Capitolul 1 Bazele teoretico-metodologice ale Analizei economico-financiare

1.1 Definirea analizei economico-financiare
Analiza – ca metodă a cunoaşterii, se bazează pe descompunerea unui obiect, proces sau fenomen în părţile sale componente, până se ajunge la elementele sale simple, în scopul cunoaşterii structurii acestuia şi a identificării legăturilor cauzale dintre elementele sale, a factorilor care le generează şi a legilor formării acestora. Analiza economico-financiară este o disciplină al cărei obiect de studiu îl constituie procesele şi fenomenele economico-financiare legate de activitatea productivă desfăşurată de întreprinderi. Întreprinderea, este văzută ca o organizaţie socială, cu o structură proprie bine delimitată în timp şi spaţiu, caracterizată prin dinamism si complexitate. Analiza economico-financiară utilizează în demersurile sale un ansamblu de concepte, tehnici şi instrumente care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe în scopul formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia unui agent economic, la nivelul şi calitatea performantelor sale. Analiza informaţiilor se face potrivit relaţiilor cauză-efect, ca urmare a caracterului deosebit de complex al fenomenelor social-economice care se desfăşoară la nivelul întreprinderilor.

1.2 Tipologia analizei economico-financiare
În funcţie de criteriul de clasificare ales, se disting mai multe tipuri ale analizei economice: 1. După raportul între momentul în care se efectuează analiza şi momentul desfăşurării fenomenului analizat, există două tipuri fundamentale: − analiza post-factum sau post-operatorie; priveşte prezentul şi trecutul activităţii analizate şi presupune cercetarea rezultatelor unei activităţi economice potrivit relaţiilor cauzale, pentru stabilirea modului în care

valoare. relevând caracteristicile acestora la o succesiune de momente. al economiei naţionale sau al economiei mondiale. . presupune cercetarea fenomenelor economice prin determinări cantitative exprimate prin volum. Din punct de vedere al urmăririi însuşirilor esenţiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenelor. Analiza calitativă determină gradul de precizie cu care se face previzionarea evoluţiei fenomenelor şi stă la baza elaborării de modele în care sunt prinse elementele esenţiale ale fenomenului economic. După nivelul la care se desfăşoară analiza. analiza acestuia efectuându-se ulterior producerii lui. studiază fenomenele economice la nivelul ramurii economice. la un moment dat. noţiunea de static face referire la modul în care se efectuează analiza. 3. abordată ca sistem. Analiza previzională constituie o etapă premergătoare în elaborarea strategiei activităţii economico-financiare a întreprinderii. 2. distingem: − analiza microeconomică. studiază fenomenele economice în schimbare. în corelaţie cu evoluţia lor în timp. − analiză cantitativă. pe baza cercetării factorilor care le influenţează şi a relaţiilor de cauzalitate. etc. care nu sunt niciodată statice. − analiza previzională sau analiza prospectivă. priveşte viitorul activităţii analizate şi presupune previzionarea evoluţiei fenomenelor economice. 4. durata. se disting: − analiza statică. şi nu la natura fenomenelor economice. − analiza macroeconomică. Termenul de „post-factum” defineşte un proces sau eveniment care a avut loc sau care s-a încheiat. număr. care urmăreşte determinarea însuşirilor esenţiale ale fenomenului economic studiat şi a factorilor care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul şi îl determină. precum şi elementele şi factorii care le influenţează. După modul de urmărire în timp a fenomenelor economice.4 au fost îndeplinite obiectivele stabilite. care studiază fenomenele economice. există două tipuri de analiză: − analiza calitativă. − analiza dinamică. în perspectivă. desfăşurată la scara întreprinderii şi a elementelor acesteia.

