptabil ca precizie. ˆ general. cu cˆt reteaua de elemente finite ¸ In a ¸ este mai dens˘. Analistul trebuie s˘ fac˘ apel la cuno¸tintele teoretice a a a s ¸ ¸i la simtul s˘u ingineresc pentru a rafina reteaua numai ˆ zonele s ¸ a ¸ ın ˆ zonele unde sunt de a¸teptat gradienti mari ai necunoscutelor. a c˘ror rezolvare este a ¸ a laborioas˘. Totu¸i. cu atˆt solutia este mai precis˘. num˘rul ¸i m˘rimea elementelor utilizate. o retea prea a a ¸ a s ¸ fin˘ conduce la sisteme de ecuatii foarte mari. analistul trebuie s˘ aleag˘ un element ale c˘rui propriet˘¸i (ˆ special gradul polia a a at ın nomului de aproximare) s˘ fie adecvate tipului de problem˘ care a a 53 . Calitatea solutiei numerice este influentat˘ ¸i de caracteristicile ¸ ¸ as matematice ale elementului finit utilizat. ın a a a s a Ca ingineri suntem confruntati cu problema delicat˘ a echilibrului ¸ a dintre calitatea solutiei numerice ¸i efortul de calcul necesar pen¸ s tru obtinerea acesteia. Discretizarea presupune luarea unor decizii ˆ leg˘tur˘ cu tipul. Concret. reteaua poate ın ¸ ¸ a ¸ fi mai rar˘.

10]. 3. Spatiul lia ¸ mitat nu ne permite nicidecum o descriere a tuturor categoriilor de elemente finite care pot s˘ apar˘ ˆ aplicatii. 5. Cititorii interesati au a a ın ¸ ¸ la dispozitie o bogat˘ bibliografie de specialitate [4. destul de vag˘) a ıns˘ a a ˆ ımparte elementele finite ˆ trei mari categorii. Importanta alegerii elementului finit nu trea a ¸ buie niciodat˘ subestimat˘. • lipsa unor informatii referitoare la propriet˘¸ile matematice ¸ at ale elementelor finite utilizate. • elemente finite tridimensionale. Vom a distinge astfel: • elemente finite unidimensionale. fiindc˘ o decizie incorect˘ ˆ aceast˘ a a a a ın a etap˘ conduce adeseori la rezultate nesatisf˘c˘toare sau eronate. Chiar dac˘ avem la dispozitie unul dintre cele mai performante a ¸ programe de analiz˘ cu elemente finite. ˆ functie de dimenın ın ¸ sionalitatea domeniului la discretizarea c˘ruia sunt folosite.54 Capitolul 3 urmeaz˘ a fi rezolvat˘. se constat˘ c˘ majoritatea gre¸elilor de discretizare In a a a s au la origine urm˘toarele cauze: a • insuficienta cuno¸tintelor teoretice ˆ domeniul problemei ¸ s ¸ ın abordate. Datorit˘ specificului ¸ s ¸ a acestui curs. este foarte important˘ consultarea manualelor de utilia zare ale programelor MEF. a a a ˆ practic˘. ˆ cele ce urmeaz˘ ne vom limita la prezentarea caracın a teristicilor matematice ale cˆtorva tipuri de elemente finite folosite a frecvent la rezolvarea problemelor de inginerie mecanic˘.1 Clasificare O clasificare foarte general˘ (ˆ a. 8. De ¸ a asemenea. din p˘cate. 9. • elemente finite bidimensionale. nu suntem deloc degrevati a ¸ de obligatia de a avea asemenea cuno¸tinte. .

Propriu-zis. marea diversitate a elementelor ˆ uz la ora actual˘ face imposibil˘ g˘sirea unui criteın a a a riu de clasificare unic. ˆ capitolul 2 am folosit un astfel de element pentru In discretizarea unei corzi perfect flexibile..1. clasificarea de mai sus este totu¸i s suficient˘. Drept consecint˘. De¸i acest al doilea criteriu precizeaz˘ o serie ˆ s a ıntreag˘ de asa pecte. ıntˆ • elemente finite de ordinul al doilea (sau p˘tratice). ˆ cadrul fiec˘reia a a ın a din categoriile mentionate mai sus pot fi realizate subclasific˘ri ˆ ¸ a ın functie de o serie de alte criterii.Clasificare 55 Aceast˘ clasificare nu surprinde nici pe departe toate caracteristia cile elementelor.. . 3.1). nici el nu este exhaustiv. De exemplu.1 Elemente finite unidimensionale Elementele finite unidimensionale sunt folosite atunci cˆnd m˘a a rimea ce trebuie aproximat˘ depinde de o singur˘ variabil˘ (vezi a a a problema-exemplu rezolvat˘ ˆ capitolul 2). ˆ practic˘ sunt foarte rar utilizate elemente cu functii de aproxiIn a ¸ mare de grad superior lui trei. a • . elea ın ¸a mentele unidimensionale sunt segmente de dreapt˘ sau arce de a curb˘ de-a lungul c˘rora ia valori variabila independent˘ a problea a a mei (fig. Din aceast˘ cauz˘. a Pentru scopurile noastre. pot fi a distinse: • elemente finite de ordinul ˆ ai (sau liniare). Ne vom folosi de ea atunci cˆnd vom prezenta unele dina a tre elementele cel mai frecvent utilizate la rezolvarea problemelor de inginerie mecanic˘. a • elemente finite de ordinul al treilea (sau cubice). 3. ea nu face nici o referire la gradul polinomului de aproximare. Dac˘ se are ˆ vedere gradul poli¸ a ın noamelor cu ajutorul c˘rora sunt aproximate necunoscutele. Mai ales elementele finite de complexitate matematic˘ ridicat˘ sunt greu de inclus ˆ a a ıntr-o anumit˘ categorie.

¸ a a Atˆt elemente unidimensionale de ordinul al doilea. De altfel. 3. motiv pentru care se ¸i nume¸te liniar.b).1.1: Elemente finite unidimensionale: (a) element de ordinul ˆ ai (liniar). ıntˆ s s am ¸i v˘zut cum se folose¸te el ˆ exemplul din capitolul 2. 3. respectiv al treilea (fig.2 Elemente finite bidimensionale Elementele finite bidimensionale sunt utilizate atunci cˆnd a m˘rimea ce trebuie aproximat˘ depinde de dou˘ variabile. (b) elemente de ordinul al doilea (p˘tratice). ele pot fi folosite pentru rezolvarea problemelor de elasticitate bidimensionale (probleme de stare plan˘ de tensiuni. cˆte unul la fiecare cap˘t (fig. cˆt ¸i cele de a a s ordinul al treilea pot avea ¸i variante curbilinii. ˆ general. Un asemenea element are asociat˘ o functie de aproximare a ¸ de ordinul ˆ ai. a ¸ a . De exema a a plu.1.1.1. s a s ın Mai complexe sunt elementele unidimensionale de ordinul al doilea (fig. probleme de a stare plan˘ de deformatii sau probleme cu simetrie axial˘). a¸a cum se vede ˆ s s ın figura 3.a).c). (c) eleıntˆ a mente de ordinul al treilea (cubice) Cel mai simplu element unidimensional este segmentul de dreapt˘ prev˘zut cu dou˘ noduri. Cele de ordinul al treilea au patru noduri. a a a a a 3.56 Capitolul 3 (a) (b) (c) Figura 3.1. ci ¸i noduri intermediare. ele au nu In numai noduri de cap˘t. 3. iar functia lor de a ¸ aproximare este de tip parabolic. iar functia lor de aproximare este o parabol˘ cubic˘. Elementele de a s ordinul al doilea (sau p˘tratice) au trei noduri.

2). (c) eleıntˆ a mente de ordinul al treilea (cubice) Elementele finite bidimensionale pot fi subˆ artite ˆ dou˘ ımp˘ ¸ ın a mari clase.2. Ele .Clasificare 57 (a) (b) (c) Figura 3. a a regiuni de form˘ triunghiular˘ ale planului. dup˘ cum arat˘ chiar numele lor. ˆ functie de forma lor: ın ¸ • elemente triunghiulare (fig. motiv pentru care se ¸i ıntˆ ın a s nume¸te element triunghiular de ordinul ˆ ai (sau liniar).a). 3. Cel mai simplu este a a triunghiul cu laturi rectilinii ¸i trei noduri. 3. 3.2. Elementele triunghiulare sunt. cˆte unul ˆ fiecare vˆrf s a ın a (fig. 3. Functia de aproximare asociat˘ acestui element este un ¸ a polinom de gradul ˆ ai ˆ dou˘ variabile. (b) elemente de ordinul al doilea (p˘tratice). 3.2. • elemente patrulatere (fig. s ıntˆ Elemente triunghiulare mai complexe sunt cele de ordinul al doilea (fig.3).b).2: Elemente finite triunghiulare: (a) element de ordinul ˆ ai (liniar).c). respectiv cele de ordinul al treilea (fig.

Aceast˘ remarc˘ este valabil˘ ¸i pena a as ˆ general. din cauza a num˘rului prea mare de noduri. (c) elemente bicubice a au noduri nu numai ˆ vˆrfuri. (b) elemente bip˘tratice. ˆ dou˘ variabile). elementele triunghiulare de ordinul In a al treilea (sau mai mare) sunt rareori folosite. iar cele de ordinul al treilea au un polinom de gradul al treilea complet (evident.2 ın a a ın c˘ elementele triunghiulare de ordin superior lui unu au ¸i variante a s cu laturi curbilinii.3: Elemente finite patrulatere: (a) element biliniar. fiindc˘. In a elemente cu num˘r de noduri cˆt mai redus. Se observ˘ ˆ figura 3. dar care s˘ ofere un a a a grad de aproximare suficient pentru tipul de problem˘ abordat. a . utilizatorii tind s˘ adopte tru alte familii de elemente. devin neeconomice din punct de a vedere al timpului de calcul. ˆ practic˘. Elementele de ordinul al doilea au ca functie de aproximare un polinom de gradul al doilea ¸ complet.58 Capitolul 3 (a) (b) (c) Figura 3. ci ¸i pe laturi. Elementul de ordiın a s nul al treilea are chiar un nod interior.

Functia de ¸ s a ın a ¸ aproximare asociat˘ este un polinom de gradul ˆ ai ˆ trei variabile.3.1. . Din aceast˘ cauz˘. ˆ ımpreun˘ cu varianta sa curbilinie.4. Din aceast˘ cauz˘.2.Clasificare 59 Elementele patrulatere sunt regiuni cu patru laturi ale planului. Cel mai simplu este patrulaterul cu laturi rectilinii ¸i patru noduri. s cˆte unul ˆ fiecare vˆrf (fig.a este prezentat cel mai simplu element tetraedric. a ıntˆ ın motiv pentru care elementul se ¸i nume¸te tetraedric de ordinul ˆ ai s s ıntˆ (sau liniar). Functia de aproximare asociat˘ a ın a ¸ a este de tip biliniar (vom reveni asupra acestui element ˆ §3. cel mai des foa losite sunt urm˘toarele dou˘ familii: a a • elementele finite tetraedrice (fig. In El are fete plane ¸i patru noduri. 3.a).3. Multi utilizatori consider˘ c˘ deja elementul bip˘tratic are ¸ a a a prea multe noduri. ˆ figura 3. Functia de aproximare a ¸ asociat˘ este de tip bip˘tratic. ˆ practic˘ se constat˘ o a a ın a a preferint˘ aproape exclusiv˘ pentru elementul patrulater biliniar. ˆ figura 3.4. cˆte unul ˆ fiecare vˆrf.2.4).3 Elemente finite tridimensionale Din marea clas˘ a elementelor tridimensionale. ˆ spatiul cu trei dimensiuni. ¸a a 3.5). ˆ figura 3. utilizatorii ˆsi limiteaz˘ optiunea la a a ı¸ a ¸ elementele de ordin mai redus. cˆt ¸i ˆ cea curbilinie. cˆt ¸i ˆ cea cu a a ın ¸ a s ın • elementele finite hexaedrice (fig. num˘rul nodurilor elementelor tinde In ¸ a s˘ creasc˘ foarte repede odat˘ cu cre¸terea gradului polinomului de a a a s aproximare. Si noi ne vom rezuma la a descrie ¸ acele elemente tridimensionale care sunt mai des ˆ alnite ˆ biblioıntˆ ın tecile programelor MEF comerciale.b este prezentat un element patrulater cu opt noIn duri.b este prezentat elementul tetraedric de ordinul al In doilea (sau p˘tratic) atˆt ˆ varianta cu fete plane.3. 3. ˆ sfˆr¸it. Functia lui de aproximare este de tip a s ın ¸ bicubic. astın fel ˆ at semnificatia matematic˘ a aproximantei va deveni clar˘). ıncˆ ¸ a a ˆ figura 3.c apare un a a In a s ın element patrulater cu dou˘sprezece noduri atˆt ˆ varianta rectia a ın linie. 3.

60 Capitolul 3 (a) (b) Figura 3. fiindc˘ au deja un ıns˘ a a num˘r de noduri excesiv de mare. (b) elemente de ordinul al doilea (p˘tratice) a fete curbe. a Exist˘ ¸i elemente hexaedrice de ordin superior (care au variante as curbilinii).4.5). astfel ˆ at semnificatia matematic˘ a aproximantei va ın ıncˆ ¸ a deveni clar˘). ˆ a utilizarea lor este foarte rar˘. Functia de aproximare s ¸ asociat˘ este de tip triliniar (vom reveni asupra acestui element a ˆ §3. 3. Se observ˘ c˘ el are ¸i noduri plasate pe muchii. Functia ¸ a a s ¸ de aproximare asociat˘ este un polinom complet de gradul al doilea a ˆ trei variabile. a .2.4: Elemente finite tetraedrice: (a) element de ordinul ˆ ai ıntˆ (liniar). ın Practic singurul element hexaedric utilizat ˆ aplicatii este cel ın ¸ cu opt noduri ¸i muchii rectilinii (fig.

5: Elementul finit hexaedric triliniar 3. • functia folosit˘ pentru aproximarea necunoscutei (necunoscu¸ a telor) problemei ˆ interiorul s˘u. ci este o entitate mai complex˘ ¸ a reprezentat˘ prin urm˘toarele caracteristici: a a • domeniul spatial ocupat. ın a Spuneam ˆ capitolele precedente c˘.Constructia aproximantelor elementale ¸ 61 Figura 3.2 Constructia aproximantelor pentru ¸ cˆteva tipuri de elemente finite a Din cele discutate ˆ §3. de obicei.1 ne d˘m seama c˘ un element finit ın a a nu este doar o regiune a spatiului. Motivul pentru care se utilizeaz˘ cu a . ¸ • setul de noduri asociat. functia de aproxiın a ¸ mare este de tip polinomial.

Am v˘zut c˘ elementele finite nu trebuie s˘ aib˘ neap˘rat o a a a a a form˘ regulat˘ (de exemplu.62 Capitolul 3 preponderent˘ polinoame rezid˘ ˆ u¸urinta cu care acestea pot fi ¸a a ın s ¸ derivate sau integrate. Si aici MEF recurge la un artificiu ingenios. definirea functiilor de MEF dep˘¸e¸te aceste dificult˘¸i. In a ıncearc˘ definirea lor direct a pe domenii neregulate apar dificult˘¸i de natur˘ matematic˘. a a a • elementul-p˘rinte este apoi strˆmbat” ˆ a¸a fel ˆ at s˘ caa a ın s ıncˆ a ” pete forma ¸i pozitia elementului din spatiul real (spatiul ˆ s ¸ ¸ ¸ ın care se desf˘¸oar˘ operatia de discretizare propriu-zis˘). atunci cˆnd se ˆ bleme majore. ¸ a a Aceste functii trebuie s˘ garanteze prin structura lor anumite pro¸ a priet˘¸i de continuitate ale aproxim˘rii necunoscutei (necunoscuteat a lor) problemei la traversarea frontierei dintre elemente. iar cele de ordin superior pot avea chiar laturi curbilinii). nu vom relua a a . as a ¸ a Strˆmbarea” se traduce ˆ limbaj matematic prin utilizarea unei a ın ” transform˘ri de coordonate care leag˘ spatiul elementului-p˘rinte a a ¸ a de spatiul real. Construirea unor asemenea functii pe domenii de form˘ simpl˘ nu ridic˘ pro¸ a a a ˆ schimb. ¸ a a a a Totu¸i. Pentru ¸ ¸ definirea transform˘rii de coordonate sunt folosite chiar functiile de a ¸ form˘ ale elementului-p˘rinte. In as s at ¸a ¸ aproximare elementale se realizeaz˘ ˆ dou˘ etape: a ın a • se construie¸te mai ˆ ai o aproximant˘ polinomial˘ pe un s ıntˆ a a element-tip de form˘ foarte simpl˘ (numit element-p˘rinte). Din aceast˘ cauz˘. a a ˆ capitolele precedente am v˘zut deja cum se construiesc ¸i In a s se utilizeaz˘ elementele unidimensionale (mai precis. at a a Vom vedea ˆ acest paragraf maniera foarte elegant˘ ˆ care ın a ın ˆ esent˘. Prin aceasta. elementele triunghiulare pot fi nea a echilatere. construirea unor functii de aproximare de tip polinomial s ¸ pe domenii neregulate ale spatiului nu este o problem˘ chiar simpl˘. am ˆ alnit a ıntˆ elementul unidimensional liniar). MEF ˆsi dovede¸te odat˘ ˆ plus flexibilitatea. ı¸ s a ın oferindu-ne mijloace eficiente pentru discretizarea unor domenii spatiale a c˘ror form˘ poate fi oricˆt de complicat˘.

¸ Vom ˆ ıncepe prin a construi o astfel de functie pentru un element ¸ triunghiular de form˘ foarte simpl˘. ¸ Vom nota cu ϕ m˘rimea necunoscut˘ care trebuie aproximat˘ a a a la nivelul elementului.Constructia aproximantelor elementale ¸ 63 prezentarea respectivelor elemente.a). vom insista asupra In elementelor bi. Spatiul limitat nu ne va permite s˘ analiz˘m decˆt un num˘r re¸ a a a a lativ restrˆns de elemente: elementul triunghiular liniar. cu atˆt mai mult cu cˆt ele apar s a a cel mai frecvent ˆ problemele practice pe care trebuie s˘ le rezolve ın a inginerii mecanici.2. Elementul este a a plasat cu unghiul drept ˆ originea unui sistem de coordonate norın malizate (ξ.6.6 sunt conventionale. Acest element este prezentat a a ˆ figura 3. Le-am ales pe acestea din trei motive: ele sunt foarte des utilizate ˆ practic˘.1 Elementul triunghiular liniar Am v˘zut c˘ elementul triunghiular liniar este o regiune plan˘ a a a de form˘ triunghiular˘. elementul a patrulater biliniar. elementul tetraedric liniar ¸i elementul hexaes dric triliniar. Pentru a construi functia de aproximare polia ¸ nomial˘ asociat˘ acestui element vom parcurge pe rˆnd cele dou˘ a a a a etape mentionate mai sus. cu laturi drepte ¸i trei noduri plasate ˆ a a s ın vˆrfuri (fig. res¸ pectiv 3. s 3.¸i tridimensionale. sunt reprezentative pentru a alte tipuri de elemente mai complexe (ˆ sensul c˘ ne dau o idee ın a clar˘ asupra manierei ˆ care pot fi construite functiile de aproxia ın ¸ mare ¸i pentru elementele de ordin superior). sunt cele mai simple din familiile lor ¸i. η). ˆ schimb. Valorile lui ϕ ˆ cele trei noduri vor fi deın . 3. Observ˘m c˘ el are forma unui triunghi dreptunghic ın a a isoscel ale c˘rui catete au lungimea egal˘ cu unu. din ın a s punct de vedere al trat˘rii matematice.2. 2. Nodurile sale au fost notate conventional cu 1. Nu am mai folosit notatia literal˘ din capitolele precedente ¸ a din dorinta de a simplifica scrierea relatiilor matematice. S˘ retinem ¸ ¸ a ¸ ˆ a c˘ etichetele numerice din figura 3. deci nu ıns˘ a ¸ reprezint˘ neap˘rat numerele de ordine ale nodurilor unui anumit a a element din spatiul real.

6. 1 − ξ]. 0) ξ Figura 3.1) Observ˘m c˘ ϕ este un polinom de gradul ˆ ai ˆ variabilele ξ. pentru determinarea coeficientilor lui ϕ se impune In ¸ ˆ conditia ca aceasta s˘ ia valorile ϕi (i = 1. η) = a0 + a1 ξ + a2 η. η ∈ [0. 2. polinomul ϕ In ˆ trebuie s˘ aib˘ trei coeficienti (exact num˘rul de noduri). 0) 1 (1. ˆ cazul elementului din figura 3. 3). η. a a ˆ ıntˆ ın . (3.64 η Capitolul 3 2 (0. 1]. a a ˆ ˆ general. Functia polinomial˘ care ˆ ¸ a ıl aproximeaz˘ pe ϕ va fi notat˘ ϕ. 1) 3 (0. Deci va exista o relatie bine definit˘ a ¸ a ˆ ıntre num˘rul nodurilor elementului ¸i gradul polinomului de aproa s ximare asociat.6: Elementul-p˘rinte folosit pentru construirea functiei de a ¸ aproximare a unui element triunghiular liniar semnate prin simbolurile ϕi (i = 1. 3) ˆ nodurile cores¸ a ın punz˘toare ale elementului. Expresia a a ¸ a lui va fi atunci ϕ(ξ. ˆ ξ ∈ [0. 2.

a2 = ϕ 2 − ϕ 3 . cˆnd am ıntˆ a ¸ ın a prezentat elementul unidimensional liniar folosit pentru modelarea corzii flexibile. . η ∈ [0.6. obtinem urm˘toarea expresie a aproximanın ¸ a tei ϕ: ˆ 3 ϕ(ξ. 1 − ξ]. η) = ˆ i=1 ϕi Ni (ξ.6) sunt functiile de form˘ asociate celor trei noduri ale elementului din ¸ a figura 3.4) = ϕ1 .5) ˆ care ın N1 (ξ. η).Constructia aproximantelor elementale ¸ 65 Pentru determinarea coeficientilor a0 .2) ˆ Inlocuind (3. ˆ ϕ(0. N2 (ξ. Functia ϕ definit˘ prin relatia (3.5) este rezultatul primei etape ¸ ˆ a ¸ de construire a aproximantei elementale. a1 = ϕ 1 − ϕ 3 . 1].6) ¸ ϕ(1. (3.3) (3. Am mai ˆ alnit aceast˘ notiune ˆ capitolul 2. N3 (ξ.6. ˆ Cu ajutorul lui (3. ξ ∈ [0. Ea este capabil˘ s˘ descrie a a variatia necunoscutei ϕ la nivelul elementului de form˘ particular˘ ¸ a a din figura 3. a1 ¸i a2 impunem con¸ s ditiile (vezi figura 3. 0) = ϕ1 . ˆ ϕ(0. 1) = ϕ2 . 0) = ϕ3 . η) = 1 − ξ − η (3. η) = ξ.1) ele pot fi transcrise sub forma unui sistem de ecuatii liniare ˆ necunoscutele a0 .4) ˆ (3. a1 ¸i a2 : ¸ ın s a0 +a1 a0 a0 Solutia lui este ¸ a0 = ϕ 3 .1). η) = η. (3. +a2 = ϕ2 . (3. = ϕ3 .

η) y = y(ξ. ξ ∈ [0. aceast˘ operatie ˆ In a ¸ ınseamn˘ construirea a unei transform˘ri biunivoce care s˘ lege coordonatele reale (x. η ∈ [0. η) η x 2 Capitolul 3 2 y (Ω) 1 3 1 ξ Figura 3. este necesar ca jacobianul asociat s˘ a a a fie strict pozitiv: . η). Va trebui s˘ realiz˘m operatia reprezentat˘ ˆ figura 3. 1 − ξ]. y) a a de coordonatele normalizate (ξ.7) Pentru ca ea s˘ fie biunivoc˘. η).66 3 x = x(ξ. 1]. O asemenea transformare de coordonate are expresia general˘ a x = x(ξ. η) ¸i care s˘ garanteze obtinerea s a ¸ domeniului plan Ω ocupat de elementul real.7: Transpunerea elementului-p˘rinte ˆ spatiul real al elea ın ¸ mentului triunghiular liniar Vom continua cu etapa strˆmb˘rii” elementului-p˘rinte ˆ a¸a a a a ın s ” fel ˆ at el s˘ devin˘ coincident cu un element oarecare din spatiul ıncˆ a a ¸ real.7. a a ¸ a ın ˆ limbaj matematic. (3. y = y(ξ.