1. factorilor şi cauzelor fenomenului studiat.3 Conţinutul procesului de analiză economică Analiza unei activităţi economice începe abia în momentul în care acesta s-a concretizat prin rezultate. etc. factorii care l-au generat şi i-au influenţat evoluţia şi relaţiile dintre ei. Procesul continuă până la . delimitarea acestora se face în timp şi în spaţiu. − analiza financiară vizează fluxurile financiare care se formează la nivelul întreprinderii.5 5. Pentru descompunerea în elemente componente se efectuează o analiză structurală a fenomenului economic studiat. care presupune identificarea faptelor. cantitativ si calitativ. Conţinutul activităţii de analiză economică poate fi structurat în mai multe etape: 1. materializate sub forma unor indicatori economico-financiari. creşterea rentabilităţii pe produs etc. Un fenomen economic poate fi generat de anumite cauze. modul de gestionare şi plasare a capitalului. care îmbină caracterul tehnic cu cel economic. începând cu cei cu acţiune directă şi continuând cu cei cu acţiune indirectă (care influenţează fenomenul economic studiat prin intermediul primei categorii de factori). După criteriile de studiere a fenomenelor: − analiza tehnico-economică. de exemplu acţiunea de creştere a producţiei este rezultatul unei analize tehnico-economice efectuate de specialişti cu cunoştinţe tehnice şi economice (reducerea costurilor. 2. Factorii de influenţă se stabilesc treptat. dar la rândul sau poate fi cauza finală a altui fenomen. Determinarea elementelor. şi deci explică. Drumul pe care îl parcurge activitatea de analiză este invers evoluţiei reale a fenomenului: se porneşte de la rezultate. după care se determină elementele procesului. − analiza economico-financiară tratează corelaţiile dintre activitatea economică (de exploatare) şi activitatea financiară (riscul financiar). Determinarea obiectului analizei economico-financiare. − cauze: fenomene care în anumite condiţii provoacă.). apariţia unui fenomen. Definiţii ale elementelor prezentate până acum: − elementele: părţi componente ale fenomenului analizat. − factorii: acele forţe în mişcare care provoacă sau determină un fenomen economic. fenomenelor sau rezultatelor asupra cărora se va concentra analiza.

Măsurarea (cuantificarea) influenţelor diferitelor elemente sau factori. sunt purtătorii . al naturii lor. al relaţiilor pe care aceştia le stabilesc cu alte elemente. − organizatorici. Factorii care influenţează rezultatele fenomenelor economice pot fi grupaţi după mai multe criterii: 1. − social-politici. o unitate de timp. şi stabilirea unui diagnostic pentru evaluarea situaţiei activităţii economice studiate. − tehnologici. care este în principal o analiză de tip cantitativ. 2. stabilirea cauzelor finale (primare) care determină evoluţia fenomenului studiat.. etc. în mod obligatoriu.4 Studiul factorilor care influenţează rezultatele activităţilor economice Necesitatea cunoaşterii schimbărilor de situaţie care apar în activitatea întreprinderilor atrage. 5. Odată cu stabilirea factorilor are loc şi determinarea corelaţiei dintre fiecare factor identificat şi fenomenul economic analizat. − demografici. 1. productivitatea muncii este de aceeaşi natură cu producţia. deosebindu-se de fenomen prin gradul de cuprindere. De exemplu. care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul analizat. etc. dar se raportează la o persoană. cunoaşterea şi studiul tuturor factorilor implicaţi. − factori cantitativi (care exprimă nivelul cantitativ). cât şi a corelaţiei dintre aceştia. − economici. Elaborarea măsurilor pentru îndreptarea deficienţelor constatate. 4. Prin corelaţie se înţelege o relaţie de tip cauză-efect care generează raporturi de condiţionare. După caracterul lor în cadrul relaţiilor cauzale: − factori calitativi.6 3. După natura conţinutului lor: − tehnici. respectiv creşterea eficienţei activităţii pe viitor (acestea constituie conţinutul deciziilor adoptate). Sintetizarea rezultatelor analizei – etapă în care se fac aprecierile asupra activităţii economice studiate. Acest lucru nu se poate realiza decât prin efectuarea unei analize economice. 6.