Constructia aproximantelor elementale ¸ 67 ¬ ¬∂ x D(x. η) = ξ ∈ [0.8) ˆ aceste conditii. de fapt. (3. i=1 y(ξ. y). Pentru rezolvarea ei. a Observ˘m c˘. y) ∈ Ω. transformarea (3. se obtine expresia aproximan¸ ın ¸ tei ϕ ca functie de coordonatele reale x ¸i y: ˆ ¸ s 3 ϕ(x. iar xi ¸i yi (i = 1. 2. y) ¬ ∂ ξ =¬ J= D(ξ. (3.5). (3. (x. se adopt˘ urm˘toarea transformare a a a de coordonate: 3 x(ξ. a Ne d˘m astfel seama c˘ forma elementului real este complet definit˘ a a a prin pozitiile nodurilor sale. 2.10) Aceasta ar fi calea de urmat. y) = ˆ i=1 ϕi Ni [ξ(x. η ∈ [0. y)] . a a MEF propune folosirea unor functii identice cu aproximanta poli¸ nomial˘ (3. deci se In ¸ a poate g˘si corespondenta a ¸ ξ = ξ(x.9) ˆ (3.11) yi Ni (ξ. η) ¬ ∂ y ¬ ∂ξ ∂ x¬ ∂η¬ ¬ ∂y¬ ¬ ∂η ¬ > 0. η(x.9) ˆ Inlocuind dependentele (3.6). 1 − ξ]. y). 3) sunt coordonatele celor ¸ s trei noduri ale elementului real. Cu alte cuvinte. y). η)(i = 1. 1]. η) = i=1 3 xi Ni (ξ. Aceste coordonate sunt ˆ geneın ral cunoscute odat˘ ce discretizarea domeniului de analiz˘ a fost a a realizat˘. η = η(x. η). ˆ care Ni (ξ. transformarea (3.7) poate fi inversat˘. Problema-cheie aici este g˘sirea a efectiv˘ a transform˘rii de coordonate (3.7). 3) sunt functiile de form˘ definite de ın ¸ a relatiile (3. η).11) nu este altceva decˆt a a a o interpolare liniar˘ a coordonatelor nodurilor asociate elementului.5). ¸ . (3.

∂ y/∂ ξ ¸i ∂ y/∂ η: s ∂x = ∂ξ ∂x = ∂η ∂y = ∂ξ ∂y = ∂η 3 xi i=1 3 ∂ Ni = x1 − x3 . .8). din aceast˘ cauz˘. ∂ξ i=1 3 yi i=1 ∂ Ni = y2 − y3 .12) ∂ Ni yi = y1 − y3 . ¬ y2 y (3. ∂ x/∂ η. ∂ξ ∂ Ni = x2 − x3 .11) este bia ın ¸ univoc˘. Din (3.8) ¸i (3. dublul a a ariei elementului real: J = 2A > 0.13) s˘ fie strict pozitiv este necesar ¸i a s suficient ca nodurile elementului real s˘ fie necoliniare ¸i numea s rotate ˆ succesiune antiorar˘ (vezi figura 3. este l˘sat˘ pe seama a s a a a a programului MEF.11) poate fi inversat˘ analitic. ∂η xi i=1 3 (3. fiindc˘ transa formarea de coordonate (3.13) Pentru ca jacobianul (3. ∂η Din (3.12) se obtine atunci s ¸ ¬ ¬ ¬ 1 ¬ ¬ ¬ 1 J= x − x3 y − y3 x2 − x y2 − y ¬ ¬ 3¬ ¬ ¬ 3¬ = x y ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ 1 ¬ ¬ ¬ 1 1 1 1¬ ¬ ¬ ¬ ¬ 3¬ ¬ x2 x3 ¬ .68 Capitolul 3 S˘ vedem acum ˆ ce conditii transformarea (3. Pentru a elementele triunghiulare de ordin superior inversarea nu se mai poate face decˆt numeric ¸i.7).14) Elementul triunghiular liniar este un caz fericit. vom explicita jacobianul (3. de fapt. El este.11) ¸i a In s (3. ˆ acest scop. (3. J ın a In ¸ are o interpretare geometric˘ foarte simpl˘.6) rezult˘ prin calcul direct urm˘toarele expresii ale derivatelor a a ∂ x/∂ ξ. ˆ aceste conditii.

y) = [(x3 y1 − x1 y3 ) + (y3 − y1 ) x + (x1 − x3 ) y] . 3. y).6) se poate obtine urm˘toarea expresie a ¸ a transform˘rii (3. y) ∈ Ω. de fapt. Vom obtine ¸a ¸ astfel o functie de aproximare ¸ 3 (x. y). pentru a ın ˆ o exprima ca dependent˘ de coordonatele reale (x. a ¸ a Aceasta poate fi obtinut˘ cu u¸urint˘ fie prin eliminare. i = 1. (3. ¸ a scrise de data aceasta ˆ termenii coordonatelor reale (x. (3. Expreın siile lor rezult˘ prin ˆ a ınlocuirea relatiilor (3.15) are o solutie unic˘.Constructia aproximantelor elementale ¸ 69 Vom vedea ˆ continuare cum se inverseaz˘ (3. y) ∈ Ω. 3) sunt coeficienti definiti astfel: ¸ ¸ .6): ¸ ın 1 (bi + ci x + di y) . ci .13)). y). 2. (3. fie cu regula ¸ a s ¸a lui Cramer: 1 ξ(x. (3. y) = [(x2 y3 − x3 y2 ) + (y2 − y3 ) x + (x3 − x2 ) y] . (3. di (i = 1. y) = ˆ i=1 ϕi Ni (x.15) (3. y) = Ni [ξ(x. i = 1. η(x.18) ˆ care ın Ni (x.16) ˆ (3.9) pe care trebuie s˘ a a oˆ ınlocuim ˆ expresia (3. ϕ(x.16) 2A (3. transformarea invers˘ (3. Fiindc˘ el este strict pozitiv. y) = 2A unde bi . 2.16) este. sunt functiile de form˘ asociate celor trei noduri ale elementului.15) poate fi privit ca un sistem de ecuatii liniare ˆ necunoscutele ¸ ın ξ ¸i η. 3.11) ¸i care este ın a s expresia aproximantei ϕ ca dependent˘ explicit˘ de coordonatele ˆ ¸a a reale (x. y)] . Observ˘m c˘ determinantul s˘u este chiar jacobianul J (vezi s a a a (3. (x.11): a (y1 − y3 )ξ + (y2 − y3 )η = y − y3 . Cu ajutorul lui (3.5) a aproximantei polinomiale ϕ. (x1 − x3 )ξ + (x2 − x3 )η = x − x3 . 2.17) (3. 2A 1 η(x.19) Ni (x. y). y).

1].19) . 2. 3.2. d2 = x1 − x3 . y) (i = 1.20) b3 = x1 y2 − x2 y1 . η ∈ [−1. 3) este pe ¸ a a at deplin justificat˘. La fel ca ˆ §3.70 b1 = x2 y3 − x3 y2 . d3 = x2 − x1 .21) are o serie de propriet˘¸i interesante: ¸ a at • ea este o dependent˘ de gradul al doilea ˆ raport cu ansam¸a ın blul variabilelor ξ ¸i η. Acesta este prezentat ˆ figura 3. c3 = y1 − y2 . c1 = y2 − y3 . Centrul elementului coincide cu originea sistemului de coordonate. (3. orientate paralalel cu axele a a unui sistem de coordonate normalizate (ξ. 2.1. a . ¸ a a Fiindc˘ elementul din figura 3. ıi a s • dac˘ ˆ p˘str˘m constant pe η.20).8 are patru noduri. Putem adopta ˆ a a ¸ atunci urm˘toarea expresie a lui ϕ: a ˆ ϕ(ξ.21) Functia definit˘ de (3. r˘mˆnem cu o dependent˘ a ıl a a a a ¸a liniar˘ de ξ. cu laturi rectilinii ¸i patru noduri plasate ˆ vˆrfuri a s ın a (fig.2 Elementul patrulater biliniar Elementul patrulater biliniar este o regiune plan˘ de form˘ a a patrulater˘. f˘r˘ a fi ˆ a un polinom de gradul al s aa ıns˘ doilea complet (ˆ lipsesc termenii corespunz˘tori lui ξ 2 ¸i η 2 ).3. Dac˘ analiz˘m (3. d1 = x3 − x2 . Capitolul 3 b2 = x3 y1 − x1 y3 . (3.(3.a). respectiv 4. Nodurile sale au fost numerotate conventional cu 1. 3. ˆ ξ. vom ˆ ın ıncepe prin a construi functia de apro¸ ximare pentru un element patrulater biliniar foarte simplu.2. c2 = y3 − y1 . Observ˘m c˘ elementul are forma unui ın a a p˘trat cu laturi de lungime egal˘ cu doi. constat˘m din nou c˘ denumirea a a a a de functii de form˘ dat˘ cantit˘¸ilor Ni (x.2. η) = a0 + a1 ξ + a2 η + a3 ξη. fiindc˘ ˆ expresiile lor intervin doar coordonatele a a ın nodale ¸i aria elementului real. η). polinomul a de aproximare ϕ va trebui s˘ aib˘ patru coeficienti.8.1. ˆ cele ce urmeaz˘ ¸ In a vom folosi notatii asem˘n˘toare cu cele din §3. s 3.

+1) 4 3 (+1.Constructia aproximantelor elementale ¸ 71 η (−1. a2 ¸i a3 . r˘mˆnem cu o dependent˘ a ıl a a a a ¸a liniar˘ de η. −1) Figura 3.21) s˘ ia valorile necunoscutei ϕ ˆ cele ˆ a ın patru noduri ale elementului din figura 3. −1) 2 (+1. s Pentru a determina coeficientii a0 . a Un polinom ˆ dou˘ variabile care are propriet˘¸ile enumerate mai ın a at sus este cunoscut sub numele de functie biliniar˘. De aici provine ¸ a ¸i denumirea elementului patrulater asociat. +1) ξ 1 (−1.8: Elementul-p˘rinte folosit pentru construirea functiei de a ¸ aproximare a unui element patrulater biliniar • dac˘ ˆ p˘str˘m constant pe ξ. impunem conditia ¸ s ¸ ca polinomul ϕ definit de (3.8: . a1 .

a2 ¸i a3 : s a0 − a1 − a2 + a3 = ϕ 1 . +1) = ϕ3 .72 ϕ(−1. ˆ ϕ(−1. a0 − a1 + a2 − a3 = ϕ 4 . −1) = ϕ1 . η) = ˆ i=1 ϕi Ni (ξ. ξ. 4 1 a1 = (−ϕ1 + ϕ2 + ϕ3 − ϕ4 ) .24) Prin ˆ ınlocuirea lui (3. (3. a1 .21) rezult˘ urm˘toarea expresie a ın a a lui ϕ: ˆ 4 ϕ(ξ.24) ˆ (3.23) (3. 4 a0 = (3.25) ˆ care ın . ˆ ϕ(+1. −1) = ϕ2 . 4 1 a3 = (ϕ1 − ϕ2 + ϕ3 − ϕ4 ) . ˆ ϕ(+1.22) ¸i (3. 1]. η). a0 + a1 + a2 + a3 = ϕ 3 .21) obtinem un sistem de ecuatii liniare ˆ nes ¸ ¸ ın cunoscutele a0 . 4 1 a2 = (−ϕ1 − ϕ2 + ϕ3 + ϕ4 ) .22) Din (3. η ∈ [−1. ˆ Capitolul 3 (3. Solutia lui este ¸ 1 (ϕ1 + ϕ2 + ϕ3 + ϕ4 ) . a0 + a1 − a2 − a3 = ϕ 2 . +1) = ϕ4 .

sunt necoliniare toate patru.27) yi Ni (ξ. 4 1 N2 (ξ. 4 (3. transformarea de coordonate ¸ (3. 3. η) = (1 + ξ) (1 − η) . 1]. η ∈ [−1. η) = (1 − ξ) (1 + η) 4 sunt functiile de form˘ asociate celor patru noduri ale elementului ¸ a din figura 3. iar xi ¸i yi (i = 1. ˆ ¸ Intr-o astfel de situatie.Constructia aproximantelor elementale ¸ 73 1 (1 − ξ) (1 − η) . 2. η) = i=1 4 xi Ni (ξ. vom mentiona c˘ jacobianul asociat aa ın ¸ a lui (3. 4) sunt coordonatele celor ¸ s patru noduri ale elementului real din figura 3.26). Ca exemplu. Totu¸i. 4 1 N4 (ξ.26) 1 N3 (ξ. η) = ξ. a F˘r˘ a mai intra ˆ detalii. Vom trece acum la strˆmbarea” elementului-p˘rinte ˆ a¸a fel a a ın s ” ˆ at el s˘ devin˘ coincident cu un element oarecare din spatiul real ıncˆ a a ¸ ˆ acest scop.27) ˆsi pierde biunivocitatea (jacobianul ei devine negativ). (3. aceste ın coordonate sunt m˘rimi cunoscute). 2. η) = 4 x(ξ.10 prezent˘m un a ın a element patrulater biliniar degenerat ca urmare a ˆ alc˘rii ultiınc˘ a mei conditii. transformarea (3. η). vom folosi o transformare de coordonate (fig. η). 4) sunt functiile de form˘ definite de ın ¸ a relatiile (3. ı¸ ˆ ciuda caracterului s˘u neliniar. i=1 y(ξ.9 (ˆ general. 3. expresia inversei este atˆt de complicat˘. η)(i = 1. In similar˘ ca structur˘ aproximantei definite de (3. ˆ care Ni (ξ. 3. ın a iar laturile succesive ale elementului nu formeaz˘ unghiuri interne a ◦ mai mari decˆt 180 . a s a a .25): a a N1 (ξ.9).27) este strict pozitiv dac˘ nodurile elementului real sunt a numerotate ˆ succesiune antiorar˘. ˆ figura 3.27) poate fi In a inversat˘ analitic. η) = (1 + ξ) (1 + η) .8.

η) y = y(ξ.74 Capitolul 3 3 2 (Ω) x = x(ξ.9: Transpunerea elementului-p˘rinte ˆ spatiul real al elea ın ¸ mentului patrulater biliniar . η) 4 y 1 x η 4 3 ξ 1 2 Figura 3.

polinomul a de aproximare ϕ poate primi urm˘toarea expresie: ˆ a .2.11. cˆte unul plasat ¸ a ˆ fiecare vˆrf (fig. 3. vom ˆ a ın a ıncepe prin a construi functia de aproximare pentru cazul unui element tetraedric liniar ¸ foarte simplu.10: Exemplu de element patrulater biliniar degenerat ˆ at explicitarea ei devine cu totul lipsit˘ de atractivitate.Constructia aproximantelor elementale ¸ 75 α > 180◦ Figura 3. Vˆrful comun acestor muchii coincide cu originea unui sisa tem de coordonate normalizate (ξ. 3.11 are patru noduri. Acest element este prezentat ˆ figura 3. Pentru scopurile noastre este suficient s˘ retinem conditiile a ¸ ¸ de inversabilitate ale lui (3.4. a 3.a).27) ¸i s˘ cunoa¸tem modul ˆ care este s a s ın folosit˘ inversa mai departe. El are patru noduri. Obserın v˘m c˘ el are trei muchii reciproc perpendiculare de lungime egal˘ a a a cu unu. ζ).3 Elementul tetraedric liniar Elementul tetraedric liniar este o regiune spatial˘ m˘rginit˘ de ¸ a a a patru fete plane triunghiulare. ¸ Fiindc˘ elementul din figura 3. 2. η. ın a Procedˆnd ˆ maniera deja uzual˘. Nodurile elementului au fost notate conventional cu 1. respectiv 4. mai ıncˆ a ales dac˘ ¸tim c˘ operatia poate fi realizat˘ numeric de programele as a ¸ a MEF.

fapt care justific˘ denumirea elementului tetraedric s a asociat.11: . 1. 0) 1 (1.28) este un polinom de gradul ˆ ai ˆ vari¸ a ıntˆ ın abilele ξ. ζ ∈ [0. 1 − ξ]. 1]. ζ) = a0 + a1 ξ + a2 η + a3 ζ. a2 ¸i a3 impunem ¸ s conditia ca functia ϕ s˘ ia valorile necunoscutei ϕ ˆ cele patru ¸ ¸ ˆ a ın noduri din figura 3. (3.11: Elementul-p˘rinte folosit pentru construirea functiei a ¸ de aproximare a unui element tetraedric liniar ϕ(ξ.28) Functia definit˘ de (3. 0. 1) 4 (0. η. ˆ ξ ∈ [0. Pentru determinarea coeficientilor a0 . η ∈ [0. 0) ξ 2 (0. 0. 0) η Figura 3. η ¸i ζ. 1 − ξ − η]. 0.76 ζ Capitolul 3 3 (0. a1 .

ˆ ϕ(0. ϕ3 . η. ˆ ϕ(0. ϕ4 . a1 . (3. 0. N4 (ξ. . ˆ Din (3. ζ) = ξ. 0.28).29) (3. ϕ2 . ζ) = η. ζ). η. rezult˘ urm˘toarea expresie a ın a a aproximantei ϕ: ˆ 4 ϕ(ξ. ˆ ϕ(0. 0) = ϕ4 . 1].33) sunt functiile de form˘ asociate nodurilor elementului din figura ¸ a 3. Prin ˆ ınlocuirea lui (3. 0. ζ ∈ [0.Constructia aproximantelor elementale ¸ 77 ϕ(1. a1 = ϕ 1 − ϕ 4 . (3.31) = = = = ϕ1 .32) ˆ care ın N1 (ξ. ζ) = ˆ i=1 ϕi Ni (ξ. 1) = ϕ3 .29) ¸i (3. ζ) = 1 − ξ − η − ζ (3. a2 ¸i a3 : s a0 +a1 a0 +a2 a0 +a3 a0 Solutia lui este ¸ a0 = ϕ 4 . (3.31) ˆ (3. η. N2 (ξ. a2 = ϕ 2 − ϕ 4 . ζ) = ζ. η. η. 1 − ξ − η]. N3 (ξ. 0) = ϕ2 . 0) = ϕ1 .30) a3 = ϕ 3 − ϕ 4 . η ∈ [0. η.28) obtinem un sistem de ecuatii ˆ necunoscutele s ¸ ¸ ın a0 . 1. ξ ∈ [0.11. 1 − ξ].

Evident ˆ a. Pentru aceasta vom explicita jacobianul (3. 2. ζ) = i=1 4 xi Ni (ξ. η. ∂ z/∂ ξ.35) Observ˘m din nou c˘ transformarea (3. ζ) = i=1 (3. 4) sunt functiile de form˘ (3. vom folosi o transformare de coordonate (fig. η.34) zi Ni (ξ.34) a ¸i (3. In similar˘ ca structur˘ cu (3.35). η.34) s˘ fie biunivoc˘ a a a este necesar ca jacobianul asociat s˘ fie strict pozitiv: a D(x.11) ¸i (3. 3. η. ζ) = z(ξ. ea va implica a a s ıns˘ acum trei ecuatii: ¸ 4 x(ξ. 3. Din (3. iar ın ¸ a xi . ζ).33) rezult˘ prin calcul direct urm˘toarele expresii ale deris a a vatelor ∂ x/∂ ξ.33).34) este bia ın ¸ univoc˘. ζ). i=1 4 y(ξ. ζ) ¬ ¬∂ x ¬∂ξ ¬ ¬∂ y ¬ ¬∂ξ ¬∂ z ¬ J= ∂ξ ∂x ∂η ∂y ∂η ∂z ∂η ∂ x¬ ∂ζ¬ ¬ ∂y¬ ∂ζ¬ ¬ ∂z¬ ¬ ∂ζ ¬ > 0. yi Ni (ξ. aceste coordonate sunt ın m˘rimi cunoscute). z) = D(ξ. y.12 (ˆ general. ∂ z/∂ η ¸i ∂ z/∂ ζ: s . η. ζ ∈ [0. ∂ x/∂ η. 2. η. 1 − ξ]. ∂ x/∂ ζ. ˆ care Ni (ξ. Pentru ca transformarea (3.27). η ∈ [0. ∂ y/∂ ζ. ζ).12).34) nu este altceva decˆt a a a o interpolare liniar˘ a coordonatelor nodale. yi ¸i zi (i = 1. η. 1 − ξ − η]. η. 4) sunt coordonatele celor patru noduri ale s elementului real din figura 3. ζ) (i = 1. ∂ y/∂ ξ. ∂ y/∂ η. (3. S˘ vedem acum ˆ ce conditii transformarea (3. 1]. ξ ∈ [0. 3.78 Capitolul 3 Vom trece acum la strˆmbarea” elementului-p˘rinte ˆ a¸a fel a a ın s ” ˆ at el s˘ devin˘ coincident cu un element oarecare din spatiul real ıncˆ a a ¸ ˆ acest scop. Ne d˘m astfel seama a a c˘ forma elementului real este complet determinat˘ prin pozitiile a a ¸ nodurilor sale.

η. ζ) y = y(ξ. η.Constructia aproximantelor elementale ¸ 79 3 (Ω) x = x(ξ. ζ) z = z(ξ. ζ) 4 z 1 y ζ 3 x 2 4 1 ξ 2 η Figura 3.12: Transpunerea elementului-p˘rinte ˆ spatiul real al elea ın ¸ mentului tetraedric liniar . η.

∂ξ ∂ Ni = x2 − x4 . ∂ζ zi i=1 4 zi i=1 Din (3.80 ∂x = ∂ξ ∂x = ∂η ∂x = ∂ζ ∂y = ∂ξ ∂y = ∂η ∂y = ∂ζ ∂z = ∂ξ ∂z = ∂η ∂z = ∂ζ 4 Capitolul 3 xi i=1 4 ∂ Ni = x1 − x4 . ∂ζ (3.36) xi i=1 4 xi i=1 4 yi i=1 4 yi i=1 4 yi i=1 4 zi i=1 4 ∂ Ni = z1 − z4 .36) se obtine atunci ¸ x − x4 J = y − y4 z1 − z4 ¬ ¬ ¬ 1 ¬ ¬ ¬ 1 ¬ ¬ x2 − x4 y2 − y4 z2 − z4 1 x3 − x x y3 − y = y z3 − z4 z ¬ ¬ 4¬ ¬ ¬ 4¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ 1 ¬ ¬ ¬ 1 ¬ ¬ 1 1 1 1¬ ¬ ¬ x2 x3 x4 ¬ ¬ ¬.35) . ∂ξ ∂ Ni = z2 − z4 . ˆ practic˘ se adopt˘ ın a ın In a a . ∂η ∂ Ni = x3 − x4 . y2 y3 y4 ¬ ¬ ¬ z2 z3 z4 ¬ ¬ (3. ∂ζ ∂ Ni = y1 − y4 . ∂ξ ∂ Ni = y2 − y4 .37) s˘ fie strict pozitiv este necesar ¸i a s suficient ca nodurile elementului real s˘ fie necoplanare ¸i numeroa s tate ˆ succesiunea prezentat˘ ˆ figura 3.37) Pentru ca jacobianul (3.12. ∂η ∂ Ni = y3 − y4 .(3. ∂η ∂ Ni = z3 − z4 .

8. Observ˘m c˘ el are forma unui cub cu ın a a laturile de lungime egal˘ cu doi. . ζ ∈ [−1. a 3. Pena a tru elementele tetraedrice de ordin superior inversarea nu se mai poate face decˆt numeric. avˆnd opt noduri plasate ˆ vˆrfuri s a ın a (fig.2. de ¸ase ori volumul elementua a s lui tetraedric real: J = 6V > 0. . Putem adopta atunci ˆ a a ¸ urm˘toarea expresie a lui ϕ: a ˆ ϕ (ξ. ξ. ζ).13. jacobianul J are o interpretare geoa metric˘ foarte simpl˘. obtinerea invera s ¸ sei pe aceast˘ cale presupune un volum de calcule destul de mare.Constructia aproximantelor elementale ¸ 81 urm˘toarea regul˘ de etichetare a nodurilor: se alege un nod oarea a care al elementului tetraedric ¸i i se atribuie indicele 1. ˆ contis ın nuare. η. 3. Nodurile sale au fost notate conventional cu 1. privind din acest nod ˆ ınspre fata opus˘ a tetraedrului. polinomul de a aproximare ϕ va trebui s˘ aib˘ opt coeficienti. ζ) = a0 + a1 ξ + a2 η + a3 ζ+ ˆ + a4 ξη + a5 ηζ + a6 ζξ + a7 ξηζ. (3.4 Elementul hexaedric triliniar Elementul hexaedric triliniar este o regiune spatial˘ cu ¸ase fete ¸ a s ¸ patrulatere ¸i muchii drepte. η. . nodu¸ a rile r˘mase primesc indicii 2. 1]. a motiv pentru care ea este l˘sat˘ pe seama programului MEF. 2.38) Si ˆ cazul elementului tetraedric liniar transformarea de co¸ ın ordonate (3. Vom ˆ ıncepe prin a construi functia de aproximare pentru cazul ¸ unui element hexaedric triliniar foarte simplu. orientate paralel cu axele unui a sistem de coordonate normalizate (ξ. . Acest element este prezentat ˆ figura 3.34) poate fi inversat˘ analitic. ¸ Fiindc˘ elementul din figura 3. 3. El este. de fapt.39) . Centrul elementului este suprapus peste originea sistemului de coordonate. (3. η. respectiv 4 ˆ succesiune antiorar˘. a ın a Dac˘ este strict pozitiv.13 are opt noduri. Totu¸i.5).

+1) 6 → (+1. −1) 4 → (−1. −1) 5 → (−1. −1. −1) 3 → (+1. +1. +1. +1) Figura 3. −1. +1. −1) 2 → (+1.13: Elementul-p˘rinte folosit pentru construirea functiei a ¸ de aproximare a unui element hexaedric triliniar . −1.82 Capitolul 3 ζ 5 6 7 8 η ξ 2 1 3 4 1 → (−1. +1) 7 → (+1. +1. +1) 8 → (−1. −1.

a7 : a0 − a1 − a2 − a3 + a4 + a5 + a6 − a7 = ϕ 1 . s Pentru determinarea coeficientilor a0 . +1) = ϕ6 . a0 − a1 + a2 − a3 − a4 − a5 + a6 + a7 = ϕ 4 . a0 + a1 − a2 + a3 − a4 − a5 + a6 − a7 = ϕ 6 . ˆ ϕ(+1. −1) = ϕ4 . ˆ ϕ(−1.40) ¸i (3. −1) = ϕ2 .39) obtinem un sistem de ecuatii liniare ˆ necus ¸ ¸ ın noscutele a0 . a0 + a1 + a2 − a3 + a4 − a5 − a6 − a7 = ϕ 3 .39) are o serie de propriet˘¸i interesante: ¸ a at • ea este o dependent˘ de gradul al treilea ˆ raport cu ansam¸a ın blul variabilelor ξ. ˆ ϕ(−1. a1 . ˆ ϕ(+1.41) a0 − a1 + a2 + a3 − a4 + a5 − a6 − a7 = ϕ 8 . . ¸a a ın Un polinom ˆ trei variabile care are propriet˘¸ile enumerate mai ın at sus este cunoscut sub numele de functie triliniar˘. . a0 + a1 − a2 − a3 − a4 + a5 − a6 + a7 = ϕ 2 . +1.40) ϕ(−1. −1) = ϕ3 . +1) = ϕ8 . a0 + a1 + a2 + a3 + a4 + a5 + a6 + a7 = ϕ 7 . a0 − a1 − a2 + a3 + a4 − a5 − a6 + a7 = ϕ 5 . . ˆ (3. −1. +1. −1. • dac˘ p˘str˘m constante dou˘ dintre coordonate. −1.13: ϕ(−1. a1 . .Constructia aproximantelor elementale ¸ 83 Functia definit˘ de (3. ˆ Din (3. . r˘mˆnem cu a a a a a a o dependent˘ liniar˘ ˆ raport cu cea de a treia. . η ¸i ζ. ˆ ϕ(+1. −1) = ϕ1 . a7 impunem ¸ conditia ca polinomul ϕ s˘ ia valorile necunoscutei ϕ ˆ cele opt ¸ ˆ a ın noduri din figura 3. ˆ ϕ(+1. (3. −1. +1. . +1) = ϕ7 . f˘r˘ a fi ˆ a un polinom de gradul s aa ıns˘ al treilea complet. +1) = ϕ5 . . De aici provine ¸ a ¸i denumirea elementului hexaedric asociat. +1. .

ζ) = (1 − ξ) (1 − η) (1 − ζ) / 8. N2 (ξ. (3. ζ) = (1 − ξ) (1 + η) (1 − ζ) / 8. a6 = (ϕ1 − ϕ2 − ϕ3 + ϕ4 − ϕ5 + ϕ6 + ϕ7 − ϕ8 ) / 8. η.39) rezult˘ urm˘toarea expresie a ın a a polinomului aproximant ϕ: ˆ 8 ϕ (ξ. N4 (ξ. η. η. a2 = (−ϕ1 − ϕ2 + ϕ3 + ϕ4 − ϕ5 − ϕ6 + ϕ7 + ϕ8 ) / 8. ζ) = ˆ i=1 ϕi Ni (ξ. ζ) = (1 + ξ) (1 + η) (1 − ζ) / 8.42) ˆ (3. ζ) = (1 + ξ) (1 − η) (1 − ζ) / 8. η. ξ. a4 = (ϕ1 − ϕ2 + ϕ3 − ϕ4 + ϕ5 − ϕ6 + ϕ7 − ϕ8 ) / 8. a3 = (−ϕ1 − ϕ2 − ϕ3 − ϕ4 + ϕ5 + ϕ6 + ϕ7 + ϕ8 ) / 8.43) ˆ care ın N1 (ξ. ζ) = (1 − ξ) (1 − η) (1 + ζ) / 8. N7 (ξ. η. η. η. η. ζ ∈ [−1.42) Prin ˆ ınlocuirea lui (3. η. a1 = (−ϕ1 + ϕ2 + ϕ3 − ϕ4 − ϕ5 + ϕ6 + ϕ7 − ϕ8 ) / 8. η.84 Solutia lui este ¸ a0 = (ϕ1 + ϕ2 + ϕ3 + ϕ4 + ϕ5 + ϕ6 + ϕ7 + ϕ8 ) / 8. 1]. ζ) . a5 = (ϕ1 + ϕ2 − ϕ3 − ϕ4 − ϕ5 − ϕ6 + ϕ7 + ϕ8 ) / 8. N5 (ξ. N3 (ξ. N6 (ξ. ζ) = (1 + ξ) (1 + η) (1 + ζ) / 8. η. ζ) = (1 + ξ) (1 − η) (1 + ζ) / 8. Capitolul 3 (3. (3.44) . N8 (ξ. a7 = (−ϕ1 + ϕ2 − ϕ3 + ϕ4 + ϕ5 − ϕ6 + ϕ7 − ϕ8 ) / 8. ζ) = (1 − ξ) (1 + η) (1 + ζ) / 8 sunt functiile de form˘ asociate celor opt noduri ale elementului din ¸ a figura 3.13.

atribuim indicele 5 nodului legat prin muchie a ¸a a de nodul 1. ζ).43): a a a 8 x(ξ.14 (ˆ general. iar ın ¸ a xi . 3.45) zi Ni (ξ. ζ) = i=1 8 xi Ni (ξ. . ζ) = z(ξ. select˘m dou˘ fete opuse ale acestuia. i=1 8 y(ξ. cˆt ¸i pentru elementele hexaedrice de ordin superior. . ζ) (i = 1. . apoi asociem indicii 2. vom mentiona c˘ jacobianul asociat aa ın ¸ a lui (3. η. a F˘r˘ a mai intra ˆ detalii. iar unghiurile diedre interne formate de fetele adiacente ¸ nu sunt mai mari decˆt 180◦ . aceste coordonate sunt ın m˘rimi cunoscute). ˆ general. ζ) = i=1 (3. a s . respectiv 4 celorlalte noduri ale fetei ¸ parcurgˆndu-i conturul ˆ sens antiorar. sunt necoplanare ın a ın toate opt. . . In asem˘n˘toare ca structur˘ aproximantei definite de (3.44). η. η.Constructia aproximantelor elementale ¸ 85 Vom trece acum la strˆmbarea” elementului-p˘rinte ˆ a¸a fel a a ın s ” ˆ at el s˘ devin˘ coincident cu un element oarecare din spatiul real ıncˆ a a ¸ ˆ acest scop. 2. 8) sunt functiile de form˘ (3.14). η. ˆ a ın ıntorcˆndu-ne spre ceaa lalt˘ fat˘ selectat˘. ζ). 7. 1]. . 8) sunt coordonatele celor opt noduri ale s elementului real din figura 3. dup˘ care.45) este In a realizat˘ pe cale numeric˘ de programul MEF atˆt pentru elementul a a a triliniar. η.45) este strict pozitiv dac˘ nodurile elementului real sunt nua merotate ˆ succesiunea prezentat˘ ˆ figura 3. yi Ni (ξ. a a ¸ ın atribuim celorlalte noduri indicii 6. η.14. alegem un nod oarecare ¸i ˆ atribuim indicele ¸ s ıi 1. ˆ practic˘ se utilizeaz˘ urm˘toarea a In a a a regul˘ de etichetare a nodurilor: plasˆndu-ne imaginar ˆ interioa a ın rul elementului. η. η. vom folosi o transformare de coordonate (fig. ζ ∈ [−1. privind spre a a ¸ una din aceste fete. ζ). 2. ξ. parcurgˆnd conturul fetei ˆ sens antiorar. ˆ care Ni (ξ. . respectiv 8. 3. . inversarea transform˘rii de coordonate (3. yi ¸i zi (i = 1.

ζ) x ζ 5 6 7 η ξ 2 8 4 6 (Ω) z y 2 3 1 3 4 Figura 3.14: Transpunerea elementului-p˘rinte ˆ spatiul real al elea ın ¸ mentului hexaedric triliniar . ζ) z = z(ξ.86 Capitolul 3 5 8 7 1 x = x(ξ. ζ) y = y(ξ. η. η. η.

3 Aproximarea m˘rimilor vectoriale a La construirea aproximantelor prezentate ˆ paragrafele anteın rioare am presupus tacit c˘ m˘rimea necunoscut˘ ϕ este un scalar. ın ¸ w – deplasarea ˆ directia axei z. dup˘ care vom generaliza procedura la cazul tridimensional. a Ne propunem s˘ construim aproximanta m˘rimii vectoriale a a d(u.15. De exemplu. ın ¸ Evident. iar componentele astfel obtinute se aproximeaz˘ ca ¸i m˘rimile scalare obi¸nuite. Componentele lui d ˆ ıntr-un sistem de coordonate carteziene ortogonale vor fi simbolizate astfel: u – deplasarea ˆ directia axei x. Vom ˆ ıncepe prin a aborda un caz bidimensional. a .Aproximarea m˘rimilor vectoriale a 87 3. S˘ a observ˘m pe aceast˘ figur˘ faptul c˘ vectorul d asociat fiec˘rui nod a a a a a al elementului a fost descompus ˆ raport cu axele unui sistem de ın coordonate plan. ˆ cazul problemelor de elasticitate. a a a Exist˘ ˆ a un mare num˘r de aplicatii ˆ care apar necunoscute de a ıns˘ a ¸ ın tip vectorial. ˆ asemea ın nea situatii. ¸ a s a s Peste tot ˆ acest curs vom nota cu d cˆmpul vectorilor deplaın a sare. v) la nivelul elementului triunghiular liniar din figura 3. ¸ s S˘ ne ocup˘m acum ˆ detaliu de problema aproxim˘rii necunosa a ın a cutelor de tip vectorial. pentru construirea aproximantei unei functii vectoIn ¸ riale se procedeaz˘ ˆ felul urm˘tor: respectiva m˘rime se descoma ın a a pune ˆ ıntr-un sistem de coordonate convenabil ales. deci w = 0). doar dou˘ a a ¸ a componente ale lui d sunt nenule (noi vom considera c˘. ˆ cazul problemelor bidimensionale (cum sunt cele de ın stare plan˘ de tensiuni sau stare plan˘ de deformatii). Componentele astfel obtinute au fost etichetate ¸ folosind indicele nodului corespunz˘tor. a a ˆ general. va fi deci necesar˘ aproxia marea unor m˘rimi de tip vectorial la nivelul fiec˘rui element. ın ¸ v – deplasarea ˆ directia axei y. neın cunoscuta primar˘ este cˆmpul vectorilor deplasare ai particulelor. a a La abordarea unor asemenea probleme. componentele nenule sunt u ¸i v.

20).15: Aproximarea unei m˘rimi vectoriale ˆ interiorul unui a ın element triunghiular liniar (valorile nodale ale componentelor u ¸i s v sunt reprezentate prin s˘geti paralele cu axele x. (3.19) ¸i (3.17).46) ˆ care apar functiile de form˘ definite de (3. Folosind atunci ¸ relatia (3. componentele u ¸i v ale a ¸ s m˘rimii necunoscute d sunt aproximate ca ¸i m˘rimile scalare a s a obi¸nuite. v (x.88 v3 3 v1 u1 1 y u2 x 2 (Ω) v2 u3 Capitolul 3 Figura 3. y) = ˆ i=1 vi Ni (x. respectiv y) a ¸ Dup˘ cum am mentionat mai sus. y). y). y) ∈ Ω. ın ¸ a s . De fapt. fiindc˘ au rezultat s a ca proiectii ale unui vector pe axele de coordonate. y) = ˆ i=1 ui Ni (x. ele sunt propriu-zis scalari. (x. putem scrie urm˘toarele formule de aproximare pen¸ a tru respectivele componente: 3 3 u(x.

respectiv z) a ¸ u1 (Ω) u2 v1 2 v4 w2 v2 Putem scrie ecuatii asem˘n˘toare cu (3.46) pentru oricare alt tip ¸ a a de element bidimensional.Aproximarea m˘rimilor vectoriale a 89 w3 3 v3 w4 u3 4 u4 w1 z 1 y x Figura 3. a a 3. pentru care dorim s˘ construim aproximanta unei m˘rimi a a d(u. ¸ a a . Componena tele astfel obtinute au ca etichet˘ indicele nodului corespunz˘tor. v ¸i s w sunt reprezentate prin s˘geti paralele cu axele x. iar functiile de form˘ vor avea ¸i ele alte expresii. y.16: Aproximarea unei m˘rimi vectoriale ˆ interiorul unui a ın element tetraedric liniar (valorile nodale ale componentelor u. ¸ a s S˘ consider˘m acum cazul elementului tetraedric liniar (fig. De aceast˘ dat˘ proiect˘m necunoscuta vectorial˘ a a a a a fiec˘rui nod pe axele unui sistem cartezian triortogonal. Evident ˆ a c˘ atunci num˘rul nodurilor ıns˘ a a asociate va fi altul. v.16). w).

2. y.5). functiile de form˘ pot fi explicitate a ¸ a ca dependente de coordonatele reale x.33)).47)). 4) sunt functiile de form˘ asociate noın ¸ a durilor elementului. iar functiile de form˘ vor avea ¸i ele alte expresii. wi Ni (x. Dificult˘¸ile sunt a at generate de faptul c˘ orice model opereaz˘ asupra unor retele care a a ¸ . Ele au fost deduse ˆ §3. z) (i = 1. 3. z). y. ¸ Putem scrie relatii asem˘n˘toare cu (3. z). η ¸i ζ (vezi (3. Am ar˘tat ˆ §3. i=1 v (x.47) w(x.3 ¸ s a ın c˘ aceast˘ operatie este destul de laborioas˘ ¸i.34) este inversabil˘. y.47) pentru oricare alt tip ¸ a a de element tridimensional. exprimarea functiilor de a a ¸ form˘ (3. ¸ a s 3. Expresiile a acestor functii contin ca parametri valorile necunoscutei din nodu¸ ¸ rile unui singur element (vezi ecuatiile (3. y. S˘ retinem ˆ a c˘.4 Expandarea aproximantelor elementale ˆ paragrafele anterioare au fost prezentate functiile de aproxiIn ¸ mare asociate cˆtorva tipuri de elemente finite uzuale.2.47) sunt valide. (3. z) ∈ Ω.46) ¸i (3. ¸ (3. atˆt timp a a a ¸ ıns˘ a a cˆt transformarea (3. y ¸i z.32). z). z) = ˆ i=1 4 ui Ni (x.33) ca dependente de coordonatele reale este posibil˘. (3. Manevrarea aproximantelor ˆ s ıntr-o asemenea form˘ a d˘ na¸tere la multe complicatii atunci cˆnd se pune problema elaa s ¸ a bor˘rii teoretice a unui model cu elemente finite. Prin folosirea transs form˘rii de coordonate (3. z) = ˆ (x. (3. Evident ˆ a c˘ atunci num˘rul noduriıns˘ a a lor va fi altul. ˆ consecint˘. este a a ¸ a s ın ¸a l˘sat˘ pe seama programului MEF.34). deci a ¸ a ecuatiile (3.90 Capitolul 3 Pentru fiecare dintre cele trei componente ale m˘rimii d vom a putea scrie atunci relatii de aproximare de tipul (3.25). y.3 ca dependente de ın ¸ coordonatele normalizate ξ. y. y.32): ¸ 4 4 u(x. 2. z) = ˆ i=1 vi Ni (x. ˆ care Ni (x.43). (3. y.

4. Vom aborda mai ˆ ai problema exıntˆ pand˘rii aproximantelor pentru cazul m˘rimilor de tip scalar. este esential˘ g˘sirea unei expre¸ a a sii unitare a acestor aproximante. Dac˘ functiile de aproximare a ¸ asociate elementelor sunt exprimate cu ajutorul unor seturi diferite de valori nodale ale necunoscutei.1. Vom vedea c˘ strategia a a adoptat˘ de MEF presupune extinderea formulelor de aproximare a deduse de noi anterior ˆ a¸a fel ˆ at ele s˘ contin˘ ca parametri ın s ıncˆ a ¸ a valorile necunoscutei din toate nodurile retelei. care s˘ poat˘ fi exploatat˘ dup˘ a a a a reguli simple ¸i. mai ales. Ace¸ti termeni nu s modific˘ deci sensul aproxim˘rii elementale.1 Expandarea aproximantelor unei m˘rimi a de tip scalar Vom detalia procedura de expandare pe cazul unui domeniu plan pentagonal discretizat ˆ cinci elemente triunghiulare liniare (fig. ın 3. Pentru a ın scrierea unor programe eficiente. vom generaliza procedura de expandare la cazul a a necunoscutelor vectoriale.Expandarea aproximantelor elementale 91 sunt formate din mai multe elemente. ¸ a ın . ele devin foarte greu combinabile ˆ ıntr-un sistem de ecuatii global (prin acest termen ˆ ¸elegˆnd ¸ ınt a o aproximare extins˘ la nivelul ˆ a ıntregii retele).17). Matricea de conexiuni a retelei este prezentat˘ ˆ tabelul 3. fiindc˘ ele vor opera acum cu toate valorile nodale ale nea cunoscutei. Prin introducerea lor a a se obtine ˆ a o exprimare unitar˘ a tuturor aproximantelor din ¸ ıns˘ a model. ˆ a a Intr-o etap˘ urm˘toare. s s ın Pentru a ˆ ¸elege mai bine strategia utilizat˘ de MEF vom reınt a curge din nou la exemple. 3. Transform˘rile de natur˘ matematic˘ vor fi astfel mult a a a simplificate ¸i u¸or implementabile ˆ programe. Termenii suplimen¸ tari se obtin pur ¸i simplu prin ˆ ¸ s ınmultirea valorilor necunoscutei ¸ din nodurile neasociate elementului cu zero. repetitive. deci ele trebuie s˘ fie implementate ˆ programe. S˘ ne gˆndim la ¸ a a faptul c˘ modelele cu elemente finite sunt ˆ general rezolvate nua ın meric. s Rescrierea aproximantelor elementale ˆ ıntr-o asemenea manier˘ a reprezint˘ obiectivul prezentului paragraf.

17: Domeniu bidimensional discretizat ˆ cinci elemente ın triunghiulare liniare Tabelul 3.1: Matricea de conexiuni a retelei de elemente finite din ¸ figura 3.17 Element (e) (1) (2) (3) (4) (5) Nod 1 2 3 5 6 3 Nod 2 3 2 3 3 6 Nod 3 1 4 4 5 1 .92 5 Capitolul 3 (4) 6 (5) y 1 (3) 4 (2) 3 (1) 2 x Figura 3.

2. ın s a aproximantele sunt greu manevrabile ˆ etapa de construire teoın retic˘ a modelului cu elemente finite.48) este valabil˘ la nivelul unui element. ˆ felul ¸ In acesta.1). ¸ Ideal˘ ar fi deci unificarea expresiei aproximantelor (3. . Privind aceste a ecuatii. Aproximantele elementale ale m˘rimii ϕ rezult˘ prin particulaa a rizarea ecuatiei (3. Aplicˆnd a s a (5) (5) (5) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (3.Expandarea aproximantelor elementale 93 Asocierea dintre noduri ¸i elemente a fost f˘cut˘ respectˆnd regula s a a a etichet˘rii ˆ sens antiorar (vezi §3. ˆ a ın a¸a fel ˆ at ele s˘ contin˘ acela¸i set de necunoscute nodale.48) termeni a a ¸ obtinuti prin ˆ ¸ ¸ ınmultirea valorilor nodale absente cu zero. aproximarea dobˆnde¸te un plus de generalitate. Valorile a a a ei ˆ cele ¸ase noduri ale retelei vor fi desemnate prin simbolurile ın s ¸ ϕk (k = 1.17) cu ajutorul informatiei din tabelul 3. ˆ prima intervin ϕ1 . iar ˆ a patra intervin ϕ3 .48) . ˆ ϕ(5) = ϕ3 N3 + ϕ6 N6 + ϕ1 N1 . la scrierea relatiilor (3. 2. ˆ ϕ(4) = ϕ6 N6 + ϕ3 N3 + ϕ5 N5 . Not˘m cu ϕ necunoscuta a ın a scalar˘ care trebuie aproximat˘ la nivelul fiec˘rui element. Pentru a a le putea distinge. observ˘m imediat c˘ ˆ fiecare din ele apare alt set de valori ¸ a a ın nodale ale necunoscutei ϕ (de exemplu.48). Intr-o asemenea form˘. Putem s ıncˆ a ¸ a s realiza acest lucru ad˘ugˆnd la fiecare din relatiile (3.48). ˆ ϕ(2) = ϕ3 N3 + ϕ2 N2 + ϕ4 N4 . Din relatiile (3. S˘ ne gˆndim numai cˆt de a a a a dificil de surprins ˆ ıntr-o formul˘ este banala operatie de adunare a a ¸ functiilor (3. Fiecare dintre s aproximantele (3. . ˆ Pentru a nu aglomera excesiv notatia. 6). le-am ata¸at cˆte un indice superior ˆ s a ıncadrat de paranteze rotunde. . ˆ ϕ(3) = ϕ5 N5 + ϕ3 N3 + ϕ4 N4 .48) ne putem da seama ˆ ce const˘ pro¸ ın a blema unific˘rii expresiei aproximantelor elementale.1: ¸ ¸ ϕ(1) = ϕ2 N2 + ϕ3 N3 + ϕ1 N1 . ϕ2 ¸i ın s ˆ ϕ3 . . ϕ5 ¸i ϕ6 ).48) ¸ ¸ am omis precizarea variabilelor independente x ¸i y.

0. Se observ˘ generalitatea a lor. .50). 5. ˆ Intr-adev˘r. (3.51) este un vector-coloan˘ ce grupeaz˘ toate necunoscutele nodale. .49) ˆ (1) (1) (1) ϕ(4) = ϕ1 · 0 + ϕ2 · 0 + ϕ3 N3 + ϕ4 · 0 + ϕ5 N5 + ϕ6 N6 .50) (3. vectorul-linie N (5) are urm˘toarea structur˘: a a ä {ϕ} = [ϕ1 . ˆ rest el fiind plin cu a ın ä ç zerouri. 0. 0. putem s˘ le reprezent˘m pe toate prin urm˘toarea a a a a ecuatie matriceal˘: ¸ a ϕ(e) = N (e) {ϕ} .1). (3.94 Capitolul 3 strategia de mai sus. ϕ5 ]T N (5) = N1 . iar a a ç (e) N este un vector-linie care contine. de¸i ele nu stocheaz˘ vectorul-linie N (e) ˆ ˆ a s a ın ıntregime.50) este mult mai u¸oar˘. ˆ ˆ care ın ä ä ç (5) (5) (5) e = 1. ϕ2 . . ˆ Formulele (3. ˆ ϕ(2) = ϕ1 · 0 + ϕ2 N2 + ϕ3 N3 + ϕ4 N4 + ϕ5 · 0 + ϕ6 · 0. ˆ (4) (4) (4) (2) (2) (2) (3) (3) (3) ϕ(3) = ϕ1 · 0 + ϕ2 · 0 + ϕ3 N3 + ϕ4 N4 + ϕ5 N5 + ϕ6 · 0. De exemplu. 3. . functiile ¸ ın ¸ ¸ de form˘ asociate nodurilor elementului (e). fiindc˘ acum vectorul-coloan˘ {ϕ} s a a a actioneaz˘ ca un factor comun pentru toate elementele din retea. ˆ anumite pozitii. 2. obtinem urm˘torul set de aproximante ele¸ a mentale (termenii au fost ordonati cresc˘tor dup˘ num˘rul nodului ¸ a a a asociat): ϕ(1) = ϕ1 N1 + ϕ2 N2 + ϕ3 N3 + ϕ4 · 0 + ϕ5 · 0 + ϕ6 · 0. De fapt. ϕ4 .52) Manevrarea aproximantelor elementale sub forma expandat˘ a (3. (3.49) definesc a¸a-numita form˘ expandat˘ a apros a a ximantelor elementale ale necunoscutei ϕ. N3 . ˆ ϕ(5) = ϕ1 N1 + ϕ2 · 0 + ϕ3 N3 + ϕ4 · 0 + ϕ5 · 0 + ϕ6 N6 . . ¸ a ¸ Chiar ¸i programele MEF opereaz˘ conceptual tot cuç forma expans a ä dat˘ (3. pozitiile pe care se afl˘ coeficientii nenuli ˆ N (e) ¸ a ¸ ın se deduc u¸orä din ç s matricea de conexiuni (tab. ϕ3 . N6 ç (5) (5) (5) .