material etc. După posibilitatea de previziune: − factori previzibili (cu grad ridicat de certitudine). 5. de exemplu: calitatea produselor. prin intermediul factorilor direcţi. 4. − factori specifici activităţii de aprovizionare. . concreţi. aleatori). atunci când aceştia acţionează şi îşi exercită direct influenţa asupra fenomenelor supuse analizei. de exemplu: modalitatea de asigurare a transportului pentru produsele vândute. raţionalizarea consumului. natura materiilor prime. de exemplu: mijloacele fixe. care studiază aspectele legate de relaţiile cauzale care se regăsesc în esenţa oricărui fenomen economic. de exemplu: modul de procurare. 1. întâlnim: − factori endogeni (interni). Ca în oricare alt domeniu de activitate. modalitatea de ambalare. − factori exogeni (externi). − factori de structură. După originea acţiunii. hotărâtori). care îşi au originea în activitatea desfăşurată. care îşi manifestă influenţa indirect asupra fenomenului analizat.7 materiali. a materialelor etc. După natura circuitului economic: − factori specifici activităţii de producţie. După gradul de intensitate al acţiunii: − factori principali (dominanţi.. putem grupa metodele de analiză în două mari categorii: a) Metode de analiză calitativă. dar nu de neglijat). care îşi au originea la nivelul ramurii sau al economiei naţionale. − factori cu acţiune indirectă. 6. 3. 7. de prezentare şi de returnare a ambalajelor etc. factorul uman. ai factorilor calitativi. − factori imprevizibili (nesiguri. După felul în care acţionează asupra procesului economic analizat: − factori cu acţiune directă. cererea pieţei. care sunt folosiţi atunci când rezultatul analizat se referă la mărimi agregate (compuse din mai multe elemente).5 Metodologia analizei economice Metodologia analizei economico-financiare este totalitatea procedeelor şi a modalităţilor de cercetare utilizate în domeniul economic şi financiar. − factori secundari (de mai mică importanţă.

norme. Cele mai importante metode ale analizei calitative. − comparaţii cu caracter special. care urmăreşte stabilirea rezultatelor după locul unde se realizează acestea (loc de muncă. neglijându-se timpul şi spaţiul şi luându-se în consideraţie numai un criteriu cu totul special. toate având la bază condiţiile de normalitate în care se desfăşoară fenomenul. fabrică etc. − comparaţii bazate pe criterii prestabilite (standarde.8 Finalitatea aplicării metodelor calitative constă în construirea modelelor abstracte a fenomenelor economice studiate. − comparaţii în spaţiu. De asemenea. ci printr-o comparaţie care are la bază criterii bine stabilite. permite aprofundarea fenomenelor studiate. trebuie avut în vedere ca.. − comparaţii mixte. Metoda comparaţiei. De aici rezultă că pot exista comparaţii de mai multe feluri: − comparaţii în timp. care dau posibilitatea concretizării cantitative. secţie. normative etc. ritmicitatea în desfăşurarea lui. de exemplu optimizarea activităţii. b) Metode de analiză cantitativă. prin criteriile care stau la baza comparaţiei. trebuie să se aibă în vedere comparabilitatea mărimilor analizate. Descompunerea rezultatelor în elemente componente (diviziunea lor) creează posibilitatea aprofundării studierii fenomenelor. nu ca o simplă mărime luată în sine. Când se aplică această metodă. . să se stabilească elemente ce se pot compara atât prin conţinut. prezente în literatura de specialitate. atelier. atunci când se au în vedere atât timpul.). 2. sunt: 1. Descompunerea se face la mai multe niveluri: − diviziunea în timp. ramuri de activitate etc. fabrici. cât şi în timp şi spaţiu. − diviziunea în spaţiu. − diviziunea stabilită pe părţi componente. când se referă la perioade de timp egale pentru fenomenele comparate. bazată pe faptul că rezultatele economice (ale activităţii unei întreprinderi) se analizează. care stabilesc orizonturile organizatorice ale comparaţiei: secţii. care urmăreşte desfăşurarea fenomenului în anumite limite de timp. cât şi spaţiul. a cuantificării influenţelor pozitive sau negative ale factorilor care determină activitatea sau fenomenul analizat.).

Metoda substituirilor în lanţ se aplică pentru determinarea influenţei factorilor asupra fenomenului analizat. x 2 ) . . analiza făcându-se pentru fiecare caz în parte. Cel mai frecvent este o ecuaţie cu una sau mai multe variabile. utilizate în analiză economico-financiară. poate fi exprimată prin I mărimi absolute ( ∆R ) sau prin mărimi relative ( ∆ R ). Variaţia rezultatului economic sau abaterea acestuia. c) menţinerea necondiţionată a valorii înlocuite a unui factor în operaţiile care urmează. întâlnim: 1. Metoda substituirilor în lanţ are la bază înlocuirea succesivă a valorii pe care o au factorii la momentul de bază (P0) cu valoarea lor efectivă (P1).. Metodele de analiză cantitativă au la bază mărimi cifrice şi se folosesc pentru cuantificarea contribuţiei factorilor de influenţă la formarea şi modificarea unui fenomen sau rezultat economic. Modelul metodei se prezintă sub forma unei relaţii matematice (raport sau produs) care leagă factorii care influenţează fenomenul analizat. ca în exemplele de mai jos: Y = f ( x ) . Y = f ( x 1 . în funcţie de numărul factorilor care îl influenţează şi de relaţia matematică stabilită între aceştia. b) respectarea succesiunii înlocuirii valorilor factorilor. − factori de structură.9 3. . x 3 . cât şi în funcţie de modul de exprimare (în mărimi absolute şi în mărimi relative). după una sau mai multe caracteristici comune. şi presupune o cercetare multilaterală a acestuia. Alegerea caracteristicilor de grupare este în funcţie de scopul cercetării. Ca metode de analiză cantitativă. Se porneşte de la factorii cu influenţă directă către cei cu influenţă indirectă. În continuare vom detalia modalităţile se analiză a abaterilor rezultatului economic. − factori calitativi. Utilizarea acestei metode presupune respectarea a trei principii importante şi anume: a) ordonarea factorilor în vederea substituirii este dat de caracterul lor în cadrul relaţiilor cauzale: − factori cantitativi. x n ) . împarte fenomenele economico-financiare în grupe omogene. Gruparea. x 2 . esenţa fenomenului economic studiat.. Y = f ( x 1 .

b şi c). Ic până la In.2 Modificarea în mărimi relative Indicele rezultatului analizat (IR) se poate scrie potrivit relaţiei: I ⋅ I ⋅ I .. Ib. b.10 1. şi c asupra rezultatului economic analizat se concretizează prin relaţia: ∆R = ∆R + ∆R + ∆R a b c 1. influenţele relative asupra indicatorului de rezultat se determină pe baza relaţiilor: . I I R = a b nc−1 n 100 unde: I reprezintă indicele analizat. suma influenţelor factorilor a. iar Ia. vom calcula influenţa fiecărui factor asupra variaţiei rezultatului economic ( ∆R ): a) influenţa factorului „a” asupra variaţiei rezultatului R: ∆R = ( a1 ⋅ b 0 ⋅ c0 ) − ( a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 ) = ( a1 − a 0 ) ⋅ b 0 ⋅ c0 a b) influenţa factorului „b” asupra variaţiei rezultatului R: ∆ R = ( a 1 ⋅ b1 ⋅ c 0 ) − ( a1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) = a 1 ⋅ ( b1 − b 0 ) ⋅ c 0 b c) influenţa factorului „c” asupra variaţiei rezultatului R: ∆R = ( a1 ⋅ b1 ⋅ c1 ) − ( a1 ⋅ b1 ⋅ c0 ) = a1 ⋅ b1 ⋅ ( c1 − c0 ) c În concluzie.1 Rezultatul (R) este exprimat ca produs al factorilor de influenţă iar modelul matematic va fi o ecuaţie de forma: R = a⋅b⋅c 1.1..1. Pentru exprimarea rezultatului ca produsul celor trei factori (a. indicii fiecărui factor analizat.1 Modificarea în mărimi absolute: Modificarea rezultatului economic ( ∆R ) se determină comparând valoarea de bază cu valoarea efectivă: ∆R = R 1 − R 0 (diferenţa rezultată din comparaţie) R 0 = a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 (perioada de bază) R 1 = a 1 ⋅ b1 ⋅ c1 (perioada analizată) Utilizând principiile enunţate. indicele ia următoarea formă: I ⋅I ⋅I IR = a b 2 c 100 I Modificarea în mărimi relative a rezultatului ( ∆ R ) se poate scrie: ∆I R = I R − 100 Pentru fiecare factor în parte.