4.1.1: a ¸ u(1) = u2 N2 + u3 N3 + u1 N1 .17. Vom desemna valorile nodale ale acestor componente prin simbolurile uk ¸i vk (k = 1. ˆ v (3) = v5 N5 + v3 N3 + v4 N4 . .2 Expandarea aproximantelor unei m˘rimi a de tip vectorial Pentru a ˆ ¸elege mai u¸or modul ˆ care se generalizeaz˘ strateınt s ın a gia de expandare atunci avem de-a face cu necunoscute de tip vectorial. ˆ ç realitate. matricea de conexiuni a s retelei r˘mˆne cea din tabelul 3.46) cu ajutorul informatiei din tabelul 3. ˆ v (4) = v6 N6 + v3 N3 + v5 N5 . 2. ˆ u(4) = u6 N6 + u3 N3 + u5 N5 . vom considera ca exemplu tot domeniul plan din figura 3. ˆ v (2) = v3 N3 + v2 N2 + v4 N4 . proa a In ä (e) ¸i matricea de s gramele MEF retin doar coeficientii nenuli din N ¸ ¸ conexiuni (ea furnizeaz˘ pozitiile ˆ care se afl˘ ace¸ti coeficienti). ˆ (5) (5) (5) (5) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (3. Evident. M˘rimea care trebuie acum aproximat˘ la nivelul fiec˘rui element a a a este un cˆmp vectorial d cu dou˘ componente (notate u. ¸ a a Aproximantele elementale ale componentelor lui d rezult˘ partia cularizˆnd formulele (3. . ˆ u(5) = u3 N3 + u6 N6 + u1 N1 . a ¸ ın a s ¸ 3.53) . 6). ˆ v (5) = v3 N3 + v6 N6 + v1 N1 . ˆ u(3) = u5 N5 + u3 N3 + u4 N4 . ˆ u(2) = u3 N3 + u2 N2 + u4 N4 . . respectiv a a v). ˆ v (1) = v2 N2 + v3 N3 + v1 N1 .Expandarea aproximantelor elementale 95 Ar fi neeconomic s˘ se p˘streze ˆ memoria calculatorului o struca a ın tur˘ de date plin˘ aproape peste tot cu valori nule. .

(5) (5) (5) (4) Relatiile (3.53) proced˘m ˆ ¸ a ıntr-o manier˘ a asem˘n˘toare cu cea pe care am utilizat-o ˆ paragraful anterior: a a ın u(1) = u1 N1 + v1 · 0 + u2 N2 + v2 · 0 + u3 N3 + v3 · 0+ ˆ + u4 · 0 + v4 · 0 + u5 · 0 + v5 · 0 + u6 · 0 + v6 · 0.96 Capitolul 3 Din nou. Pentru unificarea relatiilor (3. (2) (2) (2) (2) + u4 · 0 + v4 N4 + u5 · 0 + v5 · 0 + u6 · 0 + v6 · 0. (5) + u 4 · 0 + v 4 · 0 + u5 · 0 + v 5 N 5 + u 6 · 0 + v 6 N 6 . pentru a putea face distinctie ˆ ¸ ıntre aproximante. (2) (2) + u4 N4 + v4 · 0 + u5 · 0 + v5 · 0 + u6 · 0 + v6 · 0. (3) (3. + u4 · 0 + v4 · 0 + u5 N5 + v5 · 0 + u6 N6 + v6 · 0. (3) v (3) = u1 · 0 + v1 · 0 + u2 · 0 + v2 · 0 + u3 · 0 + v3 N3 + ˆ (3) (3) (4) + u4 N4 + v4 · 0 + u5 N5 + v5 · 0 + u6 · 0 + v6 · 0. Ele au expresia matriceal˘ a a . (4) v (4) = u1 · 0 + v1 · 0 + u2 · 0 + v2 · 0 + u3 · 0 + v3 N3 + ˆ (4) (5) (5) u(5) = u1 N1 + v1 · 0 + u2 · 0 + v2 · 0 + u3 N3 + v3 · 0+ ˆ v (5) = u1 · 0 + v1 N1 + u2 · 0 + v2 · 0 + u3 · 0 + v3 N3 + ˆ + u 4 · 0 + v 4 · 0 + u5 · 0 + v 5 · 0 + u6 · 0 + v 6 N 6 . le-am ata¸at un indice superior ˆ s ıncadrat de paranteze rotunde.54) definesc forma expandat˘ a aproximantelor elemen¸ a tale ale m˘rimii d. + u4 · 0 + v4 · 0 + u5 · 0 + v5 · 0 + u6 N6 + v6 · 0. (1) (1) (1) (1) (1) (1) u(2) = u1 · 0 + v1 · 0 + u2 N2 + v2 · 0 + u3 N3 + v3 · 0+ ˆ v (2) = u1 · 0 + v1 · 0 + u2 · 0 + v2 N2 + u3 · 0 + v3 N3 + ˆ u(3) = u1 · 0 + v1 · 0 + u2 · 0 + v2 · 0 + u3 N3 + v3 · 0+ ˆ (3) (3) v (1) = u1 · 0 + v1 N1 + u2 · 0 + v2 N2 + u3 · 0 + v3 N3 + ˆ + u4 · 0 + v4 · 0 + u5 · 0 + v5 · 0 + u6 · 0 + v6 · 0.54) u(4) = u1 · 0 + v1 · 0 + u2 · 0 + v2 · 0 + u3 N3 + v3 · 0+ ˆ (4) (4) + u4 · 0 + v4 N4 + u5 · 0 + v5 N5 + u6 · 0 + v6 · 0.

. De exemplu. . [0]2×2 . 5. v3 . N (e) contine. . 5. v5 . . u6 . . N1 (3. v2 . u3 . ˆ d(e) = u(e) . 2. 3. [0]2×2 . v6 ]T (3.57) N (5) å ç 2×12 (5) = 2×2 = N1 . [0]2×2 . functiile de form˘ asociate nodurilor ¸ ın ¸ ¸ a elementului (e).56) ˆ care ın ˆ d(e) = N (e) {d} . N (5) are urm˘toarea structur˘: ä {d} = [u1 . u2 . e = 1. (3. u5 . iar N s este o matrice cu dou˘ linii a ¸i un num˘r de coloane egal cu dublul num˘rului total de noduri s a a ä ç (2 × 6 noduri = 12 coloane. . iar a N3 ¸i N6 s 2×2 astfel: (5) . pentru exemplul din figura 3.17). u4 .1). sunt la rˆndul lor matrici diagonale definite a (5) 2×2 N1 = = = N1 0 N3 0 N6 0 (5) 0 (5) N1 0 (5) N3 0 (5) N6 . N6 (5) 2×2 è . ˆ anumite pozitii. . v1 . . v4 . (3.55) (3. . N3 (5) 2×2 (5) 2×2 . a s ¸a a . pozitiile ın a ¸ ˆ care se afl˘ coeficientii nenuliä pot ç deduse din matricea de coın a ¸ fi a a nexiuni (tab.58) (5) 2×2 unde [0]2×2 este matricea nul˘ de ordinul doi. v (e) ˆ ˆ Ó ä çT Ó ä ç Ò este un vector-coloan˘ ce grupeaz˘ aproximantele componentelor u a a ¸i v la nivelul elementului (e). peste tot ˆ rest avˆnd zerouri. .59) (5) N3 2×2 (5) N6 2×2 (5) (5) Procedura de expandare pe care am aplicat-o mai sus ˆ cazul ın unei m˘rimi vectoriale cu numai dou˘ componente poate fi generaa a lizat˘ cu u¸urint˘ pentru m˘rimile vectoriale cu trei componente. s este un vector-coloan˘ ˆ care sunt stocate ˆ ordine valorile nodale a ın ın ä ç (e) ale componentelor u ¸i v. 2. . Din nou.Expandarea aproximantelor elementale Ò 97 e = 1.

¸ ¸ f˘r˘ s˘ m˘reasc˘ exagerat num˘rul nodurilor retelei).98 Capitolul 3 3. a ıns˘ a Vom retine deci c˘ este bine s˘ evit˘m pe cˆt posibil folosirea unor ¸ a a a a elemente cu polinoame de aproximare de gradul ˆ ai. plac˘. informatia prezentat˘ este suficient˘ pentru a s ¸ a a furniza o imagine general˘ asupra constructiei elementelor finite. membran˘. ¸ ¸ . ˆ afara discutiei a a In ¸ noastre au r˘mas o serie de elemente a c˘ror structur˘ este mai a a a complex˘ (elementele de tip grind˘. fiindc˘ procedura de evaluare a coeficientilor ¸ a a ¸ polinomiali face apel la valorile nodale ale necunoscutei. respectiv polinomul de aproximare s ¸ utilizat. eleın a a ın mentul hexaedric triliniar este mai precis decˆt elementul a tetraedric liniar (aceast˘ ˆ a ımbun˘t˘¸ire a performantelor ima at ¸ plic˘ ˆ a un num˘r dublu de noduri la nivelul elementului).5 Concluzii Am prezentat ˆ acest capitol cˆteva familii de elemente adecın a vate rezolv˘rii problemelor de inginerie mecanic˘. respectiv a a a a ˆ ınvelitoare). aa a a a a ¸ • ˆ mod asem˘n˘tor. Num˘rul nodurilor ¸i gradul polinomului aproximant sunt a s ˆ ıntr-o relatie precis˘. Totu¸i. num˘rul a ¸ a ¸i pozitia nodurilor asociate. Regula tocmai enuntat˘ ne conduce la ¸ ¸ a urm˘toarele concluzii: a • pentru rezolvarea problemelor bidimensionale este recomandabil˘ folosirea elementului patrulater biliniar ˆ locul celui a ın triunghiular liniar (primul. calitatea aproxim˘rii este cu atˆt mai bun˘ cu cˆt In a a a a gradul polinomului este mai mare. a ¸ Am v˘zut astfel c˘ un element este o entitate complex˘ rea a a prezentat˘ prin trei caracteristici: domeniul spatial ocupat. ˆ general. ˆ cazul problemelor tridimensionale. avˆnd un polinom aproximant de a grad superior. va asigura obtinerea unei solutii mai precise. atunci ıntˆ s cˆnd ne decidem asupra tipului de element trebuie s˘ estim˘m a a a volumul de calcule necesar pentru obtinerea solutiei numerice. Totu¸i. Va trebui deci s a a s˘ c˘ut˘m un compromis ˆ a a a ıntre precizia solutiei ¸i efortul de calcul ¸ s necesar pentru obtinerea ei. Am ar˘tat ˆ a c˘ num˘rul noa ıns˘ a a durilor cre¸te repede dac˘ m˘rim gradul polinomului.

vom analiza motivele care ˆ ımpiedic˘ rezolvarea a analitic˘ a sistemului de ecuatii cu derivate partiale ˆ marea maa ¸ ¸ ın ˆ continuare. vom ar˘ta cum se joritate a aplicatiilor practice. De asemenea. vom ar˘ta cum se prelucreaz˘ solutia sistemului a a ¸ de ecuatii global ˆ vederea determin˘rii deformatiilor ¸i tensiuni¸ ın a ¸ s lor. Intr-o prim˘ etap˘ vom prezenta sistemul de ecuatii cu dea a a ¸ rivate partiale care descrie deformarea unui corp elastic. starea plan˘ de deformatii. De asemenea.Capitolul 4 Modelul cu elemente finite al problemelor de elasticitate liniar˘ a ˆ acest capitol vom vedea cum se aplic˘ metoda elementelor In a finite (MEF) la rezolvarea numeric˘ a problemelor de elasticitate a ˆ liniar˘. Vom ar˘ta ¸ a care sunt necunoscutele problemei ¸i vom insista asupra ierarhiz˘rii s a lor. a ¸ Pe parcursul expunerii vom face referiri ¸i la procedeele numerice s folosite pentru construirea ¸i rezolvarea sistemului de ecuatii glos ¸ bal. a a ¸ respectiv probleme cu simetrie axial˘. Un paragraf distinct va fi consacrat prezent˘rii unor probleme a particulare: starea plan˘ de tensiuni. a 99 . In ¸ a construie¸te modelul cu elemente finite al problemelor de elasticis tate liniar˘ pornind de la teorema de minim a energiei potentiale.

ın a a a . ın vom prezenta cˆteva notatii ¸i ipoteze pe care le vom folosi frecvent a ¸ s ˆ continuare. • forte de suprafat˘ (numite astfel pentru c˘ actioneaz˘ asupra ¸ ¸a a ¸ a particulelor situate ˆ anumite portiuni ale frontierei Σ). Vom admite c˘ asupra corpului actioneaz˘ numai ˆ arc˘ri de a ¸ a ınc˘ a natur˘ mecanic˘. ın ¸ Greutatea proprie este un exemplu tipic de fort˘ volumic˘. y. z).100 Capitolul 4 4. ˆ ¸a a In multe situatii. lichid˘ sau gazoas˘). mai ales cˆnd este vorba de structuri cu gabarit ¸ a redus.1). deformatiile ¸i tensiunile datorate propriei greut˘¸i pot fi ¸ s at neglijate. a ¸ Ne propunem spre rezolvare urm˘toarea problem˘ general˘: a a a ˆ Inainte de a trece la exprimarea problemei ˆ limbaj matematic. Vom ˆ arti aceste ˆ arc˘ri ˆ dou˘ categorii: a a ımp˘ ¸ ınc˘ a ın a • forte volumice (numite astfel pentru c˘ actioneaz˘ asupra tu¸ a ¸ a turor particulelor corpului).1 Formularea problemelor de elasticitate liniar˘ a S˘ se determine starea de tensiuni ¸i deformatii a unui a s ¸ corp liniar elastic rezultat˘ ca urmare a solicit˘rii sale a a de c˘tre un sistem de forte exterioare. Sunt ˆ a ¸i cazuri (de exemplu. ın Vom nota cu Ω domeniul spatial ocupat de corp ˆ configuratia ¸ ın ¸ nedeformat˘ (fig. Pentru exprimarea as a ¸ pozitiilor particulelor corpului vom folosi un sistem de coordonate ¸ carteziene ortogonale (x. iar at a s ¸ introducerea lor ˆ model devine absolut necesar˘. constructii foarte maıns˘ s ¸ sive de tipul podurilor sau al turnurilor) cˆnd efectele mecanice a ale greut˘¸ii nu mai pot fi cˆtu¸i de putin trecute cu vederea. 4. Vom presupune c˘ frontiera Σ a domeniului a a Ω este o suprafat˘ ˆ ¸a ınchis˘ ¸i neted˘ pe portiuni. ın a Fortele de suprafat˘ sunt asociate de regul˘ interactiunilor de ¸ ¸a a ¸ contact cu alte corpuri (aflate ˆ stare solid˘.

Formularea problemelor de elasticitate liniar˘ a 101 n s s P d P′ z (Ω) y x (Σ) Figura 4. Din punct de vedere matematic. Vom nota cu Σs portiunea de pe frontiera a ¸ Σ pe care actioneaz˘ forte de suprafat˘ (echivalentul acestor forte ¸ a ¸ ¸a ¸ este reprezentat de ansamblul conditiilor la limit˘ de tip ˆ arcare ¸ a ınc˘ superficial˘ ). fortele volumice sunt descrise ¸ prin densitatea lor spatial˘ b. iar fortele de suprafat˘ – prin densi¸ a ¸ ¸a tatea lor superficial˘ s.1: Notatii utilizate ˆ modelul unui corp liniar elastic ¸ ın Un exemplu de asemenea forte sunt cele exercitate de un mediu ¸ lichid asupra peretelui interior al unui cilindru hidraulic. a .

restrictiile de mi¸care se exprim˘ sub forma unor conditii im¸ s a ¸ puse deplas˘rilor particulelor de pe anumite portiuni ale frontierei a ¸ Σ. acolo unde sunt impuse anumite ¸ ˆ arc˘ri ne intereseaz˘ determinarea deformatiilor rezultante. Dac˘ ar fi s˘ s aa a a oper˘m cu toat˘ rigoarea. Dac˘ ¸ s ıns˘ ın a a ne gˆndim putin. ne d˘m seama c˘ regula de mai sus este foarte a ¸ a a natural˘. de exemplu) ne intereseaz˘ calcua a lul reactiunilor asociate. ˆ a a s ¸ In aceste conditii. Vom nota cu u. fiindc˘ putem veni ˆ contradictie s a ın ¸ cu ecuatiile care descriu comportarea mecanic˘ a corpului. prin prezenta unor reazeme de diferite tipuri). Invers. ˆ gene¸ In ral. Aceste deplas˘ri sunt descrise de un cˆmp vectorial d care a a a leag˘ pozitia initial˘ a fiec˘rei particule de pozitia ei final˘ (fig.1). y. v ¸i w componentele cˆmpului vectorial d s a ˆ tot ceea ce urmeaz˘ vom ˆ raport cu axele x. ¸ a Sub actiunea fortelor exterioare. fie a ınc˘ a a a o restrictie de mi¸care. Σd ¸i Σs trebuie s˘ se afle ˆ urm˘toarea relatie: s a ın a ¸ Σd ∪ Σs = Σ. acolo unde sunt impuse deplas˘rile particua a lelor (din cauza unei rezem˘ri. ˆ a Intr-adev˘r. respectiv z. Σd ∩ Σs = ∅. Niciınc˘ a a ¸ odat˘ nu este corect s˘ introducem simultan restrictii de mi¸care ¸i a a ¸ s s ˆ arc˘ri ˆ ınc˘ a ıntr-un acela¸i punct. ar trebui s˘ exprim˘m respectivele ecuatii a a a a ¸ ˆ configuratia final˘ a corpului. ¸ .1) Ea arat˘ c˘ ˆ fiecare punct de pe frontiera corpului trebuie prea a ın cizat˘ fie o ˆ arcare exterioar˘ (chiar dac˘ aceasta este nul˘).102 Capitolul 4 Corpul studiat poate fi supus ¸i unor restrictii de mi¸care (de s ¸ s exemplu. (4. ˆ a o asemenea abordare ar da ın ¸ a ıns˘ na¸tere la complicatii matematice serioase ¸i nu s-ar justifica ˆ s ¸ s ın cazul unor deformatii foarte mici. vom putea scrie ecuatiile de echilibru pe domeniul ¸ ¸ Ω ¸i frontiera Σ. In ın a admite c˘ deplas˘rile ¸i deformatiile corpului sunt foarte mici. a ¸ ¸ a a ¸ a 4. f˘r˘ a comite erori semnificative. ˆ a ˆ nici un caz ambele deodat˘. Vom nota cu Σd zona de pe frontier˘ pe care sunt specificate a restrictii de mi¸care (acestea se mai numesc conditii la limit˘ de tip ¸ s ¸ a deplasare). particulele corpului sufer˘ de¸ ¸ a plas˘ri.

τyz ¸i τzx – tensiuni tangentiale.2) exprim˘ deformatiile ca derivate a a ¸ a ¸ spatiale ale componentelor cˆmpului vectorial d. εz = ∂z ∂u ∂v γxy = + . M˘rimile σx . deformatie). dac˘ dou˘ particule foarte apropiate au tendinta de a a ¸ a se mi¸ca la fel. τxy . Sub aspect fizic. a a ¸ a s ¸ Ea se exprim˘ prin intermediul a ¸ase componente distincte [1]: a s ∂u . iar deformatiile date de relatiile (4. σz .Formularea problemelor de elasticitate liniar˘ a 103 Pentru descrierea distorsiunii corpului vom folosi o m˘rime tena sorial˘ numit˘ deformatie specific˘ (sau. pur ¸i simplu. Mai concret. ˆ masa corpului apar solicit˘ri interne ca urmare In ın a a deform˘rii. deformatia din zona respectiv˘ a corpului va fi s ¸ a ˆ cazul ˆ care ele tind s˘ se mi¸te diferit. corpul va suferi nul˘. ∂y ∂w .2) εx . componentele a ın enumerate mai sus trebuie s˘ verifice urm˘torul sistem de ecuatii a a ¸ cu derivate partiale [1]: ¸ . ¸ Observ˘m c˘ relatiile (4. σy ¸i σz se s a s numesc tensiuni normale. ˆ orice punct al corpului. ¸ ¸ ˆ general. τyz ¸i τzx . γyz = ∂z ∂y ∂w ∂u + · γzx = ∂x ∂z εx = (4. εy ¸i εz se numesc deformatii liniare. γyz ¸i γzx se numesc s ¸ s deformatii unghiulare. Pentru descrierea acestora vom folosi o alt˘ m˘rime a a a tensorial˘ numit˘ tensiune. ¸ a ele descriu discrepantele dintre deplas˘rile particulelor ˆ ¸ a ınvecinate. s ¸ Se poate demonstra c˘. Vom nota componentele distincte ale a a tensiunii cu σx .2) vor fi nenule. σy . ∂x ∂v εy = . In a ın a s distorsiuni. iar γxy . iar τxy . ∂y ∂x ∂v ∂w + .

ecuatiile constitutive pot ¸i.3) exprim˘ echilibrul fortelor care actioneaz˘ asupra a ¸ ¸ a volumelor elementare ale corpului. ∂x ∂y ∂z Capitolul 4 (4. Vom admite c˘ mas ¸ a terialul din care este realizat corpul are o comportare liniar elastic˘ a ˆ aceste conditii. 2(1 + ν) E γzx . ∂x ∂y ∂z ∂ τzx ∂ τyz ∂ σz + + + bz = 0. by ¸i bz sunt componentele densit˘¸ii spatiale b a fortelor ın s at ¸ ¸ volumice. (1 + ν)(1 − 2ν) (1 + ν)(1 − 2ν) (4. ˆ plus. (1 + ν)(1 − 2ν) (1 + ν)(1 − 2ν) Eν E(1 − ν) εz + (εx + εy ) . (1 + ν)(1 − 2ν) (1 + ν)(1 − 2ν) E(1 − ν) Eν εy + (εz + εx ) . Dac˘ neglij˘m efectul mecanic al ˆ arc˘rilor volumice. ˆ care bx . by ¸i bz se anuleaz˘. 2(1 + ν) τyz = τzx = .4) E γxy . a a ınc˘ a termenii bx . este izotrop. ∂x ∂y ∂z ∂ τxy ∂ σy ∂ τyz + + + by = 0.3) (x.104 ∂ σx ∂ τxy ∂ τzx + + + bx = 0. s a Sistemul (4. El este cunoscut ˆ literatura de ın specialitate sub denumirea de sistemul ecuatiilor de echilibru ale lui ¸ Cauchy. Tensiunile care apar ˆ masa corpului sunt legate de distorsiunile ın acestuia prin a¸a-numitele ecuatii constitutive. = 2(1 + ν) E γyz . y. In s ın ¸ ¸ fi scrise sub forma dat˘ de legea lui Hooke [1]: a σx = σy = σz = τxy E(1 − ν) Eν εx + (εy + εz ) . z) ∈ Ω.