2 Rezultatul (R) este exprimat ca raport între factorii de influenţă.1 Modificarea în mărimi absolute: În acest caz variaţia rezultatului ( ∆R ) se exprimă astfel: ∆R = R 1 − R 0 = a1 a 0 − b1 b 0 În conformitate cu principiile enunţate. aplicarea metodei substituţiei se face diferenţiat.1.1. substituirea factorilor trebuie să înceapă cu factorul cantitativ.1 Dacă factorul cantitativ se află la numărătorul relaţiei: − Influenţa factorului „a” asupra variaţiei rezultatului R: ∆R = a a1 a 0 a1 − a 0 − = b0 b0 b0 a1 a1 − b1 b 0 − Influenţa factorului „b” asupra variaţiei rezultatului R: ∆R = b 1. De aceea.2. adică la numărător sau la numitor.2 Dacă factorul cantitativ se află la numitorul relaţiei: − Influenţa factorului „b” asupra variaţiei rezultatului R: ∆R = b a0 a0 − b1 b 0 − Influenţa factorului „a” asupra variaţiei rezultatului R: ∆R = a a1 a 0 a1 − a 0 − = b1 b1 b1 . în funcţie de locul unde este situat factorul cantitativ în cadrul raportului.2. modelul matematic va fi o ecuaţie de forma: R= a b 1.11 − influenţa factorului a: ∆IaR = I a − 100 − influenţa factorului b: R ∆Ib = Ia ⋅ Ib − Ia 100 − influenţa factorului c: ∆IcR = Ia ⋅ Ib ⋅ Ic Ia ⋅ I b − 100 100 2 1.2. 1.

Metoda determinării izolate a acţiunii factorilor: Pentru separarea influenţelor factorilor (variabilelor). care prezintă o serie de variante de calcul. suma influenţelor factorilor a şi b asupra rezultatului economic analizat se concretizează prin relaţia: ∆R = ∆R + ∆R a b 1.12 În concluzie.2.2 Modificarea în mărimi relative: I Modificarea în mărimi relative a rezultatului ( ∆ R ) se poate scrie: IR = R1 ⋅100 iar ∆I R = I R − 100 R2 Pentru fiecare factor în parte.2. La baza acestei metode stă un singur principiu dintre cele trei prezentate mai sus şi anume că substituirile se efectuează în mod succesiv. Una dintre aceste metode este metoda determinării izolate a acţiunii factorilor.2.1 Dacă factorul cantitativ se află la numărătorul relaţiei: − influenţa factorului a: ∆IaR = I a − 100 − influenţa factorului b: R ∆Ib = Ia ⋅100 − I a Ib 1.2.2.2 Dacă factorul cantitativ se află la numitorul relaţiei: − influenţa factorului b: R ∆Ib = 100 ⋅100 −100 Ib − influenţa factorului a: ∆IaR = Ia 100 ⋅100 − ⋅100 Ib Ib 2. când e vorba de relaţii de proporţionalitate directă sau inversă. influenţa factorilor rezultă din relaţiile: ∆ R a = (a 1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) − (a 0 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) = (a 1 − a 0 ) ⋅ b 0 ⋅ c 0 ∆R b = (a 0 ⋅ b1 ⋅ c0 ) − (a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ) = =a 0 ⋅ (b1 − b0 ) ⋅ c0 . influenţele relative asupra indicatorului de rezultat se determină pe baza relaţiilor: 1. literatura de specialitate stabileşte şi alte metode în afara metodei substituirilor în lanţ. Relaţia de calcul este: ∆R = R 1 − R 0 Pe această bază.