¯ w(x. σy . z). (4. z) = w(x. z). y. sy ¸i sz sunt m˘rimi cua In s a noscute. z) = u(x. σz .4) sunt modulul lui Young (sau modulul de s ¸ elasticitate longitudinal˘ ). ¯ v(x. z) ∈ Σd .3) ¸i (4. τxy . z). ˆ care sx .1). a s . (4. membrul a drept corespunz˘tor din (4. 4. s a • deformatiile εx . ¸ s Acestui sistem de ecuatii i se ata¸eaz˘ dou˘ tipuri de conditii la ¸ s a a ¸ limit˘: a • conditii de tip deplasare ¸ u(x. τyz ¸i τzx . z). z) = v (x. εy . y. v ¸i w sunt componentele unui cˆmp de vectori ın ¯ ¯ s ¯ a deplasare cunoscut pe portiunea Σd a frontierei. εz . Necunoscutele ¸ ¸ lui sunt: • componentele u. Deformarea unui corp elastic este descris˘ de ansamblul ecua atiilor (4. y.2).6) devine pur ¸i simplu zero.6) (x. ˆ general. γyz ¸i γzx . y. y. z). τxy nx + σy ny + τyz nz = sy (x. y. y. ny ¸i nz sunt componentele versorului normalei exterioare s la frontier˘ (fig. ¸ • conditii de tip ˆ arcare superficial˘ ¸ ınc˘ a σx nx + τxy ny + τzx nz = sx (x. Dac˘ unele dintre ele (sau toate) sunt nule.4). γxy . y. s ˆ care u. sy ¸i sz sunt componentele cˆmpului ˆ arc˘rilor ın s a ınc˘ a superficiale care actioneaz˘ pe portiunea Σs a frontierei.5) • tensiunile σx . Aceste dou˘ m˘rimi sunt ¸ a a a constante de material. iar ¸ a ¸ nx . v ¸i w ale cˆmpului vectorilor deplasare. respectiv coeficientul lui Poisson (sau a coeficientul de contractie transversal˘ ). y. Ele formeaz˘ un sistem de cincisprezece ¸ s a ecuatii cu derivate partiale definite pe domeniul Ω. z). (4. z) ∈ Σs . ¯ (x. sx . y.Formularea problemelor de elasticitate liniar˘ a 105 E ¸i ν din relatiile (4. y. τzx nx + τyz ny + σz nz = sz (x.

am r˘mas cu numai trei ¸i anume. ˆ ¸ s ınlocuind deformatiile ˆ legea lui Hooke (4. ˆ loc s˘ fim obligati a a In a ¸ la a determina cincisprezece functii necunoscute definite pe dome¸ niul Ω. εy .4).2) pentru a calın ¸ cula deformatiile εx .4). vom putea s˘ le ˆ s a ınlocuim ˆ relatiile (4. Mai departe. obtinem relatii directe ˆ ¸ ¸ ıntre tensiuni ¸i componens tele cˆmpului vectorilor deplasare. Aceast˘ ordine define¸te ierarhia necunoss a s cutelor unei probleme de elasticitate. s ınc˘ a . σz . ¸ ın σy . componentele cˆmpului a s a vectorilor deplasare. ajungem la un sistem de trei ¸ ın ¸ ecuatii cu derivate partiale de ordinul al doilea avˆnd ca necu¸ ¸ a noscute numai deplas˘rile u. ¸ respectiv complexitatea conditiilor la limit˘ de tipul deplas˘rilor ¸ a a ¸i/sau ˆ arc˘rilor superficiale. ˆ schimb. putem calcula tensiunile σx . γxy . asupra conditiilor (4. ˆ a Inlocuind mai departe aceste relatii ˆ ecuatiile de echilibru (4. odat˘ ce vom fi obtinut functiile u. a ¸ pentru a le exprima numai ˆ termenii deplas˘rilor. ın s ıncˆ a ¸ a a ˆ Intr-adev˘r.106 Capitolul 4 Sistemul de ecuatii cu derivate partiale prezentat mai sus poate ¸ ¸ fi redus ˆ a¸a fel ˆ at s˘ nu mai contin˘ decˆt trei necunoscute.2) ale deformatiilor ˆ legea ¸ ın lui Hooke (4. Pe prima pozitie ˆ ierarhie ¸ ın sunt deplas˘rile (ca necunoscute primare). Pe nivelul urm˘tor se a a afl˘ deformatiile. Chiar ¸i ˆ forma sa redus˘. τxy . Conditiile la a s ¸ limit˘ (4. dac˘ ˆ a a ınlocuim expresiile (4. τyz ¸i τzx . Evident. a ¸ ¸ v ¸i w. γyz ¸i γzx . iar pe ultima pozitie sunt tensiunile (deformatiile a ¸ ¸ ¸ ¸i tensiunile sunt incluse ˆ categoria a¸a-numitelor necunoscute s ın s derivate).6) va trebui s˘ oper˘m o In ¸ a a transformare similar˘ celei la care a fost supus sistemul de ecuatii. v ¸i w ale particulelor. ın a S-ar p˘rea c˘ problema s-a simplificat mult. εz . ˆ a a s ıntrucˆt implic˘ tocmai a a necunoscutele r˘mase (componente ale cˆmpului vectorilor deplaa a sare).5) pot fi p˘strate a¸a cum sunt. sistemul de ecuatii care descrie s ın a ¸ deformarea corpurilor elastice poate fi rezolvat exact numai pentru cˆteva cazuri relativ simple (mult mai simple decˆt majoria a tatea problemelor ˆ alnite ˆ practica inginereasc˘). Principalele ıntˆ ın a motive care ˆ ımpiedic˘ obtinerea unei solutii analitice a problemea ¸ ¸ lor de elasticitate sunt complexitatea formei domeniului spatial Ω.3).

4.19)). energia de defor(2. Am mentionat ˆ respectivul capitol a ¸ ın c˘. Ω (4.7) . 9. 5. Vom reaminti doar fap¸ a ın tul c˘ aceast˘ m˘rime este diferenta dintre energia de deformatie a a a ¸ ¸ Πdef ¸i lucrul mecanic al ˆ arc˘rilor exterioare Wext (vezi relatia s ınc˘ a ¸ ˆ cazul general al unui corp liniar elastic. ˆ acest a In scop. Am ar˘tat ¸ a chiar maniera practic˘ ˆ care se construie¸te un model cu elemente a ın s finite bazat pe aceast˘ teorem˘. Vom vedea ˆ continuare cum poate a ın fi utilizat˘ metoda elementelor finite pentru obtinerea unei solutii a ¸ ¸ numerice a problemelor de elasticitate. In matie are expresia [4. folosind ca exemplu o problem˘ a a a foarte simpl˘ (deformarea unei corzi perfect flexibile sub actiunea a ¸ propriei greut˘¸i). ˆ cazul deform˘rii unui corp elastic. inginerii In ¸ ın ¸ a apeleaz˘ de regul˘ la un procedeu de rezolvare aproximativ˘ a proa a a blemei cu care se confrunt˘. 8. criteriul poate fi obtinut a ın a ¸ pornind de la teorema de minim a energiei potentiale.Modelul cu elemente finite al problemelor de elasticitate 107 ˆ situatiile ˆ care nu pot determina o solutie exact˘. este folosit un criteriu de minimizare global˘ a erorii construit a ca o m˘rime de tip integral. at Nu vom relua aici enuntul teoremei de minim a energiei ¸ potentiale elastice (el poate fi g˘sit ˆ §2.2 Construirea modelului cu elemente finite al problemelor de elasticitate liniar˘ utilizˆnd teorema de minim a a a energiei potentiale ¸ Am ar˘tat ˆ capitolul 2 c˘ MEF caut˘ solutia aproximativ˘ a ın a a ¸ a a unei probleme sub forma unei functii care se apropie cˆt mai ¸ a bine de solutia exact˘ pe ˆ ¸ a ıntregul domeniu de analiz˘. 10] ¸ Πdef = 1 (σx εx + σy εy + σz εz + 2 +τxy γxy + τyz γyz + τzx γzx ) dΩ.3).

8) M˘rimile din relatia de mai sus au urm˘toarea semnificatie: Wb a ¸ a ¸ este lucrul mecanic al fortelor volumice. Motivul absentei lor rezid˘ ˆ faptul ¸ ın ¸ a ın c˘ operatorii diferentiali nu pot surprinde efectul unor ˆ arc˘ri a a ¸ ınc˘ a c˘ror zon˘ de aplicare se reduce la un punct (ˆ realitate.10) ˆ care sx . iar Wp este lucrul mecanic al fortelor punc¸ ¸a ¸ tuale (sau concentrate). fortele punctuale nu au fost incluse ıntˆ ın In ¸ ˆ sistemul de ecuatii care descrie deformarea corpurilor elastice. Ws este lucrul mecanic al ¸ fortelor de suprafat˘. fortele a a ın ¸ actioneaz˘ ˆ ¸ a ıntotdeauna pe suprafete sau volume finite. by ¸i bz ale densit˘¸ii spatiale a s at ¸ ˆ arc˘rilor volumice. el poate In s ınc˘ a fi scris ca o sum˘ a lucrurilor mecanice efectuate de diferitele catea gorii de forte care actioneaz˘ asupra corpului: ¸ ¸ a Wext = Wb + Ws + Wp . (4. a a ıncˆ Includerea unor forte concentrate ˆ sistemul de ecuatii cu deri¸ ın ¸ vate partiale conduce la aparitia unor singularit˘¸i care distrug pro¸ ¸ at priet˘¸ile de continuitate ¸i derivabilitate ale functiilor din model at s ¸ . ˆ putem scrie pe Wb sub forma ınc˘ a ıl Wb = Ω (bx u + by v + bz w) dΩ. ˆ a uneori ¸ ıns˘ acestea sunt atˆt de restrˆnse ˆ at pot fi considerate punctiforme).108 Capitolul 4 ˆ ceea ce prive¸te lucrul mecanic al ˆ arc˘rilor exterioare.9) ˆ mod asem˘n˘tor.1. ınc˘ a ¸ a ¸ S˘ vedem acum de ce lipsesc fortele punctuale din sistemul a ¸ de ecuatii prezentat ˆ §4. Primele dou˘ categorii de ˆ arc˘ri le-am a ınc˘ a ˆ alnit deja ˆ §4. (4. ın ¸ Vom vedea ceva mai jos de unde provine incapacitatea modelului diferential de a manevra astfel de ˆ arc˘ri. sy ¸i sz sunt componentele densit˘¸ii superficiale a ın s at ˆ arc˘rilor care actioneaz˘ pe portiunea Σs a frontierei corpului. ˆ schimb. s Cu ajutorul componentelor bx . ˆ a ˆ ¸ ınc˘ a Ins˘ ınainte de aceasta ne vom ocupa de expresiile lui Wb ¸i Ws . pentru Ws putem scrie relatia In a a ¸ Ws = Σs (sx u + sy v + sz w) dΣ. (4.1.

(4. din acest punct de vedere. putem afirma c˘ este chiar mai general. (4. cum de pot ap˘rea totu¸i ˆ ¸ a s ıntr-un model cu elemente finite? Obtinem r˘spunsul la aceast˘ ˆ ¸ a a ıntrebare dac˘ sesiz˘m o caraca a teristic˘ esential˘ a modelelor construite pornind de la teorema de a ¸ a minim a energiei potentiale elastice. (4. 2. . a¸a a s ın a a s cum se ˆ ampl˘ cu modelul diferential. Relatiile (4.19) ¸i (4. De a ¸ s fapt.k uk + Py. np ). .7). s .k ¸i Pz. . iar uk .12) Termenii din membrul drept al lui (4. ¸ a a a In ¸a modelul cu elemente finite asociat va fi unul global. 2.9).12) sunt definiti de (4. ˆ consecint˘.11) ˆ care Px. .k wk ) . Vom nota aceste forte cu Pk (k = ¸ ¸ 1. Py. Concluzion˘m c˘ modelul cu elemente finite este mai tolerant a a decˆt cel diferential ¸i. a ınc˘ a ˆ cele ce urmeaz˘ vom presupune c˘ asupra corpului actioneaz˘ In a a ¸ a un sistem de np forte punctuale.k vk + Pz.9) ¸i (4. np ). . fiindc˘ accept˘ o gam˘ a a a a mai larg˘ de ˆ arc˘ri exterioare. ¸ ¸ s precum ¸i aspectele discutate ˆ capitolul 2 ne arat˘ c˘ energia s ın a a potential˘ elastic˘ este o m˘rime de tip integral. fiindc˘ este in¸ a corect s˘ aplic˘m un operator de derivare unei functii care nu este a a ¸ diferentiabil˘ ˆ toate punctele domeniului Ω). Singularit˘¸ile introduse de ıntˆ a ¸ at fortele punctuale vor fi atenuate prin efectul de mediere al integra¸ lelor. ¸ a ın Ne putem ˆ ıntreba atunci pe bun˘ dreptate: dac˘ ˆ arc˘rile a a ınc˘ a punctuale nu pot fi manevrate prin sistemul de ecuatii cu deri¸ vate partiale. mai flexibil. ın Relatiile (2.10) ¸i (4. ¸ (4. . Lucrul mecanic efectuat de ele va avea atunci expresia np Wp = k=1 (Px. ˆ sensul c˘ ın a opereaz˘ la nivelul unui domeniu ¸i nu ˆ manier˘ localizat˘. .8) ne permit s˘ rescriem energia potential˘ ¸ s a ¸ a elastic˘ sub urm˘toarea form˘ general˘: a a a a Π = Πdef − Wb − Ws − Wp .11).10).Modelul cu elemente finite al problemelor de elasticitate 109 (propriu-zis. vk ¸i wk sunt deplas˘rile punctului ei de aplicatie s a ¸ ˆ lungul axelor de coordonate. (4.k .7). sistemul de ecuatii ar deveni neviabil. .k sunt componentele fortei Pk (k = ın s ¸ 1.

Vom vedea c˘ respectarea acestei a a conditii are drept consecint˘ simplificarea expresiei lucrului meca¸ ¸a nic Wp . v (e) . v1 . σz . Ò Ó ä Ó ä ç e = 1. . . ¸ s • tensiunile σx .14) ˆ care ın ˆ d(e) = u(e) . .15) este un vector-coloan˘ ˆ care sunt stocate ˆ ordine valorile noa ın ä ın ç (e) dale ale lui u. u2 . . s a • deformatiile εx . unnod . . Not˘m cu nnod num˘rul total ¸ a a al nodurilor din retea. w2 . Presupunem c˘ domeniul Ω a fost discretizat ˆ nelem elemente a ın finite spatiale de un tip oarecare. Admitem c˘ discretizarea s-a f˘cut ˆ a¸a ¸ a a ın s fel ˆ at ˆ punctul de aplicare al fiec˘rei forte concentrate Pk ıncˆ ın a ¸ (k = 1.47). γyz ¸i γzx . . εz . τxy . w1 . τyz ¸i τzx . . v2 . np ) exist˘ un nod. σy . 2. εy . nelem . v ¸i w ale cˆmpului vectorilor deplasare. iar N s este o matrice cu trei linii ¸i un s . ˆ cazul problemelor de elasticitate.13) (4. {d} = [u1 . w(e) ˆ ˆ ˆ este un vector-coloan˘ ce grupeaz˘ aproximantele m˘rimilor u. v ¸i a a a s w la nivelul unui element oarecare (e). . le vom aproa xima prin relatii de tipul (3. . Putem scrie respectivele ecuatii sub ¸ ¸ urm˘toarea form˘ matriceal˘ expandat˘ (vezi discutia din §3. s ˆ Incepem prin a ne ocupa de necunoscutele primare u. wnnod ]T (4. γxy . 2. suntem preg˘titi s˘ trecem la construirea a ¸ a modelului cu elemente finite al problemelor de elasticitate. çT (4.110 Capitolul 4 Acestea fiind spuse. O etap˘ esential˘ ˆ aplicarea MEF pentru rezolvarea numeric˘ a ¸ a ın a a unei probleme este construirea aproximantelor elementale ale necunoscutelor. . m˘rimile care In a trebuie aproximate sunt: • componentele u. v ¸i w. s Ele fiind componentele unei m˘rimi de tip vectorial. v ¸i w. . vnnod . .4): a a a a ¸ Ò ˆ d(e) = N (e) {d} .

17) ˆ care ın  ε(e) = ε(e) . peste tot ˆ rest avˆnd zerouri. γzx ˆ ˆx ˆy ˆz ˆ (e) ˆ (e) ˆ (e) (4.2). le putem introduce ˆ relatiile a ın ¸ (4.16) sub a t ¸ urm˘toarea form˘ matriceal˘: a a a  ˆ ε(e) = [g] d(e) . ¸ a ¸ εz . = ∂y ∂x ∂ v (e) ∂ w(e) ˆ ˆ = + . εy . N (e) a a contine. γyz . . . putem rescrie ecuatiile (4.Modelul cu elemente finite al problemelor de elasticitate ä 111 ç num˘r de coloane egal cu triplul num˘rului total de noduri. iar ¸ . functiile de form˘ asociate nodurilor ¸ ın ¸ ¸ a elementului (e). nelem .16) γzx = ˆ (e) Dac˘ ¸inem cont de (4. γxy . ∂x ∂ v (e) ˆ . = ∂y ∂ w(e) ˆ . 2. ∂z ε(e) = ˆz γxy ˆ (e) γyz ˆ (e) ˆ ∂ u(e) ∂ v (e) ˆ + . ∂z ∂y ∂ w(e) ∂ u(e) ˆ ˆ + · ∂x ∂z (4. γxy . . ε(e) . ˆ anumite pozitii.18) este un vector-coloan˘ ce grupeaz˘ aproximantele elementale ale a a deformatiilor.14). ε(e) . Obtinem astfel aproxim˘ri elementale ale deformatiilor εx . a ¸ a ¸ (e) (e) (e) Avˆnd construite aproximantele u . v ¸i w ale componena ˆ ˆ s ˆ telor cˆmpului vectorilor deplasare. γyz ¸i γzx : s ε(e) = ˆx ε(e) ˆy ∂ u(e) ˆ . . çT (4. ˆ ä Ò Ó e = 1. Pozitiile ˆ care se ın a ¸ ın afl˘ coeficientii nenuli rezult˘ din matricea de conexiuni a retelei.

τxy .17) permit explicitarea aproximantelor elemens tale ale deformatiilor ca dependente de deplas˘rile nodale: ¸ ¸ a  ε(e) = B (e) {d} . (4.21) este o matrice cu ¸ase linii ¸i un num˘r de coloane egal cu triplul s s a num˘rului total de noduri. Liniile ei contin operatori de s ¸ ¸ derivare care actioneaz˘ asupra componentelor vectorului-coloan˘ ¸ a a Ò Ó ˆ d(e) . ä ç (4. ¸ ˆ sfˆr¸it. τyz ¸i τzx : s σx = ˆ (e) σy = ˆ (e) σz = ˆ (e) ä ç ä ç E (e) 1 − ν (e) ε(e) + ν (e) ε(e) + ε(e) . avˆnd determinate aproximantele deformatiilor. peste tot ˆ rest ¸ ¸ a ın avˆnd zerouri. Obtinem astfel aproxim˘ri ın ¸ a elementale ale tensiunilor σx .4). . . ˆx ˆy ˆz [1 + ν (e) ] [1 − 2ν (e) ] ä ç ä ç E (e) 1 − ν (e) ε(e) + ν (e) ε(e) + ε(e) . .13) ¸i (4. 2.20) unde B (e) = [g] N (e) (4.19) 0 ∂ ∂z 0 este a¸a-numita matrice a gradientilor. σz . Ea contine. ˆz ˆx ˆy [1 + ν (e) ] [1 − 2ν (e) ] . .112 ¾ Capitolul 4 ∂ ∂x 0 ∂ ∂y 0 0 ∂ ∂z ¿ 0 [g] = 0 ∂ ∂y 0 ∂ ∂x ∂ ∂z 0 ∂ ∂y ∂ ∂x (4. le In a s a ¸ putem introduce ˆ legea lui Hooke (4. ˆ ä ç ä ç e = 1. nelem . σy . Pozitiile ˆ care se afl˘ coeficientii nenuli rezult˘ din a ¸ ın a ¸ a matricea de conexiuni a retelei. ˆy ˆz ˆx (e) ] [1 − 2ν (e) ] [1 + ν ä ç ä ç E (e) 1 − ν (e) ε(e) + ν (e) ε(e) + ε(e) . derivate a ¸ ın ¸ spatiale ale functiilor de form˘ ale elementului (e). ˆ anumite pozitii.

σz . 2.24) ˆ care ın  σ (e) = σx . τzx ˆ ˆ (e) ˆ (e) ˆ (e) ˆ(e) ˆ(e) ˆ(e) este un vector-coloan˘ ce grupeaz˘ aproximantele elementale ale a a tensiunilor. çT (4. ˆ ınlocuindu-le ˆ expresia (4. . nelem . respecIn ¸ s tiv coeficientul lui Poisson corespunz˘toare elementului (e). . Aceste a m˘rimi nu trebuie s˘ fie neap˘rat identice pentru toate elementele a a a retelei. E (e) ¸i ν (e) sunt modulul lui Young.18). Putem merge mai departe.22) ˆ relatiile de mai sus.25) 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 2 0 0 1 2 0 0 este a¸a-numita matrice constitutiv˘ elastic˘ a elementului (e). σy . Vom obtine astfel ın ¸ ¸ o aproximare a lui Π care depinde numai de deplas˘rile nodale: a . τyz .Modelul cu elemente finite al problemelor de elasticitate 113 τxy = ˆ(e) τyz = ˆ(e) τzx = ˆ(e) E (e) γ (e) . putem rescrie ecuatiile (4. s a a Dispunem acum de aproximantele elementale ale tuturor necunoscutelor problemei. MEF ne permite a¸adar s˘ model˘m cu u¸urint˘ compor¸ s a a s ¸a tarea elastic˘ a unor corpuri neomogene. ˆ 2 [1 + ν (e) ] zx (4. ˆ e = 1. τxy .12) a energiei potentiale elastice. .23) (4. iar ¾ 1−ν (e) 1−2ν (e) ν (e) 1−2ν (e) ν (e) 1−2ν (e) 1−ν (e) 1−2ν (e) ν (e) 1−2ν (e) ν (e) 1−2ν (e) ν (e) 1−2ν (e) 1−ν (e) 1−2ν (e) ¿ 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 2 ä C (e) ç E (e) = 1 + ν (e) ν (e) 1−2ν (e) (4.22) sub a t ¸ urm˘toarea form˘ matriceal˘: a a a  σ (e) = C (e) ˆ ä ä ç ε(e) . . a Dac˘ ¸inem cont de (4. ˆ (e) ] xy 2 [1 + ν E (e) γ (e) . ˆ 2 [1 + ν (e) ] yz E (e) γ (e) .

(4.12) ¸i ˆ vom construi aproxis ıi marea de tip element finit. 2 (4.7). obtinem urm˘toarea aproximare a lui Πdef : ¸ a ˆ Πdef = ˆ care ın ˆ (e) Πdef = Ω(e) nelem e=1 ˆ (e) Πdef .114 Capitolul 4 ˆ Π → Π (u1 .30) ˆ (4.23) ¸i (4. ın Revenind cu (4. Am notat cu Ω(e) dome¸ niul spatial ocupat de elementul (e). .18) ¸i (4. putem rescrie (4. w2 . g˘sim aproximarea de tip element ın a finit a energiei de deformatie Πdef : ¸ ˆ Πdef = {d}T nelem e=1 Ω(e) 1 ä (e) çT ä (e) ç ä (e) ç B C B dΩ {d} . 2 (4.31) .20). . vectorul-coloan˘ {d} poate fi pla¸ a sat ˆ afara expresiei de integrare. u2 . vom lua separat fiecare termen din membrul drept al lui (4.28) dΩ este contributia unui element oarecare (e).29) Ω 2 ˆ Inlocuind ˆ (4. .28) sub form˘ s a matriceal˘: a 1  (e) T  (e) ˆ (e) Πdef = (e) ε ˆ σ ˆ dΩ. unnod . ¸ a ¸ Aplicˆnd proprietatea de aditivitate a integralei ˆ raport cu domea ın niul.24).27) 1 ä (e) (e) σ ε + σy ε(e) + σz ε(e) + ˆ ˆ ˆ (e) ˆy ˆ (e) ˆz 2 x x +ˆxy γxy τ (e) ˆ (e) + τyz γyz ˆ(e) ˆ (e) + τzx γzx ˆ(e) ˆ (e) ç (4. ¸ Cu ajutorul lui (4. ˆ Incepem cu energia de deformatie Πdef dat˘ de relatia (4.29) aproximantele (4. obtinem urm˘ın s ¸ a toarea expresie a energiei de deformatie pentru elementul (e): ¸ ˆ (e) Πdef = {d}T Ω(e) 1 ä (e) çT ä (e) ç ä (e) ç B C B dΩ {d} . (4.26) ˆ Pentru a vedea care este expresia lui Π. v2 . v1 . vnnod . (4. .30) Fiindc˘ deplas˘rile nodale sunt m˘rimi asociate unei multimi disa a a ¸ crete de puncte (nodurile retelei). w1 . wnnod ) .27).

poate fi aproximat ˆ manier˘ a ın a asem˘n˘toare: a a nelem ˆ (e) ˆb = W . ˆ(e) ¸i ˆ(e) aproximantele componentelor fortei volumice asobx by s bz ¸ ciate elementului (e). ˆ(e) ¸i ˆ(e) sunt chiar componentele ei. folosind valorile fortei volumice ˆ noduri ¸ ın (vezi [9.33) am notat cu ¸ In ˆ(e) . In ¸ bx by s bz mante de tip element finit.36) Revenind cu (4. Inlocuind (4. b Ó (4. ˆ(e) ¸i ˆ(e) se construiesc ca aproxialtul. ˆ(e) b bx by bz Ó T (4. putem rescrie (4. b Ó (4. (4.33) sub form˘ matria ceal˘: a Ò Ó Ò Ó ˆ T ˆ(e) dΩ. ˆ (e) b (4.9) ¸ ¸ fiind tot o m˘rime de tip integral. 10] pentru detalii suplimentare). Dac˘ aceast˘ fort˘ este constant˘ ˆ domeniul a a ¸a a ın Ω(e) .32) W b e=1 unde ˆ (e) Wb = Ω(e) ˆ(e) u(e) + ˆ(e) v (e) + ˆ(e) w(e) dΩ bx ˆ by ˆ bz ˆ (4. ˆ(e) .37) .35) este un vector-coloan˘ ce grupeaz˘ aproximantele elementale ale a a ˆ componentelor fortei volumice. Cu ajutorul lui (4.14).34). m˘rimile ˆ(e) .Modelul cu elemente finite al problemelor de elasticitate 115 Lucrul mecanic al fortelor volumice definit de relatia (4. Se poate a bx by s bz ˆ ampla ˆ a ca forta volumic˘ s˘ se modifice de la un punct la ıntˆ ıns˘ ¸ a a ˆ astfel de situatii.34) Wb = (e) d(e) Ω unde Ò ˆ(e) = ˆ(e) .33) este contributia unui element oarecare (e). ˆ(e) . obtinem ¸ ın ¸ urm˘toarea expresie a lucrului mecanic al fortelor volumice asociate a ¸ elementului (e): ˆ (e) Wb = {d}T ä Ω(e) N (e) çT Ò ˆ(e) dΩ.13) ˆ (4. ˆ (4. g˘sim aproximarea de tip element ın a finit a lui Wb : ˆ Wb = {d}T nelem e=1 Ω(e) ä N (e) çT Ò ˆ(e) dΩ .32).36) ˆ (4.

s(e) .40).116 Capitolul 4 Lucrul mecanic al fortelor de suprafat˘ definit de (4.42) Revenind cu (4. ¸ a ın a a bx ˆ(e) ¸i ˆ(e) r˘mˆn valabile ¸i pentru s(e) . ˆ ˆ (4. g˘sim aproximarea de tip element ın a finit a lui Ws : ˆ Ws = {d}T nelem e=1 (e) Σs ä N (e) çT  s(e) dΣ .43) . ın obtinem urm˘toarea expresie a lucrului mecanic al fortelor de ¸ a ¸ suprafat˘ asociate elementului (e): ¸a ˆ Ws(e) = {d}T ä (e) Σs N (e) çT  s(e) dΣ. ˆ (4. iar W a a a ˆx ˆy s ˆz ale componentelor fortei de suprafat˘ care actioneaz˘ asupra ele¸ ¸a ¸ a mentului (e). M˘rimile s(e) .38) s(e) u(e) + s(e) v (e) + s(e) w(e) dΣ ˆx ˆ ˆy ˆ ˆz ˆ ç (4.39) sub form˘ matria ceal˘: a Ò Ó  ˆ T s(e) dΣ.13) ˆ (4.42) ˆ (4. s(e) ˆ ˆx ˆy ˆz ä çT (4. Am notat cu Σ(e) ¸ s portiunea din Σs care revine elementului (e).40) Ws(e) = (e) d(e) Σs unde  s(e) = s(e) . Evident. (4.41) este un vector-coloan˘ ce grupeaz˘ aproximantele elementale ale a a componentelor fortei de suprafat˘.39) este contributia unui element oarecare (e). s(e) ¸i s(e) sunt aproximante vid˘. dac˘ acesta ¸ a nu are nici o regiune comun˘ cu Σs . putem rescrie (4. s(e) ¸i s(e) .14). ˆ ¸ ¸a Inlocuind (4.10) poate ¸ ¸a fi aproximat astfel: ˆ Ws = unde ˆ Ws(e) = ä (e) Σs nelem e=1 ˆ Ws(e) . ˆ (4. by s bz a a s ˆx ˆy s ˆz Cu ajutorul lui (4. Observatiile pe care le-am f˘cut ˆ leg˘tur˘ cu ˆ(e) . suprafata Σ(e) este o multime a ¸ ¸ s ˆ s(e) se anuleaz˘.38).

Dac˘ ˆ respectia ¸ a ¸ a ın vul nod actioneaz˘ o fort˘ punctual˘. Px. a ˆ Π = {d}T nelem e=1 Ω(e) (4. .2 .12). Px. Py. Pz. Pz.12) este lucrul mecanic al fortelor punctuale definit de (4. Propriu-zis. (4. .nnod . putem scrie ın ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ Π = Πdef − Wb − Ws − Wp sau.Modelul cu elemente finite al problemelor de elasticitate 117 Ultimul termen din membrul drept al lui (4. .46) 1 ä (e) çT ä (e) ç ä (e) ç B C B dΩ {d} − 2 ä − {d}T − {d}T nelem e=1 nelem e=1 (e) Σs Ω(e) N (e) N (e) çT Ò ˆ(e) dΩ − b Ó (4. ˆ ıntr-o formulare explicit˘. cele trei pozitii vor g˘zdui ¸ a ¸a a ¸ a chiar componentele fortei.47) ä çT  s(e) dΣ − {d}T {P } .11). Observ˘m c˘ el nu mai ¸ a a este o m˘rime de tip integral.2 . . prin ın ¸ ˆ ınlocuirea lor ˆ (4.2 .44) Cu ajutorul lui ¸i al vectorului-coloan˘ {d} definit de (4. Dac˘ nodul nu are asociat˘ nici o ase¸ a a menea fort˘. Pz. pozitiile corespunz˘toare vor contine zerouri. ne vom folosi de faptul c˘ ın a ˆ punctul de aplicatie al fiec˘rei forte concentrate se afl˘ un nod. ˆ . Py. ın ¸ a ¸ a Vom construi atunci un vector-coloan˘ {P }. ci o sum˘ discret˘. (4. ¸a ¸ a ¸ s vectorul-coloan˘ {P } are structura a {P } = [Px.45) Am determinat astfel aproxim˘rile tuturor termenilor care ina tervin ˆ expresia energiei potentiale elastice.nnod ]T . A¸adar. Py.15).1 .1 . lucrul s a mecanic al fortelor punctuale poate fi exprimat sub form˘ matri¸ a ceal˘: a ˆ Wp = {d}T {P } .nnod . ˆ care vom asocia a ın cˆte trei pozitii succesive fiec˘rui nod al retelei. Pentru a-l ina a a troduce ˆ modelul cu elemente finite.1 .

118

Capitolul 4

ˆ (4.47) ne arat˘ clar faptul c˘ m˘rimea Π nu mai contine ca paraa a a ¸ metri nedeterminati decˆt deplas˘rile nodale grupate ˆ vectorul¸ a a ın coloan˘ {d}. a Noi ¸tim ˆ a c˘ solutia sistemului de ecuatii cu derivate partiale s ıns˘ a ¸ ¸ ¸ prezentat ˆ §4.1 realizeaz˘ minimul lui Π. Vom c˘uta atunci o ın a a aproximare a acestei solutii impunˆnd conditia ca deplas˘rile nodale ¸ a ¸ a ˆ definit˘ de (4.47). s˘ minimizeze m˘rimea Π a a a ˆ acest scop, vom folosi teorema lui Lagrange, care ne d˘ In a ˆ (interpretat˘ ca urm˘toarea conditie necesar˘ de extrem pentru Π a ¸ a a o functie de mai multe variabile): ¸ ˆ ∂Π = 0, ∂ u1 ˆ ∂Π = 0, ∂ u2 ... ˆ ∂Π = 0, ∂ unnod ˆ ∂Π = 0, ∂ vnnod ˆ ∂Π = 0. ∂ wnnod ˆ ∂Π = 0, ∂ v1 ˆ ∂Π = 0, ∂ v2 ˆ ∂Π = 0, ∂ w1 ˆ ∂Π = 0, ∂ w2 (4.48)

De fapt, (4.48) este un sistem de ecuatii avˆnd ca necunoscute ¸ a deplas˘rile nodale. Prin rezolvarea lui numeric˘ putem determina a a ˆ componentele vectorului-coloan˘ {d} care minimizeaz˘ m˘rimea Π. a a a Realizarea acestui deziderat face necesar˘ deducerea unei forme exa plicite a sistemului (4.48). Pentru a p˘stra concizia relatiilor matematice, vom folosi un a ¸ operator matriceal de derivare definit ˆ felul urm˘tor: ın a ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ = , , , , , , ..., ∂ {d} ∂ u1 ∂ v1 ∂ w1 ∂ u2 ∂ v2 ∂ w2 ∂ ∂ ∂ , , ∂ unnod ∂ vnnod ∂ wnnod
éT æ

(4.49)

.

Dup˘ cum se observ˘, coeficientii s˘i sunt derivate partiale ˆ raport a a ¸ a ¸ ın cu deplas˘rile nodale. Ei actioneaz˘ asupra m˘rimii scalare c˘reia a ¸ a a a

Modelul cu elemente finite al problemelor de elasticitate

119

i se aplic˘ respectivul operator. De exemplu, (4.49) ne permite s˘ a a rescriem sistemul de ecuatii (4.48) sub urm˘toarea form˘ concis˘: ¸ a a a ˆ ∂Π = {0} , ∂ {d} (4.50)

ˆ care {0} este un vector-coloan˘ nul cu un num˘r de componente ın a a egal cu triplul num˘rului total de noduri din retea. a ¸ Operatorul matriceal de derivare ∂/∂ {d} are propriet˘¸i asem˘at a n˘toare cu ale derivatei partiale clasice. Din (4.46) rezult˘ atunci a ¸ a ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ∂Π ∂ Πdef ∂ Wb ∂ Ws ∂ Wp = − − − · ∂ {d} ∂ {d} ∂ {d} ∂ {d} ∂ {d} (4.51)

Va trebui deci s˘ explicit˘m fiecare termen din membrul drept al a a lui (4.51) aplicˆnd operatorul de derivare ∂/∂ {d} asupra relatiilor a ¸ (4.31), (4.37), (4.43) ¸i (4.45). s Folosind formulele de derivare matriceal˘ deduse ˆ anexa A, a ın putem scrie imediat urm˘toarele ecuatii pentru evaluarea m˘rimilor a ¸ a mentionate mai sus: ¸ ˆ ∂ Πdef = ∂ {d}
nelem e=1 Ω(e)
ä

B (e)

çT ä

C (e) B (e) dΩ {d} , N (e) N (e)
çT Ò

çä

ç

(4.52)

nelem ˆ ∂ Wb = ∂ {d} e=1

ä

Ω(e)

ˆ(e) dΩ, b s(e) dΣ, ˆ

Ó

(4.53) (4.54) (4.55)

nelem ˆ ∂ Ws = ∂ {d} e=1

ä
(e) Σs

çT 

(4.51) - (4.55) permit rescrierea sistemului (4.50) sub forma [K] {d} = {F } , unde (4.56)

ˆ ∂ Wp = {P } . ∂ {d}

120 [K] =
nelem ä e=1

Capitolul 4

K (e) , F (e) ,
çä ç

ç

(4.57) (4.58) (4.59) (4.60)

{F } = {P } +
ä

nelem  e=1

K (e) =
ä

ç

ä 

F (e) =

Ω(e)

N (e)

çT Ò

Ω(e)

B (e)

çT ä

C (e) B (e) dΩ,
ä

ˆ(e) dΩ + b

Ó

Σs

(e)

N (e)

çT 

s(e) dΣ. ˆ

(4.56) se nume¸te sistem de ecuatii global (sau sistem de ecuatii s ¸ ¸ nodale). Numele s˘u se justific˘ prin faptul c˘ descrie r˘spunsul a a a a ˆ ıntregii retele de elemente finite. Matricile ¸i vectorii-coloan˘ ¸ s a din structura lui (4.56) au de asemenea denumiri consacrate: [K] – matricea global˘ de rigiditate; a {F } – vectorul global al fortelor ; ¸ {d} ç – vectorul gradelor de libertate nodale; ä K (e) – matricea de rigiditate a elementului (e);  (e) F – vectorul fortelor asociate elementului (e). ¸ Teminologia de mai sus ˆsi are explicatia ˆ analogia dintre sisı¸ ¸ ın temul (4.56) ¸i formula care descrie comportarea mecanic˘ a unui s a resort liniar. Din perspectiva acestei analogii, matricea [K] joac˘ a rolul constantei elastice a resortului (cunoscut˘ ¸i sub numele de a s rigiditate), vectorul-coloan˘ {F } este echivalentul fortei exterioare a ¸ care solicit˘ resortul, iar {d} reprezint˘ elongatia. a a ¸ Este important s˘ subliniem unele propriet˘¸i deosebit de avana at tajoase ale sistemului de ecuatii global. ¸ ˆ primul rˆnd, s˘ remarc˘m maniera repetitiv˘ ˆ care pot In a a a a ın fi construite matricea global˘ de rigiditate ¸i vectorul global al a s fortelor. ˆ ¸ Intr-adev˘r, din (4.57) se constat˘ c˘ matricea [K] rea a a zult˘ prin ˆ a ınsumarea unor contributii elementale. La fel, (4.58) ne ¸ arat˘ c˘ vectorul-coloan˘ {F } poate fi asamblat la rˆndul s˘u din a a a a a termeni asociati elementelor individuale. Face exceptie vectorul¸ ¸ coloan˘ {P }, care trebuie construit printr-o procedur˘ de asama a blare la nivel de noduri ¸i apoi adunat la {F } (totu¸i, aceasta este s s la fel de repetitiv˘ ca ¸i asamblarea la nivel de elemente). a s

57) ¸i (4. Newton-Cotes. constat˘m c˘ restrictiile de mi¸care (4. ın a a a ele economisesc resursele calculatorului ¸i cˆ¸tig˘ ˆ vitez˘. Prin aceasta. Relatiile (4. fiindc˘ ea le permite s˘ trateze ˆ manier˘ unitar˘ a a a a ın a a elementele retelei. Am evidentiat a ¸ s ¸ aceast˘ proprietate a sistemului de ecuatii global ¸i ˆ exemplul traa ¸ s ın tat ˆ capitolul 1. ˆ sfˆr¸it. O problem˘ foarte important˘ pe care trebuie s˘ o discut˘m a a a a este aceea a introducerii conditiilor la limit˘ de tip deplasare ˆ ¸ a ın ˆ modelul cu elemente finite. este p˘strat˘ semibanda superioar˘). Pentru calculul inte¸ a gralelor din relatiile (4. fiindc˘ s as a ın a a evit˘ efectuarea operatiilor ˆ care intervin coeficienti nuli ai maa ¸ ın ¸ tricii globale de rigiditate. ˆ ıntotdeauna aceea¸i). Programele MEF as a s vor putea atunci s˘ stocheze ˆ memorie doar partea util˘ a lui a ın a [K] (ˆ general. Programele MEF folosesc f˘r˘ exceptie s aa ¸ aceast˘ tehnic˘. indiferent de forma lor real˘.60) ne arat˘ c˘ acestea ¸ s a a tale K sunt integrale definite pe domeniile ocupate de elementele individuale sau pe frontierele lor. Intr-adev˘r.Modelul cu elemente finite al problemelor de elasticitate 121 O alt˘ caracteristic˘ pozitiv˘ a sistemului de ecuatii (4.59)). Am mentionat cu prilejul rezolv˘rii numerice a problemei¸ a exemplu din capitolul 1 c˘ matricea global˘ de rigiditate mai este ¸i a a s de tip band˘ (ˆ sensul c˘ are toti coeficientii nenuli grupati ˆ a ın a ¸ ¸ ¸ ıntr-o fˆ¸ie situat˘ de o parte ¸i de alta a diagonalei). 8.5) nu se reflect˘ nic˘ieri a a ¸ s a a .60) sunt utilizate procedee numerice ¸ s (formule de cuadratur˘ de tip Gauss.59) ¸i (4. s˘ mai observ˘m faptul c˘ matricea global˘ de rigiIn a s a a a a ditate este simetric˘ (vezi relatiile (4. 9. Simpson etc. ˆ capitolul 3 am v˘zut c˘ orice element In a a poate fi construit pornind de la un p˘rinte” de form˘ foarte simpl˘.59) ¸i (4. a a a ” Devine atunci posibil transferul operatiei de integrare din spatiul ¸ ¸ real ˆ spatiul coordonatelor normalizate ale p˘rintelui” (ˆ care ın ¸ a ın ” forma domeniului de integrare este regulat˘ ¸i. Acum ne d˘m seama c˘ ea este o caracteristic˘ ın a a a general˘ a modelelor cu elemente finite pentru probleme de elastia citate. 4.56) este a a a ¸ legat˘ de procedura folosit˘ pentru evaluarea contributiilor elemena a ¸ ä ç  (e) (e) ¸i F s . lucrul cel mai imporas tant. 10]). 5. dac˘ analiz˘m etapele para a a curse pˆn˘ acum ˆ vederea construirii sistemului de ecuatii gloa a ın ¸ bal. a [3.

13). putem a ın ¸ ¸ obtine o infinitate de solutii valide ale lui (4. ˆ etapa ¸ In se obtin aproximantele elementale ε ¸ . se Ò Ó ste {d} ˆ (4.prin ˆ ınlocuirea lui {d} ˆ (4.20) ın (e) ˆ ale deformatiilor.122 Capitolul 4 ˆ demersul nostru. a ¸a ¸ Exemplele din capitolele 1 ¸i 2 ne-au permis s˘ prezent˘m mas a a niera practic˘ ˆ care se introduc restrictiile de mi¸care ˆ a ın ¸ s ıntr-un ˆ esent˘.20). In ¸a prima din sistemul (4. a ¸ Aceast˘ situatie evidentiaz˘ o realitate fizic˘: prin neimpunerea nici a ¸ ¸ a a unei restrictii de mi¸care.13). reteaua de elemente finite poate fi depla¸ s ¸ sat˘ ca un rigid ˆ orice pozitie a spatiului (cu alte cuvinte. 8. 5. ˆ a Intr-o prim˘ etap˘.5). 9.23). procedura de impunere a conIn ditiilor la limit˘ de tip deplasare opereaz˘ asupra nodurilor care ¸ a a se afl˘ pe portiunea Σs a frontierei. modelul cu elemente finite ın a a obtinut sufer˘ de o nedeterminare matematic˘. a ˆ metoda elementelor finite.56) prin simpla adu¸ ¸ nare a componentelor unui vector de translatie arbitrar la o solutie ¸ ¸ particular˘). respectiv (4. ¸ s Totu¸i. a s ximare (4.13) ale coms a a a ponentelor cˆmpului vectorilor deplasare extind efectul restrictiilor a ¸ nodale asupra unor ˆ ıntregi portiuni de pe frontier˘. Rezult˘ a a ˆ ınlocuie¸ ın a (e) ˆ astfel aproximantele elementale d ale componentelor cˆmpului a vectorilor deplasare.56) ecuatiile asociate deplas˘rilor nodale ¸ a restrictionate. matri¸ a a cea [K] este singular˘. 4. procedura se reduce la a sumodel cu elemente finite.56) este reprezentat˘ de vectorul-coloan˘ {d} care ¸ a a ˆ Cu ajutorul lui ¸i al formulelor de aprominimizeaz˘ cantitatea Π. programele MEF folosesc de regul˘ variante ale algoritmului a a de eliminare Gauss [3. (4. De asemenea. deci sistemul (4. Pentru rezolvarea lui numea ric˘. Solutia lui (4. 10]). Rezult˘ astfel un sistem redus care nu mai sufer˘ ¸ a a de nici o nedeterminare matematic˘. Constat˘m ast¸ a a fel c˘. strategia adoptat˘ de MEF a s a a reflect˘ caracterul de suprafat˘ al conditiilor (4. Cade ˆ sarcina analistua ¸ ın lui specificarea restrictiilor de mi¸care pentru respectivele noduri.56) are o infinitate de solutii. trebuie s˘ remarc˘m faptul c˘ aproximantele (4. de¸i opereaz˘ la nivelul nodurilor. Propriu-zis. Din aceast˘ cauz˘. se pot obtine ˆ continuare ¸ ın valorile necunoscutelor problemei ˆ orice punct al domeniului de ın analiz˘.

Probleme bidimensionale de elasticitate  123 final˘. dar le reprezint˘ ¸i sub forma unor diagrame (care s as pot fi vizualizate pe ecran sau tip˘rite la imprimant˘). Drept consecint˘. Ambiguitatea ˆsi are originea ˆ principal ˆ faptul c˘ multe probleme cu ı¸ ın ın a care se confrunt˘ inginerii nu pot fi considerate ca riguros bidimena sionale. ˆ astfel de situatii. inginerii mecanici ˆ alnesc totu¸i destridimensionale. Rezult˘ astfel a a ˆ ın a  (e) ˆ general. In a ıntˆ s tul de des probleme de elasticitate mai particulare. De a a ¸ exemplu. deformatiile ¸i ten¸ ın ¸ s siunile din corp depind numai de coordonatele x ¸i y. ¸i modelul cu elemente a ¸a s finite va trebui s˘ utilizeze elemente triunghiulare sau patrulatere a (de felul celor prezentate ˆ capitolul 3). Domeniul de analiz˘ Ω asociat unor astfel de probleme va avea a numai dou˘ dimensiuni. In aproximantele elementale σ mele MEF comerciale stocheaz˘ rezultatele numerice ale analizei ˆ a ın fi¸iere pe disc. Din acest punct de vedere.23). anali¸tii cu oarecare experient˘ caut˘ In ¸ s ¸a a . se introduc vectorii-coloan˘ ε(e) ˆ (4. prograˆ ale tensiunilor. sunt situatii ˆ care vectorii deplasare. lucrurile nu sunt ˆ ıntotdeauna foarte clare. 4. ˆ paragraful urm˘tor ¸ a s a In a vom descrie trei tipuri de asemenea probleme care se pot reduce la modele cu elemente finite bidimensionale. a c˘ror tratare a spatial˘ se dovede¸te greoaie sau ineficient˘.3 Probleme bidimensionale de elasticitate Se ˆ ampl˘ frecvent s˘ ˆ alnim probleme de elasticitate ale ıntˆ a a ıntˆ c˘ror necunoscute depind de numai dou˘ coordonate spatiale. Din dorinta de a p˘stra ¸ a generalitatea expunerii. ¸ a s Discutia de mai sus a urm˘rit evidentierea principalelor carac¸ a ¸ teristici ale procesului de rezolvare numeric˘ a problemelor de elasa ticitate prin metoda elementelor finite. am considerat cazul deform˘rii corpurilor a ˆ practic˘. dar nu depind s de z. Folosirea a a unei interfete grafice simplific˘ mult interpretarea datelor de ie¸ire. ın Este foarte important ca anali¸tii s˘ identifice corect problemele s a practice pe care le pot asimila unor cazuri bidimensionale.

1 Probleme de stare plan˘ de tensiuni a Consider˘m un corp subtire de tip plac˘ plan˘ (fig. 4. Cu alte cuvinte. Ei vor adopta un astfel de model numai dac˘ abaterile a estimate se ˆ ıncadreaz˘ ˆ a ıntr-un interval acceptabil. 4. at Iat˘ de ce am considerat oportun˘ includerea unui paragraf cona a sacrat prezent˘rii caracteristicilor esentiale ale urm˘toarelor tipuri a ¸ a de probleme bidimensionale ce apar mai frecvent ˆ aplicatii: ın ¸ • probleme de stare plan˘ de tensiuni.3. a s vom indica unele cazuri practice pe care le putem asimila lor.2 folosim un a sistem de coordonate carteziene ortogonale ale c˘rui axe x ¸i y se a s afl˘ ˆ planul median. punctele aflate ˆ planul median sunt repreın zentative din acest punct de vedere pentru toate particulele aflate . a • probleme de stare plan˘ de deformatii.2) supus a ¸ a a unor ˆ arc˘ri orientate paralel cu fetele sale. a ¸ • probleme cu simetrie axial˘. anali¸tii trebuie s˘ a ın s a posede suficiente informatii despre problemele bidimensionale stan¸ dard din teoria elasticit˘¸ii. mai ales. Vom discuta numai particularit˘¸ile care at individualizeaz˘ respectivele probleme bidimensionale ¸i. a Spatiul limitat nu ne permite s˘ descriem ˆ toate detaliile modelele ¸ a ın cu elemente finite asociate. Pentru a fi capabili s˘ aprecieze ˆ mod realist aceste erori. ne at s ¸ conduc la concluzia c˘ starea de tensiuni ¸i deformatii este aceea¸i a s ¸ s ˆ toate punctele amplasate de-a lungul unei normale la planul meın dian.124 Capitolul 4 s˘ evalueze erorile pe care le-ar introduce utilizarea unui model bia dimensional. a ın Particularit˘¸ile geometrice ¸i mecanice mentionate mai sus. ınc˘ a Vom numi plan median locul geometric al punctelor situate la egal˘ distant˘ de fetele pl˘cii. Pentru descrierea matematic˘ a dea ¸a ¸ a a form˘rii elastice a unui corp de felul celui din figura 4. Presupunem c˘ resınc˘ a ¸ a pectivele ˆ arc˘ri sunt repartizate uniform pe grosime.