4. pe de o parte. iar influenţa acestora se determină prin intermediul analizei regresionale. Alte metode: Literatura de specialitate prezintă o serie de alte metode utilizate în analiza economică. pentru care s-au propus ipoteze diferite de repartizare de factori (variabile).1 Metoda corelaţiei. Metoda balanţieră. identificăm două categorii importante de surse. respectiv: . 4. 3. se evidenţiază cauzele care au condus la modificarea rezultatului studiat. o adaptare a ei la problemele şi cerinţele impuse de analiza economică.2 Metoda calculului matriceal. Pe baza celor de mai sus. vom avea ca relaţie de principiu: ∆R = ∆R a + ∆R b + ∆R c + r unde: r reprezentă restul nedescompus. cât şi pe locuri de activitate. aleator). modificările făcându-se în cadrul descăzutului. 1. atât în legătură cu factorul timp. Numai în acest mod pot fi identificate şi previzionate toate schimbările ce au loc în desfăşurarea fenomenelor economice. şi a balanţei modificării elementelor. La nivel microeconomic. la factorii respectivi (a.13 ∆ R c = (a 0 ⋅ b 0 ⋅ c1 ) − (a 0 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) = a 0 ⋅ b 0 ⋅ (c1 − c 0 ) În toate cazurile. în funcţie de provenienţa lor. Ca şi la metoda substituirilor în lanţ la separarea influenţei factorilor se ia în considerare ordinea de intercondiţionare a factorilor.3 Metoda cercetărilor operaţionale. prin comparare.6 Sistemul de informaţii. Utilizarea acestei metode presupune. premisă a efectuării analizei economice Efectuarea unei analize reale şi utile a activităţii economico-financiare a unei întreprinderi. între fenomenul supus analizei şi factorii corespunzători de influenţă. b. care se aplică de regulă în situaţia existenţei unor relaţii funcţionale de produs sau raport. 4. scăzătorul rămâne neschimbat. este un ansamblu de metode utilizate pentru luarea deciziilor atunci când apar diverşi factori de influenţă. c). operează prin utilizarea balanţei elementelor. Din analiza lor. care analizează factori şi fenomene de tip stocastic (întâmplător. cum ar fi: 4. în primul rând. pe de altă parte. presupune utilizarea unui sistem de informaţii judicios organizat.

.). care provin din exteriorul firmei şi se constituie în informaţii privind mediul extern cu care se intră în contact în procesele conexe activităţii economice desfăşurate. furnizorii de resurse materiale etc. de exemplu: − să fie utile. − să aibă un anumit nivel de valoare. juridice etc. pentru a se evita superficialitatea analizei. − informaţii tehnice şi tehnologice. pentru a putea contribui pe deplin în procesul de analiză economico-financiară. poate contribui la reconsiderarea desfăşurării fenomenului. − informaţii politice. revistele de specialitate prin diversele lucrări publicate.14 − surse interne. pentru a se evita gradul de desuetudine prin trecerea timpului. respectiv care nu pot fi cunoscute decât prin intrarea în contact cu eventualele surse. − să fie exacte sau cât mai aproape de realitate. este trebuie ca acestea să poată îndeplini anumite cerinţe. care. brevete etc. − să fie complete. Oricare ar fi sursa care le generează. se pot distinge: − informaţii de largă accesibilitate (deschise) pe care le furnizează mass-media. care furnizează din evidenţa proprie date privind desfăşurarea activităţii. − informaţii sociale. alte lucrări ştiinţifice (investiţii. − surse externe. − să fie oportune. După posibilitatea de a fi recunoscute. uneori. chiar dacă e ridicat. După natura lor. de exemplu clienţii unei întreprinderi. − informaţii limitate. pot fi grupate în: − informaţii economico-financiare. studii de cercetare. ca importanţă în gândirea managerială. − să poată fi cunoscut costul obţinerii lor.