σz = 0.2: Plac˘ plan˘ subtire aflat˘ ˆ stare plan˘ de tensiuni a a ¸ a ın a pe normalele corespondente. caracteristicile sistemu¸ s In lui de forte exterioare au drept consecint˘ anularea unora dintre ¸ ¸a deformatii ¸i tensiuni ˆ toate punctele pl˘cii: ¸ s ın a γyz = 0. Deformarea elastic˘ a pl˘cii poate fi a a deci modelat˘ ˆ manier˘ bidimensional˘. observatiile de mai sus sunt echivalente ¸ cu faptul c˘ deformatiile ¸i tensiunile nu depind de coordonata z a ¸ s (ele sunt functii numai de x ¸i y).(4. a Sub aspect matematic. τzx = 0. vectorul-coloan˘ σ (e) are acum urm˘toarea a ˆ a structur˘: a .Probleme bidimensionale de elasticitate 125 z s = y h = x Plan median Figura 4. γzx = 0. ¸ s a Modelul cu elemente finite al problemelor de stare plan˘ de a tensiuni este mai simplu decˆt cel prezentat ˆ §4.62) τyz = 0.61) . calculul lor nu-¸i mai a ¸ s s are sensul). Relatiile (4.62) definesc a¸a-numita stare plan˘ de tensiuni. ˆ plus. (4. folosind numai sectiunea a ın a a ¸ median˘.2. Aceasta datoa ın rit˘ faptului c˘ num˘rul necunoscutelor este mult mai mic (o serie a a a ˆ ıntreag˘ de deformatii ¸i tensiuni fiind nule.61) (4.  De exemplu.

(4.56). v2 .126  Capitolul 4 σ (e) = σx . τxy ˆ ˆ (e) ˆ (e) ˆ(e) ä çT . ε(e) . . Vectorul-coloan˘ ε ¸ a ˆ corespunz˘tor redus˘: a a  ε(e) = ε(e) . este suficient s˘ ne reamintim c˘ discreti¸ a a zarea se realizeaz˘ exclusiv ˆ planul median al pl˘cii (folosind elea ın a mente finite triunghiulare sau patrulatere).66) 0 0 Sistemul de ecuatii global care se obtine prin aplicarea MEF ¸ ¸ are tot o form˘ de tipul (4. Trebuie s˘ retinem ˆ a faptul c˘ a a ¸ ıns˘ a ˆ vectorul-coloan˘ {d} nu mai sunt stocate decˆt deplas˘rile u ¸i ın a a a s v ale nodurilor: {d} = [u1 .65) E (e) Matricea constitutiv˘ elastic˘ asociat˘ problemelor de stare a a a plan˘ de tensiuni are structura a ε(e) = − ˆz ¾ ä C (e) ç E (e) = 1 + ν (e) 1 1−ν (e) ν (e) 1−ν (e) ν (e) 1−ν (e) 1 1−ν (e) 0 0 1 2 ¿ . (4.64) S˘ remarc˘m faptul c˘ ˆ structura lui nu intr˘ deformatia ε(e) . (4. unnod . v1 .62)). Acest s ın a ¸ lucru se explic˘ prin faptul c˘ ˆ a a ıngro¸area sau subtierea pl˘cii nu s ¸ a (e) ˆ are efect energetic. vnnod ]T . u2 . .63) Observ˘m c˘ ˆ el nu mai sunt stocate decˆt tensiunile nenule (vezi a a ın a  (e) se prezint˘ sub o form˘ a a relatiile (4. γxy ˆ ˆx ˆy ˆ (e) ä çT .67) Pentru a ˆ ¸elege de ce nu este necesar˘ utilizarea deplas˘rilor noınt a a dale pe directia axei z. ca urmare a anul˘rii tensiunii σz .61)). deformatia ε(e) poate fi determinat˘ cu urm˘toarea relatie ¸ ˆz a a ¸ (obtinut˘ prin inversarea legii lui Hooke generale): ¸ a ç ν (e) ä (e) σx + σy . . ˆ ˆ (e) (4. Oricum. σy . a  ˆ (e) (e) introducerea lui εz ˆ vectorul-coloan˘ ε ˆ ın a ˆ ar fi un balast pentru modelul cu elemente finite. a a a ın a ¸ ˆz de¸i ea este ˆ general diferit˘ de zero (vezi relatiile (4. (4. In concluzie. dup˘ evaluarea tensiunilor a nenule. . iar particulele situate .

respectiv de contur ˆ ınmultite cu grosimea h a pl˘cii (fig. analistul trebuie s˘ evalueze cu atentie importanta tensiunilor normale a ¸ ¸ induse de componentele neplanare ale ˆ arc˘rilor (ˆ principal prin ınc˘ a ın raportare la tensiunile σx .16)).(4. De exemplu. relatiile (4. pentru calculul ın a ¸ a In deformatiilor ε(e) . s a ¸ ˆ sfˆr¸it.60)) se reduc acum la integrale de arie.62) nu mai sunt ri¸ guros valabile.2). se dovede¸te restrictiv˘. utilizatorul poate adopta un model bidimensional aproximativ sau un model tridimensional mai riguros.Probleme bidimensionale de elasticitate 127 ˆ aceast˘ sectiune au deplas˘ri w nule. σy ¸i τxy ). ˆ functie de nivelul estimat al erorilor ¸i de obiectivele In ¸ s sale. La valori mai mari ale a . sunt situatii ˆ care grosimea pl˘cii nu este perfect ¸ ın a uniform˘. ˆ plus. multi utilizatori de programe MEF ˆsi pun ˆ In a s ¸ ı¸ ıntrebarea: cˆnd putem considera c˘ o plac˘ este cu adev˘rat subtire? Altfel a a a a ¸ spus. exist˘ vreo limit˘ dincolo de care o plac˘ trebuie modelat˘ a a a a ca un corp tridimensional? Majoritatea anali¸tilor experimentati s ¸ admit c˘ ipotezele st˘rii plane de tensiuni sunt bine aproximate atˆt a a a timp cˆt raportul dintre grosimea pl˘cii ¸i cea mai mic˘ dimensiune a a s a planar˘ a acesteia este inferior lui 1/10.(4. Cade ˆ sarcina analistului s˘ evalueze importanta ın a ¸ variatiilor de grosime ¸i gradul ˆ care ele perturb˘ starea plan˘ de ¸ s ın a a tensiuni. Un model bidimensional se dos vede¸te acceptabil numai dac˘ perturbatiile constatate sunt mici. Din aceast˘ cauz˘. chiar dac˘ toate celelalte conditii ale a a a a ¸ problemei sunt respectate. 4. Din nou. a¸a cum este ea formulat˘ ˆ a s a ın teoria elasticit˘¸ii. ε(e) ¸i γxy avem nevoie numai de aproximantele ¸ ˆx ˆy s ˆ (e) deplas˘rilor u ¸i v (vezi relatiile (4. Se ˆ ampl˘ destul de at s a ıntˆ a rar ca o aplicatie practic˘ s˘ aib˘ toate caracteristicile geometrice ¸ a a a ¸i mecanice mentionate la ˆ s ¸ ınceputul acestui paragraf.61) . a ın a O alt˘ situatie delicat˘ este aceea ˆ care fortele care solicit˘ a ¸ a ın ¸ a placa nu sunt riguros paralele cu planul ei median. majoritatea programelor MEF comerciale admit construirea unor modele de stare plan˘ de tensiuni ˆ care grosimea elementelor nu este uniform˘. ¸ a Problema st˘rii plane de tensiuni. De fapt. a s ¸ Integralele de volum sau de suprafat˘ care intr˘ ˆ structura ¸a a ın matricii globale de rigiditate ¸i a vectorului global al fortelor (vezi s ¸ (4.57) .

rolele cilindrice ale laminoarelor etc. La s ¸a o distant˘ suficient de mare de capetele cilindrului. lungimea corpului nu influenteaz˘ solutia problemei. a s ¸ . ˆ plus.(4. pot fi utilizate elemente finite de tip plac˘ groas˘ [11] sau a a chiar elemente finite tridimensionale). supuse actiunii unor ˆ arc˘ri unia a ¸ ınc˘ a form distribuite ˆ lungul generatoarei ¸i orientate perpendicular pe ın s aceasta (de exemplu. 4. este cel al unui corp cilindric foarte lung. starea de tensiuni ¸i deformatii din corpul real s ¸ se ˆ ındep˘rteaz˘ din ce ˆ ce mai mult de conditiile (4.61) . supus unor ˆ arc˘ri uniform distribuite de-a lungul a ınc˘ a generatoarei ¸i orientate perpendicular fat˘ de aceasta (fig. Un astfel de exem¸ plu. a a ¸ ˆ general.62). se poate con¸a sidera c˘ ipotezele st˘rii plane de deformatii sunt bine aproximate. Pentru a descrie deformarea elastic˘ a unui asemenea corp. sunt asimilate unor st˘ri plane de deformatii probleIn a ¸ mele ˆ care sunt implicate corpuri de lungime mare ¸i sectiune ın s ¸ transversal˘ practic constant˘. 4. a a ın ¸ astfel ˆ at devine necesar˘ adoptarea unui model mai precis (de ıncˆ a exemplu. Se poate ˆ ampla cel mult s˘ ˆ alnim situatii care se apropie a ıntˆ a ıntˆ ¸ suficient de bine de conditiile enumerate mai sus. se constat˘ c˘ sectiunile transversale ale corpului sunt perfect a a ¸ echivalente din punct de vedere al st˘rii de tensiuni ¸i deformatii. deplas˘rile particulelor situate de-a lungul s ın a unei normale oarecare la acest plan sunt egale.). Datorit˘ faptului c˘ deplas˘rile particulelor situate pe aceea¸i a a a s normal˘ la planul coordonatelor x. barajele solicitate de presiunea apei din lacul de acumulare. Starea plan˘ de deformatii este imposibil de obtinut ˆ praca ¸ ¸ ın tic˘. De ¸ a ¸ fapt. cu sectiune transver¸ sal˘ oarecare. vom folosi un sistem a de coordonate carteziene ortogonale ale c˘rui axe x ¸i y se afl˘ ˆ a s a ın planul problemei.3).128 Capitolul 4 respectivului raport. y sunt identice ¸i perpendiculare a s pe axa z.2 Probleme de stare plan˘ de deformatii a ¸ Un corp se afl˘ ˆ stare plan˘ de deformatii dac˘ toate partia ın a ¸ a culele sale au deplas˘ri paralele cu un acela¸i plan numit planul a s problemei ¸i.3.

3: Cilindru lung aflat ˆ stare plan˘ de deformatii ın a ¸ .Probleme bidimensionale de elasticitate 129 z s y x Planul problemei Figura 4.

(4. Introducerea lui σz ˆ vectorul-coloan˘ σ (e) ar ˆ ˆ ın a ˆ fi astfel un balast pentru modelul cu elemente finite.63) . folosind s a ¸ a elemente finite bidimensionale. γyz = 0. Acest lucru se explic˘ prin faptul c˘ ea nu are a a efect energetic. τzx = 0. a ¸ Datorit˘ anul˘rii unora dintre necunoscute.69) ¸i legea lui Hooke (4. Oricum. (4. dup˘ a evaluarea deformatiilor nenule. programele MEF ignor˘ pur ¸i simplu lungia a a s mea corpurilor aflate ˆ stare plan˘ de deformatii.2. De fapt.4)): a ¸ ¸ a σz = ˆ (e) ä ç E (e) ν (e) ε(e) + ε(e) . Vectorii-coloan˘ σ a ın a ˆ ¸i ε(e) sunt s ˆ formal identici cu cei corespunz˘tori st˘rii plane de tensiuni (vezi a a (4. y). se observ˘ imediat c˘ vectorul-coloan˘ a a a a  σ (e) nu include tensiunea σz . iar componenta w este identic nul˘ pentru toate particulele a corpului: u = u(x.2) constat˘m imediat c˘ o parte dintre deformatii s a a ¸ sunt nule: εz = 0.70)). (4.68) Din (4. γzx = 0. Ca urmare a particularit˘¸ilor mentionate mai sus. y). modelul cu elemente a a finite asociat problemelor de stare plan˘ de deformatii este mai sima ¸   (e) plu decˆt cel prezentat ˆ §4. componenat ¸ tele u ¸i v ale cˆmpului vectorilor deplasare nu depind de coordos a nata z.68) ¸i (4.69) Mai departe.4) rezult˘ c˘ ¸i dou˘ s a as a tensiuni tangentiale sunt egale cu zero: ¸ τyz = 0. v = v(x. tensiunea σz poate fi determinat˘ ¸ ˆ (e) a cu urm˘toarea relatie (obtinut˘ direct din legea lui Hooke (4. Este important s˘ retinem ˆ a c˘ asem˘narea este a ¸ ıns˘ a a pur matematic˘. de¸i ea este ˆ general diferit˘ de ˆ ˆ (e) s ın a zero (vezi (4.68) .70) caracterizeaz˘ sub aspect matematic ¸ a starea plan˘ de deformatii.71) .(4. Utilizatorul treın a ¸ buie a¸adar s˘ discretizeze doar o sectiune transversal˘.130 Capitolul 4 Din aceast˘ cauz˘. din (4. w = 0.64)).70) Conditiile (4. ˆx ˆy [1 + ν (e) ] [1 − 2ν (e) ] (4.(4.69)). ca urmare a anul˘rii deformatiei corespunz˘toare a ¸ a  (e) (e) εz (vezi (4.

a Integralele de volum sau de suprafat˘ care intr˘ ˆ structura ¸a a ın matricii globale de rigiditate ¸i a vectorului global al fortelor (vezi s ¸ (4.56). ın a vectorul-coloan˘ {d} contine numai deplas˘rile u ¸i v ale noduria ¸ a s lor (vezi (4. cˆt ¸i rezem˘rile sale (conditiile la limit˘ de a a s a ¸ a tip deplasare).3. respectiv de contur ˆ ınmultite cu o grosime fictiv˘ egal˘ cu unu. z) a c˘rui ax˘ z a a coincide cu axa de simetrie a corpului (fig. Deplasarea w fiind oricum nul˘.Probleme bidimensionale de elasticitate 131 Matricea constitutiv˘ elastic˘ asociat˘ problemelor de stare a a a plan˘ de deformatii este o form˘ redus˘ a lui (4.4).25): a ¸ a a ¾ ä C (e) = ç E (e) 1 + ν (e) 1−ν (e) 1−2ν (e) ν (e) 1−2ν (e) ν (e) 1−2ν (e) 1−ν (e) 1−2ν (e) 0 0 1 2 ¿ . s . In ¸a s ¸ a are ¸i ea simetrie axial˘. ¸ a a 4.57) .3 Probleme cu simetrie axial˘ a Problemele din aceast˘ categorie sunt caracterizate de faptul c˘ a a atˆt geometria corpului.(4.4). toate necunoscutele problemei trebuie s˘ fie ins ¸ a dependente de coordonata unghiular˘ θ (ele vor fi deci functii numai a ¸ de r ¸i z).60)) se reduc acum la integrale de arie. respectiv ˆ arc˘rile exterioare au simetrie cilindric˘ ınc˘ a a ˆ consecint˘. a ˆ aceste conditii. includerea ei ˆ a ın modelul cu elemente finite ar fi redundant˘. La fel ca ˆ cazul st˘rii plane de tensiuni. starea de tensiuni ¸i deformatii rezultat˘ (fig.72) 0 0 Sistemul de ecuatii global care se obtine prin aplicarea MEF ¸ ¸ este tot de tipul (4. Fiindc˘ sectiunile a ¸ axiale sunt perfect echivalente din punct de vedere al st˘rii de tena siuni ¸i deformatii. O astfel de simetrie exist˘ numai dac˘ s a a a fiecare particul˘ a corpului r˘mˆne ˆ acela¸i plan axial pe toat˘ a a a ın s a durata procesului de deformare elastic˘.67)). 4. θ. este mai convenabil˘ ˆ In ¸ a ınlocuirea sistemului de coordonate carteziene cu un sistem cilindric (r. (4. 4.

4: Problem˘ cu simetrie axial˘ ¸i tratarea ei bidimensional˘ a as a ˆ ıntr-un sistem de coordonate cilindric .132 Capitolul 4 z directie ¸ axial˘ a s z directie ¸ circumferential˘ ¸ a y r x θ directie radial˘ ¸ a r Particulele aflate initial pe ¸ axa de simetrie a corpului trebuie s˘ aib˘ deplas˘ri a a a radiale nule Figura 4.

z). (4. ∂r εθ = ur . ∂z γzr = ∂ wz ∂ ur + · (4. Aceste conditii a ¸ se exprim˘ ˆ limbaj matematic sub forma a ın ur = ur (r. ˆ ceea ce prive¸te componentele ur ¸i a a In s s wz . ele trebuie s˘ fie independente de coordonata θ. vθ = 0. vθ ¸i wz componentele radial˘. ¸ a ın ¸ a γzr – deformatia unghiular˘ ˆ plan axial. vor fi nenule numai urm˘toarele tensiuni: In a a σr – tensiunea normal˘ ˆ directie radial˘. Utilizatorul MEF va discretiza o astfel de sectiune cu ajutorul unor elemente tri¸ unghiulare sau patrulatere de tipul celor prezentate ˆ capitolul 3. 10] a ¸ εr = ∂ ur .73) ˆ cazul problemelor cu simetrie axial˘ vor fi nenule numai urm˘In a a toarele deformatii: ¸ εr – deformatia liniar˘ ˆ directie radial˘. z). ¸ a ın ¸ a εθ – deformatia liniar˘ ˆ directie circumferential˘. r εz = ∂ wz . Fiindc˘ a particulele corpului r˘mˆn ˆ acela¸i plan axial.Probleme bidimensionale de elasticitate 133 Problemele din aceast˘ categorie vor putea fi atunci tratate ˆ a ın manier˘ bidimensional˘ prin considerarea unei sectiuni axiale oarea a ¸ care pozitionate ˆ ¸ ıntr-un plan de coordonate (r. a ın ¸ a σθ – tensiunea normal˘ ˆ directie circumferential˘.74) ∂r ∂z ˆ mod corespunz˘tor. ¸ a ın ¸ ¸ a εz – deformatia liniar˘ ˆ directie axial˘. wz = wz (r. este necesar ca vθ a a ın s s˘ fie o cantitate identic nul˘. 9. a s a ¸ a respectiv axial˘ ale cˆmpului vectorilor deplasare (le-am prev˘zut a a a cu indici pentru a preciza explicit faptul c˘ sunt exprimate ˆ a ıntr-un sistem de coordonate cilindric ¸i nu ˆ s ıntr-unul cartezian). a ın ¸ ¸ a . z). circumferential˘. ¸ a ın Aceste m˘rimi sunt definite prin relatiile [5. ın Not˘m cu ur .

σz . 10]: ¸ σr = σθ = Eν E(1 − ν) εr + (εθ + εz ) .78) 0 0 0 . a ın ¸ a τzr – tensiunea tangential˘ ˆ plan axial. (1 + ν)(1 − 2ν) (1 + ν)(1 − 2ν) τzr = E γzr . (4.75)) a ¾  1−ν (e) 1−2ν (e) ν (e) 1−2ν (e) ν (e) 1−2ν (e) ν (e) 1−2ν (e) 1−ν (e) 1−2ν (e) ν (e) 1−2ν (e) ν (e) 1−2ν (e) ν (e) 1−2ν (e) 1−ν (e) 1−2ν (e) 0 0 0 1 2 ¿ ä C (e) ç E (e) = 1 + ν (e) . γzr ˆ ˆr ˆ ˆz ˆ (e) (e) T . ε(e) . ˆ ˆ (e) ˆ ˆ (e) ˆ(e) (4.134 σz – tensiunea normal˘ ˆ directie axial˘.76) as a a Vectorul-coloan˘ σ (e) se prezint˘ ¸i el sub o form˘ corespunz˘tor a ˆ redus˘: a  T (e) σ (e) = σr . ¸ a ın Capitolul 4 Ele sunt legate de deformatii prin legea lui Hooke [5. De exemplu. (1 + ν)(1 − 2ν) (1 + ν)(1 − 2ν) (4. vectorul-coloan˘ ε(e) are a ın a ˆ acum structura  ε(e) = ε(e) . 2(1 + ν) Datorit˘ num˘rului de necunoscute mai mic.2.75) E(1 − ν) Eν σz = εz + (εr + εθ ) . σθ .77) Matricea constitutiv˘ elastic˘ asociat˘ problemelor cu simetrie a a a axial˘ are atunci structura (vezi (4. (4. modelul cu elea a mente finite asociat problemelor cu simetrie axial˘ este mai simplu a  decˆt cel prezentat ˆ §4. (1 + ν)(1 − 2ν) (1 + ν)(1 − 2ν) E(1 − ν) Eν εθ + (εz + εr ) . τzr . 9. εθ .

4 Exemplu de utilizare a metodei elementelor finite la rezolvarea unei probleme de elasticitate Consider˘m cazul unei pl˘ci dreptunghiulare de grosime cona a stant˘. 4. ın a S˘ retinem a¸adar c˘ problemele cu simetrie axial˘ pot fi rea ¸ s a a zolvate eficient discretizˆnd o sectiune axial˘ oarecare a corpului a ¸ a studiat.2 . ur. constat˘m c˘ particulele aflate initial pe axa z ın a a ¸ trebuie s˘ r˘mˆn˘ pe aceasta pe toat˘ durata deform˘rii (deci ele a a a a a a vor avea deplasarea ur nul˘).72 × 1011 Nm−2 . . wz. (4.73)). . ¸ 4. Luˆnd ca exemplu corpul repre¸ a a zentat ˆ figura 4. Trebuie s˘ retinem ˆ a faptul c˘ ˆ vectorula a ¸ ıns˘ a ın coloan˘ {d} nu mai sunt stocate decˆt deplas˘rile ur ¸i wz ale a a a s nodurilor: {d} = [ur.2 .nnod ]T . Aproape ˆ orice echipament exist˘ piese de a ın a revolutie supuse unor constrˆngeri de mi¸care ¸i ˆ arc˘ri simetric ¸ a s s ınc˘ a repartizate ˆ jurul unei axe. ˆ ceea ce urmeaz˘ vom In a folosi metoda elementelor finite pentru a determina tensiunile ¸i s deformatiile induse de forta P . .56). ur. .79) Fiindc˘ deplasarea vθ este identic nul˘ (vezi (4.1 .4. ν = 0. Totu¸i. utilizatorul programului MEF trebuie s˘ aib˘ ˆ s a a ın vedere simetria axial˘ a domeniului de analiz˘ atunci cˆnd impune a a a conditiile la limit˘ de tip deplasare.nnod . ˆ a ıncastrat˘ pe una din laturi ¸i supus˘ actiunii unei forte a s a ¸ ¸ punctuale P = 5000 N (fig. a ˆ practic˘. ¸ ¸ . wz. Un exemplu ˆ acest sens ˆ reprezint˘ ın ın ıl a cilindrii hidraulici solicitati de presiunea lichidului de lucru.1 . wz. includerea ei a a ˆ modelul cu elemente finite devine inutil˘.Rezolvarea unei probleme de elasticitate 135 Sistemul de ecuatii care se obtine prin aplicarea MEF are tot o ¸ ¸ form˘ de tipul (4.33 ≈ 1/3. inginerii mecanici ˆ alnesc foarte des probleme In a ıntˆ cu simetrie axial˘. Placa este confectionat˘ dintr-un ¸ a aliaj pe baz˘ de aluminiu avˆnd urm˘toarele constante elastice: a a a E = 0.5).

Putem deci adopta un model ˆ a c˘rui structur˘ intervin ın a a m˘rimi dependente de numai dou˘ coordonate.5: Plac˘ dreptunghiular˘ ˆ a a ıncastrat˘ pe una din laturi ¸i a s supus˘ unei ˆ arc˘ri punctuale a ınc˘ a Prin caracteristicile sale (geometria ¸i dimensiunile corpului. ˆ figura 4.72 × 1011 Nm−2 ν = 0. Datoa a a rit˘ faptului c˘ urm˘rim elaborarea unui model pur ilustrativ ¸i a a a s nicidecum obtinerea unei solutii numerice foarte precise. h P Capitolul 4 2ℓ P = 5000 N E = 0.1).1 m Figura 4.). modul de rezemare etc. Se observ˘ a a a faptul c˘ amplasarea axelor x ¸i y a fost aleas˘ de a¸a manier˘ ˆ at a s a s a ıncˆ exprimarea coordonatelor nodale s˘ fie cˆt mai convenabil˘.136 Gros.33 ≈ 1/3 ℓ=1m h = 0. Acestea din urm˘ a a a corespund axelor x ¸i y din planul median al pl˘cii. am folosit ¸ ¸ o retea format˘ din numai dou˘ elemente triunghiulare de ordinul ¸ a a ℓ .6 este s a In reprezentat˘ grafic discretizarea domeniului de analiz˘. nas tura ¸i repartitia ˆ arc˘rilor.3. problema s ¸ ınc˘ a enuntat˘ anterior este asimilabil˘ unei st˘ri plane de tensiuni (vezi ¸ a a a §4.

6 ¸ Element (e) (1) (2) Nod 1 1 2 Nod 2 3 3 Nod 3 2 4 Tabelul 4.Rezolvarea unei probleme de elasticitate 137 y P 2 (2) 4 (1) 1 3 x Figura 4.6 Nod k 1 2 3 4 xk [m] 0 0 2ℓ = 2 2ℓ = 2 yk [m] 0 ℓ=1 0 ℓ=1 .6: Modelul cu elemente finite al pl˘cii dreptunghiulare a (stare plan˘ de tensiuni) a Tabelul 4.2: Coordonatele nodurilor din figura 4.1: Matricea de conexiuni a retelei din figura 4.

e = 1.2 definesc matricea de conexiuni a retelei din figura 4. 4. mai ales exemplul (3. −P = −5000 N]T .83) K (e) = h ç ä ˆ (4. çä .57) ¸i (4.6 ¸i ¸ s coordonatele celor patru noduri asociate. 4.2. notatia S (e) simbolizeaz˘ subdomeniul plan asociat eleIn ¸ a mentului (e). ˆ structura a In acestui sistem.1.2. u3 . a a e = 1. (4. [g] degenereaz˘ la o form˘ considerabil mai a a a restrˆns˘: a a S (e) B (e) çT ä C (e) B (e) dx dy.83) impune evaluarea matricilor B (e) . Va rezulta astfel un sistem de ecuatii cu ıntˆ s ¸ un gabarit suficient de redus pentru a fi rezolvabil manual.4. 2. 0.5). (4. u4 .19) – asupra matricilor corespunz˘toare N (e) . .138 Capitolul 4 ˆ ai (vezi §3. (4.58) ¸i (4.6). ç ç (4. v1 . vectorul-coloan˘ {d} stocheaz˘ cˆte dou˘ compoa a a a nente de tip deplasare (uk . Sistemul de ecuatii care descrie r˘spunsul elastic al modelului ¸ a rezult˘ prin particularizarea expresiei generale (4. 2.59)): a a ¸ s [K] = ä 2 ä e=1 K (e) . 4 (vezi §3. . v4 ]T . 2. vk ) pentru fiecare nod k = 1. 0.2 ¸i §3. . vectorul-coloan˘ {F } are forma (vezi a a (4. .81) Remarc˘m faptul c˘ {F } posed˘ o singur˘ component˘ nenul˘ (coa a a a a a respunz˘toare fortei ce actioneaz˘ pe vertical˘ ˆ jos asupra nodului a ¸ ¸ a a ın 4 – fig. ç a a ä Observ˘m c˘ formula (4. Matricea global˘ de rigiditate [K] ˆ a ınsumeaz˘ contributia fiea ¸ c˘ruia din cele dou˘ elemente ale retelei (vezi (4. Tabelele 4. Acestea din urm˘ se obtin aplicˆnd operatorul [g] – a ¸ a ä ç vezi (4. 0. 0. ˆ cazul a In st˘rii plane de tensiuni. v3 . 4.57)): {d} = [u1 .80) Fiindc˘ setul de ˆ arc˘ri exterioare este limitat la o fort˘ cona ınc˘ a ¸a centrat˘ P (fig.1).56).82) e = 1.6). 0.5 .60)) s {F } = {P } = [0. u2 .83). iar h reprezint˘ grosimea pl˘cii (fig.1 . 0.4.4. v2 .

(4.59)) ¾ (e) Nk 2×2 = Nk 0 (e) 0 Nk (e) ¿ (4. (1) N3 2×2 è . è ä (4.86) rezult˘ urm˘toarele expresii ale mas a a ç tricilor B (e) .84) . (2) N2 2×2 . Pentru cele dou˘ elemente triunghiulare a din figura 4. è ä (4.88) ∂Nk ∂x (e) . (2) N4 2×2 unde (vezi exemplele (3. (1) N2 2×2 .20). (2) B4 3×2 unde Bk (e) ∂Nk ∂x ¿ 0 ∂Nk ∂y (e) = 0 ∂Nk ∂y (e) .Rezolvarea unei probleme de elasticitate ¾ 139 0 ∂ ∂y ∂ ∂x ¿ ∂ ∂x [g] = 0 ∂ ∂y . B3 (1) 3×2 è . (2) N3 2×2 . [0]2×2 . 3×8 = [0]3×2 .85) .86) (e) sunt submatrici diagonale care grupeaz˘ functii de form˘ Nk a ¸ a definite ˆ maniera (3. ä ç a ın Structura matricilor de tip N (e) a fost precizat˘ ˆ §3.58)).2 (vezi mai ales exemplul (3.(3. 2×8 = [0]2×2 . [0]3×2 . ın Din ä (4.21) ¸i (4. y). B2 (1) 3×2 .84) retine exclusiv derivatele ∂ /∂ x ¸i ∂ /∂ y pentru c˘ toate ne¸ s a cunoscutele problemei depind numai de coordonatele (x. (4.4.1): s ä N N (1) ç å 2×8 (2) ç = å (1) N1 2×2 . e = 1.87) .6. (4.84) (4. 2: ä B (1) B (2) ç å 3×8 ç = å B1 (1) 3×2 . respectivele matrici se exprim˘ ˆ felul urm˘tor (vezi a ın a ¸i tabelul 4. (e) (2) B3 3×2 . (2) B2 3×2 ¾ .19) .

Acestea din urm˘.90) 4 13 Explicit˘rile (4. B . 2. 4. 2 (tab. v2 = 0. prin ˆ ınlocuire ˆ formula (4. Dintre cele opt ecuatii ale acestuia. In conditii. furnizeaz˘ matricea de rigiditate a ın a retelei: ¸ [K] = 6.82).83) devine ¸ ä K (e) = h B (e) = hA (e) ä ç ä çT ä C (e) B (e) C (e) çä çä ç B ç ä (e) T S (e) (e) ç dx dy = (4. functiile de In ıntˆ ¸ (e) form˘ Nk sunt dependente liniare de x ¸i y (vezi (3. a ¸ s (e) (e) Drept consecint˘. Folosind (4. obtinem prin calcul direct ma¸ ä a tricile elementale K (e) . cˆt ¸i ¸a a s a s ä ç (e) ˆ aceste matricile B sunt constante (vezi tabelele 4. v1 = 0.19) . ale c˘ror deplas˘ri sunt s a a obiectul restrictiilor (vezi figura 4. atˆt derivatele ∂ Nk /∂ x ¸i ∂ Nk /∂ y.75 × 108 × ¾ 7 4 −4 × −2 0 0 −3 −2 −12 −2 13 −2 −12 −2 7 0 0 0 4 13 4 0 4 −4 −2 −3 −2 0 0 0 0 −1 −2 ¿ 0 4 −1 4 −3 0 −2 −1 −2 7 0 0 −3 0 −2 −2 −4 −1 −2 −12 −2 13 −2 −12 7 4 0 −4 −2 . u2 = 0.4).89) e = 1.90) ¸i (4.6) ¸ u1 = 0.140 Capitolul 4 ˆ cazul elementelor triunghiulare de ordinul ˆ ai. primele patru sunt re¸ dundante.4. (4.56).(3. Ele corespund nodurilor 1 ¸i 2. e = 1. (4. formula (4.66) ˆ s ımpreun˘ cu parametrii dimensionali ¸i a s constantele elastice din çfigura 4.20)).81) definesc complet sistemul de ecuatii a s ¸ (4.89) ¸i (4.5).5.91) .3 .

(3.20)) s ¸ Element (e) Gradientii functiilor de form˘ asociate ¸ ¸ a ∂N1 ∂x ∂N1 ∂y (1) = = = = = = y3 −y2 2A(1) x2 −x3 2A(1) y1 −y3 2A(1) x3 −x1 2A(1) y2 −y1 2A(1) x1 −x2 2A(1) (1) 1 = − 2ℓ = -0.2.6 (vezi tabelele 4.3: Gradientii functiilor de form˘ asociate elementelor din ¸ ¸ a figura 4.5 m−1 ∂N3 ∂x ∂N3 ∂y (1) (1) =0 ∂N2 ∂x ∂N2 ∂y (2) = = = = = = y3 −y4 2A(2) x4 −x3 2A(2) y4 −y2 2A(2) x2 −x4 2A(2) y2 −y3 2A(2) x3 −x2 2A(2) (2) 1 = − 2ℓ = -0.Rezolvarea unei probleme de elasticitate 141 Tabelul 4.5 m−1 (1) ∂N2 ∂x ∂N2 ∂y (1) = − 1 = -1 m−1 ℓ =0 = = 1 ℓ 1 2ℓ (1) = 1 m−1 = 0.19) . precum ¸i relatiile (3.1 .4.5 m−1 =0 =0 = − 1 = -1 m−1 ℓ = = 1 2ℓ 1 ℓ (2) ∂N3 ∂x ∂N3 ∂y (2) (2) ∂N4 ∂x ∂N4 ∂y (2) = 0.5 m−1 = 1 m−1 (2) .

80) .4: Matricile B (e) asociate elementelor din figura 4.518 × 10−6 m.6 (vezi relatiile (4. obtinem urm˘a ¸ a ¸ a torul sistem de ecuatii redus (vezi (4.618 × 10−6 m.87) .5 0 0 ¿ 0 0 -0.56). (4.142 ä ç Capitolul 4 Tabelul 4.(4. 10].5 Suprimˆnd ecuatiile asociate constrˆngerilor (4.5 -1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 ¿ (1) -1 -0.5 1 0 ¾ 0 0.93) −2 −12 −2 13 −2 −12 7 4 0 −4 −2 ¿¾ u3 v3 u4 v4 ¿ ¾ 0 0 0 −5000 ¿ 4 = .5 0 0 0 1 (2) 0 -1 0 -0.81)): ¸ s ¾ 7 0 −4 6.5 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0. (4. v4 = −6. 9.875 × 10−6 m. v3 = −5. 8.75 × 108 Solutia acestuia poate fi determinat˘ numeric. (4.(4. 5.91). Rezult˘ astfel deplas˘rile nodurilor a a a nerestrictionate: ¸ u3 = −1.88) ¸i tabelul 4.5 0 0 0 0 0. folosind metoda eli¸ a min˘rii Gauss [3.3) ¸ s Element (e) ¾ Matricea asociat˘ a (e) [B ] -0. u4 = 1. 4.92) 13 .023 × 10−6 m.5 -1 1 0.90) ¸i (4.

4.75 × 108 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 3 0 0 2 0 0 1 2 0 0 0 2 4 0 0 2 0 0 12 0 −3 −2 −4 −2 0 −2 −1 −2 −12 0 0 0 0 −3 −2 −2 −1 −4 −2 −2 −12 7 4 4 13 ¿ .75 × 108 ¾ (2) 6.89) ¸i (4.5) s Element (e) ¾ ä ç Matricea asociat˘ a [K (e) ] 7 4 −4 −2 −3 −2 0 0 4 13 −2 −12 −2 −1 0 0 −4 −2 4 0 0 2 0 0 −2 −12 0 12 2 0 0 0 −3 −2 0 2 3 0 0 0 −2 −1 2 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 ¿ (1) 6.Rezolvarea unei probleme de elasticitate 143 Tabelul 4. tabelul 4. respectiv constantele elas¸ s tice ¸i parametrii dimensionali din figura 4.5: Matricile K (e) asociate elementelor din figura 4.66).6 (vezi relatiile (4.

144

Capitolul 4

Tabelul 4.6: Starea de tensiuni ¸i deformatii asociat˘ elementelor s ¸ a din figura 4.6 (vezi relatiile (4.63) - (4.65), (4.20), (4.23) ¸i (4.66), ¸ s tabelul 4.4, respectiv constantele elastice din figura 4.5) Element (e) Starea de tensiuni ¸i deformatii asociat˘ s ¸ a

ε(1) = ˆy (1) ε(1) = ˆz

ε(1) = −0,5115 × 10−6 ˆx 0

γxy = −2,9375 × 10−6 ˆ (1) 0,2558 × 10−6

τxy = −79312,5 Nm−2 ˆ(1) ε(2) = ˆx 0,7590 × 10−6

σy = −13810,5 Nm−2 ˆ (1)

σx = −41431,5 Nm−2 ˆ (1)

(2)

σx = ˆ (2)

ε(2) = −0,0800 × 10−6 ˆz

γxy = −0,7680 × 10−6 ˆ (2) 41418,0 Nm−2

ε(2) = −0,7430 × 10−6 ˆy

τxy = −20736,0 Nm−2 ˆ(2)

σy = −39690,0 Nm−2 ˆ (2)

Rezolvarea unei probleme de elasticitate

145

ˆ actuala etap˘ a calculelor, {d} este complet determinat. In a Propriu-zis, ˆ ınlocuind valorile (4.91) ¸i (4.93) ˆ (4.80), obtinem s ın ¸ {d} = 10−6 ×[0; 0; 0; 0; −1,023; −5,875; 1,518; −6,618]T . (4.94) Vectorul-coloan˘ {d} sub forma (4.94) ¸i matricile B (e) , e = 1, 2, a s deja calculate (vezi tabelul 4.4) urmeaz˘ a fi introduse ˆ relatia a ın ¸ (4.20). Rezult˘  a astfel deformatiile elementale planare stocate ˆ ¸ ın a In vectori-coloan˘ ε(e) , e = 1, 2, avˆnd structura de tip (4.64). ˆ a ˆ stadiul imediat urm˘tor, legea lui Hooke (4.23) ne ajut˘ s˘ evalu˘m a a a a ¸i tensiunile elementale planare. Acestea din urm˘ sunt grupate ˆ s a ın  (e) vectori-coloan˘ σ , e = 1, 2, avˆnd structura de tip (4.63). Imea ˆ a diat ce dispunem de tensiunile planare, suntem ˆ m˘sur˘ s˘ calın a a a cul˘m ¸i deformatia pe grosime a celor dou˘ elemente (vezi formula a s ¸ a (4.65)). Tabelul 4.6 centralizeaz˘ rezultatele acestei suite de calcule. a ä ç Datorit˘ faptului c˘ B (e) , e = 1, 2, sunt matrici constante a a (vezi tabelul 4.4), aproximarea elemental˘ a deformatiilor ¸i tena ¸ s siunilor va avea aceea¸i particularitate. O asemenea caracteristic˘ s a este proprie tuturor elementelor care descriu cˆmpul deplas˘rilor a a prin polinoame de gradul ˆ ai. ˆ general, ordinul de aproximare ıntˆ In al necunoscutelor derivate este mai mic decˆt cel ata¸at necunoscua s telor primare. Aceast˘ regul˘ se aplic˘ ¸i elementelor de ordin supea a as rior lui unu. Atunci cˆnd polinomul care descrie deplas˘rile contine a a ¸ termeni neliniari, aproximanta deformatiilor ¸i a tensiunilor, chiar ¸ s diminuat˘ ca ordin, r˘mˆne totu¸i variabil˘. Iat˘ unul dintre moa a a s a a tivele, pentru care elementele de tip patrulater ¸i hexadric pot fi s considerate calitativ superioare elementelor liniare de tip triunghi, respectiv tetraedru. Se impune ˆ a o mentiune. Constructia mateıns˘ ¸ ¸ matic˘ a metodei elementelor finite nu garanteaz˘ continuitatea la a a traversarea frontierelor interelementale decˆt pentru functiile care a ¸ aproximeaz˘ necunoscutele primare (deplas˘rile, ˆ cazul nostru). a a ın Altfel spus, distributia necunoscutelor derivate (deformatii ¸i ten¸ ¸ s siuni, de exemplu) ar fi r˘mas discontinu˘ ¸i dac˘ am fi utilizat a a s a polinoame de grad superior. Acest neajuns este remediabil prin utilizarea unor algoritmi de netezire a solutiei numerice [9]. ¸
ä ç

146

Capitolul 4

Rezultatele din tabelul 4.6, a¸a putine cum sunt, dau loc s ¸ unei observatii interesante ¸i deosebit de utile sub aspect practic. ¸ s Remarc˘m diferenta semnificativ˘ dintre st˘rile de tensiuni ¸i a ¸ a a s deformatii asociate celor dou˘ elemente. Acest lucru este un in¸ a diciu clar al obtinerii unei solutii imprecise. ˆ general, atunci cˆnd ¸ ¸ In a distributia necunoscutelor derivate se distinge prin salturi majore ¸ la traversarea unei frontiere interelementale, putem fi siguri c˘, la a nivelul acelei regiuni, rezultatele numerice sunt afectate de erori serioase. La ora actual˘, exist˘ programe de analiz˘ cu elemente finite a a a care pun la dispozitia utilizatorului tehnica discretiz˘rii adaptive. ¸ a Un asemenea program porne¸te de la o solutie determinat˘ pe o s ¸ a retea mai grosolan˘, ale c˘rei erori sunt estimate folosind criteriul ¸ a a discrepantelor la traversarea frontierelor interelementale. Pe baza ¸ acestei evalu˘ri, se procedeaz˘ la o rafinare local˘ a retelei. Rezultaa a a ¸ tele obtinute pe noul model vor servi la reevaluarea erorii numerice. ¸ Procedura este parcurs˘ iterativ pˆn˘ la determinarea unei solutii a a a ¸ acceptabile din punct de vedere al preciziei.

4.5

Concluzii

ˆ acest capitol am prezentat structura general˘ a modelului In a cu elemente finite asociat problemelor de elasticitate liniar˘. Am a insistat asupra unor aspecte foarte importante pentru utilizatorii programelor MEF, cum ar fi identificarea clar˘ a necunoscutelor a ¸i specificarea corect˘ a conditiilor la limit˘ de diferite tipuri. De s a ¸ a asemenea, am analizat cˆteva cazuri particulare de probleme bia dimensionale de elasticitate care sunt frecvent ˆ alnite ˆ practic˘. ıntˆ ın a Spatiul limitat nu ne-a permis s˘ intr˘m ˆ prea multe detalii. ¸ a a ın Totu¸i, informatiile prezentate precum ¸i exemplul numeric sunt s ¸ s suficiente pentru a furniza o imagine de ansamblu asupra modului ˆ care metoda elementelor finite poate servi la rezolvarea unei clase ın de probleme care, prin natura lor, au cea mai mare important˘ ˆ ¸a ın domeniul ingineriei mecanice.

2. . indiferent de valoarea lui n). {V } = [V1 . atunci cˆnd am stuIn ¸ a ˆ am ˆ alnit problema diat procedura de minimizare a m˘rimii Π). . ¸ Vom nota cu n dimensiunea vectorilor-coloan˘ {d} ¸i {V }.Anexa A Formule de derivare matriceal˘ a ˆ cadrul discutiei din §4. {d} ¸i {V } ın In s sunt vectori-coloan˘. ˆ expresiile anterioare. respectiv a {d}T [M ] {d} ˆ raport cu {d}.2 (mai precis. . d2 . a ıntˆ deriv˘rii unor produse matriceale de tipul {d}T {V }. . a a Ne propunem s˘ deducem formule matriceale pentru calculul a derivatelor mentionate mai sus.2) . F˘cˆnd leg˘tura cu discutia din §4. 147 (A. a ¸ s s˘ retinem faptul c˘ relatiile pe care le vom obtine mai jos au vaa ¸ a ¸ ¸ labilitate general˘. . . Vn ]T . iar [M ] este o matrice simetric˘. dn ]T . a In ¸ m˘rimile de tip matriceal care apar ˆ produsele ce trebuie derivate a ın au urm˘toarea structur˘: a a {d} = [d1 . V2 . a a a ¸ n este egal cu triplul num˘rului total de noduri din retea (totu¸i.1) (A. . resa s pectiv ordinul matricii [M ]. ˆ aceste conditii. .

n. j = 1.5) rezult˘ printr-un calcul simplu a ∂ {d}T {V } = Vi . . . . .148 ¾ Anexa A [M ] = M11 M12 M21 M22 .7) ∂ {d} ˆ mod asem˘n˘tor. . . .3) Conditia de simetrie a matricii [M ] se scrie astfel: ¸ Mij = Mji . (A. + M1n dn ) + + d2 (M21 d1 + M22 d2 + . . . . 2..5) astfel ˆ at ajungem imediat la prima formul˘ de derivare matriıncˆ a ceal˘ c˘utat˘: a a a ∂ {d}T {V } = {V } . Acesta poate fi explicitat algebric sub forma {d}T {V } = d1 V1 + d2 V2 + . . . . . . . . . . . n. M2n . . M1n . . + dn (Mn1 d1 + Mn2 d2 + . . (A. (∀)i.6) (A. + Mnn dn ) . . . . (A. (A. ∂di (∀)i = 1. (A. .8) . produsul matriceal {d}T [M ] {d} este exIn a a plicitabil sub urm˘toarea form˘ algebric˘: a a a {d}T [M ] {d} = d1 (M11 d1 + M12 d2 + . Mnn ¿ . . 2. Mn1 Mn2 . . Din (A. .. + M2n dn ) + . . .4) ˆ Incepem prin a ne ocupa de produsul {d}T {V }. + dn Vn . .

(A. + M2n dn ) + ∂ di (A. . . Ajungem ˆ felul acesta la a doua formul˘ de derivare matriceal˘ ın a a c˘utat˘: a a ∂ {d}T [M ] {d} = 2 [M ] {d} . . + dn ∂ (Mn1 d1 + Mn2 d2 + . + Min dn ) + ∂ di + (d1 M1i + d2 M2i + . ∂ di ∂ (M11 d1 + M12 d2 + . . n.9) (∀)i = 1. . at ∂ {d}T [M ] {d} = (Mi1 d1 + Mi2 d2 + . + Min dn ) . .12) ∂ {d} (A. . + Min dn ) + ∂ di + d1 + d2 . .10) . . . .8) rezult˘ a ∂ {d}T [M ] {d} = (Mi1 d1 + Mi2 d2 + . (∀)i = 1. + Mnn dn ) . .Formule de derivare matriceal˘ a 149 Din (A. n.10) sub forma ¸ ∂ {d}T [M ] {d} = 2 (Mi1 d1 + Mi2 d2 + . . . sau. n. . . . . 2. ∂ di (A. . .4). . . 2. . . . Dac˘ ¸inem cont de proprietatea de simetrie (A. . + M1n dn ) + ∂ di ∂ (M21 d1 + M22 d2 + . dup˘ derivarea tuturor termenilor din membrul drept al egaa lit˘¸ii de mai sus. .11) (∀)i = 1. . 2. putem rea t organiza relatia (A. + dn Mni ) .

52) at ¸ (4.2 la calculul termenilor din s ın membrul drept al egalit˘¸ii (4. .55).7) ¸i (A.12) ne-au servit ˆ §4.150 Anexa A (A.51) – vezi setul de relatii (4.

A Gentle Introduction. Elemente finite. J..Bibliografie [1] Bia. Metoda elementelor de frontier˘ ˆ inginerie. Nicolau. B. Rezistenta materialelor ¸i teoria ¸ s elasticit˘¸ii. Matematici clasice ¸i moderne. Cluja a ın Napoca: Presa Universitar˘ Clujean˘. Bucure¸ti: s ¸ s Editura Militar˘. A. C. vol. 1979. 1976. [6] Iacob..A. Bonet. Bucure¸ti: Editura Didactic˘ ¸i Pedagogic˘. D. Londra: MacMillan. Soare. I.. I. N. New York: McGraw-Hill. e Moscova: Mir. Maron.P. a [9] Segerlind. Applied Finite Element Analysis. 1983. V. a a [8] Pascariu. Bucure¸ti: Editura Tehnic˘. 1985. C.V. C. 1978.A. The Boundary Element Method for Engineers. [7] Laz˘r.. ´e [3] Demidovitch. Ille. D.. I. L. M.. Marcov. IV. [4] Henwood. Homentcovschi. [5] Hutton..J. New York: John Wiley. 1997. 1996. El´ments de calcul num´rique. 2004. D. s s a 1983. Londra: Pentech Press. 151 . at s as a [2] Brebbia. Concepte ¸i aplicatii. Fundamentals of Finite Element Analysis. Finite Elements.

L. Londra: McGraw-Hill. vol.. The Finite Element Method. O.C. 1991.L. O. Taylor. .. vol. 1989.152 Bibliografie [10] Zienkiewicz. II. Taylor. R. The Finite Element Method. [11] Zienkiewicz. R. I. Londra: McGraw-Hill.C.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful